View
124
Download
2
Category
Preview:
DESCRIPTION
pest control
Citation preview
1
2
CUPRINS
1.
2.
Caracterele generale ale insectelor şi principalele grupe de dăunători din
agricultură ………………………………………………………………….
Studiul capului şi a apendicelor sale si tipurile de aparate bucale întâlnite
2
la insecte …………………………………………………………………... 6
3. Studiul toracelui şi abdomenului la insecte ………………………………. 18
4. Descrierea şi recunoaşterea stadiilor de ou, larvă si pupă ………………… 28
5.
6.
Recunoasterea principalelor tipuri de vatamari produse de insecte
daunatoare speciilor de plante cultivate …………………………………...
Colectarea, conservarea şi pregătirea insectelor pentru colecŃii; Controlul
34
7.
fitosanitar şi evaluarea pagubelor ………………………………………….
Clasificarea sistematică a insectelor . Determinarea ordinului din care fac
38
parte insectele cu ajutorul cheii dichotomice …………………………...... 45
ANEXA: CHEIA DICHOTOMICA ……………………………………… 66
8. Recunoaşterea principalilor dăunători din ordinul Orthoptera …………… 73
9. Recunoaşterea principalilor dăunători din ordinul Thysanoptera ………… 83
10. Recunoaşterea principalilor dăunători din ordinul Heteroptera ………….. 88
11. Recunoaşterea principalilor dăunători din ordinul Homoptera …………… 94
12. Recunoaşterea principalilor dăunători din ordinul Coleoptera – partea I
13.
(subordinul Adephaga) …………………………………………………….
Recunoaşterea principalilor dăunători din ordinul Coleoptera – partea a-II-
106
14.
a (subordinul Polyphaga) ………………………………………………….
Recunoaşterea principalilor dăunători din ordinul Coleoptera –
(subordinul Polyphaga - continuare) ............................................................
110
122
15. Recunoaşterea principalilor dăunători din ordinul Lepidoptera................... 127
16. Recunoaşterea principalilor dăunători din ordinul Lepidoptera
(continuare).................................................................................................... 138
17. Recunoaşterea principalilor dăunători din ordinul Hymenoptera ................ 145
18. Recunoaşterea principalilor dăunători din ordinul Diptera .......................... 153
19. Recunoaşterea principalilor dăunători din ordinul Siphonaptera ................. 163
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………….. 165
3
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
LUCRARE DE LABORATOR NR. 1
CARACTERELE GENERALE ALE INSECTELOR ŞI PRINCIPALELE GRUPE DE
DĂUNĂTORI DIN AGRICULTURĂ
1.1. Caracterele generale ale insectelor
Insectele alcătuiesc grupul cel mai divers de animale de pe planeta Pământ, arealul fiind
cu precădere uscatul, existând cu mult peste 1.000.000 de specii, dintre care aproximativ
925.000 au fost cercetate şi descrise.
Insectele sunt animale nevertebrate ce fac parte din regnul Animalia; încrengătura
Arthropoda, subîncrengătura Hexapoda (adică animale cu şase picioare), clasa Insecta.
Denumirea este de origine latină si provine de la cuvantul insectum (intersectum –
segmentat), care desemnează animale care au corpul format din segmente.
Dimensiunile corporale ale insectelor variază intre limite foarte mari, de la 0,21 mm
(unele coleoptere si hymenoptere) pană la 150 – 280 mm (unele coleoptere si lepidoptere).
Insectele prezintă corpul alcătuit din 21 de segmente (metamere) impărŃit in trei
regiuni distincte: cap (6 segmnte), torace (3 segmente) si abdomen (12 segmente) (anexa 1).
La cap prezintă două antene, de diferite forme, doi ochi compusi si piesele aparatului bucal.
Toracele este alcătuit din 3 segmente: protorace, mezotorace si metatorace, prevăzute fiecare
cu cate o pereche de picioare, insectele fiind artropode dotate cu 6 picioare. Insectele
zburătoare, posedă pe mezotorace si metatorace cate două perechi de aripi articulate, acestea
fiind diferit modificate ca formă si structură. Insectele sunt singurele nevertebrate care zboară.
Abdomenul este compus dintr-un număr variat de segmente (12 in faza embrionară sau la
insectele inferioare, putandu – se reduce la 7 – 9 in faza de adult).
Orificiul genital la femelă este situat la extremitatea segmentului 8, iar la mascul la
extremitatea segmentului 9.
Corpul insectelor este acoperit cu un invelis chitinos care costituie scheletul extern
(exoscheletul).
Tubul digestiv este drept, fiind alcătuit din trei regiuni bine difernŃiate: intestinul anterior,
intestinul mediu si intestinul posterior.
Aparatul respirator este de tip traheal, acesta fiind format dintr-un sistem de tuburi respiratorii
(trahee) ramificate in tot corpul.
Insectele se reproduc pe cale sexuată si uneori pe cale partenogenetică. InmulŃirea
sexuată este urmată de o dezvotare prin metamorfoză, mai mult sau mai puŃin complicată.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
3
Din acest punct de vedere se deosbesc trei tipuri fundamentale de dezvoltare:
ametabolă (fără metamorfoză), hemimetabolă (metamorfoză incompletă) si holometabolă
(metamorfoză completă). Clasa Insecta se imparte in două subclase si anume: subclasa
Apterigota care cuprinde insecte lipsite de aripi si subclasa Pterigota – insecte cu aripi (anexa
2). Sunt aproximativ: 350.000 specii de cărăbuşi, 170.000 specii de fluturi, 120.000 specii
de muşte, 110.000 specii de albine şi furnici, 82.000 specii de gândaci, 20.000 specii de
lăcuste, 5.000 specii de libelule, 2.000 specii de calugăriŃe.
Rolul protecŃiei plantelor este acela de a apăra culturile agricole de pierderile provocate de
boli, dăunători si buruieni. Aceste pierderi sunt estimate pe plan mondial la aproximativ 35 %
din producŃia mondială, din care, 13,8 % sunt cauzate de dăunătorii animali. De asemenea,
pierderile anuale de producŃie, cauzate culturilor hortiviticole de organismele dăunătoare,
ajung pană la 27,7%, la nivel mondial. Din acestea, 10 % sunt datorate atacului dăunătorilor.
In Romania, pierderile provocate de agenŃi patogeni, dăunători si buruieni principalelor culturi
agricole sunt apreciate la 30 – 35 % din producŃia potenŃială. La plantele horticole, pierderile
depăsesc aceste valori, astfel: la legume 33 %, la fructe 46 %, la struguri 45 %. Din aceste
pierderi dăunătorilor le revin 10 % la legume, 22 % la fructe si 10 % la struguri. In culturile
agricole, numai dăunătorilor le revin pierderi cuprinse intre 8 si 15 % (Tălmaciu – 2005).
Pe langă pierderile provocate in camp, o serie de dăunători produc pagube producŃiei
agricole depozitate, mai ales la cereale si plante tehnice. Pe langă pierderile directe, anumite
specii de dăunători (mai ales insecte), sunt vectori ai unor boli grave (mai ales viroze si
micoplasmoze) pentru o serie de culturi agricole, cum ar fi unele specii legumicole, pomicole
precum si viŃă de vie. Pierderile provocate de anumite specii de dăunători, au ajuns in anumite
situaŃii valori deosebit de mari. De exemplu, asa s-a intamplat după ce filoxera a pătruns in
Europa in 1863, ceea ce a cauzat, distrugerea turor plantaŃiilor de viŃă nobilă, care la vremea
respectivă erau pe rădăcini proprii. De asemenea, sunt cunoscute in trecut, pagubele provocate
de invaziile de lăcuste, care distrugand toate culturile, luau un aspect de calamitate.
In prezent, există multe specii de dăunători, care in anumiŃi ani favorabili, produc
pierderi mari, in absenŃa unor măsuri eficiente de combatere. Aici menŃionăm de exemplu:
gandacul din Colorado, viermele merelor, răŃisoara porumbului, omida păroasă a dudului,
acarienii, omida fructificaŃiilor, tripsii etc. In prezent, in Ńara noastră se extinde lent, dar sigur,
atacul viermelui vestic al porumbului Diabrotica virgifera virgifera, semnalat in Ńara noastră
in anul 1996.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
4
MORFOLOGIA GENERALĂ A UNEI INSECTE
ANEXA 1
Morfologia insectei: A – capul; B – toracele; C - abdomenul
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
5
ANEXA 2 PRINCIPALELE SUBCLASE, SUPRAORDINE SI ORDINE DE INSECTE
ORDINUL SUBCLASE ŞI DESCRIERE
1. Thysanura APTERYGOTAApterigotele sunt insecte primitive lipsite în mod primar de aripi. Aucuticula slab sclerificată, aparatul bucal primitiv organizat,dimensiuni relativ mici, au o serie de apendici abdominalecaracteristice şi au dezvoltare arhimetabolă.
2. Diplura
3. Protura
4. Collembola
5. Ephemeroptera
PTERYGOTASupraordin EXOPTERYGOTA
Cuprinde insecte cu aripi, precum si unele care si-au pierdut aripilein cursul evolutiei lor. Ele contin aripi dezvoltate exterior si nu semetamorfozeaza in timpul ciclului vital. Stadiul tanar este cel denimfa, dupa care in stadiul de adult se dezvolta aripile (metamorfozasimpla).
6. Odonata
7. Plecoptera
8. Grylloblattodea
9. Orthoptera
10. Phasmida
11. Dermaptera
12. Embioptera
13. Dictyoptera
14. Isoptera
15. Zoraptera
16. Psocoptera
17. Mallophaga
18. Siphunculata (= Anoplura)
19. Hemiptera
20. Thysanoptera
21. Neuroptera
PTERYGOTASupraordin ENDOPTERYGOTA
Cuprinde insecte aripate, le caror aripi se dezvolta intern (adica instadiul de insecta imatura) si sufera procesul de metamorfoza de-alungul ciclului vital. Stadiul incipient este foarte diferit de adult si senumeste larva, urmatorul este cel de pupa (sau chrysalida) – acest tipnumindu-se metamorfoza complexa.
22. Coleoptera
23. Strepsiptera
24. Mecoptera
25. Siphonaptera
26. Diptera
27. Lepidoptera
28. Trichoptera
29. Hymenoptera
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
6
LUCRARE DE LABORATOR NR. 2
STUDIUL CAPULUI ŞI A APENDICELOR SALE SI TIPURILE DE
APARATE BUCALE INTALNITE LA INSECTE
Capul şi apendicele capului
Capul prin dimensiunile sale reprezintă partea cea mai mică a corpului. Pe suprafaŃa sa se
găsesc organe de simŃ: antenele, ochii şi piesele aparatului bucal.
Este format din primele 6 segmente embrionare (acron, segment antenal, intercalar,
mandibular, maxilar, şi labial) intim sudate între ele şi care alcătuiesc o capsulă cefalică în
general puternic chitinizată.
Forma capului este diferită: triunghiulară, alungită, conică, lăŃită, piriformă, rotundă, etc.,
iar pe suprafaŃă poate avea depresiuni, ridicături, punctuaŃii, etc. Capsula cefalică are două
orificii: unul anterior bucal şi unul posterior, occipital.
La nivelul capsulei cefalice se găsesc suturi care împart capul în regiuni ce nu se
suprapun peste segmentaŃia embrionară. Partea anterioară situată între orbite şi suturile
epicraniale se numeşte frons sau frunte.
În partea anterioară a frunŃii se află clipeusul care la unele specii poate fi divizată printr-o
sutură transversală în două sclerite: anteclipeus şi postclipeus. De clipeus se articulează buza
superioară.
Posterior frunŃii, delimitat de ochii compuşi şi occipital, se găseşte vertexul sau creştetul.
Occiputul este partea posterioară a capului situată între creştet, tâmple şi protorace. El este
mărginit dorsal şi lateral de o bandă îngustă numită postocciput care este legată de membrana
gâtului. Obrajii sau genele sunt porŃiunile laterale de sub orbite şi se prelungesc latero-posterior
cu tâmplele sau tempora.
PorŃiunea ventrală situată între buza inferioară şi occipital se numeşte gula. Uneori gula
fuzionează cu mentumul şi alcătuieşte gulamentul. Legătura între cap şi torace se face prin
collum sau gât.
Membrana intersegmentară care leagă capul de torace se numeşte cervicum (Fig. 2.1).
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
7
Figura 2.1. Capul insectelor. (văzut din faŃă şi din profil; Cl – clipeus, Fr – frunte, Ge,
Gn – gene, Ve – vertex, Occ – occiput, Poc – postocciput, Oc – ochi, Ocl – oceli, Ant –
antene, Lbr – labrum, Md – mandibule, Mx – maxile, Lb – labium)
(după Snodgrass, 1935)
După poziŃia pe care o are capul şi aparatul bucal faŃă de axul corpului se disting trei
tipuri de orientări în spaŃiu: - cap prognat – piesele bucale sunt orientate înainte, în
prelungirea axei corpului (Carabide, Forficulide).
- cap ortognat – axa craniului este aproape perpendiculară pe axa
corpului, piesele bucale sunt îndreptate în jos (Acridide, Gryllotalpide)
- cap hipognat – piesele bucale sunt orientate înapoi, axul
corpului formează un unghi ascuŃit cu axul capului (Blattaria, Homoptera) (Fig. 2.2).
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
8
Pe suprafaŃa capului se disting o pereche de ochi compuşi dispuşi lateral şi un număr
variabil de ochi simpli sau oceli la unele specii.
Se studiază la stereomicroscop aspectul capului şi poziŃionarea sa faŃă de corp la:
Carabus coriaceus, Oedipoda coerulescens, Blatta orientalis. Se urmăresc scleritele vizibile ale
capului şi gradul lor de dezvoltare la cele trei specii.
Apendicele cefaliceApendicele cefalice sunt reprezentate de antene şi piesele bucale. Antenele sunt în număr
de o pereche şi îşi au originea în apendicii segmentului antenal. Lipsesc doar la Proture. Sunt
simetrice, inserate anterior, de obicei pe frunte între ochii compuşi sau sub ei şi sunt formate din
1-60 de articule, uneori dintr-un număr şi mai mare (la Tetigonide, Blatodee).
Antena este formată din următoarele porŃiuni:
- scapus – reprezintă primul articul, de obicei mai lung decât celelalte, inserat în foseta antenară
printr-o articulaŃie numită condil. De scapus se leagă muşchii antenari care realizează mişcarea
grosieră a antenei.
- pedicelul – este al doilea articul, asigură mişcarea fină a antenei printr-o musculatură proprie,
pe el se află organul lui Johnston, organ de simŃ special.
- flagelul - alcătuit din restul articulelor antenale, este lipsit de muşchi proprii, reprezintă partea
senzitivă a antenei (Fig. 2.3).
Figura 2.3. Antenă de insectă: Sb – sutura bazală, Ia – inserŃia antenei, Sc – scapus,
Pd – pedicel, Fl – flageli (după Obenberger)
9
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
După aspectul general al antenei şi forma articulelor sale se întâlnesc următoarele tipuri
de antene:
- setiforme – se subŃiază treptat de la bază spre vârf se întâlnesc la Tettigoniidae, Blattodee
- filiforme – articulele au aproape aceeaşi grosime pe toată lungimea antenei ex. Carabidae,
Chrysomellidae.
- moniliforme – au articulele asemănătoare ca formă şi mărime, având aspect de şirag de
mărgele ex. Isoptere, Tenebrionidae.
- serate – articulele prezintă lateral mici excrescenŃe dentiforme, astfel încât antena seamănă cu
o lamă de ferăstrău ex. Elateridae.
- pectinate (simplu sau dublu pectinate) articulele au expansiuni laterale astfel încât antena arată
ca un pieptene ex. unele Lepidoptere.
- măciucate – articulele din vârf sunt îngroşate brusc astfel încât dau aspect de măciucă ex.
Silphidae.
- clavate – antenele se îngroaşă treptat spre partea distală, ex. Pieridae.
- fusiforme – articulele mediane sunt mai groase decât cele de la extremităŃi, antena având
aspect de fus ex. Zygaena (Lepidoptere).
- lamelate – articulele din flagel sunt ca nişte lame dispuse în evantai ex. Melolontha
(Scarabeide), etc.
- geniculate – scapul este foarte alungit şi situat în unghi obtuz, formând un unghi drept faŃă de
celelalte articule ex. Curculionidae.
- penate sau plumoase – articulele au prelungiri laterale lungi, filamentoase antena semănând cu
o pană ex. Chironomus.
- setifere (aristate) dezvoltate, flagelul este fixat lateral pe pedicel, are forma unei ariste ex. La
Diptere din subordinul Brahicere.
- antene cu aspect de fir de păr - sunt reduse având aspectul unui păr scurt, ex. Cicadine. (Fig.
2.4).
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
1010
Figura 2.4. Tipuri de antene la insecte: a – setiformă, b – filiformă, c – moniliformă, d
– serată, e, f – pectinate, g – penată, h – clavată, i – geniculată, j, – măciucată, k - aristată,
l – lamelată, m – în formă de fir de păr (după Weber)
Se studiază la binocular tipurile de antene descrise la grupele de insecte date drept
exemplu: Tettigoniidae, Blattodee, Carabidae, Chrysomellidae, Isoptere, Elateridae, Lepidoptere,
Silphidae, Scarabeide, Curculionidae, Chironomus, Brahicere, Cicadine.
Aparatul bucal
Aparatul bucal este format în general din 6 piese. Se situează pe partea antero-ventrală a
capului, în jurul orificiului bucal. În funcŃie de natura hranei şi modul ei de preluare constituŃia
aparatului bucal este diferită.
Cel mai primitiv aparat bucal şi din care au evoluat toate celelalte tipuri este aparatul
bucal pentru rupt şi mestecat. Este alcătuit din buză superioară (labrum) o pereche de
mandibule, o pereche de maxile şi buza inferioară (labium).
Labrumul este situat în prelungirea clipeusului putând fuziona uneori cu acesta. Partea sa
superioară este puternic chitinizată, iar cea ventrală este moale şi se continuă cu partea internă a
clipeusului alcătuind suprafaŃa epifaringiană, pe care se dezvoltă o excrescenŃă numită epifaringe
şi care constituie limba insectelor. Buza superioară poate avea diferite forme: pătrată,
dreptunghiulară, triunghiulară, etc.
Marginea sa anterioară poate fi dreaptă, scobită, bilobată. Mişcarea buzei superioare este
asigurată de muşchii care se găsesc în partea superioară a frunŃii.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
1111
Mandibulele sunt piese uniarticulate în număr de două, situate simetric faŃă de labrum.
Sunt organe mobile puse în mişcare de muşchi puternici. Mandibulele sunt puternic chitinizate şi
au rol de a rupe şi roade hrana. Marginea lor internă serveşte la tăiat şi sfărâmat şi este împărŃită
în două regiuni: regiunea incisivă, aflată în vârful mandibulelor, prevăzută cu dinŃi ascuŃiŃi şi
regiunea molară aflată spre baza mandibulelor, adaptată la sfărâmat şi mestecat, prevăzută cu
tuberculi chitinoşi.
Maxilele sunt organe pereche formate din mai multe articule. Sunt aşezate simetric sub
mandibule, dar sunt mai puŃin chitinizate. O maxilă este alcătuită dintr-o parte bazală (cardo)
care o fixează de cap şi corpul maxilei (stipes) articulat la cardo.
Pe stipes se inseră trei articule: lacinia (lobul intern), galea (lobul extern) şi palpul
maxilar care este alcătuit din 1-6 articule.
Buza inferioară sau labium este o piesă impară, dispusă simetric sub labrum şi între
maxile şi este formată din submentum prin care se fixează de capsula cefalică, mentum sau
corpul labiului pe care se inseră: o pereche de glose (lobi interni), o pereche de paraglose (lobi
externi) şi o pereche de palpi labiali multiarticulaŃi. Labiul are o proeminenŃă internă cu funcŃie
gustativă numită hipofaringe la baza căruia se deschid glandele salivare. Mentumul are formă şi
mărime variabilă, palpii labiali au în general 3 articule (Fig. 2.5).
Figura 2.5. Aparatul bucal pentru rupt şi mestecat (Blatta orientalis): c- cardo, g – galea, gl –
glose, l – lacinia, lb – labium, lbr – labrum, m – mentum, mx – maxile, md – mandibule, p.lb –
palp labial, p. mx – palp maxilar, pgl – paraglose, st – stipes,
sbm – submentum (Lăcătuşu şi Pisică, 1980)
1212
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Aparatul bucal pentru rupt, lins şi supt este cel mai apropiat de cel pentru rupt şi
mestecat, se întâlneşte la Hymenopterele Apoidee. A suferit modificări prin alungirea organelor
componente, datorită necesităŃii de a putea linge şi suge hrana. Buza superioară este o piesă
transversală, în general mai scurtă, mai puŃin bombată şi slab sclerificată. Mandibulele sunt
alungite şi îngustate în regiunea mijlocie şi sunt lipsite de dentiŃie. Au rol aici în frământarea
cerii, formarea cuiburilor, hrănirea larvelor, curăŃarea şi întreŃinerea cuiburilor. Maxilele şi labiul
formează împreună trompa cu care este suptă hrana lichidă. Trompa se prinde la cap prin
articulele cardo ale maxilelor care sunt lungi şi subŃiri, au la partea distală o piesă sub forma
literei V numită lorum, care provine din submentum. Lorum se continuă cu stipesurile, alungite
şi lăŃite, concave pe faŃa internă, fiecare prevăzute cu câte un şanŃ longitudinal. La partea distală
a stipesurilor se prind galeele, tot alungite şi cu un şanŃ în interior. Laciniile şi palpii maxilari
sunt reduse la rudimente. (Fig. 2.6).
Figura 2.6. Aparat bucal pentru rupt supt şi lins la Apis melifica: c- cardo, gal – galea, gl –
glose, l – lacinia, lbr – labrum, lor – lorum, m – mentum, md – mandibule, p.lb –
palp labial, p. mx – palp maxilar, pgl – paraglose, prm – prementum, st – stipes
(Lăcătuşu şi Pisică, 1980)
1313
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Aparatul bucal pentru înŃepat şi supt de tip heteropter se întâlneşte la Heteroptere,
Homoptere şi alte grupe de insecte. Este format dintr-o trompă alcătuită în cea mai mare parte
din labiumul mult alungit tri- sau tetraarticulat, îngroşat şi având pe faŃa dorsală un şanŃ adâncit,
parŃial acoperit în regiunea bazală de buza superioară care este mai scurtă, triunghiulară. Se
formează astfel un canal în care se găsesc maxilele şi mandibulele subŃiri, alungite şi sclerificate,
nesegmentate.
Mandibulele sunt ascuŃite şi dinŃate la vârf, au rol în străpungerea substratului şi fixarea
trompei în substrat. Maxilele au pe faŃa internă câte două şanŃuri longitudinale, care delimitează
două canale: unul anterior sugător, mai larg, prin care este absorbită hrana lichidă şi altul
posterior, salivar, mai îngust prin care se pompează salivă în substrat. Palpii maxilari, palpii
labiali şi hipofaringele s-au redus mult sau au dispărut la acest tip de aparat bucal (Fig. 2.7).
Figura 2.7. Aparatul bucal pentru înŃepat şi supt de tip heteropter: A – văzut lateral, B – văzut
din faŃă prin transparenŃă, C – în secŃiune transversală la nivelul labrului, D – în secŃiune
transversală spre vârf, E – comportarea pieselor la înŃepare.
acl – anteclipeus, ant – antenă, c. s. – canal sugător, c. sal – canal salivar, gt – gât, lb
– labiu, l. md – lamă mandibulară, l. mx – lamă maxilară, md – mandibulă, mx – maxilă, o –
ochi, oc – oceli, pcl – postclipeus (Radu şi Radu, 1967).
1414
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Aparatul bucal pentru înŃepat şi supt de tip dipter se întâlneşte la diptere nematocere şi la
unele brahicere (tăuni). Are conformaŃia unei trompe şi este alcătuit din buza inferioară alungită
şi îngroşată, cu un şanŃ pe partea dorsală care este acoperit pe toată lungimea sa de labrum.
Labrumul are bine dezvoltate excrescenŃele epifaringiene delimitând în interior un canal sugător,
închis posterior de către hipofaringe, alungit şi el şi care are în interior un alt canal, canalul
salivar. Buza inferioară este slab sclerificată şi nu pătrunde în substrat în momentul utilizării
trompei. Labrumul şi hipofaringele sunt tari, sclerificate. Maxilele sunt subŃiri şi alungite, bine
sclerificate dinŃate la vârf, mandibulele sunt şi ele lungi, subŃiri şi sclerificate, dar sunt nedinŃate.
Toate aceste piese străpung substratul. Palpii maxilari sunt uneori foarte dezvoltaŃi, depăşind în
lungime antenele (Fig. 2.8).
Figura 2.8. Aparatul bucal pentru înŃepat şi supt de tip diptere Ant – antenă, Cl – clipeus, Hyp –
hipofaringe, Lb – labele, Lbr – labrum, Lg – ligula, Md – mandibulă, Mx 1 – maxilă, Mx 2 –
labium, Pm – palp maxilar, Spr – canal salivar, Sr – canal sugător
(după Eidmann şi Kuhlhorn, 1970).
1515
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Aparatul bucal pentru supt de tip maxilar se întâlneşte la adulŃii Lepidopterelor şi
chiar la unele Diptere.
Labrul este redus la o mică placă dispusă la baza clipeusului, în mijloc se găseşte
epifaringele, mandibulele sunt atrofiate sau lipsesc.
Maxilele s-au transformat profund. Palpii maxilari sunt rudimentari sau atrofiaŃi, lobii
externi sunt alungiŃi şi uniŃi pe linie mediană prin cârlige, formând o trompă care alcătuieşte
partea principală a aparatului bucal. În repaus trompa ia forma unei spirale (spiritrompa).
Labiul este slab dezvoltat, palpii labiali sunt triarticulaŃi aşezaŃi de o parte şi de alta a
trompei şi o sprijină în timpul hrănirii. Aparatul bucal acŃionează prin capilaritate, faringele
acŃionând ca o pompă aspiratoare a hranei în canalul trofic (Fig. 2.9).
Figura 2.9. Aparatul bucal pentru supt de tip maxilar (lepidoptere) A – văzut din faŃă,
B – lateral, C – în secŃiune transversală; an – antenă, cl –clipeus, c. s. – canal sugător,
ep – epifaringe, ga – galee, lr – labrum, m – muşchi, md – mandibula, n – nerv, o – ochi, oc –
ocel, p.l. – palp labial, p. mx – palp maxilar, sptr – spiritrompă, tr – trahee, vx – vertex (Radu şi
Radu, 1967).
Aparatul bucal pentru supt de tip labial se întâlneşte la unele diptere brahicere. Aici s-
a dezvoltat mult labiul care a luat forma unui tub nearticulat şi cărnos numit haustel, fixat pe o
prelungire ventrală a capului denumită rostel.
Haustelul se termină cu două perniŃe voluminoase (labele) care sunt formate din palpii
labiali mult modificaŃi şi străbătuŃi de canale capilare cu ajutorul cărora muştele ling hrana.
Partea dorsală a haustelului este mărginită de labrul mult alungit şi scobit pe faŃa internă,
străbătut de un tub sugător, care se continuă direct cu faringele la bază. Sub labrum, în haustel
1616
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
este situat hipofaringele alungit şi străbătut până în vârf de canalul salivar. Mandibulele au
dispărut, iar din maxile au rămas palpii maxilari (Fig. 2.10).
Figura 2.10. Aparatul bucal pentru supt de tip labial (Diptere Brahicere). A – văzut din lateral, B
– faŃa ventrală, C – secŃiune transversală; Ant – antena, Au – ochi, lab – labele, Lbr – labru, hst –
haustel, rst – rostel, Mx – maxile, pm – palpi maxilari, prmt – prementum, Lb – labiu, hyp –
hipofaringe, lig – ligament, Cl – clipeus, sr – canal sugător, spr – canal salivar, ptr – pseudotrahei
(Eidmann şi Kuhlhorn, 1970)
Dintre aparatele bucale speciale amintim pe cel de la larvele de Odonate la care
submentumul şi mentumul sunt mult alungite şi articulate în unghi ascuŃit între ele, alcătuind o
formaŃiune numită mască ce este proiectată înainte în timpul capturării prăzii. (Fig. 2.11).
Figura 2.11. Aparat bucal la Odonate cu labium alungit ca o mască(Wiggleswarth, 1971)
1717
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
La larvele de Mirmeleonoidee (leul furnicilor) mandibulele sunt încovoiate şi dezvoltate,
au câte un canal în lungul lor, prin acesta fiind inoculat suc digestiv în pradă şi apoi conŃinutul
digerat este aspirat tot prin acest canal.
Orificiul bucal la aceste larve este închis (Fig. 2.12).
Figura 2.12. Aparat bucal la larvele de Mirmeleonoidee: mx 1 – maxile, mx 2 –labium, p.l. – palp labial, p. m. – palp maxilar, ga – galee, st – stipes, c – cardo,
ant – antenă, oc – stemată, md – mandibulă, k – canal mandibular(Eidmann şi Kuhlhorn, 1970)
1818
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
LUCRARE DE LABORATOR NR. 3
STUDIUL TORACELUI ŞI ABDOMENULUI LA INSECTE
3.1. Toracele şi apendicele toracice
Toracele este principala parte de susŃinere a corpului şi este format din trei segmente:
protorace, mezotorace şi metatorace. Uneori se distinge şi un segment numit propodeum la
Hymenoptere. Acesta de fapt este primul segment abdominal fuzionat la torace.
Segmentele toracice au 4 sclerite: tergumul, două pleure şi sternitul (Fig. 3.1.).
Fig. 3.1. Alcătuirea unui segment toracic la insecte (dupa Talmaciu, 2004):
Tg-tergit; St-sternit; Pl-pleure
În general sternitele şi tergitele sunt mai groase, mai bine chitinizate şi mai voluminoase
în raport cu pleurele care sunt mai mici, mai subŃiri şi elastice. Pe pleure se deschid stigmele
respiratorii.
Modul de lucru: Se studiază segmentele toracice la Coleoptere (Carabus), Ortoptere
(Tettigonia) şi Himenoptere (Vespa).
Pe torace insectele au două categorii de apendice: picioarele şi aripile.
3.1.1. Picioarele
Picioarele sunt apendice formate din mai multe articule şi se găsesc în număr de trei
perechi (de unde şi numele de Hexapoda dat insectelor) şi sunt dispuse câte o pereche pe fiecare
segment toracic, fiind inserate între pleure şi sternite prin intermediul a câte doi condili coxali
care dau mobilitate piciorului.
1919
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Un picior este alcătuit din următoarele articule: coxa, trochanter, femur, tibie şi tars.
Tarsul este alcătuit din 1-5 articule tarsale (tarsomere), primul articul tarsal se numeşte metatars,
iar ultimul pretars (Fig. 3.2.).
Fig. 3.2. Alcătuirea piciorului de insectă (Obenberger, 1952)
Cx - coxa, Tn – sclerite bazicoxale, Tr – trochanter, Fm – femur, Tb – tibie,
Tar – tars, Ptar – pretars cu gheare
Picioarele, la origine sunt apendice locomotorii adaptate pentru mers şi alergat, ele
sunt lungi şi subŃiri, cu articule având grosime aproximativ uniformă şi lungime asemănătoare.
Se întâlnesc la Carabidae, Blattodee, etc.
În cursul evoluŃiei insectelor şi a specializării lor la diferite modalităŃi de deplasare şi
medii de viaŃă, picioarele au suferit o serie de modificări şi adaptări (Figura 3.3.) pentru
îndeplinirea următoarelor funcŃii:
- picior pentru sărit – astfel este conformată de obicei ultima pereche de picioare la insectele
care se deplasează preponderent prin sărit. Ele au tibia şi femurul foarte alungite, prevăzute cu o
musculatură puternică la nivelul femurului, care determină funcŃionarea articulaŃiei tibio-
femurale asemeni unui arc. Se întâlnesc la Ortoptere, unele Homoptere, Coleoptere.
- picior pentru săpat – se întâlneşte la insecte care sapă galerii şi au articulele mai scurte şi
lăŃite asemenea unei lopeŃi. Se întâlnesc la Gryllotalpidae şi Scarabeidae.
- picior pentru înot - se întâlneşte la insectele acvatice (Heteroptere, Coleoptere). Sunt astfel
modificate perechea a treia sau a doua şi a treia de picioare, au articulele mai lăŃite şi prevăzute
cu peri lungi şi deşi.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
2020
- picior pentru apucat – sunt conformate astfel prima pereche de picioare la unele insecte
zoofage (Mantodee, Nepa cinerea) la care articulele piciorului sau alungit puternic, coxa având
aspectul unui antebraŃ, femurul ca un braŃ puternic cu un şanŃ pe partea internă, iar tibia are
marginea zimŃată şi se închide în şanŃul femurului ca lama unui briceag, formând astfel un sistem
eficient de prindere a prăzii.
- picior pentru agăŃat – se întâlneşte la păduchii ectoparaziŃi care se prind de păr, pene sau
blană (Malofage, Anoplure). Tarsul se transformă în cleşte, este format dintr-un singur articul şi
o gheară cu care formează împreună un cleşte eficace.
Fig. 3.3. Structura şi tipuri de picioare la insecte:1. ConstrucŃia piciorului la insecte; c-coxă; tr-trohanter; f-femur; t-tibie; ts-tars;
mtmetatars; pr-pretars; 2. Picior pentru mers (Melolontha melolontha); 3. Picior pentrusărit (Locusta migratoria); 4. Picior pentru săpat (Gryllotalpa gryllotalpa); 5. Picior pentru
cules polen (Apis melifera); 6. Picior pentru apucat (Manthis religiosa)
- picior pentru curăŃat – se întâlneşte la furnici, albine, etc. şi este folosit pentru curăŃarea
antenelor. Prezintă o scobitură la nivelul primului articul tarsal, pe unde este trasă antena în timp
ce este presată în acea scobitură de către doi pinteni situaŃi pe tibie. Scobitura prezintă peri în
interior şi funcŃionează ca o perie.
- picior pentru colectat polen – se întâlneşte la albine, această adaptare afectând perechea a
treia de picioare. Pe faŃa interioară a tarsului se găseşte o perie, iar pe faŃa exterioară a tibiei
posterioare s-a dezvoltat un coşuleŃ. Tarsul şi tibia formează un fel de cleşte care ia bulgărul de
polen adunat şi-l trage în coşuleŃ.
2121
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
- picior pentru apucat femela în timpul împerecherii – se găseşte la masculii unor insecte (ex.
Dytiscus). Primele trei articule ale tarsului s-au dezvoltat foarte mult, s-au lăŃit şi pe partea
ventrală se află ventuze adezive cu ajutorul cărora masculul se prinde pe spatele femelei.
- picior adeziv – la diptere şi alte insecte la care între ghearele pretarsale s-au dezvoltat
formaŃiuni adezive denumite arolii, pulvile sau empodii şi care funcŃionează asemeni unor
ventuze.
Modul de lucru : Se studiază insecte cu diferite tipuri de picioare la binocular sau cu ochiul
liber observându-se adaptările menŃionate (Fig. 3.4.).
Fig. 3.4. Tipuri de picioare la insecte.A – Picior pentru agăŃat la Anoplure, B, C – picioare pentru săpat la
Gryllotalpidae şi la Tibicina (cicade), D1-D4 - picioare adezive,E – picior pentru înot la Gyrinus, F – picior pentru prins la Mantodee,
G – tarsul piciorului adeziv la masculul de Dytiscus
3.1.2. Aripile
Aripile sunt apendici adaptate pentru deplasarea prin zbor şi reprezintă expansiuni
tegumentare ale tergitelor şi pleurelor sub forma a două membrane sudate pe margini.
Majoritatea insectelor au două perechi de aripi, prima fixată pe mezotorace şi a doua pe
metatorace. Există insecte lipsite în mod primar de aripi (Apterigotele) sau grupe la care s-a
redus perechea a doua transformându-se în haltere sau balansiere (Dipterele) sau la care s-a redus
prima pereche de aripi (Strepsipterele). Alte insecte sunt aptere în mod secundar, ca urmare a
2222
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
adaptării la viaŃa parazitară (Malofage, Sifonaptere, femelele unor Homoptere) sau ca urmare a
vieŃii hipogee pe care o au (furnici, Izoptere).
Aripa este străbătută de o serie de tuburi denumite nervuri în care se găsesc ramificaŃii ale
traheilor, nervilor şi prin care circulă hemolimfa. Nervurile reprezintă scheletul de susŃinere al
aripilor şi pot fi direcŃionate longitudinal şi transversal.
Totalitatea nervurilor alcătuieşte nervaŃiunea aripii şi aceasta este caracteristică fiecărui
grup de insecte, reprezentând un caracter taxonomic important pentru determinarea speciilor.
Nervurile longitudinale au următoarele denumiri (Fig. 3.5) în funcŃie de poziŃia lor:
- nervura costală - alcătuieşte marginea anterioară a aripii
- nervura subcostală – este situată sub cea costală, poate avea două ramificaŃii
- nervura radială - poate avea până la cinci ramificaŃii
- nervura mediană - cu până la 4 ramificaŃii
- nervura cubitală - cu 2 ramificaŃii
- nervurile anale - în număr de 1-5 şi
- nervurile jugale - absente la unele grupe, în număr de 1-2 la altele
Fig. 3.5. Alcătuirea unei aripi de insectă, tipurile de nervuri longitudinale: C – costală, Sc –
subcostală, R 1-5 – radiale, M 1-4 – mediane, Cu 1-2 – cubitale, A 1-4 – anale, J 1-2 –
jugale, mcu – medio-cubitală, rm – radio-mediană (Fritzsche şi colab, 1968)
PorŃiunea de aripă delimitată de două nervuri se numeşte câmp şi este denumită în funcŃie
de numele nervurilor care o mărginesc. Nervurile transversale au dublă denumire
corespunzătoare cu nervurile longitudinale pe care le unesc (mediocubitală - uneşte mediana cu
cubitala, radio-medială – uneşte radiala cu mediana) şi un număr care desemnează poziŃia lor faŃă
de baza aripii. Aceste nervuri delimitează celule.
2323
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Aripile au următoarele porŃiuni în funcŃie de poziŃia lor în raport cu toracele (Fig. 3.6.):
- porŃiunea aripii apropiată de torace se numeşte baza aripei;
- porŃiunea aripei opusă bazei se numeşte marginea externă;
- porŃiunea de aripă îndreptată înainte se numeşte marginea anterioară sau costa, iar porŃiunea
opusă acesteia se numeşte marginea posterioară sau dorsum;
- unghiul dintre marginea anterioară şi cea externă se numeşte vârf sau apex;
- unghiul format de marginea externă şi cea posterioară se numeşte tornus.
Fig. 3.6. Regiunile unei aripi (dupa Tălmaciu, 2004):b-baza; me-marginea externă; ma-marginea anterioară;
mp - marginea posterioară; a - apex; t – tornus
Din punct de vedere al consistenŃei aripile pot fi:
- membranoase – aripi subŃiri cu nervaŃiunea evidentă. Ele pot fi transparente sau colorate,
acoperite cu solzi la Lepidoptere sau cu peri la Trichoptere. Aripile membranoase realizează
zborul activ.
- pergamentoase sau tegmine – sunt aripi parŃial îngroşate, flexibile, cu nervaŃiunea evidentă şi în
general colorate; formează prima pereche de aripi la Ortoptere, Mantodee, Blatodee. Tegminele
folosesc parŃial la zbor, asegura echilibrul în timpul zborului şi realizează planarea.
- pieloase – aripi parŃial îngroşate, foarte flexibile cu aspect de piele, se întâlnesc la Dermaptere.
Folosesc parŃial la zbor şi la planare.
- elitre sau aripi chitinoase – sunt aripi puternic impregnate cu chitină, rigide, colorate; alcătuiesc
prima pereche de aripi la Coleoptere. Nu au rol activ în zbor, dar ajută la menŃinerea echilibrului
în timpul zborului.
- hemielitre – aripi care au baza chitinizată şi vârful membranos – se întâlnesc la Heteroptere.
Folosesc la zborul activ. (Fig. 3.7)
2424
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Fig. 3.7. Tipuri de aripi la insecte. 1 elitră, 2 – hemielitră, 3 – tegmină, 4 – aripă membranoasă
(Lăcătuşu şi Pisică, 1980)
Figura 3.8. Balansierele la Diptere
(m – măciucă sau capitul, s – organe senzitive, t – tija halterei).
Modul de lucru: Se studiază nervaŃiunea aripii pe o aripă membranoasă de ortoptera,
tipurile de aripi după consistenŃa lor şi balansierele de la diptere.
2525
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Fig. 3.9. ConsistenŃa aripilor la diferite ordine de insecte:
1 .Orthoptera; 2. Thysanoptera; 3.Heteroptera; 4. Homoptera; 5. Coleoptera; 6.Hymenoptera;
7. Lepidoptera; 8. Diptera
3.2. Abdomenul şi apendicele abdominale
3.2.1. Abdomenul
Abdomenul este în general partea cea mai voluminoasă a corpului, el conŃinând
majoritatea organelor interne. Este alcătuit din 6-12 segmente. Forma abdomenului diferă în
funcŃie de specie, fiind cilindric, conic, semisferic, tronconic, turtit dorso-ventral sau lateral.
În funcŃie de modul de prindere la toace poate fi:
- sesil – în cazul în care este prins printr-o bază largă la torace (la Coleoptere, Ortoptere, etc.)
- suspendat - primul segment aderă la torace, se numeşte propodeum şi are o porŃiune îngustată
posterior, iar al doilea segment abdominal este îngustat anterior (Apoidee, Vespide, etc.)
- pedunculat (peŃiolat) – are 1-2 segmente ce urmează propodeumului, mult mai înguste decât
restul segmentelor abdominale, formând un peŃiol (Ichneumonide, Formicide, etc.)(Fig. 3.10).
2626
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Fig. 3.10. Tipuri de prindere a abdomenului la torace a – sesil, bsuspendat,
c – pedunculat (Boguleanu şi colab., 1980)
Modul de lucru: Se studiază insecte cu diferite tipuri de inserŃie a abdomenului la
torace (Coleoptere, Vespide, Formicide).
3.2.2. Apendicele abdominaleMajoritatea pterigotelor sunt lipsite de apendice abdominale. Segmentele genitale au
apendice numite gonapofize (paramere ce înconjoară falusul la masculi şi care folosesc la
împerechere şi 2-3 perechi de valve ce alcătuiesc ovipozitorul, oviscaptul sau terebra la femele).
La unele grupe de pterigote se găsesc cerci uni- sau mutiarticulaŃi cu rol primar senzitiv.
La Efemeroptere între cei doi cerci se găseşte şi un meta- sau paracerc. La Dermaptere cercii au
aspect de forceps (Fig. 3.11).
2727
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Fig. 3.11. Cercii la Efemeroptere (c – cerc, m – metacerc) (A) şi la Dermaptere (B)
La Apterigote se pot găsi stili pe abdomen (cu rol în locomoŃie) sau saci coxali (cu rol în
respiraŃie), la Colembole se găseşte un apendice special numit furcă, ce face parte din aparatul de
sărit (Fig. 3.12).
Fig. 3.12. Aparatul de sărit la colembole. (Co – colofor, Re – retinacul,
Ma –manubriu, D – dens, Mu - mucro)
Modul de lucru: Se studiază cercii la Efemeroptere, Dermaptere, apendicii abdominali
de la Tysanure şi aparatul de sărit la Colembole.
2828
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
LUCRARE DE LABORATOR NR. 4
DESCRIEREA ŞI RECUNOAŞTEREA STADIILOR DE OU, LARVĂ SI PUPĂ
GeneralităŃi despre reproducerea insectelor
Reproducerea insectelor este în cele mai multe cazuri amfigonă, dar există şi cazuri de
reproducere unisexuată.
Reproducerea amfigonă (sexuată sau gamogenetică sau syngamă) începe cu procesul de
acuplare, urmată de inseminare, proces în cursul căruia se transferă spermatozoizii de la mascul
în bursa copulatoare a femelei, de unde ajung apoi în receptaculul seminal. Inseminarea este
urmată de fecundaŃie. În urma fecundării se formează zigotul şi imediat se declanşează
segmentarea. Ouăle embrionate vor fi depuse de către femele în mediul extern prin ovipozitare.
Ouăle sunt dispuse izolat, câte unul (ex. la Bruchus pisorum în boabele de mazăre) sau în grupuri
numite ponte. Pontele pot avea formă de grămezi neregulate, acoperite cu peri sau cu o secreŃie
ale glandelor accesorii, pot avea formă de plăci, inelară sau pot fi depuse în ooteci.
Reproducerea partenogenetică este o înmulŃire unisexuată, la care oul provine din ovul
nefecundat.
După sexul urmaşilor, patenogeneza poate fi:
- arenotocă, atunci când din ouăle nefecundate apar numai masculi (apis mellifica);
- telitocă, adică din ouăle nefecundate rezultă numai femele (Aphididae);
- deuterotocă, în situaŃia când din ouăle nefecundate rezultă atât femele, cât şi masculi (unele
lepidoptere).
După modul cum are loc reproducerea se cunosc mai multe tipuri de partenogeneză, şi anume:
- partenogeneză excepŃională sau accidentală când, de regulă, ouăle nefecundate sunt
neviabile şi foarte rar dau naştere la indivizi de ambele sexe (Plasmidae - Orthoptera,
Lepidoptera);
- partenogeneză facultativă are loc atât prin ouă fecundate, cât şi prin ouă nefecundate
(Thysanoptera, Homoptera, Hymenoptera);
- partenogeneză obligatorie, când reproducerea se face prin ouă nefecundate, masculii
lipsind sau sunt foarte rari (unele insecte din ordinul Coleoptera).
Partenogeneza obligatorie poate fi:
- constantă, când din ouă apar numai femele (telitocă la albine) şi foarte rar masculi
(Otiorrhynchus sp.);
2929
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
- ciclică sau heterogonia, când apar alternativ mai multe generaŃii partenogenetice şi una
amfigonă (Aphididae).
Modul de lucru:
Se studiază ooteci de Blatta orientalis, gale de Cynips quercusfolii pe frunze de stejar şi
de Diplolepis rosae pe ramuri de măceş (Fig. 4.1).
Figura 4.1. a – ootecă de Blatta orientalis, b – gală de Cynips quercusfolii pe frunze
de stejar, c – gală de Diplolepis rosae pe ramuri de măceş.
Dezvoltarea postembrionară
Dezvoltarea postembrionară sau metabolia constă în transformările suferite de insectă din stadiul
de larvă şi până când ajunge în stadiul de imago. După aspectul larvei şi a modului ei de viaŃă în
raport cu cel al adultului, dezvoltarea se poate realiza prin două moduri principale: dezvoltare
heterometabolă sau metamorfoza incompletă (directă) şi holometabolă sau metamorfoza
completă.
Dezvoltarea heterometabolă se întâlneşte la Ortoptere, Homoptere, Heteroptere,
Ephemeridae, etc. În acest caz larva se aseamănă cu adultul, deosebindu-se de el doar prin
dimensiunile mai mici, lipsa sau incompleta dezvoltare a aripilor şi incapacitatea de a se
reproduce.
După modul de viaŃă al larvei şi a asemănării sale cu adultul dezvoltarea heterometabolă
cuprinde următoarele tipuri:
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
3030
- dezvoltare arhimetabolă – în acest caz larvele sunt acvatice şi respiră prin branhii traheene,
aspectul general al larvei fiind asemănător cu cel al adultului, dar larva este lipsită de aripi şi are
organe care la adult dispar. Ex: Efemeroptere, Plecoptere, Odonate. (Fig. 4.2)
- dezvoltare paurometabolă – larvele seamănă foarte mult cu adulŃii trăiesc în acelaşi mediu şi se
hrănesc în acelaşi mod cu ei. Ex.: Ortoptere, Heteroptere, Malofage, etc. (Fig. 4.3)
Fig. 4.2. Dezvoltarea arhimetabolă Fig. 4.3. Dezvoltare paurometabolă lalarvă de Efemeropter Phyllodromia germanica
- dezvoltare neometabolă – trecerea de la ultimă vârstă larvară la adult se face printr-o fază
imobilă a larvei asemănătoare cu cea de pupă întâlnită la insectele holometabole (la unele
Homoptere: Coccine, Aleurodine).
Dezvoltarea holometabolă sau metamorfoza completă cuprinde stadiile de larvă, nimfă
şi pupă. Larva nu se aseamănă cu adultul şi apare şi un stadiu imobil numit pupă.
Larva este un stadiu activ care se hrăneşte intens, creşterea ei se face prin năpârliri
succesive. După numărul de picioare şi gradul de dezvoltare al capsulei cefalie larvele se
clasifică astfel (Fig. 4.4, 4.5):
- larve protopode – au corp turtit dorso-ventral, cu apendice cefalice şi toracice
rudimentare, bine reprezentate fiind mandibulele. Ex. larve de Ichnemonide, Calcidide etc.
- larve polipode – au trei perechi de picioare toracice şi un număr de 2-8 perechi de
picioare false sau pedespurii situate pe abdomen, nearticulate. Aceste larve au aparat bucal
pentru rupt şi mestecat dezvoltat şi sunt în general fitofage. Larvele polipode cu 5 perechi de
pedespurii situate pe segmentele abdominale 3-6 şi 10 se numesc omizi adevărate şi se întâlnesc
la multe specii de Lepidoptere. Cele cu 2 perechi de pedespurii situate pe segmentele abdominale
6 şi 10 se numesc cotari şi se întâlnesc la lepidopterele Geometride, iar cele cu 7-8 perechi de
picioare abdominale se numesc omizi false şi se întâlnesc la unele Hymenoptere. Larvele
polipode de Trichoptere sunt acvatice şi îşi construiesc căsuŃe folosind materiale din substrat sau
îşi Ńes plase din secreŃiile glandelor sericigene. (Fig. 4.4.)
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
3131
Figura 4.4. Tipuri de larve la insectele holometabole. A – protopodă, B – polipodă tip
omidă, C – polipodă tip omidă falsă, D – oligopodă campodeiformă, E – oligopodă
elateriformă, F – oligopodă scarabeiformă, G – apodă eucefală, H – apodă acefală
(Eidmann şi Kuhlhorn, 1970)
Figura 4.5. Larvă polipodă de Trichopter. A – aspectul larvei, B – căsuŃa larvală.
- larvele oligopode - au capul şi toracele bine dezvoltate şi sunt lipsite de picioare abdominale.
Sunt întâlnite în general la coleoptere. În funcŃie de aspectul corpului lor se împart în
următoarele subtipuri:
- oligopode elateriforme (viermi sârmă) – au corpul vermiform şi tegumentul puternic
chitinizat. Segmentele abdominale au aproximativ aceleaşi dimensiuni, ultimul se îngustează
spre partea posterioară. Se întâlnesc la Elateridae.
- oligopode scarabeiforme (melolontoide) – au corp puternic curbat în forma literei C,
culoarea este albicioasă. Au tegumentul cutat, picioarele sunt scurte în raport cu corpul, ultimul
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
3232
segment abdominal are formă de sac prevăzut cu elemente de chetotaxie specifică. Ex.
Scarabeidae.
- oligopode campodeiforme – au corp uşor turtit dorso-ventral subŃiat spre partea
posterioară şi terminat cu o pereche de cerci. Capul este prognat, au mandibule foarte puternice,
picioarele sunt lungi, au mobilitate foarte mare. Ex. Carabidae.
- larve apode – sunt vermiforme caracterizate prin lipsa picioarelor toracice şi abdominale. După
structura capsulei cefalice larvele apode se clasifică astfel:
- apode eucefale – capsula cefalică este bine dezvoltată, cu aparat bucal pentru rupt şi
mestecat ex. Curculionide, Scolitide, etc.
- apode hemicefale – capsula cefalică este invaginată în torace, aparatul bucal este
conformat pentru supt ex. la unele Diptere nematocere - apode acefale – capsula cefalică este
neaparentă ex. la unele Diptere Brahicere.
Pupa este un stadiu întâlnit la insectele holometabole. Larva complet dezvoltată se
transformă în pupă care poate fi liberă sau acoperită de o formaŃiune specială numită cocon
confecŃionat din mătase, nisip, frunze uscate, etc. Sub învelişul pupal au loc transformări ce duc
la formarea adultului. Din punct de vedere morfologic se deosebesc trei tipuri de pupe (Fig. 4.6.):
- pupă liberă – la care apendicii corpului nu sunt lipiŃi de corp şi pot efectua chiar anumite
mişcări. Ex. Coleoptere, Himenoptere.
- pupă obtectă – apendicii sunt lipiŃi de corp şi acoperiŃi cu o membrană mai mult sau mai puŃin
transparentă. Ex. Lepidoptere, Coccinelidae.
- pupă coarctată – este o pupă liberă aflată în interiorul ultimei exuvii larvare şi are forma de
butoiaş. Ex. La unele Diptere.
Figura 4.6. Tipuri de pupe la insecte A, B – pupe
libere, C – pupă coarctată, D – pupă obtectă (Eidmann şi Kuhlhorn, 1970)
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
3333
Modul de lucru :
Se studiază tipuri de :
- larve din cadrul dezvoltării heterometabole la Efemeroptere, Plecoptere,
Odonate, Ortoptere, Blatodee şi Mantodee.
- larve ale insectelor holometabole la Lepidoptere, Geometride, Hymenoptere,
Elateride, Scarabeide, Carabide, Diptere Brahicere şi Nematocere, Scolitide.
- pupe la Hymenoptere, Lepidoptere şi Diptere.
GeneraŃia o formează întreaga progenitură a unei populaŃii de insecte de la stadiul de ou
(în cazul ovipariei) sau larvă (în cazul vivipariei) şi până la moartea tuturor indivizilor adulŃi ce
au alcătuit descendenŃa respectivă. La unele insecte dezvoltarea unei generaŃii are loc într-un
timp foarte scurt, în câteva zile sau câteva săptămâni, iar la altele se prelungeşte un timp
îndelungat, luni sau ani.
În funcŃie de timpul necesar dezvoltării unei generaŃii, insectele se clasifică în
următoarele grupe:
- insecte monovoltine, care au o generaŃie pe an;
- insecte bivoltine, cu două generaŃii pe an
- insecte polivoltine, care prezintă mai multe generaŃii în cursul unui an
- insecte multianuale, la care dezvoltarea unei generaŃii are loc pe o perioadă de mai mulŃi ani.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
3434
LUCRARE DE LABORATOR NR. 5
RECUNOASTEREA PRINCIPALELOR TIPURI DE VATAMARI PRODUSE DE
INSECTE DAUNATOARE SPECIILOR DE PLANTE CULTIVATE
Dăunarea sau vătămarea este rezultatul acŃiunii agresive a dăunătorului asupra plantei
indiferent dacă dauna apare în urma hrănirii sau în urma altor activităŃi (depunerea ouălor,
construirea de adăposturi pentru hibernare, etc.). Dăunarea are un caracter fiziologic şi indică o
distrugere în structura organelor plantelor atacate.
În general, daunele produse la plante, depind atât de modul de hrănire al dăunătorului
(conformaŃia aparatului bucal), cât şi de planta atacată. Astfel, insectele rozătoare (au aparat
bucal pentru rupt şi mestecat), produc dislocări ale Ńesuturilor plantelor (a mugurilor, frunzelor,
fructelor), iar insectele sugătoare (au aparat bucal pentru înŃepat şi supt) provoacă decolorări şi
răsuciri ale frunzelor (pseudocecidii), deformări sub formă de hipertrofieri (gale sau cecidii),
necrozări, etc. În urma atacului dăunătorilor se produc modificări profunde în metabolismul
plantelor atacate, atât în ceea ce priveşte funcŃiile fiziologice (respiraŃie, transpiraŃie, etc.) cât şi
procesul de fotosinteză, determinând reducerea rezervelor de hrană (hidraŃi de carbon, etc.). Din
cauza atacului plantele se dezvoltă slab, sunt debilitate, producŃiile sunt mici şi de calitate slabă.
La pomi, arbuşti fructiferi, etc., distrugerea aparatului foliar, determină o rezistenŃă mai slabă la
temperaturile din timpul iernii şi apariŃia fenomenului de periodicitate de rodire.
Atacul reprezintă acŃiunea dăunătorului asupra plantelor şi se exprimă prin daune şi
pagube.
Dauna sau vătămarea este rezultatul atacului în urma căruia planta manifestă simptome
de suferinŃă, care se caracterizează prin reducerea recoltei, fără ca aceasta să se poată evalua în
greutate.
Paguba sau pierderea este expresia cantitativă, economică a atacului.
După modul cum acŃionează insectele asupra plantelor, se disting trei categorii de
dăunători:
a) dăunători principali care atacă plantele şi produsele agricole depozitate (majoritatea
insectelor);
b) dăunători secundari care atacă plantele ce sunt debilitate din diferite cauze (insectele din
familiile Scolytidae, Buprestidae, etc.);
c) dăunători vectori care alături de daunele produse direct, transmit unii agenŃI patogeni (virisuri,
bacterii, ciuperci).
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
3535
Dăunătorii pot ataca toate organele plantei, atât pe cele vegetative cât şe pe cele
generative (Fig. 5.1. şi 5.2). Unele insecte atacă numai organele aeriene (larvele miniere, omizile
defoliatoare, etc.), iar alte insecte atacă organele subterane (viermii sârmă, etc.). AlŃi dăunători
produc daune atât organelor aeriene cât şi celor subterane (Melolontha melolontha, Phylloxera
vastatrix).
În general, formele de dăunare sunt foarte variate, mai frecvente fiind următoarele:
a) la rădăcini şi alte organe subterane: rosături la puieŃi şi pomi (larvele de Melolontha
melolontha); gale (Ceutorrhynchus pleurostigma); nodozităŃi şi tuberozităŃi (Phylloxera
vastatrix); galerii superficiale sau interne (Agriotes lineatus); retezări (Gryllotalpa gryllotalpa),
etc.
b) la tuplini şi ramuri: galerii (larvele de Ostrinia nubilalis); galerii cu orificii (Anisandrus
dispar); deformări cancerigene (Eriosoma lanigerum); sfredeliri (Cossus cossus); pete colorate
(Quadraspidiotus perniciosus);
c) la frunze: roaderea parŃială sau totală a limbului (Leptinotarsa decemlineata); scheletuirea
frunzelor (Pieris brassicae); consumarea limbului pe margini în formă de trepte (Tanymecus
dilaticollis) sau crenelat (Sitona lineatus); ciuruirea frunzelor (Phyllotreta nemorosum); răsuciri
sau pseudocecidii (Aphis fabae); gale sau cecidii (Tetraneura ulmi); minarea parenchimului
dintre epiderme (Pegonyia betae); răsuciri în formă de Ńigară (Byctiscus betulae); pete divers
colorate (Quadraspidiotus perniciosus);etc.
d) la muguri: rosături la exterior (Sciaphobus squalidus), deformări şi decolorări (Psilla mali),
etc.
e) la bobocii florali: consumarea organelor interne (Anthonomus pomorum);
f) la flori: zdrenŃuirea petalelor (Epicometis hirta);
g) la fructe: orificii (Ceuthorrhynchus macula-alba); deformarea fructelor (Rhynchites bacchus);
galerii în fructe (Cydia pomonella);
h) la seminŃe: distrugerea endospermului (Acanthoscelides obsoletus); şi şistăvirea boabelor
(Haplotrips tritici).
Modul de lucru: Se vor identifica principalele tipuri de vătămări produse de insecte dăunătoare
la diverse organe ale plantelor, pe planşe şi pe alte materiale didactice.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
3636
Fig. 5.1. Tipuri de vătămări produse plantelor de dăunătorii animali (Tălmaciu, 2004)
-la rădăcini: a-rosături; b-gale; c-nodozităŃi;
-la tulpină: d-galerii; e-orificii; f-tuberozităŃi;
-la frunze: g-distrugerea limbului foliar; h-rosături în trepte; i-rosături dantelate
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
3737
Fig. 5.2. Tipuri de dăunări produse plantelor de dăunătorii animali (Tălmaciu, 2004)-la frunze: a-pseudocecidii; b-gale; c-mine; d-ciuruiri; e-Ńigări;-la muguri: f-rosături;-la flori: g-cuişoare;-la fructe: h,j-orificii; i-galerii
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
3838
LUCRARE DE LABORATOR NR. 6
COLECTAREA, CONSERVAREA ŞI PREGĂTIREA INSECTELOR PENTRU
COLECłII; CONTROLUL FITOSANITAR ŞI EVALUAREA PAGUBELOR
Studiul entomologic presupune capacitatea de a investiga insectele nu doar din punct de
vedere taxonomic sau estetic, ci trebuie să aducă informaŃii care să poată fi interpretate. Cea mai
simplă formă de studiu o reprezintă inventarierea, metodă care urmăreşte depistarea indivizilor
pe o anumită suprafaŃă, cu identificarea taxonilor şi abundenŃei acestora. Dacă inventarierea se
repetă în timp regulat, ea devine monitorizare.
Materialul entomologic poate fi o insectă întreagă sau părŃi din aceasta, o larvă, ponta
sau chiar o urmă lăsată de o insectă (căsuŃe protectoare, exhuvii, etc). Toate acesta ajută
cercetătorul în obŃinerea de informaŃii concrete despre specia (sau speciile) pe care le are în
vedere. Studiul entomologic nu trebuie să se rezume doar la simpla observare şi identificare a
speciei ci trebuie să poată integra informaŃia în ecosistem. InformaŃiile care nu pot fi interpretate
au valoare zero. De aceea, este de o importanŃă vitală ca înainte de începerea oricărui studiu să
existe un plan bine elaborat, format din obiective şi activităŃi clare, scurte şi concise. Din punctul
de vedere al agronomului şi protecŃiei culturilor, studiul entomologic se rezumă la depistarea
insectelor şi recunoaşterea lor, în vederea combaterii lor pentru a diminua pagubele produse de
către insectele dăunătoare.
Observarea şi capturarea insectelor.
Doar o mică parte din insecte pot fi identificate după observarea directă, în timp real.
Entomologul face observaŃii mai profunde utilizând o lupă de mână în cazul în care nu doreşte
colectarea sau, sub aparatele de mărit din laborator atunci când aceasta se impune (de cele mai
multe ori). Observarea, totuşi, poate fi utilă în obŃinerea de informaŃii cu caracter cantitativ
(număr de indivizi), calitativ (starea indivizilor: zbor, staŃionare, copulă, hrănire, etc) sau
ecologic (planta gazdă, condiŃii meteo, habitat, etc).
Capturarea insectelor înseamnă „Ńinerea” acestora direct în mână sau diferite accesorii. O
insectă care este capturată nu trebuie să fie afectată mecanic. O insectă capturată trebuie să fie
atât de puŃin agresată încât să poată fi eliberată dacă este cazul, pentru aceasta este necesar ca
tehnicile de capturare să fie executate cu fineŃe şi bine adaptate tipului de insectă.
Cea mai simplă metodă de capturare este cea cu fileul. Acesta poate fi de diverse mărimi
şi lungimi, în funcŃie de grupul Ńintă. Pentru insectele terestre fragile (fluturii) se vor folosi filee
fine de mătase, cu ochiuri relativ mari, care să permită trecerea aerului cât mai uşor. Pentru
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
3939
insectele rigide sau cele cu aparat bucal pentru rupt şi mestecat (cum sunt coleopterele sau
ortopterele) sunt recomandate filee mai aspre.
Insectele acvatice se capturează cu filee din plasă nylon, rezistentă la degradare. Se pot
folosi şi diverse variante de atragere a insectelor, fie cu lumină artificială fie cu diferite substanŃe
de tipul hormonilor sexuali.
Si in capaci sau in tufisuri se ascund suficiente insecte pentru a putea strange cateva
pentru insectar. Se aseaza o plasa sau un cearsaf sub pom sau langa un tufis si incepe sa se
scuture. De asemenea pot fi construite si capcane in care insectele mai mari si nocturne se pot
prinde. Cu o mica groapa in pamant si o cutie de conserve se pot prinde o multime de vietati pe
parcursul unei zile. Cutia se ingroapa in pamant, gura ei fiind la nivelul solului. Se acopera toate
spatiile din jurul ei formand astfel o mica fantana secata.
Colectarea insectelor.
Se face după capturare sau simultan cu aceasta. Termenul „colectare” este sinonim în
entomologie cu „colecŃionarea”, şi trebuie privită ca atare. O insectă nu se sacrifică inutil, ea
trebuie să permită a fi menŃinută într-o colecŃie mulŃi ani, printr-o bună conservare.
Atunci când exemplarele se colectează după o capturare prealabilă vor fi alese specimene
adulte, întregi şi în limita numărului necesar, celelalte fiind eliberate. Colectarea directă se face
atunci când capturarea este prea costisitoare şi se realizează cu capcane entomologice. Se
cunosc o mare varietate de capcane, pentru insectele terestre se folosesc frecvent capcanele
Barber, care sunt de fapt vase umplute direct cu substanŃe de conservare şi amplasate la nivelul
solului. Se pot folosi diferite substanŃe de atracŃie. Pentru a evita evaporarea alcoolului se va
turna un strat de aproximativ 4 cm de glicerină (antigel).
Fig. 6.1: Amplasarea unei capcane de tip Barber
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
4040
Un alt tip de capcană sunt capcanele luminoase, care pot atrage insectele sau le pot
colecta simultan. Se foloseşte pentru insectele zburătoare.
Fig. 6.2: Capcană luminoasă cu sac de colectare.
O altă metodă deosebit de practică pentru unele grupe este capturarea şi plasarea insectei
direct în recipientul ce conŃine atât anestezicul cât şi conservantul. Insectele colectate vor fi
conservate. Modul în care sunt conservate depinde de modul în care acestea trebuiesc prelucrate
pentru identificare. Există colecŃii uscate şi colecŃii umede.
Conservarea şi prepararea.
Conservarea reprezintă trecerea materialului entomologic din stare biodegradabilă într-o
stare ce poate fi păstrată în timp. SubstanŃele de conservare sunt foarte variate, se execută uneori
manevre de disecŃie şi rezecŃie a Ńesuturilor moi, ca în cazul omizilor sau al insectelor cu
abdomen moale şi mare. Adesea este folosit acetatul de etil, substanŃă ce anesteziază şi conservă
în acelaşi timp insecta. Avantajul acetatului constă în faptul că menŃine specimenele umede şi
astfel nu mai trebuiesc înmuiate înainte de preparare. Conservarea în mediu umed este folosită
mai ales la insectele acvatice, la larve sau insecte care au corpul moale. De obicei se foloseşte
alcoolul etilic 96%.
Insectele colectate trebuie omorate cu grija, pentru a nu fi strivite si pentru a evita
deteriorarea corpului. Insectele pot fi bagate pentru o scurta perioada la congelator sau pot fi
scufundate intr-o solutie de 70% alcool.
4141
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Apoi, insectele se strapung pe linia mediana a corpului cu un bold (din otel inoxidabil) si
se infig intr-o bucata de spuma sau polistiren. Dupa ce se usuca in prealabil, insectele se
depoziteaza intr-o cutie de lemn ce se inchide cu un geam. Este de preferat ca inchiderea
insectelor sa se faca in cutii ermetice, in care sa se introduca naftalina sau insecticid, pentru ca
materialul colectat sa nu se degradeze. In apropierea fiecarei insecte se adauga o eticheta pe care
se scrie denumirea stiintifica si denumirea populara, precum si locul din care a fost prinsa.
Prepararea înseamnă etalarea exemplarelor în scopul determinării speciei sau doar estetic.
Un preparat estetic trebuie să păstreze intactă insecta şi să permită la nevoie identificarea ei.
Preparatele ce trebuiesc executate depind de grupul de insecte şi de elementele importante în
determinare. Acestea pot fi piesele bucale, piesele genitale, apendicii ş.a.m.d. Etalarea acestora
se face pe lame de microscop sau hârtie albă. Observarea se face sub lupă binoculară sau
microscop optic. Este absolut important ca piesele aparŃinând unui exemplar să fie păstrate
independent, etichetat cu data, locaŃia şi numele colectorului. Este de recomandat ca după
etalarea pieselor importante în identificare cercetătorul (mai ales începător) să realizeze
fotografii. Acestea vor ajuta în schimbul de informaŃii şi vor fi utile pentru eventualele prezentări
ulterioare.
Insectarele reprezintă depozite special amenajate în care se expun preparate etalate şi
etichetate. Nu toate insectele se pretează la expunerea în insectare.
Prelucrarea datelor.
Începe odată cu identificarea specimenelor şi, după caz, continuă cu prelucrarea statistică
a datelor adiŃionale. În cazul inventarierii sunt importante hărŃile de distribuŃie pe care se vor
amplasa punctele sau arealele ocupate de insecta/insectele luate în studiu.
Pentru monitorizare se pot realiza grafice care să reflecte dimensiunea şi dinamica
populaŃiilor precum şi aspecte legate de frecvenŃa speciilor analizate. Interpretările complexe
necesită procesarea mai multor seturi de date şi interpretarea acestora astfel încât rezultatele să
poată fi măsurabile.
6.2. CONTROLUL FITOSANITAR ŞI EVALUAREA PAGUBELOR
In urma vătămărilor produse de dăunători la diferite organe ale plantelor are loc o
debilitare a plantei, din această cauză scăzând producŃia de masă verde, seminŃe, fructe, rădăcini,
înregistrându-se deci o pagubă.
Între noŃiunea de daună şi noŃiunea de pagubă există diferenŃă. NoŃiunea de daună sau
vătămare rezultă de pe urma acŃiunii agresive a dăunătorului (reprezintă atacul) şi are un caracter
fiziologic, în timp ce aceea de pagubă implică o pierdere cu un caracter economic (reprezintă
4242
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
gradul scăderii recoltei). Termenul de pagubă este o noŃiune convenŃională, deoarece o plantă
vătămată nu poate fi considerată întotdeauna pierdere, aceasta depinzând de mai mulŃi factori
cum ar fi: specia dăunătorului, planta atacată, momentul atacului, lucrările aplicate, factorii
climatici etc.
Din acest motiv, aprecierea reală a pagubelor nu se poate face decât la recoltare, prin
estimarea producŃiei obŃinute pe o anumită suprafaŃă, de la o plantă etc.
6.2.1. Estimarea daunelor si pagubelor.
Estimarea daunelor se poate face în cursul perioadei de vegetaŃie, prin stabilirea
frecvenŃei şi a intensităŃii atacului dăunătorului, iar estimarea pagubelor sau pierderilor reale
numai la recoltarea produselor vegetale (seminŃe, fructe, masă verde etc.).
Ca expresie matematică, dauna si paguba reprezintă produsul dintre frecvenŃa (F%) si
intensitatea (I%) atacului raportate la 100. Dauna se exprimă prin grad de dăunare (Gd%), iar
paguba se exprimă prin pierdere cantitativă de recoltă.(P%).
FrecvenŃa atacului (F%) reprezintă numărul de plante sau organe de plantă atacate (n),
exprimate in procente faŃă de numărul total de plante sau organe vegetale observate (N).
F% nN
100
Intensitatea atacului(I%), reprezintă procentul în care este atacată o plantă sau un organ
al plantei sau pierderea de recoltă, înregistrată de o plantă sau de o cultură pe unitatea de
suprafaŃă. Expresia calitativă a intensităŃii atacului este:
I % ∑ (i f )N
în care: i = % in care plantele sau de organele sunt atacate;
f = numărul plantelor sau organelor atacate;
N = numărul total de plante sau organe analizate;
Valoarea (i ) se poate exprima prin note (de la 0 – 4, 0 – 5), raportate la procente de atac.
Cea mai utilizată scară, atat în cazul dăunătorilor cât şi în cel al bolilor este cea de la 0 – 6, care
se prezintă astfel:
nota 0 -------------lipsa atacului nota 4--------------atac 26 – 50%
nota 1--------------atac 1 – 3% nota 5--------------atac 51 – 75%
nota 2--------------atac 4 – 10% nota 6--------------atac 76 – 100%
nota 3--------------atac 11 – 25%
4343
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Expresia cantitativă a intensităŃii atacului adică pierdrea de recoltă inregistrată de o plantă
sau de cultură este:
I% a ba
100 (1 b )a
100
în care: a = producŃia plantei sau culturii neatacate;
b = producŃia plantei sau culturii atacate;
Gradul de dăunare sau de atac (Gd) se exprimă procentual, în funcŃie de frecvenŃa (F) şi
intensitatea atacului (I), raportat la 100 şi reprezintă gradul de afectare al plantei de către
dăunător sau/şi agent patogen, după caz. Acesta se calculează cu ajutorul relaŃiei:
Gd% F% I%100
Paguba sau pierderea (P%) se calculează pornind de la produsul dintre frecvenŃa
plantelor atacate (F%) şi expresia cantitativă a intensităŃii atacului (I%):
P% F 1 b a
La evaluarea pagubelor pot fi întâlnite diferite situaŃii:
a) cand recolta este numai parŃial distrusă iar evaluarea se face după greutatea recoltei
(Laspeyresia pomonella);
b) când recolta este numai parŃial distrusă, iar evaluarea se face după % de flori atacate
(Antonomus pomorum);
c) când în urma atacului întreaga plantă este distrusă (Delia brassicae);
d) când în urma atacului numai o parte din boabe sunt atacate (Lobesia botrana);
Cand o cultură este atacată de mai mulŃi dăunători, paguba finală este rezultatul insumării
tuturor pagubelor, provocate de diferiŃi dăunători în timpul perioadei de vegetaŃie:
P t% = P1+ P2 + P3 + -------------------Pn
Pt = paguba totală
P1+ P2 + P3 + -----Pn = paguba produsă de fiecare dăunător in parte.
Pragul economic de dăunare (PED), este o noŃiune proprie sistemului de combatere
integrată şi reprezintă o densitate de dăunători sau nivel de atac pe planta de cultură, care
produce o pierdere de producŃie, egală cu costul tratamentului.
Acest prag defineşte densitatea la care încep daunele, iar pragul economic de dăunare
(PED), reprezintă deja pierderi care, economic justifică aplicarea de măsuri active de combatere.
4444
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Spre deosebire de prognoză si avertizare, PED permite diferenŃierea lucrărilor de
combatere de la o solă la alta.
PED reprezintă o latură economică, deaorece acesta ia în considerare atât costul
tratamentelor cât şi nivelul pierderilor exprimate valoric.
6.2.2. Controlul fitosanitar.
Combaterea eficientă si raŃională a dăunătorilor, trebuie concepută pe baza cunoasterii
exacte a speciei, a locului unde se găseste precum si a ariei de răspandire a acesteia. Această
cunoastere se poate realiza printr-un control fitosanitar periodic. Controlul are ca scop să pună in
evidenŃă prezenŃa dăunătorilor şi să stabilească densitatea numerică a acestora, gradul de
dăunare, respectiv frecvenŃa, intensitatea si pagubele produse. Controlul fitosanitar al culturilor
sau al produselor vegetale depozitate se poate realiza prin următoarele metode:
- control vizual, constă din ridicarea de probe de analiză (adulŃi, larve, organe atacate
etc.), de regulă pe diagonală, numărul probelor depinde de mărimea suprafeŃei analizate;
- scuturare (frapaj), se efctuează prin lovirea ramurilor şi captarea insectelor căzute în
pungi, saci sau umbrele;
- capcane aspiratoare, cu care se aspiră insectele din coroana pomilor;
- curse luminoase, servesc la captarea insectelor fotropic pozitive, cu ajutorul lămpilor
cu mercur, cu lumină ultravioletă sau alte tipuri de capcane cu lumină obisnuită
- capcane cu feromoni sexuali specifici (de ex.Atrapom pentru Cydia pomonella,
Atrabot pentru Lobesia botrana, Atragam pentru Autographa gamma etc.);
- momeli alimentare, se realizează cu momeli (hrană), care atrag speciile dăunătoare
(rozătoare, coropisniŃa etc.);
- sondaje in sol, se execută toamna si primăvara devreme, pentru stabilirea densităŃii unor
specii care se găsesc in sol (viermi sarmă, viermi albi, gărgăriŃa sfeclei etc);
Pe baza datelor obŃinute după efectuarea controalelor se vor stabili măsurile de combatere
specifice.
4545
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
LUCRARE DE LABORATOR NR. 7
CLASIFICAREA SISTEMATICĂ A INSECTELOR DETERMINAREA
ORDINULUI DIN CARE FAC PARTE INSECTELE CU AJUTORUL
CHEII DICHOTOMICE
7.1. SISTEMATICA INSECTELOR
GeneralităŃi: Sistematica insectelor, este o parte a ştiinŃei generale a sistematicii, care se ocupă
de clasificarea insectelor (ordonarea într-un sistem natural a foarte numeroaselor specii de
insecte). Gruparea speciilor de insecte în cadrul diferiŃilor taxoni se face pe baza a diferite
criterii. Cel mai vechi şi mai utilizat este cel morfologic. El se referă la înfăŃişarea generală a
corpului, luându-se în consideraŃie toate părŃile componente, cât şi organele corpului. Un alt
criteriu este cel ecologic geografic, prin care se poate lămuri răspândirea şi originea insectelor în
timp şi relaŃiile lor cu mediul înconjurător. Sistematica unor grupe de insecte poate fi rezolvată
uneori prin utilizarea unor criterii moderne cum ar fi criteriile fiziologice, citologice, biochimice
sau serologice.
Din numărul total de organisme, peste 4/5 sunt specii de insecte din care, mai mult de
68.000 produc pagube plantelor cultivate, sau sunt parazite pe om sau animale.
Sistematica insectelor, clasificarea lor, bazată îndeosebi pe caracterele morfologice
(conformaŃia aparatului bucal, prezenŃa sau absenŃa aripilor, conformaŃia lor), sau tipul de
metamorfoză, cuprinde încrengături, clase, subclase, ordine, familii, genuri şi specii.
Modul de lucru: În această lucrare sunt clasificate şi descrise principalele subclase de insecte şi
ordinele pe care le curpind acestea, caracterizarea familiilor urmând să fie realizată în partea de
Entomologie specială. StudenŃii vor observa cu ajutorul lupei şi microscopului materialele
pregătite, urmărind fişele tabelare de lucru, apoi vor determina insectele din materialul didactic
pregătit, cu ajutorul cheii dichotomice din capitolul 7.2., observând şi notând principalele
caracteristici ale ordinelor, asemănările şi deosebirile dintre acestea. Clasificarea a fost făcută
după criteriul morfologic, iar caracteristicile taxonilor superiori sunt următoarele:
ÎNCRENGĂTURA ARTROPODA - Corpul acestor animale este acoperit de o cuticulă
chitinoasă groasă şi este segmentat în mai multe articole. Au picioare, în general formate din mai
multe articole. Creşterea corpului se face discontinu, prin metamorfoză, datorită prezenŃei
chitinei.
4646
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Clasa INSECTA - se împarte în două subclase; APTERYGOTA (insecte lipsite de
aripi), din care fac parte 4 ordine şi PTERYGOTA (insecte cu aripi), din care fac parte 25 de
ordine (vezi Anexa 7.1).
ÎNCRENGĂTURA ARTROPODA
Corpul acestor animale este acoperit de o cuticulă chitinoasă groasă şi este segmentat în
mai multe articole. Au picioare, în general formate din mai multe articole. Creşterea corpului se
face discontinu, prin metamorfoză, datorită prezenŃei chitinei.
Clasa INSECTA
Clasa Insecta se împarte în două subclase; APTERYGOTA (insecte lipsite de aripi), din
care fac parte 4 ordine şi PTERYGOTA (insecte cu aripi), din care fac parte 25 de ordine (vezi
Anexa 1 din Laboratorul 1).
Subclasa APTERYGOTA (Fig. 7.1)Cuprinde insecte inferioare, aptere, ce prezintă apendice abdominale rudimentare, aparat
digestiv, respirator, nervos şi reproducător simplu, ametabole sau hemimetabole-paleometabole
(caracterele de larvă trec într-o măsură destul de mare la adulŃi), iar pentru că larvele se pot
confunda cu adulŃii, metamorfoza Apterigotelor este epimetabolă.
Ordinul THYSANURA - Cuprinde insecte al căror corp este acoperit cu solzi
sau peri. Aparatul bucal este de tip masticator, iar abdomenul se termină posterior cu un apendice
caudal median şi doi cerci articulaŃi. Ventral, primele şapte segmente au câte o pereche de
apendice stiliforme şi câte două perechi de vezicule. Sistemul traheal este dezvoltat. Corpul
atinge lungimea de 2 cm. Sunt insecte cu mers foarte rapid. Cea mai cunoscută specie este
Lepisma saccharina.
Ordinul DIPLURA - Cuprinde insecte mici, până la 5 mm lungime, oarbe şi
lucifuge. Corpul turtit dorso-ventral, alungit, se termină posterior cu 2 cerci multiarticulaŃi sau cu
un cleşte. Primele 7 segmente abdominale poartă pe partea ventrală apendice scurte (saci coxali
şi stili), câte o pereche pe fiecare segment. Sistemul traheal este slab dezvoltat, iar aparatul bucal
de tip masticator. Cele mai cunoscute specii sunt: Campodea magna şi Japyx confusus.
Ordinul PROTURA - Cuprinde insecte microscopice, cu corp până la 2 mm
lungime, cilindric şi subŃire, iar segmentele distincte sunt acoperite cu peri a căror dispoziŃie este
caracteristică pentru diferite specii. Nu au antene, iar aparatul bucal este prevăzut cu piese
alungite şi ascuŃite. Prima pereche de picioare este mai lungă şi orientată înainte îndeplinind rol
de organ tactil. Pe primele segmente abdominale se observă 3 perechi de apendice ventrale,
foarte scurte şi nefuncŃionale. Se împarte în 2 subordine:
4747
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Subordinul Acerentomoidea este alcătuit din proture lipsite de aparat respirator traheal
(respiră prin tegument), au perechea a treia de apendice abdominale uniarcticulate.(ex:
Acerentomon quercinum ).
Ord. Collembola Ord. Protura
Ord. Diplura Ord. Thysanura
Fig. 7.1 Clasa Apterygota
4848
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Subordinul Eosentomoidea se caracterizează prin prezenŃa unui aparat respirator traheal
care se deschide prin 3 perechi de stigme, aşezate pe laturile segmentelor toracice, iar cele 3
perechi de apendice abdominale sunt biarcticulate (ex. Eosentomon sp.)
Ordinul COLLEMBOLA
Insecte primitive mici (0,2-10,0 mm.), cu abdomenul format numai din 6 segmente, aparat bucal
pentru rupt şi sfărâmat, situat într-o înfundătura a capului numită vestibul, tarsele din două
articole, poartă distal empodium. Foarte caracteristic este aparatul de sărit, situat pe abdomen .
Deoarece au o respiraŃie cutanee, trăiesc în locuri umede, sub pietre, liziera pădurilor, sere,
răsadniŃe, ghivece cu plante ornamentale etc. Cea mai cunoscuta specie este Hypogastrura
manubrialis.
Subclasa PTERYGOTACuprinde insecte superioare, aripate, dacă aripile lipsesc, aceasta se datorează unei
regresiuni secundare, metabole, cu metamorfoză incompletă-hemimetabolă (heterometabolă sau
neometabolă) sau cu metamorfoză completă-holometabolă. Aparatul bucal prezintă diferite
conformaŃii, uneori este rudimentar. Majoritatea insectelor fac parte din această subclasă.
Supraordin EXOPTERYGOTACuprinde insecte cu aripi, precum si unele care si-au pierdut aripile in cursul evolutiei lor.
Ele contin aripi dezvoltate exterior si nu se metamorfozeaza in timpul ciclului vital. Stadiul tanar
este cel de nimfa, dupa care in stadiul de adult se dezvolta aripile (metamorfoza simpla).
Ordinul EPHEMEROPTERA (Fig. 7.2)- Sunt insecte ce au corpul subŃire şi
moale, lipsit de peri şi de spini. Au două perechi de aripi, a doua fiind mult mai mică.
Abdomenul poartă în partea terminală doi cerci lungi şi un filament subŃire, numit metacerc,
caractere vizibile atât în faza de adult cât şi de larvă. Perioada larvară se petrece în apă, când pe
laturile abdomenului se pot observa branhiile, şi se încheie printr-o nimfă. Adultul părăseşte apa
doar pentru a se reproduce. Pentru ca nu au sistem digestiv sunt incapabili să se hrănească, astfel
perioada de viaŃă terestră durează foarte puŃin, de la câteva ore până la 2-3 zile. Deobicei la
adulŃi metacercul este rudimentar. Ordinul Ephemeroptera grupează 7 suprafamilii: Baetiscoidea,
Baetoidea, Caenoidea, Ephemerelloidea, Ephemeroidea, Heptagenioidea şi Leptophlebioidea.
4949
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Ord. Ephemeroptera
Ord. Odonata – Subord. Zygoptera
Ord. Odonata – Subord. AnisopteraFig. 7.2. Ordinele Ephemeroptera şi Odonata
Ordinul ODONATA (Fig. 7.2.)- Cuprinde insecte mari, cu viaŃă larvară acvatică
şi adulŃi zburători cu aripi puternice şi membranoase. Capul este emisferic şi foarte mobil cu
antene foarte mici, dar cu ochi deosebit de dezvoltaŃi. Pe vertex prezintă trei oceli. La nivelul
toracelui se remarcă apendicii locomotori, picioarele şi aripile deobicei transparente dar cu câte o
pată colorată în apropierea vârfului - pterostigma. Abdomenul este alcătuit din 11 segmente cu
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
5050
apendici anali şi genitali. La masculi, pe segmentul 2 şi 3 se află aparatul copulator, iar la
femelă pe segmentele 8 şi 9 se află ovipozitorul. Ordinul grupează două subordine: Zygoptera şi
Anisoptera.
Subordinul Zygoptera este caracterizat de odonate de talie mică şi mijlocie,
caracterizate în fază adultă de aripi aproximativ egale ca dimensiuni şi aspect. În repaus acestea
sunt Ńinute laolaltă, de-a lungul corpului. Larvele au corpul alungit şi relativ cilindric, având 2
sau 3 apendici plumoşi lungi în zona posterioară a abdomenului. Acest subordin grupează în
România specii aparŃinând la patru familii: Calopterygidae, Lestidae, Platycnemididae şi
Coenagrionidae.
Subordinul Anisoptera cuprinde odonatele cu aripi inegale, cele posterioare fiind mai
late, Ńinute desfăcut în repaus. Larvele sunt masive şi cu cercii foarte scurŃi, folosindu-se pentru
respiraŃie (dar şi propulsie) de cele 5 valve anale. Subordinul grupează familiile:
Aeshnidae, Gomphidae, Cordulegastridae, Corduliidae şi Libeluliidae.
Ordinul PLECOPTERA (Fig. 7.3.)- Asemănătoare cu efemeropterele atât ca
ciclu de viaŃă cât şi ca morfologie, plecopterele se deosebesc totuşi de acestea prin constituŃia
mai robustă a corpului şi lipsa metacercului. După dezvoltarea holometabolă petrecută în apă,
adultul prezintă aripi, cele anterioare mai înguste, cele posterioare cu câmp anal bine dezvoltat.
În repaos aripile sunt Ńinute culcat peste abdomen. Ordinul Plecoptera conŃine 2 suprafamilii:
Nemouroidea şi Perloidea.
Fig. 7.3. Ord. Plecoptera
Ordinul ORTHOPTERA (Lăcuste, cosaşi, greieri, coropişniŃe)
Insecte mijlocii sau mari, cu aparatul bucal pentru rupt şi masticat, aripile anterioare
pergamentoase (tegmine), cele posterioare membranoase. Picioarele posterioare adaptate pentru
sărit sau săpat. Metamorfoza hemimetabolă sau incompletă (heterometabolă-paurometabole).
Organele stridulante se află la baza aripii sau pe femurele posterioare, iar organele timpanale
sunt situate pe tibiile anterioare sau la baza abdomenului. Ovipozitorul este alcătuit din
gonapofize scurte şi divergente.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
5151
Subordinul ACRIDOIDEA (Lăcuste) (fig. 7.4.)
Antenele mai scurte ca jumătatea lungimii corpului. Emit sunete (stridulează) prin frecarea
femurului picioarelor posterioare de tegmine, iar organele timpanale sunt situate pe abdomen.
Specii importante: Locussta migratoria, poate trăi în grupuri (forma gregară) dar şi izolată
(forma solitară), producând pagube deosebite culturilor agricole. Dociostaimis maroccanus şi
Calliptamus italicus sunt citate ca producând pagube însemnate în unii ani şi unele zone.
Fig. 7.4. Fam. Acrididae
Subordinul TETTIGONOIDEA (Cosaşi) (Fig. 7.5)
Insectele aparŃinând acestui subordin au antene de lungimea corpului sau mai lungi. Organele
stridulante sunt alcătuite de cele două tegmine (stânga utilizată drept arcuş, iar dreapta ca
membrană vibatorie), organele timpanale sunt situate pe tibiile anterioare. Oviscaptul este foarte
lung asemănător cu o sabie. Tettigonia viridissima, întâlnită frecvent în culturile de cereale
păioase.
Fig. 7.5. Fam. Tettigoniidae
Subordinul GRYLLIDAE (Greieri şi coropişniŃe) (Fig. 7.6.)
Aripile anterioare sunt mai mici decât cele posterioare, iar aripile sunt mai mari ca jumătatea
corpului. Organele stridulante sunt tegminele, iar organele timpanale sunt situate pe tibiile
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
5252
anterioare. Gryllus campestris şi G.domesticus, trăiesc în culturile agricole dar şi în casele de la
Ńară. Gryllotalpa gryllotalpa are picioarele anterioare adaptate pentru săpat.
Fig. 7.6. Fam. Gryllidae
Ordinul THYSANOPTERA (Tripşi)(Fig. 7.7.)
Cuprinde insecte mici (0,5-5,0 mm), cu cele două perechi de aripi membranoase, înguste,
cu 1-3 nervuri, prezentând pe margine un rând de peri lungi ca nişte franjuri. Aparatul bucal
pentru supt şi înŃepat este asimetric (stiletul mandibular drept este redus sau dispărut). Articolele
tarsale distale, prevăzute cu arolium foarte dezvoltat, astfel că picioarele par terminate cu o
umflătură. Metamorfoza hemimetabolă-neometabolă de tipul remetabol (două stadii larvare fără
aripi urmate de pronimfă şi unul sau două stadii nimfale).
Fig. 7.7. Ord. Thysanoptera (tripşi)
Subordinul TEREBRANłIA
Femelele insectelor aparŃinând acestui ordin, prezintă o trebră din 2 perechi de gonapofize.
Thrips tabaci foarte dăunător tutunului, atacând frunzele. Atacă şi alte plante cultivate.
Subordinul TUBULIFERA
Femelele sunt lipsite de terebră, ultimul segment abdominal alungit în formă de tub la ambele
sexe. Aripile fără nervuri, sau numai aripa anterioară prezintă o nervură scurtă la bază.
Haplothrips tritici, trăieşte pe diferite plante erbacee, produce pagube gramineelor cultivate.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
5353
Ordinul HOMOPTERA (Cicade, purici, păduchi de plante)
Aparatul bucal este adaptat pentru înŃepat şi supt, iar aripile anterioare şi posterioare sunt
membranoase, în repaus ele stau ca un acoperiş una peste alta. Sunt insecte fitofage deosebit de
importante pentru practica agricolă. Homopterele au o metamorfoză hemimetabolă-
heterometabolă . Viviparia şi reproducerea prin schimb de generaŃii sunt fenomene comune
printre speciile acestui ordin.
Fig. 7.8. Ord. Homoptera
Subordinul CICADINA (Cicade)Cuprinde insecte mijlocii sau mari, bune zburătoare, cu picioarele posterioare adeseori adaptate
pentru sărit. Antenele formate din 2-3 articole bazale mari şi un filament terminal ca un bici de
forma unui păr scurt.
Familia JASSIDAE (CICADELIDAE) - Cuprinde cicade mici, frecvente mai ales toamna, ce
au flagelul antenei format din numeroase articole, unele din ele fiind transmiŃătoare de boli
virotice la plantele cultivate.
Psamotettrix striatus întâlnită frecvent în păşuni, fâneŃe şi culturile agricole.
Familia MEMBRACIDAE (Cicade gheboase) - Un caracter deosebit îl prezintă forma ciudata
a corpului lor, datorată prelungirilor posterioare ale corseletului. Ceresa bubalus originară din
America, a ajuns în Europa de sud-est şi atacă mai ales pomii fructiferi tineri, în special mărul.
Subordinul PSYLLINA (puricii meliferi)
Sunt insecte intermediare între cicade, cu care seamănă datorită poziŃiei aripilor (ca un acoperiş)
şi femurelor posterioare, adaptate pentru sărit şi afide, cu care seamănă prin forma şi mărimea
corpului. Ultimul articol antenal se termină prin 2 peri scurŃi. Zborul este scurt şi nesusŃinut.
Familia PSYLLIDAE- În ciclul de dezvoltare al acestor insecte se întâlneşte frecvent migraŃia,
larvele atacă unele plante, iar adulŃii altele. în cadrul acestei familii încep să apară secreŃii
ceroase şi melifere. Psylla mali, ca adult, atacă întâi mărul, după care pentru 2 luni trece pe ulm
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
5454
până în septembrie, după care se reântoarce pe măr unde depune ouă (stadiul de iernare), are 3-4
generaŃii/an, toate sexuate şi ovipare. P. pyricola este specia întâlnită pe păr.
Subordinul ALEURODINA (Păduchii făinoşi)
Cuprinde insecte cu aspect de păduchi de plante, având aripile pudrate de praf de ceară secretat
de anumite glande şi împrăştiat pe corp cu ajutorul picioarelor.
Familia ALEURODIDAE (Păduchii făinoşi) - Insecte ce au antene alcătuite din 7 articole,
dintre care primele două sunt umflate, iar al treilea este cel mai lung. AdulŃii şi larvele trăiesc pe
dosul frunzei, insectele având mai multe generaŃii sexuate şi aripate, hibernând în toate stadiile.
Trialeurodes vaporariorum. Comună în sere, primăvara trece şi pe plantele de cultură.
Subordinul APHIDINA (Păduchii de frunze)
Insectele acestui subordin au antene din 3-6 articole, din care primele două sunt scurte şi mai
groase, iar articolul terminal se sfârşeşte adesea cu un filament ce se confundă cu un presupus
articol 7. Femelele sunt frecvant aptere, mai ales în generaŃiile agame. Al 6 lea segment
abdominal prezintă două cornicole.
Familia APHIDIDAE (Păduchi de plante sau afide) - Cuprinde specii cu un plimorfism
accentuat, în funcŃie de sezon, succesiunea de generaŃii, sau sex. Reproducerea se face în cicluri
heterogonice cu forme partenogenetice amictice, cu forme partenogenetice sexupare, deci
mictice sau amfigone şi cu forme bisexuate. Brevycorinae brassicae, Myzodes persicae şi
Rhopalossiphum maidis sunt specii dăunătoare cunoscute ale acestei familii.
Familia SCHIZONEURIDAE (Păduchii lânoşi) - Sunt afide care produc o secreŃie ceroasă
abundentă, sub forma unor filamente ce acoperă 1 corpul ca un înveliş lânos. Se înmulŃesc
partenogenetic ovipar. Eriosoma lanigerum, este specia 1 reprezentativă pentru această familie.
Familia PHYLLOXERIDAE (Filoxera) - Familia cuprinde un singur gen cu specia cea mai
cunoscută Phylloxera vastaîrix. Insectă de origine americană, introdusă în Europa în 1860, are
un ciclu biologic complicat, aptere sau aripate, I sexuate sau partenogenetice, ovipare, cu două
forme: galicolă pe frunze şi radicicolă pe rădăcini, iar I uneori aceste forme pot trăi
separat. Metamorfoza hemimetabolă-heterometabolă de tip 1 paurometabolă sau
neometabolă de tip holometabol, după care se dezvoltă femelele aripate.
Subordinul COCCIDAE (Păduchii Ńestoşi)
Cuprinde insecte cu corpul moale acoperit de un scut sau carapace. Femela, sedentară, este 1
apteră sau cu aripi atrofiate, iar masculul are o singură pereche de aripi dezvoltate, aripile
posterioare ] reduse ca mici balansiere şi nu are aparat bucal. Eulecanium corni (păduchele Ńestos
al prunului) şi Quadraspidiotus perniciosus (păduchele de San Jose) sunt speciile reprezentative
ale subordinului.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
5555
Ordinul HETEROPTERA (PloşniŃe) (Fig. 7.9.)
Aripile anterioare sunt hemielitre, formate proximal din corium şi distal din membrană, j
Scutelul uneori este dezvoltat, acoperind aproape tot abdomenul. Aparatul bucal pentru înŃepat şi
supt. I Dezvoltare hemimetabolă-heterometabolă de tip paurometabolă. Prezintă în general un
miros I caracteristic.
Familia SCUTELERIDAE - Insecte caracterizate prin scutelul lor foarte dezvoltat.
Eurygaster integriceps, ploşniŃa cerealelor este unul din dăunătorii principali ai grâului din I
România.
Familia PENTATOMIDAE - Scutelul mai puŃin dezvoltat, triunghiular, acoperă aproximativ
2/3 din partea dorsală a abdomenului. Cele mai cunoscute specii: Aelia acuminata şi Eurydema
ornata.
Fig.7.9. Ord. Heteroptera
Ordinul COLEOPTERA (Gândaci) (Fig. 7.10)
Cel mai caracteristic ordinului, este prezenŃa aripilor anterioare, sclerificate, tari, elitrele, ce
acoperă la multe specii tot abdomenul. Aripile posterioare membranoase, sunt acoperite de elitre,
mai lungi decât ele şi de aceea uneori sunt îndoite şi pliate sub elitre. Aparatul bucal pentru rupt
şi masticat. Dezvoltarea are loc prin metamorfoza holometabolă, larvele sunt oligopode, de
diferite tipuri, mai rar apode, iar pupa este de tip liberă.
Fig. 7.10. Ord. Coleoptera
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
5656
Subordinul ADEPHAGA
Cuprinde specii în general zoofage, cu 3 perechi de palpi. Larve de tip campodeiform-oligopod.
Familia CARABIDAE (fig. 7.11) - Considerate utile, sunt speciile incluse în genurile Carabus,
Calosoma, sau Pterostichus. Zabnis tenebroides, gândacul ghebos al cerealelor păioase este
principalul dăunător al cerealelor păioase pentru care se aplică tratamentul seminŃei.
Fig. 7.11. Fam. CarabidaeSubordinul POLYPHAGA Cuprinde coleoptere cu două perechi de palpi.
Familia SCARABEIDAE (Cărăbuşi) (fig. 7.12) - Antenele au ultimele articole sub formă de 3-
7 lame. Tibiile anterioare sunt lăŃite şi zimŃate, adaptate pentru săpat. Larvele sunt oligopode, de
tip scarabeiform, cunoscute sub numele generic de viermi albi. Speciile cel mai cunoscute sunt:
Melolontha melolontha, Anoxia vilosa, Anisoplia spp. şi Anomala solida.
Fig. 7.12. Fam. Scarabeidae (Cărăbuşi)
Familia ELATERIDAE (Gândaci pocnitori) (fig. 7.13) - Speciile aparŃinând familiei se
recunosc după particularitatea pe care o au adulŃii de a sări în sus când sunt pe spate, reluându-şi
poziŃia normală,. Corseletul este liber articulat, iar prosternul se prelungeşte înapoi cu un vârf
care intră într-o adâncitură a mezonotului. Vârful prosternului în caz de necesitate intră în
adâncitura mezonotuldaui, apoi face o mişcare bruscă cu pronotul şi, pentru că are loc o
destindere, corpul este aruncat în sus. AdulŃii, trăiesc pe flori, frunze, în ierburi, iar larvele
cunoscute sub numele de "viermi sârmă" se hrănesc cu organele subterane ale plantelor
ReprezentanŃii tipici ai familiei: Aethus haemorhoidalis şi Agriotes lineatus.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
5757
Fig. 7.13. Fam. Elateridae (gândaci pocnitori)
Familia COCCINELIDAE (Buburuze) (fig. 7.14-a) - Corpul este convex dorsal şi plan
ventral, având conturul circular. Majoritatea sunt zoofage, hrănindu-se în special cu afide. Pupa
este obtectă. Foarte cunoscute: Coccinella sepîempuncîata şi Subcoccinella 24 punctata.
a b
Fig. 7.14 a)Fam. Coccinelidae şi b) Fam. Chrysomelidae
Familia CHRYSOMELIDAE (Gândaci lucitori) (fig. 7.14-b) - Coleoptere mijlocii,
asemănătoare ca formă cu buburuzele. Aproape întotdeauna au culori strălucitoare, metalice.
Toate sunt insecte fitofage. Larva de tip oligopod. Familia cuprinde numeroase specii
dăunătoare: Oulema melanopa, Phytodecta fornicata, Leptinotarsa decemlineata, Cassida
nebulosa.
Familia BRUCHIDAE (GărgăriŃele păstăioaselor) (fig. 7.15) - Elitrele nu acoperă
extremitatea abdomenului. Antenele seriforme, se insera pe frunte într-o tăietura a ochiului.
Larvele de prima vârstă sunt oligopode, apoi devin apode şi eucephale (cu piese bucale
rudimentare).
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
5858
Speciile foarte cunoscute sub numele de gărgăriŃa fasolei sau mazării (Achanthoscelides obtectus
şi Bruchus pisorum).
a b
Fig.7.15 a) Achanthoscelides obtectus şi b) Bruchus pisorum
Familia CURCULIONIDAE (Gândaci cu cioc) (fig. 7.16-a) - Capul este prelungit într-un
cioc(rostru) evident, lung şi subŃire sau scurt şi gros, drept sau curbat. Antenele măciucate,
obişnuit geniculate şi inserate pe rostru. Larvele sunt apode şi eucephale. Specii reprezentative:
Tanymecus dillaticollis, Anthonomus pomorum şi Sitophilus granarius
a b
Fig. 7.16. a) Fam. Curculionidae şi b) Fam. Scolytidae
Familia SCOLYTIDAE (Carii de lemn sau scoarŃă)(fig. 7.16-b) - Insecte ce rod galerii în
scoarŃă sau lemnul copacilor, care de obicei sunt slăbiŃi de alte cauze. Scolytuspygmaeus şi Ips
typographus sunt cele mai cunoscute specii.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
5959
Ordinul LEPIDOPTERA (Fluturi)(fig. 7.17)
Insecte cu mărimi de la 1 mm până la 6 cm, având ambele perchi de aripi membranoase. Corpul
şi aripile acoperite cu solzi de diferite culori. Aparatul bucal pentru supt. Metamorfoza completă-
holometabolă. Larvele sunt cunoscute sub numele de omizi, iar cele mai multe specii au trei
perechi de picioare toracice şi cinci perechi de picioare simple abdominale, în timp ce la omizile
cunoscute sub numele de "cotari", există trei perechi de picioare toracice şi două perechi de
picioare nearticulate situate la capătul posterior al abdomenului. Pupa este obtectă.
Fig. 7.17 Ord. Lepidoptera
Subordinul HOMONEURA
Fluturi cu nervaŃia aripilor anterioare şi posterioare asemănătoare. Sistemul de frânare (de
prindere a aripilor anterioare şi posterioare între ele, pentru a acŃiona ca un tot unitar), jugum.
Familia HAPIALIDAE - în Europa trăieşte genul Hepialus, cu mai multe specii, dintre care cea
mai importantă este Hepialus humuli, datorită faptului că larvele sunt dăunătoare organelor
subterane ale hameiului.
Subordinul HETERONEURA
Cuprinde cea mai mare parte a speciilor de fluturi şi se caracterizează prin aceea că au aripile
anterioare şi posterioare cu nervaŃie diferită, iar sistemul de frânare este alcătuit din frenulum sau
retinaculum.
Familia COSSIDAE (Sfredelitori) - Trompa lipseşte, având numai urme de maxile. Larvele lor
sunt nepăroase şi adaptate la viaŃa în galerii de tulpini de arbori, având mandibule puternice.
Zeuzera pyrina este cea mai reprezentativă specie.
Familia YPONOMEUTIDAE (Molii) - Cuprinde specii cu trompa dezvoltată. Omizile
formează cuiburi de mătase din fire rare, legând frunzele de la vârful ramurilor. Distal picioarele
larvelor poartă o coroană completă sau incompletă de căngi. Larvele fluturelui Yponomeuta
malinella sunt dăunătoare la măr sau prun.
Familia GELECHIDAE (Molii de produse depozitate) - Sunt fluturi mici, având aripile
anterioare lungi, înguste şi cu franjuri, cu un desen caracteristic cu benzi şi linii transversale mai
mult sau mai puŃin paralele cu marginea externă a aripii. Larvele sunt endofage în rădăcini,
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
6060
tulpini, flori sau fructe. Cele mai cunoscute sunt speciile: Sitotroga cerealella, Scrobipalpa
ocellatella şi Anarsia lineatella.
Familia TORTRICIDAE - Fluturi relativ mici ce au aripa anterioară de formă dreptunghiulară,
iar aripile posterioare, în repaus, se pliază ca un evantai. Larvele lor îndoiesc sau răsucesc
frunzele plantelor atacate şi trăiesc în tubul astfel format. Specii reprezentative: Cydia
pomonella, Grapholita delineana, G. funebrana, Lobesia botrana .
Familia PYRALIDIDAE (Pyraustidae) - Sunt fluturi crepusculari, antenele lor sunt lungi şi
subŃiri. Larvele sunt nepăroase şi lucioase. Cele mai cunoscute sunt speciile: Ostrinia nubilalis şi
Homeosoma nebulella.
Familia NOCTUIDAE (Buhe) - Una din cele mai mari familii de lepidoptere, ce zboară de
obicei noaptea, de talie mijlocie, aripile anterioare au pete şi desene caracteristice, iar cele
posterioare fără pete. In repaus aripile sunt Ńinute ca un acoperiş de casă. Larva se formează de
obicei în pământ. Speciile cele mai cunoscute sunt: Agrotis (ScoŃia) segetum, Mamestra
brassicae, Autographa gamma, Chloridea obsoleta şi Hyphantria cunea .
Familia GEOMETRIDAE (Cotari) - Unele femele au aripile reduse sau sunt chiar aptere.
Zboară noaptea şi în repaus îşi Ńin aripile desfăcute şi lipite de suportul pe care stau. Larvele sunt
foarte caracteristice, terminal cu picioare false. Mersul lor este caracteristic, alungindu-şi şi
apropiindu-şi corpul de parcă ar măsura lungimea cu cotul. Operophtera brumată şi Eranis
defoliaria sunt speciile reprezentative ale familiei.
Familia LYMANTRIIDAE (Omizi păroase) - Antenele sunt pectinate la ambele sexe. Trompa
lipseşte. Omizile sunt păroase şi totdeauna dăunătoare arborilor. Lymantria dispar, L. monacha
şi Euproctis chrysorrhoea sunt cele mai reprezentative specii dăunătoare.
Familia ARCTIIDAE - Larvele lor sunt acoperite cu peri lungi şi deşi care maschează inelaŃia.
Larvele din primele vârste stau în cuiburi făcute din aglomerarea frunzelor cu ajutorul firelor
mătăsoase. Omida păroasă a dudului Hyphantria cunea este specia reprezentativă a familiei.
Familia LASIOCAMPIDAE - Ocelii de pe cap şi trompa lipsesc, având numai palpi scurŃi.
Frenulum lipseşte, iar aripile în stare de repaus stau ca un acoperiş. Inelarul, Malacosoma
neustria este un cunoscut dăunător al arborilor fructiferi.
Familia PIERIDAE - Fluturi de talie mijlocie, au antenele măciucate. Aripile de culoare albă,
galbenă sau portocalie, uneori cu pete de diferite forme. Pupa este fixată de suport cu porŃiunea
distală şi cu un fir mătăsos, ca o centură. Pieris brassicae şi Aporia crataegi sunt cele mai
cunoscute specii ale familiei.
Ordinul HYMENOPTERA (Viespii, albine, bondari, furnici)(fig. 7.18)
6161
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Este un ordin ce cuprinde numeroase specii de insecte, având aparatul bucal pentru masticat sau
masticat şi lins. Aripile anterioare sunt mai mari decât aripile posterioare, amândouă perechi
fiind membranoase. Prinderea aripilor, anterioară şi posterioară, între ele se face prin frână.
Dezvoltarea se face prin metamorfoză holometabolă sau competă, iar pupa este liberă.
Fig. 7.18 Ord. HymenopteraSubordinul CHALASTOGASTRA (Muşte cu fierăstrău) Abdomenul este larg
articulat, pe o suprafaŃă mare cu toracele, articulaŃia fiind imobilă, deci fără gâtuitură. Nu au
forme parazite. Femelele au un ovipozitor cu dinŃi ca de fierăstrău, terebra, cu care taie frunzele
sau sfredelesc lemnul, depunând acolo ouăle. Larvele sunt fitofage, de tip polipod (eruciforme),
au mai mult de 5 perchi de pedespuri, iar de fiecare parte a capului au numai un singur ocel.
Familia CEPHIDAE (Viespi cu fierăstrău) - Sunt numite "himenoptere de tulpină", larvele lor
trăind în diferite tipuri de galerii săpate în tulpină. Au un ovipozitor lung. Extremitatea apicală a
tarselor anterioare prezintă un singur spin. Tipică şi cea mai cunoscută specie a familiei este
Cephus pygmaeus, a cărui larve trăiesc în tulpinile de graminee.
Familia TENTHREDINIDAE - Este o familie foarte mare ce cuprinde majoritatea speciilor
subordinului. Caracteristica este nervaŃia aripilor. Ovipozitorul este scurt, iar tibia sau tarsul
anterior nu poartă peri lăŃiŃi . Cele mai cunoscute specii sunt: Hoplocampa minuta dăunătoare la
prun şi H. testudinea la măr.
Subordinul CLISTOGASTRA
Abdomenul se leagă de torace printr-o porŃiune îngustă, subŃiată, fie că este pedunculat, fie că
este sesil. Primul segment al abdomenului este unit cu toracele ca propodeum. Ovipozitorul
serveşte în general la perforarea Ńesuturilor plantelor sau larvelor în care depun ouăle.
Familia BRACONIDAE - Familia cuprinde specii parazite interne sau externe mai ales pe
larve de coleoptere, lepidoptere şi diptere. Unele depun un mare număr de ouă în corpul gazdei
ca Apanteles glomeratus (peste 200) în larvele de Pieris brassicae. Importantă pentru
combaterea biologică a sfredelitorului porumbului este şi Habrobracon brevicornis.
6262
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Familia ICHNEUMONIDAE - Cuprinde specii cu ovipozitorul lung sau foarte lung. Specii
folositoare în combaterea biologică naturală. Pimpla instigator şi speciile genului Ichneumon
sunt cele mai cunoscute.
Familia CHALCIDIDAE - Cuprinde specii de dimensiuni mici, cu ovipozitorul situat ventral
pe abdomen. Insectele au culoarea neagră, uneori cu pete galbene sau roşcate. Sunt ecto sau
endoparazite. Brachymeria intermedia parazitează crisalidele multor specii de lepidoptere.
Familia APHELINIDAE - Cuprinde insecte cu talie mica, dar cu mare importanŃă economică,
având în vedere exemplul speciei Aphelinus mali, parazit pe Erisoma lanigerum (păduchele
lânos al mărului) pe care în anumite condiŃii îl poate distruge în proporŃie de 100%.
Familia TRICHOGRAMMATIDAE - Se caracterizează prin tarsele lor cu 3 articole, aripile
anterioare scurte şi late, lăŃite mult şi rotunjite la vârf, de regulă ciliate. Parazitează ouăle altor
insecte, fiind deosebit de utilizate în practica agricolă, în combaterea biologică, existând
adevărate "biofabrici" pentru producerea în masă a acestor oviparaziŃi. Multe din speciile genului
Trichogramma sunt utilizate dar mai ales T.evanescens, T.minutum sau T.maydis.
Familia EURYTOMIDAE - Această familie prezintă o mare diversitate în modul de viaŃă al
diferiteor forme, unele fiind paraziŃi primari sau secundari pe numeroase insecte la care atacă
ouăle, larvele, iar altele, cele mai cunoscute sunt fitofage. Au culoarea neagră, aripile fără
nervaŃie. Larvele sunt apode şi eucephale, având piesele bucale rudimentare. Cele mai cunoscute
ca dăunătoare seminŃelor de trifoi şi lucerna sunt speciile Eurytoma (Bruchophagus) gibbus
respectiv E.roddi.
Ordinul DIPTERA (Muşte, ŃânŃari)(fig. 7.19)
Capul este bine bine separat de torace şi aşezat pe un gât subŃire, cu unele excepŃii.
Antenele sunt fie lungi, alcătuite din mai multe articole, fie scurte, formate din 3 articole
principale, cel de al treilea purtând un al patrulea articol, care seamănă cu un păr lung. Aparatul
bucal este pentru lins, înŃepat şi supt sau înŃepat şi lins. Aripa posterioară este foarte redusă şi
transformată în halteră (balansieră).
6363
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Fig.7.19 Ordinul Diptera
Subordinul NEMATOCERA (łânŃari)
Antena este mai lungă sau cel puŃin egală cu lungimea capului şi toracelui, alcătuită din 10
articole. Larvele sunt eucephale, cu mandibule bine conformate. Nimfele sunt libere şi de regulă
foarte mobile.
Familia CECIDOMYIDAE - Cuprinde insecte mici de câŃiva mm., având larve apode şi
hemicephale sau eucephale. FaŃetele ochilor au adesea un şanŃ peste care se aşează articolul 1 al
antenelor. Unele specii au ventral o spatulă sternală care ajută larvele la sărit (larve săritoare).
Cele mai cunoscute specii sunt dăunători importanŃi ai culturilor agricole cum ar fi: Mayetiola
destructor (musca de Hessa), Haplodiplosis equestris (viermele roşu al paiului) şi Contarinia
medicaginis (musca galicolă a florilor de lucerna).
Subordinul BRACYCERA (Muşte)
Familia este reprezentată de specii cu antene scurte, din 3 articole, care poate purta un dinte, un
diverticul bazai, un chet, un stil sau o aristă. Larvele sunt apode şi acephale.
Familia CHLOROPIDAE - Cuprinde insecte mici de forma unor muşte obişnuite. Corpul este
colorat deschis. Larvele atacă tulpinile cerealelor păioase. Cele mai cunoscute specii: Oscinella
frit (musca suedeză) şi Chlorops pumilionis (musca galbenă a cerealelor).
Familia TRYPETIDAE - Muşte de talie mijlocie, având aripi cu pete caracteristice. Larvele
sunt fitofage, unele dezvoltându-se în fructe, iar altele în gale. Sunt considerate cele mai
dăunătoare insecte, atacând orice plantă cu flori. Produc pagube importante fructelor. Rhagoletis
cerasi este reprezentativă pentru familie.
6464
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Familia PSILIDAE - Sunt insecte mici şi mijlocii cu antene mai lungi ca de obicei în cadrul
subordinului. Larvele sunt miniere în organele subterane. Larva de Psila rosae este dăunătoare
rădăcinilor de varză, morcov sau pătrunjel.
Familia AGROMYZIDAE - Diptere mici, ale căror larve trăiesc şi se dezvoltă în frunzele
plantelor pe care le minează (hrănindu-se cu Ńesutul frunzei dintre cele două epiderme, săpând
galerii de forme diferite). Speciile genurilor Agromyza sau Phytomyza sunt cele mai cunoscute.
Familia MUSCIDAE - Cele mai cunoscute şi răspândite diptere. Aparatul bucal este pentru lins
şi supt. Larvele sunt apode şi acephale, în partea anterioară având o perene de croşete
mandibulare de culoare închisă. Cele mai cunoscute specii: Corotophila brassicae, Hylemia
antiqua şi Phorbia platura.
Familia SYRPHIDAE - Au un zbor caracteristic, planat pe loc, apoi un zbor rapid în unghiuri
scurte, dar în acelai loc. Speciile familiei sunt utile, deoarece larvele sunt entomofage. Speciile
genului Syrphus sunt cele mai cunoscute.
Familia TACHINIDAE - Cuprinde şi specii utile, ecto şi endoparazite, cele mai reprezentative
fiind Lydella thomsoni, parazită pe larvele sfredelitorului porumbului şi Tachina larvarum
parazită la peste 40 de specii de omizi.
ALTE GRUPE DE ANIMALE DĂUNĂTOARE
ÎNCRENGĂTURA NEMATODA
Cuprinde animale (viermi) cu corpul lung şi subŃire, cilindric. Speciile fitoparazite sunt
de dimensiuni mici (0,1-4 mm). Caracteristic este existenŃa stiletului din cavitatea stomatică. Cea
mai mare parte a nematozilor fitoparaziŃi sunt ovipari. Majoritatea speciilor au mai multe
generaŃii pe an, preferând mediile umede. în condiŃii nefavorabile larvele se pot închista,
rămânând în această stare o perioadă îndelungată, uneori, peste 10 ani. Cele mai cunoscute specii
sunt: Ditylenchus dipsaci, Heterodera schachtii, Anguina tritici şi Meloidogyne incognito.
ÎNCRENGĂTURA MOLUŞTE
Animalele din aceasta încrengătură au corpul moale şi vâscos la pipăit.
Clasa GASTEROPODA (Melci) - Subclasa PULMONATA
Animalele clasei au o constituŃie asimetrică. Corpul format din cap, masă viscerală şi picior. în
epidermă se găsesc celule glandulare mucoase, care secretă mucusul, ce serveşte la deplasare.
Majoritatea gasteropodelor pulmonate au un regim de hrană fitofag, producând uneori pagube
însemnate plantelor de cultură. Cuprinde melci cu cochilie discoidală, globuloasă sau fără
cochilie. în general pulmonatele terestre sunt dăunătore culturilor agricole (speciile genurilor
Deroceras, Limax, Cepaea, Helix etc).
6565
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
CLASA ARAHNIDA (Păianjeni) - ORDINUL ACARIENI (Acari)
Sunt artropode chelicerate, lipsite de antene şi aripi, cu 4 perechi de picioare. Corpul lor este
format din cephalotorace (prosoma) şi abdomen (opistosoma), contopite fără nici o limită între
ele şi fără nici o urmă de segmentare. Partea anterioară a prosomei cu chelicerele şi pedipalpii se
specializează şi se adaptează la înŃepat şi supt, căpătând denumirea de gnatosoma, iar restul
prosomei care cuprinde cele 4 perechi de picioare, se numeşte podosoma.
Subordinul TROMBIDIFORME - Cuprinde acarieni care prezintă o pereche de stigme,
situate între mandibule şi palpii maxilari. Palpii maxilari din 4-5 articole, având formă de cleşte.
Cele mai reprezentative specii dăunătoare culturilor agricole sunt: Tetranychus urticae
(păianjenul roşu al viŃei), Eriophyes vitis (cleştarul sau erinoza viŃei). Există şi specii utile,
zoofage, cum ar fi: Phytoseiulus spp. utilizat în practica agricolă pentru combatrea altor acarieni
în spaŃii închise.
Subordinul SARCOPTIFORMES - Speciile acestui subordin au segmentaŃia corpului
evidentă. Pedipalpii sunt reduşi iar traheele şi stigmele lipsesc, respiraŃia fiind cutanee.
Tyroglyphus farinae trăieşte în făină de cereale, gris etc., unde se înmulŃeşte în cantităŃi enorme,
provocând alergii la persoanele ce consumă produsele infestate.
6666
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
7.2. DETERMINAREA ORDINULUI DIN CARE FAC PARTE INSECTELE CU
AJUTORUL CHEII DICHOTOMICE
1a. Insecte cu aripi.................................................................................................................2
1b. Insecte fără aripi….........................................................................................................27
2a. Insecte cu patru aripi (două perechi)………....................................................................3
2b. Insecte cu două aripi (o pereche)…................................................................................25
3a. Aripi acoperite cu solzi.................................................................................. Lepidoptera
3b. Aripi care nu sunt acoperite cu solzi, deşi ele pot fi păroase…………............................4
4a. Aripile anterioare parŃial sau în totalitate ridicate şi folosite ca învelitoare pentru aripile
posterioare, fiind mai groase decât acestea….........................................................................5
4b. Ambele perechi de aripi membranoase (flexibile) şi utilizate pentru zbor……..……....12
5a. Aparat bucal adaptat pentru înŃepat şi supt…………………..…………..…… Hemiptera
5b. Aparat bucal adaptat pentru rupt şi mestecat………………............................................6
6a. Aripile anterioare şi posterioare cu nervuri, cele posterioare fiind mai elastice şi acoperite
de cele anterioare....................................................................................................................7
6b. Aripile anterioare fără nervuri şi tari, protejând aripile posterioare……........................10
7a. Corp aplatizat dorso-ventral……………………………….......... Dictyoptera; Blattodea
7b. Corp rotund sau pătrat în secŃiune….................................................................................8
8a. Picioarele anterioare adaptate pentru prindere şi deŃinere..........Dictyoptera; Mantodea
8b. Picioarele anterioare nu sunt de pradă..............................................................................9
9a. Protorace mai mare decât mezo- şi metatoracele, picioare adaptate pentru
sărituri.................................................................................................................... Orthoptera
9b. Protorace mai mic decât mezo- şi metatoracele, picioarele normale şi asemănătoare ca
grosime, iar dacă picioarele posterioare sunt mai mari, ele nu sunt adaptate pentru
sărituri………………………………………………………….……………….….. Phasmida
10a. Aripile anterioare scurte..................................................................................................11
10b.Aripile anterioare la fel sau aproape la fel de lungi ca abdomenul, pot fi folosite la
sărituri, dar niciodată pentru zbor…….....................................................................Coleoptera
11a. Capătul abdomenului cu o pereche cerci cu rol de forceps...UrechelniŃe…...Dermaptera
11b. Capătul abdomenului fără cerci cu rol de forceps……...........Coleoptera; Staphylinidae
12a. Aripi înguste, fără vene, dar cu franjuri de fire de păr. Insecte foarte mici, de
aproximativ 5 mm în lungime .............................................................................Thysanoptera
12b. Aripi mult mai dezvoltate, cu vene prezente………….................................................13
6767
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
13a. Aripile posterioare mult mai mici decât aripile anterioare…………….........................14
13b. Aripile posterioare similare ca mărime sau mai mari decât aripile anterioare..........….19
14a. Abdomen cu două sau trei cozi, aripile anterioare cu un număr mare de vene
transversale, ca o reŃea.................................................................................... Ephemeroptera
14b. Abdomen fără apendici, aripile anterioare fără să aibe o reŃea de nervure....................15
15a. Aripi în mod evident pubescente, aparat bucal foarte mic………………… Trichoptera
15b. Aripi fără peri, sau cu peri care se pot observa doar la microscop………………........16
16a. Aparat bucal bine dezvoltat, adaptat pentru rupt şi mestecat…….................................17
16b. Aparat bucal tub, adaptat pentru înŃepat şi supt……………… Hemiptera; Homoptera
17a. Insecte foarte mici, cu corp moale, mai mici de 6mm lungime, având tarsul cu 2 sau 3
segmente……………………….............................................................................................18
17b. Insecte uneori foarte mari, ca viespiile sau albinele si alteori mici, ca furnicile, cu
abdomenul subŃiat la bază într-un peŃiol, având corpul tare.............................. Hymenoptera
18a. Antene cu numai 9 segmente ….......................................................................Zoraptera
18b. Antene cu 12 până la 50 segmente................................................................. Psocoptera
19a. Tars cu numai 3 sau 4 segmente………. .......................................................................20
19b. Tars cu 5 segmente……….............................................................................................23
20a. Tars cu numai 3 segmente, primul segment anterior fiind foarte îngroşat….Embioptera
20b. Tars cu 3 sau 4 segmente, dacă sunt 3, segmentul anterior nu este îngroşat……….....21
21a.Aripi cu puŃine nervuri încrucişate, aripile anterioare având formă diferită faŃă de cele
posterioare……………........................................................................................... Plecoptera
21b. Aripi cu numeroase nervuri încrucişate, aripile anterioare şi cele posterioare având
forme similare, cele posterioare fiind lărgite spre spate………………................................22
22a. Insecte mici, în general mai mici de 25mm lungime, cu antene lungi şi cu aripile îndoite
acoperind tot corpul.................................................................................................... Isoptera
22b.Insecte mai lungi de 25 mm, cu antene foarte scurte. Aripile depărtate de corp atunci
când sunt în repaus…………………..........................................................................Odonata
23a. Aparat bucal prelungit într-un cioc………. ................................................... Mecoptera
23b. Aparat bucal scurt………...............................................................................................24
24a. Cele mai multe nervuri din aripile anterioare se bifurcă chiar înainte de a ajunge la
marginea aripei, iar aripile posterioare au baza mai lată decât cele anterioare
...............................................................................................................................Megaloptera
24b. Nervuri puŃine sau deloc bifurcate imediat spre marginea aripilor, aripile posterioare
asemănătoare cu cele anterioare………………………………………………….. Neuroptera
6868
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
25a. Aripi posterioare absente sau reduse……………………………………......................26
25b. Aripi anterioare absente sau reduse ca nişte puncte……............................. Strepsiptera
26a.Aripile posterioare reduse sau modificate. Aparatul bucal de diverse
forme.......................................................................................................................... Diptera
26b. Aripile posterioare absente în totalitate, fără halteres............................ Ephemeroptera
27a. Unele segmente cu picioare de sărit, care pot fi folosite pentru deplasare.....................28
27b. Fără picioare de sărit, sau dacă sunt prezente, ele sunt acoperite în membrane şi nu se
pot mişcaLarve sau Pupe de Endopterygota (Necesită chei specializate pentru a afla ordinul)
28a. Insecte găsite ca paraziŃi pe animale cu sânge cald sau în cuiburile
lor………………………………………………………………...........................................29
28b. Insecte care nu sunt parasite pe animale cu sânge cald sau pe insecte sau melci..........34
29a. Insecte cu corp aplatizat lateral, tare, cu picioare puternice, sărind, se găseşte pe păsări şi
mamifere…………………………………………………………………….…. Siphonaptera
29b. Insecte nu ca mai sus, cu corp rotund sau aplatizat……………………… ..................30
30a. Aparat bucal adaptat pentru rupt şi mestecat………….................................................31
30b. Aparat bucal adaptat pentru înŃepat şi supt……………................................................32
31a. Capătul posterior al corpului cu cerci. Se găsesc numai pe lilieci şi rozătoare mici
tropicale.................................................................................................................. Dermaptera
31b. Capătul posterior al corpului fără cerci. Se găsesc pe păsări sau mamifere în toată
lumea..................................................................................................................... Mallophaga
32a. Insecte aplatizate, semănând cu păianjenii, având capul într-o crestătură pe torace, lipsite
de antene……………………………………………………………………………… Diptera
32b. Insecte care nu seamănă cu păianjenii, cu antene vizibile……......................................33
33a. Trompa scurtă, corp lung şi îngust, tarsul cu o gheară coroiată. ParaziŃi permanenŃi pe
păsări şi mamifere........................................................................................................Anoplura
33b. Trompa lungă, corp mai oval şi tars cu două gheare mici, neînconvoiate. ParaziŃi doar
temporar………………………………………………………………………….... Hemiptera
34a. Insecte terestre, trăind pe uscat sau pe animale, altele decât mamifere şi păsări…........35
34b. Insecte acvatice, iar nimfele în cea mai mare parte terestre...........................................60
35a. Aparatul bucal nu e vizibil, abdomenul cu apendici bifurcaŃi........................................36
35b. Aparatul bucal vizibil clar……......................................................................................39
36a. Abdomen cu 6 segmente sau mai puŃine, de obicei cu apendice bifurcat….. Collembola
36b. Abdomen cu 9 sau mai multe segmente, cu mai mulŃi apendici simpli.........................37
37a. Cerci prezenŃi, uneori sub formă de forceps………………….......................................38
6969
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
37b. Fără cerci………...................................................................................................Protura
38a. Un cerc central, dând aspectul de coadă cu 3 apendici................................... Thysanura
38b. Fără cerc central, având aspectul de coadă bifurcată……………………..……. Diplura
39a. Aparat bucal adaptat pentru înŃepat şi supt……………….............................................40
39b. Aparat bucal adaptat pentru rupt şi/sau mestecat…………………...............................44
40a. Corp acoperit cu solzi sau peri denşi............................................................ Lepidoptera
40b. Corp glabru sau cu câteva fire de păr răzleŃe.. ...............................................................41
41a. Aproape toate piesele toracale sunt vizibile, compuse din mezotorax, protorax şi
metatorax, ultimile două fiind mici şi ascunse. ……………………………..………. Diptera
41b. Mezotoracele şi metatoracele sunt egal dezvoltate iar protoracele de obicei vizibil de
sus………………………………………................................................................................42
42a. Botul (trompa) mică şi conică. Corpul lung şi îngust. Gheare de obicei
absente......................................................................................................Tripşi..Thysanoptera
42b. Botul (trompa) mai lungă, dinŃată, corpul mai mult sau mai puŃin oval, gheare
prezente.................................................................................................................................43
43a. Trompa inserată în partea anterioară a capului, abdomen fără prelungiri sau
cerci...........................................................................................................................Hemiptera
43b. Trompa inserată în partea de jos a capului. Abdomen cu două prelungiri spre
margine..................................................................................Aphide Hemiptera; Homoptera
44a. Abdomen cu picioare false sau pro-picioare care sunt cărnoase şi diferit inserate pe
torace, asemănătoare omizilor………………………….......................................................45
44b. Abdomen fără niciun fel de picioare, doar toracele are picioare....................................47
45a. Cinci perechi de pro-picioare, sau mai puŃine, cu cârlige, niciunul pe primul sau al
doilea segment abdominal...........................................................................Omizi Lepidoptera
45b. Şase până la zece perechi de pro-picioare, întotdeauna o pereche pe al doilea segment
abdominal. Fără cârlige……..................................................................................................46
46a. Capul cu un singur ocel (ochi mic) pe fiecare
parte...……………………………………………............. Larve.....Hymenoptera; Symphyta
46b. Cap cu mai mulŃi oceli pe fiecare
parte……………………………………………........................................Larvae ..Mecoptera
47a. Antene scurte şi nedistincte…………. Larve.................................................................48
47b. Antene lungi şi distincte …......insecte adulte................................................................50
48a. Corp ca de omidă……………........................................................................................49
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
7070
48b. Corp care nu seamănă cu omida................................................................................Larve
de endopterigote.............................................................................Neuroptera or Coleoptera
49a. Cap cu şase oceli pe fiecare parte a capului............... ..............Omizi……. Lepidoptera
49b. Cap cu mai mult de şase oceli pe fiacre parte a capului...........unele larve de Mecoptera
50a. Abdomen cu o pereche de cerci ca un forceps
mobil..............................................................................................UrechelniŃe.....Dermaptera
50b. Abdomen fără astfel de forceps....................................................................................51
51a.Abdomen strâns ferm la bază ca o talie. Uneori antenele sunt îndoite “în
cot”......................................................................Furnici şi Viespii fără aripi… Hymenoptera
51b. Abdomen care nu e strâns ca o talie…………...............................................................52
52a. Capul în axul corpului, prelungit cu un cioc lung care poartă mandibule la
vârf……………......................................................................................................Mecoptera
52b. Capul nu e prelungit cu cioc…………..........................................................................53
53a. Insecte subŃiri şi moi…..................................................................................................54
53b. Insecte de la mici până la foarte mari, cu corpul tare……............................................55
54a. Cerci absenŃi................................................................................................... Psocoptera
54b. Cerci prezenŃi....................................................................................................Zoraptera
55a. Picioarele din spate adaptate pentru sărit...... Greieri/Cosaşi.........Saltatoria; Orthoptera
55b. Picioarele din spate nu sunt adaptate pentru sărit……...................................................56
56a. Tarsul cu patru segmente. Insecte fără culoare, cu corp moale, care trăiesc în lemn sau
în sol.............................................................................................................Termite.. Isoptera
56b. Tarsul cu cinci segmente. Majoritatea colorate intens...................................................57
57a. Corpul aplatizat dorso-ventral.................................................... Dictyoptera; Blattodaea
57b. Corpul nu e aplatizat dorso-ventral, ci rotund sau pătrat în secŃiune….........................58
58a Cerci lungi, conŃinând 8 segmente, ochi reduşi sau absenŃint ................ Grylloblattodae
58b Cerci nu ca mai sus, ochi bine dezvoltaŃi…....................................................................59
59a. Picioarele din faŃă modificate pentru prindere şi reŃinere, de
pradă……………………………………………………………….....Dictyoptera; Mantodae
59b. Picioarele din faŃă nu atât de modificate.......................................................... Phasmida
60a. Aparat bucal adaptat pentru înŃepat şi supt.......Hemiptera şi unele larve de Neuroptera
60b. Aparat bucal adaptat pentru lins şi mestecat………......................................................61
61a. Corp închis între pietricele, nisip sau resturi…………………........Larve deTrichoptera
61b. Corp care nu e închis ca mai sus………........................................................................62
62a. Abdomen cu branhii externe………...............................................................................63
7171
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
62b. Abdomen fără branhii externe………............................................................................64
63a. Cu două sau trei prelungiri la capătul abdomenului, urme de aripi, care vor deveni
vizibile mai târziu............................................................................. nimfe de Ephemeroptera
63b. Doar o prelungire de acest fel pe abdomen, fără urme de aripi
vizibile.................................................................................................Megaloptera; Sialioidea
64a. Cap cu o ”mască”, purtând maxile ce pot fi extinse mult în faŃa
corpului...........................................................................................nimfe de libelule Odonata
64b. Cap fără o astfel de “mască”………...............................................................................65
65a. Cu antene lungi şi filamente lungi la capătul abdomenului.................larve de Plecoptera
65b. Fără astfel de filamente..........................................................larve de gândaci Coleoptera
7272
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
7373
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
LUCRARE DE LABORATOR NR. 8
RECUNOAŞTEREA PRINCIPALILOR DĂUNĂTORI DIN ORDINUL ORTHOPTERA
Obiectivul lucrării:
Cunoaşterea caracterizării morfologice a principalilor dăunători din ordinul Orthoptera, a
modului de înmulŃire şi recunoaşterea acestora cu ajutorul determinatorului.
ModalităŃi de exprimare: Scheme sintetice, tabele, planşe, prezentate cu ajutorul
videoproiectorului, în format video sau PowerPoint. Vor fi prezentaŃi principalii dăunători
aparŃinând acestui ordin, care produc daune la plantele de cultură.
Modul de lucru: StudenŃii vor recunoaşte insectele pregătite ca material didactic şi/sau
din planşe, cu ajutorul determinatorului de ordin pentru insecte şi a fişelor de lucru din Anexa 1.
8.1. Caracteristici morfologice ale ordinului Orthoptera
Ordinul Orthoptera (fig. 8.1) cuprinde insecte mijlocii sau mari, heterometabole, cu
picioare posterioare pentru sărit, cu aripile anterioare mai înguste şi pergamentoase (tegmine) iar
cele posterioare stau strânse în falduri longitudinale, sub cele anterioare, acoperind abdomenul.
Capul este ortognat (mai rar hipognat) iar aparatul bucal este de tip masticator.
Aceste insecte posedă organe timpanale iar masculii au un aparat stridulator.
La unele ortoptere organele timpanale sunt situate pe tibiile primelor perechi de picioare,
iar organul stridulator se află la baza tegminelor, sunetul producându-se prin frecarea bazelor
(ex. Gryllus, Tettigonia).
La alte ortoptere, organele timpanale sunt plasate pe laturile primului segment abdominal
şi organul stridulator este format dintr-o nervură longitudinală proeminentă de pe tegmine şi
femurele picioarelor posterioare care sunt puse în mişcare ca şi un arcuş pe nervură (ex. Locusta
migratoria, Psophus).
Abdomenul prezintă 10 segmente şi o pereche de cerci. Femelele adulte poartă
ovipozitor.
8.2. Clasificarea ordinului Orthoptera
În ordinul Orthoptera există peste 10.000 de specii. Ordinul se împarte în două subordine:
Ensifera şi Caelifera.
7474
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Fig. 8.1. Ordinul Orthoptera
7575
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Subordinul Ensifera grupează insecte care se disting de rudele apropiate prin: antene lungi
(uneori mai lungi de cât corpul), tarsele picioarelor posterioare întotdeauna formate din 4
articule, ovipozitorul la femele este lung, depăşind lungimea abdomenului. Stridulează prin
frecarea tegminelor una de alta, iar organele timpanale sunt situate pe tibiile anterioare
Subordinul grupează 3 suprafamilii: Grylloidea, Rhaphidophoroidea, Tettigonioidea,
fiecare cu mai multe familii. În România sunt cunoscute doar suprafamiliile Tettigonioidea
(cosaşii) şi Grylloidea (greierii şi coropişniŃele).
Suprafamilia Tettigonoidea cuprinde cosaşii. Au antene lungi, setiforme, uneori
depăşind lungimea corpului. Corpul este turtit lateral, aripile în repaus stau culcate deasupra
abdomenului asemeni unui acoperiş, ele depăşesc în lungime abdomenul. Ovipozitorul femelei
are aspect de sabie. Tarsul are patru articule. Organele timpanale sunt situate pe tibiile anterioare.
Suprafamilia cuprinde 8 familii dintre care cele mai cunoscute sunt:
- Familia Phaneropteridae cuprinde specii microptere, de talie mare, cu
abdomenul îngroşat. Culoarea corpului este verzuie sau negricioasă. Oviscaptul este lung,
aproape drept şi dinŃat la vârf.
- Polysarcus denticaudus – (Fig. 8.2.) cosaşul fânăŃelor. În Ńara noastră
este mai frecvent în zonele submontane şi montane. Produce pagube în fânaŃe şi diverse culturi
agricole limitrofe. Lungimea corpului este de 25-27 mm la mascul şi 28-42 mm la femelă.
Antenele sunt puŃin mai scurte decât corpul. La mascul pronotul este boltit în regiunea
posterioară şi acoperă pe jumătate tegminele. Partea vizibilă a tegminelor este mai scurtă decât
jumătatea lungimii pronotului. La femelă pronotul acoperă aproape în întregime tegminele.
Abdomenul este mare şi gros. Cercii la mascul sunt uşor curbaŃi, oviscaptul este de 16-26 mm
lungime, puternic dinŃat la vârf. Culoarea corpului este verde, tegminele sunt verzi-gălbui.
Fig. 8.2. Polysarcus denticaudus – cosaşul fâneŃelor
7676
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
- Familia Tettigoniidae cuprinde insecte în majoritate de culoare verde sau
brunie. Tarsele sunt formate din 4 articule, la femelă oviscaptul este turtit lateral şi are formă de
sabie sau seceră. Cercii sunt relativ scurŃi şi rigizi.
- Tettigonia viridissima – (Fig. 8.3.) cosaşul verde. Frecvent în zonele de
câmpie şi cele colinare, se poate întâlni până la 1.400 m altitudine. Lungimea corpului este de
28-36 mm la mascul şi 32-42 mm la femelă. Corpul are culoare verde intens, pe cap, pronot şi
tegmine are o bandă mediană longitudinală, brună. Antenele sunt aproape de două ori mai lungi
decât corpul. Tegminele şi aripile posterioare întrec cu mult în lungime abdomenul. Oviscaptul
este aproape drept de 26-32 mm lungime. Se hrăneşte cu plante suculente: cereale, cartofi,
legume, viŃă de vie, etc.
Fig. 8.3. Tettigonia viridissima (cosaşul verde)
- Familia Decticidae cuprinde cosaşi de talie mare, culoarea corpului este
variabilă şi prezintă pete. Cercii la mascul au un dinte intern, oviscaptul este lung, aproape drept
şi ascuŃit la vârf. Decticus verrucivorus – (Fig. 8.4.) cosaşul pestriŃ. Lungimea corpului este de
30-34 mm la mascul şi 30-38 mm la femelă. Adultul are culoare verde sau brun-gălbuie, cu pete
brun-negricioase, de formă neregulată. Tegminele depăşesc vârful abdomenului, oviscaptul este
aproape drept, nedinŃat la vârf de 21-25 mm lungime. Atacă plante cultivate şi spontane, cărora
le roade frunzele, florile şi chiar seminŃele.
Fig. 8.4. Decticus verrucivorus (cosaşul pestriŃ)
7777
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
- Familia Ephippigeridae cuprinde specii brahiptere, cercii la masculi sunt scurŃi
şi au un dinte mic intern. Oviscaptul este lung, aproape drept şi ascuŃit la vârf.
- Ephippiger ephippiger - (Fig. 8.5.) cosaşul ghebos al viŃei de vie.
Masculul are 21-26 mm lungime, iar femela 23-28 mm. Culoarea corpului este verde deschis, cu
nuanŃe alb-gălbui şi regiunea occipitală neagră. Pronotul este puternic convex în metazonă,
având formă de şa. Tegminele sunt solziforme, acoperite aproape total de pronot. Este o specie
polifagă, atacă plante cultivate şi spontane, de preferinŃă viŃa de vie, legumele, trandafirul, etc.
Fig. 8.5. Ephippiger ephipiger (cosaşul ghebos al viŃei de vie)
Suprafamilia Grylloidea cuprinde greierii şi coropişniŃele. Au aripile anterioare mai
scurte decât cele posterioare, antenele sunt filiforme, corpul este greoi, cilindric.
Abdomenul are doi cerci lungi şi flexibili. În fauna noastră există reprezentanŃi din 6
familii dintre care cele mai cunoscute sunt:
- Familia Gryllidae au antenele de 2-3 ori mai lungi decât corpul, cercii sunt
lungi, filamentoşi şi flexibili. Ovipozitorul este lung, subŃire şi ascuŃit.
- Gryllus campestris – (Fig. 8.6.) greierele de câmp. În Ńara noastră se
întâlneşte în toate regiunile. Lungimea corpului este de 19-24 mm la mascul şi 25-28 mm la
femelă. Adultul are corpul scurt şi îngroşat, de formă aproximativ cilindrică. Culoarea de bază
este neagră, partea ventrală a femurului posterior este roşie. Capul este mare şi globulos, mai lat
decât pronotul. Antenele întrec cu puŃin vârful abdomenului, tegminele şi aripile posterioare
ajung până aproape la vârful abdomenului. Cercii sunt mai scurŃi decât femurul posterior,
oviscaptul este cilindric, subŃire şi cu vârful în formă de lance. Atacă mai ales plante suculente
de câmp: cereale, cartof, tutun, sfeclă, plante de pajişti.
7878
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Fig. 8.6. Gryllus campestris (greierele de câmp)
- Familia Gryllotalpidae cuprinde coropişniŃele. Acestea sunt specii edafice, care
sapă galerii, provocând pagube în agricultură. Capul este mic, protoracele dezvoltat, iar
picioarele anterioare lăŃite pentru a permite săparea. Ovipozitorul este rudimentar.
- Gryllotalpa gryllotalpa – (Fig. 8.7) coropişniŃa. Este cel mai periculos
dăunător polifag al grădinilor. La noi în Ńară este răspândit în toate regiunile cu excepŃia celei
muntoase, mai ales în terenurile aluvionare, bogate în humus şi umede. Lungimea corpului este
de 35-42 mm la mascul şi 44 - 50 mm la femelă. Corpul este robust, alungit şi aproape cilindric.
Tegumentul este des pubescent, capul rotund-conic, cu antene setiforme. Pronotul este mare,
oval, tegminele sunt de lungimi diferite, ajung cel puŃin la mijlocul abdomenului şi cel mult la
vârful lui, sunt pieloase în formă de evantai. Aripile posterioare sunt membranoase, mai lungi
decât abdomenul. Picioarele anterioare sunt adaptate pentru săpat, au femurul gros, tibia turtită şi
lăŃită. Abdomenul este gros, format din 10 segmente. Specie polifagă atacă mai ales legumele,
florile, cerealele, plantele tehnice şi puieŃii din pepiniere. Îşi sapă galerii în sol, atacurile se
prezintă sub formă de caverne sau galerii, ori rosături la coletul plantelor, la rădăcini, bulbi,
tuberculi, rizomi. PrezenŃa coropişniŃelor se recunoaşte prin mici ridicături la suprafaŃa solului,
după vetrele de atac cu plante ofilite, având diametru de 50-100 cm.
7979
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Fig. 8.7. Gryllotalpa gryllotalpa (coropişniŃa)
Subordinul Caelifera cuprinde lăcustele şi se caracterizează prin antene filiforme,
mai scurte decât cele ale ensiferelor, tarsele picioarelor posterioare întotdeauna formate din trei
articule, ovipozitorul femelelor este foarte scurt. Organul stridulant este format dintr-un set de
zimŃi dispuşi pe partea internă a femurelor picioarelor posterioare care, frecaŃi de tegmine, scot
sunetele caracteristice. Organele timpanale sunt situate pe abdomen.
Subordinul Caelifera grupează 3 suprafamilii: Acridoidea, Tetrigoidea şi Tridactyloidea,
fiecare cu mai multe familii. În România, cea mai cunoscută suprafamilie este Acridoidea, care
este grupată în patru familii, din care cele mai cunoscute sunt familiile: Acrididae, Oedipodidae
şi Catantopidae.
- Familia Acrididae fruntea şi vertexul formează un unghi ascuŃit sau drept,
discul pronotului are formă de acoperiş sau este plat. Carena mediană este bine dezvoltată, iar
carenele laterale sunt evidente. Tegminele şi aripile posterioare sunt bine dezvoltate, rareori sunt
scurte.
- Locusta migratoria – (Fig. 8.8) lăcusta călătoare. Lungimea corpului este
de 29-37 mm la mascul şi 35-51 mm la femelă. Vârful vertexului este lat, aproape plat sau slab
convex. Carena mediană a pronotului este mai puŃin evidentă, carenele laterale lipsesc.
Tegminele şi aripile posterioare întrec cu mult abdomenul. Culoarea de bază este verzuie, rar
brună-gălbuie, cu pete întunecate. Aripile posterioare sunt transparente, cu o nuanŃă gălbuie la
bază şi uşor fumurie la vârf. Femurul posterior are pe faŃa internă 2 pete negre, tibia posterioară
are partea distală roşietică. În faza gregară indivizii sunt mai mari, culoarea lor este cenuşie sau
brună, cu nuanŃe verzui sau gălbui. Petele de pe cap şi tegmine sunt mai întunecate şi mai bine
conturate. Este una dintre cele mai dăunătoare lăcuste, produce pagube în culturile agricole.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
8080
Fig. 8.8. Locusta migratoria (lăcusta călătoare)
- Dociostaurus maroccanus – (Fig. 8.9.) lăcusta marocană. Lungimea corpului
este de 20-22 mm la mascul şi 28-30 mm la femelă. Adultul are culoare cenuşie-gălbuie,
marmorat cu pete brune. Antenele la mascul sunt puŃin mai lungi decât lungimea capului şi a
pronotului luate împreună, iar a femelei puŃin mai scurte. Carenele laterale ale pronotului sunt
curbe şi albe. Pe pronot există un desen galben în formă de X. Tegminele au pete brune evidente
şi o linie albicioasă în câmpul costal. Picioarele posterioare au pe femure 3 pete negricioase,
genunchii negrii şi tibiile roşii. Aripile posterioare sunt transparente. La noi se întâlneşte mai ales
în regiunile de câmpie în vestul Ńării.
Fig. 8.9. Dociostaurus maroccanus – lăcusta marocană
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
8181
- Acrida hungarica – (Fig. 8.10 a) lungimea corpului este de 31-39 mm
la mascul şi 46-61 mm la femelă. Adultul are culoarea de bază verde sau gălbuie cu nuanŃe
brune. Capul este conic, puternic ascuŃit, antenele sunt turtite şi lăŃite, fiind triunghiulare în
secŃiune. Tegminele şi aripile posterioare întrec în lungime vârful abdomenului. Picioarele sunt
subŃiri, cele posterioare foarte lungi. Oviscaptul este scurt. Pronotul şi tegminele pot prezenta
dungi longitudinale, brunii sau roz. La noi în Ńară este comună în zona de câmpie şi cea colinară
limitrofă câmpiilor. Atacă culturi agricole de cereale, porumb, sfeclă, leguminoase, etc.
a b
Fig. 8.10 Acrida hungarica (a) şi Oedipoda coerulescens (b)
- Oedipoda coerulescens – (Fig. 8.10 b) lungimea corpului este de 15-17
mm la mascul şi 23-27 mm la femelă. Adultul are culoare variabilă, cenuşie, brună sau
albăstruie. Carena mediană a pronotului este bine dezvoltată, dar cele laterale sunt şterse.
Tegminele şi aripile posterioare depăşesc vârful abdomenului. Pe tegmine au 3 benzi transversale
întunecate, aripile posterioare sunt albastre cu o bandă transversală neagră. La noi se întâlneşte în
zonele de stepă şi silvostepă, atacă plate furajere din pajişti şi culturile limitrofe acestora, daune
mari se înregistrează în mai-iunie.
- Familia Catantopidae. Au limita între frunte şi vertex rotunjită, pronotul în majoritatea
cazurilor este cilindric şi lipsit de carene laterale. Tegminele şi aripile posterioare pot fi
rudimentare.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
8282
- Calliptamus italicus – (Fig. 8.11) lăcusta italiană. La noi în Ńară se
întâlneşte mai ales în zone cu terenuri uscate din Câmpia Transilvaniei, Moldova, Oltenia,
Dobrogea.
Lungimea corpului este de 15-18 mm la mascul şi 25-31 mm la femelă. Culoarea
corpului este brună-gălbuie sau cenuşie, marmorată cu pete brune. Antenele sunt aproape atât de
lungi cât capul şi pronotul luate împreună. Carenele pronotului sunt bine dezvoltate şi drepte.
Tegminele întrec vârful abdomenului. La mascul cercii sunt lungi, la femelă oviscaptul este scurt
şi îngroşat, terminat cu vârfuri curbate şi ascuŃite. Atacă mai ales cereale, plante tehnice, lucerna,
legumele, pomii fructiferi şi viŃa de vie. Produce pagube în fâneŃe în regiunea de stepă şi
silvostepă.
Fig. 8.11. Calliptamus italicus –lăcusta italiană
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
8383
LUCRARE DE LABORATOR NR. 9
RECUNOAŞTEREA PRINCIPALILOR DĂUNĂTORI
DIN ORDINUL THYSANOPTERA
9.1. Descriere generală
Ordinul Thysanoptera Linné, 1758 (Physapoda Burmeister, 1838) cuprinde aproximativ
4500 de specii de insecte de talie foarte mică – sub 1 mm, rar mai mari, cu aparat bucal adaptat
pentru înŃepat şi supt şi aripi caracteristice.
Capul este hipognat, prezentând ochi compuşi mari, proeminenŃi. Formele nearipate nu
prezintă oceli, care sunt prezenŃi însă la formele aripate. Ochii compuşi sunt bine dezvoltaŃi iar
antenele scurte, au articolele caracteristice. Piesele aparatului bucal sunt asimetrice, deoarece de
obicei mandibula dreaptă este redusă, iar această asimetrie a aparatului bucal atrage după sine
asimetria întregului cap. Picioarele sunt scurte, cu tarsele mono sau biarticulate; ultimul articol
tarsal prezintă o veziculă adezivă care poate fi retractată în interior atunci când insecta nu se
deplasează pe suprafeŃe netede.
Aripile thysanopterelor sunt caracteristice: alungite, foarte înguste şi prevăzute pe
margini cu franjuri lungi – peri sau cili - care le măresc suprafaŃa portantă. NervaŃiunea este
redusă, de la patru nervuri la unele specii până la una singură la altele.
La multe specii apar atât forme aripate cât şi forme nearipate. Abdomenul este alcătuit
din 11 segmente, şi are aspect alungit. Unele din speciile de thysanoptere prezintă ovopozitor cu
valve (Fig. 2.1) - subordinul Terebrantia, altele au ovopozitorul tubular – subordinul Tubulifera.
Organul de acuplare al sexului mascul, penisul, este prezent doar la terebrante, lipsind la
tubuliferele mai evoluate.
Dezvoltarea thysanopterelor are loc fără metamorfoză. Regimul lor alimentar este
preponderent fitofag, cu toate că există şi unele specii răpitoare care se hrănesc cu hemolimfa
afidelor sau a altor tisanoptere.
9.2. Sistematica Thysanopterelor.
Thysanopterele se împart în funcŃie de tipul de ovopozitor în două subordine:
– Terebrantia (Fam. Aeolothripidae, Thripidae, Merothripidae, Heterothripidae) şi
– Tubulifera. (Fam. Urothripidae, Phlaeothripidae).
La noi în Ńară sunt cunoscute circa 150 de specii de thysanoptere.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
8484
Fig. 9.1. Thysanoptera – tipuri (după Grasse)
Subordinul Terebrantia include specii de thysanoptere care în afara ovopozitorului
femelei prezintă peri de dimensiuni reduse pe aripi, iar nervurile sunt prezente atât pe aripile
anterioare (care pot avea una sau mai multe nervuri longitudinale care ating marginile şi apexul)
cât şi pe cele posterioare (unde există cel mult o nervură longitudinală incompletă). Pe marginea
posterioară aripile prezintă cili, înlocuiŃi la unele specii cu peri pe aripile anterioare.
Din acest grup taxonomic fac parte familiile Aelothripidae şi Thripidae. Una din cele mai
răspândite specii din prima familie este Melanthrips fuscus (Fig. 9.2.), o insectă cu talia de 1 –
1,4 mm, cu corpul de culoare brun-cenuşie şi cu aripile anterioare – late şi cu vârfurile rotunjite
(caracter de familie) prevăzute cu două nervuri longitudinale, unite de o nervură transversală în
zona mediană. Este prezent atât în zonele de câmpie cât şi în zona montană a Ńării. De asemenea,
larg răspândit este şi Aelothrips intermedius, o specie brună sau negricioasă, răpitoare, care se
hrăneşte pe seama afidelor sau a altor specii de thysanoptere. Din cea de-a doua familie fac parte
specii care se deosebesc uşor prin aripile înguste şi ascuŃite la vârf. Thrips tabaci (Fig. 9.2.) o
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
8585
specie holarctică, se caracterizează prin corpul de culoare cafenie; aripile anterioare au două
nervuri longitudinale iar cele posterioare una singură, aceasta din urmă ajungând până la vârful
aripii. Este o specie polifagă, care se dezvoltă nu numai pe frunzele de Nicotiana pe care le
depreciază, ci şi pe alte solanacee (cartofi, roşii), dar şi pe grâu, ceapă sau praz. De asemenea
destul de comun este şi Limothrips denticornis, care se dezvoltă pe o gamă largă de graminee
spontane şi cultivate.
Fig. 9.2. Thysanoptere din subordinul Terebrantia (1 – 2) şi din subordinul Tubulifera (3)
Subordinul Tubulifera cuprinde specii lipsite de ovopozitor cu valve. La ambele sexe,
ultimul segment abdominal este alungit. Aripile posterioare sunt lipsite de nervuri; doar aripile
anterioare au o singură nervură incompletă, scurtă, situată în zona bazală. Aripile sunt înguste,
prevăzute pe margini cu cili lungi.
Speciile europene care aparŃin acestui grup sunt incluse în familiile Urothripidae şi
Phloeothripidae. Haplothrips aculeatus (Fig. 9.2) şi Haplothrips tritici sunt specii comune
încadrate în cea de-a doua familie, ambele dezvoltându-se pe diferite specii de graminee
spontane şi cultivate, fiind considerate dăunătoare. H. aculeatus poate consuma şi prăzi mărunte.
8686
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
9.3. Prezentarea câtorva specii dăunătoare întâlnite în România
Anaphothrips obscurus (tripsul ierbii) – din subordinul Terebrantia (Fig. 9.3.a).
Femela are 1-1,2 mm, corp galben, pe protorace are o pată în forma literei W. Masculii au sub 1
mm lungime, corpul lor este zvelt. Au mai multe generaŃii pe an, adulŃii iernează în colonii, în
litieră, în tecile şi glumele plantelor uscate, de unde migrează pe inflorescenŃele gramineelor
spontane. Femelele depun ouă în tecile frunzelor. În afară de graminee atacă şi hameiul, tutunul,
stuful, etc. La noi în Ńară poate fi întâlnit din Delta Dunării şi până la 1.200 m altitudine.
Fig. 9.3. a – Anaphothrips obscurus (tripsul ierbii);
b – Odontothrips confusus (tripsul lucernei)
Odontothrips confusus (tripsul lucernei) - din subordinul Terebrantia (Fig. 9.3. b).
AdulŃii au culoare neagră, 1,5-2 mm lungime, la baza aripilor au o pată decolorată, tibiile au
două croşete apicale interioare, tarsele sunt lipsite de tuberculi. Segmentul VIII abdominal are un
pieptene întrerupt pe mijloc. Au o generaŃie pe an, adulŃii apar în mai-iunie, primii apar masculii.
Dăunează în special la lucernă, consumă conŃinutul celular al florilor.
Haplothrips tritici (tripsul grâului) – din subordinul Tubulifera (Fig. 9.4. a ). Corpul
este brun-negru, femela are o lungime de 2,4 mm, masculul 1,7 mm. Antenele la mascul sunt mai
lungi, de culoare mai deschisă decât la femelă. Dezvoltă o singură generaŃie pe an, adulŃii apar în
aprilie-mai. Iernează în stadiu de larvă. Atacă grâul şi diferite specii de graminee spontane.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
87
8888
LUCRARE DE LABORATOR NR. 10
RECUNOAŞTEREA PRINCIPALILOR DĂUNĂTORI
DIN ORDINUL HETEROPTERA
10.1. GeneralităŃi despre ordinul Heteroptera
Ordinul Heteroptera cuprinde insecte de talie mijlocie şi mică, denumite ploşniŃe. Corpul
lor este turtit dorso-ventral, pleurele segmentelor fiind foarte reduse.
Adesea pe metatorace au glande odorifere care elimină substanŃe cu miros neplăcut
(glande repugnatorii).
Capul este mic, hipognat, antenele au 4-5 articule şi sunt filiforme sau setiforme, de
lungime diferită, aparatul bucal este pentru înŃepat şi supt foarte tipic, adaptat pentru preluarea
hranei lichide.
Ochii compuşi sunt proeminenŃi, au formă rotundă, ovală sau reniformă. Protoracele este
bine dezvoltat, pronotul acoperă mare parte a mezonotului, din acesta se mai observă doar
scutelul, triunghiular, dispus între bazele aripilor şi cu diferite grade de dezvoltare.
Picioarele sunt în general homonome, dar la unele specii pot avea adaptări, pentru înot,
prins sau sărit. Aripile anterioare sunt de tip hemielitre, la bază sunt separate de scutel care este
uneori prelungit lateral şi posterior astfel încât poate acoperi hemielitrele. Aripile posterioare
sunt membranoase, în repaus se pliază sub hemielitre în plan longitudinal. Abdomenul are 11
segmente, din care mai bine dezvoltate sunt 7. Abdomenul este lipsit de cerci.
10.2. Sistematica ordinului Heteroptera
Ordinul cuprinde 2 subordine:
- Subordinul Cryptocerata sau Hidrocorizae se caracterizează prin specii
acvatice, cu antene foarte scurte, greu vizibile. Picioarele anterioare sunt prehensile iar cele
posterioare adaptate la înot.
- Subordinul Gymnocerata sau Geocorizae cuprinde heteroptere terestre cu
antene mai lungi decât capul şi picioare adaptate la mers.
10.2.1. Subordinul Cryptocerata sau Hydrocorizae cuprinde ploşniŃe acvatice, au
antene mici, ascunse sub cap sau în nişte şanŃuri pe marginea capului. Au adaptări multiple la
viaŃa acvatică având corpul cilindric în caz că înoată activ în masa apei, sau turtite dorso-ventral
cele bentonice. Au picioarele adaptate pentru înot şi unele au dispozitive speciale pentru
8989
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
preluarea aerului atmosferic. Sunt în general carnivore, se hrănesc cu alte insecte sau puiet de
peşte, unele specii având picioarele anterioare adaptate pentru prins.
Familia Corixidae este cea mai bogată în specii dintre familiile subordinului. Sunt de
talie mică sau mijlocie, coloritul este de regulă dungat, galben combinat cu brun negricios. Înoată
în masa apei.
- Corixa punctata (Fig. 10.1a) culoarea corpului este cenuşie-negricioasă, cu scutelul
prezentând puncte. Picioarele anterioare sunt adaptate la prins, iar cele posterioare la înot.
Trăieşte în ape cu vegetaŃie acvatică bogată.
Familia Notonectidae cuprinde specii cu corpul alungit, convex pe partea dorsală şi plan
pe partea ventrală. Capul este relativ mare, cu ochi reniformi bine dezvoltaŃi, picioarele
posterioare sunt adaptate la înot şi sunt mai lungi decât celelalte două perechi. Înoată pe spate.
Fig. 10.1. Subordinul Cryptocerata sau Hydrocorizae - a - Corixa punctata,
b - Notonecta glauca, c - Nepa cinerea, d - Ranatra linearis
- Notonecta glauca (Fig. 10.1 b) specie comună în ape stătătoare sau lin curgătoare, cu
vegetaŃie. Corpul are 14-16 mm, culoare gălbuie-cenuşie, scutelul şi ochii sunt negri, aripile
anterioare brun-cenuşii. Este o specie prădătoare.
Familia Nepidae se numesc popular scorpioni de apă, au picioarele anterioare adaptate
pentru prins, sunt specii bentonice. Nu înoată ci se deplasează prin mers pe fundul apei sau pe
plantele submerse. Capul este mic, cu ochi rotunzi, picioarele anterioare sunt prehensile, au tub
respirator caudal mai mult sau mai puŃin alungit. Sunt răpitoare.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
9090
- Nepa cinerea (Fig. 10.1 c) are corpul oval, puternic turtit dorso-ventral, de 16- 22 mm,
culoarea este cenuşie pe partea dorsală şi brun-roşcată pe partea ventrală. Se întâlneşte în ape
stătătoare.
- Ranatra linearis (Fig. 10.1 d) are corpul alungit, cilindric, linear, lungime 30-40 mm,
culoarea este brun-gălbuie, picioarele sunt lungi şi subŃiri, tubul respirator e la fel de lung ca şi
abdomenul. Trăieşte de regulă în ape stătătoare.
9.2.2. Subordinul Gymnocerata sau Geocorize sunt ploşniŃe terestre sau care trăiesc pe
suprafaŃa apelor. Antenele sunt mai lungi decât corpul şi sunt Ńinute înspre înainte, sunt filiforme
sau setiforme. Au forme şi dimensiuni variate, pot avea culori de avertizare sau dimpotrivă
mimetice, sunt fitofage dar pot fi si zoofage.
- Familia Pentatomidae scutelul mezonotului acoperă aproximativ jumătate din
lungimea abdomenului, rareori poate ajunge până la vârful abdomenului. Au glande repugnatorii
bine dezvoltate. Corpul este oval-alungit, unghiurile posterioare ale pronotului sunt accentuate.
- Aelia rostrata (ploşniŃa vărgată a cerealelor) (Fig. 10.2. a) adultul are 10-12
mm, cu contur eliptic, capul are forma unui triunghi ascuŃit, cu laturi aproape drepte. Picioarele
au culoare galbenă şi prezintă pe femurele mijlocii şi posterioare o pată neagră. Tarsele au 3
articule. Culoarea este gălbui-maronie cu dungi longitudinale cenuşii. Are o singură generaŃie pe
an, diapauza este în stadiul de adult. Dăunează pe cereale păioase în special pe grâu, dar şi la
specii spontane.
Fig. 10.2. a - Aelia rostrata, b - Eurydema ornata, c - Dolycoris baccarum,d - Eurygaster maura, e - Graphosoma lineata, f - Pyrrhocoris apterus
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
9191
Eurydema ornata (ploşniŃa roşie a verzei)(Fig. 10.2. b) are lungimea corpului de 7-10
mm. Adultul are culoare roşie, capul, antenele, picioarele, partea ventrală a toracelui
şi mijlocul abdomenului sunt negre. Pronotul este roşu cu 6 pete negre dispuse pe două rânduri,
scutelul are marginile şi pata triunghiulară bazală negre. Are 1-2 generaŃii pe an, hibernează în
stadiul de adult. AdulŃii apar primăvara în aprilie şi se răspândesc pe crucifere din flora spontană,
ouăle încep să fie depuse din aprilie-mai.
Dolycoris baccarum (Fig. 10.2 c) adultul are 10-12 mm, culoare gri deschis până la
maroniu-roşcat, cu o pată gălbuie în vârful scutelului. Primul segment antenal este galben, al
doilea galben cu dungi negre, iar distal are un inel negru, articolele 3-5 sunt negre. Are o singură
generaŃie pe an, adultul apare în mai. Este polifagă atacă fragul, căpşunul, floarea soarelui,
cartoful, tutunul, sfecla de zahăr, cerealele, etc.
- Familia Scutelleridae scutelul mezotoracelui acoperă în întregime abdomenul şi este
dezvoltat şi în lăŃime acoperind aripile în repaus.
Eurygaster maura (ploşniŃa maură a cerealelor) (Fig. 10.2 d) adultul are 8,5-11mm.
Capul este triunghiular şi ascuŃit. Scutelul este bine dezvoltat, atinge extremitatea abdomenului.
Culoarea corpului este brună. Are o singură generaŃie pe an, iernează în stadiu de adult, în
frunzarul pădurilor de foioase de unde primăvara migrează în culturile de cereale. Atacă
gramineele cultivate şi pe cele spontane.
Graphosoma lineata (ploşniŃa vărgată) (Fig. 10.2 e) adultul are forma corpului ovoidă,
uşor turtită dorso-ventral. Capul are formă de triunghi ascuŃit, pronotul este bombat, scutelul bine
dezvoltat, acoperind abdomenul pe toată lunigmea. Dorsal culoarea este roşu carmin, cu dungi
negre longitudinale în număr de 2 pe cap, 4 pe scutel, 6 pe pronot. Ventral corpul este tot roşu,
cu puncte negre dispuse în 6 linii longitudinale. Picioarele cu excepŃia tarselor negre, sunt roşii.
Au o generaŃie pe an, iernează ca adult în frunzarul pădurilor, livezilor sau pe terenuri
îmburuienate. Atacă în special umbeliferele cele mai atacate sunt morcovul, păstârnacul,
mărarul, feniculul.
- Familia Pyrrhocoridae cuprinde specii de culoare neagră, cu diferite pete şi desene
roşii, sunt gregare, preferă locurile însorite.
Pyrrhocoris apterus (vaca domnului)(Fig. 10.2. f) are 10 mm lungime, pronotul este de
culoare neagră, tivit cu roşu, de asemenea şi scutelul. Hemielitrele sunt roşii au câte o pată
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
9292
neagră. Coloniile cuprind atât indivizi aripaŃi, cât şi micropteri şi brahipteri. Aripile posterioare
sunt întotdeauna reduse. Se întâlneşte în locuri însorite, produce daune seminŃelor de tei.
- Familia Coreidae cuprinde specii de talie mijlocie, cu umerii pronotului foarte
accentuaŃi, uneori ascuŃiŃi.
Coreus marginatus (ploşniŃa umbeliferelor)(Fig. 10.3 a) adultul are 12-15 mm lungime,
culoare cafenie, până la neagră, abdomenul este mai lărgit în partea mijlocie, cu pete negricioase.
Are o singură generaŃie pe an, iernează în stadiul de adult. Atacă în special umbelifere, dar şi alte
plante de cultură: floarea soarelui, tutun, cartof, etc., precum şi cereale sau diferite specii
ierboase din flora spontană. ÎnŃeapă în special seminŃele când acestea sunt încă verzi.
Fig. 10.3. a - Coreus marginatus, b - Tingis (Stephanitis) pyri, c - Reduviuspersonatus, d - Cimex lectularius, e - Gerris lacustris
9393
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
- Familia Tingidae cuprinde specii mici care au pe pronot expansiuni laterale şi
hemielitre late. Pronotul şi hemielitrele sunt acoperite cu o reticulaŃie reliefată. Culoarea este
cenuşie, pot avea pete brune sau negricioase.
Tingis (Stephanitis) pyri (tigrul părului)(Fig. 10.3 b) adultul are culoare neagră lucioasă
şi este lipsit de pilozitate. Lungimea corpului este de 3-6 mm, capul şi toracele au expansiuni
reticuloase rotunjite, hemielitrele sunt late, transparente, reticulate, cu două dungi transversale
brune. Are două generaŃii pe an, iernează în stadiul de adult, sub frunzele căzute şi în crăpăturile
scoarŃei. AdulŃii apar în apriliemai. Este păgubitor mai ales în ani cu ierni blânde, atacă de
preferinŃă părul şi mărul, dar şi alŃi pomi fructiferi, precum şi arbori şi arbuşti ornamentali.
- Familia Reduviidae cuprinde specii de dimensiuni mai mari, prădătoare, cu corpul
alungit, picioare zvelte şi puternice, rostrul puternic dezvoltat. Se hrănesc cu diferite specii de
insecte şi păianjeni, cărora le sug hemolimfa.
Reduvius personatus (Fig. 10.3. c) are 15-17 mm lungime, este de culoare negricioasă,
capul şi pronotul sunt strălucitoare. Trăieşte în pajişti, liziera pădurilor, etc., dar poate pătrunde
în locuinŃe unde vânează insecte.
- Familia Cimicidae cuprinde specii hematofage, mici, cu ambele perechi de aripi reduse
la nişte solzi care nu depăşesc lungimea mezonotului. Reducerea aripilor se datorează modului
de viaŃă pe care îl au. Corpul este turtit dorso-ventral, abdomenul lăŃit.
Cimex lectularius (ploşniŃa de pat) (Fig. 10.3. d) are 4-5 mm lungime, este lucifugă, de
culoare maronie-roşcată, cu expansiuni toracice rotunjite. Trăieşte în locuinŃe, este activă
noaptea, detectează omul cu ajutorul simŃului olfactiv, se urcă pe tavan de unde îşi dă drumul în
pat. Este foarte rezistentă la inaniŃie putând trăi câteva luni fără să se hrănească.
- Familia Gerridae cuprinde specii care trăiesc pe suprafaŃa apelor, aleargă cu ajutorul
picioarelor lungi şi subŃiri fiind menŃinute de tensiunea superficială a apei. Se numesc fugăi. Sunt
prădătoare, capturează insecte ce cad în apă şi le sug hemolimfa.
Gerris lacustris (Fig. 10.3 e) are 8-10 mm lungime, culoare neagră, corpul subŃire,
picioarele lungi şi subŃiri. Prima pereche de picioare este adaptată pentru prins.
9494
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
LUCRARE DE LABORATOR NR. 11
RECUNOAŞTEREA PRINCIPALILOR DĂUNĂTORI
DIN ORDINUL HOMOPTERA
11.1. Descriere generală
Ordinul Homoptera, face parte alaturi de ordinul Heteroptera din supraordinul
Hemipteroida.
Ordinul Homoptera cuprinde insecte de dimensiuni mici denumite păduchi de plante,
afide, cicade, purici meliferi, etc. Este ordinul care cuprinde cele mai multe specii fitofage. Au
capul hipognat sudat cu toracele, fruntea fiind întinsă ventral şi orientată posterior. Aparatul
bucal este pentru înŃepat şi supt asemănător cu cel de la heteroptere. Antenele sunt formate din 4-
15 articule, în general scurte, cu excepŃia afidelor la care sunt lungi. Antenele se inseră pe
ridicături tubuliforme ale capului, iar ultimul articul antenal se termină cu o porŃiune subŃiată
prevăzută cu perişori. Există forme aripate şi aptere. La formele aripate ambele perechi de aripi
sunt membranoase şi numai la unele grupe (cicade) aripile anterioare sunt pergamentoase. În
repaus aripile sunt strânse deasupra abdomenului în formă de acoperiş, fără să se acopere una pe
alta. Abdomenul are 10 segmente vizibile şi unul redus şi este lipsit de cerci. La afide partea
terminală a abdomenului se ascute treptat şi se numeşte coadă. Dorsal pe al şaselea segment
abdominal se găseşte o pereche de apendice chitinizate, simetrice, de diferite forme, numite
cornicule.
11.2. Sistematica homopterelor
Ordinul Homoptera cuprinde 5 subordine: Cicadine, Psiline, Aleurodine, Coccine şi Afidine.
11.2.1. Subordinul Cicadina (Anexa 11.1.) cuprinde cele mai mari specii ale ordinului,
se numesc popular cicade. Au cap lat şi scurt, ochi proeminenŃi. Antenele au 2-3 articule, sunt
bine dezvoltate şi au un bici terminal de forma unei sete. Aripile sunt lungi, în repaus au formă
de acoperiş de casă cu două pante, depăşesc lungimea abdomenului, nervurile sunt proeminente.
Sunt bune zburătoare, masculii multor specii au aparate stridulante.
Familia Cicadidae cuprinde specii de dimensiuni mari. Aripile au de regulă consistenŃă
membranoasă şi sunt transparente. Corpul are culori închise, negricioase.
Masculii au organe stridulante pe primul segment abdominal. AdulŃii sunt arboricoli,
ouăle le depun în sol sau sub scoarŃa arborilor, având adaptări la săpat la picioarele anterioare.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
9595
Tibicina haematodes (Fig. 10.1.) are lungimea corpului de 35-45 mm, culoare neagră cu linii
roşcate pe torace şi abdomen, nervurile aripilor sunt ruginii. Se întâlneşte în special pe stejar în
Dobrogea şi culoarul Timiş-Cerna.
Fig. 11.1. Tibicina haematodes
Familia Cercopidae cuprinde specii de dimensiuni mijlocii, cu aripi anterioare colorate şi pătate,
antene dispuse înaintea ochilor, 2 oceli pe vertex.
Cercopis vulnerata (Fig. 11.2 a) are 9-11 mm, culoarea corpului şi a aripilor anterioare este
neagră. Pe prima pereche de aripi au pete roşii. Picioarele posterioare sunt adaptate pentru sărit.
Trăieşte în pajişti, pe diferite specii ierboase.
Aphrophora alni (cicada spumoasă a arinului)(Fig. 11.2 b) are 9-11 mm, culoare cafenie
deschis, cu câte o pată albă pe aripile anterioare. Trăieşte pe arini şi sălcii. Femela elimină o
substanŃă proteică apoasă cu aspect de spumă pe care o prinde pe ierburi şi în care îşi depune
ponta.
Fig. 11.2. a) Cercopis vulnerata şi b) Aphrophora alni
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
9696
Familia Membracidae cuprinde specii de dimensiuni mijlocii, care au expansiuni de diferite
forme pe pronot, care le dau aspect distinct.
Ceresa bubalus (cicada gheboasă)(Fig. 11.3) are 8-10 mm lungime, corpul este verde intens,
acoperit complet de un pronot puternic bombat, pelungit lateral cu două corniŃe. Ochii sunt
proeminenŃi, de culoare mai închisă. Aripile sunt verzui semitransparente. Iernează în stadiul de
ou, larvele eclozează primăvara în luna mai. AdulŃii atacă un număr mare de plante ierboase şi
lemnoase.
Fig. 11.3. Ceresa bubalus (cicada gheboasă)
Familia Cicadellidae (Jassidae) cuprinde specii mai mici şi cu corp mai subŃire. Aripile
anterioare sunt în general colorate în culori lucioase, verde sau galben, sau cu alte nuanŃe.
Trăiesc pe diferite plante ierboase cărora le pot transmite boli.
Cicadella viridis (Fig 10.4) are 5-9,5 mm lungime, culoarea verde, uneori albăstruie, cu pete
negre. Aripile anterioare la mascul sunt fumurii, iar la femelă verzi, cu marginile decolorate.
Nervurile sunt galbene. Iernează în stadiu de ou, trăieşte în locuri mai umede, luncile râurilor, în
preajma lacurilor, etc. Atacă numeroase plante în special graminee.
Fig. 11.4. Cicadella viridis
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
9797
11.2.2. Subordinul Psyllina sunt specii de dimensiuni mici, asemănătoare cicadelor,
datorită aşezării transversale a capului, a ochilor dispuşi lateral, poziŃiei aripilor în repaus,
picioarelor posterioare pentru sărit şi formei abdomenului. Antenele sunt lungi, au 10 articule,
larvele sunt lăŃite cu picioare scurte. Larvele trăiesc, ca de altfel şi adulŃii pe frunzele arborilor,
arbuştilor şi a plantelor ierboase, elimină rouă de miere motiv pentru care se numesc purici
meliferi.
Psylla mali (puricele melifer al mărului) (Fig. 11.5.) are 1,5-2 mm lungime, formele
estivale au culoare verde-gălbuie, capul şi toracele verde-cafeniu, abdomenul verde intens, la
exemplarele hibernante femelele sunt mai brune decât masculii şi au marginile tergitelor
abdominale roşcate. Iernează în stadiul de ou embrionat care eclozează în luna martie-aprilie,
larvele migrează în mugurii florali şi foliari ai merilor. AdulŃii apar în mai-iunie, migrează pe
alte specii mai ales pe ulm, se întorc pe măr toamna când femelele depun ouăle durabile. Atacă
mărul şi mai rar gutuiul, vara adulŃii trec pe scoruş, alun, păr, salcie, prun, frasin, etc.
Fig. 11.5. Psylla mali (puricele melifer al mărului)
11.2.3. Subordinul Aleurodinae cuprinde specii de dimensiuni mici, cu corpul acoperit
de o secreŃie ceroasă, albă, de unde le vine şi denumirea de musculiŃe albe. AdulŃii şi larvele
trăiesc pe dosul frunzelor, la plante ierboase şi lemnoase. Antenele au 7 articule, aripile au doar
câteva nervuri longitudinale, sunt lipsite de nervuri transversale şi sunt rotunjite la vârf. Ultima
pereche de picioare este adaptată pentru sărit. Larvele sunt turtite dorso-ventral, asemănătoare cu
păduchii Ńestoşi, cu picioare rudimentare.
Trialeurodes vaporariorum (musculiŃa albă de seră) (Fig. 11.6) are 1-1,5 mm lungime,
coloritul este alb-gălbui, articulele antenale, picioarele şi ultimul segment abdominal sunt brune.
Ochii sunt roşii cărămizii. Larva are formă ovală, turtită dorsoventral, de culoare gălbuie cu ochii
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
9898
roşii. Se reproduce atât sexuat cât şi partenogenetic. Este o specie polifagă, atacă plantele din
sere, solarii şi pe cele din câmp, atât plantele cultivate cât şi spontane. Daune importante se
înregistrază mai mult în sere şi solarii la castraveŃi, roşii, vinete, ardei, etc.
Fig. 11.6. Trialeurodes vaporariorum (musculiŃa albă de seră)
11.2.4. Subordinul Coccina cuprinde păduchii Ńestoşi. Sunt de dimensiuni mici, au
corpul moale, acoperit cu un scut sau o carapace, rezultată din impregnarea cuticulei cu lacuri
sau producerea unor fire mătăsoase. Prezintă dimorfism sexual accentuat, femelele sunt
sedentare, apode sau cu rudimente de picioare, fără antene, aptere, au corpul plan, convex,
globulos, oval, etc., fără a se distinge capul, toracele şi abdomenul. Aparatul bucal este foarte
dezvoltat, pentru înŃepat şi supt. Femelele stau în permanenŃă cu aparatul bucal înfipt în
Ńesuturile vegetale. Masculii au aripile anterioare normal dezvoltate, cu nervaŃiune simplă,
perechea a doua fiind atrofiate la nişte balansiere asemănătoare cu cele de la diptere.
Familia Pseudococcidae cuprinde specii răspândite în zonele calde, la noi în Ńară trăiesc
în spaŃii protejate: sere, solarii sau în biotopuri naturale, mai ales în păduri, parcuri. Cuticula este
acoperită cu o secreŃie pulverulentă albă, iar partea dorsală, prezintă fire, excrescenŃe sau plăci
ceroase şi deseori un sac oviger care acoperă corpul.
Pseudococcus citri (păduchele alb al plantelor citrice)(Fig. 11.7) femela are corpul oval
de 3,5-4,5 mm lungime, roz sau verzui acoperit cu o pulbere ceroasă albă. Se înmulŃesc prin
partenogeneză ovipară şi sexuat. ÎnmulŃirea sexuată este mai rară deoarece masculii sunt puŃin
numeroşi. Iernează în stadiul de femelă imatură. Atacă lăstarii, ramurile, frunzele şi fructele în
special la citrice, dar şi la viŃa de vie, smochin, cartof, leandru, ficus, orhidee, cactacee, etc.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
9999
Fig. 11.7. Pseudococcus citri (păduchele alb al plantelor citrice)
Familia Lecaniidae cuprinde specii la care larvele şi femelele îşi impregnează cuticula cu
lacuri. După ce depune ponta, femela rămâne ca un Ńest peste ouă protejându-le.
Kermococcus roboris (păduchele Ńestos al stejarului) (Fig. 11.8 a) femela are corpul
globulos, negru lucios, cu dungi transversale roşcate de 3-3,5 mm. Prezintă o singură generaŃie
pe an, se înmulŃeşte pe cale sexuată. Iernează în stadiul de larvă. Atacă stejarul şi gorunul,
exclusiv pe părŃile lemnoase (scoarŃa ramurilor groase).
Lecanium hesperidium (păduchele Ńestos al plantelor citrice)(Fig. 11.8 b) femela are
corpul brun-gălbui sau brun verzui, asimetric, plat, cu o carenă longitudinală şi multe pete
circulare de culoare închisă. Se înmulŃeşte prin partenogeneză, pe plantele de seră, la noi în Ńară
are 3-4 generaŃii pe an. Atacă numeroase specii de plante lemnoase, atât în sere cât şi în biotopuri
naturale.
Fig. 11.8. a) Kermococcus roboris (păduchele Ńestos al stejarului) şi b) Lecanium
hesperidium (păduchele Ńestos al plantelor citrice)
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
100100100
Familia Diaspididae cuprinde specii la care larva după prima vârstă, iar femela
permanent au corpul acoperit cu un Ńest mătăsos, care nu este lipit de tegument. łestul este
circular, oval sau în formă de virgulă.
Aspidiotus hederae (păduchele Ńestos al leandrului)(Fig. 11.9 a) femelele au corpul
cordiform de 1-2,5 mm lungime, galben, cu pigidiul triunghiular, prevăzut cu 3 perechi de lobi.
Scutul femelei este brun-gălbui sau deschis la culoare, circular, de 1,8-3,9 mm, cu exuvia
gălbuie, dispusă central sau excentric. Scutul masculului este albicios, de 1-1,5 mm, cu exuvia
gălbuie. La noi în Ńară se înmulŃeşte tot anul. Atacă leandrul, măslinul, portocalul, lămâiul,
palmierii, iedera, laurul, asparagusul, agavele, etc. Formează colonii pe dosul frunzelor, pe lăstari
şi tulpinile verzi.
Quadraspidiotus perniciosus (păduchele de San José)(Fig. 11.9 b) femela are corpul
circular sau piriform, galben portocaliu de 0,8-1,2 mm. Masculul este brun-gălbui sau gălbui-
portocaliu, lung de 0,75-0,85 mm. Aripile sunt bine dezvoltate. Aparatul bucal este rudimentar.
Scutul femelei este circular, cenuşiu sau bruncenuşiu. Prezintă 1-3 generaŃii pe an. Atacă peste
80 de specii de plante, pomi, arbuşti fructiferi, plante ornamentale, plante ierboase, etc.
a b
Fig. 11.9. a) Aspidiotus hederae (păduchele Ńestos al leandrului) şi
b) Quadraspidiotus perniciosus (păduchele de San José)
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
101101101
11.2.5. Subordinul Aphidinae sunt denumite păduchi de frunze, afide, filoxere, păduchi
lînoşi. Sunt insecte mici de 2-4 mm lungime, cu antene alcătuite din 3-6 articule inserate pe două
tubercule ale capului. Picioarele sunt homonome, în general lungi şi subŃiri. Au un polimorfism
accentuat, se întâlnesc forme aptere şi aripate. Aripile sunt membranoase, prima pereche mai
mare decât a doua. Abdomenul este voluminos şi se termină cu un segment ascuŃit numit codiŃă.
Pe segmentul abdominal 5 sau 6 au două cornicule. În prima parte a anului se înmulŃesc
partenogenetic şi vivipar, formele sexuate apar doar la ultima generaŃie şi după împerechere
depun oul hibernant. Trăiesc în colonii, adesea pe două plante gazdă.
Familia Aphididae cuprinde specii cu importanŃă economică deosebită, Deoarece produc
pagube directe prin consumarea sevei plantelor, dar şi secundare prin bolile pe care le transmit
acestora. Este familia cea mai bogată în specii, au antene lungi, corniculele şi codiŃa sunt plasate
pe abdomenul voluminos.
Aphis pomi (păduchele verde al mărului)(Fig. 11.10 a) femela apteră are corpul piriform
de 1,5-2 mm lungime, culoare verde sau verde-gălbuie, capul galben sau negru. Corniculele sunt
de culoare neagră, iar coada este brună. Picioarele sunt verzi. Femela aripată are 2-2,5 mm,
capul, antenele şi toracele sunt negre, abdomenul este verde, picioarele galbene, coada şi
corniculele negre. Se înmulŃeşte pe plante lemnoase, măr, păr, gutui, păducel, scoruş. Iernează în
stadiul de ou. Atacă mugurii, vârfurile lăstarilor, frunzele tinere.
Myzus cerasi (păduchele negru al cireşului)(Fig. 11.10. b) femelele aptere au corpul
globulos de 1,8-2 mm, brun-negricios, lucios. Corniculele sunt negre, coada este neagră, mai
scurtă decât corniculele. Este o specie migratoare. Iernează în stadiul de ou pe ramurile de cireş.
Femelele eclozate din aceste ouă colonizează frunzele. În luna iunie migrează pe plante gazdă
secundare (Galium, Asperula, etc.) unde se reproduc partenogenetic. Spre toamnă apar formele
sexupare, unele se întorc pe plantele gazdă şi dau naştere la femele amfigone, iar altele rămân pe
plantele gazdă secundare şi formează masculi aripaŃi care migrează pe cireş unde are loc
copulaŃia şi depunerea pontei.
Fig. 11.10 – a) Aphis pomi (păduchele verde al mărului) şi
b) Myzus cerasi (păduchele negru al cireşului)
102102102
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Schizaphis graminum Rond (sin. Toxoptera graminum Rond.). – păduchele verde al
cerealelor (Fig. 11.11) Dăunător polifag, acest afid poate ataca şi culturi de orz sau sorg, fiind
prezent peste tot unde se cultivă cereale în Europa şi Asia. La noi în Ńară poate dezvolta până la
14 generaŃii pe an. Femelele virginipare nearipate sunt ovale, cu corpul de 1,4 – 2 mm, colorat în
verde-pal sau verde gălbui, prezentând dorsal o dungă verde-închis. Antenele, lungi – depăşesc
jumătatea corpului - şi subŃiri, sunt galben-brune, cu articolele bazale mai dechise la culoare.
Subterminal, abdomenul prezintă două cornicule cilindrice mici, de culoare gălbui, cu vârful
brun. Femelele virginipare aripate au corpul de aceleaşi dimensiuni cu formele nearipate, uşor
îngustat faŃă de acestea. Capul şi toracele sunt brune iar abdomenul este de culoare verde.
Antenele depăşesc ¾ din lungimea corpului. Corniculele abdominale sunt scurte, de culoare
verzuie. Aripile anterioare sunt caracterizate prin nervura mediană bifurcată larg.
Fig. 11.11. Schizaphis graminum Rond. – păducheleverde al cerealelor. a) femelă aripară, b) femelă apteră
Dezvoltarea la Schizaphis graminum implică primăvara câteva generaŃii pe grâu sau alte
graminee spontane şi de cultură, după care generaŃiile virginipare aripate se răspândesc tot mai
mult. La apariŃia sorgului,este atacată şi această plantă.
Afidele înŃeapă diferitele părŃi ale plantei, producând la locul de înŃepare pete decolorate
care ulterior devin roşii. In cazul unor atacuri medii plantele devin firave, cu paniculele mai mici.
In caz de atacuri puternice – s-au înregistrat concentrări de până la 8000 de exemplare pe o
singură plantă de sorg – boabele nu mai germinează, iar uneori cerealele se pot usca cu totul.
De acest efect se face vinovată compoziŃia salivei afidului, care conŃine substanŃe toxice
care distrug clorofila şi afectează structura celulelor vegetale. Pragul economic de dăunare al
acestei specii este de 20-30 afide pe plantă la grâu şi 100 afide/plantă la sorg, pentru plantele de
până la 30 cm. Pentru plantele cu paniculul apărut, pragul economic de dăunare este de 300
afide/plantă.
Dintre speciile care atacă acest afid menŃionăm pe Coccinella septempunctata
(Coleoptera), larve de diptere sirfide sau himenoptere parazitoide ca Lysiphlebus testaceiceps sau
Lysiphlebus tritici.
103103103
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Familia Schizoneuridae (Eriosomatidae, Pemphigidae) cuprinde specii care au secreŃii
filamentoase cu care îşi acoperă corpul, se numesc păduchi lânoşi. Antenele sunt mai scurte,
corniculele şi codiŃa neevidente. Produc malformaŃii ale Ńesuturilor pe care le înŃeapă sau produc
gale.
Eriosoma lanigerum (păduchele lânos)(Fig. 11.12) femela apteră are corpul oval,
globulos de 1,7-2,5 mm, culoare brun-închis, acoperit cu o secreŃie ceroasă abundentă. Lungimea
filamentelor ceroase ajunge la 3-4 mm. Femela aripată are corpul alungit de 1,8-2,3 mm, de
culoare brun-închis. Aripile au nervura mediană împărŃită o singură dată. În Europa evoluează pe
măr, rar pe păr sau gutui. În cursul anului se înmulŃeşte partenogenetic. Are 8-14 generaŃii pe an.
Toamna se dezvoltă forme hibernante radicicole. Atacă tulpinile, lăstarii, ramurile, pedunculul
fructelor sau chiar rădăcinile în zona coletului. łesuturile împunse se hipertrofiază şi se
transformă în tumori cu aspect canceros.
Fig. 11.12. Eriosoma lanigerum (păduchele lânos)
104104104
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Subordinul Cicadina
ANEXA 11.1.
105105105
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
LUCRARE DE LABORATOR NR. 12
RECUNOAŞTEREA PRINCIPALILOR DĂUNĂTORI
DIN ORDINUL COLEOPTERA – PARTEA I (SUBORDINUL ADEPHAGA)
12.1. Descriere generală
Cuprinde insecte de talie, mică, mijlocie şi mare cunoscute sub numele de gândaci. Capul
este prognat, ortognat, mai rar hipognat, prelungit la unele specii cu un rostru (Curculionide).
Ochii compuşi sunt mediu dezvoltaŃi, rotunzi, reniformi, mai dezvoltaŃi sau mai reduşi în funcŃie
de specie. Unele specii au doi oceli. Antenele sunt formate din 10-12 articule şi au diferite forme.
Aparatul bucal al adulŃilor şi larvelor este adaptat pentru rupt şi mestecat. Corpul este tare,
adesea bombat, protoracele are tergitul puternic chitinizat. Scutelul mezonotului este bine vizibil,
fiind triunghiular sau rotunjit. Prima pereche de aripi sunt elitre puternic chitinizate, cele
posterioare sunt membranoase şi în repaus se pliază sub elitre. Picioarele pot avea adaptări
pentru săpat, sărit, înot, alergat, etc. Abdomenul are 9 segmente şi este lipsit de cerci. Larvele
sunt oligopode de diferite tipuri, rar apode eucefale. Pupa este liberă.
Ordinul cuprinde două subordine: Adephaga şi Polyphaga:
- Subordinul Adephaga cuprinde coleoptere carnivore. Au antene filamentoase,
homonome, mandibule în formă de căngi şi elitrele dezvoltate, acoperind abdomenul (format din
6-7 segmente). Aparatul bucal este prevăzut cu şase palpi. Larvele sunt mobile, oligopode -
campodeiforme. Subordinul Adephaga cuprinde peste 30 de familii.
- Subordinul Polyphaga, coleoptere omnivore, cu antene variate ca formă dar
nefilamentoase; mandibule robuste şi prevăzute cu faŃete molare iar elitrele, în general, nu
acoperă întreg abdomenul. Aparatul bucal are patru palpi. Subordinul Polyphaga cuprinde peste
200 de familii.
12.2. Subordinul Adephaga cuprinde specii zoofage (carnivore) cu mandibule bine
dezvoltate, antene filamentoase, homonome. Tarsele picioarelor au 5 articule. Elitrele sunt bine
dezvoltate, aripile posterioare pot fi rudimentare, au zbor slab sau nu zboară. Abdomenul are 6-7
segmente. Larvele sunt în general mobile, de tip oligopode - campodeiforme. Aparatul bucal este
prevăzut cu şase palpi. Există peste 30 de familii.
Familia Cicindelidae cuprinde specii de dimensiuni mijlocii, cu corp alungit, cap
rotunjit, cu ochi mari, bulbucaŃi, mandibule bine dezvoltate. Se deplasează prin mers şi alergat
rapid pe sol, au picioare lungi. Larvele trăiesc în galerii în sol, sunt prădătoare ca şi adulŃii.
106106106
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Cicindela campestris (repedea de câmp)(Fig. 12.1) de 9-18 mm, are culoare verde mată
şi prezintă pete mici de culoare albă pe elitre. Trăieşte în locuri însorite, nisipoase şi se hrăneşte
cu insecte mici.
Fig. 12.1. Cicindela campestris (repedea de câmp)
Familia Carabidae sunt insecte cu mers rapid, cap prognat, antene setiforme. Elitrele au
frecvent striuri longitudinale, carene sau alte sculpturi. Sunt specii mari, lucifuge, active mai
mult noaptea. Ziua stau ascunse în frunzar, pe sub pietre, sub scoarŃa arborilor, etc.
Carabus coriaceus (Fig. 12.2) are 26-42 mm, culoarea corpului este negru mat, elitrele
sunt coriacee, este frecvent în pădurile din zonele de şes şi de deal.
Fig. 12.2. Carabus coriaceus
Carabus violaceus (Fig. 12.3) 18-34 mm lungime, culoarea corpului este neagră cu
reflexe albăstrui violacee mai ales pe laturile elitrelor. Este întâlnit din zona de şes până în cea
montană, în păduri şi livezi.
107107107
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Fig. 12.3. Carabus violaceus
Calosoma inquisitor (Fig. 12.4) 16-21 mm, culoarea corpului este brună-arămie, sau cu
nuanŃe verzui, albăstrui, umerii elitrelor sunt mai ieşiŃi în afară faŃă de protorace şi sunt drepŃi.
Trăieşte în păduri şi livezi şi vânează omizi şi alte insecte.
Fig. 12.4 Calosoma inquisitor
Harpalus pubescens (Fig. 12.5) este o specie fitofagă, de dimensiuni mai mici 10-15mm,
culoarea corpului este neagră, picioarele sunt maronii roşcat. Are carene longitudinale pe elitre.
Fig. 12.5. Harpalus pubescens
108108108
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Familia Dytiscidae cuprinde specii de dimensiuni mijlocii şi mari, cu corp oval, turtit
dorso-ventral, picioarele posterioare au adaptări pentru înot, masculii au pe tarsele anterioare 3
articole sub formă de ventuze. Larvele şi adulŃii sunt prădători.
Dytiscus marginalis (buhaiul de baltă)(Fig. 12.6) are 20-22 mm, culoarea este măslinie-
negricioasă pe partea dorsală, marginile elitrelor şi ale pronotului au o bandă galbenă. Partea
ventrală a corpului este galbenă. Trăieşte în apele stătătoare de şes şi de deal.
Fig. 12.6. Dytiscus marginalis
Familia Gyrinidae cuprinde specii mici cu corp oval, ochi dedublaŃi, perechea a doua şi a
treia de picioare sunt adaptate la înot, cele anterioare mai lungi adaptate la prins prada.
Gyrinus distinctus (Fig. 12.7) are 5-7 mm, de culoare neagră, pe pronot are o strie
transversală, iar pe elitre strie fine longitudinale. Frecventă în apele de şes şi de deal, înoată în
cercuri la suprafaŃa apei.
a b
Fig. 12.7. Gyrinus distinctus (a) şi Gyrinus natator (b)
109109109
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
LUCRARE DE LABORATOR NR. 13
RECUNOAŞTEREA PRINCIPALILOR DĂUNĂTORI
DIN ORDINUL COLEOPTERA – PARTEA A-II-A (SUBORDINUL POLYPHAGA)
Subordinul Poliphaga cuprinde în special insecte omnivore (fitofage sau zoofage).
Antenele sunt diferite ca formă şi dimensiuni, aparatul bucal are 4 palpi, mandibulele au
suprafeŃe molare triturante. Picioarele sunt homonome pentru mers sau adaptate la înot, săpat,
sărit, etc., au tarsele formate din 2-5 articule. Elitrele lasă în general neacoperit pigidiul sau o
parte mai mare sau mai mică din abdomen. Cuprinde peste 200 de familii, dintre care cele mai
întâlnite în România sunt cele prezentate în continuare.
Familia Hydrophilidae cuprinde mai ales specii acvatice, cu antene scurte, măciucate,
picioare posterioare adaptate la înot. Corpul este oval, aplatizat, capul şi pronotul sunt
trapezoidale.
Hydrous piceus (boul de baltă) (Fig. 13.1.) are 34-37 mm, corpul este negru lucios pe
partea dorsală, cu câte o pată marginală pe sternitele abdominale, elitrele au carene longitudinale.
Trăieşte în ape dulci, stătătoare şi râuri, se hrăneşte cu plante submerse.
Fig. 13.1 Hydrous piceus (boul de baltă)
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
110110110
Familia Silphidae cuprinde specii de dimensiuni mijlocii şi mici, antenele sunt clavat-
măciucate sau filiforme, elitrele se termină drept, la unele specii nu acoperă tot abdomenul.
Elitrele sunt carenate longitudinal. Se hrănesc necrofag, micetofag, saprofag sau fitofag.
Necrophorus vespillo (groparul) (Fig. 13.2.) are 12-22 mm, culoarea corpului este
neagră, cu două benzi transversale late pe elitre, de culoare portocalie. Elitrele nu acoperă
ultimele segmente abdominale. Este necrofag, consumă cadavre de păsări şi mamifere mici pe
care le îngroapă.
Fig. 13.2. Necrophorus vespillo (groparul)
Silpha carinata (Fig. 13.3) are 10-12 mm, corpul de culoare neagră, elitrele acoperă tot
abdomenul şi au fiecare 3 carene longitudinale pronunŃate. Se hrănesc cu cadavre cât şi cu
diferite plante de grădină, pajişti şi păduri.
Fig. 13.3. Silpha carinata
111111111
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Familia Staphilinidae este numeroasă în specii, corpul are formă alungită, laturile
corpului sunt aproape paralele, elitrele sunt reduse, acoperă doar 2-3 segmente abdominale. Sunt
prădătoare sau saprofage.
Staphilinus caesareus (Fig. 13.4.) lungimea 17-25 mm, corpul este de culoare neagră,
elitrele sunt castanii, antenele şi picioarele roşcate, abdomenul are pete galbene pe laturile
tergitelor.
Fig. 13.4. Staphilinus caesareus
Staphilinus olens (Fig. 13.5) este ceva mai mare decât specia precedentă şi negru în
întregime.
Fig. 13.5. Staphilinus olens
Familia Lampyridae se numesc licurici, sunt specii nocturne, dotate cu organe
luminoase, corpul este alungit cu laturi paralele, protoracele acoperă capul.
112112112
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Lampyris noctiluca (licuriciul) (Fig. 13.6.) masculul are 11-22 mm, femela 16-18 mm.
Masculul este aripat, femela apteră cu aspect larviform, culoarea este brunănegricioasă. Se
întâlnesc în păduri, parcuri, etc., femela emite o luminiscenŃă mai puternică decât masculul.
a
b
Fig. 13.6. Lampyris noctiluca (licuriciul): a – femela; b - masculul
Familia Cantharidae cuprinde specii de talie mijlocie, cu corpul alungit, tegumentul este
moale, slab sclerificat. Capul nu este acoperit de pronot, elitrele acoperă tot abdomenul. Sunt
specii diurne, trăiesc pe flori, sunt fitofage.
Cantharis fusca (Fig. 13.7.) are 11-15 mm, capul şi elitrele sunt negre mate, iar pronotul
roşcat.
113113113
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Fig. 13.7. Cantharis fusca
Familia Elateridae cuprinde gândacii pocnitori sau viermii sârmă. AdulŃii au corp
alungit, îngustat posterior, antene serate, rar pectinate sau filiforme. Protoracele are pe partea
ventrală o formaŃiune cu ajutorul căreia îşi redresează poziŃia corpului dacă este pus cu faŃa
ventrală în sus şi produce concomitent o pocnitură caracteristică de unde numele de gândac
pocnitor. ColŃurile posterioare ale pronotului sunt accentuate. Ouăle sunt depuse în sol, larvele
sunt oligopode de tip vermiform, se numesc viermi sârmă datorită tegumentului puternic
chitinizat. Larvele produc pagube prin roaderea rădăcinilor. AdulŃii trăiesc pe flori şi plante.
Agriotes lineatus (faurul dracului) (Fig. 13.8.) are 7-10 mm, culoare brun-roşcată cu
elitre mai deschise, pubescente.
Fig. 13.8. Agriotes lineatus (faurul dracului)
Selatosomus latus (Fig. 13.9.) ceva mai mare decât specia precedentă, 13-15 mm, cu
corpul mai lat, de culoare neagră, nepubescent.
114114114
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Fig. 13.9. Selatosomus latus
Familia Dermestidae cuprinde insecte mici şi mijlocii, cu corp acoperit cu peri sau solzi,
adesea coloraŃi în mod evident. Capul este mic, ortognat şi cu un ocel median. Antenele sunt
scurte, formate din 5-11 articule cu o măciucă evidentă. Elitrele acoperă tot abdomenul. Se
hrănesc cu substanŃe de origine animală, piei, blănuri, peşte uscat, insecte din colecŃii, etc.
Anthrenus museorum (Fig. 12.10) are 2-3 mm, corpul este oval, maroniu, cu 3 benzi
transversale cenuşii-gălbui. Pe partea ventrală este albicios. Deteriorează animalele din colecŃii.
Fig. 13.10. Anthrenus museorum
Dermestes lardarius (gândacul slăninii) (Fig. 13.11) are 7-9 mm, este cilindric, de
culoare cenuşie-negricioasă, cu o pată gălbuie, lată la baza elitrelor. Consumă produse de origine
animală (piei, blănuri, etc.)
115115115
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
a b
Fig. 13.11. Dermestes lardarius – a – adult; b - larvă
Familia Coccinellidae se numesc popular buburuze sau mămăruŃe. Au corpul de formă
circulară sau ovală, partea dorsală este convexă, semisferică şi prezintă diferite pete. Au culori de
avertizare. Antenele sunt măciucate, picioarele sunt scurte, tarsele formate din 3 articule.
Coccinella septempunctata (Fig. 13.12) corpul are 5,5-8 mm, capul este negru, elitrele
roşii, cu 7 puncte negre. Se hrăneşte atât în stadiul larval cât şi de adult cu afide.
Fig. 13.12. Coccinella septempunctata
116116116
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Subcoccinella vigintiquatorpunctata (Fig. 13.13) are 3-4 mm, corpul de culoare
cărămizie, cu 24 de puncte negre, pe elitre prezintă o pubescenŃă cenuşie. Este fitofagă, dăunează
pe trifoi şi lucernă.
Fig. 13.13. Subcoccinella vigintiquatorpunctata
Familia Meloidae cuprinde gândaci de talie mijlocie şi mare, capul este relativ mic,
protoracele mai îngust decât baza elitrelor, elitrele au margini paralele, divergente posterior,
astfel încât lasă să se vadă abdomenul. În aripile lor se găseşte o substanŃă activă farmaceutic
numită cantarină. La multe specii adulŃii sunt fitofagi.
Lytta vesicatoria (căŃelul frasinului)(Fig. 13.14) are 20-23 mm, culoare verde metalică,
elitrele acoperă întreg abdomenul, duce în stadiul de adult viaŃă gregară. Atacă frasinul, liliacul şi
lemnul câinesc.
Fig. 13.14. Lytta vesicatoria
117117117
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Melöe violaceus (Fig. 13.15) are 10-23 mm, culoarea este albastru închis violaceu,
cuticula este slab sclerificată, elitrele sunt scurte şi divergente, abdomenul este foarte voluminos.
Este fitofag, trăieşte în pajişti şi fâneŃe.
Fig. 13.15. Melöe violaceus
Familia Tenebrionidae sunt specii cu comportament nocturn, lucifug. Corpul are colorit
întunecat, uniform. Forma este ovală, laturile corpului sunt mai mult sau mai puŃin paralele.
Trăiesc în locuri ascunse, pivniŃe, depozite, pe sub lemne, pietre, etc.
Blaps mortisaga (gândacul puturos)(Fig. 13.16) are 20-21 mm, corpul este negru mat,
elitrele sunt sudate pe linie mediană şi se prelungesc peste pigidiu. Larvele trăiesc în sol şi se
hrănesc cu părŃile subterane ale plantelor, adulŃii trăiesc în general în pivniŃe.
Fig. 13.16. Blaps mortisaga
118118118
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Tribolium confusum (gândăcelul făinii)(Fig. 13.17) are 3-5 mm, corpul este alungit,
rectangular, de culoare brună-roşcată, lucioasă. Antenele sunt îngroşate la vârf. Trăieşte în
produse depozitate, adultul trăieşte până la 4 ani.
Fig. 13.17. Tribolium confusum
Familia Scarabeidae este una dintre cele mai mari familii de coleoptere. Popular se
numesc cărăbuşi. Cuprinde specii mici, mijlocii şi mari. Au antene geniculate cu măciuca
formată din 3-7 lamele, în funcŃie de specie şi de sex, masculii având lamele mai multe şi mai
lungi. Tibiile anterioare sunt lăŃite şi adesea dinŃate la exterior. Tarsele sunt formate din 5
articule. Larvele sunt oligopode melolontoide. Larvele atacă organele vegetative subterane ale
plantelor, iar adulŃii se hrănesc în general cu frunze.
Copris lunaris (nasicornul mic) (Fig. 13.18) are 17-23 mm, corpul este convex dorsal,
negru lucios, elitrele sunt striate longitudinal, pe clipeus are o ridicătură sub formă de corn mai
pronunŃată la mascul. Trăieşte în dejecŃiile vitelor şi cabalinelor.
Fig. 13.18. Copris lunaris
119119119
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Melolontha melolontha (cărăbuşul de mai) (Fig. 13.19) 20-25 mm, capul, pronotul şi
partea ventrală sunt negre, antenele, picioarele, pigidiul, elitrele sunt de culoare castanie. Pe
elitre au 6 carene longitudinale. Pe laturile fiecărui sternit abdominal au câte o pată albă
triunghiulară. Larvele consumă organele subterane ale plantelor, iar adulŃii frunzele, în special la
stejar.
Fig. 13.19. Melolontha melolontha (cărăbuşul de mai)
Anomala vitis (cărăbuşelul verde al viŃei de vie)(Fig. 13.20) are 12-16 mm, corpul de
culoare verde-metalic închis, antenele, piesele bucale, marginile exterioare ale pronotului,
elitrelor şi femurele sunt galbene. Are o generaŃie pe an, iernează în stadiul de larvă, primăvara
larvele se hrănesc pe rădăcini, apoi se împupează. După circa 40 de zile apar adulŃii.
Fig. 13.20. Anomala vitis (cărăbuşelul verde al viŃei de vie)
Geotrupes stercorosus (gândacul de bălegar) (Fig. 13.21) are 15-20 mm, cu reflexe
metalice albăstrui violacee, pe elitre are câte 7 striuri longitudinale, punctate.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
120120120
Fig. 13.21. Geotrupes stercorosus (gândacul de bălegar)
Cetonia aurata (Ileana)(Fig. 13.22) are 14-25 mm, culoare verde metalică dorsal şi verde
arămiu ventral. Elitrele rămân închise în timpul zborului. Larvele trăiesc în furnicarele furnicilor
roşii sau în lemnul putred, adulŃii trăiesc pe flori.
Fig. 13.22. Cetonia aurata (Ileana)
Oryctes nasicornis (nasicornul mare) (Fig. 13.23) are 25-40 mm, corpul este gros,
castaniu lucios pe elitre, capul şi pronotul sunt negre. Pe cap are un corn alungit, mai dezvoltat la
mascul. Larvele se dezvoltă în lemn putred.
Fig. 13.23 Oryctes nasicornis (nasicornul mare)
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
121121121
LUCRARE DE LABORATOR NR. 14
RECUNOAŞTEREA PRINCIPALILOR DĂUNĂTORI
DIN ORDINUL COLEOPTERA – PARTEA A-III-A
(SUBORDINUL POLYPHAGA - CONTINUARE)
Familia Lucanidae cuprinde specii mari, mijlocii şi mici, cu corpul tare,
puternic sclerificat, alungit şi turtit dorso-ventral, capul mare, mandibulele puternic dezvoltate
adesea mai mari la masculi. Antenele sunt geniculat lamelate. Larvele trăiesc în lemn putred.
Lucanus cervus (rădaşca)(Fig. 14.1. a) - are o lungime de 25-75 mm, corpul este negru,
mandibulele şi elitrele sunt castanii. Masculul are mandibulele hipertrofiate, ramificate, cu aspect
de coarne de cerb. Trăieşte în păduri de stejar.
Dorcus paralellipipedus (Fig. 14.1. b) are 18-22 mm, corpul are contur dreptunghiular,
culoarea este negru mată, mandibulele sunt egal dezvoltate la cele două sexe.
Fig. 14.1. Lucanus cervus (rădaşca) – a
Dorcus paralellipipedus – b
Familia Cerambycidae cuprinde insecte mari denumite croitori, colorate
în brun, albastru, verde, roşu, etc., cu antene bine dezvoltate, la mascul depăşesc lungimea
corpului. Adesea pe pronot au doi pinteni laterali, iar elitrele sunt lungi şi îngustate spre vârf.
AdulŃii se întâlnesc pe frunze, pe flori, pe partea însorită a scoarŃei copacilor, femelele depun
ouăle în crăpăturile scoarŃei. Larvele sunt alungite, oligopode sau apode eucefale. Larvele rod
galerii în lemn.
Cerambyx cerdo (croitorul mare)(Fig. 14.2. a) - adultul are 30-50 mm, corpul este de
culoare neagră, cu vârful elitrelor castaniu, antenele sunt mai lungi decât corpul. Elitrele sunt mai
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
122122122
îngroşate la bază şi mai subŃiri la vârf. Trăieşte pe stejar, este o insectă dăunătoare, larvele fiind
xilofage.
Rosalia alpina (croitorul fagului)(Fig. 14.2. b) are 22-36 mm, este de culoare cenuşiu
albăstrui şi prezintă pe elitre benzi transversale negricioase, antenele depăşesc lungimea
corpului. Trăieşte pe fag.
Aromia moschata (strălucul)(Fig. 14.2. c) 22-32 mm lungimea corpului, culoarea este
verde metalic, cu irizaŃii arămii sau albăstrui, elitrele sunt lungi, adulŃii au miros de mosc.
Larvele trăiesc în lemn de salcie.
Fig. 14.2. Familia Cerambycidae - a - Cerambyx cerdo (croitorul mare); b - Rosalia alpina
(croitorul fagului); c - Aromia moschata (strălucul)
Familia Chrysomelidae cuprinde gândaci relativ mici, cu corp
scurt, convex dorsal, masiv, glabru, diferit colorat şi cu luciu metalic. Se numesc gândaci de
frunze sau gândaci lucioşi datorită coloritului şi luciului lor. Antenele sunt filiforme, în general
mai scurte decât jumătatea corpului. Tarsele sunt tetramere. Ouăle au culoare galben lămâi şi
sunt depuse pe faŃa dorsală a frunzelor. Larvele sunt oligopode. Atât larvele cât şi adulŃii sunt
fitofagi, se hrănesc cu parenchimul frunzelor.
Leptinotarsa decemlineata (gândacul din Colorado)(Fig. 14.3. a) are 10-12 mm lungime,
culoare galben portocalie, are 11 puncte negre pe pronot şi 10 linii negre pe elitre. Larvele sunt
roşii cărămizii cu puncte laterale negre. Dăunează pe cartof şi pe alte solanacee cultivate sau
spontane.
Melasoma populi (gândacul plopului)(Fig. 14.3 b) are 8-10 mm, corp oval, bombat
dorsal, cu elitre roşii şi corpul negru. AdulŃii şi larvele consumă frunzele plopilor.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
123123123
Fig. 14.3. Familia Chrysomelidae – a Leptinotarsa decemlineata (gândacul din
Colorado); b - Melasoma populi (gândacul plopului)
Galeruca tanaceti (Fig. 14.4. a) are 9-10 mm, culoarea neagră, elitrele sunt fin carenate.
Trăieşte pe diferite specii de plante ierboase.
Chrysomela fastuosa (Fig. 14.4. b) are 7-11mm, corpul verde metalic, cu câte o bandă
longitudinală pe elitre de culoare galben-arămie, mărginită de borduri albastre. Trăieşte pe
diferite plante ierboase.
Cassida viridis (gândacul Ńestos al mentei) (Fig. 14.4. c) are 6-8 mm lungime, capul este
ascuns sub o prelungire anterioară a pronotului, marginile elitrelor sunt lăŃite acoperind corpul şi
dând aspect de Ńeastă. Partea dorsală a corpului este de culoare verde. Trăieşte pe mentă şi alte
plante ierboase.
Fig. 14.4. Familia Chrysomelidae – a Galeruca tanaceti; b – Chrysomela fastuosa;
c – Cassida viridis
Familia Bruchidae sunt specii mici, cu corp scurt, păroase, elitrele nu
acoperă în totalitate abdomenul, picioarele au tarsele cu 4 articule. Dăunează la leguminoase.
Bruchus pisorum (gărgăriŃa mazării)(Fig. 14.5 a) are 3-4 mm, culoare
cenuşienegricioasă, cu pubescenŃă cenuşiu-roşcată, pigidiul este alb cu două pete negre. Are o
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
124124124
generaŃie pe an, iernează ca adult în seminŃele atacate. AdulŃii după împerechere depun ponta în
păstăile în formare.
Acanthoscelides obtectus (gărgăriŃa fasolei)(Fig. 14.5. b) are 3-4 mm lungime, corp
cenuşiu-brun, elitre ruginii, maculate care nu acoperă complet abdomenul. Corpul este acoperit
cu peri deşi. Are 2-4 generaŃii pe an, dintre care una în câmp şi 1-3 în magazii. Iernează ca adult
în magazii, femelele depun după fecundaŃie ouăle în păstăile de fasole, larvele se dezvoltă în
boabe, adulŃii apar în magazii şi mai dezvoltă 1-3 generaŃii în funcŃie de temperatură.
a b
Fig. 14.5. Familia Bruchidae – a - Bruchus pisorum (gărgăriŃa mazării);
b - Acanthoscelides obtectus (gărgăriŃa fasolei)
Familia Curculionidae cuprinde gândaci de dimensiuni mici şi mijlocii,
numite gărgăriŃe, trombari sau gândaci cu cioc. Capul are o prelungire anterioară numită rostru,
antenele sunt clavate, de regulă geniculate, cu primul articul mult mai lung. Ouăle sunt depuse în
rădăcini, scoarŃă, lemn, frunze, flori, fructe şi seminŃe în nişte rosături făcute de femelă. Larvele
sunt apode eucefale. AdulŃii şi larvele produc pagube mari în silvicultură şi agricultură.
Apion apricans (gărgăriŃa florilor de trifoi) (Fig. 14.6.a) este mică de 2-3 mm, neagră, cu
picioare roşcate, elitrele sunt carenate longitudinal, larvele consumă seminŃele de trifoi în
formare.
Anthonomus pomorum (gărgăriŃa florilor de măr)(Fig. 14.6. b) adultul are 5-6 mm,
corpul este maroniu-cenuşiu, dorsal pe elitre, în zona posterioară prezintă câte o bandă oblică,
albicioasă, formată din perişori deşi, mărginită de benzi de culoare mai închisă. Pe pronot, în
zona mediană, se găseşte o dungă albicioasă. Are o generaŃie pe an, iernează ca adult, în
crăpăturile scoarŃei. Primăvara se hrăneşte cu mugurii de măr, ponta o depune în bobocii florali.
Larvele împupează în bobocul atacat care se transformă în cuişoară. AdulŃii eclozaŃi se hrănesc
cu frunze şi toamna intră în diapauză.
Curculio nucum (alunarul)(Fig. 14.6 c) are 5-6 mm, culoare cafenie deschis, rostrul
subŃire, lung şi curbat spre partea ventrală. Larvele consumă seminŃe de alun, ghinzi, etc.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
125125125
Fig. 14.6. Familia Curculionidae – a - Apion apricans (gărgăriŃa florilor de trifoi)
b - Anthonomus pomorum (gărgăriŃa florilor de măr)
c - Curculio nucum (alunarul)
Familia Ipidae sau Scolitidae cuprinde insecte numite carii ai lemnului,
gândaci de scoarŃă. AdulŃii au formă cilindrică, lungime de până la 10 mm. Trăiesc aproape toată
viaŃa în scoarŃa copacilor, între scoarŃă şi lemn sau în lemn. Capul este globulos înfundat în
torace, antenele sunt scurte, geniculate şi clavate, elitrele în general nu acoperă total abdomenul
şi sunt trunchiate oblic în partea posterioară. Culoarea este brună-castanie până la negru, corpul
este acoperit cu peri fini, au solzi. AdulŃii rod galerii sub scoarŃa copacilor, de forme
caracteristice fiecărei specii şi în acestea îşi depun ponta. Galeriile sunt locul de împerechere,
depunere a pontei şi de dezvoltare a larvelor. Femelele rod o galerie unde îşi depun ponta, larvele
eclozate din ouă îşi rod propriile galerii. Galeriile larvare sunt aproximativ perpendiculare pe
galeria maternă şi nu se întretaie niciodată. Larvele sunt apode şi eucefale, au mandibule foarte
puternice.
Ips typographus (gîndacul mare de scoarŃă al molidului)(Fig. 14.7) are 4,5-5,5 mm
lungime, corp cilindric, alungit, culoare cafenie închisă, cu antene şi picioare galben-roşcate,
elitrele sunt striate longitudinal, partea terminală este teşită şi în această zonă se găsesc 4 dinŃi,
dintre care al 3-lea mai mare.
Fig. 14.7. Ips typographus (gândacul mare de scoarŃă al molidului) –
Familia Ipidae sau Scolitidae
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
126126126
LUCRARE DE LABORATOR NR. 15
RECUNOAŞTEREA PRINCIPALILOR DĂUNĂTORI ŞI
CARACTERISTICILE ACESTORA (ORD. LEPIDOPTERA)
15.1. GeneralităŃi
Ordinul LEPIDOPTERA (Fluturi şi molii) – Cuprinde insecte mici şi mijlocii, cu
anvergura aripilor cuprinsă între 3 - 70 mm, denumite fluturi. Corpul şi aripile sunt acoperite cu
solzi de diferite forme şi culori. Capul este mic, hipognat, are mobilitate redusă, are o pereche de
ochi mari, faŃetaŃi.
Antenele sunt pectiniforme, setiforme, filiforme sau clavate, deseori cu formă diferită la
cele două sexe, pot avea 7-100 articule.
La majoritatea speciilor aparatul bucal este adaptat pentru supt, de tip maxilar
(spiritrompă). Unele specii se hrănesc cu sucurile dulci ale plantelor, cu seva ce se scurge din
rănile plantelor, la alte specii adulŃii nu se hrănesc, se reproduc şi mor.
Cele două perechi de aripi sunt asemănătoare, membranoase, cu nervaŃiune caracteristică
şi în general acoperite cu solzi. Prima pereche de aripi este de obicei mai mare. În repaus aripile
sunt culcate pe orizontală de o parte şi de alta a corpului, ridicate pe verticală deasupra corpului
sau culcate pe abdomen sub formă de acoperiş.
Femelele la unele specii pot avea aripi rudimentare sau pot fi aptere. Aripile sunt cuplate
între ele astfel că bat concomitent. Picioarele sunt homonome, mici şi subŃiri, cu tarsele
pentamere. Picioarele sunt folosite mai mult la sprijin decât la mers.
Abdomenul este format din 10 segmente, la mascul sunt vizibile 8, iar la femelă 7. La
femelă abdomenul este în general mai voluminos decât la mascul.
Metamorfoza este completă – holometabolă, iar larvele sunt polipode de tip omizi sau
cotari. Omizile celor mai multe specii au trei perechi de picioare toracice şi cinci perechi de
picioare simple abdominale, în timp ce la “cotari”, există trei perechi de picioare toracice şi două
perechi de picioare nearticulate situate la capătul posterior al abdomenului. Uneori larvele trăiesc
în interiorul organului vegetativ atacat, de exemplu larvele miniere. Acestea în primele vârste
sunt apode şi eucefale sau cu rudimente de picioare. Larvele au aparat bucal pentru rupt şi
mestecat şi produc pagube în culturile agricole. Glandele salivare ale larvei sunt în general
specializate pentru secreŃia mătăsii cu ajutorul căreia îşi fac un cocon în care se împupează.
Pupa este obtectă, rareori liberă.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
127127127
Ordinul cuprinde două subordine: Homoneura (Jugatae) şi Heteroneura (Frenatae)
(tabelul 15.1.)
Clasificarea insectelor din Ordinul Lepidoptera
Tabelul nr. 15.1.
Clasa Ordin Subordin Familie
Insecta Lepidoptera-Linné, 1758
I. Homoneura (Jugatae)MicropterygidaeEriocraniidae-Hepialidae
II. Heteroneura (Frenatae)
1. Stigmellidae (Nepticulidae)2. Tischeriidae3. Incurvariidae4. Cossidae4.1 Tineidae5. Psychidae6. Lithocolletidae7. Colleophoridae (Eupistidae)8. Yponomeutidae9. Aegeriidae10. Gelechiidae11. Torticidae12. Zygaenidae13. Pterophoridae (Alucitidae)14. Pyralididae15. Geometridae16. Notodontidae17. Lymantriidae (Liparidae)18. Noctulidae19. Arctiidae20. Bombicidae21. Attacidae22. Lasiocampidae23. Sphingidae24. Papilionidae25. Pieridae26. Lycaenidae27. Nymphalidae
15.2. Subordinul Homoneura (Jugatae) - cuprinde fluturi cu nervaŃiunea aripilor
posterioare asemănătoare cu cea de la aripile anterioare. Aripile au un sistem de cuplare numit
128128128
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
jugum, de forma unui lob digitiform, situat la baza aripii anterioare, care intră într-o scobitură a
aripii posterioare.
Subordinul cuprinde trei suprafamilii, cu puŃine familii, dintre care amintim:
Micropterygidae, Eriocraniidae si Hepialidae.
În Europa se întâlnesc insecte din Familia Hepialidae, dintre care amintim specia
Hepialus humuli (Fig. 15.1.) are anvergura aripilor de 45-75 mm. Femela are aripi gălbui,
masculul are aripi alb-argintiu şi este mai mic decât femela. Larva este de culoare alb-murdar şi
trăieşte pe rădăcinile de hamei.
Fig. 15.1. Hepialus humuli
Subordinul Heteroneura (Frenatae) au nervaŃiunea aripilor neasemănătoare,
cea a aripii posterioare diferă mult de cea de la aripa anterioară. Sistemul de cuplare al aripilor se
numeşte frenellum. Acesta este o prelungire a aripii posterioare care se agaŃă de un dispozitiv
numit retinaculum situat pe aripa anterioară şi format dintr-un cârlig la mascul şi dintr-un smoc
de peri la femelă.
Familia Cossidae (Sfredelitori) – cuprinde fluturi mari, cu corp relativ
gros, acoperit cu solzi şi peri deşi. Aripile sunt alungite şi relativ înguste, cele anterioare mai
mari decât cele posterioare. Antenele la mascul sunt pectinate sau lamelate, iar la femele
setiforme sau slab pectinate. Trompa la adulŃi este regresată, având numai urme de maxile. În
repaus aripile sunt Ńinute în formă de acoperiş de casă. Larvele sunt nepăroase şi adaptate la viaŃa
129129129
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
în galerii de tulpini de arbori, având mandibule puternice, motiv pentru care se numesc
sfredelitoare ale tulpinilor şi ramurilor la plante lemnoase.
Zeuzera pyrina (sfredelitorul ramurilor de păr)(Fig. 15.2.) are 35-75 mm anvergura
aripilor, corpul este acoperit cu peri albi şi are pete albăstrii-negricioase, catifelate pe torace,
aripile sunt albe cu puncte negre, prima pereche este mai mare decât a doua. Larva este albă-
crem, capsula cefalică şi picioarele sunt negre. Sapă galerii în ramurile de păr.
Fig. 15.2. Zeuzera pyrina (Sfredelitorul ramurilor de păr sau Molia leopard)
Familia Tineidae se numesc popular molii, sunt specii mici, caracterizate
prin aripi înguste şi alungite, cele posterioare sau ambele franjurate la partea terminală.
Antenele sunt lungi şi subŃiri, setiforme. Trompa este redusă sau lipseşte. Culoarea este deschisă,
cenuşie, albicioasă, gălbuie, uneori cu nuanŃe aurii sau argintii şi au puncte mai întunecate.
Larvele consumă produse de origine vegetală sau animală.
Tinea pellionella (molia blănurilor) (Fig. 15.3. a) are 10-13 mm anvergura aripilor,
culoarea este gălbuie, în câmpul aripilor anterioare are 2-4 puncte negre. Larvele rod blănurile.
Tineola bisselliella (molia de haine) (Fig. 15.3. b) are 9-16 mm anvergura aripilor,
aripile anterioare sunt gălbui, fără pete. Larvele rod Ńesăturile din fibre naturale.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
130130130
a)
b)
Fig. 15.3. a – Tinea pellionella (molia blănurilor) şi
b - Tineola bisselliella (molia de haine)
Familia Tortricidae cuprinde 755 de genuri si 6338 de specii de
dimensiuni mici, cu aripile anterioare având o bază lată şi formă aproape dreptunghiulară sau
trapezoidă. Aripile posterioare în repaus se strâng în evantai sub cele anterioare. Larvele
consumă frunze pe care le răsucesc şi le leagă cu fire de mătase, trăind în tubul astfel format, fie
consumă fructe.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
131131131
Specii reprezentative: Cydia pomonella, Grapholita delineana, G. funebrana, Lobesia
botrana , Tortrix viridana.
Cydia pomonella – (viermele merelor) (Fig. 15.4.) este un dăunator extrem de periculos
care produce pagube la măr, păr, gutui, nuc şi castan. Viermele merelor iernează în stadiul de
larvă, sub frunzele căzute pe sol, în crăpăturile scoarŃei, în ambalajele de depozitare a merelor, în
depozite, etc. Prezintă în general 2 generaŃii pe an (uneori chiar 3). Fluturii apar în luna mai,
depun ouă, iar larvele produc rosături superficiale în pieliŃa fructului în curs de formare sau
pătrund în fruct formând galerii, hrănindu-se cu pulpa şi seminŃele fuctelor. Aceste galerii sunt
umplute cu resturi şi excremente ale larvelor, dând un aspect neplăcut fructelor, depreciind
calitatea. Fructele tinere atacate se usucă şi cad, cele atacate mai târziu nu se pot valorifica
superior şi nici nu se pot depozita, deoarece se pot instala diverşi agenŃi patogeni.
Fig. 15.4. Cydia pomonella – (viermele merelor)
Grapholitha molesta – Molia orientală a fructelor (Fig. 15.5) - Iernează ca larvă
matură, într-un cocon de mătase, în coroana pomilor sau sub resturile de frunze, pe sol. În cursul
lunii aprilie are loc transformarea larvelor în pupă, adulŃii apărând la începutul lunii mai. După
depunerea pontei, larvele primei generaŃii apar către sfârşitul lunii mai, hrănindu-se cu Ńesutul
medular al lăstarilor, săpând galerii în interiorul acestora. Are trei generaŃii pe an.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
132132132
Fig. 15.5. Grapholitha molesta – Molia orientală a fructelor
Lobesia botrana – Molia viŃei-de-vie (Fig. 14.6) – este un dăunător major al culturilor de
viŃă de vie din Europa, Asia şi Africa. Activă noaptea, molia poate zbura mai mult de 100 m în
căutarea de locuri uscate. Zborurile au loc când temperatura este de cel puŃin 140C dar sub 310C.
Larva primei generaŃii are un stadiu de dezorientare spaŃială de câteva ore. După ce se
împupează între 2 sau 3 inflorescenŃe, larva Ńese un cocon apoi perforează învelişul florii şi
perforează mugurul; poate intra în pedunculul ciorchinelui de strugure şi determină uscarea
acestuia. Omida este activă şi Ńese un înveliş destul de larg dificil de detectat. Omida ultimei
generaŃii este dezorientată spaŃial câteva minute apoi atacă boabele de strugure: omizile învelesc
mai multe boabe cu o pânză de mătase apoi le perforează.
Fig. 15.6. Lobesia botrana (Molia viŃei-de-vie)
Tortrix viridana (molia verde a stejarului) (Fig. 8.7) are 16-24 mm anvergura aripilor,
aripile anterioare sunt verzi deschis, cele posterioare cenuşii albicioase. Larva este erde închis
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
133133133
cu puncte negre, capul este negru. Larvele rod frunzele de stejar, iar la împupare le răsucesc şi le
leagă cu fire de mătase.
Fig. 15.7. Tortrix viridana (molia verde a stejarului)
Familia Geometridae cuprinde specii mijlocii ca talie, cu corp mai
subŃire, aripi mari, lobate marginal, de obicei colorate deschis şi cu dungi transversale în zig-zag.
Multe specii au dimorfism sexual accentuat, cu femele brahiptere sau aptere. Larvele sunt de tip
cotari, au doar două perechi de picioare abdominale, sunt defoliatoare pe plante ierboase sau
lemnoase.
Abraxas grosulariata (cotarul agrişului) (Fig. 15.8.) are anvergura aripilor de 35-45
mm, coloritul alb-gălbui, cu puncte negricioase pe ambele perechi de aripi. Pe aripile anterioare
se găseşte o bandă galben-portocalie transversală. Larva este galbenă cu puncte negre, trăieşte pe
agriş.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
134134134
Fig. 15.8. Abraxas grosulariata (cotarul agrişului)
Familia Lymantriidae sunt specii de talie mijlocie, cu corpul gros, păros,
ultimele segmente abdominale la femelă au peri lungi şi deşi, cu care acoperă ponta. Antenele
sunt pectinate la mascul şi setiforme sau slab pectinate la femelă. Nu au trompă. Larvele sunt
acoperite de peri lungi şi deşi, articulaŃi.
Lymantria dispar (omida păroasă a stejarului)(Fig. 15.9.) are 37-70 mm anvergura
aripilor, femelele sunt mai mari, cu corp gros, alb-gălbui, la fel şi aripile. Pe aripi au linii
transversale negre în zig-zag. Pe abdomen au peri aurii. Masculii sunt mai mici, brun-cenuşii, cu
linii transversale negre în zig-zag pe aripile anterioare. Larva defoliază diferite specii de arbori,
în special stejarul.
Fig. 15.9. Lymantria dispar (omida păroasă a stejarului)
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
135135135
Familia Noctuidae (Buhe) sunt fluturi de mărime mijlocie. AdulŃii sunt
crepusculari sau nocturni, coloraŃia aripilor anterioare este brun-cenuşie cu numeroase desene
amintind penajul bufniŃelor, de unde numele de „buhă” dat acestor fluturi. Aripile posterioare
sunt late, unicolore. Corpul este masiv şi păros, antenele lungi, păroase, setiforme sau filiforme
la femelă, pectinate la mascul. Larvele au în general corpul glabru şi sunt omizi adevărate cu
excepŃia genului Autographa la care sunt cotari falşi. Larvele multor specii trăiesc în pământ,
unde rod seminŃe încolŃite, coletul şi alte organe subterane ale plantelor cultivate şi spontane. La
unele specii larvele sunt defoliatori.
Autographa gamma (Fig. 15.10) are anvergura aripilor de 37-43 mm, aripile sunt brune
cu pete întunecate. Aripile anterioare au fiecare câte o pată albicioasă în forma literei greceşti
gamma. Trăieşte pe diferite specii de plante cultivate.
Fig. 15.10 Autographa gamma
Catocala nupta (Fig. 15.11) are anvergura aripilor de 60-80 mm, aripile anterioare sunt
cenuşii cafenii, cu pete şi desene ce imită scoarŃa copacilor, aripile posterioare sunt roşii cu benzi
transversale negre.
Fig. 15.11. Catocala nupta
136136136
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
ORDINUL LEPIDOPTERA
ANEXA 15.1.
137137137
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
LUCRARE DE LABORATOR NR. 16
RECUNOAŞTEREA PRINCIPALILOR DĂUNĂTORI ŞI
CARACTERISTICILE ACESTORA (ORD. LEPIDOPTERA) - continuare
- Familia Arctiidae cuprinde fluturi de talie mijlocie şi mare cu aripi în general lăŃite, cu
diferite pete sau dungi, viu colorate. Speciile sunt diurne, crepusculare sau nocturne. Larvele
prezintă negi cu smocuri de peri lungi şi se numesc omizi urs.
Arctia caja (omida urs) anvergura aripilor este de 54-75 mm, aripile anterioare sunt
brune cu benzi reticulate galbene, iar cele posterioare roşii cu pete circulare negre. Larva este
neagră, cu peri bruni roşcaŃi, lungi şi deşi. Atacă diferite plante ierboase şi ocazional şi viŃa de
vie.
\
Fig. 16.1. Arctia caja (omida urs)
- Familia Attacidae cuprinde fluturi mari, cu corp gros, păros, aripi mari şi late, rotunjite
în partea humerală, cu câte o pată ocelară pe fiecare aripă. Trompa este rudimentară. Antenele
sunt bipectinate. Sunt nocturni.
Saturnia pyri (fluturele ochi de păun de noapte) are 100-120 mm anvergura aripilor,
culoarea este brună cenuşie, cu pete şi linii transversale ondulate pe aripi. Petele ocelare sunt
dispuse pe un fond întunecat. Larva este groasă de culoare verde deschis, are negi albăstrui
păroşi. Atacă pomii fructiferi.
Fig. 16.2. Saturnia pyri (fluturele ochi de păun de noapte)
138138138
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
- Familia Lasiocampidae are specii mijlocii şi mari, nocturne, cu corp scurt, gros
acoperit cu peri lungi. Capul este mic, are antene pectinate, trompa este regresată. Aripile se
cuplează amplexiform, în repaus stau sub formă de acoperiş de casă.
Gastropaca quercifolia are 60-90 mm anvergura aripilor, corpul şi aripile sunt brun
castanii, asemănătoare cu frunzele uscate, cu trei linii transversale negre în zig-zag pe aripile
anterioare. Larvele trăiesc în special pe stejar, dar şi pe alŃi arbori.
Fig. 16.3. Gastropaca quercifolia
- Familia Sphingidae sunt fluturi de talie mijlocie şi mare, cu corp gros, abdomen
îngustat spre partea posterioară, aripile anterioare sunt mult mai mari ca cele posterioare, sunt
înguste şi ascuŃite la vârf. Antenele sunt fusiforme, cu trei muchii. Larvele sunt nepăroase, cu o
prelungire sub formă de corn în partea dorsală a segmentului 8 adbominal.
Sphinx ligustri are 90-100 mm anvergura aripilor, aripile anterioare sunt cenuşii cu benzi
şi pete întunecate, cele posterioare sunt roz, cu trei benzi transversale negre. Larva trăieşte pe
liliac şi Ligustrum.
Fig. 16.4. Sphinx ligustri
Herse convolvuli 90-100 mm anvergura aripilor, ambele perechi de aripi sunt cenuşii, cu
pete mai închise asemănătoare cu scoarŃa copacilor. Larva trăieşte pe Convolvulus şi alte specii
de plante.
139139139
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Fig. 16.5. Herse convolvuli
- Familia Papilionidae sunt fluturi deosebit de frumos coloraŃi, au aripile posterioare
prevăzute cu o prelungire ce aminteşte de o coadă de rândunică, de unde le vine şi numele de
fluturi coadă de rândunică. Au antene măciucate, comportament diurn. Larvele sunt glabre, viu
colorate, pe protorace au un tentacul protractil care produce o substanŃă toxică, urât mirositoare.
Papilio machaon are 70-90 mm anvergura aripilor, aripile sunt galbene, cu linii şi desene
negre, pe cele posterioare se găseşte câte o pată ocelară formată din lunule albastre şi roşii,
posterior perechea a doua de aripi se alungeşte cu câte o nervură neagră. Larva este de culoare
verde, trăieşte pe umbelifere.
Fig. 16.6. Papilio machaonIphiclides podalirius se aseamănă ca dimensiuni cu specia precedentă, aripile sunt
galben palid, străbătute de benzi triunghiulare neregulate negre. Aripile posterioare au o pată
ocelară şi prelungiri sub formă de coadă de rândunică.
Fig. 16.7. Iphiclides podalirius
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
140140140
- Familia Pieridae sunt fluturi de mărime mijlocie, cu anvergura aripilor de 35-70 mm,
aripile anterioare au în general de culori deschise, alb-gălbui cu pete negre de regulă, aripile
posterioare au două nervuri anale, antenele sunt clavate. Tarsele picioarelor anterioare au gheare
bifurcate. Larvele au corpul acoperit cu peri scurŃi şi rari. Pupa este fixată de substrat la nivelul
toracelui şi în partea posterioară a corpului printr-o centură formată din fire de mătase.
Pieris brassicae (fluturele alb al verzei) are 55-57 mm anvergura aripilor, aripile sunt
albe, cu câte o pată neagră triunghiulară în vârful celor anterioare şi una mică rotunjită, în zona
medio-costală a aripilor posterioare. Femela mai are două pete negre rotunjite în câmpul aripilor
anterioare. Larva este verde gălbuie, are peri albicioşi, atacă frunzele la cruciferele cultivate.
Fig. 16.8 Pieris brassicae (fluturele alb al verzei)
Aporia crataegi (nălbarul) anvergura aripilor este de 55-70 mm, corpul şi nervurile
aripilor sunt negre, aripile sunt albe fără pete. Larva este cenuşie, cu dungi longitudinale negre şi
portocalii, atacă pomii fructiferi.
Fig. 16.9. Aporia crataegi (nălbarul)
Gonepterix rhamni (lămâiŃa) are 55-60 mm anvergura aripilor, aripile sunt galbene cu
nuanŃe uşor verzui şi au câte un punct portocaliu central.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
141141141
Fig. 16.10. Gonepterix rhamni (lămâiŃa)
- Familia Nymphalidae sunt fluturi cu aripi frumos ornamentate, diurni, omizile sunt
glabre sau cu peri rari, au adesea proeminenŃe sub formă de tuberculi sau Ńepi.
Inachis (Vanessa) io (ochi de păun de zi) anvergura aripilor este de 50-60 mm, culoarea
aripilor este maroniu-roşcată, cu diferite desene şi o pată ocelară centrală.
Fig. 16.11. Inachis (Vanessa) io (ochi de păun de zi)
Aglais urticae are 40-50 mm anvergura aripilor, aripile sunt maronii, pătate cu brun,
tivite marginal cu puncte albăstrui, mărginite de o linie brună.
Fig. 16.12. Aglais urticae
Euvanessa atalanta (fluturele amiral) anvergura aripilor este de 50- 60 mm, aripile sunt
negre-maronii catifelate, pe cele anterioare se găseşte o bandă oblică roşie şi câteva pete albe
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
142142142
spre vârf, cele posterioare au o pată marginală roşie, pe care sunt puncte mici negre. Marginile
externe ale aripilor sunt ondulate.
Fig. 16.13. Euvanessa atalanta (fluturele amiral)
Apatura iris - anvergura aripilor este de 60-85 mm, are aripi gri-maronii, pe care se
găsesc pete şi benzi albe, au câte un ocel mic, cu contur roşcat, pe aripile posterioare. Solzii
aripilor au irizaŃii albăstrui-violacee.
Fig. 16.14. Apatura iris
- Familia Zygaenidae sunt specii de dimensiuni mici, cu antenele clavate, corp negru
mai gros şi aripi relativ înguste. Aripile anterioare sunt negricioase, mai lungi decât cele
posterioare. Aripile posterioare sunt roz. AdulŃii au zbor greoi, trăiesc pe flori, se întâlnesc în
pajişti. Larvele trăiesc pe ierburile pajiştilor.
Zygaena filipendulae are corpul şi aripile anterioare negre, pe prima pereche de aripi are
5 pete roz. Anvergura aripilor este de 22-35 mm.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
143143143
Fig. 16.15. Zygaena filipendulae
Fam Lycaenidae sunt specii mici cu aripi albăstrui pe partea dorsală, ventral galben
maronii, cu puncte de diferite culori.
Lycaena helle (fluturele albastru) anvergura aripilor este de 20-30 mm, culoarea corpului
este neagră, aripile albăstrui-violacee, pe aripile posterioare are o bordură galben-portocalie. Se
întâlneşte în pajişti.
Fig. 16.16. Lycaena helle (fluturele albastru)
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
144144144
LUCRARE DE LABORATOR NR. 17
RECUNOAŞTEREA PRINCIPALILOR DĂUNĂTORI ŞI
CARACTERISTICILE ACESTORA (ORD. HYMENOPTERA)
17.1. GeneralităŃi
Ordinul Hymenoptera cuprinde insecte denumite albine, viespi, bondari, furnici. Este cel
mai bogat ordin, în cadrul său se descriu mereu specii noi. Coloritul corpului este negru cu
galben sau portocaliu, glabru sau cu o pilozitate diferit dezvoltată.
Sunt insecte mici, mijlocii şi mari, cu cap foarte mobil, ortognat sau hipognat, cu ochi
compuşi mari şi trei oceli. Antenele sunt filiforme sau geniculate, formate dintr-un număr
variabil de articule.
Aparatul bucal este pentru supt, rupt şi lins sau pentru supt şi lins. La unele specii
mandibulele sunt bine dezvoltate şi sunt folosite în afara hrănirii şi la prinderea şi transportul
unor materiale pentru construirea cuibului, pentru apărare, etc.
Mezotoracele este foarte dezvoltat. Picioarele sunt bine dezvoltate, sunt în general
homonome şi pot avea adaptări pentru colectarea polenului, pentru săparea solului sau pentru
curăŃarea antenelor. Există atât forme aripate cât şi aptere. Aripile sunt membranoase, fine, cu
nervuri longitudinale şi transversale. Aripile în zbor se cuplează printr-un retinacul alcătuit din
hamule. Aripile anterioare sunt mai mari şi au la marginea costală o stigmă. Abdomenul are 10
segmente, poate fi sesil, pedunculat sau suspendat.
La unele specii femela are ovipozitor care poate fi adaptat pentru înŃepat sau perforat
Ńesuturile ca un ferăstrău. La alte specii este ca un ac pentru apărare şi se află în legătură cu o
glandă cu venin. Există specii fitofage, prădătoare şi parazite. Multe specii sunt polenizatori
foarte importanŃi. Larvele pot fi polipode, cu 3 perechi de picioare toracice şi 6-8 perechi de
picioare abdominale false, apode eucefale, oligopode cu picioare toracice rudimentare, pupa este
liberă.
În funcŃie de modul de prindere al abdomenului de torace, ordinul Hymenoptera se
clasifică în două subordine: Chalastogastra (Symphita) şi Clistogastra (Apocrita).
Subordinul Chalastogastra (Symphita) cuprinde specii solitare, mai primitiv
constituite, cu abdomen sesil. Antenele au 3-36 de articule. Abdomenul este cilindric sau turtit
dordo-ventral, se prinde larg de torace printr-o articulaŃie imobilă. Aripile sunt dezvoltate, de
regulă transparente cu nervaŃiune primitivă. Femelele au un ovipozitor dinŃat, ca un ferăstrău de
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
145145145
unde şi numele de viespi ferăstrău ale simfitelor. Cu ovipozitorul incizează substratul pentru a
depune ouă.
Subordinul cuprinde multe specii fitofage, larvele lor sunt polipode, omizi false, se
hrănesc cu muguri, frunze, fructe, tulpini de plante spontane sau cultivate. Cele xilofage trăiesc
în simbioză cu ciuperci, pe care femela le însămânŃează în lemn odată cu depunerea ouălor.
Familia Siricidae sunt specii de talie mijlocie şi mare, cu corp aproximativ cilindric,
abdomenul este terminat cu o prelungire ca un corn, mai dezvoltată la femelă, ovipozitorul
femelei este de asemenea bine dezvoltat şi mai lung decât prelungirea abdominală. Larvele au
culori deschise, au picioare scurte, sapă galerii în lemnul de răşinoase sau de foioase.
Sirex gigas (viespea fierăstrău) (Fig. 16.1) are 15-45 mm lungime, femelele sunt mai
mari. Masculul are abdomen roşcat, baza şi vârful abdomenului sunt negre, femela are abdomen
galben cu inele negre în zona mijlocie. Larvele rod galerii în lemnul de conifere.
Fig. 17.1. Sirex (Urocerus) gigas (viespea fierăstrău)
Familia Cephidae cuprinde viespi cu corpul cilindric sau comprimat lateral, cu cap
globulos, antene lungi, alcătuite din 16-30 de articule. Larvele au corpul curbat în forma literei S
şi au rudimente de picioare toracice.
Cephus pygmaeus (viespea paiului) (Fig. 17.2) are 6-10 mm, corpul este cilindric,
subŃire, negru lucios, abdomenul are inele galbene. Larvele trăiesc în interiorul paiului la cereale,
provocând căderea acestora.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
146146146
Fig. 17.2. Cephus pygmaeus
Familia Tenthredinidae au dimensiuni mici şi mijlocii, larvele atacă seminŃele, fructele
sau frunzele la plante ierboase şi lemnoase. Femela are terebra dinŃată, adulŃii se hrănesc cu
polen şi nectar. Larvele împupează în sol, îşi fac coconi mătăsoşi.
Athalia rosae (viespea rapiŃei)(Fig. 17.3) are 7-8 mm, corpul este galben roşcat, capul,
tibiile şi tarsele sunt negre, aripile sunt fumurii cu pterostigmele întunecate. Larva este cenuşie
verzuie, cu cap negru, trăieşte pe rapiŃă căreia îi consumă frunzele. AdulŃii sunt frecvent întâlniŃi
pe flori de umbelifere.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
147147147
Fig. 17.3. Athalia rosae (viespea rapiŃei)
Subordinul Clistogastra (Apocrita) cuprinde viespi solitare sau sociale, cu abdomenul
pedunculat sau suspendat. Abdomenul se prinde de torace printr-un segment îngustat numit
peŃiol sau peduncul, astfel încât primul segment abdominal intră în constituŃia toracelui şi se
numeşte propodeum. Aripile sunt în general bine dezvoltate, cu nervaŃiunea simplificată. La
multe specii sociale indivizii sunt diferenŃiaŃi morfologic în caste. Larvele sunt protopode sau
apode eucefale.
Subordinul cuprinde două grupe: Terebrantes viespi cu ovipozitor puternic şi Aculeata
specii la care ovipozitorul s-a transformat în ac cu venin.
Din grupa Terebrantes fac parte familiile: Ichneumonidae şi Cynipidae.
Familia Ichneumonidae cuprinde himenoptere parazite pe insecte fitofage sau chiar
acarieni. Uneori sunt hiperparaziŃi depunându-şi ponta în alŃi paraziŃi şi chiar în larvele altor
ihneumonide. Lungimea corpului este de 5-20 mm, abdomenul este mare şi lung pedunculat,
ovipozitorul mult mai lung decât corpul, cu ajutorul lui îşi depune ponta adânc în lemn.
Rhyssa persuasoria (Fig. 17.4) are 25-28 mm lungime, culoarea corpului este neagră,
inelată cu galben pe segmentele abdominale, ovipozitorul este foarte lung. Trăieşte în păduri de
conifere şi îşi depune ponta în larve de Sirex gigas.
Fig. 17.4. Rhyssa persuasoria
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
148148148
Familia Cynipidae, viespi de dimensiuni mici,1-2 mm, rar până la 6 mm. Capul şi
toracele au o sculptură evidentă, antenele sunt filiforme, aripile au nervaŃiunea redusă,
abdomenul este scurt şi comprimat lateral. La locul incizat de femele cu ovipozitorul apar gale în
care este depusă ponta. Galele sunt generate de enzimele eliberate de larve în procesul de
hrănire. Ele se pot forma pe oricare organ vegetativ, iar forma şi constituŃia lor este specifică
fiecărei specii, reprezentând un caracter taxonomic important. În dezvoltare alternează
generaŃiile amfigonice cu cele partenogenetice. Multe specii produc pagube în ecositemele
forestiere.
Diplolepis rosae (Fig. 17.5.) are 3-4 mm lungime, este de culoare neagră, picioarele sunt
galben roşcate, iar partea anterioară a abdomenului roşiatică. Larvele atacă măcieşul şi produc
gale firoase.
Fig. 17.5. Diplolepis rosae
Grupa Aculeate cuprinde viespi, albine bondari, furnici.
Familia Formicidae cuprinde specii cu polimorfism pronunŃat, cuprinzând masculi,
femele, soldaŃi şi lucrătoare. Au cap mare, aparatul bucal cu mandibule mari. Gâtul este subŃire,
toracele bine reprezentat. Abdomenul se prinde pedunculat la torace. Formele sexuate au aripi
care sunt mai lungi decât corpul. Adesea îşi construiesc galerii în pământ, muşuroaie ce pot
atinge dimensiuni considerabile sau îşi fac cuibul în trunchiurile arborilor, etc. Regimul
alimentar este foarte diversificat.
Formica rufa (furnica roşie de pădure)(Fig. 17.6) femela are 6-8 mm, masculul 9-11mm,
corpul este de culoare brun-roşcată, pronotul este mai întunecat, capul este mare, ochii relativ
mici, trăieşte în păduri, se hrăneşte cu afide, seminŃe, dar poate ataca rădăcinile sau coletele unor
plante cultivate.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
149149149
Fig. 17.6 Formica rufa (furnica roşie de pădure)
Lasius niger (furnica neagră)(Fig. 17.7) are 2-5 mm lungime, culoarea corpului este
neagră lucioasă, este o specie coprofagă.
Fig. 17.7. Lasius niger (furnica neagră)
Camponotus ligniperda (Fig. 17.8) are 16-18 mm lungime, fiind cea mai mare specie de
furnici din fauna Ńării, culoarea corpului este neagră lucioasă. Este o specie dăunătoare, îşi face
galerii în lemn unde apoi se instalează ciuperci care cauzează putrezirea rapidă a lemnului.
Fig. 17.8 Camponotus ligniperda
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
150150150
Familia Scoliidae sunt himenoptere asemănătoare cu viespile, de dimensiuni mari.
Corpul este negru, păros, cu desene galbene. AdulŃii sunt diurni, femelele depun ponta în larve
de scarabeidae, unde are loc şi împuparea.
Megascolia flavifrons (Fig. 17.9) are 30-50 mm lungime, culoarea este neagră cu câte 2
pete galbene pe segmentele 2 şi 3 ale abdomenului, o pată gălbuie-roşcată pe cap, aripi gălbui.
Larvele parazitează pe Oryctes, Melolontha, etc.
Fig. 17.9. Megascolia flavifrons
Familia Vespidae cuprinde viespi care se remarcă cel mai adesea printr-un colorit
contrastant de galben şi negru, prin aripi care în repaus se plisează în lung şi le strâng pe spate,
ochi mari care au o scobitură pe margine. Mandibulele sunt foarte dezvoltate, antenele sunt
filiform geniculate. Regimul de hrană este foarte diversificat fiind zoofage, altele consumatoare
de sucuri şi nectar sau de fructe.
Paravespula germanica (Fig. 17.11) are 14-18 mm lungime, corpul este colorat negru cu
galben, este socială, trăieşte în colonii mari. Celulele cuibului sunt construite pe mai multe etaje
şi învelite într-un manşon unic, cu un singur orificiu.
Fig. 17.11. Paravespula germanica
Polistes gallicus (Fig. 17.12) se aseamănă cu specia precedentă, este mai mică 10-16 mm,
mai subŃire, trăieşte în colonii mai mici. Celulele cuibului sunt construite pe un singur strat şi
sunt neacoperite.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
151151151
Fig. 17.12. Polistes gallicus
Vespa crabro (Fig. 17.13) este o specie mare de 25-35 mm, copul este colorat în galben,
cu inele brun roşcate. Îşi hrănesc larvele cu insecte, pe care adulŃii le triturează. Îşi construieşte
cuiburi etajate în scorburi sau malul abrupt al râurilor.
Fig. 17.13. Vespa crabro
Familia Apidae cuprinde forme solitare şi coloniale. Se numesc albine şi bondari. Au
mandibulele alungite, lipsite de dinŃi, maxilele şi labiumul alcătuiesc o trompă pentru lins şi supt.
Xylocopa violacea (Fig. 17.14) este o formă solitară, de 24-27 mm, corpul este negru,
păros cu reflexe violacee, aripile sunt brune, de culoare închisă, de asemenea cu reflexe violacee.
Picioarele au adaptări pentru colectat polen. Îşi face cuiburile în lemnul uscat al diferitelor
construcŃii şi le poate afecta rezistenŃa.
Fig. 17.14. Xylocopa violacea
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
152152152
Apis mellifica (albina de stup)(Fig. 17.15) este o formă socială crescută pentru produsele
sale. Are trei caste: lucrătoarele, de 12-15 mm, au antene cu 12 articule, ochii sunt mari, trompa
este alungită, picioarele anterioare adaptate pentru curăŃat, cele posterioare pentru colectat polen.
Matca este de 20-25 mm, are antenele formate din 12 articule, ochi mari, trompă scurtă, picioare
posterioare fără adaptări pentru colectat şi abdomenul alungit. Trântorii au 15-17 mm, capul
mare, antene formate din 13 articule, ochii foarte mari, alăturaŃi pe vertex, mandibule reduse,
trompa scurtă, picioarele fără adaptări speciale. Aripile sunt bine dezvoltate şi nu au ac.
Fig. 17.15 Apis mellifica (albina de stup)
Bombus terrestris (bondarul)(Fig. 17.16) are 13-20 mm lungime, corpul este acoperit de
peri deşi şi fini care dau un aspect catifelat, culoarea este neagră, are benzi inelare albe pe
protorace şi abdomen. O specie foarte bună polenizatoare, îşi face cuiburile în pământ sau în
muşchi.
Fig. 17.16. Bombus terrestris (bondarul)
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
153153153
LUCRARE DE LABORATOR NR. 18
RECUNOAŞTEREA PRINCIPALILOR DĂUNĂTORI DIN ORDINUL DIPTERA
18.1. GeneralităŃi
Ordinul Diptera cuprinde insecte de dimensiuni mici şi mijlocii, denumite muşte şi
ŃânŃari. Au cap ortognat, mai rar prognat sau hipognat, legat de torace printr-un gât subŃire, motiv
pentru care capul este foarte mobil. Pe capsula cefalică au doi ochi compuşi proeminenŃi,
bulbucaŃi şi trei oceli. La adulŃi aparatul bucal este conformat pentru lins, lins şi supt, înŃepat şi
supt, iar la larvă pentru rupt şi mestecat sau pentru înŃepat şi supt.
Antenele inserate între ochi pot fi scurte sau lungi, formate din mai multe articule. Pe
capsula cefalică se pot găsi: peri, solzi sau spini caracteristici pentru anumite specii. Toracele
este lipsit aparent de segmentaŃie, uneori are un mezoscutel dezvoltat. Aripile anterioare sunt
dezvoltate, membranoase cu nervaŃiune simplificată, iar cele posterioare sunt reduse la nişte
haltere sau balansiere cu rol în echilibru.
Fig. 18.1. Morfologia generală a insectelor din ordinul Diptera
Halterele au formă de măciucă, fiind dilatate la capătul liber, care este bogat în peri
senzitivi. Picioarele sunt homonome, lungi şi subŃiri sau scurte. Tarsele au formaŃiuni speciale:
pulvili şi arolium, cu ajutorul cărora se pot deplasa pe suprafeŃe lucioase şi pe planuri verticale.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
154154154
Abdomenul are 10 segmente, are diferite forme şi este acoperit de o chetotaxie caracteristică.
Larvele sunt apode acefale, hemicefale şi mai rar acefale, pupele sunt coarctate, mobile sau
imobile. Regimul alimentar este fitofag, zoofag, hematofag, parazit.
Fig. 18.2. Sistematica ordinului Diptera
Cuprinde două subordine: Nematocera şi Brahicera.
18.2. Modul de lucru:
Se vor studia subordinele Nematocera şi Brachycera, cu principalele familii şi
speciile care se întâlnesc în mod frecvent, utilizând materialele didactice pregătite
(planşele şi insectarele).
Se vor desena în caietul de laborator principalele diferenŃieri morfologice ale speciilor
analizate.
Subordinul Nematocera cuprinde specii denumite ŃânŃari, au antene filiforme sau
plumoase formate din peste 7 articule, în general antenele sunt mai lungi decât capul şi toracele
luate împreună, picioarele sunt lungi şi subŃiri, abdomenul este lung, subŃire şi cilindric. Palpii
maxilari sunt lungi, formaŃi din 4-6 articule şi atârnă în jos. Larvele sunt apode eucefale sau
hemicefale, trăiesc în apă sau locuri umede, pupele sunt libere şi mobile.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
155155155
Fig. 18.3. Schema aparatului bucal la diptere
Familia Tipulidae sunt cele mai mari nematocere, pot avea anvergura aripilor de 50-60
mm, corpul este alungit, abdomenul cilindric, picioarele sunt foarte lungi. Antenele sunt
pectinate la mascul şi filiforme la femele. Larvele se dezvoltă în sol sau în apă, sunt fitofage, se
hrănesc cu rădăcinile plantelor putând fi dăunătoare.
Tipula oleracea (ŃânŃăroiul)(Fig. 18.4 a) adultul are 15-23 mm lungime, capul este uşor
alungit anterior, ochii sunt mari, aparatul bucal pentru supt, aripile au pete brune, pe torace au 4
benzi întunecate. AdulŃii se întâlnesc în locuri umede, umbroase, consumă nectar. Larvele
consumă rădăcinile diferitelor plante de grădină.
Fig. 18.4. Tipula oleracea (łânŃăroiul) a – adult; b – larve.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
156156156
Familia Cecidomidae sunt specii mici, cu corp subŃire şi alungit, picioare lungi şi subŃiri,
aripi late comparativ cu corpul, cu nervaŃiune simplificată. Majoritatea sunt fitofage, galicole,
dar sunt şi specii zoofage şi saprofage.
Mikiola fagi (Fig. 18.5) atacă frunzele de fag, pe care produce gale roşcate, rotunjite la
bază şi ascuŃite la vârf.
Fig. 18.5. Mikiola fagi
Familia Culicidae sunt specii zvelte cu antene mari, deseori plumoase la masculi, larvele
şi pupele sunt acvatice. Femelele sunt hematofage, iar masculii fitofagi, se hrănesc cu seva
plantelor. Larvele sunt acvatice şi au tub respirator abdominal, sunt eucefale. Nimfele sunt
mobile.
Culex pipiens (ŃânŃarul comun)(Fig. 18.6) are 3-6 mm lungime, corpul este acoperit cu
solzi fini, cenuşii, abdomenul este inelat cu benzi brune pe fond cenuşiugălbui. Adultul poate
transmite boli la om şi animale, mai ales sporozoare.
Fig. 18.6. Culex pipiens (łânŃarul comun)
Familia Chironomidae sunt specii asemănătoare ŃânŃarilor, corpul este mai subŃire,
picioarele sunt foarte lungi şi subŃiri, aripile mai înguste. Antenele sunt plumoase mai ales la
masculi. Larvele sunt în general acvatice, unele specii sunt indicatori de calitate ale apelor, dar la
unele specii trăiesc în sol, în scoarŃa copacilor, în lemn putred, etc.
Chironomus plumosus (Fig. 18.7) are 9-11 mm lungime, aparatul bucal este redus,
picioarele sunt verzui, la fel ca marginile tergitelor abdominale, restul corpului este cenuşiu-
157157157
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
gălbui. Larvele sunt acvatice, dezvoltă populaŃii mari şi au importanŃă economică pentru
piscicultură, constituind o importantă sursă de hrană pentru peşti.
Fig. 18.7. Chironomus plumosus
Subordinul Brachycera cuprinde insecte asemănătoare muştelor, cu antene scurte,
formate din 3 articule, flagelul este redus la un singur articul, prevăzut cu o aristă. Palpii maxilari
sunt bine dezvoltaŃi, formaŃi din 1-3 articule. Ochii sunt bine dezvoltaŃi, uneori sunt contangenŃi
pe vertex, corpul este mai gros, aripile mai late, picioarele mai scurte. Larvele sunt apode,
hemicefale sau acefale, fitofage, saprofage, zoofage, parazite.
Familia Stratiomyidae sunt specii de dimensiuni variabile, în general mai mari, cu
corpul lat, cap relativ mare, ochi mari, contangenŃi, corpul are culori negricioase, cu abdomenul
pătat cu galben. Larvele trăiesc în sol sau apă, sunt zoofage.
Stratiomyia maculosa (Fig. 18.8) are 10-14 mm, este de culoare neagră, cu pete galbene
pe abdomen. Abdomenul este puternic turtit dorso-ventral. Trăieşte pe ierburi în locuri
umbroase şi umede.
fig. 18.8. Stratiomyia maculosa
Familia Tabanidae sunt specii de dimensiuni mari, cu corp gros, cap mare, mobil, acoperit
în mare parte de ochi, coloraŃi în albastru, roşu, verzui. Culoarea corpului este cenuşie sau
gălbuie, maculată cu negru sau brun, cu pete şi benzi. Aparatul bucal este scurt, pentru
158158158
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
înŃepat şi supt. Larvele sunt răpitoare sau saprofage. AdulŃii sunt hematofagi şi pot transmite
boli animalelor pe care le înŃeapă.
o Tabanus bovinus (tăunul) (Fig. 18.9) are 21-24 mm lungime, este negru-cafeniu
cu pete gălbui, corpul este gros, masiv, zborul zgomotos, atacă vitele.
Fig. 18.9. Tabanus bovinus (tăunul)
Familia Bombyliidae specii mici şi mijlocii, cu corp scurt şi gros, bogat acoperit cu peri
deşi mătăsoşi. Antenele sunt scurte, trompa este foarte alungită şi îndreptată anterior. AdulŃii se
hrănesc cu nectar, larvele sunt parazite pe omizi sau pe himenoptere.
Bombylius major (Fig. 18.10) are 8-12 mm lungime, corpul este galben-bruniu,
abdomenul scurt şi rotunjit posterior, trompa lungă, bifurcată. Pe aripi au câte o pată
alungită maronie în zona costală.
Fig. 18.10. Bombylius major
Familia Asilidae cuprinde muşte de aproximativ 20-25 mm lungime, cu corp puternic
sclerificat, formă caracteristică cu cap puternic, ochi mari şi antene scurte, toracele dezvoltat şi
gros iar abdomenul conic, alungit în partea posterioară. Sunt prădători, adulŃii îşi prind prada din
zbor, le sug conŃinutul cu trompa. Larvele trăiesc în sol sau frunzar, sunt zoofage sau saprofage.
Asilus crabroniformis (Fig. 18.11) are 16-30 mm lungime, corpul este maroniunegricios,
abdomenul este galben în jumătatea terminală.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
159159159
Fig. 18.11 Asilus crabroniformis
Familia Syrphidae sunt muşte la care protoracele şi metatoracele sunt foarte mici,
mezotoracele este mare, boltit. Picioarele anterioare sunt slab dezvoltate, cele posterioare sunt
puternice, prevăzute cu peri, spini şi alte formaŃiuni. Coloritul este viu, contrastant negru cu
galben, având aspect de viespi sau albine. Adesea au culori strălucitoare, multe specii sunt
parazite pe alte insecte. AdulŃii frecventează florile şi se hrănesc din zbor, având în timpul
hrănirii un zbor planat.
Syrphus ribessi (Fig. 18.12 a) are 6-10 mm lungime, corpul este maroniu negricios cu
dungi transversale, şi inele galbene. Are două pete galbene pe segmentul al doilea
abdominal.
Volucella zonaria (Fig. 18.12 b) are 15-25 mm, culoare maronie, cu desene galben
asemănătoare unei viespi.
Fig. 18.12. a) Syrphus ribessi; b) Volucella zonaria
Familia Chloropidae cuprinde specii mici, care trăiesc în păşuni şi fâneŃe, larvele se
hrănesc cu Ńesuturile vegetale ale gramineelor, săpând galerii la nodul de înfrăŃire, astfel încât se
usucă frunza centrală.
Chlorops pumilionis (musca galbenă a cerealelor)(Fig. 18.13) are 2-3 mm lungime, este
de culoare galbenă, cu 3 dungi negre pe torace şi pete brune simetrice pe abdomen.
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
160160160
Fig. 18.13. Chlorops pumilionis (musca galbenă a cerealelor)
Familia Muscidae (Anthomydae) cuprinde cele mai cunoscute şi răspândite muşte. Au
dimensiuni mijlocii, corp gros, acoperit cu peri rari şi tari. Sunt bune zburătoare, adulŃii se
hrănesc cu sucuri dulci, nectar, substanŃe în descompunere. Larvele lor se dezvoltă în
gunoaie, organele unor plante, etc.
o Musca domestica (musca de casă)(Fig. 18.14) are 6-8 mm, de culoare neagră
cenuşie, cu nuanŃe gălbui pe abdomen, mată. Frecventă în locuinŃe. Depune ponta pe resturi
alimentare cu care se hrănesc larvele. AdulŃii pot transmite agenŃi patogeni.
Fig. 18.14. Musca domestica (musca de casă)
Familia Oestridae sunt specii de dimensiuni mijlocii şi mari, se aseamănă cu albinele şi
bondarii. Larvele parazitează pe mamifere, producând tumori subcutanate sau în cavităŃile
nazale.
o Hypoderma bovis (Fig. 18.15) are 14-15 mm, corpul este gros, păros, negru, cu
dungi transversale roşcate pe abdomen, partea anterioară a toracelui şi vârful abdomenului sunt
galbene. Ouăle le depun pe partea internă a picioarelor la bovine. Acestea când se ling, înghit
ouăle care se transformă în larve în tubul digestiv, străbat peretele intestinal şi se fixează în
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
161161161
Ńesutul subcutanat, unde se dezvoltă până în ultimul stadiu şi se împupează. AdulŃii ies prin piele,
prin găuri făcute de larve înainte de împupare.
Fig. 18.15. Hypoderma bovis
Familia Tachinidae cuprinde specii mai mari, de diferite culori, bune zburătoare, cu
torace bine dezvoltat, abdomen mai gros sau mai alungit. AdulŃii se hrănesc cu nectar, sucuri
vegetale, materii în descompunere. Larvele trăiesc pe cadavre, pe gunoaie, ootecile ortopterelor,
etc.
Callifora vicina (musca albastră de carne) (Fig. 18.16) are 9-14 mm lungime, culoarea
corpului este neagră cu nuanŃe albăstrui, cu reflexe metalice, acoperit cu peri tari şi rari. Larvele
se dezvoltă pe cadavre, adulŃii trăiesc în apropierea locuinŃelor şi în biotopuri naturale.
Fig. 18.16. Callifora vicina (musca albastră de carne)
Sarcophaga carnaria (musca cenuşie de carne) (Fig. 18.17) are 10-16 mm, corpul gri-
cenuşiu, pe torace are dungi longitudinale negre, iar pe abdomen pete negricioase
162162162
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
aşezate ca pătrăŃelele tablei de şah. Larvele se dezvoltă pe cadavre. AdulŃii se
întâlnesc în jurul locuinŃelor, în pajişti, păduri.
Fig. 18.17. Sarcophaga carnaria (musca cenuşie de carne).
163163163
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
LUCRARE DE LABORATOR NR. 19.
RECUNOAŞTEREA PRINCIPALILOR DĂUNĂTORI DIN ORDINUL
SIPHONAPTERA
19.1. GeneralităŃi
Ordinul Siphonaptera (Aphaniptera) cuprinde insecte denumite purici, adică insecte
parazite având o serie de adaptări la acest mod de viaŃă: au devenit aptere, corpul este turtit
lateral şi are formă ovală, facilitând deplasarea printre firele de păr. Sunt parazite temporar,
rar staŃionar. Siphonapterele se caracterizează prin următoarele însuşiri:
Au picioarele posterioare adaptate pentru sărit, pretarsul are două gheare puternice.
Tegumentul este puternic chitinizat, galben-brun, prevăzut cu peri şi formaŃiuni speciale
numite ctenidii, care sunt spini grupaŃi sub formă de pieptene, cu vârful îndreptat spre partea
posterioară.
Antenele sunt scurte, inserate în şanŃuri ale capului, ochii compuşi lipsesc, se întâlnesc uneori
oceli.
Aparatul bucal este conformat pentru înŃepat şi supt.
Larvele sunt lungi, vermiforme, apode, nu sunt parazite, trăiesc în locuri cu mult praf, de
exemplu crăpăturile duşumelelor.
Durata de dezvoltare postembrionară este de 28-40 de zile. Larvele împupează într-un cocon
mătăsos.
Fig. 19.1. Ciclul de viaŃă al siphonapterelor
164164164
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
19.2. Taxonomia Siphonapterelor – Ordinul cuprinde 16 familii, dintre care cea mai
cunoscută este familia Pulicidae, despre care vom vorbi în continuare.
Tungidae PulicidaeRhopalopsyllidaeMalacopsyllidaeVermipsyllidaeHystrichopsyllidaeCoptopsyllidaePygiopsyllidae
StephanocircidaeMacropsyllidaeXyphiopsyllidaeAncistropsyllidaeChimaeropsyllidaeIschnopsyllidaeLeptopsyllidaeCeratopsyllidae
19.2.1. Familia Pulicidae cuprinde specii parazite pe mamifere. Al treilea articul antenal nu este
divizat.
Pulex irritans (Fig. 19.2 a) parazitează la om, se întâlneşte şi la câini, pisici, porci, etc. Are
1,5-3,5 mm lungime, femela este mai mare. Corpul este de culoare brună lucioasă, de formă
ovală. Poate transmite unele boli. Poate fi gazdă intermediară pentru unele cestode
(Dypilidium caninum şi Hymenolepis fraterna).
a) b)
Fig. 19.2 a) Pulex irritans; b) Ctenocephalus canis
Ctenocephalus canis (Fig. 19.2 b) parazitează pe câine, ocazional poate trece şi pe alte
animale sau pe om. Este de culoare mai deschisă decât precedenta specie. Poate transmite
boli şi paraziŃi ca virusul tifosului exantematic (Rickettsia mooseri), leismanioze, cestode
(Dipylidium caninum).
165165165
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
LUCRARE DE LABORATOR NR. 20
RECUNOAŞTEREA INSECTELOR DIN ORDINUL ODONATA
Ordinul Odonata cuprinde insecte mari, care trăiesc în stadiul larvar în apă, iar adulŃii
sunt zburători, având aripile puternice şi membranoase. Capul este emisferic şi foarte mobil cu
antene foarte mici, dar cu ochi deosebit de dezvoltaŃi. Pe vertex prezintă trei oceli. La nivelul
toracelui se remarcă apendicii locomotori, picioarele şi aripile deobicei transparente dar cu câte o
pată colorată în apropierea vârfului - pterostigma.
Abdomenul este alcătuit din 11 segmente cu apendici anali şi genitali. La masculi, pe
segmentul 2 şi 3 se află aparatul copulator, iar la femelă pe segmentele 8 şi 9 se află ovipozitorul.
Ordinul grupează două subordine: Zygoptera şi Anisoptera.
Subordinul Zygoptera este caracterizat de odonate de talie mică şi mijlocie,
caracterizate în fază adultă de aripi aproximativ egale ca dimensiuni şi aspect. În repaus acestea
sunt Ńinute laolaltă, de-a lungul corpului. Larvele au corpul alungit şi relativ cilindric, având 2
sau 3 apendici plumoşi lungi în zona posterioară a abdomenului. Acest subordin grupează în
România specii aparŃinând la patru familii: Calopterygidae, Lestidae, Platycnemididae,
Coenagrionidae.
Exemple :
Calopteryx virgo (Clasa Insecta; Ordinul Odonata; Subordinul Zygoptera; Suprafamilia
Calopterygoidea ; Familia Calopterygidae) (fig. 20.1.)
La această specie masculii au corpul colorat în albastru metalic, femelele în arămiu.
Aripile sunt în întregime colorate (în albastru-verzui brun), spre deosebire de C. splendens, la
care doar două treimi din aripă este colorată. Specia este caracteristică mai ales zonelor de deal
sau montane inferioare, de-a lungul apelor curgătoare.
a) b)
Fig. 20.1. Calopterix virgo (a – larvă; b – adult)
166166166
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
Sympecma fusca (Clasa Insecta ; Ordinul Odonata; Subordinul Zygoptera; Suprafamilia
Lestoidea; Familia Lestidae)(Fig. 20.2) – este o specie cu un colorit general brun-cafeniu, aripile
sunt transparente, cu pterostigmele de culoare brună. Specia este caracteristică zonelor de deal,
în apropiere de ape curgătoare sau stătătoare.
a) b)
Fig. 20.2. Sympecma fusca (a – larvă; b – adult)
Ischnura elegans (Clasa Insecta; Ordinul Odonata; Subordinul Zygoptera; Suprafamilia
Coenagrionoidea; Familia Coenagrionidae) (Fig. 20.3) – este o specie care are masculii de
culoare albastră, iar femelele de culoare cafenie. Aripile sunt transparente, cu pterostigmele de
culoare închisă cu o pată albastru-deschis. Specia trăieşte în zona înierbată din apropierea apelor
curgătoare sau stătătoare.
a) b) c)
fig. 20.3 Ischnura elegans (a – mascul; b – femelă; c – larvă)
Subordinul Anisoptera - cuprinde odonatele cu aripi inegale, cele posterioare fiind mai
late, Ńinute desfăcut în repaus. Larvele sunt masive şi cu cercii foarte scurŃi, folosindu-se pentru
respiraŃie (dar şi propulsie) de cele 5 valve anale. Subordinul grupează familiile: Aeshnidae,
Gomphidae, Cordulegastridae, Corduliidae şi Libeluliidae.
Exemple:
Aeshna affinis (Clasa Insecta; Ordinul Odonata; Subordinul Anisoptera; Suprafamilia
Aeshnoidea; Familia Aeshnidae) (Fig. 20.4) cuprinde insecte ce au culoarea ochilor şi a
167167167
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
abdomenului albastră, vertexul este albicios iar toracele verde-gălbui. Aripile sunt transparente,
cu pterostigme de culoare închisă. Specia este foarte activă, trăieşte în zona de deal şi de munte.
a b
Fig. 20.4. Aeshna affinis (a – adult; b – larvă)
Orthetrum brunneum (Clasa Insecta; Ordinul Odonata; Subordinul Anisoptera;
Suprafamilia Libelluloidea; Familia Libellulidae) (Fig. 20.4) - Culoarea masculilor este albastru-
deschis uniform iar a femelelor brun-cafenie. Specia trăieşte în zona de deal.
a b
Fig. 20.5. Orthetrum brunneum (a – femelă; b – mascul)
Leucorrhinia dubia (Clasa Insecta; Ordinul Odonata; Subordinul Anisoptera;
Suprafamilia Libelluloidea; Familia Libellulidae) (Fig. 20.6) - Corpul are culoare cenuşiu-
închisă, lucioasă, cu pete roşii pe abdomen şi torace. Pterostigmele sunt negricioase. Specia are
distribuŃie punctiformă în România, fiind întâlnită în turbării.
Fig. 20.6. Leucorrhinia dubia (adult şi larvă)
168168168
Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃiFacultatea de Inginerie Brăila,Specializarea Agricultură
BIBLIOGRAFIE
1. Bărbulescu şi colab. – Bolile şi dăunătorii culturilor de câmp – Ed. Ceres, Bucureşti, 2003
3. Boguleanu Gh. şi colab .- Entomologie agricolă . EDP, Bucureşti, 1980
7. Baicu T. şi Săvescu A., Combaterea integrată în protecŃia plantelor – Ed. Ceres, Bucureşti
1978
8. Baicu T. – Îndrumător pentru folosirea pesticidelor – Ed. Ceres, Bucureşi 1979
9. Bărbulescu Al. şi colab. – Combaterea bolilor şi dăunătorilor unor culturi de câmp – Ed.
Tehnică Agricolă, Bucureşti 1993
10. Ciochia V. –Tehnologii de creştere industrială a câtorva specii de insecte auxiliare
folosite în combaterea biologică a dăunătorilor – Ed. Ceres, Bucureşti 1992
11. Ciochia V. şi colab. – ProtecŃia sfeclei de zahăr – Ed. Ceres, Bucureşti 1980
12. Hulea Ana şi colab. – Bolile şi dăunătorii cerealelor – Ed. Ceres, Bucureşti 1975
13.Hulea Ana şi colab. – Bolile şi dăunătorii produselor agricole şi horti-viticole după
recoltare – Ed. Ceres, Bucureşti 1982
14. Manolache C. şi colab. - Tratat de zoologie agricolă - Dăunătorii plantelor cultivate, vol
I., Ed.Acad . R.S.R. – Bucureşti 1978
15. Manolache C. şi colab. – Tratat de zoologie agricolă - Dăunătorii plantelor cultivate, vol.
II. Ed. Acad. R.S.R. 1981
16. Mirica I. şi Mirica Afrodita - Combaterea bolilor şi dăunătorilor la viŃa de vie, Ed. Ceres,
Bucureşti 1972
17.Oltean Ion si colab. – Entomologie generala – Ed. Digital Data Cluj Napoca 2004
18. Perju T. – Seminifagii plantelor cultivate şi măsuri de combatere a lor – Ed. Ceres,
Bucureşti 1985
19. Perju T. şi colab. – ProtecŃia integrată a culturilor de leguminoase împotriva atacului de
dăunători şi agenŃi patogeni, Ed. Ceres, Bucureşti 1993
20. Rădulescu E. – ProtecŃia plantelor de nutreŃ - Ed. Ceres, Bucureşti 1972
21. Raicu Cristina şi colab. – Combaterea bolilor şi dăunătorilor de la legume, Ed. Ceres,
Bucureşti 1973
22. Săvescu A. şi Rafailă - Prognoza în protecŃia plantelor – Ed, Ceres, Bucureşti 1978
24. Tălmaciu Mihai – ProtecŃia plantelor – entomologie Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iaşi 2003
25. Tălmaciu Mihai, Tălmaciu Nela - Entomologie agricolă - Pentru studentii anului II şi III ,
I.D. Specializarea Agricultură, 2004
25. Teodorescu Georgeta si colab. – Entomologie horticolă – Ed. Ceres, Bucureşti 2003
Recommended