View
225
Download
0
Category
Preview:
Citation preview
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE “NICOLAE TESTEMIȚANU”
CATEDRA OTORINOLARINGOLOGIE
TEZA DE DIPLOMĂ
OPERAȚIILE ENDOSCOPICE ÎN RINOSINUZITELE CRONICE POLIPOASE LA ADULȚI
ȘEF CATEDRĂ: d.h.ş.m., profesor universitar, academician
Ababii Ion
CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC: d.h.ș.m., profesor universitar,
șef clinică ORL N2 SCR
Sandul Alexandru
ELABORAT: studenta Ghernauțan Victoria
Anul VI, grupa 1624
Chișinău, 2014
ACTUALITATEA TEMEI
Rinosinuzita cronică polipoasă reprezintă o patologie inflamatorie a mucoasei cavității nazale și sinusurilor paranazale, caracterizată prin formarea și dezvoltarea de polipi recidivanți, constînd preponderent din țesut infiltrat cu eozinofile.
Odată cu creșterea polipului are loc coborîrea lui în cavitatea nazală, determinînd congestia nazală, rinoree, hiposmie și senzație de presiune, ceea ce afectează în mod semnificativ calitatea vieții pacienților [1].
ACTUALITATEA TEMEI*Epidemiologic, RSC polipoasă
are o prevalență importantă în populația generală.
* În SUA se estimează o prevalență între 1% și 4%,studiile mai vechi aratînd o prevalență cuprinsă între 0,2-2,2% [8].
*În Franța,conform studiilor efectuate, prevalența RSC polipoase în populația generală este de 2,11% [29].
*În Suedia prevalența bolii este de 2,7% în populația generală, în Finlanda 4,3%, în Coreea este de 0,5% [40].
ACTUALITATEA TEMEI
*Conform unui studiu efectuat în SUA s-a demonstrat că RSC polipoasă se atestă la 25-30% din toți pacienții alergici [21], la 37% din pacienții cu transplant, la 54%-68% din pacienții cu HIV/SIDA [6], la 7-15% din cei cu astm bronșic [24;30] .
*Spector subliniază ca 1/3 din cazurile de RSC polipoasă se asociază cu astmul bronșic, iar 15% din cazuri prezintă triada Widal (astm bronșic, polipoză nazală și intoleranța la aspirină) [10].
PREVALENȚA DUPĂ GEN
*Conform unui studiu efectuat în Suedia, RSC polipoasă este mai frecventă la bărbați decît la femei în raport de 2,2:1 [40].
*Similar este în SUA , raportul bărbați-femei 2:1 [34].
*Aceleași rezultate s-au obținut potrivit studiului din Dallas, raportul bărbați-femei fiind de 2-4:1 [33].
PREVALENȚA DUPĂ VÎRSTĂ
*Polipii nazali se manifestă după vîrsta de 20 ani,însă predomină la
pacienții după 40 ani [35].
*Datele din Suedia prezintă o frecvență mai mare la pacienții după 50 ani, 5% fiind depistați la cei de 60 ani și mai mult
[40].
*Media de vîrstă este de aproximativ de 42 ani
[37].
INCIDENȚA
*În studiul prospectiv al incidenței polipilor nazali simptomatici, Larsen și Tos au găsit o incidență estimată la 0.86 pacienți la 1000 pe an pentru bărbați și respectiv 0.39 pentru femei.
*Incidența crește odată cu vîrsta, ajungînd la vîrfuri de 1.68 pacienți la 1000 pe an pentru bărbați și respectiv 0.82 pentru femei în grupul de vîrstă 50-59 ani [35].
EFICIENȚA INTERVENȚIILOR
*Conform datelor literaturii în 62% cazuri s-a obținut normalizarea funcțiilor nazale după intervenție. Fiecare din cele 4 simptome importante (obstrucție nazală, rinoree, anosmie,cefalee) au fost ameliorate [40].
*Se prezintă îmbunătățirea simptomelor la 66 pacienți din 72, cu creșterea calității vieții la 85% din pacienții operați [42].
IMPORTANȚA PRACTICĂ ȘI ȘTIINȚIFICĂ
Aceasta demonstrează și susține interesul sporit față de RSC polipoasă a cercetătorilor din întreaga lume, în prezent constituind nu doar o problemă a servicului ORL, ci presupune o implicare interdisciplinară pentru crearea unui concept unanim acceptat în metodele de tratament.
SCURT ISTORIC*Cunoștințele despre polipii nazali se extind încă din antichitate.
• Această boală a fost menționată în tratatele Egiptene și Indiene cu 2500-3000 de ani în urmă.
*Pe parcursul anilor s-a pledat pentru multiple metode de tratament, incluzînd cauterizarea cu fier fierbinte, aplicarea de substanțe chimice caustice, abraziunea prin tragerea tampoanelor prin coane și nas etc [31].
SCURT ISTORIC
*Odată cu evoluția medicinei au apărut noi modalități și tactici în managementul RSC polipoase.
*În sfera terapiei conservatoare au fost introduși corticosteroizii topici în anul 1970 [31] .
SCURT ISTORIC
*În sfera tratamentului chirurgical o nouă tendință a fost intervenția chirurgicală endoscopică FESS – functional endoscopic sinus surgery.
*Aceasta a fost introdusă în Europa în 1980 de către Walter Messenklinger și Stammberger și în SUA în 1985 de către David Kennedy.
*Este o tehnică minim invazivă utilizată pentru a restabili ventilarea sinusurilor și funcția normală a acestora [27].
SCOPUL LUCRĂRII
Efectuarea unui studiu retrospectiv, clinico-statistic pe un
lot de pacienți cu rinosinuzită cronică polipoasă în aprecierea
necesității tratamentului chirurgical endoscopic în cadrul
Clinicii ORL №2 a IMSP Spitalului Clinic Republican pe parcursul
anului 2013.
OBIECTIVELE STUDIULUI:
1.Aprecierea numărului de intervenții endoscopice în tratamentul RSC polipoase efectuate pe parcursul anului 2013.
2.Stabilirea indicațiilor chirurgicale către operațiile endoscopice în rinosinuzitele cronice polipoase.
3.Determinarea celor mai frecvente acuze pe care le prezentau pacienții la internare.
4.Identificarea pacienților cu patologii concomitente (astm bronșic,fibroza chistică , rinită alergică).
5.Aprecierea necesității reintervenției chirurgicale endoscopice la pacienții cu RSC polipoasă.
6.Precizarea celor mai răspîndite tipuri de operații endoscopice efectuate în tratamentul RSC polipoase pe lotul de pacienți.
MATERIALE ȘI METODE
I.Pentru realizarea obiectivelor a fost studiată literatura de specialitate -46 de surse bibliografice.
II.Metoda de studiu utilizată a fost cea clinico-statistică, retrospectivă .
III. Materialul de cercetare a fost reprezentat de fișele de observație clinică a 126 pacienți (89 bărbați și 37 femei) cu diagnosticul de rinosinuzită cronică polipoasă, internați și operați în Clinica ORL № 2 a IMSP SCR pe parcursul anului 2013.
IV. Fișele de observație utilizate în studiu au fost extrase din arhiva SCR.
ÎN CADRUL FIȘELOR DE OBSERVAȚIE AU PREZENTAT INTERES:
Motivele internării
Istoricul bolii actuale
Examinarea primară a pacienților
MATERIALE ȘI METODE
Examenul clinic ORL:
* include rinoscopia anterioară care a permis examinarea: foselor nazale, aspectul mucoasei nazale, a cornetelor nazale, poziția septului nazal, prezenței eliminărilor nazale și caracterului lor, prezența polipilor nazali.
TOMOGRAFIA COMPUTERIZAT
Ă
este o metodă standart, pentru că permite vizualizarea mai bună și depistarea variațiilor anatomice. Plus este rapidă în efectuare, foarte sensibilă în stabilirea diagnosticului, fiind indispensabilă în alegerea tacticii ulterioare de tratament.
MATERIALE ȘI METODE*Examenul endoscopic : oferă o examinare mult mai detaliată a
cavității nazale și a sinusurilor
paranazale comparativ cu metodele
anterioare.
*În timpul endoscopiei se descoperă arii
de mucoasă inflamată, prezența
secrețiilor seroase sau purulente,
mărirea în dimensiuni a cornetelor
nazale, localizarea exactă a polipilor,
aspectul și gradul de extindere a lor.
*Se pot vizualiza zone dificil de examinat
prin alte metode.
*De asemenea este utilizată postoperator
pentru aprecierea cicatrizării sau
complicațiilor după intervenție.
MATERIALE ȘI METODE
IMAGINE INTRAOPERATORIE
MATERIALE ȘI METODE
IMAGINE INTRAOPERATORIE
MATERIALE ȘI METODE
Indicațiile operatorii
Protocoalele operatorii
Evidența zilnică
LOTUL DE STUDIU
S-A EFECTUAT ANALIZA FIȘELOR DE OBSERVAȚIE CLINICĂ A 126 PACIENȚI (89
BĂRBAȚI ȘI 37 FEMEI) CU VÎRSTE CUPRINSE ÎNTRE 23 ȘI 79 ANI, CARE AU SUPORTAT
INTERVENȚII ENDOSCOPICE ÎN DEPENDENȚĂ DE PARTICULARITĂȚILE PROCESULUI.
APLICAREA PROTOCOLULUI CLINIC A PERMIS OBȚINEREA
URMĂTOARELOR REZULTATE.
REZULTATE PROPRII ȘI DISCUȚII
REPARTIZAREA PACIENȚILOR ÎN FUNCȚIE DE SEX
70.60%
29.40%
Bărbați
Femei
REPARTIZAREA PACIENȚILOR DUPĂ VÎRSTĂ
Series1
0.00%
20.00%
40.00%
60.00%
80.00%
23-40 ani
41-60 ani
61-79 ani
18.25%
60.31%21.42%
23-40 ani41-60 ani61-79 ani
REPARTIZAREA PACIENȚILOR DUPĂ DOMICILIU
Domiciliul Rural Urban
Pacienți(număr) 78 pacienți 48 pacienți
Pacienți(procente) 61,9% 38,09%
REPARTIZAREA PACIENȚILOR ÎN FUNCȚIE DE VECHIMEA BOLII
3 luni-1 an
2-5 ani
6-10 ani
11-20 ani
21-30 ani
mai mulți ani
0.00% 10.00% 20.00% 30.00% 40.00%
7.93%
35.71%
9.52%
23.80%
4.76%
18.25%
REPARTIZAREA PACIENȚILOR ÎN FUNCȚIE DE ACUZE
REPARTIZAREA PACIENȚILOR CONFORM RINOSCOPIEI ANTERIOARE
Rinoscopia anterioară
Mucoasa normală
Mucoasa edemată
Mucoasa hiperemiată
Cornete hiperemiate
Cornete hipertrofiate
Pacienți 43 bolnavi sau 43,12%
13 bolnavi sau 10,31%
26 bolnavi sau 20,63%
64 bolnavi sau 50,79%
9 bolnavi sau 7,14%
ALERGIA MEDICAMENTOASĂ
Alte medicamente-
4%
LIDOCAINĂ1,6%-
2paciențiAINS6,35% 8pacien
ți
PACIENȚI ALERGICI
11,9%15pacien
ți
TIPURILE DE INTERVENȚII ENDOSCOPICE
REPARTIZAREA PACIENȚILOR CONFORM ADRESĂRII
61.11%
38.88%
Prima adresareRecidivă
REPARTIZAREA PACIENȚILOR CONFORM ADRESĂRII REPETATE
2 recidive 3 recidive 4 recidive 5 recidive0.00%
10.00%
20.00%
30.00%
40.00%
50.00%
60.00%55.10%
12.24% 14.28%18.36%
REPARTIZAREA PACIENȚILOR CONFORM SIMPTOMELOR
POSTOPERATORII
0.00%5.00%
10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%35.00%40.00%45.00%
31.74%
44.44%
19.84%
26.19%
MATERIALE ȘI METODE
IMAGINE INTRAOPERATORIE
CONCLUZII GENERALE
Efectuînd studiul în baza obiectivelor propuse,utilizînd materialele pentru cercetare și sursele bibliografice din literatura de specialitate am delimitat următoarele concluzii: 1.Rinosinuzita cronică polipoasă este o patologie multifactorială, avînd incriminate mai multe teorii patogenetice care ar explica originea și evoluția polipilor nazali.
2. Retrospectiv s-au studiat 126 operații endoscopice ca tratament al rinosinuzitelor cronice polipoase la adulți.
CONCLUZII GENERALE
3.Cele mai răspîndite tipuri de operații identificate- polipotomie endoscopică bilaterală, etmoidotomie anterioară bilaterală și antrostomie bilaterală.
4.Studiind rezultatele examinărilor clinice și paraclinice și a protocoalelor operatorii s-a concluzionat că procesul patologic în majoritatea cazurilor a fost localizat bilateral (82,54%cazuri).
CONCLUZII GENERALE
5.Din lotul de studiu s-au identificat 8 cazuri de asociere a RSC polipoase cu astmul bronșic și 1 caz cu fibroză chistică bilaterală. Corelația dintre polipoza nazală și astmul bronșic este determinată de faptul că în ambele maladii momentul patogenetic esențial este inflamația, alături de mediatorii și celulele inflamatorii, în special eozinofilele, Ig E totale și Ig E alergen-specifice, leucocitele, interleukina 5. Aceste aspecte imunopatologice evidențiază posibilitatea asocierii polipilor nazali și astmului bronșic prin extinderea procesului de la căile aeriene superioare la cele inferioare în prezența dereglărilor imunologice generale, cît și a proceselor imune locale [24;30;32] .
CONCLUZII GENERALE
6.Rinosinuzita cronică polipoasă , fiind o boală cu recidive frecvente, impune pacientului un regim de viață mai complicat din cauza simptomelor care limitează activitatea zilnică, a tratamentului care necesită a fi luat timp îndelungat cît și a stresului suportat în cazul efectuării intervenției chirurgicale.
Recommended