La Hanul Lui Manjoala

FIŞĂ DE LECTURĂ

Titlul operei literare : La hanul lui MănjoalaAutorul : Ion Luca Caragiale s-a născut la 1 februarie 1852, si este unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist .Alte opere ale autorului: O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută, Năpasta, Domnul GoeGenul literar: Epic Specia literară : Nuvela, povestire fantasticaModul de expunere:Narațiune,dialog, descriere.Titlul operei. Titlul este numele hanului care este învăluit in mister sub puterea vrăjitoarei. Opera e structurată în : UniepisodicaLocul desfăşurării acţiunii: La han, în jurul hanului, pe drum, la schit Rezumat: Fănică este un tânăr călător, care dorea să ajungă la pocovnicu Iordache, viitorul său socru. În timp ce era pe drum, vede hanul lui Mânjoală,. Acolo întâlneşte hangița, o întruchipare a răului şi a necuratului, mascată sub o femeie atrăgătoare şi senzuală..Mai târziu, în timp ce naratorul era servit cu cină îmbelşugată, afară se stârneşte o vijelie nebună. Hotărât să ajungă la logodnica sa, acesta pleacă , contrar spuselor Mânjoaloaiei. La plecare, a observat că aceasta îi ţinea căciula, uitându-se în ea. În timp ce gonea cu calul, pe Fănică îl duru rău capul. La un moment dat, calul se opri şi în faţă apăruse un ied negru. Calul înnebunit dârdâie şi aleargă năucit, peste gropi şi buşteni, înapoi spre han. Fănică merge înapoi la han. Acolo vede iedul, care se ascunde sub pat. Tânărul este luat cu forţa din han de polcovnic şi timp de patruzeci de zile, aflându-se la un schit, se debarasează de vrăjile malefice şi se însoară cu fata pocovnicului. Mult timp după aceasta, Fănică află că hanul arsese cu tot cu Mânjoloaia.Personaje : Fanică, hangiţa, cotoiul/iedul, un calator, pocovnicul, socrul, fiica

Citate preferate

“Ce pat!... ce perdeluţe!... ce pereţi!... ce tavan!... toate albe ca laptele. Şi abajurul şi toate cele lucrate cu igliţa în fel de fel de feţe... şi cald ca sub o aripă de cloşcă... şi un miros de mere şi de gutui.”