View
591
Download
19
Category
Preview:
Citation preview
„ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE” BUCUREȘTI
Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune
Specializarea Analiza Financiară și Evaluare
IAS 1 IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiarePrezentarea situaţiilor financiare
București, 2012
CUPRINS
STANDARDUL INTERNAŢIONAL DE CONTABILITATE IAS 1...............................................................3
CAPITOLUL 1 – SITUAŢII FINANCIARE ANUALE – SURSĂ DE INFORMAŢII ÎN ANALIZA FINANCIARĂ.........................................................................................................................................................3
1.1. CONCEPTUL DE SITUAŢII FINANCIARE.............................................................................................................4
1.2. UTILIZATORII SITUAŢIILOR FINANCIARE........................................................................................................5
1.3. OBIECTIVUL SITUAŢIILOR FINANCIARE...........................................................................................................6
1.4. CARACTERISTICI CALITATIVE ALE SITUAŢIILOR FINANCIARE......................................................................7
1.5. STRUCTURA SITUAŢIILOR FINANCIARE............................................................................................................9
1.5.1. Bilanţul contabil...........................................................................................................................................10
1.5.2. Contul de profit şi pierdere..........................................................................................................................11
1.5.3. Situaţia modificărilor capitalului propriu...................................................................................................12
1.5.4. Situaţia fluxurilor de trezorerie...................................................................................................................13
1.5.5. Notele explicative la situaţiile financiare anuale........................................................................................15
CAPITOLUL 2 – STUDIU DE CAZ PRIVIND IAS 1 PREZENTAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE....16
2.1. PREZENTAREA S.C. BEAUTY DENT S.R.L................................................................................................16
2.2. PREZENTAREA BILANŢULUI CONTABIL CONFORM IAS 1.............................................................................17
2.2.1. Întocmirea bilanţului conform reglementărilor contabile în vigoarea. S.C. BEAUTY DENT S.R.L......17
2.2.2. Principalele posturi bilanţiere.....................................................................................................................17
2.2.3. Evaluarea şi recunoaşterea posturilor bilanţiere........................................................................................18
2.3. PREZENTAREA CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE CONFORM IAS 1..........................................................19
2.3.1. Întocmirea contului de profit şi pierdere conform reglementărilor contabile...........................................20
2.3.2. Principalele posturi din contul de profit şi pierdere...................................................................................20
2.3.3. Evaluarea şi recunoaşterea veniturilor şi cheltuielilor în contul de profit şi pierderea............................20
CAPITOLUL 3 – CONCLUZII...........................................................................................................................21
BIBLIOGRAFIE...................................................................................................................................................22
2
Standardul Internaţional de Contabilitate
IAS 1
IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare stabileşte cerinţele generale pentru
prezentarea rapoartelor financiare anuale, prevede modele pentru structura lor, şi stabileşte
cerinţele minime pentru conţinutul şi prezentarea lor.
Entităţile nu sunt obligate să utilizeze titlurile noi în situaţiile lor financiare. IAS 1
revizuit intră în vigoare începând la 1 ianuarie 2009.
IAS 1 prevede categoric că o entitate trebuie să aplice IAS 1 atunci când întocmirea şi
prezentarea situaţiile financiare cu scop general, în conformitate cu IFRS. Cu alte cuvinte,
situaţiile financiare, altele decât situaţiile financiare cu scop general sunt în afara domeniului
de aplicare IAS 1. De exemplu, acest standard nu se aplică la structura şi conţinutul situaţiilor
financiare interimare condensate (aceste situaţii financiare sunt întocmite în conformitate cu
IAS 34, Raportarea financiară interimară).
În plus, cerinţele din IAS 1 se aplică în mod egal pentru toate entităţile, inclusiv celor
care prezintă situaţii financiare consolidate şi celor care prezintă situaţii financiare
individuale, astfel cum sunt definite în IAS 27, Situaţii financiare consolidate şi individuale1.
Însă următoarele instituţii vor aplica prevederile acestui standard, cu modificările
precizate în alte Standarde specifice:
întreprinderile non-profit din sectorul privat, public sau guvernamentale;
băncile şi societăţile de asigurări (IAS 30 Informaţii prezentate în situaţiile financiare
ale băncilor şi ale altor instituţii financiare similare);
entităţile care nu deţin capital aşa cum sunt ele definite în IAS 32 Financial
Instruments: Disclosure and Presentation (de ex. fondurile de investiţii)2.
Capitolul 1 – Situaţii financiare anuale – sursă de informaţii în analiza
financiară
Reprezentând elementul cel mai de bază din ansamblul sistemului informaţional al
unei entităţi economice, contabilitatea, furnizor principal de informaţii atât publice, cât şi
confidenţiale, necesare managementului intern al întreprinderii, pune la dispoziţia tuturor
claselor de utilizatori situaţii financiare anuale. Situaţiile financiare anuale reprezintă cea
mai importantă modalitate de a prezenta periodic terţilor informaţii colectate şi prelucrate de
sistemul contabil. Atât întreprinderea, cât şi omul, privit ca o entitate separată, are nevoie de
informaţiile conţinute în situaţiile financiare anuale sau de rezultatele obţinute în urma
1 Nandakumar, A., Ghosh, T.P., Kalpesh, J.M., Yass, A.A., Understanding IFRS Fundamentals International Financial Reporting Standards, John Wiley & Sons, Inc., Hoboken, New Jersey, 2010, pag. 172 Grigorescu, S. I., Suport curs IAS 1, 2011, pag. 1
3
efectuării analizelor economico-financiare pe baza acestora, pentru a-şi fundamenta deciziile
lor economice.
Situaţiile financiare anuale prin conţinutul lor reuşesc să înglobeze ansamblul
activităţilor unei întreprinderi dintr-o perioadă determinată, devenind în acest mod un mijloc
de conducere şi analiză, pe baza cărora se realizează prognoze şi se calculează o serie de
indicatori macroeconomici.
1.1. Conceptul de situaţii financiare
La finele fiecărui an întreprinderile, pentru a-şi putea evalua şi descrie activitatea sa,
din decursul unei perioade determinate de timp, din punct de vedere al performanţei, poziţiei
financiare şi a imaginii fidele pe care o înfăţişează, are angajamentul de a întocmi situaţii
financiare anuale. Conform Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din
România, acestea reprezintă „produsul final al activităţii contabile” prin „clasificarea şi
sintetizarea unui cumul de tranzacţii financiare”3. Sub formularea de „Situaţii financiare
anuale” în România au fost denumite pentru prima oară în cadrul OMFP nr. 1752/17.11.2005
pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1080 din 30.11.2005, fiind preluată din
Standardele Internaţionale de Cotabilitate(SIC), stabilindu-se totodată obligativitatea
întocmirii acestora de către toate persoanele juridice şi cele fără scop lucrativ. Astfel, situaţiile
financiare anuale, reprezintă „documente oficiale pentru finalizarea închiderii exerciţiului
financiar”4, documente de sinteză care înglobează date financiar-contabile pe baza cărora se
determină indicatorii financiar-contabili, care redau într-un mod mai sintetic şi standardizat
rezultatele dobândite de către întreprindere. Situaţiile financiare anuale sunt puternic
standardizate, atât de către Consiliul pentru Standardele Internaţionale de Raportare
Financiară (IASB), cât şi de către normalizatorii români şi au o „structură riguroasă şi precisă,
pentru a prezenta cât mai clar informaţiile”5. Acestea pun la dispoziţia utilizatorilor informaţii
comune despre tranzacţiile desfăşurate în perioada curentă, precum şi obligaţiile de plată şi
încasările aferente ce se vor realiza în viitor, date care servesc drept prim mijloc de informare
în procesul de fundamentare şi adoptare a deciziilor lor economice.
Pentru a evidenţia caracteristicile primordiale ale performanţei şi poziţiei financiare, de
aseamenea şi eventualele ezitări ale entităţii, conducerea sa poate, pe lângă setul de bază şi
obligatoriu de situaţii financiare, să realizeze o analiză financiară. În cadrul raportului de
analiză sunt tratate următoarele aspecte: calculul şi analiza principalilor indicatori, precum şi
influenţele care determină performanţa financiară; politicile de investiţii şi cea de dividende
ale entităţii; sursele de finanţare şi costurile îndatorării; resursele acesteia care nu sunt
3 Lungu, C. I., Teorii şi practici contabile privind întocmirea şi prezentarea situatiilor financiare , Editura CECCAR, Bucureşti, 2007, pag. 314 Ristea, M.(coordonator), Contabilitate financiară, Ediţia a II-a, Editura Universitară, Bucuresti, 2005, pag. 2965 ***, Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate, PREZENTAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE, Editura CECCAR, Bucureşti, 2004, pag. 20
4
recunoscute în situaţiile financiare. Responsabilitatea principală de a întocmi şi prezenta
informaţiile cuprinse în situaţiile financiare ale entităţii revine conducerii acesteia.
1.2. Utilizatorii situaţiilor financiare
Situaţiile financiare anuale sunt destinate atât managementului intern al întreprinderii,
dar şi pentru celelalte categorii de utilizatori, care sunt privaţi de dreptul de a cere orice gen
de rapoarte tipice sau proprii activităţii lor. Întocmite astfel încât să răspundă toturor
cerinţelor şi nevoilor informaţionale ale utilizatorilor, acestea sunt menite să prezinte date cât
mai comune tuturor grupelor de utilizatori.
În literatura de specialitate sunt prezentate mai multe categorii de utilizatori ale
situaţiilor financiare anuale, clasificaţi în funcţie de necesităţile informaţionale ale acestora. În
tabelul nr. 1 sunt sintetizate cele mai importante dintre acestea :
Tabel nr. 1 Utilizatorii situaţiilor financiare anuale şi deciziile lor economice adoptate
Tip utilizator Tipul deciziei economice adoptate
Investitorii
actuali şi
potenţiali
Aceştea se interesează de posibilităţile întreprinderii de a remunera dividende de
repartizat. „Dividendul şi rata sa de creştere pe termen lung vehiculează un bogat flux
informaţional despre perspectivele întreprinderii”6. Deasemenea profitul şi riscul legat
de investiţia făcută constituie un interes major pentru aceşti furnizori de capital, precum
şi cunoaşterea cheltuielilor legate de administrarea mediului pentru a detrmina mărimea
obligaţiilor ce-i revin acestei activităţi, precum şi momentului cel mai oportun de a
investi, procura sau păstra capital.
Băncile şi
creditorii
financiari
În calitatea lor de furnizori de împrumuturi şi garanţii bancare, ele sunt cele care se
informează în legătură cu bonitatea financiară a entităţii pentru a determina în ce măsură
firma poate să restituie creditele bancare, precum şi dobânzile de achitat la scadenţele
stabilite în prealabil. Ca să beneficieze de noi posibilităţi de investiţii din parte
instituţiilor bancare, entităţile trebuie să dea dovadă acestora că activele deţinute de ele
au un grad ridicat de lichiditatea. În funcţie de mărimea întreprinderii, băncile
fundameantează în mod distinct deciziile lor economice, punând accent pe securitate
(disponibilitatea activelor) la entităţile mici şi pe continuitatea(profitabilitatea) acesteia
în cazul celor mari.
Personalul
angajat şi
grupurile lor
reprezentative
(Sindicatele)
Manifestând un interes aparte faţă de politica resurselor umane a întreprinderii,
angajaţii sunt preocupaţi în special de fermitatea postului de muncă, de modul în care se
evaluează drepturile salariale, profitabilitatea şi capacitatea întreprinderii de a-şi putea
onora obligaţiile faţă de salariaţi sub forma diverselor remuneraţii, premii şi pensii,
precum şi eventualele oportunităţi profesionale.
6 Feleagă, N., Feleagă L., Contabilitate financiară o abordare europeană şi internaţională, Ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2007, pag. 43
5
Creditorii
comerciali şi
furnizorii
Un interes major pentru această categorie de utilizatori reprezintă analiza
principalilor indicatori de performanţă, pentru a putea estima mărimea în care li se vor
restitui sumele cuvenite de către entitate, şi totodată asupra continuităţii şi tendinţei sale
de creştere economică, care ar avea ca rezultat majorarea volumului comenzilor de
solicitat.
Statul şi
instituţiile sale
Având nevoie de date macroeconomice reprezentate prin indicatori statici, cum ar fi
PIB, Venit Naţional, etc. statul şi instituţiile sale solicită informaţii referitoare la politica
fiscală a întreprinderii, deasemenea şi modul de alocare a resurselor acesteia. Informaţia
oferită de căre entităţi este folosită pentru determinarea bazei de calcul al impozitului,
calculul TVA şi alte taxe asimilate.
Clienţii
Capacitatea întreprinderii de a efectua tranzacţii economice în viitorul apropiat, adică
continuitatea activităţii desfăşurate de aceasta, susţinerea ciclului de fabricaţie, precum
şi menţinerea, suplimentarea(majorarea) sau rezilierea contractelor cu firmele furnizoare
constituie principalele preocupări ale clienţilor.
Publicul
Fiind din afara zonei economice sau nu, publicul, are nevoie şi el de a cunoaşte
informaţii referitoare la spaţiile economice mai bine plătite, la modul de migrare a
forţelor de muncă. Totodată acesta e interesat de măsura în care întreprinderea
contribuie la dezvoltarea economiei locale, prin oferirea de locuri de muncă,
oportunităţi de formare profesională pentru salariaţi, de asemenea să poată dispune de
informaţii în legătură cu prosperitatea şi sfera de activitate a acesteia.
Managementul
intern al
întreprinderii
„Managerii utilizează informaţiile financiare nu pentru a lua decizii privind gestiunea,
ci pentru a comunica”7. Managenentul intern solicită informaţii atât din sfera gestiunii,
cât şi din cea financiară, sub forma unor rapoarte, pentru a hotărâ evoluţia întreprinderii
şi pentru a putea realiza sarcinile sale, concretizate prin atingerea obiectivelor propuse,
controlul patrimoniului, ameliorarea politicii salariale precum şi îmbunătăţirea imaginii
întreprinderii.
Contabiliatea oferă informaţii tuturor categoriilor de utilizatori analizate, deşi
necesităţile informaţionale individuale sunt variate. În urma acţiunilor efectuate de fiecare
utilizator în parte pot apărea divergenţe între aceştea, deoarece în funcţie de interesele proprii
ale acestora se formează comportamentul individual.
1.3. Obiectivul situaţiilor financiare
Contabilitatea există şi evoluează mereu în căutarea adevărului şi, în acest sens, scopul
contabilităţii este producerea de situaţii financiare anuale a căror „obiectiv este de a oferi
informaţii despre poziţia financiară, performanţa şi modificările poziţiei financiare ale unei
entităţi care sunt utile pentru o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor economice.
Situaţiile financiare arată, de asemenea, rezultatele de administrare de management, sau
7 Feleagă, N., Feleagă, L., Contabilitate financiară o abordare europeană şi internaţională, Ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2007, pag. 43
6
responsabilitatea de gestionare a resurselor care îi sunt încredinţate.”8. Acestea reflectă în
acelaşi timp rezultatul modului de folosire a resurselor încredinţate managementului
întreprinderii, care împreună dau posibilitatea tuturor tipurilor de utilizatori de a-şi
fundamenta şi adopta decizii economice aferente sferei lor de activitate.
În cadrul fiecărei componente ale situaţiilor financiare anuale, prin prisma obiectivului
urmărit, sunt prezentate tranzacţiile şi evenimentele economice realizate, reflectând diverse
aspecte ale acestora. Fiecare situaţie financiară în parte nu poate oferi o imagine globală a
întreprinderii sau să răspundă cerinţelor informaţionale ale utilizatorilor.
Deci, doar studierea setului întreg a documentelor de sinteză şi raportare contabilă
permite obţinerea unei viziuni clare asupra întreprinderii şi „ajută utilizatorii situaţiilor
financiare în estimarea viitoarelor fluxuri de trezorerie ale entităţii şi în special a plasării în
timp a gradului de certitudine ale acestora”9. Astfel informaţiile de natură contabilă, care
vizează perioade trecute trebuie să permită luarea unei decizii corecte în timpi utili pentru a
atinge scopul esenţial urmărit de desfăşurarea contabilităţii.
1.4. Caracteristici calitative ale situaţiilor financiare
Pe parcursul istoricului practicii contabile s-au conturat câteva atribute ale
informaţiilor financiar-contabile. Acestea: inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea şi
comparabilitatea, au fost incluse de către normalizatorii internaţionali în Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară (IASB) ca fiind principalele caracteristici pe care
trebuie să le prezinte informaţiile contabile. Doar acele informaţii care cumulează toate
caracteristicile menţionate anterior prezintă utilitate consumatorului de informaţii contabile.
În conformitate cu reglementările contabile românesti10 caracteristicile informaţiilor contabile
de definesc în felul următor :
Inteligibilitatea – presupune ca informaţiile prezentate în situaţiile financiare să fie
înţelese uşor de utilizatorii care posedă cunoştinţe suficiente în domeniu economic şi le-ar
permite acestora realizarea de analize şi concluzii în urma studierii în detaliu a informaţiilor.
Relevanţa – dacă în procesul decizional, informaţiile prezentate în situaţiile financiare
anuale au permis evaluarea corectă a ansamblului de evenimente petrecute în cadrul activităţii
desfăşurate de întreprindere, evenimente care privesc perioade trecute, prezente sau viitoare,
cât şi au fost de folos în atestarea sau corectarea evaluărilor viitoare, atunci acestea pot fi
denumite ca informaţii relevante.
8 ***, IAS IFRS US GAAP CORPORATION , IFRS/Canadian GAAP Comparison, 2011, pag. 79 ***, Standardele Internaţionale de Raportare Financiară: IFRS: norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009, Editura CECCAR, 2009, pag. 93410 ***, Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 şi 766 bis/10.11.2009, modificat şi completat prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2869/23.12.2010 pentru modificarea şi completarea unor reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882/29.12.2010; sectiunea 2, art. 23
7
Relevanţa informaţiilor e dată, pe de altă parte, şi de pragul de semnificaţie a acestora, care
reflectă gradul de influenţă a informaţiilor asupra deciziilor economice ale utilizatorului în
cazul în care au fost prezentate în mod eronat sau chiar omise de tot la prezentare.
Credibilitatea – informaţiile care dau posibilitatea elaborării unor decizii
fundamentate pe date cât mai certe şi care nu conţin erori semnificative şi în acelaşi timp
nepărtinitoare, pot fi considerate credibile. Credibilitatea lor e dată de reprezentarea fidelă a
rezultatelor şi poziţiei financiare a întrepriderii, de reflectarea tuturor tranzacţiilor şi
evenimentelor realizate în mod fidel şi în acelaşi timp respectând principiul prevalenţei
economicului asupra juridicului, fiind contabilizate corespunzător realităţii lor eonomice, şi
nu doar formei lor juridice.
Credibilitatea este caracterizată de următoarele însuşiri:
- ea trebuie să fie neutră, astfel încât să nu influenţeze procesul decizional, precum şi
modul de formare a unui raţionament în vederea atingerii scopurilor sau rezultatelor
propuse;
- prudenţa este reliefată prin intermediul principiului prudenţei şi presupune propagarea
unei viziuni pesimiste asupra capitalurilor întreprinderii precum şi subevaluarea şanselor
afacerii.
Prezentând un grad de precauţie, această abordare economică obligă agentul economic să
evite supraevaluarea activelor şi veniturilor, în timp ce datoriile şi cheltuielile sale să le
evalueze în totalitate, chiar dacă unele din ele au aparut între data închiderii exerciţiului
financiar şi data întocmirii bilanţului contabil, luând în calcul, indiferent de rezultatul obţinut
în exerciţiul financiar, totalitatea eventualelor pierderi, riscuri şi deprecieri probabile.
- integralitatea informaţiilor financiar-contabile presupune ca acestea să fie complete sub
toate aspectele semnificative, dând dovadă de credibilitate şi să nu fie irelevante, deci să nu
conţină omisiuni care ar conduce la o informare falsă sau eronată a utilizatorului.
Comparabilitatea – metodele contabile de evaluare, prezentare şi clasificare a
elementelor descrise în situaţiile financiare anuale folosite de către întreprindere trebuie să
dea dovadă de permanenţă în timp, doar în acest mod se poate îndeplini această cerinţă. Ca
urmare „utilizatorii trebuie să aibă posibilitatea de a identifica diferenţele dintre metodele
contabile utilizate”11 în cazul în care întreprinderea a efectuat o schimbare a acestora. Atât în
cadrul aceleiaşi întreprinderi, de-a lungul perioadelor, cât şi la mai multe întreprinderi în
acelaşi timp trebuie utilizate aceleaşi modalităţi de prezentare şi cuantificare a aceloraşi
tranzacţii şi evenimente ecomonice, într-o manieră unitară, pentru ca utilizatorul să poată face
diferenţa dintre politicile contabile folosite de-a lungul timpului. Deci, informaţia trebuie să
permită compararea sa în timp şi spaţiu, pentru a deveni cât mai valoroasă.
În ceea ce priveşte informaţia relevantă şi credibilă, cadrul contabil IASB,
menţionează: oportunitatea; raportul cost-beneficiu, care este mai degrabă o constrângere
generală decât o caracteristică calitativă; şi echilibrul între caracteristicile calitative; ca fiind
limitele acesteia.
11 Ristea, M.(coordonator), Contabilitate financiară, Ediţia a II-a, ed. Universitară, Bucureşti, 2005, pag. 20
8
Prin urmare, informaţia trebuie să fie la timpul potrivit, la locul potrivit şi prezentată
oamenilor potriviţi în vederea adoptării unor decizii cât mai corecte. De asemenea, beneficiile
urmate de cunoaşterea informaţiilor trebuie să fie mai mari decât costul obţinerii acestora şi,
nu în ultimul rând, caracteristicile calitative ale acestora să prezinte un echilibru adecvat între
ele pentru a îndeplini obiectivul situaţiilor financiare.
1.5. Structura situaţiilor financiare
Corespunzător capitolului I, articolul 5 din Legea contabilităţii nr.82/1991,
repubilcată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.454 în 2008, persoanele juridice
şi cele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri au obligaţia să
conducă contabilitate în partidă dublă şi să întocmească situaţii financiare anuale12.
Tot în cadrul legii se precizează că situaţiile financiare anuale trebuie să fi însoţite
de o declaraţie scrisă de managenentul întreprinderii prin care îşi asumă responsabilitatea
întocmirii situaţiilor financiare anulale în conformitate cu Directiva a IV-a a
Comunităţii Economice Europene.
Standardului Internaţional de Contabilitate 1(IAS 1) Prezentarea situaţiilor financiare,
specifica setul complet de situaţii financiare, care include:
(a) o situaţie a poziţiei financiare la finalul peroadei (bilanţul);
(b) o situaţie e rezultatului global pe periodă (contul de profit şi pierdere);
(c) o situaţie a modificărilor în capitalurile proprii pe perioadă;
(d) o situaţie a fluxurilor de trezorerie pe perioadă;
(e) note, cuprinzând un rezumat al politicilor contabile semnificative şi alte
informaţii explicative;
(f) o situaţie a poziţie financiare de la începutul primei perioade comparative, atunci
când entitatea aplică retroactiv o politică contabilă sau face o retratare retroactivă a
elementelor din situaţiile sale financiare, sau atunci când reclasifică elementele din situaţiile
sale financiare13;
Însă, nu toate entităţile partimoniale sunt obligate să întocmească setul complet de
documente de sinteză şi raportare contabilă. Articolului 3 din OMFP 3055 din 29 octombrie
2009, specifică două categorii de entităţi, care întocmesc fie setul complet de situaţii
financiare anuale, fie setul de situaţii financiare simplificat. Includerea într-o categorie sau
alta a unei entităţi depinde de faptul dacă acestea, la data bilanţului, depăşeste sau nu limitele
a două dintre următoarele criterii de mărime14 :
12 ***, Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 454 din 18.06.2008, art. 513 ***, Standardele Internaţionale de Raportare Financiară: IFRS: norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009, Editura CECCAR, 2009, pag. 93414 ***, Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 şi 766 bis/10.11.2009, modificat şi completat prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2869/23.12.2010 pentru modificarea şi completarea unor reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
9
Total active – 3,65 milioane de Euro;
Cifra de afaceri – 7,3 milioane de Euro;
Număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar – 50;
Aşadar, cele care depăşesc două dintre cele trei limite menţionate, întocmesc setul
complet de situaţii financiare anuale, format din:
bilanţ;
contul de profit şi pierdere;
situaţia modificărilor capitalului propriu;
situaţia fluxurilor de trezorerie; şi
note explicative la situaţiile financiare anuale.
Cele care nu îndeplinesc această condiţie vor întocmi setul de situaţii financiare
simplificat alcătuit din:
bilanţ;
contul de profit şi pierdere; şi
note explicative la situaţiile financiare anuale.
Situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de trezorerie
se pot întocmi, de cele din urmă, facultativ.
1.5.1. Bilanţul contabil
Oferind în primul rând informaţii despre poziţia financiară a întreprinderii, bilanţul,
prezintă în etalon bănesc situaţia patrimoniului întreprinderii în două exerciţii financiare
diferite: perioada de bază în comparaţie cu perioada curentă. În acest mod, prin intermediul
bilanţului, care constituie cel mai integral şi complex document de sinteză, se prezintă
posturile bilanţiere, respectiv cele de activ şi cele de pasiv, la încheierea exerciţiului financiar,
cât şi în celelalte cazuri precizate de lege. Prezentarea se face în urma grupării acestora în
funcţie de provenienţa şi destinaţia lor, precum şi eventualele corectări a valorilor.
Astfel activele, datoriile şi capitalurile proprii, ca rezultat a organizării informaţiilor,
din balanţa de verificare finală, din punct de vedere al lichidităţii, exigibilităţii şi natura
economică, reprezintă principalele structuri bilanţiere şi totodată elementele care sunt legate
nemijlocit de aprecierea poziţiei financiare a întreprinderii.
Structurile bilanţiere, specificate anterior, se definesc după cum urmează:
Rezultate din evenimentele aferente perioadelor trecute, activele reprezintă o resursă
controlată de întreprindere şi de la care se aşteaptă câştiguri economice viitoare. Doar atunci
când costul sau valoarea acestora pot fi evaluate în mod credibil şi este probabilă efectuarea
unui beneficiu economic viitor de către întreprindere, activele vor fi recunoscute în
contabilitate şi prezentate în bilanţ. Repartizarea de dividende, restituirea unor împrumuturi,
desfăşurarea activităţii de producţie şi realizarea de servicii, executarea unor operaţiuni de
882/29.12.2010; sectiunea 2, art. 3
10
înlocuire a activelor existente cu altele, sunt doar câteva dintre avantajele economice pe care
le poate prezenta un beneficiu economic aşteptat în viitor.
Decontarea unei obligaţii curente a întreprinderii, reieşită din evenimente trecute, şi
care are ca efect o ieşire de fluxuri de resurse cu beneficii economice dinspre întreprindere se
încadrează în structura datoriilor. Recunoaşterea lor în contabilitate şi prezentarea lor în bilanţ
se poate face doar în cazul când se aşteaptă o ieşire de resurse economice fiind rezultatul unei
decontări a unei obligaţii prezente precum şi posibilitatea evaluării într-o manieră credibilă a
valorii decontate. Efectuarea de plăti în numerar, conversia unei obligaţii în capital propriu,
transmiterea de alte active, prestări de servicii sunt forme pe care le poate îmbrăca stingerea
unei obligaţii actuale.
„Capitalul propriu reprezintă interesul dreptul acţionarilor asupra activelor unei
entităţi, după deducerea tuturor datoriilor”15.
Atât în normele metodologice de completare a documentelor de sinteză şi raportare contabilă,
cât şi în formularul tip de bilanţ sunt arătate modurile de calcul şi regrupare a sumelor pentru
acei indicatori care nu se pot lua direct din balanţa de verificare finală în structura bilanţului,
precum şi pentru cei care sunt denumiţi indicatori de însumare sau derivaţi.
1.5.2. Contul de profit şi pierdere
Fiind cel dintâi document contabil care reflectă performanţa întreprinderii şi
reprezentând o structură distinctă a situaţiilor financiare, contul de profit şi pierdere,
prezintă o prelucrarea şi sistematizare a tuturor veniturilor şi cheltuielilor înregistrate în
exerciţiul financiar curent. Determinarea profitului întreprinderii se realizează nemijlocit cu
ajutorul acestor elemente, a căror recunoaştere şi măsurare prezintă o dependenţă parţială faţă
de conceptele de capital şi menţinerea nivelului acestuia, noţiuni care sunt folosite în
realizarea situaţiilor financiare.
În concordanţă cu reglementările IASB16, toate mişcările din cadrul întreprinderii,
concretizate în „consumuri de mijloace material, umane şi băneşti”, precum şi „rezultatele
obţinute în urma consumurilor efectuate”17, sunt definite în modul următor:
cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub forma de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale
datoriilor, care se concretizate în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate
din distribuirea acestora către acţionari;
veniturile reprezintă intrare brută de beneficii economice pe parcursul perioadei,
generate în cadrul desfăşurării activităţii normale ale unei entităţi, atunci când aceste intrări au
15 Toma, C., Contabilitate financiară, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011, pag. 4016 ***, Standarde Internaţionale de Raportare Financiară (IFRSs) inclusiv Sandarde Internaţionale de Contabilitate (IASs), Editura CECCAR, Bucureşti, 2009, pp. 1253, 286817 Toma, C., Contabilitate financiară, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011, pag. 331
11
drept rezultat creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuţii ale
acţionarilor la capitalurile proprii;
Din punct de vedere al activităţilor pe care le desfăşoară întreprinderea, în contul de
profit şi pierdere, cheltuielile şi veniturile sunt structurate în cele de: exploatare, financiare şi
extraordinare. Prin prisma acestei grupări avem posibilitatea de a calcula rezultatele
întreprinderii pe niveluri distincte de agregare:
Tabel nr. 2 Rezultatele întreprinderii pe niveluri distincte de agregare
Nr.
crt.Indicatori Formulă de calul
1. Rezultatul din exploatare Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare
2. Rezultatul financiar Venituri financiare – Cheltuieli financiare
3. Rezultatul extraordinar Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare
Suplimentar, pe lângă aceşti indicatori microeconomici, în tabelul nr. 3 sunt formulele de
calcul şi pentru celelalte rezultate:
Tabel nr. 3 Rezultatele întreprinderii
În concluzie, contul de profit şi pierdere este situaţia financiară care măsoară succesul sau
performanţa activităţii unei întreprideri, referitoare la o periadă dată.
1.5.3. Situaţia modificărilor capitalului propriu
Situaţia modificărilor capitalului propriu prezintă modificările capitalului propriu
între începutul şi sfârşitul unui perioade contabile, adică reflectă crearea sau reducerea
activului net în cursul acestei perioade.
O entitate trebuie să prezinte o situaţie a modificărilor capitalurilor proprii care arată
în declaraţia:
a) venitul total cuprinzător pentru perioada de referință, indicând separat sumele totale
atribuibile proprietarilor societăţii şi non-controling interese;
b) pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, efectele aplicării retroactive sau a
retratării retroactive recunoscute în conformitate cu IAS;
c) pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, o reconciliere între valoarea
contabilă la începutul şi la sfârşitul perioadei, prezentând separat modificările care rezultă din:
- profit sau pierdere,
- fiecare element de venit global, şi
Nr.
crt.Indicatori Formulă de calul
1. Rezultatul curent (Venituri din exploatare + Venituri financiare) –
(Cheltuieli din exploatare + Cheltuieli financiare)
2. Rezultatul brut (contabil) Venituri totale – Cheltuieli totale
3. Rezultatul net Rezultatul brut (contabil) – Impozit pe profit
12
- tranzacţiile cu proprietarii în calitatea lor de proprietari, indicând separat
contribuţiile şi distribuirile către proprietari şi modificările în interesele de proprietate în
filiale care nu au drept rezultat o pierdere a controlului.
O entitate trebuie să prezinte, fie în situaţia modificărilor capitalurilor proprii, fie în
notele explicative, valoarea dividendelor recunoscute ca distribuiri către proprietari în timpul
perioadei, şi suma pe acţiune aferenta18.
Pentru a înţelege mai bine ceea ce prezintă atât situaţia modificărilor capitalului
propriu, cât şi contul de profit şi pierdere, trebuie preciazată diferenţa dintre venituri şi
câştiguri, respectiv dintre cheltuieli şi pierderi:
câştigurile - reprezintă creşteri ale beneficiilor economice, apărute sau nu în exerciţiul
contabil curent. Ele nu se compensează, asemeni veniturilor şi cheltuielilor între ele, iar
evidenţa şi reprezentarea lor se face, de regulă, la valoarea netă.
pierderile - sunt scăderi ale beneficiilor economice, ce pot sau nu să apară în exerciţiul
contabil curent. Raportarea acestora se face fără a lua în considerare veniturile asociate.
Astfel prin intermediul acestei componente ale situaţiilor financiare se prezintă
valoarea totală a veniturilor şi cheltuielilor, inclusiv câştigurile şi pierderile generate de
activităţile întreprinderii pe parcursul perioadei contabile, excluzând modificările rezultate din
tranzacţiile cu proprietarii care au acţionat în calitatea lor de acţionari/asociaţi.
Soldurile de deschidere şi de închidere ale capitalului social, primelor de capital, tuturor
rezervelor, rezultatului reportat, rezultatului exerciţiului, precum şi modificările acestora sunt
prezentate în situaţia modificărilor capitalului propriu, care constituie un reper fundamental în
apreciarea bonităţii întreprinderii.
1.5.4. Situaţia fluxurilor de trezorerie
Deoarece în urma analizei atât a bilanţului, cât şi a contului de profit şi pierdere, nu se
poate forma o imagine completă privind felul în care se administrează valorile materiale şi
băneşti ale întreprinderii, se conturează necesitatea întocmirii unei situaţii financiare care ar
răspunde cerinţelor informaţionale ale utilizatorilor privind aceasta latură a activităţii
întreprinderii.
Privitor la această problemă IAS 7 Situaţiile fluxurilor de trezorerie19 menţionează că
întocmirea situaţiilor fluxurilor de treziorerie prezintă informaţii folositoare în scopul
evaluării posibilităţilor întreprinderii de a realiza fluxuri de numerar, necesităţile de utilizare a
acestora, precum şi realizarea unui pronostic a scadenţelor şi a riscului încasărilor viitoare.
După IAS 7, fluxurile de numerar – reprezintă intrările sau ieşirile de numerar sau
echivalente ale acestora.
18 ***, International financial reporting standards, IASC Foundation Publication Departement, United
Kingdom, 2009, pag. 919 19 ***, Standardele Internaţionale de Raportare Financiară: IFRS: norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009 , Editura CECCAR, 2009, pag. 1046
13
Asemenea veniturilor şi cheltuielilor, şi fluxurile de trezorerie se clasifică în funcţie de
natura activităţilor principale ale întreprinderii, după cum urmează20 :
fluxuri generate din activitatea de exploatare;
fluxuri generate din activitatea de investiţii; şi
fluxuri generate din activitatea de finanţare.
O astfel de grupare a fluxurilor de trezorerie, prezintă utilitate în următoarele activităţi
de analiză:
- nu toate activităţile presupun numerar, deci se face o corelare a profitului sau pierderii cu
numerarul, separându-le pe cele care implică numerar de cele care nu implică;
- efectuarea unei evaluări a capacităţii întreprinderii de a-şi putea onora obligaţiile de plată,
efectuate în cash, deoarece orice întreprindere trebuie să prezinte o astfel de capacitate;
- în desfăşurarea activităţii sale, întreprinderea, consumă numerar, iar pentru a cunoaşte cu
aproximaţie mărimile viitoare ale acestora trebuie făcută o evaluare a cash-flow-urilor
strategice;
Pe seama soldurilor de trezorerie, a celui rezultat din activităţii de gestiune a activelor
reale şi a celui rezultat din operaţiuni de investire de capital şi finanţare, se poate determina un
indicator microeconomic important, şi anume variaţia trezoreriei nete. Calculul trezoreriei
nete este posibil doar după efectuarea clasificării şi analizei tuturor fluxurilor de numerar ale
întreprinderii. Astfel în cazul în care nu există concordanţă între fluxurile reale ale
întreprinderii cu cele monetare, caz frecvent întâlnit, asigurarea trezorerie se face prin
intermediul decalajelor de plăţi asociate acelor fluxuri.
În vederea întocmirii şi prezentării situaţiilor fluxurilor de trezorerie s-au consacrat
două metode de determinare a fluxurilor de numerar, acestea fiind menţionate în IAS 7
Situaţiile fluxurilor de trezorerie 21:
Metoda directă, care presupune operarea încasărilor şi plăţilor brute în numerar;
Metoda indirectă, reprezentând o alternativă la cea dintâi, rezidă în ajustarea a
elementelor de venituri şi cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din activitatea de
investiţii sau de capital, şi a efectelor tranzacţiilor ce nu au natură monetară şi a remiterilor ori
angajamentelor de plăţi sau încasări în numerar din exploatare trecute sau viitoare, cu profitul
net sau pierderea netă.
Şi această componentă a situaţiilor financiare anuale nu este obligatorie pentru acele
întreprinderi care la închiderea exerciţiului financiar nu depăşesc două dintre cele trei criterii
de mărime menţinate anterior.
1.5.5. Notele explicative la situaţiile financiare anuale
20 Toma, C., Contabilitate financiară, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011, pp. 420-42221 ***, Standardele Internaţionale de Raportare Financiară: IFRS: norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009 , Editura CECCAR, 2009, pag 1040
14
Notele explicative ale situaţiilor financiare anuale constituie o detaliere într-un mod
sistematic a informaţiilor prezentate în celelalte componente ale situaţiilor financiare,
respectiv bilanţ, contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu şi
situaţia fluxurilor de trezorerie, precum şi „informaţii despre reglementările contabile care
stau la baza întocmirii situaţiilor financiare şi despre politice contabile folosite”22. Astfel
pentru toate componentele situaţiilor financiare prezentate anterior, care se dezvoltă sau
pentru care se oferă informaţii în plus, trebuie să existe câte o trimitere la notele explicative
ale situaţiilor respective.
Politicile contabile prezentate în notele explicative rezidă în principiile, regulile,
convenţiile, şi practicile specifice adoptate de entitate în vederea elaborării, întocmirii şi
prezentării situaţiilor financiare, astfel încât să poată oferi informaţii cât mai relevante,
credibile şi complete din punct de vedere semnificativ.
În România, cele zece domenii care sunt abordate în notele explicative distinct sunt:
1. Activele imobilizate;
2. Provizioanele;
3. Repartizarea profitului;
4. Analiza rezultatului din exploatare;
5. Situaţia creanţelor şi datoriilor;
6. Principii, politici şi metode contabile;
7. Participaţii şi surse de finanţare;
8. Informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie, conducere
şi de supraveghere;
9. Exemple de calcul şi analiza a principalilor indicatori economico-financiari;
10. Alte informaţii.
Capitolul 2 – Studiu de caz privind IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare
22 ***, Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 şi 766 bis/10.11.2009, modificat şi completat prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2869/23.12.2010 pentru modificarea şi completarea unor reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882/29.12.2010; paragrapf 334, alin.(5)
15
Studiu de caz a fost efectuat pe exemplul societăţii comerciale BEAUTY DENT
S.R.L. Iaşi, care este prestatoare de servicii în domeniul tehnicii dentare. Forma juridică sub
care a fost constituită este de Societate cu Răspundere Limitată(S.R.L.). Aceasta îşi
desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi cu prevederile din actul constitutiv.
2.1. Prezentarea S.C. BEAUTY DENT S.R.L.
S.C. BEAUTY DENT S.R.L. s-a constituit pe data de 6 decembrie 2005, fiind înscrisă
la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. J22/2973/2005, cu Codul Unic de Înregistrare
18192650.
Sediul social al societăţii comerciale BEAUTY DENT S.R.L. este stabilit în România,
judeţul Iaşi, localitatea Iaşi, str. B-DUL POITIERS, nr. 18. Societatea nu are înfiinţate filiale,
sucursale sau alte puncte de lucru situate în alte localităţi din ţară sau din străinătate.
Durata de funcţionare a societăţi este pe o perioadă nedeterminată şi a început desfăşurarea
activităţii la data înmatriculării acesteia la Registrul Comerţului.
Capitalul social subscris al S.C. BEAUTY DENT S.R.L. constă în numerar şi este în
valoarea totală de 200 lei, vărsat integral la data constituirii societăţii, de către cei 2 asociaţi
care au participat la înfiinţarea acesteia şi nu a suferit modificări de la constituire până în
prezent.
Capitalul social al societăţii este divizat în acţiuni nominative în valoarea egală de 100
lei fiecare. Acestea au fost atribuite asociaţilor proporţional cu cota fiecăruia de participare la
capitalul social, reprezentând 50 % din capitatul subscris , respectiv câte 100 acţiuni
nominative pentru fiecare.
Organul de conducere a S.C. BEAUTY DENT S.R.L. este reprezentat de
Administratorul societăţii, care ia decizii asupra activităţii acesteia şi asigură politica ei
economică şi comercială, împreună cu secretarul societăţii, aceştea fiind persoane fizice de
cetăţenie română, domiciliate în România, specializate în domeniul tehnicii dentare.
Conducerea operativă a societăţii este asigurată de 6 membrii, dintre care un
administrator, un secretar şi 4 salariaţi ai societăţii. Conducerea operativă a societăţii
urmăreşte asigurarea coordonării şi realizarea efectivă a activităţilor zilnice a societăţii,
modul de respectare şi aplicarea a regulamentului, de organizare a societăţii, întocmirea
documentaţiei necesare luării deciziilor de către administrator, precum şi alte atribuţii date în
competenţa conducerii operative de către administratorul societăţii comerciale.
Societatea a fost înfiinţată cu scopul de a realiza lucrări estetice de bună calitate cu
materiale de actualitate, încercând a convinge atât colaboratorii, cât şi pacienţii că o lucrare de
calitate înseamnă nu numai o estetică bună, dar şi durabilitate şi funcţionalitate. De la
înfiinţare până în prezent societatea şi-a diversificat şi extins gama de produse şi servicii
prestate. Laboratorul corespunde standardelor europene şi dispune de o echipă de tehnicieni
experimentaţi care reuşesc să mulţumească cele mai exigente cerinţe, folosind materiale şi
instrumente de ultimă oră şi consumabile de unică folosinţă.
16
Societatea a devenit un partener de încredere pentru clienţii săi, oferid acestora
servicii de înaltă calitate în timp scurt şi eficient.
Societatea comercială BEAUTY DENT S.R.L. îşi desfăşoara activitatea în domeniul
„Producţia de dispozitive, aparate şi instrumente medicale stomatologice”, grupa CAEN 3250,
acesta fiind ca obiect principal de activitate, iar ca obiect secundar de activitate are prevăzut
în actul constitutiv diverse activităţi cu privire la prestarea de servicii în domeniul tehnicii
dentare.
2.2. Prezentarea bilanţului contabil conform IAS 1
Luând în considerarea faptul ca în cadrul IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare nu
este prezentată nici o formă standard a bilanţului, societăţile, în funcţie de specificul
activităţii, îşi pot crea propriul format al bilanţului astfel încât informaţiile prezentate să
corespundă tuturor cerinţelor informaţiilor contabile.
2.2.1. Întocmirea bilanţului conform reglementărilor contabile în vigoarea. S.C.
BEAUTY DENT S.R.L.
Evidenţa contabilă este organizată şi condusă în conformitate cu prevederile legale,
de către un contabil autorizat expert, care aplică cu consecvenţă principiile contabile
generale, conform contabilităţii de angajamente, care presupune ca efectele tranzacţiilor sa fie
recunoscute atunci când tranzacţiile se produc (nu pe măsură ce trezoreria este încasată sau
plătită), şi înregistrate în contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale perioadei, precum
şi respectarea normelor metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor,, pentru a conferi
obiectivitate sistemului contabil şi pentru a permite obţinerea unei imagini fidele, clare,
complete asupra activelor, datoriilor, capitalurilor şi rezultatelor societăţii. În baza evidenței
contabile se întocmeşte bilanţul contabil, contul de profit şi pierderi și restul rapoartelor, care
sunt prezentate în conformitate cu Legea Contabilităţii nr.82/1991 republicată şi cu
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene,
aprobate prin OMFP nr. 3055/2009, precum şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate,
2.2.2. Principalele posturi bilanţiere
În tabelul nr. 4 se prezintă principalele elementele din bilanţ. Se observă că societatea
respectă prevederile Standardelor Internaţionale de Contabilitate şi reglementările Directivei a
IV-a în ceea ce priveşte repartizarea elementelor de activ în rubricile: activ circulant şi activ
imobilizat, criteriul adoptat fiind cel bazat pe lichiditatea activelor şi nu pe clasificarea curent/
termen lung. Formatul bilanţului este cel listă:
Tabel nr. 4 Bilanţ contabil S.C. BEAUTY DENT S.R.L.
Elemente de bilanț (Lei) 31.12.2009
31.12.2010 Variație(%)
17
Imobilizări necorporale 0 0 0Imobilizări corporale 88932 81015 -8,90Imobilizări financiare 0 0 -Active Imobilizate total 88932 81015 -8,90Stocuri 26178 10267 -60,78Creanţe 538 0 -100Investiții pe termen scurt 0 0 -Casa şi conturi la bănci 4323 260 -93,98Active Circulante total 31039 10527 -66,08
ACTIVE TOTALE 119971 91542 -23,69Datorii pe termen scurt 83269 75224 -9,66Datorii pe termen lung 21725 0 -100Provizioane 0 0 -Capitaluri proprii, din care: 14977 16318 8,95Capital social 200 200 -Prime de capital 0 0 -Rezerve din reevaluare 0 0 -Rezerve totale 0 0 -Rezultatul exerciţiului 2703 1341 -50,39
PASIVE TOTALE 119971 91542 -23,70
2.2.3. Evaluarea şi recunoaşterea posturilor bilanţiere
Politicile contabile au fost aplicate în mod consecvent pe perioada 01.01.2011-
31.12.2011.
Moneda situaţiilor financiare este Leul. Toate cifrele sunt prezentate în lei româneşti.
Operaţiunile exprimate în monedă străină au fost înregistrate în lei la cursul pieţei valutare
stabilit de Banca Naţionala a României, de la data decontării tranzacţiei. Activele şi pasivele
monetare, exprimate în monedă străină, la data bilanţului, au fost transformate în lei, la cursul
de la această dată. În ceea ce priveşte valoarea la care sunt prezentate elementele de activ în
bilanţ, situaţia este următoarea:
♦ Imobilizările corporale sunt evaluate astfel: Grupa “Instalaţii tehnice şi maşini” şi
grupa “Alte instalaţii, utilaje şi mobilier” la cost istoric, minus ajustările cumulate de valoare.
Cheltuielile cu reparaţiile si întreţinerea mijloacelor fixe efectuate pentru a menţine
valoarea acestor active sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere la data efectuării lor.
Cheltuielile efectuate în scopul îmbunătăţirii performanţelor tehnice sunt capitalizate
şi amortizate pe perioada rămasă de amortizare a fiecărui mijloc fix. Amortizarea este
calculată folosind regimul de amortizare liniar şi se stabileşte prin aplicarea cotelor de
amortizare asupra valorii de intrare a imobilizărilor corporale. Amortizarea se calculează de la
data punerii în funcţiune până la recuperarea integrală a valorii de intrare, conform duratelor
de utilizare economică şi condiţiilor de utilizare a acestora.
Mijloacele fixe se amortizează pe durata de utilizare economică estimată de către
specialiştii societăţii, şi este aplicată consecvent. Imobilizările corporale în curs de execuţie
reprezintă investiţiile neterminate sau nepuse în funcţiune. Imobilizările în curs nu sunt
supuse amortizării .
18
♦ Imobilizările necorporale. Imobilizările necorporale sunt active nemonetare, fără
suport material, de exemplu brevete, licenţe, mărci şi alte valori similare. Societatea analizată
nu dispune de imobilizări necorporale.
♦ Imobilizări financiare. Imobilizările financiare reprezintă plasamente ale capitalului
sau ale altor resurse pe timp îndelungat în titluri de valoare sau creanţe. S.C. BEAUTY DENT
S.R.L nu deţine în activ imobilizări financiare.
♦ Stocuri. Contabilitatea stocurilor este ţinută cantitativ şi valoric, prin folosirea
inventarului permanent. În aceste condiţii, în contabilitate s-au înregistrat toate operaţiunile de
intrare şi ieșire, ceea ce a permis stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât
cantitativ, cât şi valoric. Stocurile au fost înregistrate la costul de achiziţie sau la costul de
producţie, pentru cele produse de societate. La data bilanţului - activele de natura stocurilor au
fost reflectate în bilanţ la valoarea care se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor. La
ieşirea din gestiune a stocurilor şi a altor bunuri fungibile, acestea s-au evaluat şi s-au
înregistrat în contabilitate prin metoda costul mediu ponderat, considerată ca fiind cea mai
adecvată din considerentul asocierii costurilor recente cu veniturile curente. Metoda aleasă
este aplicată consecvent pentru elementele similare de natura stocurilor şi a activelor fungibile
de la un exerciţiu financiar la altul.
Producţia în curs de execuţie s-a determinat prin inventarierea producţiei neterminate
la sfârşitul fiecărei luni, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a
stadiului de efectuare a operaţiilor tehnologice şi evaluarea acesteia la costurile de producţie.
♦ Creanţe comerciale. Conturile de creanţe comerciale şi alte creanţe au fost
evidenţiate în bilanţ la valoarea lor recuperabilă. La data 31 decembrie 2010 valoarea
creanțelor comerciale este zero.
♦ Furnizori şi alte datorii. Conturile de furnizori şi alte datorii au fost evidenţiate la
valoarea lor plătibilă. Pentru datoriile evidenţiate nu s-au efectuat ipotecări.
2.3. Prezentarea contului de profit şi pierdere conform IAS 1
Fiind cel dintâi document contabil care reflectă performanţa întreprinderii şi
reprezentând o structură distinctă a situaţiilor financiare, contul de profit şi pierdere,
prezintă o prelucrarea şi sistematizare a tuturor veniturilor şi cheltuielilor înregistrate în
exerciţiul financiar curent. Determinarea profitului întreprinderii se realizează nemijlocit cu
ajutorul acestor elemente, a căror recunoaştere şi măsurare prezintă o dependenţă parţială faţă
de conceptele de capital şi menţinerea nivelului acestuia, noţiuni care sunt folosite în
realizarea situaţiilor financiare.
Standardele Internaţionale de Contabilitate lasă o mare libertate de gândire
contabilului, astfel încât pe baza raţionamentului profesional să se ia deciziile cele mai bune,
pentru ca situaţiile financiare să ofere o imagine fidelă a performanţelor întreprinderilor.
Trebuie remarcată importanţa acordată raţionamentului profesional. Această
importanţă este, pe de o parte, consecinţa simplităţii modului de a întocmi contul de profit şi
19
pierdere, iar pe de altă parte, întreprinderile trebuie să prezinte o serie de elemente minime la
care trebuie adăugate alte elemente, dacă acestea sunt necesare pentru prezentarea fidelă a
rezultatelor financiare ale întreprinderii.
2.3.1. Întocmirea contului de profit şi pierdere conform reglementărilor contabile
Contul de profit şi pierdere a fost întocmit conform prevederilor Standardelor
Internaţionale de Contabilitate şi reglementările Directivei a IV-a. Acesta este prezentat sub
formă de listă, prin deducerea cheltuielilor din venituri pentru a arăta modul de formare a
rezultatului, formă acceptată de IAS 1 şi prezintă minimul de informaţii impuse de standard.
Din punct de vedere al activităţilor pe care le desfăşoară S.C. BEAUTY DENT S.R.L.,
în contul de profit şi pierdere, cheltuielile şi veniturile sunt structurate în cele de: exploatare,
financiare şi extraordinare.
2.3.2. Principalele posturi din contul de profit şi pierdere
Tabel nr. 5 Contul de profit sau pierdere S.C. BEAUTY DENT S.R.L
Indicatori (Lei)
31.12.2010 31.12.2011Variaţie
(%)
Venituri din exploatare, din care: 113150 98936 -12,56 Cifra de afaceri 113150 98936 -12,56
Venituri financiare 96 1 -98,96Venituri extraordinare 0 0 -
VENITURI TOTALE 113246 98937 -12,64Cheltuieli din exploatare, din care: 94198 81526 -13,45
Cheltuieli materiale 39538 32004 -19,06Cheltuieli cu personalul 28113 19200 -31,70
Cheltuieli cu amortizarea 9882 18492 87,13Cheltuieli cu provizioanele 0 0 -
Cheltuieli financiare 13476 12845 -4,68Cheltuieli extraordinare 0 0 -
CHELTUIELI TOTALE 107674 94371 -12,35Rezultatul din exploatare 18952 17410 -8,14Rezultatul financiar -13380 -12844 -4,01Rezultatul extraordinar 0 0 -Rezultatul brut 5572 4566 -18,05Impozitul pe profit 2869 3225 12,41Rezultatul net 2703 1341 -50,39
2.3.3. Evaluarea şi recunoaşterea veniturilor şi cheltuielilor în contul de profit şi
pierderea
La întocmirea contului de profit şi pierdere, s-a ţinut cont - potrivit principiului
independenţei exerciţiilor - doar de cheltuielile aferente exerciţiului financiar, indiferent de
data plăţii acestora. Cheltuielile efectuate în cursul exerciţiului financiar, dar care sunt
aferente unui exerciţiu financiar ulterior, au fost prezentate sub titlul de Cheltuieli în avans, în
20
timp ce cheltuielile care, deşi se referă la exerciţiul financiar în cauză, au fost plătite numai în
cursul exerciţiului financiar ulterior, au fost prezentate la Datorii.
Pentru fiecare element de cheltuială din contul de profit şi pierdere a fost prezentată
valoarea aferentă elementului corespondent pentru exerciţiul financiar precedent, toate acestea
sunt explicate în notele explicative prin comentarii relevante.
Contul de profit şi pierdere a fost întocmit făcându-se abstracţie de datele referitoare
la încasări şi plăţi. Astfel, cheltuielile ca şi efecte ale tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt
recunoscute atunci când apar şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul acestora sunt
plătite, adică făcând abstracţie de data decontării, şi au fost înregistrate în contabilitate şi
raportate în contul de profit şi pierdere al perioadei aferente.
Veniturile au fost recunoscute în contul de profit şi pierdere în momentul în care
riscurile şi beneficiile asociate proprietăţii asupra lor au fost transferate cumpărătorului.
Capitolul 3 – Concluzii
Informaţiile furnizate de situaţiile financiare anuale stau la baza efectuării analizelor
financiare. Situaţiile financiare trebuie întocmite astfel încât să ofere informaţii cu privire la
poziţia şi performanţa financiară, cât şi imaginea fidelă a întreprinderii. Fiecare componentă a
situaţiilor financiare prezintă informaţii diferite despre aceleaşi tranzacţii şi evenimente
economice efectuate de către întreprindere în decursul unui exerciţiu financiar. Prin urmare,
fiecare situaţie financiară analizată separat nu poate oferi o imagine globală asupra activităţii
entităţii analizate.
Sistemul contabil IAS se aplică obligatoriu la anumiţi agenţi economici din România
în că din 2000 şi există intenţia de a generaliza treptat aceste standarde internaţionale, astfel
încît ele să fie aplicate şi în cele mai mici întreprinderi. Totuşi, este un sistem greoi, cu mai
multe evidenţe contabile, calcule mai complicate şi rezultate diferite faţă de sistemul contabil
reglementat de legislaţia românească, astfel încît există o anumită inerţie, în defavoarea
aplicării IAS.
Unii experţi consideră că multe firme, prin diferite artificii contabile au încheiat anul
cu profit, pentru a putea accesa credite bancare. Aceste întreprinderi se vor prăbuşi odată cu
aplicarea standardelor. O asemenea situaţie va crea probleme suplimentare societăţilor
româneşti, pentru că ele vor trebui să aplice noile standarde contabile într-un moment în care
vor fi afectate de concurenţa acerbă din piaţa comună europeană. Singura şansă de a depăşi
astfel de dificultăţi este ca toţi agenţii economici să înregistreze profit real până la aplicarea
noului sistem contabil, deoarece, în cazul în care profitul este creat artificial, prin aplicarea
noilor standarde, firmele riscă să devină falimentare.
Bibliografie
21
1. Feleagă, N., Feleagă L., Contabilitate financiară o abordare europeană şi
internaţională, Ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2007
2. Grigorescu, S. I., Suport curs IAS 1, 2011
3. Lungu, C. I., Teorii şi practici contabile privind întocmirea şi prezentarea
situatiilor financiare, Editura CECCAR, Bucureşti, 2007
4. Nandakumar, A., Ghosh, T.P., Kalpesh, J.M., Yass, A.A., Understanding IFRS
Fundamentals International Financial Reporting Standards, John Wiley & Sons, Inc.,
Hoboken, New Jersey, 2010
5. Ristea, M.(coordonator), Contabilitate financiară, Ediţia a II-a, Editura
Universitară, Bucuresti, 2005
6. Toma, C., Contabilitate financiară, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011
7. ***, IAS IFRS US GAAP CORPORATION , IFRS/Canadian GAAP Comparison,
2011
8. ***, International financial reporting standards, IASC Foundation Publication
Departement, United Kingdom, 2009
9. ***, Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de
Contabilitate, PREZENTAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE, Editura CECCAR, Bucureşti,
2004
10. ***, Standardele Internaţionale de Raportare Financiară: IFRS: norme oficiale
emise la 1 ianuarie 2009, Editura CECCAR, 2009
11. ***, Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea
reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 766 şi 766 bis/10.11.2009, modificat şi completat prin Ordinul
ministrului finanţelor publice nr. 2869/23.12.2010 pentru modificarea şi completarea unor
reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
882/29.12.2010; secțiunea 2
12. ***, Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, Nr. 454 din 18.06.2008
13. http://books.google.ro
22
Recommended