View
39
Download
17
Category
Preview:
Citation preview
EMIL GÂRLEANU
DIN LUMEA CELOR CARE NU CUVÂNTÃ
CEA DINTÂI DURERE
8„Pitic
ul cu
pove
ºti“
ANDREAS PRINT
Conform
Programei
ºcolaredeLimba
ºi Literatura
Românã
pentru
Clasele I-VIII
(1878-1914)
3
ANDREAS PRINT
Emil Gârleanu
Din lumea celorcare nu cuvântãCea dintâi durere
Graficã: Costin Cãlimoceanu
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiGÂRLEANU, EMIL
Din lumea celor care nu cuvântã; Cea dintâidurere / Emil Gârleanu.- Bucureºti: Andreas Print, 2013
ISBN 978-973-8958-50-0
DIFUZOR EXCLUSIV:AGENÞIA DE DIFUZARE DE CARTE
IVO PRINTCalea Griviþei, nr. 158, demisol, sector 1, Bucureºti
Tel./Fax: 021.222.07.67E-mail: ivo_print@yahoo.comSite: www.editura-andreas.ro
© Editura ANDREAS PRINT, Bucureºti, 2013Toate drepturile asupra acestei ediþii sunt rezervate editurii
Tehnoredactare: Gheorghe DUMITRURedactare: Laura-Ivona DUMITRU
Bun de tipar: 15.03.2011; Coli de tipar: 11Format: Z6 (16/54x84 cm).I.S.B.N.: 978-973-8958-50-0
CUPRINS
DIN LUMEA CELORCARE NU CUVÂNTÃ / 7
Cât un fir de neghinã / 7Gândãcelul / 12Sãrãcuþul!... / 16Cãlãtoare!... / 19Musculiþa / 23Cântãreþul / 26Hoinar / 29În curtea mea / 34Dupã asemãnarea lor / 39Cioc! Cioc! Cioc! / 43În fel ºi fel de feþe... / 48Mai sus! / 54Nedespãrþite!... / 56Pasere de noapte / 59Vulturul / 62Cucoºul / 66Ca soarele!... / 70Luptãtorii / 74Mãrinimie / 78Singuratecii / 80Filozoful / 82Când stãpânul nu-i acasã! / 85Grivei / 89
Fricosul / 93Musafirul / 96Cãprioara / 99Voinicul! / 102Gâza / 105Pãrãsitã / 110Calul / 115Tovarãºii / 121Trandafirul / 126Frunza / 129O razã / 133Puiºorii / 136Floarea lacrimilor / 140Într-un colþ de bisericã / 143În ajunul Anului Nou / 146
CEA DINTÂI DURERE / 153
Cea dintâi durere / 153Meºterul de oglinzi / 160Fãgãduinþa / 163De pe când luceferi... / 167Recunoºtinþa / 169
REPEREBIOBIBLIOGRAFICE / 173
Cât un fir de neghinã
„Nu trebuie sã fii cât un munte de
mare ca sã poþi judeca. Ci de-ai
fi cât o neghinã, ori cât un fir de
colb, dacã ai în cãpºorul tãu scânteia dumne-
zeiascã ce cuprinde lumea, þi-i de ajuns: ºtii ce
eºti, de unde vii ºi-ncotro trebuie sã te îndrepþi.“Gândirea aceasta i-o spusese gânganiei o furnicã.
ªi spusa muncitoarei îi intrase atunci pe o ureche
ºi-i ie-ºise pe alta. De-abia vãzuse de câtevâ zile
lumina soarelui, pãmântul, florile! În iarbã i-au
7
Din lumeacelor care
nu cuvântã
pãrut toate un rai; dar când a întins aripioarele ºi-
a zburat, mirându-se cã poate sã strãbatã aerul,
când apoi a cãzut istovitã de obosealã, pe-o frun-
zã, atunci întâiaºi datã a cunoscut greul. ªi spusele
furnicii i-au venit în minte... Ce era? O gânganie
micã, fãrã strãlucire, rotundã, ca o sãmânþã. De
unde venea? Din iarbã; þinea minte cã se trezise
subt o rochiþa-rândunicii. Dar încotro avea sã se
îndrepte? Ei, asta era greul!
8
S-a scoborât de pe frunzã ºi-a purces sã
caute din nou furnica. A umblat încoace, încolo –
furnica nicãiri. Altele a întâlnit, dar grãbite. Fur-
nicile nu prea stau de vorbã. A mers mult ºi bine;
altã gândire n-a mai auzit. „Înþelepciunea e rarã“,se gândea biata gânganie. ªi acesta a fost al
doilea necaz al ei. E greu începutul! Într-o zi o
prinse ploaia; din nebãgare de seamã, cãzu într-un
ºuvoi. De-abia scãpã, pe-un pai. Iar altã datã, ce
spaimã, Doamne! Stãtu o clipã, fãrã suflare, subt
talpa cizmei grãdinarului. Avusese noroc de-o
pietricicã ce lãsase lângã dânsa un gol. De ce-þi
atârnã viaþa în ziua de azi! Dar trebuia sã se
pãzeascã de acum cu tot dinadinsul. Trai e acela
când eºti nevoit sã-l cumpãneºti în fiecare clipã?
Umbla numai pe dibuitele: cercetând, ocolind,
ispitind. Colo e apã, dincolo oameni, mai la o
parte un cãrucior cu copii. „La ce m-a lãsat
Dumnezeu dacã n-am pãrticica mea de pãmânt?
se întreba gângania. Unde sã mã aºez ca sã
rãmân liniºtitã?“ Atunci în faþã i se ridicã deodatã
casa, locuinþa stâpânului grãdinii. „Sus, acolo,
trebuie sã fie bine... dar e prea înalt.“ Sã se ri-
dice cu cumpãtare. Întâi zburã pe vârful unei
gherghine; de acolo, pe-un copãcel, pe-un cãlin;
pe urmã, pe iedera dimprejurul balconului. În
sfârºit, iat-o: a ajuns. S-a aºezat pe marginea
9
streºinei. Uf! Cum arde tabla. Soarele o dogo-
reºte, un chin! Va sã zicã, ºi aici, iad. ªi gândul o
munci iar: Ce rost avea pe lume?... Toate cele-
lalte vietãþi pãreau cã au o chemare. ªi fluturul?
Cum de nu. Dar fluturul e încântarea ochilor, e
floare zburãtoare, e o picurare vie din curcubeu.
Furnica îºi face casã, agoniseºte, trãiesc mii la un
loc; furnica, dacã ar fi de o sutã de ori mai mare,
i-ar fi destulã mintea pe care o are acum, în
vreme ce atâtea dobitoace mari cât munþii, dacã
ar fi de o sutã de ori mai mici, nu le-ar
ajunge mintea pe care o au cum
simt. Albina... Toate,
toate. ªi ea? Seama
ei pe lume?...
10
Recommended