Carstul din Muntii Apuseni si Munti Banatului

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA FACULTATEA DE CHIMIE,BIOLOGIE, GEOGRAFIE SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI

Disciplina: Geografia Fizică a României

Relieful Carstic de Suprafaţa din Munţii Apuseni şi Munţii Banatului

Student: Beul Đuređ

Anul 3, GT. Gr.2

Cuprins:

a. Morfologia zonelor de contact

b. Tipurile morfologice de carst

c. Morfologia exocarstica

Cuvinte Cheie:

- Lapiezuri

- Doline

- Chei

- Defilee

- Ponoare

Studierea reliefului carstic în România este foarte importanta mai ales în ultimul timp când sau descoperit foarte multe complexe cu cu forme sculptate pe argile, marne, conglomerate, gresii, roci vulcanice, etc,. fără a aminti, bineînţeles de pseudocarstul deja recunoscut pe loess, gips, rocisalifere.

În România carstul reprezinta aproximativ 2% din teriotoriul, acesta nu apare in teritori mari ci apare fragmenentat, cea mai mare suprafaţa la noi în ţara se afla în Munţii Apuseni şi Munţii Banatului peste 50%, cu o suprafaţa de 2500 km2.

Poziţia geografica a suprafetelor cu carst este în Munţii Apuseni şi Munţii Banatului care fac parte din Carpaţii Occidentali, Munţii Apusenii fiind în nordul Carpaţilor Occidentali, iar Munţii Banatului în sudul Carpaţiilor Occidentali.

a. Morfologia zonelelor de Contact

Zonele de contact ofera numeroase dovezi morfogenetice privind geneza şi evoluţia reliefului limotrof, punând evidenţa specificitatea proceselor în medii diferite, în Munţii Apuseni se detaşeaza trei tipuri de raporturi altimetrice între carst şi necarstificabil:

- Contact de tip Bedeleu- Contact de tio Padiş- Contact nediferenţiat morphologic

Contactul de tip Bedeleu se află la altitudini mai ridicate în raport cu relieful limotrof şi este des întalnit in Munţii Apuseni, destul de rar întalnit in Munţii Banatului. Apariţia acestui tip de contact morphologic este datorata eroziunii selective, calcarul fiind o racă dură, rezistentă la atacul fizic al agenţilor externi.

Contactul de tip Padiş acest tip de contact morphologic prezintă urmatoarel forme: doline de contact, depresiuni de contact, vai grefate, etc.

Contactul nediferenţiat morfologic este specific versantului vestic al Munţilor Pădurea Craiului , părţii de sud-est a Platoului Vaşcău şi nord-estului Culmii Petreşti din Traşcău. El se formeaza prin deshumarea structurilor carbonatice de sub depozitele necarstificabile, astfel că procesele modelatoare n-au reuşit să integreze areale menţionate în unul din cele două tipuri de contact menţionate anterior.

b. Tipurile morfolgice de carst:

- Carstul de platou

- Carstul de tip creastă-klippă (klippe)

c. Morfologia Exocarstica:

- Lapiezurile

- Doline

- Cheile

- Defileele

- Ponoarele

Lapiezurile (foto 1) din punct de vedere morfologic, se constituie într-o forma carstică de o specificitate aparte, şi aceasta din urmatoarele motive:

- Sunt rezultatul primului contact de mai lungă durată dintre apa şi calcare, contact direct când apa acţioneaza nemijlocit asupra rocii nude sau indirect, când este înhumată;

- Raspandirea lor afectează, preferential, areale în care se realizeaza un asamblu de condiţii morfogenetice tipice: lipsa substratului edafic sau un sol cu o mare porozitate; calcare fisurate şi cu textura neomogena; precipitaţii bogate, repartizate relative uniform în timpul anului; umezeala ridicată a aerului; pante slab înclinate, care să permit un contact cât mai îndelungat apă-calcar; activitate biotică intense, etc.

Foto 1. ( 2011 Cheile Caraşului, Beul Dured)

Dolinele (foto 2 ) sunt forme de relief exocarstic elementare cu aspect de depresiune în forma de pâlnie, mai mult sau mai puţin rotunda, rezultată din dizolvarea rocilor solubile de la suprafaţă, in special calcare, sunt foarte numeroase şi în Munţii Apuseni şi în Munţii Banatului. Acestea sunt de mai multe tipuri; doline complexe, de prăbuşire, de disoluţie, aplicabile şi câmpuri de doline.

Foto 2. (sursa http://bucurenci.ro/wp-content/uploads/2011/08/vanatarile_ponorului-3.jpg)

Cheile (vezi foto3, foto4) alături de doline, reprezinztă a doua grupă de forme exocarstice care caracterizeaza şi individualizează , în acelaşi timp, carstul din Munţi Banatului şi Munţi Apuseni.

Cheile se formeaza prin săparea, sau acţiunea de eroziune a unui curs de apă de suprafaţa, sau prin acţiunea apei subterane, condiţia esenţiala fiind existent unor pereţi stâncoşi alcătuiţi dintr-o rocă dură.

Foto 3 şi 4 (Cheile Caraşului 2011, Beul Dured)

Difileele sunt văi înguste şi adânci cu versanţi abrupţi de obicei create prin eroziune de catre apele curgătoare ale unui râu sau fluviu, constituind o cale naturala de trecere a munţilor, numărul lor este net inferior faţa de numărul cheilor.

Ponoarele sunt forme ale reliefului de disoluţie cu însuşiri polivalente , ele îndeplinesc atăt o funcţie hidrologica,de captare şi orientare înspre endocarst a reţelei hidrografice de suprafaţa, cât şi o funcţie morfologica, înscriindu-se în relief prin trasături particulare.

Bibliografie:

- http://bucurenci.ro/wp-content/uploads/2011/08/vanatarile_ponorului-3.jpg

- http://ro.wikipedia.org

- Cocean Pompei,(2000) -Munşii Apuseni, Procese şi Forme carstice

- Munteanu R., (2001) – Geografie Fizica a României