View
6
Download
0
Category
Preview:
Citation preview
Aspecte%ecleziologice%în%scrierile%apologeților%șipolemiștilor%creștini
Ecclesiological%aspects%in%the%writings%ofChristian%apologists%and%polemicists
Lector Dr. DANIEL FODOREAN
Associate Dean, Distance Learning Education
Baptist Theological Institute of Bucharest
Instructor of Theology, Liberty University
coordonator.itbbid@gmail.com
AbstractThis paper has as its aim to examine the concept about church in
the apologists and polemicists writings. During the second and third
century church century gave birth to a new literary type A apologists and
polemicists writings.If apostolic fathers literature been generated by inA
ternal needs and circumstances of the Christian community, apologetic
literature been generated by external circumstances comes their way as
the Church.The ecclesiology of the first five centuries of church history is
important because it paves Christian thinking about the church. In this
article my focus will be on the ecclesiological perspective of Tertullian,
Irineu and Ciprian, as it emerges from their writings, the most represenA
tativeDwritersDforDtheDsecondDandDtheDthirdDcentury.D
Keywords: Christian apologetics, Christian polemicists, church, leaderA
ship,DTertullian,DIrineu,DCiprianDD
Cu toate că ”preocuparea teologică majoră a primelor secole ale
bisericii a fost doctrina despre persoana lui Cristos în raport cu doctrina
despre Dumnezeu”1, căutarea unor răspunsuri privitoare la implicații diA
recte ale acestor doctrine în viața comunităților creștine face ca doctrina
despre biserică să nu fie omisă din cercetarea și dezbaterile părinților
bisericii. În fapt ”eclesiologia primelor cinci secole ale istoriei bisericii
este importantă pentru că ea pune bazele gândirii creştine despre biserA
ică; teologii evului mediu, reformatorii, precum şi cei contemporani mai
ales în Răsărit şiAau clădit doctrina despre biserică în mare parte pe
gândireaDpărinţilorDbisericii”2D
În timpul celui de al IIAlea şi al III –lea secol biserica a dat naştere
unei noi producţii literare, scrierile apologeţilor şi polemiştilor. Numele
1. Sorin Bădrăgan, ”Natura bisericii în înţelegerea unor teologi reprezentativi
dinDprimeleDcinciDsecole”,DînDJurnal:Teologic,vol.D12,Dnr.1D(2013):22A23.2. Sorin Bădrăgan, ”Natura bisericii în înţelegerea unor teologi reprezentativi
dinDprimeleDcinciDsecole”,DînDJurnal:Teologic,vol.D12,Dnr.1D(2013):22A23.
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
50
de apologeţi, aşa cum menţionează profesorul Otniel Bunaciu, “se referă
la acei părinţi ai bisericii care au încercat să apere credinţa creştină de
acuzaţiileDcareDleDerauDaduseDdeDcontemporani”3.D
Dacă literatura părinţilor apostolici era produsă ca un răspuns la
nevoi şi împrejurări interne comunitaţilor creştine, literatura apologetică
eDprodusulDunorDîmprejurăriDexterneDcauzateDdeDevoluțiaDDD
propriuAzisă a Bisericii. Genul literar apologetic se impune prin
numărul şi varietatea reprezetanţilor săi, prin diversitatea problemelor
pe care le ridică, prin metodele folosite şi prin nivelul la care sunt purA
tateDdiscuţiile.D
Potrivit lui Earle “apologeţii au urmărit două scopuri în scrierile
lor. Ei au căutat să combată acuzaţiile false de ateism, canibalism, incest,
indolenţă şi acţiune antisocială de care îi acuzau semenii lor păgani şi
scriitori ca Celsus. De asemenea, ei au dezvoltat o abordare pozitivă şi
constructivă, arătând că în contrast cu creştinismul, iudaismul, religiile
păgane şi cultul împăratului erau nebuneşti şi păcătoase.”4 Principalele
teme care sunt combătute în scrierile apologeților sunt următoarele: 1)
acuzaţiile menționate mai sus; 2) filosofia păgană, cultele politeiste şi
3. Otniel Bunaciu, Istoria Bisericii şi a Creştinismului ( Bucureşti:EdituraUniversităţii,D1996),D27.4. Earle Cairns, Crestinismul DeSa lungul Secolelor, (Oradea: Editura SocietateaMisionarăDRomână,D1992),D99.D
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
51
imoralitatea păgană. Pe de altă parte, în scrierile lor, ei apără urmaA
toarele:1) monoteismul 2) învierea morţilor 3) fragmentele de adevăr ale
filosofieiDprofane.D
Literatura polemică din primele trei veacuri creştine a fost deterA
minată de apariţia ereziilor în sânul Bisericii. Spre deosebire de apologeţi
care puneau un mare accent pe profeţiile Vechiului Testament, polemiştii
subliniau Noul Testament ca sursă a doctrinei creştine. Cât privește
conținutul lor și sfera de adresare, polemiştii au căutat să condamne prin
argumente învăţaturile false cărora li se opuneau. Apologeţii au încercat
să explice creştinismul semenilor lor, cât şi conducătorilor lor păgâni.
Scrierile părinților apostolici au căutat pur şi simplu să edifice Biserica
creştină.D
Poziţia câtorva apologeţi şi polemişti cu privire la Biserică şi conA
ducereaDeiDvaDfiDprezentatăDînDrândurileDcareDurmează.D
Eclesiologia%lui%Tertulian%Tertulian a fost apologetul cel mai de seama al bisericii apusene.
ElDsAaDnăscutDcamDpeDla
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
52
anul 160, la Cartagina, din părinţi păgâni. Tatăl său era centurion
în armata proconsulară. A dobandit o cultură vastă studiind filozofia, litA
eratura,Dretorica,DmedicinaDşiDmaiDalesDdreptul.D
Cât priveşte opera lui Tertulian, ea este foarte diversă şi a fost îmA
părţită în următoarele categorii: apologetice, polemicoAdogmatice şi
practicoAdiciplinare5. Ieronim ne spune că Tertulian îşi crease o mare
faimă la scriitorii africani,contemporani şi posteriori,în deosebi la CipriA
an, pe care îl citea în fiecare zi. Tertulian rămâne unul dintre cei mai mari
scriitori ai Africii creştin din perioada patristică, fiind comparabil doar
cuDAugustin.D
Doctrina lui Tertulian este complexă şi originală. El este cel dintâi
elaborator de gândire creştină în patristica apuseană, gândire care fără să
fie prezentată sistematic, are meritul de a fi pus bazele unei viitoare
teologii. Eclesiologia lui Tertulian, ca şi antropologia sa, erau în curs de
elaborare.DDD
Concepţia lui Tertulian despre Biserică este reflectată în termiA
nologia aleasă, și anume aceea de BisericaSMamă. El subliniază rolul BisA
ericii ca mamă în economia mântuirii. Biserica este în lume ca o adevaraA
ta mamă a credincioşilor, fiind educatoarea credincioşilor. Cei care se
5. Profesorul Ioan Coman mentionează aceasta împărţire în cartea sa
Patrologia.
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
53
separă de Biserica, prin erezie, sunt “fără mamă”. Pentru prima dată în
literatura latină creştină, Tertulian face paralelismul dintre Eva şi BiseriA
ca,DșiDoDleagăDdeDmoarteaDluiDChristosDpeDcruce.D
Profesorul Ioan Coman afirmă despre concepţia eclesiologică din
ceaDdeAaDdouaDparteDaDvieţiiDluiDTertulianDspunând:D
Biserica e concepută, în perioada montanistă, dupa principiimontaniste, adica e Biserica acolo unde se afla trei, chiardaca sunt laici. Toţi creştinii pot fi preoţi. Nu pot fi preoţi ceicăsătoriţi a doua oara. Toţi creştinii pot săvarşi Sf. Taine(DespreDîndemnDlaDcastitate,7).EDoDconcepţieDpurDmontatistăD6
Tertulian este un susţinător înverşunat al succesiunii apostolice.
O biserică care nu are o conducere care vine din această succesiune nu
este o biserică adevarată. În concepția lui ereticii nu pot arăta că ei au
trăit odată cu apostolii sau primii ucenici ai apostolilor, şi nici bisericile
lor nu pot dovedi că episcopii lor vin în succesiune de la apostoli. ÎnA
văţatura adevarată este aceea care concordă cu doctrina Bisericii apostoA
lice,DDașaDdupăDcumDscrieDTertuliamDînDoperaDContra:ereticilor:D
La început au mărturisit credinţa cea în Iisus Hristos înIudeea , unde au întemeiat şi Biserici ; de aici , plecând înlume , au vestit neamurilor aceeaşi credinţă şi aceeaşiînvăţătură . Şi tot astfel, în toate cetăţile au întemeiat Biserici,de la care celelalte mai noi şiAau căpătat butaşi ai credinţei şi
6. Ioan Coman, Patrologia, (Bucuresti: Editura Institutului Biblic si de MisiuneOrtodoxa,1956),D69.DD
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
54
seminţe ale învăţăturii, pe care o împrumută zi de zi , ca săse prefacă ele însele în Biserici. În acest chip şi ele suntsocotite apostolice , ca nişte vlăstare ale Bisericii apostolice .Orice lucru trebuie judecat după obărşia lui ;iată de ceaceste Biserici , oricât de multe şi de mari ar fi ele , nu suntdecât aceeaşi Biserică apostolică , din care toate sAau născut .Toate sunt primare şi toate sunt apostolice , câtă vreme toatedovedesc unitatea lor desăvărşită ; căci îşi împărtăşesc pacealor , fraternizează şi se invită ca ospeţi unele pe altele ,drepturi ce nu sunt impuse decat de o predanie unică aaceleaşiDînvăturiDsfinteD7.
Tertulian vede o legătură între biserică și Duhul Sfânt, cât și între
biserică și trinitate, atunci când scrie că “Biserica însăşi este, în primul
rând, Duhul Însuşi, în care este Trinitatea singurei divinităţi – Tatăl, Fiul
şi Duhul Sfânt”8. ÎntrAun fel el vede o reflectare a Sfintei Treimi, prin
Duhul, în biserică. Natura comunitară a bisericii, fără o pronunțată
dimensiune ierarhică, poate fi observată din spusele lui Tertulian că “bisA
erica va ierta păcate – dar aceasta este biserica Duhului, prin omul spiriA
tual;DnuDeDbisericaDformatăDdintrAunDnumărDdeDepiscopi”9.D
7. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, vol. 3 – Apologeţi de Limba Latină” , Contra Ereticilor cap.20 , p.151
8. Tertulian “De pudicitia”, 21 în Alexander Roberts şi James Donaldson (editori),Translations of the Writings of the Fathers, vol xviii, p. 119 .9. Idem, p. 117
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
55
Eclesiologia%lui%Irineu%Irineu este al doilea episcop din Lyons si ucenic al lui Polycarp,
acesta din urmă fost discipol al Sfântului Ioan Evanghelistul. Cea mai
importantă carte scrisă de Irineu este Contra Ereziilor, o combatere detaliA
ată a gnosticismului ce reprezenta în acea vreme o amenințare serioasă
pentru Biserică. Modul lui de combatere a constat în faptul că el ”nu face
o expunere sistematică a învățăturii creștine, în accepțiunea modernă a
cuvântului, ci expune doctrina gnostică și mai apoi o combate, folosind
din abundență în argumentare citate scripturistice”10 Fiind unul dintre
cei mai mari teologi ai perioadei de început a creștinismului, a pus acA
cent pe elementele tradiționale ale Bisericii, în mod special episcopatul,
ScripturaDșiDtradiția.D
Irineu de Lyon este cunoscut și pentru modul în care a milita
pentru unitatea Bisericii. Potrivit ierarhului ortodox Irineu Pop
BistrițeanulDseDpoateDspuneDdespreDIrineuDdeDLyonDcă:
Pluralismului de doctrine gnostice îi opune unitatea decredință și cea a Scripturilor. Alături de Ignatie, Policarp,Tertulian, Ciprian, Origen, Metodul de Olimp, Sf. Irineu e
10. Irineu Pop Bistrițeanul, Sfântul Irineu de Lyon, (Cluj:Editura Cartimpex,1998),D21.D
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
56
socotit teologul unității bisericii, căutând pacea acesteia înmijlocul tuturor controverselor pe care ea le avea. Infleunțasa reală asupra dezvoltării Bisericii a fost mai mare,probabil,decât cea a oricărui alt învățător din primele trei secole...Paginile pe care Sf. Irineu le scrie despre unitatea, puritateașiDfrumusețeaDBisericiiDsuntDsplendideDșiDnemuritoare.11D
Datorită acestei dorințe de a vedea biserica unită Irineu nu a dus
doar o luptă de a readuce înapoi în sânul bisericii pe cei care au căzut în
diferite erezii, dar a avut și un rol de împăciuitor între episcopi, în speA
cial în controversa legată de data Paștelui. Aceste acțiuni ale sale, potrivit
scritorilor bisericești contemporani cu Irineu, sunt în perfectă concorA
danțăDcuDnumeleDsăuDcareDînDlimbaDgreacăDînsemnăDpacifist.DD
Irineu este convis că unitatea bisericii este posibilă prin faptul că
biserica ”grație tradiției, păstrează predica și credința apostolică în întinA
sul lumii ca și cum ar locui o singură casă, crede și transmite acestea ca și
când ar avea un singur suflet și aceeași inimă, vorbind cu o singură
gură”.12 Din spusele lui rezultă că tradiția este un fel de vehicol pentru a
păstra același mesaj. Și aceasta pentru că, în timp ce limbile pământului
sunt diverse, autoritatea traditiei este una si aceeasi…Nici unul din conA
11. Idem,D21
12. Idem,D62
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
57
ducătorii bisericilor, oricât de mare leAar fi puterea sau elocventa, să nu
înveteDaltfel,DpentruDcăDnimeniDnuDesteDmaiDpresusDdeDînvătător.D13
Eclezia este pentru Irineu ”locul mântuirii și al vieții în sensul cel
mai deplin al cuvântului” și acestea sunt strict legate de Duhul Sfânt
după cum afirmă el că acolo ”unde este Biserica, acolo este Duhul lui
Dumnezeu; și unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este și Biserica și
totDharul;DbaDmaiDmult,DDuhulDesteDAdevărul”14.DD
Irineu subscrie la învățătura apărută la sfârșitul secolului al
doilea prin care ”rolul conducător în Euharistie devine în mod sigur
atribuit episcopului”15Acest element restrictiv în ceea ce privește Cina
Domnului a fost modificat în timp la o treaptă ierarhică inferioară, și
anume, fiecare preotul în parohia sa este cel care conduce Euharistia.
Sfântul Irineu nu trece cu vederea în analiza funcționalității bisericii și
subiectul darurilor spirituale sau harisemle despre care crede că există și
se manifestă în mod deplin în Biserică, după cum a afirmat în scrierile
saleDastfel:DD
13. Idem,D6214. Această formulare apare în opera lui Irineu intitulată Contra ereziilor,capitolulDIII,D24,1D::15. IrineuDPopDBistrițeanul,Dop.cit.,D66D
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
58
Adevărații ucenici ai Mântuitorului, primind putere de la El,
săvârșesc și ei minuni în numele Său, fiecare după darul pe care lAa
primit de la El pentru folosul oamenilor. El enumeră exorcisme, profeții,
viziuni,DvindecăriDșiDchiarDînviereDdinDmorți.16D
În analiza privitoare la daruri el recunoaște și diferite roluri speA
ciale în slujba bisericii, și anume cel de preot și episcop hirotonisit, aceșA
tia având ca și sarcini principale propovăduirea și administrarea EuA
haristiei. În contextul ereziilor cu care se lupta Irineu este de înțeles că el
acordă o atenție deosebită oficiului de învățare dat slujitorilor bisericii, și
acesta se află întrAo legătură directă cu ”slujirile sacramentale”, în special
Euharistia,DcareDhrănescDdeDfaptDviațaDnouluiDcredincios.DDDD
În concluzie putem spune că Irineu are un merit deosebit în forA
mularea câtorva adevăruri fundamentale despre cuprinsul, structura,
întinderea şi funcţiunea Bisericii, care era asltată de diferite erezii.
Chemarea lui pentru credincioși a fost evidentă, și anume : ”Trebuie să
ne adăpostim în Biserică, să ne lăsăm formați la sânul ei și să ne hrănim
din Scripturile Domnului. Căci Biserica a fost plantată ca un paradis în
aceastăDlume”.17D
16. IrineuDalDLyonului,:Contra:ereziilor,Dvol.DII,Dcap.32,D4.17. Idem,Dvol.DV,Dcap.D20,D2
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
59
Eclesiologia%lui%Ciprian%Ciprian sAa născut în jurul anului 200 la Cartagina, din părinți
păgâni și bogați. Ciprian a avut parte de o educție aleasă. Prin anul 248
el a devenit episcop de Cartagina, pozitie care a deținutAo timp de nouă
ani până a fost martirizat. Lucările sale se împart în două mari categorii :
tratate și scrisori. Scrierile lui Ciprian au fost adunate întrAo colecție nuA
mităDCorpus:Cyprianicum.
Cea mai importantă lucrare a lui a fost De initatae catholicae ecclesiS
ae (Dsespre unitatea Bisericii Universale). Urmatoarele afirmații ale lui
CiprianDscotDînDevidențăDmodulDinDcareDaDînțelesDbisericaDsiDconducereaDei:D
”Eu îţi spun că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidiBiserica mea şi porţile iadului nAo vor sfărăma .Iţi voi dacheile împărăţiei cerurilor şi cele pe care le vei lega pepămănt legate vor fi şi în ceruri şi cele pe care le vei dezlegape pămănt dezlegate vor fi şi în ceruri“. Pe unul singur îşiclădeşte Biserica şi , deşi le atribuie la toţi Apostoli dupăînviereaDSaDputereDegalăD“.18
Aici în capitolul al IV –lea, începănd să descrie unitatea Bisericii,
Ciprian aminteşte pe scurt că Măntuitorul a trimis pe apostoli să
propovăduiască după înviere (Ioan 20:21A23 ) pe temeiul învăţăturii
18. Nicolae Chețanu, Apologeți de Limbă Latină, (București: Editura InstitutuluiBiblicDșiDdeDMisiuneDalDBisericiiDOrtodoxeDRomâne,D1981),D98
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
60
despre dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu mărturisită de cel mai bătrăn
dintre apostoli în numele lor (Matei 16:18A19 ). Iar în capitolul următor,
adică capitolul al VAlea,Ciprian arată că în continuare această unitate va
fiDmenţinutăDdeDcolegiulDepiscopalDvenitDdeDlaDSfinţiiDApostoli.D
În această perioadă istorică a fost introdus în Evul Mediu un mic
comentar adăugat la tratatul Despre unitatea Bisericii universale de către
teologii romanoAcatolici, prin care aceştea îi atribuie lui Sfăntul Ciprian
învătătura primatului papal. Textul adăugat a fost numit de teologi ”texA
tul primației”. El se deosebeşte întru totul de contextul tratatului SfăntuA
lui Ciprian , care întemeiază unitatea Bisericii pe învăţatura ei , formuA
lată de colegiul episcopal şi despre care vorbeşte foarte limpede marele
ierarh african în capitolul al V –lea. Ciprian accentuează în mod deA
osebitDunitateaDbisericiiDprinDceeaDceDspune:D
…totuşi ,ca să se vadă bine unitatea , a rănduit, cuautoritatea sa , obărşia acestei unităti, începănd – o de launul singur . Şi ceilalţi Apostoli erau tot ceea ce a fost Petru,înzestraţi cu aceiaşi onoare şi putere, dar începutul pleacăde la unul singur, pentru ca Biserica lui Hristos să se arate înunitateaDsaD.D19D
Ciprian ridică întrebări ca: Cine nu ţine această unitate a BisA
ericii,crede că ţine credinţa ? Cine se împotriveşte Bisericii şi i se opune
19. Nicolae Chețanu, Apologeți de Limbă Latină, (București: Editura InstitutuluiBiblicDșiDdeDMisiuneDalDBisericiiDOrtodoxeDRomâne,D1981),D99DD
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
61
crede că e în Biserică? Cu alte cuvinte el elogiază rolul bisericii și eviA
dențiazăDnevoiaDdeDcomuniuneaDprofundăDcuDaceasta.D
Sfăntul Ciprian a creat expresia ”colegialitatea episcopală ”
despre care sAa vorbit mult în Conciliul de la Vatican, fără a fi citată în
constituţia lui . Aflăm această expresie în mai multe epistole ale sale, de
pildă în ”Concordiam colegii sacerdotalis firmiter opinents ” și în luA
crareaDtradusăDînDenglezăD”DSaintDCyprienDCorespondanceD”.D
Formula celebră care se găseşte în lucrarea lui și care are un carA
acter repetitiv evident este aceasta :“Cine se desparte de Biserică şi se
uneşte cu alta îşi calcă promisiunile faţă de Biserică, şi cine părăseşte BisA
erica lui Hristos nu va avea răsplată de la Hristos, căci devine un străin,
un profan, un duşman. Cine nu are mamă Biserica nu poate avea pe
DumnezeuDcaDtată.”20D
Pe un ton foarte aspru, Sfăntul Ciprian învinuieşte pe confesori
de a nu fi destul de smeriţi, fiidcă prigoana şi, deci primejdia, încă nu
este depăşită, ca atare ei încă nu şiAau făcut datoria pănă la capăt, ca să se
creadă biruitori . În această situaţie ei nu trebuie să vorbească de rău pe
preoţiDşiDsăDseDmenţinăDînDcuDhotărăreDconfesiunea,DchiarDcuDpreţulDvieţiiD.D
20. Nicolae Chețanu, Apologeți de Limbă Latină, (București: Editura InstitutuluiBiblicDșiDdeDMisiuneDalDBisericiiDOrtodoxeDRomâne,D1981),D99D
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
62
El crede în idealul creştin al păcii şi în plida de sacrificiu a BisA
ericii primare21, fapt care pare să fie în total constrast cu starea actuală a
Bisericii. Sfăntul Ciprian face un apel vibrant la creştinii din Africa să
revinăDcuDtoţiiDpeDcaleaDceaDbunăDînDaşteptareaDmăntuitoruluiDHristos.DD
Cel mai original şi cea mai importantă doctrină în scrierile sale
esteDeclesiologiaDsa.AşaDcumD
sAa putut remarca din citatele de mai sus cele doua teme majore
aleDeclesiologieiDluiDCiprianDsunt:DunitateaDsiDprimatulDpapal.D
ConcluziiSrierile apologeților și polemiștilor creștini accentuează urmăA
toareleDaspecteDeclesiologiceD:D
1) Unitatea Bisericii. Fiecare dintre scritorii menționați în acest arA
ticol accentuează unitate bisericii la cel puțin unul dintre cele două
nivele, și anume unitatea dintre credincios și biserică, cât și unitatea dinA
tre episcopi și episcopi în ceea ce privește învățătura și practica în biserA
ică. Unitatea credinciosului cu biserica se arată, în principal, în faptul de
a nu părăsi biserica prin adoptarea învățăturilor eretice. Dacă cumva au
părăsit biserica erau chemați să se întoarcă înapoi în biserică cu o stare
21. Aceaste convigeri ale ale pot fi citite în capitolul XXV din cartea De catholicaeEclesiae:unitate:(Despre:unitatea:Bisericii:universale)
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
63
de pocăință și smerenie. Scrierile apologeților și polemiștilor nu lasă să
se vadă o încercare de ”compromis” în ceea ce privește învățătura, cu inA
tenția de a menține credincioșii în biserică cu orice preț, ci din contră se
poate remarca o doză de severitate și adoptarea unor măsuri de proteA
jarea a bisericii sub atacurile externe din partea ereticilor. Am remarcat și
o anumită toleranță în special în disputa dintre episcopi, mediată de
Irineu, care a condus la a accepta să existe practici ecleziale diferite, ca
de exemplu date diferite în care se sărbătorea Paștele. În general tolerA
anțaDînDsânulDbisericiiDeraDdoarDfațăDdeDanumiteDobiceiuriDșiDpractici.
2) Rolul soteriologic al bisericii.În dorința de a păstra pe oameni
legați de biserică, apologeții și polemiștii, au exagerat rolul bisericii
ajungând până la a crea doctrine contradictorii cu învățătura Sfintelor
Scripturi. Se poate observa cum progresiv de la accentuarea rolului deA
terminant și benefic al bisericii în viața credinciosului (imaginea de
mamă, de casă, etc.) sAa ajuns ca biserica să fie parte componentă a proA
cesului mântuirii. Atât Irineu, cât și Ciprian, în mod explicit, afirmă că în
biserică și prin biserică se poate ajunge la mântuire. Astfel, bisericii îi
este atribuit un rol soteriologic. Polemiștii și apologeții nu explică mai
exact locul bisericii în procesul mântuirii sufletului, dacă ea mântuie prin
faptul că ea transmite mesajul mântuirii sau dacă ea este un fel de miA
jlocitorDîntreDomDșiDDumnezeu.D
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
64
3) Ierarhia bisericească.În scrierile apologeților și polemiștilor ierA
ahia bisericească este argumentată sau justificată prin succesiunea aposA
tolică și prin atacul ereticilor asupra bisericii. Credibilitatea bisericii era
întrAun anumit fel legată de credibilitatea conducătorilor ei, și cum ai
putea oare să fie întărită această credibilitate decât argumentând că ei au
această autoritate de la Domnul Isus Christos. Și dacă biserica are conA
ducători care nu au primit autoritatea de la cei care au primitAo de la
Christos printrAun transfer succesiv de autoritate, atunci acești conducăA
tori nu au credibilitate și biserica nu este o biserica autentică. Prin acest
mecanism de argumentare se elimină orice grupare eretică și orice grup
care se desparte de biserica existentă. Astfel, biserica prin episcopii săi
deține un monopol și control asupra dezvoltării oricărei comunități creșA
tine și așezării în conducere a fiecărui slujitor. Această abordare nu poate
fi justificată în totalitate de textele revelate ale Noului Testament. În fapt,
introducerea ierahiei în biserică a creat o prăpastie între slujitori și credA
incioși, dar și între slujitori și slujitori, diferența ierarhică între slujitor a
început să fie vizibilă treptat. Dincolo de ierarhizarea slujitorilor, în
scrierile apologeților și polemiștilor apare și o ierarhizare a slujirilor,
credincioșilor fiinduAle interzisă administrarea anumitor slujiri, ca de exA
emplu să oficieze euharistia sau Cina Domnului, cât și celelalte Taine ale
bisericii.DD
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
65
Scrierile apologeților și polemiștilor ne ajută să explicăm exisA
tența unor practici pe care le întâlnim astăzi în bisericile tradiționale conA
temporare printrAo reflecție asupra scrierilor părinților bisericii. Atfel
acestor practici nu le putem explica originea, fiind greu să fie distinse
dinDînvățăturaDNouluiDTestament.DD
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
66
Bibliografie
BistriţeanuDDIrineu,DSfântul:Irineu:De:Lyon.DCluj:DEdituraDDCartimpex,1998D
Bunaciu Ioan, Exegeza Textelor Biblice Controversate. București: Editura
UniversităţiiDdinDDBucureşti,1999
Bunaciu Otniel, Istoria Bisericii şi a Creştinismuluii, București:Editura UniA
versităţiiDBucureşti,1996
Cairns Earle, Crestinismul DeSa lungul Secolelor. Oradea: Editura SocieA
tateaDMisionarăDRomână,D1992D
Cheţanu Nicolae, Apologeti de Limba Latina. București: Editura InstitutuA
luiDBiblicDsiDdeDMisiuneDalDBisericiiDOrtodoxeDRomane,D1981D
Coman Ioan, Patrologia. Bucureşti: Editura Institutului Biblic si de MisiA
uneDOrtodoxă,,D1956
IrineuDalDLyonului,:Contra:ereziilor,Dvol.DIAV,Df.l.
Runcan Nichita, Istoria Literaturii Patristice din Perioada Persecuţiilor AntiS
crestine.:Constanta:EdituraDEuropolis,1999
Todoran Isodor,I Teologie Dogmatica, București: Editura Institutului Biblic
siDdeDMisiuneDalDBisericiiDOrtodoxeDRomane,D1991D
FODOREAN, Daniel / Jurnal teologic Vol 14, Nr 1 (2015): 49-67.
67
Recommended