Biografia unui geniu

"Biografia mea nu are nimic spectaculos.

Poate doar faptul ca am

trait usor somnabulic,

intre realitate si vis, sa fie

interesant”

,,Nu m-am priceput sa calatoresc prin viata, nici sa iau din ea doar peronul”

Scriitorul Octavian Paler a fost un autor eseistic de o rara finete. Chiar in cele doua romane ale sale, Viata pe un peron si Un om norocos, nu se indeparteaza de tonul eseistic, acestea fiind niste parabole care pot fi decodate si politic, dar a caror miza suprema este universala conditie umana.Ca scriitor, Octavian Paler a fost si un excelent interpret. El ne-a apropiat carti fie despre care nu auzisem, fie a caror lectura fusese superficiala. Sa ne amintim cateva titluri care au facut cariera, au fost la vremea lor best-seller-uri si care, reeditate, isi mentin audienta in randul cititorilor

Dan StancaMiercuri, 09 Mai 2007

Spunea ca e un om care vine dintr-o lume care a apus din pacate o data

cu valorile ei,valori care dadusera

Romaniei identitatea sa.Il

intrista sa vada ca omenia,bunul

simt,onoarea au ajuns azi doar

cuvinte goale…

Spunea ca e un om care vine dintr-o lume care a apus din pacate o data

cu valorile ei,valori care dadusera

Romaniei identitatea sa.Il

intrista sa vada ca omenia,bunul

simt,onoarea au ajuns azi doar

cuvinte goale…

Octavian Paler s-a născut pe 2 iulie 1926 în satul Lisa, judeţul Făgăraş, actualmente Braşov.

“N-am avut, cand eram mic, nici o jucarie. In Lisa nu functiona obiceiul ca  parintii sa le dea copiiilor jucarii. Singurul rasfat de care am avut parte se intampla dimineata cand tata isi aproipa obrazul de obrazul meu… ceeea ce ma facea fericit.”

După absolvirea şcolii primare în satul natal, în anul 1937 este admis bursier la Colegiul Spiru Haret din Bucureşti. În vara anului 1944,cu o saptămână înaintea încheierii cursurilor clasei a VII-a de liceu, are o altercaţie cu George Şerban-directorul şcolii ,care era chiar unchiul său (fratele mamei), şi este obligat să părăsească şcoala,mutându-se la Liceul Radu Negru din Făgăraş (actualul Colegiul Naţional "Radu Negru" Făgăraş,pentru a urma, în anul şcolar 1944-1945, ultima clasă de liceu, clasa a VIII-a ,secţia literară.Aici s-a remarcat ,mai ales la obiectele Filosofie, Latină, Elină

,,Se discuta pe fata despre plecarea mea. Tata zicea  ca urma sa plec la un liceu, „Spiru Haret”. Pentru mine , seara aceea a fost cea care a pus capat copilarie mele si prima traita in sec XX.”

,,Cei sapte ani cat a durat experienta mea contradictorie la „Spiru Haret”, mi-au influentat, probabil, decisiv caracterul. Ulterior, n-am mai putut indrepta nimic. Nici excesele din primul an de studentie nu mi-au fost de folos.”

La terminarea ultimei clase de liceu,o clasă cu 44 elevi,a fost declarat Promovat cu laudă. Termină liceul din Făgăraş în anul 1945 susţinând examenul de bacalaureat la Sibiu. În continuare urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie şi simultan şi pe cele ale Facultăţii de Drept din Bucuresti.

“Ma revad intr-o odaie mica, saracacioasa, cu lut pe jos, cu o lampa de gaz pe o masuta ovala. Afara, noaptea cazuta peste periferiile cartierului Ferentari. Din cand in cand, loveam cu o lingura de lemn in palaria metalica a unui ceas desteptator, pentru a-mi birui somnul, neavand un resou la care sa-mi fac o cafea. Asa mi-am pregatit examenele, patru ani, la Litere, la Drept, la Filosofie.

“In timpul anilor, cu exceptia dupa-amiezilor in care imi permiteam luxul de a merge la un film, pe bulevard, colindam bibliotecile, citind tot ce gaseam despre Evul Mediu. Scriam o „Reabilitare a Evului Mediu”, pe care o visam opera capitala, dar al carui manuscris l-am pierdut, din pacate, in toamna anului 1948.”

Are un fiu ,care a absolvit cursurile universitare în anul 1974.

Este director general al Televiziunii Române

(1965-1968).Activitatea politică

1974-1979 - Membru supleant al CC al PCR1980-1985 - Deputat

MAN de Vaslui1965-1970 -

Vicepreşedinte al Comitetului de

Radiodifuziune şi Televiziune

* 1958 debut publicistic in „Luceafarul“

* 1964 corespondent Agerpres la Roma

* 1965-1968 director general al Televiziunii Romane

* 1968-1970 director general adjunct la Radio

* 1972 a obtinut Premiul Uniunii Scriitorilor

* 1978 Premiul Academiei

* 1970-1983 redactor-sef al ziarului „Romania libera“

* 1974-1979 membru supleant al CC al PCR

* 1976 presedinte al Consiliului Ziaristilor

* 1980 a obtinut Premiul Uniunii Scriitorilor

* 1980-1985 deputat de Vaslui in Marea Adunare Nationala* 1989 devine director onorific la „Romania Libera“* 1990 membru in conducerea revistei „Romania literara“* 1990-2007 editorialist la cotidienele „Romania libera“, „Ziua“ si „Cotidianul“

Este persecutat de Securitate datorită viziunilor sale pro-occidentale şi de critica la adresa PCR şi a lui Nicolae Ceauşescu. I se stabileşte domiciliul

forţat şi i se interzic diferite activitaţi în lumea artistică.

Activitatea civică după 1989

După evenimentele din Decembrie 1989 fondează

împreună cu Ana Blandiana, Gabriel

Liiceanu, ş.a. Grupul de Dialog Social, care se

evidenţiază prin poziţiile sale anti-comuniste.

Devine, pe rând, editorialist al ziarelor România liberă, Cotidianul şi Ziua. Rămâne un jurnalist şi comentator apreciat. În ultimii ani de viaţă devine un critic acerb al clasei politice româneşti

A încetat din viaţă pe 7 mai 2007 la vârsta de 81 de ani, în urma unui stop cardio-respirator. A fost înmormântat, cu onoruri militare, în Cimitirul Sfânta Vineri.

Cărţi publicateCărţi publicate• Umbra cuvintelor• Drumuri prin memorie I (Egipt, Grecia)• Drumuri prin memorie II (Italia)• Viaţa pe un peron• Scrisori imaginare• Apărarea lui Galilei• Aventuri solitare• Deşertul pentru totdeauna• Un om norocos• Mitologii subiective• Caminante, (2004)• Autoportret într-o oglindă spartă, (2004)• Caminante. Jurnal şi contrajurnal mexican, (2005), ediţia a doua,

adăugită• Viaţa ca o coridă• Un muzeu în labirint• Eul detestabil• Vremea intrebarilor• Rugaţi-vă sa nu vă crească aripi

• A debutat, în 1958, în revista "Luceafărul" cu poemul "Ulciorul", urmat de o schiţă şi de un reportaj literar. Editorial, a debutat mult mai târziu, în 1970, cu poemele din "Umbra cuvintelor. Definiţii lirice", după care s-a consacrat în exclusivitate prozei de idei, eseistice. După 1989, autorul şi-a regândit majoritatea cărţilor, publicând noi versiuni: "Scrisori imaginare" (1992, 1998), "Apărarea lui Galilei" (1997), "Drumuri prin memorie" (1999).

Viata pe un peronViata pe un peron

• Aşteptarea ne dă iluzia că facem ceva aşteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puţin câte puţin.

• Nu există pustiu; ci doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.

• Nu m-am priceput nici să călătoresc prin viaţă, nici să iau din ea doar peronul.

• Acesta e omul, domnilor. Rezistă la multe, dar câteodată îl doboară golul din jur.

• Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obţine niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poţi să lupţi pentru tandreţe? Sau pentru duioşie? Cel mult poţi să le aştepţi.

• Să aştepţi oricât. Să aştepţi orice. Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.

• Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.

“Rege Midas al reflexivitatii, tot ce atinge Paler se face eseu, si mai ales confesiune. Autorul rosteste ades cuvîntul ,,eu” si totusi aflam derutant de putin despre omul Paler. Tendintei de a se marturisi i se opune, în scrisul lui Octavian Paler, cea a ridicarii la concept, la arhetip sau, cel putin, de a se drapa în parabola.”

(George Pruteanu)

Scrisori imaginare(1979)Scrisori imaginare(1979)

• Astăzi ştim că nu putem să facem nimic împotriva morţii, dar că trebuie să facem totul în favoarea speranţei.

• Am înţeles de mult că nu eludam moartea nevorbind despre ea şi că nu iubim mai mult viaţa recunoscând numai sărbătorile ei.

• Există, poate, o clipă în viaţa fiecăruia când vede limpede că nu negaţia este rostul lui.

• A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasa din noi.• Ştiind că vom muri, să găsim aici un argument pentru a iubi şi mai

mult viaţa.• Poate, cei care au spus cel mai mult sunt cei care au suferit cel mai

mult.• În fond, cultura este sau ar trebui să fie o anumită formă de a iubi

lumea şi de a spera.

Octavian Paler vrea să Octavian Paler vrea să spună în această carte spună în această carte

de eseuri că nu în de eseuri că nu în biblioteci a găsit biblioteci a găsit

morala acestor scrisori morala acestor scrisori imaginare, adresate imaginare, adresate

unor mari personalităţi unor mari personalităţi ale culturii, dintre care ale culturii, dintre care

unele i-au dominat unele i-au dominat lecturile şi obsesiile, ci lecturile şi obsesiile, ci pe stradă, pe ţărmul pe stradă, pe ţărmul

mării sau printre mării sau printre amintiri. amintiri.

În aceste texte În aceste texte mărturiseşte ce a mărturiseşte ce a aflat cu ajutorul aflat cu ajutorul

inimii de la viaţă şi inimii de la viaţă şi poate de aceea a poate de aceea a simţit nevoia ca simţit nevoia ca

după fiecare eseu după fiecare eseu să aşeze câte o să aşeze câte o poezie. Printre poezie. Printre

acestea se află şi acestea se află şi poezia "Avem poezia "Avem

timp", amintită de timp", amintită de atâtea ori la atâtea ori la

moartea moartea scriitorului.scriitorului.

AVEM TIMP

Avem timp pentru toate.Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

Avem timp sa citim si sa scriem,sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,sa invinovatim destinul si amanuntele,avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timpsa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,

Avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.Cand sa facem si asta murim.

AM INVATATAM INVATAT

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul ... depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie altora s-ar putea sa nu le pese. Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.

Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata CI PE CINE ai.Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca

Am invatat ca oricum ai taia, orice lucru are doua fete.Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde s-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.Am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie indiferent de consecinte.Am invatat ca sunt oameni care te iubesc dar nu stiu s-o arate.Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat dar nu am dreptul sa fiu si rau.

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta. Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten oricum te va rani din cand in cand iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altiiCateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influentapersonalitatea dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii. Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele sale.

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucrusi pot vedea ceva total diferit.Am invatat ca indiferent de consecinte cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata.

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc.Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.Am invatat ca scrisul ca si vorbitul poate linisti durerile sufletesti.

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai multiti sunt luati prea repede ...Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.Am invatat sa iubesc ca sa pot sa fiu iubit.

Apărarea lui Galilei (1978)Apărarea lui Galilei (1978)

• A dansa pe vulcani nu e neapărat o dovadă de curaj.

• Cei cu adevărat curajoşi vorbesc puţin despre curaj.

• Cel căruia îi e indiferent dacă va trăi nu are nevoie de curaj.

• Nu există experienţă căreia să nu-i poţi supravieţui dacă ai curajul să înfrunţi viaţa.

• Fericiţi cei ce dorm fără să se teamă de vise!• Poate că acesta e singurul destin: ceea ce ţinem

minte.

AVENTURI SOLITAREAVENTURI SOLITARE  

Două jurnale şi un contrajurnalDouă jurnale şi un contrajurnal

Inchin această carte părinţilor mei,care n-au văzut niciodată marea

şi au cunoscut doar aventura sacrificiului,amintindu-mi că nu le-am spus, cand trebuia,

cat de mult i-am iubit.

*Vine o vreme cand oboseşti să te tot justifici. Mai ales că asta nu serveşte la nimic. Problema nu e dacă ai avut sau nu dreptate. Trebuie să-ţi sapi grădina pană la capăt, chiar dacă nu ‘nfloreşte nimic in ea. *De fapt, nu ştiu prea bine ce regret. Mulţi spun că dacă ar lua viaţa de la capăt ar trăi-o la fel. Sunt, probabil, mulţumiţi de ce au făcut. Eu recunosc că am motive serioase să mă tem că am fost, mai degrabă, "trăit" de intamplări. Dovadă şi faptul că, acum, n-am nici un prieten apropiat, la care să ‘ndrăznesc să sun n miez de noapte dacă aş simţi nevoia să mă sfătuiesc cu cineva. Să fie, oare, şi prieteniile o problemă de noroc?

Deşertul pentru totdeaunaDeşertul pentru totdeauna

Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o dată: în ochii copilului care am fost.

,,Infarctul mi-a lămurit, cel puţin, două lucruri. Pe de o parte, am înţeles că sunt împrejurări în care egoismul e firesc. De patru luni, mă gândesc doar la speranţa că voi depăşi cu bine această vară. Pe de altă parte, e prima oară, cred, că-mi înţeleg eşecurile. Până acum, n-am avut niciodată tăria de a recunoaşte că destinul meu a fost decis de defectele mele.”

,,Există lucruri pe care le poţi avea doar dacă stai departe de ele. Făcând greşeala să le cauţi, le pierzi”’

"Cine ştie totul nu ştie nimic. Cine nu ştie nimic ştie totul"

Octavian Paler

"Un om norocos" e o carte despre oameni care nu pot iubi fiindca au fost crescuti si educati prin ura. Oameni care isi constientizeaza tot timpul conditia dar le lipseste forta de a si-o depasi.

Persoane care simt in anumite momente ca ar putea sa devina oameni in adevaratul sens al

cuvantului dar nu o fac fiindca nu sunt dispusi sa renunte la placerile de moment oferite de

razbunare.

UN OM NOROCOSUN OM NOROCOS

"Un om norocos" este povestea lui Daniel Petric, un copil care nu se ridica la nivelul asteptarilor tatalui sau si care, in timp, ajunge sa il urasca pe acesta si sa faca tot posibilul ca si tatal sau sa il urasca, la randul lui. Intre cei doi incepe un adevarat razboi psihologic iar rezultatul este trimiterea lui Daniel la scoala de corectie si, mai tarziu, la spitalul de psihiatrie. Aceste experiente fac din Daniel Petric un adevarat maestru al manipularii oamenilor si il ajuta chiar “sa scape” de la spitalul de psihiatrie si sa se inscrie la Belle Arte. Dupa ce se angajeaza ca cioplitor de cruci, ajunge, printr-o intamplare, la un azil, pe malul marii unde este angajat sa ciopleasca in marmura cate o statuie pentru fiecare batran care moare. Insa azilul se dovedeste a fi un adevarat templu al urzelilor, un centru al raului, asa cum il vede Petric, unde toti batranii sunt “sub stapanirea” Batranului, o legenda despre care toata lumea stie ca exista dar nimeni nu are curajul sa il viziteze macar, chiar daca el nu si-a mai aratat fata de ani de zile. Toti se tem, mai putin Petric.

• Omul a simţit todeauna nevoia să înalţe o credinţă în mijlocul întebărilor, un orgoliu în mijlocul greşelilor, şi să le apere...

• Toate sunt întradevăr trecătoare.• ...există înfrângeri care nu coboară ci înalţă.• ...există întrebări pe care ni le punem nu pentru

a da un raspuns, ci pentru a auzi întrebarea.• Începem să murim când nu mai avem puterea

de a opta.

CaminanteCaminante Jurnal(şi contrajurnal)mexican. (1980)

Cândva, mi-am zis că la bătrâneţe mă voi feri de patru gafe: 1. Nu mă voi plânge ca nu mai sunt tânar. 2. Nu voi da sfaturi nimănui. 3. Nu voi invoca mereu experienţa mea. 4. Şi nu voi povesti de o sută de ori acelaşi lucru. De bine, de rău, primele trei le respect. Ce rost ar avea să mă plâng

că nu mai sunt tânăr? N-aş face decât să îngreunez o situaţie şi aşa dificilă. Să dau sfaturi, n-am chef. Şi nici n-are nimeni nevoie de ele. Iar despre experienţa mea ce-aş putea spune? Poate, doar că viaţa a avut un sens câtă vreme n-am ţinut să-i dau unul. În clipa în care am încercat s-o fac, mi-a sunat în urechi, ironică, vorba Eclesiastului despre deşertăciune. Ultima regulă era, însă o dovadă de superficialitate. N-am prevăzut că, într-o zi, aş putea suferi de un exces de memorie, cum suferă alţii de un exces de suc gastric. Pe urmă, nu bănuiam, ceea ce ştiu azi, că trecutul nu e o arhivă, o magazie unde găseşti şi azi, şi mâine, şi poimâine aceleaşi lucruri, mai uzate, mai pline de praf, dar în fapt aceleaşi.

Autoportret într-o oglindă spartă,Autoportret într-o oglindă spartă,(2004)(2004)

• ...e prea tarziu sa mai dau inapoi. Din moment ce am cedat vanitatii de a ma inchipui cu o muleta in mana, nu-mi ramane decat sa incerc sa nu renunt la iluzia ca as pute deveni intr-o zi cum mi-ar placea sa fiu acum.

• Trebuie să ai libertatea să te aperi inclusiv de propriile tale cuvinte, deoarece câteodată reuşeşti să spui foarte puţin din ce ai dorit să spui.Omul e un zeu pe dos. Dacă zeii tac, el e osândit să vorbească, să aleagă sau să fugă de o alegere.

Există ceva şi mai oribil decât moartea: transformarea agoniei în spectacol.Argumentul că există măcar şansa luptei pentru taur nu poate fi valabil întrucât acesta nu are habar de asemenea onoare, auzind în schimb doar urletele în timp ce este încontinuu hărţuit.Corida seamănă cu un anume gen de istorie care a silit oamenii să se ucidă între ei.

Viaţa ca o coridăViaţa ca o coridă

• Pornind de la autoportret, autorul analizeaza structura interioara a picturii marilor pictori. Octavian Paler reuseste sa creeze un „roman“ in care personajele sunt cativa din marii pictori ai lumii.

• ,,Cand Columb a plecat in prima sa calatorie,singura lui sansa era sa se roage.Credinta in misiunea lui era singurul sprijin inainte de a descoperi America.In a doua calatorie n-a mai fost nevoie sa repete un lucru deja facut,busola a inlocuit rugaciunea.”

• ,,Dar drumul spre noi insine e mai pretentios.El ne aduce aminte de Narcis?Nu,Narcis trebuie scos din cauza.El ar fi renuntat cu siguranta sa isi faca autoportretul daca ar fi fost artist”

EUL DETESTABILEUL DETESTABIL

Rugaţi-vă să nu vă creasca aripi(1995)Rugaţi-vă să nu vă creasca aripi(1995)

ÎNTR-O GARĂ

Dimineaţa e abia presimţită şi totuşisunt destui călători care vin şi călători care pleacă.

De ce vin? De ce pleacă?Dar e prea devreme să întreb.

Filosofii, istoricii, profeţii şi toţi ceilalţi care se ocupăde sensul existenţei dorm încă. Au citit până noaptea târziu

şi nu pot să-i trezesc la o oră atât de nepotrivită.Există şi călători care stau şi aşteapt, bineânţeles

în sala de aşteptare, cuminţi, dar şi pe peroane. Ce aşteaptă?Dorm însă şi psihologii sau cum se mai cheamă cei care ştiucâte lucruri poate să aştepte un om şi, în general, ce rol are

aşteptarea în lume. Nici pe ei nu pot să-i trezesc. Sunt obosiţi,extenuaţi de probleme serioase, nu se cade să-i deranjez

pentru un fleac, fiindcă eu în gara aceasta, în dimineaţa aceasta,care nu e încă dimineaţă, e jumate noapte,

nu ştiu de ce stau oamenii prin sălile de aşteptare ale veacului.Unii au renunţat să aştepte. Au aţipit, pur şi simplu,

între două ţipete de locomotivă. Au uitat de veniri,au uitat de plecări, au uitat de vacarmul din gara. E bine? E rău?

Nu ştiu. Cei care ne explică astfel de lucruri complicatedorm şi ei. E normal. Sunt din ce în ce mai multe întrebări

şi ei trebuie să dea din ce în ce mai multe explicaţiiîn timp ce inexplicabilul creşte ca o noapte imensă sau

ca o dimineaţă imensă. Încât, stau mai departe în aceastăjumătate de mirare şi jumătate de spaimă, prudent,

să nu fac o gafă care să atragă atenţia celorlaţi asupra mea.Ar întoarce toţi capu. Ce caută ăsta aici,

într-o gară, cu întrebările lui? Aici nu e oracolul din Delfi.Aici oamenii vin şi pleacă, aşteaptă sau moţăie,

dar nimeni, absolut nimeni nu-şi permite să pună întrebări.Deci, mă strecor din gară

tiptil şi plec să umblu pe străzi. E mai bine.Singurul lucru care mă-ncurcă e că nu ştiu

la ce oră se scoala filosofii, istoricii, profeţii, psihologiişi cei care ne explică lucruri complicate, prin urmarenu ştiu cât va trebui să umblu fără noimă pe străzi.

Şi nu pot nici să întreb trecătorii. Riscsă nimeresc vreunul dispus să mă ia peste picior

şi să râdă: "Nu ştiai? Ne-am hotărât să venim, să plecăm,să aşteptam şi chiar să murim fără să ne mai punem întrebarea

de ce. Lumea s-a transformat într-o gară, nu vezi?"Mai bine nu întreb. Tac şi mă uit la ferestre.

Tu spui, liniştit: "adevăr".Ei se uită la tine şi tac,

fără să priceapă ce vrei,dar pentru că sunt oamnei

educaţiîntreabă: "Cât costă?"

Tu le araţi mâinile goale,dar ei nu mai pricep gestul de

multşi, nedumeriţi, dau să plece.

Tu alergi şi le spui: "speranţă".Politicoşi, ei se opresc şi te

întreabăîncă o dată: "Cât costă?"

Iar tu nu ştii ce valoare are speranţa. Şi taci.

PERPLEXITATEPERPLEXITATE

,,E atata mitocanie,atata grosolanie incat ma simt descumpanit deseori.In Romania de astazi traiesti intr-o gravacriza a valorilor. »

Paradoxul vremurilor noastre in istorie

este ca avem cladiri

mai mari,dar sufletemai mici;

Autostrazi mai largi,dar minti

maiinguste.

Cheltuim mai mult,dar avem mai putin;cumparam mai mult,dar ne bucuram mai putin.

Avem case mai

mari,dar familii mai mici.Avem mai

multe accesorii,dar mai

putin timp;

Mai multe functii,dar mai

putina minte,mai multe cunostinte,

dar mai putina judecata,mai multi experti si

totusi mai multe probleme,mai

multa medicina,dar mai putina

sanatate.

Bem prea mult,fumam prea mult,cheltuim prea nesabuit,radem prea putin,conducem prea

repede,ne enervam prea tare,ne culcam prea tarziu…

Ne sculam prea obositi,citim prea

putin,ne uitam prea mult la

televizor si ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile,dar

ne-am redus valorile.

Vorbim prea mult,iubimprea rar si uram

prea des.Am invatat cum sa ne castigam existenta,dar nu cum sa ne facem

o viata.

Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.Am ajuns pana la luna si

inapoi,dar avem probleme cand

trebuie sa traversam strada

sa facem cunostinta cu un

vecin.

Am cucerit spatiul cosmic,dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari,dar nu mai

bune.

Am curatat aerul,dar am poluat solul.Am cucerit atomul,

dar nu si prejudecatile

noastre.

Scriem mai mult,dar invatam mai putin. Planuim mai multe,dar realizam mai putine.

Am invatat sa ne grabim,dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe computere:sa detina mai multe informatii,sa produca mai multe copii ca

niciodata,dar comunicam din ce in ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete; oamenilor mari si caracterelor meschine;

profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile in care avem

doua venituri,dar mai multe

divorturi,case mai frumoase,

dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile in care avem

excursii rapide,scutece

de unica folosinta,moralitate

de doi bani, aventuri de o

noapte…

…corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare

de la bucuriela liniste

si la moarte…

Sunt niste vremuri in care sunt prea multe

vitrine,dar nimic in interior.

Vremuri in care tehnologia iti poate aduce

aceasta scrisoare si in

care poti decide fie sa impartasesti

acest punct de vedere,fie sa stergi acest

mesaj.

Aminteste-ti sa petreci

timp cu persoanele iubite,pentru ca nu vor fi langa tine

o eternitate.

Aminteste-ti sa spui o

vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel

copil va creste curand si va pleca de

langa tine.

Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te

costa nimic.

Aminteste-ti sa spui “te iubesc” partenerului si persoanelor pe

care le indragesti, dar mai ales sa o

spui din inima.O sarutare

si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt

sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana sisa pretuiesti acel moment pentru ca intr-o zi

acea persoana nu va mai fi langa tine.Fa-ti timp sa iubesti,fa-ti timp sa vorbesti,

fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.

Tuturor prietenilor mei,va multumesc ca existati.

Am visat că îi luam un interviu lui Am visat că îi luam un interviu lui Dumnezeu.Dumnezeu.

””Ce te surprinde cel mai mult la Ce te surprinde cel mai mult la mintea umană?..."mintea umană?..."

Dumnezeu a zâmbit. Dumnezeu a zâmbit. ”timpul meu este veşnic; ”timpul meu este veşnic; Ce întrebări te preocupă Ce întrebări te preocupă şi ai vrea să mă întrebi?”şi ai vrea să mă întrebi?”

””Dacă ai timp ..." am spus eu.Dacă ai timp ..." am spus eu.

””Deci, ai vrea să-mi iei un interviu?" Deci, ai vrea să-mi iei un interviu?" a întrebat Dumnezeu. a întrebat Dumnezeu.

DUMNEZEU RĂSPUNDE...

”Faptul că se plictisesc în copilărie şi se grăbesc să crească, iar apoi tânjesc să fie iar copii.

Faptul că se gândesc cu temere la viitor uită prezentul,ca şi cum nu ar trăi nici în prezent nici în viitor.

Faptul că trăiesc ca şi cum n-ar muri niciodată,şi mor ca şi cum n-ar fi trăit niciodată..."

Faptul că îşi pierd sănătatea încercând să facă bani iar apoi îşi pierd banii să-şi refacă sănătaatea.

Mâinile lui Dumnezeu le-au luat pe ale mele a fost linişte un timp, apoi am întrebat...

”Ca şi părinte, care sunt câteva din lecţiile vieţii pe care

ai vrea să le înveţe copiii tăi?"

Dumnezeu a replicat cu un zâmbet : ”Să înveţe că ei nu pot face pe nimeni

să-i iubescă. Ceea ce pot face este să se lase ei înşişi

iubiţi.

Să înveţe că ceea ce este cel mai valoros nu Să înveţe că ceea ce este cel mai valoros nu este este ceeaceea ce ei au în vieţile lor ci ce ei au în vieţile lor ci pe cinepe cine au au în vieţile lor.în vieţile lor.

Să înveţe că nu este bineSă înveţe că nu este binesă se compare pe ei să se compare pe ei

înşişi cu alţii.înşişi cu alţii.

Să înveţe că un om bogatSă înveţe că un om bogatnu este acela care are cel mai nu este acela care are cel mai multmultci acela care are nevoie de cel ci acela care are nevoie de cel mai puţinmai puţin

Să înveţe că doar în câteva secunde poate Să înveţe că doar în câteva secunde poate deschidedeschide

răni adânci în persoana pe care o iubeşterăni adânci în persoana pe care o iubeşteşi s-ar putea să treacă ani întregi ca ele să şi s-ar putea să treacă ani întregi ca ele să

se vindece.se vindece.

Să înveţe să ierteSă înveţe să iertepracticând iertarea.practicând iertarea.

Să înveţe că existăpersoane care îi iubesc

tandru,dar pur şi simplu nu ştiu

cum să-şi exprimesentimentele.

Să înveţe că banii pot cumpăraorice, dar nu şi...

FERICIREA!!!!

Să înveţe că doi oameni pot să Să înveţe că doi oameni pot să privească la acelaşi lucru şiprivească la acelaşi lucru şi

să-l vadă diferit.să-l vadă diferit.

Să înveţe că nu este întotdeauna Să înveţe că nu este întotdeauna de ajuns ca ei să fiede ajuns ca ei să fie

iertaţi de alţii, ci trebuie să se iertaţi de alţii, ci trebuie să se ierte pe ei înşişi.ierte pe ei înşişi.

“Şi să înveţe că Eu sunt aici -- întotdeauna.”

Astfel se incheie o conceptie mica a marii biografii OCTAVIAN PALER

,,E foarte greu sa fii cu adevarat sincer pana la capat,sa nu-ti

mai pese cum pari,sa refuzi sa pozezi.

Poate ca mi-a trebuit mai mult decat altora sa imi risipesc

rezervele de naivitate cu care am plecat la drum. ‘’