Psihodiagnoza personalitatii ch eysenck

UNIVERSITATEA ‘SPIRU HARET’ BRASOVFACULTATEA DE PSIHOLOGIE – PEDAGOGIESPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

- PSIHODIAGNOZA PERSONALITATII -

An III, semestrul II

Titular curs, Lector dr. GABRIELA DIMA

Modalitati de investigare

a personalitatii

Testele de personalitate au fost create mai tarziu decat cele de inteligenta, dar tot din ratiuni practice: selectia recrutilor in primul razboi mondial; au aparut primele inventare autoaplicate – interviuri psihiatrice standardizate - cu intrebari scrise si raspunsuri structurate ‘adevarat’ sau ‘fals’.

Probele prin care se realizează investigarea personalităţii sunt extrem de diverse - reflectand multitudinea de definitii si caracteristici identificate de-a lungul timpului.

Definirea personalitatii Personalitatea = ‘integrare progresiva, dar

niciodata completa a tuturor sistemelor care privesc adaptarile caracteristice ale unui individ la mediile sale variate’ (Allport, dupa Clinciu 2005)

Personalitate este ansamblul de comportamente, aptitudini, motivaţii etc., a căror unitate şi permanenta constituie o individualitate, unicitatea fiecăruia, o constelaţie specifică şi unică de proprietăţi ale individului (Larousse 1994)

Personalitatea = configuratie unica, relativ stabila de insusiri psihice care sunt definitorii pentru o

persoana si ii confera individualitatea

Modalitati de investigare a personalitatii

Psihodiagnoza distinge niveluri distincte de analiza: Comportamentul – abordat de behavioristi, insumeaza

manifestarile observabile direct; este cel mai variabil aspect al personalitatii, dependent de context si situatie; investigat prin testele obiective de personalitate si abordarile experimentale.

Trasatura de personalitate – arata tendinta unei persoane de a se manifesta in comportamente asemanatoare in situatii diferite, variabile; investigate prin chestionarele de personalitate.

Factorul de personalitate – reuneste un ‘cluster’ de trasaturi ce au tendinta sa se asocieze la majoritatea indivizilor, dincolo de variabilitatea situatiilor; determinarea factorilor de personalitate se fundamenteaza pe modelul matematic, statistic (analiza factoriala).

Tipul de personalitate – este o configuratie care permite clasificarea oamenilor in grupuri; are gradul cel mai mare de generalitate.

Metode de investigare a personalitatii

Metode obiective – cu ajutorul cărora se urmăreşte cunoaşterea directă a comportamentului subiectului, a diferitelor lui reacţii perceptibile (observatia, înregistrări şi măsurători psihofiziologice);

Metode subiective, în care subiectul, pentru a fi cunoscut, este pus să vorbească despre sine sau sa raspunda in scris la anumite intrebari (anamneza, chestionare, scale de apreciere).

Metodele proiective - se bazează pe ideea că o persoană îşi va "proiecta" propriile trăsături de personalitate prin stimularea cu o sarcina ambigua; acceseaza nivelele mai profunde ale personalitatii umane.

Metode nestructurate – observatia si interviul nestructurat; tehnicile proiective;

Metode structurate – chestionarele, inventare de personalitate

Metode subiective: Chestionare si inventare de

personalitate Chestionarele / inventarele de personalitate

sunt măsurări prin auto-relatare (self-report); Construcţia lor este similară cu cea a testelor

psihologice, cu diferenţa că răspunsurile se bazează pe opinii, aprecieri sau atitudini (nu pe informaţii verificabile din exterior).

Raspunsurile solicitate pot fi: dihotomice (adevărat / fals) cu alegere multiplă sau forţată din mai multe

variante cu răspunsuri scalate pe o scală cu trei sau mai

multe trepte (ex. de acord, nesigur, în dezacord) cu răspunsuri construite (ca în chestionarele de

completare a unor propoziţii).

Probleme în evaluarea prin chestionare

Intrebările cele mai frecvente vizeaza încrederea în ceea ce subiecţii relatează despre ei, sau acurateţea cu care chestionarele pot relata ceva despre structura personalităţii unui individ.

Distorsiunile, falsificările răspunsurilor (faking) sunt de mai multe categorii:

răspunsuri specifice dezirabilităţii sociale, obişnuinţe mai generale de prezentare a imaginii propriei persoane (subapreciere / supraapreciere) care pot cauza distorsiuni neintenţionate,

lipsa capacităţii de autoapreciere completare la intamplare.

Multe din chestionarele de personalitate posedă scale pentru detectarea falsificării răspunsurilor (MMPI -"Scală de minciună", EPQ-ul scala "Lie", CPI-ul "Good Impression", "Well-being" şi "Communality“)

Abordarea factoriala a personalitatii

Abordarea factoriala Modelul teoretic si chestionarele

construite de Eysenck Modelul teoretic si chestionarele

construite de Cattell


Analiza factoriala a fost dezvoltata initial ca un mijloc de investigare şi identificare a factorului general g (Spearman); începând cu Thurstone (modelul celor 7 abilităţi mintale primare) analiza factorială s-a centrat mai mult pe factorii de grup.

Metoda s-a generalizat nu numai in studiul inteligentei, ci si al personalitatii si creativitatii.

Promotori ai analizei factoriale in studiul personalitatii sunt H.J. Eysenck şi R.B. Cattell;

Diferentierile dintre cei doi provin de la tipul de analiza factoriala pe care au promovat-o:

Eysenck – metoda ortogonala (factorii se afla in unghi drept, fara sa fie corelati intre ei);

Cattell – metoda factorilor oblici (factorii de personalitate au o oarecare intercorelatie intre ei exprimata in axele oblice).


Specificul metodei analizei factoriale: Incepe cu obtinerea unui numar foarte larg de

scoruri pentru diferite aspecte ale comportamentului subiectilor dintr-o populaţie considerabil de mare;

Se identifica un număr mic de factori bazali responsabili de variabilitatea rezultatelor;

După ce s-au determinat factorii şi semnificaţia acestora printr-un nume sau o etichetă, se genereaza instrumentele care îl măsoară mai eficient decât determinarile originale

Factorii au niveluri diferite de generalitate, e.g. factorii de grup, factorii specifici

Teoria factoriala a lui Eysenck Eysenck, Hans Jurgen (n. 1916) – psiholog englez,

născut la Berlin; fost profesor de psihologie la Universitatea din Londra (1955 – 1983); recunoscut pentru munca sa în domeniul cercetării psihometrice a personalitatii si inteligentei umane.

A intreprins numeroase studii experimentale şi de laborator: adept al empirismului, in viziunea lui a te baza doar pe chestionare, evaluări sau autoevaluări ale comportamentului înseamnă să depinzi de date ‘subiective’; sunt necesare informatii factuale, obiective dintr-o varietate de surse: date anamnestice, biografice, determinari fizice, masuratori fiziologice, autoevaluări, evaluari ale comportamentelor făcute de altii (Eysenck, 1953) – abordarea ‘personalitatii intregi’ (dupa Minulescu 2005);

Teoria lui Eysenck asupra personalitatii

Preocuparile principale merg spre o fundamentare biologica a comportamentului; adept al teoriilor genetice care accentueaza rolul innascutului in determinarea diferentelor psihologice dintre oameni;

Eysenck a dezvoltat un model factorial ortogonal tridimensional al personalităţii; cei 3 factori sunt conceputi ca un continuum de-a lungul caruia se pozitioneaza persoanele:

Extraversia (extraversie – introversie) Nevrotismul (stabilitate – instabilitate emotională ) Psihoticismul (adaptabilitate – psihotism)

Analiza celor trei factori / dimensiuni de personalitate releva ‘tipul de personalitate’ (cel mai inalt ca grad de generalitate); prin combinarea factorilor extraversie si nevrotism Eysenck dă o nouă întemeiere tipologiei hipocratice a temperamentelor: coleric, sangvinic, flegmatic si melancolic

Definirea celor 3 factori ai personalitatii – perspectiva genetica

Cei 3 factori au o importanta contributie ereditara in gradientul de normalitate – anormalitate:

Extraversia – introversia (concepte de bază ale teoriei sale, teoretizate de catre C.G. Jung) – sunt explicate prin teoria nivelului innascut al excitarii nervoase, controlat de sistemul reticulat activator ascendent (SRAA): introvertiţii se nasc cu un nivel ridicat al

excitaţiei (de aceea evita excitatia) extravertii au nevoie de schimbări mai intense

pentru a se declanşa trezirea bioelectrică a creierului (de aceea cauta excitatia).


Nevrotismul (instabilitatea emotionala) - este legat de sistemul limbic si activarea emotiilor la nivelul sistemului nervos automat (ariile hipocampice şi amigdaliene ca sediu al emoţiilor); ideea si-a gasit numeroase confirmari ulterioare.

Psihoticismul – este pus in legatura cu sistemul hormonal androgin, cu glandele ce dezvolta si mentin caracteristicile masculine (activismul şi agresivitatea); ideea şi-a găsit mai puţine confirmări ulterioare.


Cauzalitatea genetica apare ca ‘predispozanta’, defineste tendintele naturale de a reactiona (aspectele genotipice); se masoara prin tehnici experimentale, de laborator.

Comportamentul observabil este rezultatul interactiunii cu mediul (aspectele fenotipice) si se masoara prin chestionare.

Chestionarele EysenckCa bază empirică, studiile sale au inceput in 1940, identificând doi

factori: extraversia (E) si nevrotismul (N);Primul chestionar, Maudsley Medical Questionnaire (MMQ – 1952)

cuprindea doar o scară de nevrotism alcătuită din 40 de itemi; Maudsley Personality Inventory (MPI – 1959) conţinea scala

pentru nevrozism şi extraversie; Eysenck Personality lnventory (EPI – 1964) adăuga: o scară

L (Lie), pentru a detecta minciuna, disimularea, se dezvolta si o forma paralela, limbajul este mai accesibil nivelurilor mai putin educate;

Eysenck Personality Questionnaire (EPQ - 1979) introduce variabila psihoticismului;

S-a construit o varianta EPQ pentru varstele 7 – 15 ani cu etaloane diferentiate pe varsta si sex, datorita diferentelor intre baieti si fete la scalele P – psihoticism (agresivitatea si ostilitatea sunt mult mai asociate cu sexul masculin), N – nevrozism si L - minciuna (dau scoruri mai mari la fete);

Varianta romaneasca a testului EPQ a fost experimentată în 1990 (Băban, Derevenco şi Eysenck) si cuprinde 79 de itemi;

Inventarul de personalitate Eysenck - EPI

EPI masoara personalitatea prin 2 dimensiuni independente una de alta : extraversia si nevrotismul;

Chestionarul cuprinde 57 de itemi: Scala (E) – Extraversie - 24 de itemi Scala (N) – Nevrotism - 24 de itemi Scala (L / Lie) – ‘Minciuna’ - 9 itemi;

Subiectul raspunde la intrebari prin ‘Da’ sau ‘Nu’; Cotarea se face dupa grila: se acorda 1 punct

pentru fiecare raspuns identic cu grila. Dispune de forme paralele (Forma A si Forma B)

pentru cazurile in care se doreste retestarea.

Interpretarea scalelor EPIScala extraversie – introversie (E) se defineşte

trăsăturile de afirmare, sociabilitate, energie de viaţă şi dominanţă.

Notele mari sunt caracteristice extraversiunii, notele mici introversiunii.

EXTRAVERTUL – este sociabil, ii plac activitatile distractive, are mulţi prieteni, simte nevoia de a discuta cu oamenii şi nu îi place să lucreze de unul singur; işi asumă uşor riscul, îi place aventura şi se expune pericolelor; tinde spre emoţii puternice, doreşte agitaţia şi este in general impulsiv; ii place să facă glume, este oscilant, optimist, are tendinţa de a fi agresiv şi işi pierde cu uşurinţă stăpânirea de sine; artistic, înclinat spre exterior; in creaţia estetică, produce un desen împrăştiat, adesea cu subiect abstract; tip alert, cu iniţiativă şi bun organizator; tinde să se supraaprecieze şi să accepte doar propriul punct de vedere

Interpretarea scalelor EPI

INTROVERTUL – este liniştit, retras, introspectiv, are o viaţă interioara bogată; este tipul gânditor, indicat pentru cercetare, posedă gândire abstractă, dar un spirit de observaţie mai puţin dezvoltat căci este orientat spre interior şi oarecum rupt de exterior; uşor tensionat, căci îi lipseşte uşurinţa exteriorizării bogatelor trăiri interioare; in relaţiile sociale este rezervat şi distant, neîncrezător şi planificat (non-impulsiv); inclinat spre un mod de viaţă ordonat, nu agreează agitaţia, îşi domină agresivitatea şi nu-şi pierde uşor cumpătul; tinde să se subaprecieze.

Interpretarea scalelor EPIScala instabilitate emotionala (nevrotism) –

stabilitate (N)

NEVROTISMUL este caracteristic notelor ridicate; este definit de interrelaţia dintre trăsăturile de anxietate, depresie, autoapreciere scăzută, timiditate, toate datorate lipsei de control emoţional; reacţiile emoţionale puternice ale instabilului interferă cu adaptarea sa scazuta la evenimentele de viată şi îl conduc spre reacţii emoţionale iraţionale, adesea rigide.

STABILITATEA EMOTIONALA – caracteristica notelor scazute, respectiv lipsei emotionalitatii sau apatiei; sunt persoane greu de stimulat emoţional, reacţiile emoţionale sunt slabe ca intensitate, lente, intră greu în atmosfera emoţională şi au tendinţa de a reveni la starea de calm, ‘plat’ repede după activarea emoţională.

Interpretarea scalelor EPI

Scala de minciuna (L) - afirma comportamente sociale dezirabile, dar pe care marea majoritate a populatiei le incalca in comportamentul informal. Notele mici indica sinceritatea raspunsurilor Notele mari sunt masuri ale raspunsurilor

dezirabile, conformiste sau disimulative.

Scala L este orientativa in interpretarea rezultatelor chestionarului

Tipologia temperamentala Din combinarea celor doua scale rezulta: Colericul (extravertit şi instabil) - este sensibil,

neliniştit, agresiv, excitabil, impulsiv, activ, optimist;

Sangvinicul (extravertit şi stabil emoţional) - este deschis, cald, sociabil, comunicativ, vorbăreţ, plin de viaţă, dinamic, fara griji, cu aptitudinea naturala de a fi lider;

Flegmaticul (introvertit şi stabil) - este foarte calm, liniştit, temperat, controlat, paşnic, reflexiv, pasiv, grijuliu;

Melancolicul (introvertit şi instabil) - este liniştit, dar pesimist, sobru, rigid, temător, nesociabil, cu mari fluctuaţii ale dispoziţiei.

Chestionarul de personalitate Eysenck - EPQ

Include fata de EPI si o a patra scala: PSIHOTISMUL - este definit de interrelaţiile

dintre trasaturile de agresivitate, egocentrism, comportament antisocial şi lipsa de empatie; Cotele ridicate - specifice psihotismului indica

tendinţa de a produce tulburări, a fi solitar, a arăta cruzime, ostilitate fata de ce ceilalti, preferinta pentru lucruri ciudate şi neobişnuite;

Cotele scazute - specifice adaptabilitatii, indica persoane socializate, cu tendinta de a acorda un mare respect regulii sociale, convenţiilor, drepturilor celorlalţi; au nivele de aspiraţie adaptate la realitate.

Observatie: Desi sunt utilizati termeni psihiatrici, semnificatia

lor nu este in acest caz propriu-zis clinica, intrucat se adreseaza persoanelor normale;

Doar la o mică proporţie de persoane care prezintă un nivel înalt de psihotism este posibil să se dezvolte o condiţie psihotică propriu-zisă; spre exemplu schizofrenia este la un capăt extrem al dimensiunii psihotism si include de asemenea nivele înalte de criminalitate, psihopatie, tulburări de tip maniaco-depresiv.

Utilitate si calitati psihometrice

EPI si-a dovedit utilitatea intr-o mare varietate de situatii din domeniul industrial, scolar, clinic, aplicatii experimentale;

Elaborarea chestionarelor de personalitate ale lui Eysenck are o puternică validitate de construct, intrucat pleaca de la o teorie bine articulată asupra personalităţii;

Fidelitatea test – retest este buna depasind .85

Spiritual

Psihodiagnoza personalitatii ch eysenck