307
XIII: Puterea socială şi spiritul uman.......................................... 127 XIV: Puterea în artă..................................................................... 134 XV: Geniul şi puterea creativităţii................................................ 138 XVI: A supravieţui succesului...................................................... 143 XVII: Sănătatea fizică şi puterea................................................. 146 XVIII: Sănătatea şi procesul îmbolnăvirii................................... 150 PARTEA a IlI-a înţelesul.......................................................... 157 XIX. Baza de date a conştiinţei................................................... 159 XX: Evoluţia conştiinţei.............................................................. 164 XXI: Studiul conştiinţei pure....................................................... 173 XXII: Lupta spirituală................................................................. 181 XXIII: în căutarea adevărului...................................................... 188 XXIV: Concluzie......................................................................... 198 Anexa A....................................................................................... 204 Anexa B....................................................................................... 205 Anexa C....................................................................................... 209 Glosar.......................................................................................... 210 Note de subsol............................................................................. 217 Despre Autor............................................................................... 229 Cuvânt înainte Imaginaţi-vă ce ar fi dacă aţi avea acces la un răspuns simplu, prin da sau nu, la orice întrebare pe care aţi dori s-o puneţi? Un răspuns adevărat şi demonstrabil. La orice întrebare. Gândiţi-vă la asta. Fie că e vorba de întrebările care ne frământă pe toţi într-un anumit moment al vieţii "Oare prietena mea se vede cu vreun alt tip?" (Da/Nu) "Oare copilul spune tot adevărul cu privire la situaţia sa şcolară?" (Da/Nu) sau de chestiuni mai complexe ca: "Oare aceasta este o investiţie sigură?" (Da/Nu) sau "Această carieră merită să fie urmată?" (Da/Nu). Ce-ar fi dacă fiecare dintre noi am avea această posibilitate? S-ar impune imediat implicaţii uluitoare. Gândiţi-vă din nou. Ce s-ar întâmpla cu greoiul şi - mult prea adesea - fragilul şi imperfectul nostru sistem judiciar, dacă ar exista un răspuns clar şi confirmabil la întrebarea, "Oare X este vinovat de acuzaţiile care-i sunt aduse?" (Da/Nu). Ce s-ar întâmpla cu politica, dacă ne-ar sta în măsură să punem întrebarea, "Candidatul X are de gând oare să-şi îndeplinească cinstit promisiunile pe care le-a făcut în campanie?" (Da/Nu) - şi am primi cu toţii acelaşi răspuns? Şi ce s-ar întâmpla cu publicitatea, cu retorica? Aţi prins ideea. Dar nu e vorba numai de atât. Ce-o să se întâmple cu naţionalismul? ("Oare naţiunea X este cu adevărat dedicată democraţiei")? Cu guvernul? ("Această lege chiar vine în întâmpinarea intereselor cetăţenilor")? Dacă este adevărat, aşa cum se spune, că omul a învăţat să mintă la numai o oră după ce a învăţat să vorbească, atunci un fenomen de genul celui pe care-1 aducem în discuţie ar constitui geneza celei mai fundamentale schimbări în domeniul cunoaşterii umane, de la începuturile societăţii până acum. Transformările pe care le-ar implica - începând de la domeniul comunicării până la etică (de la conceptul fundamental al acesteia, până la fiecare detaliu

Ochiul sinelui david r. hawkins

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Ochiul sinelui   david r. hawkins

XIII: Puterea socială şi spiritul uman.......................................... 127

XIV: Puterea în artă..................................................................... 134

XV: Geniul şi puterea creativităţii................................................ 138

XVI: A supravieţui succesului...................................................... 143

XVII: Sănătatea fizică şi puterea................................................. 146

XVIII: Sănătatea şi procesul îmbolnăvirii................................... 150

PARTEA a IlI-a înţelesul.......................................................... 157

XIX. Baza de date a conştiinţei................................................... 159

XX: Evoluţia conştiinţei.............................................................. 164

XXI: Studiul conştiinţei pure....................................................... 173

XXII: Lupta spirituală................................................................. 181

XXIII: în căutarea adevărului...................................................... 188

XXIV: Concluzie......................................................................... 198

Anexa A.......................................................................................204

Anexa B....................................................................................... 205

Anexa C....................................................................................... 209

Glosar.......................................................................................... 210

Note de subsol............................................................................. 217

Despre Autor............................................................................... 229

Cuvânt înainte

Imaginaţi-vă ce ar fi dacă aţi avea acces la un răspuns simplu, prin da sau nu, la orice întrebare pe care aţi dori s-o puneţi? Un răspuns adevărat şi demonstrabil. La orice întrebare.

Gândiţi-vă la asta.Fie că e vorba de întrebările care ne frământă pe toţi într-un

anumit moment al vieţii "Oare prietena mea se vede cu vreun alt tip?" (Da/Nu) "Oare copilul spune tot adevărul cu privire la situaţia sa şcolară?" (Da/Nu) sau de chestiuni mai complexe ca: "Oare aceasta este o investiţie sigură?" (Da/Nu) sau "Această carieră merită să fie urmată?" (Da/Nu).

Ce-ar fi dacă fiecare dintre noi am avea această posibilitate?S-ar impune imediat implicaţii uluitoare.Gândiţi-vă din nou.Ce s-ar întâmpla cu greoiul şi - mult prea adesea - fragilul şi

imperfectul nostru sistem judiciar, dacă ar exista un răspuns clar şi confirmabil la întrebarea, "Oare X este vinovat de acuzaţiile care-i sunt aduse?" (Da/Nu).

Ce s-ar întâmpla cu politica, dacă ne-ar sta în măsură să punem întrebarea, "Candidatul X are de gând oare să-şi îndeplinească cinstit promisiunile pe care le-a făcut în campanie?" (Da/Nu) - şi am primi cu toţii acelaşi răspuns?

Şi ce s-ar întâmpla cu publicitatea, cu retorica?Aţi prins ideea. Dar nu e vorba numai de atât. Ce-o să se

întâmple cu naţionalismul? ("Oare naţiunea X este cu adevărat dedicată democraţiei")? Cu guvernul? ("Această lege chiar vine în întâmpinarea intereselor cetăţenilor")?

Dacă este adevărat, aşa cum se spune, că omul a învăţat să mintă la numai o oră după ce a învăţat să vorbească, atunci un fenomen de genul celui pe care-1 aducem în discuţie ar constitui geneza celei mai fundamentale schimbări în domeniul cunoaşterii umane, de la începuturile societăţii până acum. Transformările pe care le-ar implica - începând de la domeniul comunicării până la etică (de la conceptul fundamental al acesteia, până la fiecare detaliu

Page 2: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Prefaţă

E foarte dificil de explicat ceva simplu. O mare parte a acestei cărţi e dedicată tocmai clarificării unui astfel de lucru extrem de simplu. Dacă vom reuşi să înţelegem pe de-a-ntregul măcar şi un singur lucru simplu, ne vom dezvolta mult capacitatea de a înţelege natura universului şi a vieţii înseşi.

Astăzi, kinesiologia este o ştiinţă bine determinată, bazată pe testarea răspunsului muşchilor la stimuli. Un stimul pozitiv provoacă un răspuns muscular puternic, unul negativ generează o slăbire a tonusului muscular. Ca tehnică de diagnoză, testarea kinesiologică şi-a dovedit în ultimii 25 de ani aplicabilitatea în nenumărate domenii. Cercetarea iniţiată de Goodheart a căpătat un câmp lărgit de aplicaţie atunci când dr. John Diamond a adus acest subiect la îndemâna publicului prin intermediul cărţilor sale. Diamond a stabilit că acest răspuns pozitiv sau negativ al corpului are loc atât în urma unor stimuli fizici, cât şi în urma unor stimuli mentali.

Cercetările care fac obiectul acestui volum au dus mai departe tehnica doctorului Diamond prin descoperirea faptului că răspunsul kinesiologic reflectă capacitatea organismului uman de a diferenţia nu numai stimulii pozitivi de cei negativi, ci şi pe cei anabolici (care sprijină şi înalţă viaţa) de cei catabolici (care consumă şi epuizează viaţa), dar mai ales prin faptul inedit că trupul uman are capacitatea de a deosebi adevărul de fals.

în sine, testul este simplu, rapid şi relativ lipsit de orice pericol. Ca răspuns la o afirmaţie adevărată, se petrece o reacţie musculară pozitivă, în timp ce o afirmaţie falsă va induce subiectului un răspuns negativ. Acest fenomen se petrece independent de opiniile subiectului testării sau de cunoştinţele acestuia cu privire la respectivul domeniu. De asemenea, răspunsurile s-au dovedit a fi valide indiferent de apartenenţa culturală a subiecţilor sau de momentul în care a avut loc testarea. Astfel, rezultatele testării îndeplinesc cerinţele ştiinţifice ale replicabilităţii, putând fi, prin urmare, verificate de către orice investigator. Pentru prima dată în istoria umană, această tehnică oferă o bază obiectivă pentru distingerea adevărului de falsitate.

Page 3: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Mai mult, am descoperit că acelaşi fenomen poate fi folosit pentru a calibra nivelele conştiinţei umane, generând o scală logaritmicâ de numere întregi (de la 1 la 1.000), care stratifică puterea relativă a nivelelor conştiinţei în toate domeniile experienţei umane şi calibrează toate nivelele posibile ale puterii.

Mai departe, milioanele de calibrări care au confirmat această descoperire au mai dezvăluit o stratificare a nivelelor puterii în afacerile umane, relevând o remarcabilă distincţie între putere şi forţă, ca şi între toate calităţile adiacente ale acestora. Acest lucru, la rândul său, a condus la reinterpretarea comprehensivă a comportamentului uman pentru a identifica câmpurile energetice invizibile care îl controlează. S-a descoperit că scala calibrată coincide cu subnivelele ierarhiei filosofiei perene, apărând imediat corelaţii cu fenomenele emoţionale şi intelectuale în sociologie, psihologie clinică şi spiritualitate tradiţională.

In volumul de faţă, scala conştiinţei a fost examinată în lumina descoperirilor actuale ale fizicii teoretice avansate, ale dinamicilor nonlineare şi teoriei haosului. Nivelele calibrate reprezintă câmpurile de atracţie puternice din domeniul conştiinţei însăşi, ce domină existenţa umană şi definesc, prin urmare, conţinutul, semnificaţia şi valoarea, servind ca energii organizatoare pentru nenumărate modele ale comportamentului uman.

Această stratificare a câmpurilor de atracţie în funcţie de nivelele corespunzătoare ale conştiinţei oferă o nouă paradigmă pentru recontextualizarea experienţei umane de-a lungul timpului. Practic, accesând informaţii spre care nu existase până acum nici o cale de apropiere, metoda noastră promite să fie atât de o mare valoare în cercetarea istorică, cât şi să aducă enorme beneficii posibile pentru viitorul omenirii. în încercarea de a sublinia valoarea acestei tehnici ca instrument de cercetare, am dat exemple ale folosirii sale potenţiale într-o gamă largă a activităţilor umane: (într-o sferă speculativă) în artă, istorie, comerţ, politică, medicină, sociologie şi ştiinţele naturii; (într-o sferă mai pragmatică) în marketing, publicitate, cercetare şi dezvoltare; (într-o sferă empirică) în cercetarea psihologică, filosofică şi religioasă. Au fost sugerate şi anumite aplicaţii posibile în domeniul criminologiei, informaţiilor, dependenţei şi auto-îmbunătăţirii.

Insă posibilităţile de folosire şi extrapolare ale metodei de cercetare descrise în această carte abia dacă au fost amintite. Deşi rezultatele descrise aici sunt produsul a douăzeci de ani ce cercetări şi a milioane de calibrări efectuate de echipe întregi de investigatori asupra a mii de subiecţi, această carte nu reprezintă decât un început.

Potenţialul acestei metode pentru a înălţa cunoaşterea noastră în toate ştiinţele şi artele este mult mai mare şi se impune explorat cu toată atenţia. Probabil că aspectul cel mai important constă în faptul că ea promite să vină în ajutorul dezvoltării şi maturizării noastre spirituale în cele mai avansate nivele ale conştiinţei şi, într-un final, chiar a iluminării.

Prin folosirea procedeului kinesiologic descris aici ne stau la dispoziţie informaţii nelimitate despre orice subiect, fie el prezent sau trecut. Dar înţelegerea faptului că se poate şti totul despre absolut orice crează la început un şoc paradigmatic. Această reacţie provine în general din înţelegerea caracterului nonlocal, impersonal şi universal al conştiinţei însăşi şi, mai ales, din observarea faptului că propriile noastre gânduri şi motivaţii sunt transparente peste timp. Faptul că fiecare gând şi acţiune a noastră lasă pentru totdeauna o urmă de neşters în univers poate fi o idee cel puţin neliniştitoare.

Aşa cum s-a întâmplat şi în cazul descoperirii undelor radio sau razelor X, o expansiune neaşteptată a conştientei noastre nu numai că permite, dar şi reclamă o recontextualizare a întregii noastre viziuni asupra lumii. Implicaţiile noilor cunoştinţe reclamă o actualizare a vechilor idei pentru a forma un context mai larg. Deşi acest lucru poate ocaziona un oarecare stres intelectual, o asemenea recontextualizare ştiinţifică a comportamentului uman poate dezvălui structurile fundamentale ce stau la baza problemelor sociale şi personale, revelând prin aceasta soluţiile lor.

Deoarece acest subiect este, în realitate, unul extraordinar de simplu, e foarte dificil să-1 prezentăm unei lumi atât de ataşată de complexitate. Cu riscul de a simplifica, putem observa două categorii generale de oameni: aceia care cred, respectiv care nu cred. Pentru aceştia din urmă, totul este fals până la proba contrarie, (adică până se dovedeşte a fi adevărat); pentru cei din prima categorie, tot ceea ce este afirmat cu bună credinţă poate fi adevărat - de asemenea, până la proba contrarie, adică până ce nu se dovedeşte a fi fals. Poziţia pesimistă a scepticismului cinic provine din teamă. Maniera mai optimistă de a accepta informaţiile provine din prezenţa încrederii în sine. Fiecare dintre aceste stiluri este funcţional şi fiecare are argumentele sale pro şi contra. Scriind lucrarea de faţă, m-am confruntat cu problema de a prezenta informaţiile mele într-o manieră care să satisfacă amândouă aceste abordări.

Această carte este, prin urmare, scrisă într-un stil oximoronic, pentru a facilita deopotrivă aşa-numitele înţelegeri ale emisferei cere-brale drepte şi stângi. în realitate, noi cunoaştem lucrurile printr-o

Page 4: Ochiul sinelui   david r. hawkins

recunoaştere holistică a modelelor. Cel mai uşor mod de a pricepe un concept cu totul nou este prin intermediul familiarităţii. Acest fel de înţelegere este încurajat de un stil de scriere caracterizat de repetiţie. în loc să folosesc puţine adjective sau exemple pentru a-mi exprima ideile, am optat pentru folosirea lor ori de câte ori acest lucru ar fi facilitat înţelegerea textului şi, mai mult, am accentuat anumite aspecte prin folosirea repetiţiei. O asemenea abordare este de dorit şi pentru faptul că mintea care citeşte capitolul 3 nu mai e aceeaşi care a citit capitolul 1.

Din acest motiv, ideea că trebuie să începem de la capitolul 1 şi să citim progresiv până la sfârşit nu este decât un concept impus de emisfera cerebrală stângă. Aceasta este calea prozaică şi neinspirată a fizicii newtoniene, fundamentată pe o viziune asupra lumii deopotrivă limitată şi limitativă, în care se presupune că toate evenimentele au loc într-o secvenţialitate de tipul A—> B—► C. Această formă de miopie provine dintr-o paradigmă învechită a realităţii. Viziunea noastră, mai largă şi mai comprehensivă, nu provine numai din esenţa celei mai avansate fizici, matematici, şi teorii nonlineare, ci şi din intuiţiile care pot fi validate experimental de către oricine doreşte.

în general, provocarea pe care o constituie prezentarea acestui material rezidă în paradoxul transmiterii unor concepte nonlineare într-o structură lineară, printr-o succesiune de propoziţii. Domeniile ştiinţei din care au provenit aceste date sunt ele însele destul de complexe şi dificile: fizica teoretică şi matematica avansată, dinamicile nonlineare, teoria haosului şi matematicile sale, kinesiologia comportamentală avansată, neurobiologia, teoria turbulenţelor, respectiv consideraţiile filosofice ale epistemologiei şi ontologiei. Dincolo de toate acestea, era necesar să mă adresez naturii conştiinţei umane înseşi, o zonă neexplorată din faţa căreia toate ştiinţele au dat înapoi. A cuprinde asemenea subiecte într-un mod exhaustiv dintr-un punct de vedere pur intelectual ar fi fost o încercare uluitoare ce ar fi reclamat un studiu de o viaţă. în loc să-mi propun un obiectiv atât de formidabil, am încercat să extrag esenţa fiecărui subiect şi să lucrez numai cu aceste esenţe.

Chiar şi o încercare rudimentară de a explica funcţionarea tehnicii testării, ce pare a transcende legile cunoscute ale universului, ne conduce inevitabil în teritoriile intelectuale ale fizicii teoretice avansate, dinamicilor nonlineare şi teoriei haosului. Am încercat, prin urmare, să prezint aceste subiecte, atât cât mi-a stat în putinţă, în termeni cât mai simpli şi mai puţin tehnici. Nu trebuie să vă speriaţi de faptul că citirea acestei cărţi ar reclama o capacitate intelectuală

erudită. Lucrurile nu stau astfel; ne vom învârti în jurul aceloraşi concepte o dată şi încă o dată, până ce ne vor deveni evidente. Ori de câte ori ne vom întoarce pentru a comenta un exemplu, se va petrece o înţelegere sporită. Acest tip de învăţare se aseamănă cu survolarea unor terenuri necunoscute dintr-un avion: la o primă survolare totul pare necunoscut; la o a doua vom identifica deja câteva puncte de reper; la a treia vom începe să înţelegem pentru ca, în cele din urmă, să devenim familiari cu ceea ce vedem. Mecanismul înnăscut al minţii de a recunoaşte modelele se va ocupa de restul.

Pentru a-mi linişti propria temere că, probabil, în ciuda eforturilor mele, cititorul nu va primi mesajul esenţial al acestui studiu, l-am exprimat dintru început: mintea umană individuală este asemenea unui computer conectat la o gigantică bază de date. Această bază de date este însăşi conştiinţa umană, conştiinţa noastră nefiind decât o expresie individuală a acesteia, cu rădăcina în conştiinţa comună a întregii omeniri. Această bază de date constituie domeniul geniului şi, dat fiind că a fi om înseamnă să iei parte la această bază de date, oricine are acces la geniu în virtutea naşterii sale. Informaţiile nelimitate conţinute în această bază de date se dovedesc acum a fi la dispoziţia oricui numai în câteva secunde, oriunde şi oricând. Aceasta este cu adevărat o descoperire extraordinară, pentru că are puterea de a schimba vieţile - atât la nivel individual, cât şi colectiv - într-o măsură ce nu a fost anticipată niciodată până acum.

Această bază de date transcende timpul, spaţiul şi toate limitele conştiinţei individuale. Acest aspect o distinge ca pe un instrument unic al cercetărilor viitoare, ce face posibile zone de investigaţie ce n-au fost nici măcar visate până acum. Ea oferă posibilitatea de a stabili un fundament obiectiv al valorilor, comportamentelor şi sistemelor de credinţă umane. Informaţiile obţinute prin această metodă dezvăluie un nou context pentru înţelegerea comportamentului uman şi o nouă paradigmă pentru validarea obiectivă a adevărului. Deoarece tehnica noastră poate fi folosită de oricine, oricând şi oriunde, ea are capacitatea de a iniţia o nouă eră a experienţei umane, bazată pe un adevăr observabil şi verificabil.

Avem în mână un mijloc de distingere corectă a adevărului de falsitate, a ceea ce funcţionează de ceea ce nu funcţionează, a beneficului de malign. Putem dezvălui forţele ascunse (ce până acum au fost neglijate) care determină comportamentul uman. Avem la dispoziţie o modalitate de a găsi răspunsuri la problemele sociale şi

Page 5: Ochiul sinelui   david r. hawkins

personale rămase nerezolvate. Şi nu mai trebuie ca falsitatea să aibă vreo influenţă asupra vieţilor noastre.

Deşi subiectul nostru s-a dovedit a fi lesne comunicabil în conferinţe sau casete audio (vezi Anexa C), problema mea a constat în punerea acestuia într-o formă lecturabilă. Dovezile pot fi complexe. Cu toate acestea, demonstraţiile sunt extrem de simple. Copiii le urmăresc cu plăcere şi fără nici un pic de surprindere. Ei au ştiut întotdeauna că sunt conectaţi cu acea bază de date iar noi, adulţii, doar am uitat acest lucru. Geniul inerent al copiilor e aproape de suprafaţă şi, tocmai din acest motiv, cei care au observat că împăratul e gol au fost copiii. Geniul se aseamănă cu acest lucru.

Voi considera că am reuşit dacă la sfârşitul acestei cărţi veţi exclama "Am ştiut eu! Mereu am ştiut acest lucru". Conţinutul acestei cărţi nu este unul nou, ci numai o reflexie a ceea ce ştiţi deja, dar nu ştiţi că ştiţi. Tot ce am sperat este să unesc punctele pentru a da la iveală imaginea ascunsă.

Această carte vă face o mare promisiune, probabil cea mai mare promisiune pe care v-a făcut-o cineva vreodată. Ea poate să vă ofere mijloacele prin care puteţi să descoperiţi dacă sunteţi induşi în eroare. (De acum încolo, nu mai trebuie să citiţi niciodată o carte sau să îmbrăţişaţi o învăţătură fără să o testaţi în prealabil - e mult prea periculos şi prea costisitor.) Nivelul de adevăr al acestei lucrări a fost calibrat la 750 (vezi Anexa A), şi este neobişnuit de ridicat pentru acest moment şi această cultură. îndrăznesc să sper că prin aceasta mi-am îndeplinit deja o parte a promisiunii.

Speranţa mea ca autor este că această carte va putea anula sursele suferinţei, durerii şi eşecului, ajutând astfel la creşterea nivelului conştiinţei umane din fiecare dintre noi până la nivelul bucuriei, care ar trebui să constituie esenţa experienţei umane.

Scrierea acestei cărţi a început în ianuarie 1965 şi a luat sfârşit în iunie 1994. O mare parte a materialelor sale constitutive au fost dezvoltate în timp ce lucram la o dizertaţie de doctorat. Descoperirile raportate în studiu au fost obţinute independent, prin folosirea instrumentului de cercetare descris aici, anume răspunsul kinesiologic. Lucrarea a evoluat spontan, fără referiri la surse de informaţii exterioare; corelaţiile cu alte lucrări au fost incorporate la o dată ulterioară pentru a oferi un cadru de referinţă intelectuală. O mare parte a acestui studiu a fost coroborată acum cu cercetările prezentate la primul seminar important dedicat conştiinţei, "Spre o

bază ştiinţifică a conştiinţei" ce a avut loc la Academia de Ştiinţe Medicale din Tucson, Arizona, în aprilie 1994.1

Echipele noastre de cercetare au folosit metoda testării descrisă în lucrarea de faţă pentru a calibra nivelul de adevăr al fiecărui capitol, paragraf şi propoziţie. (De exemplu, testarea a descoperit o eroare în lista celebrităţilor care şi-au distrus viaţa din cauza faimei. Atunci când am verificat fiecare cuvânt, numele "John Lennon" s-a dovedit a fi eronat plasat: într-adevăr, artistul a fost împuşcat de un asasin. Atunci când numele său a fost scos din respectiva frază, nivelul de adevăr al propoziţiei şi prin urmare al întregului paragraf şi al întregii pagini s-a ridicat pentru a-1 atinge pe cel al restului capitolului.)

Versiuni preliminare ale cărţii au circulat între anumiţi cititori selectaţi, de la lucrătorii din spitale până la şefi de stat de talia unui Mihail Gorbaciov; unele comentarii apar pe coperta a patra. Răspunsul fiecărei persoane la prezentarea subiectului a fost unic. (S-a observat un fapt interesant: acela că scorurile indivizilor testaţi au crescut după lecturarea materialului; se pare că simpla expunere la informaţiile prezentate în carte a "crescut" nivelul conştiinţei subiecţilor.) Deoarece implicaţiile şi aplicaţiile practice ale lucrării sunt atât de variate şi că fiecare aspect al materialui poate fi extins sau concentrat pentru a se potrivi intereselor unei anumite audienţe, porţiuni din acesta au făcut obiectul unor prezentări în cadrul unor diferite grupuri speciale de interes.

O parte a materialului a fost prezentată de autor în discursul principal de la prima Conferinţă Internaţională pe tema Conştiinţei şi Dependenţei2 ce a avut loc în 1986 la San Mateo, California, iar un rezumat a fost publicat în concluziile acestei conferinţe de către Institutul Brookridge (Beyond Addiction, Beyond Boundaries -Dincolo de Dependenţă, Dincolo de Frontiere, editat de Shirley Burton şi Leo Kiley în 1986)3. O versiune extinsă (o casetă video de patru ore) a constat în înregistrarea alocuţiunii referitoare la conştiinţă şi dependenţă de la cea de-a doua Conferinţă Naţională pe tema conştiinţei şi dependenţei ce a avut loc la San Francisco în 1987. 4

Alte părţi ale cercetării ce face obiectul lucrării de faţă au apărut într-o serie de materiale video distribuite la nivel naţional: Gestionarea crizelor majore; Probleme cardiovasculare; Depresia; Alcoolismul; Primul ajutor spiritual; Procesul îmbătrânirii; Durere şi suferinţă; Greutatea; îngrijorare, teamă şi anxietate; Sănătatea;

Page 6: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Boala; Relaţii speciale; şi Sexualitatea. (Editura Coleman, Amytville, New York, 1984-1986).s

Unele dintre aceste materiale au fost prezentate timp de cinci ani în timpul conferinţelor săptămânale cu o durată de trei ore de la un centru de recuperare din alcoolism şi consum de droguri. (Centrul Sedona Villa de la Spitalul Camelback, 1984-1988).6

Este pentru prima dată când anatomia conştiinţei înseşi este conturată în întregul său, fără vreo atenuare menită a veni în întâmpinarea aşteptărilor unei audienţe sau alta.

David R. Hawkins, Doctor în medicină şi filosofieInstitutul pentru Cercetări Teoretice Avansate

Sedona, Arizona, 1995

Introducere

Toate strădaniile noastre au ca obiectiv comun înţelegerea sau influenţarea experienţei umane. Pentru această finalitate, omul a dezvoltat numeroase discipline descriptive sau analitice: morala, fîlosofia, psihologia şi aşa mai departe. în încercarea de a prevedea direcţia în care se îndreaptă umanitatea, s-a cheltuit enorm de mult timp şi mari sume de bani, numai pentru adunarea şi analiza datelor. în această căutare frenetică este implicită aşteptarea de a găsi un "răspuns" ultim. "Răspuns" care, odată găsit, ne va permite să rezolvăm problemele economiei, infracţionalitătii, sănătăţii sau politicii. Dar, cel puţin până în acest moment, nu am rezolvat nici una dintre acestea.

Nu e vorba că ne-ar fi lipsit datele; ne pierdem realmente în date. Obstacolul este că nu avem instrumentele potrivite pentru a interpreta semnificaţia datelor noastre. încă nu am pus întrebările corecte, pentru că nu am avut un etalon adecvat al relevanţei sau acurateţii întrebărilor noastre.

Dilema omului, acum şi întotdeauna, a fost aceea că el a identificat propriile sale artefacte intelectuale în mod eronat cu realitatea1. Dar aceste supoziţii artificiale nu sunt altceva decât produsul unui punct arbitrar al percepţiei. Răspunsurile inadecvate pe care le primim sunt o consecinţă directă a limitelor celui care pune întrebările. Pentru că greşelile mici din formularea întrebărilor atrag după ele marile erori din forma răspunsurilor.

înţelegerea nu provine pur şi simplu din examinarea datelor, ci din examinarea lor într-un anumit context. O informaţie e inutilă până ce nu ştim ce înseamnă. Pentru a înţelege semnificaţia acesteia, nu avem nevoie doar să punem întrebările corecte, ne mai trebuie şi instrumentele potrivite cu ajutorul cărora să măsurăm amintita informaţie într-un proces semnificativ de sortare şi descriere.

Cea mai mare parte a comportamentului uman a rămas nedescifrată în ciuda tuturor încercărilor de a o înţelege în profunzime. Sistemele pe care le-am creat pentru a ajunge la înţelegere pot părea vaste şi impresionante, dar fiecare dintre ele nu ne-a condus decât în fundături, din cauza limitelor lor inerente. Pe

Page 7: Ochiul sinelui   david r. hawkins

măsură ce explorăm natura problemelor umane, devine clar că nu a existat niciodată un instrument potrivit pentru măsurarea şi interpretarea motivaţiilor şi experienţelor umane din cursul istoriei.

Filosofia şi toate domeniile acesteia încearcă să înţeleagă experienţa umană creând abstracţiuni şi presupunând că acestea sunt în concordanţă cu vreo realitate ultimă. Toate sistemele politice se bazează pe supoziţii (lipsite de orice bază reală şi demonstrabilă) referitoare la valorile umane. Toate sistemele morale rezolvă enorma complexitate a comportamentului uman prin reducerea arbitrară a acestuia la categoriile simpliste ale binelui şi răului. Psihanaliza, expunând mintea inconştientă, a pus cap la cap această încurcătură, dând naştere unei serii năucitoare de tratamente şi psihologii derivate din diverse puncte de vedere. Bâlbâitele încercări actuale ale omului de a se înţelege pe sine au produs în cele din urmă o mocirlă semantică în care, până la urmă, orice se spune este probabil adevărat într-o anumită măsură. Din cauza incertitudinii cu privire la natura exactă a cauzalităţii, chiar şi atunci când sunt obţinute rezultate măsurabile, ele sunt atribuite unor cauze nenaturale.

Greşelile fatale ale tuturor sistemelor de gândire au fost mai ales următoarele: (1) eşecul de a deosebi subiectivul de obiectiv; (2) ignorarea limitărilor contextuale inerente în terminologia fundamentală; (3) ignorarea naturii intime a conştiinţei; şi, în fme, (4) neînţelegerea naturii cauzalităţii. Consecinţele acestor neajunsuri vor deveni evidente atunci când vom explora domeniile majore ale experienţei umane dintr-o perspectivă nouă şi cu instrumente noi.

Societatea îşi cheltuieşte constant eforturile pentru a corecta efectele în loc să se ocupe de cauze, fapt care constituie unul dintre motivele pentru care evoluţia conştiinţei umane este un proces atât de lent. Omenirea este abia pe prima treaptă a scării; noi nu am rezolvat încă nici măcar problemele cele mai primitive (foametea, de exemplu). Privite din acest punct de vedere, realizările omenirii sunt cât se poate de impresionante, pentru că au fost atinse aproape orbeşte, prin intermediul încercărilor şi erorii. în timp ce această căutare aleatorie a soluţiilor a rezultat într-un labirint de o complexitate derutantă, răspunsurile adevărate poartă întotdeauna emblema simplităţii. Legea primordială a universului este economia. Universul nu risipeşte nici măcar un singur quark; totul serveşte unui scop şi se potriveşte într-un echilibru - nu există evenimente exterioare şi neimportante.

Până în momentul în care va învăţa să privească dincolo de cauzele aparente, omul este blocat de puţinele sale cunoştinţe despre el însuşi. Din mărturiile umane, putem nota că răspunsurile nu provin

niciodată din "identificarea" cauzelor. în locul acestui lucru, e necesar să identificăm condiţiile care stau la baza cauzelor aparente -iar aceste condiţii există numai în cadrul însăşi conştiinţei omului. Nici un răspuns definitiv, la nici o problemă, nu poate fi găsit prin izolarea secvenţelor evenimentelor şi proiectarea asupra lor a noţiunii mentale de "cauzalitate". Nu există cauze în cadrul lumii observabile. Aşa cum vom demonstra, lumea observabilă este o lume a efectelor.

Ce este oare predicţia umană? Este oare societatea, în virtutea propriilor sale subsisteme haotice, o condiţie condamnată inerent? Această perspectivă stă la baza unei temeri sociale generale cu privire la viitor. Numeroase sondaje de opinie realizate pe plan internaţional indică un nivel ridicat al nefericirii pretutindeni pe glob, chiar şi în ţările cele mai avansate2. în vreme ce majoritatea oamenilor se abandonează unei viziuni pesimiste şi se roagă pentru o viaţă mai bună "dincolo", puţinii vizionari care anticipează un viitor utopic sunt incapabili să descrie mijloacele necesare pentru realizarea acestuia. Societatea are nevoie de vizionari ai mijloacelor, nu de visători ai finalităţilor. Odată ce avem mijloacele, finalităţile se vor revela de la sine.

Dacă examinăm această dificultate de a găsi mijloace eficiente, observăm că ea se reduce la incapacitatea noastră de a deosebi esenţialul de neesenţial. Până acum nu a existat nici un sistem care să furnizeze o metodă prin care să distingem soluţiile puternice şi eficiente de cele slabe şi ineficiente. Mijloacele noastre de evaluare au fost în mod inerent incapabile să realizeze evaluări realiste.

Cel mai adesea, alegerile societăţii sunt rezultatul pripelii, erorilor statistice, sentimentelor, presiunilor politice sau ale mass-media, rezultatul prejudecăţilor personale şi ale interesului material. Deciziile cruciale ce afectează vieţile tuturor oamenilor de pe planetă sunt luate în condiţii care realmente garantează eşecul. Deoarece societăţile sunt lipsite de fundamentele reale necesare formulării unor soluţii eficiente ale problemelor, ele revin mereu şi mereu la recursul la forţă (în variatele sale expresii ca legea, impozitele, războiul, regulile şi regulamentele) care este extrem de costisitor, în loc să folosească puterea, care este foarte economică.

Cele două facultăţi operaţionale principale ale omului, raţiunea şi sentimentele, sunt amândouă nesigure prin natura lor, aşa cum o atestă istoria precară a suprevieţuirii individuale şi colective. Deşi noi atribuim acţiunile noastre raţiunii, de fapt, omul operează în primul rând prin recunoaşterea modelelor; aranjarea logică a datelor serveşte mai mult la dezvoltarea unui sistem de recunoaştere a

Page 8: Ochiul sinelui   david r. hawkins

modelelor care devine apoi "adevărul". Dar nimic nu este pentru totdeauna "adevărat" decât în anumite circumstanţe şi, apoi, numai dintr-un punct de vedere particular.

Ca rezultat al celor de mai sus, omul deduce că toate problemele sale provin din dificultatea de a "cunoaşte". într-un final, mintea ajunge la epistemologie, care este domeniul filosofiei ce examinează problema cunoaşterii: cum şi cât anume cunoaştem de fapt. Asemenea dizertaţii filosofice pot părea deopotrivă erudite sau irelevante, dar întrebările pe care le ridică constituie miezul experienţei umane. Indiferent de unde anume începem examinarea cunoaşterii umane, întotdeauna sfârşim prin examinarea fenomenului conştientei şi naturii conştiinţei umane. Şi ajungem în final la aceeaşi concluzie: orice progres ulterior al condiţiei umane reclamă o bază verificabilă a cunoaşterii, în care să ne putem încrede pe deplin.

Obstacolul principal în calea dezvoltării omului constă în puţinătatea cunoştinţelor sale cu privire la natura conştiinţei. Dacă privim în interiorul nostru, la procesul ce se petrece clipă de clipă în mintea noastră, vom observa că mintea acţionează mult mai rapid decât o recunoaşte. Devine evident că ideea conform căreia acţiunile noastre sunt bazate pe decizii profunde este o mare iluzie. Procesul luării deciziilor este o funcţie a conştiinţei înseşi. Cu o rapiditate enormă, mintea face alegeri bazate pe milioane de date şi pe corelaţiile şi proiecţiile acestora, cu mult dincolo de înţelegerea conştientă. Aceasta este o funcţie globală dominată de modelele energetice pe care noua ştiinţă a dinamicilor nonlineare le numeşte atractori.

Conştiinţa alege în mod automat ceea ce consideră a fi cea mai bună alternativă, de la moment la moment, pentru că aceasta este, la urma urmei, singura funcţie de care este capabilă. Relativa importanţă şi meritele atribuite anumitor informaţii sunt determinate de un model de atracţie predominant care operează în mintea individuală sau în cadrul unui grup colectiv de minţi. Aceste modele pot fi identificate, descrise şi calibrate; din aceste informaţii rezultă o înţelegere cu totul nouă a comportamentului, istoriei şi destinului umanităţii.

Volumul de faţă, rezultatul a douăzeci de ani de cercetări intensive ce au implicat milioane de calibrări, poate face posibilă oricui o asemenea înţelegere. Faptul că această revelaţie provine dintr-o legătură între psihologia conştiinţei, funcţionarea sistemului nervos uman şi fizica universului nu este surprinzător dacă ne reamintim că suntem, la urma urmei, parte a unui univers în care totul este interconectat; toate secretele acestuia sunt astfel, cel puţin

din punct de vedere teoretic, la dispoziţia noastră - dacă ştim unde şi cum să le căutăm.

Poate oare omul să se ridice deasupra condiţiei sale iniţiale? De ce nu? Tot ceea ce trebue să facă este să-şi crească optimismul şi se va ridica fără efort la o stare superioară. Forţa nu poate realiza acest lucru; puterea nu numai că poate, dar o şi face frecvent.

Omul crede că trăieşte în virtutea forţelor pe care le poate controla, dar de fapt el este guvernat din surse nedezvăluite de o putere asupra căreia nu are nici un control. Deoarece puterea este lipsită de efort, ea se desfăşoară într-un fel nevăzut şi neaşteptat. Forţa este experimentată prin simţuri; puterea poate fi recunoscută numai prin conştientă interioară. Omul este imobilizat în condiţia sa prezentă de alinierea cu modelele energetice de atracţie enorm de puternice pe care le pune în mişcare în mod inconştient. Clipă de clipă, el este suspendat în această stare a evoluţiei, reţinut de energiile forţei, impulsionat de energiile puterii.

Individul este asemenea unei plute în marea conştiinţei - el nu ştie unde anume se află, de unde vine sau încotro se îndreaptă şi nu ştie nici de ce. Omul rătăceşte în nesfârşita sa ghicitoare, punând aceleaşi întrebări, secol de secol şi - în lipsa unui salt semnificativ al conştiinţei - va continua astfel. Un semn al unei expansiuni neaşteptate a contextului şi înţelegerii constă în experienţa interioară a uşurării, bucuriei şi veneraţiei. Toţi cei ce au privilegiul unor asemenea experienţe încearcă după aceea sentimentul că universul le-a acordat un dar de preţ. Informaţiile sunt acumulate greu, dar adevărul se dezvăluie fără efort.5 Să sperăm că prin lectura cărţii de faţă cititorul va putea înţelege şi pregăti apoi condiţiile unei asemenea revelaţii personale. Realizarea acestui lucru reprezintă aventura supremă.

Page 9: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Uneltele

Page 10: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Capitolul I

Descoperiri fundamentale pe drumul cunoaşterii

Scrierea acestei lucrări, începută în 1965, a fost încurajată de evoluţia multor alte domenii ale ştiinţei, dintre care trei au avut o importanţă specială. Cercetările clinice ale psihologiei cu privire la sistemul nervos şi la funcţionarea holistică a organismului uman au generat în anii '70 o ştiinţă nouă, denumită kinesiologie} Intre timp, în domeniul tehnologic, calculatoarele au evoluat până în punctul în care au devenit capabile să facă milioane de calcule în milisecunde, fapt ce a permis crearea unor noi instrumente de inteligenţă artificială.2 Posibilitatea de a avea acces rapid spre o imensă cantitate de date, altădată de neconceput, a dat naştere unei perspective revoluţionare în cazul fenomenelor naturale, denumită teoria haosului. Simultan, în ştiinţele teoretice, mecanica cuantică a condus la fizica teoretică avansată, iar prin intermediul matematicii asociate a apărut un întreg studiu novator despre dinamicile nonlineare, care constituie de departe una dintre cele mai importante evoluţii ale ştiinţei moderne, al cărui impact pe termen lung rămâne încă să fie determinat.3

Ştiinţa kinesiologiei a dezvăluit pentru prima dată legătura interioară dintre minte şi corp, demonstrând că mintea „gândeşte" cu însuşi corpul. Ea a oferit astfel o cale pentru explorarea modurilor în care conştiinţa se descoperă prin mecanismele subtile din spatele procesului îmbolnăvirii.4

Cu ajutorul calculatoarelor avansate, care permit descrierea prin grafice a unor cantităţi mari de date, au fost descoperite sisteme nebănuite în cadrul a ceea ce fusese până atunci ignorat de fizica newtoniană pe considerentul că nu ar fi decât date indescifrabile sau lipsite de sens (haotice).5 Deodată, teoreticienii din diverse domenii au putut pătrunde modele coerente de înţelegere a datelor ce fuseseră mult timp considerate incoerente, nonlinear-difuze sau haotice (deci inaccesibile prin intermediul teoriilor logicii probabilistice convenţionale şi matematicii).

Page 11: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Analiza acestor date „incoerente" a scos la iveală faptul că în spatele fenomenelor naturale aparent întâmplătoare se găsesc unele modele energetice ascunse, sau aîractori (care au fost postulate de matematica avansată a ecuaţiilor nonlineare).6 Reprezentările grafice computerizate au demonstrat clar structura acestor câmpuri de atracţie. Se pare că acest potenţial implicit de analiză al unor sisteme presupus imprevizibile (în domenii atât de diferite ca mecanica fluidelor, biologia umană şi astronomia stelară) este infinit. Cu toate acestea, cel puţin până acum şi exceptând apariţia pe piaţă a unor noi modele de grafică computerizată determinate prin intermediul geometriei „fractale", domeniul dinamicii nonlineare a rămas necunoscut publicului.

în era precedentă acestor descoperiri, ştiinţa lineară se dezvolta complet separat de problemele fundamentale ale vieţii înseşi - pentru că, în realitate, toate procesele vieţii sunt nonlineare. Această izolare nu a ocolit nici medicina care, pusă în faţa descoperirilor uimitoare ale kinesiologiei, a ignorat pur şi simplu respectivele informaţii, din cauza faptului că nu deţinea nici contextul potrivit, nici paradigma realităţii corespunzătoare (amândouă necesare pentru a putea înţelege noile abordări). Odată cu scurgerea timpului, medicina a uitat că a început prin a fi o artă şi că ştiinţa nu era decât un instrument al acesteia.

în cadrul ştiinţei medicale, psihiatria a fost întotdeauna ţinută la distanţă de către tradiţionalişti deoarece - prin simplul fapt că aborda incomesurabilitatea vieţii umane - părea a fi mai puţin „ştiinţifică" din punctul de vedere al clasicei cauzalităţi newtoniene. De fapt, psihiatria academică a făcut descoperiri notabile în psihofarmacologie încă din anii '50. Cu toate acestea însă, psihiatria rămâne oricum domeniul cel mai nonlinear al medicinei, deoarece obiectul cercetărilor sale reuneşte subiecte ca intuiţia, luarea deciziilor, precum şi întreg fenomenul vieţii privit ca proces. Deşi în literatura psihiatrică academică nu există prea multe menţiuni cu privire la termeni ca dragoste, sens, valoare sau voinţă, trebuie amintit că psihiatria, măcar în ceea ce priveşte abordările eseistice ale acestei discipline, ilustrează o pespectivă mai largă asupra omului decât alte domenii medicale tradiţionale.

Indiferent de ramura cercetărilor cu care se începe - filosofie, teorie politică, teologie - toate căile de investigare converg în cele din urmă într-un punct comun: căutarea unei înţelegeri structurate a naturii conştiinţei pure. însă niciuna dintre marile încercări ale cunoaşterii umane amintite mai sus - nici măcar kinesiologia sau dinamica nonlineară - nu a putut depăşi această barieră a cercetării

naturii conştiinţei. Cu toate acestea, nu trebuie să omitem că unii gânditori au trecut dincolo de parametrii domeniului lor specific şi au început să se întrebe despre legătura existentă între univers, ştiinţă şi conştiinţă (în experienţa sa ca minte).7 Pe parcursul acestei cărţi, ne vom referi la teoriile lor şi la impactul acestora asupra evoluţiei înţelegerii umane.

Teza lucrării de faţă derivă din reunirea acestor discipline ştiinţifice într-o metodologie deopotrivă simplă şi eficientă. De fapt, am descoperit că putem analiza şi investiga conştiinţa. Deşi nu am avut vreun punct de reper care să ne îndrume, cercetarea acestui subiect şi-a provocat propria structură şi, prin acesta, contextul necesar pentru înţelegerea noilor descoperiri.

Dat fiind că tot ceea ce există în univers este raportat la altceva, nu este deloc surprinzător faptul că unul din obiectivele principale al acestui studiu, şi anume crearea unei hărţi a câmpurilor energetice ale conştiinţei, se va corela, sau va fi coroborat, cu toate celelalte căi de investigare, unificând astfel diversitatea experienţei umane şi formele sale de expresie într-o paradigmă atotcuprinzătoare.9 O astfel de înţelegere poate depăşi dihotomia artificială dintre subiect şi obiect, trecând prin aceasta dincolo de punctul de vedere limitat care creează iluzia dualităţii. Subiectivul şi obiectivul sunt de fapt unul şi acelaşi lucru,10 după cum se poate demonstra chiar fără ajutorul ecuaţiilor nonlineare sau graficii computerizate.

Prin identificarea subiectivului şi obiectivului ca unul şi acelaşi lucru, putem depăşi constrângerile pe care ni le impune conceptul de timp (care, prin definiţie, reprezintă o piedică majoră în calea înţelegerii naturii vieţii - în special în expresia sa de experienţă umană). Dacă subiectivul şi obiectivul sunt, în realitate, unul şi acelaşi lucru, atunci toate întrebările noastre îşi pot găsi răspunsul prin cercetarea naturii esenţiale a fiinţei umane. Apoi, prin simpla înregistrare a observaţiilor vom dobândi o imagine de ansamblu ce ne va permite să ne extindem nelimitat aria investigaţiilor.

Cu toţii avem la dispoziţie un calculator mult mai avansat decât orice produs al inteligenţei artificiale - mintea umană. Funcţia de bază a oricărui aparat de măsurare este aceea de a emite un semnal care indică detectarea unei schimbări (indiferent cât de mici). Experimentele pe care le vom descrie în lucrarea de faţă demonstrează că reacţiile corpului uman însuşi oferă un astfel de semnal la schimbarea condiţiilor. Aşa cum veţi observa, corpul uman poate discerne la un grad foarte fin între factorii ce aduc prinos vieţii, respectiv care nu sprijină viaţa.

Page 12: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Acest fapt nu trebuie să ne surprindă. Toate fiinţele vii reacţionează atât la ceea ce sprijină viaţa, cât şi la ceea ce este contrar ei; acesta este, de fapt, mecanismul fundamental al supravieţuirii. Capacitatea de a detecta schimbările şi de a reacţiona corect la acestea este proprie tuturor formelor de viaţă. Putem da un exemplu foarte sugestiv în acest sens: s-a observat că, la mari altitudini, copacii sunt mai scunzi, deoarece oxigenul din atmosferă e mai rarefiat. Şi nu trebuie defel să ne îndoim de faptul că protoplasma umană este mult mai sensibilă decât cea a copacilor.

Metoda de cercetare care face obiectul lucrării de faţă (cunoscută sub denumirea de cercetarea atractorilor) provine din studiul dinamicii nonlineare şi-şi propune dezvoltarea unei „hărţi" a conştiinţei umane. Ea constă în identificarea limitelor de putere ale câmpurilor energetice ale conştiinţei prin intermediul analizei punctului critic}1 (Analiza punctului critic este o metodă derivată din observarea faptului că în orice sistem foarte complex există un anumit punct critic în care cel mai mic impuls exterior va determina o schimbare semnificativă. De exemplu, angrenajul unei mori de vânt poate fi oprit printr-o simplă şi uşoară atingere - aplicată în locul potrivit al mecanismului de siguranţă. Tot astfel, dacă ştim locul potrivit, putem opri o locomotivă uriaşă printr-o simplă apăsare de buton).

Dinamicile nonlineare permit identificarea acestor modele prin reprezentări complexe, chiar dacă sunt ascunse printre incoerenţe sau în cadrul unor date indescifrabile. Graţie faptului că uzează de o abordare şi metodă total diferite decât cele folosite în mod obişnuit, aceleaşi dinamici nonlineare ne ajută să descoperim semnificaţia celor considerate în general ca fiind irelevante.12

Se presupune, în general, că analiza problemelor porneşte de la faptele cunoscute (întrebarea sau situaţiile) şi, treptat, după un timp, trece la cele necunoscute (răspunsul), urmând anumite etape definite şi folosind progresia logică. Dinamica nonlineară îşi începe cercetarea exact invers: de la necunoscut (datele nondeterministice ale întrebării) la cunoscut (răspunsul)! In plus, operează în cadrul unei paradigme diferite a cauzalităţii. Problema este considerată a fi una dintre premise, o poartă de acces şi nu o succesiune logică (aşa cum se întâmplă în cazul rezolvării unei probleme prin ecuaţii diferenţiale).13

Dar, înainte de a defini întrebările pe care le ridică studiul de faţă, îngăduiţi-ne să examinăm mai amănunţit o parte a informaţiilor la care deja am făcut referire.

Atractori

Atractorii (sau modelele de atracţie) constituie denumirea dată unui model identificabil care rezultă dintr-o masă de date aparent fără semnificaţie. Există o coerenţă ascunsă în tot ceea ce pare a fi incoerent. Acest tip de coerenţă interioară a fost demonstrată pentru prima dată în natură de către Lorenz, în cazul studierii graficelor computerizate derivate din modelele prognozei meteorologice pe intervale lungi de timp. Modelul atractor pe care 1-a identificat este acum foarte cunoscut sub denumirea de „Fluturele lui Lorenz".

Diferitele tipuri de atractori sunt definite printr-o serie de denumiri, de exemplu, atractori stranii. Dar lucrul cel mai important pentru cercetarea noastră este descoperirea faptului că unele modele de atracţie sunt foarte puternice, iar altele sunt mult mai slabe. Există un punct critic care diferenţiază aceste două clase distincte. Acest fenomen este paralel şi corolar cu nivelele energetice înalte sau joase din matematica legăturilor chimice.

Câmpuri de dominanţă

Un câmp de dominanţă este demonstrat de modelele energetice înalte care îşi exercită influenţa asupra celor slabe. Acest fapt poate fi ilustrat de coexistenţa unui mic câmp magnetic în cadrul celui mult mai mare al unui electromagnet uriaş. Universul fenomenologic constituie expresia interacţiunii unor modele infinite de atractori, de diferite nivele de putere. Nesfârşitele complexităţi ale vieţii constituie reflexiile eternelor reverberaţii ale creşterii, respectiv diminuării acestor câmpuri, compuse din armonici şi alte interacţiuni.

Analiza punctului critic

Conceptul tradiţional al cauzalităţii newtoniene (vezi mai jos) a exclus toate aceste tipuri de date „non-deterministice" deoarece nu se potriveau paradigmei sale. Odată cu descoperirile lui Einstein, Heisenberg, Bell, Bohr şi altor mari inovatori, modelul nostru cu privire la univers s-a răspândit rapid. Fizica teoretică avansată a demonstrat faptul că tot ceea ce există în univers este, în mod subtil, interdependent.14

Page 13: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Universul clasic newtonian, cu cele patru dimensiuni ale sale, este deseori descris ca un orologiu uriaş, care manifestă în timp, prin procese lineare, primele trei dimensiuni ale spaţiului. Dacă ne uităm chiar şi la un ceasornic mai simplu, vom observa că unele mecanisme se mişcă mai încet şi mai greoi, în timp ce altele sunt foarte rapide. Nu ar avea nici un efect asupra mecanismului în cazul în care s-ar aplica o presiune pe unul dintre aceste componente mari şi greoaie. Totuşi, există undeva un mecanism de echilibru abia perceptibil, la care cea mai mică atingere are efectul să oprească întregul aparat. Acesta este identificat drept „punctul critic", în care o forţă minimă determină un efect maxim.

Cauzalitatea

S-a presupus în mod convenţional că în lumea perceptibilă cauzalitatea funcţionează în următorul fel:

A-^B -fr-CAceasta este denumită o secvenţă lineară deterministică

-asemănător bilelor de biliard care se lovesc succesiv una de alta. Supoziţia implicită este că A îl determină pe B, care îl determină, larândul său, pe C.

însă cercetarea noastră demonstrează că lucrurile stau cu totul altfel în ceea ce priveşte funcţionarea cauzalităţii:

ABCmA-^B -►C

Observăm din această diagramă următorul fapt: cauza (ABC) care nu este observabilă, rezultă în succesiunea A—>-B—>C, care este un fenomen observabil în cadrul lumii tridimensionale. Problemele obişnuite pe care lumea încearcă să le depăşească există la nivelul perceptibil A—>B—»-C. Dar cercetarea noastră îşi propune să descopere însuşi modelul atractor esenţial, deci ABC-ul din care rezultă ulterior succesiunea A^B^-C.

ABC '^^hmm Model de atracţie

Operatori A ""^ B "^ C

'^0^m Eveniment observabil

In această schemă simplă, operatorii transced atât cele observabile, cât şi cele neobservabile; ni-i putem imagina şi-i putem descrie ca pe un curcubeu care face legătura între domeniile deterministice şi nondeterministice. (Existenţa operanţilor poate fi dedusă prin punerea întrebării, „Ce anume cuprinde deopotrivă posibilul şi imposibilul, cunoscutul şi necunoscutul?" - de exemplu, care este matricea tuturor posibilităţilor?)

Această descriere a modului în care funcţionează universul este în acord cu teoriile fizicianului David Bohm, cel care a descris un univers holografic, caracterizat deopotrivă printr-o ordine invizibilă implicită („învăluită") şi una manifestată explicit („dezvăluită").15 Dar cel mai important aspect ce trebuie observat este acela că această înţelegere ştiinţifică corespunde cu imaginea realităţii experimentată de-a lungul istoriei de către înţelepţii iluminaţi, care au evoluat dincolo de conştiinţă, ajungând la o stare a conştientei pure.16 Bohm aminteşte o sursă, ce transcende atât sferele implicite cât şi explicite, şi care se aseamănă foarte mult cu starea conştientei pure descrisă de înţelepţi.17

Apariţia calculatoarelor ultraperformante a permis aplicarea teoriilor dinamicii nonlineare în cazul studierii funcţiilor creierului, cu ajutorul tehnicii de „modelare neuropsihologică"'.18 Prin intermediul modelelor neurale în cadrul cărora au fost identificate şi reţele de atractori este studiată în special funcţionarea memoriei. Concluziile cercetărilor actuale afirmă că reţele neurale ale creierului acţionează ca un sistem de modele de atracţie, iar amintirile stocate ca atractori, în aşa fel încât sistemul nu se comportă deloc aleatoriu, deşi, luat în parte, fiecare neuron se poate comporta astfel.19

Modelele neuronale ale conştiinţei dezvăluie o clasă de reţele neuronale denumite „sisteme restrictive de satisfacere".20 In aceste sisteme, o reţea de unităţi neuronale interconectate funcţionează în cadrul unei serii de limite şi configurează astfel modele de atracţie, unele dintre ele fiind identificate acum cu psihopatologia.21 Acest tip de modelare corelează comportamentul cu fiziologia şi aminteşte de rezultatele testării kinesiologice, demonstrând astfel legătura dintre minte şi corp.

m

Page 14: Ochiul sinelui   david r. hawkins

în termeni rezultaţi din teoria haosului, studiul clinic descris în paginile următoare a identificat un spaţiu defaza care cuprinde toate etapele evoluţiei conştiinţei umane. In cadrul acestuia, au fost identificate şi ordonate în sens crescător numeroase modele de atracţie. Aceste modele reprezintă câmpuri energetice ce sunt mai degrabă calităţi ale conştiinţei înseşi decât ale unui individ sau altul (aşa cum reiese foarte clar, de altfel, atât din ocurenţa lor în rândurile populaţiei de-a lungul unor intervale lungi de timp, cât şi din confirmarea prin rezultatele obţinute, independent de autorii testării sau de subiecţii acestora).

Evoluţia conştiinţei şi dezvoltarea societăţii umane pot fi schiţate în termenii matematici ai dinamicilor nonlineare. Studiul nostru se ocupă de un set limitat de parametri ai conştiinţei, pe care i-am calibrat pe o scală de la 1 la 1.000. Aceste numere reprezintă o progresie logaritmică (cu baza 10) a puterii câmpurilor respective. întregul câmp (sau spaţiul de fază) al conştiinţei înseşi este nelimitat, tinzând spre infinit. Câmpul cuprins între 1 şi 600 (şi care reprezintă domeniul majorităţii experienţelor umane), constituie scopul principal al acestui studiu. De asemenea, vor fi descrise şi nivelele cuprinse între 600 şi 1.000 (adică domeniul evoluţiei extraordinare şi al iluminării), neuitând să amintim nici de stările spirituale cele mai înalte.

Din totalitatea câmpurilor studiate au reieşit modelele secvenţiale corespunzătoare puterii câmpurilor de atracţie. Deşi în cadrul acestora puteau exista anumite variaţii locale, la nivel global ele erau consistente. Astfel, atractorii străini pot fi deopotrivă de energie joasă şi înaltă. în urma analizării datelor noastre, a reieşit faptul că punctul critic se situază la nivelul 200. Sub această valoare, puterea atractorilor putea fi descrisă drept slabă sau negativă, iar peste valoarea de 200 drept pozitivă. Când am ajuns la nivelul 600, atractorii analizaţi erau extrem de puternici.

Un element important din teoria haosului, necesar pentru înţelegerea evoluţiei conştiinţei, este legea dependenţei sensibile de condiţiile iniţiale."" Aceasta se referă la faptul că, după un interval de timp, o variaţie uşoară poate induce o schimbare profundă,'3 aşa cum se întâmplă cu un vapor a cărui direcţie este cu cel mult un grad în afara traseului fixat şi care descoperă că a deviat de la drumul său cu multe sute de mile. Acest fenomen, pe care îl vom detalia mai târziu, reprezintă mecanismul esenţial al oricărei evoluţii şi stă la baza procesului creaţiei.

Privind retrospectiv, putem observa că încă din timpuri imemoriale, omul a încercat să găsească semnificaţia enormei complexităţi şi frecventei imprevizibilităţi a comportamentului său.

Astfel, au fost construite o multitudine de sisteme în încercarea de a transforma neinteligibilul în inteligibil. în general, a "înţelege" însemna a putea defini în termeni lineari: logici şi raţionali. Dar procesul şi experienţa vieţii sunt în sine organice — adică prin definiţie non-lineare. Iată sursa de neînlăturat a frustrării intelectuale a omului.

Cu toate acestea, în cadrul studiului nostru, răspunsurile la teste au fost independente de sistemele de credinţă şi de nivelul intelectual al subiecţilor. Astfel, modelele Câmpurilor energetice care au reieşit reprezentau aspecte ale conştiinţei înseşi, fiind independente de indivizi. Folosind termenii uzuali de emisferă cerebrală dreaptă/ stângă, putem spune că subiecţii testaţi au reacţionat global la un Câmp de atracţie, independent de variaţia individuală a logicii, raţiunii sau gândirii secvenţiale din emisfera lor cerebrală stângă. Rezultatele studiului indică faptul că atitudinile şi comportamentul uman sunt organizate de modele profunde şi puternice.

Putem intui, aşadar, existenţa unei zone infinite dotate cu un potenţial infinit, adică însăşi conştiinţa, în cadrul căreia există un Câmp de atracţie enorm de puternic, care organizează toate comportamentele umane în ceea ce e înnăscut pentru „umanitate". în cadrul acestui imens Câmp de atracţie, există Câmpuri mai mici, cu energie şi putere mai mică. La rândul lor, aceste Câmpuri sunt cele care domină comportamentul, astfel încât, de-a lungul întregii istorii a umanităţii şi în cadrul tuturor culturilor, modelele sunt concordante. Istoria civilizaţiei umane este produsă de interacţiunile acestor variaţii din cadrul Câmpurilor de atracţie. (Un studiu la care nu ne-am referit în lucrarea de faţă a indicat faptul că şi regnurile animal şi vegetal sunt controlate de Câmpuri de atracţie.)

Studiul nostru se corelează cu ipoteza „Câmpurilor morfogene-tice" a lui Rupert Sheldrake şi, de asemenea, cu modelul funcţionării holografice a creierului şi minţii, propus de Karl Pribram.24

(Observaţi faptul că, într-un univers holografic, realizările fiecărui individ contribuie la evoluţia şi bunăstarea întregului). Studiul nostru se potriveşte şi cu concluziile la care a ajuns laureatul premiului Nobel, Sir John Eccles, potrivit căruia creierul acţionează ca un mecanism de recepţie a modelelor energetice localizate chiar în minte, acesta existând sub forma conştiinţei exprimate prin intermediul gândurilor.25 De altfel, cea care îşi arogă posesia gândurilor este tocmai vanitatea eului. Pe de altă parte, geniul atribuie în mod obişnuit sursa salturilor creative ale conştientei acelei baze a întregii conştiinţe care a fost denumită, în mod tradiţional, Divinitate.

Page 15: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Fundalul istoric

Capitolul II

Istorie şi Metodologie

La baza acestui studiu stă o cercetare realizată într-un interval de douăzeci de ani, care a implicat milioane de calibrări pe mii de subiecţi (de toate vârstele şi tipurile de personalitate, proveniţi din toate domeniile vieţii). Prin structură, acest studiu este clinic în metodă, având, prin aceasta, implicaţii pragmatice universale. Deoarece metoda de testare este aplicabilă tuturor formelor expresiei umane, calibrările au fost aplicate cu succes în literatură, arhitectură, artă, ştiinţă, evenimente din viaţa de zi cu zi şi, nu în ultimul rând, complexităţii relaţiilor umane. Prin urmare, tehnica propusă de noi este aplicabilă experienţei umane în întregul său.

Din punct de vedere al mentalului lor, gama subiecţilor testaţi a cuprins atât oameni numiţi îndeobşte "normali", cât şi pacienţi cu afecţiuni psihice severe. Testarea subiecţilor a avut loc în Canada, Statele Unite, Mexic, America de Sud şi Nordul Europei. în plus, originea socio-culturală a subiecţilor reunea reprezentanţi ai tuturor ţărilor, etniilor şi religiilor. In ceea ce priveşte vârsta, subiecţii s-au regăsit atât în copii, cât şi în bătrâni de 90 de ani, cuprinzând de asemenea un spectru larg de stare de sănătate fizică şi emoţională. Subiecţii au fost testaţi de numeroşi cercetători fie individual, fie în grupuri,. Dar, în toate cazurile, fără nici o excepţie, rezultatele au fost identice şi consecvente, îndeplinind cerinţa fundamentală a metodei ştiinţifice: obţinerea aceluiaşi răspuns în cazul repetării unui experiment, replicabilitatea experimentală perfectă.1

Subiecţii au fost selectaţi la întâmplare şi au fost testaţi în cele mai diferite aşezări fizice şi comportamentale: în vârful munţilor sau pe malul mării, la petreceri în vacanţă sau în cursul unei zile obişnuite de muncă, în momente de bucurie sau de tristeţe. Nici una dintre aceste circumstanţe nu au avut nici un efect asupra rezultatelor testelor, care s-au dovedit a fi universal valabile, independente de orice factor străin, cu singura excepţie a metodei de testare înseşi.

Având în vedere importanţa deosebită a acesteia, metoda de testare va fi descrisă în detaliu în cele ce urmează.

în anul 1971, trei fizioterapeuţi au publicat un studiu referitor la testarea muşchilor." Dr. George Goodheart din Detroit, Michigan, studiase în detaliu tehnicile de testare musculară în practica sa clinică, descoperind astfel faptul că puterea sau slăbiciunea fiecărui muşchi erau legate de sănătatea sau patologia unui anumit organ al corpului.3 Apoi, a determinat faptul că fiecare muşchi era asociat cu un meridian de acupunctura şi a corelat cercetarea sa cu cea a fizicianului Felix Mann în privinţa semnificaţiei medicale a meridianelor de acupunctura.4

Până în 1976, cartea lui Goodheart despre kinesiologia aplicată ajunsese la ediţia a douăsprezecea, iar el a început să predea tehnica amintită colegilor săi în acelaşi timp, publicând lunar casete cu diverse studii. In scurtă vreme, munca sa a fost preluată şi de alţi cercetători, fapt ce a condus la înfiinţarea Colegiului Internaţional de Kinesiologie (International College of Kinesiology). Mulţi dintre membrii acestei organizaţii au făcut parte şi din Academia de Medicină Preventivă (Academy of Preventive Medicine). O expunere completă cu privire la dezvoltarea acestui domeniu a fost realizată de David Walther în volumul său despre Kinesiologia Aplicată, publicat totînl976.5

Cea mai izbitoare descoperire a kinesiologiei a fost dintru început demonstraţia clară a faptului că tonusul muscular slăbeşte instantaneu atunci când corpul este expus la stimuli dăunători. De exemplu, dacă un pacient cu hipoglicemie îşi pune zahăr pe limbă, muşchiul deltoid (cel care este în general folosit drept indicator), slăbeşte imediat. în mod asemănător, s-a descoperit şi faptul că substanţele benefice corpului întăreau instantaneu tonusul muscular.

Deoarece această slăbire a tonusului muscular indica prezenţa unui proces patologic în organul corespondent respectivului muşchi (detectat, de asemenea, şi de diagnosticarea prin acupunctura şi examinarea în laborator), ea a reprezentat un instrument foarte folositor în detectarea bolilor. Mii de specialişti au început să folosească metoda kinesiologică, astfel încât datele s-au acumulat rapid, demonstrând faptul că nu este vorba doar de o tehnică de diagnosticare importantă şi precisă, ci şi de una foarte potrivită pentru monitorizarea modului în care pacienţii răspund la tratament şi la medicaţie.

Tehnica a sfârşit prin a fi larg acceptată în rândurile profesioniştilor diferitelor discipline şi, deşi nu a devenit imediat un

Page 16: Ochiul sinelui   david r. hawkins

curent în medicina tradiţională, a fost intens folosită de practicienii holistici. Unul dintre aceştia, medicul psihiatru John Diamond, a început să utilizeze metoda răspunsului kinesiologic în diagnostica-rea şi tratarea suferinţelor psihice, numind această nouă perspectivă de diagnoză şi tratament „Kinesiologie Comportamentală".6

în timp ce alţi cercetători studiau eficienţa metodei kinesiolo-gice în detectarea alergiilor, dereglărilor nutriţionale şi în cazul răspunsului la tratament, dr. Diamond a extins aria de investigaţie, utilizând aceeaşi tehnică pentru a studia efectele pozitive sau negative ale unei mari varietăţi de stimuli psihologici (cum ar fi, de exemplu, diferitele tipuri de artă, muzică, expresii ale feţei, modula-ţia vocii şi stresul emoţional). Profesor excepţional, seminariile doctorului Diamond au influenţat mii de practicieni care s-au întors la munca lor cu interes reînnoit şi curiozitate pentru aplicaţiile metodei kinesiologice.

Pe lângă aplicabilitatea sa generală, testul era rapid, simplu, uşor de realizat şi foarte concludent; în plus, toţi cercetătorii au confimat replicabilitatea totală a rezultatelor. De exemplu, un îndulcitor artificial a făcut ca toţi subiecţii testaţi să slăbească, indiferent dacă le-a fost plasat pe limbă, aşezat într-un pachet lângă plexul solar sau ascuns într-un plic al cărui conţinut nu a fost cunoscut nici de către subiect, nici de examinator.

Cel mai uluitor fapt a fost că organismul a răspuns chiar dacă mintea nu avea cunoştinţe cu privire la problemele puse în discuţie. Majoritatea specialiştilor au realizat propriile verificări, punând diverse substanţe în plicuri obişnuite, numerotate şi alegând o persoană care nu auzise deloc de această metodă de testare să examineze subiectul. Concluzia generală (mai mult decât îmbucu-rătoare), a fost aceea că organismul a răspuns corect, chiar dacă mintea nu era conştientă.

Acurateţea metodei kinesiologice nu a încetat să uimească publicul şi pacienţii - de fapt, chiar şi pe profesionişti. în multe conferinţe ţinute de autorul acestei cărţi, au fost împărţite prin sală cinci sute de plicuri care conţineau un îndulcitor artificial şi alte cinci sute de plicuri identice cu primele, dar care conţineau vitamina C naturală. Persoanele din public au fost împărţite şi testate alternativ. Atunci când plicurile erau deschise, reacţia publicului se caracteriza întotdeauna prin uimire şi plăcere, la vederea faptului că toţi au reacţionat prin scăderea tonusului muscular ca răspuns la îndulcitorul artificial şi prin creşterea tonusului muscular la vitamina C naturală. Prin intermediul acestei demonstraţii foarte simple, au fost schimbate obiceiurile nutriţionale a sute de familii, din toată ţara.

La începutul anilor '70, profesia medicală în general şi psihiatria în particular, au reacţionat foarte distant - dacă nu chiar complet ostil - la ideea că alimentaţia are legătură cu sănătatea, pe lângă implicaţiile acesteia în sănătatea emoţională sau funcţionarea creierului. Publicarea cărţii Orthomolecular Psychiatry (Psihiatria ortomoleculară, n. tr.), scrisă de autorul prezentei lucrări în colaborare cu laureatul premiului Nobel Linus Pauling, a fost bine primită de un public foarte variat, dar nu şi de instituţiile medicale.7

(Este foarte interesant că acum - douăzeci de ani mai târziu după publicarea ei - conceptele prezentate în cartea amintită stau la baza tratării bolilor mentale.)

Marea descoperire a cărţii a fost aceea că bolile mentale grave (cum ar fi psihoza), dar şi cele de mai mică importanţă (cum sunt tulburările emoţionale), au o bază genetică ce implică o transmitere anormală a substanţelor biochimice în creier, o bază moleculară ce poate fi corectată la nivel molecular. Prin urmare, bolile maniaco-depresive, schizofrenia, alcoolismul şi depresia pot fi afectate deopotrivă de alimentaţie şi medicaţie. în 1973, anul în care a fost publicată cartea, instituţia psihiatrică era încă orientată spre psihanaliză; lucrarea a fost acceptată în primul rând de practicienii holistici. Atît metodele de tratament propuse, cât şi rezultatele acestora, erau verificate în mod curent prin intermediul kinesiologiei.

Totuşi, cea mai mare influenţă clinică a avut-o demonstraţia doctorului Diamond, prin care se afirma că organismul slăbeşte instantaneu ca răspuns la atitudinile emoţionale nesănătoase sau la stresul mental. O adaptare a acestei tehnici de testare musculară (folosită, de altfel, de majoritatea practicienilor), a fost utilizată în studiul nostru, într-un interval de cincisprezece ani. Majoritatea practicienilor şi cercetătorilor, precum şi autorul prezentei lucrări, au observat că răspunsurile la teste au fost complet independente de sistemele de credinţă, opiniile intelectuale, raţiunea sau logica subiecţilor. De asemenea, s-a observat faptul că, în cazul în care organismul subiectului slăbea în timpul testării kinesiologice, această slăbire era însoţită de o desincronizare a emisferelor cerebrale.8

Tehnica de testare

Pentru a efectua o testare kinesiologică sunt necesare două persoane. Una dintre ele va fi subiectul testării şi va ţine un braţ întins lateral, paralel cu pământul. Cealaltă persoană va apăsa cu două degete pe încheietura mâinii întinse, spunându-i subiectului,

Page 17: Ochiul sinelui   david r. hawkins

„rezistă". Subiectul va opune rezistenţă la presiunea exercitată. In aceasta constă toată testarea kinesiologică, nimic mai mult nu trebuiefăcut.

Fiecare parte implicată (atât subiectul testării, cât şi cel ce o efectuează), are posibilitatea de a face o afirmaţie. în timp ce subiec-tul se gândeşte la respectiva afirmaţie, forţa braţului său va fi testată prin presiunea aplicată de către examinator. Dacă afirmaţia este negativă sau falsă - sau reflectă o calibrare situată sub nivelul 200 (vezi Harta Conştiinţei, capitolul 3), subiectul va răspunde printr-o slăbire a tonusului muscular. Dacă răspunsul este da - sau calibrează peste amintitul nivel 200, tonusul muscular al subiectului va creşte.

Pentru demonstrarea procedurii noastre, este indicat ca examinatorul să-i propună subiectului testat să se gândească la Abraham Lincoln, iar apoi la Adolf Hitler. Acelaşi efect poate fi demonstrat când subiectul se va concentra asupra a cuiva pe care-1 iubeşte, respectiv se va gândi la cineva de care teme sau îl detestă -sau la cineva de care se leagă printr-un sentiment de regret enorm.

De îndată ce este generată o scală numerică (vezi mai jos), calibrările pot fi efectuate pornind de la afirmaţiile: „Această afirmaţie" (de exemplu această carte, organizaţie, scopul acestei persoane) se situează „peste nivelul 100", apoi „peste nivelul 200", apoi „peste nivelul 300" până când este obţinut un răspuns negativ. Apoi calibrarea poate fi reluată, în vederea obţinerii unui răspuns cât mai exact: „Este oare peste 220? 225? 230?" etc. Examinatorul şi subiectul îşi pot schimba rolurile între ei dar, cu toate acestea, vor fi obţinute acelaşi rezultate. Odată ce ne familiarizăm cu tehnica de examinare, o putem folosi pentru a evalua companiile, filmele, oamenii, evenimentele din istorie, sau pentru diagnosticarea problemelor din viaţa de zi cu zi.

Cititorul va observa că procedura noastră foloseşte testarea musculară pentru a verifica adevărul sau falsitatea unei propoziţii declarative. Posibilitatea obţinerii unor răspunsuri neconcludente poate apărea numai în cazul în care întrebarea nu a fost pusă sub această formă. De asemenea, nu pot fi concludente răspunsurile la întrebări ce implică viitorul; numai propoziţiile cu privire la condiţiile sau evenimentele existente vor produce răspunsuri coerente şi constante.

Pentru evitarea transmiterii unor sentimente pozitive sau negative, examinatorul trebuie să menţină o atitudine impersonală în timpul procedurii. Precizia testării va creşte dacă vom ruga subiectul testat să-şi închidă ochii; mai mult, nu trebuie să existe nici un fel de muzică în fundal.

Dată fiind simplitatea atât de evidentă a testului, este bine ca persoana care întreabă să-şi verifice mai întâi precizia pentru reuşita procedurii. Răspunsurile pot fi verificate prin realizarea unui interogatoriu încrucişat. Pe de altă parte, toţi cei care se obişnuiesc cu această tehnică încep să se gândească la trucuri pentru a fi satisfăcuţi că, într-adevăr, răspunsurile sunt exacte.9 Se va descoperi curând că toţi subiecţii vor da acelaşi răspuns şi că nu este necesar ca ei să aibă vreo cunoştinţă cu privire la întrebarea respectivă (răspunsul fiind întotdeauna independent de opiniile personale ale subiecţilor examinaţi cu privire la întrebarea în cauză).

Am descoperit că este eficient - înainte de a pune o întrebare -să testăm mai întâi propoziţia: „Aş putea pune oare această întrebare?" Ocazional, vom primi şi răspunsuri negative. Această situaţie indică faptul că examinatorul ar fi bine să renunţe la întrebarea în cauză, sau să găsească motivul pentru care răspunsul primit a fost unul negativ. Poate că respectiva chestiune sau implicaţiile sale ar fi în măsură să cauzeze o suferinţă examinatorului.10

Pe parcursul studiului nostru, subiecţii testaţi au fost rugaţi să se concentreze asupra unui anumit gând, sentiment, atitudine, memorie, relaţie sau întâmplare din viaţă. Adesea, testul a fost realizat în grupuri mari de oameni. Din raţiuni legate de demonstraţia în sine am stabilit regula ca, la început, să cerem subiecţilor să-şi amintească de o perioadă când erau furioşi, supăraţi, geloşi, depresivi, dominaţi de sentimente de vinovăţie sau teamă; în acest punct toţi s-au simţit slăbiţi. Apoi, i-am rugat să se gândească la sentimentul degajat de o persoană iubită sau la o situaţie pozitivă din viaţă, iar toţi au prins puteri (în mod obişnuit, se producea un murmur de surpriză în toată sala ca răspuns la implicaţiile ce fuseseră descoperite).

Următorul fenomen demonstrat a fost acela că prezenţa virtuală a unei imagini care aparţine unei substanţe a produs acelaşi răspuns ca în situaţia când substanţa s-ar fi aflat în contact fizic cu organismul. De exemplu, ţinem în mână un măr crescut cu pesticide şi cerem subiecţilor (selectaţi din rândurile audienţei) să se uite drept la el în timp ce sunt testaţi; vor slăbi, fără excepţie. Apoi vom repeta procedeul descris mai sus, dar de data aceasta vom ţine în mână un măr crescut cu substanţe naturale, fără chimicale - toţi subiecţii vor deveni instantaneu puternici. Având în vedere că nimeni din public nu are cunoştinţă de tipul merelor şi că nu anticipează că vor fi examinaţi, precizia metodei este demonstrată spre satisfacţia tuturor.11

Page 18: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Trebuie amintit faptul că oamenii percep experienţa în mod diferit: unii adoptă de la început o atitudine emoţională, alţii sunt mai auditivi, iar alţii mai vizuali. De aceea, întrebările cu privire la o persoană, situaţie sau experienţă ar trebui să evite exprimări de tipul „Cum te simţi?" sau „Cum vi se pare?", „Cum sună?,, „Cum arată?,,. In mod obişnuit, dacă i se va spune „Gândeşte-te la această situaţie (sau persoană, loc, lucru, sau sentiment)", subiectul va selecta instictiv modul său cel mai potrivit de a o aborda. ~

Ocazional, în efortul (chiar inconştient) de a-şi masca răspunsul, se poate întâmpla ca subiectul să-şi selecteze o cale diferită de modalitatea sa obişnuită de a procesa informaţiile, dând astfel un răspuns fals. Atunci când examinatorul provoacă acest tip de răspuns, întrebarea ar trebui reformulată. De exemplu, un pacient care se simte vinovat în legătură cu faptul că este supărat pe mama sa, se poate gândi la o poză a acesteia, trecând astfel testul, dar dacă examinatorul va reformula întrebarea, cerându-i subiectului să se gândească la atitudinea sa actuală faţă de mama sa, el va slăbi imediat.

Alte precauţii pentru a menţine precizia testului includ scoaterea ochelarilor, în special dacă au rame din metal, şi pălăriilor (prezenţa materialelor sintetice pe cap cauzează o slăbire a tonusului muscular). Braţul care este supus testării trebuie să fie fără bijuterii, evitându-se în mod special ceasurile cu cuarţ. Când se întâmplă să se producă un răspuns anormal, trebuie descoperită cauza acestuia, prin investigaţii aprofundate - de exemplu, examinatorul ar putea folosi un parfum la care pacientul are o reacţie negativă, ducând astfel la producerea unui răspuns negativ/fals. In cazul în care examinatorul eşuează în mod repetat să producă un răspuns precis, trebuie evaluat efectul vocii sale asupra subiectului; unii examinatori, cel puţin uneori, pot elibera din vocea lor suficiente emoţii negative pentru a afecta rezultatele testelor.'~

Un alt factor ce trebuie luat în considerare în cazul unui răspuns paradoxal este cadrul temporal al amintirii sau al imaginii implicate. Dacă subiectul supus testării se gândeşte la o persoană dată sau la relaţia dintre ei, răspunsul său va depinde de perioada pe care o reprezintă amintirea sau imaginea. Dacă acesta îşi aminteşte de relaţia din copilărie cu fratele său, el ar putea avea un răspuns diferit faţă de situaţia în care el se va gândi la relaţia actuală cu acesta. întotdeauna, întrebările trebuie să fie foarte precise.14

O altă cauză a unor rezultate paradoxale ale testării este condiţia fizică a subiectului, care poate fi afectată de stres sau de slaba funcţionare a glandei timus (în urma interacţiunii cu un câmp

energetic foarte negativ). Glanda timus constituie punctul de control central al sistemului energetic de acupunctura al corpului, iar atunci când energia sa este foarte scăzută, rezultatele testelor sunt imprevizibile. Acest impediment poate fi uşor remediat - în numai câteva secunde - prin intermediul unei tehnici simple descoperite de dr. John Diamond şi denumită de el „palparea glandei timus'". Glanda timus este localizată chiar în spatele coşului pieptului. Apăsaţi, aşadar, asupra acestei zone cu pumnul încleştat - în mod ritmic, de mai multe ori - în timp ce zâmbiţi şi vă gândiţi la cineva pe care-1 iubiţi. La fiecare apăsare spuneţi „ha-ha-ha". Retestarea va arăta reluarea dominanţei timice, rezultatele testării revenind la normal.1'

Folosirea procedurii de testare în studiul de faţă

Tehnica de testare pe care tocmai am descris-o este cea recomandată de doctorul Diamond în Kinesiologia Comportamen-tală. Singura variaţie introdusă în studiul de faţă a fost corelarea răspunsurilor cu o scală logaritmică, pentru a calibra puterea relativă a energiei în diferite atitudini, gânduri, sentimente, situaţii şi relaţii cu alţi oameni. Dat fiind faptul că testul e foarte rapid (de fapt, durează mai puţin de zece secunde), este posibilă procesarea unei cantităţi enorme de informaţii în legătură cu aceste probleme într-un interval foarte scurt de timp.

Scala numerică, generată instantaneu de către subiecţii testaţi, variază de la 1 (valoarea cea mai mică, corespunzătoare simplei existenţe fizice), trece prin 600 (vârful conştiinţei obişnuite) pentru a ajunge, în cele din urmă, la 1.000 (nivelul corespunzător stadiului avansat de iluminare şi înţelegere). Răspunsurile, sub forma simplă de tipul da sau nu, determină calibrarea subiectului. De exemplu, „Dacă simplul fapt de a fi în viaţă reprezintă pe scala numerică 1, atunci puterea iubirii se situează peste nivelul 200?" (Subiectul va deveni puternic, indicând un răspuns afirmativ.) „Iubirea este peste 300?" (Subiectul va deveni şi mai puternic.) „Iubirea este peste 400?" (Subiectul va rămâne puternic). „Iubirea este la nivelul 500 sau peste acesta?" (Subiectul rămâne încă puternic.) In acest caz, iubirea este calibrată la nivelul 500, iar această cifră s-a dovedit a fi aceeaşi indiferent de câţi subiecţi au fost testaţi. Prin testări repetate, a fost generată o scală care se raportează corect la experienţa umană, la istorie, dar şi la descoperirile psihologiei, sociologiei, psihanalizei,

Page 19: Ochiul sinelui   david r. hawkins

filosofiei şi medicinii. Această scală se potriveşte destul de precis cu stadiile conştiinţei din filosofia perenă. 6

Examinatorul trebuie să fie conştient de faptul că răspunsurile la unele întrebări pot fi destul tulburătoare pentru subiect. Tehnica nu trebuie să fie folosită în mod iresponsabil şi, de asemenea, întotdeauna trebuie respectată dorinţa subiectului de a participa sau nu. în situaţiile clinice, nu trebuie pusă niciodată o întrebare personală, cu excepţia cazului în care răspunsul la aceasta devine pertinent în scop terapeutic. Totuşi, este posibilă punerea unei întrebări care să excludă implicarea personală din partea subiectului testat, acesta funcţionând numai ca un indicator pentru scopul calibrării.

Răspunsul la testare este independent de puterea fizică a subiectului. Este uluitor faptul că muşchii atleţilor slăbesc la fel cu ai tuturor celorlalţi oameni, ca răspuns la un stimul nociv. Este foarte posibil ca examinatorul să fie o femeie bolnăvicioasă (ce cântăreşte puţin peste 45 de kg), iar subiectul un jucător profesionist de fotbal (ce cântăreşte peste 90 de kg), dar rezultatele testelor vor fi aceleaşi, deşi ea va apăsa braţul lui puternic cu doar două degete.

Capitolul III

Rezultatele testului şi interpretarea acestora

Unul dintre scopurile prezentului studiu este acela de a genera o hartă practică a câmpurilor energetice ale conştiinţei, pentru a face posibilă schiţarea marjelor şi a geografiei generale a acesteia. Acest deziderat constituie încă o zonă neînregistrată a investigaţiei umane. Pentru a facilita înţelegerea cititorului, desemnările numerice ale câmpurilor energetice au fost rotunjite.

Dacă ne uităm pe Harta Conştiinţei (vezi tabelul de mai jos), devine clar că nivelele calibrate se corelează cu anumite procese ale conştiinţei - emoţii, percepţii sau atitudini, perspective asupra vieţii şi credinţe spirituale.

Perspectiva asupra lui Dumnezeu

Sine

Acceptaretotală __________întreg __________IubitorînţeleptMilos __________

Inspirator

îngăduitorPermisiv IndiferentRăzbunător A nega Punitiv Dispreţuitor Dezapro-bator______

Vindicativ

Dispreţuitor

Perspectiva asupra vieţii

A fi (Eu)

Perfecţiune

Completă Benignă_____Semnificativă Armonioasă Plină desperanţa_____Satisfăcătoare Realizabilă Exigentă AntagonicăA Dezamăgi înfricoşătoareTragică______

Fără speranţă

Rea Mizerabilă

Iluminare

Transfigurare

Abstractizare Transcendenţă

Intenţie

Consolidare Depreciere Agresivitate

Page 20: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Harta Conşti

Nivel

Conştiinţăpură

IluminarePace

Bucurie_______

Dragoste______Raţiune_______Acceptare

Disponibilitate

Neutralitate

Curaj________Mândrie______Furie_________Dorinţă_______

Frică_________DurereApatie

V

i

n

o

v

ă

ţ

i

e

R

u

ş

i

n

e

inţei

Proces

700-1000 Inefabil

600 Beatitudine

Seninătate Veneraţie înţelegere Iertare

Optimism

încredere Afirmare Batjocură UrăLăcomie AnxietateRegret

Disperare

învinovăţir_e_________Umilire

540 500 400 350

Revelare

310

250 200 175 150 125 100 75

E iberare

înrobireRetragere Disperare

Renunţare

50

Distrugere

Eliminare

30

20

Page 21: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Dacă spaţiul o permite, diagrama poate fi extinsă pentru a include toate domeniile comportamentului uman. Rezultatele cercetării s-au confirmat reciproc în toate privinţele; cu cât investigaţia este mai detaliată şi mai aprofundată, cu atât mai mare este şi gradul de confirmare al rezultatelor.

Pe scala conştiinţei, punctul critic al răspunsului kinesiologic este calibrat în jurul valorii de 200, care corespunde nivelului Curajului. Toate atitudinile, gândurile, sentimentele şi asocierile care se situează mai jos de acest nivel calibrat determină slăbirea tonusului muscular al unei persoane. Atitudinile, gândurile, sentimentele, entităţile sau personalităţile istorice care calibrează peste acest punct determină întărirea tonusului muscular al subiecţilor. Acesta este punctul de echilibru dintre atractorii slabi, respectiv cei puternici, dintre influenţa negativă şi cea pozitivă.

La nivelele inferioare pragului de 200, impulsul primar este supravieţuirea, iar în zona disperării şi a depresiei (situate la ultimul nivel al scării) până şi acest motiv lipseşte. Nivelele imediat următoare, cele ale Fricii şi Furiei, sunt caracterizate de impulsuri de egocentrism care provin tocmai din această nevoie de supravieţuire. La nivelul Mândriei, motivul supravieţuirii se poate extinde şi spre înţelegerea nevoii de supravieţuire a celorlalţi. Atunci când o persoană trece însă de limita influenţei dintre negativ şi pozitiv, ajungând la nivelul Curajului, bunăstarea celorlalţi devine din ce în ce mai importantă. La nivelul 500, fericirea celorlalţi apare ca o principală forţă de motivaţie. Marjele superioare ale nivelului 500 sunt caracterizate de interesul pentru conştienta spirituală - atât cea individuală, cât şi a celorlalţi - iar la nivelul 600, scopurile principale devin bunăstarea omenirii şi căutarea iluminării. De la nivelul 700 la 1.000, viaţa este dedicată salvării întregii omeniri.

Comentariu

A reflecta asupra acestei hărţi poate induce o expansiune profundă a empatiei noastre cu viaţa în toate formele sale de expresie. Dacă vom examina obiectiv atitudinile emoţionale, vom înţelege că acestea nu sunt nici bune, nici rele; judecăţile moralizatoare sunt numai o funcţie a punctelor de vedere de la care provin.

Observăm, de exemplu, că o persoană aflată în Durere, care calibrează la nivelul energetic inferior 75, va fi într-o stare mult mai bună dacă se va ridica la nivelul Mâniei (calibrat la 150). Mânia, în

sine o emoţie destructivă, rămâne încă o stare inferioară a conştiinţei, dar după cum o arată istoria societăţii, Apatia poate limita atât indivizi izolaţi, cât şi întregi subculturi. Dacă cei care nu mai speră nimic ajung să-şi dorească ceva mai bun (Dorinţa, la 125) şi apoi folosesc energia Mâniei, de la nivelul 150, pentru a dezvolta Mândria (175), atunci vor fi capabili să facă următorul pas spre Curaj (calibrat la nivelul 200), pentru a putea începe apoi să-şi amelioreze condiţia individuală sau colectivă.

Şi invers, persoana care a ajuns la o stare echilibrată de Iubire Necondiţionată va considera inaccceptabil să experimenteze orice altceva. Cu cât avansăm pe scala evolutivă a propriei conştiinţe, procesul descris mai sus se va perpetua şi se va corecta de la sine în aşa fel încât dezvoltarea personală va deveni un mod de viată. Acest fenomen poate fi observat în mod obişnuit printre membrii grupurilor de autoajutorare bazate pe cei doisprezece paşi, care lucrează constant pentru a depăşi atitudinile negative de genul victimizării sau intoleranţei. Persoanele care se situează mai jos pe scala conştiinţei pot găsi că aceste atitudini sunt acceptabile, putând chiar să le apere sau să le justifice.

Pe tot parcursul istoriei, toate marile discipline spirituale ale lumii au fost preocupate de tehnicile de a accede în aceste niveluri de conştiinţă. Majoritatea au afirmat că depăşirea acestor obstacole este o datorie esenţială; succesul ar depinde deopotrivă de maestru şi de însuşirea învăţăturilor, instrucţiunilor specifice şi surselor de inspiraţie, fără de care aspirantul va dispera în faţa incapacităţii sale de a-şi atinge scopul. Sperăm că harta noastră va facilita această strădanie umană supremă.

Efectul epistemologic al conştientizării acestei scheme este unul subtil, dar observabil; implicaţiile acestor descoperiri au aplicaţii dintre cele mai pragmatice în sport, medicină, psihiatrie, psihologie, relaţii personale şi în căutarea generală a fericirii. Contemplarea Flărţii Conştiinţei poate, de exemplu, să transforme radical capacitatea unei persoane de a înţelege cauzalitatea. Aşa cum însăşi percepţia evoluează odată cu nivelul conştiinţei, devine evident că şi ceea ce lumea numeşte domeniul cauzelor este de fapt un domeniu al efectelor. Asumându-şi responsabilitatea pentru consecinţele propriei sale percepţii, observatorul poate să-şi depăşească rolul de victimă, ajungând la conştientizarea faptului că „nimic din exterior nu are putere asupra ta". Ceea ce determină efectul pozitiv sau negativ în viaţa noastră, faptul că întâmplările vieţii devin fie o oportunitate, fie un factor de stres pentru noi, nu ţine de aceste întâmplări, ci de felul

Page 22: Ochiul sinelui   david r. hawkins

în care noi reacţionăm în faţa lor, de atitudinea pe care o avem faţă de ele.

Stresul psihologic este în mod clar un efect al unei condiţii căruia îi opunem rezistenţă sau de care dorim să scăpăm, dar această condiţie nu are de fapt vreo putere în sine. Nimic nu are puterea de a „crea" stresul. Muzica tare poate face să crească presiunea sângelui în cazul unei persoane sau poate deveni o sursă de încântare în cazul alteia. Dacă nu este dorit, un divorţ poate fi traumatic, dar dacă este dorit poate constitui o eliberare.

De asemenea, Harta Conştiinţei aruncă o nouă lumină asupra progresului istoriei. O distincţie foarte importantă pentru scopurile acestui studiu este cea dintre forţă şi puterea adevărată. Putem, de exemplu, să cercetăm o epocă istorică, cum ar fi sfârşitul colonialismului britanic în India. Dacă vom calibra poziţia Imperiului Britanic din acel timp, aceea a interesului personal şi a exploatării, vom descoperi că ea se găseşte pe scala conştiinţei cu mult sub nivelul 200. Motivaţia lui Mahatma Gandhi (calibrată la nivelul 700) era foarte aproape de vârful conştientei umane obişnuite. Gandhi a avut câştig de cauză deoarece poziţia sa era de departe mult mai puternică. Imperiul Britanic a reprezentat forţa (calibrată la nivelul 175), iar atunci când forţa întâlneşte puterea, sfârşeşte invariabil prin a fi învinsă în cele din urmă.

De asemenea, putem să observăm şi faptul că, pe tot parcursul istoriei, societatea a încercat să „trateze" problemele sociale prin acţiuni legislative, strategii, manipulare comercială, legi sau interdicţii - toate manifestări ale forţei - numai pentru a ajunge la concluzia că aceste probleme - în ciuda faptului că au fost tratate -persistă sau revin. Deşi atât guvernele, cât şi indivizii, pornind de la diferite poziţii ale forţei sunt miopi în această privinţă, unui observator sensibil îi devine evident faptul că multiplele condiţii ale conflictului social nu vor dispărea până când nu va fi descoperită şi „vindecată" etiologia fundamentală a acestora.

Diferenţa dintre a trata şi a vindeca este aceea că în cazul primei noţiuni contextul rămâne acelaşi, în timp ce în cazul celei de-a doua răspunsul clinic este determinat tocmai de o schimbare a contextului. Cu alte cuvinte, ceea ce se urmăreşte este înlăturarea completă a cauzei problemei, şi nu doar o atenuare a simptomelor. Una e să prescrii un antihipertensiv pentru presiunea mare a sângelui şi cu totul altceva să extinzi contextul de viaţă al pacientului, pentru ca acesta să înceteze să mai fie furios şi represiv.

Să sperăm că empatia ce rezultă din contemplarea Hărţii Conştiinţei va micşora drumul spre Bucurie. Cheia bucuriei stă în

blândeţea necondiţionată pentru toate formele vieţii (inclusiv pentru cea proprie) pe care o numim compasiune.1 Fără compasiune strădania umană nu poate realiza nimic semnificativ Putem generaliza acest aspect de la terapia individuală la un context social mai larg, in care pacientul nu poate fi cu adevărat însănătoşit şi total vindecat pană când nu invocă puterea compasiunii pentru el şi pentru cei din jurul lui. Ajunsă în acest punct, persoana care a fost vindecată va începe să vindece la rândul ei.

Page 23: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Capitolul IV

Nivelele conştiinţei umane

Milioane de calibrări, de-a lungul anilor în care s-a desfăşurat acest studiu, au definit o gamă de valori ce corespunde exact unor seturi de atitudini şi emoţii, localizate de anumite câmpuri energetice de atracţie, asemănător felului în care câmpurile electromagnetice adună pilitura de fier. Am adoptat următoarea clasificare a acestor câmpuri energetice din dorinţa de a le face uşor de înţeles şi de a le păstra totodată corecte din punct de vedere clinic.

Este foarte important să amintim că cifrele acestor calibrări nu reprezintă o progresie aritmetică, ci una logaritmică. Astfel, nivelul 300 nu reprezintă dublul amplitudinii nivelului 150, ci este 300 la puterea a zecea. Prin urmare, o creştere de numai câteva puncte reprezintă un mare avans în ceea ce priveşte puterea; rata de creştere a puterii, pe măsură ce avansăm pe scală, este una enormă.

Modalităţile în care se exprimă diferitele nivele ale conştiinţei umane sunt profunde şi exhaustive, iar efectele acestora sunt deopotrivă generale şi subtile. Toate nivelele situate sub pragul 200 sunt destructive pentru viaţă, atât în ceea ce priveşte indivizii, cât şi societatea în general. Toate nivelele situate deasupra acestui prag constituie expresii constructive ale puterii. Nivelul decisiv care desparte domeniile forţei şi puterii este nivelul 200.

Atunci când descriem corelaţiile emoţionale ale câmpurilor energetice ale conştiinţei e bine să reamintim faptul că acestea se manifestă arareori ca stări pure într-un individ. Nivelele conştiinţei sunt întotdeauna amestecate; o persoană poate opera la un anumit nivel într-un domeniu al vieţii şi la un cu totul alt nivel în alt domeniu. Nivelul general al conştiinţei unui individ este dat de suma totală a efectelor acestor nivele diferite.

Nivelul 20 al energiei - Ruşinea

Nivelul Ruşinii se apropie periculos de moarte. Cei aflaţi la acest nivel pot chiar alege să moară recurgând la un act conştient de

sinucidere sau, într-un mod mai subtil, prin refuzul de a lua acele măsuri şi atitudini care le-ar putea prelungi viaţa.

Tot aici întâlnim adesea şi moartea printr-un accident evitabil. Cu toţii suntem conştienţi într-o măsură mai mare sau mai mică de cât de dureroasă e umilinţa. De ruşine, ne punem capul în pământ şi aproape că ne dorim să devenim invizibili. Exilarea este un accesoriu obişnuit al ruşinii şi, în societăţile primitive, din care cu toţii provenim, exilarea echivala cu moartea.

Experienţele din copilărie, cum sunt de exemplu abuzurile sexuale (care conduc la Ruşine), marchează personalitatea pe viaţă, în afară de cazul în care sunt rezolvate pe cale terapeutică. După cum a stabilit Freud, Ruşinea produce nevroze. Ea este distructivă pentru sănătatea emoţională şi psihologică şi, ca o consecinţă a stimei scăzute de sine, predispune la dezvoltarea afecţiunilor psihice. O persoană a cărei personalitate are la bază Ruşinea este timidă, retrasă şi introvertită.

Ruşinea este folosită ca unealtă a cruzimii, iar victimele sale devin adesea, la rândul lor, crude. Copiii ruşinoşi sunt cruzi deopotrivă cu animalele şi cu ei înşişi. Comportamentul persoanelor a căror conştiinţă se situează abia la nivelul 20 este unul periculos. Ei sunt predispuşi la halucinaţiile proprii unei naturi acuzatoare, la paranoia, în vreme ce alţii devin psihotici sau comit crime bizare.

Unii indivizi marcaţi de Ruşine îşi compensează acest neajuns prin perfecţionism şi rigiditate, devenind încrâncenaţi şi intoleranţi. Exemple notorii ale acestui fapt sunt extremiştii morali, ce formează grupuri vigilente, proiectând asupra altora (pe care se simt apoi îndreptăţiţi să-i agreseze) propria lor ruşine inconştientă. Nu de puţine ori, criminalii în serie au acţionat sub resortul unui moralism sexual, justificat de dorinţa de a pedepsi femeile "rele".

Deoarece trage în jos întregul nivel al personalităţii, Ruşinea cauzează vulnerabilitate şi în faţa celorlalte emoţii negative, generând astfel de multe ori îngâmfare, mânie şi sentimente de vinovăţie.

Nivelul 30 al Energiei: Vinovăţia

Atât de des folosită în societatea noastră pentru a manipula şi pedepsi, vinovăţia se manifestă într-o varietate de expresii, cum ar fi: remuşcările, auto-incriminarea, masochismul şi întreaga gamă a simptomelor victimizării. Vinovăţia inconştientă generează tulburări psihosomatice, predispoziţii la accidente şi comportament înclinat

Page 24: Ochiul sinelui   david r. hawkins

spre suicid. Mulţi oameni se luptă toată viaţa lor cu vinovăţia, în timp ce alţii încearcă cu disperare o evadare din acest cerc vicios, prin negarea amorală a oricărei vinovăţii.

Cei dominaţi de vinovăţie devin preocupaţi de "păcat", atitudine emoţională ce este adesea exploatată în scopuri de coerciţie şi control de către demagogii religioşi. Aceşti misiţi ai păcatului şi salvării, obsedaţi de pedeapsă, îşi proiectează şi-şi manifestă adesea asupra celorlalţi propriile sentimente de vinovăţie.

Subculturile în care subzistă aberaţia autoflagelării manifestă de multe ori şi alte forme endemice de cruzime, cum ar fi ritualul public de ucidere a animalelor. Vinovăţia provoacă furia, a cărei expresie este adesea crima. Pedeapsa capitală este un exemplu al felului în care uciderea încântă o populaţie dominată de vinovăţie. Găsim un exemplu al acestui fapt şi dacă privim spre neiertătoarea noastră societate americană. Aceasta se foloseşte de presă pentru a-şi pune victimele la stâlpul infamiei şi uzează de pedepse a căror valoare inhibitoare ori coercitivă nu a fost demonstrată niciodată.

Nivelul 50 al energiei: Apatia

Acest nivel este caracterizat de sărăcie, disperare şi lipsă a speranţei. Lumea şi viitorul arată sumbru; patosul este leit-motivul vieţii. Este o stare a neajutorării; victimelor sale, înconjurate de nevoi, le lipsesc nu numai resursele, ci şi energia pentru a se salva. în afară de cazul în care energia exterioară este oferită de îngrijitori, poate surveni moartea prin sinucidere pasivă. Lipsiţi de voinţa de a trăi, aceşti neajutoraţi privesc în gol, inerţi la stimuli, până ce ochii încetează să mai clipească pentru ca, în cele din urmă, să nu mai aibă suficientă energie nici măcar pentru a înghiţi hrana.

Acesta este nivelul celor fără adăpost şi ai părăsiţilor societăţii. Este, de asemenea, destinul multor bătrâni şi bolnavi izolaţi. Apaticii sunt dependenţi, cei din jurul lor îi percep însă ca pe o povară.

De prea multe ori, societăţii îi lipseşte motivaţia necesară pentru a fi cu adevărat de ajutor culturilor şi indivizilor aflaţi la acest nivel, care sunt văzuţi ca nişte risipitori inutili ai resurselor. Nivelul Apatiei este cel al străzilor Calcuttei, unde numai o sfântă asemeni maicii Tereza şi a ucenicilor ei au avut curajul să intervină. Este nivelul abandonării speranţei şi puţini au curajul de a privi în faţă aceste lucruri.

Nivelul 75 al energiei - Durerea

Este nivelul tristeţii, pierderii şi descurajării. Cei mai mulţi dintre noi am trecut prin aceste stări pentru un timp, dar aceia care rămân la acest nivel trăiesc o viaţă de regrete şi depresii constante. Este nivelul doliului, deposedării şi al regretelor faţă de trecut. Este, de asemenea, nivelul celor care s-au obişnuit să piardă şi al jucătorilor cronici, care acceptă ruina ca pe o parte a stilului lor de viaţă, ajungând adesea până la pierderea slujbelor, prietenilor, familiei, banilor, şansei şi sănătăţii lor.

Pierderile majore suferite în prima parte a vieţii îl fac mai târziu pe subiectul lor vulnerabil la acceptarea pasivă a durerii, ca şi cum suferinţa ar fi preţul vieţii. Cel aflat în Durere vede suferinţă peste tot: suferinţa copiilor, tristeţea condiţiei lumii, tristeţea vieţii. Acest nivel îşi pune amprenta asupra întregii viziuni existenţiale. O parte a sindromului pierderii este noţiunea ireversibilităţii a ceea ce a fost pierdut sau a ceea ce simboliza aceasta. în acest punct avem de-a face cu o trecere de la particular la general, astfel încât pierderea unei fiinţe iubite este echivalată cu pierderea iubirii înseşi. La acest nivel, atare pierderi emoţionale pot declanşa o depresie serioasă sau chiar moartea.

Deşi Durerea este cimitirul vieţii, ea are totuşi mai multă energie decât Apatia. Astfel, când un pacient traumatizat şi apatic începe să plângă, ştim că starea lui este mai bună. Odată ce începe să plângă, va şi mânca din nou.

Nivelul 100 al energiei - Frica

La nivelul 100 avem la dispoziţie mai multă energie. Frica sau pericolul sunt sănătoase. Frica guvernează o mare parte a lumii: Frică de duşmani, frică de bătrâneţe sau moarte, teama de a fi respins şi o multitudine de alte sentimente de frică motivate social constituie declanşatorii primari ai motivaţiei în vieţile multor oameni.

Din perspectiva acestui nivel, lumea - plină de capcane şi ameninţări - pare să se afle la cheremul hazardului. Frica şi accesoriul său nelipsit, insecuritatea, sunt instrumentele de control preferate de agenţiile opresive totalitare şi de manipulatorii importanţi. La rândul lor, mass-media şi publicitatea se folosesc de frică pentru a-şi creşte procentul de piaţă.

Proliferarea temerilor este la fel de nelimitată ca imaginaţia umană; odată ajunşi în ghearele fricii, chiar şi cele mai inocente

Page 25: Ochiul sinelui   david r. hawkins

evenimente ne-o alimentează. Frica devine obsesivă şi poate lua orice formă. Teama de a pierde o relaţie conduce la gelozie şi la un nivel cronic de stres. O gândire marcată de frică poate cauza paranoia sau apariţia structurilor neurotice defensive. De asemenea, pentru că este şi contagioasă, Frica poate deveni o tendinţă socială dominantă.

Frica limitează dezvoltarea personalităţii şi favorizează inhibiţiile. Deoarece este nevoie de energie pentru a depăşi Frica, cei aflaţi sub imperiul ei nu pot atinge un nivel mai înalt dacă nu sunt ajutaţi. Astfel, cel temător, pentru a se elibera de sub robia Fricii, va căuta lideri puternici, ce par că şi-au învins propriile temeri.

Nivelul 125 al energiei - Dorinţa

La acest nivel avem de-a face cu încă şi mai multă energie. Dorinţa motivează multe domenii ale activităţii umane, printre care şi economia. Cei din sfera publicităţii apasă pe această coardă pentru a ne programa cu dorinţe legate de pornirile noastre instinctuale. Dorinţa e cea care ne face să depunem mari eforturi pentru a ne atinge obiectivele sau pentru a obţine anumite recompense. Dorinţa de bani, prestigiu sau putere e cea care conduce vieţile multora dintre cei ce au reuşit să-şi învingă Teama.

De asemenea, Dorinţa constituie nivelul patimilor şi al dependenţei (şi nu de puţine ori, la acest nivel, dorinţa devine chiar mai importantă decât viaţa). Victima Dorinţei poate fi inconştientă cu privire la fundamentul motivelor sale. Unii oameni devin dependenţi de dorinţa de atenţie şi-i conduc pe ceilalţi prin pretenţiile lor. Dorinţa de acceptare sexuală a produs o întreagă industrie cosmetică şi de modă.

Dorinţa are de-a face cu acumularea şi lăcomia. Dar - pentru că e un câmp energetic în mişcare - dorinţa e insaţiabilă, astfel încât satisfacerea unei dorinţe este imediat înlocuită de o altă dorinţă nesatisfăcută, pentru altceva. Iată de ce multimilionarii rămân obsedaţi de dorinţa de a câştiga tot mai mulţi bani.

în mod evident, Dorinţa e un stadiu mult mai înalt decât Apatia sau Durerea. Pentru a "primi" trebuie să ai mai întâi energia de a "dori". Televiziunea are o influenţă majoră asupra multor oameni, cărora le inoculează şi le întreţine apoi dorinţele până la gradul în care depăşesc Apatia şi încep să caute o viaţă mai bună. Dorinţa ne poate aduce pe drumul înţelegerii. Ea poate fi, aşadar, o trambulină spre nivelele mai înalte ale conştientei.

Nivelul 150 al energiei - Furia

Deşi Furia poate conduce la crimă şi la război, ca nivel energetic ea se găseşte mult mai departe de moarte decât nivelele inferioare ei. Furia poate conduce atât la acţiuni constructive, cât şi la acţiuni destructive. Atunci când oamenii lasă în urmă Apatia şi Durerea pentru a-şi depăşi Frica, ei încep să dorească; Dorinţa conduce la frustrare care, la rândul ei, conduce la Furie. Astfel, Furia poate fi un punct de sprijin prin care cei oprimaţi pot fi catapultaţi, în cele din urmă, spre libertate. Furia împotriva injustiţiei sociale, ca şi cea îndreptată împotriva victimizării şi inegalităţii a dat naştere unor mişcări importante, ce au condus la schimbări majore în structura societăţii.

Dar Furia se exprimă cel mai adesea ca resentiment şi răzbunare, fiind astfel volatilă şi periculoasă. Ca stil de viaţă, Furia este exemplificată de oamenii iritabili şi explozivi, exagerat de sensibili la glume şi ironii (chiar şi la cele mai nevinovate), devenind astfel certăreţi, belicoşi şi procesomani.

De vreme ce Furia izvorăşte din dorinţa frustrată, ea se bazează pe câmpul energetic imediat inferior ei. Frustrarea provine din exagerarea importanţei dorinţelor. O persoană mânioasă, asemeni copilului frustrat, începe să ţipe. Furia conduce lesne la ură, sentiment ce are un efect eroziv asupra tuturor domeniilor vieţii.

Nivelul 175 al energiei - Mândria

Mândria, care se situează la nivelul energetic 175, are suficientă energie pentru a pune în mişcare Marina SUA. Acesta este nivelul spre care tinde majoritatea oamenilor de astăzi. Oamenii încearcă un sentiment pozitiv atunci când ating acest nivel, spre deosebire de cel pe care-1 experimentează în cazul câmpurilor energetice mai joase. Această înălţare a stimei de sine constituie balsamul tuturor suferinţelor îndurate la nivelele inferioare ale conştiinţei. Mândria arartă bine şi ştie acest lucru, defilând semeţ prin marea paradă a vieţii.

Mândria este tot atât de departe de Ruşine, Vinovăţie sau Frică precum disperarea vieţii de ghetou faţă de mândria de a face parte dintr-un corp de elită al armatei, cum este cel al Marinei. Mândria are în general o reputaţie bună şi este încurajată din punct de vedere social. Cu toate acestea, după cum vedem din schema nivelelor conştiinţei, ea este suficient de negativă pentru a rămâne sub nivelul

Page 26: Ochiul sinelui   david r. hawkins

I

critic de 200. Din acest motiv, mândria se simte bine numai dacă este pusă în contrast cu nivelele inferioare.

Mândria este defensivă şi vulnerabilă pentru că depinde de condiţii exterioare, în lipsa cărora poate reveni la un nivel inferior. Un "eu" supraevaluat este vulnerabil. Mândria rămâne slabă pentru că poate fi dărâmată de pe piedestalul ei, devenind Ruşine. Aceasta M este, de fapt, pericolul ce alimentează temerile legate de pierderea mândriei.

Mândria este divizibilă şi dă naştere facţionalismului, iar consecinţele acestui fapt sunt costisitoare. S-a murit destul de adesea din raţiuni ce ţineau de Mândrie. Armatele s-au măcelărit cu regularitate pentru un alt aspect al mândriei, numit naţionalism. Războaie religioase, terorism politic şi bigotism, istoria teribilă a Orientului Mijlociu şi a Europei Centrale - toate acestea sunt preţul Mândriei, pe care fiecare societate îl plăteşte.

Partea inferioară a Mândriei este aroganţa, negaţia şi refuzul. Aceste caracteristici blochează dezvoltarea. în Mândrie, refacerea din dependenţa dată de patimi este imposibilă, pentru că sunt negate problemele emoţionale sau defectele de caracter. De altfel, toată II problema negării este una legată de Mândrie. Astfel, Mândria se constituie într-o piedică foarte vizibilă pe drumul dobândirii -jŞ adevăratei puteri, care va pune în locul Mândriei adevăratul prestigiu şi măreţie.

Nivelul 200 al Energiei - Curajul

La nivelul 200 apare pentru prima dată puterea. Atunci când M testăm subiecţi la niveluri energetice inferioare pragului de 200 ■ observăm, aşa cum se poate verifica numaidecât, că toţi încearcă ■ senzaţii de slăbiciune. Toţi devin însă puternici ca răspuns la câmpurile favorabile vieţii, situate peste acest prag.

Aceasta este linia critică, ce distinge influenţele pozitive ale | vieţii de cele negative. La nivelul Curajului are loc atingerea adevăratei puteri. Prin urmare, avem de-a face, de asemenea, cu un M nivel de întărire. Aceasta este zona explorării, realizării, forţei şi| determinării. La nivelele inferioare, lumea este văzută ca fiind lipsită de speranţă, tristă, înfricoşătoare sau frustrantă, dar la nivelul Curajului viaţa este incitantă, provocatoare şi stimulatoare. Curajul J implică disponibilitatea de a încerca lucruri noi şi de a da piept cu 1 vicisitudinile vieţii. La acest nivel de întărire putem să gestionăm cu 1 adevărat oportunităţile pe care ni le oferă viaţa. Spre exemplu, la |

nivelul 200 există energia necesară însuşirii aptitudinilor pe care le presupune o nouă profesie. Dezvoltarea şi educaţia devin obiective realizabile. De asemenea, există capacitatea de a face faţă temerilor sau defectelor de caracter şi de a creşte în ciuda acestora. Anxietatea nu ne mai zădărniceşte aspiraţiile, aşa cum făcea în stadiile inferioare ale evoluţiei. Obstacolele care înfrâng oamenii a căror conştiinţă se află sub nivelul 200 acţionează ca stimuli pentru cei ce au evoluat în acest prim nivel de putere adevărată.

Oamenii de la acest nivel restituie lumii la fel de multă energie câtă primesc, în vreme ce, la nivelele inferioare, populaţiile şi indivizii atrag energie de la societate fără să ofere nimic în schimb. Deoarece realizarea implică un feed-back pozitiv, stima şi valorizarea de sine devin tot mai puternice. Aici începe productivitatea.

Nivelul colectiv al conştiinţei omenirii s-a păstrat la valoarea de 190 vreme de multe secole şi, în mod ciudat, abia în ultimul deceniu a făcut un salt la nivelul actual de 204. (Prima ediţie a acestui volum a apărut în 1995. N. Tr)

Nivelul 250 al energiei - Neutralitatea

Energia devine foarte pozitivă pe măsură ce ne apropiem de nivelul Neutralităţii. Am numit acest nivel al Neutralităţii pentru că este definit de eliberarea din poziţionalitatea caracteristică stadiilor inferioare. Sub nivelul 250, conştiinţa tinde spre dihotomii şi poziţii rigide, fapt care constituie un impediment într-o lume mai curând complexă şi multifuncţională decât în alb şi negru.

Abordarea unor atare poziţii crează polarizare care, la rândul ei, generează opoziţie şi diviziune. Aşa cum se întâmplă şi în artele marţiale, o poziţie rigidă devine un punct vulnerabil; ceea ce nu se îndoaie este în pericol să se spargă. Ridicându-se deasupra barierelor sau opoziţiilor ce disipează energia, condiţia Neutralităţii permite abordarea problemelor într-un mod flexibil şi realist. A fi neutru înseamnă a fi relativ neataşat de consecinţe şi eşecuri, neîmplinirea unui drum nemaifiind considerată frustrantă, înspăimântătoare sau o înfrângere.

O persoană aflată la nivelul Neutralităţii poate spune "Bine, dacă nu voi reuşi să primesc acest serviciu, voi găsi altul". Acesta este începutul încrederii interioare în sine. A simţi şi înţelege puterea înseamnă a nu te lăsa intimidat, dar în acelaşi timp a nu dori neapărat

m

Page 27: Ochiul sinelui   david r. hawkins

să demonstrezi ceva. Aşteptarea că viaţa, cu suişurile şi coborâşurile ei, va fi în fond bună dacă ne putem adapta, e o atitudine proprie nivelului 250.

Oamenii aflaţi la nivelul Neutralităţii au simţul bunăstării. Emblema acestui nivel e încrederea în capacităţile necesare pentru a.' trăi în lume. Acesta este nivelul Siguranţei. Cu oamenii din acest j nivel este uşor să te înţelegi şi în preajma lor te simţi în siguranţă, pentru că ei nu sunt interesaţi de dispute, competiţii şi vinovăţie. Ei ne transmit încredere fiind ei înşişi, netulburaţi din punct de vedere emoţional.

Această atitudine evită judecăţile şi nu conduce la vreo nevoie |de a controla comportamentul celorlalţi. In acelaşi timp, dat fiind că Joamenii Neutri valorizează libertatea, ei sunt la rândul lor greu dejcontrolat.

I

Nivelul 310 al Energiei - Bunăvoinţa

I

Acest nivel foarte pozitiv de energie poate fi considerat o poartă j spre nivelele superioare. Dacă, de exemplu, cei aflaţi la nivelul Neutralităţii se descurcă bine la locul de muncă, la nivelul Bunăvoinţei avem de-a face cu excelenţa, succesul în orice încercări;

fiind un lucru obişnuit.Aici dezvoltarea este rapidă pentru că aceşti oameni sunt aleşi;

pentru a avansa. Pe de o parte, bunăvoinţa implică depăşirea' rezistenţei interioare în faţa vieţii şi pe de alta, disponibilitatea de a lua parte la ea. Sub nivelul 200 oamenii tind să fie limitaţi, dar la nivelul 310 are loc o mare deschidere. La acest nivel oamenii devin; foarte prietenoşi, iar succesul economic şi social pare să urmeze] automat.

Spre exemplu, cei binevoitori nu sunt îngrijoraţi de şomaj; ei, vor accepta orice slujbă, ori îşi vor crea propria afacere şi carieră. Nuî se simt înjosiţi de funcţiile de execuţie sau de a porni de jos. Sunt] îndatoritori faţă de ceilalţi şi contribuie la binele societăţii. Dej asemenea, ei sunt deschişi faţă de problemele interioare şi nu se confruntă cu blocaje majore în învăţare.

La acest nivel, stima de sine este ridicată, fiind întărită de feed back-ul pozitiv primit de la societate în forma recunoaşterii, aprecierii şi recompensei. Cel binevoitor este empatic şi sensibil la nevoile

celorlalţi. Ei sunt cei ce construiesc societatea şi principalii: contribuitori ai acesteia. Au capacitatea de a se corija pe ei înşişi, datj fiind că tind să înveţe din propriile experienţe. Depăşind Mândria, eij

Page 28: Ochiul sinelui   david r. hawkins

sunt dispuşi să-şi privească în faţă defectele şi să înveţe de la alţii. La acest nivel, oamenii devin studenţi excelenţi. Ei sunt uşor de instruit şi reprezintă o considerabilă sursă de putere pentru societate.

Nivelul 350 al energiei: Acceptarea

La acest nivel al conştientei are loc o transformare majoră în ceea ce priveşte înţelegerea faptului că sursa şi creatorul experienţei de viaţă ale unui individ este el însuşi. Asumarea unei atare responsabilităţi este proprie acestui nivel de evoluţie, caracterizat de capacitatea de a trăi în armonie cu forţele vieţii.

Toţi oamenii din nivelele inferioare pragului 200 înclină să fie lipsiţi de putere şi se privesc pe ei înşişi ca pe nişte victime aflate la cheremul valurilor vieţii. Acest fapt îşi are originea în credinţa că sursa fericirii sau cauza problemelor cuiva se află "în afara acestei lumi". Prin înţelegerea faptului că sursa fericirii e în noi înşine, acest nivel aduce cu sine un salt imens. în acest stadiu nu mai atribuim unui ceva "supranatural" capacitatea de a ne face fericiţi şi nici dragostea nu mai este privită drept ceva dat şi apoi luat înapoi de un altul, ci izvorând din noi înşine.

Acceptarea nu trebuie confundată cu pasivitatea, care constituie un simptom al Apatiei. Forma de acceptare de care ne ocupăm acum permite angajarea în viaţă şi în circumstanţele acesteia, fără a încerca însă să ne aliniem viaţa unei planificări.

Odată cu acceptarea (dat fiind că am depăşit negarea) avem de-a face cu percepţia şi calmul emoţional. Vedem acum lucrurile fără a le mai deforma sau înţelege greşit şi, în acelaşi timp, contextul experienţei ni se lărgeşte în aşa fel încât devenim capabili să vedem lucrurile în ansamblu. In esenţă, acceptarea implică echilibrul, măsura şi caracterul potrivit.

Cei aflaţi la nivelul Acceptării nu sunt interesaţi să determine ce anume este rău sau bun, ci se dedică rezolvării problemelor. Slujbele dificile nu le creează vreun disconfort şi nici descurajare. Obiectivele pe termen lung încep să devină prevalente faţă de cele pe termen scurt; autodisciplina şi stăpânirea domeniului lor de activitate devin şi ele un loc comun.

La nivelul Acceptării nu mai suntem polarizaţi de conflicte sau opoziţii; înţelegem că şi ceilalţi oameni au aceleaşi drepturi ca noi şi respectăm acest lucru, pentru că punem preţ pe echitate. Dacă nivelele inferioare sunt caracterizate de rigiditate, la acest nivel începe să apară pluralitatea, ca o formă de rezolvare a problemelor.

Page 29: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Prin urmare, acest nivel este eliberat de discriminare şi intoleranţă. De asemenea, există o conştientă a faptului că egalitatea nu exclude; i că acceptarea, mai curînd decât să respingă, uneşte şi înglobează.

Nivelul 400 al energiei: Raţiunea

Inteligenţa şi raţiunea ies la rampă atunci când depăşim emoţionalitatea proprie nivelelor inferioare. Raţiunea este capabilă să ' gestioneze cantităţi mari şi complexe de date şi să ia rapid deciziile corecte; e capabilă să înţeleagă relaţiile, gradaţiile şi distincţiile şi astfel, manipularea simbolurilor ca pe nişte concepte abstracte devine din ce în ce mai importantă. Acesta este nivelul ştiinţei, al medicinei şi al capacităţii crescute de conceptualizare şi comprehensiune în general. Cunoaşterea şi educaţia sunt considerate foarte importante aici. înţelegerea şi informaţia sunt instrumentele principale ale \ realizării, care constituie emblema nivelului 400. Acesta este nivelul laureaţilor premiului Nobel, al marilor oameni de stat, al judecătorilor de la Curtea Supremă. Einstein, Freud şi alte figuri [ importante din istoria gândirii se încadrau aici.

Neajunsurile acestui nivel sunt eşecul de a distinge cu claritate diferenţa dintre simboluri şi ce anume reprezintă ele şi confuzia între lumile obiective şi cele subiective, fapt care limitează înţelegerea cauzalităţii. La acest nivel e uşor să scăpăm din vedere pădurea din \ cauza copacilor, să devenim seduşi de concepte şi teorii şi să sfârşim fără să atingem punctul esenţial. în sine, intelectualizarea poate deveni un capăt de linie. Raţiunea este limitată prin faptul că nu ne ] oferă capacitatea de a discerne esenţa sau punctul critic al unei probleme.

Raţiunea nu constituie în sine o cale spre adevăr. Ea oferă o mare cantitate de informaţii dar îi lipseşte capacitatea de a rezolva discrepanţele din date şi concluzii. Toate argumentele filosofice sună \ convingător în felul lor. Deşi raţiunea este foarte eficientă într-o \ lume tehnicizată în care domină metodele logice, tot ea constituie, paradoxal, principalul blocaj în calea atingerii unor nivele superioare ;

ale conştiinţei. Depăşirea acestui nivel este relativ puţin obişnuită în societatea noastră.

i

-

Nivelul 500 al energiei: Iubirea

Nivelul de care ne ocupăm acum nu se referă la iubirea reflectată în mass-media. Ceea ce este denumit îndeobşte prin iubire nu este altceva decât o emoţie intensă în care se combină atracţia (deopotrivă fizică şi emoţională), posesivitatea, controlul, patima, erotismul şi noutatea. Deşi este de regulă imperceptibilă şi fluctuantă, nu de puţine ori, dacă este împiedicată, această emoţie dă la iveală o furie şi o dependenţă pe care iniţial le mascase. Că iubirea se poate schimba în ură este deja un loc comun, dar ceea ce se denumea îndeobşte prin acest termen, iubire, este mai curând un sentimentalism dependent. Ura îşi are izvorul în mândrie, nu în iubire şi, probabil, într-o relaţie, în care iubirea se transformă în ură, nici nu a existat vreodată iubire adevărată.

Nivelul 500 este caracterizat de dezvoltarea unei iubiri necondiţionate, neschimbătoare şi permanente. Ea nu fluctuează, pentru că sursa ei, aflată în însăşi persoana care iubeşte, nu este dependentă de factori exteriori. A iubi este o stare de a fi. Este un mod de a te raporta la lume, unul plin de iertare, atenţie şi implicare. Iubirea nu este intelectuală şi nici nu provine din minte; iubirea izvorăşte din inimă. Ea are capacitatea de a-i înălţa pe alţii şi poate face lucruri mari datorită purităţii motivelor sale.

La acest nivel de dezvoltare, capacitatea de a distinge esenţa devine prevalentă, miezul unei probleme devine preocuparea de căpetenie. Fiind depăşită Raţiunea, apare capacitatea de a recunoaşte instantaneu totalitatea unei probleme şi contextul lărgit al acesteia. Raţiunea se ocupă numai de domeniul particularului, dar iubirea surprinde întregul. Acesta abilitate, adesea asumată intuiţiei, este capacitatea de înţelegere instantanee fără a recurge la procesarea succesivă a simbolurilor. Acest fenomen aparent abstract este de fapt unul foarte concret; el este acompaniat de o însemnată eliberare de endorfină în creier.

Iubirea nu ia nici o poziţie, fiind astfel globală şi mai presus de separaţia poziţionalităţii. Astfel, este posibil să fim "unul cu celălalt" ca şi cum nu ar mai exista nici o barieră. Iubirea este aşadar inclusivă, lărgind în mod progresiv semnificaţia sinelui. Iubirea se concentrează asupra binelui din viaţă, în toate formele de expresie ale acestuia. Ea dizolvă negativitatea mai curînd recontextualizând-o decât atacând-o frontal.

Acesta este nivelul adevăratei fericiri, dar, deşi lumea este fascinată de subiectul iubirii şi toate religiile viabile calibrează cel

Page 30: Ochiul sinelui   david r. hawkins

puţin la nivelul 500, e interesant de notat că numai 0,4 % din populaţia lumii a atins vreodată acest nivel de evoluţie al conştiinţei. ;

Nivelul 540 al energiei - Bucuria

Pe măsură ce iubirea devine tot mai necondiţionată, ea începe să fie percepută ca bucurie interioară. Nu e vorba de bucuria cauzată de \ o turnură favorabilă a evenimentelor, ci de un companion constant al j tuturor activităţilor. Mai curând decât dintr-o sursă anume, bucuria izvorăşte din fiecare moment al existenţei. Nivelul 540 este totodată şi cel al vindecării şi al grupurilor spirituale de ajutor.

Mai sus de nivelul 540 începe nivelul sfinţilor, vindecătorilor şi al studenţilor avansaţi. Caracteristică acestui câmp energetic este capacitatea de a avea o răbdare imensă şi o persistenţă a atitudinii pozitive chiar dacă suntem puşi în faţa unor adversităţi prelungite. Emblema acestei stări este compasiunea. Oamenii care au ajuns la acest nivel au un efect notabil asupra celorlalţi. Ei sunt capabili de î perioade lungi de extaz şi visare cu ochii deschişi, fapt ce le induce o stare de iubire şi pace. Lumea văzută de cei care au atins nivelul 500 este iluminată de o neasemuită frumuseţe şi perfecţiune a creaţiei. Totul se întâmplă fără efort, prin sincronicitate, iar lumea şi orice lucru din ea e văzută ca fiind o expresie a iubirii şi divinităţii. Voinţa individuală este absorbită în voinţa divină. Este simţită o prezenţă, a cărei putere facilitează fenomene situate în afara aşteptărilor < convenţionale ale realităţii (pe care observatorul obişnuit le numeşte miraculoase). Aceste fenomene reprezintă puterea câmpului energetic şi nu a individului.

Simţul responsabilităţii faţă de ceilalţi este şi el de o altă calitate la cei din acest nivel, comparativ cu reprezentanţii nivelelor inferioare. Astfel, există dorinţa de a folosi starea conştiinţei cuiva întru folosul vieţii înseşi şi nu în beneficiul câtorva indivizi. Această capacitate de a iubi simultan mulţi oameni este acompaniată de descoperirea că, pe măsură ce iubim mai mult, creşte şi capacitatea noastră de a iubi.

Experienţele de moarte clinică, ce sunt în mod caracteristic transformatoare prin efectele lor, au permis adesea oamenilor să experimentze nivelele energetice situate între 540-600.

Nivelul 600 al energiei - Pacea

Acest câmp energetic este asociat cu experienţa desemnată prin termenii de transcendenţă, înţelegerea sinelui şi conştiinţa lui Dumnezeu. Este un nivel extrem de rar, fiind atins de un singur om dintr-un milion. Când această stare este atinsă, distincţia între subiect şi obiect dispare, nemaiexistând un punct focal specific de percepţie. Nu e neobişnuit ca indivizii ce au atins acest nivel să se îndepărteze pe ei înşişi din lume, pe măsură ce starea de beatitudine face ca activităţile obişnuite să-şi piardă sensul. Unii devin învăţători spirituali, alţii îşi desfăşoară lucrarea de îmbunătăţire a umanităţii în anonimat. Câţiva devin mari genii în domeniile lor de activitate, aducând contribuţii majore societăţii. Aceste persoane sunt sfinte şi pot fi chiar canonizate deşi, la acest nivel, religia formală este de obicei depăşită, fiind înlocuită de spiritualitatea pură din care izvorăsc toate religiile.

S-a raportat că la nivelul 600 şi mai sus percepţia este uneori lentă, suspendată în timp şi spaţiu - deşi nimic nu e staţionar, totul e însufleţit şi radiant. Deşi e vorba de aceeaşi lume pe care o văd şi ceilalţi, ea a devenit o curgere continuă, surprinsă într-un dans evolutiv în care semnificaţia şi sursa sunt copleşitoare. Această revelaţie teribilă are loc neraţional, astfel încât în minte există o linişte infinită, pentru că mintea a încetat să mai conceptualizeze. Observatorul se dizolvă în peisaj şi devine totodată şi ceea ce este observat. Cel ce observă devine una cu obiectul observaţiei sale. Toate lucrurile sunt legate între ele printr-o Prezenţă de o putere infinită, de o imensă tandreţe, deşi dură ca o stâncă.

Marile opere ale artei, muzicii şi arhitecturii ce se situează între 600-700 ne pot transporta temporar la nivele mai înalte ale conştiinţei şi sunt universal recunoscute ca eterne şi inspiratoare.

Nivelele energetice 700-1000: Iluminarea

Acesta este nivelul Marilor Oameni ai istoriei care au stat la originea modelelor spirituale pe care le-au urmat mulţimile de-a lungul veacurilor. Toţi sunt asociaţi cu divinitatea, cu care adesea sunt şi identificaţi. Este nivelul inspiraţiei puternice. Aceste fiinţe stabilesc câmpuri energetice de atracţie care influenţează întreaga umanitate. La acest nivel, experienţa unui individ nu mai este separată de a celorlalţi, ci, mai degrabă, avem de a face cu identificarea Sinelui cu Conştiinţa şi Divinitatea. Ceea ce nu este

Page 31: Ochiul sinelui   david r. hawkins

manifestat este experimentat ca sine, dincolo de puterea de :pătrundere a minţii. De asemenea, această transcendenţă a eului \serveşte drept exemplu, spre a-i învăţa pe ceilalţi cum poate fi ;realizată în cele din urmă. Acest nivel constituie vârful evoluţiei \conştiinţei pentru domeniul uman.

IMarile învăţături înalţă masele şi ridică nivelul de conştiinţă al |

întregii umanităţi. A avea o atare viziune înseamnă graţie şi darul 1adus de aceasta este pacea infinită, descrisă ca inefabilă, dincolo de jcuvinte.1 La acest nivel de înţelegere, sensul existenţei transcende itoate timpurile şi toate individualităţile. Nu mai există nici o jidentificare cu trupul fizic (în sensul de "eu"), prin urmare, destinul fnu mai are nici el vreo importanţă. Trupul e văzut mai mult ca un jinstrument al conştiinţei, prin intervenţia minţii, cu prima valoare a ţacesteia, comunicarea. Şinele se întoarce înpoi la Marele Sine. :Acesta este nivelul non-dualităţii sau al Unităţii Complete. Nu există \vreo localizare a conştiinţei, conştienta fiind prezentă pretutindeni în jmod egal.2 j

Marile opere de artă care îi înfăţişează pe indivizii ce au atins |nivelul Iluminării au particularitatea de a-1 surprinde pe învăţător cu jo anumită poziţie a mâinii, numită MUDRA, în care palmele radiază 1binecuvântare. Acesta este actul transmiterii acestui câmp energetic jcătre conştiinţa umanităţii. Acest nivel al graţiei divine depăşeştechiar valoarea de 1000, cel mai înalt nivel atins vreodată de vreun <om ce a trăit în istoria înregistrată. Aceşti oameni sunt Marile 1Avataruri, pe care cu adevărat drept este să îi numim Domnul •Krishna, Domnul Buddha şi Domnul Iisus Cristos.

<

I

Capitolul V

Distribuţia socialăa nivelelor conştiinţei

Descriere generală

O reprezentare grafică a distribuţiei nivelelor energetice în rândul populaţiei lumii ar semăna cu forma acoperişului unei pagode, în care 85% dintre oameni s-ar afla sub nivelul critic de 200, în timp ce media totală a nivelului conştiinţei umanităţii de astăzi este 204.' Puterea relativ puţinilor oameni aflaţi în apropierea vârfului contrabalansează slăbiciunea maselor de la bază. După cum am menţionat deja, abia 0,4% din populaţia lumii calibrează la un câmp energetic situat la nivelul 500 sau peste acesta, iar un nivel al conştiinţei de 600 sau mai mult e atins de numai un singur om din 10 milioane.

La o primă vedere, aceste cifre pot părea improbabile dar, dacă examinăm condiţiile lumii în care trăim, ne vom aminti cu repeziciune că o mare parte a populaţiei acesteia trăieşte la un nivel de subzistenţă. Foametea şi bolile constituie locuri comune, fiind acompaniate frecvent de opresiune politică şi pauperitatea resurselor sociale. Mulţi dintre aceşti oameni trăiesc într-o stare a lipsei de speranţă, resemnaţi cu sărăcia lor, o stare corespunzătoare nivelului Apatiei. De asemenea, trebuie să înţelegem că o mare parte a populaţiei lumii, fie ea civilizată sau nu, trăieşte în Teamă; majoritatea oamenilor îşi petrec viaţa într-o formă sau alta a luptei pentru supravieţuire. Cei care reuşesc să depăşească imperativul supravieţuirii, ajungând astfel la un nivel care le permite o oarecare libertate de opţiune, devin victimele morii dorinţelor care caracterizează lumea economică de azi. Pe de altă parte, succesul şi realizarea dorinţelor conduc, în cel mai bun caz, la Mândrie.

Nici o satisfacţie umană importantă nu poate apărea până la nivelul 250, unde începe să apară un grad de încredere în sine, ca bază a unor experienţe pozitive de viaţă în evoluţia conştiinţei.

Page 32: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Corelaţii culturale

Nivelele energetice situate sub valoarea 200 sunt foarteobişnuite în condiţiile de un primitivism extrem, în care oamenii abiaîşi asigură minima subzistenţă. îmbrăcămintea este pe sponci, :analfabetismul constituie regula, mortalitatea infantilă este ridicată,bolile şi malnutriţia sunt larg răspândite, existând de asemenea şi un \vid de putere socială. Ocupaţiile sunt rudimentare şi se centrează pe \obţinerea hranei, a combustibilului şi pe înjghebarea unor adăposturi. ;La acest nivel există o totală dependenţă faţă de capriciile mediului ;imediat. Acesta este nivelul cultural al epocii de piatră, situat numai \cu puţin peste existenţa animalică. 1

Populaţiile situate la nivelele inferioare ale scalei de la 0 la 200 m sunt caracterizate de munca necalificată, comerţul rudimentar şi j construirea de artefacte simple cum ar fi pirogile şi locuinţele I temporare. Mobilitatea începe să se exprime în stilul de viaţă nomad i şi, în cadrul populaţiilor cu o medie a conştiinţei ceva mai ridicată, i apare agricultura. De asemenea, barterul evoluează în folosirea unor :forme monetare.

Cei a căror energie se situează în cadrul valorilor medii aleaceleiaşi scale de până la 200 sunt asociaţi cu munca semicalificată. jLocuinţele sunt simple, dar favorabile vieţii, îmbrăcămintea este Jadecvată şi începe să apară educaţia elementară. I

Cei situaţi în limita superioară a scalei sus-menţionate suntlmuncitorii calificaţi, micii comercianţi, şi cei angajaţi în sfera |industriei. Spre exemplu, dacă la nivelele inferioare pescuitul este o jactivitate individuală sau tribală, aici el devine o industrie.

jLa nivelul 300 întâlnim tehnicieni, meşteşugari avansaţi, 1

manageri şi o structură de afaceri mai sofisticată. Absolvirea!nivelelor secundare de educaţie devine obişnuită. Există interes |pentru stil, sport şi divertisment, televiziunea fiind o modalitate de jrecreere foarte apreciată la acest nivel.

ILimitele superioare ale nivelului 300 ne pun în faţa artizanilor,;

educatorilor şi managementului investit cu mai multă răspundere. Cei situaţi la acest nivel posedă o conştientă informată a evenimentelor publice şi o viziune asupra lumii ce se extinde dincolo de orizontul tribului, vecinătăţii sau cetăţii, trecând astfel la binele naţiunii în ansamblu. Dialogul social devine un important domeniu de interes.

Supravieţuirea este deja asigurată graţie abilităţilor şi informaţiilor adecvate acumulate pentru a funcţiona ca o societate civilizată. Există mobilitate socială şi flexibilitate, ca şi resursele ce

Page 33: Ochiul sinelui   david r. hawkins

permit atât o oarecare libertate de a călători, cât şi alte destinderi stimulative.

Nivelul 400 constituie punctul în care se trezeşte intelectul, locul geometric al culturii generale consolidate şi al educaţiei superioare. Este nivelul profesioniştilor, al celor investiţi cu funcţii de conducere şi al savanţilor. Dacă din locuinţele celor de la nivelele inferioare lipsesc materiale de citit, în locuinţele celor de la nivelul 400 sunt obişnuite revistele, periodicele şi bibliotecile. De asemenea, există interes pentru canalele de televiziune dedicate educaţiei şi o conştientă politică mai sofisticată. Sunt obişnuite o mai mare adaptare a comunicării, preocupările intelectuale şi creativitatea artistică. Activităţile de recreere iau forma şahului, călătoriilor, teatrului şi concertelor. întreprinderile civice menite înălţării mediului social au parte, la rândul lor, de o atenţie deosebită. Gama obişnuită a reprezentanţilor acestui nivel o constituie judecătorii de la curtea supremă, preşedinţii, oamenii de stat, inventatorii şi marii industriaşi.

Deoarece educaţia constituie o parte importantă a acestui nivel, indivizii înclină să se adune în metropole, unde au acces la surse de informare şi instrucţie (de exemplu, la marile universităţi). Unii aspiră la statutul de profesori, alţii devin avocaţi sau membri ale altor categorii de profesionişti. Bunăstarea unui semen constituie o preocupare obişnuită, deşi nu este totuşi ceea ce s-ar numi forţa conducătoare. Cei situaţi la pragul superior al nivelului 400 sunt de regulă liderii domeniului lor de activitate şi se bucură de un mare prestigiu social. Atât Einstein, cât şi Freud calibrau la nivelul 499. Dar, dacă 400 este nivelul universităţilor şi doctoratelor, tot aici se găseşte şi sursa limitatei viziuni newtoniene asupra universului şi a scindării carteziene între minte şi corp (Newton şi Descartes calibrau, de asemenea, la nivelul 499).

Aşa cum nivelul 200 constituie un punct esenţial de schimbare a conştiinţei, şi nivelul 500 este unul în care conştienta face un alt salt gigantic. Deşi supravieţuirea individului este încă importantă, motivaţia iubirii începe să coloreze toate activităţile, creativitatea (acompaniată de angajare, dedicare şi exprimarea carismei) atingând expresia sa deplină. Excelenţa devine ceva obişnuit în orice domeniu al strădaniei umane, de la sport până la cercetarea ştiinţifică. Altruismul devine un factor motivant, alături de dăruirea pentru principii. O poziţie de conducere este mai curând acceptată decât căutată. De la acest nivel provine marea muzică, artă şi arhitectură, ca şi capacitatea de a-i înălţa pe ceilalţi prin simpla prezenţă.

Page 34: Ochiul sinelui   david r. hawkins

ILa pragul superior al nivelului 500 găsim liderii inspiraţi ce oferă

un exemplu societăţii şi care - în domeniile lor de activitate -creează noi paradigme cu implicaţii profunde pentru întreaga omenire. Deşi sunt ei înşişi foarte conştienţi de propriile lor defecte şi limite, oamenii de la acest nivel sunt văzuţi adesea de public ca -m fiind ieşiţi din comun, recunoaşterea de care se bucură materializându-se în emblema distincţiei ce le este conferită. Mulţi dintre cei situaţi la nivelele medii ale pragului de 500 încep să aibe experienţe spirituale de o profundă semnificaţie, devenind implicaţi |I în aceste preocupări. Unii îşi uimesc prietenii şi familiile prin accederi bruşte în noi contexte subiective ale realităţii. La acest nivel conştiinţa poate fi descrisă ca viziune, ea putându-se focaliza asupra 1 înălţării societăţii în ansamblu. Câţiva reprezentanţi ai acestui nivel mai fac un salt, spre zona ce calibrează la nivelul 600. în acest punct, viaţa poate intra în domeniul legendei. Emblema nivelului 600 este j compasiunea, ce permează tot ceea ce înseamnă motivaţie şi activitate.

Progresul conştiinţei ■

Deşi nivelele pe care le-am descris cunosc mari variaţii, nu e unlucru prea obişnuit ca oamenii să treacă de la un nivel la altul în jicursul vieţii lor. Câmpul energetic calibrat la naşterea cuiva creşte, înmedie cu aproximativ cinci puncte. Ideea că nivelul energetic al unei jpersoane este activat încă de la naştere are implicaţii profunde.Conştiinţa civilizaţiei umane evoluază lent, prin nenumărate Mgeneraţii. m

Majoritatea oamenilor utilizează experienţele lor de viaţă pentru a a elabora şi exprima variaţiile câmpului lor energetic nativ; m persoanele care reuşesc să depăşească acest nivel sunt rare, deşij mulţi reuşesc să facă îmbunătăţiri interioare considerabile. Motivul îl pentru care se petrece acest lucru este mai uşor de înţeles dacăj realizăm că nivelul cuiva este definit de motivaţie. Motivaţia provine | din semnificaţie şi aceasta, la rândul ei, constituie expresia|j contextului. Astfel, înţelegerea este legată de context care, atunci când este aliniat în mod corespunzător la motivaţie, determină puterea relativă a individului.

Desigur, amintita creştere medie de cinci puncte într-o viaţă este numai o cifră statistică. Printre altele, ea este generată de faptul că, din păcate, nu de puţine ori, suma alegerilor de viaţă ale oamenilor face ca nivelul conştiinţei lor să scadă în mod drastic. Aşa cum vom j

vedea mai târziu în detaliu (vezi capitolul XXIII), influenţa câtorva indivizi (foarte puţini), ce posedă o conştiinţă avansată, contrabalansează întreaga populaţie aflată la nivelele inferioare. Dar şi reciproca e valabilă. Negativismul extrem al câtorva persoane poate influenţa culturi întregi, producând un recul global al nivelului general al conştiinţei, după cum prea bine o ilustrează istoria. Testele kinesiologice indică faptul că pentru 72% dintre problemele societăţii este responsabil un procent de numai 2,6% din totalul populaţiei umane, format din indivizi ce se identifică printr-o polaritate kinesiologică anormală (ce atinge valori mari în cazul atractorilor negativi şi valori mici în cazul celor pozitivi).

Fără îndoială, este posibil ca anumiţi indivizi izolaţi să facă salturi pozitive bruşte de chiar o sută de puncte. Dacă cineva poate scăpa de influenţa egocentrică al câmpurilor de atracţie aflate sub nivelul 200, alegând o abordare a vieţii definită de prietenie, cinste, amabilitate şi iertare (şi chiar făcând acte de caritate), atunci nivelele superioare pot fi atinse cu siguranţă - cel puţin din punct de vedere teoretic; practic, este nevoie de foarte multă voinţă.

Astfel, deşi nu este un lucru obişnuit să trecem dintr-un câmp energetic în altul în cursul unei vieţi, această oportunitate există totuşi. Rămâne ca motivaţia să activeze potenţialul, pentru că în lipsa exerciţiului alegerilor nu poate avea loc nici un progres. Este bine să subliniem din nou faptul că progresia unui nivel calibrat de putere este una logaritmică. Astfel, alegerile individuale pot avea un efect considerabil. Diferenţele existente între nivelele de putere (de exemplu, între 361,0 şi 361,1) sunt foarte importante, fiind capabile să transforme atât viaţa cuiva, cât şi efectul acesteia asupra lumii în ansamblu.

Page 35: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Capitolul VI

Noi orizonturi în cerecetare

Interesul nostru principal a fost acela de a elucida structura anatomiei conştiinţei, făcând unele referiri la mecanismele forţei şi puterii. Nu avem însă de-a face cu un subiect pur teoretic. Natura unică a metodei de cercetare descrise aici permite explorarea unor domenii potenţiale ale cunoaşterii inaccesibile până acum. Tehnica propusă de noi este aplicabilă atât celor mai prozaice şi mai practice întrebări, cât şi celor mai avansate explorări teoretice. Să investigăm, aşadar câteva exemple generale.

Probleme sociale

Consumul de droguri şi de alcool constituie o problemă socială crucială, care alimentează şi alte probleme paralele (crima, sărăcia etc.) Dacă facem abstracţie de definiţiile elementare, dependenţa s-a dovedit a fi o problemă clinică şi socială netratabilă şi aproape neînţeleasă. Prin termenul "dependenţă" înţelegem dependenţa clinică (în sensul clasic al dependenţei continue de alcool sau droguri), în ciuda consecinţelor cel mai adesea severe ale acesteia - o condiţie ce depăşeşte capacitatea persoanelor dependente de a renunţa la respectiva substanţă în lipsa unui ajutor din afară, pentru că voinţa înseşi a devenit ineficientă. Dar care este oare natura esenţială a dependenţei şi de ce anume este dependentă persoana afectată de acest flagel?

Credinţa comună e că victima e dependentă de respectiva substanţă însăşi, pentru că aceasta are puterea de a-i crea o puternică stare de euforie. Dar, dacă reexaminăm natura dependenţei prin intermediul metodei kinesiologice, observăm o formulare diferită a acestui proces. în sine, alcoolul sau drogurile n-au puterea de a crea o stare euforică - ele se situează abia la nivelul 100 (nivelul legumelor). Aşa-numita "stare euforică" e generată de faptul că experimentarea drogurilor sau alcoolului poate calibra între 350 şi 600. Pur şi simplu, adevăratul efect al drogurilor este că atenuază

câmpurile energetice inferioare, permiţând prin aceasta celui care le consumă să experimenteze exclusiv câmpurile energetice superioare. Este vorba de ceva asemănător unui filtru care sortează toate tonurile cântate de o orchestră, în aşa fel încât se pot auzi numai notele înalte. Suprimarea notelor joase nu le crează pe cele înalte, ci doar le pune în lumină.

în cadrul nivelelor conştiinţei, frecvenţele mai înalte sunt extrem de puternice şi puţini oameni le experimentează ca stări pure, pentru că sunt mascate de câmpurile energetice mai joase ale anxietăţii, fricii, mâniei, resentimentului, etc. O persoană obişnuită ajunge rareori la experienţa iubirii lipsite de teamă sau la cea a bucuriei pure. Dar aceste stări superioare sunt atât de puternice, încât odată experimentate, nu le mai uităm niciodată şi le căutăm mereu.

Oamenii devin dependenţi în urma acestei experienţe a stărilor superioare. Un bun exemplu este prezentat într-un film clasic - e vorba de pelicula Lost Horizon - Orizontul Pierdut. Conceptul lui Shangri La (metafora iubirii şi frumuseţii necondiţionate din film) se situează la nivelul 600. El îl reprogramează pe cel care 1-a experimentat în aşa fel încât acesta nu mai poate fi vreodată satisfăcut cu o conştiinţă obişnuită.

Eroul filmului descoperă acest fapt după întoarcerea din Shangri La, când nu mai poate regăsi fericirea în lumea obişnuită. El renunţă apoi la tot, pentru a căuta şi a se reîntoarce la acea stare a conştiinţei, petrecând ani întregi de lupte care aproape că-1 costă viaţa.

Acelaşi proces de reprogramare se petrece şi cu oamenii care au atins stările superioare ale conştiinţei prin alte mijloace, cum ar fi experienţa atingerii stării de Samadhi prin meditaţie, sau cea a morţii clinice. Adesea, ei sunt schimbaţi pentru totdeauna. Nu e deloc neobişnuit ca aceşti oameni să părăsescă tot ceea ce reprezintă lumea materială, pentru a deveni căutători ai adevărului. Mulţi dintre cei ce au avut experienţe cu LSD în anii '60 au făcut acelaşi lucru. De asemenea, aceste stări superioare pot fi atinse prin experienţa iubirii sau a religiei, muzicii clasice sau artei, sau prin practicarea disciplinelor spirituale.

Starea superioară pe care o caută oamenii - prin orice mijloace -este de fapt câmpul experienţei propriei lor conştiinţe (Sine). Dacă nu sunt prea sofisticaţi din punct de vedere spiritual şi le lipseşte contextul prin care să înţeleagă această experienţă, atunci ei cred că amintita experienţă este creată de undeva "din afară" (de exemplu, de un guru, de muzică, de un drog, de iubit/iubită). în realitate, tot ceea ce s-a întâmplat este că ei au experimentat - în circumstanţe deosebite - ceea ce se află "înlăuntru". Majoritatea oamenilor sunt

Page 36: Ochiul sinelui   david r. hawkins

atât de străini de propriile lor stări ale conştiinţei pure, încât nu le recunosc atunci când le experimentează, pentru că le indentifică cu stările inferioare ale eului. O imagine de sine negativă estompează claritatea plină de bucurie care constituie în realitate adevărata esenţă a identităţii lor şi care, prin urmare, le rămâne necunoscută. Toţi marii învăţători spirituali au afirmat că această stare de bucurie, pace şi împlinire constituie adevărata noastră esenţă. (Vezi "împărăţia lui Dumnezeu e în voi")."

O stare "superioară" este orice stare a conştiinţei aflate la un nivel mai înalt decât cel obişnuit al conştiinţei cuiva. Prin urmare, pentru o persoană care trăieşte în Frică, trecerea la nivelul Curajului constituie o accedere într-o stare superioară. Pentru oamenii ce trăiesc în Apatia lipsită de speranţă (de exemplu, paria din ghetourile; lumii a treia), Mânia este o stare superioară. Frica e percepută ca; fiind cel puţin mai bună ca Disperarea, iar Mândria mult superioară: Fricii. Acceptarea e mult mai confortabilă decât Curajul, iar Iubirea face ca orice altă stare inferioară ei să pară neatractivă. Şi, dacă Bucuria surclasează toate emoţiile umane, extazul este rezervat unui număr foarte redus de oameni. Cea mai sublimă experienţă este; starea de Pace infinită, atât de desăvârşită încât zădărniceşte orice; încercare de a o descrie.

Cu cât este mai înaltă realizarea fiecăreia dintre aceste stări, cu atât mai mare este puterea sa de a reprograma întreaga viaţă a: subiectului. Chiar şi numai un singur moment petrecut într-o stare; foarte înaltă poate schimba complet orientarea, obiectivele şi valorile cuiva. Se poate spune că individul care fusese înainte nu mai există,, din acea experienţă născându-se o nouă persoană. Mecanismul; evoluţiei spirituale implică tocmai progresul obţinut prin multă: muncă, pe un drum spiritual dedicat.

La o stare superioară permanentă, ce poate fi atinsă în modlegitim numai printr-o viaţă întreagă de muncă interioară dedicată, seipoate totuşi ajunge temporar prin mijloace artificiale. Dar echilibrul;naturii dictează că atingerea artificială a respectivei stări (fără a fi;meritat acest lucru), crează o datorie, iar echilibrul interior negativ sematerializează în consecinţe negative. Preţul acestor plăceri furateieste disperarea pe care o cauzează dependenţa. în cele din urmă, atâtjcel dependent, cât şi societatea, îşi plătesc invariabil preţul.

'Societatea noastră idealizează munca, stoicismul, sacrificiul de'

sine, reţinerea etc. şi condamnă plăcerea (chiar şi în cele mai simple; forme ale sale), declarând-o adesea chiar în afara legii. Politicienii,-fie ei laici sau clerici, înţeleg bine fenomenul. O parte a repertoriuluii standard al politicienilor locali, în scopul atragerii titlurilor de pe

prima pagină, este anunţarea publică a intenţiei de a interzice revista Playboy în închisori sau de a restricţiona accesul deţinuţilor la ţigări sau la programele TV.3

Pe de o parte, societatea noastră legitimează promisiunile neonorate şi ademenirea dar, pe de alta, neagă satisfacţia. Spre exemplu, se recurge intens - în scopul vinderii produselor - la ispitirea sexuală dar, în acelaşi timp, plăcerea sexului comercial real este interzisă pe considerente de imoralitate.

Din punct de vedere istoric, toate clasele dominante şi-au exercitat puterea controlând societatea printr-o formă sau alta de etică puritană. Cu cât muncesc mai din greu subalternii şi cu cât sunt mai slabe plăcerile lor, cu atât mai bogat va fi sistemul conducător, fie că e vorba de o teocraţie, aristocraţie, oligarhie sau de baronii industriei. O atare putere e construită pe plăcerea interzisă muncitorilor. însă, după cum am văzut, plăcerea nu este altceva decât o formă de energie înaltă. De-a lungul secolelor, energiile maselor au fost captate pentru a produce pentru clasele superioare belşugul plăcerilor interzise celor inferioare.

Adevărul e că energia plăcerii vieţii constituie principalul capital al omenirii; privarea omului de aceasta a generat larga divizare între avuţi şi mulţimea celor care deţin puţine mijloace. Ceea ce invidiază aceştia din urmă la vieţile celor din clasele superioare sunt tocmai plăcerile de care se bucură acestea, de la plăcerile exerciţiului puterii în formele sale variate, până la frumoasele trofee ale indulgenţei de sine. înţelegerea faptului că plăcerile negate unei părţi a lumii sunt gustate de alţii generează excesele revoluţiilor şi acelaşi lucru (dar sublimat de data aceasta) se traduce în respingerea legilor restrictive privitoare la plăceri.

Astfel, codul moral funcţionează ca o exploatere raţionalizată a energiei vieţii maselor printr-o distorsie calculată a valorilor. Iluzia proferată e următoarea: cu cât este mai grea viaţa cuiva, cu atât mai mare îi va fi răsplata în ceruri. Această alăturare distorsionată a plăcerii cu suferinţa a produs un mediu social pervertit din punct de vedere moral, în care suferinţa este asociată plăcerii. în această atmosferă, alternarea nesănătoasă a suferinţei şi euforiei care caracterizează dependenţa devine funcţională (cel puţin provizoriu), într-un joc antisocial mortal al câştigării şi pierderii stărilor euforice interzise.

Din sfera aceleiaşi viziuni asupra vieţii provine şi metoda obişnuită în care societatea abordează problema, şi anume prin intermediul celeilalte faţete a medaliei: negarea substanţei abuzului. Făcând astfel, am creeat o piaţă atât de activă, încât o întreagă

Page 37: Ochiul sinelui   david r. hawkins

industrie criminală a înflorit, corupând viaţa pe multiple nivele. De; exemplu, arestarea unui baron al drogurilor n-are nici un efect asupra, problemei drogurilor; chiar înainte ca acesta să fie închis, a şi fost* înlocuit de altcineva. Baronul sud-american Pablo Escobar a fost: înlocuit imediat după arestarea sa de trei noi stâlpi ai mafiei, astfel» încât hidra are acum trei capete în loc de unul.4

Problema consumului de droguri necesită o abordare socială'calibrată la nivelul 350, în vreme ce actualul program antidrog,calibrează numai la nivelul 150. Prin urmare, acest program esteşineficient şi banii cheltuiţi pe el sunt aruncaţi în vânt.

)

Cercetarea industrială şi ştiinţifică

Metoda de diagnoză pe care o descriem în volumul de faţă?trasează cu repeziciune zone fertile de cercetare şi dezvoltare în:ştiinţă şi industrie. Câteva exemple din istorie ilustrează în ce măsurafolosirea acestei metode ar fi putut salva ani întregi de eforturi şi, miîn ultimul rând, multe milioane de dolari.

;

Cercetarea materială: Thomas Edison a testat peste 1600 dej substanţe înainte de a descoperi că tungstenul este cel mai potrivit; element pentru a fi folosit la fabricarea becurilor.5 Ar fi existat şi oi cale mai uşoară de a identifica acest element optim: aceea de m împărţi alternativele posibile în două grupuri şi de a întreba "Se aflăj oare materialul în acest grup?" (Da/Nu). După această determinare,; grupul este din nou subîmpărţit, şi aşa mai departe. Prin această' metodă, răspunsul poate fi obţinut în câteva minute, nu ani.

Dezvoltarea Producţiei: Corporaţia RJR Nabisco a cheltuit] aproximativ 350 de milioane de dolari pentru cercetarea şti producerea unei ţigarete fără fum 6, pe baza presupunerii greşite căi fumatul este în primul rând un obicei oral (de fapt, s-a descoperit: apoi că atunci când oamenii nu mai văd, înclină să nici nu maij fumeze - fumatul având multiple cauze, mulţumirea orală fiindl numai una dintre acestea).7

Cu ajutorul kinesiologiei se poate realiza un studiu de piaţă &X\ oricărui produs potenţial, obţinându-se în mai puţin de un minut| concluzii clare cu privire la fezabilitatea pieţii şi acceptarea: respectivului produs de către public. Astfel, acceptabilitatea şi;

profitabilitatea pot fi determinate foarte exact, cu condiţia ca!

întrebările să fie precise şi investigaţia să reflecte toate contigenţele -

Page 38: Ochiul sinelui   david r. hawkins

inclusiv ocurenţa, pieţele, publicitatea şi segmentele de populaţie căreia i se adresează.

Investigaţia ştiinţifică: Ştiinţa asigură un câmp de explorare kinesiologică care oferă un nivel de incitare intelectuală ce eclipsează orice joc de salon. (De asemenea, este fascinant pentru un grup să compare ceea ce a descoperit cu descoperirile altor grupuri care au folosit aceeaşi metodă). într-o aplicaţie mai generală, se pot identifica cu repeziciune căi de cercetare fructuoasă şi se va descoperi că, adesea, cele mai valoroase cunoştinţe ce trebuie obţinute au de-a face cu amplitudinea şi dimensiunea respectivei cercetări. Deoarece această metodă ocoleşte limitele impuse de context, una din aplicaţiile sale cele mai de seamă este verificarea procesului însuşi - anume, dacă este sau nu o direcţie corectă de urmat. Astfel, putem confirma că premizele primare ale cercetării sunt valide.

De exemplu, căutările noastre îndreptate în direcţia identificării vieţii în univers iau forma transmiterii în spaţiu a simbolului matematic n. Implicit, se pleacă de la premiza că nici o civilizaţie n-ar fi putut ajunge la recepţia radio dacă n-ar înţelege acest concept matematic. Dar e foarte hazardat să presupunem că viaţa, în altă parte, ar fi cel puţin tridimensională sau detectabilă de simţurile umane, ca să nu mai vorbim de presupunerea că ar fi compusă din unităţi de viaţă ce-şi rezolvă problemele prin folosirea unui intelect şi utilizează simbolurile pentru a comunica peste spaţiu şi timp.

Ştiinţa Medicală. Diagnosticul kinesiologic constituie o ştiinţă în sine, guvernată de colegiul Internaţional de Kinesiologie Aplicată. Fiecare organ al corpului are propriul muşchi detector. Slăbirea tonusului acestuia semnalizează patologia organului corespondent. Deja, kinesiologia este folosită intens pentru a confirma deopotrivă diagnosticul şi eficacitatea unei terapii probabile. De asemenea, prin intermediul răspunsului kinesiologic al pacientului pot fi determinate doza optimă şi medicamentul potrivit. în mod similar, pot fi detectate alergiile şi poate fi determinată necesitatea administrării unor suplimente nutritive.

Page 39: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Cercetarea Teologică, Epistemiologică şi Filosofică

Deşi validitatea aplicaţiilor sale poate varia în funcţie de capacitatea conştientei observatorului, tehnica folosirii kinesiologiei pentru determinarea adevărului însuşi calibrează la nivelul 600.

Aceasta înseamnă că metoda descrisă de noi asigură un grad desiguranţă ce se află dincolo de dualitate sau de domeniul conştiinţei1

normale, aşa cum o cunoaştem din viaţa de zi cu zi.Nivelul de adevăr)al acestei cărţi, în întregul ei, este de aproximativ 750. Pentru âmenţine acest nivel, adevărul fiecărui capitol, fiecărei paginijparagraf şi propoziţie a fost examinat prin metoda descrisă mai susjtoate afirmaţiile şi concluziile fiind verificate în mod similar.

*Confuzia ce înconjoară natura adevărului poate fi atenuată dacă;

noi calibrăm nivelul de adevăr al întrebărilor şi răspunsurilor noastre.; Paradoxurile şi ambiguităţile se ivesc din nivelele de conştiinţă! confuze; un răspuns este adevărat numai la propriul său nivel dej conştiinţă. Astfel, putem considera că un răspuns e "corect", dar m acelaşi timp "nevalid", ca o notă muzicală care, deşi cântată corect,; este aşezată greşit pe portativ. Toate observaţiile constituie reflexiile! unor nivele specifice ale conştiinţei şi sunt valide numai la nivelul! lor. Prin urmare, fiecare mijloc de a aborda un subiect are propriile sale limite.

O afirmaţie poate fi adevărată la un nivel superior de înţelegere,;dar în acelaşi timp poate fi de neînţeles pentru o minte obişnuită. Prinţurmare, valoarea sa intrinsecă poate fi coruptă atunci când afirmaţiajeste distorsionată de limitele ascultătorului. Acesta a fost destinulreligiilor de-a lungul secolelor, când afirmaţiile provenite din nivelesuperioare ale conştiinţei au fost interpretate greşit mai târziu de;către ucenicii investiţi cu autoritate.

;Atare distorsiuni pot fi observate, într-o măsură extremă, înj

sectele fundamentaliste ale oricărei religii. Interpretarea fundamen-i talistă a învăţăturilor religioase se îndepărtează de adevăr pentru căi provine întotdeauna din negativism. Cele mai inferioare descrieri ale; divinităţii sunt acelea ale unui dumnezeu gelos, răzbunător şi mânios,) un dumnezeu al morţii, foarte departe de Dumnezeul milei şi iubirii! Dumnezeul care justifică negativitatea reprezintă o glorificare a! negativului şi oferă celor ce-1 urmează o tăgăduire a responsabilităţii^ prin justificarea cruzimii şi ororilor umane. De regulă, durerea şi; suferinţa cresc pe măsură ce ne apropiem de nivelele inferioare alei conştiinţei.

Adevărul fiecărui nivel al conştiinţei este auto-probatoriu prin; faptul că fiecare nivel are marja sa inerentă de percepţie care:

Page 40: Ochiul sinelui   david r. hawkins

confirmă ceea ce deja era considerat adevărat. Astfel, orice om îşi simte justificate punctele de vedere ce stau la baza acţiunilor şi credinţelor sale. Aici se ascunde pericolul inerent al tuturor justificărilor. Oricine se poate justifica, începând cu criminalul care-şi motivează ieşirile de mânie şi până la demagogii eccleziastici şi extremiştii politici de toate nuanţele. Distorsionând contextul, e posibil să justificăm virtual orice comportament uman.

Dialogul uman este prodigios în vastitatea şi subtilitatea sa, reflectând interacţiunile caleidoscopice ale câmpurilor energetice puternice de atracţie care formează conştiinţa omului. Strălucirea marilor filosofi ai lumii din aceste 25 de secole a fost uluitoare în anvergura şi complexitatea sa. Există totuşi câteva domenii în care întâlnim un acord, cum ar fi cel referitor la natura adevărului. în lipsa unui jalon obiectiv, fiecare individ ce a trăit vreodată a trebuit să treacă prin reflexiile schimbătoare ale vieţii pentru a-si discerne propriul său adevăr; aceasta pare o luptă eternă la care omul e condamnat prin propriul său model mental.

Acest model postulează că orice afirmaţie va fi adevărată numai în cadrul unui context dat, în ciuda faptului că definirile şi derivaţiile contextului sunt invizibile şi neafirmate. E ca şi cum toţi indivizii ar explora viaţa cu un compas ce are aceeaşi rază. Faptul că, până la urmă, este posibil orice dialog semnificativ, reflectă enorma compasiune a omului pentru propria sa condiţie. Acest lucru mai atestă şi faptul că, în realitate, actul de a da coeziune întregului constituie acţiunea unui Câmp de atracţie atotinclusiv care facilitează manifestarea posibilului în real.

Concordanţa provine din organizarea modelelor din spatele haosului aparent; astfel, evoluţia omenirii progresează, în ciuda semnalelor aparent aberante ale indivizilor dintr-un moment dat sau altul. Haosul nu este altceva decât o percepţie limitată. Totul face parte dintr-un întreg mai mare, cu toţii suntem implicaţi în evoluţia Câmpului de atracţie atot-inclusiv al conştiinţei înseşi. Evoluţia este cea care garantează salvarea omenirii şi a întregii vieţi, şi această evoluţie e înnăscută în orice câmp al conştiinţei. Nobleţea omului rezidă în luptă sa constantă cu propria-i existenţă (pe care nu el a cerut-o), într-o lume care e asemănătoare cu o casă a oglinzilor -unicul său sprijin fiind credinţa sa în procesul vieţii înseşi.

Page 41: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Capitolul VII

Analiza punctelor critice din viata de zi cu zi

Aplicaţiile potenţiale pentru cercetare pe care le-am descris nd oferă o idee despre utilitatea nelimitată a metodei kinesiologice. Pe măsură ce interacţiunea câmpurilor energetice de atracţie ci| conştiinţa umană se relevează într-o interacţiune a minţii şi trupului| nivelul primar al energiei disponibile în orice întreprindere poate f| calibrat de către oricine, oriunde şi oricând. Tot ceea ce este necesafj este să avem doi oameni, din care unul să fie familiarizat cu tehnica testării descrisă în studiul de faţă. Implicaţiile practice sunt uluitoare; acest instrument poate fi la fel de fecund pentru evoluţia continuă i societăţii ca oricare dintre descoperirile majore de până acum alei ştiinţei. Haideţi să exprimăm în cuvinte mai practice ce anuml \ înseamnă acest lucru.

Având în vedere faptul că puterea calibrată a unui model diatracţie identificat este legată direct de gradul de veridicitate sau denivelul de adevăr al acestuia, este posibilă distingerea clară a ;adevărului de fals, a constructivului de destructiv, a ceea ce e practicşi eficient de ceea ce e nelucrativ şi cauzator de pierderi. Puterujidentifica motivele, programul şi obiectivele oricărui proiect şi chiajal indiviziilor înşişi. Aşadar, lupul nu mai poate să se ascundă într-o:blană de oaie. i

După cum am văzut deja, conştiinţa reacţionează decisiv \idiferenţa dintre adevăr şi falsitate. De altfel, puteţi verifica acesflucru în următorul fel. Să zicem că aveţi vârsta de 43 de ani. Rostiţi"am 43 de ani" ţinându-vă braţul întins, pe care îl apasă cineva înjosiAtunci când spuneţi adevărul, braţul dumneavoastră va rămâne ferm| ;în timp ce atunci când spuneţi "am 45 ani" (deci nu rostiţi uijjadevăr), braţul dumneavoastră va slăbi imediat. i '.

Asemeni unui computer, conştiinţa răspunde pur şi simplu cu Osau 1, adevărat sau fals (orice ambiguitate a acestui proces se;datorează modului în care se pun întrebările şi nu mecanismului ddrăspuns. Vezi anexa B, capitolul II şi mai jos).

=

Putem identifica nivelul de adevăr al oricărei afirmaţii, credinţe, sistem sau cunoştinţe. Putem măsura exact adevărul oricărei propoziţii, paragraf, capitol sau chiar al unei cărţi întregi (inclusiv a celei de faţă).' Putem identifica bonitatea propriului nostru nivel al conştiinţei sau motivele oricărei întreprinderi. Avem acum la dispoziţie o perspectivă asupra mişcărilor sociale şi istoriei ce n-a fost nicicând posibilă înainte. Cercetarea politică nu se mai limitează la prezent. Putem privi înapoi în istorie pentru a face calibrări, pentru a-i compara, de exemplu, pe Gorbaciov cu Stalin, pe Troţki cu Lenin şi aşa mai departe...

în toate aceste cazuri, kinesiologia revelează ordinea implicită ascunsă, făcând-o explicită, dând la iveală adevărata ei natură. Folosirea acestui sistem este auto-educativă şi auto-directoare. După cum veţi vedea, fiecare răspuns conduce la întrebarea următoare - din fericire, într-o direcţie ascendentă şi benefică. Descoperim adevărul despre noi înşine pentru că întrebările pe care le punem sunt mai mult reflecţiile propriilor noastre motivaţii, obiective şi nivele de conştientă. întotdeauna este instructiv să calibrăm întrebarea şi nu răspunsul.

Discutând despre acest proces, trebuie să subliniem încă o dată câteva aspecte ale formei în care punem întrebările. Precizia frazei este de o importanţă capitală. De exemplu, întrebarea poate suna astfel: "Oare această decizie este una bună?" Dar ce anume înţelegem prin "bună"? Bună pentru cine şi în ce segment temporal? întrebările trebuie definite foarte atent. Ceea ce considerăm noi că e rău sau bun e o chestiune mai curând subiectivă; ceea ce crede universul despre aceasta poate fi un lucru destul de diferit.

Motivaţia are un rol foarte important în interogaţie. întrebaţi întotdeauna la început: "Pot întreba asta?" Niciodată nu puneţi o întrebare dacă nu sunteţi pregătiţi pentru răspuns; faptele pot fi destul de diferite de ceea ce credeţi în mod obişnuit. Deşi există un oarecare potenţial pentru supărări emoţionale generate de folosirea nechibzuită a acestei metode, experienţa a dovedit că prin continuarea interogaţiei contexul se va lărgi şi se vor vindeca neliniştile. Să zicem că o tânără întreabă "E oare sincer prietenul meu?" "E oare el ceva bun pentru viaţa mea?", iar răspunsurile sunt negative. Ea este dezamăgită să descopere că iubirea şi interesele lui sunt egoiste. Dar, continuând cu întrebările, primeşte şi o soluţie. "Oare această relaţie se va sfârşi cu suferinţă?" (Da). Şi mă scutesc de multe suferinţe prin faptul că aflu asta?" (Da) "Pot învăţa ceva din această experienţă?" (Da).

Page 42: Ochiul sinelui   david r. hawkins

La un nivel mai practic, aceeaşi tehnică poate determina dacă oinvestiţie e una cinstită sau nu, sau dacă putem sau nu avea încredereîntr-o anumită instituţie. Putem prezice cu exactitate potenţialulnoilor dezvoltări, nu numai în sfera marketingului, ci şi în domeniilecerecetării medicale şi ingineriei. Putem verifica viabilitatea <măsurilor de siguranţă de pe marile tancuri petroliere. Putem judeca ;în avans utilitatea şi oportunitatea strategiei militare. Putem stabilicine este potrivit pentru a guverna şi putem distinge omul de stat;dintre politicieni. In cazul unui eveniment media, putem spune \imediat dacă reporterul sau intervievatul spune sau nu adevărul, iar îdacă îl spune, ce nivel de adevăr exprimă. (Dacă încercaţi acest lucru iîn timpul ştirilor de seară, puteţi avea o revelaţie şocantă: de multe jori, toate persoanele publice mint).

\Vreţi să ştiţi dacă e bine să cumpăraţi această maşină la mâna a <

doua? Simplu. Dacă un vânzător spune adevărul? Tot simplu. Dacăjnoua dumneavoastră cucerire este o carte câştigătoare? Dacă acest jprodus merită cumpărat? Dacă angajaţii dumneavoastră sunt demniide încredere? Care e gradul de siguranţă al noului dispozitiv? Cât de]integru, competent şi talentat este un anumit doctor sau avocat? Căreieste cel mai bun terapeut, profesor, antrenor, dentist sau mecanic? Cejnivele ale conştiinţei sunt necesare pentru ca anumite instituţii lpublice să-şi exercite îndatoririle în mod optim?

iAceastă capacitate de a distinge imediat adevărul de fals are unj

potenţial atât de valoros pentru societate, încât considerăm potrivit săi documentăm şi să verificăm anumite aplicaţii practice în cadruli cercetării noastre.

Evenimente actuale şi istorice

Deoarece tehnica pe care am explicat-o mai sus distinge imediat! dovezile reale de cele false, ea poate, de exemplu, să rezolve! disputele, poate dezvălui identitatea criminalilor sau poate să ajute laŞ localizarea persoanele dispărute. Ea poate dezvălui adevărul dini spatele evenimentelor de presă, după cum poate determina vinovăţia! sau inocenţa victimelor şi acuzatorilor, poate proba sau infirma; validitatea teoriilor conspiraţiei sau poate conduce la elucidarea] misterelor nerezolvate, cum ar fi povestea Ameliei Garhart, sau? răpirea lui Lindbergh etc. Mărturiile depuse în faţa Senatului, ca şiş

rapoartele de presă pot fi verificate în numai câteva secunde. Del exemplu, prin folosirea acestei tehnici se va descoperi că oi personalitate importantă a sportului ce a fost recent arestată este

Page 43: Ochiul sinelui   david r. hawkins

nevinovată, iar acuzatorul său a minţit. într-un alt caz celebru acuzatorul a spus adevărul, iar acuzatul mai deţine încă o funcţie importantă.

Cercetarea Medicală

Adesea, eşecul de a eradica anumite boli sau de a găsi tratamentele adecvate se datorează faptului că raţiunea are propriile sale limite. De multe ori, răspunsurile false înlătură căutarea adevăratelor cauze. De exemplu, e deja axiomatic că fumatul cauzează cancer; cu toate acestea, cercetările noastre au revelat că tutunul natural - supus fiind testului kinesiologic - este puternic iar cel din comerţ este slab. Până în 1957 nu se observase că tutunul ar fi cancerigen, iar acum se întâmplă acest lucru din cauza chimicalelor cu care sunt fabricate astăzi ţigările. Există şi soluţii la eterna problemă a fumătorilor legată de cancerul la plămâni. Cercetări publicate în 1995 în revista Science indică faptul că un gram de vitamina C pe zi previne distrugerea celulelor în urma fumatului. Dar soluţia reală este identificarea şi eliminarea din procesul de fabricaţie a chimicalelor cancerigene.

Criminalistică şi Procedură Judiciară

A şti dacă un martor minte sau nu este un lucru de o importanţă capitală în orice investigaţie. Dar este la fel de important de ştiut dacă nu cumva nu ascunde dovezi şi procurorul sau dacă juriul n-a fost indus în eroare astfel (sau dacă respectivul juriu înţelege dovezile prezentate în cazul asupra căruia urmează să se pronunţe).

Una dintre cele mai interesante aplicaţii ale acestei tehnici este în cazul infracţiunilor în care nu există martori, ci doar cuvântul acuzatorului contra cuvântului acuzatului. Avalanşa de acuzaţii împotriva unor persoane proeminente cu privire la infracţiuni de natură sexuală este un exemplu evident. Persoanele publice sunt ţinte uşoare pentru atare înscenări motivate politic şi, într-o societate în care acuzaţii sunt trataţi de către mass media ca şi cum li s-ar fi dovedit vinovăţia numai în virtutea faptului că au fost acuzaţi, ei au nevoie de protecţie publică într-o măsură egală cu reclamanţii.

Page 44: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Statistică şi Metodologie - Economisirea timpului

S-au cheltuit sume mari de bani şi mult timp pentru a aduna date menite probării unor chestiuni ce ar fi putut fi discernute în numai câteva minute. De exemplu, pentru a dovedi scepticilor validitatea metodei kinesiologice înseşi au trebuit urmate următoarele proceduri: 15 grupuri mici, totalizând un număr de 360 subiecţi au fost testate deopotrivă cu stimuli negativi şi pozitivi; (analiza statistică a revelat p <.001); 2) 7 grupuri mari, totalizând -3293 de voluntari au fost testaţi în mod similar (p < .001); 3) 325 de' subiecţi au fost testaţi individual (p < .001) ; 4) un număr de 616! pacienţi ai secţiei de psihiatrie au fost testaţi atât în grup, cât şiş individual (p < .01). Metodele tradiţionale sunt ineficiente.

Politică şi Guvernare

Oare conducătorii noştri au spus adevărul? Oare un personaj ipolitic respectă şi susţine Constituţia sau o interpretează în folosufŞpropriu? Oare un anumit candidat are capacitatea unică de a se ridicaila pretenţiile pe care le presupune funcţia la care aspiră? Sunt oareifaptele interpretate greşit de vreo agenţie guvernamentală sau delvreun purtător de cuvânt? Şi politicile propuse, oare pot ele rezolva»problemele pentru care au fost gândite? Atare chestiuni practice potjfi abordate astăzi cu mai multă siguranţă. Dezbaterile politice şilalocuţiunile publice pot fi analizate realist, iar propunerile legislativeipot fi evaluate dintr-o perspectivă mai clară. Programele viabile potlfi identificate în mod clar, iar cele ineficiente eliminate.

3

Comerţ\

Graţie metodei noastre, e posibil să diagnosticăm o afacere sau) o industrie bolnavă şi să-i rezolvăm problemele fără a risca resursei financiare pe experimente. Analiza completă a unei afaceri începe cuj calibrarea nivelelor actuale şi trecute ale motivaţiei colective şi al abilităţilor tuturor celor implicaţi. Putem calibra apoi ce nivel trebuie! să atingă diferitele departamente pentru a reuşi. După aceea, pot fif evaluate în mod similar politicile, personalul, produsele, furnizorii,! marketingul şi publicitatea, procedeele de angajare. Astfel, vor puteaj fi apoi investigate diferitele strategii de marketing fără a se investi!

mulţi bani în studii de piaţă, deci economisind timp, energie şi bani. \

Page 45: Ochiul sinelui   david r. hawkins

E bine sa ne reamintim că în convenţiile comerciale, aşa cum se întâmpla şi in cele politice, adevărul are un statut cel puţin ambiguu Este un fapt universal acceptat că tot ceea ce se spune pentru a se obţme un avantaj nu implică vreun standard personal de onestitate Pretenţiile exagarate, bluful şi altele asemenea sunt la fel de comune mediului de afaceri ca ţinuta business, cu cămaşă albă şi cravată (De fapt, analiza kinesiologică ne spune să nu ne încredem prea tare într-o persoană care, deşi pare onestă şi bine intenţionată, obişnuieşte să poarte costum şi cravată!) Prin urmare, numeroase aplicaţii apar în chestiunile zilnice - de exemplu, aceea de a stabili dacă o factură sau o chitanţa sunt sau nu corecte. Un cec fals va face ca braţul oricărui investigator să slăbească, aşa cum se vor întâmpla lucrurile şi în cazul calităţii inferioare a execuţiei unei lucrări sau a unui produs Frauda şi imitaţiile sunt uşor detectabile; tehnica noastră poate deosebi cu repeziciune un cec tară acoperire de unul real, un diamant fals de unul autentic.

Ştiinţă şi cercetare

Un mare potenţial oferit de kinesiologie deopotrivă comunităţii ştiinţifice şi publicului larg este acela că nivelul de adevăr al oricărei teorii sau experiment ştiinţific este uşor de determinat. Pot fi stabilite dinainte beneficiile ce vor rezulta dintr-o direcţie de urmat în investigaţii, după cum pot fi studiate în avans şi celelalte alternative. De asemenea, o chestiune de mare însemnătate practică este şi examinarea proiectelor de cercetare din punct de vedere al economiei lor ca şi din cel al capacităţii investigatorilor şi al echipamentului.

Analiza factorilor critici poate detecta exact punctul dintr-un sistem dat în care se poate obţine un rezultat maxim cu un minimum de efort. Modalitatea actuală de prezicere a dezvoltărilor şi explorărilor propunerilor alternative este simularea computerizată cu toate variabilele sale complexe şi nesigure. Totuşi, prin folosirea kinesiologica a celui mai avansat computer din lume, anume sistemul nervos uman, pot fi depăşite limitele interne ale circuitelor logice. Nonlocahtatea cuantică garantează că răspunsurile la fiecare între-bare sunt prezente pretutindeni, dar acest lucru poate genera - în sine - confuzii pentru un computer convenţional.

Page 46: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Practica Medicală

în ceea ce priveşte medicina, pot fi testate kinesiologic atâtacurateţea diagnosticului, cât şi eficacitatea unui tratament. Deasemenea, această tehnică este valabilă în cazul problemelor psihice,unde poate ajuta la stabilirea rapidă a etiologiei unei disfuncţii. Un;subiect de investigaţie actual şi controversat este cel din zona aşa-:numitelor amintiri reprimate din copilărie referitoare la pretinseiabuzuri sexuale. Faptele pot fi repede diferenţiate de "amintirile" \false, obţinute ca răspuns la sugestie.

\Freud a concluzionat că majoritatea relatărilor referitoare las

incesturi petrecute în copilărie aveau o origine isterică, sfârşind astfel iprin a nu le mai da crezare.

|Testarea kinesiologică poate fi folosită pentru a susţine J

judecăţile clinice, ca şi investigaţiile controlate ştiinţific, pentru căipoate transcende limitările inerente ale cercetării tradiţionale, care sejexpun riscului de a crea exact acea eroare pe care ar trebui de fapt s-ojprevină. Statisticile nu substituie adevărul şi, în complexitatea!fenomenelor biocomportamentale, antecedentele proxime pot fi preaiuşor clasificate drept cauze evidente. "Cauza" reală poate foarte binejsă fie chemarea viitorului prin intermediul unui câmp de atracţieiascuns. |

Educaţie

jj

Un exerciţiu foarte sugestiv poate fi acela de a vă evalua cărţi lejdin bibliotecă. Ţineţi-le pur şi simplu deasupra plexului solar şrjrugaţi pe cineva să vă testeze tonusul muscular. Când faceţi aceştilucru, cărţile dumneavoastră se vor împărţi în două stive; simplul!fapt de a medita la diferenţele existente între aceste două stive poatejsă vă producă o revelaţie. Mulţi dintre cei ce au făcut deja acest testjconsideră că a fost una dintre cele mai valoroase experienţe din viaţaîlor. (Unii chiar au lăsat aşa cele două stive pentru un timp, pentru a-Jşi însuşi lecţia în profunzime).

1

La fel de instructiv e să încercaţi acelaşi procedeu, dar de dataiaceasta cu colecţia dumneavoastră de CD-uri. Grupul negativ vajinclude muzica rap, violentă şi sexistă, rock-ul dur, trash, heavylmetal. Stiva pozitivă va conţine muzica clasică, rock-ul clasici(inclusiv Beatles) mult country (în mod surprinzător, aceastacalibrează în general la nivelul 520 - problemele inimii), muzicalreggae, baladele populare etc.

J

Page 47: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Spiritualitate

Deşi acest capitol s-a ocupat în primul rând de întrebuinţările seculare ale acestui instrument, trebuie subliniat că aplicaţiile tehnicii pe care v-am prezentat-o pot fi şi profund spirituale. De exemplu, putem să testăm afirmaţiile contradictorii "Sunt un trup" şi "Am un trup". întrebările pornite din acest punct pot rezolva şi cele mai primare temeri ale noastre. Toate auto-definirile limitative crează frică, pentru că generează vulnerabilitate. Percepţiile noastre sunt distorsionate în mod esenţial de propriile noastre auto-definiri care, la rândul lor, sunt calificate prin identificarea cu propriile noastre limite. Eroarea apare când aderăm la credinţa că eu sunt "asta". Adevărul este dezvăluit atunci când înţelegem că cineva are "asta" sau face "asta", în loc de a fi "asta". E o mare libertate să realizăm că eu "am" un trup şi o minte, decât că "sunt" trupul şi mintea mea. Odată ce depăşim teama de moarte, viaţa devine o experienţă diferită, pentru că această teamă stă la baza tuturor celorlalte. Puţini oameni ştiu ce înseamnă să trăieşti lipsit de orice teamă. Dar în spatele fricii se află bucuria, pe măsură ce sensul şi scopul existenţei devin inteligibile. Odată ce am înţeles acest lucru, viaţa devine lipsită de efort şi sursele suferinţei se disipează. Suferinţa nu e decât preţul pe care-1 plătim pentru lucrurile de care ne ataşăm.

Cu toate acestea, problemele empirice sunt implicate chiar şi în chestiunile spirituale. Americanii sunt foarte naivi în faţa învăţătorilor şi mentorilor spirituali, în parte pentru că preocupările spirituale nu au o tradiţie îndelungată în America, aşa cum se întâmplă în culturile mai vechi. Faptul că lumea abundă de falşi guru este binecunoscut în India, dar un atare cinism nu e pe placul americanilor. Apar astfel, în mod repetat, tot soiul de şarlatani din India, cu prezentările lor impresionante, înşelând aspiranţii spirituali naivi din Occident care, într-o credinţă copilărească, îşi părăsesc casele şi căminele, îşi vând proprietăţile şi-i urmează pe aceşti (pretinşi) maeştri spirituali carismatici pe un drum ce sfârşeşte în dezamăgire.

Puterea de pătrundere a unora dintre aceşti "guru" şi capacitatea lor de a mima o sinceritate convingătoare e uluitoare; adesea, ei îi induc în eroare chiar şi pe căutătorii spirituali sofisticaţi. Aceasta este seducţia spirituală. Un amestec de adevăr şi falsitate, împachetate în poleială strălucitoare; învăţăturile sună valabil dacă nu putem vedea faptul că adevărul lor a fost deformat de un context fals.

în India se petrece curent acest gen de exploatare spirituală. Aceşti "învăţători" pot cauza suferinţe şi tragedii teribile. Cele mai

Page 48: Ochiul sinelui   david r. hawkins

catastrofale depresii întâlnite în practica medicală apar în cazul oamenilor ce au descoperit că au fost amăgiţi din punct de vedere : spiritual. Atare deziluzii şi suferinţe sunt de departe mai severe decât \ cele rezultate în urma pierderilor suferite în viaţă şi, mai mult, în ; cazul lor recuperarea nu e întotdeauna posibilă.

Carisma tuturor profeţilor falşi e persuasiunea. însă folosirea \ metodei pe care am descris-o aici oferă un mijloc sigur de apărare ; împotriva unor astfel de decepţii. E instructiv să vă uitaţi lai evangheliştii de pe canalele TV cu sonorul închis şi să rugaţi pe; cineva să vă testeze. Falşii guru fac pe oricine să slăbească într-o j manieră dramatică. Aceasta pentru că universul consideră siluirea; spirituală drept o eroare deosebit de gravă. Cum acţionează însă un \ adevărat învăţător? în primul rând, adevăratul învăţător nu] controlează în nici un fel viaţa nimănui, ci explică învăţăceilor săi; cum anume să avanseze pe drumul conştiinţei. Dacă am face un tesf vom descoperi că, de exemplu, Maica Tereza, laureată a Premiului Nobel, calibrează la nivelul 700, ca şi Ramana Maharshi, sfântul, spiritual indian care a murit în 1956. (El a intrat într-o stare de; iluminare la vârsta de 16 ani şi nu a părăsit niciodată muntele pe care; a trăit o viaţă de simplitate şi smerenie, evitând banii, prestigiul şi adepţii. Ar fi rămas necunoscut dacă un binecunoscut scriitor american n-ar fi descris starea sa de iluminare, fapt în urma căruia: întreaga lume a devenit interesată de el).

Nicăieri altundeva nu este mai răspândită frauda spirituală ca în;lumea mediumilor. E instructiv să verificaţi nivelul de adevăr pe;care-1 exprimă aceşti mediumi, ca şi nivelul "sursei" din "cealaltă:parte". Uneori, se transmite un nivel de adevăr suprinzător de înalt.:.Un nivel de adevăr care calibrează la 500 este demn de a fi ascultat,indiferent de originea sa, pentru că la rădăcina majorităţii;problemelor umane stă incapacitatea de a iubi. Dincolo de nivelul;500, posesiunile materiale şi nevoile lumeşti devin irelevante, acestasfiind motivul pentru care adevăraţii învăţători nici nu caută, dar nici;nu doresc acumulări materiale.

!Folosirea corespunzătoare a sistemului descris în cartea de faţă!

va conduce întotdeauna la auto-descoperire şi dezvoltare. în cele dirt urmă, atunci când înţelegem că trebuie să luptăm cu toţii cu partea» inferioară a naturii umane, putem ajunge să încercăm un sentiment! de compasiune pentru toată lumea. Fiecare dintre noi e blocat într-unj domeniu şi fiecare se află undeva pe drumul evoluţiei, unii înainteal noastră, alţii în urmă. în paşii pe care i-am parcurs se găsesc vechii lecţii de viaţă, înaintea noastră sunt noile învăţături.

Nu există nimic pentru care să te simţi vinovat şi nimic pe care să dai vina. Nu există nimic pe care să-1 urăşti, dar există totuşi unele lucruri care ar fi mai bine să fie evitate şi atare fundături vor deveni din ce în ce mai vizibile. Cu toţii ne-am ales propriul nivel al conştiinţei dar, cu toate acestea, nimeni nu ar fi putut face altminteri. Fiecare salt în conştiinţă trebuie să aibă o platformă din care să provină. Suferinţa există pentru a favoriza evoluţia. Deşi mecanismul poate fi unul foarte lent, efectul cumulativ al suferinţei ne forţează, într-un final, să pornim într-o nouă direcţie. Oare de câte ori trebuie să dăm cu capul de pragul de sus pentru a ne însuşi o lecţie? Probabil că de mii de ori, fapt ce poate fi răspunzător pentru marele număr al suferinţelor umane, atât de vast încât aproape este incomprehensibil. Civilizaţia avansează foarte încet, centimetru cu centimetru.

E un exerciţiu interesant să folosim tehnica noastră pentru a reconsidera ţapii ispăşitori ai societăţii noastre - de exemplu, să calibrăm nivelul de putere al ONU şi să întrebăm apoi ce nivel ar fi necesar pentru a realiza cu succes dezideratele pentru care a fost creată această organizaţie. Atunci când vedem asemenea discrepanţe exprimate în cifre, poate că vom înceta să apostrofam anumiţi indivizi şi anumite instituţii, înţelegând că, adesea, ele pur şi simplu nu au puterea necesară pentru a-şi îndeplini obiectivele. Odată cu înţelegerea, condamnarea şi vinovăţia dispar. Orice judecată pe care o facem la adresa celorlalţi se dovedeşte în final a fi o judecată asupra noastră înşine şi atunci când acest lucru este pătruns, are loc o mare înţelegere asupra naturii vieţii.

Când este adus în lumină, chiar şi ceea ce este vătămător îşi pierde capacitatea de a răni. Şi, în realitate, nimic nu poate fi ascuns. Orice gând, acţiune, decizie sau simţire crează un vârtej în câmpurile energetice interconectate, interechilibrate, mereu în mişcare ale vieţii, lăsând o înregistrare eternă, pentru toate timpurile. Atunci când survine pentru întâia dată, această înţelegere poate fi intimidantă, dar apoi devine o trambulină a evoluţiei.

In acest univers interconectat, orice îmbunătăţire pe care o facem în lumea noastră personală aduce o înbunătăţire lumii în ansamblul ei. Plutim cu toţii pe nivelul colectiv al conştiinţei omenirii, astfel încât orice plus pe care-1 adăugăm ni se întoarce. Pentru a aduce prinos vieţii, contribuim cu toţii cu eforturile noastre la progresul comun. în mod automat, ceea ce facem pentru aceasta ne este şi nouă de folos, pentru că suntem incluşi cu toţii în tot ceea ce înseamnă viaţă - noi suntem viaţă. „Ceea ce este bun pentru tine, e bun şi pentru mine" - iată un fapt ştiinţific.

Page 49: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Simpla bunăvoinţă pentru cel de lângă noi (ca şi pentru tot cee« ce există), este cea mai puternică forţă transformatoare dintre toate Nu produce alunecări, nu are coborâşuri şi nu conduce niciodată la pierdere sau disperare. Ea creşte adevărata noastră putere fără a necesita vreun instrument. Dar pentru a atinge puterea maximă, o atare bunăvoinţă nu trebuie să-şi permită nici o excepţie, neputând fl folosită nici în aşteptarea vreunor recompense egoiste. Efectul săa este pe atât de amplu şi influent pe cât este de subtil.

într-un univers în care "cine se aseamănă se adună", noi atragem ceea ce emanăm. Consecinţele pot veni într-un mod neaşteptat. Suntem amabili cu liftierul şi, peste un an, un străin ne ajută. Un "ceva" observabil nu cauzează un altceva observabil. în realitate, o schimbare a motivaţiei sau a comportamentului acţionează asupra unui câmp ce produce apoi o asemănare crescută a răspunsului într-un fel pozitiv. Munca noastră interioară poate fi | asemănată cu deschiderea unui cont în bancă, dar unul din care ni putem scoate bani oricând vrem. Eliberarea fondurilor es determinată de un câmp subtil de energie, ce aşteaptă un declanşat pentru a trimite acea putere înapoi în vieţile noastre.

Povestea lui Dickens "O colindă de Crăciun" e povesti vieţilor noastre. Cu toţii suntem Scrooge. Cu toţii suntem Tiny Ti Toţi suntem atât egoişti cât şi imperfecţi. Toţi suntem victime, ca Bob Cratchit, dar în acelaşi timp suntem şi indignaţi şi moralişti c| domnişoara Cratchit, care refuza să ciocnească un pahar cu Scrooge

Fantoma Crăciunurilor trecute ne bântuie tuturor vieţile. Spiritul Crăciunurilor viitoare ne cheamă pe toţi să facem alegerile ce v<| înălţa atât propriile noastre existenţe, cât şi pe ale celorlalţi. (Dai vom calibra nivelul de energie al Crăciunului, va deveni evident puterea se află în cadrul inimii omului).

Toate întrebările conduc la acelaşi răspuns ultim. Descoperiri că nimic nu e ascuns şi că adevărul e revelat peste tot constituie chei iluminării, atât în ceea ce priveşte cele mai simple chestiuni practi cât şi destinul umanităţii. în procesul de examinare a vieţilor noast] de zi cu zi putem observa că temerile noastre s-au bazat pe falsităţi înlocuirea falsului cu adevărul este esenţa vindecării tuturor celor vizibile şi invizibile.

Şi întotdeauna, va apărea în faţa oricui o întrebare finală, c mai mare dintre toate: „ Cine sunt eu?"

Capitolul VIII

Sursa puterii

Obiectul esenţial al investigaţiei noastre este o înţelegere mai degrabă practică decât filosofică ori academică, deşi anumite concluzii filosofice pot fi trase imediat, fie şi dintr-o analiză sumară a forţei, respectiv puterii. Dintr-un punct de vedere practic trebuie să ştim, înainte de a începe, care este sursa intrinsecă a puterii şi cum anume funcţionează ea. Care este oare fundamentul puterii? De ce anume forţa sfârşeşte întotdeauna în putere?

în acest sens, Constituţia Statelor Unite ale Americii ne poate oferi un studiu interesant. Acest document calibrează aproximativ la nivelul 700. Dacă o parcurgem însă propoziţie cu propoziţie, sursa puterii sale apare: ea constă în conceptul că toţi oamenii sunt egali în virtutea faptului că au fost creaţi de Divinitate şi că drepturile omului sunt implicite în însăşi natura divină a creaţiei omului, fiind prin urmare inalienabile. De asemenea, e foarte interesant şi faptul că acelaşi concept a stat şi la baza puterii lui Mahatma Gandhi.

Vom vedea că puterea izvorăşte din semnificaţie. De asemenea, ea este legată de motivaţie şi de principii. Puterea este întotdeauna asociată cu ceea ce sprijină importanţa vieţii înseşi. Ea face apel la ceea ce e nobil în natura umană. Puterea apelează la ceea ce înaltă înnobilează şi conferă demnitate. Forţa trebuie întotdeauna justificată, în timp ce puterea nu are nevoie de justificări. Forţa este asociată cu parţialul, puterea cu întregul.

Dacă analizăm natura forţei, devine repede evident de ce trebuie aceasta să sfârşească întotdeauna în putere; acest lucru este conform unei legi fundamentale din fizică. Având în vedere că forţa crează întotdeauna contraforţe, efectul său este limitat prin definiţie. Putem spune că forţa este o mişcare. Ea merge de aici până aici, sau încearcă, împotriva curentului şi opoziţiilor, să meargă de aici până acolo. Pe de altă parte, puterea este liniştită. Este asemănătoare unui câmp constant care nu se mişcă. Gravitaţia însăşi, de exemplu, nu acţionează împotriva a nimic. Puterea sa pune în mişcare toate obiectele aflate în câmpul său, dar câmpul gravitaţional însuşi nu se mişcă.

Page 50: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Forţa acţionează întotdeauna împotriva a ceva, în timp cel puterea nu face acest lucru. Forţa e incompletă şi, prin urmare trebuie alimentată cu energie. Puterea e totală şi completă în ea însăşi| neavând nevoie de nimic din afara ei. Nu cere nimic, pentru că nu are nevoie de nimic. Pentru că forţa are un apetit insaţiabil, ea trebui mereu să consume ceva. Dimpotrivă, puterea energizează, dă elan, oferă şi ajută. Puterea dă viaţă şi energie. Forţa le îndepărtează p acestea. Observăm că puterea este asociată compasiunii şi ne face să avem un sentiment pozitiv faţă de noi înşine. Forţa este asociată cx judecata şi condamnarea morală şi ne face să avem un sentimen negativ faţă de noi înşine. Forţa crează întotdeauna contraforţe, efectul său este mai curând să polarizeze decât să unifice. Polarizare* implică întotdeauna conflictul, costul său fiind, prin urmare, unu] ridicat. Pentru că forţa stimulează polarizarea, ea produce inevitabil < dihotomie a câştigului/pierderii şi, pentru că există întotdeaun; cineva care pierde, se crează mereu duşmani. Pusă în mod constări în faţa duşmanilor, forţa reclamă o apărare constantă. Defensiva est« însă costisitoare, indiferent dacă în politică, economie sau reiaţi internaţionale.

Examinând sursa puterii, am observat că aceasta e asociată semnificaţia care, la rândul ei, are de-a face cu sensul vieţii înseşi Forţa e concretă, prozaică şi discutabilă. Are nevoie de dovezi şi di sprijin. Pe de altă parte, sursele puterii nu sunt discutabile şi nici ni au nevoie de dovezi. Evidenţa nu e discutabilă. Sănătatea e mai importantă ca boala, viaţa e mai importantă ca moartea, onoarea i preferabilă dezonoarei, credinţa şi încrederea sunt preferabili îndoielii şi cinismului, constructivul este preferabil destructivuluj toate acestea sunt afirmaţii evidente în sine, ce nu trebuie nicidecuri dovedite.

în ultimă instanţă, tot ce putem spune despre sursa puterii e pur şi simplu "există". Orice civilizaţie e caracterizată de principii Dacă principiile unei civilizaţii sunt nobile, ea are succes, dacă sun egoiste, ea eşuează. Termenul "principii" poate suna abstract, di consecinţele principiilor sunt cât se poate de concrete. Daci examinăm cu atenţie principiile, vom observa că ele se găsesc întil un domeniu invizibil, în cadrul conştiinţei înseşi. Deşi putem reliel exemple de onestitate în lume, onestitatea, cinstea însăşi, ca principii de organizare central al civilizaţiei, nu există nicăieri în moi independent în lumea exterioară. Prin urmare, adevărata puteri emană din conştiinţa însăşi; ceea ce vedem noi este o manifestări vizibilă a invizibilului.

Mândria, nobleţea scopurilor, sacrificiul pentru calitatea vieţii -toate aceste lucruri sunt considerate inspiratoare, ca fiind cele ce dau sensul şi importanţa vieţii. Dar ceea ce ne inspiră de fapt în lumea fizică sunt lucrurile ce simbolizează concepte cu sensuri puternice pentru noi. Atare simboluri ne realiniază motivaţiile cu principiile abstracte. Un simbol poate implica o mare putere datorită principiului ce se află deja înlăuntrul conştiinţei noastre.

Semnificaţia este atât de importantă, încât atunci când viata o pierde avem de-a face adesea cu sinuciderea. Atunci când viata îşi pierde sensul, intrăm întâi într-o depresie; când viaţa devine suficient de lipsită de semnificaţie, o părăsim. Forţa trasează obiective, atunci când aceste obiective sunt atinse, rămâne un gol, golul lipsei de semnificaţie. Puterea, pe de altă parte, ne motivează la infinit. Dacă vieţile noastre sunt dedicate, să spunem, îmbunătăţirii situaţiei oricui intră în contact cu noi, într-un fel sau altul, atunci vieţile noastre nu-şi vor pierde niciodată sensul. Dacă, pe de altă parte, scopul vieţii noastre este succesul financiar, ce anume se va întâmpla după ce îl vom atinge? Aceasta este una din principalele cauze ale depresiilor suferite de bărbaţii şi femeile de vârstă mijlocie.

Deziluzia produsă de acest gol provine din eşecul de a ne alinia viaţa la principiile din care emană puterea. O bună ilustrare a acestui fenomen poate fi văzută în vieţile marilor muzicieni, compozitori şi dirijori din vremurile noastre. Cît de adesea nu-şi continuă ei carierele până la vârste înaintate, chiar până la 80 sau 90 de ani având şi copii şi trăind din plin până în amurgul vieţii!1 Vieţile lor au fost dedicate creaţiei şi întrupării frumosului; frumosul incorporează şi exprimă o putere imensă. Din punct de vedere clinic cunoaştem faptul că frumosul este asociat cu longevitatea şi cu vigoarea Deoarece frumuseţea constituie o funcţie a creativităţii, o atare longevitate este un loc comun pentru toate ocupaţiile creative.

Poziţia filosofiei pozitiviste, ce are la bază premisa că nimic nu e real dacă nu poate fi cuantificat este endemică ştiinţelor. Cu toate acestea, sursele puterii sunt deopotrivă invizibile şi intangibile Sofismul empirismului logic este clar încă din premiza esenţială a acestuia. A spune că nimic nu este real dacă nu poate fi măsurat este deja o poziţie abstractă, nu-i aşa? în sine, această propoziţie nu este în nici un fel tangibilă, vizibilă sau măsurabilă; argumentul tangibilităţii este el însuşi creat din intangibil.

Chiar şi dacă o atare poziţie ar fi validă, cine ar vrea oare să trăiască fără onoare, fără iubire, fără compasiune sau fără valori? în ciuda implicaţiilor patetice ale acestui argument, permiteţi-ne totuşi să nu-i dăm curs.

Page 51: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Oare puterea are o bază tangibilă? Oare provine exclusiv din nedefinit, mistic, filosofic, spiritual sau abstract? Există oare în ceea] ce priveşte puterea ceva mai mult decît putem cunoaşte noi, cei din! lumea orientată strict spre emisfera cerebrală stângă, lume care, înj ciuda avansului tehnologic şi informatic, rămâne în fond numai uni sistem de măsurări mecanice?

Înainte de a aborda aceste chestiuni, permiteţi-mi să vă reamintesc faptul că până şi cele mai avansate dispozitive dej

inteligenţă artificială din lume sunt incapabile să încerce sentimentele (cum sunt, de exemplu, bucuria sau fericirea). Forţa; poate aduce satisfacţii, dar numai puterea e cea care poate genera bucurie. Victoria asupra celorlalţi ne dă satisfacţie, dar victoria asupra noastră înşine ne face fericiţi. Dar, aşa cum au arătat) capitolele anterioare, aceste calităţi nu numai că pot fi măsurate, ci; pot fi şi calibrate în mod precis. Pentru a face acest lucru mai comprehensibil pentru raţiune, permiteţi-ne să ne continuăm; prezentarea, trecând prin câteva concepte uşor de înţeles din fizica? teoretică. Aceste concepte nu trebuie să ne intimideze, dimpotrivă^ implicaţiile lor pentru viaţa de zi cu zi, deşi profunde, sunt foartej simple. Nu trebuie să înţelegem structura moleculară a cauciucului] pentru a beneficia de pneuri la maşinile noastre. Deşi demonstraţia? lor poate fi una complicată, teoria relativităţii lui Einstein, teoremaj lui Bell şi aşa mai departe pot fi postulate în câteva propoziţii şij formule uşor de înţeles.

Câteva concepte definite recent se pot dovedi importante pentraj înţelegerea naturii puterii. Unul dintre acestea este teoria fizicianului David Bohm care postulează că există atât un univers vizibil, cât şij unul invizibil." Această idee nu ar trebui să fie intimidantă; multe lucruri ce ne sunt familiare din viaţa noastră de zi cu zi - razele X,î undele de radio şi TV - nu sunt vizibile. Un univers "învăluit" există; alături de universul vizibil, "dezvăluit", care este mai mult o;

manifestare a acestui univers învăluit şi invizibil.Astfel, de exemplu, ideea construirii celei mai înalte clădiri dinj

lume a căpătat suport şi a rezultat în cele din urmă într-un concept] invizibil care a devenit, în lumea vizibilă, Empire State Building.j Universul învăluit este legat de conştiinţa umană, pe măsură cej inspiraţia apare în concepţia unui creator. Bohm spune că sensul] leagă mintea şi materia ca pe două feţe ale aceleiaşi monede.3

Un alt concept care ne poate fi de ajutor este cel al lui Rupertj Sheldrake, referitor la noţiunea de câmpuri morfogenetice (sauî câmpuri M).4 Aceste modele de organizare invizibile acţionează! asemănător unor şabloane de energie pentru a stabili forme pel

3i

diferite nivele ale vieţii. Reprezentările identice ale speciilor se petrec tocmai datorită câmpurilor M şi distribuţiei lor. Ceva similar cu aceste câmpuri M există şi în câmpurile energetice ale conştiinţei, stând la baza modelelor de gând şi a imaginilor - fenomen numit " cauzare formativă". Ideea conform căreia aceste câmpuri M ajută procesului de învăţare a fost verificată pe scară largă experimental."

Atunci când Roger Bannister a depăşit bariera celor patru mile pe minut, el a creat un nou Câmp M. Sistemul de credinţă precumpănitor în conştiinţa umană a fost că a alerga patru mile pe minut constituia o limită a posibilităţilor umane. Odată creat noul Câmp M, mulţi atleţi au început să alerge cele patru mile în mai puţin de un minut.

Cu toţii suntem familiarizaţi cu faptul că, adesea, ideile novatoare par să apară în acelaşi timp în minţile câtorva oameni. Câmpul M acţionează cumva ca un principiu de organizare, în genul unei atracţii magnetice. Un Câmp M nu trebuie să se mişte nicăieri. Este un câmp static de energie prezent pretutindeni. Odată creat, el există în universul invizibil ca un model universal disponibil.

Următorul concept pe care trebuie să-1 luăm în discuţie mai în detaliu este teoria haosului (dinamica nonlineară). Prima sa aplicaţie a constat în prognozarea vremii, studiu care, de-a lungul secolelor, a stabilit un consens în ceea ce priveşte faptul că nu există vreun model matematic definibil şi previzibil care să poată fi aplicat stării vremii (exact aşa cum a fost stabilit, de asemenea, că nu există nici un mod matematic de a dovedi când anume va picura un robinet sau cum anume se formează o picătură). Haosul înseamnă o masă de informaţii aparent lipsite de sens - de exemplu, puncte - în care nu se poate observa nici un model interior de organizare. Odată cu apariţia tehnologiilor informatice avansate, s-a descoperit că prin analiza computerizată pot fi identificate modele interne de organizare chiar şi în ceea ce părea a fi ceva dezorganizat. Iată cum, ceea ce pare a fi incoerent se dovedeşte a avea de fapt o coerenţă interioară.

O atare analiză a revelat modele ce arată adesea ca o cifră 8 îndoită asupra sa însăşi, frecvent cu un efect de pâlnie, astfel încât grafica înseşi are o configuraţie geometrică repetabilă. Ceea ce a descoperit ştiinţa nu e nimic altceva decât ceea ce afirmaseră misticii de-a lungul secolelor: anume că universul este cu adevărat coerent, unificat şi organizat în jurul unor modele unificatoare.6

Dinamicile nonlineare au probat faptul că în univers nu există haos, aparenţa de dezordine fiind mai degrabă o funcţie a limitelor percepţiei. Această demonstraţie a venit ca o revelaţie tulburătoare pentru oamenii axaţi preponderent pe emisfera cerebrală stângă, dar

Page 52: Ochiul sinelui   david r. hawkins

în acelaşi timp a părut a fi evidentă în sine pentru cei axaţi p^ emisfera cerebrală dreaptă. Pur şi simplu, oamenii creativi scriu; pictează, sculptează sau proiectează ceea ce deja văd cu ochii minţi lor. Nu dansăm după logică, ci după modelele unor sentimente Facem alegerile noastre pe baza unor valori, valori ce sunt asociats cu modele interioare.

Lanţul acceptat al cauzalităţii, aşa cum e înţeles în mod obişnuiîn ştiinţele primare se petrece ca în succesiunea A—>• B—> C. îicadrul acestei scheme a determinismului material nimic nu e liber ÎÎ

mod inerent, ci numai rezultatul a altceva, fiind prin urmare limitatLumea forţelor este cea care defineşte cu adevărat acest sistem. Fort?B rezultă din forţa A şi este transmisă forţei C cu consecinţa D. Lîrândul său, D devine începutul altei serii de reacţii în lanţ şi tot aşila infinit. Aceasta este lumea emisferei cerebrale stângi, mundană şprevizibilă. Ştiinţele convenţionale operează în marjele paradigmelimitării: măsurabilă, familiară, controlabilă, dar necreativă şdeterminată şi, prin urmare, limitată şi axată pe trecut. Nu e o lume igeniilor, dar pentru mulţi oameni ea pare sigură. E lume]productivităţii şi pragmatismului. Totuşi, pentru oamenii creativi, ejpare prozaică şi deloc inspiratoare.

'Una e să-ţi închipui cum va arăta Empire State Building |

altceva să faci ca acest lucru să se şi petreacă. Pentru a face ca dlucru să se petreacă e nevoie de motivaţie. Motivaţia derivă dysemnificaţie. Prin urmare, lumile vizibile şi invizibile sunt legatddupă cum am schiţat deja:

\

ABCmB

Conceptul ABC, ce se află în universul invizibil şi învăluit, V activa emergenţa în lumea vizibilă, pentru a rezulta în A—»- B—>■ C Astfel, lumea vizibilă este creată din lumea invizibilă, fiind pri urmare, influenţată de viitor.7 Capacitatea conceptului invizibil de? se materializa este fundamentată pe puterea conceptului origini însuşi. Putem spune că emisfera cerebrală dreaptă "primeşt modelul" iar cea stângă "îl face vizibil". Un ABC poate fi deopotriv

un atractor de energie puternică sau slabă. Se pare că anumit concepte şi valori au mai multă putere decât altele. (Astfel, ştiinţa definit numai faptul că atractorii pot avea energie înaltă sau joasă).

Page 53: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Mai simplu spus, modelele de atracţie puternice ne fac să fim puternici, în timp ce modelele slabe ne slăbesc. Unele modele sunt atât de istovitoare, încât un subiect supus testării, care se gândeşte la ele, nu va putea să-şi susţină braţul cu nici un chip. Alte concepte sunt atât de puternice, încât e absolut imposibil să punem jos braţul unui subiect care se gândeşte la ele. Aceasta este o observaţie clinică universală. Modele puternice sunt asociate cu sănătatea, cele slabe cu boala şi moartea. Dacă aveţi în minte iertarea, atunci braţul vostru va fi foarte puternic. Dacă, dimpotrivă, aveţi în minte răzbunarea, atunci braţul vostru va slăbi.

Pentru obiectivele noastre este suficient să recunoaştem faptul că numai puterea ne face puternici. Forţa ne face mai slabi. Iubirea, compasiunea şi iertarea, pe care unii le pot înţelege greşit ca fiind atitudini de obedienţă, sunt de fapt profund întăritoare. Pe de altă parte, răzbunarea, judecata şi condamnarea morală vă vor slăbi inevitabil. Prin urmare, independent de corectitudinea morală, e pur şi simplu un fapt clinic că, pe termen lung, slăbiciunea nu va putea sta în faţa puterii. Ceea ce este slab piere de la sine.

De-a lungul istoriei omenirii, indivizii înzestraţi cu o mare putere au fost aceia care s-au aliniat complet la atractorii puternici. Mereu şi mereu, ei au afirmat că puterea pe care o manifestau nu era a lor. Fiecare dintre ei a atribuit sursa puterii sale cuiva sau unui ceva superior.

Toţi Marii învăţători ai istoriei ne-au învăţat de fapt un singur lucru, mereu şi mereu, în orice limbă şi orice timp. Toţi au spus, pur şi simplu: Renunţaţi la atractorii slabi pentru cei puternici.

Examinând aceşti atractori, vom observa că anumite modele slabe înclină să imite (numai în formă) modele de atracţie mai puternice. Pe acestea le numim "imitatori". Astfel, poporul german din timpul celui de-al IlI-lea Reich a fost indus în eroare prin faptul că a luat patriotismul drept Patriotism (cu majusculă). Demagogul sau bigotul încearcă să ne vândă imitaţii în locul originalului. întotdeauna demagogii au uzat din plin de retorică. Pe de altă parte, aceia care vin dinspre putere nu trebuie să vorbească prea mult.

Page 54: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Capitolul IX

Modele de putere în atitudinile umane

Capacitatea de a deosebi modelele energetice superioare de cele inferioare ţine de capacitatea noastră de percepţie şi diferenţiere, pe care cei mai mulţi dintre noi ni le însuşim prin greşeli şi încercări dureroase. Eşecul, suferinţa şi chiar boala rezultă din influenta modelelor slabe; fericirea şi sănătatea provin din modelele de atracţie puternice. Prin urmare, merită pe deplin efortul de a citi - preţ de câteva minute - lista modelelor contrastante de mai jos. Această enumerare exhaustivă constituie un instrument educativ ce funcţionează prin intermediul principiului închiderii. Reflectând asupra acestor perechi de însuşiri contrastante, putem iniţia un proces de înălţare a conştiinţei, devenind astfel - treptat - conştienţi de modelele ce operează în relaţiile personale, de afaceri cât şi în toate celelalte interacţiuni ce constituie materialul din care e ţesută viaţa.

în partea stângă se află adjectivele ce descriu modele puternice (pozitive), care calibrează la valori superioare pragului de 200; în cea dreaptă se găsesc modelele slabe (negative), calibrate la valori inferioare aceluiaşi prag.

a alege să ..................................................... a tre buisăa te abandona.............................................. a te î;a alina.......................................................... a iritaa cere ........................................................... a pre tindea conduce .................................................... a constrânsa crede......................................................... a insistaa da.............................................................. a luaa elibera ....................................................... a restricţiona_a face ........................................................... a primi ....................................................................a fi............................................................... a aveaa împărţi ...................................................... a acumu laa încuraja ..................................................... a promo vaa oferi .......................................................... a secătui

ingn[ora_

;e

Page 55: Ochiul sinelui   david r. hawkins

a onora........................................................ a linguşia primi ......................................................... a aduna a susţine...................................................... acombatea te strădui ................................................... a te lupta a valoriza..................................................... a exploata....................................................................Abundent.................................................... Excesiv Acceptare .................................................... Respingere Adevărat...................................................... Fals Agreabil...................................................... CondescendentAltruist........................................................ EgoistAmabil......................................................- CrudApreciativ ................................................... Invidios Aprobator .................................................... Critic Atent........................................................... IndulgentAtractiv....................................................... Seducător Atrăgător ..................................................... Forţat Autorizat..................................................... DogmaticBinevoitor................................................... NeimplicatCald............................................................. Febril Caritabil...................................................... RisipitorCandid......................................................... CalculatCinstit.......................................................... LegalConciliant.................................................... Inflexibil Confruntare................................................. Hărţuire Constructiv.................................................. DestructivConştient ..................................................... Inconştient Curajos ........................................................ Nesăbuit De durată..................................................... ImediatDefensiv...................................................... AgresivDemocratic.................................................. DictatorialDeschis........................................................ Secretos Detaşat ........................................................ Izolat Determinat .................................................. încăpăţânat Devotat.....................................................■■■ Posesiv Diplomat ..................................................... înşelător Echibrat....................................................... Extremist Economic.................................................... IeftinEducat......................................................... Persuasiv Egal ............................................................. Superior Egalitarist .................................................... Elitist

Empatic ....................................................... CompătimitorEnergic ........................................................ Agitat_________Erotic .......................................................... Lasciv________Esenţial ....................................................... Aparent_______Estet ............................................................ Amator________Etern ........................................................... Temporar Etic .............................................................. Ambiguu Excelent ...................................................... Echivoc_______Experimentat ............................................... Cinic_________Extrovert ..................................................... Rezervat_______Fertil ............................................................ Luxuriant Flexibil ........................................................ Rigid_________Frumos ........................................................ Strălucitor Generos ....................................................... Meschin_______Global ......................................................... Local_________Holistic ........................................................ Analitic_______Hotărât ........................................................ Şovăitor_______Iertător ........................................................ Răzbunător Imparţial ...................................................... Justificat______Implicare ..................................................... încrâncenareImplicat ....................................................... Obsedat_______Ingenios ...................................................... Curios________Inspirat ........................................................ Lumesc_______Inspirator ..................................................... Descriptiv Intenţionat ................................................... Calculat_______Intuitiv ........................................................ Literal________Inventiv ....................................................... Prozaic________încredere în sine .......................................... Aroganţă______încrezător .................................................... Credul________înviorător .................................................... Extenuant Jovial ........................................................... Sobru_________Just .............................................................. Punitiv________Laudativ ...................................................... Flatant________Liber ............................................................ Reglementat

Lin ............................................................... Aspru_________

Lipsit de griji ............................................... Frivol Loial ............................................................ Şovin Lucid ........................................................... Abstras Milos ........................................................... Permisiv Modest........................................................ Trufaş

Page 56: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Motivat ........................................................ Doritor de Natural........................................................ ArtificialNobil ........................................................... Pompos Optimist ...................................................... Pesimist Ordonat....................................................... ConfuzPaşnic .......................................................... Belicos Patriot.......................................................... NaţionalistPermisiv...................................................... DominatorPlin de putere .............................................. Plin de forţă Politicos ...................................................... Servil ....................................................................Prevăzător................................................... PedantProvocare .................................................... împiedicarePoliticos...................................................... FormalPrincipial ..................................................... Util ....................................................................Privilegiat .................................................... îndreptăţitProlific ........................................................ Steril Protector...................................................... Ambiţios

_______________________________________________________________________________________________i_____________

Răbdător ...................................................... Avid.....................................................................Recunoaştere ................................................ NegaţieRecunoscător .............................................. îndatoratRespectuos .................................................. înjositorResponsabil ................................................. VinovatSatisfăcut .................................................... Sătul ....................................................................Selectiv ....................................................... Exclusiv Semnificativ ................................................ ImportantSenin ........................................................... Fad ....................................................................Serviabilitate ................................................ Imixtiune Siguranţă ..................................................... DependenţăSmerit .......................................................... Timid ....................................................................Spiritual ...................................................... MaterialistSpontan ....................................................... Impulsiv Tandru ......................................................... Dur ....................................................................Talentat ....................................................... NorocosTolerant ....................................................... PărtinitorTreaz ........................................................... Beat

....................................................................Unificator .................................................... Diviziv Vesel ........................................................... Plăcut_______Virtuos ........................................................ CelebruVigilent ....................................................... Suspicios Voios ........................................................... Depresiv

Page 57: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Fie şi numai prin simplul fapt că aţi citit această listă, nu mai sunteţi acelaşi om. Puterea dumneavoastră interioară începe să sporească prin conştientizarea existenţei acestor poli. Pornind de la aceste distincţii vom începe să observăm lucruri pe care nu le remarcasem nicicând înainte. Asemenea revelaţii se petrec pentru că, aşa cum va descoperi cititorul, universul favorizează puterea.

Mai mult, universul nu uită. Subiectul karmei poate fi abordat din multe părţi, dar fiecare alegere a noastră, referitor la cine şi cum anume vom fi, reprezintă - prin prisma consecinţelor sale - o alegere de maximă răspundere şi importanţă. Toate alegerile noastre reverberează de-a lungul veacurilor. Mii de rapoarte referitoare la experienţe de moarte clinică, aşa cum sunt acestea reflectate şi în best-selleruri ca "Saved by the Light - Salvaţi de lumină" a lui Brinkley ori "Embraced by the Light - Cuprinşi de lumină " a lui B.J. Eadie (care calibrează la nivelul 595), confirmă că noi va trebui să acceptăm, în cele din urmă, că suntem responsabili pentru fiecare gând, cuvânt sau faptă pe care le generăm şi că trebuie să re-experimentăm exact acele suferinţe pe care le-am cauzat. Acest lucru trebuie înţeles în sensul că noi înşine suntem cei care ne creăm propriul paradis sau infern.

Universul îşi ţine respiraţia pe măsură ce noi - clipă de clipă -alegem drumul pe care vom merge. Pentru univers, esenţa vieţii însăşi este extrem de conştientă, fiecare act, gând şi alegere se adaugă la un mozaic permanent; deciziile noastre trimit unde prin universul conştiinţei pentru a afecta vieţile tuturor. Pentru ca nu cumva ca această idee să fie considerată una de factură mistică sau fantastică, permiteţi-ne să reamintim teorema fundamentală a noii fizici teoretice: nimic nu există în mod singular, ci absolut tot ceea ce există în univers este interconectat.'

Alegerile noastre consolidează formarea puternicelor câmpuri M, care constituie modelele de atracţie care-i influenţează pe ceilalţi.2 Chiar dacă, să spunem, cineva trăieşte izolat într-o peşteră, gândurile sale îi influenţează pe ceilalţi, fie că el o doreşte sau nu.

Orice acţiune sau decizie personală care serveşte vieţii va servi vieţii în întregul ei şi, nu în ultimul rând, propriei dumneavoastră vieţi. Undele pe care le generăm se reîntorc la noi. Acest lucru, care putea părea a fi cândva o afirmaţie de factură metafizică, este stabilit acum ca adevăr şi fapt ştiinţific.3

Tot ce există în univers emană constant un model energetic de o anumită frecvenţă, ce rămâne pentru totdeauna şi poate fi citit de cei care ştiu cum anume s-o facă. Fiecare cuvânt, act sau intenţie crează o înregistrare permanentă. Fiecare gând este cunoscut şi înregistrat

Page 58: Ochiul sinelui   david r. hawkins

pentru totdeauna. Nu există secrete; nimic nu e ascuns şi nici n-ar putea să fie. Spiritele noastre stau dezvăluite, spre a fi văzute de toată lumea. în cele din urmă, viaţa fiecăruia dintre noi este responsabilă înaintea universului.

j •

i

3

1

1

j

Capitolul X

Puterea în Politică

Pentru a înţelege mai bine diferenţa esenţială dintre forţă şi putere, ca şi implicaţiile profunde ale acestei dinstincţii pentru viaţa noastră, poate fi de ajutor să examinăm năzuinţele umane pe o scală mai mare; interacţiunea oamenilor şi guvernelor putând oferi multe ilustrări adecvate în acest sens.

Dacă privim în istorie din perspectiva unică pe care am descris-o în cartea de faţă, ne vom aminti cu siguranţă de exemplele puternice oferite de Revoluţia Americană, care a fost prima ce a instituit din punct de vedere formal libertatea ca drept inalienabil, stabilind astfel un precedent pentru secolele viitoare. Principiile calibrate la un nivel atât de înalt (nivelul 700) influenţează omenirea pentru perioade mari de timp. Cu adevărat, condeiul e mai puternic decât sabia, pentru că puterea provine din minte, în vreme ce forţa este înrădăcinată în lumea materială.

Secolul 20 a fost martorul unui eveniment cardinal al istoriei, eveniment la care ne-am referit deja, dar la care vom mai face trimitere. E vorba de înfrângerea Imperiului Colonial Britanic (cea mai mare putere a lumii pe atunci, ce controla 2/3 din suprafaţa globului) prin puterea unui singur om, Mahatma Gandhi, un "colorat" de numai 40 de kilograme.1

Gandhi nu a îngenuncheat numai Imperiul Britanic, ci a sfâşiat efectiv cortina unei drame ce dura de secole - colonialismul. A făcut acestea pur şi simplu enunţând şi apărând un principiu: cel referitor la demnitatea intrinsecă a omului şi la dreptul acestuia la libertate, suveranitate şi autodeterminare." In viziunea lui Gandhi, punctul esenţial al acestui principiu rezida în faptul că aceste drepturi îi revin omului în virtutea naturii divine a creaţiei sale. Gandhi credea că drepturile omului nu sunt garantate de vreo putere pământească, ci sunt inerente în natura omului însuşi pentru că sunt cuprinse intim în creaţia sa.3

Violenţa înseamnă forţă; deoarece Gandhi era aliniat la putere şi nu la forţă, el a interzis orice folosire a violenţei în cauza sa.4 Şi, pentru că dădea glas unor principii universale (calibrate la nivelul

m

Page 59: Ochiul sinelui   david r. hawkins

700), el a putut uni voinţa poporului. Atunci când voinţa oamenilor este atât de unită cu principiul universal, fiind aliniată totodată la acesta, ea este inexpugnabilă. Colonialismul (calibrat la 175) se bazează pe interesele ţării dominante. Gandhi a demonstrat întregii lumi diferenţa existentă între puterea altruismului şi abandonului de sine, respectiv forţa egoismului şi a dezinteresului faţă de ceilalţi/ Acelaşi principiu a fost demonstrat acum într-un mod foarte dramatic de către Nelson Mandela în Africa de Sud.6

Puterea reuşeşte cu uşurinţă lucrurile pe care forţa e incapabilă să le realizeze chiar şi cu preţul unui efort imens. Am văzut astfel, în perioada contemporană, cum comunismul, ca formă de guvernământ, a căzut aproape fără efort, după o jumătate de secol de război rece - una dintre cele mai periculoase (şi la urma urmei ineficiente) confruntări militare din istorie. Naivitatea politică a cetăţenilor ruşi, folosită îndelung de regimul tiranic al ţarilor, nu le-a îngăduit acestora înţelepciunea de a realiza faptul că în numele comunismului avea să fie instaurată o dictatură. în mod similar, poporul german a fost amăgit de Hitler, care a ajuns la putere în numele naţional-socialismului numai pentru a instaura de fapt o tiranie. O caracteristică distinctivă a prezenţei forţei în politică e imposibilitatea de a tolera puncte de vedere diferite de cel oficial. Ambele regimuri citate mai sus au depins de folosirea pe scară largă a forţei prin intermediul poliţiei secrete. Stalin, care a semnat sentinţa de condamnare la moarte a milioane de oameni, s-a bizuit pe KGB aşa cum Hitler s-a bizuit pe Gestapo.

Adolf Hitler a construit cea mai puternică maşină de război din istorie. La nivelul simplu al forţei, aceasta era imbatabilă dar, cu toate acestea, nu a putut învinge o mică insulă ca Marea Britanie, datorită puterii la care era aliniat Churchill. Marele om de stat britanic a unificat voinţa poporului său în jurul principiilor libertăţii şi sacrificiului de sine. Churchill a stat de partea puterii, Hitler de cea a forţei.7 Atunci când acestea două se întâlnesc, puterea învinge întotdeauna în cele din urmă. Dacă se bazează pe voinţa oamenilor, puterea este imună la forţă.

Forţa e seducătoare pentru că emană o anumită strălucire, indiferent că această strălucire se manifestă în forma falsului patriotism, prestigiului sau dominaţiei. Pe de altă parte, adevărata putere e foarte adesea destul de lipsită de strălucire. Oare ce ar fi putut fi mai strălucitor decât corpurile de elită ale Luftwaffe sau ale SS-ului în timpul celui de-al doilea război mondial în Germania nazistă? Aceste trupe de elită reuneau şi întrupau romantism, privilegii şi stil şi aveau în mod sigur la dispoziţie o forţă enormă -

cele mai moderne şi mai redutabile arme din acea perioadă şi un spirit de clan care le-a cimentat forţa.

Cei slabi sunt atraşi de strălucirea forţei până în punctul în care chiar pot muri pentru ea. Cum altfel ar putea exista ceva atât de atroce ca războiul? Adesea, forţa ia temporar prim-planul, cei slabi fiind atraşi de oamenii ce par a-şi fi depăşit slăbiciunea. Cum ar fi posibilă altminteri dictatura?

Aroganţa este o caracteristică a forţei; puterea este caracterizată de umilinţă. Forţa e plină de sine; ea deţine răspunsul tuturor întrebărilor. Puterea este modestă. Stalin, care a consolidat autocraţia militară a fost reţinut de istorie ca un criminal infiorător.8 Modestul Mihail Gorbaciov, care purta un costum obişnuit şi îşi recunoştea cu uşurinţă greşelile a fost laureat cu premiul Nobel pentru pace.

La începuturile lor, multe sisteme politice şi mişcări sociale stau de partea adevăratei puteri dar, pe măsură ce trece timpul şi cad pradă persoanelor egoiste, acestea sfârşesc prin a se sprijini din ce în ce mai mult pe forţă, pentru a cădea, în cele din urmă, în dizgraţie. Istoria civilizaţiei demonstrează acest fenomen prin nenumărate exemple. Uităm prea uşor că apelul iniţial al comunismului era unul umanist şi idealist, aşa cum a fost - până să devină refugiul politicienilor meschini şi mărunţi - şi cel al mişcării unioniste din Statele Unite ale Americii.9

Pentru a putea înţelege pe deplin dihotomia de care ne ocupăm, e necesar să luăm aminte la diferenţa existentă între un politician şi un om de stat. Politicianul, care se ocupă cu preponderenţă de utilitatea politică, guvernează prin forţă, odată ajuns la poziţia sa prin forţa persuasiunii. Nu de puţine ori, asemenea politicieni calibrează la un nivel inferior pragului 200. Adevărata putere e reprezentată de oamenii de stat. Aceştia, stând de partea principiilor ce nu au nevoie să fie demonstrate, guvernează prin inspiraţie şi oferă pildă celorlalţi prin puterea propriului exemplu. Omul de stat face apel la nobleţea care există în fiecare om; tot el este acela care îi unifică pe oameni adresându-se "inimii". Pentru că, dacă intelectul poate fi uşor indus în eroare, inima recunoaşte adevărul. Dacă intelectul e limitat, inima e nelimitată; dacă intelectul e legat de cele temporare, inima e interesată numai de cele eterne.

De cele mai multe ori, pentru a acumula sprijin şi a-şi masca motivaţiile subterane, forţa se sprijină pe retorică, pe propagandă şi pe argumente plăcute urechii. Cu toate acestea, una dintre caracteristicile adevărului e aceea că nu are nevoie să fie apărat, pentru că este auto-evident. Faptul că "toţi oamenii au fost creaţi egali" nu necesită justificări sau exerciţii retorice. Faptul că este rău

Page 60: Ochiul sinelui   david r. hawkins

să gazezi oamenii în lagărele de concentrare e de asemenea evident. Principiile pe care se bazează, adevărata putere nu necesită niciodată justificări, aşa cum se întâmplă inevitabil în cazul forţei. întotdeauna există nesfârşite controverse cu privire la cât de mult sau dacă este sau nu "justificată" forţa.

Este clar că puterea se asociază cu ceea ce aduce prinos vieţii şi forţa cu ceea ce exploatează viaţa în folosul unui individ sau al unei organizaţii. Forţa e divizivă şi, prin aceasta, un factor care slăbeşte; în vreme ce puterea unifică, forţa polarizează. Falsul patriotism şi şovinismul care exercită o atracţie asupra unei naţiuni militariste au un efect de înstrăinare pentru restul lumii.

Puterea atrage, în vreme ce forţa respinge. Deoarece puterea unifică, ea nu are duşmani în adevăratul sens al cuvântului, deşi manifestările sale pot întâmpina opoziţia unor oportunişti ale căror interese nu sunt satisfăcute. Puterea îi serveşte pe ceilalţi, în vreme ce forţa se serveşte pe sine. Un adevărat om de stat serveşte poporul;10 politicianul exploatează poporul în scopul propriilor sale ambiţii. Omul de stat se sacrifică pe sine pentru a-i servi pe ceilalţi; politicianul îi sacrifică pe ceilalţi pe altarul intereselor sale personale. Puterea face apel la natura noastră superioară, forţa la cea inferioară. Forţa este limitată, în vreme ce puterea e nelimitată.

Prin insistenţa sa asupra ideii că scopul scuză mijloacele, forţa dă libertate dezvoltării intereselor politicianiste. Forţa oferă soluţii rapide şi superficiale. In cazul puterii, mijloacele şi scopurile sunt aceleaşi, dar pentru împlinirea scopurilor puterii este necesară mai multă maturitate, disciplină şi răbdare. Marii lideri ne insuflă credinţă şi încredere în virtutea integrităţii lor absolute şi a faptului că sunt aliniaţi la principiile inviolabile. Ei sunt adevăraţi lideri pentru că înţeleg faptul că nu putem compromite principiile, dacă nu dorim să ne pierdem puterea. Winston Churchill nu a trebuit să folosească niciodată forţa împotriva poporului britanic; Gorbaciov a revoluţionat cel mai mare monolit politic al lumii fără să tragă nici măcar un singur foc de armă; Gandhi a înfrânt Imperiul Britanic fără ca măcar să ridice vreodată mâna animat de sentimente de furie. Şi am mai putea observa că îndelungatul conflict din Orientul Mijlociu se apropie (poate) de o soluţionare graţie dialogului şi comunicării între adversari şi nu violenţei.

Democraţia şi Statele Unite ale Americii

Democraţia a fost universal recunoscută în cele din urmă drept forma optimă de guvernare. De-a lungul şi de-a latul lumii se aude un strigăt de ajutor şi o chemare spre libertate; multe naţiuni cu moştenirea unui trecut totalitar şi de represiune îşi însuşesc lecţiile necesare pentru întemeierea libertăţii. Pe urmele ştiinţei convenţionale, istoricii încearcă de obicei să explice aceste succesiuni ale evenimentelor politice printr-o cauzalitate de tipul A—>B—>C; totuşi, aceasta e pur şi simplu desfăşurarea secvenţială a ceva sau a cuiva înzestrat cu o putere mult mai mare, şi anume modelul de atracţie ABC, din care evoluează societatea.

Puterea Statelor Unite (sau a oricărei alte democraţii) se înalţă din principiile ce stau la temelia lor. Putem identifica fundamentele puterii SUA dacă examinăm documentele esenţiale ale democraţiei americane: Constituţia SUA, Declaraţia Drepturilor (Bill of Rights), Declaraţia de Independenţă şi alte asemenea expresii recunoscute ale spiritului democratic, cum ar fi Discursul din Gettysburg (Gettysburg Adress).

Dacă vom calibra puterea relativă a fiecărei fraze şi a fiecărui rând din aceste documente, vom observa că modelul de atracţie cel mai înalt dintre toate, din care emană întreaga putere a guvernului Statelor Unite, este următorul pasaj din Declaraţia de Independenţă: "Afirmăm şi susţinem aceste adevăruri evidente, că toţi oameni sunt creaţi egali, că ei sunt investiţi de Creatorul lor cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea se află dreptul la viaţă, libertate şi la căutarea fericirii", (pasaj calibrat la nivelul 700). Aceste sentimente sunt subliniate şi în Discursul din Gettysburg, în care Lincoln nereaminteşte că această naţiune a fost concepută în libertate şi "........înspiritul principiului conform căruia toţi oamenii sunt creaţi egali", că "această naţiune se va naşte din nou în libertate în faţa lui Dumnezeu - şi că guvernarea poporului, de către popor şi pentru popor nu trebuie să piară de pe faţa pământului" (frază calibrată, de asemenea, la nivelul 700).

Dacă analizăm acţiunile şi afirmaţiile lui Lincoln din timpul anilor de încercări din perioada Războiului Civil, vom observa cu toată certitudinea că marele om de stat american era lipsit de orice sentiment de ură. Nutrea faţă de Sud mai curând compasiune decât duşmănie, pentru că înţelegea mai bine decât oricine altcineva că bătălia se dădea de fapt între natura inferioară şi cea superioară a omului însuşi. Tocmai de aceea vorbea el despre „adevărurile auto-

Page 61: Ochiul sinelui   david r. hawkins

evidente,, la care ne-am referit şi noi şi deplângea preţul despre care ştia că trebuie plătit.

"Afirmăm şi susţinem aceste adevăruri evidente" - prin aceasta, Declaraţia de Independenţă afirmă, pe de o parte, că drepturile omului sunt oferite şi garantate prin chiar natura creaţiei omului şi, pe de alta, că aceste drepturi sunt inalienabile; ele nici nu derivă şi nici nu sunt garantate de vreo stăpânire vremelnică. Democraţia recunoaşte mai curând dreptul divin al celui condus decât pe cel al stăpânitorului. Acesta nu este un drept obţinut în virtutea vreunei demnităţi sau superiorităţi militare, nici în virtutea bogăţiei, ci e o afirmaţie profundă a esenţei naturii umane, ce defineşte înseşi principiile intime ale vieţii umane: libertatea şi căutarea fericirii. (Baza puterii lui Mahatma Gandhi calibrează identic cu baza puterii Declaraţiei de Independenţă şi a Constituţiei SUA, toate sunt în mod esenţial preocupate de libertatea şi egalitatea tuturor oamenilor, în virtutea investirii provenite de la o putere divină şi superioară).12

E interesant de notat că, dacă vom calibra puterea câmpului de atracţie al teocraţiei, vom observa că e în mod constant mai slab decât cel al oricărei democraţii ce recunoaşte la rândul ei Creatorul drept autoritatea supremă. Cei ce au elaborat Declaraţia de Independenţă erau conştienţi de distincţia foarte clară între ceea ce e spiritual şi ceea ce e religios. Şi ei trebuie că vor fi ştiut - dacă nu raţional, atunci intuitiv - că există o diferenţă în ceea ce priveşte puterea acestora două. Religia este asociată adesea cu forţa, uneori în mod dezastruos, în timp ce conceptele spirituale ca loialitatea, libertatea şi pacea nu crează dispute sau conflict şi cu atât mai puţin nu conduc la războaie. Spiritualitatea este întotdeauna asociată cu non-violenţa.

Dacă examinăm aplicarea Declaraţiei Drepturilor (Bill of Rights) astăzi, vom observa că puterea acesteia a fost totuşi diminuată în anumite domenii. De-a lungul anilor, dreptul la libertate a fost erodat prin metode politicianiste. în acest sens, se recurge prea adesea la folosirea excesivă a percheziţiilor şi sechestrărilor, ca şi la pedepsele crude şi deosebit de grele. Spiritul Constituţiei SUA a devenit suficient de înceţoşat încât sunt propuse şi adesea reuşesc să şi fie adoptate - fără un murmur de protest - legi evident neconstituţionale. înclinaţii spre totalitarism există în cadrul guvernului însuşi; societatea noastră tolerează în mod curent metodele totalitare practicate deopotrivă de către agenţiile federale şi locale, manifestate prin folosirea vizibilă a intimidării. Din nefericire, ne-am obişnuit atât de mult cu o atmosferă de teamă şi violenţă, încât faptul că în unele ţări nu există nici măcar ameninţarea

vreunei intruziuni a instituţiei guvernamentale sau poliţieneşti în vieţile cetăţenilor a constituit o surpriză pentru americani.

E foarte important să reamintim că încălcarea unui principiu din raţiuni de utilitate practică înseamnă de fapt abandonarea unei puteri enorme. Raţionamentul conform căruia, de exemplu, execuţia criminalilor va împiedica săvârşirea crimelor nu rezistă în faţa realităţii şi, pe de altă parte, scopul nu scuză mijloacele. Consecinţele violării acestui principiu se văd reflectate în statisticile referitoare la infracţiuni, crima fiind deja un loc atât de comun în SUA încât nici nu mai constituie o ştire de prima pagină.

Pentru că eşuăm în a deosebi principiile de scopurile considerate utile din punct de vedere politic, omului obişnuit îi lipseşte discernământul pentru a înţelege diferenţa dintre patriotism şi Patriotism, dintre americanism şi Americanism, dintre dumnezeu şi Dumnezeu, dintre libertate şi Libertate. Astfel, "americanismul" e folosit ca justificare de către grupurile de adepţi ai superiorităţii rasei albe (calibrate la nivelul 150) la fel cum, de-a lungul istoriei, războiul a fost dus în numele lui "Dumnezeu". Accepţia greşită a libertăţii ca permisiune de a... ne spune că mulţi oameni nu cunosc diferenţa dintre libertate şi Libertate cu majusculă.

însuşirea diferenţei existente între principii şi imitaţiile acestora necesită experienţă şi o judecată educată. Exerciţiul unui atare discernământ este necesar pentru supravieţuirea morală în lumea modernă, dar este imperativ în acele zone gri, în care ambiguitatea etică a depăşit stadiul unei convenţii, fiind ridicată la rang de artă: ne referim, desigur, la arena politică şi la lumea comercială de astăzi.

Page 62: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Capitolul XI

Puterea în economie

Omul este înzestrat cu liber arbitru, în lipsa căruia n-ar putea exista responsabilitate. El este pus în faţa următoarei alegeri fundamentale: să se alinieze cu un câmp energetic de atracţie superior sau cu unul inferior. De regulă, modelele care distrug organizaţii şi cariere sunt aceleaşi modele energetice de atracţie slabe care au dărâmat guverne, mişcări sociale şi chiar civilizaţii întregi. Fiecare dintre noi trebuie să facem această alegere şi să ne asumăm apoi consecinţele.

Aceste consecinţe nu sunt nicăieri mai vizibile decât în domeniul economiei şi al afacerilor. Cu toate acestea, în nici un alt domeniu n-ar putea fi mai uşor de evitat eşecurile, dacă ar fi înţelese în mod clar un număr de concepte esenţiale. Indiferent că avem de-a face cu un produs, o companie sau un angajat, câmpurile de atracţie ale acestora pot fi calibrate cu repeziciune. în cursul cercetării noastre, diferenţa între afacerile de succes şi cele care au eşuat s-a dovedit a fi atât de evidentă, încât ne putem aştepta ca folosirea ulterioară a metodei kinesiologice să garanteze o corectitudine deosebită a predicţiei.

Mult prea adesea, "cumpărătorul" - care poate fi un votant, un investitor sau un căutător al adevărului, după cum, la fel de bine, poate fi un comerciant - cade în capcana strălucirii unui model imitator care, la suprafaţă, pare a fi un model energetic de atracţie superior. Oamenii sunt orbiţi de stilul superficial şi de prezentarea poleită. Putem face o paralelă oportună în acest punct, referindu-ne la situaţia recentă în care mulţi investitori naivi au cumpărat argint numai pentru a descoperi că întreaga piaţă a bunurilor de consum a fost manipulată. Dacă s-ar fi recurs la testarea kinesiologică, prăbuşirile notorii în domeniul economiilor populaţiei şi titlurilor de împrumut ar fi putut fi evitate cu uşurinţă. Cum? Simplu - prin faptul că atât aceste fenomene nedorite, cât şi autorii lor ar fi fost identificaţi cu mult înainte ca scandalurile să izbucnească. De asemenea, ar fi putut fi evitate multe dezastre asemănătoare prin simpla examinare a faptului dacă o afacere sau întreprindere este

asociată unui model de atracţie superior sau inferior. Această identificare poate deveni aproape instinctivă odată ce înţelegem diferenţa între modul în care acţionează forţa în comerţ şi cel în care acţionează puterea în acelaşi domeniu.

Sam Walton, fondatorul Wal-Mart ne oferă un model al felului în care apare puterea din alinierea cu modelele energetice de atracţie superioare. Schema ABC pe care a imaginat-o el a rezultat în A—>B—+C care constituie, în realitate, gigantul economic Wal-Mart, ce se dezvoltă într-un ritm atât de alert. Principiile fundamentale ale acestui proces sunt explicate în cartea Sam Walton, scrisă de Vance Trimble.1

In multe supermarketuri din ziua de azi par a nu exista angajaţi; indiferenţa grosolană faţă de interesele clienţilor e şocantă. Prin contrast, angajaţii Wal-Mart, sunt pregătiţi să fie amabili şi primitori, calzi şi energici şi totodată să reflecte un câmp de energie umană la locul lor de muncă. Slujbele lor au sens şi valoare, pentru că ei sunt aliniaţi cu Servirea, un deziderat ce aduce prinos vieţii şi valorilor universal umane. Toate magazinele Wal-Mart ies în evidenţă prin faptul că au amenajată o zonă în care puteţi sta jos confortabil pentru a vă odihni picioarele şi a vă decide asupra cumpărăturilor dumneavoastră. O asemenea alocare a spaţiului, ce vine în întâmpinarea nevoilor umane simple, n-ar reuşi să treacă de proba calculelor manageriale (formulate în termenii valorii totale a vânzărilor raportate la metru pătrat). Dar acest tip de expertiză a eficienţei economice ignoră, pe lângă compasiunea umană, şi fidelitatea de piaţă a milioane de clienţi. Computerele nu pot simţi. Dacă s-ar fi înţeles faptul că sentimentele determină volumul vânzărilor, ar fi fost acordată o atenţie mai mare acestor lucruri.

Deşi mult prea adesea scăpat din vedere, sentimentul "de familie" al angajaţilor şi loialitatea lor faţă de organizaţie e un factor comercial de maximă importanţă. In companiile de succes această calitate e foarte evidentă. Angajaţii care se simt apăraţi şi sprijiniţi de compania la care lucrează sunt cei care zâmbesc neprefăcut clienţilor. O altă caracteristică a unui astfel de mediu este nivelul scăzut al fluctuaţiei mâinii de lucru (în vreme ce companiile impersonale şi reci se confruntă cu un ritm foarte rapid al fluctuaţiei angajaţilor). Existenţa unei crize a mâinii de lucru constituie întotdeauna expresia unui model energetic de atracţie inferior. Astfel, analiza kinesiologică a arătat fără dubiu că economisirea câtorva dolari în managementul resurselor umane costă de fapt mii de dolari în cifra vânzărilor.

Page 63: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Pentru a avea succes e obligatoriu să cuprindeţi şi lucrarea intrinsecă din principiile ce produc succes, nu numai să imitaţi acţiunile oamenilor de succes. Pentru a reuşi cu adevărat să faceţi ceea ce fac ei, e obligatoriu să fiţi asemenea lor. Companiile care au imitat unele trăsături ale Wal-Mart în speranţa de a recâştiga anumite segmente de piaţă n-au avut succes, pentru că ele au imitat mai mult schemele A—>-B^C în loc să se alinieze la schema ABC din care au provenit aceste trăsături şi, implicit, succesul.

Cercetarea noastră cu privire la modelele de atracţie e strâns corelată cu concluziile la care au ajuns Peters şi Waterman în lucrarea lor "In Search of Excellence - In căutarea Excelenţei" - o analiză detaliată a câtorva mari companii.2 Ei au conchis că acele companii care au avut succes au fost acelea care aveau "inimă", spre deosebire de companiile conduse strict după metode ştiinţifice, axate pe emisfera cerebrală stângă. Citind acest studiu, nu ne putem opri să nu fim frapaţi de inadecvarea de care dau dovadă multe dintre procedurile marketingului; adesea, statisticienii pur şi simplu nu ştiu ce întrebări să pună.

Pe lângă faptul că ţin evidenţa milioanelor pe care le câştigă companiile, analiştii ar putea să ia la fel de bine în calcul şi multele milioane pe care acestea nu le câştigă. Un exemplu al celor de mai sus este recentul declin al industriei de automobile din Statele Unite. Privind la succesul obţinut de Rolls Royce sau Volkswagen Beetle s-ar putea trage concluzia că opţiunea pentru o filosofie a demodării planificate şi nu pentru o calitate durabilă constituie o majoră eroare de calcul. încă de acum câţiva ani, cercetarea noastră a indicat că prin urmărirea modelelor energetice de atracţie superioare, Detroitul poate recâştiga piaţa industriei auto. Având în vedere că preţul unei maşini noi se apropie de douăzeci de mii de dolari, recaptarea imaginaţiei publicului reclamă atât recursul la o inovaţie cu adevărat creativă, cât şi renunţarea la filosofia demodării planificate în favoarea calităţii durabile.

Această chestiune implică şi un factor destul de delicat, acela că nu mulţi americani ar fi dispuşi să plătească o asemenea sumă pentru un autoturism, fiind în acelaşi timp în deplină cunoştinţă de cauză că investiţia lor se va pierde în scurt timp pentru că maşina lor se va demoda. în mod evident, ceea ce se pierde în cazul unei maşini demodate nu este o valoare reală şi intrinsecă. Preţul umflat al strălucirii, modei şi noutăţii nu reflectă vreo valoare reală. Oamenii ar plăti bucuroşi cincizeci de mii de dolari sau chiar mai mult pentru o maşină Rolls Royce chiar folosită, pentru că ştiu că şi peste 20 de

ani maşina lor va fi atât clasică, cât şi funcţională din punct de vedere mecanic, având prin aceasta o valoare mare de revânzare.

Cercetarea noastră indică faptul că americanii ar fi dispuşi să plătească preţuri ridicate pentru maşinile lor dacă valoarea intrinsecă a acestora ar fi echivalentă cu preţul lor de cumpărare (asigurându-şi în felul acesta investiţia) şi dacă maşinile în cauză s-ar păstra fiabile pentru mult timp, în mod ideal, chiar pentru o viaţă întreagă. (De exemplu, ar fi preferat cu siguranţă un model de automobil garantat pe viaţă, la care motorul, cutia de viteză şi alte piese esenţiale ar fi uşor de înlocuit). Aceeaşi cercetare ne arată că, de regulă, consumatorii sunt dispuşi să plătească pentru calitate şi că produsele de calitate se vor vinde chiar şi în lipsa unei campanii promoţionale. Integritatea şi excelenţa vorbesc de la sine, pentru că ele sunt aliniate la putere.

Una din aplicaţiile cele mai simple şi mai profitabile ale analizei factorului critic se găseşte în domeniul publicităţii. Folosirea tehnicii kinesiologice pe care am descris-o în lucrarea de faţă poate proba imediat dacă o campanie promoţională sau o anumită reclamă este puternică sau slabă.

Companiile plătesc sume enorme pentru a obţine spaţii publicitare în cadrul emisiunilor de maximă audienţă, dar această strategie poate avea şi un efect de bumerang - de exemplu, în cazul în care se difuzează îndelung o reclamă care-i slăbeşte pe privitori; urmarea directă a acestei situaţii fiind afectarea imaginii companiei. Un spot care-i întăreşte pe oameni va produce întotdeauna un sentiment pozitiv faţă de respectivul produs şi nu aversiune pentru acesta. în mod similar, promoterii care cumpără spaţii de emisie în timpul programelor TV care induc telespectatorilor un sentiment de slăbiciune vor observa că produsul promovat de ei este asociat inconştient cu aceste sentimente negative. Dacă analizăm o reclamă în detaliu, vom observa că există o serie întreagă de elemente ce pot avea un efect negativ, inducând sentimente de slăbiciune - vocea celui ce anunţă produsul, afectarea unui actor sau folosirea anumitor cuvinte, concepte sau simboluri. Faptul că unele companii produc în mod repetat reclame insipide şi chiar stingheritoare reflectă prevalenta unui câmp de atracţie inferior în cadrul departamentului lor de marketing şi publicitate.

Page 64: Ochiul sinelui   david r. hawkins

•k-k-te

Dincolo de suprafaţa lumii comerciale, societatea oferă numeroase alte domenii unde îndeplinirea dorinţelor umane e căutată, comercializată, furată, constrânsă ori negată. E un simplu fapt de viaţă că satisfacerea nevoilor induce mulţumire; frustarea alimentează violenţa, crima şi dezechilibrul emoţional. Dacă misiunea instituţiilor guvernamentale ar fi redesenată şi realiniată în sensul de a veni în sprijinul împlinirii nevoilor umane şi nu de a duce campanii moralizatoare de exhibare a "problemelor sociale", atunci aceste instituţii ar putea deveni forţe puternice în slujba îmbunătăţirii condiţiei umane.

Câmpurile percepţiei sunt limitate de modelele de atracţie cu care sunt asociate. Acest lucru înseamnă că abilitatea de a recunoaşte factorii importanţi ai unei situaţii date e limitată de contextul determinat de nivelul conştiinţei observatorului. Motivaţia celui care priveşte determină în mod automat ceea ce este văzut. Conceptul de "etică situaţională" ne vorbeşte despre faptul că - în lipsa unor referiri la context - nu putem determina dacă un comportament este rău sau bun. Dacă acceptăm că fiecare factor îşi aduce contribuţia la imaginea de ansamblu, atunci nuanţele introduse de context au darul de a schimba semnificaţia întregului scenariu.

Lupta contrariilor constituie un indicativ al existenţei unui câmp energetic de atracţie inferior. Astfel, în vreme ce puterea conduce întotdeauna la soluţii în care toate părţile implicate au de câştigat, forţa conduce la situaţii în care, dacă unii au de câştigat, în mod sigur vor exista şi unii care vor pierde. Prin urmare, dată fiind simpla existenţă a acestei lupte, soluţia corectă nu a fost găsită în cazul din urmă (cum nu se poate afirma că ar fi fost găsită nici atunci când interesele unui grup le lezează pe ale celuilalt grup). Calea spre un câmp energetic de atracţie superior constă în căutarea unui răspuns sau soluţii care, pe de o parte, va mulţumi toate părţile implicate şi, pe de alta, va rămâne totuşi o alternativă funcţională. Asemenea soluţii implică deopotrivă utilizarea a emisferei cerebrale drepte şi stângi.

Există un principiu de bază ce are puterea să rezolve problemele de natură economico-socială. El poate fi enunţat astfel: veniţi în sprijinul soluţiilor în loc să atacaţi cauzele presupuse. In sine, atacul este un model de atracţie foarte slab (situat abia la nivelul 150) ce conduce - trecând prin teamă - la intimidare, coerciţie şi, în cele din urmă, la corupţie morală. Şi, ceea ce face ca străzile oraşelor să devină nişte jungle ale crimei, este tocmai "Alaiul viciilor".

La o examinare obiectivă se va observa ca unele "probleme sociale" par a fi insolvabile din cauza persistenţei unor atitudini moralizatoare copilăreşti sau sentimentale. Niciuna dintre aceste poziţii nu se bazează pe adevăr şi, prin urmare, toate abordările ce pornesc de aici sunt slabe. Falsitatea ne face mai slabi; acţionând de pe poziţia falsităţii vom sfârşi inevitabil prin a folosi forţa. Forţa e înlocuitorul universal al adevărului. Armele constituie probele fizice ale slăbiciunii; nevoia de a-i controla pe ceilalţi izvorăşte întotdeauna din lipsa puterii, aşa cum vanitatea provine din lipsa stimei de sine. Pedeapsa este o formă de violenţă, un ineficient înlocuitor al puterii. Când, aşa cum se întâmplă în societatea noastră, pedeapsa se potriveşte numai rareori în vreun fel cu infracţiunea, ea nu poate fi eficientă. Pedeapsa se bazează pe răzbunare, fiind situată la nivelul energetic inferior de 150.

Pe de altă parte, sprijinirea soluţionării nevoilor umane creează o rezolvare în urma căreia nu există părţi lezate. Acest tip de rezolvare conduce la linişte, în vreme ce atacarea falselor "probleme", pe lângă faptul că nu face decât să crească incidenţa infracţională a societăţii, este întotdeauna şi foarte costisitoare. Abordările care pleacă de la premisa că acţiunile şi comportamentul uman pot fi explicate în nuanţe de alb şi negru sunt în cel mai bun caz naive. Negarea nevoilor biologice elementare şi a pornirilor instinctuale este zadarnică. Blocarea eliberărilor sexuale normale nu generează altceva decât crearea unora anormale. Soluţiile ce se bucură de putere sunt acelea ce se bazează, într-un mod realist, pe acceptare (situată la nivelul 350) şi nu pe condamnare (situată la nivelul 150). în Amsterdam, o porţiune a oraşului este destinată în mod tradiţional "felinarelor roşii". Străzile acestui cartier sunt sigure, întreaga zonă respirând de altfel aerul unei atmosfere pastorale şi fiind neverosimil de liniştită. In Buneos Aires o parte a parcurilor sunt rezervate îndrăgostiţilor. Poliţia patrulează prin aceste zone nu pentru a hărţui, ci pentru a oferi protecţie. Şi în acest caz, totul este paşnic.

Un alt exemplu constă în deja amintita incapacitate a guvernelor de a soluţiona problema consumului de droguri. încă o dată, greşeala constă în abordarea moralistă a problemei şi în faptul că se acţionează în mod punitiv. Eroarea fundamentală este că nu se face diferenţa între drogurile tari şi drogurile soft. Drogurile tari (narcoticele) creează dependenţă, au consecinţe severe şi sunt în mod tradiţional asociate cu crima. Drogurile soft (recreaţionale) nu creează dependenţă şi de obicei sunt comercializate, cel puţin la început, de amatori. Transferând drogurile soft în sfera infracţiunii,

Page 65: Ochiul sinelui   david r. hawkins

guvernul a creeat un nou şi prosper cartel al crimei, de anvergură internaţională. Atunci când interdicţia a fost pusă efectiv în aplicare, în locul substanţelor soft şi a drogurilor recreaţionale, au apărut pe străzi comercianţii drogurilor tari. Astfel, cultura paşnică şi (în cea mai mare parte) inofensivă a drogurilor a devenit domeniul criminalităţii şi al viciului.

Soluţiile de succes se bazează pe principiul puternic conform căruia soluţionarea unei probleme nu se produce prin atacarea a ceea ce este negativ, ci prin stimularea a ceea ce este pozitiv. Recuperarea din alcoolism nu poate fi realizată luptând contra beţiei ci, mai curând, prin alegerea voluntară a cumpătării. "Războiul menit sfârşirii tuturor războaielor" nu şi-a realizat intenţia şi nici nu putea s-o facă. Războaiele (inclusiv cele purtate împotriva "viciilor", "drogurilor" sau oricăreia dintre nevoile umane ce sunt în mod regulat comercializate pe marea piaţă economico-socială din spatele comerţului convenţional) pot fi câştigate numai dacă se optează pentru calea paşnică.

Capitolul XII

Puterea şi sportul

înţelegerea teoretică la care am ajuns în studiul nostru asupra conştiinţei ne oferă un context ce poate fi aplicat oricărui domeniu al activităţii umane. Acest fapt poate fi ilustrat de o examinare a sporturilor, un bun exemplu de altfel, dat fiind că astăzi sportul este atât de prezent în vieţile noastre. Legendele sportului au fost întotdeauna mediatizate şi sărbătorite cel puţin cât marile nume ale ştiinţei, artei sau oricărui alt domeniu legat de sfera culturii şi cunoaşterii. Pentru fiecare dintre noi, sportivii simbolizează posibilitatea de a ne depăşi pe noi înşine şi, atunci când e vorba de marii campioni, de a realiza excelenţa.

Dar oare ce anume electrizează tribunele unui stadion, făcând ca suporterii unei competiţii sportive să fie animaţi deopotrivă de sentimente de entuziasm şi loialitate? La o primă vedere, putem crede că e vorba de mândrie şi de fascinaţia competiţiei şi a triumfului. Dar, dacă aceste motive pot genera plăcere şi excitare, nu le putem considera şi declanşatoarele emoţiilor superioare, cum sunt respectul şi veneraţia (stimulate, la rândul lor, de aceeaşi excelenţă atletică). Factorul esenţial care însufleţeşte mulţimea este recunoaşterea intuitivă a strădaniei eroice pe care o reclamă depăşirea limitelor umane şi atingerea unor noi nivele de performanţă.

De asemenea, sportivii experimentează frecvent şi stările superioare ale conştiinţei. Spre exemplu, există suficiente dovezi în sprijinul faptului că participanţii la probele de atletism ce presupun distanţe lungi de alergare (spre exemplu maratonul) ating în mod frecvent stări sublime de pace şi bucurie. De altfel, în multe cazuri, cea care inspiră de fapt îndelungatele suferinţe şi eforturi pe care le reclamă marea performanţă e tocmai această elevare extremă a conştiinţei. Acest fenomen este descris de obicei drept depăşirea pragului de efort într-o asemenea măsură, încât trupul începe să se mişte cu eleganţă şi uşurinţă, ca şi cum ar fi animat de o forţă invizibilă. Această stare de bucurie este diferită de emoţia proprie

Page 66: Ochiul sinelui   david r. hawkins

succesului; este o bucurie ce izvorăşte din sentimentul de pace şi unitate cu tot ceea ce înseamnă viaţă.

Este notabil că această transcendenţă a sinelui şi aceasta abandonare în faţa esenţei sau spiritului vieţii se petrece adesea într-un punct foarte apropiat de cel al limitei de extenuare fizică a sportivului. Bariera aparentă este exprimată prin paradigma realizărilor din trecut sau prin ceea ce a fost recunoscut ca fiind posibil din punct de vedere teoretic, aşa cum au stat lucrurile şi în cazul istoric al celor "patru mile pe minut". Până ce Roger Bannister n-a doborât recordul celor patru mile pe minut, era universal acceptat că nu era omeneşte posibil să se alerge atât de repede; măreţia lui Bannister nu constă doar în faptul că a doborât recordul, ci şi în acela că a împins paradigma către un nou model al posibilităţilor umane. Această accedere spre noi nivele de potenţial are corespondenţe în fiecare domeniu al strădaniei umane.

Am efectuat calibrări asupra diferitelor înregistrări referitore la sport, inclusiv asupra filmelor. Dintre toate filmele referitoare la sport pe care le-am studiat, pelicula Marele Albastru s-a dovedit a produce cea mai înaltă calibrare.1 în film este vorba de povestea lui Jacques Mayol, campionul mondial la scufundări, francezul care a deţinut recordul mondial în domeniu mulţi ani la rând. Filmul calibrează la extraordinarul nivel energetic de 700 (corespunzător adevărului universal). In sine, filmul are capacitatea de a transpune spectatorii într-o stare superioară a conştiinţei. Astfel, managerul unui cinematograf care a difuzat acest film povestea că spectatorii ieşeau din sală fie în tăcere, fie dimpotrivă, ţipând cu o bucurie imposibil de redat în cuvinte.

Prin folosirea filmării cu încetinitorul, filmul redă o descriere exactă a experienţei celui mai mare scafandru din lume în stări înălţate ale conştiinţei. în stările superioare este frecvent întâlnită o senzaţie subiectivă de încetinire, frumuseţe şi graţie; timpul pare să se oprească în loc şi - în ciuda zgomotului lumii - este prezentă o deplină linişte interioară.

Avem ocazia de a vedea în acest film că Jacques Mayol păstrează intensitatea concentrării sale, fapt care-1 ţine într-o stare de meditaţie continuă. în acest fel, el depăşeşte limitele umane obişnuite şi dobândeşte capacitatea de a realiza lucruri incredibile prin schimbarea stării fiziologice; cu cât mai adânc se scufundă, cu atât mai lent îi este ritmul bătăilor inimii, fluxul sangvin concentrându-se preponderent în creierul său (cum se întâmplă şi în cazul delfinilor). Cel mai bun prieten al său, el însuşi un sportiv, moare încercând să atingă performanţele la care ajunsese Mayol, din cauză că nu atinsese

în prealabil şi acel nivel al conştiinţei ce e necesar pentru depăşirea limitelor obişnuite ale corpului omenesc.

Această experienţă subiectivă a beatitudinii lipsite de efort poate avea loc şi în alte tipuri de performanţe fizice excepţionale, cum este cazul faimoşilor dansatori sufi (cunoscuţi şi ca dervişii rotitori) care, prin disciplină şi practică îndelungată, ajung în stare să se mişte cu o precizie uluitoare mult timp, aproape fără efort.

Cele mai elaborate arte marţiale demonstrează cu claritate că motivaţia şi principiile au o importanţă esenţială în atingerea unor performanţe sportive deosebite.2 Sfatul cel mai folosit de maeştrii în pregătirea discipolilor lor este următorul: "încetează să încerci să foloseşti forţa".3 Şcolile dedicate artelor marţiale produc maeştri a căror preocupare de căpetenie este victoria sinelui superior asupra sinelui inferior graţie controlului, pregătirii şi angajării depline în obiectivele aliniate la adevărata putere.4 Alinierea la aceste modele de atracţie superioare nu se limitează doar la exerciţiul disciplinei, ci devine un adevărat stil de viaţă. Astfel, atunci când puterea principiului este transferată practicantului, rezultatele încep să se manifeste în orice domeniu al vieţii acestuia.

întotdeauna, emblema adevăratei măreţii atletice este modestia, după cum a dovedit-o Pablo Morales după ce a câştigat medaliile sale de aur la Jocurile Olimpice de vară din 1992. Asemenea atleţi exprimă gratitudine şi veneraţie interioară. Ei sunt conştienţi de faptul că performanţele lor nu sunt numai rezultatul efortului lor personal, ci că acest efort maxim i-a adus la punctul de depăşire a propriilor limite, de unde au fost transportaţi de o putere superioară aceleia a sinelui individual. Acest lucru este exprimat de regulă ca descoperirea unor aspecte ale sinelui necunoscute până atunci, sau neexperimentate în forma lor pură.

Prin intermediul kinesiologiei putem demonstra că oricine este motivat de un câmp energetic situat la un nivel inferior celui al curajului va cunoaşte sentimente de slăbiciune. Mândria este eternul călcâi al lui Ahile, care influenţează negativ nu numai sportivii, ci şi actorii oricărui alt domeniu al activităţilor umane. Mândria (calibrată la nivelul 175), nu numai că face ca performanţele să scadă, dar nu poate oferi puterea de motivare a iubirii, onoarei sau dăruirii unui principiu superior (sau chiar excelenţei). Dacă vom cere unui atlet puternic să se găndească la speranţa de a-şi înfrânge adversarul sau la dorinţa de a ajunge celebru sau de a câştiga mulţi bani, vom vedea că devine slab şi că vom putea pune jos braţul său musculos şi antrenat cu un minimum de efort. Acelaşi atlet, dacă se gândeşte la onoarea pe care o poate aduce ţării sale sau sportului pe care-1 reprezintă, sau

Page 67: Ochiul sinelui   david r. hawkins

la faptul că-şi dedică performanţele cuiva drag, sau chiar la bucuria de a depune maximum de efort fie şi numai de dragul performanţei în sine, devine puternic şi noi nu vom reuşi să-i doborâm braţul indiferent de efortul pe care-1 depunem pentru acest lucru.

Astfel, competitorul motivat de mândrie sau lăcomie (sau interesat în primul rând de înfrângerea adversarului său), va slăbi încă din momentul startului şi nu va fi capabil să atingă nivelul de efort maxim necesar marilor rezultate. Vedem uneori câte un atlet care porneşte prost din aceste motive dar, pe măsură ce competiţia avansează şi scopurile egoiste se fac uitate, performanţele sale se îmbunătăţesc. Vedem, de asemenea, că se întâmplă deseori şi contrariul, un sportiv începând bine, pentru că are în minte onoarea ţării sale, echipei sau a sportului în general, dar apoi eşuând pentru că apropierea de ţelul său şi anticiparea gloriei personale sau a triumfului asupra unui rival îl fac să-şi piardă puterea şi forma.

O succesiune nefericită a conştiinţei se petrece atunci când un atlet stabileşte un nou record în timpul calificărilor, dar în finală face un rezultat derizoriu, spre stupoarea asistenţei. Dacă sportivii de top sunt impregnaţi cu credinţa că excelenţa în proba lor nu constituie o realizare personală, ci un dar ce aparţine întregii omeniri ca o demonstraţie a potenţialului uman, ei vor primi putere şi vor reuşi să câştige.

Dintr-un anumit punct de vedere, scala conştiinţei poate fi privită ca o scală a eului, nivelul 200 fiind pragul de unde egoismul începe să se transforme în altruism. In planurile rarefiate ale competiţiei olimpice, consecinţele dezastruoase - deopotrivă în planul vieţii private şi publice - ale motivaţiilor emanate din nivelele inferioare amintitului prag de 200 sunt prea evident demonstrate de recenta prăbuşire a patinatoarei Tonya Harding. Zelul excesiv al acestei atlete de a obţine o medalie olimpică şi de a-şi înfrânge prin orice mijloace oponenta (pe Nancy Kerrigan) a făcut-o să abandoneze puterea principiilor etice şi să coboare la nivelul forţei. Cu greu am putea găsi un exemplu mai grăitor al modului în care abandonarea în marjele unui câmp negativ de atracţie poate produce colapsul rapid al unui sportiv a cărui carieră părea promiţătoare.

Dacă motivaţiile superioare ale excelenţei ne facilitează accesul spre domeniul graţiei şi puterii, cele egoiste şi îndreptate spre beneficii personale ne atrag aproape magnetic în domeniul forţei. Primirea recunoaşterii - fie şi prin forma simbolică a unei medalii, lăsând deoparte recompensa financiară care poate exista - n-are prea mult de-a face cu adevărata măreţie sportivă, care provine în realitate din atingerea unei staturi a spiritului; ceea ce aplaudăm la un

campion e tocmai acest lucru. Chiar dacă un competitor nu se abandonează tentaţiei bogăţiei şi faimei într-un mod atât de evident ca în cazurile citate mai sus, dorinţa de a domina un sport, spre deosebire de aceea de a da pur şi simplu măsura propriei excelenţe, are propriul său efect de corupere spre egoism, care se asociază cu nivelul Mândriei.

In sine, nu există nimic rău în unele manifestări ale mândriei. Cu toţii avem dreptul să fim mândri atunci când câştigăm o întrecere olimpică, dar acesta este un fel diferit al mândriei. E vorba de un mod de a cinsti realizările umane care depăşeşte mândria personală. Noi cinstim strădania sportivului, nu realizările personale ale acestuia, care nu sunt decât ocaziile şi expresiile a ceva mai înalt, universal şi înnăscut în inima omului. Olimpiadele, unele dintre cele mai mari desfăşurări ale strădaniei umane, care pun stăpânire pe imaginaţia tuturor, oferă un context care ar trebui să contracareze mândria personală. Toată ambianţa olimpică inspiră competitorul să treacă de la mândria personală la o consideraţie care constituie o expresie a iubirii necondiţionate şi care-i onorează şi pe ceilalţi competitori, prin aceea că şi aceştia sunt dedicaţi aceloraşi principii înalte.

Mass-media înclină să evoce părţile mai puţin luminoase ale sportului, afectând astfel nivelul de determinare al sportivilor, deoarece celebritatea - fie conştient, fie inconştient - stimulează egotismul. Marii sportivi trebuie să se apere de această sursă de contaminare. Modestia şi gratitudinea par a fi singurele scuturi eficiente împotriva atacurilor din mass-media. Practicanţii artelor marţiale tradiţionale execută anumite exerciţii menite depăşirii oricărei tendinţe de a aluneca spre egotism. Singura protecţie absolută în faţa unor asemenea ameninţări este dedicarea carierei, performanţei sau talentului nostru unui principiu superior.

Adevărata putere sportivă e caracterizată de graţie, sensibilitate, linişte interioară şi paradoxal, blândeţe în viaţa extrasportivă - chiar şi în ceea ce-i priveşte pe cei mai "fioroşi" competitori. Sărbătorim campionii pentru că recunoaştem că ei şi-au depăşit ambiţiile personale prin sacrificiu şi dedicare pentru principii superioare. Cei mari intră în legendă atunci când ne servesc drept pildă prin puterea propriului exemplu. Nu e vorba despre ceea ce au aceştia, nici despre ceea ce fac ei, ci de ceea ce au devenit şi ceea ce inspiră întreaga omenire - acest lucru e cel pe care-1 cinstim la ei. Ar trebui să căutăm să protejăm modestia lor de forţele care exploatează şi însoţesc succesul în lumea contemporană. Trebuie să educăm publicul în ideea că abilităţile acestor atleţi şi marile lor performanţe

Page 68: Ochiul sinelui   david r. hawkins

sunt daruri ale omenirii ce trebuie respectate şi apărate de abuzurile mass-media şi lumii comerciale.

Spiritul olimpic se găseşte în inima oricărui om, fie el bărbat sau femeie. Prin puterea propriului exemplu, marii sportivi pot trezi în toţi oamenii conştienta acestui principiu. Aceşti eroi şi purtătorii lor de cuvânt pot avea o influenţă foarte puternică asupra întregii omeniri. Educarea excelenţei şi recunoaşterea valorii acesteia constituie o responsabilitate a tuturor oamenilor, pentru că lupta pentru excelenţă, în orice domeniu al strădaniei umane, ne inspiră pe toţi spre atingerea fiecărei forme a măreţiei omului nerealizate până acum.

Capitolul XIII

Puterea Socială şi Spiritul Uman

Atunci când ovaţionăm spiritul unui adevărat sportiv, ceea ce aplaudăm este demonstraţia tuturor semnificaţiilor pe care termenul "spirit" le reuneşte pentru noi: curaj, tenacitate, angajament, aliniere cu principiul, demonstraţia excelenţei, onoarea, respectul şi smerenia.1 A inspira presupune a umple cu spirit; lipsa spiritului, descurajarea, înseamnă deprimare, lipsă de speranţă, înfrângere. Dar oare ce înseamnă exact termenul "spirit"? în formulări de genul "spirit de echipă" sau când îndemnăm oamenii să "intre în spiritul" unei acţiuni sau alta, prin termenul spirit poate fi înţeleasă totalitatea colectivă a experienţei umane. Că spiritul e un factor deosebit de pragmatic, ce poate face diferenţa între victorie şi înfrângere, e un fapt binecunoscut comandanţilor militari, antrenorilor şi directorilor generali. Un angajat sau un membru al unui grup ce nu intră în spiritul grupului din care face parte se va trezi în scurtă vreme fără serviciu sau în afara respectivului grup.

Din cele de mai sus rezultă clar că termenul "spirit" se referă la o esenţă nevăzută şi că, deşi expresia sa variază de la o situaţie la alta, esenţa sa nu se schimbă niciodată.2 Această esenţă e vitală; atunci când ne pierdem spiritul, murim.

Vorbind din punct de vedere clinic, putem spune că spiritul echivalează cu Viaţa; energia vieţii înseşi poate fi numită spirit. Spiritul este vieţuirea ce acompaniază şi constituie expresia alinierii cu energia vieţii. Puterea modelelor energetice de atracţie superioare este anabolică, favorabilă vieţii; opusul acestora sunt modelele catabolice care, în final, conduc la moarte. Adevărata putere echivalează cu spiritul, deci cu viaţa, în vreme ce forţa este echivalentul slăbiciunii, deci al morţii. Dacă unui individ îi lipsesc sau posedă într-o măsură insuficientă acele calităţi pe care le numim spirituale, el devine lipsit de umanitate, iubire şi respect de sine, putând fi chiar egoist şi violent. Atunci când o naţiune se abate de la alinierea cu spiritul omului, ea poate deveni un criminal internaţional.

Page 69: Ochiul sinelui   david r. hawkins

O eroare frecventă constă în identificarea spiritualităţii cu religia. Am observat într-un capitol anterior (capitolul X) cum Constituţia SLJA, Declaraţia Drepturilor (Bill of Rights) şi Declaraţia de Independenţă fac limpede diferenţa între spiritual şi religios. Guvernului îi este interzis să impună o religie naţională, cu atât mai puţin să diminueze libertatea poporului; totuşi, aceleaşi documente amintite pleacă de la premiza că autoritatea guvernului derivă din principii spirituale.3

în fapt, fondatorii marilor religii ale lumii ar fi şocaţi de actele profund nespirituale săvârşite în cursul istoriei sub legitimarea şi în numele lor. Forţa distorsionează întotdeauna adevărul în folosul propriilor scopuri egoiste. De-a lungul timpului, principiile spirituale ce stau la baza religiilor au fost distorsionate pentru finalităţi de genul puterii, banilor şi altor lucruri lumeşti. în timp ce spiritualitatea implică toleranţa, religiozitatea este în mod obişnuit intolerantă. Prima conduce la pace, ultima la conflicte şi vărsare de sânge. în cadrul oricărei religii rămâne totuşi fundamentul spiritual din care a provenit aceasta. Dar nu numai religiile sunt slăbite atunci când principiile lor fundamentale sunt puse în umbră sau contaminate prin interpretări false, ci şi culturile în general.

Pentru a înţelege mai complet natura spirituală a puterii şi cum anume ia naştere şi acţionează ea ca mişcare socială, am face bine să studiem o organizaţie spirituală contemporană ce are o putere şi o influenţă enormă; una aliniată în mod deschis cu spiritul omului dar care, cu toate acestea, afirmă categoric că nu este religioasă. E vorba de organizaţia Alcoolicilor Anonimi, ce există şi activează de 55 de ani.

Cu toţii ştim câte ceva despre organizaţia Alcoolicilor Anonimi, pentru că a devenit o parte integrantă a societăţii moderne şi printre aderenţii săi se numără milioane de oameni. S-a estimat că această organizaţie şi organizaţiile sale adiacente influenţează în acest moment, într-un fel sau altul, vieţile a aproximativ 50% din cetăţenii Statelor Unite. Chiar şi acolo unde grupurile de autoajutoare bazate pe cele 12 etape nu intervin direct în vieţile oamenilor, ele afectează indirect pe toată lumea prin faptul că, prin puterea propriului exemplu, consolidează anumite valori. îngăduiţi-ne să studiem principiile de putere ce stau la baza organizaţiei Alcoolicilor Anonimi şi modul în care această fundaţie a luat fiinţă din punct de vedere istoric; să examinăm impactul pe care principiile sale îl au asupra populaţiei în general, ca şi asupra membrilor acesteia. Putem să înţelegem astfel ce anume este - dar şi ce nu este - organizaţia

Alcoolicilor Anonimi şi să tragem din această dublă perspectivă învăţămintele de rigoare.

Organizaţia Alcoolicilor Anonimi este, conform motto-ului său, "Nealiniată nici unei secte, confesiuni, orientări politice sau organizaţii". Mai mult, nu are nici o opinie în "chestiuni exterioare" domeniului său de activitate. Nu se situează nici pro, nici contra, abordărilor vehiculate în problema alcoolismului. Nu are cotizaţii sau taxe, nici ceremonii, nici oficiali, nici legi. Nu posedă nici o proprietate şi nu are vreun sediu. Nu numai că toţi membri săi sunt egali, dar grupurile Alcoolicilor Anonimi sunt autonome şi se auto-finanţează.5 Chiar şi cele 12 trepte de bază care constituie etapele recuperării sunt indicate doar ca "sugestii". Este evitată folosirea oricărei coerciţii, acest lucru fiind subliniat prin slogane de genul: "Poţi s-o faci uşor", "Mai întâi priorităţile" şi, cel mai important, "Trăieşte şi lasă-i şi pe ceilalţi să trăiască".6

Organizaţia Alcoolicilor Anonimi respectă libertatea într-o asemenea măsură, încât lasă la latitudinea individului alegerea de a abandona sau nu alcoolul. Modelele sale identificate de putere sunt cele ale onestităţii, responsabilităţii, smereniei, slujirii; ale practicilor toleranţei, bunăvoinţei şi fraternităţii. Organizaţia Alcoolicilor Anonimi nu subscrie la nici un sistem etic, nu are nici un cod în baza căruia să facă judecăţi de valoare şi evită să facă judecăţi morale. Ea nu încearcă să controleze pe nimeni, nici măcar pe membrii săi. Ceea ce face este să ofere o alternativă. Ea le spune pur şi simplu membrilor săi: "Dacă vei aplica aceste principii în toate acţiunile tale, te vei vindeca de această boală gravă, ce poate deveni fatală, recâştigându-ţi sănătatea, respectul de sine şi capacitatea de a trăi o viaţă fructuoasă şi plină de împliniri pentru tine şi ceilalţi".7

Organizaţia Alcoolicilor Anonimi constituie un exemplu al puterii acestor principii de a vindeca o boală incurabilă şi de a schimba modelele destructive ale personalităţii membrilor săi. Din această paradigmă iniţială - şi graţie descoperirii faptului că grupurile de oameni ce se reunesc în scopul comunicării problemelor lor au o putere enormă - provin toate formele şi organizaţiile subsidiare ale terapiei de grup: Al-Anon (organizaţia soţiilor membrilor Alcoolicilor Anonimi), Al-Ateen (cea a copiilor acestora) apoi Organizaţia Jucătorilor Anonimi, Organizaţia Narcomanilor Anonimi, Organizaţia Părinţilor Anonimi, Organizaţia Bulimicilor Anonimi şi aşa mai departe. Există înjur de 300 de organizaţii bazate pe cele 12 trepte, ce se confruntă cu toate formele suferinţei umane. Ca rezultat al acestui lucru, americanii şi-au schimbat comportamentul, trecând de la unul puternic îndreptat spre

Page 70: Ochiul sinelui   david r. hawkins

condamnare spre unul care recunoaşte că aceste neajunsuri şi slăbiciuni sunt cu adevărat reversibile.

Din punct de vedere practic, impactul cuantificabil al organizaţiilor de auto-ajutorare asupra societăţii poate fi exprimat nu numai în termenii alinării suferinţei umane şi a reconstruirii familiilor, ci şi în cei ai unor economii de milioane de dolari. Răspândirea în rândul societăţii a schimbărilor comportamentale produse de această mişcare poate diminua semnificativ cuantumul sumelor cheltuite pe asigurări auto, asistenţă medicală şi funcţionarea sistemului penal. In acelaşi timp, sumele scutite de stat prin faptul că n-ar mai fi cheltuite pe terapii de grup şi consiliere pentru milioane de indivizi cu probleme, pot fi folosite pentru alte priorităţi.

Membrii acestor organizaţii (ce numără milioane de oameni) sunt unanim de acord că tocmai faptul că au acceptat să-şi limiteze eul le-a permis să experimenteze adevărata putere; că tocmai această putere a fost cea care a generat însănătoşirea lor - pe care, până atunci, nimic de pe Pământ (nici medicina, nici psihiatria şi nici oricare alt domeniu al ştiinţei moderne) nu s-a dovedit în măsură s-o realizeze.

Putem face câteva observaţii importante dacă reflectăm puţin la povestea naşterii organizaţiei Alcoolicilor Anonimi. în 1930 alcoolismul era acceptat, aşa cum fusese de-a lungul secolelor, ca o boală incurabilă şi progresivă, care reuşise să deruteze atât ştiinţa medicală, cât şi religia (de fapt, prevalenta alcoolismului chiar în rândurile clerului era alarmant de ridicată). Toate formele de dependenţă de droguri erau considerate a fi incurabile şi, atunci când atingeau un anumit nivel, victimele erau abandonate.

La începutul anilor '30, un important om de afaceri american, cunoscut ca Rowland H., care încercase în zadar să-şi trateze alcoolismul apelând la toate tratamentele disponibile în epocă, a mers în Elveţia pentru a fi consultat de faimosul psihanalist Cari Jung. Jung 1-a tratat pe Rowland H. pentru aproximativ 1 an, timp în care acesta a atins un oarecare nivel de abstinenţă. Rowland s-a întors în Statele Unite plin de speranţă, dar odată ajuns acolo n-a făcut decât să recadă în vechea sa patimă a alcoolismului.

Rowland s-a întors în Elveţia pentru a-1 vedea din nou pe Jung şi pentru a continua tratamentul. Jung i-a spus deschis că nici medicina tradiţională, nici arta medicală n-ar mai putea să-1 ajute, dar că, de-a lungul istoriei umane - rar, dar din când în când - unii oameni, ce s-au abandonat complet pe ei înşişi unor organizaţii spirituale, cerând ajutorul lui Dumnezeu în problemele lor, şi-au revenit.8

Rowland a revenit în Statele Unite deprimat, dar a urmat sfatul lui Jung şi a căutat o organizaţie ce se numea pe atunci "The Oxford Groups - Grupurile Oxford". Acestea erau grupuri de indivizi ce se întâlneau cu regularitate pentru a discuta despre trăirea vieţii în conformitate cu anumite principii spirituale, foarte asemănătoare cu cele ce aveau să fie adoptate mai târziu de organizaţia Alcoolicilor Anonimi. Prin acest mijloc, Rowland şi-a revenit în cele din urmă, iar recuperarea sa a constituit sursa perplexităţii unei alte părţi implicate, un individ pe nume Edwin T. sau "Ebby", tot un alcoolic ce depăşise de mult limita oricărei speranţe. Atunci când Rowland i-a spus lui Ebby cum şi-a revenit el, Ebby i-a urmat pilda şi s-a lăsat şi el de băutură. Modelul prin care o persoană îi este de ajutor alteia ce are aceeaşi problemă s-a extins apoi de la Ebby la prietenul acestuia, Bill W., ce fusese frecvent spitalizat pentru alcoolism cronic şi a cărui stare clinică de sănătate era gravă. Ebby i-a spus lui Bill că recuperarea sa s-a bazat pe servirea celorlalţi, curăţire morală, anonimat, smerenie şi supunere faţă de o putere superioară.9

Bill W. era ateu şi a găsit ideea supunerii faţă de o putere superioară cel puţin neatractivă. Această idee a supunerii era în opoziţie cu mândria lui Bill, el scufundându-se într-o disperare şi pesimism absolut. Suferea de o obsesie mentală combinată cu o alergie fizică la alcool, diagnostic ce-1 condamnase la boală, demenţă şi moarte. Această prognoză sumbră îi fusese comunicată atât lui, cât şi soţiei sale, Lois. într-un final, Bill renunţase complet, punct în care a avut experienţa profundă a unei Prezenţe şi Lumini infinite, simţind un sentiment de mare Pace. în acea noapte a putut, în fine, să adoarmă şi atunci când s-a trezit, în dimineaţa următoare, se simţea ca şi cum ar fi fost transformat într-un mod indescriptibil.10

Eficacitatea experienţei sale a fost confirmată de Dr. William D. Silkworth, medicul său curant de la spitatlul ce se numea pe atunci Town's Hospital (Spitalul Orăşenesc), situat în partea de Vest a New York-ului. Silkworth tratase zece mii de alcoolici şi căpătase în acest timp suficientă înţelepciune şi experienţă pentru a recunoaşte importanţa profundă a experienţei lui Bill. El a fost cel care, mai târziu, avea să-1 prezinte pe Bill marelui psiholog William James, pentru a face parte dintre cazurile acestuia din lucrarea "77/e Varieties of Religioas Experience - Varietatea Experienţei Religioase ".

Bill vroia să ofere şi altora darul pe care-1 primise el. Spunea: "Petreceţi următoarele câteva luni încercând să vă lăsaţi de băut, dar fără succes". în cele din urmă, el a descoperit că era obligatoriu ca subiectul să fie convins de întreaga lipsă de speranţă a condiţiei sale -

Page 71: Ochiul sinelui   david r. hawkins

în termenii psihologiei moderne fiind vorba de necesitatea de a convinge subiectul să depăşească negarea. Primul succes al lui Bill a fost un chirurg din Akron, Ohio, anume dr. Bob, care s-a dovedit a avea o mare înclinaţie pentru domeniul spiritual, devenind co-fondator al organizaţiei Alcoolicilor Anonimi. Acesta n-a mai băut niciodată, până la moartea sa, survenită în 1956 (ca de altfel şi Billy W, care nu a mai băut până în 1980, anul morţii sale).11 Puterea enormă ce fusese realizată prin experienţa interioară a lui Bill W. s-a manifestat în exterior prin milioanele de vieţi transformate de aceasta. în catalogul celor mai importanţi 100 de americani din toate timpurile, editat de revista Life, Bill W. este creditat ca fiind fondatorul întregii mişcări de autoajutorare.12

Povestea lui Bill W. este tipică pentru indivizii care sunt canale de transmitere a unei mari puteri; principiile pe care le transmit ei în cursul unei cariere scurte reordonează vieţiile a milioane de oameni şi-şi manifestă influenţa pentru perioade lungi de timp. De exemplu, lisus Cristos a predicat numai trei ani şi totuşi învăţăturile Sale au transformat întreaga societate occidentală pentru multe generaţii de atunci încolo; întâlnirea omului cu aceste învăţături se află în centrul ultimilor 2000 de ani ai istoriei Occidentului. Cele mai înalte calibrări ale câmpurilor de putere atractoare pe care le-am descoperit au fost invariabil asociate cu învăţăturile marilor maeştri spirituali ai istoriei.

învăţăturile originale ale marilor maeştri cunosc întodeauna o diminuare a puterii calibrate a câmpului lor energetic atunci când iau forma religiei organizate (vezi capitolul 23). Totuşi, principiile originale în sine îşi păstrează modelul iniţial de putere atractoare; cea care slăbeşte este expresia acestora. învăţăturile au aceeaşi putere profundă pe care au avut-o întotdeauna.

Puterea unui principiu rămâne neschimbată de-a lungul curgerii timpului. Fie că le înţelegem sau nu pe deplin, aceste principii constituie idealurile pentru care se străduieşte umanitatea. Din propriile noastre lupte de a ne face pe noi înşine mai buni, învăţăm ce înseamnă compasiunea pentru cei ce sunt stăpâniţi încă de un conflict interior; din aceasta creşte apoi o înţelepciune ce conţine compasiunea pentru întreaga condiţie umană.

Dacă facem referire la principiile fizicii teoretice avansate şi la rezultatele propriei noastre cercetări cu privire la atractori, ne va fi evident că, într-un Univers în care totul e interconectat, există o putere nevăzută ce realizează pentru noi lucruri pe care noi înşine nu le-am putea face niciodată. Aşa cum am spus mai devreme, noi nu putem vedea electricitatea, undele radio sau razele X, dar suntem

conştienţi de puterea lor prin efectele pe care le au. In mod similar, observăm constant efectele puterii în lumea gândurilor şi sentimentelor, deşi până acum măsurarea unui gând nu a fost considerată posibilă.

Atunci când discutăm despre câmpurile de atracţie de mare putere, ne putem referi la ele doar prin intermediul simbolurilor. Analizate din punct de vedere fizic, drapelele naţionale nu sunt decât nişte modele vopsite pe stofă dar, cu toate acestea, oamenii sunt gata să moară pentru ceea ce simbolizează ele. Aşa cum am spus, atingerea puterii provine din semnificaţie. Lucrurile care au cea mai mare semnificaţie pentru noi provin din lumea spirituală şi nu din cea materială.

Astfel, am văzut că alinierea cu principiile asociate cu câmpurile energetice de atracţie puternice poate rezulta în performanţe olimpice, succes în afaceri, victorii politice la nivel internaţional şi recuperare din boli considerate incurabile. Aceleaşi modele de atracţie sunt responsabile şi pentru existenţa muzicii adevărate. Ele sunt fundamentul învăţăturilor religioase esenţiale şi al marilor opere de artă şi arhitectură. Tot ele constituie şi sursa creativităţii şi a geniului.

Page 72: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Capitolul XIV

Puterea în artă

Marile opere ale picturii, muzicii şi arhitecturii care ne-au provenit peste secole constituie reprezentări durabile ale efectului modelelor puternice de atracţie. Vedem în ele o reflexie a angajamentului maeştrilor şi artiştilor civilizaţiei noastre spre perfecţiune şi graţie şi, prin aceasta, spre înnobilarea umanităţii. Artele frumoase au constituit întotdeauna locul de întâlnire al celor mai înalte aspiraţii spirituale ale omului în domeniul secular. încă din antichitatea greacă a sculptorului Fidias, rolul artei era de a realiza în plan material idealul a ceea ce poate şi ceea ce ar trebui să fie omul, de a pune într-o formă tangibilă, accesibilă tuturor, o expresie distilată a spiritului uman.

Marile opere de artă nu revelează numai esenţa ordonată a experienţei umane ci şi, de asemenea, pe aceea a lumii în care trăim. Numim acest lucru frumuseţe. Asemeni fizicianului, artistul descoperă ordine în haosul aparent. Acolo unde se afla iniţial un simplu bloc de marmură, Michelangelo 1-a văzut pe David sau pe a sa Pieta. Cu dalta sa, a înlăturat piatra nesemnificativă pentru a scoate la lumină acea imagine perfectă. Contemplând modelele aleatorii dintr-un perete obişnuit din Capela Sixtină, el şi-a imaginat întâi, prin inspiraţia artei, un minunat ABC pentru ca apoi, prin tehnica artei, să-1 transpună în lumea formei, realizând A—>B—>C-ul pe care-1 cunoaştem ca Judecata de Apoi.

Moştenirea lăsată omului de artă este una interioară; atunci când privim frumuseţile realizate ni se inculcă o sensibilitate a frumosului care ne permite să descoperim - şi să creăm - propriile noastre recompense estetice în aparentul talmeş balmeş dezordonat al existenţei. Arta şi iubirea sunt cele mai mari daruri ale omului către el însuşi.

Fără iubire nu există artă. Arta este întotdeauna o realizare a sufletului, o îndemânare supremă a atingerii umane, fie că această atingere este una materială sau una a minţii şi spiritului; aşa a fost încă din Neanderthal şi aşa va fi mereu. Vom observa astfel că arta generată pe computer sau chiar' şi lucrările marilor fotografi nu

calibrează niciodată la un nivel atât de înalt ca picturile originale. Un experiment kinesiologic foarte interesant, pe care oricine poate să-1 efectueze, este acela de a testa puterea unei persoane ce priveşte o pictură originală, respectiv o reproducere mecanică a acelei picturi. Atunci când cineva priveşte o lucrare realizată manual, cunoaşte o senzaţie de putere; când, dimpotrivă, priveşte o reproducere a originalului, cunoaşte o senzaţie de slăbiciune, fapt ce se dovedeşte adevărat indiferent de conţinutul respectivelor picturi. O pictură originală, ce înfăţişează un subiect tulburător, va induce un sentiment de putere mai intens decât o copie cu un subiect plăcut. Artiştii dedicaţi pun iubire în operele lor. Există o mare putere deopotrivă în atingerea şi în originalitatea umană. Prin urmare, kinesiologia oferă un detector fără greş al falsurilor în artă.

Marele psihanalist elveţian Cari Jung a subliniat mereu şi mereu relaţia existentă între artă şi demnitatea omului, ca şi importanţa spiritului uman pentru artă. Jung însuşi şi opera sa calibrează la cel mai înalt nivel dintre toţi psihanaliştii celebri ai istoriei. (Mulţi dintre aceştia, aliniaţi la modele de atracţie de genul determinismului material, produc scoruri mult inferioare.)

într-un fel - prin faptul că este cel mai puţin tangibilă - muzica este cea mai subtilă formă de artă. Totuşi, lăsând în urmă raţionalitatea emisferei cerebrale stângi pentru a face apel direct la subconştientul nostru din emisfera cerebrală dreaptă, ea este totodată şi cea mai emoţională. De asemena, muzica oferă cel mai bun exemplu al modului în care modelele ordonează realitatea: dacă doriţi să înţelegeţi diferenţa dintre haos şi sens, atingând prin aceasta o definiţie adecvată a artei, reflectaţi, pur şi simplu, la diferenţa dintre zgomot şi muzică.

Compozitorul estonian contemporan Arvo Part, a cărui operă este descrisă adesea ca transcendentală sau mistică, rezumă - în descrierea pe care o face procesului de creaţie - multe din cele observate de noi în legătură cu rolul crucial al geniului artistic în dezvăluirea modelelor de atracţie:

Pentru a scrie, trebuie să mă pregătesc o lungă perioadă de timp.Uneori, aceasta îmi ia chiar şi cinci ani.........în viaţa, muzica, muncamea, în ceasurile sumbre ale existenţei mele am sentimentul sigur că orice altceva exterior acestui unic lucru este lipsit de semnificaţie. Complexitatea şi multilateralitatea nu fac decât să-mi dea o stare de confuzie, pentru că eu trebuie să caut unitatea. Ce este oare acest lucru unic şi cum de reuşesc să mă pun de acord cu el? Indiciile acestui lucru apar în multe forme şi tot ceea ce este neimportant

Page 73: Ochiul sinelui   david r. hawkins

păleşte...aici sunt singur cu liniştea. Am descoperit că este suficientca o singură notă să fie cântată frumos..........Acesta este ţelul meu.Timpul şi atemporalitatea sunt legate. Clipa şi eternitatea se luptă în noi.1

Muzica este forma de artă care ne umezeşte ochii cel mai uşor, inspirându-ne să atingem culmi de iubire şi creativitate. Am observat deja că longevitatea pare să fie un corolar al asocierii cu câmpurile de atracţie ale muzicii clasice, indiferent dacă această asociere este în calitate de interpret, dirijor sau compozitor. Adesea, muzica clasică demonstrează modele de putere inerente extrem de înalte.

Dar, dintre toate artele, cea mai tangibilă şi mai influentă în vieţile oamenilor de pretutindeni este arhitectura. Noi mergem la cumpărături, la serviciu şi căutăm să ne distrăm în clădiri; astfel -pentru că influenţa sa constituie fundalul atâtor activităţi umane -până şi forma structurii merită cea mai mare atenţie.

Dintre toate operele arhitectonice ale lumii, marile catedrale suscită un sentiment special de veneraţie. între toate celelalte forme arhitecturale, modelele lor energetice calibrează la un nivel maxim. Acest lucru pare a fi rezultatul câtorva factori. Experienţa pe care o încercăm în faţa unei catedrale poate combina simultan o serie de arte: muzica, sculptura, pictura, proiectarea în spaţiu. Mai mult, aceste edificii sunt dedicate Divinului; ceea ce este creat în numele Creatorului este aliniat la cele mai înalte modele de atracţie cu putinţă. O catedrală nu numai că inspiră, dar şi unifică, învaţă, simbolizează şi serveşte tot ceea ce este nobil în om.

Totuşi, o arhitectură frumoasă nu trebuie să fie în mod necesar costisitoare şi nici nu presupune neapărat realizări la o scală mare. Există puţine alte aşezări arhitecturale mai încântătoare decât micile căsuţe irlandeze de la ţară, una mai amuzantă şi mai pitorească decât alta. în multe locuinţe tradiţionale, un simţ înnăscut pentru estetic permite existenţa unor forme elegante de frumuseţe şi simplitate.

Edificiile publice bine realizate vorbesc cu o autenticitate istorică ce provine atât din frumuseţea liniilor cât şi din utilitatea lor. Funcţionalitatea şi frumuseţea sunt impresionant alăturate în marile staţii ale metroului din Rusia şi în designul multor clădiri din peisajul arhitectonic modern al Canadei. Culturile vechi par să fi cunoscut întotdeauna latura practică a frumosului, ca şi faptul că pericolul principal se ascunde în aceea că tot ceea ce este proiectat tară gust şi frumuseţe este destinat unei deteriorări rapide. O vecinătate urâtă din punct de vedere arhitectural devine parte a unui feedback de distrugeri şi violenţă; proiectele urbanistice neglijente şi

dezumanizante ale ghetourilor moderne îşi manifestă modelele lor slabe de putere ca pe o matrice a distrugerii, violenţei şi crimei - deşi trebuie reamintit că, în funcţie de modelul de atracţie la care ne aliniem, pauperitatea ghetoului poate fi o scuză pentru depravare şi corupţie sau, dimpotrivă, poate sta la baza inspiraţiei de a ne ridica deasupra acestora. (Nu e vorba atât de mediul în care trăim, ci de atitudinea noastră faţă de acesta, atitudine care este, de altfel, factorul determinant al înfrângerii sau victoriei noastre).

Graţia este expresia puterii sensibilităţii estetice; întotdeauna manifestarea puterii implică graţie, indiferent că aceasta din urmă se manifestă în frumuseţea liniei sau a stilului de expresie. Noi asociem graţia cu eleganţa, rafinamentul şi economia de efort. Ne minunăm în faţa graţiei atletului olimpic, după cum, la fel de bine, contemplarea unei arcade gotice ne înalţă. Modelele de putere caracterizate de graţie recunosc şi sprijină viaţa, respectă şi susţin demnitatea celorlalţi; graţia este un aspect al iubirii necondiţionate. De asemenea, graţia implică generozitate - nu neapărat o generozitate materială, ci generozitate a spiritului, ca de exemplu disponibilitatea de a aduce mulţumiri sau de a recunoaşte importanţa celorlalţi în vieţile noastre. Graţia este asociată cu modestia şi cu smerenia. Puterea nu are nevoie să se împăuneze, în timp ce forţa trebuie întotdeauna să facă acest lucru, deoarece ea generează îndoială de sine. Marii artişti sunt îndatoritori pentru puterea lor, oricare ar fi expresia acesteia, pentru că ei ştiu că această putere este un dar primit întru binele omenirii, care aduce cu sine şi responsabilitate pentru ceilalţi.

Frumuseţea s-a exprimat - de-a lungul timpului şi în diferitele culturi - în atât de multe forme, încât avem motive suficiente şi temeinice pentru a afirma că esteticul constituie una dintre cele mai subiective facultăţi umane; frumuseţea depinde de ochiul celui care o contemplă. Ar trebui să notăm, totuşi, că singurul aspect supus diferitelor modificări e vehiculul frumuseţii, forma în care e percepută frumuseţea, esenţa acesteia rămânând mereu aceeaşi, neschimbătoare. Este interesant că oamenii dotaţi cu o conştiinţă avansată sunt capabili să vadă frumuseţe în toate formele. Pentru ei, nu numai că tot ce înseamnă viaţă este sacru, dar toate formele acesteia exprimă frumuseţea.

Page 74: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Capitolul XV Geniul şi puterea Creativităţii

Creativitatea şi geniul constituie locul geometric al atractorilor energetici puternici. Nu există nici un alt talent uman mai adecvat pentru crearea de noi câmpuri M sau pentru dezvăluirea universului învăluit; de fapt, acestea constituie domeniul explicit al creativităţii şi geniului. Deşi aceste procese strâns legate rămân învăluite în mister, există o serie de informaţii (destul de puţine totuşi) referitoare la natura esenţială atât a creativităţii, cât şi a geniului.

Istoria umană este înregistrarea luptei omului de a înţelege acele adevăruri pe care geniul le percepe ca evidenţe în sine. Prin definiţie, geniul este un stil al conştiinţei caracterizat de abilitatea de a accesa modele energice superioare. Nu e ceva pe care omul "îl are"; nici ceva "ce este" omul. De regulă, aceia în care recunoaştem amprenta geniului nu vor să afirme acest lucru. O caracteristică universală a geniului este modestia. întotdeauna, geniile au atribuit înţelegerea şi perspicacitatea lor unei infuenţe superioare.

De obicei, procesul prin care "apare" geniul implică mai întâi formularea unei întrebări şi apoi aşteptarea unui interval nedefinit de timp necesar conştiinţei pentru a lucra asupra respectivei probleme; apoi, deodată, răspunsul apare ca într-o străfulgare şi într-o formă în mod caracteristic non-verbală. De-a lungul istoriei, marii muzicieni au afimat că ei nu şi-au planificat muzica ci, mai degrabă, au notat ceea ce au auzit în interiorul minţii lor.1 Părintele chimiei organice, Kukule, a văzut modelul nucleului de carbon în vis. Einstein a avut revelaţia sa revoluţionară într-un moment de iluminare, dar i-au trebuit ani pentru a o traduce în formule matematice demonstrabile.2

într-adevăr, una din problemele principale pe care le ridică genialitatea este următoarea: cum anume să fie transferat ceva perceput de înţelegerea cuiva într-o expresie vizibilă şi comprehensibilă pentru ceilalţi. De obicei, revelaţia este completă şi auto-lămuritoare pentru cel ce o primeşte, dar a o face astfel şi pentru ceilalţi constituie o sarcină ce poate dura o viaţă întreagă.3

Astfel, geniul pare a proveni mai curând dintr-o revelaţie neaşteptată decât din conceptualizare, dar în acest punct e implicat

un proces nevăzut. Deşi mintea geniului poate părea blocată sau frustrată de respectiva problemă, ceea ce se petrece de fapt nu este altceva decât pregătirea terenului. Are loc o luptă cu raţiunea care, în cele din urmă, conduce la un impas raţional din care singura cale de avansare este saltul de la modelul energetic de atracţie iniţial la unul superior.

Modelele energetice de atracţie au consonanţe armonice, asemeni tonurilor muzicale. Cu cât frecvenţa armonică e mai înaltă, cu atât puterea, la rândul ei, e mai mare. însă geniul atinge un nou nivel armonic. Fiecare pas înainte în ceea ce priveşte conştiinţa umană a survenit printr-un salt de la un model de atracţie iniţial la unul superior. Punerea întrebării originale activează un atractor; răspunsul se află în cadrul frecvenţei armonice a acestuia. Din acest motiv se spune că întrebarea şi răspunsul sunt cele două faţete ale aceleaşi monede şi că nu poate fi pusă o întrebare dacă nu există deja un răspuns la ea - altminteri n-ar fi existat modelul din care să fie formulată întrebarea.4

Geniile recunoscute ca atare pot fi rare, dar Geniul există în fiecare dintre noi. în univers nu există lucruri de genul norocului sau accidentului. Şi nu numai că totul este legat cu absolut tot ce există, dar nimeni nu e exclus din univers. Cu toţii suntem membri ai acestuia. Conştiinţa este o calitate universală, cum este şi cea a materialităţii. Deoarece geniul este o caracteristică a conştiinţei, rezultă cu necesitate că e universal, iar ceea ce e universal, e aplicabil oricărei fiinţe umane.

Procesele creativităţii şi geniului aparţin conştiinţei umane. Dat fiind că fiecare fiinţă umană are aceeaşi esenţă a conştiinţei, geniul e un potenţial care se află în cadrul fiecărei fiinţe umane. El aşteaptă numai circumstanţele potrivite pentru a se exprima. Fiecare dintre noi avem momente de genialitate în vieţiile noastre, cunoscute probabil numai de noi sau de apropiaţii noştri. Uneori facem o mişcare sau luăm o decizie excelentă, sclipitoare, ori spunem exact ceea ce trebuie şi când trebuie, fără să ştim însă exact de ce. Am vrea uneori să ne felicităm pentru aceste evenimente neprevăzute, dar nu ştim exact de unde provin.

Geniul este exprimat adesea printr-o schimbare de percepţie - o schimbare a contextului sau a paradigmei. Mintea se luptă cu o problemă insolubilă, pune o întrebare şi e deschisă spre a primi un răspuns. Sursa din care provine acest răspuns a fost denumită în multe feluri, variind de la cultură la cultură şi de la perioadă istorică la perioadă istorică. în arta civilizaţiei occidentale, ea a fost în mod tradiţional identificată cu muzele, zeiţele inspiraţiei din mitologia

Page 75: Ochiul sinelui   david r. hawkins

greacă. Aceia care sunt modeşti şi recunoscători pentru iluminarea primită îşi păstrează capacitatea de a avea acces la geniu. Pe de altă parte, cei care atribuie inspiraţia propriului ego îşi pierd curând această capacitate sau sfârşesc prin a fi distruşi de propriul lor succes. Puterea superioară, ca o tensiune înaltă, trebuie mânuită cu respect.

Apoi, geniul şi creativitatea sunt experimentate subiectiv, ca o mărturie. Acesta este un fenomen ce depăşeşte şinele individual, sau eul. Capacitatea de a intui geniul poate fi învăţată, deşi adesea numai prin renunţare dureroasă, atunci când phoenixul geniului se ridică din cenuşa disperării după o luptă zadarnică cu insolvabilul. Din înfrângere se înalţă victoria, din eşec, succesul şi din modestie adevărata stimă de sine.

Una din problemele pe care le ridică încercarea de a înţelege geniul e aceea că pentru a-1 recunoaşte, e necesar să ne situăm la un nivel apropiat de al său. De cele mai multe ori, lumea eşuază cu desăvârşire să identifice geniul; adesea, societatea aplaudă munca geniului fără a observa genialitatea creaţiei acestuia. Până să recunoaştem prezenţa geniului în noi înşine, vom avea dificultăţi serioase în a recunoaşte prezenţa sa în ceilalţi. De exemplu, în perioada recentă, Mihail Gorbaciov a stat în atenţia întregii lumi, dar lumea nu a recunoscut cu adevărat geniul său. De unul singur şi, în numai câţiva ani, el a revoluţionat complet unul dintre cele mai mari imperii ale lumii, singurele surse ale puterii sale fiind propria sa inspiraţie şi viziune. (Dacă regimul comunist ar fi fost durat pe putere, nimic n-ar fi putut să-1 clintească, dat fiind însă că era bazat pe forţă, a fost destinat să ajungă la finalul său sub conducerea unui lider carismatic şi aliniat la adevărata putere.)5

Geniul constituie una din cele mai mari resurse neexploatate ale societăţii noastre. Oamenii dăruiţi cu talente mari se bucură totodată de talente în multiple domenii. O persoană poate arăta genialitate în diferite domenii şi poate avea răspuns la o diversitate de probleme. Societatea suferă o mare pierdere din cauza faptului că nu ştie cum să-şi educe geniile. Aceşti oameni nu sunt foarte costisitori, pentru că sursa geniului e impersonală şi adevăratul geniu e rareori interesat de bani sau de faimă. Cu toate acestea, societatea este adesea indiferentă sau chiar ostilă faţă de genii.

Stilul de viaţă al oamenilor de geniu e simplu. Oamenii de geniu sunt caracterizaţi de o apreciere a resurselor şi de un stil ingenios de a face economie pentru că ei pun preţ pe viaţă şi înţeleg valoarea intrinsecă a tuturor expresiilor acesteia. De vreme ce timpul şi resursele sunt preţioase, a face mai mult decât e necesar e considerat

a fi o risipă. Prin urmare, oamenii de geniu duc adesea vieţi foarte liniştite şi se implică numai atunci când există o cauză ce are nevoie de sprijinul lor. Nu ai nici o nevoie de "a primi" atunci când deja "ai". Şi, pentru că se află în contact cu o sursă de energie infinită, geniul experimentează numai un minimum de nevoi. (O asemenea simplitate pare a fi în general o caracteristică a adevăratului succes,). Elementul fundamental al acestei non-materialităţi, al acestei naivităţi evidente constă în înţelegerea profundă a naturii universului însuşi: ceea ce sprijină viaţa este sprijinit de către viaţă. Prin urmare, supravieţuirea este lipsită de efort, iar a da, respectiv a primi sunt unul şi acelaşi lucru.

Oamenii de geniu sunt în mod notoriu percepuţi ca fiind neconvenţionali sau excentrici. Ceea ce este adevărat e că oamenii de geniu, datorită alinierii lor la atractori energetici superiori, au o perspectivă diferită asupra vieţii; prin urmare, lucrurile au o semnificaţie diferită pentru ei. Adesea, geniul este inspirat spre o activitate intensă prin intuiţii ce transced înţelegerea noastră.

Geniul nu e un star. Oamenii de geniu ce realizează un statut social deosebit constituie o minoritate foarte restrânsă. Cea mai mare parte a geniilor nu ating însă un asemenea statut, mulţi trăiesc cu totul neobservaţi şi e posibil chiar să nu fi absolvit vreodată o facultate din punct de vedere formal. Ceea ce caracterizează acest tip al oamenilor de geniu este capacitatea de a-şi utiliza exhaustiv experienţa şi de a o capitaliza apoi prin dedicarea necesară, pentru a atinge un nivel ridicat de măiestrie. Multe genii practice rămân nerecunoscute încă mulţi ani după moartea lor. De fapt, talentul - sau blestemul - geniului implică adesea consecinţe nefericite în cursul vieţii unui individ.

O altă caracteristică a geniului este capacitatea sa pentru o mare intensitate, exprimată adesea într-o formă ciclică. Aflată sub resortul insipiraţiei, persoana de geniu poate lucra 20 de ore pe zi pentru a ajunge la o soluţie şi în tot acest timp prospeţimea gândirii sale să nu fie afectată câtuşi de puţin. Aceste perioade de activitate intensă sunt alternate cu perioade de aparentă stază, care constituie de fapt intervale de fermentaţie, o parte necesară a procesului de creaţie. Prin urmare, personalitatea geniului pare uneori să incorporeze extreme. Geniile înţeleg nevoia de a creea un spaţiu pentru ca ideile lor să se cristalizeze. Adesea, această etapă se remarcă printr-o totală zăpăceală. Creativitatea are loc în circumstanţele interioare potrivite, nu exterioare. în acest sens, cu toţii cunoaştem relatările unor oameni care au primit răspuns la probleme complexe pe când aşteptau la semafor.

Page 76: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Unul din motivele principale pentru care atât de mulţi oameni eşuază să-şi recunoască şi, prin urmare, să-şi consolideze propriul geniu este acela că în imaginarul popular, geniul este confundat cu un coeficient de inteligenţă foarte ridicat. Aceasta este o mare neînţelegere. Ar fi mult mai util să considerăm geniul, pur şi simplu, ca pe un grad extraordinar de ridicat de pricepere şi înţelegere într-un domeniu dat al activităţii umane. Amintita neînţelegere legată de nivelul coeficientului de inteligenţă a provenit din faptul că multe genii din domeniul matematicii sau fizicii aveau într-adevăr un IQ foarte ridicat. însă nu trebuie să uităm că, în respectivele domenii, un coeficient de inteligenţă ridicat constituie una dintre condiţiile prealabile necesare pentru înţelegerea proceselor complexe ale matematicii, respectiv fizicii. Există genii artistice necerebrale, genii muzicale, designeri şi inventatori, genii în multe domenii, al căror talent este acela al creativităţii inovative din cadrul unui anumit domeniu bine determinat.

Permiteţi-ne să amintim că acest coeficient de inteligenţă nu este decât un instrument de măsură a capacităţii ştiinţifice pentru înţelegerea logică a simbolurilor şi cuvintelor. Valorile pe care le îmbrăţişăm sunt mai hotărâtoare pentru prezenţa geniului decât coeficientul de inteligenţă. Din studiile noastre, se pare că alinierea obiectivă a valorilor cuiva cu atractorii energetici superiori e mai strâns legată de geniu decât de orice altceva. Geniul poate fi definit mai clar prin perseverenţă, curaj, concentrare, motivaţie enormă şi integritate absolută. Talentul singur nu e suficient. De asemenea, este necesară existenţa unei dedicări neobişnuite pentru atingerea excelenţei şi, încercând o definiţie cât mai simplă, am putea spune că geniul e capacitatea deţinută într-un grad extraordinar în chemarea cuiva. O formulă urmată de toate geniile, fie ele celebre sau nu, e următoarea: alege ce cale vrei pentru a face cel mai bine ceea ce faci, şi realizează excelenţa în abilităţile tale.

Capitolul XVI

A supravieţui succesului

Faptul că există atât oameni de geniu descoperiţi şi adulaţi de public cât şi genii care, deşi se bucură de aceleaşi date native de excepţie, au parte de destine şi cariere dintre cele mai tragice nu e decât o ilustrare a faptului că există succes şi .Succes. Nu de puţine ori, succesul (scris cu minusculă) pune în pericol viaţa, în vreme ce Succesul (scris cu majusculă) o înalţă. Adevăratul Succes animă şi sprijină spiritul; el nu are de-a face cu realizări izolate, ci cu prezenţa succesului în toate domeniile vieţii, cu atingerea unui stil de viaţă de succes care nu este doar în beneficiul nostru personal, ci şi în folosul tuturor celor care ne înconjoară. Vieţile oamenilor de succes sunt calificate prin contextul realizărilor lor.

Prin contrast, ceea ce lumea tabloidelor numeşte succes erodează adesea sănătatea şi relaţiile persoanei de "succes", colapsul spiritual fiind un loc comun în vieţile celor bogaţi şi celebri. Dar ceea ce lumea numeşte succes este mai curând celebritate, iar capacitatea de distrugere pe care o posedă celebritatea este probată zilnic. Oamenii celebri ajung adesea la mariaje eşuate, la dependenţă, alcoolism, chiar la sinucidere sau la alte forme de moarte prematură. Dacă am fi enumerat numele tuturor celebrităţilor ale căror cariere au fost distruse prin asemenea tragedii am fi umplut prea multe pagini -starurile de cinema (Judy Garland, Marilyn Monroe, James Dean); starurile pop (Elvis Presley, Janis Joplin, Jimmy Hendrix); scriitorii (Poe, London, Hemingway, Scort Fitzgerald) - şi lista poate continua. Pe lângă aceste exemple notorii de oameni care au plătit atât de scump preţul celebrităţii, trebuie să mai amintim şi miile de oameni "de succes" care, deşi mai puţin faimoşi, şi-au ruinat vieţile din cauza drogurilor şi a deformărilor personalităţii, care au făcut ca din nişte oameni obişnuiţi şi cumsecade să devină vanitoşi, cruzi, egoişti şi prea indulgenţi faţă de ei înşişi.

Nu e vorba numai de faptul că aceşti oameni au dobândit prea multă bogăţie şi faimă sau că s-au aflat prea mult în centrul atenţiei, ci şi de acela că toate aceste influenţe le-au deformat eul, impulsionând ceea ce ar putea fi numit micul sine în locul marelui

Page 77: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Sine. Şinele mic este partea din noi vulnerabilă la flatare; Şinele (cu majusculă) este un aspect a naturii noastre mai evoluate, modestă şi recunoscătoare pentru succes, şinele (scris cu minusculă) se aliniază cu modelele slabe de atracţie, Şinele (scris cu majusculă) este aliniat la câmpurile energetice puternice.

înălţarea sau distrugerea noastră nu depinde de succesul în sine, ci de cum anume se integrează acesta în personalitatea noastră. Dacă suntem mândri ori modeşti, egoişti ori recunoscători, dacă ne considerăm pe noi înşine mai buni decât pe ceilalţi în baza talentelor noastre sau, dimpotrivă, considerăm aceste talente un dar pentru care suntem recunoscători - iată care sunt factorii determinanţi. Cu toţii cunoaştem oameni pe care îi corupe fie şi numai un succes minor, care - atunci când le este dată o oarecare autoritate - devin aroganţi şi plini de dorinţa de a-i controla pe ceilalţi. Şi, la fel de bine, cunoaştem cu toţii oameni investiţi cu o reală autoritate, dar care rămân totuşi cordiali, sensibili şi implicaţi.

Dacă ajungem să-i cunoaştem pe adevăraţii puternici ai lumii, pe marii industriaşi, pe preşedinţii marilor bănci şi companii, pe laureaţii premiului Nobel sau pe membrii legendarelor familii americane vom observa cu stupoare cât de calzi, deschişi şi sinceri sunt aceşti oameni şi cum înţeleg ei că succesul constituie în primul rând o mare responsabilitate, noblesse oblige. Aceşti oameni de real succes sunt curtenitori şi politicoşi faţă de oricine, indiferent dacă au de-a face cu potentaţi sau cu servitori, tratând pe oricine ca pe un egal. Cei ce au cu adevărat succes nu au nici o înclinaţie spre a se purta arogant, pentru că nu se consideră pe ei înşişi mai buni, ci doar mai norocoşi decât ceilalţi. Ei îşi percep propria poziţie ca pe un serviciu, ca pe o responsabilitate de a-şi exercita influenţa în beneficiul tuturor.

Ceea ce permite acestor oameni de real succes să fie atât de amabili, deschişi şi generoşi poate fi explicat prin următoarea formulă cauzală:

ABC mA-^B -^C

Cei ce au cu adevărat succes se identifică cu modelul ABC. Ei înţeleg că sunt un canal menit transmiterii şi creării succesului în lumea exterioară. Dat fiind că se identifică cu sursa succesului, ei nu

sunt încercaţi de nici o temere de a pierde acest succes. Pe de altă parte, o persoană care îşi percepe propriul succes după matricea A—>B—>C va fi întotdeauna nesigură, pentru că sursa succesului său se găseşte "în afara sa". încrederea vine tocmai din convingerea că sursa succesului provine "din interiorul nostru". Cel care are convingerea că sursa puterii este în afara sa devine slab şi vulnerabil şi, prin urmare, defensiv şi posesiv. Adevăratul succes provine întotdeauna din interior, fiind independent de circumstanţele exterioare.

Scara succesului pare a avea trei trepte principale. Iniţial, ceea ce contează este ce "avem"; statutul nostru depinde de semnele vizibile ale bogăţiei materiale. Pe măsură ce progresăm, acelaşi statut este produs mai curând de ceea ce "facem" decât de ceea ce avem. La acest nivel, poziţia şi activitatea noastră ne aduc o recunoaştere socială semnificativă. Dar - pe măsură ce atingem măiestria şi maturitatea - atracţia exercitată de rolul social îşi pierde strălucirea, în prim plan venind ceea ce am realizat. în cele din urmă, vom ajunge să fim interesaţi numai de ceea ce am devenit în urma experienţelor vieţii. Oamenii care au atins acest stadiu au o "prezenţă" carismatica, reprezentând manifestarea exterioară a graţiei puterii lor interioare. Când suntem în compania lor simţim efectul modelelor energetice de atracţie puternice cu care sunt aliniaţi şi pe care le reflectă. Succesul vine ca o consecinţă automată a alinierii vieţii la modelele energetice puternice.

De ce oare adevăratul succes apare într-un mod atât de lipsit de efort? Pentru a încerca să răspundem la această întrebare, putem face o paralelă cu un câmp magnetic creat de un curent electric ce trece printr-un cablu. Cu cât este mai mare puterea curentului, cu atât mai mare este şi câmpul magnetic pe care-1 generează. Apoi, câmpul magnetic însuşi influenţează tot ceea ce se află în prezenţa sa. Există foarte puţini oameni în vârf. Lumea mediocrilor este o lume a competiţiei intense, baza piramidei este foarte aglomerată. învingătorii carismatici sunt aleşi; rateurii trebuie să se străduiască din greu pentru a fi acceptaţi. Oameni iubitori, amabili şi preocupaţi de soarta aproapelui lor au mai mulţi prieteni decât pot ţine socoteala; succesul în orice domeniu al vieţii fiind un act reflex al alinierii cu modelele de succes. Şi, de acum înainte ne stă tuturor la îndemână tocmai această capacitate de a discerne între modelele puternice ale succesului şi cele slabe, care conduc la eşec.

Page 78: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Capitolul XVII

Sănătatea fizică şi puterea

Devenim sănătoşi în măsura în care devenim înţelepţi. Dar ce este oare înţelepciunea? Conform cercetării noastre, ea este rezultatul alinierii la modelele de atracţie puternice. Deşi în viaţa obişnuită întâlnim un amestec de câmpuri energetice, modelul dominant este cel înzestrat cu puterea cea mai mare. Am trecut deja în revistă suficiente materiale pentru a putea aborda prezentarea unei teoreme fundamentale a dinamicii nonlineare şi a cercetării atractorilor: atractorii crează contextul. în esenţă, acest lucru înseamnă că motivaţia, care provine din principiile la care suntem aliniaţi, determină capacitatea noastră de a înţelege şi, prin urmare, de a da semnificaţie acţiunilor.

Efectul alinierii cu principiile nu e nicăieri mai vizibil ca în consecinţele sale fiziologice. Rezultatul alinierii cu modelele energetice superioare de atracţie este sănătatea; boala e cauzată de alinierea la modelele slabe. Acest sindrom este unul specific şi predictibil. Cititorul este deja familiarizat cu faptul că modelele energetice superioare întăresc, iar cele inferioare slăbesc. De asemenea, el a aflat că acest lucru poate fi dovedit printr-o demonstraţie ce întruneşte toate standardele ştiinţifice presupuse de o certitudine de 100%.

In mod clar, sistemul nervos central uman are o capacitate extraordinar de sensibilă de a diferenţia între modelele ce sunt favorabile vieţii, respectiv cele cu un efect destructiv asupra acesteia. Modelele energetice de atracţie superioare, care fac trupul să se întărească, eliberează endorfină în creier şi au un efect tonic aupra tuturor organelor, în vreme ce stimulii adverşi, ce eliberează andrenalină, suprimă răspunsul sistemului imunitar, cauzând instantaneu - în funcţie de natura stimulilor - atât slăbirea, cât şi iritarea anumitor organe.

Acest fenomen clinic stă la baza tratamentelor chiropratice, celor prin acupunctura şi reflexoterapie, ca şi a multor altora. Totuşi, toate aceste tratamente sunt destinate numai ameliorării rezultatelor unui dezechilibru energetic şi până nu este corectată atitudinea

primară care cauzează pomenitul dezechibru energetic, boala poate reveni. însănătoşirea şi recuperarea dintr-o întreagă gamă de disfuncţii şi probleme comportamentale vine ca o consecinţă a adoptării unor atitudini corelate cu modelele energetice de atracţie superioare - pentru acest fapt stau mărturie milioanele de oameni ce se întrunesc în grupurile de auto-ajutor.

în general vorbind, sănătatea fizică şi mentală e însoţită de o atitudine pozitivă, în vreme ce boala, fie ea fizică sau mentală, este asociată cu atitudini negative de genul resentimentului, geloziei, ostilităţii, autocompătimirii, fricii, anxietăţii, etc. în domeniul investigaţiei psihologice, atitudinile pozitive sunt numite emoţii de bunăstare, iar cele negative emoţii de urgenţă. Imersiunea cronică în emoţiile emergency are ca rezultat boli fizice sau mentale, ca şi o slăbire dramatică a puterii personale.

Cum reuşim să depăşim însă atitudinile negative, în aşa fel încât să evităm atrofierea puterii şi sănătăţii noastre? Observaţia clinică indică faptul că pacientul trebuie să ajungă la un punct al deciziei. O dorinţă sinceră de schimbare permite căutarea modelelor energetice superioare de atracţie, în diferitele expresii ale acestora.

Prin faptul că ne asociem cu oameni cinici, nu vom reuşi să depăşim pesimismul; ideea că suntem asemenea celor din anturajul nostru are într-o oarecare măsură un fundament clinic. Modelele de atracţie înclină să domine orice câmp în care sunt percepute. Astfel, tot ceea ce este cu adevărat necesar este să ne expunem unui câmp energetic superior, pentru că prin aceasta atitudinea noastră interioară va începe spontan să se schimbe. Acesta este un fenomen binecunoscut în rândul grupurilor de autoajutorare. Pur şi simplu, dacă vă expuneţi influenţei modelelor superioare, ele încep să se lipească de voi, după cum se şi spune de altfel: "primeşti prin osmoză".

Medicina tradiţională susţine că stresul constituie cauza multor disfuncţii şi boli umane. Problema legată de diagnosticarea acestuia constă în faptul că nu se indică exact care anume este sursa stresului. Sunt blamate împrejurările exterioare, fără a se înţelege că orice stres este generat în interior, prin însăşi atitudinile noastre. Simptomele stresului nu sunt activate de evenimentele vieţii, ci de reacţia noastră la acestea. Un divorţ, după cum am mai spus, poate aduce agonie sau izbăvire. Provocările profesionale pot avea ca rezultat stimularea sau anxietatea, în funcţie de cum anume îl percepem pe şeful nostru - ca pe un îndrumător sau ca pe un căpcăun.

Atitudinile noastre izvorăsc din poziţiile pe care le adoptăm, iar acestea au de-a face cu motivaţia şi, prin urmare, cu contextul. în

Page 79: Ochiul sinelui   david r. hawkins

funcţie de cum interpretăm semnificaţia evenimentelor, aceeaşi situaţie poate fi una tragică sau comică. Vorbind din punct de vedere psihologic, alegerea atitudinii depinde de opţiunea pentru endorfina anabolică, respectiv pentru andrenalina catabolică.

Ar fi copilăresc să afirmăm că singurele impacte asupra sănătăţii noastre ar fi cele ce provin din interior. Elementele impersoanle ale lumii fizice pot, de asemenea, să crească sau să diminueze puterea noastră. Şi în acest punct, testarea kinesiologică se dovedeşte a fi o alternativă viabilă. Ea va arăta cu claritate că substanţele sintetice, masele plastice, coloritul artificial, prezervativele, insecticidele şi îndulcitorii artificiali - pentru a menţiona numai câteva - slăbesc trupul, în timp ce substanţele pure, organice sau obiectele create manual înclină să ne fortifice. De exemplu, dacă facem un test referitor la vitamine, vom observa că vitamina C organică, naturală e mult superioară celei produse chimic; prima ne fortifică, cea de-a doua nu. Ouăle provenite de la păsările lăsate libere şi hrănite cu furaje naturale au o putere intrinsecă mult mai mare decât cele provenite de la păsări ţinute în captivitate şi hrănite cu furaje chimice. Mişcarea pentru o hrană sănătoasă pare să fi avut întru totul dreptate.

Din nefericire însă, nici Asociaţia Medicală Americană, nici Consiliul Naţional pentru Alimente şi Nutriţie nu au o istorie prea luminată în acest domeniu. Comunitatea ştiinţifică recunoaşte acum, în cele din urmă, că nutriţia este legată de comportament şi sănătate, dar acesta simplă observaţie a generat o controversă atunci când Linus Pauling şi cu mine am afirmat, cu douăzeci de ani în urmă, în revista Psihiatria Ortomoleculară, că nutriţia afectează mediul chimic al creierului şi fluxul sanguin, influenţând totodată diferite comportamente, emoţii şi dezordini mentale.1

Mai recent, acest autor a publicat o serie de articole - ultimul în 1991 - referitoare la un studiu desfăşurat pe durata a 20 de ani, arătând că administrarea anumitor vitamine a prevenit dezvoltarea unei disfuncţii neurologice numite dyskinesie tardivă (o dereglare adesea ireversibilă, ce survine într-un procent ridicat în cazul pacienţilor cărora li se administrează tratamente de lungă durată cu tranchilizante puternice.)2 într-un studiu efectuat asupra a 61 000 de pacienţi trataţi de o sută de medici diferiţi, de-a lungul unei perioade de 20 de ani, introducerea vitaminelor B3, C, E şi B6 a scăzut rata estimată a acestei teribile deficienţe neurologice de la un procent de 25% la unul de numai 0,4%.3 (Dintre cei 61 000 de pacienţi cărora li s-au administrat doze mari din vitaminele menţionale, numai 37 au

dezvoltat respectiva disfuncţie, faţă de un număr prognozat de 20000).4 B

însă articolele au fost ignorate în Statele Unite pentru că nu exista paradigma care să le dea credibilitate. Pur şi simplu, lumea medicală nu era interesată de subiectul nutriţiei, iar medicina organizată a fost întotdeauna şi în mod tradiţional destul de puţin prietenoasă cu inovatorii. Este bine să reamintim faptul că tendinţa de a apăra din răsputeri o poziţie încetăţenită în ciuda evidenţei zdrobitoare împotriva acesteia constituie o tară frecventă a naturii umane. Singurul mod sănătos de a aborda o asemenea lipsă de recunoaştere este acceptarea. Odată ce înţelegem cu adevărat condiţia umană, vom simţi compasiune acolo unde înainte aveam tendinţa să condamnăm. Compasiunea este unul dintre cele mai înalte modele energetice de atracţie din toate câte există. Aşa cum vom vedea, capacitatea noastră de înţelegere, iertare şi acceptare este legată în mod direct de propria noastră sănătate.

Page 80: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Capitolul XVIII

Sănătatea şi procesul îmbolnăvirii

De-a lungul veacurilor s-a observat adesea că anumite boli sunt asociate cu unele emoţii şi atitudini. De exemplu, conceptul medieval de "melancolie" lega depresia de o suferinţă a ficatului. In timpurile noastre, multe disfuncţii ale corpului au fost în mod clar legate de emoţiile cauzate de stres.

Este bine documentat faptul că emoţiile au consecinţe fiziologice. în zilele de început ale psihanalizei, cercetarea îndreptată spre identificarea legăturilor dintre unele boli şi anumite conflicte psihologice a dat naştere întregului domeniu al investigaţiei psihosomatice. Am auzit cu toţii despre legătura existentă între bolile cardiovasculare şi personalitatea de tip A, respectiv B şi de felul în care furia suprimată cauzează hipertensiune şi infarcturi. Prezumpţia era că emoţiile afectează schimbările hormonale prin variaţiile neurotransmisiei în diferite zone cerebrale asociate cu controlarea anumitor organe prin intermediul sistemului nervos autonom.

într-o perioadă mai recentă, îngrijorarea referitoare la răspândirea SIDA a dat un mare elan cercetării sistemului imunitar. în linii mari, se pare că stresul cauzează inhibarea glandei timus şi, prin aceasta, slăbeşte sistemul imunitar al corpului. însă diferitele cercetări şi abordări ştiinţifice asupra acestui subiect au eşuat în ceea ce priveşte examinarea relaţiilor existente între sistemele de credinţă şi atitudinea şi contextul rezultat al percepţiei (care determină natura experienţei individuale). Etiologia stresului este legată întotdeauna de înclinaţia organismului de a răspunde la stimuli în cadrul unor modele specifice şi caracteristice. Folosind ceea ce ştim deja din matematică, din dinamicile nonlineare şi din cercetarea atractorilor (după cum acest lucru este confirmat şi din punct de vedere clinic de către kinesiologie şi acupunctura), putem deduce o formulare a naturii primare a procesului îmbolnăvirii însuşi.

O idee sau un gând se prezintă în conştiinţă ca o atitudine ce înclină să persiste în timp. Această atitudine este asociată cu un câmp energetic de atracţie ce corespunde puterii, respectiv slăbiciunii.

Rezultatul este o percepţie asupra lumii ce crează evenimentele potrivite pentru a declanşa anumite emoţii. De asemenea, toate atitudinile, gândurile şi credinţele sunt legate prin diferite căi (numite şi "meridiane") de energie de toate organele corpului.' Prin intermediul testării kinesiologice se poate demonstra că anumite puncte de acupunctura sunt legate de anumite atitudini şi că, la rândul lor, meridianele servesc drept canale energetice pentru anumiţi muşchi şi organe ale corpului. Aceste meridiane specifice au fost denumite în mod tradiţional în funcţie de organele pe care le energizează - de exemplu, meridianul inimii, meridianul vezicii biliare, etc."

Nu există nimic misterios cu privire la aceste comunicaţii interioare vitale, ele putând fi demonstrate în doar câteva secunde -după cum ştiţi, dacă vă gândiţi la ceva negativ, un muşchi specific va slăbi, dacă însă în loc să vă gândiţi la ceva negativ veţi avea în minte o idee pozitivă, acelaşi muşchi se va întări.3 Legătura dintre corp şi minte e imediată, astfel că răspunsul corpului se schimbă de la clipă la clipă, ca răspuns la succesiunea gândurilor şi la emoţiile asociate cu acest lucru.

Ne-am referit mai devreme la legea dependenţei sensibile de condiţiile iniţiale provenită din ştiinţa dinamicii non-lineare şi matematica acesteia.4 Ne vom reaminti că acest fapt descrie maniera în care o variaţie minusculă într-un model iniţial poate rezulta într-o schimbare foarte semnificativă a rezultatelor. Acest lucru se petrece deoarece repetiţia în timp a unei variaţii foarte uşoare va rezulta în schimbarea progresivă a modelului sau - atunci când creşterea este logaritmică - chiar într-un salt către o nouă armonică. Efectul acestei variaţii minuscule devine amplificat până când, în cele din urmă, afectează întregul sistem şi astfel evoluează un model energetic cu totul nou care, la rândul său şi prin intermediul aceluiaşi proces, poate genera o variaţie ulterioară, şi aşa mai departe.

în lumea fizicii acest proces se numeşte "turbulenţă" şi constituie subiectul unui volum imens de cercetări (mai ales în domeniul aerodinamicii), reunind eforturile fizicii şi matematicii. O atare turbulenţă, când are loc în câmpurile de atracţie ale conştiinţei, creează o tulburare emoţională care continuă până cînd se stabileşte un nou nivel al homeostazei.

Atunci când mintea e dominată de o viziune negativă asupra lumii, rezultatul direct este repetiţia schimbărilor minuscule în fluxurile energetice ce duc către diferite organe ale corpului. Câmpul subtil al fiziologiei este afectat în toate funcţiile sale complexe, mediate prin transferul electronilor, echilibrul hormonal, statutul

Page 81: Ochiul sinelui   david r. hawkins

nutriţional etc. în cele din urmă, acumularea unei schimbări infinitezimale devine perceptibilă prin intermediul tehnologiilor medicale avansate cum sunt, de exemplu, microscopul electronic, rezonanţa magnetică, razele X sau analiza biochimică. Dar atunci când aceste schimbări ajung să fie detectabile, procesul îmbolnăvirii e deja mult prea avansat.

Am putea spune că universul invizibil al gândirii şi atitudinii devine vizibil ca o consecinţă a răspunsului habitual al corpului. Dacă luăm în considerare milioanele de gânduri care circulă continuu prin minte, nu este surprinzător că întreaga condiţie a corpului se poate schimba radical pentru a reflecta modelele de gândire prevalente, după cum sunt modificate de factorii genetici şi de mediu.3 Persistenţa şi repetiţia stimulului e cea care, prin legea dependenţei sensibile de condiţiile iniţiale, rezultă în procesul observabil al îmbolnăvirii. Stimulul care declanşază procesul poate fi atât de minuscul, încât rămâne nedetectat.

Dacă această schemă a procesului îmbolnăvirii este corectă, atunci toate bolile ar trebui să fie reversibile prin schimbarea modelelor de gândire şi a răspunsurilor habituale. De fapt, istoria umanităţii a înregistrat reveniri spontane după fiecare boală cunoscută. (Acest fenomen a făcut obiectul unei emisiuni televizate la postul ABC, în 8 aprilie 1994). Medicina tradiţională a înregistrat numeroase cazuri de "vindecări" spontane, dar n-a avut niciodată instrumentele conceptuale cu care să investigheze fenomenul. Dar chiar şi chirurgii moderni sunt cel puţin reţinuţi faţă de a opera un bolnav care e convins că va muri în timpul operaţiei pentru că, destul de des, acest lucru se şi întâmplă acestui tip de pacienţi.

Cei de la Alcoolicii Anonimi spun că nu există recuperare până cînd subiectul nu experimentează o schimbare esenţială a personalităţii.6 Aceasta este prima schimbare pe care a manifestat-o fondatorul Organizaţiei Alcoolicilor Anonimi, Bill W., o transformare profundă a întregului sistem de credinţă, însoţită de un salt brusc al conştiinţei.7 O astfel de metamorfoză majoră a atitudinii a fost studiată pentru prima dată formal de către psihiatrul Harry Thiebout din Greenwich, Connecticut, tratând o femeie pe nume Marty Mann, ce suferea de alcoolism cronic (prima femeie din asociaţia Alcoolicilor Anonimi). Ea a suferit o schimbare neaşteptată a personalităţii, într-un grad imposibil de atins prin orice altă metodă terapeutică cunoscută. Thiebout a notat că ea s-a transformat dintr-o persoană mânioasă, auto-compătimitoare, intolerantă şi egocentrică într-una amabilă, tandră, iertătoare şi iubitoare. Exemplul ei este important pentru că demonstrează atât de clar acest element cheie în

recuperarea din orice boală progresivă ori lipsită de speranţă. Thiebout a fost primul care a scris o serie de articole referitoare la această observaţie sub titlul "Puterea renunţării".8

In fiecare caz de revenire din boli incurabile sau lipsite de speranţă pe care l-am studiat, a existat această schimbare majoră a conştiinţei, astfel încât modelul de atracţie care rezultase din procesul patologic n-a mai fost cel dominant. Treptele necesare pentru recuperarea din astfel de boli grave au fost sintetizate de către primii 100 de alcoolici care şi-au revenit; acestea au devenit binecunoscutele 12 etape sugerate de asociaţia Alcoolicii Anonimi şi de toate grupurile de autoajutorare bazate pe aceste 12 etape.9 Faptul că urmarea acestor trepte a rezultat în recuperarea a milioane de oameni sugerează că această experienţă poate avea o aplicabilitate universală, pentru toate procesele de îmbolnăvire. Sfatul pe care Cari Jung 1-a dat lui Rowland: "Aruncă-te din tot sufletul în orice grup spiritual, indiferent dacă crezi sau nu în cele afirmate acolo şi speră că în cazul tău să se petreacă un miracol"10 se poate dovedi adevărat şi valabil pentru oricine îşi doreşte să-şi revină dintr-o boală progresivă.

In cazurile de recuperare spontană există frecvent o creştere notabilă a capacităţii de a iubi şi a conştientizării importanţei iubirii ca factor tămăduitor. Multe cărţi din lista best-sellerurilor ne-au spus că a iubi înseamnă a trăi sănătos. Dar mintea rezistă schimbărilor din mândrie. Putem să ne iubim aproapele numai atunci când încetăm să-1 condamnăm, să ne temem de el şi să-1 urâm. Atare schimbări radicale pot crea dezorientare; curajul de a îndura disconfortul vremelnic al dezvoltării este şi el, de asemenea, necesar şi de dorit. Recuperarea din orice proces al bolii depinde de disponibilitatea noastră de a explora noi căi de a ne privi viaţa şi şinele. Acest lucru include şi capacitatea de a îndura temerile interioare atunci când sistemele de credinţă se clatină. Oameni par a fi ataşaţi de urile şi nedreptăţile lor; poate că pentru vindecarea umanităţii e necesar ca populaţii întregi să se smulgă din acest mod de viaţă al răutăţii, agresivităţii şi răzbunării.

O primă dificultate implicată de gândurile şi comportamentele asociate cu câmpurile energetice calibrate sub nivelul 200 este aceea că ele cauzează contra-reacţii. O lege familiară a universului observabil este aceea că forţa generează contra-forţe egale şi opuse. Prin urmare, toate atacurile - fie ele mentale sau fizice - generează contraatacuri. Invidia şi răutatea ne îmbolnăvesc de-a dreptul; întotdeauna suntem victimele propriei noastre răutăţi. Chiar şi

Page 82: Ochiul sinelui   david r. hawkins

gândurile ostile secrete vor rezulta în agresiuni fiziologice asupra propriului nostru corp.

Pe de altă parte, precum iubirea, zâmbetul vindecă pentru că presupune întrezărirea şi înţelegerea unui context mai larg, fapt care ne îndepărtează de postura de victime. Fiecare glumă ne reaminteşte că realitatea noastră e transcendentă, dincolo de specificitatea evenimentelor. Umorul se bazează pe juxtapunerea contrariilor unui paradox; anxietatea primară sfârşeşte într-un hohot de râs. Un accesoriu frecvent al realizărilor şi iluminărilor neaşteptate este râsul. Gluma cosmică constă în comparaţia şi confuzia iluziei cu realitatea.

Lipsa simţului umorului este nocivă pentru sănătate şi fericire. La orice nivel al lor, sistemele totalitare sunt remarcabil de lipsite de umor. Râsul care aduce acceptare şi libertate constituie o ameninţare la adresa guvernării prin forţă şi intimidare, proprie dictaturilor. E greu să oprimi nişte oameni care au simţul umorului. Feriţi-vă de cei lipsiţi de umor, fie că e vorba de o persoană, o instituţie sau un sistem de credinţă. Lipsa umorului este întotdeauna acompaniată de un impuls de a controla şi domina, chiar dacă obiectivele declarate sunt pacea sau prosperitatea.

Pacea nu poate fi creată ca atare. Pacea este o stare naturală care apare atunci când este înlăturat ceea ce o împiedică. Relativ puţini oameni sunt în mod sincer şi realist angajaţi în slujba păcii. în vieţile lor private, oamenii preferă să fie "drepţi", oricare ar fi costul acestei atitudini pentru relaţiile lor sau chiar pentru ei înşişi. Adevăratul duşman al păcii este luarea unei poziţii auto-justificate. Atunci când soluţiile sunt căutate la nivelul coerciţiei, nu sunt posibile rezolvări paşnice.

Domeniul medical demonstrează faptul că orice încercări de a controla sunt destinate să ajungă în hăţişurile birocraţiei. Complexitatea e costisitoare, iar sistemele sunt slabe şi ineficiente, aşa cum sunt şi atitudinile care stau la baza lor. Sistemele asociate cu câmpuri de atracţie foarte slabe sunt ineficiente din cauza lipsei lor inerente de onestitate. Ele devin risipitoare şi greoaie. Industria medicală este atât de copleşită de temeri şi reglementări, încât numai cu greu poate să funcţioneze. Vindecarea dintr-o suferinţă individuală sau ameliorarea industriei medicale înseşi poate surveni numai prin urmarea unor trepte progresive de elevare a motivaţiei şi de abandonare a auto-decepţionării, pentru a atinge o nouă claritate a viziunii. Nu există păcătoşi incurabili; greşelile constau în alinierea greşită a sistemului însuşi.

Dacă spunem că sănătatea, eficienţa şi prosperitatea sunt stările naturale de a fi în armonie cu realitatea, atunci nimic nu reclamă mai

mult o cercetare interioară ca proiecţia vinei asupra lucrurilor exterioare sistemului implicat. Modelele de atracţie se supun legilor propriei lor fizici, chiar dacă nu e vorba de fizică newtoniană; a ierta înseamnă a fi iertat. După cum am observat de atâtea ori, într-un univers unde totul este interconectat nu există lucruri de genul „accidentului" - nimic nu este în afara universului. Deoarece puterea cauzelor e nevăzută şi numai manifestarea efectelor e observabilă, există iluzia unor evenimente „accidentale". Un eveniment brusc şi neaşteptat poate părea aleatoriu, neimplicat de cauze observabile, dar originea sa reală poate fi identificată prin intermediul cercetării. O boală neaşteptată are întotdeauna antecedente perceptibile; chiar şi tendinţa spre accidente presupune numeroşi mici paşi pregătitori înainte ca „accidentul" ca atare să aibă loc.

Un proces de îmbolnăvire constituie dovada faptului că în funcţionarea minţii ceva e tulburat. Aici se află puterea de a face o schimbare. Tratarea unei boli exclusiv ca pe un proces fizic, în cadrul lumii efectelor A—>B—>C nu corectează originea disfuncţiei şi este mai curând păleaţi vă decât curativă. E posibil ca o afecţiune de o viaţă să se vindece repede pur şi simplu printr-o schimbare de atitudine; dar, deşi această schimbare poate părea că se petrece într-o clipită, ea poate lua ani întregi de pregătire interioară.

Ne amintim că punctul critic al oricărui sistem complex este locul în care e necesară o cantitate minimă de putere pentru a schimba întregul sistem. Mutarea unui simplu pion de pe tabla de şah schimbă complet perspectiva şi posibilităţile jocului. Fiecare detaliu al sistemului de credinţă la care am aderat are consecinţe în bine sau în rău. Acest lucru se petrece pentru că nu există nici o maladie incurabilă sau situaţie lipsită total de speranţă; undeva, cândva, cineva a reuşit s-o depăşească prin intermediul procesului pe care 1-am descris.

Dar nu numai pentru a ne vindeca dintr-o boală, ci şi pentru orice avans major din punct de vedere al conştiinţei este recomandabil să fim însoţiţi, pe drumul anevoios al evoluţiei, de compasiune pentru aproapele nostru şi pentru toată omenirea. Numai astfel devenim vindecători, dar şi vindecaţi. Şi numai astfel putem spera să ne vindecăm de orice maladie, fie ea spirituală sau fizică.

Să însemne oare toate acestea că dacă învăţăm să operăm la nivelul iubirii necondiţionate vom deveni nemuritori? Din nefericire, protoplasma corpului fizic e vulnerabilă în faţa propriei sale programări genetice, ca şi în faţa mediului exterior. Dar din perspectiva nivelului 500 al conştiinţei şi a celor superioare acestuia,

Page 83: Ochiul sinelui   david r. hawkins

moartea însăşi pare a fi numai o iluzie şi viaţa merge înainte nestingherită de limitele percepţiei (rezultate în urma localizării în corpul fizic). Conştiinţa este energia vitală, ce deopotrivă dă viaţă corpului şi supravieţuieşte dincolo de acesta într-un domeniu diferit al existenţei.

III-;

înţelesul

Page 84: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Capitolul XIX

Baza de date a Conştiinţei

Marele psiholog eleveţian Cari Jung, observând larga răspândire a modelelor şi simbolurilor arhetipale, a dedus existenţa unui „inconştient colectiv", o bază infinită a subconştientului pentru toate experienţele împărtăşite ale rasei.1 Putem să ne imaginăm acest lucru ca pe o vastă şi ascunsă bază de date a conştientei umane, caracterizată prin existenţa unor puternice modele de organizare universale. O astfel de bază de date, ce reuneşte toate informaţiile care au stat dintotdeauna la dispoziţia conştiinţei umane, implică abilităţi inerente uluitoare; ea este mult mai mult decât un colector uriaş de informaţii care aşteaptă să fie redescoperite. Implicând orice lucru experimentat vreodată, oriunde în timp, cea mai mare promisiune a acestei baze de date este capacitatea sa de a „cunoaşte" orice în mod virtual exact în clipa în care este „întrebată".

Aceasta este originea tuturor informaţiilor obţinute sub - sau supra - raţional, prin intuiţie şi premoniţie, prin divinaţie sau vis sau, pur şi simplu, prin intermediul unei "potriviri norocoase". In plus, ea reprezintă sursa geniului, izvorul inspiraţiei, o sursă de cunoaştere "supraomenească", inclusiv "puterea de a presimţi". Desigur, acesta este inventarul schiţat cu ajutorul testării kinesiologice. Gânditorii care se simt puţin încurcaţi când aud noţiunea de „paranormal" sau de cunoaştere ne-raţională se agaţă de obicei de inconsistentele logice - sau ilogice - ale conceptelelor newtoniene de simultaneitate, cauzalitate, timp sau spaţiu.

Universul nu se limitează numai la fizica newtoniană, el este mai mare decât atât. Aceeaşi gânditori pot privi seara cerul, găsind o plăcere imensă atunci când identifică o constelaţie favorită. Dar nici nu există de fapt constelaţii. Acele modele familiare ale „stelelor" sunt construite din puncte de lumină care provin din surse total diferite, unele aflate la milioane de ani lumină mai aproape sau mai departe, unele din galaxii diferite, unele fiind ele însele alte galaxii care, cu multe milenii de ani în urmă au ars şi au încetat să mai „existe". Acele lumini nu au nici un fel de legături spaţiale sau temporale. Noi nu vedem, de fapt, forma unui car, a unui urs sau a

Page 85: Ochiul sinelui   david r. hawkins

unui om, ci însuşi modelul, "constelaţia" însăşi, care este proiectată pe cer prin ochiul observatorului. Zodiacul este „real" tocmai pentru că noi îl concepem, în sensul literal al termenului. Astrologia există încă, iar pentru majoritatea oamenilor ea reprezintă un instrument euristic destul de util pentru a-şi explica personalitatea şi relaţiile cu alţi oameni. Şi de ce nu? Baza de date a conştiinţei umane reprezintă o resursă infinită.

Această bază de date se comportă mai degrabă ca un condensator cu un câmp electrostatic decât ca o baterie cu un încărcător. Nu poate fi pusă nici o întrebare decât dacă există deja posibilitatea unui răspuns. Motivul acestui lucru rezidă în faptul că atât întrebarea cât şi răspunsul provin din aceeaşi paradigmă şi, de aceea, sunt perfect concordante. Nu există un „mai sus" fără prezenţa unui „mai jos". Cauzalitatea se petrece mai curând ca o simultaneitate decât ca o secvenţialitate. Pentru a explica acest fenomen al experienţei umane, Jung foloseşte termenul de sincronicitate.2 Aşa cum înţelegem din examinarea fizicii avansate, faptul că „aici" se petrece un eveniment nu „cauzează" un alt eveniment „acolo". Dimpotrivă, amândouă apar simultan.

Care este atunci legătura dintre aceste evenimente, dacă nu există secvenţialitatea newtoniană lineară dintre cauză şi efect? In mod evident, cele două evenimente sunt legate sau raportate unul la altul într-o manieră invizibilă, dar nu prin intermediul gravitaţiei, magnetismului, vântului cosmic sau eterului; ele sunt înconjurate de un câmp de atracţie de o asemenea magnitudine, încât include ambele evenimente. Putem şti că lucrurile se petrec astfel pentru că altminteri evenimentele nu ar fi putut fi observabile deloc ca evenimente, cu atât mai puţin în mod simultan, sau prin raportarea unuia la altul în timp.

„Legătura" dintre cele două evenimente are loc numai în conştiinţa observatorului - acesta „vede" o legătură şi descrie un „cuplu" de evenimente, presupunând existenţa unei relaţii între ele. Această relaţie este un concept al minţii observatorului; nu este deloc obligatoriu ca în univers să existe un eveniment extern corolar. Nimic nu poate fi experimentat dacă nu există un model atractor fundamental. în consecinţă, întregul univers manifestat reprezintă simultan propria sa expresie şi experienţă.

Omniscienţa este omnipotentă şi omniprezentă. Nu există nici o distanţă între cunoscut şi necunoscut. Cunoscutul se manifestă din necunoscut numai prin acţiunea de a întreba. Empire State Building a fost creat mai întâi în mintea arhitectului său. Conştiinţa umană este agentul prin care un concept nevăzut este transformat în experienţa

sa manifestată, „acea clădire" şi, prin aceasta, devine fixat în timp. Putem vedea limpede ceea ce „s-a petrecut" pe strada 32 în New-Yorkul anilor '33. Dar şi ceea ce „s-a întâmplat" în conştiinţa arhitectului este înregistrat, de asemenea, în baza de date a conştiinţei. Amândouă aspectele există, dar în domenii senzoriale diferite. Prin transformarea conceptului în cărămidă şi oţel, arhitectul n-a făcut decât să ne dea ocazia să-i experimentăm viziunea.

Noi, oamenii „normali", suntem cu totul absorbiţi de funcţia nostră de transformatori ai conceptelor de la nivelul invizibil, ABC, la cel perceptibil senzorial A—>B—>C. Persoanele extraordinare (pe care noi le numim mistice), trăiesc în mod fundamental în lumea modelului invizibil ABC, adică în domeniul complet lipsit de formă al conştiinţei pure. Acestor persoane le este evidentă originea tuturor lucrurilor; ele nu sunt deloc interesate de procesul de a face lucrurile vizibile şi manifestate. în viaţa de zi cu zi, aceştia sunt oamenii creativi care încep noi activităţi şi lasă apoi pe seama altora execuţia şi coordonarea. Cei şi mai avansaţi - misticii -concluzionează că singurul lucru ,reaP este nivelul lor de conştiinţă ABC, iar lumea perceptibilă este vis sau iluzie. Totuşi, trebuie subliniat faptul că acesta nu este decât un alt punct de vedere la fel de limitat. Nici realul, nici irealul nu există, există numai ceea ce este. Ceea ce există este aşa cum este, din toate punctele de vedere sau din nici unul.

Existenţa este de neimaginat în lipsa formei, dar ea reprezintă totuşi realitatea ultimă, care include deopotrivă yin şi yang, nemanifestatul şi manifestatul, cele cu formă sau cele fără formă, văzutul şi nevăzutul, temporalul şi atemporalul. Astfel, lumea reală este în mod simultan cea Reală, pentru că ceea ce reprezintă Toată Posibilitatea trebuie să includă tot ceea ce este. Prin urmare, creaţia este ori una continuă, ori n-ar putea exista deloc. A căuta „începutul" creaţiei înseamnă a porni de la noţiunea artificială a timpului. „începutul" unui lucru aflat dincolo de timp nu poate fi localizat în timp. Big-bang-ul poate avea loc numai în mintea observatorului.

Universul este foarte cooperant. Dar dat fiind că universul nu este diferit de conştiinţa însăşi, el este gata să creeze orice dorim să găsim „dincolo de noi". Problema este la conceptul de cauză, care presupune existenţa unei curgeri a timpului, o secvenţialitate, un şir de evenimente. Dacă ieşim din timp nu mai există nici un fel de cauze. Am putea spune că lumea manifestată îşi are originea în cea nemanifestată, dar acest fapt va implica din nou nişte serii cauzale secvenţiale în timp, ca de exemplu nemanifestat—^manifestat. Odată ce depăşim această perspectivă temporală, împreună cu restricţia sa implicită de înţelegere a unei singure secvenţe, nu mai există înainte

Page 86: Ochiul sinelui   david r. hawkins

sau înapoi. Apoi, este la fel de just să afirmăm că şi reciproca e valabilă - deci că universul manifestat îl determină pe cel nemanifestat, fapt care, la un anumit nivel al înţelegerii, se poate demonstra ca adevărat. Dacă, de exemplu, privim electronii înşiraţi pe o parte a spaţiului dielectric şi protonii aşezaţi la o distanţă egală pe partea cealaltă, cum oare ne putem da seama cine îl determină pe celălalt să se alinieze? în mod similar, deşi vindecarea este o consecinţă a compasiunii, compasiunea nu constituie „cauza" acesteia. în cadrai câmpului energetic de la nivelul 600 sau la cele superioare acestuia, aproape orice va avea puterea de a vindeca.

Deşi sursa întregii vieţi şi a tuturor formelor este, prin necesitate, mai mare decât manifestările sale, ea nu este diferită şi nici separată în vreun fel de acestea. Nu există nici un artefact conceptual al separaţiei dintre creator şi creaţia sa. După cum se spune şi în Scriptură, ceea ce a fost, este şi va fi întotdeauna.

Timpul este locul geometric al tuturor percepţiilor unei holograme care, de fapt, este completă. El nu este decât un efect senzorial subiectiv al unui punct de vedere care se schimbă progresiv. într-o hologramă nu există nici un început şi nici un sfârşit. Ea este deja completă din toate punctele de vedere; de fapt, chiar şi aparenţa de a fi „neterminată" constituie o parte a completitudinii ei. Chiar şi fenomenul de „dezvăluire" în sine reflectă un punct de vedere limitat. Nu există un univers „dezvăluit" sau „învăluit"; există numai o stare de conştientă progresivă. Percepţia noastră conform căreia evenimentele se petrec în timp se aseamănă cu aceea a unui pasager dintr-un tren care priveşte peisajul ce se lasă dezvăluit în faţa lui. Dar afirmaţia că peisajul se dezvăluie în faţa călătorului reprezintă la urma urmei o simplă figură de stil; de fapt nimic nu se dezvăluie şi nimic nu se manifestă. Singurul lucru care există este evoluţia conştientei.

Aceste paradoxuri se dizolvă în paradigma mai largă care include ambele contrarii, în care opoziţiile înseşi nu reprezintă altceva decât punctele de reper ale observatorului. De la nivelul 600 al conştiinţei, această depăşire a contrariilor se petrece spontan. Noţiunea conform căreia există un „cunoscător" şi un „cunoscut" este în sine dualistă, pentru că implică de fapt o separare între subiect şi obiect. Creatorul tuturor celor din cer şi de pe Pământ, tuturor celor vizibile şi invizibile, stă deasupra tuturor contrariilor, include toate contrariile şi este una cu toate contrariile. Prin urmare, existenţa este numai afirmarea următorului fapt: conştienta e conştientă de conştienta sa şi de expresia conştiinţei sale.

Ontologia nu trebuie să fie speculativă. De fapt, ea nu estealtceva decât teologia existenţei; oricine este conştient de propria saexistenţă are deja acces la cele mai înalte formulări ale ontologiei sichiar dincolo de acestea. Există un singur adevăr absolut- toatecelelalte sunt semi-facte extrase din artefacturile perspectivei limitatea poziţionalităţii. „A fi sau a nu fi" nu reprezintă o alegere- omul sepoate decide să fie una sau alta, dar s&fie, pur şi snnplu, este singurulfapt care există. 6

Toate aceste lucruri au fost exprimate în diverse momente din istoria intelectuală a omului de către înţelepţii care au depăşit dualitatea. Dar chiar şi atunci, a pretinde că înţelegerea non-dualitătii existenţei este superioară considerării existenţei ca pe o dualitate nu înseamnă decât să cădem într-o altă iluzie. De fapt, nu există nici dualitate, nici non-dualitate; există numai conştienta Numai conştienta poate afirma că se află dincolo de conceptele de , a exista" sau „a nu exista". Acest lucru este astfel deoarece conştienta e singura care poate cuprinde ideea de „a exista".

Conştienta este chiar dincolo de conştiinţă. Prin urmare se poate spune că Absolutul nu poate fi cunoscut exact tocmai pentru faptul că se situează dincolo de cunoaştere - sau mai exact spus peste atingerea conştiinţei. Cei care au ajuns la această stare de conştientă spun că nu poate fi descrisă şi că nici nu poate avea un sens în lipsa experimentării contextului ei. Fără îndoială, aceasta este adevărata stare a Realităţii, modul său universal şi etern, numai că noi nu reuşim să o recunoaştem. Acest tip de recunoaştere constituie esenţa iluminării şi încununarea supremă a evoluţiei conştiinţei în punctul transcendenţei sinelui.3

Page 87: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Capitolul XX

Evoluţia Conştiinţei

Miile de calcule şi nenumăratele calibrări reieşite din testarea kinesiologică a indivizilor şi din analiza istoriei au indicat faptul că, în medie, evoluţia pe scara conştiinţei pentru ansamblul populaţiei este de aproximativ cinci puncte pe parcursul unei vieţi întregi. Se pare că reţinem în mod obişnuit doar câteva lecţii din milioanele de experienţe individuale de pe parcursul vieţii noastre. Atingerea înţelepciunii presupune o cale lentă şi dureroasă, şi puţini sunt cei dispuşi să-şi abandoneze opiniile încetăţenite, chiar dacă sunt neadevărate. Rezistenţa la schimbare sau la creştere este considerabilă. Se pare ca majoritatea oamenilor sunt mai degrabă dispuşi să moară decât să-şi schimbe sistemele de credinţă care îi reţin la nivelele inferioare ale conştiinţei.

Dacă acest fapt este adevărat, atunci ce previziuni se pot face cu privire la destinul condiţiei umane? Ne putem aştepta numai la cinci puncte de evoluţie pe generaţie? Această întrebare tulburătoare merită toată atenţia noastră.

în primul rând, după cum putem observa din distribuţia nivelelor conştiinţei în rândul populaţiei lumii, un număr uriaş de reprezentanţi ai speciei noastre se găsesc în partea inferioară a scalei evoluţiei pentru că se bazează încă pe forţă pentru a-şi compensa lipsa de putere. Unele civilizaţii mai avansate din punct de vedere cultural prezintă mai multe diferenţe. Japonezii şi-au însuşit lecţiile din cel de-al doilea război modial şi au realizat un mare salt colectiv în evoluţia lor. Pe de altă parte, nivelul de conştiinţă al Americii s-a prăbuşit de-a dreptul în urma războiului din Vietnam; ce s-a învăţat din această experienţă rămâne de văzut.

Din nefericire, modul nostru de divertisment se îndreaptă în general spre senzaţionalismul emoţional, şi de aceea duce la violenţă. La televizor crima reprezintă meniul nocturn al familiei; copiii noştri cresc cu un regim mental în care crima e prezentată constant. Americanii au învăţat să iubească violenţa: cu cât e mai groaznic, cu atât mai bine. Cruzimea şi dezastrul au devenit un status-quo. In oraşul Phoenix, unde tocmai fusese respinsă o iniţiativă care punea

problema ca permisele de port-armă pentru copii să fie eliberate numai după consimţământul prealabil al părinţilor, ABC News din 1 ianuarie 1993 a relatat ca un copil de doi ani şi jumătate a fost omorât de unul de trei ani. Se pare că societatea instituţionalizează anumite nivele ale conştiinţei, care au devenit o caracteristică predominantă pentru numeroase categorii sociale.

Mai există totuşi şi liberul arbitru, un potenţial considerabil pentru mobilitatea individuală şi varietatea experienţei umane, creând posibilitatea opţiunilor alternative. Din studiul nostru asupra fizicii teoretice avansate, dinamicilor nonlineare şi naturii ecuaţiilor nonlineare a reieşit clar că, măcar în teorie, alegerea este nu numai posibilă, ci şi inevitabilă. Neregularitatea apare din regularitate; toate modele de atracţie sunt legate unul de celălalt, chiar dacă această legătură constă într-un singur „fir de păr", după cum se spune. Dar oare care este mecanismul exact al alegerilor transformative? Ce anume le determină? Ce elemente le produc şi în ce mod? Acesta e un subiect crucial, referitor la care au fost definite foarte puţine principii.

Creşterea şi dezvoltarea sunt neregulate şi nonlineare. Practic, nu se ştie nimic despre natura esenţială a creşterii sau a oricărui „proces" de acest tip din natură. Nimeni nu a studiat niciodată natura vieţii înseşi, ci doar imaginile şi consecinţele ei. Pur şi simplu, nu a existat nici un tip de matematică adecvată pentru a o înţelege; ecuaţiile diferenţiale lineare ne-au condus numai la aproximări, nu şi la esenţă. O simplă sămânţă care încolţeşte produce minuni incredibile, graţie unei magii intrinseci pe care nu o putem înţelege sub nici o formă.

După cum s-a observat, creşterea - atât cea individuală cât şi cea colectivă - se poate produce fie lent, fie brusc. Ea nu este limitată de constrângeri, ci de tendinţe. Există întotdeauna nenumărate opţiuni la dispoziţia noastră, dar sunt alese foarte rar deoarece au nevoie de un context care să le facă atrăgătoare. Orizontul de alegere al fiecăruia dintre noi este limitat de viziune.

Contextul, valoarea şi semnificaţia constituie numai nişte termeni diferiţi pentru a exprima o ţesătură subtilă de modele energetice din cadrul unui câmp de atracţie oganizator - care este el însuşi doar o parte dintr-unul şi mai mare, şi aşa mai departe, într-un continuum infinit prin univers, incluzând în cele din urmă câmpul total al conştiinţei înseşi. Deşi simpla magnitudine a unor asemenea modele energetice complexe pare a fi dincolo de puterea de cunoaştere a omenirii, totalitatea sa este totuşi înţeleasă de indivizii a căror conştiinţă trece de nivelele 600-700. Acest fapt ne dă o idee

Page 88: Ochiul sinelui   david r. hawkins

despre enorma capacitate de înţelegere deţinută de cei cu o conştiinţă avansată.

Cel mai important element al facilitării evoluţiei conştiinţei este o atitudine de disponibilitate, care deschide mintea spre o posibilă validare a unor ipoteze noi. Deşi motivele schimbării sunt la fel de multe ca nenumăratele faţete ale condiţiei umane, s-a observat adesea că ele apar spontan atunci când mintea este pusă în faţa unui puzzle sau a unui paradox. In cadrul anumitor discipline (cum ar fi Zen), crearea deliberată a unui asemenea impas constituie o metodă obişnuită, menită rafinării unui salt al conştientei.

Pe scala conştiinţei pe care am prezentat-o există două praguri critice care permit o evoluţie majoră. Primul se găseşte la 200, nivelul de unde începe puterea. Aici se iveşte disponibilitatea de a înceta să ne mai învinovăţim şi de a accepta responsabilitatea faptelor, sentimentelor şi opiniilor noastre. Atâta timp cât proiectăm în afara noastră cauzele şi responsabilitatea, vom rămâne în limitele modelului lipsit de putere al victimizării. Al doilea prag se găseşte la nivelul 500. El poate fi atins printr-un stil de viaţă pus sub semnul iubirii şi iertării, prin exersarea bunătăţii necondiţionate faţă de toate persoanele, lucrurile sau evenimentele - fără excepţie. (în cadrul grupurilor de recuperare bazate pe cele 12 trepte, se spune că nu există resentimente justificate. Chiar dacă cineva „ţi-a făcut rău", eşti încă liber să-ţi alegi răspunsul şi să poţi scăpa de resentiment.) Odată ce luăm această decizie - şi pe măsură ce percepţia noastră evoluează la rândul ei - vom începe să experimentăm o lume diferită, mai benefică.

Iniţial este foarte antrenant să înţelegem că atitudinile pot schimba lumea pe care o experimentăm şi că există numeroase căi valide de a o experimenta. Dar - ca şi în cazul în care privim o hologramă - ceea ce vedem depinde total de poziţia din care privim. Dar oare care poziţie reprezintă de fapt „realitatea"?

In realitate, avem de-a face cu un univers holografic. Fiecare punct de vedere reflectă o poziţie definită prin nivelul unic de conştiinţă al privitorului. Dacă eşti de această parte a hologramei, percepţia ta nu va fi deloc asemănătoare cu a aceluia care stă pe partea cealaltă. „E nebun!" - iată o reacţie obişnuită în faţa unei discrepanţe atât de mari. Lumea este de fapt un şir de holograme cu dimensiuni nelimitate, şi nu aşa cum se spune deseori, un şir de oglinzi - care sunt fixate în timp şi spaţiu şi oferă numai o singură reflectare. Experienţa auditivă este şi ea o parte a seriilor holografice ale câmpurilor de atracţie ce aparţin tuturor sunetelor care au existat vreodată. Lumea fizică este şi o lume tactilă. Are textură, culoare,

dimensiune şi legături spaţiale, cum sunt poziţia şi forma. Fiecare dintre acestea face parte dintr-o secvenţă principală care, laolaltă cu toate celelalte calităţi, merge spre „negura timpului", spre sursa originară a existenţei sale, care este acum.

Putem spune că o hologramă se află într-un proces continuu; ea este în sine un proces. într-o hologramă tridimensională nimic nu este fixat. Dar într-o hologramă cu patru dimensiuni? Va include simultan toate modalităţile posibile ale sinelui. A schimba se pare că înseamnă a mişca prin timp, dar dacă timpul însuşi este depăşit, atunci nu mai există nici noţiunea de succesiune temporală. Dacă totul se petrece acum, nu există nimic care să se scurgă de aici dincolo. Fiecare hologramă este în sine o proiecţie evolutivă de la o matrice de evenimente nonlineară şi infinită, evenimente care nu sunt legate în mod cauzal, ci sunt sincronice. Apoi, de la nivelele perceptuale 600 şi 700, ceea ce a fost, ceea ce este şi ceea ce va fi sunt înţelese fără ajutorul cuvintelor printr-o posibilitate holografică completă şi simultană.1 Abia în acest context începe să capete sens termenul „inefabil".

Permiteţi-ne să încercăm să clarificăm toate acestea printr-un exemplu. Imaginaţi-vă un 'vagabond' la un colţ de stradă:

într-un cartier modern dintr-o metropolă se află un bătrân îmbrăcat în haine zdrenţăroase, singur, care se sprijină de zidul unei clădiri elegante. Să-1 observăm din pespectiva diferitelor nivele ale conştiinţei, punctînd diferenţele modului în care este perceput.

De la nivelul 20 (punctul cel mai de jos al scalei, nivelul Ruşinii), vagabondul este murdar, dezgustător, dizgraţios. La nivelul 30 (al Vinovăţiei) el va fi învinuit pentru condiţia sa. Este ceea ce merită, probabil nu este decât un escroc leneş. La nivelul 50 (definit de lipsa speranţei), condiţia lui pare disperată, o mărturie zdrobitoare a faptului că societatea nu poate face nimic pentru cei care nu au un adăpost. La nivelul 75 (Durerea) bătrânul apare tragic, fără prieteni şi foarte singur.

La nivelul 100 al conştiinţei (Frica), îl putem vedea ca pe o ameninţare socială. Poate că ar trebui să chemăm poliţia înainte să facă o infracţiune. La nivelul 125 (Dorinţa), el ar putea reprezenta o problemă frustrantă - de ce nu face nimeni nimic? La nivelul 150 (Mânia), bătrânul poate părea violent sau, pe de altă parte, o persoană poate fi furioasă pentru faptul că asemenea probleme există. La nivelul 175 (Mândria), bătrânul nostru poate fi văzut ca o ruşine pentru societate, ca o persoană căreia îi lipseşte respectul de sine pentru a-şi îmbunătăţi propria condiţie. La 200 (nivelul Curajului), vom fi poate motivaţi să ne întrebăm dacă nu există cumva vreun

Page 89: Ochiul sinelui   david r. hawkins

adăpost în apropriere pentru persoanele de tipul acesta; de fapt, el nu are nevoie decât de un serviciu şi un loc al său.

La nivelul 250 (Neutralitatea) vagabondul apare bine, poate chiar interesant. „Trăieşte şi lasă-i şi pe ceilalţi să trăiască", am putea spune; de fapt, bătrânul nu face pe nimeni să sufere. La nivelul 310 (Disponibilitatea) am putea decide să coborâm şi să vedem dacă îl putem încuraja cumva pe bătrânul din colţ, sau să ne angajăm ca voluntari pentru un timp la un adăpost din apropriere. La 350 (nivelul Acceptării), bătrânul ne intrigă. Probabil că are de spus o poveste interesantă; se află aici din motive pe care poate nu le vom înţelege niciodată. La nivelul 400 (Raţiunea), bătrânul reprezintă un simptom al bolii economice şi sociale actuale, sau poate doar un bun subiect pentru un studiu psihologic aprofundat.

La nivelele superioare, bătrânul începe să pară nu numai interesant, dar şi prietenos, chiar plăcut. Poate că vom avea curiozitatea să vedem cine a fost, poate chiar este un om care a depăşit barierele sociale şi s-a eliberat, un bătrânel vesel, plin de înţelepciunea vârstei care apare pe faţa lui şi de calmul care provine din indiferenţa faţă de lucrurile materiale. La nivelul 600 (Pacea), el apare ca o expresie temporară a propriului nostru sine.

Atunci când îl vom contacta, vom observa că răspunsurile bătrânului vor varia în funcţie de aceste nivele diferite ale conştiinţei. Alături de unii oameni se va simţi în siguranţă, în vreme ce alături de alţii va fi deprimat sau înfricoşat. Unii îl vor înfuria, alţii îl vor bucura. în consecinţă, pe unii îi va evita, iar pe alţii îi va primi cu bunăvoinţă. (De aceea se spune că întâlnim în viaţă ceea ce oglindim.)2

Cam atât despre modul în care propriul noastru nivel de conştiinţă decide ceea ce noi vedem, lumea pe care noi o întâlnim ca observatori pasivi. Este la fel de adevărat că dacă am aplica această idee la realitatea din faţa noastră, vom reacţiona în funcţie de nivelul percepţiei noastre. Evenimentele externe pot defini condiţiile, dar nu pot determina nivelul conştientei răspunsului uman. Putem lua în considerare, ca pe un exemplu sugestiv, şi situaţia sistemului penal actual.

Repartizaţi într-un mediu identic şi extrem de stresant, diferiţii locatari ai penitenciarelor reacţionează în moduri extraordinar de variate, în funcţie de "locul de unde provin". Deţinuţii a căror conştiinţă se află la punctul cel mai jos al scalei încearcă uneori să se sinucidă în închisoare. Alţii devin psihotici şi deziluzionaţi de sentimente de vinovăţie. Alţii, în aceleaşi condiţii, se descurajează, amuţesc şi nu mai mănâncă. Unii stau cu capul sprijinit în mâini,

încercând să-şi ascundă lacrimile incipiente ale durerii. O stare foarte frecventă este frica, manifestată fie prin defensivă paranoică, fie prin parazitism ostentativ. în aceeaşi închisoare putem observa şi prizonieri cu un nivel energetic mai ridicat, violenţi şi ofensivi. Mândria este pretutindeni, chiar şi sub forma atitudinilor de tip "macho" sau a dominaţiei.

Prin contrast, unii deţinuţi găsesc curajul de a înfrunta adevăratul motiv pentru care sunt acolo şi încep să-şi privească în mod sincer viaţa. Dar vor exista mereu şi cei care ştiu să rezolve totul cu pumnul. La nivelul Acceptării, observăm prizonieri care caută sprijin din exterior şi se alătură unor grupuri de ajutor. Nu este neobişnuit nici faptul ca un deţinut temporar să înceapă să fie interesat de lectură, de studiu în biblioteca închisorii, sau să devină avocat (unele dintre cele mai bune cărţi ale istoriei au fost scrise în închisoare). Un număr redus de prizonieri trec printr-o transformare a conştiinţei şi devin iubitori şi generoşi faţă de semenii lor. în plus, nu este nou nici faptul ca un prizonier aliniat la câmpurile energetice superioare să evolueze profund din punct de vedere spiritual, sau chiar să caute activ iluminarea.

Felul în care reacţionăm depinde foarte mult de lumea în faţa căreia reacţionăm. Ceea ce devenim, la fel ca lucrurile pe care ie vedem, sunt amândouă determinate de percepţie. Este interesant de observat că, pe măsură ce coborâm spre limita inferioară a scalei, ne e tot mai greu să menţinem contactul cu privirea celuilalt. La limita de jos, contactul vizual este evitat în întregime. Prin contrast, cu cât urcăm mai mult pe scala conştiinţei, cu atât mai caracteristică devine capacitatea de a menţine o privire fixă şi chiar profundă în ochii celuilalt. Cu toţii cunoaştem privirea ferită specifică sentimentului de vinovăţie, sclipirea ostilităţii şi privirea largă şi neclintită a inocenţei. Puterea şi percepţia merg mănă-n mână.

Dar oare cum funcţionează percepţia; care este mecanismul ei? Faptul că percepţia este prin excelenţă subiectivă este demonstrat printr-o observaţie banală: suntem cu toţii familiari cu exemplul unui proces simulat într-o şcoală de drept, în care diverşi martori relatează perspective divergente ale aceluiaşi eveniment. Mecanismul percepţiei se aseamănă cu o sală de cinema unde proiectorul este însăşi conştiinţa. Formele de pe banda filmului sunt modelele energetice de atracţie, iar imaginile care se succed pe ecran reprezintă lumea aşa cum este percepută de noi şi pe care o denumim "realitate". Se poate spune că primele sunt câmpurile de atracţie ABC

Page 90: Ochiul sinelui   david r. hawkins

din minte, iar scenele care se succed pe ecran reprezintă A—>-B—»C-ul observat ca lume fenomenologică.

Această schemă generează un model pentru o mai bună înţelegere a naturii cauzalităţii, cauzalitate care intervine la nivelul filmului, nu la nivelul ecranului. Din cauza faptului că de regulă, lumea îşi canalizează eforturile asupra ecranului vieţii (la nivelul A-+B-+C), aceste strădanii devin ineficiente şi costisitoare. Cauzalitatea provine de la modelele de atracţie ale nivelelor energetice, ABC-ul configurărilor imprimate pe filmul minţii, iluminate de conştiinţă.

Natura curentului conştiinţei, modelul său de gândire, percepţie, simţire şi memorie, este consecinţa antrenării câmpului energetic de atracţie de care este la rândul lui dominat. Este util să observăm că această dominaţie este voluntară. Nu este impusă, ci este urmarea alegerilor, credinţelor şi scopurilor fiecăruia dintre noi.

Prin consens, noi ne sincronizăm cu modelul unui câmp energetic care implică anumite stiluri de procesare şi ne influenţează toate deciziile în concordanţă cu respectivele seturi de valori şi semnificaţii. Ceea ce din perspectiva unui nivel pare să fie o informaţie importantă şi interesantă poate părea plictisitoare şi chiar respingătoare la alt nivel; adevărul este subiectiv. Această idee poate fi înfricoşătoare. Evoluţia actuală a ştiinţei la stadiul de oracol infailibil este o expresie a nesiguranţei şi a dorinţei noastre de a simţi că există ceva măsurabil, o lume obiectivă şi universal previzibilă „dincolo de noi", pe care să ne putem baza.

Dar, depăşind distorsiunile emoţionale ale percepţiei, ştiinţa însăşi creează, la rândul ei, o altă distorsiune conceptuală - cea provocată de limitarea parametrilor săi. Ştiinţa trebuie să înlăture datele din context pentru a le putea studia dar, cu toate acestea, contextul este singurul care poate da datelor întreaga lor semnificaţie şi valoare. Descoperirile realizate prin intermediul fizicii teoretice avansate pot fi atinse de la orice câmp organizat al cunoaşterii umane. Cu cât analizăm mai detaliat structura lumii „de dincolo", cu atât mai mult vom descoperi că nu examinăm altceva decât natura proceselor complexe ale conştiinţei. Singurul lucru care este „dincolo de noi" e conştiinţa însăşi. Tendinţa obişnuită de a crede altfel constituie iluzia noastră fundamentală, o vanitate a minţii umane care tinde întotdeauna să-şi perceapă subiectul său vremelnic ca fiind„eu".

Din punct de vedere obiectiv se poate observa că gândurile aparţin în realitate conştiinţei lumii; mintea individuală nu face decât să le proceseze în forma unor combinaţii şi permutări noi. Ceea ce

par a fi gânduri originale provin numai prin intermediu] geniului şi sunt simţite în mod invariabil de către autorii lor ca fiind găsite sau primite de undeva, nu create. Fiecare dintre noi este unic în felul său, aşa cum doi fulgi de zăpadă nu pot fi la fel; dar, cu toate acestea, nu suntem altceva decât nişte fulgi de zăpadă.

Moştenim cu toţii condiţia minţii umane printr-o naştere pe care nu noi am cerut-o. Pentru a trece peste limitele minţii, este necesar să o detronăm de tirania ei în care se percepe ca fiind arbitrul unic al realităţii. Mintea conferă o amprentă de autenticitate pe filmul vieţii pe care îl vede întâmplător; natura sa este să ne convingă de faptul că perspectiva sa unică a experienţei este cea originală. Fiecare individ încearcă sentimentul secret că numai propria experinţă asupra lumii este corectă.

In discuţia noastră despre nivelele conştiinţei am observat că una din părţile inferioare ale Mândriei este negarea. Fiecare minte se angajează în negare pentru a-şi putea proteja „corectitudinea". Acest fapt dă naştere la fixaţii şi la rezistenţă în faţa schimbării, lucruri care împiedică conştiinţa medie să avanseze mai mult de cinci puncte pe parcursul unei vieţi. întotdeauna, salturile mari în nivelul conştiinţei sunt precedate de înlăturarea iluziilor de tipul „Eu ştiu". Adeseori, singurul mod în care o persoană poate ajunge la această deschidere spre schimbare este să se lovească de „pragul de jos" prin intermediul unor întâmplări care duc la un sistem de credinţe inutile. Lumina nu poate intra într-o cutie închisă ermetic; partea pozitivă a unei catastrofe poate reprezenta o deschidere spre un nivel mai înalt de conştientă. Dacă viaţa este privită ca un mentor atunci ea va deveni exact acest lucru. Dacă lecţiile dureroase ale vieţii nu sunt transformate - prin smerenie - în porţi spre evoluţie şi creştere, vor fi irosite.

Suntem martori, observăm, înregistrăm procesări aparente ale experienţei. Dar în conştienta însăşi nimic nu se întâmplă de fapt. Conştienta înregistrează doar ceea ce experimentăm; experimentarea nu are nici un efect asupra ei. Conştienta constituie câmpul de atracţie atotcuprinzător al puterii nelimitate care se identifică însăşi cu viaţa. Şi nu există nimic din ceea ce crede mintea care să nu fie eronat la un nivel mai înalt al conştientei.

Mintea se identifică cu propriul său conţinut. Este creditată şi blamată deopotrivă pentru ceea ce primeşte, deoarece ar fi umilitor pentru vanitatea minţii să admită că singurul lucru pe care îl face este să experimenteze sau, mai exact spus, să experimenteze experimentarea. Mintea nu experimentează nici măcar lumea, ci doar rapoarte senzoriale despre aceasta. Chiar şi gândurile cele mai

Page 91: Ochiul sinelui   david r. hawkins

strălucitoare şi sentimentele cele mai profunde reprezintă numai experienţă; avem doar o funcţie: să experimentăm experienţa.

Cea mai importantă limitare a conştiinţei este inocenţa sa. Conştiinţa este credulă, crede tot ce aude. Conştiinţa este precum hardul unui computer, care permite rularea oricărui program instalat în el. Niciodată nu ne pierdem inocenţa propriei conştiinţe; ea va persista, naivă şi credulă, exact ca un copil impresionabil. Singurul ei scut de apărare este o conştientă care discerne şi care examinează programul cu care intră în contact.

De-a lungul veacurilor s-a observat că simpla cercetare a minţii tinde să crească nivelul conştiinţei.3 O minte observată devine mai umilă şi începe să renunţe la pretenţiile sale de omniscienţă. Poate surveni apoi o creştere a conştientei. Odată cu umilinţa, vine şi capacitatea de a râde de noi înşine şi, urcând pe scară, ajungem la starea de a fi mai puţin victima minţii şi mai mult stăpânul ei.

De la concepţia că noi „suntem" mintea noastră, vom începe să înţelegem faptul că avem o minte, şi că tocmai mintea este cea care are gânduri, credinţe, sentimente sau opinii. In cele din urmă, vom ajunge la concluzia că toate gândurile noastre sunt împrumutate din marea bază de date a conştiinţei şi că nici nu au fost vreodată ale noastre. Sistemele de gândire predominante sunt primite, absorbite, ne identificăm cu ele şi, după un interval dat de timp, sunt înlocuite de noi idei, potrivite cu natura noastră. Cu cât acordăm mai puţină valoare unor astfel de noţiuni trecătoare, cu atât îşi vor pierde capacitatea de a ne domina. Astfel, experimentăm o eliberare progresivă, deopotrivă de minte şi a minţii. La rîndul său, aceasta se transformă într-o nouă sursă de plăcere; iar plăcerea existenţei înseşi se maturizează pe măsură ce evoluăm pe scala conştiinţei.

Capitolul XXI

Studiul Conştiinţei Pure

Filosofia tradiţională a reflectat asupra diverselor aspecte ale conştiinţei, iar expresiile acesteia precum mintea sau emoţia au fost studiate de ştiinţele clinice. Ceea ce nu a fost însă niciodată studiat clinic e natura conştiinţei umane înseşi.

în medicină, prezumţia conform căreia conştiinţa nu este decât o funcţiune a creierului se reflectă în afirmaţii de genul: „Pacientul redevenea conştient". Această perspectivă îngustă a presupus că, de fapt, conştiinţa este un fenomen fizic lumesc, o prioritate auto-evidentă a experienţei despre care nu trebuia spus nimic mai mult.

Speculaţiile privind destinul conştiinţei umane la moartea individului au constituit un punct recurent de interes. Oare puterea vieţii şi a conştientei provine dintr-o bază fizică? Oare corpul este acela care susţine viaţa conştientă sau invers - puterea vieţii e cea care susţine corpul? Deoarece modul în care e pusă întrebarea este determinat de preconcepţiile referitoare la cauzalitate ale examinatorului, nivelul la care se găseşte acesta va predetermina natura răspunsului; fiecare examinator va realiza un răspuns direct proporţional cu nivelul său de conştiinţă.

Pentru un om de ştiinţă materialist întrebarea va părea absurdă, un exerciţiu sterp al tautologiei. Pentru cei de la celălalt pol, cei „iluminaţi", întrebarea va părea comică, iar percepţia limitată pe care o sugerează îi va face să încerce un sentiment de compasiune. Omul obişnuit va aroga de regulă competenţa de a răspunde la respectiva întrebare credinţei sau învăţăturilor religioase convenţionale.

Toate discuţiile despre viaţă, moarte şi soarta finală a conştiinţei trebuie în mod necesar să reflecte diferenţele de context. Reciproca maximei lui Descartes: „Gândesc, deci exist." este „Exist, deci gândesc." Din cauza faptului că gândirea se produce ca formă, Descartes are dreptate; ceea ce are formă trebuie deja să existe pentru a putea avea formă. „Eu sunt" este o afirmaţie a conştientei care mărturiseşte faptul că acea capacitate de experimentare este independentă de formă.1 Descartes pleacă de la premisa unei conştiinţe care devine conştientă de ea însăşi numai prin intermediul

Page 92: Ochiul sinelui   david r. hawkins

formei. Dar persoanele iluminate ale istoriei au contrazis acest punct de vedere, considerând conştiinţa ca fiind dincolo de formă şi afirmând că ea este, într-adevăr, matricea omnipotentă din care apare forma. Fizicienii moderni sunt de aceeaşi părere, spre exemplu David Bohm şi conceptul său despre universul „învăluit" şi „dezvăluit".

în absenţa conştiinţei nu ar exista nimic care să experimenteze forma. Se poate spune, de asemenea, că forma (ca produs al percepţiei fără o existenţă independentă), este trecătoare şi limitată, în timp ce conştiinţa este atotcuprinzătoare şi nelimitată. Cum e posibil ca tocmai cele trecătoare, cu un început şi un sfârşit bine determinat, să le creeze pe cele fără formă, atotcuprinzătoare şi omniprezente? Cu toate acestea, dacă înţelegem faptul că însăşi noţiunea de limitare este doar un produs al percepţiei, fără nici o realitate intrinsecă, atunci problema se va rezolva de la sine: forma devine o expresie a celor lipsite de formă. Din punct de vedere ontologic, conştiinţa este un aspect al „Sinelui", al „Fiinţării", fiind implicit cuprinsă în ideea prin care omul se defineşte pe sine. Calitatea umanităţii este numai o expresie a fiinţării.

De fapt, subiectul principal al cercetării noastre este modul în care operează conştiinţa în fiinţele umane. Deşi conştiinţa în sine poate fi intangibilă, ea este intrisecă în orice comportament uman. Din perspectiva acestei lucrări, problema este cum anume poate fi explicată din punct de vedere clinic (într-un fel corect şi semnificativ, care să fie verificabil ştiinţific) legătura dintre conştiinţă şi comportament. Din fericire, kinesiologia demonstrează categoric expresia fizică a receptivităţii la senzaţii prin reacţia instantanee a corpului la evenimentele experimentate în cadrul conştiinţei. Această tehnică oferă o metodă elegantă cu un punct final bine determinat care poate fi calibrat, înregistrat şi reprodus în mod experimental.

Caracteristicile Conştiinţei Pure

Perspectiva noastră asupra conştiinţei este legată de conceptul de sine. Cu cât este mai limitată semnificaţia sinelui, cu atât mai mic este parametrul de experimentare. Paradigmele restrictive ale realităţii au efecte globale. Spre exemplu, studiile referitoare la „sărăcie" au evidenţiat că aceasta nu este numai o condiţie financiară, ci că există şi o sărăcie evidenţiată printr-o lipsă a prietenilor, abilităţilor de vorbire, educaţiei, abilităţilor sociale, o sărăcie a resurselor, a sănătăţii şi, în fine, o sărăcie a nivelului

general de fericire. Rezultă din cele de maiprivită ca un atribut caracteristic unei ima «ni T f S&ăC,a *"** f'care duce la o paupentate a resuX^Nu Tf ***" ^financiară, ci un nivel al constantei.' En«SafV- * ^conştiinţei calibrează în jurul valori, de 60. "' mVeI **

Identificarea şi, prin urmare exnm-i^t,, ■ , •o identificare a sinelui cu coŢu nostT% T™ *** * *"*** "apoi cum anume putem ^^TJZ^lTT^.ntennediul observaţiei, vom concluziona T^TJ^- feste înregistrată de simţuri. întrebarea geneTatf flT rurmătoarea: ce anume posedă conştienta sfmtuntr/r *", experimenta oare ceea ce transmit simţurile^ K I CT/1

putem nrai mare Ş1 mai cuprinzător, care t^j^6^^ pentru ca organismul fizic să poată experimenta ceea ce "te ^ mic; acel ceva este mintea. Ne identificăm ™ „ , mintea exnerimentea™ „J f

iaeMltlcam cu c°rpul nostru deoarececant^^

S ÎS?""-" ° ™—- ™ ̂ i

Apare astfel încă o întrebare: cum putem şti ce anumeexperimentează mintea? Putem certificintrosnectie ră oâ^.rU certiiica, pnn observat ie şiSă ceva deonotnv] ? *? ^^™^ pe ele însele, dar căexista ceva -deopotrivă anterior şi dincolo de gânduri - care fără săşi schimbe identitatea în funcţie de conţinutul lor, le expenme^eazăsuccesiunea. ' experimentează

Ce anume - sau cine - poate observa «; „™+ <-toate fenomenele subiective /obiect t^^^£Z^ZÎT^eXPT^Q Ş1 conştieTÂmânTSelementele sunt pur subiective. Conştiinţa nu este determinată deconţinu ; gândurile care plutesc în conştiinţă sunt precumTestfcareînoată m ocean Existenta oceanului este independent d pesfTconţinutul măr,, nu defineşte natura ape, Ca lraia ,conştiinţa iluminează obiectul observat *? £ £ ^e^ asocierea sa tradiţională din literatura lumii cu "lumina"3

Identificarea exclusivă cu conţinutul conştiinţei esterăspunzătoare de limitarea experienţei sinelui. Pnn cSS a neidentifica cu conştiinţa însăşi, înseamnă a şti că şinele nostnTeste defapt nelimitat. Devenim „iluminaţi"4 atunci când depăşlSsieidentifican circumscrise ale sinelui cânH n^™ ucPd$>im acesiese identifică cu conştiinţa însăşi ? ^^ noasW de Sme

O caracteristică a experimentăm constantei pure este perce-perea atemporalităţi, (sau atemporalitatea percepţie," ConşfiLfaTste

Page 93: Ochiul sinelui   david r. hawkins

experimentată ca fiind dincolo de orice formă, dincolo de timp şi este văzută peste tot prezentă în mod egal. Este descrisă prin termenii de „Sine" sau "Fiinţare" sau - în literatura spirituală - de „Conştiinţa sinelui".5 Conştiinţa nu recunoaşte separaţia (care reprezintă, în reali-tate, o limitare a percepţiei). Starea de iluminare este o „întregire" în care nu există nici o diviziune între părţi. Acest tip de diviziune este propriu unei percepţii localizate precis, fiind numai un accident al unui punct de vedere.

Descrierile similare de pe tot parcursul istoriei gândirii sunt în acord cu cercetările lui William James, relatate în faimosasele conferinţe Gifford. Experienţa conştiinţei înseşi este descrisă de acesta ca fiind rară, unică, inefabilă şi „dincolo de minte"; o stare a Cunoaşterii eliberată de gânduri, completă, atot-inclusivă, lipsită de orice nevoie sau dorinţă, situată dincolo de limitele experienţei unui sine personal individualizat.

Un alt atribut al conştiinţei pure este încetarea curgerii obişnuite a gândurilor şi a sentimentelor, o stare a puterii, compasiunii, tandreţii şi iubirii infinite. In această stare, şinele devine Sine cu majusculă. Este însoţită de o recunoaştere a înseşi originii puterii de experimen-tare a sinelui ca Sine. Această conştientă a sinelui ca Sine reprezintă vârful procesului de eliminare a identificărilor limitate ale sinelui.7

Etapele necesare facilitării conştientei Sinelui drept conştiinţă au fost bine detaliate istoric. Intru înlăturarea obstacolelor din faţa conştientei au fost recomandate numeroase tehnici şi comportamente ce pot fi găsite în practica diverselor discipline spirituale. Procesul comun pe care-1 regăsim în toate aceste învăţături este eliminarea progresivă a identificării cu un sine finit.8

Se spune că iluminarea este un fenomen relativ rar, nu atât datorită dificultăţii de a urma etapele care o preced, cât din cauza faptului că este o condiţie de care sunt interesaţi foarte puţini indivizi (mai ales în societatea modernă). Dacă ar fi să oprim 1.000 de oameni pe stradă şi să-i întrebăm: „Care este cea mai mare ambiţie a vieţii tale?" oare câţi vor răspunde "Să fiu iluminat?"

Recunoaşterea contemporană a conştiinţei superioare

Nivelul crescut de interes în ceea ce priveşte abordarea ştiinţifică a conştiinţei s-a evidenţiat recent şi prin organizarea primei conferinţe internaţionale axate pe acest subiect, denumită „Spre o bază ştiinţifică a Conştiinţei", care a avut loc la Centrul de Ştiinţe Medicale din Tucson, Universitatea din Arizona, în perioada 12-17

aprilie 1994. La aceasta au participat savanţi din mai multe ţări şi domenii ştiinţifice aplecaţi asupra problematicii ridicate de subiectul conştiinţei. Cu toate acestea însă, în ciuda numeroşilor conferenţiari eminenţi şi a şirului lung de subiecte foarte specializate puse în discuţie, au existat puţine abordări dincolo de explicaţiile raţional/materialiste ale conştiinţei ca fenomen pur fizic.

De fapt, abordările subiectului conştiinţei sunt la fel de variate ca experienţa umană însăşi. Am citat până aici - în linii generale -multe titluri cunoscute ale cercetării moderne cu privire la acest subiect. Pentru argumentarea mai clară a concluziilor noastre, ne va fi utilă o rememorare a evoluţiei gândirii contemporane referitor la tema în discuţie.

în general, prezenţa unei anumite varietăţi a conştiinţei este considerată a fi o caracteristică distinctivă a celor însufleţite faţă de cele neînsufleţite. Viaţa constituie expresia conştiinţei în lumea observabilă sau experiementală a formei. Dar totalitatea experienţei umane confirmă şi următorul fapt: conştiinţa este deopotrivă manifestată cât şi nemanifestată. Conştienta conştiinţei în cadrul formei este ceva obişnuit; însă conştienta conştiinţei pure (aflată dincolo de formă) este un fapt excepţional.

Această „experienţă" a conştiinţei pure, lipsită de orice conţinut, a fost raportată constant pe tot parcursul istoriei omenirii - şi întotdeauna relatările sale au afirmat acelaşi lucru. Mulţi dintre cei care au atins această stare au devenit Mari învăţători ai istoriei şi au influenţat profund comportamentul uman. Aceşti oameni, într-un interval foarte scurt de timp, au fost capabili să determine peste milenii o înţelegere a semnificaţiei contextuale a existenţei pentru milioane de oameni. Dat fiind faptul că aceste învăţături nu au implicat lumea materială (ca experimentare prin simţuri), au fost etichetate drept „spirituale".10

înaintea interesului manifestat recent de oamenii de ştiinţă asupra acestui subiect, studiul conştiinţei a fost exclusiv problema învăţătorilor spirituali şi a studenţilor lor. Dar interesul considerabil manifestat în ultimii douăzeci de ani de numeroşi fizicieni a generat, după cum am subliniat deja, conexiunea dintre fizica teoretică avansată şi universul non-material. Creşterea interesului popular faţă de acest subiect (mai ales din anii '60 încoace), a generat un public receptiv la transmiterea rezultatelor acestor cercetări. Au apărut aşadar o serie de lucrări dintre care, pentru a le cita doar pe cele devenite clasice, le amintim pe cele ale lui Fritjol Capra „ The Tao of Physics" - Tao al fizicii, (Shambhala, 1976) şi Robert Ornstein „The Psychology of Consciousness" - Psihologia conştiinţei (W.H.

Page 94: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Freeman and Company, 1972). Experimentarea unor stări mai înalte ale conştiinţei, percepută în mod tradiţional ca fiind extrem de rară, are loc acum tot mai adesea, graţie răspândirii Câmpurilor M (Câmpurile Morfogenetice) ale noii paradigme: statistici recente indică faptul că 65% dintre persoanele intervievate au afirmat că au avut experienţe spirituale.

Dat fiind că ştiinţa este interesată, prin însăşi natura sa, numai de fenomenele observabile (şi în ciuda faptului că mulţi savanţi străluciţi au traversat personal experienţe subiective ale conştiinţei pure care, nu de puţine ori, au fost determinante pentru munca lor de cercetare), ea nu a fost niciodată atrasă de conceptele spirituale ca de un subiect demn de luat în considerare." Cu toate acestea, apariţia dinamicilor nonlineare a provocat multă curiozitate cu privire la natura existenţei şi a conştiinţei. Interesul comunităţii ştiinţifice s-a materializat în numeroase lucrări dedicate acestui subiect, precum cea a lui Ian Steward „Does God Play Dice?: Mathematics of Chaos" (Oare Dumnezeu joacă zaruri: matematica haosului). în acelaşi timp, noul concept de „ştiinţă a întregului" a devenit subiectul unor lucrări populare precum cele ale lui Briggs şi Peat, „Looking Glass Universe" (Universul oglinzilor) şi „Turbulent Mirror" (Oglinda turbulentă). Recent, un număr însemnat de astronomi, matematicieni, neurochirurgi, neurologi şi fizicieni au atins un ridicat nivel de entuziasm cu privire la importanţa noilor descoperiri.

Am subliniat frecvent faptul că omul este incapabil să observe şi să recunoască un eveniment până când nu există un context anterior pentru a-1 fixa şi un limbaj pentru a-1 denumi. Această incapacitate, denumită paradigma orbirii, este o consecinţă directă a limitării contextului.12 Astfel, lărgirea orizontului intelectual survenită în fizică a fost cea care a creat - deşi lent - potenţialul unor perspective şi posibilităţi noi în ştiinţele „umaniste", cum ar fi psihologia.

Deşi Abraham Maslow discutase cu mult timp în urmă tema „experienţelor vârfului", literatura curentă a psihologiei nu a abordat niciodată subiectul conştiinţei însăşi - dacă facem excepţie de tratatul lui William James „The Varieties of Religious Experience" (Varie-tatea experienţei religioase), care a constituit multă vreme lucrarea ştiinţifică standard asupra psihologiei conştiinţei ca experienţă spirituală. în cele din urmă, psihologia transpersonală a depăşit limitele psihologiei experimentale şi clinice, investigând aspectele pur subiective ale experienţei umane. Experienţele neobişnuite sau capacităţile ce erau odată considerate a fi doar mistificări sau halucinaţii au devenit în final subiectul parapsihologici, legitimându-

se necesitatea încercărilor experimentale pentru verificarea experien-ţelor de genul percepţiei extrasenzoriale.

Iniţial, domeniul psihiatriei a apărut din încercarea de a raporta etiologia tangibilă la evenimentele intangibile ale comportamentului uman şi al bolii. Psihiatria, ca ramură a medicinei, s-a ocupat cu patologia, având de-a face, prin urmare, aproape exclusiv cu nivelele inferioare ale conştiinţei şi cu legăturile lor neurofiziologice. Astfel, conştiinţa a rămas în afara paradigmelor psihiatriei.

în medicină, doctorii care au acceptat o paradigmă mai largă a procesului de vindecare, incluzând modalităţi netradiţionale în propunerile lor terapeutice, au devenit cunoscuţi ca practicanţi „holistici", titulatură care a implicat iniţial sugestii foarte transparente de neprofesionalism în mediile instituţiilor medicale. Dar contribuţiile importante aduse de aceşti pionieri, mai ales în domeniul recuperării în cazul atacurilor de inimă sau al utilităţii rugăciunii pentru accelerarea vitezei de recuperare a pacienţilor după operaţie au reclamat o recunoaştere şi abordare foarte serioase.

Elisabeth Kiibler-Ross a fost cea care a adus deopotrivă în atenţia profesioniştilor şi a publicului fenomenele morţii şi experienţele de moarte clinică mărturisite de pacienţi. De asemenea, experienţa de decorporalizare a devenit un subiect relativ comun, pe măsură ce pacienţii operaţi au relatat situaţii în care fuseseră martori la întreaga operaţie şi auziseră tot ce se spunea în timpul acesteia.13

Thelma Moss a devenit foarte cunoscută graţie cercetărilor sale în domeniul fotografierii kirliane a câmpurilor energetice de tipul celor din jurul amprentelor digitale. Sunt foarte cunoscute fotografiile efectuate de ea corpului energetic al unei frunze reasamblate care a fost iniţial tăiată în două.14 Chiar şi acupunctura şi-a câştigat într-un final respectul lumii medicale americane, mulţi medici însuşindu-şi această tehnică în ciuda faptului că medicina tradiţională nu a recunoscut nici un alt tip de energie, în afară de cea mecanică, electrică şi chimică.

Abordările holistice operează într-un context diferit al naturii conştiinţei umane decât medicina tradiţională, punând accentul mai mult pe vindecare decât pe tratare. Deşi corelaţia acestora cu descoperirile teoretice ale ultimelor decenii poate să nu reiasă explicit, terapiile alternative folosite de vindecători (fie ei medici, practicanţi alternativi sau tămăduitori tactili) au un element în comun: acela că se bazează pe tehnici menite a influenţa nu atât protoplasma, cât un câmp energetic care înconjoară, traversează şi condiţionează corpul uman.15

Page 95: Ochiul sinelui   david r. hawkins

In afara domeniului medical, succesul extraordinar al terapiei bazate pe cei doisprezece paşi (la care ne-am referit frecvent în volumul de faţă), a stabilit că vindecarea se poate produce prin practicarea principiilor conştiinţei. Puterea de a vindeca probleme extrem de grave, intuită de Jung în practica sa terapeutică alături de pacientul său Rowland H. (care, după cum am observat, a fost primul caz din lungul şir de vindecări care au devenit, în cele din urmă, mişcarea mondială a Asociaţiei Alcoolicilor Anonimi) se găseşte în sfera conştiinţei superioare. Tocmai această profundă experienţă spirituală pe care Jung i-a oferit-o lui Rowland (foarte apropiată de transformările aduse de iluminare), a constituit esenţa mesajului transmis lui Bill W., fondatorul Asociaţiei Alcoolicilor Anonimi.16

Este de reţinut faptul că Bill W. a caracterizat Asociaţia Alcoolicilor Anonimi ca pe „limbajul inimii".17

Toţi aceşti deschizători de drumuri în sfera înţelepciunii umane - atât teoretice, cât şi aplicate - au un punct de convergenţă sau, mai bine spus, împart acelaşi punct de pornire. Revelaţia lui Bill Wilson din adâncurile disperării nu a provenit din raţionalitate conceptuală sau din orice altă concentrare introspectivă a sinelui, ci dintr-un salt spre o conştiinţă superioară, dintr-o trecere a Sinelui la o Prezenţă a Luminii şi Puterii Infinite.18 Faptul că această experienţă transformativă a condus la vindecarea a milioane de oameni nu este decât o mărturie a puterii câmpurilor energetice calibrate la nivelul 600 sau peste acesta. Aici se găseşte, de fapt, pragul dintre lumea formei şi cea lipsită de formă.

Această putere lipsită de formă, „Puterea Superioară" a terapiei mondiale bazate pe cei doisprezece paşi şi fundamentul milioanelor de recuperări obţinute prin intermediul acesteia19 este acelaşi izvor nesecat de putere pe care nu l-au observat sau nu l-au considerat la adevărata sa importanţă nenumăratele domenii ale explorării intelectuale - puterea conştiinţei pure însăşi.

Capitolul XXII

Lupta Spirituală

Pornind de la modul de înţelegere al cdescris, putem reinterpreta lupta şi strădania"^ P& ^ ^Conştiinţa pură, cea descrisă ca Starea deal SJ?.mtuaIă a 0mului

Eu-exist, reprezintă potenţialul infinit J1P WATe°' Starea că

infinită de energie a tuturor tipurilor de existent ^f ŞJ *****Zeitatea, Dumnezeu, Divinitatea în cadS ldentlficată cu

Nemanifestatul devine Manifestat ca Avatar ^^ P°tenţia1'Marele învăţător, Marele Guru - al cărui cârl ~ °S' Buddha'la nivelul 1 000 sau chiar peste acesta AceJ*61?'-C callbrează

modele de atracţie de o forţă enormă, al căror 'h 1™ StabllCSC

graţie capacităţii sale holografice de a reacţionafTt ,7^ ^^f'de atracţie. ' na globaI la câmpurile

La un nivel inferior acestora, dar încă enorm A ♦ •găsesc învăţători, iluminaţi „obişnuiţi" care au!? t ^T*' *"realizarea 'Sinelui'. Şinele a fost întotdeauna nf ° ^iluminat, ca fiind infinit, lipsit de formă, nesll^ ' ^ ^nemanifestat-şi-manifestat.1 Este vorba de n ' atotPrezent>Dumnezeul oricărui lucru care există, cel care ni, .' IT^ fCreator, a cărui putere în domeniul uman reprezTntffV 'câmp de atracţie care perrmte şi cuprinde liberi arhf ^ ""*!„toate căile să ducă la Mine". în cursul 'învăţăturile şi alte lucrări care tratează asupra ^fnlor

u,noastre'fost calibrate în general la nivelul 700. °r Probleme au

în cadrul câmpului energetic 600, gândirea mm --mai existe. Dincolo de curgerea lineară a ^^«^ retează sapercepută ca Stare de Cunoaştere, o^iprezen^uSte Satfund faptul ca existenţa nu are o localizare H, a ?7 ,iluzia logică a separaţiei dispare.2 Această star, " Ş1

dincolo de orice înţelegere, iubirea infimaTT*T* ° ?"* atotcuprinzătoare, atotştiutoare, atotprezentă neC0ndmîlonata 7 simultană cu Şinele, care nu înseamnă altceva\^lK^f Şl faptului că Manifestatul este unul şi acelaşi luJZ^^*

Page 96: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Se poate spune că stările cu adevărat spirituale încep de la nivelul calibrat 500 (iubirea necondiţionată) şi continuă până la infinit. Deseori, învăţătorii care calibrează în marjele superioare ale nivelelor 500 şi 600 sunt recunoscuţi ca sfinţi; starea conştiinţei lor este descrisă drept sublimă3.

Pentru adepţii încă neiluminaţi constituie o experienţă obişnuită ca în prezenţa învăţătorilor lor să intre în această stare sublimă. Conştiinţa acestora calibrează la nivelul 550 sau chiar peste acesta, iar discipolii lor îşi apropie starea sublimă prin intermediul procesului de „antrenare" - adică prin expunerea conştiinţei la un câmp de atracţie foarte puternic. însă până când adepţii înşişi nu vor atinge o stare mai înaltă a conştientei, această stare sublimă va dispărea imediat ce ei nu se mai află în preajma câmpului energetic al învăţătorului.4 Căutătorii spirituali avansaţi fluctuează adesea înlăuntrul şi în afara acestei „prezenţe a mult Iubitului" pe măsură ce se aproprie de iluminare. Pierderea acestei stări superioare şi coborârea la un nivel inferior este identificată deopotrivă în literatura orientală şi occidentală ca un „chin/angoasă a sufletului".5

Lucrarea spirituală poate fi dificilă şi presupune adesea atât dezvoltarea unor instrumente specifice, cât şi o concentrare extrem de constantă. Dificultatea lucrării interioare provine din marele efort necesar pentru a ieşi din gravitaţia familiară a câmpurilor energetice inferioare şi de a intra sub influenţa unui nivel superior. Pentru a simplifica această luptă, toate religiile creează interdicţii cu privire la expunerea sinelui la câmpurile energetice inferioare. Această eroare poate fi descrisă drept „păcat" numai dintr-un punct de vedere autoritar, pentru că există şi puncte de vedere mai liberale, care acceptă stagnarea omului în câmpurile energetice inferioare ca pe o „cădere" scuzabilă.

Trebuie subliniat însă faptul că atitudinile, emoţiile şi comportamentele caracteristice câmpurilor energetice de sub nivelul 200 împiedică experienţa spirituală. Sistemul clasic al chakrelor, recunoscut de multe discipline spirituale, se corelează aproape exact cu Harta Conştiinţei rezultată din studiile noastre. Nivelul 600 corespunde Chakrei Coroanei, nivelul 500 inimii, nivelul 200 şi cele de până la el plexului solar, în timp ce atitudinile inferioare şi emoţiile precum ciuda, invidia, resentimentul şi gelozia sunt asociate splinei. Chakra Rădăcină are legătură cu supravieţuirea animală, iar angrenarea exclusivă cu aceasta împiedică evoluţia spirituală; iată de ce toate învăţăturile spirituale propăvăduiesc refuzul celor lumeşti şi recomandă evitarea ataşării faţă de sex sau bani.6

De asemenea, zonele inferioare constituie un loc predilect aldependenţei; şi oricine se poate bloca la unul dintre aceste niveleinferioare. Aproape toate aceste câmpuri tice ( ,comportamentele care sunt asociate cu ele) au determinat apariţia unor grupuri specifice de autoajutorare. Fiecare dintee aceste grupuri este de acord ca ,n lipsa un context spiritual, recuperarea va fi cel puţin problematică. In cazul programelor menite ridicării nivelului conştiinţei, un dicton universal afirmă că un om nu are putere până când nu începe să spună adevărul. Toate grupunle Spintuale de autoajutorare cer trecerea acestui prim pas. Toate sunt de acord cădisponibilitatea şi mintea deschisă sunt ah«ni„t

^ lA y . . . u d°solut necesare pentruprogres; cu alte cuvinte, trebuie sa fi atins deia m„Qi i ™nj ,, „ „ » , cJa nivelul 200 pentru cadezvoltarea noastră sa poată conduce snre vinru„ n~S ■. a „ ., . .T . ^c V1naecare. Rătăcirea minfluenţa câmpurilor inferioare pragului critir d* OAA

. '. . r . , , ^. 5 cuuc ae 200 presupune un real pericol - acela de a deveni atât de adân^ ■>„+ *• -

. , . - . „ „ „ . auanc antrenaţi m acestenivele inferioare, incat sa nu ma, putem scăpa. Dar nu se întâmplă întotdeauna aşa; istoria a notat multe ocazii în care indivizi cufundaţi în adâncurile nivelelor inferioare au ajuns deodată la un nivel înalt al conştiinţei.

Asemenea accederi brxişte pot fi observate ocazionai şi în societatea moderna; de fapt, după cum am văzut anterior aşa a fost şi experienţa lui Bill Wilson, în urma căreia s-a fondat Asociaţia Alcoolicilor Anonimi. Această experienţă pare a fi caracterizată'înmod tipic pnntr-o transformare totală a constiw •... ,. » "^ a conştiinţei ce presupuneeliberarea din antrenarea m câmpurile energetice inferioare dublată de o intrare bruscă într-o stare superioară a conştientei (Acest tip de experienţă, obişnuită în primii ani de existentă'a Asociaţiei Alcoolicilor Anonimi, atunci când membrii ei aveau probleme extrem de grave, nu mai este confirmată însă de membrii actuali ai Asociaţiei, care se confruntă cu probleme de o gravitate mult atenuată.)

Aşa cum influenţa câmpurilor energetice superioare are un efect anabohc sau de impulsionare a creşterii, antrenarea în câmpurile energetice inferioare are un efect catabolic sau de distrugere" cel mai răspândit exemplu în cultura actuală este influenta unor forme violente de muzică pop. Muzica punk, death-metal sau gangsta rap determină slăbirea subiecţilor testaţi, confirmându-se astfel observaţiile făcute mai devreme de dr. John Diamond7 într-un studiu mai recent, publicat în numărul din 4 iulie 1994 al revistei The Arizona Republic, dr. James Johnson de la Universitatea din North Carolina a descoperit că muzica rap creşte nivelul intoleranţei şi

Page 97: Ochiul sinelui   david r. hawkins

predispoziţia la violenţă, promovând materialismul imediat şi reducând interesul pentru studii şi succesul pe termen lung.

O experienţă obişnuită observată atât în grupurile de terapie, cât şi în clinici, este aceea că dependenţii de droguri nu se vor putea vindeca dacă vor continua să asculte heavy metal. Un studiu efectuat la Sedona Villa (o secţie a Spitalului Camelback din Phoenix, Arizona) timp de un an, atât asupra dependenţilor de cocaină internaţi cât şi celor aflaţi în tratament ambulatoriu, certifică faptul că nici un dependent de cocaină care a continuat să asculte acest tip de muzică violentă şi negativă nu s-a vindecat.8 Grupurile de autoajutorare pentru dependenţii de droguri recomandă invariabil evitarea influenţei (mai exact evitarea câmpurilor energetice) asociate cu fostul stil de viaţă. Aceşti dependenţi şi-au dat seama că nu este suficient să renunţe la drog. Această acţiune însemna doar abordarea A—>B—►C-ului dependenţei. Cât timp nu au putut face o demonstraţie de voinţă prin a renunţa total la influenţa câmpului de atracţie - în care muzica, ca şi drogul, constituie doar o formă de manifestare - rămâneau antrenaţi în cadrul atractorului energetic inferior, ABC-ul dependenţei.

Este previzibil ca dependenţii vindecaţi, dar care au părăsit câmpul energetic al programelor de autoajutorare, să revină la aceeaşi stare.9 în afară de faptul că renunţă la puterea combinată a colegilor lor, afirmaţia lor că se pot descurca singuri constituie un simptom notoriu al unei recidive, deoarece indică o infiltrare de aroganţă şi mândrie (calibrate la nivelul 175, deci cu mult sub nivelul câmpului energetic necesar vindecării).

Desigur că acelaşi principiu este valabil şi în cealaltă direcţie. A căuta iluminarea înseamnă a căuta antrenarea în cele mai puternice modele de atracţie. Cheia este iarăşi voinţa, un act de alegere care se repetă constant. Aici principiul dependenţei sensibile de condiţiile iniţiale din teoria haosului oferă o explicaţie ştiinţifică a căilor tradiţionale de evoluţie spirituală. în toate disciplinele spirituale, deschiderea necesară pentru evoluţia conştientei este denumită „disponibilitate". Istoria ne arată exact ceea ce a fost demonstrat clinic: declanşatorul care activează un nou câmp de atracţie şi permite individului să înceapă să renunţe la cel vechi este o disponibilitate constantă. Putem vizualiza un câmp de atracţie mai mic care se apropie de unul mai mare, punct în care introducerea unui al treilea element (şi anume liberul arbitru, consecinţa decisivă a alegerii şi a evoluţiei) creează deodată un prag (un „model de plafon") producându-se astfel schimbarea.

In disciplinele spirituale orientale este acceptată ideea că numai adeptul singur, fără a fi ajutat de către guru, nu prea poate să evolueze.10 Experienţa Asociaţiei Alcoolicilor Anonimi demonstrează că un adevărat alcoolic nu poate să se vindece fără ajutorul unui garant. în sport, marii antrenori sunt foarte căutaţi, deoarece influenţa lor inspiră un efort maxim. Adeptul poate să-şi sprijine evoluţia interioară numai prin faptul de a fi concentrat asupra învăţătorului său, aliniîndu-se astfel la câmpul energetic al acestuia. în studiile noastre s-a demonstrat în mod repetat că menţinerea în minte a imaginii unui învăţător spiritual avansat a determinat creşterea tonusului muscular al subiecţilor, independent de credinţele personale ale acestora.

în cadrul luptelor spirituale şi al metamorfozelor personale, agentul schimbării se situează întotdeauna dincolo de puterea căutătorului. Marii sfinţi, cum ar fi Francisc d'Assisi, au afirmat că ei nu reprezentau de fapt decât canalele unei puteri mult mai mari, neimplicând astfel iniţiativa personală în atingerea stării lor (pe care o atribuiau Graţei Divine)." Această mărturie este semnificativă în cazul unui discipol nou-venit, aflat la un nivel inferior al conştientei, care se plasează sub influenţa unei conştiente superioare pentru a fi transformat „prin osmoză" (adică prin antrenarea în aceasta). Chiar şi observatorii ocazionali notează deseori această evidentă absenţă a intenţiei din partea unei persoane care totuşi este atât de clar transmutată de o forţă invizibilă.

Momentul în care un individ trece deodată de la influenţa unui câmp de atracţie inferior la aceea a unuia superior este deseori considerat un miracol. Verdictul nefericit al experienţei umane este acela că puţini reuşesc să scape de sub influenţa câmpurilor energetice care, treptat, vor ajunge să le domine comportamentul. Un program spiritual ce se bucură în prezent de popularitate şi care este destinat tocmai facilitării acestei reuşite este ,^i Course in Miracles" (Un Curs în Miracole). n Scopul acestui curs de psihologie spirituală este de a pregăti baza necesară pentru a dinamiza un salt brusc al conştiinţei prin încurajarea unei schimbări totale a percepţiei. într-un mod mai tradiţional, rugăciunea şi meditaţia oferă de asemenea puncte de plecare care determină trecerea de sub influenţa unui câmp energetic inferior spre unul superior.

Medicii care au atins câmpurile energetice ale nivelului 500 au devenit vindecători puternici, realizând succese uluitoare prin intermediul unor tratamente obişnuite. Asemenea variaţii atât de inexplicabile arată intervenţia puterii, necuantificabilă printr-o

Page 98: Ochiul sinelui   david r. hawkins

explicaţie de rutină de genul celor care predomină în medicină. Intr-o lume holografică, orice eveniment este rezultatul tuturor evenimentelor din univers; „evenimentele" de acest tip nu au o realitate autonomă. Universul este conştiinţa omului. El reclamă o înţelegere aflată dincolo de capacitatea intelectului.

Realizările raţiunii pure constituie marile repere ale istoriei culturii. Acestea l-au făcut pe om stăpân pe mediul său exterior, iar până la un anumit nivel, pe plan fizic, şi pe mediul său interior. Dar raţiunea îşi are propriile limite în mai multe sensuri. Strălucirea intelectuală a nivelului 400, atât de orbitoare, dorită şi invidiată de cei aflaţi la nivelul la 300, păleşte rapid în faţa celor care au trecut peste acel nivel. De la o perspectivă mai înaltă, apare foarte clar cât de plictisitoare şi de infatuată poate deveni raţiunea. Raţiunea este oglinda vanităţii minţii; la urma urmei, există numai puţine lucruri mai plictisitoare de observat decât autoadmiraţia.

Raţionalitatea, marele salvator care ne-a eliberat din imperiul naturii noastre inferioare, este de asemenea şi un temnicer sever, care împiedică trecerea noastră în etapele superioare intelectului. Pentru cei antrenaţi în nivelul 400, raţiunea însăşi devine un plafon maxim al evoluţiei spirituale. Este uimitor cât de multe nume mari ale istoriei calibrau la nivelul 499 - Descartes, Newton, Einstein şi mulţi alţii. Este un punct uluitor, o barieră enormă; lupta de a o depăşi este cea mai obişnuită şi deseori cea mai lungă din toate luptele spirituale.

Cu toate acestea, mulţi oameni de ştiinţă avansaţi, deşi antrenaţi complet în influenţele nivelului Raţiunii, au cunoscut momente de accedere bruscă într-o sferă a totalităţii şi unicităţii.13 După cum am încercat şi noi să demonstrăm, lumea spiritualităţii se suprapune cu lumea ştiinţei non-deterministice a sistemelor nonlineare. De fapt, cercetarea noastră şi această prezentare a sa se adresează în mare măsură persoanelor raţionale, lineare şi obişnuite să gândească „cu partea dreaptă a creierului". Ea îşi propune să uşureze recunoaşterea raţională a fenomenelor spirituale. Poate că structura hărţii anatomiei conştiinţei pe care am prezentat-o va ilumina într-un fel natura cauzalităţii ultime prin ilustrarea faptului că puterea creaţiei începe de la vârf spre bază şi nu de la bază spre vârf.

Nu am avut intenţia să dogmatizăm ci, mai degrabă, să asistăm cititorul într-un proces de autorevelaţie. Dorinţa noastră nu este să ne adresăm doar acelei născociri desemnate drept şinele raţional al cititorului, ci întregii sale conştiinţe. In cadrul studiului nostru, persoana în întregul ei este cea care reacţionează la stimuli. Deşi mintea subiectului poate să nu fie conştientă de ceea ce se întâmplă, fiinţa sa totală este foarte conştientă. Dacă nu s-ar fi întâmplat aşa,

| ji > î tIj

descoperirile noastre nu ar fi avut consistenţă. Acest fapt ne reaminteşte de observaţia învăţătorilor spirituali avansaţi, care afirmă că adepţii trebuie să descopere numai... ceea ce deja cunosc.

Page 99: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Capitolul XXIII

In Căutarea Adevărului

Deşi la o primă vedere poate părea chiar cinic, trebuie să acceptăm faptul că pentru scopuri operaţionale zilnice, adevărul este subiectiv şi depinde de nivelul nostru de percepţie. La nivelele inferioare ale conştiinţei unele afirmaţii sunt acceptate ca fiind adevărate, chiar dacă sunt ilogice, neargumentate şi nu exprimă nici o opinie intelectual sau practic demonstrabilă. Acesta nu este un fenomen limitat doar la persoanele din ospicii. Pe plan local, mult mai des decât ne place să acceptăm, persoane nevinovate sunt condamnate şi închise datorită depoziţiilor unor martori în mod clar iraţionali sau evident părtinitori. Pe plan global, la baza războaielor eterne (cum sunt cele din Balcani sau din Orientul Mijlociu) stă o încredere bolnavă în justiţia răzbunării, fapt care garantează virtual un conflict fără sfârşit.

Cu mici excepţii, chiar religiile care reprezintă aparent învăţăturile „Prinţului Păcii" nu au interzis niciodată războiul sau uciderea altor fiinţe umane, dacă au existat circumstanţe Justificate" - justificate, bineînţeles, pentru cei care ucid; victimele nu vor putea aprecia prea mult justificarea. Acest comportament contradictoriu, diametral opus faţă de principiile fundamentale ale credinţei, va apărea mai puţin surprinzător dacă aplicăm analiza factorului critic pentru a calibra evoluţia - sau involuţia - învăţăturilor spirituale de-a lungul timpului.

Putem sistematiza cele mai importante învăţături religioase ale lumii astfel:

Creştinismul

Nivelul de adevăr generat iniţial de Ilisus Cristos calibrează la valoarea 1000, cel mai înalt nivel care a fost vreodată atins în acest plan. Dar în secolul II, nivelul de adevăr din practicarea învăţăturilor sale a scăzut la 930, iar până în secolul VI, la 540. în timpul

cruciadelor, la începutul secolului XI, a scăzut până la poziţia actuală de 498. Declinul major survenit în anul 325 e.n. s-a datorat interpretărilor greşite ale învăţăturilor originale răspândite de Conciliul din Niceea. Studenţii de la istoria religiilor vor găsi interesant să calibreze nivelul de adevăr al Creştinismului practicat înainte şi după Pavel, Constantin, Augustin, etc.1

Trebuie observat că traducerea Lamsa a Noului Testament, din aramaică, este calibrată la nivelul 750, iar Versiunea Regelui James, din limba greacă, doar la nivelul 500. Aşa cum există o distanţă mare în ceea ce priveşte nivelul de adevăr al diferitelor traduceri, există şi o mare diferenţă între diversele practici creştine. Majoritatea religiilor majore - Romano-Catolicismul, Anglicanismul (şi multe alte subdiviziuni ale acestora, precum Quakerii) - calibrează în marjele superioare ale nivelului 500. Intrepretările specializate cum sunt, pe de o parte, cea din amintitul curs „O Introducere în Miracole" sau, pe de alta, misticismul lui Meister Eckhart din secolul XIV, calibrează la nivelul 600. Ca şi în cazul Islamismului (vezi mai jos), grupurile extremist-fundamentaliste cu repertorii politice explicit reacţionare pot calibra chiar la un nivel deosebit de jos (de exemplu, nivelul 125).

Budismul

Nivelul de adevăr al învăţăturilor lui Buddha s-a situat iniţial la valoarea 1000. Până în secolul VI e.n., nivelul de adevăr în practică a scăzut la o medie de 900. Aceste învăţături s-au deteriorat mai puţin decât cele ale oricărei alte religii: Budismul Hinyana (calea inferioară) calibrează încă la nivelul 850, Budismul Mahayana (calea superioară) calibrează la nivelul 950. Actualul Budism Zen calibrează la nivelul 600.

Hinduismul

învăţăturile Domnului Krishna calibrau iniţial la nivelul 1 000 şi s-au deteriorat încet de-a lungul timpului, dar nivelul de adevăr al practicii actuale calibrează încă la valoarea de 850.

Page 100: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Iudaismul

învăţăturile lui Abraham calibrau iniţial la nivelul 985; practica obişnuită în timpul lui Moise se situa la nivelul 770 (nivelul adevărului Talmudic). Iudaismul modern calibrează la nivelul 499. Vechiul Testament calibrează la nivelul 475.

Islamismul

Nivelul conştiinţei lui Mohamed se situa la valoarea 540. Coranul calibrează la nivelul 570. Nucleul credinţei islamice este o expresie a acceptării iubitoare şi a păcii interioare, dar evoluţia dogmei în practică a fost de la început intersectată cu politica expansiunii teritoriale sub forma Jihadului sau războiul religios. Adevărul învăţăturilor islamice a scăzut sever la sfârşitul perioadei cruciadelor. în timpurile moderne, ascensiunea mişcărilor religioase fanatice şi naţionaliste caracterizate de paranoia şi xenofobie a erodat rapid esenţa spirituală a acestei credinţe. Astăzi, nivelul de adevăr al învăţăturilor Fundamentalismului Islamic militant se situează la valoarea de 130.

Când ne uităm la declinul nivelului de adevăr al celor mai mari religii din lume, observăm că acelea care sunt majoritar "yin" au rămas relativ pure odată cu trecerea anilor, în timp ce religiile care sunt preponderent "yang" (implicate în problemele lumii) s-au degradat vizibil, până când secţiunea extremist-militantă a celei mai agresive dintre religii s-a năruit sub nivelul critic al Integrităţii (nivelul 200). Cu cât credinţa este mai dualistică, cu atât mai mare se pare că este vulnerabilitatea la interpretările greşite. Pe de o parte, dualismul promovează o segregare între credinţă şi acţiune, iar pe de alta dezorientează nivelul adevărului. Atunci când are loc această situaţie, esenţa spirituală poate fi confundată cu expresia sa fizică. De aceea, Soldatul Creştin conceptual (al spiritului) devine, printr-o transformare „literală" distorsionantă, un ucigaş pe câmpul de luptă.

Hinduşii nu au căzut în eroarea de a confunda nivelele de interpretare; lupta descrisă în introducerea din Bhagavad-Gita nu a fost niciodată interpretată greşit prin a sugera că Domnul Krishna îndeamnă credincioşii să intre într-o luptă reală. Perspectiva lui Buddha - conform căreia cauza suferinţei şi a durerii este doar ignoranţa (care astfel este şi singurul "păcat" posibil) şi că datoria

unui individ este să fie milos faţă de ceilalţi şi să se roage pentru ei -este cu greu susceptibilă unei asemenea distorsiuni.

Prăbuşirea tuturor acestor învăţături spirituale a fost cauzată de interpretările eronate realizate de cei mai puţin iluminaţi; fiecare nivel'de conştiinţă îşi predefineşte propria capacitate limitată de percepţie şi înţelegere. Până când nu devenim iluminaţi sau cel puţin nu experimentăm stările mai înalte ale conştiinţei, toate învăţăturile spirituale rămân doar nişte zvonuri şi, de aceea, sunt expuse distorsiunilor şi înţelegerii greşite. Scriptura poate fi citată pentru a justifica orice poziţie. Justiţiarii sunt întotdeauna periculoşi din cauza percepţiei lor dezechilibrate şi a indiferenţei faţă de violenţa morală. în toate religiile, sectele fundamentaliste calibrează întotdeauna la cel mai jos nivel, operând adesea la acelaşi nivel al conştiinţei ca şi criminalitatea; emblema lor este extremismul egocentric şi iraţionalitatea. Dar, dat fiind că 85% din populaţia lumii se situează sub nivelul critic de 200, eroarea este răspândită uşor şi acceptată rapid de toată lumea.

Sectele proliferează deoarece publicul nu are un criteriu obiectiv cu care să distingă adevărul de falsitate. Prin folosirea instrumentelor studiului de faţă, putem identifica o sectă ca fiind orice mişcare spirituală care calibrează mai jos de nivelul 200. După cum am observat mai sus, sectele nu sunt numai nişte fenomene izolate şi renegate; unele prosperă ca subgrupuri tolerate ale celor mai mari religii ale lumii, distorsionând învăţăturile şi subminând prin aceasta intenţia mesajului original.

Sectele nu au nevoie nici măcar să fie de natură religioasă. Bineînţeles, secta finală este anti-religia, bazată pe o anti-divinitate cunoscută de noi sub numele de Satanism; acesta nu are nici un program religios propriu explicit, deoarece se defineşte pe sine prin antiteză şi prin negarea principiilor benefice. Ea a existat întodeauna printre noi într-o formă sau alta. Aşa cum urcarea implică coborârea, iar lumina implică întunericul, căutarea organizată a omului pentru adevăr şi angajamentul în atingerea nivelelor spirituale superioare au implicat întotdeauna promulgarea socială organizată a falsităţii şi supunerea în faţa nivelelor energetice inferioare. Din cercetarea naturii antireligiei reiese faptul că, de fapt, puterea câmpurilor energetice negative este enorm de distructivă. Din păcate, exemplele în acest sens abundă.

Capcanele Satanismului se răspândesc sub forma subculturii pop, în vogă în lumea tinerilor, calea principală fiind în mod clar genul muzical. Dar în aceste capcane există implicit principiile, iar principiile sunt cele care generează câmpurile de atracţie. Efectele

Page 101: Ochiul sinelui   david r. hawkins

acestora sunt foarte familiare oricărui psihiatru care îşi desfăşoară practica într-o zonă urbană. Distrugerea câmpurilor energetice înseamnă îmbolnăvire. Victimele devin insensibile la distincţia dintre bine şi rău, fiind vorba de fapt de o inversiune valorică, ce poate fi examinată din punct de vedere clinic. S-a mai descoperit că în urma expunerii repetate la modelele negative ale acestor genuri muzicale, indivizii prezintă sisteme de acupunctura nefuncţionale şi o desincronizare a emisferelor cerebrale, elemente care au ca rezultat o transă hipnotică în care ascultătorul amintitelor stiluri este foarte predispus şi receptiv la sugestiile foarte violente şi blasfemitoare ale versurilor. Astfel, aceşti copii devin realmente subjugaţi, înclinaţi spre crize ulterioare de distrugere iraţională în care ei, într-adevăr "fără să ştie de ce" reacţinează la sugestii post-hipnotice. Iar influenţa acestora persistă.

Slăbirea continuă a corpului şi a sistemului său imunitar, mult după încetarea muzicii, este acompaniată de o inversiune a răspunsului kinesiologic. Stimulii negativi care determină slăbirea tonusului muscular al unei persoane normale cauzează un răspuns puternic, în timp ce aceia care determină creşterea tonusului muscular al unei persoane normale vor produce un răspuns slab. Inconştienţi de faptul că sunt victimele unui câmp energetic negativ, membrii acestor subculturi se subordonează unor forţe aflate dincolo de înţelegerea lor, fără a mai putea scăpa apoi. Tinerii expuşi la acest abuz fizic, emoţional şi sexual pot suferi distrugeri permanente ale echilibrului neurotransmisiei cerebrale, devenind astfel nişte adulţi depresivi care caută în general parteneri abuzivi şi care trebuie să se lupte mereu cu înclinaţia de a se sinucide (care reprezintă de fapt o formă latentă de sugestie posthipnotică).2

Ne-am putea dori să negăm faptul că acest tip de ciumă spirituală, o reminiscenţă a Evului Mediu, poate rămâne periculoasă şi în societatea noastră. Dar aceste influenţe perverse nu operează într-un vid moral şi nici nu se nasc dintr-o matrice socială care să nu includă deja precondiţiile dezvoltării lor. Paradoxul societăţii noastre puritane este acela că încurajează o seducere constantă, dar neagă satisfacţia, rezultând deci într-o frustrare perpetuă a descărcărilor normale care, în cele din urmă, îşi găsesc eliberarea prin perversiuni. Dacă observăm mai atent problema, vom descoperi că şi alte elemente din ceea ce noi numim civilizaţie nu fac decât să stimuleze aceste fenomene reprobabile.

Dacă tinerii sunt programaţi prin intermediul jocurilor specializate pe calculator care glorifică violenţa, creierul părinţilor este spălat de mijloacele de informare în masă. Testarea

kinesiologică a arătat faptul că un serial TV obişnuit a cauzat - în timpul unui singur episod - slăbirea de 113 ori a subiecţilor examinaţi. Fiecare dintre aceste evenimente care induc slăbirea afectează sistemul imunitar al observatorului; fiecare slăbire a reflectat o lezare atât a sistemului nervos central, cât şi a sistemului nervos autonom al privitorilor. In mod invariabil, fiecare dintre cele 113 tulburări ale sistemului de acupunctura au constituit reprimări ale glandei timus; fiecare atare lezare a determinat, de asemenea, o distrugere a delicatelor sisteme neurohormonale şi neurotrans-miţătoare ale creierului. Fiecare impuls negativ a adus privitorul mai aproape de o boală sau de o iminentă depresie - care e astăzi cea mai răspândită boală din lume.

Etapele subtile ale depresiei omoară mai mulţi oameni decât toate celelalte boli ale omenirii luate la un loc. Nu există nici un antidepresiv care să însănătoşească o depresie fundamentată spiritual, deoarece starea de rău nu vine de la o disfuncţie a creierului, ci de la un răspuns la profanarea vieţii. Corpul constituie reflectarea spiritului în expresia sa fizică, iar problemele sale reprezintă dramatizarea luptelor spiritului care îl însufleţeşte. O credinţă pe care o atribuim unui "dincolo de noi" are efect "acum şi aici". Toţi murim de propria noastră mână. Este o afirmaţie clinică demonstrată şi nu doar un punct de vedere moral.

încercarea de a impune standardele unui Rău absolut sau a unui Bine absolut este de fapt una din cele mai mari capcane morale. Dar fără a moraliza, putem afirma clar că orice calibrează mai sus de nivelul 200 sprijină viaţa şi, de aceea, poate fi definit ca bine funcţional, în timp ce tot ceea ce calibrează sub nivelul 200 este distructiv, nu sprijină viaţa şi, în consecinţă, poate fi declarat rău. In urma testărilor putem demonstra faptul că o premisă falsa precum „scopul scuză mijloacele" generează clar ceva negativ, deşi este o justificare general acceptată pentru o mare parte a comportamentului uman, de la practicile comerciale până la grozăviile războiului. O astfel de ambiguitate spirituală - care conduce în cele din urmă la confuzia iremediabilă dintre bine şi rău - a fost întotdeauna călcâiul lui Ahile al societăţii umane.

Tocmai acest proces de denaturare a adevărului, provenit dintr-o greşeală de discernământ, este cel care a generat declinul celor mai mari religii ale lumii care au fost descrise mai sus. Religiile care calibrează sub nivelul 500 pot predica iubirea, dar nu vor fi capabile să o pună în practică. Şi nici un sistem religios care încurajează

Page 102: Ochiul sinelui   david r. hawkins

războiul nu poate pretinde o autoritate spirituală fără a îmbrăca haina unei ipocrizii care a făcut mulţi oameni cinstiţi să devină atei.

Societatea este foarte vulnerabilă colectiv atunci când capacitatea de a distinge între atractori şi imitatorii acestora sau capacitatea de percepere a nuanţelor diferitelor nivele ale conştiinţei sunt inhibate. De aceea abuzurile civile devin uneori legi, iar extremiştii politici conving prin intermediul unor slogane justiţiare. Copiii care au cunoscut violenţa devin perpetuatorii acesteia, deoarece o societate confuză care şi-a pierdut discernământul necesar pentru a-şi proteja propria conştiinţă poate cu greu să-şi protejeze tinerii.

Nivelul conştiinţei unui individ este determinat de principiile la care acesta este aliniat. Pentru a menţine progresul conştiinţei nu trebuie să ne abatem de la principii căci, în acest caz, vom coborî la un nivel inferior. Avantajul imediat nu constituie niciodată o justificare adecvată. Dacă faptul de a ucide o altă fiinţă umană este rău, acest principiu nu poate permite nici o excepţie, oricât de emoţionantă şi de atrăgătoare ar fi argumentaţia folosită pentru a o justifica. De aceea, o societate care acceptă pedeapsa capitală va avea întotdeauna o problemă cu crima. Amândouă sunt produsele aceluiaşi nivel al percepţiei. Pentru ucigaş, uciderea victimei sale este, de asemenea, o excepţie justificabilă.

Odată ce un principiu este încălcat, forma sa modificată se propagă precum cancerul. O societate care sprijină crima, fie că este comisă în război, de către poliţie sau în cadrul sistemului penal, nu poate în acelaşi timp să oprească efectiv omuciderile. A ucide înseamnă a ucide; nu există alternativă. Decizia de a ucide sau nu constituie o problemă de bază în calea spre puterea adevărată. Dar acest pas elementar nu a fost nici măcar încercat de 85% din populaţia lumii şi nici de guverne. Koko, maimuţa de la Primate Research Institute (Institutul de Cercetare al Primatelor), care a lucrat câţiva ani cu un psiholog şi a dezvoltat un sofisticat limbaj al semnelor, este sinceră, afectuoasă, inteligentă şi de încredere; integritatea acesteia calibrează la nivelul 250. în consecinţă, un individ este mai în siguranţă alături de maimuţa antropoidă Koko decât lângă 85% din populaţia planetei.

Rănirea „ochiului spiritual" al omului a provocat slăbirea viziunii morale şi orbirea în faţa adevărului, fapt care afectează 85% din populaţia lumii, pe cei care se târăsc sub nivelul integrităţii. Problema uriaşă cu care se confruntă omenirea constă în vindecarea orbirii spirituale. „Problema" Binelui şi Răului, care tulbură mereu concentrarea socială, există numai ca o funcţie a percepţiei bazată pe

nivelele inferioare ale conştiinţei. Copiii mici trebuie învăţaţi că tocmai comportamentele periculoase sunt „rele" dar, pe măsură ce cresc, moralismul trebuie înlocuit de discernământ. Dacă este sau nu rău să ucizi alte fiinţe umane poate fi o dilemă morală la nivelele inferioare ale conştiinţei; la nivelele superioare întrebarea în sine devine ridicolă. Prin urmare, moralitatea convenţională constituie numai un substitut provizoriu pentru o facultate a conştiinţei superioare. Moralismul, produs secundar al dualităţii, devine nesemnificativ în faţa nivelului 500 al conştiinţei şi cu totul irelevant la nivelul 600.

Atingerea unui stadiu în care individul funcţionează în principal prin intermediul raţiunii necesită o evoluţie majoră a conştiinţei, până la nivelul 400 (nivel deosebit de puternic în societatea umană). Freud, Einstein şi Descartes calibrau la nivelul 499, care reprezintă şi nivelul umanismului. Dar raţiunea, atât de vulnerabilă la pierderea perspectivei prin autoabsorbţie, nu a putut oferi niciodată omului o certitudine morală sau chiar intelectuală. Nu a făcut decât să conducă de la haosul ignoranţei într-un labirint cerebral la fel de problematic. într-o lume a confuziei de masă avem nevoie în mod disperat de un criteriu stabil, potrivit şi verificabil în mod obiectiv cu care să măsurăm adevărul. Să sperăm că studiul de faţă a prezentat acest instrument. Orice creştere a influenţei adevărului în conştiinţa umană colectivă ne dă noi motive de speranţă.

Am stabilit deja următorul fapt: conştiinţa este capabilă să discearnă orice schimbare a energiei la un grad logaritmic de IO"00. Acest fapt înseamnă că nu există nici un eveniment posibil în întregul univers care să nu fie detectabil de excepţionala sensibilitate a conştiinţei. Energia gândului uman, chiar dacă durează doar o clipă, este fără îndoială absolut măsurabilă. Un gând care emană din nivelul 100 al conştiinţei va măsura în mod obişnuit pe o scală logaritmică între 10"800 'mllioane şi IO"700 milloane microwaţi. Pe de altă parte, un gând de iubire provenit din nivelul 500 al conştiinţei măsoară pe aceeaşi scală aproximativ 10"35 m,il0ane microwaţi.

Deşi numai 15% din populaţia lumii se situează peste 200, nivelul critic al conştiinţei, puterea colectivă a acestor 15% are greutatea necesară pentru a contrabalansa negativitatea restului de 85% din populaţia lumii. Deoarece scala puterii avansează logaritmic, un singur Avatar aflat la nivelul 1 000 al conştiinţei poate să contrabalanseze negativitatea colectivă a umanităţii. Testările kinesiologice au arătat că:

Page 103: Ochiul sinelui   david r. hawkins

> Un individ situat la nivelul 700

> Un individ situat la nivelul 600

> Un individ situat la nivelul 500

> Un individ situat la nivelul 400

> Un individ situat la nivelul 300

> Doisprezece indivizi situaţi la nivelul 700

(Astăzi există pe planetă doar 12 persoane care calibrează la nivelul 700.)

Dacă nu ar fi existat aceste echivalenţe, umanitatea s-ar fi autodistrus prin simpla greutate a negativităţii sale. Diferenţa de putere dintre un gând de iubire (IO"35 mihoane microwaţi) şi un gând de teamă (10"75° milloane microwaţi) este atât de mare, încât se află peste capacitatea imaginaţiei umane de a o înţelege. Din analiza de mai sus putem observa că măcar şi numai câteva gânduri pozitive pe parcursul unei zile pot contrabalansa toate gândurile noastre negative.

Aşa cum am mai spus, adevărul constituie din punct de vedere social-comportamental setul de principii după care oamenii trăiesc, indiferent de ce anume afirmă ei că gândesc. Am observat că există un adevăr subiectiv, unul operaţional, un adevăr ipotetic, un adevăr intelectual şi, pe de altă parte, datele reale. Legitimitatea oricăruia dintre aceste tipuri de adevăr este dependentă de contextul unui nivel perceptual dat. Adevărul este funcţional numai dacă are semnificaţie şi sens, iar ca valoare, este dependent de un câmp perceptual unic. Faptele şi datele pot fi convigătoare la un nivel şi irelevante la altul. Validitatea funcţională a informaţiei primite variază, de asemenea, în funcţie de nivelul intelectual şi de capacitatea de abstractizare a receptorului. Pentru a fi operaţional, adevărul nu trebuie să fie numai "adevărat", ci şi cognoscibil. Cu toate acestea, fiecare nivel de adevăr

70 milioane de indivizi care se află sub nivelul 200 10 milioane de indivizi care se află sub nivelul 200 750 000 de indivizi care se află sub nivelul 200 400 000 de indivizi care se află sub nivelul 200 90 000 de indivizi care se află sub nivelul 200 cu un Avatar de la nivelul 1 000

contrabalansează

contrabalansează

contrabalansează

contrabalansează

contrabalansează

sunt egali

Page 104: Ochiul sinelui   david r. hawkins

rămâne necunoscut la nivelele inferioare lui şi nici nu are validitate în afara teritoriului său. De aceea, putem concluziona că toate nivelele de adevăr pe care le cunoaştem prin intermediul funcţiilor umane obişnuite, sunt exemple de adevăruri dependente, pentru că gradul lor de veridicitate este total dependent de un set dat de parametri. Chiar şi atât de lăudatul „adevăr ştiinţific" este adevărat numai prin definirea condiţiilor şi, tocmai de aceea, face obiectul disputei şi erorii. Deducţia statistică a devenit un instrument de propagandă, iar distorsiunile statistice prin care orice se poate demonstra ne-au denaturat încrederea.

Există oare un adevăr impersonal, independent de condiţii sau de contextul individual?

Adevărul, aşa cum a fost detectat prin intermediul metodei de cercetare explicate în această carte, îşi demonstrează validitatea prin sursele ultime aflate dincolo de influenţa oricărui câmp perceptual localizat. Nu ţine cont nici de personalitate, nici de opinie şi nu variază în funcţie de subiecţii testaţi sau de mediu.

Ignoranţa se disipează în lumină şi nimic nu dizolvă necinstea mai repede decât simpla acţiune de a dezvălui adevărul. Singura cale de a spori puterea unui individ în lume este creşterea integrităţii, înţelegerii şi capacităţii sale de compasiune. Dacă diversele populaţii ale omenirii pot fi aduse la această înţelegere, supravieţuirea societăţii umane şi fericirea membrilor ei este asigurată.

Actul iniţial de a ne asuma responsabilitatea adevărului vieţii noastre este să ne ridicăm de la nivelele inferioare de energie la nivelul 200, nivelul critic unde apare pentru prima dată puterea şi care reprezintă de fapt piatra de încercare în drumul spre toate nivelele superioare. Curajul de a spune adevărul duce în cele din urmă la Acceptare, unde puterea atinge nivelul 350. Aici există suficientă energie pentru a rezolva majoritatea problemelor sociale ale umanităţii. în plus, de aici putem ajunge la puterea şi mai mare a nivelului 500, nivelul Iubirii. Cunoaşterea slăbiciunilor - atât a celor proprii, cât şi pe cele ale altor persoane - ne dă puterea iertării, iar de aici rezultă compasiunea. Compasiunea este calea de acces spre graţia divină şi spre înţelegerea finală a ceea ce suntem, a scopului existenţei noastre şi a sursei ultime a oricărei existenţe.

Page 105: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Capitolul XXIV

Concluzie

S-a demonstrat că o asimilare profundă a materialului prezentat în volumul de faţă poate ridica nivelul conştiinţei unui individ cu o medie de 35 de puncte. Dar cum progresul conştiinţei pe parcursul unei vieţi (luându-se în calcul toţi oamenii care au trăit vreodată pe Pământ) a fost de numai 5 puncte în medie, această creştere a conştientei individuale constituie în sine un beneficiu uriaş. în plus, aşa cum au demonstrat fizica teoretică avansată şi dinamica nonlineară, orice creştere individuală determină ridicarea cu un anumit grad a nivelului conştiinţei fiecărui individ de pe planetă.

A deveni mai conştient este cel mai mare dar pe care oricine îl poate face lumii întregi; mai mult, printr-un efect în lanţ/ripple effect/o cauză determină un efect, care Ia rândul său devine cauză care determină un al doilea efect, etc. darul va reveni la sursă. Dacă nivelul conştiinţei omenirii în întregul său a stagnat timp de mai multe secole la periculosul nivel de 190, după cum am putut observa, la jumătatea anilor 80 a urcat deodată la nivelul 204. Pentru prima dată în istorie, Omul se găseşte pe o bază sigură de pe care îşi poate continua drumul ascendent.

Multe dintre subiectele discutate de noi apar astăzi în mass-media: denaturarea religiei pentru finalităţi politice, creşterea incidenţei criminalităţii, implicarea copiilor în violenţă, confuzia morală în politică şi violenţa bizară a sectelor. Toate acestea apar pe un fundal colorat de predominanţa minciunilor în mediul social şi de lipsa consensului în ceea ce priveşte responsabilitatea - atât cea individuală, cât şi cea colectivă - faţă de semeni.

Această confuzie şi paralizie socială provine din lipsa unor linii directoare pe care să se poată baza deciziile. Sperăm că această carte a făcut un pas mai departe pe drumul spre umplerea acestui gol cu ceea este de fapt un eseu despre ştiinţa Moralităţii. Prin „Moralitate" nu ne referim la mărunte judecăţi moraliste despre bine şi rău, ci la o bază obiectivă şi personală de la care să putem lua decizii şi să evaluăm cel mai înalt aspect al vieţii noastre.

Cu siguranţă, în cadrul vieţii noastre sociale, putem alege să refuzăm acordul pasiv faţă de orice sistem politic care se situează sub nivelul 200, prin simpla aplicare a noii tehnici de examinare şi corectare prezentate în volumul de faţă. Astfel, acum este posibil, de exemplu, să stabilim criterii clare de selectare a demnitarilor şi a înalţilor funcţionari din domeniul public. Fiecare funcţie necesită un anumit nivel minim al conştientei pentru a putea fi exercitată eficient; în general, orice demnitar situat sub nivelul 200 nu va rezolva defel problemele ci, dimpotrivă, le va crea.

O problemă socială mai spinoasă este cum anume, ţinând seama de partea întunecată a comportamentului uman, ne putem păstra compasiunea faţă de ceilalţi. Trăim într-o lume relativă; fiecare acţionează de la propriul său nivel al adevărului şi, de aceea, crede că acţiunile şi deciziile sale sunt "drepte"; tocmai această "corectitudine" face ca fanaticii să fie atât de periculoşi. Dar pericolul care ameninţă societatea nu provine din bigotismul deschis, cum ar fi cel al ideii supremaţiei albilor (calibrată la nivelul 150) căci, în aceste cazuri, daunele pot fi măcar monitorizate. Pericolul cu adevărat grav pentru societate se găseşte în antrenarea tacită şi invizibilă care cucereşte spiritul pe nesimţite. In procesul antrenării conştiinţei publice, câmpurile de atracţie negative sunt cosmetizate prin retorică şi manipularea simbolurilor. Mai mult, nu mesajul deschis are efectul de a distruge conştiinţa, ci câmpul energetic care-1 acompaniază.

Negativitatea extremă a multor lucrări populare de pseudofilosofie, de exemplu, devine evidentă în clipa în care o persoană testează aceste cărţi. Dar nici măcar un atare avertisment nu ne poate apăra împotriva antrenării inconştiente în câmpurile energetice invizibile, care se activează atunci când aceste lucrări sunt citite. Un individ crede că poate menţine independenţa psihicului său respingând lucrarea cu ajutorul intelectului, dar chiar şi numai expunerea la respectivul material are un profund efect negativ care continuă şi după ce materialul este respins intelectual. Este ca şi cum în cadrul acestor influenţe negative ar exista un virus ascuns, a cărui invazie asupra spiritului se întâmplă pe nesimţite.

în plus, ne relaxăm adesea circumspecţia atunci când întâlnim un material care îşi atribuie calităţile unei înţelegeri spirituale sau ale religiei, uitând de faptul că în numele lui Dumnezeu s-au săvârşit toate crimele de care este capabil omul. în timp ce unele secte violente pot fi clar respingătoare, sistemele de credinţă învăluite în pietate sunt mult mai insiduoase, deoarece ele corup prin antrenarea lentă şi tacită a câmpurilor de atracţie invizibile.

Page 106: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Aici este cel mai bine să acordăm atenţia cuvenită înţelepciunii tradiţionale care spune să nu ne temem de rău, nici să nu ne luptăm cu el, ci pur şi simplu să-1 ignorăm. Dar pentru a-1 putea evita, trebuie să avem capacitatea de a-1 recunoaşte. Socrate a spus că în lipsa acestei capacităţi, tinerii (inclusiv copilul care continuă să existe în fiecare adult) sunt corupţi de câmpurile energetice de atracţie inferioare. Deşi a fost condamnat la moarte tocmai pentru că încerca să predice această clarviziune, ideea sa i-a supravieţuit: obscuritatea este alungată prin mărirea luminii discernământului, nu prin atacarea întunericului.1 Problema finală este cum putem noi cultiva şi păstra cel mai bine puterea discernământului moral.

Drumul interogaţiei noastre ne-a condus în final la cea mai critică înţelegere dintre toate: Omenirii îi lipseşte capacitatea de a recunoaşte diferenţa dintre bine şi rău.

Omul se poate înarma doar încredinţându-se conştientei sale. Abia atunci când vom admite că suntem naivi şi că putem fi seduşi uşor de simţuri şi înşelaţi de strălucire (inclusiv de strălucirea intelectuală), ne vom afla la începutul drumului discernământului. Din fericire, în această lume a dualităţii, omului i s-a dat o conştiinţă capabilă atât să detecteze instantaneu ceea ce este destructiv, cât şi să semnaleze minţii acest lucru prin răspunsul corpului la stimulii dăunători. înţelepciunea se poate reduce la un simplu proces de a evita ceea ce ne slăbeşte - nimic altceva nu mai este cu adevărat necesar.

Prin practicarea repetată a acestei tehnici, orbirea spirituală în faţa adevărului şi a falsităţii poate fi înlocuită progresiv cu o viziune intuitivă crescândă. Există numai puţini norocoşi care par născuţi cu această percepţie; vieţile lor rămân întotdeauna clare şi nedeteriorate de antrenarea în câmpurile energetice negative. Dar pentru majoritatea dintre noi viaţa nu e atât de uşoară; pierdem mult timp din ea pentru a repara stricăciunile produse de atractorii destructivi, care acţionează ca o hipnoză. Recuperarea dintr-o singură dependenţă poate dura chiar şi o viaţă întreagă. Iar cea mai obişnuită şi mai ascunsă dependenţă - provenită din vanitatea intelectuală -este să negi.

Intelectului - contrar iluziilor sale de grandoare şi chiar dacă deţine capacitatea de a discerne - nu îi lipseşte numai capacitatea de a recunoaşte falsitatea, ci şi puterea necesară pentru a se apăra pe sine. Este oare nerespectuos, în lumina uriaşei acumulări în istorie a lucrărilor de speculaţie intelectuală, să spunem că raţiunii îi lipseşte facultatea critică de a discerne? întregul domeniu al filosofiei reprezintă un argument în sine pentru faptul că omul s-a străduit timp

de mii de ani să înţeleagă sau măcar să recunoască ce anume e adevărat şi ce e fals - şi că a eşuat în această strădanie a sa. Altminteri, discursul filosofic ar fi ajuns deja demult la un consens. Mai mult, din comportamentul uman reiese clar că şi în situaţia în care intelectul poate ajunge la această înţelegere fundamentală, totuşi îi lipseşte puterea de a opri efectul câmpurilor negative. în timp ce intelectul (hipnotizat de acelaşi tip de forţe) născoceşte tot felul de scuze plauzibile, noi rămânem complet inconştienţi cu privire la cauzele suferinţelor noastre. Chiar atunci când o persoană recunoaşte la nivel intelectual faptul că purtarea sa este autodistructivă, această recunoaştere nu are în mod necesar un efect inhibitor; recunoaşterea intelectuală a dependenţelor noastre nu ne-a dat niciodată puterea să le controlăm.

Scriptura ne spune că omul este chinuit de forţe invizibile.2 Este o banalitate a secolului nostru că undele energetice, invizibile şi silenţioase, sunt emise de obiecte care par inocente. Descoperitorii radiului au plătit cu viaţa această reuşită. Razele X de tip Roentgen sunt letale, iar emisiile radioactive ucid în tăcere, aşa cum o face şi radonul. Câmpurile energetice de atracţie care ne distrug sunt la fel de invizibile şi de puternice, dar mult mai subtile.

Când spunem despre cineva că este „posedat" înseamnă că a sa conştiinţă a devenit dominată de câmpurile negative de atracţie, din care nu se mai poate elibera. Prin intermediul acestei definiţii putem înţelege că segmente întregi ale societăţii sunt posedate într-o asemenea măsură, încât sunt total inconştiente de motivele ce stau la baza acţiunilor lor. înţelepciunea ne spune că dacă adorăm iadul, vom deveni slujitorii săi - şi acelaşi lucru este valabil şi pentru rai. Iadul nu este o condiţie impusă de un Dumnezeu răzbunător, ci mai degrabă o consecinţă inevitabilă a propriilor noastre decizii. Iadul reprezintă rezultatul final al alegerii constante a negativului şi deci, implicit, a faptului că ne izolăm de iubire.

Fiinţele iluminate au spus întotdeauna că o mare parte a oamenilor este prinsă într-un vis; majoritatea oamenilor este condusă de forţe invizibile, iar cei mai mulţi dintre noi sunt disperaţi de-a lungul întregii vieţi de acest fapt. Ne rugăm la Dumnezeu să ne elibereze de povara păcatelor noastre, iar prin mărturisire căutăm alinare. Remuşcarea pare a fi ţesută în însăşi textura vieţii. Cum ar putea fi posibilă atunci salvarea pentru cei care fără voie sunt prinşi de aceste influenţe distructive?

în realitate, chiar şi din punct de vedere ştiinţific, salvarea este posibilă cu adevărat. Ea este garantată de simplul fapt că energia unui gând de iubire este enorm mai puternică decât cea a unuia

Page 107: Ochiul sinelui   david r. hawkins

negativ. Astfel, soluţiile tradiţionale care propăvăduiesc iubirea şi rugăciunea au un fundament ştiinţific; omul are prin esenţa lui puterea de a se salva.

Umanitatea este o condiţie chinuitoare şi limitată. Nu ne amintim să fi cerut vreodată să ne naştem şi, în plus, moştenim o minte atât de limitată, încât este cu greu capabilă să distingă între ceea ce este benefic vieţii şi ceea ce ne conduce spre moarte.3

întreaga luptă a vieţii stă în depăşirea acestei miopii. Nu putem intra în nivelele superioare ale existenţei până când nu avansăm în conştiinţă până la punctul în care depăşim dualitatea şi nu mai suntem legaţi de Pământ. Poate că tocmai datorită dorinţei noastre colective de a evolua am dobândit capacitatea de a descoperi în sfârşit o busolă nativă care ne poate conduce dincolo de întunericul ignoranţei. Am avut nevoie de ceva foarte simplu, ceva care poate trece peste acele capcane ale intelectului viclean pentru care am plătit atât de scump. Această busolă ne răspunde pur şi simplu prin da sau nu. Ne spune că ceea ce este aliniat cu raiul ne face puternici, iar ceea ce este aliniat cu iadul ne slăbeşte.

De fapt, eul uman ubicuu nu este nici măcar un „Eu"; este pur şi simplu un „ceva". Să percepi această iluzie înseamnă să descoperi o Glumă Cosmică infinită în care însăşi tragedia umană este o parte a comediei. Ironia experienţei umane stă în lupta atât de violentă a eului pentru a păstra iluzia unui „Eu" separat şi individual, chiar dacă acest concept nu este numai o imposibilitate ontologică, ci şi izvorul nesecat al oricărei suferinţe. Raţiunea umană se epuizează neîncetat doar pentru a explica inexplicabilul. Explicaţia însăşi este o mare comedie, la fel de caraghioasă ca încercarea de a ne vedea ceafa, dar vanitatea eului nu cunoaşte limite, acesta devenind şi mai infatuat atunci când încearcă să dea un sens nonsensului. Din cauza identităţii sale cu eul, mintea nu poate, prin definiţie, să înţeleagă realitatea; dacă ar fi putut s-o facă, s-ar fi dizolvat într-o clipă prin recunoaşterea naturii sale iluzorii. Numai depăşind paradoxul unui eu transcendent minţii, Fiinţarea se va revela cu evidenţă de sine, într-o stare orbitoare de Absolut infinit. Şi atunci toate aceste cuvinte vor deveni inutile.

Dar poate că din compasiunea pentru orbirea fiecăruia vom putea învăţa să ne iertăm unii pe alţii. Atunci viitorul nostru va fi asigurat. Poate că scopul nostru pe Pământ va rămâne obscur, dar drumul pe care-1 avem de parcurs de aici încolo va deveni clar. Dat fiind că, în fine, nivelul conştientei umanităţii se situează dincolo de pragul critic de 200, ne putem aştepta la transformări mari în cultura umană, deoarece omenirea devine tot mai responsabilă de

cunoaşterea sa - şi, în consecinţă, şi de actele sale rwsau nu, am devenit total răspunzător, Su^nffo ^/* ne p,ace

evoluţm conştientei noastre colective când Cel punct dmrăspunderea conştiinţe, înseşi. Umanitatea nu se Z **** asuma

plătească m mod pasiv preţul ignorante, ,w resemnează săcomună nu s-ar fi ridicat la acest no§u nivîbe ^ •COn*tiint»poate alege să nu ma, fie robul întunericulu, şi S T*' °mul

devine unul cert. ^ asttel> destinul său

Gloria in Excelsis Deo.

Page 108: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Anexa A

Anexa B

Nivelul calibrat de adevăr al capitolelor

Capitolul 1........................ 780Capitolul II...................... 830Capitolului....................... 750Capitolul IV..................... 770Capitolul V...................... 740CapitolulVI...................... 710Capitolul VII.................... 740Capitolul VIII.................. 820Capitolul IX..................... 800Capitolul X...................... 780Capitolul XI..................... 770Capitolul XII.................... 800

Detalii ale testării kinesiologice

Validitatea ştiinţifică depinde de replicabilitatea rezultatelor obţinute. Pentru a asigura corectitudinea şi acurateţea rezultatelor, descriem în detaliu în cele ce urmează tehnica testării kinesiologice folosită pentru toate cercetările citate în această carte. în esenţă, este vorba de aceeaşi metodă dezvoltată de Dr. John Diamond în lucrarea sa de pionierat în Kinesiologia Comportamentală.

Pasul 1

Pentru efectuarea testării kinesiologice este nevoie de două persoane. Pentru a determina dacă un subiect ce face obiectul testării este potrivit pentru acest lucru, cel ce conduce operaţiunea apasă repede cu două degete pe încheietura mâinii întinse orizontal de subiect, spunând acestuia în acelaşi timp "rezistă" (în faţa presiunii exercitate pentru a-i lăsa în jos braţul). Un subiect normal poate rezista presiunii, păstrându-şi braţul întins paralel cu pământul.

Ocazional, există şi persoane ce nu-şi pot păstra braţul întins când li se aplică o asemenea presiune descendentă, din cauza unui contact anterior cu un câmp energetic ce-i slăbeşte sau a unor condiţii negative de sănătate; aceşti subiecţi nu sunt potriviţi pentru testare. Unii dintre aceşti subiecţi îşi vor putea reveni prin palparea glandei timus (situată în vârful sternului) într-un ritm de unu-doi-trei, în timp ce zâmbesc şi se gândesc la ceva la care ţin. Ei se vor "întări" şi vor

Capitolul XIII............. 870Capitolul XVI............. 870Capitolul XV.............. 730Capitolul XVI............. 760Capitolul XVII............ 770Capitolul XVIII.......... 770Capitolul XIX............. 830Capitolul XX.............. 890Capitolul XXI............. 870Capitolul XXII............ 860Capitolul XXIII.......... 880Capitolul XXIV.......... 860

Page 109: Ochiul sinelui   david r. hawkins

răspunde normal în urma acestui "tratament", dar efectele acestei "reparaţii" pot dura numai pentru o perioadă de patru ore, după care "palparea glandei timus" va trebui repetată.

Pasul 2

Păstraţi situaţia şi atmosfera testării la un nivel impersonal, reţineţi-vă zâmbetele şi nu faceţi comentarii personale. Aveţi grijă ca testarea să aibă loc într-un mediu lipsit de zgomot, muzică de fundal

Page 110: Ochiul sinelui   david r. hawkins

sau elemente ce pot distrage atenţia subiectului (de exemplu, prezenţa animalelor de companie sau a copiilor gălăgioşi). înlăturaţi obiectele de metal, cum ar fi ramele metalice de ochelari de pe linia mediană a corpului subiectului. înlăturaţi, de asemenea, ceasurile şi bijuteriile, inclusiv lănţişoarele. Fiţi conştient de faptul că stimulii aleatorii, cum ar fi parfumul sau after-shave-ul, pot afecta rezultatele testării. Pentru a îmbunătăţi concentrarea, rugaţi subiectul testării sa-şi ţină ochii închişi.

Pasul 3

Dacă tonusul muscular al subiecţilor slăbeşte în mod repetat, evaluaţi vocea examinatorului. O voce care-i face pe ceilalţi să slăbească îl descalifică în condiţii normale pe posesorul ei din postura de examinator.

Pasul 4

Faceţi o probă cu viitorul vostru subiect. Rugaţi candidatul să se gândească la cineva drag, apoi apăsaţi cu două degete asupra încheieturii mâinii sale întinse lateral, paralel cu pământul. Tonusul muscular al unui subiect normal se va întări foarte puternic, acesta rezistând ferm. Apoi, rugaţi acelaşi subiect să se gândească la cineva pe care îl urăşte, de care se teme sau vis-a-vis de care are un resentiment (alternativ, Adolf Hitler). Un subiect normal va slăbi foarte mult şi nu va putea rezista presiunii exercitate asupra braţului său. Treceţi şi prin alte câteva perechi contrare de stimuli pentru a stabili o coerenţă a răspunsului şi pentru a dezvolta un raport între subiect şi cel care-1 testează. Unele mostre de stimuli ideologici vizuali sau auditivi cu răspunsuri predictibile sunt:

Modele si simboluri slabe Modele şi simboluri puternice

Ura...........

Zvastica...,

Stalin........

Muzica rap

(pentru o listă mai exhaustivă, vezi capitolul VII)

Iubirea

Steagul american

Mahatma Gandhi

Muzica clasică

Page 111: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Pasul 5

După ce aţi stabilit că subiectul testării reacţionează corespunzător şi este într-o stare normală, continuaţi prin efectuarea unor afirmaţii declarative. întrebările trebuie puse întotdeauna direct. E inutil să puneţi întrebări referitoare la viitor, pentru că în acest caz rezultatele testării nu vor avea relevanţă şi exactitate. Prefaţaţi întotdeauna investigaţia de următoarea întrebare: "E oare sigurpentru mine să investighez ________ (respectiva chestiune)?"(Da/Nu). Şirul întrebărilor însuşi poate fi verificat întrebând, "E oare aceasta forma corectă a întrebării?" (Da/Nu). Afirmaţia - de exemplu "Acuzatul a comis spargerea?" - (Da/Nu) poate fi făcută atât de cel ce pune întrebări, cât şi de subiectul testării. Ori de câte ori este pusă o întrebare, subiectului testării îi este cerut să reziste în timp ce examinatorul apasă repede, cu două degete, pe încheietura braţului său întins.

In cursul cercetării noastre, am folosit frecvent echipe de subiecţi pentru testare. De exemplu, 20, 30 sau chiar un număr de până la 1000 de oameni au fost împărţiţi în echipe de câte doi, alternându-şi rolurile (fiecare fiind, pe rând, atât subiect, cât şi examinator). întregului grup i-a fost pusă aceeaşi întrebare, în acelaşi timp (sau au fost împărţiţi în două subgrupuri pentru proiecte de cercetare independente). într-un grup de 100 de oameni (50 de echipe), probabil unul sau doi ar putea avea dificultăţi în a obţine acelaşi rezultat cu al celorlalţi. Ei pot fi luaţi deoparte unde să-şi administreze metoda de "palpare a glandei timus" descrisă mai sus, lucru care va face ca răspunsurile lor să fie din nou normale, iar ei să se realăture grupului.

Folosind metoda de mai sus, rezultatele testării sunt 100% repetabile în cursul timpului, astfel încât orice grup de oameni, de oriunde, va produce întotdeauna aceleaşi rezultate. De exemplu, imaginea lui Adolf Hitler va cauza oricui un sentiment de slăbiciune, chiar dacă unii oameni n-au auzit niciodată de el sau cred că e vorba de un mare erou naţional.

Pasul 6

De asemenea, testarea poate fi efectuată ţinând anumite obiecte în vecinătatea plexului solar al subiecţilor. Se va observa că aceştia slăbesc ca răspuns la îndulcitorii artificiali, pesticide sau chiar la o fotografie a lui Hitler aflată într-un plic închis. Ei se vor întări ca

Page 112: Ochiul sinelui   david r. hawkins

răspuns la hrana nutritivă, medicamentele benefice, ca şi la o fotografie a lui Abraham Lincoln aflată într-un plic închis, etc.

Pasul 7

Se poate verifica faptul că rezultatele testării sunt independente de cunoştinţele, opiniile, sistemul de credinţă sau atitudinile subiectului. De exemplu, o imagine a lui Nelson Mandella va face ca tonusul muscular al tuturor subiecţilor testării să se întărească (chiar şi în ceea ce-i priveşte pe rasişti, despre care nu se poate afirma nici într-un caz că l-ar agrea). Acelaşi lucru este valabil şi pentru muzica lui Bach, ce generează creşterea tonusului muscular al tuturor subiecţilor - chiar şi acelora care nu o agreează personal în mod deosebit - aşa cum şi muzica heavy-metal îi va slăbi pe toţi subiecţii, chiar şi pe aceia cărora altfel le place.

Această confirmare a rezultatelor a fost observată în timpul ultimilor 20 de ani de către mii de medici care folosesc kinesiologia în practica lor clinică de zi cu zi sau în cercetare. De fapt, rezultatele metodei kinesiologice sunt chiar mai consecvente decât cele ale metodelor convenţionale de diagnoză (folosite în medicina tradiţională). De exemplu, este un fapt binecunoscut că o inimă ce suferă de anumite afecţiuni va putea totuşi apărea ca fiind normală în baza EKG-ului, dar ea nu va apărea niciodată puternică în urma testării kinesiologice).

Anexa C

Materiale video

Materiale înregistrate conţinând demonstraţii ale diferitelor subiecteşi tehnici descrise în prezenta lucrare pot fi procurate de la

următoarea adresă:

Veritas PublishingPO Box 3516

W. Sedona. Arizona 86340Fax: 602 - 282 - 4789www.veritaspub.com

Page 113: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Glosar

Atractor straniu: Termen creat de Ruelle şi Takens în 1971 într-o teorie ce susţinea că tot ceea ce e necesar pentru a produce întreaga complexitate a modelelor nonlineare ale universului sunt numai trei mişcări independente. Un atractor straniu este un model din cadrul unui spaţiu de fază. Modelul este trasat de punctele dinamice în timpul unui sistem dinamic. Punctul central al unui câmp de atracţie este similar centrului unei orbite. Atractorii sunt fractali şi au deci o lungime infinită. Reprezentarea grafică a acestora este descrisă de secţiunea transversală a unei aşa-numite hărţi Poincare. Forma topografică a spaţiului de fază creează un atractor asemeni unui profil semirotund, de o formă asemănătoare cu aceea a unei gogoaşe îndoite.

Câmp energetic: în acest studiu, câmpul energetic este un interval fixat de parametrii spaţiului de fază al unui câmp de atracţie, al cărui sistem operează în cadrul unui câmp energetic de conştiinţă mai larg şi este observabil prin efectele sale caracteristice asupra comportamentului uman. Puterea câmpurilor energetice este calibrată asemenea tensiunii unui sistem electric sau puterii câmpurilor magnetice sau gravitaţionale.

Câmpuri M: Sau câmpuri morfogenetice, sunt analoage modelelor de atracţie. în ipoteza prezentată de Rupert Sheldrake, câmpurile morfogenetice fac parte din teoria cauzării formative, conform căreia câmpurile energetice ale formei evoluează şi se consolidează unul pe altul.

Convecţie: Un fenomen ilustrat de principiul sincronizării. Când un număr de pendule sunt aşezate la distanţe mici unele de altele, bătăile lor se vor sincroniza. în biologia umană acest lucru se manifestă atunci când grupuri de femei îşi sincronizează progresiv ciclul menstrual. Este un fenomen similar cu acela în care un diapazon aşezat lângă un altul va începe să vibreze în ritmul şi sub impulsul primului diapazon. Acelaşi proces e cel care face ca grupurile de soldaţi să rupă cadenţa la traversarea unui pod.

11A

Context: Totalitatea câmpului de observaţie susţinut de un punct de vedere. Contextul include toate fenomenele caracteristice ce definesc semnificaţia unui eveniment sau ale unei afirmaţii. Informaţiile sunt lipsite de sens atâta timp cât contextul nu este definit. A "scoate din context" înseamnă a distorsiona caracteristicile unei afirmaţii prin eşecul de a identifica acele condiţii ce ar putea califica deducerea semnificaţiei. (Aceasta este o strategie juridică obişnuită, prin care un avocat încearcă să distorsioneze declaraţia unui martor cerând acestuia să răspundă numai prin "da" sau "nu". Prin acest procedeu se elimină unele afirmaţii ce ar putea schimba implicaţiile respectivei depoziţii.)

Creaţie: Un process continuu, fără început sau sfârşit, prin care universul manifestat, de formă şi materie, este produs prin iteraţie, pornind de la trei puncte esenţiale care, cu ajutorul fractalilor, pot forma o varietate infinită de forme. (Acest lucru este ilustrat de către deja familiarul plan complex al "Mulţimii Mandelbrot"). în limba sanscrită cele trei aspecte ale creaţiei se numesc Rajas, Tamas şi Satva. Ele sunt simbolizate de zeităţile hinduse Shiva, Vishnu şi Brahma. în creştinism acestea sunt sunt reprezentate de Sfânta Treime.

Dualitate: Lumea formei, caracterizată de separarea vizibilă a obiectelor (reflectată în dihotomiile conceptuale de genul "acesta/aceasta", "aici/acolo", "atunci/acum" sau "tu/eu"). Această percepţie a limitării este generată de simţuri, din cauza restricţiei implicate de un punct de vedere imobil şi determinat. Ştiinţa a depăşit în cele din urmă dihotomia artificială între cel ce observă şi ceea ce este observat (caracterisatică dualităţii Carteziene a secolului al XVII-lea), pornind acum de la premisa că acestea sunt de fapt unul şi acelaşi lucru. Universul nu are centru, ci se extinde continuu, în mod egal şi simultan din orice punct al său. Teorema lui Bell a ajutat la demonstrarea faptului că avem de-a face mai degrabă cu un univers al simultaneităţii decât cu sistemul Newtonian al cauzei şi efectului într-un cadru temporal artificial. Atât timpul, cât şi spaţiul, sunt pur şi simplu rezultatele măsurabile ale unei ordini implicite superioare.

Emisfera cerebrală dreaptă: într-o accepţie generală: holistic; ceea ce permite funcţii ca evaluarea, intuiţia şi înţelegerea semnificaţiilor şi deducţiile. Nonlinear, acţionând mai degrabă prin modele şi relaţii decât prin succesiunile logice ale cauzalităţii Newtoniene.

Page 114: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Emisfera cerebrală dreaptă se ocupă cu întregul şi nu cu particularul. Asemeni unui calculator analogic, se ocupă de procese şi este în general capabilă să opereze fără necesitatea unei referinţe temporale. Percepţia emisferei cerebrale drepte detectează esenţa dintr-un câmp complex de date care altfel nu ar putea conduce la o analiză cognitivă semnificativă - cum sunt, de exemplu, fenomenele de "îndrăgostire" sau creativitatea. (Originea termenilor de emisferă cerebrală dreaptă, respectiv emisferă cerebrală stângă se leagă de diferitele stiluri de percepţie despre care se considera cândva că ar fi localizate în anumite zone cerebrale. Dar, după cum a arătat Karl Pribam, creierul acţionează mai degrabă într-o manieră holografică decât printr-o localizare anatomică exactă.)

Emisfera cerebrală stângă: Termenul se referă secvenţe liniare de gândire, descrise în mod obişnuit drept logică sau raţiune. Procesarea datelor într-un şir A—+B^C. Analog unui calculator digital sau numeric.

Fractali: Modelele fractale sunt caracterizate de iregularitate şi lungime infinită, iar punctele de atracţie sunt constituite, la rândul lor, din curbe fractale. Un exemplu clasic îl constituie încercarea de a determina lungimea coastei Marii Britanii. Dacă se adaugă lungimile folosind o scală de măsurare din ce în ce mai mică, rezultă o lungime infinită. Fractalii implică o lungime infinită într-o suprafaţă finită.

Hologramă: Proiecţia tridimensională în spaţiu a imaginii unui obiect, creată prin proiecţia luminii laserului în aşa fel încât jumătate din fascicolul laser este direcţionat către obiect şi apoi pe o placă fotografică ce primeşte direct cealaltă jumătate a fascicolului. Acest procedeu crează un model de interferenţă pe placă, astfel încât fascicolul laser proiectat prin aceasta redă imaginea tridimensională a obiectului. E interesant faptul că fiecare fragment al plăcii fotografice poate reproduce imaginea completă a întregului. într-un univers holografic tot ceea ce există este interconectat.

Iteraţie: Repetiţie. Iteraţia nonlineară este prezentă în nenumărate sisteme. Datorită acestei repetiţii, chiar şi o schimbare foarte mică a condiţiei iniţiale va produce în cele din urmă un model diferit de cel original. într-o ecuaţie crescătoare, rezultatul iteraţiei anterioare devine mărimea de intrare pentru următoarele serii. De exemplu, dacă un calculator poate calcula până la 16 zecimale, ultima cifra va fi rotunjirea celei de-a 17-a. Această eroare infinitezimală, mărită

prin multe iteraţii, va genera o distorsie substanţială a datelor originale, făcând imposibilă predicţia.

Linear: Urmând o progresie lineară în maniera fizicii newtoniene şi, prin urmare, rezolvabil de către matematica tradiţională prin folosirea ecuaţiilor diferenţiale.

Neurotransmiţători: Substanţe ce se găsesc în creier (hormoni, etc.) şi care reglează transmisia neuronală în întregul sistem nervos. Schimbările chimice foarte mici pot genera schimbări subiective sau obiective majore în ceea ce priveşte emoţiile, gândurile sau comportamentul. Acest domeniu face parte din tematica principală a cercetărilor psihiatriei contemporane.

Non-dualitate: Toţi observatorii ce au atins un nivel al conştiinţei de peste 600 au descris aceeaşi realitate pe care o sugerează acum teoria ştiinţifică avansată. Când este depăşită limitarea dată de un loc fix şi imobil de percepţie nu mai există nici iluzia separaţiei şi nici modul în care înţelegem noi spaţiul şi timpul. Toate lucrurile există simultan în universul nemanifestat, învăluit şi implicit, ce se exprimă pe sine ca percepţie manifestată, dezvăluită şi explicită a formei. Aceste forme nu au, în realitate, o existenţă intrinsecă şi independentă, ci sunt produsul percepţiei (i.e. omul experimentează pur şi simplu conţinutul propriei sale minţi). La nivelul non-dualitatii există observaţie dar nu şi observator, deoarece subiectul şi obiectul sunt una. Tu şi Eu devin un singur Sine, experimentând tot ceea ce există ca pe aspecte ale divinului. La nivelul 700 putem spune numai că "Totul există", starea este una de Existenţă; totul este conştiinţă, care este viaţă, care e infinită, care este Dumnezeu, ce nu are nici început şi nici sfârşit. Corpul fizic constituie o manifestare a Singurului Sine care, experimentând această dimensiune şi-a uitat temporar propria sa realitate, permiţând astfel iluzia lumii tridimensionale. Corpul este numai un mijloc de comunicare; a indentifica şinele cuiva cu acest corp, în sensul de "Eu", reprezintă destinul celor ce nu au atins iluminarea, a acelora care deduc apoi, în mod eronat, că sunt muritori şi astfel supuşi morţii. Moartea însăşi este o iluzie bazată pe falsa indentificare cu corpul în sens de "Eu". în non-dualitate, conştiinţa se experimentează pe sine atât manifestată, cât şi nemanifestată, totuşi cel care lipseşte este cel ce experimentează. în această Realitate, unicul lucru ce are un început şi un sfârşit este însuşi actul percepţiei. în lumea iluzorie, ne asemănăm unui nebun ce crede că lucrurile îşi

Page 115: Ochiul sinelui   david r. hawkins

încep existenţa în momentul în care deschide el ochii şi încetează să mai existe atunci când îi închide.

Nonlinear: Nepredictibil, neregulat în timp, "perturbator", neperiodic, aleatoriu, probabil. Ilustrat de seriile matematice de genul ecuaţiilor probabilistice evolutive de forma dx(t)dt=F(xt)=w(t), unde w(t) este termenul de perturbaţie al procesului probabil. Termenul descrie, de asemenea, şi matematica semnalelor haotice, precum şi analiza statistică a seriilor dinamice pentru sistemele nonlineare deterministice. Prin nonlinear se înţelege ceva haotic, difuz, ce nu e în conformitate cu teoria sau analiza probabilistică logică sau matematică şi nu poate fi rezolvat cu ajutorul ecuaţiilor diferenţiale. Acesta temă constituie subiectul noii ştiinţe a Teoriei Haosului, ce a dat naştere unei întregi analize matematice non-newtoniene.

Oximoronic: O expresie a complexităţii sau ambiguităţii în termeni simpli, dar aparent contradictorii. Rezolvarea contradicţiei prin juxtapunere şi constrast ca în expresiile "foc rece" sau "prost înţelept". Stilurile oximoronice reflectă esenţa paradoxului, dar paradoxul însuşi rezultă din contrastul dintre diferitele nivele ale abstractizării ocazionate de prezentarea conceptelor din diferite contexte sau puncte de vedere.

Paradigmă: Dimensiunile unui context sau ale unui câmp, limitat de parametri ce prezic în mod inerent percepţia cuiva asupra realităţii. In general vorbind, o paradigmă este o definiţie a percepţiei cuiva asupra realităţii în conformitate cu propriile limite ale respectivei persoane.

Reţea neurală: Modele integrate ale neuronilor ce interacţionează în cadrul sistemului nervos.

Spaţiu de fază: O hartă ce permite condensarea datelor referitoare la timp-spatiu într-un model multidimensional. O hartă Poincare este o descriere grafică a unei porţiuni printr-un model multidimensional ce demonstrează punctul de atracţie ce stă la baza acesteia.

Stocastic: Aleatoriu, nepredictibil, nonlinear, accidental, "perturbator", haotic.

Ştiinţific: Metodă de a cerceta natura, specific organizată pentru a deriva legi predictibile ale proprietăţilor fizice. Teoria ştiinţifică

modernă s-a născut în secolul al XVI-lea, odată cu apariţia lucrării lui Descartes "Discurs asupra metodei", urmată apoi de lucrarea lui Francis Bacon "Investigaţia inductivă" şi, mai târziu, de "Principiul" lui Newton. John Locke este primul care a folosit termenul "ştiinţific", susţinând că certitudinea în ceea ce priveşte interacţiunea evenimentelor fizice se baza pe informaţiile obţinute prin senzaţii fizice. Aceste concepte au rezultat într-un model al unui univers mecanic, predictibil, dar această viziune a fost pusă în umbră de teoria modernă a fizicii cuantice, ce susţine că la nivel subatomic legile probabilităţii înlocuiesc legile deterministe.

De-a lungul istoriei s-a observat că ştiinţa nu avansează prin extensia unei teorii stabilite, ci printr-o schimbare a paradigmelor. In consecinţă, ştiinţa nu este decât o reflexie a unui punct de vedere şi nu există o separaţie reală între observator si obiectul observaţiei sale. Teoria relativităţii susţine că materia este energie, în funcţie de punctul de referinţă. Mai târziu, Modelul Holografic al lui Bohm afirmă existanţa unei ordini explicite bazate pe una implicită. Forma devine consecinţa raţionamentului, spaţiul şi timpul nefiind localizate, neexistând nici "aici" sau "acolo" (nonlocalizarea întregului cuantic). Universul descris astfel conţine un număr infinit de dimensiuni şi de realităţi superioare dimensiunilor.

Teoria haosului: Ştiinţa procesului (ca opus al stării). Această teorie a generat descoperirea unor modele în cadrul unor condiţii de impredictibilitate. Viziunea pe care o propune discerne mai curând posibilităţi globale decât evenimente locale şi implică un sistem topologic ce foloseşte modele şi forme pentru a vizualiza forma de bază a unui sistem complex care, deşi impredictibil la nivel local, este stabil din punct de vedere global. Teoria haosului recunoaşte capacitatea unui sistem complex de a da naştere simultan atât la turbulenţă cât şi la coerenţă.

La sfârşitul anilor 1800, Henri Poincare a observat că fizica newtoniană era corectă din punct de vedere matematic atâta vreme cât interacţiunile studiate se petreceau numai între două corpuri, dar că adăugarea unui al treilea element făcea ecuaţiile newtoniene nesigure - putând fi obţinute numai aproximări. Această nonlinearitate implica faptul că orice sistem putea deveni, în timp, prin feedback şi repetiţii, impredictibil. Fluxul Determinist Non Periodic a lui Lorenz din 1963 a creat o nouă paradigmă a ştiinţei, numită de către James Yorke teoria haosului, în celebrul său articol "Period Three Implies Chaos". Teoria haosului ia în discuţie subiecte ca perioadă, dublare, iteraţie, fractali şi bifurcaţii şi recunoaşte că în

Page 116: Ochiul sinelui   david r. hawkins

cadrul unui spaţiu finit există un număr infinit de dimensiuni. Prima conferinţă pe tema teoriei haosului a avut loc în 1977 la Academia de Ştiinţă din New York, iar în 1986 a avut loc la aceeaşi academie prima conferinţă referitoare la aplicaţiile teoriei haosului în medicină şi biologie.

Univers: Se pare că Universul nostru are un număr infinit de dimensiuni. Universul tridimensional al consensului convenţional cu care suntem familiarizaţi este unul singur, nefiind altceva decât - pur şi simplu - o iluzie creată de simţurile noastre. Spaţiul dintre corpurile planetare nu este gol, ci umplut de o mare de energie; se poate spune că energia potenţială dintr-un singur centimetru pătrat este la fel de mare ca aceea a întregii mase a universului fizic. David Bohm a propus modelul învăluit/dezvăluit al stărilor fiinţei, cu o ordine explicită, respectiv implicită a realităţii comparabilă cu stările manifestate/nemanifestate ale realităţii ce au fost descrise de-a lungul secolelor de toţi aceia ce au ajuns la iluminare şi au experimentat non-dualitatea. în modelul de cauzalitate:

ABCmA^B -►C

A—>B—>C reprezintă universul formei: dezvăluit, explicit, manifestat, sesizabil. Modelul ABC reprezintă potenţialul învăluit, implicit, nemanifestat, dincolo de care se află matricea lipsită de formă, infinită, atât a formelor cât şi a celor lipsite de formă - ce este omnipotentă, omniscientă şi omniprezentă.

Note de subsol

(Referirile la autorii incluşi în Bibliografie conţin doar numele acestora şi anul apariţiei lucrării, titlul complet al cărţilor respective regăsindu-se în Bibliografie)

Cuvânt înainte1. American Heritage Dictionary (Dicţionarul American Heritage, n. tr.\ Houghton Mifflin, 1987.2. Vezi Goodheart, 1976.3. Vezi Diamond, 1979.4. Diamond, op. cit.

Prefaţă1. Spre exemplu, la această conferinţă, Richard Amoroso, directorul Institutului Noetic din Orinda, California a afirma+6 "Conştiinţa nu este un concept abstract, ci o realitate fizică, ce umple, pătrunde şi energizează ideile de spaţiu/timp pe care le oglindeşte mintea. Este o continuitate multidimensională şi complementară, a cărei proprietăţi permit formarea ipotezelor testabile din punct de vedere fizic." ("Consciousness: A Radical Definition." Toward a Scientific Basis for Consciousness; an Interdisciplinary Conference - "Conştiinţa: O definiţie radicală" Spre o bază ştiinţifică a Conştiinţei; o Conferinţă Interdisciplinară. Universitatea din Arizona, Centrul de Ştiinţe Medicale, Tucson, Arizona 12-17 aprilie 1994).2. Vezi Hawkins, 1986.3. Ibidem. (vezi capitolul referitor la "Conştiinţă şi Dependenţă"), 1986.4. Hawkins, 1987.5. Ibidem. (The „Good doctor" Series - serialul "Doctorul bun".)6. Hawkins (seria de casete audio referitoare la "Conştiinţă şiDependenţă"), 1986.

Page 117: Ochiul sinelui   david r. hawkins

justificare provine aproape în totalitate din Vechiul Testament; atunci când ei spun "scriptură", se referă mai mult la acesta. Cu totul şi cu totul altfel ar fi arătat lumea noastră dacă religia creştină, polarizând comportamentul uman, ar fi respectat exclusiv perceptele Noului Testament.2. Experienţa clinică a autorului3. Freud a rămas sub nivelul critic de 500 pentru că a negatspiritualitatea omului; în acest timp Cari Jung, care a afirmat naturaspirituală a omului calibrează la un nivel mult superior: 560.

XXIV: Concluzie1. învăţătura socratică postulează că scopul omului este să îşi dedice viaţa luminării sufletului său (lumina) şi nu de a urma drumul materialismului şi al simţurilor (care conduce la întuneric). Vezi Platon, Republica, op. cit.2. Epistola lui Paul către Efeseni, 6:12. "Căci conflictul vostru nu este numai cu carnea şi sângele, ci şi cu îngerii şi puterile văzăte şi nevăzute, cu conducătorii lumii întunericului, care sunt una cu spiritele malefice de sub cer." Sfânta Biblie, traducere de George Lamsa, (Philadelphia: A. J. Holmes Co., 1957)3. Acest lucru este adesea declarat ca punct de pornire de la care se poate ajunge în cele din urmă la înţelegerea adevăratei noastre naturi. (de exemplu, de Nisargadatta Maharaj în / Am That - Eu sunt aceasta, 1973.)

Despre autor

David R. Hawkins practică psihiatria din 1952 şi e membru pe viaţă al Asociaţiei Psihiatrice Americane. Terapeut şi conferenţiar foarte respectat, apariţiile sale televizate includ The MacNeil/Lehrer News Hour, The Barbara Walters Show şi The Today Show. Este autorul a numeroase articole şi comunicări ştiinţifice şi coautor al cărţii "Orthomolecular Psychiatry Psihiatria Ortomoleculară" alături de lauretul premiului Nobel, Linus Pauling. Activitatea sa terapeutică şi didactică este menţionată în Who 's Who in America.

In mod obişnuit, Dr. Hawkins îşi împarte timpul între practica sa clinică, cărţile pe care le are în lucru şi conducerea Institutului pentru Cercetări Teoretice Avansate din Arizona.

Putere versus forţă constituie cheia de boltă a unei opere de-o viaţă. Încredinţat de faptul că întreaga sa operă şi activitate se leagă intim de evoluţia sa spirituală, Dr. Hawkins ne relatează în nota autobiografică din următoarele pagini drumul său spiritual.

Dacă adevărurile redate în această carte au fost derivate ştiinţific şi organizate în mod obiectiv, ca toate adevărurile de altfel, ele au fost experimentate în primul rând personal. O succesiune de stări intense ale conştientei, începute la o vârstă tânără, au inspirat la început şi au direcţionat apoi procesul înţelegerii subiective care avea să ia, în cele din urmă, forma acestei cărţi.

La vârsta de trei ani a survenit pe neaşteptate o conştientizare completă a existenţei, o înţelegere sub-verbală - dar completă - a semnificaţiei că "Sunt" - urmată imediat de revelaţia înfricoşată a faptului că ar fi putut foarte bine să nu exist deloc. Era vorba, fără îndoială, de o trezire bruscă din uitare, de o accedere la conştienta fiinţării înseşi. In acel moment, şinele propriu s-a născut şi în conştiinţa mea subiectivă şi-a făcut intrarea dualitatea între "Este" şi "Nu este".

De-a lungul copilăriei şi adolescenţei, paradoxul existenţei şi întrebarea referitoare la realitatea sinelui m-au însoţit constant.

Page 118: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Uneori, şinele propriu aluneca înapoi într-un Sine mai mare, impersonal, iar temerea încercată iniţial în faţa non-existenţei, teama fundamentală de Neant, revenea.

în 1939 eram "băiatul cu ziarele" în Wisconsin, "beneficiind" de un traseu de 17 mile. într-o noapte întunecată de iarnă am fost surprins de furtună şi viscol la mare distanţă de casă. Bicicleta a alunecat pe gheaţă, iar viscolul mi-a împrăştiat ziarele, aruncându-le pe câmpia acoperită de zăpadă şi gheaţă. Am izbucnit în lacrimi de frustrare şi extenuare, hainele mele erau îngheţate bocnă. Pentru a mă feri din faţa vîntului, am spart în crusta de gheaţă un adăpost din zăpadă unde m-am ascuns. Curând viitura s-a oprit şi i-a luat locul o căldură delicioasă, apoi o stare de pace aflată dincolo de orice încercare de a o descrie. Aceasta era acompaniată de o imensă revărsare de lumină şi de o prezenţă a unei iubiri infinite, fără început şi sfârşit, şi care, în acelaşi timp, nu era diferită de propria mea esenţă. Pe măsură ce conştienta mea se amesteca cu această stare iluminată şi atotprezentă, am început să uit de prezenţa propriului meu corp fizic, ca şi de lucrurile din jurul meu. Mintea mi se liniştise, toate gândurile încetaseră. Percepeam acut faptul că singurul lucru real (sau care ar fi putut să existe cu adevărat) era o prezenţă infinită, dincolo de timp şi de posibilitatea de a o descrie.

După ceea ce păreau a fi fost eoni, am fost readus la cunoştinţă de cineva care îmi scutura genunchiul, apoi am zărit faţa înspăimântată a tatălui meu. Nu vroiam deloc să mă întorc în corp şi în tot ce însemna acel lucru, dar îl iubeam mult pe tatăl meu şi din pricina suferinţei sale am ales totuşi să o fac. într-un fel, am empatizat cu teama sa în faţa morţii mele deşi, în acelaşi timp, ideea de moarte mi se părea a fi absurdă.

Nu am discutat cu nimeni despre experienţa mea subiectivă. Nu exista nici un context în care să fie înţeleasă de cineva; nu auzisem niciodată de experienţe spirituale, altele decât cele din vieţile sfinţilor. Dar, după această experienţă, realitatea acceptată a lumii a început să mi se pară doar provizorie, învăţătura religiilor tradiţionale, pierzându-şi semnificaţia şi, paradoxal, am devenit agnostic. în comparaţie cu lumina divinităţii pe care o simţisem eu scăldând întreaga existenţă, divinitatea religiei tradiţionale pălise. Am pierdut atunci religia, dar am descoperit spiritualitatea.

în timpul celui de-al doilea război mondilal am fost repartizat la un serviciu riscant, pe un distrugător de mine, fiind deseori apropape de moarte. Dar, spre deosebire de ceilalţi membri ai echipajului, nu mă temeam de ea. Era ca şi cum moartea îşi pierduse autenticitatea pentru mine. După război, fascinat de complexitatea minţii şi dorind să studiez

psihiatria, m-am înscris la facultatea de medicină. Psihanalistul care mă îndruma, profesor la Universitatea Columbia, era, de asemenea, agnostic. Amândoi ne-am însuşit o viziune întunecată asupra religiei. Lucrurile au avut un trend pozitiv, ca şi cariera mea, dealfel, ajungând astfel, să fiu destul de cunoscut şi apreciat.

Totuşi, lucrurile nu s-au rezumat la progresele din viaţa profesională. Am căzut pradă unei boli progresive şi fatale, ce nu răspundea niciunui tratament existent. La vârsta de 38 de ani, maladia avansase la o stare extremă, fiind în acelaşi timp conştient de faptul că eram pe moarte. Nu-mi păsa de corp, dar spiritul meu se afla într-o stare de suferinţă şi disperare extremă. Pe măsură ce momentul final se apropia, mi-a trecut prin minte un gând: „Şi dacă, totuşi, Dumezeu există?" Aşa am început să mă rog: „Dacă există un Dumnezeu, atunci îl rog să mă ajute acum". M-am abandonat lui Dumnezeu, oricare ar fi fost el, am căzut în inconştienţă şi când m-am trezit, am constatat că avusese loc o transformare de o asemenea forţă, încât eram paralizat de veneraţie.

Persoana care fusesem nu mai exista. Nu mai exista nici vreunsine sau eu personal, ci doar o Prezenţă Infinită, înzestrată cu o

putere atât de nelimitată, încât era atotexistentă. Această Prezenţă aînlocuit ceea ce fusesem „eu"; corpul meu şi acţiunile sale erau

controlate numai de Voinţa Infinită a Prezenţei. Lumea era iluminatăde claritatea unei Unităţi Infinite, ce se exprima pe sine prin

revelarea tuturor lucrurilor, în frumuseţea şi perfecţiunea lor infinită.Această linişte a durat nouă luni. Nu mai aveam o voinţă a mea,

proprie, entitatea mea fizică îşi vedea de treabă sub direcţia voinţeideopotrivă infinit de puternică şi extrem de tandră a Prezenţei. înaceastă stare, nu exista defel vreo nevoie de a mă gândi la ceva.

Toate adevărurile erau autoevidente, nefiind necesară (şi de altfelnici posibilă), nici o conceptualizare. în acest timp, sistemul meu

nervos era extrem de suprasolicitatat, de parcă ar fi transportat maimultă energie decât era proiectat s-o facă.

Eram inapt de a funcţiona efectiv în lume. O dată cu toate temerile şi anxietatea, dispăruse şi orice motivaţie obişnuită. Nu era nimic de făcut, totul era perfect. Faima, succesul şi banii deveniseră golite de semnificaţie. Prietenii mă presau să fiu pragmatic şi să revin la practica mea, dar nu aveam nici o motivaţie obişnuită pentru a face acest lucru. Totuşi, am descoperit că puteam percepe realitatea din spatele personalităţii, am înţeles că originea emoţiior se găsea în credinţa oamenilor că ei erau respectiva personalitate. Şi astfel, practica mea s-a reînnodat de la sine, devenind, în cele din urmă, imensă.

Page 119: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Oamenii veneau de pe tot cuprinsul Statelor Unite. In cele din urmă, am ajuns să am 50 de terapeuţi şi alţi angajaţi, 2000 de pacienţi trataţi, un număr de 25 de birouri, laboratoare de cercetare, tratând 1000 de pacienţi noi în fiecare an. Am fost invitat la emisiuni de radio şi televiziune - The MacNeil/Lehrer News Hour, The Barbara Walters Show, The Today Show etc. în 1973, am rezumat munca mea în cartea " Orthomolecular Psychiatry - Psihiatria Ortomoleculară", avându-1 drept co-autor pe laurataul premiului Nobel, Linus Pauling. Această lucrare, cu 10 ani înainea timpului său, a avut darul de a crea tulburare.

Condiţia generală a sistemului meu nervos s-a îmbunătăţit încet şi apoi a survenit un alt fenomen - am simţit o bandă de energie dulce, delicioasă, ce curgea continuu, prin şira spinării şi ajungea în creier, unde crea o senzaţie intensă de plăcere continuă. Tot ceea ce mi se întâmpla în viaţă se petrecea prin sincronicitate, evoluând într-o armonie perfectă, iar miracolul devenise un loc comun. Originea a ceea ce lumea ar numi miracol era Prezenţa, şi nu şinele meu propriu. Tot ceea ce mai rămăsese din „şinele" meu personal era un simplu martor pasiv al acestui fenomen. Cel care determina tot ceea ce se petrecea era un „Eu" mai mare şi mai profund decât propriul meu sine şi propriile mele gânduri.

Stările pe care le experimentam fuseseră raportate şi de alţii; astfel, am început să investighez învăţăturile spirituale, inclusiv cele ale lui Buddha şi ale înţelepţilor iluminaţi, cele ale lui Huang Po, dar şi pe acelea aparţinând învăţătorilor mai recenţi, ca de exemplu Ramana Marharshi şi Nisargadatta Maharaj (confirmându-mi astfel faptul că experimentele trăite de mine nu erau unice). Deodată, am înţeles pe deplin Bhagavad-Gita, experimentând în cele din urmă acelaşi extaz spiritual pe care-1 raportau sfinţii creştini şi Sri Rama Krishna.

Tot ceea ce exista în lume era luminos şi extraordinar de frumos. Toate fiinţele deveniseră Radiante şi exprimau Radianţa în tăcere şi splendoare. Părea că toată omenirea e motivată în realitate de iubire interioară, dar pur şi simplu devenise inconştientă cu privire la acest lucru; majoritatea vieţilor erau trăite ca şi cum le-ar fi trăit nişte adormiţi, care nu se treziseră încă la conştienta care reprezenta de fapt adevărata lor natură. Toţi cei din jurul meu arătau de parcă ar fi fost adormiţi, dar erau incredibil de frumoşi - eram îndrăgostit de fiecare dintre ei.

A trebuit să pun capăt obiceiului meu de a medita o oră dimineaţa şi apoi înainte de culcare, pentru că acest lucru îmi intensifica starea de fericire într-o asemenea măsură, încât nu mai puteam funcţiona normal. Revenea o experienţă similară aceleia pe

care o trăisem, copil fiind, în zăpadă, dar îmi venea tot mai greu să părăsesc acea stare pentru a mă reîntoarce la lume. Incredibila frumuseţe a tuturor lucrurilor radia în tot ceea ce exista perfecţiunea lor; iar acolo unde lumea vedea urâţenie, eu vedeam doar frumuseţe eternă. Această iubire spirituală inunda orice percepţie. Toate graniţele dintre aici şi acolo, atunci şi acum, eu şi tu, dispăruseră.

Am petrecut mulţi ani în linişte interioară şi, în tot acest timp, puterea Prezenţei creştea. Nu mai aveam o voinţă personală. Voinţa mea personală nu mai exista, eram un instrument al Prezenţei Infinite, acţionând după voinţa acesteia. Oamenii simţeau o pace extraordinară în aura acestei Prezenţe. Căutătorii căutau răspunsuri la mine dar, de vreme ce nu mai exista individualitatea David Hawkins, am înţeles că, de fapt, ei îşi primeau răspunsurile de la propriul lor sine, care nu diferea deloc de al meu. Când priveam o persoană, şinele meu strălucea în ochii săi. M-am mirat de cum am reuşit oare să intru în toate acele corpuri.

Dincolo de înţelegerea obişnuită, miraculosul se petrecea. Multemaladii cronice, de care suferisem ani de-a rândul, dispăruseră - vedereami se normalizase spontan, nemaiavând nevoie de ochelarii pe care-i

purtam de o viaţă. Ocazional, simţeam o energie extraordinar de plăcută;o Iubire Infinită începea să radieze pe neaşteptate din inimă, spre scenaunei nenorociri. O dată, conduceam pe autostradă, când acea energie

extraordinară a prins să radieze din pieptul meu; când am ajuns la ocurbă, am văzut că acolo avusese loc un accident, roţile maşinii

răsturnate se mai învârteau încă. Energia amintită a trecut cu mareintensitate în pasagerii maşinii lovite, apoi s-a oprit singură. Din nou, cu

altă ocazie, în timp ce mă plimbam pe străzile unui oraş ciudat, energia aînceput să curgă spre blocul din faţa mea. Ajuns curând în faţa unei

scene de bătaie de stradă incipiente, am constatat că „beligeranţii" au datînapoi şi au început să râdă. Atunci, energia s-a oprit.

Schimbări profunde ale percepţiei au survenit pe neaşteptate şi în împrejurări improbabile. Pe când cinam singur în Long Island, la resturantul Rothman's, Prezenţa s-a intensificat pe neaşteptate până ce orice lucru şi persoană care părea separată în percepţia obişnuită s-a contopit într-o universalitate şi unitate atemporală. In Tăcerea absolută şi lipsită de orice mişcare, am înţeles că nu există „evenimente" sau „lucruri" şi că, de fapt, nimic nu se întâmplă, pentru că trecutul, prezentul şi viitorul sunt numai artefacte ale percepţiei, cum este de altfel şi iluzia unui „eu" separat, obiect al naşterii şi morţii. Pe măsură ce şinele limitat şi fals se dizolva în Şinele universal al adevăratei sale origini, încercam o senzaţie confortabilă, de întoarcere acasă, o stare de pace absolută şi de

Page 120: Ochiul sinelui   david r. hawkins

izbăvire de toate suferinţele. Pentru că numai iluzia individualităţii este originea oricărei suferinţe. Atunci când înţelegem că universul este unul, complet şi una cu tot ceea ce este, etern şi fără sfârşit, nici o suferinţă nu mai este posibilă.

îmi veneau pacienţi din toate ţările lumii, unii dintre ei fiind total lipsiţi de speranţă. înfăşuraţi în cearceafuri albe, pe patul suferinţei lor, ei veneau după ce colindaseră prin toate spitalele, spre a găsi tratamentul şi speranţa vindecării din psihoze şi tulburări mentale incurabile. Mulţi erau muţi de ani de zile. Dar în fiecare pacient, dincolo de aparenţa zdrobită, bolnavă şi nevolnică, am văzut clar esenţa radiantă a iubirii şi frumuseţii, probabil că atât de ascunsă de suferinţă şi de aparenţa obişnuită a acesteia, încât acel pacient sau pacientă era complet privat de iubire în această lume.

într-o zi, o femeie mută a fost adusă la spital în cămaşă de forţă. Avea o dereglare neurologică severă şi nu putea sta în picioare. A intrat în spasme zbătându-se pe podea, ochii i se dădeau peste cap. Familia ei era destul de bogată şi, prin urmare, fusese consultată de nenumăraţi medici de-a lungul anilor - unii dintre ei fiind specialişti celebri în toată lumea. Fusese încercat orice tratament posibil şi profesia medicală renunţase în cele din urmă ca la un caz lipsit de speranţă.

Am privit-o şi am întrebat non-verbal: "Doamne, ce vrei să fac cu ea?" Am înţeles apoi că tot ce trebuia să fac era să o iubesc; atâta tot. Şinele ei interior i-a strălucit în ochi şi eu m-am conectat cu această esenţă iubitoare. în aceeaşi secundă, ea s-a vindecat prin cunoaşterea propriei sale realităţi; ce s-a întâmplat cu mintea şi corpul ei nemaiavând vreo importanţă nici măcar pentru ea.

în esenţă, acelaşi lucru s-a petrecut în cazul a nenumăraţi pacienţi. Unii s-au recuperat în ochii lumii, alţii nu, dar acest fapt al însănătoşirii clinice n-a mai avut importanţă pentru aceşti pacienţi. Agonia lor interioară luase sfârşit; deoarece se simţeau iubiţi şi împăcaţi interior, chinul lor se sfârşise. Acest fenomen poate fi explicat doar prin a spune că realitatea fiecărui pacient a fost reconstruită de Compasiunea Prezenţei, astfel încât el sau ea a experimentat vindecarea la un nivel ce transcendea lumea şi aparenţele acesteia. Pacea interioară în care existam eu ne-a cuprins pe amândoi, dincolo de timp şi identitate.

Am înţeles că orice chin şi suferinţă provine exclusiv de la eu şi nu de la Dumnezeu. Acesta era un adevăr pe care l-am comunicat în tăcere minţilor pacienţilor mei. Atunci când am intuit acest blocaj mental în cazul altui pacient (ce suferea de muţenie şi nu vorbise de mulţi ani), şi i-am spus prin intermediul minţii mele: "îl blamezi pe Dumnezeu pentru ceva care ţi-a fost cauzat în realitate numai de

propriul tău eu", el a sărit brusc şi a început să vorbească, şocând pe toată lumea care a fost martoră la incident.

Dar munca a devenit din ce în ce mai obositoare, pentru ca, în cele din urmă, să mă copleşească. Veneau tot mai mulţi bolnavi şi aşteptam să se elibereze paturi, deşi spitalul cu care lucram construise o anexă specială pentru pacienţii mei. Am simţit o frustrare enormă în faţa imensei suferinţe umane şi a imposibilităţii mele de a mă ocupa de mai mulţi pacienţi în acelaşi timp. Am simţit că trebuie să existe o cale de a mă adresa direct cauzelorjnaladiilor obişnuite, eternul izvor al tristeţii şi suferinţei umane.

Atunci când am descoperit kinesiologia, am fost imediat uluit de potenţialul ei. Era "culoarul" dintre două universuri - lumea fizică şi lumea minţii şi spiritului, o interfaţă între dimensiuni. într-o lume plină de "adormiţi" ce s-au pierdut de sursa lor, aveam în faţă atât un instrument de recuperare, cât şi unul care, mai mult, avea căderea de a demonstra tuturor legătura pierdută cu realitatea superioară. Am început să testez fiecare substanţă, gând sau concept la care mă puteam gândi şi am cerut studenţilor şi asistenţilor mei să facă acelaşi lucru. Apoi am observat un lucru ciudat. în timp ce toţi subiecţii slăbeau când erau supuşi unor stimuli negativi - spre exemplu, luminile fluorescente, pesticidele şi îndulcitorii artificiali -studenţii disciplinelor spirituale, ce-şi crescuseră nivelul conştiinţei, nu slăbeau într-o măsură atât de însemnată ca oamenii obişnuiţi. Părea că în conştiinţa lor survenise o schimbare importantă şi decisivă - atunci când au înţeles că nu se aflau la mila lumii, ci erau afectaţi numai de ceea ce mintea lor credea. Probabil că procesul de a progresa pe drumul spre iluminare putea fi descris drept creşterea abilităţii omului de a rezista în faţa vicisitudinilor existenţei.

Am fost din ce în ce mai puternic izbit de capacitatea de a schimba lucrurile prin simplul fapt de a le cunoaşte în lăuntrul lor; am înţeles cum iubirea schimba lumea de fiecare dată când lua locul ne-iubirii. întreaga schemă a civilizaţiei putea fi schimbată profund prin concentrarea acestei puteri a iubirii asupra unui punct specific. Ori de câte ori se întâmplă acest lucru, istoria se bifurcă spre drumuri noi.

Mi-a fost clar că aceste înţelegeri cruciale nu numai că puteau fi comunicate lumii, dar că puteau fi chiar demonstrate vizibil şi irefutabil. Părea că marea tragedie a vieţii umane fusese întotdeauna aceea că psihicul putea fi amăgit şi indus în eroare atât de uşor, discordia şi conflictul fiind consecinţele inevitabile ale faptului că omenirea nu are capacitatea de a distinge adevărul de fals. Dar în acest punct se găsea şi un răspuns la această dilemă fundamentală, o

Page 121: Ochiul sinelui   david r. hawkins

modalitate de a recontextualiza natura conştiinţei însăşi şi de a face explicabile acele lucruri care altfel puteau fi numai presupuse.

Venise timpul să-mi părăsesc viaţa new-yorkeză, cu aparamen-tul din Fifth Avenue şi casa din Long Island; descoperisem ceva mult mai important. înainte de a-mi putea concretiza ideile, aveam nevoie sa mă perfecţionez ca instrument. Mi-am părăsit aşadar munca şi tot ce implica ea şi am început să duc o viaţă modestă, într-un oraş mic, unde am petrecut şapte ani în meditaţie şi studiu.

însă starea atotputernică de fericire descrisă anterior continua să revină mereu şi mereu - independent de voinţa mea şi fără a fi căutată în mod special. în cele din urmă, am înţeles că trebuia să învăţ să trăiesc în această Prezenţă Divină şi - în acelaşi timp - să funcţionez în lume. Pierdusem de mult contactul cu ce se mai întâmpla prin lume. Pentru a mă putea ocupa de cercetare şi scris, era necesar să încetez orice practică spirituală şi să mă concentrez asupra lumii formelor. Am început să citesc ziarele şi să mă uit la televizor, pentru a înţelege despre ce este vorba în lume, cine erau persoanele publice şi care era nivelul dialogului social. Nu ştiam cine mai candida şi pentru ce funcţie sau cine era Prinţesa Diana, dar m-am pus la curent şi readaptat cu plăcere.

Experienţele excepţionale şi subiective ale adevărului - domeniul mistic ce afectează toată omenirea, pentru că transmite energia acestui nivel în conştiinţa colectivă - nu pot fi înţelese de către majoritatea oamenilor (cu excepţia căutătorilor spirituali), şi sunt, prin urmare, reduse la o semnificaţie limitată. încercam să mă reîntorc la normalitate, pentru că, în sine, a fi normal şi obişnuit constituie o expresie a divinităţii. Adevărul sinelui nostru real poate fi descoperit pe drumurile vieţii vieţii de zi cu zi. Tot ceea ce trebuie să facem pentru aceasta este să trăim înconjuraţi de atenţie şi amabilitate faţă de ceilalţi. Restul se revelează de la sine, după un anumit timp necesar. Dumnezeu nu se ascunde dinaintea celor obişnuite.

Şi astfel, după o lungă şi circulară călătorie a spiritului, m-am întors la cea mai importantă muncă - aceea de a aduce Prezenţa (aceeaşi care-mi schimbase viaţa), măcar cu puţin mai aproape de înţelegerea şi atingerea semenilor mei.

Prezenţa e tăcută şi transmite o stare de pace, care constituie spaţiul în care şi prin care totul există şi primeşte experienţa. Este infinit de tandră şi totuşi dură ca o stâncă. Alături de ea, orice teamă dispare. Bucuria spirituală se petrece la un nivel liniştit de extaz inexplicabil. Deoarece experienţa timpului încetează, nu mai există

neSsS'J"81"61, niCI SUfennţă' mC1 antlc'P^ sursa bucunei e ex sZ c, n,PTeU T™* ^^ încePut * sfâr^' nu maj

™^&£Zm don^■*■*>- **•* ** ***sunt dteell tVimSl ^ °PreŞte' t0ate ProbIemeie disPar< eIe nuPrezentei ^ ** ^ Punct al percepţie, Deoarece^eaLl "T 1"U mai 6X1Stă Vre° Jd^ificare ulterioară cuSnareâ ac' ^ W COnŞtlen*a Purâ ^ăluce?te "»trudeToate lumi f '" ^^ "* f°St Ş1 Vom fi întotdeauna dincolo

m^oS^ UniV6rSUnIe' dinCOl° de ^ * P™ ™e> «*conştienta "** "^ CUm POt Unii să ati"gă această ^ aexpS II HC6ea Ce POt Să feC CSte Să Vă N*Ăesc P*>P™ mea«ătesfi'n Tmenea' " °bSerV Că Sunt^ P«N cei cared™rmeaf ^ Pentm Că SUnt atât de simP»' La încePut'nev^ Tdt l ^ aC6aStă StarC ^ lntensă- AP01 ™ înîeles <* «* SZ îwîP™pmtru a

Putea «*ona cu o calitate constantă aS să stteî"' ' £XCePîie- CmC Wea să *^ această ^re, Pionul s ^ C°mpaSmne Pentru tot «*a ce există inclusiv pentru Solii2 T ? P!ntrU Pr°prille Sale Sâ«dun. Apoi survine ptCam n S ' îmC d0miîeIe " SUSpenSle * de a ^dona vointaSune fosfTT°TT-DeMrece fleCare gâ"d> sim^ ***& ™ mi; i;„; ♦•*- aDandonata lm

Dumnezeu, mintea a devenit din ce în ceVolume sn^a fC6PUt'- *" refl£Ctat îndelun§ asuPra multor 'storii,

™„„+~ VP*™*™*' aP01 asupra ideilor şi conceptelor. Pe măsură ce> ia aonnîa de a poseda respectivele gânduri, ele nu mai ajung

u^ă am nT, r^' * * **&"**** pe parcurs. în cele dmSeZ act T mSăŞ1 ^^ Ce Se află în sPatele S*"*** chiar înainte ca acesta sa devină gând.(fără a'rni Z ^^^ "*** fixităîi ^ constante a concentrăriimeditai l^11101 măcar un sin^ moment de distragere de laoS2 T - ^ Ş1 în dmp Ce"mi vedeam de «Etăţilece re" ae±n^C:PH ' ^ If™ ^ foarte dlfidl dar' ?e măsură

17„17"ş '

automat'reclamând

dm

ce în ce

coli Lf ? peptm c\în cele dm unnă'să p°ată fi ™^Părnitu. , /0CeSUl Se aS6amană Cu ° rachetă ee părăseştemZT1 mC6pU\ea are nevo'e de o putere enormă, apoi - peIi nă nentaraSeŞ 6 "T"1 ^V^0^ * Pământului - de tot maipuţina, pentru ca, in cele d n urmă să «<* H««I„propria sa inerţie deplaseze prin spaţiu sub

Page 122: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Dintr-o dată, pe neaşteptate s-a petrecut o schimbare în conştientă, Prezenţa fiind acolo, inconfundabilă, neîndoielnică şi atot-cuprinzătoare. Au existat câteva momente (puţine) de nelinişte şi teamă, atunci când şinele a murit, apoi absolutul Prezenţei a inspirat o străfulgerare de veneraţie. Această accedere a fost spectaculară, mult mai intensă decât orice altceva cunoscut. Nu are un corespondent în lumea experienţei obişnuite. Acest şoc profund este amortizat de iubirea ce însoţeşte şi este alături de Prezenţă. Fără sprijinul şi protecţia acelei iubiri, am fi anihilaţi.

A urmat un moment de teroare atunci când eul s-a agăţat de propria-i existenţă, temându-se că va fi nimicit. în loc să se întâmple aşa ceva, în momentul morţii eului, locul său a fost luat de Şinele complet, o totalitate în care tot ceea ce există e cunoscut şi evident, în expresia perfectă a propriei sale esenţe. Odată cu nonlocalizarea a survenit şi conştienta faptului că tot ceea ce a fost sau va fi e unul şi acelaşi lucru. Această unitate este absolut completă - dincolo de toate identităţile, sexele, dincolo de umanitate însăşi. Aşadar, nu mai trebuie să ne temem de suferinţă şi moarte.

Ceea ce se întâmplă cu corpul din acest punct este lipsit de importanţă. La anumite nivele ale conştiinţei spirituale, suferinţele corpului se vindecă sau dispar în mod spontan. Dar în starea absolută, atare consideraţii sunt irelevante. Corpul îşi va urma drumul său determinat şi se va întoarece apoi acolo de unde a venit. E o chestiune lipsită de importanţă, nu ne mai afectează deloc acest aspect. Corpul apare mai curând ca un "e/" decât ca un "eu", ca un terţ sau un obiect exterior, ca o piesă de mobilier din cameră. Faptul că oamenii se referă la corp ca şi cum acesta ar fi un "eu" individual poate părea de-a dreptul comic (dar e la fel de adevărat că nu există nici un mijloc de a explica realitatea acestei stări a conştientei în lumea formei şi a dualităţii). Cel mai bun lucru pe care-1 putem face este să ne vedem de treabă şi să lăsăm Prezenţei acest deziderat. Cu toate acestea, atunci când cineva atinge starea sublimă de fericire, e foarte dificil s-o asundă. Lumea poate fi orbită, iar oamenii vin de la mare depărtare pentru a fi în preajma acestei aure. Astfel, atât pentru căutătorii spirituali, cât şi pentru cei care nu încearcă decât o simplă curiozitate faţă de acest domeniu, sau pentru cei foarte bolnavi şi aflaţi în căutarea miracolelor, unii oameni pot deveni nişte magneţi şi o sursă de bucurie. In mod obişnuit, în acest punct există o dorinţă de a împărtăşi această stare cu ceilalţi şi de a o folosi în beneficiul tuturor.

Extazul care acompaniază această condiţie nu este cu totul stabil, există, de asemenea, şi momente de agonie profundă. Cele mai intense au loc atunci când această stare fluctuează sau - aparent fără

un motiv justificat - încetează. Aceste momente atrag după ele perioade de disperare intesă, chiar teama că am fost abandonaţi de Prezenţă. Aceste căderi fac ca drumul să fie dificil şi depăşirea acestor încercări cere o voinţă puternică. în cele din urmă, devine evident că acest nivel trebuie depăşit pentru că, altminteri, ar exista mereu această suferinţă de a cădea din starea de graţie. Apoi, gloria extazului trebuie părăsită şi ea, atunci când se impune sarcina extrem de dificilă de a depăşi dualitatea, până ce trecem dincolo de toate opoziţiile şi chemările lor conflictuale. Dar una e să renunţăm la lanţurile de fier ale eului, şi cu totul altceva să abandonăm lanţurile de aur ale bucuriei si extazului. Acest lucru, perceput ca o renunţare la Dumnezeu, atrage după sine un nou nivel al fricii (niciodată anticipat înainte) - anume teroarea ultimă a singurătăţii absolute.

în propriul meu caz, teama de inexistenţă era formidabilă şi m-am retras din faţa ei în mod repetat când se apropia. Au devenit vizibile scopurile agoniilor, ale nopţilor întunecate ale sufletului -ele sunt atât de greu suportabile, încăt extraordinara lor suferinţă îndeamnă la efortul extrem cerut de surmontarea lor. Şi, atunci când oscilarea între infern şi paradis devine de nesuportat, dorinţa pentru existenţa însăşi trebuie abandonată. Numai atunci când este realizat acest lucru, putem trece dincolo de totalitate sau nimicire, dincolo de existenţă si non-existenţă. Această culminare a muncii interioare constituie cea mai dificilă fază, ultimă cumpănă, unde suntem foarte conştienţi că iluzia existenţei pe care o transcendem aici e irevocabilă. Din acest punct nu mai există întoarcere, iar spectrul ireversibilităţii face ca această ultimă barieră să pară cea mai teribilă alegere dintre toate.

Dar, în realitate, în această apocalipsă ultimă a sinelui, în disoluţia singurei dualităţi rămase - cea a existenţei şi non-exixtenţei - însăşi identitatea se dizolvă în divinitatea universală, nemaiexistând nici o conştiinţă individuală. Apoi, pasul ultim, suprem, este făcut numai de Dumnezeu singur.

DAVIDR. HAWKINS

Autorul a fost înnnobilat pentru această operă de Coroana Daneză în Ordinul Suveran al Sf. Ioan din Ierusalim (fondat în anul 1070). Ceremonia a avut loc în luna octombrie 1996 şi a fost oficiată de către Prinţul Valdemor.

Page 123: Ochiul sinelui   david r. hawkins

:rie şi explica suirile livnnsaie de _ Iluminare, include dialoguri cu stundonţi în spiritualitate din I ulflt începători, cât $î avansa(i.

• natura consiliatei este descrisă în ţerrtjciij ce recoi.*? AVID R. HAWKINSi-reaen friînfi4jir;(litin;il,j.

MD.e PhDicsj din claşuvle iman- ,i|i -J.M: r]i sjurii

sunt pre-modclurâhieî.derivată:?

Dacal'uu si calibrcr/a i;i o Hawf

c isrtîbuxi^t l;V'>il>X V*T

piritual al suirii''.n-I-.;ISÎ;I <CT/aiif4ii:ih

utosuficicniăiOchiul Sin -In"

îaredizolvăh' îccunoscui;'1 I intre paraţi i:

Jdatâcudf&jpareS'*

rIn recunoaşterea contribuţiei pe caic J adus-o

ll)Bifiilâ|ji, Doctorul Hawkins a fost innnobilut, Lovnimd Cavaler fll Ordinului Suveran al N|iii»lierilor Sf. loan din Ierusalim (Ibml.ii în anul O/V), l eremonia a fosl oficiala de eairc l'rinlul de OrUfuiA Valdemor al Dancmireei. I;i Setiiinaiul ri>loKictliiiSaiiAii>c)mo. înlun.KM IHMIIMI- 1095.

IV BKCnwwM, in riertUtnhfic ?00fl, bl Scul, MI

■-îr &:.-V'/rrff»•■!■" iiiliilii >>|>iriiii:ito;'respectări

Imi! Suicliii fcsfo rnaia^

Cartea Dn.iihPublishiny Hmiw

ISBN97.VK/W*) | i

Page 124: Ochiul sinelui   david r. hawkins

OH fiwuui unourca ue i li IHMIH. Kic KVIUMUJ Sun »IlKToMi"(t;ccaceM-|M»iiivii.i(lu1i riiSulli'lMiIrV. llvfltllurtlefrunlc (VIM.HM.H i(.ii|rii.ii ulCnli

Page 125: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Cuprins

Prefaţa.......................................................................................P//J/(T***''Cc*c............................ ................................... ■ ■-.....................................................................*'

SECŢIUNEA ÎNTÂI Pretat/a lui Dumnezeu

CAPITOLUL I- Prolog................................................................21CAWIOLUIII ■ Reluarea netu pământeşti ...............................29

SECŢIUNEA A DOUAProcesul Spiritual

CAPITOLUL in - Natura cămărilor..............................................43LAPiioiuLiv - Fundamentele....... ...................................61CAPITOLUL V- Victoria asupra eulw.........................................&1CAPITOLUL vi • Descompunerea Euliii.....................................103

SECŢIUNEA A TREIACalea nuisriiii/i'i

CAPITOLUL VII - Mintea............................................».............117CAPITOLUL vru * Dincolo âe Cauzalitate..................................139CAPlTOLut ix • Conştienta Avansaiu......................... 133CAPII OLUL x • Despre natura ha Dumnezeu......................... /7.5CAPITOLUL XI - Drumul Spiritual............................................iS9CAPITOLULxii - Căutarea uttevuniiui......................................201CAPITOLUL xiii • Explicaţii......................................................219(APiTOLUixiv- Corpul si societatea.................................... 231CAPITOLUL XV - ( 'luril'niin......................................................243CAPIIOLULXVI - Karttui, invâfători$!inţefepfi........................259

Page 126: Ochiul sinelui   david r. hawkins

l'Al'IMHUl XVII - t>l-llt>\>im.... ,.J!7i

CAPITOIUI xvin - .ii/« v<//\y erutirv ?WCAPITOIUL XIX • Cannuiitini fi i'u'in/ih'

,iUiLAPUOIUI XX - Dualitate' W3US itim-tlii-itit.iir

ştiinţă wsits Spirit...........................................î/9CAPITOIUI XXI • Geneza; creaţie si'evolutiv ....................SSiANI IA A.................... —.—................................../............................ .. "* I

ANfXA B - Harta scalei conştiinţei..........................

ANEXA C Ca/ibrarea nivelelor conştiinţei..............................343ANEXA D- Tehnica de ca/ihrure corectă .. ........................,.348Lecttui tevoinuiulati'......,........................................................349Despre autor..... .................................................................353Notti autobiografică...............................................................35

Prefaţa

Scopul lucrării de fată este imens- Ea nu include doar o raponare detaliată şi subiectivă a ştirilor foarte avansate ale conştiinţei spirituale numite in mod tradiţional iluminare ci. pentru prima data, corelează şi recontextualizeazâ informaţii spirituală îr)tr-o asemenea manieră, încât o face comprehensibilă raţiunii şi intelectului.

Această corelaţie înt te ştiinţa şi spiritualitate reprezintă o integrare între dimensiunile lineare şi non-'incme Prin inter-mediul „depăşirii contrarilor", autorul rezolvă un conflict vechi de când lumea şi aparer.t nczolviibil. impasul dintre ştiinţă şi religie. între materialitate si spiritualitate, respectiv dintre eu şi spirit. Această rezolvare clarifica misterele si dilemele ncrczolvate ce au însoţit omenirea dc-a lungul istorici, Gratie expansiunii conştiinţei pe care o facilitează lectura lucrării de faţă, răspunsurile la întrebări se au:oreveleazâ, iar adevărurile devin ajtoevidente.

Stilul prezentării ii duce pe cititor deopotrivă fn domeniul linear şi în cel non-lincar, astfel incât. spre surpriza acestuia, la un moment dat incomprehensibilul devine nu mima; comprehen-sibil, ci şi evident.

Nivelul calibrat al conştiinţei persoanelor care ai: citii mate-rialul de fală a fosl documentat experimental, remarcându-sc un avans şi o cl^vare considerabile. Puterea arc darul de a realiza Iară efort ceea ce forţa nu reuşeşte să facă nicicum, deoarece puterea ajunge acolo unde forţa r.u are acces.

AcsBsut carte este sensâ deopotrivă prnttu şinele şi Şinele cititorului. Deşi marele şi tradiţionalul obstacol in calea iluminăm, numii .depăşirea coiitiariilor dualităţii şi non-dualitaţii", poate

B •j

Page 127: Ochiul sinelui   david r. hawkins

suim obscur, in wuncnliil urnire cililuuil ,i io......IUII tic cilii ciulea,această conştienta njndarneniala te rezolva ifc In «Ine

Materialul efte prezenta: in pairii secţiuni principale:

I Descrierea stărilor subiective nlc conştientei spirituale II. Drumul Spiritual III. Calea către Iluminare pnn intermediul înţelegerii naturii

conştiinţei IV Contenntc dialoguri, interviuri si discuţii de grup cu o

mare varietate de Studenţi spirituali si grupuri din diferiteţari

La o primă privire, datorita multitudinii de grupuri şi de prezentări, materialul cânii de fata pare $a se repete Cu toate acestea, materialul este rc-prezentat astfel in mod deliberai. deoarece de fiecare data este pte/eutsiţ într-un context diferii $i într-o altă succesiune tic întrebări si răspunsuri. Fiecare re-pns zentarc scoate Ia iveală nai si noi Subtilităţi.

Dacă in 1985 un procent de 85°i din totalul populaţiei lumii calibra sub nivelul Integrităţii (situat |j valoarea ?00), in prezent acest număr s-n icdu* aimiroi . atingând doar 78%. Cercetările efect;ia;e au indicat că acest fjpt se datorează unui avans gei:eraE al conştientei spirituale

Unice nu imt. tiv asemenea, si e.xpcimţele spirituale imense ale OUI or Ului, începute In pruna copilărie, consolidate ta adolescenţă şi ieşite Iu suprafaţa în cadrul vârstei mijlocii. Acestea :iu cauzat retragerea si izolarea sa pentru un numSr de ani, precum şi interesul manifestat in direcţia unei cercetări lundamcilnlc în domeniul naturii conştiinţei, cercetare cure a condus ctăt la scrierea lucrării Pultre vmtts Forfâ. cât si 'a scrierea celei de faţă.

O altă curiozitate aparentă este aceea că. in ciuda unaşci sale experienţe spirituale, autorul volumului de faţă nu a menţionat-O niciodată, dc-a lungul unei perioade de pesie 30 de ari. până in momentul publicăm volumului Puten versta Forţa. Când era întrebat despre motivele acestei tăceri, el nu a comentat decât că ,.nt era nimic de spus despre acest lucru*"

Lucrarea de fală. mai avansată decât Pittcre xvnm Fini". îndeplineşte anevoiosul ob:ccti\ de a face comprehensibil incomprehensibilul. Cîraţic unor descrieri si explicaţii adecvate. cea; ce este obscur devine clar si evident. $i tocmai danii său evident de a comunica si a scrie a fes* cel care a ocazionat interesul si comentariile Maicii reteza.

Adevărului autor al cănit este Conştiinţa iiisasi.

Editorul

Mniennlul prezentat in cartea de fata esie unic prin faptul ca autorul nu este nici teolog, nici faţa bisericeasca, ci un clinician cu o experienţă vastă în domeniul educaţiei, ştiinţei, medicinii, psihiatriei, psihanalizei, csrcetăni - precum y în rapoarte clinice .si stnnţifice. EI este descris drept un om realizat, tic succes ş« talentat în multe dumerii. In momentul in care a survenit neaşteptata sa iluminare, era persoana cu cea mai însemnat" practică psihiatrică si clin că din oraşul Ne*" York.

10 11

Page 128: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Avertisment

Persoanele religioase in sena tradiţional, precum St cele care monifes 13 timiditate în fata spirituclitntii. sunt prevenite ca materialul prezentat aici poate f: tulburător si. prin urmare, este mai bine sa-I evite.

Învăţăturile suin prezentate pentru uzul studenţilor spirituali angajaţi şi scr.osi, aflaţi în câutarco lui Dumnezeu ca Iluminare.

Colea către Iluminare prin adevărul radical este solicitanta si reclama abandonarea sistemului de credinţa. Numai după aceea. realitatea suprema se revelează pe sine drept căutarea Sinelui Suprem.

Materialul prezentat în curtea de faţa este redai din perspectiva Ochiului Sintfiui.

Page 129: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Introducere

De-a lungul istorici, descrierile stărilor j!uminnie nle conştiinţei au prezentat un marc interes pentru rr.ullt oameni, iar rapoartele refentoarc ia aceste stan au avut un mare impact asupra indivizilor si a societăţii. Raritatea siatistxâ a ocurenţei iluminării arc darul de a stimula curiozitatea si de a sublima valoarea informaţiilor de acest gen. Dcsi exista deja in toate limbile o literatura spirituala care descrie aceste "Aii. multe dintre rapoarte sunt sumare 51 ircompleie. Unele includ erori de traducere, pe lânyă foarte numeroasele eron care au survenit în transmiterea orala peste generaţii (pana cânţi, in cele din urma, rapoartele în cauza au căpătat o forma scrisă). Prin urmare, multe relatan includ ciori, fapt caic a generat un dechn al nivelului de adevâr comparativ cu cel original, pronunţat de învăţătorul iluminai.

Prin urmare, o reafirmare articulata st coerent* a evoluţiei conştiinţei până Io cele mat avansate stadi: este de marc valoare. în plus. multor tratate spirituale le lipsesc explicaţiile, precum ţi raportarea deaiiilor subtile, aspecte care prezintă o importanta considerabilă pentru căutătorul avansat. Obiectivul Ochiului Sinului este acela de a transmite informaţii ce pot fi verificate si ol căror nivel de adevăr poate fi calibrat Ea îs' propune sa ofere. pentru prima dată, un corp de informaţii folositoare capabil sâ treacă de testu! certitudinii. Pâră acum. studenţii spirituali se puteau baca numai pe credinţa si pe reputaţia învăţătoruluiSpiritual.

Una iliniic pmhlcmclc cel mai des semnalate pana acum era livinai nhseiiia mintiei posibilităţi de a verifica adevărul Invaiaiuriloi. Accfl) miiutr „hlocjj al îndoielii" trebuia depăşit.

Page 130: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Dwrid, K; IUWUB. a W .v(«,/„,

Precum in Putere versta Forţă, ndcvunil flecarei pagini, "I fiecărui paragraf, ci fiecărei propo/ilii si afirmaţii din canea de fata a fost calibrat si este verificabil A te îndoi înseamnă a deveni mai educa:. Scopul scrierii aceste: cărţi este acela de a împărţi şi îinp'irtfisi totalitatea a ceea ce .1 fost experimentat.

Putere versta Forfâ se încheie cu „Gloria 111 Excdsis Deo". Cart eu di* faţa începe tocmai cu aceasta nfirmeţie, rcfcnndu-sc Ia ceea ce constituie experienţa spirituală suprema. Desigur, mai corect spus, aceasta nu este deloc o experienţa, ci o stare eterni Aceasta condiţie isi este propria sa autoritate. Ea vorbeşte pentru sine $1 se prezintă ca o rcalttaic. Nu exista nici un vorbitor. Adevărul se autorcveleazu si este total, complet, independent şi profund evident.

SECŢIUNEA ÎNTÂI

Prezenţa lui Dumnezeu

IN

Page 131: Ochiul sinelui   david r. hawkins

CAPITOLUL I

Prolog;

Anii de lupie interioare, suferinţe si munle Miadanii spirituale ,111 culminai, în cete din urmă, cu o stare neagra de disperare. Nici măcar t> retragere în ateism n-a adus vreo alinare în aceasta necurmaţii căutare. Raţiunea si inrelectul erau mult prea fragile iwnlni sarcina formidabila de a găsi adevărul fundamenta!. Mintea fusese condusa spre o înfrângere agom/anla st finali. Chiar ţi voinţa i'uscse redusă Ia tăcere. Apoi, o voce interioara a strigat: ..dacă există un Dumnezeu, îl rog să ma ajute!"

Apoi lotul a încetat, dispărând în uitare. Mmtca $1 toate simţurile sinelui propriu dispărusem îmi-un moment uluitor, au fcetl înlocuite de o conştienta infinita, atotcuprinzătoare, radianta. totală, completă şi liniştiţi - eserţa fundamentală a Tot Ceea Ce l-sie. Extraordinara splendoare frumuseţe si p3Ce a Divinităţii ni Jiu. Era autonoma, finala, atemporali, perfecta. Şinele celor manifestate 91 ncnintiifcstate, Zeitatea Suprema Astfel s-a fikut cunoscută...

frezam

O tăcere liniştitoare a îmbibai împrejurimile, mişcarea însăşi încetinind pentru 3 deven:, într-un final, liniştita. Toate lucrurile radiau o intensă vieţuire interioara. Fiecare lucru care i-M-i.i este cmvslicul de existenţa tuturor celorlalte. Natura calităţii liiiimiiMM' a radianţei este copleşitor de Divină, fiu esic complet; include toiul îu unicitatea sa totala, astfel încât Mate lucrurile suni interconectate si in stare de comunicare si armonic

><

Page 132: Ochiul sinelui   david r. hawkins

prin intermediul conştientei si prin fapml ea IM Dllptifl culilnitfn fundamentata a esenţei vieţii înseşi.

Prezenţa este ace coatinuum care ocupa complet ceea ce înainte (din perspectiva percepţiei normale) părea a fi numai un spaţiu gol. un vid. Aceasta conştienta interioară nu este diferita de Sine; ea pătrunde esenţa oricărui lucru. Conştienta este conştientă de piopria sa conştientă si omniprezenta, ksenţa si expresia sa - atât cea a formei, ciii şi cea lipsită de foimă - cs:c Dumnezeu, ce se află in :nod ega! în toate obiectele. în toate persoanele, în toate plantele şi în toate animalele. Toî ceea ce exista este unu prin divinitatea existenţei

Esenţii universala şi atotcuprinzătoare include torul. Iară inc: o excepţie Din punct d; vedere al importantei şi ,il semnificaţiei lor, mobilele dintr-o încăpere sunt egale cu pietrele si cu plantele. Nimic nu este exclus din Totalitatea atotcuprinzătoare, totală. completa şi căreia no i I pseste nimic Toate lucrurile au o valoare egala, pentru câ singura valoare reala este divinitatea existenţei.

Şinele este total, complet Si în mod egal prezent pretutindeni Nu exista nevoi, dorinţe sau lipsun. Nici imperfecţiunea sau discordia nu sunt posibile. întrucât fiecare obiect dăinuie ca o operă de arta, ca o sculptura de o perfecta armonic 51 frumuseţe. Sfinţenia întregii creaţii rezida in veneraţia pe care o încearcă :ot ceea ce exista pentru tot restul. Totul este iluminat de o mare splendoare si este icdus la tăcere în veneraţie si respect Revelaţia insufla o pace şi o linişte infinita.

La o privire atena, corpul se dovedeşte a fi la fel cu orice altceva - ncposedsat de un individ, ega: cu mobila sau cu orice alie obiecte, pe scurt, nimic nui mult decât o parte din Ceea Ce Exista. Nu exista nimic personal in corp. cum, dealtfel. nu exista nici vreo identit7care cu acesta, El se mişcă spontan, executându-si corect funcţiile specifice, umblând şi respirând lara efort Este autopropulsat ş: acţiunile sale sunt determinate Si activate de Prezenţi Corpul este pur şi simplu ui teri, un ..obiect" egal cu oricare altul dintr-o încăpere.

Atunci când ni se adresează o altă persoană, vocea corpului nostru răspunde potrivit, dar ceea ce se aude în discuţie rezonci/.i la un nîvd superior al semnificaţiei, fn orice propoziţie este revelată o semnificaţie mai profundă. Astfel. ;oî ceea ce înseamnă

22

IXivid. K. HawkiM • ihhml .WA«

nuniiiiiciue cale iniclcs la un nivel mui profund, ca si când onec iiiiivh.ne oriolil de simplii - era de fapt esenţială, privind lUnnililncefl !n$M. La suprafaţă, cuvintele sună superficial, dar la nu nivel mai adânc ele au profunde implicaţii spirituale.

Corpul - pe care fiecare dintre noi îl considerăm a fi un „eu~ iji iinii îi vorbim - este cel carC dâ răspunsurile potrivite. Acest lucru - în sine - este unul straniu, pentru că de fapt nu exist?, un „eu" asociat cu corpul. Adevăratul Sine este invizibil, nefiind nici nttcar localizat undeva anume. Coipu! vorbeşte si r&punce la înircbări în mod simultan, în moduri paralele, situate ia doua nivele în acelaşi timp.

Liniştită de liniştea Prezentei, mintea t tăcută şi lipsită de cuvinte. Nu survin imagini, concepte sau gânduri. Nefiind prezentă mei o persoana în realitate, nu avem dc-a face cu nimeni care să c Indească ^au să acţioneze. Torul se petrece de la sine, ca un aspectni Prezenţei.

în stările obişnuite ale conştiinţei, predomină sunetele, care intuiesc fundalul de linişte. Pnn contras', atunci când Prezenţa osie prezentă (dacă ni se permite această formulare), lucrurile stau exact Invers. Deşi sunetul este perceptibil, de data aceasta ci este ecl din fundal. Predomină liniştea, care nu mai este urrcrupia sau înlocuita de către sunet. Nimic nu tulbură această lin;s"e st nici nu se interferează cu pacea sa Deşi mişcarea 5c petrece, ea nu perturbă liniştea lipsită de mişcare (care, deşi se află riinculo de mişcare, o include pe aceasta). Tonii pare a se mişca cu încetinitorul, pentru ca timpul este absent. Tot ceea ce există este o Mare continui de Aatm. Nu există lici evenimente, mc; întâmplări, pentru că ;oatc ineeptitunle si sfârşiturile se petrec numai în conştiinţa duaiâ fl observator ului. în absenţa acestora, nu există nici \ico succesiune de evenimente care sâ poată fi descrisă şi cxplicalu.

în locul capacităţii de a gândi, avem acum de-a face cu o capacitate autore vclntf de a cunnaşle, care împărtăşeşte înţelegerea c.Miipletii M uutacxplfeativâ pnn propna sa esenţă strălucitoare. 1: ca i't cum toiul vorhotfle în linişte şi se prezintă in loialitatea ga şi in frumuseţea nbsolulil a pcflccliunij sale. Făcând astfel. îşt mamlcsla clona »i-*i''CvcK'ii/a Djviniiiiitn miiiiisec.t.

Page 133: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Davki- R Hawkizi - Ochiit! Sinrtw David. R- Kawkiiw - OcfniJ Sînr/it

Revărsarea Prezenţei dea lungul totalităţii si esenţei a toi ceea ce exista este desăvârşită în blândeţea *a, atingerea ei este asemenea unei contopiri Şinele intcr.or esc miezul sân. Şi, dacă în lumea obişnuită poate fi aiinsa numai suprafaţa lucrurilor. în Prezenta avem dc-a face cu o răspândire a esenţei profunde a iot ceea ce exista. Aceasta atingere (care reprezintă Mâna lui Dumnezeu in blândeţea sn dulce) constituie în acelaşi tiraj) expresia şi sălaşul puterii infinite. In acest contact cu esenţa interioară a tot ceea ce există, oricine e conştient de faptul efl Prezenţa este iimlitâ de către once olt lucru, fie ci obiect ori persoană.

Puterea aceste: tandicii c nelimitata si - pentru că este tuta:i s atotpiezeniă - nici o opoziţie nu e posibilă. Ea pătrunde în tot cces ce există $i dm puterea sa se înalta existenţa însăşi, care este deopotrivă creata si ţinută laolaltă de către putere. Această putere c o caiitatc intrinseca a Prezenţei 51 p:czen:a sa constituie esenţă existentei înses.. Ha este prezentă în mod egal in toate obiectele. Nu exista niciunde un go^ atâta vreme căi Prezenţa umple tot sp;iţiul si toate obiectele din accst3. Fiecare frunza suc cum anume este experimentală de altcineva. împărtăşind bucuria Prezentei divine.

Toate lucrurile se bucură în tăcere de experimentarea Divinhaţh prîn propria lor conştiinţă Unică tururor lucrurilor eăic o gratitudine tăcută si mereu-prezenta pentru faptul cn li s-a oferit daml de a experimenta prezenţa lui Dumnezeu. Aceasta gratitudine constituie forma :n care rste exprimata adoraţia. Tot ceea ce este creat ş. există împarte $' reflectă gloria Iui Dumnezeu.

uaiflţîşa/ea umană a luat o aură complet nouă. S:nc!c unic strălucesc prin ochii fiecărui* dintre noi. Faţa fiecărui om mdiază o aureolă; nici un om nu c mai frumos sau mai urât decât altul.

Cel mai dificil de descris este interacţiunea dintre oamenii ce trec într-un nivel diferit de comunicare. In mod evident, există iubire intre toţi oamenii. Cu toate acestea, vorbi KM lor s-ii schimbai, in aşa fel încât uriec conversaţie a de\enii plfnfl de iubire şi pace. Semnificaţia cuvintelor auzite nu e aceraşi pentru Iuţi cei care Ie ascultă. Este ca si cum ar exista simultan il«»ua nivelediferii- ale cnn^iinţpi. provenite Uin .îcclasi SCCnatHl ni forturi ,;.iiţ|

mişcării; două scenarii difente fund exprimate pnn aceleaşi cuvinte. Sensurile cuvintelor înseşi au fost transfonnate î:ilr-un plan diferit de către „şinele" superior al oamenilor implicaţi, iar comunicarea înţelegerii se află pe un plan superior. în acelaşi timp. c clar că şinele inferior al oamenilor nu este conştient ric existenta acestei comunicări simultane cu unele superior. Oamenii sunt ca hipnotizaţi de credinţa în realitatea sinelui lor obişnuit, care nu este altceva decât interpretarea unor scenarii sau rolun. ca Enfr-un film.

Şinele nostru superior se a;!rcseaza direct sinelui superior al celorlalţi, iar şinele obişnuit pare a HU fi conştient de acest nivel de Comunicare. Dar. în acelaşi timp. oamenii sunt intuitiv că se petrece ceva ieşit dm comun Prezenţa conştientă a Sinelui creasă un câmp energetic pe care oameni. îl găsesc extrem de plăcut Acest ejmp energetic este cel care săvârşeşte miracole, aduce armonic evenimentelor fi conferă un sentiment de pace tuturor celor care îl experimentează

Cei ce au peregrinat mulţi kilometri în căutarea unui răspuns la întrebările lor. îl giisesc in prezenţa 3cestei aure pe neaşteptate. în aceste cazuri, răspunsurile le parvin nrintr-o înţelegere interioaia. care face ca întrebările iniţiale să fie itelevartK, Acest lucru se petrece neutru. ca Prezenţi a rccontextualizat iluzia existenţei unei ..probleme" tăcând astfel ca însăşi respectiva problemă să dispară.

Corpul şi-a continuat activitatea si o rctlcctat intenţiile transmise prin intermediul conştiinţei. Continuitatea corpului nu 1 fost una de nuire interes, fiind clar faptul că ?.ccsla este de fept proprietatea universului. Corpurile şi obiectele din .urne reflectă nesfârşite variatu şi sun; lipsite de once imperfecţiune. Nimic nu e mai bun ori mai rău decit once altceva, şi nici nu are vreo valoare sau semnificaţie diferită. Calitatea identităţii perfecte de sine defineşte valoarea intrinsecă a tot ceea ce există, ca expres;i egaic ale divinităţii înnăscute. Dat fiind că „relaţia" nu este decât un concept ui observaţiei (nentale dualiste, nu există relaţii iu Realitate. Turul pwi fJ simplu JExit ă" şi exhibă starea de fiinţare a Existenţei*

în tiux! Miniliii. lină interpunerea unui observat.».-(laolaltă cu L-aicgorlIlc sule native iile gândirii 1. mi exista vreo schimbare nil

Page 134: Ochiul sinelui   david r. hawkins

vreo mişcare care să poată fi explicata sau desu ikfl luxate „lucra" evoluează pur Si simplu ca o expresie a esenţe; .sule divine. Prin minare evoluţia are Ioc ca o manifestare a conştiinţei ce ia expresie de Io nivelele abstracte de energie superioară, trecând prin formele mai joase (riar mai specifice), pentru a ajunge. în cele din unnfl. în materia fizico. Astfel, creaţia se m;mi festă din domeniul abstract si lipsit de forma, trecând printr-o formă progresiva Ultr-Uri model energetic si apoi în materia concreta. Puterea de a se manifesta constituie o expresie a omnipotente; divine. în sensul unei creaţii continue

Creaţia este Prezentul si timpul Acum. AccM Aann este continuu, astfel încât nu sunt posibile nici începuturi $> nici sfârşituri. Vizibilitatea cri materialitatea însisi este pur si simpli, un fenomen senzorial şi nu o certditie obligctor.e a existenţei. Care. deşi prezentă in toate formele, este, ea însasi. lipsită de formă.

Deoarece toiul. întotdeajua. se găseşte "nti-un proces de creaţie, înseamnă ca tot ceea ce există constituie o expresie a Divinităţii pentru eâ, alrninteri. de n-ar fi aşa. n-ar avea capacitatea de a exista. înte;ecerea faptului că tot ceea ce există reflectă Divinitatea Creaţiei stă la teza respectului j; veneraţiei faţă de Aceasta. Acest lucru «te rflsptn/fttor pentru vensraţia în fata spinrului existent in toate fiinţele vii. pentru natură (respee: ce caracienzcazâ multe culturi).

Toate fiinţele sensibile sunt egale. Singura manifestarea materiali este subiect al încetam, esenţa rămâne neafectată s: si păstrează potenţialitate.) de a reapărea în forma materiala Esena este afectata numai de catre foitele evoluţiei înseşi. Emergenţa formei uiaienaie din esenţă este influenţată de prezenta 3 ceea ce deja exista în foTOTfl Prin umere. consinutu! manifestării materiale poate facilita manifestarea esenţei în formă sau, în funcţie de condiţiile existente, poate f: nefavorabil acesteia. Se poate spune că actul creaţiei satisface propria! său sine si propriile instrucţiuni sau tendinţe divine. în mod tradiţional, aceste tendinţe au fost numite destin, termen care desemnează dezvăluirea potenţialităţii si reflexia unor condiţii preexistente (clasicele „gunas" ale rajas. satin si tumis din limba sanscrita, sau acţiune, conştienţii M rezistentă) Astfel, omul poate influenţa condiţiile ponlni a potenta

''.

manifbularcn cirv*inis*roiţclor tforlte. Conştiinţa umanii poale Influenta Maritalele prin intermediu1 alegerilor sale. insa puterea ile a crea constituie exclusiv domeniul lai Dumnezeu.

Natura creaţiei (aliata dincolo de timp. spaţiu şi cauzalitate) este aularcvciatoaic şi se prezintă în conştiinţă ca un dar al Prezenţei. Toate lucrurile sunt sfinte din perspectiva divinităţii creaţiei lor Atunci cănd criticismul si discriminarea proprii percepţiei dualiste sunt eliminate, iese la iveala perfecţiunea absolută şi frumuseţea a tot ceea ce există.

Arta caută sa abstractizeze această conştientă arunci când alege un moment temporal şi-1 îngheaţă in forma artei fotografice ori a sculpturii Fiecare cadru descrie perfecţiunea ce poale fi uprccialâ doar atunci când este izolai un singur cadru. Inocenţa intrinsecă a oricărui moment dat este evidentă atunci când respectivul moment este scos din context. Udata ce mintea - cu dualismul ei - reuneşte aceste momente într-o „poveste", sunt imediat aplicaţi termenii de „bine/rău"- Putem observa cu uşurinţă că până şi termenii de bine'iău se referă (la originea lor) la dorinţa titnan.1. Dacă ne dorim ceva. acel ceva devine ..bun", iar dacă nu ni-l dorim, devine „rflu". Dacă eliminam judecata umana, tot ceea OG poate fi văzut este efl forma se i;llă într-o evoluţie constantă (ca „schimbare"), care nu c nici intrinsec de/irabilâ. dar mei iade/ir.lbilă.

Tot ceea ce există isi manifestă po:cniialitatea inerenta după cum delerminâ propria sa esenţă si condiţiile precumpănitoare. Splendoarea tuturor literarilor provine dm însăşi existenţa lor, din f.iptul că ele constituie mamfesltaa gloriei erecţiei lui Dumnezeu cii însăşi existenţă. Orice lucru seismi' sau insensibil care există reprezintă o împlinire a voinţei iui Dumnezeu • pur si simplu in virtutea ..fiinţării". Ceea ce nu este manifestai se manifest! gratie intenţiei divine: proecsui prin care acesi lucni ere loc este creaţia.

Datorită faptului oft natura creaţiei nu este limpede conştiinţei obişnuite, mintea fabrică (oi felul de ghicitori ce nu ş: gitsesc răspunsul (de exemplu: < 'um poate un Dumnezeu „bun" să permită existenţa nijhH" lucruri „ivli-"7>. Dincolo de percepţia dualistă si decategoriile Bfbiu*are alo onunilcaUlnr, nu există hme sau Au şi esteevident că universul însuşi e inocent. Mintea umană îşi

|7

Page 135: Ochiul sinelui   david r. hawkins

construiesc scenariile în funcţie de obiective ••■ uVwinlC, evenimentele purâr.d fi - snu nu - în concordanta cu aevsiv-.i. Aiul tragediile, cât si victoriile, se petrec in cadrul limitelor mini ii dualiste şi nu au o realiiate independentă. Tot ceea ce există în această lume pare să se înalte si să se dizolve apoi :n cadrul limitelor percepţiei Având în vedere cft Realitatea transcede timpul, spaţiul s> forma, este irclevant daci un „lucru" sau o „persoana" exista pentru o fracţiune de secundă sau pentru o mie de ani. Asifei, strădania de a trăi mai mi:lt pare să fie o iluzie gdită de sens. pentru d existenta ;iu csic deloc experimentata in vieo marjă temporală. Momentul actual este singura realitate ce poate fi experimentală; onec altceva fund o abstracţiune şi o construciie a minţii. Prin urmare, nimeni nu poate irăi de fapt 70 de ani. pentru ca singurul care este posibii e acest moment precis si totodată efemer,

In rca.itatea non-dualiiăţu. totul este complet şi dorinţa este inlocuiLfi de apreciere. Dat fiind că viata evoluează, fiecare lucru însuf-clit constituie expresia totală a potenţialităţii sale într-un moment dat. Prin urmare. nu există nici un actor in spatele acţiunii. Ceea ce există însă este o senzaţie de completitudine şi satisfacţie totală. în fiecare moment Satisfacerea :Kvoilor fizice csie un produs al acţiunii inses ■ De exemplu. pofta de mâncare vine din actul de n mânca, fără sâ existe o donnţă înaintea fiecărei imfaucfirun. Dacă ne oprim din mâncat, nu încercăm vreo SttlZBtfc că am pierdut ceva Bucuria vieţii vine din existenta intr-un moment dnt. i.u conştienta completitudinii conlinue este un aspect al acestei bucuri: de a trai

Totalitatea unităţii a Tot Ceea Ce Este nu poate fi experimentată. Totuşi, aceasta este cunoscuta în virtutea faptului de a fi parte din ea. de a lt una cu ca. „Eu/' Sinelui este „Eul" lui Dumnezeu, ce urmnrcs:e dezvăluirea Creaţiei Acum. Secvenţia-litatca este o iluzie creat.} de percepţia egotlu: asupra „Eutul". circ e purxtul de observaţie al trecerii uon-localului în local, al non-linearuiui in linear, al Toialitălii in particular. Percepţia este ochiul eu-Iui care, traducând ;nfinitul necxperimentabil in finitul experinicntabil, produce percepţia timpului, a locului, a dumici, a dimensiunii, a poziţiei, a formei, a limitelor si a swgul.iiiu|ii,

CAP1TOIUI II

Reluarea vieţii pământeşti

Lumea percepţiei rusesc înlocuita Identitatea încetase sa mai De un subiect limitat (ur. ..eu" personal), devenind un context nelimitat Totul fusese transformat $: rcveU frumuseţe, perfecţiune. iubire si inocenţă. Faţa fiecărui om radia căldura frumuseţii sale interioare. Fiecare plantă se descoperea pe sine ca pe o formă de artă liixarc obiect era o sculptură perfectă.

Totul există fiSra efort în propriul său loc şi totul e secvenţializai in sincronic]late. Miracolul este continuu. Detaliile vieţii se iteomodează spontan si îr mod misterios unele cu celelalte. Energia Prezenţei realizează iară efort ceea ce părea imposibil si generează fenomene pe care lumea obişnuită lt va considera miraculoase.

A existat o perioadă de câţiva am in care acele fenomene ce, sunt iu mod obişnuit denumite parapsiMogice se petreceau spontan şi cu regularitate, Asemenea fenomene, cum sunt ci ani» unea, abilitatea tic a vedea viitorul, te'.epano si psihometria deveniseră locun comune. Era pre/entă o cunoaştere automata a ceea ce oamenii gândeau si simţeau înainle ca ci să vorbească sau sâ expnme in vreun fel acele lucruri. Iubirea divină era predominantă ca putere nalnnatonrc şi constituia şi scena atoipre/cntâ în care se petreceau lente fenomenele.

Corpul fizic

O cneijîic cxiiein tle puicriiicu a stn'ibf.lut **iro >pinfiru. spatele v apoi»mcrul, imde uvea să se si cenhvze. în funcţie tic unde anume «ni cnm:cntraia nten|i» l:n.-r<<i:i :t cobocii ;ipnî pe

Page 136: Ochiul sinelui   david r. hawkins

faţă în xona inimii. Desăvârşita şi imensa. acvn.itfi i ■■■« igte curgea uneori in lumea unde exista suferinţa umana.

Odaia, pe când conduceam pe autostrada, energia .1 începui să curgă din inimă, coborând spre drum, după o curbă. De acolo energia a curs în lozul unde tocmai se petrecuse un accident de maşină. Energia avea un efect tflmilduitcr asuprii oricui ajuneca în prezenta ei. Dupi puţin timp. energia a părut că-şi îndeplinise scopurile şi. pe neaşteptate, s-a opri:. Câteva mile mai încolo, pe aceeeşi autostradă, începuse să se petreacă acelaşi fenomen. Din nou. o energic extrem de desăvârşită si minunată a curs din regiunea inimii si, din nou. a coborât pe drum circa o milă pentru a se stabili in preajma alici curbe Se petrecuse si acolo un accident De fapi, rotile încă se învârteau Energia curgea in pasagerii maşinii lovite. Era ca si cum o energie angelică se transmitea oamenilor aflaţi în suferinţă care se rugau.

Altă dată. aceeaşi prezentă vindecătoare s-a tacul simiiiâ in timpul unei plimbări pe o stradă dir) Chicago. De caia BCeastfl energia a curs într-un grup de tineri re tocmai erau pe punctul de a se încaieră. Pe măsura ce energia i-fl înconjurai, ei au dat înapoi încet, începând să se relaxeze si Să râdă. Au început să se împrăştie, moment în care curgerea energiei a încetat.

Aura energetica cinanaâ de Prezenţă posedă o capacitate infniiă. Oamenii doreau să stea în preajma 53. pentru că în cadru! acestui câmp energetic, ei intrau automat într-o stare de fericire sau într-o stare moi înaltă a conştiinţei, cxper.mentind sentimentul iubirii, bucuriei si vindecăm divine. în cadrul acestui câmp. oamenii tulburaţi deveneau calmi şi reuşeau sa-si ofsre singuri alinare.

Corpul, pe care îl consideram înainte ca pe „eu", se vindecase acum singur tic o seric de suferinţe. Am rămas perp.ex când am reuşit să văd ţâră ochclan. Sufeream de o vedere deficitara încă de la vârsta de 12 an. având nevoie de ochelari trifocalt. Capacitatea dea vedea farăflă ponochelari -chiarsi la distanţă - a survenit pe neaşteptate. fora să mă prevină prin nimic Si a constituit o surpriză plăcută Când s-a pcirecut necsi lucru, a avut loc şi o înţelegere a faptului că facultăţile senvilivo vrui •> funcţie a conştiinţei înseşi si nu una a corpului. Apui. HHH)." iu ni

in

• "-fi |1 -.................IM>P>I " :•• —'— •■•■■■ >»1

« .i întors intipni l.i experienţa de 11 mă uliii în alura corpului, timp iu cuc cupncittlCa MHlItivfi si vizuală nu însoţit corpul cleric. iicliniil legale de fel de corpul fizic, care se afla Ia o oarecare iliMun|â, inlr-un Ioc di lent.

Am îniclcs că suferinţele fizice erau în realitate rezultatul tillciuulor negative de gândire şi că tiupu. se poate schimba cu înlrvăr.tl in urma schimbării modului de credinţa. (Este o pbgervaţii: deja comună că. urmând căi spirituale, mulţi oameni v .111 revenit din aproape orice boală cunoscută omenirii).

Proprietăţile vizibil miraculoase, capacităţile energiei divine, pi'ccuin si fenomenele pe care le generează sunt proprii acestui câmp energetic, ticnind în nici un fel personale Ele s-au petrecut spontan şi păreau a fi ocazionate de existenţa unei nevoi pndeva in lume.

De asemenea, era interesant faptul ci mul:: oameni Obişnuiţi, ce fuseseră martorii acestor fenomene, au negat existenţii lor. ignorând ceea ce tocmai văzuseră, pentru că acel lucru narea a fi situat eu totul în afara sistemului de percepţie şi ti credinţelor eului cu privire la ceea ce este sau nu posib.l Alunei cuiul erau intrebnţi despre fenomenele amintite, oamenii muvtnlau imediat Iu analiza raţională. în mod asemănător pacienţilor care fuseseră hipnotizaţi şi care, atunci când erau nigali să-şi explice comportamentul post-hipnotic, fabricau un răspuns plauzibil. Prin contrast, oameni; foarte evoluaţi din punct de vecters spiritual acceptau ocurenţa fenomenelor misterioase lina a le comenta în vreun fel. ca si cum aceste fenomene ar fi Incul pure în rr.od natural dir. viaţă.

După o transformare majoră petrecută la nivelul conştiinţei. I'rezenui detcnnina toate acţiunile si evenimentele. Arc loc o Schimbare permanentă a conştiinţei. care este prezentă in mod constant în tăcerea si în liniştea sa, chiar >, munci când corpul vorbeşte si funcţionează in lume. Peste ani şi cu efort, se dezvolta Cspucrtaien de a ac concentra asupia diferitelor nivele de adevăr. după cum o mipiin condiţiile pe cnre le reclamă funclionurcn în lume. Daci ii eslU pertu■:>. I'acea tăcută ne cuprmde complet. aducând cu MUC o tlnro .1 bucuriei Ifieuie si infinite. RctfftgaJKJ interesul ile Iu lumea exterioară si de la funclionarco ohisnuila n

11

Page 137: Ochiul sinelui   david r. hawkins

percepţiei, starea de bucurie infimui UCVHK prcpolWlofOnlă, tl:ir poale fi scurtata prinir-o concentrare imensa nsupra Uimi! obişnuite. Şinele c dincolo de timp si de forma şi în cadrul Sau, conştiinţa obişnuită e capabilă să funcţioneze simultan înlr-o maniera lumeasca.

A existai şi o dificultate în ceea ce priveşte considerarea lumii percepţiei obişnuite ca fiind reală si demnă de a fi luată In serios Acest iucru a condus la un fel de capacitate permanenta de a vedea lumea dutfr-0 perspectiva umoristică. Viata obişnuită părea a fi o comedie Iară sfârşii, astfel încât, până şi seriozitatea însăşi îmi stârnea râsul. A devenit necesara înăbuşirea umorUu: pe care unii oameni nu puicnu să-l accepte pentru efi erau atât de adânc implicaţi in lumea de peiecpţii a negau vitaţii.

Majoritate*, oamenilor par să aibă un interes întemeiat în negativiiatea lumii pe care o percep s: persista in aceasta atitudine în loc să capete corştiinţa unui nivel supenor. Oamenii par să primească sufici:n;c satisfacţii din eternele lor sentimente de furie, resemiment, remuşcare şi auiocompătinire pentru a opune rezistentă trecerii la nivelele înţelegerii, iertării ori compasiunii. Porc că :xis:â suficiente avantaje în negativitate pentru a se perpetua modele de gândire ce sunt in mod evident ilogice şi menite a ;ervi unor scopuri egoiste, după cum politicienii deformează adevărul pentru a obţine votun sau după cum procurorii suprimi dovezile nevinovăţiei acuzaţilor oentru aobţine condamnarea

Arunci când aceste „avantaje" negative sunt abandonate. lumea devine o prezenţă eternă a unei perfecţiuni si a unei intense frumuseţi; iubirea domină io: ceea ce înseamnă viaţă. Totul c luminos şi bucuria esenţei sale divine străluceşte, radiind prin toate cele lipsite de formă, car mereu prezente, care se exprima în lumea perceptuală ti formei. Nu mai exisiâ vreo nevoie de a ..Sii" ceva, pentru că nu mai exista vreo nevoie de a cunoaşte. arunci când tot ceea ce există esic una. Mintea, în starea sa obişnuită, nu poate riecăt să cunoască ..despic". Acest lucru nu mai este necesar atunci când tot ceea ce poate fi este un singur lucru. Identitatea, care a înlocuit ceea ce se denumea ar,ter:or prin „cu", nu arc părţi şi nu cunoaşte diviziuni. Nimic nu este exclus

32

din IninliuiltfO m. pentru cu şinele a devenit CSCnţO, nediferită de Oţetim El ItM cecn eo există, in nonduaîitalc, nu există nici cunoscălor şi nici CCCfl ce este cunoscut pentru că au devenit unul M acelaşi. Nimic nu este incomplet. Omniscienţi este desăvârşită in sine. Nu mai există vreo dorinţă pentru următoarea secundă a experimentăm. dorinţă care impulsionează mintea obişnuită să se simtă mereu incompletă.Senzaţia de completitudine se ridică deasupra simţurilor. IXirinţa şi amiciparea dispar, iar plăcerea se înalţă din once activitate, Deoarece experienţa timpului s-u oprit, nu mai există mei experienţa anticipării sau cea a regretului unei succesiuni de evenimente. Fiecare moment c lotul si complet in sine. Simpla condiţie a fiinţării înlocuieşte orice sens al uccuiului, prezentului ,%au viitorului, astfel încâl nu mai există nimic ce anticipat sau de imul sub control. Aceasta este o parte a stării profunde de pucc si linişte. Odată cu încetarea oriclrei senzaţii de percepere a lunpului, încetează si toaie nevoile 51 dorinţele. Prezenţa, cu liniştea sa infinită, a înlocuit orice activitate mentulâ şi emoţionali Corpul începe să se ;.utopropage si devine numai o parte- o naturii ce funcţionează ca răspuns la (luxul condiţiilor Nimic din univers nu se nmca şi im acţionează independent. Intr n loncordantfi absolută, toiul trăieşte, se mişcă, şi îşi arc fiinţa în perfecţiunea, frumuseţea şi armonia absolută a Tot Ceea ce Este. Motivaţia, ca tundamcni al acţiunii, a dispărut. Fenomenele vieţii sunt acum de o altă dimensiune, fund observate ca si cum iie-am afla pe un tărâm diferit. Totul se petrece de 'n sine, într-o stare de nemişcare şi tăcere interioară pe care iubirea o pune in acţiune, iubire care se exprimă pe sine prin întreg un;versul şi prin lut ceea ce se aftă în el. Frumuseţea vieţii radiază o bucurie si o fericire ir.finiTâ. infinit de paşnică si aflată dincolo de emoţii. Pocea lui Dumnezeu este atât de completă şi de totală, încât nimic mi mai poate fi dorit. Chiar şi acţiunea de a ..experimenta" a încetat. în dualitate există un experimentator şi. separai de acesta, ceva ec csie experimenlat în nondualitaic, aceasta siniaţic e înlocuita de aceea IM care lotul ;i devenii una, nemaiexistând vreo Reparaţie in imip* spalhi aau experienţa subicetivfl intreCJipvrinicnlaloi >t ecuu ce csic experimentat.

3.1

Page 138: Ochiul sinelui   david r. hawkins

în nondualitnlca conştientei, chuir vi accveiiţiiitiuitcii încetează, inr conştienta înlocuieşte cx peri meii MICI Nu mai exista experienţa unor „momente", de vreme ce toi CGca ce exista este un Acum continuu. Mişcarea are Ioc cu încetinitorul, ca şi când ar fi suspendata îr. afara timpului Nimic nu este imperfect Nimic nu se mişca si nu se schimba in realitate; nici im eveniment nu arc ioc, Hc fapt. in locul sccvcnţialitOtii. se petrece observarea faptului ca torul se alia :nlr-o stare de dezvăluire si :â toate formele constituie numai un epifenomen creat de percepţie şi de obiceiurile de observare mentala. în realitate, totul ia fiinţa ca o expresie a infinitului potenţial ni universului. Stările evoluate sunt consecinţele condiţiilor, ătt nu sunt cauzale de acestea. Condiţiile sunt responsabile de aparente, iar fenomenele în schimbare sunt de fapt rezultatele unui punct de observaţieBrtnuc

Din punctul de vedere al singularităţii parc a exista multiplicitate, dar din cel al omniprezenţei multiplicităţii simultane, tot ceea ce există este singularitatea .micului. Omniprezenţa obliterea/â orice artefact preceptual şi chiar singularitatea sau multiplicitatea Nu există nici o condiţie în realitate. Nu exista nici „aici", nici „acolo", nici „acum", nici „apoi", nici „trecut", nici „viitor"; mei ..complet", nici „incomplet", nu exista nici „devenire", devreme ce totul este deja total auiocxsiten:. Timpul însuşi e un punct de observaţie arbitrar, după curo c şi viteza luminii. încercarea noastră obişnuita de a descrie universul, poete fi consideiata nu ca o descriere a universului, ci una a punctelor arbitrare de observaţie şi caohană a felului în care fjncţionează mmrea obişnuita.

în realitate, ceea ce a fost descris nu este un univers obiectiv si autoexistent, ci sunt numai categoriile minţii noastre, precum şi structurile si formele procesării sale secvenţiale. Apoi, limitele ştiinţei sunt prestabiîtc 62 limitele impuse de lumea pcrceptuala a dualităţii. Percepţia însăşi este autolimitativâ, prin faptul că ea nu poate sa cunoască decât „despre ceva", si nu sa cunoexcâ. Ştiinţa nu poate ajunge dincolo de limitele pcrecpfici si nici nu poare fi acuzaia pentru acest lucru, Ea poate numai sâ ne duca Ja pragul conştientei, care nu depinde deloc de percepţie. Jfl

PJivi.l tţ lUMtim- Qr*iufStttt*iii

icalitalc, ştiinţa pKkgfcsattA graţie intuiţiei ştiinţifice; logica si demorslrali.i vcniiul abia după aceea. De obicei, numim aceste suituri intuitive care transced logica si energizează progresul prin termenul creativitate. Astfel, descoperirea constituie cauza principala îi adevărata a evoluţiei societăţii.

In starea de conştienta, mintea se linişteşte Gândirea logica sau secvenţială încetează si în locul siu se instalează o linişte si o continuă desîăşurarc tara de efort Cunoaşterea se dezvăluie de la sine şi divinitatea a Tot Ceea ce Este radiază in tăcere ca evidenţa în sine şi autostrâliicire. Totul se găseşte într-o stare de revelaţie continuă 51 completă. Nu există nici o nevoie de n căuta sau primi, pentru ca totul este deja intr-o stare de completitudine şi totalitate, Once acţiune are loc de Ia sine.

Nu există nici un autor în spatele acţiunilor; a dispărut si entitatea mitici ce fusese considerată izvoru! experienţei. dizo!văndu-sc in unitatea absoluta a universului. Şinele. în totalitatea 51 completitudinea sa c dincolo şi înaintea tuturor cuvintelor, universurilor, timpului; nedcpennVnt si necauzat de nimic. Şinele c dincolo de existenţa, nu e nici jubiccl al existenţei sau al r.on-existenţei, e dincolo dî începui si de sfărsit. de timp si de Spaţiu. Nu poate fi inclus nici măcar in conceptele de „exista" sau „nu exista". Stfcîc nu e nici manifestat, nici nemanifestat, fiind dincolo de dimsnsiumie implicate de aceste caiegorizari ale conceptelor

Capacitatea de a opera convingător în lumea experienţei obişnuite a reclama: câteva ajustări majore E<ista o continuitate şi o un.tate întie „domeniile" dualităţii si nondtialitâth. iar cea care umple si străbate orice dualitate este nojidualkca. Limitele din cadrul dua'itftiii sun: de (apt nistc limite ale conştientei. Aceasta limitare a conştientei pare a fi consecinţa focalizării

Fiinţele umane sunt considerate a fi inocente datorita extremei lor inconştiente fata de propria lor realitate. îr. aceasta SUrC ele funcţionează prin sistemul de credinţe iluzorii 5' programate. în acest timp, puritatea spiritului radiază asemenea frumuseţii lor interioare.

Se poiitc spune, în termeni moderni, că oamenii fimc!ionca/;'i prin propriile lor ..sorturi", do existenta cărora nu

.14

Page 139: Ochiul sinelui   david r. hawkins

D.ivul lî II mi.m> > [/.Iiitil .Sni.lli,

sunt însă conştienţi. Fiecare persoana se aflfl inii HM proces de evoluţie a conştientei, uncie fund inşi mai evoluate decât altele.

Fiecare persoana reprezintă dezvoltarea conştiinţei în d;tenie condiţii şi. prin urinare, are diferite nivele de aparenţă. E ca şi cum fiecare persoană este prizoniera unui anumit nivel si nu poate trece in altul fără consimţământul, decizia si acordul voinţei Această inocenţă intima există deoarece, comparabil. omul este asemeni componente hardware, iar acţiunile si consecinţele lor sunt asemeni componentei software. Hardul nu c afectai de softurilc pe care Ie urmează ftrfi n R constier.t de semnificaţiile sau consecinţele respectivei Oetiunf. in mod tradiţional, programele si softurilc inconştiente sunt numite „karma"

Stadiul ir. care acţionează oamenii obişnuiţi nu implica vreo vina sau vreun defect moral, ci reprezinţi numai posibilităţile câmpurilor conţUinţei ce se exprima pnn fiecare entitate însufleţită. Deşi. in realitate, nu exista „bine sau rău" e evident ca tonte acţiunile au consecinţe. Dincolo de diferenţele aparente. există numai realitatea singurului Sine, cere radiază ti străluceşte ca singura sursă a vieţii în tot ceea ce există; orice entitate trăieşte în momentul acestei clipe circ cs:e tot ce se află. de fapt. dincolo de conştienta sa.

In nondualitate, nu se por petrece lucruri de genul „problemelor". ..conflictului", ori „suferinţei" Toate acestea provin dm anticiparea următoarei clipe sau din retrăirea trecLtului. lîal pare a li produsul fticii. iar scopul sau este de a controla următorul moment al experienţei şi de a-şi asigura supravieţuirea Pare a oscila intre teama de viilor şi regretul faţă de trecui: dorinţa si semnificaţia timpului ce respinge acţiunea provine din iluzia lipsei. Odaia ce survine o înţelegere a COrnpletil&ţii, dorinţa încetează. Ceea ce crede că este finit se teme pentru supravieţuirea sa, per.'ru că aceasta este legată de timp si de iluzia cauzalităţii.

Atunci când motivaţiile obişnuite ale vieţii dispar, aceasia devine lipsita de efori Ceea ce îna;nlc (usCSt; personali lalea devine acum numai o înclinaţie vagă. cart pair a şli cum sa mimeze compnriarTirnhtl obipiuii dinir-n amintire •> ufestor

I'lavid K Iliml.ntv • (h*inl Smr'ui

modele. dar ilcsf.nni.iita sa prnviiie dintr-o altă sursă, Ceea ce losesc inainte considerat n fi personal devenise in mod evident impersonal. Există un motiv pentru care adevăratul Sine nu se puica explica celorlalţi cu adcvăiat. Exprimai în cuvinte, ceea ce era rciil si substanţial pentru acest Sine. suna abstract sau filosofic pentru oamenii obisnuiu.ee funcţionau prin intermediul conceptelor si modelelor de gândire secvenţiala, ceea ce unei persoane obişnuite îi părea a ţine de domeniu! misticului, cia. pur si simplu, o realitate concretă şi iUbkctivâ pentru cel ce evoluase pe dramul conştientei. A fost necesar un efoil pentru ca modelele de gândire obişnuite să se reenergizeze pentru a faci l i ta comunicarea verbală. „Eul" real este dincolo de conştiinţa însăşi. dar poate radie descendent, asemenea capacităţi; de a trece de la CXtoZ la BCtivitBtc lumească. Iubirea devine unicul factoi inotivanl al continuităţii existentei fizice.

Ir timpul iranzî(iei, corpul a încercat o încordare considerabilă, de parcă sistemul nervos a trebuit să rransporte mai multă energie decâi era meni: sa p03tă dace. Nervii corpului se simţeau adesea cu >i cum ar fi fost traversaţi de o tensiune inol!a\ în cele din urmă. acest lucru a reclamat părăsirea marelui ora? şi a vieţii aferente acestuia $i stabilirea într-un mic orfigel din vesi - care. de-a lungul anilor, atrăsese oamenii dedicaţi unui stil de viaţa ncir.axnalist şt orientat spre domeniul spiritual. Acum. meditaţii putea lua locul activiştilor 51 starea de bucurie se putea întoarce, rezultând in ceea ce Dires a fi un stil de \iată ascetic numai pentru faptul că nu ma; existau nici nevoi, nin dorinţe. A fost o perioadă in care uitam să si mănânc, ca şi cum corpul ar f; fost ceva foarte periferic sau nici nu ar fi existat. într-adevăr, e posibil să treci prin faţa unei oglinzi încercând un sentiment de mirare ca acolo se mai află o magme a corpului Nu încercam nici cel mai mic interes pentru evenimentele lumi:, o stare care a dutat aproximativ zece ani de retragere din activităţile obişnuite pentru a deveni adecvat stării spirituale ce înlocuise vechea cinsti nlâ

Un iispcc; al .uc.ici stări a conştientei :ra capacitatea de a discerne in cadrul fenomenelor mai multe şi mai profunde aLi.iiiihwţii dccftl emu obscrvaic m IIMXJ obişnuit. Astfel. îicnttta

Page 140: Ochiul sinelui   david r. hawkins

I>:ivul. K. Hawkins- Oi'Iuttt '-t.,.1,,1

tehnică interesantă a kincsioiogici a rctevui kgftiura 51 puntea eaie lipsea, aceea dintre corp şi minte si dintre inaml'cMni şi nemamfestat. Ceea ce este invizibil poate Ti acum uşor lacul vizibil. Acest fenomen clime transcede explicarea legăturii dintre sistemul psihic si cel somatic prin intermediul sistemului nervos autonom sau sistemul acupuncturii. Era evident ca răspunsul kinestologic provenea din nonlocahtatca conştiinţei si ci vechea limitare a acesteia la investigarea fenomenelor locale constituia o expresie a propnilor limite ale percepţiei doctorilor sau a expert inentatorilor.

Deşi existenta dualităţii poate fi fui idair.cn ta ta luimai pe existenta nonduahtăţn, kincsiologia a constituit cel mai uşor si ma: practic fenomen prin care s-a observat aceasta realitate. A devenii evident ca putem calibra diferitele câmpuri energetice din cadru! conştiinţei pentru a Ie aranja într-o scala ierarhica; mai mult. efi atunci când Ic calibrăm din punct de vedere numeric, putem demonstra precis nivelele clasice ale conştiinţei. aşa cam sunt ele descrise încă de Ia începutul veacurilor.

Cel mai stupefiam aspect al fenomenului era capacitatea sa de a înregistra instantaneu diferenţa dintre adevăr şi falsitate, Aceasta calitate era dincolo de ump 51 de spaţiu si lega spiritul uman şi minţile indivizilor implicaţi. Constituia o calitate universală a conştiinţei, aşa cum protoplasma avea calităţile universale ale reactivităţii la stimuii. Protoplasma reacţionează involuntar la stimulii nocivi sau benefici ţi arc capacitatea de a distinge Intre aceste doua tipuri de slimuli Ea se relragc din fala celor ce se opun vieţii şi este atrasă de ceea ce spnjinâ viaţa. Cu viteza luminii, muşchi, corpului slăbesc instantaneu in absenta adevărului; totodată, ei devin puternici în prezenţu adevărului sau in prezenţa a ceea ce sprijină şi aduce prinos vieţii.

Toi ceea ce există in lume. inclusiv gândurile, conceptele. substanţele şi imaginile, atrage după sine un răspuns ce poate fi demonstrat ca fiind pozitiv sau negativ. Răspunsul nu este limitat de timp. spaţiu, distanţi sau opinie personală.

Cu ajutorul acestui instrument simplu. pixiU* l'i explicaţii si documentată natura exactă a tot ceea ce CMM.I in univers, oriunde în timp. Tot co CKÎciă s:m a existat vreodată, lî\rfl excepţii;. rotfitfgS

Kt

i> i\ <! n. ii . iu 'hi ii . • f.n'fiitr .viicirif

11 Ircvvjiua şi o vibrtl(le în câmpul impersonal al conştiinţei, Cd o imprentil permanenţii, şi ponte li restabilit de acest iest prin intermediul conştiinţei înseşi.

Universul se dezvăluise; existenţa secretelor nu mai era posibila, Ura evident că putea ii numărat exact „fiecare fir de păr ikr pe capul cuiva" si nici măcar o vrabie n-ar fi căzut neobservata. Ci „iotul va fi revelat" devenise un fapt

Putere versus Forţă

Mii de oameni au făcut obiectai unui procedeu de testare. jiul Iu nivel individual, cât p de grup. Rezultatele au fost universal concordante, indiferent de vârsta sau de starea mentală :i subiecţilor supuşi testării. Aplicaţiile acestei descoperiri au fost evidente în domeniile activităţi: clinice, cercetării si învăţăturii

spirituale.Rezultatele acestei cercetări si decopenrile fâeu:e pe această

cale au fost reunite în volumul „Putere vtrfta Forţă" si într-o dbxrUţie filosofică publicată sub titlul „Anuliza calitativă 51 cantitativa $i calibrarea nivelelor conştiinţei umane". Scopul acestora a fbsi de a da mai multă credibilitate şi validitate ştiinţifică descoperirilor inexplxabuc pnn .ogica obişnuită on prin prisma restricţiilor cauzalităţii newtoniene

Deşi scala numerică a conştiinţei este una logaritmica exprimată numeric, câmpurile conştiinţei la care face referire suni ronlinearc si situate dincolo de paradigma newtoniană a realităţii. Scala oferă o legătură între cele ştiute şi cele neştiute, iulie cele manifestate şi cele nenanifes:ate, intre dualitate şi non-duntitatc. Valoarea unui asemenea instrument a fost atât de mare, încât mulţi oameni au intrat ir.ir-un soc paradigmatic atunci când au descoperit pentru prima dară această lucrare. Fapnil că oricine si oriunde putea spune adevărul despre oricine şi orice, oriunde si oricând în i.mp si spaţiu constituie un salt gigantic şi, la început. poate tulbura percepţia asupra realităţii. Fiecare dintre noi considerăm cu suntem complet separaţi şi că gândurile nousire ne aparţin numai noiifl.

Ml

Page 141: Ochiul sinelui   david r. hawkins

iu. R. ini«kire,r- f:ntui .\w.'int

t.na din caracteristicile de mare valoare ulc aceniui instrument de cercetare rezidă în faprui ci putea li folosii pentru a Verifica adevărul si vatidiiaica cercetării însc-fl", cu şi a experimentelor derivate de EÎC:. Astfel, atât în Putere versta Forfâ, cât st în volumul de fata, fiecare pagina, paragraf. afirmaţie, clauza, fraza si capitol au fost calibrate. De asemenea, a fost calibrată canea ir, întregul ei si s-a dovedit a fi situaţii la nivelul 800. Astfel s-a desprins concluzia câ energia cârtii înseşi va realiza răspândirea şi promovarea acesteia. Si aşa a si fost, nefinul nevoie de nici o campanie promojionalS Cartea s-u răspândit în multe ţari si a fost tradusa in multe limbi, pentru a culmina stârnind un ma-e interes in rândul grupurilor de studiu din colegi!, universităţi si departamente de cercetare.

Pe harta scalei conştiinţei (vezi Anexa B) nivelul 6011 indică depăşirea lumii pcrccpiualc a dualităţii >i intrarea în lumea nepenPCptualft a nondualitttii !• foanc interesant fopiul ca testarea kincsiologtcâ si răspunsul însuşi calibrează la nivelul 600. Acest iucni înseamnă ci adevărata sa naturii nu poate fi înţeleasă pe deplin de majoritatea oamenilor, deş: poate fi citită de toata lume* intr-o miniera practici.

Interesul pentru volumul Putel* WWW Faiţâ a venit in primul rând din partea oamenilor cu veleităţi spirituale, ca si din partea v indec-uonlor şi a pc-soancior interesate de siudicrea conştiinţei înseşi Deşi această carte clarifica unele beneficii (borte profunde ce pot surveni din aplicarea tehnicii pomenite în multe domenii |[c vieţn obişnuite, » existat totuşi un iniei^N scăzut din partea acclo* zone ale societăţii care ur fi putut beneficia imediat s; într-o măsură însemnată de folosirea acestei tehnici Societatea are înta de descoperit beneficiile profunde R|U acestei tehnici.

■;-

SECŢIUNEA A DOUA

Procesul Spiritual

•ni

Page 142: Ochiul sinelui   david r. hawkins

CAPITOIUI III

Natura căutărilor

Procesul de învăţare nonlinearfl se peircec mai mult co rczuliat al familiarizării, dccai prin secveiilialitatc logica si (Hwesare de câtre inieleci. Conştiinţa tinde să avanseze ca o consecinţă automata a primirii de noi informaţii, Apo:, procedând ta 0 trecere în revista, ca c capabila sa integreze informaţiile care lijKcsc sau care n-au fost înţelese in mod adecvat Fiecare pre-/i-nt:irc sporeşte si dezvolta integierea informaţiilor si. prin urmare. constituie sursa unor perspective şi a unor aprofundări noi

S-a descoperit astfel, câ metoda de diagnoză clinică bazată iu testarea muşchilor si care fusese r.umitâ „ftincsiotogie" ovea o potenţialitate ma; marc decât se estimase iniţial. La fel ca k-Icseopul, care poate dezvălui existenta unor planete d:n univers. iiclîind util numai la examinarea curţii interioare a vecinilor, s: kHK.'siologia s-a descoperit a li fundamenta pe o calitate universala, nonlocala şi impersonala a conştiinţei, care iranscede pv'Minalitatca diferiţilor indivizi CC fac obiectul testării.

S-u mai descoperit ca răspunsul muşchilor corpului Ia ilili-iiţi stimul; induşi prin testare este determinat de o calitate awmţiolfl a conştiinţei însăşi, care este capabila să reacţioneze Instantaneu la prezenţa adevărului (prin întărirea tonusului muscular), dând, prin aceasta, un răspuns pozitiv ce ponte fi exprimat prin „da". Absenta adevărului c indicată de slăbirea tonusului muscular, respectiv de un lăspuns prin „nu". Investigarea acc>iui fenomen repetabil a implicat testarea n inii do subiecţi, proveniţi ilc pe toate meridianele vieţii, pentru o porioidt de 20 mu. Aeuniietc.i rezultatelor a fost confirmata de nun multe echipe de meu lături,

43

Page 143: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Prin proba clime* a erorii, cercetarea a sultilil că iftJtpUiHtUl kmcsiologjc diferea între ceea re ciu benefic, si respectiv distructiv Tehnica avea o importanta valoare de diagnoză aiul în stabilirea suferinţelor psihice, căi si în identificarea traiamemcloi benefice. Aceste lucruri se petreceau în 1970 si aveau sa conducă. pe ce o parte. ia dezvoltarea imreuuJui corp clinic de informaţii circumscris tehnicii amintite si, pe de fllifl parte, la fondarea unoi colegii de kinesiologic si fcincsiologie aplicata. Aceste lucruri nu atras în pnncipal atenţia medicilor generalişri şi a practicanţilor medicinii hohstice An atras, de asemenea, interesul unui medic psihiatru, dr. John Diiunond. care J dus cercetarea spre un nou nivel de înţelegere. începând sa folosească răspunsul kinesiologic pentru a investiga emoţiile, sistemele de credinţă, mujica. sunetele si simbolurile Toate acestea au vestit apanţia kincsiolouiei comportamentale. ce urma să aibă implicaţii mull mei largi.

Următorul pas a constat în folosirea răspunsului kmesiologic pentru a clasifica $i. în ccic din urmă. de a calibra cm punct de vcrieic numeric m\elele conştiinţei Acestea fuseseră stratificate în tradiţiile filozoiico-spirirualc în forma binecunoscutelor nivele spirituale de dezvoltare acceptate în toate culturile. Sa descoperii că aceste nivele stratificate puteau fi calibrate (lojjaritmic). Ceea ce .*. rezumai a fost o scală a conştiinţei, ce se corela cu • ţi, de fapt, ilustra - întreaga istoric umana. S-a mai descoperit, de asemenea, ca, pe o scală arbitrară de la 1 la 1000. tot ceea ce calibra sub nivelul 200 era negativ, împotriva vieţii. fals si universal experimentat ca distructiv. Astfel, consiiinia putea face diferenţa între adevăr si falsitate, fapt care a consu'.uii o descoperire majoră.

Următorul sal: in conştiinţă 1-a constituit descoperire;! faptului că nivelul 200 despărţea domeniile puterii si forţei, fapt ce dădea cale liberă investigaţiei diferitelor calităţi aîe acestor două domenii contrastante. Forţa c temporară, consumă energie si se mişcă dintr-un loc în altul Puterea, prin contrast, e permanentă, staţionara si invincibila. Rezultatul acestei investigaţii a dus ia necesitatea existentei Scalei Calibrat*! a Consninţei şi a puhHciUii cărţii „Putere versta: For/â", Diferitele

44

bfvolo iileniilîcutc un fttfl muiate cu fenomenele sociale si, de «omotH'it. *•»' nivelele prcinuidereuie ale eonstiinţei care s-au tuilil ii domina etuişlnnia umana.

Deţii calibrarea acestor nivele poate fi exprimată - în scopu! unei recunoaşteri şi înţelegeri mni uşoare - si în forma numerică, * i

ilesouperit efl ele se referă de fapt !a domenii aflate dincolo de ţ)lin|n adiţionala. Acest lucru si fost denumit apoi „teoria haosului" sau „dinamicile nonlinearc". Domeniul nonduflliiăţii nu poate fi descris în termenii matematicii tradiţionale - cum ar fi, «le exemplu calcului diferenţial. Domeniu! realităţii ni-iuiiiiilistice si nonlinearc a fost descris în mori tradiţional cu

domeniul spiritual. Puterea din spatele acţiunilor umane provenea tocmai cin aceste icalităti nedcfimbilc, indescriptibile «i număiurabile, care constituie motivaţia fi semnificata umană. Vinţa însăşi 8-0 situat dincolo de investigaţia stnnlifică. pentru efl vintn este nonlnieară si dinamică. Astfel, terminologia ţi conceptualizarea descriptivă a fizicii newtonirne lineare $: | paradigma sa asupra real;tâni trebuiau depăşite.

I.urnea fizica măsurabila si observabilă este o lume a afectelor, lipsită de putere intrinsecă. Adevărata putere se gfiseste in domeniile infinit de puternice ale celor nevăzute Si nonlinearc Rculilnica nu putea ti rie*cnsS în termenii timpului, dimensiunii. localizării sau măsurii, dar ca exista independent in potenţi al itatea infinita aflată dincolo de spaţiu $i timp si cute era iiiiinita în mod iradiţional"Reiilitjite". Acestea sunt ..domeniile infinite" pe care nu le-a descris nimeni. mc-odaiA, cu excepţia unor indivizi excepţional de înzestraţi, care au atins iluminarea

Investigarea nivelelor conştiinţei care calibrează la un prag siiperim se corelează exact cu gradul de iluminare al marilor învăţători spirituali ai istoriei umane. S-a descoperit că. nici un om cure a trăit vreodată, n-a calibrat la un nivel al conştiinţei Situai dincoio de valoarea ^000. uir acelora care au a::ns lotuşi Iffvmcncn valori !c-a fost acordat statutul de mart învâţâtori -HiiMos, Huddha, Krishna. Avatar, Savior. învăţătorii diviu;tăni. ferestrele Iul Dumnezeu. De mii de ani. învăţăturile lor au format contextul realităţii omenirii si au conicxtualiza: inireuga BXperientA umană.

45

Page 144: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Ift.vitl. K |(«»lnif • thlmiiSoH'lM

De o valoare excepţionala a fosl descoperi ren că lot ce s-;i întâmplat vreodată .H lăsat o amprenta de neşters în univers. Dat fiind ca tot ce exista in univers, chiar si cel mai mie gând. eliberează o energie cate poale fi calibrată sau o urmfi vibratională, rezultă :â aceste evenimente vibraţionale au fost înregistrate permanent în câmpurile energetice ale conştiinţei, ec se află dincolo de timp şi spaţiu

în afara timpului sau spaţiului nu există „arunci" sau „acum", nici „aici" saj ..acolo". Tot ceea ce s-a petrecut vreodată a lăsat o înregistrare permanentă, care era calibrebilă si retrasabslft. „To; ce s-a petrecut vreodată" în univers există încă ÎI este identificabil si disceniibil de către oricine în orice moment.

Toata istoria presupus „ncînregistra'ă" a fosr de fapt precis înregistrată pentru totdeauna şi în detaliu. Odată cu această înţelegere, scripturile devin verificabile. Pentru întâia oara în istoria umana era revelată capacitatea de a discerne si de a diferenţia între adevflr si falsitate. Acest fjpt a condus către un mare volum de cercetări. Acurateţei observaţilor rezultate a fost supusa standardelor academice de cercerare şi publicata în dizcrtaţia „Analiza cantitativa si calitativa şl Catibrarea Nivelelor Conştiinţei Umane."

Condiţia preliminară ţi fundamentul evoluţiei acestei înţelegeri progresive a con$:iinţei umane a fost emergenţa unei sifln transformatoare si iluminate a conştiinţei în anul 1965. Strălucirea, pacea, iubirea, compasiunea profunda si înţelegerea Prezentei Divine au revelat natura infinită a realităţii ca Sine/consî;enţâ şi sursă a oricărei existenţe, dincolo de orice timp, formă, condiţii sau descriere.

Înnăscută în aceasta Prezenţa este o Cunoaştere Infinită. Atemporală, ce iluminează toate posibilităţile dincolo de orice opoziţie sau cauzalitate. Revelaţia survine ca autocxplicativfl şi evidentă, ca esenţfl a oncârui adevăr. Totalitatea şi completitudinea cunoaştem pers;s:ă dincolo de timp si, prin urmare, este prezentă întotdeauna. O reflexie a prezentei sale este capacitatea de .1 înţelege incomprehensibilul pi iu tiuUHWclorcfl esenţei sale. Prin urmare, totul este revelai CW ce este nemamfestat este acelaşi lucru cu ceea ce este i>iHiilIc:.kil,

44.

BsCUţa ndcVflrUlul este Mtbieelivitalcfl, care transcedejjiudilnica si oferâ, în acelaşi timp. o punte îtitie contrarii.

Construirea acestei punţi, pentru a face posibilă comunicareaIflefuhil.ilui în lumea formei, a durat mulţi am. Rezultatul ;i fos:aricii l'utfie versus Fortâ..

Astfel. descoperirile pe cate le-am descris nu avut ImplicaţiiHifuiult' şi au evoluat în anii de cercetar. conduse de eclnpeftVgi de cercetători care au efectuat sute de mii ce calibrăriHupra fiecărui aspect al vieţii, evenimentelor umane şipersonalităţilor istorice. Acest lucru a implicat învăţaturile

gpirituiile, literatura si învăţătorii.Din toate acestea au luai naştere numeroase calibrări ale ati-tudinilor, ideilor, conceptelor si sistemelor de credtr.ţă umane hm.'i fiind marea masă de date. au fost necesari ani pentru a Dprclu şi abstractiza esenţialul, pentru a putea oferi o prezentare homnrelxnsivfl a informaţiei. In mod evident, aceste informaţii ,iv. iu n valoare potenţială pcntni omenire, cu tehnică de cer-Ci'lure nieuitâ obţinerii unor cunoştinţe inaccesibile până alunei. Saltul de Ia paradigma newtoniană a cauzalităţii lineare, per-cepţiei si dualJătii la realitatea nonlinearâ ce transcede percepţia nu este deloc uşor de ftcul în societatea noastră. Totuşi, c! este [borte important pentru cei care lucrează în direcţia evoluţiei lor iplriluale, pentru prOgresu! ştiinţei sau pur şi simplu pentru înţelegerea naturii vieţii înseşi.

Descoperirea distribuţiei sociale a nivelelor conştiinţei a fost, <\c asemenea, semnificativă şi a explicat multe dintre Sirinportumcntcle umane de-a lungu! istoriei. Cum anume au fi«M manipulate atât de uşor. spre propria lor distrugere, atâtea milioane de oameni, generaţii şi culturi întregi, chiar întregi Cont inculc? Acest lucru a fost explicat cU uşurinţa prin descoperirea faptului că 78% din popu.atia lumii calibrează la Viitori inferioare nivelului Integrităţii (200). Pe lângă această lliinlare, nivelul conştiinţei omenirii (în întregul ei) a rămas Jteolc de-a rândul numai la nivelul 19G până ce, :n anul 1986. (i varii pe neaşteptate dincolo de lima critică ce desparte l.iiMttiteu de Integrilale şi Adevăr (nivelul 200). pentru a putea l|funite l;1

Hivclul actual Ue 207, r»n? indică integritatea ?i

Page 145: Ochiul sinelui   david r. hawkins

adevărul progresiv. Astfel, scala calibrată a conştiinţei împreuna cu capacitatea testării kincsiologicc, oferă o liană ţi 11 busola oricui doreşte să evolueze spiritual sau sft-si crească nivelul conştiinţei

Negativitatea, ce jste atât de prezentă în rândurile conştiinţei umane, nu se limitează numai la cele 78 de procente ale popularei umane sitUlte sub nivelul Integrităţii (200J. ci implici si faptul ca numai 4 %dir. populatul lumii a atins vreodată nivelul 500 (nivelul Iubiri;) si, dintre aceştia, numai 2 % au ajuns Ea nivelul Iubirii Necondiţionate (calibrat Ia 54C). Nivelul Iluminării (600). care constituie graniţa dintre dualitate st nondualiiatc, este atins de aproximativ un singur om din iu milioane {0,000001%). De asemenea, este impoiianul înţelegerea enormei diferenţe de putere existente intre nivelele calibrate. Deoarece acestea sunt !ogantnv.ce. fie si numai câteva puncte sunt foarte semnificative. Prin folosirea metodei kincsiologijc M a Scalei Conştiinţei îi scopul elucidării marii bariere a dualităţii (ce provine din pcicep;ic care, la rândul ei, provine din pozifionaiitate), vălul C3re ascunde lamina adevărului este dat l.t o parte. Divinitatea este prezenţi! peste tot, dur prezenta Sa e umbnta de identificarea cu mintea Si corpul

Ochiul Eului esic Şinele Divinităţii, exprimat in Forma conştientei. Divinitatea transced^ntă şi nemanifestata a lui Allan/Dun'.nezeu'Brahr.ian/Krisrma cevinc manifestată cu Sine'Alinau - divinitatea imanentă.

Evoluţia spirituală arc loc ma: cuiând CB rezultai tll îndepărtării obstacolelor, decât prin dobândirea a ceva nou Devoiiunca oermite icmnţarea Ia vanitatea mintii şi la iluzii. astfel încât mintea devine nai liberă şi mai deschisa în iau luminii Adevărului.

Iluminarea se referă Ia stările spirituale in care au îmi depăsue suficiente hanere - tic in mod deliberat, fie ocoiistient -astfel încât, pe neaşteptate, se prezintă un context mai lary si fr.când astfel, iluminează, ciarifică şi revelează un câmp lărgit al conştientei, care este experimentat, de fapt. ca lumina inferioară Aceasta este lumina conştientei, radianţa Sinelui. cure emana ea o iubire profundă. Deşi pentru mul 11 oameni aceasta experienţă

•tll

nu poate să dureze (tisa cum se întâmplă si în cazurile (Ic moarte clinică», efectul său este pomeneai şi transformat,v. După un tunp, aceasta lumina c probabil să se întoarcă din nou pentru perioade de infinit extaz, pace si tăcere, urmate de o profunda recunoştinţa pentru acest dar.

Accal eveniment de neuitat înclini să instituie dorinţa de I reveni la ae-'astă stare, ce poate rezulta în disponibilitatea de a renunţa la tot ceea ce există în aceasta lume pentru a reuşi acest lUCru. Curiozitatea este înlocuită de dedicare, renunţare şi devoţiune. inspiraţia spirituală ne întăreşte si devine lumina efllătiz loare a vieţii noastre. Toate dorinţele umane pălesc fol OOmparuţic eu ceea ce a fost înţeles acum cu fiind s:area ultimă si CScnliuia posibilă. Cel ce a experimentat această stare devine un slujitor adevărat şi devotat al lui Dumnezeu, pentru care e dispus gfl lemmie la tot ceea ce poate oferi această viaţă.

Următorul obstacol, care este posibil să apară, este nerăbdarea. care atinge uneon nivelul disperăm. Odată ce a e.\|K'rniiental nivelul lui Sbangri-La, exploratorul îsi va risca elnar viata 51 va face once sacrificiu pentru a se întoarce acolo i'.uitarea si călătoria devin o obsesie puternică. Pnn urmare. Bxistfl uneori o durere îngrozitoare la dispariţia stării ilumina;* I IU 1111 puternic sentiment de vinovăţie că, poare, noi înşine am făcut ceva p-ntru a menta separarea de aceasta stare

Se poate instala disperarea şi po: apărea unele perioade de melancolie $i auiolnvinovâtirc Acestea sunt urmate. înrf, do o s> mai puternica dedicare si angajare in călătoria noastră. Sufletul mei 1111 ilurestc si acum, probabil. n;ci nu mai poate să se împace pil ceva Inferior prezenţei Iui Dumnezeu Abandonarea arc loc in pi o un/imi din ce în ce mai mari. până -c. ir. cele din urmă. apare disponibilitatea de a lăsa să dispară chiar propriul nost iu sine. wopriul „ou"'. Acest „sine" c mai profund si mai puternic decât IK aşteptam Lupta sa e tenace s: apriga

Apoi. prin cea mai mare renunţare, care nu e realizată prin VOinţu cuiva, ci prin gratia Iui Dumnezeu, se petrece agonia morţii eu lui/sinelui, care parc aproape de nesuportat. Acesta dispare apoi in eternitate ţii în Prezenta Atotcuprinzătoare. în uluitoare glorie şi .strălucire. Faptul că odată, cândva, vicodată

Page 146: Ochiul sinelui   david r. hawkins

ISA\M. n. n.uvrni:t - tviuiti Mmtui

ne-am putut experimenta pe noi înşine ca fiind $epflfi|î sau idilei decât identici cu Prezenţa, devine o idee de nccouccpul ,si de neînţeles. Nu există explicaţie.

Apare apoi, potenţialitatea de a ne cunoaşte si de 3 ne experimenta pe noi însme ca Una- Acest iucru înseamnă simultan amândouă si nici una. Aceasta este starea sau condiţia prezenta • toate potenţmliifitilc. toate posibilităţile, loaic stările - toate, $i în acelaşi rinip nici una dintre ele. Acest lucru nu poate fî explicat în cuvinte.

Preliminarii

Una dintre diflcutâţitc pe care le ridica scrierile spintjale este aceea ca, arîesca, ele nu prezintă un context familiar. în osa fel încât cititorul sau căutătorul sa poată aborda mai uşor respectivul subiect. De exemplu, este afirma adesea ca viaţa personală a scriitorului sau confercr.ţiaiuiui nu are relevanţa, fapt care. deşi adevărat în sens absolut, ignoră nivelul conştiinţei culei mai mari pani a uman:tfi;ii, care e juracicrizatâ de o curioziiatc naturală si de o anun'ită aşteptare cu privire la stilul in cure trebuie prezentaţi informaţia. A spune că viata personala a cuiva nu aie importantă este un fapt lipsii de sens pentru rr.ajonintea oamcmîor.

Există u tendinţă raturală spre a fi curios cu privire la tipul de persoana ce experi:ncntezâ revelaţii spirituale neobişnuite Există o anumita curiozitate M fuţa tic trăsăturile de personalitate Si stilul de viată al acesteia. Exist?, de asemenea, ş[ o conşiieită intuitiva a faptului că a înţelege înseamnă de fapt a descoperi câ. probabil, acele trăsături sau caracteristici înclină să se împlinească in conştienta spirituală. Probabil că există anumite Stiluri sau trăsături de pcrsonahiate care sunt comune acelora ce devin dedicaţi descoperirii spirituale sau care realizează atingerea anumitor siadii ale conştiente:.

Drumul spiritual este facilitat de anumite caracteristici care devin mai puternice prin exerciţiu, experienţă si succes. Acestea includ capacitatea de a ne focaliza precis asupri: unui uhicciiv ti

no

dc 11 nc concentra asuprii unei tehnici sau asupra unui exerciţiu spirilmil cu angajament si dedicare. Astfel, survine o rcordonare a scopurilor. precum si o disponibilitate de a renunţa la orice sau Ia oricine, disponibilitate fundamentată pe credinţa intimă într-o Invâţflturn spirituala sau în adevăr. în general, există rnai degrabă ilispinibihtnlca de a ierta şi dea iubi decât rie ii judeca. Oamenii cu interese spirituale par a se atrage, pentru că au o preferinţă pentru pace şi linişte si nu pentru stimulente $: incitări. Probabil cn instrumentul cel mai folositor constă în modestie si în Capacitatea de a înţelege limitele consninţci obişnuite şi consecinţele acesteia.

Pentru a vă asigura de validitatea unei direcţii de urmat sau a unei strădanii spirituale, e fosrte important să calibraţi nivelul dc adevăr ai fiecărei doctrine, învăţături, maestru, guru sau grup spiritual.

Dacă privim în istoric, putem vedea că omenirea bâjbâie orbeşte, aşa cum se întâmpla cu vapoarele ce umblau in deriva, fura busolă sau hărţi, în oceane necunoscute, in mod literal, sute de milioane dc oameni au fost distruşi de-a lungu! timpului, lumini că le lipsea o tehnică s.mplă de a depăşi incapacitatea miliţii dc a recunoaşte lupul ascuns sub o blană de oaie. Naţiuni întregi au fost trase în jos $i civilizaţii întregi au murit din cauză Gft au urmat propaganda, sloganc 5' sisieme de credinţă care. dacă ar fi fost supuse metodei ici nesi ologi ce de testare a muşchilor, ar fi determinat slăbirea tonusului muscular al subiectului testăm Ucsi tehnica testării kmcsiologice poate parca simplă sau insuficient dezvoltată, să ne amintim că Ia fel a părut şi descoperirea magnetu.ui pentru a fi folosit ea instrument de orientare în navigaţie.

Majoritatea oamenilor de astăzi îşi datorează supravieţuirea unor lucruri care au fost considerate cândva a fî neştiinţifice şi insuficient fundamentate, cum foarte bine o ilustrează acea creştere de o aparentă murdară u mucegaiului pe o capStM Petri, care s-a nbservut că poate ucide bacteriile. Ac vâslii dcscnjicnrc. apărem neînsemnată, a condus la antibiotice *■• !»■" minare. n

crescut calitatea sânârâţii omenim Si speranţa de vială fi flpwwhi.

91

Page 147: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Căutătorul naiv este o prada uşoara ncnim nni'e escroc, dată fiind influenta diferitelor ideologii, a persuasiunii Si cunsmci. In ■ceste condiţii, gAsiren cfiii adecvate prin hăţişul de percepk-religioase şi învăţaturi spirituale devine hazardata şi problematică. Ea reclama atât o anumită convingere interioară cât si mijloacele necesare (Ic ghidare, pentm a mi urma mulţimea adoratorilor, deşi instinctul de turma este puieniic. Cil siguranţa, mintea isi spune: ..toate aceste milioane de oameni n-ar puica greşi si nici n-ar putea fi induşi în eroare cu toţii". Pentru a găsi răspunsul la acest paradox, nu trebuie decât să examinam cine sau ce anume sta în spatele acestor credincioşi zeloşi Faptul cu eroarea umana nu numai ca este posibila, ci SÎ sigura $i probabila devine evident daca ne reamintim că 7g% din totalul populaţiei lumii calibrează te ui nivel inferior pragului ce 200, care constituie nivelul adevărului si integrităţii.

Răspunsul kinesiologic csie determinai exclusiv prin răspunsul constiin'.ei universale la adevăr51 -a falsitate Pe o scala arbitrara (vezi 3nexa B), ceea ce ne face să devenim puternici calibrează Ia nivelul 200. Ceea »c esie fals sau distructiv calibrează sub acest prag al nivelului 200. (De Ia 0 la 200 descoperim nivelele Ruşinii, Vinovăţiei, Rcmuşcanlor. Fricii. Urii, Lăcomiei, Mândrişi, Avânt ici. Mâniei şi nşu mai departe)

La nivelul Adevărului şi al Integrităţi:, corpul se întăreşte, iar aceste nivele continuă, pe o scală ascendenta, cu nivelul Curajului, Neutralităţii, Bunăvoinţei. Priceperii, Iubirii. BLCuriei 51 Păcii. Astfel, nivelele pozitive calibrează începând cu 200 până la 1000 (cel mai înalt n vel posibil). Iubirea calibrează la nivelul 500, intelectul 12 400, iar priceperea ţi bunăvoinţa la nivelul 300. Faptul că 78% din totalul oamenilor calibrează sub nivelul 200 înseamnă că cea mai mare pane u societăţii ia falsitatea drepl adevăr. Numai 15% din totalul populaţiei lumii este capabilă să îmcicagâ ce csre adevărul şi din această cifră abia 4 % calibrează la nivelul 500 sau peste acesta, adică la nivelul Iubirii. Mergând mai departe pe această scală, număm! oamenilor aflaţi în vârful acestei piramide a umanităţii se micşorează cu repeziciune, Iluminarea calibrează ta nivelul 6(10. acolo undi' cJuulHulefl se dizolvă in non-dualitate. Nivelul 700 constituie doincmul lumilor

52

hivnţniori spirituali, al maeştrilor $1 al .sfinţilor. Puţini oameni pot li tilenlilU-.iţi la nivelele K00 şi 930. Câmpul energetic calibrat la nivelul ll>00 este punctul maxim care poate fi tolerat de corpul Omenesc şi de sistemul nervos. Acesta este nivelul cel mai rar întâlnii, nivelul marilor avataniri ale istonei. Nici un om, din toţi uâu nu existai vreodată, nu a calibrat la un nivel superior acestuia.

Valoni ca tuturor acestor înţelegeri este, pur şi simplu, aceea de a descrie un mijloc de discernământ, deoarece conştiinţei iniuine îi lipseşte o capacitate nativa de a discerne adevărul de falsitate. Usic. prin urmare, imperativ să cunoaştem nivelul ca l i b ra t de adevăr al oricărui maestru sau al oricărei învăţaturi.

Având această conştientă, începem să înţelegem marile miltiri ale omenirii, care se referă întotdeauna la dificultăţile Ihiâinpnutc de căutători. In poveştile clasice, aceştia devin vii liniile provocărilor, ale seducţiei, ale curselor, ale capcanelor ti ntc fiarelor sălbatice. Există întotdeauna dragorii, flăcări, mlaştini, cursuri de opA şi alte hazarduri de depăşit, in legende, succesul depinde de cunoaşterea unui singur secret sau a unei informaţii care devine cheia progresului în lipsa unui ajutor de ţm sau de la nişte „protectori superior.", eroul este pierdut. El ţtte lotuşi salvat. în final, de o zeitate ce ia o formă deghizată, ca tle exemplu pe cea a unei păsări ce-i arata într-un fel care este drumul ce trebuie urmat. Astfel, testarea kinesiologîcă este o usemertca pasăre care previne dureroasa ezitare pnn mlaştina nenumăratelor doctrine si precepte din care este adesea dificil sau Chior imposibil să scăpăm.

iu mod tradiţional, căutarea sp:ritualâ este asemănată cu un diurn sau cu o călătorie. Din nefericire, căutătorul naiv pleacă la 1111 drum dificil adesea nepregătit si fără instrumentele necesare. Iu lumea obişnuită, noi depindem de multe măsuri de siguranţă. purlSm centuri de siguranţă, ne vaccinăm împotriva bolilor epidemice şi acceptăm faptul că există hazarduri împotriva cărora trebuie să fim pregătiţi pentru a le depăşi. Astfel, prudenţa provine Jiu înţelepciune, nu din frica. Prudenţa reclamă o conştienta a capcanelor ce irehuic evitate. Dacă iluminarea ar fi BSordcnlinit, n li un le-nome» comun. Cu toate acestea, statistic. (insele de .1 u alingâ Mini mai miei de unu la un milion.

511

Page 148: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Mai exista, de asemenea, o idee foarte rftspftnrlţţB in rândul camălorilor, ţi anume ca nu exista decâi doini posiblliinţi: iluminarea sau dureroasa cădere în ghearele culm In realitate, fiecare pas înainte pe carc-l laccni uc aduce noi bucurii. C'hicr si un salt de numai câteva puncte pe scaia conştiinţei poate genera enorm de multă fericire şi armenie, deoarece cs;c un salt togariimic. Pe măsură ce progresam, încrederea în sine ia locul fricii, confortul emoţional inlocuieş!e tristeţea şt, astfel, uşurinţa si calitatea vieţii noastre se îmbunătăţesc

Dorinţa de Iluminare

In afara de cazul în care cineva a ajuns pe neaşteptate ş> fără un efort prealabil într-o stare de iluminare a conştiinţei - aşa cum s-a întâmplat in cazul unor sfinţi ca Raman3 Marharshi. care a atins aceasta stare îr. timpul adolescenţei - calea obişnuita incepe cu dorinţa. Trebuie ma întâi să începem sa doiiui să atingem o stare iluminata. Budrih» spune» că aceia care aud şi învaţă despre iluminare, nu vor mai lî niciodată satisfăcuţi de altceva si. prin urmare, dnimu! lor c sigur.

Uneori, căutătorul depune mult efon 51 multa răbdare si sfârşeşte plin a fi descurajat 1-a acest stadiu, eul presupune ca există un ..tiu" care caută „ceva" (starea de iluminare) şi, prin urmare, caută să-51 dubleze eforturile.

\n mod tradiţional, căile spre Dumnezeu au trecut prin inima (iubire, devoţiune, servire dezinteresată, renunţare, adoraţie) sau prin minte (arivaita sau calea non-dnalităţii). Fiecare drum poate părea în:r-o anumită etapa a sa mai confortabil decât celălalt sau accentul poate cădea, alternativ, asupra ambelor. Orice drum am alege însă, constituie o piedică să considerăm ca această căutare este ftcutâ de UD sine personal sau de un „EU" care urmează a fi iluminat. E mult mai uşor să înţelegeai câ nimic de acest gen (ca un ego S3U un „Eu" care sa caute „ceva") nu există şi că la aceste explorări şi căutări procedează un aspect impersonal al conştiinţei.

O abordare utilă es:c să lăsăm iubirea pentru Dumnezeii sn înlocuiască disponibilitaiea care conduce căutarea. Putem tfa frâu liber oricărei dorinţe pentru că. în cele din urmă. vnni înţelege v'ă.

3-4

ideca COIlfbrm cflrcia mai exislă şi altceva în aliira lui Dumnezeu, nu e ilu.'i'it <> vanitate lipsita de orice fundament real. Fsie aceeaşi \ ni. îtiiic cmc se pretinde autoarea experienţelor, gândurilor sau neţi unilor noastre. Dacă reflectăm asupra acestor aspecte, putem înţeleg-' că atât corpul, câ! şi mintea sunt rezultatul ^nenumăratelor condiţii ale universului şi că pu'em fi, in cel mai bun caz, martorii acestei concordante. Disponibilitatea de a îib.iiiilonii toate motivaţiile noastre, cu excepţia «cclcia de a-L Wrvi complet pe Dumnezeu, provine dimr-o iubire neîngrădită pentru Fii Obiectivul nostru nu este atât iluminarea, cât să devenim servitori ai lui Dumnezeu. A deveni un canal perfect pentru iubirea Lui Dumnezeu înseamnă să ne abandonam I complet şi să eliminăm obiectivele căutate de ego. Initiatoarea lucrării spirituale ulterioare devine însăşi bucuria.

Odată ajunşi la bucurie şi modestie, restul procesului este iert Devenim conştienţi că întregul proces de căutare spirituală cate activat prin atracţia destinului fundamental, exercitata mai BOrfind pentru a înţelege Şinele decât pentru a fi propulsau pnn intermediul eului limitat. Intr-un limbaj obişnuit, se poate spune că Suntem mai curând atraşi de viitor decât propulsaţi de trecut. liste evident că. în afară de cazul in care am fost destinaţi Iluminării, nu vom fi defel interesat; de acest subicc: Măcar si a lapira la o asemenea stare este o situaţie destul de rară în realitate. într-o viaţă de om. o persoană obişnuita nu întâlneşte nici măcar o .singură altă persoană care să fie interesată foarte mult de atingerea iluminării- Astfel, calea poate ti anevoioasă şi solicitantă..

In lumea Occidentala nu exista u;i rol tradiţional sau leceptat pentru căutătorul spiritual. Nu este ce astep;at ca cineva sfi-şi încheie afacerile lumeşti şi apoi sâ-şi petreacă restul vieţii pe un drum al căutării spirituale a adevărului. în anumite ţâri, de exemplu î:i India, există o asemenea cale culturala tradiţional ncceplata ca formă normală de dezvoltare în Occident, un Student spiritual serios se alătura ce! mai adesea unor persoane dedicate, cu care arc multe în comun. Dm nefericire - in afară de easul câ intra i n t r u mănăstire sau într-un «minar teologic • Kcstc persoane Mint prea adesea privite cu suspiciune, ca şi cum *Har li excluse dm societate.

55

Page 149: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Învăţătorul

Adesea, grupurile spirituale sunt organizai!i ce uu propriile lor programe In acest punct se găseşte din nou o capcană. pentru ca şi lumea spirituală, ca şi lumea obişnuita, conţine şarlatani caic au ca scop capturarea naivilor în scopur: de control. dominaţie, ham. prestigiu siiu, pur şi simplu, de dragul de a avea „o mulţime de aderenţi".

Se poate vedea ca adevăraţii învăţători nu au interes pentru faimă sau pentru a avea neapâra: o mulţime de discipoli. prestigiu sau ţinute de paradă. Dacă vom calbra nivelul conştiinţe; accsiora, vom observa efi, de obicei, ca se găseşte In jurul limitelor superioare ale nivelului 500 sau chiar - deşi mai rai • depăşind acest prag şi apropimdu-se de nivelul 700. Dar nu învăţătorul, ci invâţărtra acestuia este importanta. Dai fund ca învăţăturile nu provin defel de la persoana învăţătorului, nu are sens să adoram sau să transformam persoana acestuia într-un idol Informaţia este transmişi ca un dar. pentru că a şi fost primită în acest fel. Nu exista, prin urmare, nimic care să lie vândut, impus, controlat sau tarifa:, din simplul motiv că informaţiile respective sunt pnmite gratuit, ca un dar ai lui Dumnezeu. O organizaţie spirituala valabiiă ponte institui nişte cotizaţii nominale - la :aie să contribuie toţi membrii şi adepţii, spre binele comun - pentru acopenrsa cheltuielilor curente.

învăţătorul spiritual transmite un beneficiu nu numai prin cuvinte, ci şi prin nivelul ridicat al energici conştiinţei care acompaniază aceste cjvtntc. Nivelul conştiinţei învăţătorul ui creazâ ceva asemăuător unei 'înde purtătoare care acompaniază şi dă putere cuvintelor

După cum am citat si în cercetarea efectuata in volumul anterior. Putere wrsus Fond, un singur Avatar siruat la nivelul conştiinţei |000 contrabalansează complet negatmtaten colectiva a întregii omeniri. Un individ siruat la nivelul 700 contrabalansează negativiiatea a 70 ce milioane de indivizi situat; sub pragul nivelului 200. Un individ situat la mielul 600 contrabalansează zece milioane de oameni ufl;iii sub pfngul de 200. unul situat Ia nivelul 500 contrabal.iii>t;i/.;i 75U.OOU (Ic

utnicm IIN\I|I sub pitigul ile 200. Un individ .situat la nivelul 300 nmili.tl;in\ca/a negat Ivi lalea a 90.000 de oameni aflaţi sub «ui de ?AH) l'c Pământ exista in acest moment aproximativ douăzeci si ■tjyi de înţelepţi care calibrează cel puţin la nivelul

700. Dintre uf. iui . doua/cci *c găsesc cel puţin la nivelul SCO. Uinue care CU simt deja la nivelul 900 sau chiar peste acesta si,

în fine, Mă i n singur înţelept situat la o valoare superioara nivelului jWl). Ateste cific s-au schimbat din 1995 încoace,

anul în care a fi .-.i publicată cartea Putere versta Forjă. (Numai zece oameni de pe Pământ se situau pe atunci la o valoare superioară nivelului 701)1 Negativiiatea întregii populaţii umane ar fi condus la lulmtisirugcrc, dacă n-ar ti existai efectul de contrabalansare al in csitir câmpuri energetice super.oare.

Se pure eâ există un adevăr în afirmaţia că puterea infinită a lui Dumnezeu se transmite către fiinţele de pe Pământ printr-o Kric tiu transformatori descendenţi. Deşi numărul actual al |H"sn.ii;eloi de pe planetă care calibrează negativ î! depăşeşte cu fmill pe al acelora care cahbrcazâ pozitiv, puterea lor individuală D foarte mică în comparaţie cu puterea acestora din urma. Astfel. . începând eu anii ..80> energia calibrată a umaniiflţii in întregul ci, K situează la un nivel pozitiv. Asa cum am menţionat şi mai devreme, până in anul 1986 nivelul conştiinţei omenirii a stagnat '■-•- imilie secole la valoarea de 190 şi apoi, pe neaşteptate, a sărit brusc I;, nivelul actual de 207.

Pul crea învăţaturilor originale ale Avatarurilor influenţează hi cnniextualizcazi semnificaţia vieţii omemni peste secole si chiar pentru mi: de ani. Este foanc instructiv, cu toate acestea, să lîililir.îin nivelul conştiinţei unui mare învăţător şi apoi să calibram nivelul la care se situează doctrina insiiruţionali2ată cure a parvenit peste secote Unele învăţflniri au supravieţuit nproapc în totalitate nevătămate, în vreme ce altele au fost serios dcieriorate. Unele au căzut chiar la nişte nivele atât de joase, încât calibrează sub nrvclul entic al Adevărului. Rezultatul acestui fapt a fost apariţia unor culte negative, ce au devenit surse de conflict si ncgutivitaie în li.mc. Este bine să amintim că popularitatea nu este un semn al Adevărului. Astfel, nu este deloc

57

Page 150: Ochiul sinelui   david r. hawkins

surprinzător că marc:» majoritate li pitjiiil.i|ici omenirii curte sub nivciul 200 şi ca multe milioane de oameni urme.i/.n nişte „religii" care sunt in mod fundamental negative.

Ce anume este spiritual?

Oamenii confunda de ob:cei „spiritualitatea" cu ..religia" si chiar cu domeniul supranatural sau ..astral'. Acestea sunt, de fapt, foarte diferite şi această contuzie rezultă adesea in dezbinare sociala si în nesiguranţa.

De exemplu, in conMitui;a Statelor Unite este afumai cu claritate efi drepturile ouului izvorăsc din natura divina a creaţiei, fiind stabilii astfel principiul spiritualităţii. Cu toate acestea, autorii Consiitutiet au făcut distincţia intre acest aspect şi religie, spunând ca cetăţenii sunt liberi de orice constrângere religionsri. Fondatorii Statelor Unite erau conştienţi ca religia divide si câ este bazata pe o putere secularii, îr vierne ce spiritualitatea unifică şi nu are vreo organizare lumească, Constituţia Statelor Unite (care calibrează la nivelul ?C0) pronunţa in mod clar ca guvernul îşi extrage autoritatea din principiile spintuale - care postulează rit ton oamenii sunt egali. garamând libertate si drep'a'e pentru tor; cetăţenii - s: câ trebuie să se gludcze după aceleaşi principii- Aceasia poziţie tară echivoc are o putere foarte inaie si nu are nevoie de r.ic; un fel de apăiare.

Pe de altă parte, rcitgîa poate fi sectară, divizând oamenii in grjpuri confliciuale. adesea cu consecinţe teribile pentru civi lizaţic si pentru viaţa însăşi, asa cum o ilustrează istoria prin atâtea exemple. Unica putere a adevăratelor grupuri spintuale provine numai din adevărul mvâţâturii lor. ele ncavând vreo put-ere pământeasca semnificativă, nici edificii, bogăţii sau reprezen-tanţi oficiali. în general, în spiritualitate, ideile centrale ce tm lao-laltă grupul sunt de obicei acelea ale iub:ni, iertării, păcii. recunoştinţei, bunătăţii, ale refuzului celor materiale şi iudccaîii. Pe obicei, religia, arc în esenţă un miez de spiriiqulit.iic care. cu toate acestea, este trecui in planul secund si chiar picitlul MtojfQfl din vedere. Altminteri -pentru a da uit singur exemplu - rnvJioiul

.1: nvca foaric puţine şanse să aibu loc. AdcWlrui spiritual este Universal adevărat si nu cunoaşte variaţii In timp şi spaţiu. El aduce iniotdcnima cu sine pace, armonie, acord, iubire, compasi-une $i mila. Adevărul poate f; identificat pnn aceste calităţi. "foaie celelalte sunt invenţii ale eului.

B

5a 59

Page 151: Ochiul sinelui   david r. hawkins

CAPITOLUL IV

Fundamentele

Religia ca sursă a greşelilor spirituale

Exista două surse de erori ce provin din religiile tradiţionale „adevărate*'. Prima consta în simpla neînţelegere sau interpretare greşită a învăţăturilor originale aic respectivului marc învăţător. Din cauza faptului că oscultatoni si adepţii iniţiali nu erau si ci, la rândul lor, iluminaţi, învăţaturile originale au fost contaminate rlc cui acesteia. Acest fapt a fost amplificat apoi, dc-a lungul generaţiilor, de traducători si senbi. Deseori, denaturarea cs".e datorata faptului că „cui" arc tendinţa de a reda înţelesul literal a! cuvintelor ii nu spiritul sau esenţa învăţăturii. Once traducere care transmite altceva decât pace sau dragoste este eronata. Aceasta este o regulă de baza şi uşor de recunoscut

Cea dc-a doua di stors: o nare, mult :nai răspândită, constă in invâiâturilc spirituale care provin din ceea ce csic numit în mod obişnui: „doctrina bisericească". Aceste icglementâri, puse deseori în forma culpabilizăni si prohibiţiei, au fosa, ;n realitate, inventate în totalitate de către oficialii bisericii si de către aşa-ziselc autorităţi care dobândiseră puterea politică în structurile instituţiilor acelui timp

Nu există mei un motiv autentic sau plauzibil pentru a modifica (din raţiunea unor câştiguri lumeşti) învăţaturile originale ale unui veritabil mare învăţător. Deşi pare un lucru evident, nu a fost deloc clar dc-a lungul secolelor că a fi Creştin, de exemplu, înseamnă pur M simplu M univ/i csacl învăţăturile lui Mustos.

Toţi maiii învăţului! au propâvăduit non-violcntu. non-condaininucii şi iubirea necondiţionata, liste greu de înţeles cum

ut

Page 152: Ochiul sinelui   david r. hawkins

1 I* llfllVfc'11%- IKMISH .\M*1lH

orice pretinsa autoritate cccîcziaşticâ poate viola ace*ic adevăruri fundamentale purtând războaie „iniemeiate" în numele unui pre:ms „bine al credinţei" sau „bine al bisericii", ori pîittru ..eliminarea necredincioşilor".

Exista multe subiecte neabordate în învăţaturile spirituale originale, iar acest lucru a creat noi oportunităţi pentru prelucrările fnlsetor religii. De-a lungul secolelor, au fost inventate tot felul de ..păcate", cu explicaţii din cele mai laborioase şi raţionale, dar care pa: fie descrise clinic doar, drept manipulări bolnave ale unor treburi umane normale. Râul rezultat astfel nu u implicai aumat eroarea spirituala, ci si O cruzime psihologica, precum Ei aruncară) vinovăţiei asupra umanităţii Aceasta focalizare asupra vinovăţiei si păcatului condamnă conştiinţa umana prin consolidarea dilemei contrariilor si dualităţii percepţiei. Acest ultim efect distructiv asupra conştiinţei umane î! ndepârtcaza pe om de Dumnezeu 5: dă naştere unei bariere. Accasra barieră este depăşita numai de foarte putini oameni care. pentru a reu$i sa scape din capcana coercitiva a falsurilor elaborare, trebuie să dea dovadă de calităţi apropiate de geniul spiritual

Un alt efect distructiv al pcrceptelor anumitor doctrine religioase constă în făptui ca acestea, nu de puţine on, creazâ premisele unor teribile războaie şi persecuţii. Acestea sunt fundamentate întotdeauna pe diferenţele religioase, a e*ror importantă este exagerată tocmai pentru a justifica persecuţiile Aces:e deviaţii si interpretăn greşite sunt observabile trl special în domeniul imixtiunilor întunecate ale religiei cu sexualit.-itea. procrearea, creşterea 5; educarea copiilor, dictelc/postunie, detaliile vieţii zilnice, obiceiurile, îmbracâminlea s: puterea politica.

A purta sau nu diferite feluri ce îmbrăcăminte, pălării sau bărbi, constituie un fapt suficient pentru a aprinde persecuţiile religioase sau războiul. Circumcizia. interdicţia de a consuma carne vinerea, rostirea de binecuvântări înaintea meselor, precum şi datele şt detaliile sabaturilor religioase * toate acestea devin muniţii. Ziua în care se celebrează Sabatul (sâmbăta sau duminica) devine mai importantă decât adevărul Respectul arătat Iui Dumnezeu nu rezida in a purta sau nu 0 palane.

Plin faptul cii expltwtcaza banalităţile cu riscul de a ignora l«incipalelc adevăruri spirituale, religiile contribuie la propriul lor declin $i. prin aceasta, la declinul genera! al omcr.mt O mate pane din ceea ce este considerat (şi respecat totodată) ca doctrină biseri-ceasca nu constituie altceva decât un produs ai eului. Dacă este adevărat, asa cum n spus lisus, ca râul sălăşluieşte in ochiul privito-rului, arunc; problema sufli chiar aceia care vad păcatul $1 răul pesic tot. în perioada V:c lonartfl. chiar şi piciorul unei mese era considerat a fi o ispită, trebuind, aşadar, să fie acoperit d;scret cu o perdea.

O marc parte a ceea ce a fost in mod tradiţional ricsens ca ..păcat" nu constituie decât nişte exagerări ale vmovătiei. provenite din mintea unor autorităţi ccclcziastice fulhuntfe din punct de vedere emoţional. Adeziunea la po\"aţa ,.Lasâ-! pe cel care nu are nici un păcat sa arunce prima piatră" ar reduce la tăcere tcaie aceste false asumări ale adevărului spiritual.

In mod paradoxal, aceste denaturări ale adevărului spiritual au condamnai - in numele ,.Divinităţii" - atât pe Dumnezeu, cât si Haruri» umană. A uzurpa această r.utoritate şi a ic pronunţa în numele lui Dumnezeu pare mai degrabă o atirudinc bombastica, iluzorie $i înşelătoare. Nici unu! dintic cei care au expcnmentat vreodată realitatea absolută a prezentei lui Dumnezeu n-ar fi putut sa focă asemenea afirmaţii denaturate.

Emaiicipun'u untumiălii

înainte de a caută o noua direcţie, este necesar să discernem greşelile dm vechile abordări, cu dorinţa de a le depăşi- Acest lucru reclamă deopotrivă curaj şi onestitate neînfricata. Vindecarea din muiic boli grave, nctraiabile si potenţial incurabile se bazează pe disponibilitatea şt capacitatea de a lace fată adevărului, alegând astfel o cale diferită. Acţiunea de a pune capăt negnni si de B admite adevărul ne duce dincolo de pragu! critic al iMCgrflllii (calibmt In nivelul 200}.

Phountxul trezirii spirituale s-a râscul din cenuşa disperării omeneşti. A$a cu») u spus si Maica Terezii. floarea frumoasa, lotusul, îşi ;ire rfldtlPinile în mocirla şi noroiul din fundul iazului

t.'tU2

Page 153: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Incft de timpuriu. in viaţa «uterului acestei cftrţi s-a petrecut revelaţia imensei sufernte a întregii omeniri. Imensitatea acesteia era incredibila şi copleşitoare. Asa cum am mai spus si cu alt prilej, acest lucru a condus, din păcate, la greşeala de a-i condamna pentru toate suferinţele umanităţii pe Dumnezeu. religiei, care „a permis să se întâmple tonte astea". Cu toate acestea, condiţia amintita rm-a consolidat chemarea si dorinţa de a alina suferinţa omenirii.

Mulţi ani mai târziu, aflat in mijlocii! disperări: $: iarâ a fi prevenit in vreun fel, ateul care devenisem s-a abandonat Iu: Dumnezeu si a avut o profunda trezire spirituală. Aceasta trezire a avui darul de a-mi transforma toate înţelegerile referitoare la conceptele de Dumnezeu. Adevăr şi Realitate, Apoi. câţiva ani mai târziu, a avut loc viziunea şi înţelegerea deopotrivă a ignoranţei profunde şi a limitelor conştiinţei umane, care se dezvâkiiscrâ a fi adev&iatele baze şi surse ale sufcnnţci tuiuror oamenilor. înţelegerea acestei gigantice ignorante, precum şi o teribilului preţ pe care trebuia sa I plătească umanitatea a avut ur impact profund şi a rczul'.at într-o schimbare a direcţiei strădaniei, de la alinarea suferinţelor fizice şi mentale Iii eroarea spiritualii, care era răspunzătoare ce toate acestea

Eul colectiv al umanitâ;;i. exprimat în forma societăţii, este orb în faţa problemei fundamentale care stă la haza propriei sale sufe:i:iţc. Credinţa conform căreia problemele care trebuie rezolvate sunt „exterioare** este una definitorie pentru cu; prin urmate, toate programele sociale, inclusiv războaiele, sunt dedicate ic/olvării acestor probleme „exterioare".

Problema principală a omenirii constă în faptul câ mintea umană este incapabilă să riiscpamii adevărul de faKilHle.

Ea nu poate deosebi ..binele" de „rău", fără a avea nici un mijloc de autoapărare, oamenii sunt la cheremul falsităţii - în toate ademenirile sale ascunse, care defilează în ferma patriotismului, religiei, binelui social, distracţiilor inofensive ctc.

Prin efectuarea unui simplu si foarte comod test al adevărului/falsiîflţii. ton dictatorii, împăraţii şi demagogii istorici ar fi pierdut puterea. Dacă cineva ar li pus o fotografie a lui Mitlcr

(.4

într-ii î plic imliis şi ar fi cerni urnii copil să o lină deasupra plexului solar, brutele copilului or fi slăbii instantaneu. Acelaşi lucru s-ar fi petrecut si în cazul unei fotografii a lui Staiin, a lui Lemn, a liderilor ^^Arauci arabi, a comuniştilor, a liderilor Cambodgiei si statelor "^pmcaiie. precum şi a dictatorilor care se ascund în spatele numelui lui Allah, dezvăluind adevărata natură a acestora.

Ţoale masacrele din istona omenim au fost rezultatul forţei, al cărui !in:c antidot este Puterea. Forţa este bazată pe falsitate; puterea este fundamentată numai pe adevăr. „Răul" î$i pierde stăpânirea atunci când este dezvăluit; aceasta este partea sa vulnerabilă, „călcâiul lui Ahile", care este expus tuturor. Falstlatea dispare când este expusă adevărata sa natură. Vu este nevoie de guvernul Statelor Unite, de CIA. f Bl, de sateliţi ce spionaj sau de computere pentru a demonstra aceaslă evidenţă - braţul imui copil inocent in vârstă de numa: cinci ani are singura putere reală pe Pământ - puterea adevărului însuşi, care este invincibilă si nu cerc nici un sacrificiu.

Braţul unui Copil

Este arma inocenţei, de care se tem cel mai mult legiunile întunecate ale lumii, pentru că e;i demască deghizările prin care acestea îşi menţin influenţa asupra z peste şapiezeci si opt de procente din populaţia lumii.

Dacă renunţăm la negare, vom vedea că falsitatea, manipularea si distorsionurea adevărului satisfac cu preponderentă cele mai joase înclinaţii a!e oamen;lor, pătrunzând întreaga societate. Popularele jocuri pe calculator nu sunt deloc inocente, asa cum pot părea la prima vedere; cic sunt maşini programate să înăbuşe scnsibilitntea spirituală prin condiţionarea minţii la crima $; violenţă. Uctterca cu premeditare a câinilor de precric nu este un „sport", ci un act sângeros. Drogurile nu sun; deloc ceva „cool", ci o înrobire Rock-ul dur, heavy metal s: muzica mp nu sunt nici eliberatoare, mei amuzante, ele nu suni decât un mod deliberat prin care se antrenează conştiinţa tinerilor. Ma>s-im-ilM» se pretinde inocentă, deşi srrânge profituri uriaşe din alimciilujeii slăbiciunii şi vulnerabilităţii oamenilor.

Page 154: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Braţul unui copil nevinovat constituie un spectru înspăimân-tător pentru manie organizaţii corc-şi fundamentează influenta pe ignoranţa oamenilor. Falsul ..război împotriva drogurilor* se dovedeşte a fi cea mai importantă cauză a acestei probleme, fiind chiar bastionul întregului comerţ cu diogun, pe care l-n crea:. autorizat si îmbogăţit. Comunismul im a fost înfrânt de vreun război, ci de non-violenţa lui Gorbaeiov.

Renaşterea lui llnstos - marca, proorocită a doua venire -înseamnă, dmtrun punct de vedere spiritual. înlocuirea falsităţi: prin adevăr, a întunericului prin lumină, a ignoranţei prin conştientă

Semnificaţia lui Krishnn. Buddha. Hnstos şi Allah nu a constat in prezenţa lor personala pe Pământ, Ei în adevărurile pe care ei le-au dezvăluit şi expus, precum şi în nivelul energetic ridicat care însoţea învăţaturile ior. Toate fiinţele iluminate spuneau mulţimii să ignore personalitatea sau „persoana" lor, in schimb sa se concentreze asupra învăiarurn. într-un mod tipic pentru neînţelegerile si distorsionarile care domina religiile, omenirea face întocmai opusul — venerând persoanele şi locurile vizitate de acestea, dntcle şi momentele tsţoncc, car ignorând învataluri le.

Prevalenta învăţaturilor lui HnstoVBuddha/KnshnaVAvatar pars a fi semnalată it recenta tranziţie a nivelului conştiinţei umanităţii de la valoarea negativă de 190 la actualul nivel de 207 (traversând, prin urmare, Imia Adevăr alui şi Integrităţii, situatn la nivelul 300) Semnificaţia acestui eveniment major, petrecut pentru prima dată in istor.a umanităţii, nu poate fi trecută sub tăcere. Prin ana'.ogie. noi ştim că la nivel fizic, o schimbare de Dumai câteva gmdc a temperatuni globale arc efecte profunde asupra întregii plcnete si asupra a tot ceea ce înseamnă viaţa.

Daca a dou3 verirc a !ui Hrislos uebuie sft fie dezvăluita de un semn, atunci acest semn a apărut deja - foarte recent. Fără îndoială, este verba tocmai de această schimbare profunda, de la falsitatea ce denatura conştiinţa omenirii, la adevăr, cu toate implicaţiile 91 promisiunile sale pentru îndcagu onicunv

Este posibil ca braţul unui copil să ne ponla ifcr/vaUii prima lumină a unor noi zori ai civilizaţiei. S-a spus r.i itnilll ittfc

f.fi

ii.mliiN spre Dumnezeu şi spre ra; de inocenţa copiilor. în icalitalc, singura cale prin care putem deschide usa spre adevăr trece pr.n inocenta copilului din noi.

Inocenţa copilului rămâne netulburata în cadrul conştiinţei tutu-ror. Ea constiruie ,,strucrura'v de bază a conştiinţei însăşi. Se poate face o analogic cu hardwarc-ul. care nu este modificat sau influenta: cu nimic de softul procesat de computer, exact aşa cum aparatul fotografic nu este afectai de imaginile transmise prin lentilele sale.

Redescoperirea Stării Originare

Pe câta vreme noi speculam despre limitele conştiinţei omenirii, în realitate, cel care transformă societatea într-o manieri invizibilă şi neaşteptată este individul Forţa este vulncrtbila in faţa unui numai infinit de opoziţii, dar puterii, aici o opoziţie si nici un inamic nu-i pol sta împotrivă Precum însuşi spaţiul, puterea este imuni şi invulnerabilă in faţa atacurilor. Oamenii cred că sunt conduşi d« minţile lor si ca sunt victimele imprej urări lor Astfel, ei se considera victime ale curentului propriei conştiinţe, sentimentelor si circumstanţelor tranzitorii. Punctul de vedere prevalent est- acela efi nu exista alte opţiuni faţa de starea actuală a sentimentelor sau a emoţiilor.

Această cedare in fata mintii şi a circumstanţelor exterioare (lumea) este acceptata drept ceva natural şi normal. Puţini oameni bănuiesc că mai există şi o altă opţiune, Prin autoexamuuveşi concentrare interioara, putem descoperi că toate stările conştiinţei suni rezultanţi unei opţiuni. Ele nu sun: deloc nişte certitudini date si neschimbabilc, determinate de factori inconnolabili Acest lucru poa-c fi descoperit daca examinam cum anume funcţionează minlcu.

Noi r.u suntem deloc conduşi de către minte. Mintea nn dezvăluie decât un nesfârşit curent de opţiuni. toate deghizate in forma amintirilor, fanteziilor, spaimelor ori conceptelor. Pentru a ne elibera de sub dominaţia ivinţii este suficient să înţelegem faptul ca accrolA ţtefibre .1 subiectelor nu este deent un amalgam arbitrar ik- selecţii cart- se perinda pe ecranul minţii.

ui

Page 155: Ochiul sinelui   david r. hawkins

1*. 1 ! . ■■ > ! . ..- - înmui "1,11/'

Noi nu suntem „forţaţi" să simţim rcscuiimcrtt pcillru u anumilft amintire negative, nici s(î ne temem de viitor. Accasiea nu suni decât simple opliun; Mintea cite ca un televizor dotat cu o varietate de canale; astfel, noi nu avem de urmat nici o tentaţie particulară a gândiri:. Putem sa cădem în tentaţia de „a ne plânge de milo", sau de a li supăraţi sau inprijoraţi. Atracţia secreta a tuturor acestor opţiuni este aceea ca ele oferă o compensaţie interna sau o satisfacţie secreta, care constituie însăşi sursa atracţiei gândurilor ţi a minţii

Dacă aceste „compensaţii"' sunt refuzate, vom descoperi câ în spatele ecranului gândurilor, există un spaţiu a! bucuriei -invizibil, silenţios si lipsit de gânduri. AccflStă opţiune ne sta întotdeauna la dispoziţie, dar pentru a o experimenta, trebu:c să o alegem în dauna tuturor celorlalte opţiuni. Sursa bucuriei este întotdeauna prezenta, întotdeauna disponibila si independenţa de circumstanţe. Exista doar două obstacole: fi) ignorarea faptului că aceasta opţiune este întotdeauna disponibila 51 prezentă si (2) valorizarea a altceva decât pacea jt bucuria ca fiind mai presus de pace 51 bucurie, din plăcerea secretă a compensării.

Experienţa prezenţe; Iui Dumnezeu este accesibilă si prezentă întotdeauna, dar aşteaptă alegerea noastră. Această alegere pjatc fi făculă numai prin renunţarea Ia onec altceva în favoarea păcii si iubim lui Dumnezeu. !n schimb, divinitatea Sinelui se autorevelează ca fiind întotdeauna prezenta, dar inexperimentaţii, deoarece a fost ignora'.a, uitată sau, din cauză că alegerile noastre au fost altele.

Când este viitorul ?

Alegerea de a experimenta prezenţa lui Dumnezeu se petrece în afara timpului. Aşadar, ca nu este undeva în viitor, este disponibilă numai în prezent. Nici o alta condiţie nu este necesară (si nici măcar posibilă), deoarece momentul prezent este permHneni, el nu se schimbă niciodată; nu dispare niciodată în ieri sau în mâine. De fap:. e«te inevitabil. Toata lumea este în siguranţă în momentul </aun.

Plin observare, va deveni evidem că singurul lucru care parc să sc schimbe este aparenţa. Momentul ,/rr/»«" este liniştit si neschimbat; ecranul este permanent acelaşi. Deşi un scenariu de film se schimbă şi o poveste se desfăşoară, acest lucru poate avea loc numai în cadru] clipei precise - ,#cum"

„Momentul de fală" constituie cerinţa ototputermeă, neschimbătoare si absolută pentru a expciimenta. Este însăşi esenţa de a fi $i a exista a conştientei. Existenţa este imposibilă oriunde altundeva cu excepţia realităţii radicale a momentului prezent. Această clipă C3(c iot ceea ce este. Propria noastră conştiinţă, ca Sine, este singurul Ochi prin care poate fi experimentat sau cunoscut orice lucru Sensul lăuntric al realităţii este conferii de Sine în împrejurările „exterioare" De altfel. tocmai acest fapt este cel care le face să pară reale. Pr.n urmare, experimentarea realităţii este o proiecţie a conştiinţei spre sine, provenită din Sine. Noi nu suntem martorii unei lumi ..reale", ci sursa acestei realităţi vizibile. Lumea este de fapt un divertisment. Precum amuzamentul, e gândită să nu fie luată prea în serios. Paradisul se găseşte înlauntru si este dezvăluit de con$ticnţă 1-umca este numai o aparenţă. Melodrama ci nu este decâl jn artificiu al sensului denaturai al percepţiei. Aceasta ne conduce la credinţa ca lumea e mare. puternica si permanemâ - şi că Şinele este mic, slab si tranzitoriu. în realitate, lucrurile stau exact invers

în lipsa credinţei, în aparenţa sa, aşa cum e definită de către percepţie, lumea pe care o credem reală dispare. Atunci când alegem să fim una cu poicnţialu. interior omniprezent al bucuriei si păcii, lumea se transforma într-un amuzant parc de distracţii. iar întreaga dramă încetează să mai fir considerată altceva.

Opţiunea pentru adevăr, pace 51 bucurie ue stă întotdeauna la dispoziţie, deşi este aparent îngropată în spatele ignoranţei si inconştienţei rezultate din obişnuinţa noastră de a alege alte opţiuni. Adevărul lăuntric sc autorevelează atunci când toate celelalte optimii sunt refuzate, pentru a ne abandona lui Dumnezeu.

ivi

Page 156: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Condiţia uniunii ca „s/are

schimbata a conştiinţei"

Un fapt sau un adevăr nu este stabiiii prin intermediul recunoaşterii sale de cSiic muc, după cum o demonstrează în mod profund istoria. Falsitatea constituie o experienţă umana universala. Una dintre cele mai semnificative descoperiri în domeniul cercetării conştiinţei este aceea că ;ot ceea ce se înţelege de regulă pr.n „expemiHă umană obişnuită" (în ceea ce priveşte gândirea, comportamentul sau sentimentele), nu este altceva decât o stare schimbata a conştiinţei, predominanta in straturi limitate □Ic societăţii si pentru n durata limitată Aceasta rm este adevărata stare a omului.

Omul este atât de obişnuit să se îngrijoreze, sa se teama, sa încerce sentimentele rciiuiscărn. vinovăţiei, contlictulm si tristeţi'. încât aceste stări negative au devenit nu doar acceptate, ci si asumate vieţi: normale, laolaltă cu emoţiile, atitudinile şi sentimentele lor negative adiacente. Omenirea (pacientul) este sfătuită sfi caute un terapeut pentru a se „împăca cu aceste sentimente". Dar mult mai benefic decât a ne ..împăca" cu aceste produse ale iluziei, ar fi să Ie lichidam prin simpla dezvăluire a faptului că sursa lor nu este alta decât percepţia.

O stare cu adevărat „normală" a conştiinţei este una libciâ de orice ncţa:ivi:a(e, fiind plina de bucurie si iubire. Once altceva este fundamentai ne i1u*îe si pe dis'-orsium perccptuale. Faptul că boala predomină intr-o societate nu înseamnă că boala constituie şi o condiţie normală. De-a lungul istoriei, asemenea lucruri au predominai în socieiatc si au cauzat dispariţia unei mari părţi a omenirii, dar ficesi lucru nu înseamnă că avem de-a face cu o condiţie normală. Chicr si ciuma a dispărui in cele din urmă.

Prin mijloace simple se poate descoperi faptul că un procent de 78% din totalul populaţiei lumii reprezintă oameni situaţi la un nivel al Conştiinţei inferior adevărului si, prin urmare, tulburaţi. Acest lucru inscamnt că numai 15% din populaţia lumii se cădeşte in afara zonei de un pericol extrem a nivelelor con.si;;nţct Calibrate sub pragul 2C0 (nivelul adevărului).

Ni» im Imam hă ne gândim la o .stare schimbată a conştiinţei ca li 0 sune panului nulă produsă artificial, la ceva asemnnător transei hipnotice, la u fi programaţi, ori la faptul că ni s-a spălat creierul, Diuir-un studiu referitor la influenţele care acţionează prin antrenarea repetată a niveblor conştiinţei omului, devine evident că mintea omenirii întruneşte toate criteriile pentru a fi controlată, influenţată şi mampuiată intr-o manieră sistematică si continuă (în conformitate cu definiţia unoi atare procese în cercetarea ştiinţifica).

Un copii se naţie cu inocenţa unei conştiinţe neprogramate. dar. apoi (asa cum se petice lucrările şi în cazul componentei hardware a unui computer) esie programat sistematic cu un soft. care repre?intă arnprcnia Societăţii Acest sistem arc însă un defect major si evident. Nu există vreun program disponibil pentru a CtRÎfica adevărul sau falsitatea noilor programe! (Se poate face o comparaţie foarte întemeiata cu un virus informatic). Copilul va crede cu inocenţă tot ce i se va spune. Apoi. conştiinţa ncprotcjuti a copilului cade pradă ignoranţei colective. dezinformării si falseloi sisteme de credinţa icare au distrus in ultimile milenii capacitatea omului de a fi fericit).

în rcal.tate. programarea re/uitata astfel este nccorcctabila. ca $i ;um n-ar exista vreun mecanism disponibil pentru a t«:a autcn.îcilaica materialului cu care este programată mintea copilului. La suprafaţă, ar pâre*, că până la 7R% dintre informaţii nu vor fi numai false, ci si distructive. La acestea se mai adaugă şi faptul că mintea umană nu este prea bine dotată din punct de vedere genetic pentru a rezista la această programare. Mni mu Si de o treime din totalul populnţiei umane posedă un creier care nu furnizează suficientă scrotomnă pentm transmisia nervoasă, fapt ce atrage după sine incidenţa crescută a depresiilor si dependenţei, supraulimcnţarcE sau icsinU* de comportament Însăşi capacitatea de a raţiona poate fi distrusa complet îutr-o clipă de o izbucnire necontrolabilă a emoţiei.

Mai mult. capacitatea de raţionarc este minata de realitatea biologică a prezenţei minţii animale (atât din punct de vedere anatomic, cât si funcţional) si de activitatea atavică a acesteia. care COnrfnufi să exercite un instinct animal universal ti

711

Page 157: Ochiul sinelui   david r. hawkins

consolidează tendinţele prădătoare o (Igresiviltttefl, Tonic instinctele unim<iIc prrsisii In om $1 influcnţcu/a («au chiar domina) o mare ptrtc a comportamentului ţi a stărilor emoţionale Emoţiile animalice sunt mereu prezente Ia suprafaţă. Aceste tendinţe simt ele însele vulnerabile la antrenare si la manipulare prin programare socială şi propagandăPrin iirinartr. omul porneşte la drum cu o minte nedczvoltată din punct de vedere biologic, cu instincte animalice, iar inteligenţa si

informaţiile sale sunt programate sistematic cu date incorecte, false, negative si distrugătoare cel puţin 78% din timp. Aceasta nu este decâl 0 probabilitate statistica pentru omenirea in întregul ci. dar in cadml societăţii existft segmente largi de populaţie în rândul

cărora procentul de malcrialc false se apropie bine de sută la suta - de exemplu, subculturile infracţionale ale bandelor de cartier etc.

Adesea, cel mai distrugător aspect este acela ci eroarea programării implica clcmcn*e foarte critice de comportanitfitt.

Productivitatea totala a unor întregi naţiuni si culturi poete fi deturnata spre finalităţi negative. întreaga economie a unor

naţiuni - cum sa întâmplat în cazul Germanici s: Japoniei în timpul celei dc-al doilea război mondial - a fost deturnata spre finalitatea

distrugerii in masă nu numai a unor victime nevinovate. ci si a propriei lor culturi. întreg; state po: fi reduse Ia ruine pnntr-o

propagandă atât de ignorantă şi de falsă, încă* ne mirăm. apoi. retrospectiv, cum de a putut să fie cir.eva atât de naiv ca măcar sâ o

urmeze, nemaivorbind de faplul de a $1 dn viaţa pentru «■ Prin intermediul unui simplu tsst kiucMologjc putem afla adevărul.

Dictatorii cauzează oncui o slăbire a tonusului muscular - Hirohito se dovedeşte astfel a nu fi divin. Cezar a nu fi Zeu etc. Societatea

nu are nici o altă mătură de siguranţă în afara de a fovita populaţia acest simplu test al adevărului, pe care-! poate efectua oricine si in orice moment. Daca acest test simplu ar fi cunoscut pe scară larga,

ar avea un efect total şi înălţător asupra întregii omeniri.Simplitatea extremi a acestu: test. alături de imensele sale

beneficii si aplicabilitatea sa generală. îl pune în rând cu invenţia rotii, electricităţii sau a opului de siliciu din industria informatică. Umanitatea poate obţine beneficii nelimitate absolut

pe gratia Probabil ca înţelegerea (aptului ca acest test poate utlucc mari beneficii si profituri semnificative va stimula si interesul pentru el.

Aplicarea testării kinesiologice în lumea afacerilor şt in industrie garantează beneficiile potenţiale si economii de miliarde de dolari. Pe de aită parte, există segmente largi ale populaţiei care sunt interesate să păstreze actualul sialus-quo. Deşi pare uluitot. trăim îmi-o societate în care procurorii ascund deliberat dovezile care ar proba nevinovăţia acuzaţilor pentru a obţine condamnarea, chiar dacă aceasta se soldează cu execuţia acuzatului. Aceste incidente nu constituie decât simptomcle faptului că gradul de severitate al maladiei de care suferă conştiinţa omenirii este unul foarte senos.

Precum testul ADN. testul kinesiologic revelează instantaneu vinovăţia sau inocenţa oricărui Acuzat. El determina imediat adevărul sau falsitatea oricărei depoziţii a martorilor 51 revelează numaidecât prezenţa sau identitatea trădătorilor. dcfectonlor, agenţilor strâmi, informatorilor, mincinoşilor şi a tuturor celorlalte forme de renegaţi.

Testul dezvăluie In numai câteva minute - sau chiar secunde- identitatea spionilor industrial: on politic;, a angajaţilornc'oiali, a dealertlor de droguri, a persoanelor periculoase, precum Şi locaiia urtde se ascund infractorii. Nu mai trebuie Cheituitcsute sau mii de orc cu o investigaţie penală pentru a identifica uncriminal in serie Toate infracţiunile pot fi rezolvate uşor. Fiecaredetaliu al unei infracţiuni (fie ea şi din trecui) poate fi trasat exact- inclusiv cu referiri la timpul, la data şi la mo:ivcle săvârşiriiacesteia, identitatea făptaşilor etc. Putem primi uşor răspunsuri laîntrebările de genul „unde este corpul victimei" sau ..armacrimei" sau „care este motivul crimei".

Aşa cum ausola permite navigaţia în siguranţă, telescopul ne facilitează studierea astronomiei, iar microscopul pe cea a biologici, testarea kincsiologică ne permite să descoperim în numai câteva secunde orice fapt referitor la onec subiect. Indiferent când sau unde anume s-a întâmplat în istorie. Testarea kincsiologică este un instrument extrem de adaptabil, a cărui valoare reală, cel puţin în prezent, este încă nedesccpcnln

72 n

Page 158: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Perspectiva istoricii

De-a lungul istorici, a existai o plenitudine de învăţaturi spznruale si de căi de a ajunge la Dumnezeu- Acestea suni ..yogas" sau căile care au fost descrise în mod tradiţional. Fiecare dintre ele si-a dczvoltf.l propriile scoli, religii, literaturi spirituale, scripturi, sfinţi, învăţători si figuri istonec. Dc-n lungul istoriei, acestea au absorbit, de asemenea, diferite grade de etnicitfltc, precum şi rămăşiţe ale culturii din care an provenit. Cea mai mare pane a tradiţiilor spirituale importante a.c lumii a devenit astfel identificata cu influentele etnice si obiceiurile care pot fi - si adesea si sunt - inhibitori oi învăţaturilor înseşi sau devieri de la puritatea interioara a acestora.

Acest lucru a condus Ia diviziuni între manie religii ale iumii şi a constituit chiar motivul unor războaie religioase teribile. Probabil ca un nou studiu asupra adevărului spiritual va depăşi aceste diferenţe superficiale si va reţine esenţa fundamentala a tuturor învăţaturilor spirituale importante, indiferent de originea sau ettuheta lor.

Ce înseamnă un drum spiritual pur?

In realitate, până în prezent, nu a existat nici o cale de a diferenţia adevârul de falsitate în nici o învăţătură spirituală, respectiv învăţător spiritual. Astfel, un student spiritual se baza pe credinţa in integritatea spirituala n învăţătorului, fundamentată pe reputaţia acestuia. Singurul punct de Sprijin real era acela că prin karma si graţia sa interioară, cineva poate deveni. într-un caz fericii, implicat imr-o strădanie spirituali integră si valabilă.

I imitările căilor importante, create cu mii de ani în urma, constau în principal în pierderea învăţăturilor originale, in plus. au mai existat şi unele scăpări în ceea ce priveşte acurateţea. darorata traducerilor dintr-o limbă in alta şi interpretărilor greşite ale ascultătorilor care nu erau iluminaţi.

Daca folosim testarea kin est o logică pentru a calibra nivelul de adevăr al mariloi icligii jle lumii, vedem (asn cum volumul Putere verst/s Forţa arată in mod detaliat) cu. de-a lungul

7-t

timpului. .1 dXfSlnl un declin general al nivelului de adevăr al ununi dintre religiile importante. Declinul Budismului a fost probabil ultimul şi relativ de o mai mică amploare, dar în cazul altor religii pierderile au fost considerabile. Putem face foarte uşor un srediu foarte instructiv în această direcţie, prin cercetarea Si caiibrarca nivelului de adevăr al fiecărei religii, secol de secol. precum si a diferitelor interpretări ale acestora survenite de-a lungul timpului Este posibil chiar, procedând astfel, să indicăm în timpul cărui an şi pnn acţiunile cui au avu Ioc declinurile sus-a minţite. Aceste momente de declin pot fi adesea identificate cu anumite evenimente în care deciziile importante pentru resp:ctivele religii au aparţinut autorităţilor religioase şi au rezultat in consecinţe teribile De asemenea, poate fi clar definită St înţeleasă natura exactă a erorii, prin elucidarea forţe'.or cultural* şi politice ale diferitelor perioade. Compromisurile au fost făcute probabil pentru ca păreau justificate in acele timpuri şi psntru că erau considerate temporare şi tăcute din raţiuni de supravieţuire. Cu toate acestea, ele s-au dovedit a avea consecinţe din cele mai nefericite pe termen lung, dai fiind efi n-au mai fost niciodată corectate

Cel ma; grnv exemplu al celor de mai sus este declinul survenit in nivelul de adevăr al Creştinismului, care 5-a petrecut in timpul Conciliului de la Nicca Creştinismul, situat anterior acestui conciliu la nivelul 900, s-a prăbuşit cu pesle 400 de puncte din cauza includerii Vechiului Testament alături de Noul Testament în ceea ce s-a numit „Biblia", pe lângă includerea în aceasta carte a Apocalipsci (care are o origine astrală). Aceas'.a j constituit o eroare foarte devastatoare, dai fiind că Vechiul Testament, cu excepţia cărţilor Genezei, Psalmilor şi Proverbelor, nu reuşeşte să treacă de proba testării kmesiologice, fapt care indica un nivel de adevăr situat sub pragul 200 (de unde rcz;iltâ că scrierile în cauză nu sunt adevărate) Această negaţivitate este datorată descrierilor antropomorfi ce ale ur.ui Dumnezeu failibil şi subiect al emoţiilor umane de genul răzbunării, urii. pai ţ i i i lua i i i . vulnerabilităţii, funci. distrugem, mândriei si vanităţii. Acest Dumnezeu mânios şi răzbunător trebuie să fie impAcui. Qatal şi liniştit, pentru a nu-si vărsa mânia într-o lonnă

75

Page 159: Ochiul sinelui   david r. hawkins

distructiva, cauzând furtuni, inundaţii, incendii si epidemii. Ivsic exact opusul Dumnezeului adevărului, al milei si a! iertării reprezentat de Hristos. Hristos a spus ci Dumnezeul răzbunării a fost înlocuit de Dumnezeul milei $1 iertării. Conform învăţăturii Sale, trebuiau înălţate rugăciun: pentru duşmani, care aveau să fie iertaţi penini ignoranţa lor. Această învăţaturi a fost repudiate de tradiţia antică iudaică a unui Dumnezeu al Judecăţii, Răzbunării si Favoritismului (veri nota de la sfârşitul acestui capitol).

Zeu antici ai culturilor primitive provin din nivelele „astrale"' ale conştiinţei, care constituie originea zeior scandinavi, germani, greci, ebraici, romani, egipteni, incaşi 5» mnya>i, cu toate limitele lor de sorginte umană exprimate in forma pasiunii, pozitionaliiătii, geloziei, uni st pretenţiei per.TU sacrificii şt distrugere mânioasă. Adevărarul Dumnezeu are o putere infinită $i nu simte nevoia să recurgă la manipularea slană a forţei. Ceea ce este cu adevărat de natură divină nu are vulnerabilităţi. nevoi cri interese personale. Emoţionalitaten, selectivitatea si limitările pe care !e revelează aceşti zei iu constituie atributele lui Dumnezeu, a cărui prezenţă este revel&tă nativ de Iubire si Pace Ncgativiiatea provine din mintea omului, cure fabrica nesfârşitul alai al falşilor zei ce pretind cu toţii adoraţie şi sacrificiu. Dumnezeul Realităţii nu are „nevoi" şi fiu este subiect al mulţumirii, respectiv nemulţumirii, si cu atât mai puţin nu trebuie „împăcat".

Măsura pierderii înţelegerii poate fi apreciată prin realizarea faptului că valoric calihrate numeric sunt logantmiec. O pierdere de ! 00 de puncte reprezhtă o pierdere semnificativă a adevărului şi puterii. în unele religii, aceste erori au fost atât de severe, încât facţiunile fundamentaliste ale acestora au căzut sub nivelul crinc de 200 Falsurile rezultate, ce au fost interpretate drept adevăr, eu avut consecinţe foarte grave. materializate în masivele suferinţe Si distrugeri ele omeniri. Nivelele inferioare pragului de 2C0 reprezintă sufcr;nţa în toate formele ci.

Una dintre principalele pârghii care au atras lumea într-o direcţie negativă a fost anrr.a conceptuală de autoapărare numita „dorinţa de a fi drept". Calibrată la nivelul 190, precum Măndrin, aceasta a constituit principala forţă distructivă (adcvar.11 cil, fu iii

76

tui Muie) pcrtlni ultimele cfaeva mii de nni ai istoriei umane. Totodată, a constituit marca, cea mai mare scuză pentru toate formele imaginabile de sâlba:icie si barbarie.

Căile spirituale cu adevărat importante din cursul istonc: au provenit din avataruri, sau mari învăţători, pe care i-am identificat ca fiind aceia care calibrează la nivelul 1 000. (ACCSl nivel constituie posibilitatea maxima a domeniului uman). Cele mai cunoscute nume în lumea occidentală sunt cele ale lui Hristos, Buddha, Krishna si Moise. Nivelul !f)O0 este legat de salvarea omenirii. Astfel, un învăţător spiritual care se adresează întregii omeniri, vorbeşte de .a nivelul avatarului.

Marile avataruri au trflit înaintea inventării si răspândim tiparului ş: culturii scrise. Prin urmare, există o lipsă a informaţiilor corecte cu privire la ce anume a constituit exact învăţătura lor Si la cum a test ea interpretată. Deoarece există puţine explicaţii cu privire la ce s-a transmis original, au intervenit multe inieiprelări grcs:te pe măsura ce învăţătura originala a decăzut in nivelul de adevăr Putem stabil; fără greutate că eroarea 5-a strecurat si a distorsionat puritatea iniţială. Multe dintre aceste devieri Mint foarte flagrante si evidente pentru oricine este dota: cu intuiţie spirituală (sau măcar cu un siml primar al clicii). Distorsiunile par a se fi petrecut odată cu întemeierea religiilor, -ănd instituţiile autoritare au luat numele fondatorilor acestora numai de ochii lumii, penlru a-$i aroga puterea $i autoritatea necesară atragerii adepţilor si puterii lumssti, precum şi pentru a căpăta control asupra celorlalţi

Spiritualitatea nu arc nimic de împărţit cu nimeni, iar interpretările greşite care au generat scindări dogmatice şi ccclcziastice au fost folosite pentru ca anumite grupuri (exploatând aceste interpretări eronate drept adevăr spiritual) sfl-s. aroge suficientă putere, in scopul obţinerii de avantaje lumeşti. Făcând astfel, aceşti oameni au abandonai puterea penau forţă Si au subminat adevărul transmis de fondatorii respectivelor mişcări spirituale care, din punct de vedere istonc, au devenit fondatori numai cu numele.

Statutul $t prestigiul avatarului original, marele nume ii acestuia. *u fost furate si apoi comcrcialazate pentru construirea

77

Page 160: Ochiul sinelui   david r. hawkins

unor vaste imperii Din aceasta scurta privire in istoric se punic vedea ca adevărul or girai a rămas până astăzi si ponte fi redescoperit.

Termenul „spiritual'", precum si termenii „religie" si „Dumnezeu", au devenit atât de invocat;, îr.cât aproape că s-iiu demonetizat. L'n termen mai comprehensiv, care evita distorsiunile islunce si cuprinde toate informaţiile posibile si disponibile despre om şi Duinnczcu este cuvântul „Conştiinţă" Spiritualitatea se referă in mod adecvat Ia aceste aspecte ale conştiinţei care implica deopotrivă conştienţii adevărului Si divinităţii şi includ toate referirile la Absolut si la Realitatea atotprezentă. care constituie sursa si domeniul infinit a tot ceea ce există, precum si al existenţei înseşi.

în această definiţie, conştiinţa include toaic posibilităţile si realitfitilc, în totalitatea lor. constituind spaţiul şi matricea în care conştienta progresează până Ia potenţialitatea sa ultimă Putem valida drept sigură si corectă această calc. cel puţin până I» nivelul I.OOO al conştiinţei, punct ta cere căutătorul „se va iii/ol va ca o iluzie".

învăţătura fiecăruia dintre marii învăţători spirituali ce au trăit vreodată poate fi acum verificat» st calibrată in detaliu. Nivelul 600 al conştiinţei denota pragul Ie care dualiwtca dispare în nondualitate In acest punct se poate dura deja un pod intre cele văzute şi cele nevăzute, între cele cunoscute si cele necunoscute. între cele obişnuite si cele pasibile. La nivelul 600, spiritul si omul se întâlnesc. Cele vizibile se contopesc si se dizolvă cu cele invizibile liste un punct de referinţă care ne serveşte drept gh-.d. Este nivelul iluminării.

Destul de curios, testarea kinesiologieâ a Adevărului însuşi calibrează la nivelul 600 si, prin urmare, constituie expresia fizică a întâlnirii dintre domeniul dualităţii si domeniul non-dualităţii. Studierea juiurii conştiinţei constituie probabil cel mai puternic şi mai pur dmrre inate drumurile şi abordările spirituale. pentru că se nutocorecteaza si se autopropagâ

Literatura referitoare Iu conştiinţă si spiritualitate poate să nc induca uşor in eroare. Du) acest motiv, astăzi, căutătorii serioşi ai iluminării exclud orice învăţătură al cărei adcvăi nu poate li

78

verificai oblei nv Nivelele conştientei situate între 500 şi 1.000. denotă ceea ce poale fi descris drept domenii sau dimensiuni diferite.

învăţătorii spirituali situaţi în marjele superioare ale nivelului 500 sunt cei care au cele mai multe contacte cu un număr semnificativ de oameni. Atunci când conştiinţa lor evoluată din punct de vedere spiritual atinge nivelul 700, ei devia moi puţin disponibili, intrând în tărâmul legendei, iar moştenirea lor constă în î-iregisrr?.rca învăţăturii lor.

Putem reprezenta viaţa umană ca pe diferite câmpuri M nivele ale conştiinţei umane care comunică intre clc. oamenii ncfiimi decât nişte putiăton de cuvânt sau crainici impersonali 3i acestera. Astfel, defăimarea religiei sau spiritualităţii de către savaiv.ii materialist! nu constituie di fapt o viziune personală a acestora, ci doar o expresie a câmpurilor energetice de la nivelul 400. cu toate limitările si capacităţile lor. î:i marjele inferioare ale nivelului &QQ exista in mod particular un egotism referitor la intelect, raţiune si inteleciualizare. Prin urmare, la nivelul 400. Dumrezcu este înlo-uit de ştiinţă. Aceasta din urma este considerată atât izvorul tutu:or cunoştinţelor, căi şi al speranţeipentru viitor.

In cadrul nivelului 300, speranţa salvării omului se găseşte in politică; prin urmare, toi aici avem de-fl face cu războaiele purtat:: în numele ideologilor politice, etichetelor si sloganclor. precum 51 cu toate degradările valorilor vieţii individului uman pe care Ic implică acestea Oamenii „răi" sunt eliminat: prin intermediul ghilotinei, scaunului electric sau sunt întemniţaţi. La acest nivel există o preocupare dualistă peniru domeniile lim:ta*e ale „binelui", respectiv „răului", cu toată orbirea firească a acestora cu privire la pozitionaiitatea ce crcazfl asemeneadihotomii.

Nivelele inferioare trăiesc într-o lume haotică, dat fiind că definiţiile binelui, respectiv răuiui. variază de la moment la moment, de la cuiturâ la cultură. în funcţie de educaţie, coeficient de inteligentă, ascendentă sociala sau localizare geografică. Accsi nivel este to;irte vulnerabil la şurile din presă, care exploatează In irtitxununi sentimentalismul şi emoţionali '«alea pul>!icului.

Page 161: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Nivelul 400 esle marcat de dihotomia ştiitHihc.'ncMiiu|ilic Astfel, ştiinţa însăşi devine terenul unui reduciiomsin ->i determinism mecanic, consolidat de o dogmă predominanţii ce poate rivaliza CU dogmatismul Bisericii din perioada Evului Mediu.

Odată cu nivelul 500 al conştiinţei, tendinţa de a cădea în capcana limitelor $; în ignoranta diliotomiilor se diminuează, iar aceste falsuri îs; slăbesc puterea asupra mintii. în cadrul nivelului 500, spiritul (în forma Iubirii) începe sa dizolve aceste extreme, iar umanismul şi etica smiaţior.alâ, care ia în considerare contextul. începe sa dea naştere unui echilibru etic, menit a contrabalansa extremismul

Nivelul inimii (500) devine o punte de legătura de la secularisru si moralism vindicativ, deschizând usa spre considerarea altor viziuni alternative - bunăvoinţa, mila şi iertarea cu ajuinml ijiielegerii Marea putere a nivelului 500 consta in folosirea facUlătu înţelegem, care este tocmai calitatea care permite trecerea le nivelul 540, cel al Iubirii Necondiţionate

în cadrul acestor nivele există capacitatea de a diferenţia între acţiune şi autorul acesteia Astfel, mama îşi vizitează fiul în închisoare $i continua să-! iubească, ir. ciuda faptului că a comis o crimă oribilă, in cadrul nivelului 500 exi&tâ, de asemenea, capacitatea de a înţelege atât limitele omului, cât ţi faptul că acesta nu se poate ridica dincolo de ele. Capacitatea şi disponibilitatea de a-i crta „pentru că nu ştiu ce fac" devine un obiectiv realizabil, pe măsură ce bunăvoinţa înlocuieşte dorinţa de rftsplnlfi. lăzbunarea $i contra-aeresiur.ea. Astfel, capacitatea de a ierta devine cheia de boltă.

in cadru! nivelului 500 devin evidente limitele capacităţii de alegere, lese la iveală copilul din fiecare dintre noi, iar inocenţa primordială a acestuia devine mai vizibili si înclina să înlăture recursul la răzbunare care, in societatea noastră, ia adesea forma crimei sau chiar o formă mai rea.

Tot în cadrul afectului 500 există şi capacitatea de a înţelege ca toate aciiunileconst tuie rezultatul unei multitudini de factori, astfel încât responsabilitatea este văzuta ca fiind prezentă si posibilă numai în anumite grade, în funcţie de contexi .şi de

condiţii, t <<inportnmcnlut îmbracă haina nuanţelor, tur simplificările nu tntii sunt accepţiile. Judecăţile radicale „in alb şi negru" încetează, iar diferitele paradoxuri sunt cântările şi luate în consderare. Devine comprehensibil faptul că lucrurile nu se petrec împotriva voinţei noastre, ci numai prin concurenta dintre poziţiile noastre spirituale actuale ori trecute şi alegerile pe care le facem. Viaţa, în toate expresiile sale, vede acest lucru ca pe o oportunitate pentru creşterea spintuală.

Viaţa umană, aşa cum este experimentală in mod obişnuit, constituie c epopee şi o dramatizare a tuturor posibilităţilor situate sub nivelul 600. punct în care contextul se schimbă în mod radical, iar ceea ce până acum păreau a fi obstacole, se prezintă ca principii si provocări ale conştientei. La nivelul 600, peiccpţia este înlocuită ce viziune Ceea ce ar fi pulul fi considerat a fi un ghinioi în lumea percepţiei, poate fi văzut acum. in lumina mai avansată a conştientei viziunii, un dar.

Tot la nivelul 600. identificarea cu trupul fizic încetează. Astfel, cea ina; mare fiică dintre toate, moartea însăşi, dispare ca „realitate" posibilă. Asemenea unei onv.zi proveni:e din coconul său, noul spint eliberat se bucura de non-materialitatca sa, de vreme ce Sineie este complet invizibil.

Nivelele superioare valoni de 600 pot fi desense cel mai corect ca o stare sau o condiţie total prezent! ş> amocvidemă. de parcă n-ar exista nici subiect, nici obiect. Cunoscătorul şi obiectul cunoaşterii sale sunt identice în sine şi autocvidcute, ca unul şi acelaşi lucru, farâ diviziuni. Nu există mtenor sau exterior, nici individ veraus Dumnezeu, nici parte versus întreg, nu există mei o entitate absolut independentă. Toate dualităţile au fost depăşite. Conştienta e autoexistentă, astfel încât nu mai existfi nici o individualitate care x-o experimenteze.

Pentru un clipă, arunci când şinele dispare în Sine, există ur. moment tranzitoriu de mirare şi veneraţie, de o deosebită profunzime. Este experimentată moartea sinelui şi apoi totul devine linişte şi pace. Parc un fapt absurd că odată corpul fusese considerat în accepţia de „eu", fapt care este pus pe scama unei greşeli si a uitării. E ca şi când cineva ar uita brusc si în mod misiL'rii>\ciitc este de fapt şi acum isi aduce aminte piui de bucurie.

Bl

Page 162: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Toate temerile si vicisitudinile vieţii dispui .şi. acum, liberi de sentimentul morţii înseşi. încercam aducerea aminte a faptului că am existat dmtotdeauna s: vom continua mereu su existam, tur supravieţuirea nu a fost niciodată o problemă. Siguranţa noastră înnăscută a fost garantată de însăşi realitatea Sinelui, care este atotprczentâ 51 dincolc de spaţiu ţi timp. Nu pot fi posibile nici un fel de începuturi sau sfârşituri, pcntr.i că realitatea noastră a existat înaimea tuturor turtit lor si universurilor. Nu există nici măcar întrebări *i răspunsuri, pentru că in cadrai identităţii nu există nici o dihotomic.

In această stare, Suntem dincolo de toate poziţionalitâţilc si artclactcle mintii. Ar ii mai corect să spunem efl Sinclc nostru constituie realitatea din care provine toiul Totul este complet, autonom şi lipsit de orice nevoie exterioară, de vreme ce însăşi ideea de „exterior" constituie o imposibilitate. Astfel. Şinele înseamnă „context", iar şinele „conţinui".

Nu există nici o diviziune între Creator şi ceea ce este creat. Totul se crează de la sine, ca manifestare a minţii lui Dumnc?eu. Această marc conştientă caracterizează nivelul 700 al conştiinţei, unde Şinele este Toi Ceea ce Este. Deoarece universul evoluează de la sine şi se autoimplincştc, nu este necesară nici o intervenţie. Toate se »flft inir-un echilibru si o armonie perfectă

Nivelele SOC si 900 ale conştiinţei reprezintă ceîe mai înalte valori ale conştiinţei potenţiale a umanităţii. Un înţelept se po3te întoarce ocazional in lume, dar lumea este transformată acum. Nu mai este o lume de inuvizi ce au nevoie de „salvare", ci de un câmp energetic care să-i ridice si să-i întărească Fiecare conştiinţă care se găseşte în lume şi care calibrează peste nivelul Integrităţii serveşte la contrabalansarea negativriaţii celor 78 % din totalul populaţiei omenim caic rellectă regaţivitatea situata sub pragui nivelului 209.

Puterea nivelului 1.000 al conştiinţei contrabalansează totalul negativităţii întregi omeniri si nu crează numai potenţialitatea, ci si certitudinea salvăm :ntregii umanităţi Oţi acest lucni pare E se desfişuta Icni în lumea timpului, el existn deja in realitatea absolută afiatâ dincolo de timp.

Pmyicvil sptrllutil :io bazează pe o acceptare fundamentală pe itlcgcru şi liber arbitru şi, astfel, cu toţii experimentăm numai lumea pe care no; înşine tun ales-o. Universul nu orc victime, iar toate eventualităţile constituie desfăşurarea deciziei şi alegerii interioare.

Oare cine (sau ce) este răspunzător pentru aparenta întârziere a acestui destin incvitcbil? Se parc că este vorba despre câmpurile energetice de atracţie pe care lc-am desemnat prin termeni ca „forţa", iluzie sau falsitate Punctul central ni acestei atracţii constă în identificarea sinelui cu corpul si în temerile legate de supravieţuire ce apar de aici. Moartea este temută ca slărşit al vieţii, fiind perceputa ca o rcalitale auloexjstentă. posibilă, ce are o existentă teribilă.

Pentru şinele superior, viaţa umani este compusă din jocun st şarade, deoarece, inconştient, toată lumea suc că moartea nu este posibilă în realitate

Cum altfel ar mai exista oameni care sa-si nste „viaţa"' pentru victorii poiiticc sau bani? Chiar şi la o privire sumară, corpurile mtirilatc de pe câmpurile de luptă ar convinge onec aspirant la statutul de erou că gloria războiului este o totală absurditate. După un război in care au murit 70 de milioane de oameni, graniţele ţării rămân aceleaşi. afacenle revin la normal si întreaga şaradă :iu c decât o glumă Trista. Fosîit duşmani îst strâng acum mâna, asistă reciproc la Ziua Meniorială şi vizitează monumentele închinate victimelor războiului.

într-un joc de şah, piesele nu sunt distruse, ci numai eliminate de pe tablă. Eul se angajează în performanţe ce sunt deplin convingătoare pentru jucători şi spectatori. La un anumit nivel, fiecare jucător oferă un serviciu spiritual celorlalţi pnn ac.'.orarea lecţiilor ce trebuie sâ fie însuşite, spre binele tuturor. Actele de curaj trezesc sufletul ia puterea sa înnăscută, de care va avea nevoie pentm o atinge conştienta ultimă.

Dincolo de nivelul 600, nu există nici un sine personal care să îa decizii. Progresia constiniic o expresie a naturii conştiinţei înseşi. Prin armare, angajarea într-un anumit obiectiv spiritual este cea cure line corpul în stare de futiciiunure în lumea materi-ală pani) când proiectul c încheia; în realitate există o singură viaţa, nunul că aceasta arc aparenţa unor capitole succesive

■3

Page 163: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Diiviil. R.HnwUlU ibhli'ISmrfui

Notă cit privire iu Biblia creştină (versiunea Regelui James)

Vecinul Testament calibrează Ia nivelul 190. Cu loate acestea, Canea Genezei se siiuază la nivelul 660, Psalmii la 650 şi Proverbele la 350. Dacă le-am exclude pe acestea, cărţile vcteroicsiainentare ramase ar calibra numai la nivelul 125.

Noul Tes:arr.ent calibrează la nive.ul 640. Cu toate acestea, daca am exclude Canea Revelaţiilor (Apocalipsa) - care se siruaza abia la nivelul 70 - atunci Noul Testament ar calibra la nivelul 790.

Biblia in forma sa actuala calibrează ia nivelul 475. Dar, pentru a o face cu adevărat „stanţă" (asa cum implică titlul ei de Sfânta Scriptură), ar trebui să cxclude-n toate cănile Vechiului Testament (cu excepţia Cânii Genezei. Psalmilor $■ Proverbelor) iar din Noul Testament, Apocalipsa. Dacă am face acest lucru, Biblia ai fi cu adevărat sfinţi, deoarece ar calibra la nivelul 740.

£ste important de notat că versiunea Lainsa a Biblie: (tradusă din limba aramaică) este mai corecta decât versiunea Regelui James (tradusă din greacă). Ea calibrează cu 20 de puncte mai mult. Versiunea Regelui James conţine erori senoase - de exemplu, în episodul de pe cruce, Iisus este citat greşit ca spunând ..Doamne, pentru ce :n-ai părăsit?1', în versiunea aramaică citatul sunând „Doamne, pentru aceasta am fost trimis". li sus vorbea aramaică, nu greaca vezi Introducere, Biblia, versiunea Lamsa. pg, MI.

Dacă versiunea Lamsa □ Bibliei ar exclude Vechiul Testament (cu excepţia Cărţii Genezei. Psalmilor si Proverbelor) Si Apocalipsa, ar calibra la nivelul HI0 Daca Apocalipsa ar fi înlăturata din Noul Testament, atunci Noul Testament al versiunii Lamsa ar calibra 1B nivelul 880.

CAPITOLUL V

Victoria asupra eului

Simplitatea

Esenţa tuturor învăţăturilor spintuale poate fi rezumată în câteva fraze simple De fapt. punctul principal al acestora constă într-un avertisment - ţi anume acela de a evita, pe de o parte, ceea ce generează un răspuns kinesiologic slab si de a urma. pe de alta, impulsurile care ne fac puternicii

Alegeţi să fiţi binevoitori, iertători plini ric compasiune $i conduşi de iubire necondiţionată faţa de tot ceea ce înseamnă viaţă (în toate expresiile acesteia, laiă excepţie, inclusiv faţă de cea propne). Concentraţi-vă asupra servirii neegoisic si oferiţi iubire, consideraţie si respec; tuturor creaturilor.

3vitaţi ceea ce este negativ, dorinţele lumeşti şi toată lăcomia de plăceri si posesuni pe care '.c presupun acestea. Dcpfisiti tendinţo de a face judecăţi de valoaic (de genul este hine/râu), vanitatea de a fi „corecţi* cu orice preţ si capcana de a-i judeca pe ceilalţi.

Căutaţi să înţelegeţi în loc să condamnau. Veneraţi tnvfitatorii care vă transmit aceste principii si ignoraţi-i pe toţi ceilalţi. Aplicaţi aceste principii asupra modului în care priviţi viaţa - atât pe cea proprie, efl: si pe a celorlalţi. Aveţi încredere in iubirea, mila şi infinita înţelepciune a Divinităţii, care vede dincolo de eroarea umană si mai departe de Urnitele şi SlftbiCÎUflile morale. Aduceţi în prim-plonul vieţii voastre credinţa .şi încrederea în iubirea lui Dumnezeu care e a-toutc-■ertăior ţ.i înţelegeţi filpliil că temui, condamnarea si judecata nu suni decât creu|ii ale eului. Precum soarele, iubirea Im

IM ir.

Page 164: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Dumnezeu straluceşie In mod egal pentru tuţj. I-Vnun descrierile negative (provenite din erorile aniropomorficc) ale unui Dumnezeu gelos, mânios, distructiv, părtinitor, favorizator. rizbunătoi, nesigur, vulnerabil etc.

Abandonare şi sacrificiu

Aceştia sunt termeni arbitrari care reflectă căutarea anumitor principii spirituale din perspectiva intereselor vexate ale cului şi a justificărilor pe care acesta Ic aduce în sprijinul negativitaţii. Pentru cA, în vreme ce spiiitul considera amintitele principii drept un câştig, eul Ie percepe ca pe o ameninţare ia adresa poză*, iona li taţi L

Aceste abandonări şi sacrificii se leagă strâns de înlocuirea vanităţii cu smerenia Practic, ceea ce trebuie să facem es:c sa renunţam Io vanitate de a-i judeca pe ceilalţi. Părăsirea pozifionalitaţu are danii de a anu.o limitele induse de ..crearea polarizării contrariilor" (pentru că aceasta constituie consecinţa dualista a percepţiei). Renunţarea Ii folosirea termenului ,.\i\i" generează o slăbire a influentei miezului narcisist al eului De aceea, înlocuiţi obiceiul ce a va exprima ideile prin pronumele subiectiv „cu" cu folosirea persoanei a treia. Mai mult. folosirea unor afirmaţii impersonale pentru a ne exprima pârercrile are danii de a evita o implicare personala în probleme. Afirmaţiile neutre înclina si fie mai echilibrate si mai obiective, deoarerc includ mai multe pârţi aic unui argument si nu un punct de vedere unilateral.

Ceea ce observăm în lumea evenimentelor umane nu c nici bun. nici rau, ci reprezintă numai o expresie a câmpurilor energciicc ale conştiinţei, care se exprimă prin intermediul onumitor indivizi in anumite condiţii de spaţiu şi timp. Dacă evităm poziţionalitatea ipotetică, după care oamenii „ar pu'.es'" fi diferiţi de cum sunt. vedem că. de fapt. oamenii nu pol defel să fie altfel, in ciuda oricâtor eforturi ar depune pentru aceasta Pentru ca, daca ar fi avut posibilitatea de a fi diferiţi, ar fi foii am Posibilităţile sunt definite de limite; astfel, ipoteticul im esisl i,

M

1*'H!-, .„„„. -;o iinauimilie. tete iraţional.i« , ,ic;iiuia.i isli l inc"rcil ' lali . t i * .—-—a„■W ;, . „„i,.0n-iu! uman pr.n compnrarca sa" Viw ■ i i i Sunarea facc loc compasiunii pnn

.... '1 idej IIKUC ic. Indignarea • ...' Sediul inclcucn, si V** » lum",ă ■*££ ™*"'r;?H.iân mor.» ;.F.i «.«*««<*" rau ••smgLn" »** com,a

I j ,,

''sa înţelegerii .

Oepăşirea negalivităfii

- Nu e deloc eficient sa ne ..lupani cu pacatu." >« rt fottoi"% competiţie te care. loiosindu-ncde ..puterea voinic. .să ne

dl"P?U. J c . . .„ M.uidini nu constituie altceva decât- tl$im defectele. Aceste ntituain»

n'^tiv .... ^,,c mintea cj eroarea dualistă a^ poziţionalUâţi care orbesc n>

" %ranilor»~ , . . ,i;.. orest con Vet nu este aceea de a

. Calea de a tesi cu bine din ac«r>"^tt- * i » « ... • «ceanv ci. dimpotrivă, de a ale|;e• ^-fca să eliminam ceea ce c ncgrt r »M îi ^j -.- , f, n-««.a faptului câ misiunea noastia in...M adopta pozitivul. Realizarea I**F

viîii. r , : <j- a in«;egc, arc darul de a*a nu e aceea ac a judeca, ci ^ ,....,,

"^oi In i mnrne De fapt, profesioniştii fac- "*y va automat dilemele mora.t « »r» »tntcj,| aunratii si medicii le vor spune chiar. **tlcauna acest lucru. Avocat» *•P;»t.« .-i .• . i_^ i-r .-A datora lor constă din ai apăra._ 'Cnlilor şi clienţilor lor ui nai* 'rtSn ■ - , . • J,-,,« mn a-j ludeca. In mare chirurg^cctiv vindeca, si nicidecum cm* ''uu .

Page 165: Ochiul sinelui   david r. hawkins

°iW- .,- ««.«i ^A^iaiiariart

*■un cn,r,mal s'u" sftm-daca

I c^ază cu acelaşi profesionalism >;ns, - —ri^.,i Nu sunt ni posnira de a judeca•■'laica acestorn este in pencol .-' . „

■Ce», .— t e-»rlf obişnuita m asemenea cazun.^le diferenţe" iată oahnnnţ». »

e - „,. iicurar' atenei când înţelegem că, pnnExperimentăm o nare uşurare

aiit»K. ... ..„jnrinip sutem depăşi starea de a"Marca unei vieţi spintuaie- i

CCIK . . procesu condamnam. Aceasta'Hamna şi ura ce izvorăşte mn v .

KRL. . ,... .nrinue vine in benciieiul întregii'Klanic pentra „bunurile sfinnw

oih,. • - -,.f^m "tirma că este vocaţia ce.i nwi'vum şi, pnn urmare, putem o*'

r^hică de lauda dinue toate.» - - i- j^f,F«re un ro! distinct, care direra de

J «I Persoane, naogW». ACW»" '"'■'1'u' '"> *^?!*|t ''"vii.0 ,i o deplasa = c..ncxn.rfln. cncrglc, S. i, .ttnfe. de I»^.....«■ Ob^itl a van,«.,,i *-»•' " a ■ea'iZ^'!r lume*'l ;V.. , - . -nA«-nrrice sunt sacnticatc in favcmrr

''Myiinh' m.iînnale sau egoctui»*

xi

J17

Page 166: Ochiul sinelui   david r. hawkins

progresului spiritual. Astfel, ceea ce c trecător devine Miltonloiuit permanentului, iar cesa ce are o valoare reala este ales in detrimentul iluziei. Un instrument foarte util în luarea oricărei decizii este acela de a ne proiecta asupra imaginii propriei noastre mom, întrebăncu-ne pentru ce decizie am prefera sâ fim răspunzăton atunci.

în urma cercetării spintuale (pe care oricine o punic verifica), ştim cu certitudine ca niciodată conştiinţa nu uita 51 nu urnite nici măcar o iotS a vieţii; totul este numărat şi pentru totul trebuie să ne asumăm n'ispunderca Nimic nu trece ncobservst sau ne in regi strat Acest fapt este conform totalităţii experienţei umane şi înţelepciunii acumulate de-a lungul tuturor culturilor şi erelor, mai mult. el constituie o temă cumLna a tuturor religiilor si învăţăturilor spirituale.

Apoi, în practica, ncgativîtatca este depăşita, par şi simplu, prin decizia de a alege opusul său. Graţie disciplinei interioare care provine din angajarea cu toată fiinţa, alegerile negative nu mai sunt considerate opţiuni valide. Acest lucru se petrece aproape automat, ca o consecinţă z alegerii obiectivelor spinruale, pe care le considerăm a fi superioare obiectivelor lumeşti.

Urmarea propriilor îndemnuri

In general, vederile spirituale nu sunt foarte populare în societate. Nu este necesar să impunem celorlalţi vederile noastre. Ce! mai ban mod de prozelitism c cel fundamentat pe propriul exemplu si nu cel exercitat pnn constrângere. îi influenţăm pe ceilalţi mai degrabă prin ceea ce suntem decât pnn ceea ce Spunem sau prin ceea ce avem. Exprimarea unor veden contrare opimei publice poate constirui un element de lauda dacă privim din perspectivă sociologică, dar, procedând astfel, vom conduce la conflicte şi discordie in lume. Rolul reformatorului social si politic constă tocmai in căutarea „cauzelor", dar această activitate este di fentă Je cea a căutătorului iluminări.. Se poate considera adesea că aceste strădanii demne de toată tautti mciila

H

un suport Simpatetic, dar nu trebuie uitat că ele constituie, de asemenea, poziţionalităti definite perccptual. cu programele si limitele lor intrinseci. Implicarea in problemele societăţii este un lux pe care căutătorii iluminării spirituale trebuie sa-! lase în urmă.

Fiecare persoană arc de îndeplinit propria sa kiumă si propriul destin - şi ar fi toane bine să nu se producă o confuzie între tceste două misiuni Sfinţii din istoria umanităţii, motivaţi din punct ce vedere spiritual, «1 ridicat cu adevărat omenirea; aceasta a fost natura misiunii lor 51 meniul curajului spiritual -acest fapt implicând, adesea, chiar sacrificarea vieţii lor fizice. în mod colectiv, aceşti sf:mi sociali au inspirat nat;uni si culturi întregi şi, astfel, pnn intermediul vieţii lor publice, ei au servit în tăcere întreaga omenire, generaţii de-a rândul.

Chemarea pe cate o urmează aspirantul spmtua! îl îndreaptă spre smerenie In societate şi spre servirea iniregii omeniri. Sfinţii sociali ridică nivelul conştiinţei celorlalţi prin acţiune extenoarâ şi puterea propriului exemplu, devotaţii spirituali prin creştere interioară. Fiecare creştere turvenită in nivelul conştiinţei influenţează nivelul conştiinţei iniregu omcnin într-o manieră tăcută, ce se poate discerne şi demonstrabilă prin intermediul cercetării spintuale. Nivelul calibrat al conştiinţei omenirii reprezintă un compus rezultat din stadiul de evoluţie al fiecărei persoane, tar nivelele care produc o calibrare înaltă sunt de o imensitate de ori ma: putcnr.ee decât cele negative.

Puterea iubirii emanată de conştiinţa unei mici fracţiuni a umanităţii contrabalansează, de fapt, complet negaiivitatea imensei majorităţi a oamenilor. "8% din populaţia lumii se găseşte încă in limitele gamei negative, sub nivelul 200, s: un procent de numai 4% din totalul oamenilor ating nivelul iubirii necondiţionate, care calibrează la valoarea de 540. Prin urmare, orice gând de iubire şi compasiune contrabalansează multe gânduri negative ale altora. Noi nu schimbăm lumea prin ce facem sau .spunem, ci ca u consecinţă a ceea ce devenim. Astfel, fiecare aflpinnl spiritual serveşte lumea.

09

Page 167: Ochiul sinelui   david r. hawkins

I*IVMI.K. ihmkins-CfcAiWftjrtir

Viaţa obişnuită

Semnificaţia csie definita de context caic, la râwlul său, determină motivaţia. Motiva;ia este aceea care determină valoarea spirituala. A dedica acţiunile nrasrre ca pe un serviciu adus vieţii din iubire înseamnă a Ic sanctifica şî a Ic trnnsfoiina din motivaţii egoiste fa daruri iipsite de egoism. Definim excelenţa ca pe o dedicare celor mai înalte standarde. Astfel, prin puritatea strădanie;, fiecare acţiune poate fi oferită glorificări; lui Dumnezeu. Oiice sarenâ si munca poate constitui un ingredient ni contribuţiei pe care o aducem lumii. Chiar si cea mai minora sarcina poate fi privită din perspectiva servilii binelui comun Si, astfel, orice muncă csic înnobilată.

în funcţie de modul în care o comextualizâm, viaţa poate însemna bucurie sau resentiment. ln\idia este înlocuită cu generozitatea. Dacă alţii beneficiază de eforturile noastre, cu at;V mai bine. Fiecare dintre noi are oportunitatea de a-si aduce contribuţia la armonie si frumuseţe prin amabilitatea fata de ccilairi, sprijinind totodată spiniul uman Ceea ce oferim gratuit vieţii se întoarce la noi, pentru că noi însir.e suntem pane a vieţii Fiecare dar se întoarce la cel caic !•■ focul. Ceea ce afirmam în ceilalţi. afirmam, de fapt, în noi însme.

Viaţii excepţională

Pentru a fi realişti, trebuie sft ţinem scama de faptul că. in societatea noastră, dedicarea vieţii atingem iluminăm este o alegere destul de putui comună, fn genera!, scopul pe care si-l propune societatea este succesul în lume, în timp ce scopul iluminării este tocmai acela de a iranscede lumea. Fale important să mai amintim si faptul că lumea operează în cadrul paradigmei newioniene limitate a cauzai i:â::i lineare, ce are percepţiile sale prevalente cu privire la ceea ce este „real".

Pe de alta parte, spiritualitatea se bazează pe rmliUlll invizibile si pe domeniile non-dualitălii şi, prin unraire,r*xiH-Pârtii ireală sau. încet mai bun caz. o ciudăţenie pentru IMIIK .I uţufiujilA

•m

Pcnmi renii$Iii care operează în marjele reducţionismului material si al „rezultatelor" măsurabile si concrete, valorile spirituale par vagi, efemere si suspecte. Prin urmare, nivelele ştiinţei si Logicii (care calibrează Ia nivelul 400 şi domină societatea noastră) percep valorile si motivaţii c celor de la nivelul 500 cu scepticism si continua prin a nega orice lealitate a nivelelor superioare valoni 600.

De obicei, înţelegerea majorităţii oamenilor cu privire Ia spiritualitate sau religie (pe care le confundă intre ele), se icagă strâns de valorile de „hine" şi „rău". în general, societatea este dominata de antinomia morala intre bine si rău, fapt care generează întreaga panoplie a instituţiilor legii. închisorilor, reglementărilor guvernamentale, taxelor, completelor de judecată, politiei, armatei, politicii şi războiului.

Prin contrast, organizaţiile pure din punct de vedere spinrual sunt lipsite de structuri autoritare, nu posedă sedii sau edificii, nu au un staffde oficiali, trezorieri, mei bani sau a!te bunuri, evită să exprime vreo părere partizană şi rămân in afara oneâror probleme exterioare obiectivului lor. Prin însăşi natura lor. organizaţiile spirituale nu fac declaraţii publice, nu urmăresc alrngcrcu de prozeliţi si operează exclusiv prin intermediul aderam voluntare Ia principiile spirituale l-Ic 11.1 au angajaţi, nici datorii, obligaţii sau investiţii. Astfel, despre spiritualitatea adevărată se poate afirma că este „în lume", ca; nu „din lume". Spiritualitatea nu cautâ laude sau reputaţie, dar nici nu acceptă învinovăţirea.

Cele mai bune exemple ale grupurilor spirituale din societatea noastră suni aşa-numitele grupuri „bazate pe cele 12 etape". Puterea acestora derivă strict din puritatea lor spirituală. iar ele au evoluat intr-o asemenea măsuri, încât se pot adresa unei gume largi de suferinţe uniune Aceste grupuri calibrează la nivelul 540. care corespunde iubirii necondiţionate

„Viaţa exceptiona'-ă" devine, astfel, în virtutea conteMului si a semnificaţiei; alegerile instituie o ierarhie a valorilor care motivează toate activităţile Diferenţa dintre viaţa obişnuită şi viaţa CXCCptloflaM este in principal una ce ţine de conlext. A valoriza Iubirea moi presus de acumulările materiale constituie deja n schimbare ti** atitudine atât de majori», încât iranstbnnj viata.

11

Page 168: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Atunci când oamenii devin dedicaţi şi inspiraţi tlm punct ilcvedcic spiritual, întreaga lor viaţa poate ajunge l.i o nipii.ra majora. Multe asemenea persoane îşi părăsesc brusc serviciile. cariera, familia, prieteni: şi poziţia. rctrăgandu-sc adesea în locuri liniştite. Această schimbare majoră este privită de multe ori cu îngrijorare de familiile şi asociaţii lor, care caută explicaţii psihologice plauzibile, in lumea obişnuita, oamenii normali nu părăsesc iot ce au pentru a porni in căutarea tui Dumnezeu. Aspiranţii spirituali confundă cele lumeşti cu disponibilitatea lor de £ renunţa la tot. pentru a urma o chemare interioară invizibila Deoarece scopurile persoanelor orientate spre spiritualitate sunt invizibile, lumii obişnuite îi parc câ respectiva persoana a înnebunit sau câ înecarea să „fuga de realitate".

Familiile si prietenii pot fi supărate sau ofensate in faţa acestei evidente respingeri a obiectivelor pentru care toată lumea se străduieşte d,n greu. A părăsi privilegiile, banii, puterea şi poziţia pare chiar o atindinc insulta:oare. Mulţi devotaţi adoptă un stil de viaţă simplu. non-rr.a:erial, care si el poate părea in ochii foştilor apropiaţi drept o .^dezertare din fata responsabilităţii".

Grupuri Spirituale

Alăturarea la un grup sau organizaţie spirituala constituie o alegere personala determinata de mulţi factori, deopotrivă prezenţi şi trecuţi Cel mai important factor este nivelul calibrul al conştiinţei grupului sau liderilor acestuia In mod tradiţional. „graţia maestrului" constituie sursa interioara a puterii înv jţâtui iloi spirituale, fapt ce este direct proporţional cu nivelele calibrate nlc conştiinţei. Astfel, nivelul calibrat de adevăr al iniţiatorului unei învăţaturi, precum si cel al învăţaturilor in sine. constituie un aspect cmciaL Acesi punct nu trebuie ignorat niciodată.

Entuziasmul şi zelul nu se substituie adevărului, după cum nici credinţa milioanelor de adepţi nu o poate face. Discernământul spiritual este un dar rar şi, vorbind din punct de

vedere bit* ic. nu tic pctiecc pună ce al treilea ochi nu se deschide spre vî zi li nc.i spirituala. Până să se întâmple acest lucru, orice căutător spinlual. indiferent cit de cinstit, poate fi cu uşurinţă indus in eroare. Daci impostorii spirituali n-ar fi earismatici, demrî de crezare şt convingători, n-ar m2i avea acepţi. Pentru a putea sesiza adevărata natură a acestora este nevoie de o conştiinţa foarte avansata. Motivul acestei erori spirituale rezida în faptul că cioaiea falşilor guru este una ce tine de context, iar contextul c dincolo de percepţia limitată a iniţiatului.

De asemenea, nici erudiţia nu constituie o garanţie a adevărului. Exista învăţători străluciţi care (la o examinare mai atenţii) se dovedesc a avea chakra inimi: dezechilibrată. Prin contrast, acei învăţători foarte calzi ş: iubitori, dar care nu au activat cei de-al treilea ochi - sau chakra coroanei - îşi pot conduce adepţii pe ur. drum greşit, spre cele mai dureroase experienţe umane, în care deziluzia spirituală conduce la depresii şi chiar la sinucidere

Religiile Tradiţionale Majore

Dictonul caveat emptor ţai gnja ce cumperi) se aplică Iară excepţie Multe dintre manie religii ale iumii au provenit din culturi nomade si triburi primitive. Ignoranta era foarte pregnantă în acele timpuri. Oamenii ignorant; înclină să gândească în termeni antropomorfei şi să fx u$or de impresionat si de condus. în special prin frică si superstiţie, in acele zile. cultele erau agresive. Ştiinţa lipsea şi, prin urmare, multe fenomene ale naltrii erau atribuite unor puteri supranaturale. Si pentru a influenţa aceste puten supranaturale, au Bpfirui tot soiul de amulete. oase, pietre, figuri cioplite, sunete magice si simboluri. Erau incluse şi anumite locaţii şi fenomene ale naturii, munţi, vulcani, pământuri sacre, locuri şi ruine sfinte.

„Zeii" erau responsabili pentru dezastrele majore. Foametea, inundaţiile, cutremurele de pământ, eclipsele de soare si poziţia astretor erau investite cu semnificaţii supranaturale şi cu puteri magice. Oamenii adorau animalele s: spiritele animale.

HI 93

Page 169: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Animismul cm prevalent. Peste tel erau implicate ..spiritele". Prin urmare, manipularea spiritelor devenise o activitate de căpetenie. Foarte importante erau considerate stupefiantele sacre, farmecele, incantaţiile, transele şi sacrificiile. Zeii mânioşi trebuiau îmbunaţi prin autoînfometarc. flagelare, sacrificii animale, mutilări, jocuri cu fiare periculoase si cnbre, aşezări pe paruri de cuie, mortificări ale cărnii, sărăcie „sfânta", torturi rituale, uciderea animalelor, pasărilor si fecioarelor.

Aceasta mlaştină de cruzime şi ignoranţă a constituit adesea contextul cultural din care au provenit religiile. De ci anume se considera ca Dumnczsu este satisfăcut de curgerea sângelui animal sau de moartea fecioarelor - iată in fapt care nu poate fi înţeles până ce nu realizăm că aceste culturi au zeificat exact opusul lui Dumnezeu. Acesie distorsiuni grosolane aie adevărului au provenit din proiecţiile părtn întunecate a eului, iar „zeii" ncgativiiăţii erau în realitate zei ai splinei, ai răzbunări, geloziei, invidiei, condamnării, furiei, distrugerii $i pedepsei; zei care condamnau sufle:ul la chinurile iadului şi distrugeau civilizaţi; întregi prin foamete, epidemii, inundaţii, incendii şi furtuni.

Dat fiind faptul că religia a prevenit din această mlaştină a negaţi vitalii, ea a înclinat să se concentreze asupra celor negative păcatul, iadu!, pedeapsa Justificată", folosmdu-lc ea scuza pentru toate formele de cruzime, pentru războaie. mutjUrt, persecuţii pentru convingerile religioase, ardeii pe rug. exilări ţi alte atitudini deloc pioase.

Toaic acestea erau considerate sfinte, de vreme ce suferinţa (în ioalc formele sale}, era dcificată. Prin urmare, uciderea necredincioşilor era lăudata, iarcor.fhetul era considerat justificat. Putea fi explicat întotdeauna prin invocarea nedreptăţilor trecute, ce păreau a justifica răzbunarea pentru multe generaţii si secole.

Dală fiind toată această nsgntivitatc. religia a devenii cel mai mare opresor al socicrăţ i şi im bastion al injustiţiei şi cruzimii. O cultura care trăieşte în veninul splinei arc aşteptarea şi proiecţia unui Dumnezeu amenin;ător, crud $t violent. Această identificare greşită a „zeilor Infemu.ui" cu Dumnezeu! Paradisului constituie o eroare spirituală uriaşa si uluitoare, a cârnr Consecinţe la scara omcr.mi sunt de o gravitate aproape incomprehensibili

Cândva, loialiInJW WferilUelOr umane mi-a fost revelată în uuisiiinţa. iar ncenstti revelaţie a fost şocantă. In acel moment, iiteisinul B luai locul religiei. Credinţa în Dumnezeu. în condiţiile existenţei unei asemenea suferinţe, a depăşit puteiea mea de înţelegere. După mai mulţi ani, em înţeles că eroarea provenea din faptul ci-i atribuiam lui Dumnezeu însuşirile eului. Pnvind retrospectiv, este evident că ateismul nu constituia decât o formă de respingere a falşilor zei ai omenirii, pentru că exista intuiţia spirituală care afirma că adevăratul Dumnezeu ar fi fost exact opusul celor predicate de religie. Aceasta intuiţie a fost confirmată mai târziu, când cmcrgctiţa şi radianţa Divinităţii a anula rămăşiţele oricăror credinţe absurde de acest gen.

O simplă consultare a Scalei Conştiinţei releva faptul că „zeu" tradiţionali, mânioşi, calibrează sub nivelul 200 şi. prin urmare, se situează în afara integrităţii; aceştia conduc în direcţia falsităţii si nu in cea a adevâru.ui. Pe aceeaşi Scală se vede foarte clar efi, văzut dm perspectiva Câmpurilor energetice negative, „Dumnezeu" este descris ca fiind indiferent, răzbunător, pumuv, vindicativ şi dispreţuitor. (Dumnezeu dispreţuieşte toţi păcătoşii). Accştm sunt zeii uni, pnn intermediul cărora omenirea şi-a justificat cruzimea $1 barbaria de a lungul secolelor.

Istoria civilizaţiei ultimilor cel putui cinci mii de ani 8 fost una a unor orori repetate, care au culminat în ultimul secol cu măcelărirea a milioane de oameni. Identificarea greşită a demonilor cu zeii a avut cunseeinţe foarte grave pentru omenite.

în această aşezare :stonca au existat şi oameni mai avansaţi dm punct de vedere spiritual, care au protestat împotriva acestor atitudini distructive, dar societatea i-a eiichetat repede drept duşmani ce trebuiau reduşi la tâccic. In'.r-o societate a orbilor, un protestatar care vede lumina este considerat un non-parriot, un iconoclast sau un laş si. cu certitudine, o ameninţare la adresa status quo-ului. A nu urma curentul dominăm al societăţii - iată o atitudine considerată periculoasă şi subversivă.

De-a lungul istoriei, rarii devotaţi spirituali care au experimental stanic superioare ale conştiinţei - sau chiar iluni n.iuM - erau numiţi mistici şi etichetaţi adesea drept eretici, fiind EUjtfbl persecutaţii excomunicaţi si arşi pe mg. învăţăturile

94 M

Page 170: Ochiul sinelui   david r. hawkins

lor constituiau ameninţări pentru structurile de piliere l'widii-mcnta:c pe erorile spirituale. într-adevăr. domni;» vin<iva|iel, a păcatului şi u fricii era serios periclitata de un Dumnezeu infinit de miios, plin de compasiune şi iubitor.

Până acum. înţelegerea omului nu a cuprins faptul că adevărul aduce pacea, iar falsitatea teama. Prin intermediul acestui semn, ie ponte observa diferenţa

La sfârşitul an:lor '80. nivelul conştiinţei omenirii a sari: de la 190 (unde stagnase multe secole), depăşind şi pragul critic 200 (nivelul Integrităţii), pentru a ajunge, in cele din urmă. la actualul nivel de 207. Acest nivel superior al conştiinţei nu mai este defel propice cruzimii $i urii. lucru confirmat si de faptul ca o mare parte a societăţi - heiusiv bisericile au renunţat sa mai accentueze păcatul şi teama Ele vorbesc acum despre Dumnnezcul iubirii Actualul Papă se pronunţa împotriva uciderii, execuţiilor şi inchiziţiei, recunoscând lo-odata si eşecul apăram nevinovaţilor. 'Cartea u apânii în versiunea originala engleza în anul 2001. deci sub ptnti/icetut lui han Paul al U-lea tf.tr,)

Este pe cale să se ivească promisiunea unei noi ere a înţelegeri; umane cu privire la Dumnezeu Nivelul conştiinţei omenirii este suficient Jc ridicat acum pentru ca, în locul adorări; dumnezeului urii şi vinovăţiei, sa ooata fi recunoscut adevărul Dumnezeului Iubirii.

Omenirea se găseşte astăzi la marele prag a! adevăratei treziri, care poate constitui adevărata natură a cetei de-a Doua Veniri a lui Hnstos de care vorbesc scripturile. După ce aproape a atins punctul autoexterminării nucleare, civilizaţia „s-a dat cu capul de prag" s: s-a reîntors spre Lumini, Subvergcnia adevărului spiritua; în contrariul său se poate petrece numai dacă nivelul conştiinţei omenim se găseşte sub pragul valorii de 200. dar începe să se corecteze atunci când nivelul predominant al conştiinţei umanitarii depăşeşte linia Adevărului şi Integrităţii (sirustâ la acelaşi nivel 200).

Abia în anii din urma. omenirea a acceptat gratia discernerii adevărului de eroare. Cihlorin* nu mai semnifică legalitate, libertate ori fraternitate, ci poate fi văzută în adevărata sa lumina. Acum societatea se confruntă cu noi dileme morale, provenite din

juxtapunerea rnninţlltfJo* vechilor zei cu noua paradigma a realităţii. întâlnim, anular, Mhinţlii paradoxala a ateilor care vin în faţa justiţiei pentru a l« fi recunoscut dreptul la libertate - care, conform constituţiei Ic-a fost oferit de Dumnezeu. {Constituţia şi Declaraţia Drepturilor (BHI o/Rights) afirmă că libertăţile şi drepturile provin din faptul că Dumnezeu i-a creat pe oameni egali)

Imediat ce trecem de nivelul 200 al conştiinţei. Dumnezeu este văzut ca esenţa a dreptăţii, egalităţii si libertăţii. El devine binevoitor şi prietenos. Paradisul poate fi atins - iată un fapt care devirc o realitate plauzibilă. pC măsura ce răsar noi speranţe din abisul de disperare al generaţiilor iipsite de speranţa ale omenirii. Umanitatea este într-un proces de renaştere, iar Dumnezeul bucuriei îl înlocuieşte pe cel al ororii şi al fricii

Emergenţa noii parmU&ne a realităţii

Pe măsura ce mvelu! conştiinţei omeniri; avansează, au loc automat schimbări ma;ore în atitudinile Si stilurile scciale predominante. Cele negative devin treptat mai puţin atractive, acceptabile fi persuasive. Ura. răzbunarea, mândna si tendinţa de a judeca găsesc din ce în ce mai puţini entuziaşti. Acţiunile punitive sunt văzute acum ca având consecinţe foarte neplăcute; inegalitatea şi injustiţia devin tot mai greu de explicat. Cied.nta în zeii negativi ai istorici nu mai este nici In modă, nici convingătoare, iar extremele îsi pierd validitatea acceptabila.

Responsabilitatea înlocuieşte pâcauL cuca înlocuieşte moralismul vindicativ, iar înţelegerea înlocuieşte condamnarea. Termenii de genul ..bun" şi „rau" devin relativi şi. din ce în ce mai mult, contextul este definit şi apreciat drept un factor determinant Sănătatea socială începe sâ înlocuiască isteria, iar populaţia nu mai înghite pe nemestecate propaganda urii.

Deşi acest profcies al conştiinţei prevalează acum într-o mare parte n lumii occidentale, există încă zone pe glob aliate sub stăpânirea vechilor zei Acolo, războaiele rehgicase si adepţii politici :u OCCStorn continuă sâ dirtursioneze adevărul spiritual şi vi pfomavegn conflagraţiile şi războaiele.

% ')?

Page 171: Ochiul sinelui   david r. hawkins

E foarte interesant efe nouit Cuplul ca v.'ilul tic ignOr»n|ă ce orbeşte culturiic esic rupi de mijloacele de comunicare electronica, care depăşesc frontierele politice. Cine ur n crezul ca râul îşi va pierde o însemnată influenţa şi putere prin miermcdiul unu; simplu cip de siliciu?

Mesajul ede varului si libertăţii este acum la dispoziţia oricui. Tirania se prahuţrste în faţa ofensivei intemctului Informaţia este cel inai puternic instrument inventai de la Gutembcrg încoace.

Prin intermediul liberei comunicaţi:, întreaga omenire este unită în juiul valorilor libertăţii şi fraternităţii. Diferitele „limbi" ce separaseră omenire? in atâtea diviziuni conîlictuale Riltt unite acum în forma une;a pe care o înţeleg cu mare uşurinţa chiar si copiii.

De asemenea, emergenţa noii paradigme a realităţii s-a retîectat şi în recenta cădere spontană a totalitarismului comunist ateu <iit\ fosta Uniune Sovietică şi Europa de Est. Declinul acestuia în iestul lumii este, de asemenea, inevitabil, fiind garantai atât prin intermediul libertăţii de comunicare, cât si de necesitaţi economice. în Uniunea Sovietică, regimul comunist a eă2Ui iSrâ sa fie trai un singur glonţ măcar J£l na a fost .înfrânt" de rceun „război împotriva râului", ci de emergenţa contrarului sau. Evoulţui nu se petrece pr.n înfrângerea nervului, ci prin alegerea celor pozitive si adeiarca la acestea. Acest lucru a fost cemonstrat înch o data prin reconcilierea paşnică a Coreei de Sud cu cec de Nord.

în ultimii am ai secolului uecut s-a petrecut o schimbare majoră si în lumea şuintci. Ştiin|a tradiţionala era orbită de limitarea la materialismul determinist al paradigme: newtonteiic a realităţii lineare, care condamna conştienta Ştiinţifică şi constituia cauza principală a blocării ştiinţei la nivelul 499 al conştiinţei. Atesta este nivelul lui Newton. Einstein. Frcud ş: al luturor celorlalţi mari gânditori si savanţi Informat,ile ce tiu puteau H explicate prin intermediul calculului integral au Ibst ignorate pe consideren*.ul că ar fi „haotice" şi situate în afara domeniului investigaţiei ştiinţifice.

Hat tîind ca iot ceea ce înseamnă viaifl (precum şi procesele acesteia) ţine de domeniul non linear. rezultă că toate acetic cunoştinţe si realităţi se situau dincolo de paradigma simit*-'"

clasice. Lucrurile nu ftufcril o schimbare prufuudă odiUă cu descoperircu leoriel haosului sau a dinamicii nonlineare. care a dat cale liberă investigam vieţii şi proceselor acesteia, Astfel -pnn intermediul Scalei Calibrate a Conştiinţei - a luat naştere ur. pod pentru a facilita înţelegerea între ştiinţă şi spiritualitate.

Ş'.iinţa decisese câ iot ceea ce nu era definibi! şi măsurabil („realitatea înseamnă măsurabil") era ireal 51 imaginar. în nces: fel. ştiinţa invalida orice studiu sau cercetare serioasă îndreptată în direcţia valorilor umane, adică a iubirii, compasiunii. frumuseţii, icr.âm, inspiraţiei, credinţei, loialităţii, gratitudinii, speranţei şi fericirii. Cu alte cuvinte, toi ceea ce constituie miezul şi realitatea existenţei si motivaţiei umane.

De asemenea, ştiinţa este incapabilă si înţeleagă semnificaţia subtilului si intangibilului. Totuşi, ca este cel mai bun instrument pe care îl deiinc orcul pentru a evalua si manipula lumea fizică. Faptul că are limite ru constituie un defect, ci doar îi defineşte marjele de utilitate. De fapt, aţi cunoaşte limitele este un punct tare, nu o dovada de slăbiciune.

Un element important al teonei haosului constă în descoperirea asa-numitelor .câmpuri de atracţie". Acestea au arătat că în spatele a Ceea ce par a fi evenimente inexplicabile, haotice şi aleatorii, există în realitate un câmp energetic ascuns. ui cărui model influenţează aspectul datelor ^tocastice" saj aleatorii. Aceste modele sunt discernibite în soaiele fenomenelor şi întâmplărilor ce par a fi lipsite tic înţeles. Ele includ atât explicaţiile schimbărilor globale de mediu şi climă, cât si explicarea modului în care ne bate propria inimă.

Inexplicabilul rămâne nepredictihil, dar dcvi.ic comprehen-sibil. Nivelele ierarhice ale realităţii spmtur.le pot fi verificate si înţelese. Graţie înţelegem faptului că întregul comportament si sistem de c:edinţă uman este dominat de anumite nivele ale conştiinţei de o putere crescătoare si care au câmpurile lor de atracţie ascunse, sunt elucidate motivaţiile comportamentului omenirii dc-a lungul istoriei.

Cunoaşterea nivelului calibrat al conştiinţei oricărei culturi, naţiuni, msiiiuţii. grup suu persoane dezvăluie o gama foarte prediclibllft de iililudini. gânduri si emoţii. Precum penele

99

Page 172: Ochiul sinelui   david r. hawkins

pasânior. care urinează un model invizibil, nkxlelele comporte-mentale ale multor segmcn'.e ale societăţii suni disponibile pentru a fi studiate si înţelese. O populaţie dată nu poate decât sa accepte paradigma realităţii ce se găseşte în cadrul propniior parametrii (sau cel puţin nu foarte departe de aceştia), determinaţi pnn nivelul înnăscut al conştiinţei

Aceste câmpuri energetice invizibile se extind dincolo de timp si spaţiu s; sunt prezente dc-a lungul întregii istorii, în toate timpurile şi pentru oricine. Precum un receptor radio, fiecare persoană intră pe frecventa câmpului de gânduri determinat de propriul nivel al conştiinţei. Cei din nivelul 300, de exemplu. reverberează foarte diferii de cei din nivelul 400. Fiecare nivel tmdc să minimalizeze reai:tatca celorlalte nivele. De exemplu, la niveluj 190. măndna constituie o morivaţie foarte puremică -vezi Germania lui Hitler. Apoi. mândria devine justificarea, mijlocul si finalitatea împlinirii de sine.

Prin contrast, la nivclJl 400 predomina raţiunea, logica şi informaţia ştiinţifica. Abia atunci când conştiinţa ajunge la nivelul 500, iubirea şi compasiunea primesc o semnificaţie reală, devenind fundamentul comportamentului uinan.

Conflictul dintre diferitele nivele ale câmpurilor energetice influenţează problcroslc 51 conflictele sociale, cu toate poziţiile pohtlcc ele acestora. Opinia publică înclină să oscileze de la o cxircnâ la alta, iar grupul dominant încearcă să el:mme vederile celor care gândesc altfel decât în formele si credinţele predominante. Lo nivelele superioare, conilicml e rezolvat prin intermediul înţelegerii si compasiunii, in vreme ce, la cele inferioare, e! e rezolvat prin persecuţii şi război.

Ieşirea omenim din întunericul şi ignoranţa trecutului 51 intrarea acesteia în speranţa si promisiunea Luminii nu a fost recunoscută !a adcvGrata valoare a implicaţiilor sale majore, Această trecere majoră de la nivelul 190 Ia 207 constituie cel mai profund şt mai semnificativ eveniment al întregii istorii umane. în mod caracteristic, această trecere a fost liniştita, nespusă şi situata dincolo de percepţie. Posibilitatea ocurenţei acestui eveniment în destinul omului a fos; prezisă de apariţia in rondul omenirii a marilor avataruri.

100

Puhrrc» mlîiiui) n Diviiiitâţ i rudiuzâ prin nivelele conştiinţei, Dţa cum se întâmplă cu rozele soarelui intr-o pădure, ba este cea care susţine uricc lei de viaţă. Atunci când este privată de puterea Luminii, conştiinţa se întoarce la subsntutul temporar si iluzoriu al acesteia, forţa. Forţa e limitată, in vreme ce puterea e nelimitata. Prin urinare, sfârşitul e sigur * "orţa nu poate sta h faţa puteni st. ;n lipsa unei infuzii de putere, forţa, prin propria sa natură, se ex:enueazâ şi se stinge.

Odată cu extinderea cunoaşterii spre non-duaîitalea non-lineară a realităţii, devine evident că cea mai profundă si mai radicală afirmaţie ştiinţifică este „Gloria in Excelsis Dea'

toi

Page 173: Ochiul sinelui   david r. hawkins

CAPITOLUL VI

Descompunerea Eului

Revelaţia se petrece alune: când suni înlăturate obstacolele aflate în calea sa. Iar aceste obstacole dispar de la sine atunci când înlăturam „proptelele" care le susţin. Una dintre aceste „proptele" este concepru! de .cauza". Putem vedea lesne cât de importanţi este înţelegerea acestui lucru daca luam aminte la faptul ca tocmai credinţa în existenta unor cauze constituie principalul punct de sprijin al iluziei reflectate in conccp;:a conform căreia suntem un sine sau eu independent, separat şi autosxistent.

„Cauza" este implicit dutiista Este un „ceva" care cauzează un „altceva". E, prin urmare, o necesitate loRica prin carc.Eul" îîi oferA explicaţia acţiunilor Astfel. es:e presupusa existenta unui,gânditor' imaginar in spatele gândurilor, a unui .făptaş" în spatele acţiunilor, a unui .inventator' in spatele invenţiilor Si a unui ,ceva" nedefinit în spatele seniiinentclui >i a>a mai departe.

Un alt aspect caracteristic consta în confuzia identităţi: cu acţiunile, comportamsnrul, rolurile sau titlurile. Aceasta confuzie provine atât din greşita identificare a sinelui cu autorul acţiunilor, cât si din corolarul acestei identificări, conform cflnna noi suntem acţiunile, comportamentele, gândurile si sentimentele noastre. Credinţa conform careta suntem unumite calităţi - cum ar li binele şi râul - sau ci suntem vocaţia noastră tinde sâ fundamentaze iluzia unui autor separat in spatele acţiunilor, posesor al unei nesfârşite liste de adjective descriptive.

Astfel. ..Rul" este mascat, ascuns si adus dincolo de tnţC ogetv de aceasta nesfărşiifi mlaştina a definiţiilor. Ducă este vorba «le nislc definiţii .bune", atunci suntem fericiţi: ifcicâ,

un

Page 174: Ochiul sinelui   david r. hawkins

dimpotrivă, sunt ,relc". atunci ne simţim deprimaţi MU viui>v;i|i. în realitate, toate încercările de a ne defini pe noi înşine ■ami l.i fel de false si echivalente cu o interpretate greşita

K$tc foarte util sa recunoaştem ca iluzia unui sire separat sau a unei entitâ;i separate are dărui de a crea o identitate falsă, a cărei tenacitate este in mod vizibil dificil de depăşit, cel puţin din Câteva motive. Devenim todrâgostili de acest ,,sine" preţios, care devine apoi o obsesie si ne monopolizează gândirea şi limbajul. Şinele devine foarte valorizat, ca si cum el ar fi eroii! sau eroina vieţii cuiva El ia pe rând rolul de actor, victimfi, cau^ă; este făcut responsabil de toate ncîinplinirilc, dar, în acelaşi timp, primeşte toate laudele, intr-un cuvânt, este consideiat actorul principal al melodramei vie;n. Acest ILCIU pretinde, de asemenea, ca şinele să fie apărat, iar supravieţuirea sa devine cea măi importan:i. De axi provine si necesitatei ce a fi „corect" cu orice preţ. Credinţa în realitatea sinelui devine echivalentă cu supravieţuirea si continuitatea existenţei înseşi.

Prin urinare, depăşirea identificării cu şinele reclamă abandonarea tuturor înclinaţiilor mentale arnin!;ie mai sus. Reclama, totodată, disponibilitatea de a-i „sacrifica' lui Dumnezeu tonte aceste trăsături $\ obiceiuri mentale, numai din iubire si smerenie Smerenia totală poate fi atinsă numai prin limitarea gânduriloi si opiniilor la validitatea lor verificabila. Acest lucru nu înseamnă altceva cecit disponibilitatea de a abandona toate prezumptiilc gândirii Prin perseverentă, vanitatea încetează « mai fi luată drept adevăr si. mai mul», se ajunge la înţelegerea ca tocmai în ca rezida fundamentul eforii. într-un final glorios al acestei renunţări, înţelegem că, în realitate. mintea nu cunoaşte „nimic" si că tot ceea ce poate să facă ea este să cunoască „despre"; că nici niacar nu are capacitatea .1e a cunoaşte ceva cu adevărat, pentru că a cunoaşte cu adevărat înseamnă să J}L ceeii ce cunoşti - de exemplu, faptul că am cunoaşte absolut totul despre China nu ne face chinezi.

A limita mintea strict la ceea ce ştie în mod dovctlibil înseamnă a-i reduce volumul si influenţa într-o asemenea măsură, încât să devină servitoarea si nu stăpîna noastră Aslfd. devine evident Ci, in realitate, mintea SC ocupă de prvMJpMiieri.

104

aparenţe, cunelnal hrdcmoiixlr.tliilc si «re facle ale gândirii pe cnrc Ic WcnUfleftm in mod ciît se poate de eronat cu realitatea. Nici o realitate <lc genul celei coastruite de minte nu exista cu adevărat.

Mmtca înclină să fie expansivă si se creditează singură cu gânduri si opinii „corecte" si demne de toată atenţia. Dar, la o examinare rnai atentă, toate aceste opinii se dovedesc a fi lipsite de valoare. Toate constituie nun*.ai vanităţi. lipsindu-le orice importanţă sau meni intrinsec. Mmtca oricăruia dintre noi este încî.rcatâ cu nesfârşite opinii. însă. arunci când înţelegem ce simt acestea cu adevărat, e!e se dovedesc a fi in rcalitcte numai artefacte ale mintii Totuşi, aspectul cel mai important este că ele provin din poziţionalitate - pe CUC o şi consolidează - si. mai mult, tocmai această pozitionaiitate constituie izvorul nesfârşitelor sufcnnţc. Abandonarea poziţionalităţîi înseamnă reducerea la tăcere a opiniilor, iar reducerea la tăcere a opiniilor înseamnă abandonarea poziţionalităţîi

De asemenea, valoarea memoriei este diminuata si de înţelegerea faprului ca mintea nu numai că percepe greşit prezentul, dar a lăcut acelaşi lucru si in trecui; ceea ce ne amintim nu constituie altceva decăt o înregistiare a iluziilor trecute. Toate acţiunile trecute au fost fundamentate, de fapt, pe o iluzie: aceea că gândurile noastre dintr-un anumit momcr.t s-ar fi suprapus perfect cu propria noastră fuma.„Părea o idee buni pe atunci" -iată o fraza ce conţine multă înţelepţi ane.Odată cu meditaţia si contemplaţia, si pe măsură ce înţelegem că toate fenomenele se petrec de la sine • si nu ca o consecinţă a unui „Eu" interior voliţional - se diminuează şi credinţa că acest .,Eu"' imaginar ar constitui propr.ul nostru sine. Fenomenele vieţii r.u sunt cauzate de nimeni si nimic. Cel puţin la început. înţelegerea faptului că toate evenimentele vieţii constituie nişte interacţiuni impersonale şi autonome ale tuturor faţetelor condiţiilor predominante aie naturii si universului este una deconcertantă. în rândurile acestor condiţii se numără funcţiile corpului, .irtefactclc mintii, ca si valoarea si semnificaţia pe cure mînictl le proiectează asupra gândurilor si evenimentelor. Aceste raspuniurl automate sunt consecinţele impersonale ale

105

Page 175: Ochiul sinelui   david r. hawkins

IfcuiJ. K. lUwinn - lh-hiulSim-lui I l.uiil. It HoWliHB - KXmuit MWtm

unei programări anterioare. Ascultându-ne gândurile, înţelegem ca nu facem altceva decât sa ascultam de aceasta progr.mi.irc. Nu exista mei un „eu" interior care să dea rastere acestui curent al conştiinţei. Putem ajunge la această descoperire dacă recurgem ia un exerciţiu simplu - a:ela de a ordona mintii să înceteze să mat gândească. Astfel, vu deveni evident că mintea ignori dorinţele noastre $> face exact ceea ce vrea ea, întrucât nu acţionează deloc după alegerile noastre voliţionaJc. Ba? chiar dimpotrivă, foane adesea, ca face exact invers decât vrem noi.

La baza permanenţei eului ţi a capacităţii sate de a domina se gaseste pretenţia acestuia conform carsic ci ar fi autorul întregii experienţe subiective. Formularea „cu gândesc" interpune eul drept cauza presupusa a tuturor aspectelor vieţii. Acest lucru poate fi fonrte dificil de detectai, daca nu recurgem la o concentrare intensă a atenţiei • in timpul meditaţiei - asupra originii curentului de gânduri.

Timpul scurs inîre senzaţia interioară a ocurenţei $i pretenţia eului câ e; ar fi autorul respectivelor evemmente este de circa l/l 0.000 secunde. Oda:fi ce această pauzA este descoperită, eui îs» pierde capacitatea de dominare. Devjrx evident câ. de fapt, suntem numai martorii fenomenelor, nicidecum cauza sau autorii acestora. Modul in care acţionează «ui este extrem de interesant. De fapt. ceea ce se întâmplă este că eul se interpune între realitate si minte. Funcţionarea sa este asemănătoare cu cea a Lnui mooltdr de marc fidelitate Acesta derulează programul ce tocmai fusese înregistrat cu o fracţiune de secundă mai devreme. I'nn urmare, ceea ce este experimentat de o persoană în viaţa obişnuită nu este altceva decât o reluare imediată a jeea ce a fost înregistrat anterior de către ,su". In aceasta fracţiune de secundă, „eul" editează instantaneu materialul primit, in conformitate cu programarea sa anteroarâ Astfel, distorsiunea este realizată automat

Acest ecran întunecă realitatea si o ascunde din faţa conştientei. Unul dintre pnmele tuciuri care suni observate atunci când depăşim cui este o copleşitoare transformare a întregii vicii, care devine o vieţuire foarte intensă. Astfel, ajunseiu în ttluliul de a experimenta realitatea inamic ca aceasta sa tic >!■>>> I liuiUOlâ M

tur.

inniihiişit.i de infatuare. ImpaalUl pe carc-l are asupra noastră aceasta prima experimentare a adevăratei vieţi este copleşitor. Si. cu numai câteva clipe înaintea dispariţiei iluziei falsului sine, survine o întrezărire a realităţii îr,tr-un mod care depăşeşte orice Imaginaţie posibilă. Decesul aparatului de percepţie al eului ne prilejuieşte revelaţia unei splendori minunate. în aceasta fracţiune de secundă, moarto: însăşi este percepută ca o simplă reminescemă a structurii eului.

Rezumând, puierr. afirma câ eul nu constituie altceva decât o sumă de poziţionaiiiăti ţinute laolaltă de vanitate si icama. El este îndepărtat prin smerenia radicala care îi submineazăpropagarea

O altă sursă a puterii eului consta în credinţa că el ar constitui sursa înţelegerii si supravieţuirii noastre. îl privim ca pe o interfaţa a noastră cu lumez, ca pe elementul de legătură care, asemenea unui ecran de televizor, ne aduce lumea şi semnificaţia sa. Ne temem câ fără el suntem pierduţi.

De-a lungul vieţii noastre. eut/$inelr a constituit punctul central al atenţiei si stifidanci noastre. I'nn urmare, investiţia emoţionala în el a fost enorma. Eul constituie deopotrivă sursa $t obiectul strădaniei noastre; lui îi atribuim întreaga gamă a sentimentelor, pierderilor, acumulărilor, victoriilor sau tragediilor umane Devenim obsedaţi de eu si ne îndrăgostim de această entitate, de rolurile sau vicisitudinile snle. Volumul mare de investiţii pe care le facem în acest sine îl fac să pirii prea valoros pentru a renunţa la el. Suntem ancoraţi în el prin toţi anii de familiaritate intimă, pr.rt speranţele, aşteptările şi visele noastre. Ne ataşam de acest „eu" pentru câ îl cansiderâm a Ti cencrul experienţei vieţii înseşi.

Şi, după această enormă investiţie de-o v aţi în ceea ce credem că ar fi şinele nostru real. apare la onzoni spectrul morţii. Informaţia îngrozitoare câ acest ..eu" este destinat să se sfârşească pare incredibila. Pcrspecii\a morţii, care implică un sfârşit definim- al acestui „cu" parc nedreaptă, bizara, ireala sau tragică. Ne face sa fim serioşi sau înfricoşaţi. Suntem puşi în faţa situaţiei de u retrăi inirenjja panoplie a emoţiilor încercate ca o consecinţa a vieţii - nun mi K\\, tic daUl accuata Jir. perspectiva morţii.

107

Page 176: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Renunţarea la concentrarea exclusivă asupra cuhu/sinc-llii ca scop principal al nosiru implică abandonarea tuturor ataşamentelor şi vanităţilor. Astfel, ajungem, în cele din urmă. faiâ-.n fa(3 cu principala funcţie de control a euhii, cea de aşi asigura continuitatea şi supravieţuirea. Prin urmare, cui se cramponează de toate facultăţile sale deoarece scopul lor principal, accln de a-i asigura supravieţuirea, constituie „raţiunea" fundamentala a obsesiei sale de a aduna, câştiga, învăţa, dc a se alia şi a acumula posesiuni, informaţii şi aptitudini Eu! poseda jn număr nestărşir de lehemc pentru a-si mări şansele dc supravieţuire - unde grosolane şi evidente, altele subtile şi ascunse-

PcntrJ o persoana obişnuita, toate cele de mai sus par formidabile şt cam pesimiste. Totuşi, pentru cei implicat; într-o lucrare spirituala avansata, veştile bune sunt evidente, în realitate. euJ/sincle nu trebuie deloc să moară; viaţa nu se sfârşeşte, existenţa nu încetează: nu exişti nici vreun destin oribil sau tragic căruia să-i punem capăt. Aşa cum stau lucrurile şi în cazul eului însuşi, întreaga poveste este imaginară. Nu trebuie să distrugem cui şi nici mflear sa încercăm acest lucru. Singurul lucru pe care trebuie într-adevăr sa-1 facem este sa abandonam identificate» cu cui ca şi cum acesta ar fi şinele nostru real!

Şi, în ciuda acestei renunţări. viaţa noastră în lume nu va fi cu nimic afectată - râdem, umblăm şi mâncăm exact la fel. Singura diferenţă este cî încetăm să ne mai consideram corpul ca fiind „eu** - şi concomitent cu această înţelegere, începem sa ne referim la acest corp ca la un terţ. un „acesta".

Aşadar, tot ceea ce avem de tăcut este să abandonăm amăgirea că noi am inventat sau creat acest sine, să renunţăm io autoritatea şi posesia isupia sa şi să înţelegem că această abordare constituia o greşeala Pe dc altă p3rte, este evident faptul că această greşeală este una cât se poate de firească, inevitabilă chiar. Cu toni o facem şi numai puţini descoperă eroarea şi simt în stare - sau vor cu adevărat - să o corecteze.

Corectarea acestei erori de identificare constituie o transformare care nu poate fi realizată fără ajutorul lui Dumnezeu. A abandona ceea ce parc a fî însăşi esenţa existentei

noastre parc a fi UD uci oe reclama nnillă determinare şi mult curaj< La începui, această perspectivă parc fantastica şi implică teama dc pierdere Apare, astfel, teama dc a ..nu mai fi eu". La aceasta se adaugă şi o frică de pierdere a propnci siguranţe şi familiarităţi- Termenul familiaritate trebuie înţeles in scr.sul dc confort, el presupunând existenţa idcu următoare: „Păi. io: ceea ce tm stă în acest „eu". Abandonarea acestui ..cu** fami liar atrage după sine teama dc v:d, de neexistenta sau de deşertăciune.

Pentm a ne uşura tranziţia spre identificarea sinelui cu Şinele, este de mare ajutor să înţelegem faptul câ are loc o substituire - cele mici sunt înlocuite de cele mai mari I n acest fel. vom realiza că, în realitate, r.u există nici o experienţă a vreunei pierderi. Confortul şi siguranţa oferite dc identif carea cu micul sine sunt minuscule în comparaţie cu descoperirea adevăratului Sine. Şinele (sens cu majusculă) este mult mai aproape dc seniimentul de „eu". Şinele este un „Eu", nu un „eu" Micul eu cunoaşte toate tipurile dc neajunsuri, căderi, temeri şi sulcnnic, dar adevăratul Eu este dincolo de aceste posibilităţi. Micul eu trebuie să poarte povara fricii de moarte. în vreme ce adevăratul Eu este nemuntor şi dincolo de orice spaţiu si timp. Atunci când se săvârşeşte această tranziţie, mulţumirea este totala |i completă Alinarea adusă de înţelegerea faptului că tonte temerile de-o viaţă erau imaginare şi nefondate este atât de profundă, încât - cel puţin pentru o perioadă dc timp - funcţionarea în viata dc z; cu zi devine dificilă. Odată cu eliberarea de sentinţa morţii, minunatul dar al vieţii ţâşneşte în adevărata sa splendoare. neumbnl de anxietate sau dc presiunea timpului

Odată cu încetarea curgerii timpului, usa se deschide spre o eternitate a bucuriei si iubirea lui Dumnezeu devine Realitatea Prezentei Cunoaşterea adcvănilui oricărei Vicii şi Existenţe uidiază cu o uluitoare revelare de s:nc. Minunea lui Dumnezeu este atât ce copleşitoare, încât depăşeşte once imaginaţie. A fi. în cele din urmă. acasă şi in comparua adevărului este un sentiment profund în totalitatea completitudinii sale.

Ulcea conlbrm căreia omul se teme dc Dumnezeu devine ridiivla ui absurdă, o nebunie tragică In realitate, coca ce uinsiituie eM-iila iubirii înseşi dizolva pentru totdeauna orice

IUB n w

Page 177: Ochiul sinelui   david r. hawkins

teama Există. de asemenea, o gluma divina în nfesurdlMUM ignoranţei omenim. In acelaşi timp, luptele si suferinţele oarbe sunt văzute ca fiir.d lipsite de scop si necesitate. Iubirea Divinii este infinit de plina de Compasiune; faprjl că oamenii cred într-un Dumnezeu care se trezeşte supărat si mânios pe limitele oamenilor devine tot mai greu de crezut. Lumea oarba a eului nu este cecat un nesfârşit coşmar Până si darurile evidente ale acestuia sunt în realitate efemere si golite de conţinut. Adevăra.ul destin al omului coimâ in înţelegerea adevărului divinităţii sursei şi creatorului, ce sunt întotdeauna prezente în cadrul a ceea ce a fost creat si a ceea ce este creatorul - Şinele.

Preţul amarnic pe care trebuie sâ-l plătim pentru supunetca arătată eumi este o viaţă lirritetă la acesta Micile avantaje şi plăceri pe care ni le poate oteri eul sunt jalnice si trecătoare.

Un alt motiv al 'cnacităţii culu: este frica acestuia de Dumnezeu Această frica este întreţinuta de numeroasele dczinformffri referitoare la natura lui Dumnezeu (asupra căruia sunt proiectate toate defectele antropomorfice). Fanteziile omului referitoare la Dumnezeu devin - aşa cum a spus-o foarte corect Freud - depozitarul ultim al tuturor temerilor şi deziluziilor omului Cu toate acestea, poziţia exprimată de Freud trăda la rândul ci o limită - aceea că, deşi a intuit corect că nu exişti asemenea falşi zei. el nu a presupus că există totuşi şi un Dumnezeu adevărat (lucru de care este responsabil raptul că Freud calibra la mvclu 499) Cari lung, unul din psihanaliştii contemporani cu Freud a depăşit însă perspectiva acestuia, proclamând adevărul spiritului uman şi validitatea valorilor spirituale, (astfel. Jung calibrează la nivelul 540). Din observaţiile de mai sus putem vedea limpede limitele raţiunii şi intelectului.

Pentni n înţelege natura lui Dumnezeu este suficient să cunoaştem natura iubirii înseşi. A înţelege cu adevărat iubirea înseamnă, de fapt, a-1 înţelege şi cunoaşte pe Dumnezeu, iar a-l cunoaşte pe Dumnezeu, înseamnă a înţelege iubirea.

Pacea constituie conştienta ultimă şi cunoaşterea in piv/ctita Iui Dumnezeu. Pacea proclamă siguranţa şi protecţia iiiIlnEta, Nici o suferinţă nu mai este posibila. Nu mai cxisUl im incul de

regretat ţi nici vTOHţi vnini do eorc **.'i no temem. Deoarece lotul cslc CurHWCill M ilmMdcmina prezent, orice incertitudini ori posibile temeri în fala necunoscutului suni dizolvalc pentru totdeauna. Garanţia supravieţuirii este absolută: nu există nori la urizoat şi nici ceva de genul viitorului sau al unr.âtoarei secunde ce ar putea ascunde nefericirea noastră viitoare. Viaţa constituie un permanent „astăzi"

Staicn de Realitate înlătură existenta oricăror cauze. Nu esteposibilă nici o relaţie între subiect si obiect. Astfel, nu existăsubstantive, pronume, adjective şi nimic „altceva". De fapt,

nimic de genul relaţiei nu este posibil în Realitate. Nu esie posibilnici un câştig şi nici o pierdere Şinele este deja Toi Ceea ce E»tc,

nimic nu e incomplet Nu există nimic care să aibă nevoie să fiecunoscut, nici o întrebare nu mai rămâne. Toate obiectivele au

fost atinse complet, toate dorinţele au fosl satisfăcute. Şinele nuarc nici un fel de dorinţe El arc deja lotul în viuutca faptului că

este totul. A fi Tot Ceea ce Esie înlătură once lipsă posibilă. Numai există gândun la care să te gândcşii. Nu mai există o minte

care să te preocupe. Sinele-Dumnezeu-Atman nu are nici onevoie. El nu devine mulţumit ori nemulţumit Nu are sentimente

sau emoţii, nici credinţe ori atitudini. Existenţa Sinelui e totallipsită de efort. Ceea ce constituie sursa existenţei este pentru

totdeauna liber si necondiţionat. Puterea plină de splendoare a luiDumnezeu este autoluminoasă în lumina pură a conştiinţei înseşi,

care nu are nevoie nici de corp, nici de vteo materialitate sauforma. Ceea ce este lipsit de formă constituie substratul formei.

Şinele este nor.-cntic, imparţial total disponibil si prezent.Es:e complet sigur sâ abandonezi şinele Sinelui. Iubirea

necondiţionată a Sinelui pentru sine reprezintă garanţia milei. Emanaţi» Sinelui spre sine este domeniul Duhului Slani, care constituie legătura între spirit si cgo. Prin intermediul rugăciunii, noi cerem şi alegem (graţie liberului arbitru) sâ-i permitem Duhului Sfânt sâ ne călăuzească. Prin graţia lui Dumnezeu este făcută posibila transformarea spre iluminare.

S-u spus că descompunerea cului este îngreunată de rezistenţi, l-iul nu vrea sa se schimbe sau si fie schimbat in ciuda SUfiirmlOlOT, temerilor şi regretelor sale. El se cramponează de

nu 111

Page 178: Ochiul sinelui   david r. hawkins

idcca de o li ..drept" cu orice preţ, pozindu-si gelos *l Wgîkul propriile-i convingeri. De fapt. ci nu csic un duşman ce ircbuie nimicit, ci un pacient ce trebuie vindecat. De fapt. Hui cMc bolnav, el suferă de iluzii intrinseci în însăşi structura sa. Revenirea la sănătate presupune doar unuia disponibilitate. Adevărul devine autorevelat: nu c ceva ce trebuie atins on dobândit. c! stă luceşte de la sine. Pacea lui Dumnezeu c profundă st absoluta. Prezenta sa este extrem de tandra $i de completă Nimic nu e lăsat nestins şi nevindecat. Aceasta e natura şi calitatea iubirii Şinele constituie mulţumirea suprema in manifestarea Creatorul JI ca existenta însăşi. Nimic dir. ceea ce se găseşte în afara iubirii lui Dumnezeu nu există.

Povestea Adevărului a fost spusă în repetate rânduri de-a lungul veacurilor, car se impune rostită din nou. în spaţiul vid creat prin faptul că cui a îir.eles. în stărşit. că, în realitate, nu ştie nimic, curge pe neaşteptate iubirea Iui Dumnezeu, asemeni unui dig ce se deschide. H ca ţi cum Divinitatea a aşteptat toate aceste milenii pentru acest noment final, într-un moment de extaz senin, ajungem în sfârşit acasă. Realitatea este atât de coplesiionre. evidentă şi atotpre/enta încât pare de necrezut că poate exista vreo credinţa şi în altă fnnnâ de „realitate". E ca o formă ciudată de uitare, precum in povestea zeului hindus care s:-a dorit sil devină o vacă, apoi auilatacest lucru şi a avut nevoie de ajutorul altui zeu pentru a fi salvat

Uneori, eul se identifică greşit pe sine într-un mod mm specific, si anume cu personalitatea, Iii crede despre s>ne: sunt o persoană „aşa şi asa" fi mai spune ..bine. deci asta sunt!" Din această iluzie provine frica că ne vom pierde personalitatea dacă renunţăm îa cu. Ne temem de acest lucru ca de moartea „a cce>* ce suntem".

Pnn intermediu] observaţiei interioare, putem distinge ca personalitatea c un sistem de răspunsuri învăţate, iar persoana nu este adevăratul ..Eu". Adevăratul Sine se găseşte în spatele acesteia si dincolo de aceasta. Suntem martorii personalităţii noastre; nu există nici un motiv de o ne identifica cu fccciistfl. După emergenţa Sinelui reni ca „tu", personalii.-iie-.i. itopa o anumită întârziere datorată ajustării, îşi continuii inicnti IMUKM NI

luniL'ii. Care im pute a nbscrvu diferenţa. Personalitatea continua s;i fu un Ici do divertisment, chiar comic adesea, şi, precum corpul, dcvînc un soi de noutate. In IOCJI adevăratului uosuu ..Eu" a apărut un „terţ'* autogenerat Acesta are obiceiuri, stiluri, preferinţe şi antipatii, dar acestea nu mai au vreo importanţă on semnificaţie reală, nici consecinţe de fericire/nefericire. Tot astfel, o reminiscenţă a emoţiilor umane obişnuttc parc, de asemenea, să se îndepărteze şi să revină, dar acestea nu mai au nici o influenţă sau putere pentni că nu se mai identifică cu „Eul".

Oamenii par a aştepta anumite răspunsuri şi se supără dacă acestea nu apar. Odată ce rcnuiţăm la identificarea Sinelui cu cui, devine dificil şi nenatural să ne implicăm în detaliile lumii, care au nevoie de o procesare lineara. Punctul de concentrare pare a se fi fixat acum asupra existenţei şi nu asupra detaliilor fonnei (care necesită un suiplus de energie). Accsi luciu se datorează in pane faptului că frecvenţele LEG ale creierului, cfire acompaniază stările avansate ale conştiinţei sau iluminarea, sunt nişte unde Tlieta lente (4-7 cicluri/secundă). Ele sun: mai lente decât undele Alpha (8-13 cicluri/secundă) care survin h timpul meditaţiei Prin contrast, mintsa obişnuită - care este o experimentare a eului - presupune preponderent unde beta. situcte la peste 13 cicluri pe secundă.

Lumea parc a acorda o nesfârşită atenţie celor irelcvante, fiind astfel necesar să ne amintim că ea consideră aceste lucruri ca fiind importante, semnificative, demne chiar să-ţi dai viaţa pentru ele. Din respect pentru sentimentele oamenilor, unele aproximări cu răspunsuri sociale normale sunt reconfortante, altminteri oamenii se vor simţ. respinşi saunciubiti. De exemplu, oamenii reacţionează prin fericire sau tristeţe la ceea ce percep a fi câştiguri, respectiv pierderi, tn realitate, mciuna dintre acestea nu arc loc, dar este evident că sunt experimentate drcpl reale de către individ. Intre ump, mila a (ost înlocuita cu compasiunea şi conştienta, mai degrabă decât cu o emoţie care i s-ar potrivi. De fapt, ceea ce î$i doresc oamenii este să fie recunoscuţi pentru ceea ce sun:, să înţeleagă faptul că înlâuntrul oricui radiază acelaşi Sine. ca uecat Sine le vindecă sentimentele de separare şi gene-rează nu sentiment de pace. A aduce pace şi bucurie celorlalţi COOSHtUiC darul bine făcător al Prezenţei.

112 III

Page 179: Ochiul sinelui   david r. hawkins

SECŢIUNEA A TREIA

Calea conştiinţei> 9

Page 180: Ochiul sinelui   david r. hawkins

CAPITOLUL VII

Mintea

Introducere

Căile tradiţionale către Dumnezeu au fost descrise. în general, ca fiind marile filozofii yoga: Raja Yoga, rCarma Yoga ţi, printre alteţe, Advaita. Acestea sunt caile prin inima, renunţare. dragoste, servire, veneraţie, devotament si. în fine. Advaita, calea prin minte. S-a mai spus câ aceasta cale ce trece pnn minte nu ar fi potrivită pentru cea mai mare parte a aspiranţilor în decursul acestei perioade Kali Yuga (echivalentul unui con sau a 58.0UU de ar.i, cât dureazfi o mişcare compleţi de revoluţie a zodiacului), dat fund ca exista prea multe distrageri lumeşti. Calea minţii reclama capacitate de concentrare si o minte centrata pe un singur scop. Cu ţoale acestea, se poate dovedi cea mai buna alegere pentru aceia care îşi canalizează energia rnai degrabă spre gând şi judecata decât spre sentiment.

Redim în rândurile de nni jos o oriemarc generala pentru a aborda >i u porni pe acest ftgaţ. Majoritatea aspiranţilor urmează în acelaşi timp 51 calea inimi:; este doar o chestiune de accentuare a uneia sau a celeilalte. Desigur, ele nu sunt exclusive, iar în final devin una >i aceeaşi- Expunerea noastră cu privire la acest subiect va implica si o abordare a sulurilor de meditaţie.

Observaţia

La o prima observaţie, mintea pare a fi o maşină de vorbit cu pwgr:im nnn-stop, cu un baraj constant de neîncetate gânduri. idei. concepte, înţelegeri, amintiri, planuri, rezolvări, îndoieli $1

117

Page 181: Ochiul sinelui   david r. hawkins

repetiţii ftrâ Fnţcics. Apoi, apar fragmente <jc nm/ii-.i. întâmplări din trecut, povestiri, scenarii, opinii, presupuneri, mugim ale unor obiecte şi oameni ce aparţin deopotrivă trecutului on prezentului. L'rrncaeâ închipuiri, tentezi:, reverii, temeri. speculaţii şi multă fantasmagorie. Apoi, în toaiâ această bolboroseala sunt întreţesute fragmente de ştiri, evenimente media, secvenţe din filme, showuri de televiziune 5i conversaţii pe internei. In fruntea tuturor acestora sunt grijile financiare si pentru afaceri, facturile ce trebuie plante, planurile, familia, cui tura. politica, neliniştii; ş; aşa nai departe, la infinit.

La o pnmâ vedete, totul pare a fi o încurcătura copleşitoare si de nerezolvat, asupia căreia avem foarte puţin control - daca îl avem si pe acesta Prin intermediul atenţiei şi concentrării se pot cristaliza anumite succesiuni logice ale gândurilor dar, imediat după aceea, mintea cade iarăşi, mereu şi mereu, neîncetat, în noianul ci de gânduri, imagini si fantezii

Puicin înţelege ceva din luate acestea? ExtStfl oare vreun loc din care sa putem începe măcar sa r.e apropiem, de acest balamuc total? pnddha spunea ca în pauza dintre gândun poate fi întrezărit adevăratul sine; cu toate acestea, nu parc a exista nici o întrerupere a nesfârşitelor activita|i ale minţii. Iar daca tottsi intervine aşa ceva, mintea da impresia ca se angajează într-o activitate interminabilă s: plină de fier.czie, de parefi o clipă de linişte ar îngrozi-o mai mult decât orice altceva Se teme, oare. câ tăcerea va însemna propriul ei sfârşit? Oricum, parc să-xi lege speranţa de Supravieţuire de o palavrageala interminabila De fapt, chiar şi cea mai nuci posibilitate de iinislc va fi umpluta rapid de către minte cu nme de neînţeles sau cu sunete tară sens; ea va începe să cânte cha-cha-cha, itry-£>itry-boo sau bec bop-a-boo - orice numai sa nu fie linişte. Oare ce se întâmplă cu mintea?

Motivul

Prin observare se poate vedea că in spatele imaginilor şi a cuv.mclor înseşi, se afla o energic propuîsonrc. o dorinffl ilc a gândi, de a renecta, de a se preocupa de orice impuls pe care

nu

mimau îl ponte glWi punlru n umple golurile. Se poate dciecto o „tendinţa spre " gftiNii ... tare este impersonala. Prin examinare, se pcalc constata faptul că nu exista nici un ..eu „care să reflecteze asupra gândurilor. De fapt, „eui" intervine numai rareori. „Eui" real întâmpină probleme serioase chiar când vas vorba de strângerea laolaltă a câtorva cuvinte sau gânduri logice. Când este capabil sa o fac3 lotuşi, numim aceasta intervenţie „concentrare'*, dar este nevoie de efort si energic pentru o înlătura bâlbâială si distragerile şi pentru a putea să organizeze o succesiune de gânduri logice.

Pnma parte a unui astfel de proces consta în concentrarea pe subiectul vizai şi limitarea fluxului conţinjtului la tema aleasa pentru contemplaţie si studiu, in acest punct, psihologii presupun că fluxul gândirii este determinat de tendinţe instinctuale - sau conţinutul gândirii este organizat în funcţie de asocieri şi condiţiona:; Toate teoriile şi speculaţiile cu privire la natura gândurilor pleacă de la premisa existenţei unui „gânditor" intem. un homuncuius invizibil care răspunde de acest set neîntrerupt de procese cu factori multipli, numii gândire.

Calculatoarele moderne studiază aceste fenomene şi se speră ci ele, graţie unor programe extrem de complexe de inteligemă artificiala, le vor da de cap. Cu toate acestea, chiar si in cel mai bun caz, acestea nu fac decât să imite anumite procese logice limitate. Procesele complexe si mul'ifaţetaie ale întregii minţi sunt non-hneare şi, prir. urmare, nu pot fi cuprinse în paradigma newtoniană Acest lucni înseamnă ca nu sunt potrivite computerizam. Conţinutul pnmar ci minţii este descris cel m3i bme prin termenii aleatoriu sau haotic, intersectând accidental traiectoriile logicii, raţiunii sau inteligenţei, după care, la fel de repede, se pierde din nou în zgomotul pălăvrăgelii nesfârşite.

Pcnoadclc în care survin totuşi succesiuni logice inteligente lasă impresia că apar haotic. Asa cuin procedează şi în cazul reveriilor, fanteziilor ori visării, mintea selectează la întâmplare scurte penoade de procesări secvenţiale concentrate pe realitate. Salturile intuitive apar pe neaşteptate. In aceeaşi măsură, pot apăren şi perioade de blocare a gândim, lapsusun. uitări, precum şi alic fragmente pierdute intr-un labirint nesfârşit.

11<>

Page 182: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Un singur lucru c clar - nuntea este loi.il intprc% i/ibilrt. Nu se poate pune o bazfl reala pe ci, Nu poale fi consecventa, iar performanta ei este sporadica şi schimbătoare. Va uita sa ia cheile de pe birou, nu-51 va aduce aminte unele numere de telefon şi acirese şi va constitui o sursă de frustrare sau iritare. Mintea este contaminată de emoţii, sentimente, prejudecăţi, refuzuri. proiecţii, paranoia, fobii, frica, regrete, vini, griji, anxietate, precum si de fantomele înfricoşătoare ale sărăciei, bătrâneţii. bolii, morţii, eşecului, respingerii, pierderii şi dezastrului. Pe lângă cele menţionate mai sus, mintea a fost programată de interminabile propagande, sloganuri politice, religioase şi dogme sociale, precum şi de continue denaturări ale faptelor, ca sfi nu mai vorbim de falsificări, greşeli, erori de judecata $1 dezinformări.

Chiar Si în caşul in care sunt atent orchestrate si stăpânite, instituţiile sociale tradiţionale precum dreptul, procedurile legale. procesele penale si deciziile judecătoreşti abunda în ctun (după cum o dcmonsiieaza in mod categoric testele ADN). Chiar şi martorii oculari po: greşi complet şi in mod repetat. Mai presus de toate acestea, principalul defect al nunţii nu constă doar în conţinutul său (de obicsi irelcvar.t sau greşit), ci mai ales în faptul câ minien mi arc nici un mijloc de a distinge adevărul de falsitate.

Cum să procedăm

Dm cele afirmate mai sus se poate observa ca este inutil si încercăm să găsim adevărul pe calea minţii (Avantajul căii inimii sau Calea Iubirii Necondiţionate este că depăşeşte multe dintre capcanele şi încurcăturile asa-nuinitei minţi). Chiar daca am putea admite ca mintea poate reali» un piodus logic solid, ca r.u poate sesiza semnificaţia contextului, interpretând sau aplicând gresir rezultatele. Un bun exemplu al acestora este actuala tendinţă spre „corectitudinea politică", care r.u pare niciodată să anticipeze consecinţele neaşteptate.

Calea minţii este, de fapt, calea „lipsirii de minte", pentru ca tehnicile sale sunt proiectate in aşa lei încât să cvih- întru totul

120

minlcii :.i y.iu.iinv.i Am puica compara mintea cu un acvariu cu pegti. Apa esuV conştiinţa însăşi Peştii sunt gândurile şi conceptele. Dincolo de conţinutul minţii se atlă contextul sau spatul de unde apar gândurile. Apa rămâne mereu neschimbata -si nu cs*c afectata de gândun. Tindem să ne agăţăm de gânduri pentru câ cui, în vanitatea sa, îşi aroga paternitatea şi posesia acestora Acesta este orgoliul posesiei, care adaugă automat valoare şi importanţa oricărui lucru (posesiuni, tari, rude, opinii) de îndată ce privitor Ia acestea se instalează idea de „al meu/a mea" Odată ce presupusa valoare a unui gând es:e prefaţată de prefixul ,.mcu", acesta îsi va asuma un 10I tiranic, tinzând sa domine modelele de gândire şi dcnatu;ându-Ie automat. Iti realitate, majoritatea oamenilor se tem de propria minte, trăind cu această fr.câ. Pe neaşteptate, fără a da vreun semn prealabil în acest sens. liniştea mentală a absolut oricui poate fi periclitată de accese de fnefi, temeri bruşte, regrete, sentimente de vinovăţie, rcmiişcăn, amintiri ctc.

Pentru a elimina dominaţia conţinutului mental este necesară înlăturarea iluziei că gânduri !e ne apai^in personal on că sunt valoroase Precum corpul, mintea şi conţinuturile sale constituie realmente un produs iii lumii. Ne r.aştem cu un organ numii creier, care es:c predeterminat din punct de vedere genetic să aibă atât anumite structuri si capacităţi, cât şi uncie limitări. î;i funcţie de cromozomi, de combinaţiile genelor, rie modelele ADN-ului etc

Din toţi aceşti factori genetici apare un model fragil si totodată complex de neuroni şi sinapse cerebrale, ce face apoi obiectul influenţelor intrauterine si condiţiilor post-natale, precum nutriţia, creşterea si climatul emoţional şi intelectual Pe lângă acestea, mai exista influenţa unui număr infinit de neurotransmiţători. hormoni cerebrali, riscuri de mediu şi programări accidentale. Coeficientul de inteligenţa este deja stabilit; convoluţiile sunt la locul lor, iar acum ttebuie să scoatem tot cc-i mai bun din acestea, pentru ci societatea (cu toata complexitatea şi greşelile ci), procedează apoi la programarea sistemul ică a acestui organ imperfect cu un soft de o acurateţe, utilitate $.1 veridicitate îndoielnice.

121

Page 183: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Precum corpul, mintea nu constituie şinele mutai real si, analog corpului, este cscnţialmente impersonala. Dispune de gânduri, dar acestea nu sunt produse ale sinelui. Chiar daca o persoană nu-si doreşte o minte, are oricum una. Nu există posibilitate de alegere în această privinţă. Mintea ne este impusă s; băgata pe gât :ara £ ne fi întrebat cineva mai înainte. A avea o minte constituie 0 obligaţie nevoluntarâ, iar aceasta înţelegere ajuta la clarificarea faptului că în acest punct nu încape nici o alegere sau decizie personală.

Observaţii suplimentare

După ce am observat domeniul general ai mintii, este evident că nici conţinutul specific al fluxului gândirii înseşi nu poate fi profitabil decât totr-un caz foarte puţin probabil Trebuie sa-l părăsim, sa mergem mai departe, spre următorul nivel al conştiinţei si să ne întrebam cine cnumc este cel caic veghează. observă, este conştient si înregistrează fluxul gândurilor. In aceeaşi măsură în care ochiul nu este afectat de ceea ce observă sau urechea de ceea ce aude, nici procesul continuu de observare nu este influenţat de obiectul observaţie; sale.

Tot astfel, nici in sazul de faţă nu există vreo entitate care sâ proriică gândirea, ori vreun marror anume în spatele- procesului observaţiei. Aceasta din urma constituie un aspect impersonal, înnăscut $i caractensti: conştiinţei înseşi. Putem sa încetam a ne mai implica în conţinutul gândurilor, alegând perspectiva observatorului. Reuşita acestui lucru va necesita un oarecare exerciţiu. De exemplu, putem să exersăm privind prin parbrizul iu.ci maşini şi fixăndj ne privirea într-un mumii loc al geamului; atunci, concentrarea noastră nu se moi focalizează pe fiecare obiect in purtc, ci pe o anumita fantă imaginară, pnn care obiectele par sa defileze. Acest exerciţiu arc drept rezultat câ nu mai putem identifica cu certitudine fiecare obiect în parte, deoarece nu ne mai concentrăm individual asupra acestora.

Asisiarca sau observarea nu se concentrează pe o idee sau o imagine, car le permite acestora să curgă tură n ne implica în

122

vreun fel Alunei rcnlfeun eh imaginile gândirii apar spontan, iar gândurile nu constituie nlegeri lueutc prin decizie personală înţelegem ca lluxul gândirii este impersonal Gândurile nu sunt „ale melc", pcmru că nici un „eu" nu este implicai. Deşi ochiul anatomic vede anumite imagini, nu pretinde paternitatea lor. după cum nici urechea nu o pretinde pe cea a sunetului. Pnn urmare, cu ajutorul experienţei în «eliunca observaţiei pure, devine, de asemenea, evident că gândurile nu sunt create rie un personaj unic numit „eu". Ele constituie rezultatul unor combinări si permutai; de programe ideatice şi emoţionale, care se derulează pe ecranul minţii înţelegerea faptului câ mintea nu este identică CU „eu" sau cu , mine" are dam! de a elimina identificarea sinelui cu mintea.

Această descoperire poa:c fi extrapolată $i asupra corpului, atunci când realizăm că suntem doar martori, experimenta lori si observatori ai senzaţii'.or. De fapt, noi nici nu experimentăm cu corpul, ci doar cu simţurile.

In imediata apropiere a observaţiei se află acţiunea de a experimenta. Avem ce-a face mai întâi cu observarea, iar apoi cu experimentarea a ceea ce este observat. Mutând unghiul de observare de la ceea ce este examinat asupiu examinării înseşi, următorul pas în câmpul conştiinţei constă în conştienta experimentării. Oare mai sus invocata experimentare este realizată de „cineva" sau de „ceva"?

Prin observare, vom descopen că roa: degrabă „ceva" decât cineva funcţionează tn postura de experimentator si observator impersonal Acest „ceva*" nu este modificat sau afectai in vreun fel de conţinutul observaţiei sau experimentării sale.

Un alt aspect demn de luat în se2mă este acela câ formele compun conţinutul minţii Pentru ca forma să poată fi observată. ea trebuie sâ apară pe un fundal de non-formâ. Pnn analogie, obiecicle sunt vizibile doar In spaţiu, pentru ca spânul însuşi este gol si fără forma. In mod similar, putem auzi un sunel doi» pe un fundal de linişte. Folosirea sunetului pur pentru a da naştere vorbirii constituie un exemplu evident în acest sens. întrucât conştiinţa este lipsită de formă ţi continui, e;t este capabilă de a recunoaşte forma. Gândurile Mini perceptibile doar dacfl se mişcă îmr-uii câmp de non-gânri. I'rin umilire, fundalul minţii esic

w

Page 184: Ochiul sinelui   david r. hawkins

liniştea câmpului conş:icnţei. La rândul ci. conştl foţii ţeiirx- «le un câmp de energie potenţiala) este detectabila tocmai deuniccc este iluminata de lumina conştientei (Şinele).

Meditaţia: Observarea fluxului

conştientei mentale

Intenţionalitate

Fluxul gândirii este propagat şt energizat de o sene de straturi de motive si intenţii, pe care le putem identifica după cum urmează:

1. Dorinţa de a exprima emoţii, Aceasta ia forma reamintirii. repetiţiei si unei procesări repetate de evenimente şi idei legate de emoţii. Uncon, Ia acest proces se face referire ca la acţiunea minui de a-si procesa neajunsurile.

2. Anticiparea. Elaborarea de pianun pentru unele aşteptate ori posibile evenimente viitoare sau pentru unele conversaţii oii întâlniri preconizate

3. Transformarea recurului.4. Rcscrierea de scenarii, reale sau imaginare.5. Crearea de scenani imaginare - reveriile.6. Reamintirea - rcluân si aduceri-nniitiic.7. Rezolvarea de probleme.

Neiiiitnţionalitatc

1 Repetiţii involuntare ale celor de mai sus.2- Divagaţii, fraze fără sens, fragmente de gândire, voci şi

muzica în fundal.3- Comentarii.

4. Amintiri greu de suportat, momente duiYrotlJWi evenimente şi sentimente neplăcute,

Î24

Reducerea minţii Iu ulcere; depăşi ren uvesteia

Motive

Se ponte observa efl mintea obţine satisfacţii din procesele ci meditative si de gândire. Plăcerea rezultă atât din gândirea însăşi. cât şi din funcţia de ,.a face ceva". (De exemplu: „Nu mă deranja. Acum gândesc".) O parte din plăcerea de zfacz ce\a este iluzia că re atingem un scop. creând soluţii prin repetiţii $s planuri, îndreptând rele imaginare sau, pur s: simplu arătând altora de ce anume este în stare mintea noastră. Prin urmare, este vorba de motivaţia de a ne remodela viaţa şi istoria acesteia într-o imagine mai satisfăcătoare ş; care se reflectă într-un mod mai favorabil Este o încercare de a ne recupera respectul de sine şi de a ne creste capacitatea de supravieţuire. Intenţiile fundamentale ale activităţii mentale obişnuite sunt (Osă ne simţim mai bine şi (?) să sjpravieţuim.

Formarea gândurilor

Pentru îndeplinirea obiectivelor sale, se poare observa câ mintea este preocupată în primul rând cu activitatea sa de fiecare clipa de a controla momentul imediat următor; ca anticipează neîncetat, donndu-si avantaml asupra următoarei fracţiuni de secundă si încercând să monitorizeze fiecare clipa a experienţei. Această intenţie centrală stă la baza tuturor formelor pe care le poale lua procesarea mentalii - şi este tot timpul prezentă. Fjte poziţionată exact sub suprafaţa conţinutului gândurilor înseşi Moailui său este supravieţuirea si perpetuarea proprie: funcţionări. Mintea pare a se teme că va dispărea dacă va exista chi£r si o singură clipă de linişte (majoritatea oamenilor alungă liniştea recurgând la muzică de fond sau conversaţie),

Pentru a determina mintea să tacă. trebuie .să abandonam anumite motivaţii, încrcdiniândii-i-Ic lui Dumnezeu* Aceste." suni:

IU

Page 185: Ochiul sinelui   david r. hawkins

1. Dorinţa de a gândi2. Dorinţa plăcem de a gândi3. Confortul rezultat din garanţia privind continuare.i

existente: noastre.

Nu este recomandabil să încercair. sa stopam gândirea pnn:r-un act de voinţa, dat fund că acest lucni nu ai face decât sa perpetueze mmtea. fonand-o sâ-si dorească propna oprire. O tehnică mult mai eficientă este acest de a renunţa la donnta de a gândi si la recompensele sau beneficiile imaginare pe care presupunem ca m ie aduce acţiunea de a gândi. De fapt. in spatele gândurilor nj există mei o entitate personală Ele sunt automoiivate din obişnuinţă. Mai mult, gândurile reprezintă si servesc doar un confort - ele nu au nimic de-a face cu supravieţuirea, pentru că si arunci când mintea amuţeşte, viaţa eoni mia cu dinamism si bucunc.

Pe ci'mH iv.- pregătim sa abandonăm mintea, pi unul lucru care ne va atrage atenţia este că ea creazâ povestiri $i lungi scenarii. Dorinţa sa de a face acest lucra poate fi abandonată. Apoi, mintea va vorbi 'n frize, sintagme si grupări de cuvinte tot mai scurte. Ir. spatcie formei pe care o adoptă gândurile (indiferent care ar fi aceasta si indiferent de conţinutul sau imaginile gândurilor), se afiă acelaşi motiv a! donnţei de autopropâşire orientată spre controlarea şi anticiparea experienţei momentului următor.

Cîânduriie iau diverse forme si devin tot mai detaliate pe măsură ce apar dintr-un aspect rnai difuz, care, U rândul său, ia naştere din câmpul energetic care spnjinâ şi propagă gândirea. Dacă ne concentram asupra faptului de a abandona motivele din sparele gândirii, este posibil să descoperim gândurile chiar pe când se află in plin pioces de formare. Putem detecta această matriţă formatoare de gânduri chiar în fracţiunea de secundă ce precede formarea unui gând concret. Matriţa despre care vorbim constituie scena tensiunii imperceptibile ce stă în spn:ele „producţiei de gânduri". Abandonarea acestei intenţii duca tu încetarea gândim, in liniştea care unneaz.1. tăcerea rn.veii|ei domneşie, fiind To; ceea ce Există. Divinitatea l-Vuiet sule

I2f.

i;idm/;l fll afara, Ca lumi cele lipsite de formă din spatele oricărei forme. înii-i» |\-rtcctninv desăvârşita, aîlală dincolo de orice timp si spiiţiu.

Eliberarea de gândire este facilitată de conştienta şi perspectiva spirituală că toate gândurile sun: deşarte, lipsite de un adevăr sau valoare intrinsecă. Atracţia lor provine din valoare.i exagerată pe care o dezvolta faptul ce le considerăm a fi ..ale noastre" - si deci speciale, deir.ne de respect, admiraţie sau de o atenta conservare. Pentru a scăpa de sub dominaţia minţii este nevoie de smerenie radicală şi de o disponibilitate intensă de a abancona motivaţiile fundamentale Această disponibilitate primeşte cr.crgie si putere din voinţa ce ia naştere din iubirea de Dumnezeu si pasiunea de a abandona iubirea gândirii pentru iubirea de Dumnezeu.

O altă ezitare in a ne elibera de gândire constă în identificarea iluzorie a gândurilor nu doar ca fiind „ale mele", ci chiar ca fiind „eu" Mintea tmdc să fie mândră de gândurile sale, de parcă ar avea cine ştie ce comoară. Ne este util să realizăm că S inel 2 se corr.para cu panea hardware (sau curpul principal al unui computer), iar gândurile apar, de fapt, doar în forma softului, ca programe de origine externă ce pot fi înlocuite.

Dintre toate programele acestea, opiniile sunt deseori foarte bine apreciate deşi, la o pnvirc critică, se devedesc a nu avea nici o valoore. Fiecare miwe are infinite opinii cu pr.vire la once, chiar şi în cazul în care nu şlic nimic despre subiectul in discuţie. Toate părerile nu sunt decât vanităţi, iară nici o valoare intrinsecă, fiind, de fapt. rezultatul ignoranţei Opiniile sunt periculoase pentru cei ce le deţin pentru că au încărcătură emoţională şi declanşează deracord, rivalitate, ceartă şi poziţionalititc. Nu putem susţine o opinie şi, în acelaşi timp. să depăşim contrariile. Desfiinţarea opiniilor este înlesnită de o atitudine umilă. Mai mult, arunci când mintea îşi învinge narcisismul, realizează că. de fapt, nu este capabilă să cunoască nimic in adevăratul sens al cuvântului. Mintea dispune doar de informaţii si închipuiri tic spre ceva; ea nu poate „cunoaşte" cu adevărat, penirii ca .;i cunoaşte" înseamnă a fi ceea ce este CUROSCUt Orice ultccv.i csle doar speculaţie şi ipoteza. Atunci

127

Page 186: Ochiul sinelui   david r. hawkins

când mintea este depăşită, nu mai rămâne nimic de alini, pentru ci, de fapt. Stnele este Tot Ceea ce Exista. Nu rămâne nimic mei de lămurit Celui ce :ştc complet nu îi lipsesc nimic, iar aceasta desăvârşire vorbeşte de la sir.e în Totalitatea sa.

Abandonarea tuturor pretenţiilor pnvind cunoaşterea constimie ti mare uşurare si este resimţita ca un uriaş beneficiu -şi nicidecum ca pierderea de care ne temeam. Fără ca măcar s-o ştim, am fost în robia conţinutului si, prin urmare, eliberarea de minte este însoţita de un intens simţământ de pace şi sccuritaie absolută. Când se întâmpla acest lucra, înseamnă ca am ajuns în sfârşit acasă, fără iâ nai avem vreun dubiu. Nu mai este nimic de câştigai, nici nu trai trebuie nimic îndeplinit sau gândii. Finalitatea este absoluta, profunda, imobila si silenţioasa. Interminabila problemă a dorinţelor, pretenţiilor si crizei de timp a ajuns in punctul iin.il. tar lipsa Ier de conţinut este revelată.

P o zi tio nulitatea

Când poziţionali'atea încetează, devenim conştienţi ea ea a fost sursa tuturor supărărilor, fncilor şi nefericirilor anterioare înţelegem, totodată, ca fiecare poziţionalitnte este inerent eronata. Toate atitudinile adoptate pot fi iertate. Datorită programării si contextului au părut ă fî o idee buna" la acea vreme Toate ideile de genul acesta se bazau pe accer.ŞL noţiune greşita că, Intr-un fel, cic serveau ia propagarea supravieţuirii unui eu -MU a unei identităţi de sine separate si independente. în rcali:are, atunci când aceasta dispare, nici o pierdere nu este posibilă şi nici o acumulare nu mai e necesară, însăşi iluzia a constituit cauza reală a durerii si suferinţelor nesfârşite.

Prm însăşi natura, structura si cfllitâ|;le sale, falsul eu/sme nu este capabil de a aduce pacea sau fericirea adevărată Eu cel mai bun caz, el experimentează plăcerea- care se bazează pe condiţii a căror pierdere duce |3 tristeţe şi la întoarcerea nefericirii. La sfârşit, se va afla că presupusul sacrificiu al abandonării minţii constituie, de fapt. cel mai mare dar pe cure II poate primi cineva Recompensa este *tut de mare, incât depăşeşte orice asii-jiînri pe

Cort Ic- un li putui ftvea IV măsura ce cu) sc dezintegrează, iar mintea ÎM picnic autoritatea insaţiabili asupra identităţii noastre, apar ullc noi icmeri. Faril o minte care să asigure supravicţuire-i. cum va supravieţui oare „cui" şi cum anume va merge viaţa mai departe? Cum va li gătită masa. dacă nu o planificăm? Cum vor fi întâmpinate necesităţile vieţii? Oare cui nu este necesar pentru supravieţuire?

Toate aceste întrebări se bazează pe limitările conceptelor de cauzalitate ale eului/minţii. La rândul lor, acestea se bazează pe dualitatea imaginară că există o identitate intre gândire şi sme care, pnn gândurile si dorinţele sale, face ca lucrurile să se intămple prin intermediul acţiunilor. Astfel, se spune ca se va întâmpla „acel" lucru ca urmare a ..acestei cauze" din lume.

Hxîstă, prin urmare, o separare iluzonc între cauză si efect, între un „cu" izolat si un eveniment din lume cauzat de aceste planuri şi idei ale „eului". Astfel, dacă se consideră câ nu exista gânduri ale eului care să determine ocurenta a ceva. cum va fi susţinută oare supravieţuirea? Aceasta este sursa multor lemen, a insecurităţii şi furiei, arunci când apar blocaje ale planului si acest mecanism imaginar de supravieţuire este ameninţat.

Intr-o activitate sp;rituala serioasă este necesar sa avem câteva unelte simple, fundamautaic, în totalitate demne de încredere şi pe care să ne putem baza pentru a depăşi frica si nesiguranţa. Un adevăr binecunoscut, care prezintă o inestimabilă valoare şi utilitate, constă iu dictonul că orice frică este falsă si nu se bazeuză pe adevăr. Frica este depăşită experimentând-o în mod direct, mergând d:ep: spre ea. pana cănd ajungem ia bucuria de a constata că frica a încetat. Bucuria care urmează întruntăni oricărei frici spirituale provine din descoperirea faptului că aceasta a fost doar o iluzie, lipsită de orice bază sau realitate.

Eul/'Mimea sun: limitate la paradigma newtoniană a realităţii, nefiiud astfel capabile să înţeleagă cu adevărat natura vieţii înseşi. In icaiilate, orice lucru isi are sursa în sine însuşi. fură nici a cuu/Ji exterioara. liccarc luciu si fiecare eveniment corni muc o manifcxl.irc a tul.iliiă|h u tot ce este. aşa cum se aflu la un moment dat. Udată văzui iu totalitatea sa. tot ceea ce exista

iad

Page 187: Ochiul sinelui   david r. hawkins

este perfeci diniotdeauna 3» nimic nu necesita o enu/ă externa pcnim a-l schimba în vreun fel. Din punctul de vedea* til poziţionalilflţii cului si al înţelegerii sale lirr.tt.itc. lumea parc să aibă nevoie de nesfârşite consolidări şi corectări. Iluzia aceasta se prăbuşeşte, dovecindu-se & fi doar o vanitate inutilă.

In Realitate, orice lucru manifesta automat destinul inerent al esenţei sale. iar pentru aceasta nu are nevoie de nici un ajutor din afara. Cu o atitudine smerită, pu'em renunţa Ia rclul autoproclamat al cuiul că ar fi mântuitorul lumii, cedându-l direct lui Dumnezeu. Lumea pe care eul o zugrăveşte constituie o proiecţie a propriilor iluzii si poziiionalitflţi arbitrare. O astfel de lume nu există.

in lucrarea spirituala, mai apare si 0 altă sursa de ezitare. deoarece se pare că ar exist2 un conflic: trecător între atitudinile sociale obişnuite si lu:rarea evolu|ici spirituale. Obişnuim să pretindem o sene de credinţe si valori care provin din valorile, aşteptările si planificările obişnuite. Acestea sunt considerate valoroase atât pentru noi. câl si pentru societate. Astfel, putem încerca o oarecare şovăială atunci când trebuie să renunţăm la ele. De exemplu, ne putem simţi vinovaţi când vine vorba să abandonăm o sene de convingeri îndrăgite, mecaniciste sau rel.gioase ori. altfel spjs, rezultatele obişnuite ale programării. Pentru a depăşi aceste surse de conflict, este bine să ne amintim că drumul spiritual necesită abandonarea tuturor convingerilor şi atitudinilor, pentru a putea face loc „revelării Realităţii"

Accentul cforturilcr nmsrrc. precum si aşteptările pe care le avem de la acestea, se deplasezi dinspre ptcviobil 51 comun cftlre ceva ce, la început, pare a Fi cxcepţicnal şi neobişnuit. Este vorba de un abandon temporar a ceea ce se credea a fi de valoare pentru societate. Puncte de vedere considerate de o importanţă crucială suni acum catalogate drept supoziţii trelevantc st discursuri pline de demagogie. Abandonarea lozincilor noastre favorite relevă faptul câ ele, în realitate, nu sunt decât nişte forme incipiente de propagandă operaţională, având scopul ascuns de a-i controla pe alţii si de a le influenţa gândirea.

Odată cu smerenia vine 51 disponibilitatea de n fnCCla să mai încercăm să controlăm sau să schimbăm oamenii. s;iu;i|iile de

viaţă ori evenimentele • »«h pretextul efi o facem ..pentru binele lor". Pcmiii » deveni un cfluift:or spiritual dedicat, trebuie s& abandonezi ilonnţn de a fi „drept" sau de a avea o închipuita valoare pentru societate. De fapt, nici eul şt nici sistemul de convingeri al nimănui nu prezintă vreo importanţă pentru societate I.urnea nu este nici buna. nici rea, nici defectă, nici nu orc nevoie de ajutor sau de schimbare - pentru că înfăţişarea ci este doar o proiecţie a propriei noastre minţi. Nu există o astfel de lume.

Un alt nărav al minţii, care crează probleme temporare, este folosirea frecventă 11 ipotezei drept sursă pentru dispute st ezitări. întotdeauna intelectul poate construi un set imaginar de concepte în asa iei, încât sa combată orice altceva. Scopul inconştient al poziţiei ipotetice este întotdeauna orgoliul de a avea dreptate si de a respinge orice alt punct de vedere. Ipoteza nu are nici o justificare si nici o existentă în realitate. „Ce-ar fi dacă..." nu trebuie să apară nici măcar o dată în lucrarea spirituală, dat fund câ este un produs evident al imaginaţiei ş-, limbajului, a cărui raţiune de z fi este autojusuficarea unei poztţionaliiaţi.

Nivelul conştiinţei intelectului calibrează în marjele valoni 400, ceea ce este util in universul fizic al eforturilor umane, dar constituie o iimitnre si o barieră uriaşă în calea iluminării. Însuşi intelectul este o mare limitare, şi cele mai man genii ale ştiinţei Si strădaniei intelectuale calibrează cu aproximaţie la nivelul 499 Această cifră arată nivelul maxim la care poate accede intelectul, din cauza limitărilor impuse d: contextul proprie, sale realităţi. Pentru a merge dincolo de această limită este nevoie de un context mai marc, care implică non-cauzalilatea, non-dualitatea, precum şi dimensiunile non-lineare si non-newtoniene ale gândirii si înţelegerii.

Trebuie să înţelegem că totul este asa cum este ca o consecinţa a faptului câ universul este dinloUieauna ceea ce este, în totalitatea sa. Fiecare „lucru" pe care credem că îl vedem este, în el însuşi, perfect, total si o expresie a întregului univers. Intelectul ar putea cel mult s£ înţeleagă acest lucru ca idee, dar nu va puica să experimenteze adevărul efectiv al acestuia. Chiar dacă eul :ir puica cuprinde totalitatea, va continua *;'i unlu-im-i

130 131

Page 188: Ochiul sinelui   david r. hawkins

despre percepţia sa r.supra unui eveniment fii nti Î51 va înţelege propria existentă. Este util sa înţelegeţi ci nimic nu poale fi descris sau experimental decât din afara. Ţoale descrierile, oricât ce bune ar fi. nu sunt altceva decât măsurători perceptuale şi definiţii aie unor Dres Jpuse calităţi, care nu au o existenţă în sine. Nimic nu este aşa cm» poate fi ittscis . prin urmare, toate descrierile arata ce nu este un lucru înţelegerea icalttfl;ii si adevărului absolut este cel mai mare dar pe caic cineva i! poale face lumii şi înrregii umanităţi. Prin urmare, lucrarea spirituală este. în esenţa ei, un serviciu altruist şi o capitulare în faţa Voinţei lui Dumnezeu. Pe măsura ce creşte conştienta noastră, puterea acelu: câmp al conştiinţe: creste Ingaritmic (atât in sine, cât st pnn sine), iar acest fapt realizează mai mult decât toate eforrjrile sau încercările de a ameliora suferinţa lumii. Toate aceste eforturi suni zadarnice pentru că, inevitabil, sunt orientate greşi- de falsificările şi iluziile funcţiei perceptive «leeului însuşi

Impersonalitatea eului

Atâta vreme cât exista credinţa inir-un „eu" singular. renunţarea la cu/minte este: perceputa ca un sacrificiu. Acest fapt es:c perceput astfel pentru câ >e crede că eu] ar fi ceva unic şi valoros, prin faptul câ este personal Este util sa înţelegem că cui este impersonal, r.cfimd deloc unic, Eul înnăscut al fiecăruia dintre noi operează aproximativ Ia fel cu a! oncflrui altcuiva In afara de cazul când suni modificate de o evoluţie spirituala, tcate eurilc sunt orientate spre sine, egoiste, orgolioase, dezinformate si dăruite unui $ir nesfârşi; de dorinţe de a obţine avantaje, în toate formele obişnuite file acestora, precum superioritatea morala, posesiunile, faina, averea, odulaţia şi controlul.

Din cauza poziţionalitiţii sale, eul fiecăruia dintre noi are drept consecinţe vina, ruşinea, lăcomia, mândria, supărarea. fjr;a. invidia, gelozia, ura etc. Pentru c5 cui este alcăruii din po/iiionaliiiHi. acesta nu arc altă opţiune de a fi Bftccva clccdl este. Pnn urmare, devine o 3ursâ inevitabila de infinita mfcfwlti şi pierdere. Mai presus de orice, se teme de viitor >i «Ic fantoma

morţii Inscxi, cmc este infrinsccA structurii sale. Lucrul de care cui se agaţă In primul rftml este convingerea că propria sa existenţa arc o realitate independenta. Pentru un timp. eul chiar recurge la căutarea iluminării ca la un mijloc secret de asigurare a supravieţuirii sale în Eternitate. Prin acest '.ertip, eul spintual se angajează într-o formă de supravieţuire disperată, dar sofisticată Fanteziile noastre despre propria noastră realitate ne sunt dragi si ne opunem abandonării lor. Procesu; necesita atât curaj, cât si credinţă. Sa Iaşi un lucra ştim pentru altul necunoscut necesită un real angajament, voinţă si devotament în abandonarea credinţelor noastre lui Dumnezeu.

Cauzalitatea

Anumite descoperiri aduc cu sine saltun importante ale conştiinţei şi. ptiu aceesia, menta sa fie rcpcaie - pentru că. adeseori. c:c sunt în'.clese în primul rând prin procesul familiarităţii, mai degrabă decât printr-o logica lineara şi secvenţiala. Progresul este înlesnii pnn abandonarea anumitor sisteme de crcdmtfl limitate, dar puternic înrădăcinate, care sunt prin ele însele poziţionalităţi.

In Reali late. nimic IIL cauzează altceva. Toiul este expresia propriei esenţe şi este autoexistent. Apariţia oricărui lucru depinde de iot ceea ce exista în univers si de punctul de vedere din care este observat. De fapt, orice lucru constituie o autoexistenţă. pentru câ orice lucru este pane din Tot Ceea Ce Există, nea vând părţi individuale, diviziuni sau o existenţă independentă.

Dat fiind câ nu este separat de orice al: lucru din univers. existenta sa nu necesita nici o cauza exteriourfl Ceea ce apare ca manifestat provine direct din n2manifestai, prin procesul creaţiei. Nu apare ca efect al alrui lucru. Nu există nici un „altul" şi doar în dualitate pare să existe necesitatea unei explicaţii de tipul cnuz.ilii.itii. pentru a explica ceea ce par a fi evenimente separate De fapt. nu exista evenimente separate, lucruri separate sau întâmplări ee trebuie explicate.

132 l.tll

Page 189: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Paradigma newtoniană a cauzalităţii, eilr* 00 Mii IU ic principala limitare u nivelului calibrat la 400, postulca-M un proces misterios, denumii ..cauzalitate". Daca observam si examinfim aient succesiunea evenimentelor, observăm că ele sunt. de fapt. o succesiune de aparenţe. Ele Sunt create prinlr-o selcciie arbitrară a unui început si a unui sfârşit, survenite în timp sau spaţiu. Cauzalitatea este un concept abstruct si, ca toate abstracţiunile, nu arc o realitate ir.trinsecâ Este totuşi un concept lingvistic util in lumea fizică a activităţii uzuale. Putem observa doar condiţiile. Un exempîu evident este acela câ nu putem pomi decât „de acolo de unde ne aflăm". Am putea afirma că premisele evenimentelor nu suni cauze, ci anumite condiţii necesare «Ic acestora Chiar modestia intelectuală necesită abandonul construcţiilor ipolcîicc, care au doar o valoarr euristica, aceea de explicaţii lingvistice. Lucrul acesta esie evident atunci când copilul întreabă „de ce se întoarce Jloarea către soare?" 1 se explică faptul că acesl lucru se petrece prin hehonopism Explicaţia dată răspunde Ia întrebare. dar nu constituie de fapt un răspuns. O întrebare retencâ nu poate produce decâx un răspuns retonc.

Pentru că nuntea care operează în cadrul paradigmei cauzalităţii newtonienc nu arc nici un mijloc de a discerne adevărul de falsitate. lumea ştiinţifică îi substituie scepticismul -sau chiar cinismul - in încercarea de a se proteja din fata posibilităţi; de a fi indusă în eroare. Pentru o depăşi această limitare, se utilizează tot felul de mecanisme, incluzând staticei elaborate care sur'.t subcategonzatc sub numele de ..metoda ştiinţifică1'. Aceasift are drept rezultat aşa-numitclc experimente ale cercului vicios SÎU dependenta de repetarea rezultatelor. implicând criterii statistice si matematice care se susţin reciproc si au drept fundament cauzalitatea. Totuşi, din dinamica nonlincară, observam că diferenţele apar din uniformitate sau altminteri, întreaga Creaţie ar înceta Ooar Ia o sută de milione de gerxraţii de cărăbuşi negri se iveşte şi unul alb.

Blocajele cauzate de scepticismul faţa de ipotezele prezen-tate nu constituie decăt întârzieri ale progresului spiritual Credinţa implică o suspendare voluntară a neîncrederii Ai est fapt sprijină modestia care st5 la baza întregului progres Rpinhi-

ni SjgumiH.i apuiu mm lnr/iu, pentru câ adevărul iese singur la iveala, CMC .miiHividcnt 51 »pn« ea o prezentare lipsită de efort şi ■utoîmpliniioarc.

Dacă nu există cauzalitate si nici un lucru nu cauzează tn altul, atunci cum ne realizăm scopurile sau schimbările dorite? în realitate, este vorba de producerea condiţiilor necesare care, con-form observaţiei istorice, au existat diniotdeauna. Ceea ce se doreşte este asistarea la o secvenţă; Si tocmai aici este implicata cauzalitatea, pentru eS ea operează în cadrul acelei secvenţe.

L3 o observare atentă, se va înţelege faptul că însăşi secvenţa, precum hcliotropismu'.. este doar un construcl intelec-tual. Nu este vorba de o secvenţă sau rfc o întâmplare, ci de puncte de observaţie succesive pe o scala imaginară n limpului. Cel mult, am putea observa câ acestea ascund ceea ce parc a fi o schimbare a aparenţei.

Dacă renunţăm să ne asumăm un punct de vedere arbitrar şi artificial in limp, dispare si iluzia schimbării. Presupuneica existenţei unui „aici" comparabil cu un „acolo" constituie un artefact al dualităţii si un punct de vedere aibimar.

în RealiTaic, nu există mei un „acesta" sau „acela4', nici un „aici" sau „acolo", nici un „acum" sau „atunci". Accsica sunt doar mecanisme ale gândirii, după cum poziţia nu poate fi descrisă fari un punct de referinţă iniţial. în Realitate nu există un „aici" care să devină „acolo", nici vreun timp ori distanţă. altele decât iluziile create ce selecţia arbitrara a unui punct de referinţă. Acest punct de referinţă selectat in mod arbiUar nu esie nici posibil, nici descnpiuil. Prin urmare, vorbim despre Realitate ca fiind nslocalizabilă, dincolo de spaţiu şi timp. Realitatea nu este riescriptibilă în termeni, care nu sunt decât categorii ale gândirii si abstracţiuni ale procesului de iuţiunaitr Totuşi, chiar şi acestea sunt utile la nivelele conştiinţei care calibrează în marjele nivelului 400. La nivelul 500. avem deja de-a face cu un salt paradigmatic major, astfel încât ceea ce era real acum parc ireal, iar ceea ce acarn pare a fi ireal, devine însăşi „rcalit.itcn". Fiecare nivel al conştiinţei arc propria înţelegere asupra adevărului, iar claritatea provine din înţelegerea RCCM * calităţi .1 nivelurilor conştiinţei.

134 135

Page 190: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Dacă ideea de cauzalitate nu are o existenţii reala, mi delw minarea mecanicista nu constituie explicaţia pentru ceea ec observăm, ce alta explicaţie putem folosi in perioada de limp până când se va revela o conştienta mai dezvoltata? Mintea este enigma vieţii, aşa câ noi putem să răspundem înuebăriior aces-teia cu explicaţia temporara, dar evident satisfăcătoare, a Creaţiei.

Dacii neniamfcst.itul dcvmc manifestat prin intermediu! creaţiei contimjc. atunc; uu sunt necesare alic mijloace sau prem-ise intelectuale in încercarea de n explica evidenta. Am putea afirma efl orice lucru este creat pentru a mitoevolua. deoaicce acest lucru este propriu existentei sale si naturii creaţiei înseşi-Dar aceasta explicaţie ucu/â o alta dualitate, aceea a ..cicmc:" versus „creatorului"* Aceasta poate Fi repede depăşită observând evidenţa, şi an;»me câ actul Creaţiei si Creatorul sunt identice. In nondulitatc nu există o delimitare între creator $i creaţia sn. Pe măsura ce înlăturam limitările, universul se dovedeşte o nu fi deloc ditcrit de Divinitate. Când Şinele cs:c înţeles. diviziunea întregii Creaţii, ir. îoate expresiile acesteia, iese la iveala cJ o remarcabila putere si siguranţa. Ha apare *i se evidenţiază de la sine. fiind identica sieşi si completa, intr-o unitate si identitate absoluta.

Absolutul este exact acest lucru Prezenţa infinita a tuturor lucrurilor csre dincolo de once limp şi spaţiu, este întotdeauna completa, perfectă si totala Toate punctele de observaţie dispar şi se manifesta omniprezenta acclum care Cunoaşte Toiul pcniru ca Este Toi ceea ce Exista.

întrucât Realitatea străluceşte într-o uimitoare evidentă de sine şi pace infinita, se parc câ piedica din calea înţelegerii era mintea însăşi, nediferita de eu; ele simt unul si acelaşi lucru.

Siarea de conştient constituie nivelul .Jion-min|u". ceea ce nu este tomna cu „vidul" sau „nimicul". Aceşti termeni se refera la formă Domeniul suprem este tărâmul nor.—formei, al nelimitarii şi al nclocalizani şi, deci, al eternei prezenţe u totalitarii Absolute.

Exista doar Existenţa, Existenţa nu necesita nici o cauză ţ\ fnsSsi acţiunea de a gfindi aceasta presupune elaborarea unui

sofism louie. Cftrid spunem Existent», înţelegem ceva perceptibil prin observaţie, fapt care implică o schimbare ipotetica a condiţiilor, de la non-exisiciu la existent. Oricum, ceea ce există a fost dimotdeauna în totalitatea sa, dincolo de orice timp. Căutarea unei cauze primordiale este un artefact al gândirii, care apare odată cu conceptele de timp şi spaţiu. Dincolo de timp si spaţiu nu exista nici evenimente, nici începuturi sau sfflrsirari.

13G 137

Page 191: Ochiul sinelui   david r. hawkins

CAPITOLUL VIII

Dincolo de Cauzalitate

Daca vom observa atent modul ir. care funcţionează mintea. mecanismele acesteia vor deveni vizibile şi clare, tinzând apoi sfl se dizolve. Prezumţiile minţii sunt separaţi;*, credinţa sa în trecerea timpului (cu începutul si sfârşitul pe care Ic presupune) si categoriile gândirii, care îi alcătuiesc conţinutul si îi asigură supravieţuirea. Pentru a supravieţui, cui trebuie să creadă în propria sa realitate, precum si în faptul ca posedă o existentă separata si independentă. Celalalt motiv al permanentei sale rezida în credinţa că tocmai eu! si continua sa îmbunătăţire sunt factorii care asigură posibilitatea noastră de a atinge fericirea. Prin urmare, cui/mintea caută constant controlul si câştigul in toate formele si aparentele vânate ale acestora Eul caută pretutindeni si prin orice mijloace succesul Fericirea c>te întotdeauna după colţ - îşi spune el - astfel încât se străduieşte .ntens să-si atingă obiectivele.

La un moment dat, iluzia încetează si survine o deschidere spre căutarea spiritual*. Inieresui se deplasează dinspre exterior spre intcr.or si începe căutarea răspunsurilor Ajutaţi de şansa. putem ajunge la învăţătura adevăratei iluminări si nu vom devia de la miezul acesteia. De-a lungul timpului, multe dimie explicaţiile si înţelegerile prezentate alături de învăţăturile originale s-au pierdut si au alunecat în înţelesuri greşite. Astfel. în decursul secolelor, multe dintre învăţăturile importante uu fo>t distorsionate în aşa fe încât au ajuns, uluitor, exact la opusul lor. Acestea au devenit apoi baza conflictelor şi obstrucţiei adevărului.

Nu calc numai util, ci si esenţial să avem la dispoziţie nişte surse autorizate pentru a ne verifica orientarea si direcţiile de urmul. Niciodată nu vom repeta îndeajuns faptul că este imperios

Page 192: Ochiul sinelui   david r. hawkins

necesară cunoaş'.erea si confirmarea nivelului calibra: tic adevăr al ohcânu învăţător, respectiv al oricărei învăţături, îiwinlc de a le urma sau de a deveni ucenic al acestora sau, şi mai mult, iniţial sau adepl. Angtjarea noastră trebuie sa fie numai către Dumnezeu şi Adevăr învăţătorii trebuie respectaţi, dar devotiunca trebuie arătată numai Adevărului După cum spunea Buddha « Nu pune pe nimeni deasupra ta însuti», referindu-sc la faptul că singurul maestru adevărul al unui om e propriul lui Sine (natura Buddhică).

Şinele învăţătorului si propriul Sine ale discipolului sunt unul st acelaşi învăţătorul devine o sursă de inspiraţie si informaţie;. Inspiraţia este cea care ajută căutarea.

Oare angajarea spirituala înseamnă că trebuie sâ renunţăm Ia lume? Nu, desigur că nu. înseamnă numai că viaţa lumească trebuie rccontcxtualizată, restructurată şi înţeleasă într-un fel diferit. Nu lumea constituie o capcană, ci faptul că ne ataşăm de ea, alături de observaţiile personale care blochează si incetoscuză drumul spre căutarea Adcvărulu:. Astfel, în vreme ce unele auacţii nu sunt decât o pierdere de timp, altele constituie capcane serioase si pnr genera consecinţe nefericite. Pe de alta pane. ele po: constitui momente de Irczire - când, după ce ani dat cu capul de prag. ne orientăm spre alcgcr. mai benefice. Prin urmare, nimeni, niciodată, nu poate anima că este rău Să urmezi o anumită cale, pentru că aceasta - oricât de dureroasă ar fi - poate constitui tocmai mijlocul salvăm supreme. Ceea ce putem ţpunc cu certitudine este câ orice direcţie cure nu trece testul kinesiologic este una pe care cel udat în căutarea spiritualităţii o va evita.

Adesea, una dintre sursele erori este aparent inofensiva capacitate umană pentru curiozitate Momeala de ia poarta dezastrului nu este ceva în mod evident negativ, ci o ispită mai sofisticata, care maschează lupul într-o blnnA de oaie. Prin urmare, c necesar să evităm acele lucruri care nu trec de proba testării kinestologicc, pentru că numai cele care reuşesc s-o facă aduc prinos vieţii şi conduc la Adevăr.

Oare putem explora domeniile care ne abat de la Adevăr şi să ne întoarcem lotuşi nevătămaţi? Răspunsul, cel pu|lfl în ceea ce priveşte prezentul, este că acest lucru c impntlMlbil, Să

observăm faptul efi 78% din totalul populaţiei lumii se situează sub nivelul integrităţii (200). Există, de asemenea, o reacţie socială care trebuie luată in considerare şi care ar putea fi comparată cu aşa-numitul «fenomen al crabilor». într-o găleată cu crabi, atunci când unui încearcă să treacă de margine, spre libertate, ceilalţi îl trag înapoi, in mod asemănător, în unii oamenii există o reacţie contrara faţă de cei care cautfl lumina într-adevăr, dacă un membru ni unui cult religios care calibrează ncţiaiiv începe să înţeleagă adevărul şi să întrezărească ncga'Jvitatea din spatele faţadei sfinţeniei şi încearcă să plece, ei este adesea denunţat şi chiar abuzai verbal sau fizic. Prin urmare, căile cele :nai tradiţionale recomandă asocierea cu oamenii care prezintă o dedicaţie spirituali similară De asemenea, un fapt semnificativ este acela că nivelul conştiinţei omenirii în ansamblul ei, ce se situase la nivelul 190 pentru multe secole, a crescut recent Io 207 si. în consecinţă, marea conştiinţei umanităţii sprijină acum cele pozitive în locul celor negative.

Direcţia Spirituală

E util să reamintim faptul că nici Adevărul, nici Iluminarea, nu constituie ceva care poete fi căuiat, gâstt. realizai, acumulat sau posedat. Prezenţa InfiniU este tncieu prezentă şi înţelegerea sa se petrece de la sine atunci câr.d obstacolele situate în caiet acesteia sunt înlăturate Prin urmare, nu este necesar sa studiem adevărul, ci numai să eliminăm ceea ce este fals. îndepărtarea norilor nu va implica in moc" necesar ca soaree să strălucească, ci va revela numai ceea ce era ascuns in spatele lor. Prin urma.-e, lucrarea spirituala constituie în primul rând u îndepărtare a celor pe care presupunem a le cunoaşte, pcntni a ne ;ndrepta atenţia către cele necunoscute - având promisiunea celor care au făcut deja acest lucru că. la sfârşi, efortul este mai muli decât răsplătit. în xniien; ma: pământeşti, se poate spune câ aurul nu este crea;, ci doar scos la lumina prin îndepărtarea stratului carc-l ascunde linul diiiiru principalele instrumente Spirituale este intenţia. deoorowj po CSle cea caic stabileşte priorităţile si Ierarhiile uV

141

Page 193: Ochiul sinelui   david r. hawkins

valori cate energizeaza eforturile noastre. Lucrarci Spirituala constituie deopotnvfl un angajament si o explorare. Calea a fost deja deschisa de cei care au unnai-o mai îmiinte, stabilind in conştiinţa pcntiu ceilalţi posibilitatea de a o urma si ci. Exact aşa cum Roger Bannisie- a depăşit «Câmpul M» a! celor patru mile pe minut, la fel au lăsat unele semne şi fiinţele dotate cu o conştiinţa avansata, penau ca si alţii să Ie poată urma. La rândul sau, fiecare progres al propriei noastre conştiente vine în beneficiul tuturor şi marchează următonr pas de urmai pentru ceilalţi Fiecare act de bunătate este observat de un:vers şi păstrat pentru totdeauna. Atunci când înţelegem realitatea, recunoştinţa înlocuieşte ambiţia spirituala In Buddhismul tradiţional, iluminarea este c3ua:â intru binele întregii omeniţi; toate darurile se întorc la sursa lor.

După o perioadă necesara de timp, intenţia si concentrarea spirituale vor înlocui ambiţiile şi donnţclc lumeşti. Este ca şi cum am fi atraşi progresiv în Sine, de parca ar exista o gravitaţie spirituala ce acţionează prin intermediul atracţiei. Raţiunea şi logica sunt înlocuite de un alt stil de cunoasiere, ier conştienta intuitiva se concentrează mai degrabă asupra esenţei vieţii şi activităţilor acesteia, decât asupra obiectivelor si detaliilor fonnei.

Percepţia începe sâ se schimbe şi frumuseţea creaţiei strfiluccştc din ioa:e peisoanele şi obiectele. O scenă simplă poate deveni pe neaşteptate copleşitor de frumoasă, ca şi cum s-ar revela tridimensional. Exista momente când torul devine liniştit pe neaşteptate. Experienţa calităţii a Tot Ceea Ce Este se pctrcM ta cadrul unei Prczcn'.c atotcuprinzătoare Ochiul Sinelui este cel care dă sens realităţii vieţii. Iar ceea ce ne permite experimentarea asa-mimimlui „sine individual" este de fapt ..Şinele infinit".

Radianta lui Dumnezeu este lumina conştiinţei ce revelează divinitatea u tot ceea ce exista în liniştea Prezenţei Infinite, mintea este tăcută, ca si când nu ar exista nimic care sa poată fi spus; romi vorbeşte de Ia sine zu exactitate şi completitudine. Odaia cu înţelegerea acestui fapt. se depăşeşte dualitatea ultima a existenţei şi nonexistenţei, deoa.ece singura posib.iă este existenta Opusul Adevărului nu exista, pentru ca Realitatea exclude irvalitnlca, in aceasta înţelegere se găseşte Pacea lui Dumnezeu,

Evoluţie versus Creaţie

Aceasta este o sursa favorita de controverse pentru politicieni, consilii şcolare şi curţi de justiţie !n realitate, nu există nic: un conflict. Evoluţia si creaţia sunt unul şi acelaşi lucru. Creaţia esle sursa şi esenţa evoluţiei, Evoluţia este procesul pnn care Creaţia devine manifestata. Lumea fizica csic o lume a efectelor şi nu conţine intr-însa nici o putere a cauzalităţii.

Putem vedea, prin intermediul paleontologiei, că speciile şi formele de viaţa s-au schimbat în milioane de ani. La fel, studierea versiunilor şi formelor limpurii ale omenirii demonstrează o progresie a fonnei.

Evoluţia se petrece ca o progresie in cadrul conştiinţei înseşi, spre forme cu o tot mai mare adaptabilitate la mediu. Aceasta evoluţie *ie loc in planul conştiinţei, care include inteligenţa, intenţia, precum şi conştienta csieiicfl. Astfel. evoluţia are loc în cadrul demeniului invizibil al potenţialităţii infinite şi apoi devine manifestată, ca o consecinţa a creaţiei. Creaţia este continua si în plină desfăşurare, fiind intrinsecă în esenţa universului însuşi

Dacă actul creaţie: ar fi unul solitar, săvârşit de Dumnezeu intr-un anumit moment dintr-un trecut îndepărtat, atunci ;o&tc fiinţele vii ar fi exact asa cum erau cu milioane de ani în urmă. Dat fiind, însă, că nici Dumnezeu, nici realitatea nu au început sau sfârşit, existând in afara timpului, nici măcar un singur act al lui Dumnezeu nu poate fi raportat în timp şi spaţiu. Creaţia este o anţiune continua a unui Dumnezeu dintotdeauna prezent- In mod fundamental, nu exista vreun conflict înise evolu;ie Si creaţie, de vreme ce prima nu este altceva decât expresia celeilalte în lumea vizibilă. Evoluţia nu-1 neaga pe Dumnezeu, ci reflectă faptul ca Dumnezeu este întotdeauna prezent, în tot ceea ce exista. Datorită creaţiei, io: ceea ce există se bucură de propria sa existenţa. în virtutea divinităţii sale înnăscute, care constituie conştiinţa lui Dumnezeu.

142 143

Page 194: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Conştiinţa: Calea spre Dumnezeu Intelectul

Riscul transmiterii de informaţii este acela că eu! ascultătorului va încerca sa le asimileze ca dote. cu ajutorul intelectului, Exista studenţi spirituali ce au luat parte la sule <!c sem:narii si conferinţe si care au carnetele ticsite de cârti spirituale, dar care, cu toate acestea, n-au progresat deloc în conştientă; ei sunt într-un impas. Căutarea Iar continua de L o confciuilA 'a alta. la următoarea cane. !a următorul guru si B|fl mai departe.

Lucrarea spirituala nu aparţine intelectului (deşi, cu ajutorul intelectului, putem să obţinem o licenţă sau un doctorat in teologia comparată), Adevărata metafizica nu este decât o abstracţiune, menită facilităm limbajului $> verbalizării pentru a putea comunica ceva care, de fapt, nu poate fi transmis în cuvinte. Cuvintele nu sunt lucrurile ce trebuie realizate. Pentru a fi eficiente, adevărurile învăţate trebuie transpuse în practica zilnică, deoarece ele există dincolo de cuvinte. Daca acest lucru este tăcut, schimbarea se petrece Scopul informaţiei e acela de a fi absorbită si apoi maturizata in înţelegere.

înţelegerea

In lucrarea spirituală. înţelegerea aie în sine capacitatea de a da naştere la schimbări. Ha acţionează ca un catalizator si deschide noi căi de a pnvi lucrurile. Tot ea este cea care dă rastere la creştere şi dezvoltare spirituala. Pe măsură ce dezvoltarea spirituala continuă, vecinie moduri <le gândire şi contexmalizare sunt abandonate în bucuria noilor descopenri. Mânia pe care o încercam îi; faţa absurdităţii vieţii, acum este înlocuită de zâmbet, iar lucrurile pentru care majoritatea oamenilor se vaită s: peniru care fac o melodrama sunt vazuic cu detaşare si cu umor, piuând chiar situaţii comice învăţaturile spirituale trebuie acceptate pentru a fi integrate. Rezislcnui

provine tic la cyo, căruia li lipseşte smerenia şi care se opune din mnm.rie. Etic foarte util să înţelegem faptul că. în realitate, nu renunţăm Iu viziunile negative, ci le adoptăm pe cele benefice. Că pacea este mai buna decât războiul, iar iubirea este preferabilă urii. este un lucru pe care intelectul îl înţelege prea bine, însă cui ponte opur.c rezistenta, dacă cate pus in fala faptului de a renunţa la stfirile - atât de dragi lui - ale resentimentului si urii.

Pentru multe milioane de oameni, precum şi perini culturi şi societăţi întregi, unicul motiv de supravieţuire este ura. întreaga societate a acestora este bazata pe răzbunare şi pe dualitatea dintre victimă şi laptas. Zone întregi ale lumii sunt devotate fclurileloi expresii ale urii. caic sunt jusnticate in mod constant prin intermediul recursului la un trecut îndepărtat. Fiecare dintre noi poate cita întotdeauna numele unor strămoşi îndepărtaţi pentru a-şi justifica ura fată de duşmani. Acest lucru poate fi considerai chiar drept unul eroic, patriotic, iaudabil sau corect din punct de vedere politic.

Disponibilitatea

Abandonarea trecutului este facilitată de disponibilitate, curaj şi credinţă. Progresul spiritual aduce realmente prinos întregii omeniii, pr.n făptui că ridică nivelul general al conştiinţei. Chiar şi un progres cât de minuscul este important.

Un alt obstacol in calea creştem spirituale este nerăbdarea. Aceasta poate fi depăşită numai prin abandonare

Meditaţia

Am descris deja unele aspecte şi tehnici generale referitoare la acest subiect. Putem crede că gândurile suni interconectate prir. asociaţii sau in alte asemenea explicaţii psihologice aparent plauzibile Cu toate acestea, dacă pnvim chestiunea Îndeaproape. vom Observa că gândurile sc petrec într-un mod aleatoriu si lipsit de xens, Hle Mir de la un subiect Ia altul, tară o legăturii reala talie

144 14.-.

Page 195: Ochiul sinelui   david r. hawkins

ele. Curentul de gânduri este descris, de obicei, din pcnfptfCliva limitata a paradigmei lineare newtoniene, cure aduce in discuţie cauzalitatea deşi, în realitate, nu exişti niciuns. Gândurile par a fi aleatorii, non-lincarc ţi haotice, fa:i"i o predictibilitate ealculabîlă. Ele par a fi absolut întâmplătoare, tn ciuda eforturilor lăudabile îndreptate în această direcţie, nu există nici o explicaţie verificabila a gândurilor, imaginilor, conceptelor, amintirilor. fanteziilor, sentimentelor, speranţelor sau temerilor, iar conţinutul minţii refjza să fie controlat De fopt, matricea gândirii constituie produsul constant al activităţii mentale, care instituie o succesiune nesfârşita tic gânduri. Acestea sunt generate intenţionat, pentru a preveni orice posibilitate de apariţie a liniştii. Cu rât încercăm sa ne controlăm mintea mai mult, cu atât ne joacă feste, devenind rebelă şi refuzând să fie controlată în vreun fel

In meditaţie, putem vedea din perspectiva unui martor si observator, că însuşi câmpul consiiinţci urmăreşte mintea si că este zadarnic să ne luptăm cu c!. Este foarte util sa înţelegem faptul că „noi** nu suntem mintea noastră. Mintea este seducătoare. încearcă sa ue convingă că ea este adevăratul ncfiUTJ sine. Identificarea cu corpul nu este depăşită prin distrugerea corpului. I.a fel. nici identificarea cu mintea nu este depăşită prin distrugerea minţii. Dar. dacă înţelegem faptul câ nici corpul, aici mintea nu constituie adevăratul nostru Sine, încetează si onec nevoie de a le distruge, de a le cuceri ori de a ne lupta cu sie. Gândurile se produc de In sine - si "u pentru ca ar li rauzate de cineva sau de ceva.

Natura minţii este să gindcascl Prin concenirare şi intenti*. putem s-o forţăm să mire în limitele unei gândiri logice si secvenţiale pentru perioade scurte de timp. ir. acest fel. ca poale rezolva anumite „probleme". Mintea este rapida si eficientă. Ea îşi arogă paternitatea gândurilor. Trebuie să fim extrem de concentraţi şi intensi pentru a putea surprinde momentul în care mintea îşi arogă paternitatea gândurilor, pentru că acesta se petrece la o fracţiune de nanoseeunefl după ce gândul a avut loc deja. Atunci când reuşim sa surprindem acest moment, di.sp.m- şi iluzia centrată pe afirma;ia „eu gândesc'".

IJmUliu n spus ucckisi lucru: mintea Buddhică este descoperiţi intre gânduri. în realitate, gândurile nu înseamnă nuni: si nu sunt necesare peitru supravictutre. Pretenţia eului conform căreia el ar fi adevăratul autor al gândurilor se petrece într-un interval de aproximativ t /10.000 secunde. In realitate, totul se petrece de fapt de In sine Viaţa noastră este un dai continuu, iar continuitatea sn. de ta clipă la clipă, este susţinută de Dumnezeu si nu de cpo. N'J putem sâ ne blocăm gândurile în nici un feî; pur şi simplu, ele se reîntorc la noi. Oamenii se tem că dacă îşi scapă mintea de sub supraveghere sau dacfl nu reuşesc s-o controleze, vor muri sau vor înnebuni.

Obiectivele eului/minţii r.u put Ct atinse niciodată. Eforturile sale sunt zgomotoase şi supărutoare. în realitate, ne-ar fi mult mai bine fără ele. Din momentul în care observăm că obiectivele mintii nu pot fi realizate, putem începe sa le abandonăm prin simplul fapt de a nu le mai acorda atenţie şi interes, reuşind astfel să ne debarasam de fascinaţia hipnotica a culu: pentru a ajunge in cele din urmă la conştienta uare iluminează conştiinţa. Şinele poate fi descris ca un spaţiu în mod fundamental lipsit de orice formă.

Mintea se afia *ub presiunea constantă a anticipaţiei de a încerca să controleze următoarea fracţiune de nanosecundă a experienţei. Ne putem ccnccmra asupra sursei aces:ci voinţe de a gândi, pentru a o abandona la nivelul disponibilităţi;, eliberându-ne astfel şi de donnţa ric a controla următorul moment al experienţei

Astfel, lucrarea spiritualii constituie o nesfârşită abandonare a formei, :ctrăgâiidu-ne din ta;a a ceea ce este irelcvant, pentru ca apoi sâ-I ignorăm cu totul. Direcţia concentrării se muta apoi de pe conţinutul gândurilor asupra a ceea ce observa şi experimentează gândirea pentru ca, după aceea, să se focalizeze usupra descoperirii următorului fapt nins: enţa esîc conşlienta in virtutea unei calităţi înnăscute, nefund deloc un act voliţional al unui sine imaginar ş: independent.

Conştienta transcede locaţia, ccrpul, spaţiul, timpul, mintea. gândurile si sentimentele. Precum cerul, ca constituie fundalul pe care plutesc norii. Starea ultmiâ a conşiiimei mi este îulburută da-niei un conţinut şi nici existenţa ei nu depinde de acesta

14f.147

Page 196: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Transcederea celor cunoscute reclama curuj, CfOdinţfl şi convingere- Reclamă, de asemene», putere spiritunlri ţ\ energic. ;i căror sursă este înnăscută In câmpurile superioare ale conştiinţei. precum si în mani învăţători şi învăţăturile lor. Ilum.narca însăşi este realizata prin graiia lui Dumnezeu dar. pentru a se petices. are nevoie, de asemenea, de propriul nostiu acord si alegere interioara.

Iertarea şi inocenţa conştiinţei

Pen'.ru mintea obişnuita, iertarea constituie un pas dificil. dată fiind poziţ.onalitatea arbitrara a acesteia, care crează o dualitate conflictuală a binelui şi răului, respectiv a ceea ce e drept versus ceea ce este nedrept. Aceasta c „problema contrariilor" Rezolvarea acestor opoziţii reclama un anumit nivel de iniclcgcre cu privire la natura conştiinţei.

Compasiunea pemru slăbiciunea umană temperează donnţa de a judeca. Mii;ica umana plasează srandarde ipotetice asupra comportamentului uman pm: prisma unc; atitudini moraliMe De exemplu, in cazul tării noastre (canea a apărut în versiune engleză in SUA. '/. ir), ceea ce este denumit îndeobşte prin moral.(ale cs:c ma: exact o expresie a puritanismului Şi aceste doua noţiuni nu sunt deloc acelaşi lucru. Puritanismul înseamnă dorinţa de a-i judeca pe alţii. Este o atitudine dură, nemiloasa si punitivă, căreia îi hpscşic compasiunea 51 icnarca. Puritanul face npcl Ia egotism pentru efl se consideră drept si virtuos. Opcrca/ii prin intermediul condamnării ruşinii, vinovăţiei şi fricii si caută răsplata si pedeapsa.

Prin contrast consttin;a însăşi este înnăscut inocentă Ea devine programata în mod progresiv, adesea numai prin influenţe sociale accidentale Acest lucru ia naştere in anuniiîr sutxrulturi. La nivelul cel mai de jos, ca se găseşte în zon3 gâştilor de cartier sau a cultelor seculare, cu tot cortegiul de simboluri, secrete, iniţieri si obedienţa faţă de grup si liderii acestuia, l.u accal nivel al societăţii, consecinţele încâlcirii r.j'iilili.i grupului pot merge chiar până la moarte. Exista RliJufl nMiineiniirc specifice

MU

grupu.ui (a.U.sca adevărate uniforme) gesturi simbolice, expresii, precum şi un COIlIrO) strici asupra grupului. Membrilor acestuia li se spală creierul şt sunt intimidaţi. iar şansele lor de scăpare sunt .nici. Dintr-un punct de vedere, aceste comportamente sunt antisociale, din alt punct de veiere ele nu sunt decât un mod de adaptare. Deşi aceste atitudini sunt disonante faţă de întregul societăţii, ele au o consistenţă interioarăEsenţa subcultunlor rezidă în programare. Conţinutul acesteia este exprima: in versurile melodiilor subcultunlor. Normele sociaic sunt ridiculizate si nu li se dă răci o importanta. La nivelele sociaic mai ridicate are loc acelaşi :ip de programare, numai că într-un mod m«i puţin evident sau zgomotos. Si mei este aşteptaţi o anumită loialitate de grup fată de programele sociale. Variaţia este pedepsită prin mijloace mai subti'e sau prin respingere.

Conştiinţa uarucnilor de la fiecare nivel al societăţii este întreţinuta de un nivel calibrat al conştiinţei predominant într-un „cârrp de atracţie" ascuns. Câmpul de atracţie csie un termen derivat din dinamici!e nonlineare şi semnifică faptul că. in cadrul a ceea ce paie a fi aleatoriu, exista. în realitate, un model invizibil si organizaxr al unu; câmp tic influenţă care influenţează ocurenta fenomenelor din cadrul fiecărui nivel al conştiinţei Acesta stabileşte, de asemenea, parametrii care limitează înţelegerea şi conştienta. Dacă un concept se afli dincolo de înţelegerea unui anumit nivel al conştiinţe:, oamenii spun pur si simplu „nu înţeleg"

Când analizăm natura conştiinţei, putem spune că mimea este înnăscut inocenta, dat fiind că nu arc mijloacele de a împiedica programarea sa. Ea este un instrument care poate fi programai involuntar cu orice „software" Neajutată, conştiinţa umană nu poate diferenţia adevărul de falsitate. Mintii ii IlfKCSltf un mecanism de protecţie, fund astlel foarte UţM ilc mimtimu Mai mult, emoţiile scad capacitatea unei percepţii numit «11 echilibrate. Adiţional la accxlca. mintea ntrtliirc mi eh Ui 1 nui-m M anume acela că opcrea/n prin inicunchul |teiw|Hit*i III care disociază automat rcaliintca IrMi p (J|IHlll*li I ■ HM i lai H psoudo-realitale 11 polarităţii ipiircntc ti " HţfllUiloi

i«»u

Page 197: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Conştiinţa este asemenea componentei hintlw.irc u unui computer, iar programarea sociala este precum softul, Imlitvrcnl de conţinutul softului, IUIKI.II rămâne necontaminat şi Inocent

în trecut, progresul spiritual era limitat de dominaţia autorităţii religioase şi a dogmelor, fiind învăluit de teamă şi de ameninţarea pe.-secuţii.or. Oricine depăşea sistemul de credinţa general acccp:ul. ca de exemplu misticii, era suspectat de erezie şi era tratat de parcă ar fi constituit o ameninţare Ia adresa ordinii eccieziastice şi autorităţii acesteia. (Acest lucru mai este încă actual în anumite ţări.)

în lumea occideninla. acesi lucru s-a schimbat şi continui încă să se schimbe într-o direcţie favorabila, Cruzimea nu mai este acceptată st nici trecuta cu vederea. Sfanţul colegiu al Bisericii Catolice se pronunţa acum împotriva pedepsei capitale şi şi-a înnoit autoritatea spirituală şi pu:erea prin intermediul -net demonstraţii de modes:ie şi integritate spirituala. Greşeala nu se afla în cadrul religiei înseşi, ci în interpretarea eronată a acesteia de către aceia caic nu-i înţelegeau pe deplin esenţa.

Deoarece conştiinţa umană obişnuită este orbită de însăşi natura percepţiei, ea este complet incapabila să discearnă adevărul de falsitate. In virtutea inocentei sale înnăscute, ea ponte fi uşor indusă în eroare. De asemenea, orice eroare denota ignoranţa. De fapt. nivelul conştiinţei care predomina în rindnrile umanităţii în ultimele seccle a fost prea puţin ospitalier pentru adevărul spiritual, dar acum, dat fiind că nivelul conştiinţei omenirii iu ansamblul sau se situează la valoarea 207. adevărul are un teren fertii in care se poate dezvolt».

Voinţa: înţelegere şi Comprehensiune

Voinţa este determinaţi de înţelegere şi comprehensiune care. la rândul lor, sunt influenţate de semnificaţie, care este apoi determinată ce context. Din semnificaţie şi context provine valoarea şi. prin urmare, alegerea. Voinţa cnergizeazâ eforturile de a realiza ceea ce este valorizat în virtutea semnificaţiei snle în termeni mai lumeşti, motivaţia se bazează pe dorinţe si pe

150

seducţia atracţiei. Aceste dorinţe îşi pierd forţa motivaţionala alunei cind devin surclasate de voinţă şi decizie. Astfel, voinţa eonsiituic fundamentul crcjtcrii spirituale şi al evoluţiei conştiinţei Mai degrabă de a fi respinşi de falsitate, suntem atraşi de adevăr. Evoluţia spirituală se aseamănă cu decolarea unei nave spaţiale; la început, acesteia îi este greu să învingă gravitaţia terestră, dar in cele din urma -euşeste s-o facă Intenţionalitatea care consumă energia se dtzolvfl în cele din urmă in renunţarea lipsită de efort, omui devenind astîcî recipientul conştientei ce se dezvăluie. Relevaţia ia locul descoperirii. înţelegerea se dezvăluie si devine auto revelatoare prin griţia hpsita de efort.

Presiunea interioară de a realiza conştienta spirituală c înlocuita de dorinţa de a fi mai degrabă martorii Adevărului decât căutătorii acestuia. Efortul este înlocuit de descoperirea spontana 51 lipsita de efort. Esenţa radiază progresiv prin forma carc-si pierde conturul. Atunci, chin: şi esenţa se pierde in domeniul conştientei existenţei înseşi, cu divinuateu sa aulorcvclaU.

Despre Naiurn Păcii

Pacea profundă predomină în Tăcerea care marchează sfârşitul experienţei timpului. Iluzia timpului împiedică Pacea prin faptul că ocazionează expectatia unui scnf.men: al pierderii sau antic păru. La nivelele obişnuite ale conştiinţei, această presiune a timpului şi anxietatea care o însoţeşte se găsesc în afara conştientei şi :rec neobservate. O putem compara cu oamenii care locuiesc în vecinătatea liniilor ferate si care. în cele din urmă, devin imuni şi chiar indiferenţi la zgomot. Dar. dacă aceste trenuri se opresc, ci sunt copleşiţi de liniştea puternică şi neaşteptată

Unii oameni care s-au obişnuit cu tumultul si cu zgomotul sunt deranjaţi de linişte si pace şi încearcă să se întoarcă la familiaritatea zgomotului. Mulţi oameni nu pot tolera liniştea de la ţ: rfi sau dinlr-o cameră goala Prin contrast, tăcerea Divinit:'inr este piuiund alinătoare şi dătătoare de împlinire.

.51

Page 198: Ochiul sinelui   david r. hawkins

CAPITOLUL IX

Conştienta Avansată

■ ■

Natura drumului

Drumul direct spre conştienta avansata, prin intermediul coiştiintei. transcede forma. dualitatea şi percepţia. Conţi:ctul şi eroarea provin din forma caic. de asemenea, este ş: sălaşul fonci. Puterea sălăşluieşte în cadrul domeniului celor „lipsite de fomifi". Se poate spune câ lipsa formei apare intr o măsura însemnata !a nivelul 500 a. conştiinţei. (La nivelul 600 ferma dispare în cele fără forma.) în cele din urmu. *e anngc înţelegerea

Page 199: Ochiul sinelui   david r. hawkins

faptulu: câ forma este constituită din cele lipsite de formă si că. de fapt. acestea sunt una şi icccasi. Dar, până sa survina aceasta înţelegere, forma însăşi constituie o distragere şi o întârziere, tiind recomandabil să lîc evitaţi

Evitare

a distragerilor formei

Multe dintre învăţături .e spintualc care sunt exprimate în'.r-o formă conduc în mod frecvent la ceea ce poate fi denumit în modul cel mai adecvat prin termenul de „câmpurile" astrale

ale conştiinţei care, deşi pol fi in şine seducătoare, infinite, si plScutc, nu conduc la iluminare.

Forma consolidează iluzia existenţei unui căutător afiat pe un fel de drum ce are indicatoare, borne şi chiar „ghizi spirituali'" poziţionaţi dc-n lungul acestuia.

„I'kmurilc" astrale, asemenea învăţaturilor, pot fi calibrate Exis IA planuri inferioare (iaduri), planuri inleiiiu.ili.iu

153

Page 200: Ochiul sinelui   david r. hawkins

(purgatorii) 31 planurile astrale superioare (celeste). Aticftcn Mint toate destinaţiile posibile ale sufletului sau ale corpului spiritual, Fiecare dintre aceste nivele arc piupriile sale ierarhii si proprii ..zei" - care sun: „reale" pentru locuitorii acestor planuri. Acestea pot fi încântătoare, chiar plăcute sau înspăimântătoare, dar nu înseamnă iluminare.

Kealiatca este din;oIude orice' forma 51 totuşi intrinseca în aceasta. LAsati forma sâ-şi dezvăluie adevărata natura Nu trebuie 5-0 ..:.. ,:.i;i De asemenea, trebuie să fim atenţi să nu fim prinşi in capcana acestor presupuse contrar-t sau alternative ale formei versus lipw formei, sau Totalitatăţii versus vidului, sau plinătăţii versus deşertăciunii. Acestea nu sunt altceva decât descrieri lingvistice, fără o realitate intrinseca. Nu avem de slcs intre real Si ireal, de vreme ce irealul nu exista.

Direcţia explorărilor

Căutarea arc loc progresiv „înlăuntru", pentru a descoperi sursa cunoaşterii semnificaţiei ideii de „eu". Oamenii spun, ,,mu cunosc". Dar ce faseairna nare acesi lucru? In termeni obişnuiţi. îndeamnă să fu conştient de n3tura eului si, pnn urmaic. implică conştienta propriei psihologii, propriului eu 51 a formelor acestuia.

Conştienta Sinelui este o realitate care înlocuieşte eul. In procesul descoperirii spirituale, căutam mai curând ce anume este conştient de existenţa „eului" şi nu un anumit „eu"4.

Observaţi că, atî; Dumnezeu, cât si orice referire la Divinitate este scrisă cu majuscule şi că, dintre toate pronumele posibile, numai ..eu" este scris cu majuscule (in limba engleza, „1". n /r) „Eul" individLal poate fi conştient numai de sine însuşi sau de existenţa sa, ca o consecinţe a unei Conştiente superioare. Aceasta este cahtaiea înnăscuta a „eului" divin, care constituie deopotrivă sursa $1 punctul asupra căruia se focalizează căutarea spirituala, lin este non verbala şi constituie lurwi experienţei. mărturiei şi observaţiei.

Procesul fundamental

A privi în line însuti este mai curând o atitudine decât o telmică sau o practică spirituală. Acest lucru înseamnă să părăseşti fascinaţia faţă de conţinutul minţii şi faţă de lumea pe care o reflectă aceasta Această detaşare poate fi resimţită la început ca o posibilă pierdere, ca si cum nc-am afla în faţa morţi: lumii şi a tuturor promisiunilor acesteia O asemenea moarte poate ti experimentată pasiv, dar nu este altceva decât trecerea unei iluzii. Sursa plăcerii nu a fost niciodată în exterior, ci întotdeauna înlăuntru. Lumea nu a fost niciodată cea care a tăcut posibilă plăcerea, ci numai capacitatea noaîtră de a ne bucura de ca.

Li realitate, nu de pierderea lumii ne teTiem, ci de plictiseală. insa. sentimentul plictisului trece arunci când recunoaştem faptul că e. este numai o consecinţă a asocierii noastre cu trecutul sau viitorul, astfel, cui este singurul care se poale plictisi. Eul doreşte noutatea si cs'-c complet dependent de ce se va întâmpla în „continuare". Prin urmare - în loc să experimenteze compleiivitatca absolută care poate fi găsită numai în acum - eul se dezvoltă 51 triicş;c în antxiparca satisfacţiilor Mitourc.

In apropierea frici de plictiseaţi se găseşte iluzia subsidiară că plictisul este constituit din neant Apare iluzia unui posibil vid, care pare o ameninţare. Astfel, drumul porneşte de la abandonarea iluziei singularităţii domeniului minţii/lumii, trece prin iluzia vidului/deşertăciunii şi se îndreaptă spre scopul conştientei Totalităţii, care înlocuieşte, deopotrivă, amândouă stările iluzorii anterioare. Este liniştitor să ne reamintim că toate Stările sunt iluzii şi că ie putem rraversa prin voinţă spirituală şi conştienta progresivă.

Cine purcede ia căutare?

Iluzia eului se dizolvă odată ce înlăturăm prefixul „eu" din faţa oricărei acţiuni. Ceea ce cui pretinde cS ar f: acţiunile sate nu sum deci: nişte însuşiri autoexistenfe, ale căror funcţii sunt

155

Page 201: Ochiul sinelui   david r. hawkins

automate si determinate de condiţiile locale, ncavând deloc nevoie sfl fie activate de un „cu" imaginar. Noi nu gândim. simţim sau existam in virtutea acţiunii sau deciziei unui „eu" interior şi invizibil. Gândirea şi simţirea se petrec fără sa Ic cerem- Ceea ce se găseşte în căutarea unui adevăr mai înalt nu este vreun „eu" personal, ci un aspect al conştiinţei înseşi caic se exprimă pe sine ca inspiraţie, devoţiune, dedicare, $1 perseverentă, toate acestea fiind aspecte ale voinţei spirituale Prin urmare, sursa căutărilor Sinelui este Şinele însuşi, care realizează procesele necesare io virtutea propriilor sale calităţi care suni facilitate de Gratie.

Un alt exemplu Cuiiozitatea este o calitate care exista fără a fi 3Ciivati de vr:un sine personal sau de vreo decizie. Curiozitatea, am putea spune, este o calitate independentă si impersonală a conştiinţei, universal prezenta în regnul anima!. Nu c nevoie de un „cu" pentru a fi curios. Nu exiitâ nici vreun „eu" personal care sa in decizii; prefnţarm oricărui gând, oricărei acţiuni şi oricărui sentiment cu pronumele ..cu" nu este decât o convenţie de limbaj. N'e putem referi la sfade interior personai doar ca la un terţ. In cursul evoluţiei spirituale exista stadii în care, atât mintea, cât si cornul, par a fi asemenea ..icrţi" (pentru anumite perioade de :imp) Corpul Î51 vede de treburile sale de parca ai juca într-o piesa; mintea vorbeţtc celorlalţi lipsita de un sme interior personal care sa o ghideze. Nu există vreun „autor" interior în spatele gândurilor, nici vreun „făptaş" in spatele acţiunilor, nici vreun „cautfttor" al iluminării. Atunci cănd i se imphncstc timpul, căutarea se petrece de ia sine şi apare ca o focalizare a atenţiei Toate aspectele si calităţile conştiinţei acţionează de Ia sine şi se cnergizează una pe cealaltă sub direcţia generală a voinţei.

Vtflnţa ca instrument

Natura capncioasâ a activităţilor mintii împiedică o focalizare fructuoasa pentru evoluţia spirituala. Putem iHUVino minţii noastre să facă un lucru sau altul, dar ea wi wflr/il A

încerca să ne controlăm mintea este un deziderat inutil, care seamănă cu o pisică ce aleargă în jurul cozii. A încerca să ne COntrolIm mintea e o acţiune care deja implica, pe de o parte, dualitatea „celui ce controlează" şi a „ceea ce este controlat** şi, pe de 3lta, dualitatea între conţinutul a ceea ce trebuie controlat ^i „cum" anume trebuie fncut acest lucru

Singurul spaţiu din care ne putem adresa minţii este cel al culcaţii numite voinţă. Putem localiza această /ouă ţâră prea multe dificultăţi în vreme ce gândurile, sentimentele şi imaginile trec încontinuu prin minte, voinţa este fixaiă si relativ lipsită de mişcare. Ea înclină să persiste într-un fel mai stabil şi, prin urmare, mai abordabil. într-adevăr, voinţa poate fi fixată. determinată si impasibilă, contrar minţii, care oscilceză ca un fluture nervos. Prin urmare, cel mai profitabil punct din care putem aborda mintea este obţinut prin concentrarea emanată din voinţă asupra sensului Sinelui, Voinţa este maleabilă, dar numai cu încetul şi în mod deliberai, prin intermediul reflexiei. Este un „loc" realist de la care putem începe explorarea Voinţa este mai apropiată de adevăratul Sine decât mintea obişnuită, care e influenţară de toate gândurile, credinţele, conceptele, ideile şi emoţiile sale fluctuante.

Contemplaţia

Aceasta este activitatea cea mai fructuoasă $1 mai plină ce sens 2 lucrării spirituale. Cu puiin exerciţiu, putem aimge rapacitatea de a funcţiona îi. lume numai cu întreruperi minore ale reflexiei şi contemplaţiei. Meditai.a. aşa cam este de obicei practicată, este totuşi Umilită în timp si spaţiu şi pit^upune adesea izolarea şi încetarea activităţii. Deşi contemplaţia şi reflexia par mai puîm intense, în realitate, ele înlăniră obstacolele prin influenţa lor constantă. Prin urmare, contemplaţia este un mod de .1 medita cu nimic inferior meditaţiei in sensul tradiţional consacrat al termenului.

157

Page 202: Ochiul sinelui   david r. hawkins

întărirea voinţei spirituale

Voinţa este activată si întării;1, de devoţiune şi răspunde la rândul ci cu inspiraţia eflie, prin graţie, conduce Ia iluminare. Voinţa personala se dizolvă în Voinţa Divină. Scânteia care conduce la căutarea şi investigaţia spirituală este un dar divin.

Disponibilitatea de a iniţia călătoria nu ponte fi forţată, si nici oamenii m. pot fi învinui» daca acest lucru nu s-a petrecut încă in ci. Nivelul conştiinţei lor trebuie să avanseze până în stadiul în care c asemenea intenţie ar fi deopotrivă semnificativă si atractivă. Cel inspirat va depăşi toate convenţiile obişnuite ale vieţii, sacrificând orice stă în calea ssi

Iluziile cului, deşi tenace, sunt relativ fragile atunci când suni subordonate voinţei spirituale. Hui nu este un duşman care trebuie supus, c: numai un amalgam de obiceiuri ale percepţiei. Smclc care activează voinţa spirituala este sălaşul puterii infinite, împotriva căreia castelul din cărţi de joc al eului nu poate rezista. Acest Sine este asemenea unei magnet ir.finii de puternic care are capaciîa:ea de a dizolva structura eului daca voinţ3 spirituală îsi dă consimţământul. Nimeni nu poate fi creditat pentru progresul conştientei spirituale, după cum nimeni nu poate fi învinuit dacă acest lucru nu se peirece

în lucrarea spirituală, termenii „este" sau „suni" devin înlocuiţi treptat de termenjl ..parc că'*. Acest fapr ce se petrece datorită creşterii înţelegerii până la gradui in care realizăm că percepţia nu este decât o mască ce ascunde adevărul. Până în momentul revelări; realitiţu absclule, este recomandabil să considerăm orice cunoştinţă ca fiind numai ipotetică. Această înţelegere este evidenţia;* astăzi prin folosirea frecventa a termenului „a percepe". De exemplu: persoana X a reacţionat la o ameninţare „percepută"

Apariţia acestei înţelegeri constituie o dezvoltare foarte importantă. Este prima indicaţie reală a conştientei limitelor eului şj a failibilirâţii percepţiei. Creşterea incidenţei sociale a constanţei limitelor eu ui este consolidata de o scrie de factori, Printre aceţitia trebuie amintite descoperirile recente ah." unor verdicte juridice fulse. (Acest fapt a rciesn cl.u «• nona

ISfl

examinării piuhelor AON şi ii cercetărilor îndreptate spre probitatea mintorilor. S-.i observat aşadar că» in realitate, martorii sunt foarte inconstanţi în depoziţiile lor, liind predispuşi la erori serioase.) De asemenea, psihologii au descoperit existenţa unor falsificări retroactive ale memoriei, ce implicau înlăturarea anumitor evenimente în timp şi spnţiu Astfel, societatea se luptă să deosebească adevărul de falsitate, dar până acum nu este conştientă de cum anume să realizazc cu adevărat acest lucru.

Voinţa spirituală este consolidată şi activată de iubire, devoţiune şi de disponibilitatea acestora tic a se abandona. Iubirea este lipsită de formă, fiind acea capacitate prin care devenim disponibili sfl ne abandonăm lui Dumnezeu. Calea tradiţională a sfinţilor din marile religii a fost aceea a adoraţiei, iubirii şi slujirii lui Dumnezeu, fie El nemanifesiat sau manifestat (aşa cum au fost marii învăţători divini). Dedicarea şi devotiunea profunda pot depăşi once rezistenţi şi astfel. în cele din urmă, calea inimii se va contopi cu cea a minţii sau conştiinţei

Meditaţia

Este recomandabil să iniţiem procesul meditativ de la premisa câ ..eul" este localizat în cacrul voinţei spirituale. Deoarece voinţa este fermă si neschimbătoare, ca devine locul de unec poate începe progresul. Acest progres înseamnă, de fapt, drumul, prin conştiinţă, spre conştienta transcendentă a sinelui, care este expresia lui Dumnezeu ca „cu** absolut. Ochiul Realităţii.

In realitate, cea care determina destinul sau karma c vomta spirituală. Voinţa este locul puterii sinelui ce se extinde spre minte si zona contactului direct cu Spiritul Sfânt. La nivelul voinţei, forma si cele lipsite de formă se întâlnesc. Aici, calităţile lipsite de formă a!c iubirii, recunoştinţei, devoţiunii, umilinţei, inspiraţiei si credinţei se întâlnesc cu ideile, gândurile, amintirile, conflictele, şi imaginile minţii. în cadrul voinţei spirituale. dorinţele *iu obiectivele pe care le considerăm importante simt expuse calita|flor lipsite de formă ale iubirii, iertării si devoţiunii

15*J

Page 203: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Prin intermediul umilinţei, pieii ţi iubirii putem abandona chiar şi cele mai bine ancorate sentimente negative, ci răzbunarea. ciuda sau ura.

Micul sine este dizolvat de Sine. Atitudinea vindecătoare a Sinelui pentru sine se manifestă prin compasiune; iertăm prin capacitatea de a ierta. Această disponibilitate ele a ne abandona. provenita din Graţia Ini Dumnezeu, permite putem lui Dumnezeu, ce se exprimă ca Spiritul Slarit. să ne recontextuahzeze înţelegerea si, prin acesi mijloc, să anuleze domeniul percepţiei si dualitatea sa subsidiară, care constituie sursa oricărei suferinţe. Disnluţin dualităţii constituie dftrul suprem ,»I lui Dumnezeu, pentru ca dizolvă sursa fundamentală a suferinţei Si. deopotrivă, însăşi capaciiatea de a suferi Suferinţa nu este posibilă in lumea non-dualitâţii.

Dogma

Calea către Dumnezeu, prin nor.-dua! stătea conştiinţe,, nu implică nici o dogmă sau sistem de credinţa Avem la dispoziţie suficiente informam utile, al căror adevăr poate fi verificat prin intermediul propriei noastre căutări interioare. Este crucial să progrc&lin, în special dacă suntem dedicaţi iluminării în această viată. Valoarea oricărei informaţii poaie f: calibrată toane ujor. De asemenea, vom descopen că, ori de cile ori vom calibra o inforniBiic, vom învăţa ceva in plus.

Diete, ritualuri, exerciţii, tehnici de respiraţie, maittre şi simboluri

Njcîuna dintre acestea nu sunt obligatorii. Este util să recunoaştem faptul că religiile au propriile !or programe şi limitări. Calea spirituala către iluminare este unică. Nu este deloc Mdaţi lucru cu a „practica o religie". Religiile înclina sa exagereze importanţa evenimentelor istorice f,i .1 tiMvanlur geografice unde au avut loc acestea.

Iluminarea se petrece in momentul prezent, aflându se în afara timpului, istorici sau geografiei ^arc, prin urmare, sunt irclcvantc. Teologia se ocupă de nivelul 400 al conştiinţei; iluminarea se adresează însă nivelului 600 sau nivelelor superioare acestuia.

Despre muzicii, parfumuri sau

frumuseţe arhitecturala

Acestea sunt inspiratoare si r.c ajută sa intrăm într-n dispoziţie spirituala si într-o atitudine smerită, lîlc ne ajuta, de asemenea, să nu ne mai concentram atenţia asupra con; mutului gândurilor. Frumuseţea este înălţătoare şi calibrează in marjele superioare ale nivelului 500, adică ta un nivel apropiat de perfecţiune.

Care este esenţa practicii spirituale'/

Activarea - prin intermediul inspiraţiei, dedicaţiei si dcciz.ci voinţei -a ace Io 1 aspecte ale conştiinţei care dobândesc progresiv capacitatea de a se autoactualiza De sunt consolidate de compasiune, devoţiune, umilinţă si disponibilitatea de a ac abandona iubirii necondiţionate. Percepţia se transforma apoi in vi/.iune spirituală. Această evoluţie evoca uu răspuns ajutător din nivelele superioare a!c conştiinţei, pentru că este necesară o mare putere pentru a depăs: „gravitatea" vieţii pământeşti şi obiceiurile percep:ualc ale acesteia. Actul de adoraiie constituie deopotrivă o implorare si o invitaţie ariresită ncesto; enctgii superioare, pentru a ne ajuia în strădania noastră spirituală.

Ce se poate spune despre viaţa cotidiană?

Are loc o schimbare a valorilor, de la realizările lumeşti spre împliniri spirituale ce dau culoare tuturor activităţilor. O plascn/fl în Ir-un context diferii. Obiectivul fundamental al viciii rsw

ifiO ti.i

Page 204: Ochiul sinelui   david r. hawkins

schimbat; evenimentele vieţii primesc o semniliculic dilcriiă. ea si cum ar fi plasate într-o altă dimensiune, in cvlc din urmă, concentrarea nu x mai axează asupra conţinutului trecător, ci asupra prezenţei Conştientei hsâsi. care este interioara, liniştită si lipsită de orice mişcare. Deodată, semnificaţia idei: ds „eu" se deplasează de pe conţinut pe context, care constituie „eul" universal <il Sinelui.

De ce este oare necesara „munca" în

strădania spirituală?

Ne putem gândi ia eu ca la un set de obiceiuri înrădăcinate ale gândirii ce sunt rezultatul antrenării câmpurilor energetice invizibile care domină conştiinţa umană. Ele devin consolidate pin repetiţie si prin consensul societăţii. O alta consolidare a acestora provine chiar din folosirea limbajului. A găndi inir-o limbă constituie o formă de autoprogramarc. Folosirea prefixului „cu" ca subLCCt si- pnn urmare, drept cauză implicită a oricărei acţiuni constituie cea mai grava eroare, care creaza automat o dualitate cea a >.ubiec;ului şi obiectului.

Peniru a depăşi gravitatea gândurilor si credinţelor lumeşti e necesară lucrarea de a implementa decizia voinţei spirituale pentru a ricpiugrarua conştiinţa Acest li-cni include refuzul de a accepta prezumptiiic şi afirmaţiile t'u Iu i/minţii ca pe o realitate şi deplasarea accentului asupra unei înţelegeri superioare.

Familiaritatea cu viziuni mai pline de compasiune asupra viaţii înclini să I: potenţeze; de aici sfatul spiritual trediţional de a ^ne alătura companiei sfinte" şi de a evita companionii negativi. Acest lucru potenţează discernerea progresivă a unor atitudini şi obiceiuri ale gândirii mai potrivite.

La ce folosesc rugăciunile?

Rugăciunea este un act de umilinţă. Pentru nivelele inferioare ale conştiinţei, rugăciunea este o încercare de i ..primi" ceva pentru sine sau pentru alţii, ca de exemplu o nona moţUM.

162

un loc de muncă, Viiiilccftieu dintr-o boală sau alte favoruri Speciale. Odată cu progresul pe scala conştiinţei, dispare s. DCCOStfl intenţie de a-1 controla pe Dumnezeu. iar actul rugăciunii devine o dedicare şi nu o cerere. In război, ambele tabere se roagă să învingă. Odată cu progresul conştiinţei ş:, implicit, cu schimbarea accentului de pe egoism pe altruism, calitatea rugăciunii se modifică >i ca spre dorinţa de a deveni un Servilor al Domnului şi un canal de transmitere al Voinţei Sale, fără a încerca să specificăm însă cum anume ar trebui făcut acest lucru. Mai curănd decât cerere, rugăciunea devine abandonare. Mulţi copii îşi pierd ucdhţa în Dumnezeu pentru că folosesc rugăciuni în care cer anumite lucruri st apoi sunt cezamăgiţi când rcspccivele cerinţe nu se si împlinesc.

Care este puterea vindecătoare a rugăciunii?

Tot ce înseamnă iubire provine de ta Dumnezeu Pe scala conştiinţei. Iubirea calibrează la nivelul 500 şi atunci când acest sentiment atinge perfecţiunea, intră în nivelul Iubirii Necondiţionate, ce calibrează la 5<10, care constituie in acelaşi timp nivelul vindecării. Puterea vindecătoare a rugăciunii constă în faptul că ea caută să înlocuiască negativitatea cu un câmp energetic situat la nivelul 540 sau la un nivel superior acestuia. Unele organizaţii spirituale calibrează cel puţin la nivelul 540 si, prin urmare, oferă un câmp de energie vindecătoare ce este capabilă să realizeze „miracole".

Ce anume eue un miracol?

Dacă un eveniment se petrece în afara domeniului explicabilului sau dincolo de expecîaţiile cauzalităţii lineare şi ale paradigmei newto:iiene, este numit miracol Este o eventualitate realizată prin înlăturarea impedimentelor ncgotivraii \eesl luciu ponte implica abandonarea sistemelor de credinţă lumUitv genul lui ,.cstc imposibil" sau „c ncmcriiat") fini .1 rtnti

IM

Page 205: Ochiul sinelui   david r. hawkins

vedere ale eului. Pc:itru cei ce au atira nivelele suptHiwirc ale conştiinţei, nu numi.i ca miracolul cslc un loc' comun, dar ci constituie cursul firesc al evenimentelor si devine continuu. Miracolul prov:ne din crca:ie si nu din cauzalita:e.

Principiile spirituale

Atitudinea

„Calea" progresului spiritual prin conştiinţa este, de fapi. una stmplfl. Calitatea sa principala este una u atitudinii, anume aceea de a nu privi viaţa ca pe un ioc in care putem acumula bunuri şi privilegii, ci ca pe unul în care avem ocazia de a învâ;a ceva, chiar si din cele mai mici detalii O atitudine spirituala ne va face sâ fim prietenoşi, amabili si bine intenţionaţi faţă £c tot ce înseamnă visţa Ne vom surprinde ca evitam să călcam chior peste o simpla fumief., ş» asta nu dmtr-o constrângere sau regulă religioasă, c: din conştienta superioara a valorii oricărei forme de viaţă. Vom descoperi ca toate animalele sunt de (opt nişte individuulitaţi ce răspund la o atitudine de respect si atenţie Chiar şi plantele sunt conştiente du fap:ul că le iubim st admiram.

Smerenia

Aceasta este îhcâ o atitudine, o conştientă a limitelor mintii şi aparentelor Exista o conştientă crescută a faptului că viata este filtrata prin percepţii ş, ca ceea ce se îiitâmpSâ este în primul rând ceva ce tine de atitudini $i percepui decât o realitate exterioara stautoexisteulfi.

Disponibilitatea de 3 trece cu vederea şi de a ierta

Daca vrem să devenim niste studenţi spirituali RcflMJ, vu trebui să renunţam Ia tendinţa de a ti cei ce judcCft. ci iiivuiizii, controlează, conduc şi schimbă lumea, exprim:iiw'.iM opium

IM

i îmi •». i....................... - .

despre orice. Un student spiritual serios nu mai este obligat sâ continue ac cslc activităţi. Ct dimpotrivă, sa se întoarcă spre justiţia divina. Dat fiind că mintea nu are nici o idee despre ce este de fapt realitatea, renunţarea la aceste activităţi va constitui o uşurare şi va aduce sfârşitul unei întregi serii de vinovăţii. Este, prin urmare, foarte util să renunţam la ralierea Ia tot soiul de „cauze" sentimentale ale oprimaţilor ş: victimelor. Fiecare persoana nu face altceva decât sâ-şi împlinească propriul destin; hai să permitem oricui sâ facă acest lucru. Privind cu puţină detaşare, vom observa că majoritatea oamenilor agreează melodiama propriei vieţi.

Observarea oamenilor

înfăţişarea fizică constituie o marc amăgire. Major ta tai oamenilor aia'.a ca nişte adulţi, dar nu sunt deloc adult; Din punct de vedere cmo'.ior.al. majoritatea oamenilor sunt încă nrste copii. Emoţiile si atitudinile predominante la grădiniţă si pe terenurile de joaca continuă şi în viata adultă, dur sunt ascunse sub masca unei terminologii mai pompoase. In majoritatea oamenilor se uăseste un copil care nu face decât sa iiniic comportamentul şi rulul unui adult „Copilul din imeriotul nostru", despre care auzim atăi de des, nu este deloc numai in interiorul nostru, el este de fapt foarte vizibil.

Alunei când cresc, oameni: preiau diferite identificări si copiază ceea ce consideri ci u Ii potrivit din comportamentul si stilul unui adult: cu toate acestea, cel care face aces:c lucruri este copilul şi nu adultul Prin urmare, ceea ce vedem noi în viaţa de zi cu zi sunt nişte oameni ce acţionează în baza unor programe si scenarii cu care se identifica asemenea unor copii. Copilul mic. asemenea majorităţii animalelor, dă deja dovadă de curiozitate, autocompătimire, gelozie, invidie, competitivitate, izbucniri de mânie, izbucniri emoţionaie, resentimente, ura, nvalitati, dorinţa de a fi în centrul atenţiei şi a admiraţiei, suspiciune, învinovăţirea celorlalţi, refuzul responsabilităţii, căutarea favorurilor. colectarea unor „lucruri', infatuare şt aşa mai departe. Toatenr.cs!r-:i Mini ntribute ale COp:lnlni

1f,5

Page 206: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Dacfl vom observa activităţile zilnice ale rtwjorîlflţîiadulţilor, vom înţelege ca nim:c nu s-a schimb.it cu .ulevnrnt. Aceasta înţelegere slujeşte mai cutând unei atitudini de toleranta si compasiune decâi uncia de condamnare. încăpăţânarea si opoziţia, care sunt caracteristice copilului de doi ani, continua sa domine personalitatea si la o vârstă venerabila. Ocazional - în ceea ce priveşte comportamentul lor - oamenii reuşesc să treacă de la copilărie Ia adolescenţă. Aceştia devin eternii căutători ai senzaţiilor tari si cei cc-şi pTovoacă dcstinjl, fund preocupa;j de corpul lor, de muşchi, flirturi, popularitate şj cucenri sexuale si romantice Exista o tendinţă de a deveni atrăgători, seducători. strălucitori, eroici, tragici, teatrali, dramatici st histrionici. D;n nou, ceea ce e*:e exteriorizat este o impresie a copilăriei, dar de data aceasta a unei copilării ce trece in adolescenta. Copilul din noi este naiv si impresionabil, uşor de programat şi uşor de sedus 51 de manipulat.

Curiozitatea cu privire Ia natura conştiinţei

Daca ne familiarizam cu natura conştiinţei, cile uşor să încetăm sil reacţionam fată de alţi oameni, atât exterior, cât si interior. Chiar şi în cele mai favorabile circumstanţe ale sale. viaţa omenească este foarte dificilă, Frustrări, întârzieri, pierderi de memorie, impulsuri, ştressuri ce toate felurile st formele -foaie acestea copleşesc individul Adesea, cerinţele depăşesc capacităţile si, in plus, viaţa se află sub presiunea timpului. Se va observa că oamenii suit foarte asemănător, din punct de vedere al eului lor.

Mintea este mostemtâ. Ea orc un creier condus de gene, cromozomi si un set de personalitate determinat din pune: de vedere genetic Cercetările au arătat c3 multe dintre caracteristicile majore de personalitate sunt prezente deja de io naştere.

De fapt, puţini oameni ar putea li diferiţi de cum MIIII. I: vorba de minoritatea oamenilor ce caută auioîmbuiu' IUI.-;I <uu creşterea spirituala. Acest lucru este astfel, indilcrcni ,1» fonful .-.'i

:..i.

posedăm u mart) capacitate autocritic* sau o credinţa sincera ui suntem în ivyula sau cft nutrim :deca că suntem singurii care uvem dreptate si procedăm corect Oamenii sunt foarte bine ase CORI sunt şi toate problemele sunt cauzale de 1 urnea exterioară, de egoismul si nedreptatea celorlalţi

Căutaţi să oferiţi iubire mai curând decât să primiţi

Majoritatea oamenilor cred câ iubirea este ceva pe care-t primeşti, că este o emoţie, că trebuie s-o meriţi si ca, cu cât cai moi mult, cu atât vei avea mai puiin. Adevărul este ca tucrunlc stau exact invers. A iubi este o atitudine care transformă experienţa noastră cu plivire la lume. Devenim recunoscători pentru ceea ce avem si nu îngâmfaţi. Ne exprimam iubirea atunci când recunoaştem meritele celorlalţi si contribuţia lor la viata si confortul nostru lubuea nu este o emoţie, ci un fel de a fi şi de a ne raport la lume

t;vita|i si va creaţi duşmani

Oamenii cad în capcana de a dori să fie chit sau de a se răzbuna. Ei îşi creaza duşmani st animozităţi Acestea împiedică o viaţa paşnică. Nimeni nu are nevoie de duşmani. Ei se pot răzbuna în moduri r.ebă.miie, aducând as:fel consecinţe nefericite Nici un conflict nu este câştigat: ei persistă în ura celui care pierde.

Cea mai rnarc parte a violenţei domestice constituie un răspuns fizic la o provocare verbală Cv. toate acestea, în cadnil societăţii noastre, victimele iau rar asupra lor responsabilitatea provocării, tentaţiei sau proferării infinitei.

A accepta întotdeauna responsabilitatea pentru tot ce se întâmplă şi a evita sâ devii o victimă - iotă o atitudine ce serveşte progresului spit'imal Dinti-un purici de vedere superior, nu exista Victime. Nimic din ce există în lumea aparenţelor nu arc puterea de a cni/:i ceva.

167

Page 207: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Alegeţi roluri si viziuni binevoitoare asupra t felii

Poziţiile dure nu conduc la creştere spirituală. Chiui si în cazul în care sun: „corecte" sau „justificate", im căutător spiritual nu si Ie poate permite. Trebuie sa renunţăm la luxul răzbunări; sau ia sentimentul de mulţnmue ci „s-a făcut dreptate" arunci când un presupus criminal este executat. Nu putem viola principi: spirituale esenţiale îărâ sa plătim nici un pret. Căutătorul spiritual vede dincolo de iluzie şi, prin urmare, renunţă la rolul de judecător sau de jurat. Nimeni nu scapă complet nepedepsit, aşa cum protestează indignaţi oamenii.

Prin intermediul kmcsiulogici, putem afirma ca nici o fărâmă de univers nu este pierdută; în mod literal, fiecare fi: de păr este numărat, fiecare vrabie căzută este observată Torui este înregistrat pentru totdeauna in câmpul conştiinţei.

Renunţaţi la vinovăţie

Vinovăţia este o hcercare de a tranzacţiona salvarea, de u-1 manipula pe Dumnezeu şi de A obţine iertarea prin suferinţă. Aceste atitudini provin din interpretarea grcţiîn conform căreia Dumnezeu este un mare razbunăior care uzează de pedepse. Noi crcdeir că vom potoh mânia $a justificată prin durerea, suferinţa si penitenta noastră în realittte, există o singură „penitenţă" adecvată penim greşelile noastre - s> accasia este schimbarea. In loc să condnm;:ăin ceea ec csle negativ, să alegem teca ce este pozitiv.

A progresa ai a face schimbări cere mai mult efort decât & fe simţi vinovat, dar esle un răspuns mult mai potrivir Observăm, privind scala conştiinţei, ca vinovăţia este plasată in jcsul acesteia, în timp ce Du.nnczcu se udă în vârf. în consecinţă, a ne complace în vinovăţie - situându-ne astfel la baza scării conştiinţei - nu e nicicum o atitudine care ne va duce în vârf-

Smcrcnia înseamnă să înţelegem faptul ca propria noastrăviată este o evoluţie a conştiinţei spirituale. învăţăm din yrcseli..Parca o idee bună pe nimici" - iată probabil ciiitiiu ivi iti ii "Mpentru a corecta orice comportament din Înecul I' > ■".<■

I6B

lârziii, in retrospectivă, recontextualizarn şi respectivul comportament ni se pure o greşeală. Totuşi, daca alţi oameni sunt inocenţi intrinsec, per.iru că aceasta este natura conştiinţei, atunci aşa este şi şinele căutătorului spiritual.

Pe lângă renunţarea la vinovăţie este foarte util, de asemenea, să renunţăm !a ideta că păcatul arc o realitate Eroarea este coiigibilă, păcatul cs:e o greşeală icrtabilă O mare pane cin ceea ce oamenii numesc păcat este doar un ataşament pentru cevs, o manifestare emoţională a copilului din noi. Cel care minte, fură, înşeală, loveşte si porecleşte alţi oameni nu este altcineva decât copilul. Prin urmare, păcatul nu este altceva decât iinaturitate şi ignorarea adevăratei naturi a conştiinţei.

Odată ce valorile spirituale le înlocuiesc pe cele lumeşti, tentaţiile

se diminuează şi eroarea e mai puţin probabi: să se întâmple.

Disponibilitatea

Aceasta este piatra de temelie a oricărui progres spiritual şi. de asemenea, a succesului în iumc. înseamnă să abandonăm orice rezistentă si să ne implicăm intr-un procent de lOOVc Neplăcerea este o consecinţa n rezistenţei şi, atunci când rezistenţa c depăşită, ea este înlocuită de sentimcntc.e puterii, încrederi si bucuriei.

In orice încercare, exişti un punn al regenţei care devine un blocaj. Atunci când acesta este depăşit, strădania devine lipsită de efort. Atleţii ajung adesea ia această descoperire si Iu fel fac şi cei ce practică o muncă fizică. Există o eliberare bruscă şi neaşteptată a unei energii imense, o intrare într-o stare aproape iluminată, plină de pace şt lir.iste, in care totul se desfăşoară de la sine. O balerină extenuată sau ur muncilor islovit sunt mai aproape de a-1 descoperi pe Dumnezeu decât cred. Conştienta prezente: lui Dumnezeu este precedată de abandonare.

In f.loaofia Zen se spune că raiul şi iadul sunt despărţite de un singur milimetru. Adesea, in abisul disperării, se întâmplă ca cui sase îndepărteze. Astfel, orice criză poate fi transformată înti-o opui imiiiiik- pentru descoperirea spirituală,

!(»•»

Page 208: Ochiul sinelui   david r. hawkins

înţelegeţi că „adevărul" (h-phule di- conltwi

Adevărul este relativ si nu absolut. Orice adevăr îşi păstrează calitatea de adevăr numai în cadrul unui anumit nivel a) conştiinţei. De exemplu, este recomandabil sâ iertăm dar, mai târziu, ajungem Ui uta stadiu unde înţelegem ca nu e nimic de iertat. Nu exista* un „altul" caff trebuie iertat. Eu! fiecăruia dintre noi este la fel de ireal Percepţia nu este o realitate.

Non-atasarea

Aceasta este o atitudine de retragere din faţa încurcăturilor emoţionale din afacerile lumeşti Ea conduce la liniştea si pacea minţii Este sprijinită prin refuzul seducţiei emoţionale exercitate de problemele şi supărările altor oameni Implică, de asemenea. o disponibilitate de a permite lumii să-şi rezolve problemele si sâ-si împlinească destinul. Implicarea reactivă şi intervenţia ar trebui lăsa'ă pe teama oamenilor ce au o chemare diferită.

O „persoană bună" este un luciu, iluminarea este insă altceva Noi suntem responsabili pentru efortul nostiu şi nu pentru rezultarul acest.iia. ca;e ţine de Dumnezeu si ce univers

\'on-ataşarea nu este insă aceiaşi lucru cu :ndjferen;a, respingerea sau detaşarea. Neînţelegerea conform căreia se presupune că este necesară u cultivare a detaşării conduce adesea la platitudine sau apaiic. Prin contrast, non-ataşarea permite o deplină participare la viaţă, îara a încerca, însă, să controlăm rezultatele acesteia.

Acceptare*

Acceptarea este marea vindecătoare a disputelor, conflictelor 31 supărărilor. Ea corectează, de asemenea. dezechilibrele majore ale percepţie; si înlătură dominaţia sentimentelor negative. Totul serveşte unui scop. Smerenia înseamnă că recunoaştem şi acceptăm faptul efl mi Iftwii Infcltfgti

170

lonte evenimentele fi întâmplările. Acceptarea nu înseamnă pasivitate! ci non-poziţionalitate. Dezvoltarea unui cu spiritual poale fi evitata prin înţelegerea faptului că progresul spiritual este rezultatul graţiei divine şi nu al strădaniilor noastre personale.

Evitaţi falşii guru

Acest lucru nu poate fi ignorat niciodată. Iniţiatul spiritual naiv este atras cu usunnţă în capcană de reputaţia unor persoane spirirualc sau de cansma celor ce au mulţi adepţi. In lipso conştientei spirituale din stările avansate ale conştiinţei, căutătorul spiritual nu are nici un mijloc de gliidarc şi astfel. popularitatea unor pretinşi iniţiaţi îi poate întuneca judeeata.

Oc fapt. in acest momert al istorici jmane. nu există mei măcar un singur instrumeiv. pe care să ne putem baza cu adevărul. Cu excepţia testăm kincsiologicc. care redă cu acuratele adevăratele calibriri ale nivelului conştiinţei unui învăţător, unei organizaţii sau ale unei învăţături. Naivii suni impresionaţi de pretenţiile unora că ar poseda puieri supranaturale şi trăsături paranormale, de titulaturile şi haineleieşite din comun.

Emblema adevăraţilor învăţător, este smerenia, simplitatea. iubirea, compasiunea şi pacea Nu exista nici o obligaţie financiara in schimbul transmiterii adevărului de vreme ce - la acest nivel • banii, puterea SEU acumulările materiale nu mai au nici o importanţa.

Pentru adevăratul învăţător este irelevam dacă oamenii devin adepţii săi sau se alătură unui alt trup sau organizaţii spirituale. Toţi sunt compiet liberi să părăsească grupul spiritual. Se evită dezvoltarea oricărui cult al personalităţii. V\y adevărat învăţător nu are nici o dorinţă de n-i cnntntki nv ceilalţi -n. prin urmare, n:ci vreo aplecare apte eoctcilic wiu |VIMI;ISHIIH-adevărat învăţător va inua.i m afâi nsu |HIIHI .1 i i . m. n i . i ,învăţătura Sa cu torta, dit OÎIKI efl ca .1 Uri ţ<......< > •••......1Prin urmare, adevăratul învăţatul 1 it< 11. .....................spirit. El se adresează" întregii oineilUt

i'i

Page 209: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Evitaţi învăţaturile false

De cele mai multe ori este recomandabil să recurgem la metoda kincsiologică pentru a tria cănile dintr-o bibliotecă spirituală. Puneţi cărţile care induc slăbirea tonusului muscular într-o parte şi pe cele care vă întăresc in alta. Este un procedeu deosebii de instructiv.

Este foarte important să ne reamintim că gradul de conştientă ai căutătorului şi capacitatea acestuia de a deosebi adevărul de falsitate confirme un fapt impeisonal. Evitaţi-lc pe cele atractive, dor relevante. Există nenumărate domenii si universuri astrale, fiecare cu proprii săi învăţător;, maeştri. ierarhii spirituale ţi sisteme de credinţă. Multe sun: foarte stranii. Credulii pot fi cu uşurinţă prinşi în capcana acestor doctrine fascinante şi esoterice: cu toate acestea, căutătorul iluminării îsi va mminti că stsdiul ultim nu poate fi atins prin intermediul nivelelor forme:.

Mulţi oameni cred că ar trebui sa se implice în strădania spirituală, dar sunt intimidaţi de toată panoplia de ritualuri, cerinţe, sacrific::, obligai», scrieri complicate, dogme $i contribuţii bâneşti - toaie acestea parânduli-se a fi prea complicate. Unele grupuri spirituale insişti chiar ca aplicantul să fie „iniţiat" si să treacă prin ceremonii stranii sau să semneze angajamente şi coniraetc. Aceste grupuri au ceremonii cu asistenţa obligatorie, cursuri de pregătire $i multe taxe. în realitate, nu există nimic căruia să ne alăturăm, nimic de făcut sau de studiai. Nu exista reguli, reglementari sau pretenţii; nu există mcî ritualuri sau stiluri vestimentare strani:. nu sunt necesare nici exerciţii de respiraţie sau podiţii ciudate.

Multe grupuri new-age sună mai punn pretenţios, dar se bazează pe surse greşite de informaţii. Exista» si In cazul acestora, un accent asupra stilurilor vestimentare stranii, dietelor ciudate, purtării a tot felul de lanţişoarc şi simboluri, asupra cărţilor de ghicit, mediumilor, incantaţiilor şi mantre.or. E foarte bine să ne ferim 31 să evităm orice manipulare a energici, câmpurilor de iuminâ, viziunilor mistice, culorilor, nu 11 icrelor mistice, semnelor, şi a „învăţăturilor secrete străvechi" Unele

fiului iim.iiviu.iir iv -n igfi anumite instrucţiuni speciale primite dc la Dumnezeu, uAUoproclttnâlKhi-se profeţi si vizionari. Putem vedea lesne adevărul tuturor acestora, recurgând la un simplu test

Uncsiologic.Toate aceste distrageri se bazează pe forma si pe neobişnuit

întregul domeniu pretins spiritual ia aerul unei atmosfere de carnaval, cu referiri la nave spaţiale, OZN-uri, extraterestri şi profeţii cu privire la ziua judecăţii de apoi Toate aceste aspecte sunt în med eronat etichetate ca spirituale şi induc tendinţa de a Ic si considera astfel. Putem ft uşor induşi in eroare de acest circ astral pe carc-l credem „spiritual". întreaga comunitate new-age devne îndrăgostiţi de un nesfârşit alai (^"maeştri" si figuri legendare, majoritatea cărora, insă, :i-ar reuşi si treacă testul kinesiotogic Cercetările au arătat că aceste persoane au renunţat la integritatea lot- spirituală de dragul grandorii şi al puterii.

172 173

Page 210: Ochiul sinelui   david r. hawkins

CAPITOLUL X

Despre natura lui Dumnezeu

Introducere

Deşi poate părea c\ punem carul înaintea boilor, aspirantului spiritual îi este de folos să ştie câte ceva despre destinaţia sa. pcntiuacuiasa fie irdus în eroare. Adesea, eroarea este agresiva si se răspândeşte cu repeziciune în rândul maselor de oair.cn: care, pe lângă faptul ca urmează concepte eronate, le si propSvăduiesc mai departe, abătând si pe ilţn de la drumul cel drept.

A-l cunoaşte pe Dumnezeu pnn intermediul experienţei directe mi este o situaţie întâlnită prea des. Iluminarea este un proces ex:rcm de rar - în cifjc statistice, se poate spune că o atinge un singur om din zece milioane. Adevăraţii învăţători sunt puiini, dar lumea nhundâ de ipocriţi si pretinşi iniţiali. Dacă masele ar fi conduse în direcţia corectă. sfinţenia si iluminarea ir constitui locuri comune. Dar nu sunt. Budriha a spus „Nu purtjti pe nimeni deasupra propr.ei voastre judecăţi. Urmaţi numai învăţăturile adevărate". Calea adevărată este simplă şi Cireclă.

Calităţile divin ităfii

Aceste informaţii sunt importante mai mult pentru a »c înţelege ceea ce nu este Dumnezeu. în forma nrinţelegerilor si distorsiunilor la care c supus adevărul (du*, cauza greşitelor leccptitHii ale cului si a proiectării percepţiilor aniropoir.orficc ale acestuia), multe religii nu fac decât să ne arate tocmai ceea ce

i7:.

Page 211: Ochiul sinelui   david r. hawkins

nu esie Dumnezeu, A Sti imT-*dcvfiJ ce CUC Dumnezeu şi u Iivcfl la dispoziţie un insirument care sS ponta calibra nivelele de adevăr înseamnă a Ti Ioane bine pregătit pentru ceea ce, uneoii-poate fi o călătorie sau un proces dificil.

Dumnezeii este prezent pretutindeni, inclusiv aici $1 acum Dumnezeu nu se afla in alta parte (cum ar fi un rai indepa;t:ii si distant), nici in viitor, pentru a putea fi atins numai arunci când -ji daca - mergem in ecrun. Astfel, Prezenta lui Dumnezeu este -în orice moment - la dispoziţia oricui. A înţelege acest lutru e un aspect ce ţine de conştienta Se spune ci, ţâră ajutorul unui guru. niântuiioi sau avatar, aceasta conştienta este puţin probabil să survină in timp.il vicii" majorităţii oamenilor, ceea ce poate fi adevărat.

Dumnezeu este dincnlo de percepţie, dualitate si poziţionalita'c; Dumnezeu este unul 51 unic, nu are pani. Dumnezeu este mai presus de toate contrariile (de genul binelui/râului sau câştigului/pierderii). Asemeni Soarelui, Dumnezeu străluceşte în mod egal pentru toaiă lumea. Iubirea lui Durnnezea nu c rezervata celor căliva pultni. Si. deşi numai puţini eNpenrnentcază în mod diiecl iubirea Lui, ea străluceşte prin iubirea pe care o experimentăm alături de ceilalţi, inclusiv alaiuri de natură sau de animalele noastre preferate. Gradul la csre experimentăm prezenţa lui Du:iinezeu variază de la o persoana la alta. în funcţie de nivelul conştientei fiecăruia.

Prczcnca lui Dumnezeu constituie chintesenţa păcii, liniştii si iubirii profunde. fclstc copleşitoare prin profunzimea sa. iiste total învăluitoare, iar iubirea Sa este atât de putemeâ, încât dizolvă orice ..non-iubire"' păstrată încă de cui rezid.iai

Asemenea vidului, care este netulburat de conţinutul său sau apei ce nu e afectată nicicum de peştii care înoată prin ca. mmlea lui Dumnezeu este dincolo de orice forma Şi, ademeni spaţiului, ca este în mod egal prezentă în toate obiectele.

Ceea ce este omnipotent, omniscient şi omniprezent nu poate fi vulneram' la ameninţări sau la suferinţe emoţionale ast-fel, Dumnezeu nu c defel înclinat spre răzbunare, yclo/it- uni. violentă, vanitate, egoism sau vreo nevoie ifc .»lnl.in> . ui ■ «<m-pljmente. Beneficiarul adoraţiei este cel ■?!»• . t-... .. .ic

I ><ivi«l K, M:i*'Mn\ - i'tmut Miiciut

Dumnezeu caic toiul si absnlui complet şi nu urc nici un fel de nevoi sau duiinţc.Dumnczeu mi e nici nefericit, nici supărat daca n-am auzit niciodată de el sau daca nu credem în el.

Multe dintre descrierile vechi ale tui Dumnezeu sun; reprobahilc, nefiind în realitate altceva decât plăsmuiri nle proiecţiilor de teamă si vinovăţie ale omului. Primitivii credeau că orice furtuna însemna că Dumnezeu c mânios si ca irebute să facă sacrificii pentru a-l calma. De asemenea, erupţiile vulcanilor erau puse pe seama mâniei lui Dumnezeu. Eui pretinde explicaţii şi caută „cauzele". Prin urmare. Dumnezeu fusese redus la „cauza" evenimentelor terestre ce generau teamă (cum erau, ce exempiu, cutremurele, foametea, inundaţiile, ciuma, furtunile, seceta sau bolile). Dumnezeu era considerat marele răzbunător, dar şi marele răsplăiitur. Aşa au apăru; numeroşii zei, cu toate descrierile lor atât de diferite dm tradiţiile culturilor dtn cadrul cărora au provenit aceste mituri. (Dezastre naturale s-nu petrecut încă înainte ca omenirea să apară pe planeta).

Dumnezeul străvechi este o proiecţie a cncigiilor eu!ui asociate în mod tradiţional cu chakra splinei. Zeii splinei constituie într-adevăr nişte concepţii foarte greşite, fiind responsabil:, de asemenea, pentru faptul ea multe religii străvechi - supuse fiind testării kinesiclogice - generează slăbirea tonusului muscular al subiecţilor. Aceşti zei străvechi constituie reprezentări demonice ale fricii, urii. invidiei, geloziei şi rtzbunarii. Cu toate acestea, teama de ..mânia justificată" a lui Dumnezeu a rămas până in ziua de azi un sentiment larg răspândit

Pe de o parte. am putea observa faptul că ideea de justificare nu este decât o vanitate arbitrată a pozuionalitâţii, iar pe de alta, că un Dumnezeu atotprczew şi atotputernic or putea cu greu fi supus unei limitări emoţionale ca mânia.

Dumnezeu nu e vătămat de faptele noastre rele şi, pr.n urmare, ntci nu e încercat de vreo dorinţa de răzbunare. Cu toate acestea, imaginea unui Dumnezeu crud. represiv si care recurge adesea l.i pedepse este foarte greu de cudicjt din gândire.) mxis'.ni. Dumnezeu este învinuit penu-u :ot ceea ce. în rcftlft&lc. n.i eetu altceva decât un produs al oului înseşi. Eul ni nu

176177

Page 212: Ochiul sinelui   david r. hawkins

altcineva - constituie sursa vinovăţiei, pociiuliu, suferinţei. condamnării $i inventării tuturor internelor, însă. cu] caulfl sii SC salveze, transferând toatfl vinovăţia asupra Iui Dumnezeu !>i ftce acest lucru transformându-l pe Dumnezeu in conuan-jl său. Zei: vechilor religii suni adcvăiaţi demon;, în realitate. Dumnezeu n-ar putea fi manipulat taft-O asemenea măsura încât sa dcviiiA Un criminal sau o victima. Dumnezeu nu e co-dependent si nici nevrotic şi nu suferi nici de grandomanie, nici de psihoza parono;dă.

Ceea ce este atotştiutor si aloiprc/cnt înregistrează totul. Conştiinţa detectează" si înregistrează lastantitneu fiecare eveniment, gind, sim;ămont şi întâmplare si, astfel, $!ie toiul. pentru totdeauna Putem verifica printr-un simplu test kinesiolagic câ fiecare fir de pâr este cu adevărat numărat, ohservaî şi clasificat de către Con$tunta Inrlnita însăşi. Aceasta condiţie este impersonala1 şi automata si are !oc graţie calităţilor înnăscute ale conştientei. Dunwrzeu nu are o miza personala în toate acestea st nici nu reacţionează. Dumnezeu nu se supară şî nic: nu e ofensai de Secare impertinenta sau lipsa a bunului gust de care dâm atât de des dovadă. Mila si iertarea infinita a Iui Dumnezeu c dincolo de onec concepţie, fiind total ueimphcata in trivialitatea evenimentelor lumeşti, Dumnezeu nu este jumătatea unei dualităţi. în infinitate nu există vreun ..râu" Ia care să se reacţioneze. Dumnezeu nu e nic: sariic. mei crud. El nu poate fi lezat si. prin urmare, nu c încercat de nici un fel de dorinţa de răzbunare.

Experienţa lui Dumnezeu e inaccesibilă culm, cme e limitai de pcicepiii şi se ocupfi de concepte, sentimente $'\ formă. Fiind non-matchal. Dumnezeu este ncdeteclabil de raze-e X. specirometre sau pelicula fotografică, contoare Geiger, detectoare de meolc sau detectoare eu ultraviolete sau infrarvsu (care constituie instrumentele predilecte ale investigatorilor paranormali aflaţi în căutarea .^pintufui").

Iubirea Iui Dumnezeu este necondiţionată. Ea nu esrc nici arbitrară, nici efemeră, nici rezervată unui număr anume de drepţi care o merita. De aftlel, înţelegerea adecvată a faptului ca Dumnezeu este mbiic înlătură toate aceste noţiuni şi credinţe. Dumncvu nu ia decizii, nu are nevoie de ştiri sau de rapoarte fâvnritlnle pentru ;'

178

funcţiona < i-ea ca CMC unupL-t şi lotul o loialitate a iubirii nu are vreo capacitate do fi înccla ^ lic ceea ce csic.

Prin analogie, S-ET putea spune câ spaţiul nu poate decide să devină brusc non-spaţiu. fotul este complet identic cu esenţa propriei sale existente. Iubirea nu se poate transforma în non-iubire, nici Dumnezeu nu poate deveni non-Dunviczcu mai mult decât poate o girală sa devină o non-girafa.

Dumnezeu nu este met un ccpil tulburat, nici un părinte. El nici nu citeşte şiinle. nici nu-i pedepseşte pe cei neascultători. int i-un univers care - pnn natura sa - c just si outoechilibrat, nici o judecată arbitrara nu este necesara. Fiecare entitate experimentează consecinţele propriilor sale acţiuni, alegeri. dorinţe şi sisteme de credinţă. Ceea ce este complet liniştit. paşnic şi plin de iubire respinge automat ceea ce c neiubiior. zgomotos si împotriva picii. Eul expenmcntează aceste stări negative în forum infernului. Pnn urmare, infernul se vădeşte I fi o creaţie a culm.

Toate acţiunile, evenimentele, gândurile, ideile, conceptele şi deciziile sunt acompaniate de un câmp energetic ce poate fi calibrat. Astfel, pnn propriile sale acţiuni, cui se aduce la propriul sau nivel din marea conştiinţei. Asemeni forţei arhimedice, calitatea impersonală a marii conştiinţei determină în mod automat nivelul !a care se ndicâ, respectiv se scufundă cineva. Făptui cft un lucru csie ceea ce este constituie însâsi natura universulu; Explicaţia In care recurge atât cui. cât şi percepţia. pentru a descrie rezultatul automat al acţiunii csie numita .judecata", ceea ce constituie o iluzie, exact aşa cum explicarea evenimentelor ce se petice în lumea materială este atribuită „cauzalităţii".

Dumnezeu nu e limitai de concepte, idei, gânduri sau limbi. Graţie omniprezenţei sale, Dumnezeu include Tot Ceea Ce Este, inclusiv gândirea omului, deşi nu se implica direct în aceasta. Dumnezeu nu se adresează nimănui. O voce tunătoare din ceruri este. in cel mai bun caz, o urerpretare a mici experienţe interioare proicctntt în lumea fizică. Sunetul este o vibraţie fizica. Dumnezeu este atotprezent în cadrul celui fizice. Ccc;i ec este la .1 U' i in. i nu manipulează unde sonore.

179

Page 213: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Fiinţele iluminate nu relatează nici o experienţă în care Dumnezeu le-ar fi vorbit sau Ii s-or fi adresai verbul. Acesl lupt ar presupune o dualitate - a lui Dumnezeu VCîSUS persoana căreia îi vorbeşte Dumnezeu. în realitate. Şinele, Dumnezeu şi Totalitatea 5unt una. Nu există nici o separaţie între cel care vorbeşte si cel câiuiu i se vorbeşte. Misticii „intra pe aceeaşi frecvenţa" cu Dumnezeu prin intermediul unei cunoaşteri nerestite. Mesajele presupuse a proveni de la Dumnezeu sunt de fapt de la eu! spiritual care, devenind disociat, se proiectează ca 0 realitate ..diferită" De cele mai multe ori, vocile divinităţii nu »um altceva decât halucinaţii. Ocazional, ele sunt datorate cntiifltilcir astrale, dintre care unele îşi arogă atribute divine.

Prezenta Inrinirâ nu are nici o intenţie, deoarece - repetăm încă o data - într-un atare ca? ar trebui sa existe o dualitate între cel ce intenţionează şi direcţia intenţiei sale. Toate aceste idei nu reprezintă decât conceptualizări bazate pe dualitatea peicepliei.

Dumnezeu este nondualist, total si complet. Unicitate şi Unitate. Interpretările greşite referitoare la Dumnezeu provin din faptul că cui se ocupa de percepţie si ce forma. De asemenea. acelaşi eu indcntificfl - tot în mod eronat - Forţa cu Puterea.

Puterea este analoagă" unui eflirp gravitaţional sau magnetic, în cadrul căruia tot ceea ce se petrece constituie consecinţa implacabilă si automată a naturii câmpului însuşi. Câmpul nu „alcee" să atragă nimic şi nici nu orc reguli diferite pentru obiecte diferite. Câmpul reprezintă egalitatea totală. în mod asemănător. într-un dlmp spiritual de putere, lut ceea ce există este atras şi mtîuentat în virtutea propriei sale constituţii sau „greutăţi" spirituale, vibraţiei sau câmpului de atracţie.

Unele entităţi sau curi personale iunt respinse de un cltttp pozitiv. Mulţi oameni sunt in mod sincer ..izgoniţi" de onec este iubitor, spiritual sau binevoitor. O marc parte a oamenilor urSşte cu adevărat liniştea si pacea; acestea ii inebunesc de-a dreptul. Oare nu constituie izokrea şi tăcerea pedeapsa suprcii'-â?

Se pare câ la nivehi! 200 al conştiinţei arc Ioc o ichîmuflre de polaritate. E ca $i cum de la nivelul 200 în sus enthotea este încărcata pozitiv. în vreme ce sub nivelul 200 c înefirvinn negativ. Se poate vedea foarte clar în societate e;i aceia Ciiiv înclina spre

:;:<i

CriminalKaic suni nimşi de necnttia ţi de alţii de acelaşi soi. în vreme ce uccia care aleg pacea si iubirea sunt atraşi de oamenii cu acelaşi înclinaţii.

Principiile care sunt evidente şi atractive peste nivelul 200 pot deveni nişte absurdităţi respingătoare în nivelele inferioare acestuia (fiind odesea chiar ridiculizate). Societăţile a căror putere derivă din păstrarea unui nivel de conştiinţă toane scăzut in rândurile cetăţenilor (cum ar fi. pentru a da un exemplu din istona recaniă. societatea Cambodaiei). iau chiar poziţii politice oficiale împotriva iubim sau a expicsiilor acesteia.

Prin contrast, o persoanf; motivată din punct de vedere spir-itual va considera pacea şi iubirea drept cele mai importante oportunităţi. Dumnezeu se allă în vârful scalei conştiinţei şi nu Ea baza acesteia - iată un fapt care. deşi pare a fi absurd ce simplu ţi de evident, pentru cea ma: mare parte a omenirii constituie, din nefericire, o necunoscuta. De asemenea, un fapt evident pentru cei avansat: din pune. de vedere spiritual (dar nu si pentru merea masă a oamenilor), c acela câ puterea şi creaţia radiază de sus în jos si nu invers. Puterea creaţiei îi aparţine mina: lui Dumnezeu. Lumea fizică nu posedă puterea creaţiei sau a cauzalităţii; astfel. este imposibilă începerea erecţiei de la forma şi materialitate si. trecând prin viaţă, să a;ungâ în cele dm urmă la non-formft. Oamenii nu sunt „co-auton" alături de Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie de ajutor. Şi. in definitiv, ce anume ar putea să creeze o fiinţă umană? Dumnezeu c dincolo de orice foimfl.Oamenii obişnuiţi gândesc in termenii formei De ce ar li interesat de jocurile lumeşli ceea ce e omnipotent, omniprezent $i lipsit de formă? Nu există nimie care sa aibă nevoie să fie creat. Efectele prezentei lui Dumnezeu emană dm Esenţa Divmâ însăşi. Neexistând, în realitate, nici întâmplări, nici evenimente, nu există nici nevoia vreunei corecţii sau intervenţii.

inue Dumnezeu şi om există o ierarhic de nivele energetice spirituale şi câmpuri de putere graduală. Acestea sunt intuite şi ne referim la ele ca la Duhul Sfănt, şinele superior, Gropa Iui Dumnezeu, îngerii, arhangelii 31 cerurile. Nivelele de conştiinţa situau in ierarhia spirituala U valoarea 1000 si chiar peste aceasta. rcpre/miit o putere dincolo de capacitatea imaginaţiei umane.

1(11

Page 214: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Atingerea unui arhanghel eslc ai;it du puternică «i devastatoare. încât cui este ca paralizat, fiind rediu la Iflccrc. Această puiere este absolută 31 toialfi. (Puterea unui arhanghel calibrează la un nivel de ordinul milioanelor) Dacă viaţa continuă în îbnr.a conului fizic, poate dura ani pentru a puica funcţiona din nou în termeni lumeşti.

Mai mult. fiecare existenta constituie o consecinţa a Prezenţei si fiecăreia îi este data capacitatea de a-si implim destinul. Puterea de a atinge cxperien;a iluminării (şi de a-i supravieţui) este oferita de Duhul Sfânt. în forma energie: ce ajuta împlinirii destinului. $i tot prin intermediul Duhului Sfânt revenim la starea de a ne folosi capacităţile (deşi acestea, in urma experienţei amintite, sunt schimbate pentru totdeauna). Mulţi am, mei măcar nu se poate vorbi despre această „experienţa" Nu exista nimeni care să o relateze si nimic de raportat. Nu exista vorbitor si nimeni care sâ decidă să vorbească. Viaţa c direcţională M propulsata de Prezenţă. Iluzia unei voinţe independente 51 personale a dispărut pentru totdeauna. Probabil că acţiunile ulterioare sunt consecinţele sau implicaţiile iutei convenţii sau unei angajări anterioare. Totul se petrece de la sine. Viata se auto rea Uzează şi îndeplineşte de la sine. Nu există vreun sine personal care să fecă ceva; nu există vreun gânditor care să gândească, vreun actor care sa acţioneze şi nici vreun factor de decizie care să decdă Toate verbele, adjectivele 51 pronumele devin lipsite de semnificaţie.

Realitatea lui Dumnezeu

Dumnezeu nu provoacă inundaţii, conflagraţii, cutremure. erupţii vulcanice, furtuni, fulgere sau averse de ploaie. Acestea nu reprezintă decât efecte impersonale ale condiţiilor existente în taurul lumii fizice si a universului acesteia. Dumnezeu nu-şi iese din fire şi nici nu nimiceşte oraşe, civilizaţii, cetăţi sau grupuri etnice. Toate aceste lucniri s-au întâmplat pe planetă încă înainte de a existn societăţi. Dumnezeu nu se implică in conflictele umane, în luptele politice si religioase sau In tlc/iuiuirc.

182

Dumnezeu ni uiv nici un interes pentru câmpurile de lupia El nu nre duşmani ce trebuie nimiciţi.

Necredincioşi, credincioşi şi alte catalogări de ncesi tip. nu reprezintă decât poziţionalităt; ale eului uman. Chiar $i oamenii sensibili sunt dincolo de asemenea micimi ale minţii si sie judecăţilor acesteia. Dumnezeu r.n c interesat dcioc de credinţa noastră în „El"; cu toate acestea, consecinţele vor fi foarte diferite, în funcţie de atitudinea noastră cu privire la acest subiect.

Iubirea gravitează spre ceruri în vreme ce ura e sortită sâ se scufunde. în direcţia opusă. Dumnezeirea nu respinge niciuna dintre acestea. Ce se aseamănă se adună: iubirea c atrasă de iubire. Dumnezeu nu întreprinde nici o ficţiune împotriva niir.ânui şi împotriva a nimic. Unele suflete sun: atrase de lumina, altele de întuneric. Selecţia aceasta provine însă din cadrul eului >i nu c impusă din afară.

Dumnezeu e dincolo deforma

Este important să recunoaştem faptul că ceea ce eslc dincolo de formă nu pouie fi atins sau manipulat din lumea formei. Priu umarc. unplicurca în practici csotcricc sau oculte constituie u capcană şi o întârziere. Aceste practici îi conduc pe entuziaşti si prozelitiţi la planuri astrale Nu există nici o putere în modelele geometrice, icoane, picturi, stătu: sau incantaţii. Orice valoare reală decurge pnn intenţie, dedicaţie, credinţă, si implicare a credinciosului. Lumea e plină de naivi (dar bine intenţionaţi) recitatori de mamre, adoratori a: obiecxlor sacre, amuletelor, hrisoavelor, locurilor sfinte, ruinelor druizilor amuletelor mistice şi locun de pelerinaj de genul unor Mechu Picnu. Stoncncnge, piiaimdele. Gangele, templele antice, vârtejurile de energic si toate cctclake. Am putea numi acest lucru „parcurgerea ciicuitului" dar, în cele din urmă, tot va trebui sâ ne îndreptăm atenţia spre interiorul nostru. „Împărăţia cerurilor esîc în voi" 3 spus domnul hsus Hristos.

Dumnezeu se autoievcleazâ şt esîe dincolo de orice formă. deşi • in acelaşi timp - esţc prezent si înnăscut în toate fomick-.

103

Page 215: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Dumnezeu este liniştii, paşnic, tăcut, nemişcat. .iluUiipim/flini. pretutindeni prezent şi a: oa teci: n osca tor in viitutci) (iiptuliii ifc a fi Tot Ceea Ce Este Dumnezeu este total, complet, iubitor. dincolo de lirnp si spaţiu, ţâra părţi şi diviziuni, nondualistic, şi prezenr în mod egal în Tot Ceea Ce Este, nediferit de Sine. Singura posibilă este existenta. Ir, ciuda greşelilor de traducere şi a neînţelegerilor. Dumnezeu nu este nici vid. nici o bagatela Non-existcnţa, după cum se pofltc vedea din propria sa defimlic. nu constituie o posibilitate.

Prezenta esre dincolo de or.es gând, stare de spirit, sau chiar observaţie. Conştienta reprezintă conştienta de Sine, care provine dm cunoaşterea fapiului de a fi Toi Ceea Ce Fste; prin urmare, nu exista nimic de cunoscut „despre" ceva Nu exista un cunoscut şi un cunoscător; acestea sunt în realitate unul şi acelaşi lucru în starea de Unitate, obiectivul si subiectivul se pierd unul în celalalt. Prezenţa este incredibil de liniştita, tandră, şi în acelaşi timp - paradoxal - duru ca a stânca, imuabila, atotputernică. o coeziune infinita ce tine la un Ioc „toata reaiiuitea" unui univers care constituie o Creaţie perpetua. în prezenţa lui Dumnezeu. dispar iluziile de cauză $t efect. Prezenţa nu cauzează tiiniit", dimpotrivă, tot ceea ce pare a se întâmpla este Pi-eienţa

In Prezenţă, orice senzaţie de timp dispare, fapt cart* constituie un aspect crucial ai picii Odată ce presiunea timpului încetează, timpul este recunoscut ca fiind unul dintre sursele principale ale tnsteln ce însoţeşte condiţia umana. Sentimentul curgerii timpului crează stress, picsiunc. anxietate 51 leamâ. Ac:st „stress ni timpului" acompaniază toate activităţile şi căutările, şi tot ci crcazfl iluzia secvîntiahtăîii si cauzalităţii. Fiecare aciiune umană se exprimă într-o presiune a tiirpului imposibil de redat, mintea calculând constant „câi timp" poate fi „alocat" fiecărei activi ia::. Acest rapt sfiirşeşte prin fl genera panică, teamă, îngrijorare, vinovăţie, rusme şi mânie. „Prea mult timp cheltuit CU acest lucru". «Prea puţin timp alocat respectivei chestiuni". „Ar fi multe de făcut, dar nu avem timpul necesar peir.ru acest lucru". „Timpul va expira". Până ce senzaţia curgerii timpului nu va înceta, nu avan nici o posibilitate de 1 cuno;işie mmlitnunll'l păcii şi libertăţii adevărate.

Dumnezeu vstv Libertate, Bucurie, Cunihi yf Sursă

Orice suferinţa încetează in prezenţa tui Dumnezeu. Ne întearcern la sursa noastră, care nu diferă cu nimic ce propriul nostru Sine. Este ca si cum am fi uitat şi ne-am f: trezit acum dintr-un vis Toate temerile *e dovedesc a fi nefundamentate: toate îngrijorările a f doar imagini prosteşti. Nu există nici un viitor de care să ne temem si nici un trecu: pe care să-l regretăm. Nu există nici vreun eu/sine ratfcttor pe care sâ-1 admonestăm sau sa-l corectăm. Nt există nimic care sa necesite o schimbare sau o îmbunătăţire. Nu exişti nimic de care să ne *imţ;;u vinovaţi sau ruşinaţi. Nu există vreun „altul" de care să ne putem separa. Nici o pisrcerc nu este posibilă. Nimic nu trebuie fficut, nici un efort nu este necesar s; suntem tiben de eternul l.-mţ al dorinţei.

Dumnezeu este atoatemitostiv

Ceea ce este - in sine o perfecţiune absoluta nu are nimic de iertat Toate „întâmplările" nu constituie altceva decăt percepţii ale cului şi nu au nici un fel de existenţă reală, Nu există evenimente de explicat sau penlru care ar trebui s3 dăm socoteală sau să aşteptăm recompense. Compasiunea constituie o calitate c iubirii necondiţionate Perfecţiunea nu vece nici 0 imperfecţiune >i nici o lipsă.

Dumnezeu Poate fi Revelat ca o

Prezenţă Neaşteptată

Diferenţa dintre starea obişnuită a conştiinţei şi trezirea neaşteptată este una extremă. Nu există, inlr-adevâr nici o cale de a ne pregăti pentru ea. Ea se revelează rapid, tară vreo atenţionare prealabilă. Este încercat sentimentul moriii carapacei rămase a culm sleit. Acum suntem într-un domeniu nou si splendid, într-o dimensiune diferita şi in prezenţa unei stări (sau condiţii) diferite.

KM185

Page 216: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Nu apare nici un ghid Spiritual, nici un slam şi nici un ingci. NLI există nici o fiinţa superioară cu care sa r.c întâlnim sau care să ne iasfl in întâmpinare. Toate consideraţiile, aşteptările şi orice acti\iiate mentală sau emoţională încetează si sunt înlocuite de o cunoaştere tăcută ce nu are formă on connnut. A fi Tot Ceea Ce Este nu lasă nici o întrebare iară răspuns si nimic necunoscut. Ceea ce se eomidera înainte a fi un „cu" a dispărut. Suntem invizibili în această stare.

£ ca şi când :ie-am strădui din greu să atingem un munte şi ne trezim deodată singuri în vârful Kilimanjaro, de unde se pot vedea mimai întinderile infinite ale munţilor înzăpezit Ajunşi in vârf. observăm că, in acelaşi fel misterios, suntem una cu muntele, cu cerul şi cu îndepărtatele întinderi de zăpadă. Nimeni nu este acolo; cliiar de corpul este prc2crt. ii percepem ca pe ceva neimportant, ca de exemplu o sanie. Parc a fi o curiozitate a peisajului, ceva ncesenţial. Ne uităm spic same şi ne minunăm efl odată, cândva, am putui gândi că suntem o sanie.

Şinele este conşt ent de sine dincolo de simţuri. Divinitatea radiază o imensă revelaţie. H\idenţa sa este o radianţă puternică $i viguioasă. Esenţa sa constituie siguranţa si finalitatea. totalitatea s; completitudinea. Toate căutările au încetat.

Unul dintre aspectele constanţei este calitatea de a fi tot ceea ce este. in contrast cu o conştiinţă obişnuită, care pare a trăi şi 0 percepe numai suprafaţa lucrurilor. Perspectiva Prezenţei constă in cunoaşterea intenoaii a Tot Ceea Ce Este. Şinele este în mod egal sania, muntele, zăpada, ceru!, norii, si vămui. Este loate acestea simultan - si în acelaşi timp niciuna dintre ele. Lumea pare a se fi transformai dmtr-u peliculă alb-ncgru în echivalenta tridimensionala şi color a acesteia. Torul arc aciin o adâncime si o textură mai mare.

Toate lucrurile sunt in mod egal conştiente de Pre/entă si împart bucuria şi înţelegerea atemporalităţii. Dacă aso este cesrinat. desfăşurarea vierii este autonoma si se petrece de la sine Corpul fizic se mişcă de la sine şi îşi v«Jc de problemele sa!e El ci ii HI îşi poartă de grijă dacă este îndemnat astfel, dar dacă nu ar fi îmboldit, nu ar face deloc aceste lucrun. Nu mai avem nevoie nici de o sanie, nici să Îmi o sanie, aşa eă el, corpul lur.hu, face

, ,(. vio vi lacfl. lucru ce «oaie fi uneori chiar amuzam t i»rpui devine asemenea unui animal de companie favorit care tocmai a fost descoperit - un animal adorabil.

t«6 ia/

Page 217: Ochiul sinelui   david r. hawkins

CAPITOLUL XI

Drumul Spiritual

Oamenii eu care dfecUl işi pun anumite tniieban cure nu se referi neapărat în mod precis ta Sine Bau la Realitate, dar exprima unele preocupai, ce apar mai timpuriu în cursul explorării spirituale.

întrebare: Am votul un program tic televiziune referitor la experienţe de decorporalizare ii de moarte i Unică. Se părea ca aceste două dpuri de experienţe sunt similare. Sunt ele diferite sau nu?Răspuns: Ele suni în mod categoric si :otal diferite. S-ar

pu:ea spune ca una este transcendenta, iar cealaltă este considerata paranormala O experienţă de decorporalizare poate surveni în orice mument, chiar şi in timpul somnului Sau viselor. Adesea, ca este declanşată de o suferinţa fizica sau de o boală. cum ar fi un accident sau c operaţie, in cazul experienţelor de decorporalizare, există întotdeauna o locaţie, o poziţie si o durată Un corp energetic aproape invizibil părăseşte corpul fizic şi se îndreaptă spre o locaţie diferită din respectiva încăpere sau chiar la distanţe mai mari. Consîienţ3 senzitivă acompaniază ccrpul energetic încetând a niji fi asociată corpului fizic, care este experimentat ca fiind ceva separat. Percepţin propriei persoane, in sensul de ,.cu" este. de asemenea, asociaţi» cu corpul energetic si nu cu cel fizic. In cele din urmă, are loc o reîntoarcere în corpul fizic şi viaţa îşi urmează cursul obişnuit. Această aventura poate fi reamintita şi adesea chiar este împărtăşită altor persoane. Nivelul calibrat al conştiinţei individului nu se Schiruhfl ii mod semnificativ Personalitatea nu

■IOT

Page 218: Ochiul sinelui   david r. hawkins

se schimbă nici ca; cu toate f-cesteu, poate cxisin n intuiţie sau o întrezărire a faptului că „cu" nu însemn numai corpul fale,

Prin contrast, o experienţa de moarte clinica nu este localizata Presupune intrarea intr-un domeniu mult ma: mare şi mai sublim. întotdeauna, în cazul unor asemenea experienţe este prezentă o iubire infinita $i radiantă. Exista, de asemenea, o conştientă distincta a faptului ca se petrece o staic de revelaţie, iar nivelele calibrate ale constiintet arata o creştere pronunţata. Un semn al acestei experienţe este că personal narea suferă schimbări pentru ca. în cele din urmă, să se transforme. Adesea, aceste schimbări sunt foarte evidente. Astfel, nu de puţine ori, exista o schimbare majorA a atitudinii si un interes mai scăzut pcnlru problemele lumeşti. Teama de moarte dispare. Poate chiar sa survinâ o schimbare a vocaţiei. în general, există o atracţie fată de subiectele spirituale, dublata de o diminuare considerabilă a temeriior Toate acestea sunt reflectate într-o mai marc dorinţa de pace si graţie $i de înlocuirea atitudinilor negative cu cele pozitive. în unele carari, transformarea personalităţii poate fi extrem de profunda. în altele, aceasta ar putea fi descrisă în mod adecvai numai prin folosirea termenului „sfinţenie". Un» dintre oamenii care au trflit o asemenea experienţa pot deveni vindecători, fund atraşi de profesiile sau misiunile din aceasta arie.

I: Care dintre practicile spirituale sunt potrivite încondiţiile unei Uimi ocupate? Majoritatea oamenilor au

servicii, familii şi multe alte lucruri care ti distrau-R: Căutarea conştienta a obiectivelor spirituale este

rezultatul unc: alegeri şt al unei decizii. Ea reclamă, de fap:.num;» disponibilitate si capacitatea de a merge mai departe.Chiar si un concept spiritual simplu constituie un instrument

puternic. Decizia de u fi bun, iertător si de a avea o atitudine decompasiune faţa de toate expresiile vietu, inclusiv faţă de sine,

constituie o daiiâ capabilă să înlăture piedicile majore ce pedrumul progresului spiritual.

Cu ajutorul smereniei putem realiza că mintea este limilaUl Si incapabilă de a în;elege circumstanţele din imul unui eveniment. Din aceasta pmvinc disponibiliiak'ii ilc .1 abandona

judecam si coiulamiuiryx Acest proces generează o disponibiliuiie de u nbundona lui Dumnezeu experienţa lumii. Devine evident că lumea nu arc deloc nevoie de opinii personale, cu privire la nimic. Dacă decidem să pornim pe drumul unei viziuni caritabile asupra evenimentelor vieţii, atunci se vor deschide şi celelalte căi alternative de a interpreta circumstanţele.

î: Huddha a spus cu dorinţa constituie sursa ettlui. Cumputem depăşi această dorinţă?R: Existe o meditaţie pe care am putea s-o intitulăm ,.La ce

bun?" Atunci când observăm o dorinţă, ne putem întreba „Lo ce bun?". Răspunsul este intoiccauna.'V.şi apoi voi fi mai fericii". Astfel, iocul geometric ui fericirii este întotdeauna ceva situat, \K de o par.c in afara noaslr£ si, pe de alta, în viitor. Aceasta abordare conduce la a ne privi pe noi înşine CQ pe victimele unor circumstanţe exterioare. Aceasta este. de asemenea, o proiecţie ii puterii noastre. In realitate, sursa posibila n (fericirii provine din interior. Nu există mei un timp, nici un loc al fericirii altele decâtacest moment

Adevărata sursă a bucuriei si a fericirii esre înţelegerea existentei noastre din acest moment. Sursa plăcerii provine întotdeauna din interior, chiar dacă cs'c ocazionată de unele evenimente sau acumulări exterioare, in limitele momentului prezent, nu pot exista nici un fei probleme. Nefericirea provine din depăşirea lealităţii momentului Acum $i din crearea unei povesti a trecutului si a viitorului care, deoarece nici nu există. nici nu au vreo realitate.

î: Ce alte instrumente mai sunt folositoare?R: Mai există o meditaţie pe care am putea s-o intitulam

„Ce-ar fi daca?". Acest exerciţiu se bazează pe disponibilitatea de a abandona iluziile cului lealităţii lui Dumnezeu. începem prin a spune: „Ce-ar fi dacă am renunţa la ceva ce ne dorim sau care are preţ pentru noi?*' si apoi întrebăm „si apoi?"'. Aceasta aduce în prim plan următorul obstacol în cele cin urmă, disponibilitatea de 11 abandona orice iluzie care transpune fericirea în exterior aduce cu sine o conştientă 1 faptului că existenţa noastră - clipft

l'KI 191

Page 219: Ochiul sinelui   david r. hawkins

de clipa - sc petrece exclusiv prin intermediul guliei lui Dumnezeu. Viaţa noastră este susţinuta ca o funcţie ;i prezenţei Iui Dumnezeu si materialitatea pe care o credeam susţinuta este în sine o expresie a voinţei lui Dumnezeu pentru noi. Propriile noastre eforturi de a susţine viata sunt un „dar" si nu o invenţie personala, lîul crede mai degrabă ca noi supravieţuim în ciuda voinici lui Dumnezeu, decâ: datorita acesteia.

I: Progresii/ spiritual este brusc ori treptat?R: în realitate nu există nici o contradicţie in aceasta

întrebare, care implica o stare ce dualitate. Ambele condiţii se petrec simultan Paşii miei ai evoluţiei spirituale se petrec adesea aproape pe neobservate, ciar tocmai acumularea unor asemenea paşi mici este ceea ce determină schimbările majore. Fără vreo înştiinţare prealabila, pcî surveni salrun neaşteptate ir. conştiinţa. Pnn urmare, cel mai bine este sa fim pregătiţi pentru o asemenea eventualitate.

I: Ce se poate spune cu privire Iu depăşirea marelui blocaj ui intelectului?

R: Acest salt are loc, de asemenea, ca rezultat al disponibilităţii şi inspiraţiei. Numai 4"/e din totalul populaţie: lumii CMC în stare sa depăşească nivelul 500 al conştiinţei (nivelul Iubim) Acesta se apropie de nivelul Iubirii Necondiţionate, calibrat ia 540. care constituie si nivelul Vindccârii. In cadrul acestor nivele, progresul devine clar si evident. Obiectivul esenţial poate fi descris cel moi bmc ca iubire fa;â de tot ceea ce înseamnă viaţă si dedicare pentru a o sprijini. Astfel, cel ajur>s în zona nivelului 500 devine ieitâtor, caritabil, paşnic şi nepretenţios. Fericirea sa e independenta de circumstanţele sau cvenimrntclc exterioare. Nevoia de a judeca dispare şi este înlocuita de dorinţa de înţelegere si compasiune. începe să fie revelată frumuseţea si perfecţiunea înnăscuta a tuturor lucrurilor. Nu este deloc neobişnuit sa izbucnim in lacrimi în fata frumuseţii tuturor celor ce exişti. Recurent oricflror gânduri sau sentimente inferioare iubim este resimţiţii va litnd dureroasă sau supărătoare.

193

î: Gr se potltc spune despre resentimentele justificate? U: Disptimbililaici de a abandona resentimentele releva di loa;e asa-numito le justificări r.u sunt decât raţionalizări si scuze. l-Ie sunt proiecţii ale vinovăţiei şi reprezintă o poziţional itatc narcisista. Resentimentele sun: cu adevărat copilăreşti şi se bazează pe nişte noţiuni ale dreptăţii de grădiniţă- Nimic din ttnîven n-are dc-a face cu dreptatea. Dimpotrivă, lutul repicztnta n justiţie universală exterioara momentului şi locului prezent. Toate resentimentele reprezintă o justificare a vinovăţiei şi o proiecţie a responsabilităţii. Pentru studentul spiritual, chiar dacă o altă persoană a lost „rea", ca tot trebuie iertata. Toate resentimentele calibrează sub nivelul 200 şi. prin urmare, nu sc situează in limitele mtcgr.tatii.

Trendul modem al „corectitudinii politice" (calibrat Ic I91Î) constituie o mare s.irsâ de conflict, dispute şi suferinţa. El se trează pe nişte drepturi imaginare. In realitate, asemenea lucruri. cum sunt diepturile, mei măcar nu există. Toate acestea sunt imaginaţii sociale. Nimic din univers nu are vreun tel de ..drepturi**. întregul domeniu ai ..drepturilor" nu conduce decât la confruntate şi ia conflict, la conceptele de făptaş şi victima, la iluziile cauzalităţii Si la răzbunate. Toate acestea înlocuiesc asumarea propriei rflspunrfen pentru cxpcncnielc vieiu. cate constituie tocmai nivelul pe care trebuie sfl-l atingem, cel al intcgiităţii.

îi Cum anume poate anula smerenia influenţa foarteputernică a intelectului?R: Hxploiând logica si raţiunea, ştiinţa insAşi şi a înţeles

piopritle limite. In cele din unr.a. atât raţiunea, cât si logica o iau pe căi ocolite. Astfel, prima sfârşeşte definind definiţii, categorii de gândire şi modele de cescricre pentru puncte de observaţie pieselectate Logica, la rândul ei. arc unele aplicaţii practice si unic pentru lumea materiala de zi cu zi. însă. aceste aplicaţii practice (deşi saluuuc şi benefice), nu conduc a iluminare, care constituie o strădanie cu totul si cu lotul diferită.

î: Dar ev s-ar puteţi spune despre moralitate? Oare nu cumva abandonarea naţiunilor Jc bine si râu. iu şt u judecării critice a celorlalţi ar conduce Iu imoralitate?

193

Page 220: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Rl Denammăriie de bine si râu suni ţhuliin piuciict: de comportament pentru oamenii ce nu suri încă c voi un (I din pMnd de vedere spiritual. Ele sunt un substitut temporar al unei conştiente supcnoaic, Astfel. învăţam ur. copil că c ,jflu" sâ traverseze strada singur, pentru c3 acestuia îi lipseşte conştienta pericolului. La maturitate, o ascniencn contexmalizarc a binelui Si râului, pnn prismu traversării străzilor, nu mai este deîoc semnificanvă. Atunci :ând Treceai o stradă ne uitam în stânga si in dreapta, dar nu facem acest lucru d;n raţiuni ce moralitate. Ocară cu progresul spiritual, valorile eiice iau locul dictonufilor moralei, exact asa cum conştientu adevărului spiritual înlocuieşte dogma st sistemele de crcdm'.â coercitive. Comportamentele ce trebuie scoase în afara legii pentru a le suprima ocurenţa in rândurile populaţiei obişnuite şi-au pierdut orice semnificaţie pentru oamenii mai avansaţi din punct de vedere spiritual.

I: Dină nu există un bine sau un rau „obiectiv", atunci«anume conduce annpoi'taiueiitul?R: Conştienta Realităţii rccomcxiualize&ză orice

semnificaţie şi orice apaientâ. \u exista nici vreo răsplata de doiiţ. nici rele de răzbunai, nici câştigători, n:ci pierzători. nici cauze penlm eftte să ne sacrificam Ghidul oncăror acţiuni devine o iubire, compasiune şi bunătate necondiţionată. Toate alegerile au consecinţe şi nu ex.stă nici o nedreptate, dată fund viziunea nelimitată în spaţiu, timp 51 percepţie.

1: Ce se întâmplă ru kanna?R: Putem evita controversele si disputele ncfolusind acest

termen Care, în lumea Occidentală, este asociat cu religiile ţi tradiţiile spinruale orientale Dimpotrivă, putem observa asocierile intre acţiuni şi alegeri, deopotrivă mentale şi fizice, cu consecinţele. In realitate, acestea nu sunt secvenţiale, ci corxordanic si vizibil separate de percepţie. Dm afara dualităţii percepţiei, ;in „eveniment" si „efectele" sale sunt unul *i acelaşi lucru. în realitate, nimic nu se mişca cu excepţia punctului percepţiei însuşi. Toate religiile, flirt excepţie, ne învnţA tf deciziile, alegerile şi acţiunile sunt legate cu consecinţele turc apar

si Se petrec „unii tiu/hi" !n timp, Dacă viaţa C vflzulfl ca un continuu de Io un domeniu la următorul, atunci toate religiile suni la fel, pnn taptul cu ele ne înva;ă cft acţiunile au consecinţe într-un alt domeniu sau într-o altă condiţie a cadrului secvenţial temporal. Toate religiile ne învaţă ci va urma o viaţă non-fizicâ care o va surclasa pe cea fizica. Confuzia provine dm identificarea eronată a vieţii ca fiind fizic* si a celorlalte victi ca fiind non-fizic» sau recurent fizice. Pentru a începe cu ca. aceasta viaţă este o expenentâ interioară %\ subiectiva, care include corpul tizic. car este independentă de el. Astfel, in realitalc, existenţa actuală nueste una fizică.

Această vinţă constituie avenrura subiectivă a mi steri™ vi entităţi pe care o numim „cu". Această expenenţâ actuală a ,.eului" se poate considera fizica, dar acest lucru este o iluzie. Dacă experienţele succesive ale vieţii includ această iluzie a fizicului sau nu. este nclevant pentru implicaţiile si semnificaţia procesului secvenţial ni condiţiilor. Toate „vieţile" suni subiective, non-fizice, interconectate şi. în realitate, continue. Fiecare este condiţionară si determinată de alegerii poziţionali taţi $i ce consecinţele acestora Toate posibilităţile sunt incluse în evoluţia conştiinţei. Odată ce conştiinţa încetează să se identifice cu forma, ea transcede kanna.

Es'.e un lucru de un interes considerabil ca nou-nascuţii au deja un nivel calibrat al consiliatei încă dia momentul naşterii lor Si efl acest nivel, în cazul majorităţii oamenilor, înclină să rămână acelaşi pe toată durata vieţii lor. Progresia obişnuită n conştiinţei fiinţei umane este de aproximativ cinci puncte în timpul unei vieţi. Cu toate acestea, în mod paradoxal, nivelul conştiinţei omenirii in ansamblul său E rămas la 190 multe secole si abia recent a sărit la actualul nivel de 207. Rau de creştere a nivelului general al conştiinţei este trasă înapoi de uriaşul număr de oameni care continui să ia decizii si să facă alegeri negative.

1: Sâfle atunci kanna legata deforma?R: Condiţiile preexistente ale conştiinţei constau în modele

exprimate în forma unor câmpuri energetice de o putere relativă. Fiecare nivel conţine problemele ncrczolvatc si limitele curei

1«W 195

Page 221: Ochiul sinelui   david r. hawkins

caracterizează si prin urmare, cu care $c confruntă individul îngăduiţi-nc Sâ presupunem ca, l,i naştere, câmpul energetic al unei persoane date calibrează la nivelul 150. Principala provocare căreia va trebui să-i facă fată această persoană va fi cu certitudine mânia. Aceasta persoană poate petrece o vistă întreaga sau chiar nai multe având ca temă centrala mama. Persoanele aflate in marjele câmpului energetic de 50 vor trebui *4 se confrunte cu o viata" <*c sarftcie si deprivare. putând să se nască în rândurile unei populaţii foarte sărace, decimată de molime 5: războaie.

î: (V« cumva condiţiile de la naştere ti" numai de şansă,'« funcţie de gem; cromozomi st de hazardul geografiei ţi ai momentului istoric?R: Nimic nu se întâmpla în univers prin accident sau prin

sansfi. Universul este o unitate coerenta si 0 interacţiune a inumeiabilc condiţii induse de lumăru! infinit a; modelelor energetice, in Starea de conştientă, toate acestea sun: evidente si po: fi vgzute si cunoscute clar. în afara acestui nivel al conştientei, se pot lega nenumărate câmpuri magnetice invizibile ce fuzionea/ă automat sau >c resping s> care mteracţionază în funcţie de poziţie si de puterea ţi polaritatea relativă. Totul influenţează tot ceea ce există si totul se află într-un echilibru perfect.

în Conştienţi, lucrările interioare subtile ale universului se revelează ca un dans magnific, cu u incredibila complexitate a modelului si a execuţiei. Devine clar taprul că ceea ce numeşte îndeobşte Iume3 a ti miraculos se petrece ca o consecinţă a schimbării energici, asemeni aceleia create de iubire sau rugăciune. De asemenea, este posibil să alegem arbitrar or.ee aspect al activităţii şi interacţiunilor umane ss sâ cjlibiâin puterea energiilor implicate, tnergnlc intrinseci asociate cu tot ceea ce ex:sia determină desiiiiul. in funcţie de condiţiile prevalente într-un întreg univers în întregul univers, acestea sunt exprimate la nivel local prin termenul de condiţii prevalente Nici un juuleiit si nici o nedreptate nu C5tc posibilă. Fiecare acţiune. uVci/îv. yâml sau alegere schimbă echilibrul interacţiunilor si tirc •■■n... ni|i\

W,

î: lisie atunci kannn u condiţii-generalii?M: imn MJ',,1 ilesC.iţiiraic si interacţiune a tot ceea ce există In

univers este karmică. Viaţa umană nu face excepţie. Mai mult, toate posibilităţile sunt determinate de univers şi de tot ceea ce se găseşte în el. O pisica nu se transformă brusc într-un câine. „Knrma" este cea care determină selecţia genelor şi a cromozomilor cuiva, ca şi lecui si condiţiile generale ale na$icni acestuia Un câmp energetic al unei potenţiale pisici nu e deloc atras să iirje tu corpul ur.u. câine. Cu ajutorul kinesiologiei se poate trasa „kanns" oricărei entităţi. în cadrul fiecărei entităţi, kanna este atât un câmp de alegeri posibile, căi 3i unul de Consecinţe ale alegerilor trecute. în mod obişnuit, ne referim la aceste seruri predominante ce cond:tîi folosind termeni ca destin, noroc etc.

1: Ce interacţiuni există Intre domeniul vizibil şi n-linvizibil?R: Orice separaţie între acestea dcua esie arbitrară şi ţme

exclusiv de percepţie. Atât manifestatul, cât si nemanifcuatui sun: un întreg integrat lumea fizică a percepţiei este o lume a efectelor Lumcu obişnuita nu are nici o putere de a cauza ceva. Puterea cauzalităţii există numai în domeniul invizibil, umpirc State Bulciing a luat fiinţă întâi sub foima unui gând în cadrul minţii creatorului său si abia apoi in lumea vizibilă, ca o consecinţă a voinţei. Ca $i clădire fizică, nu arc nici o putere de a cauza să se întâmple ceva. Prezenţa sa reprezintă o condiţie locală ce arc consecinţe, asemeni curenţilor aerieni, vântului sau umbrelor, dar puterea cauzalităţii nu este inti.nsecă strucr.irii sau părţi "ior «ile.

î: Ce anume este responsabil de orice existenţii?R: Graţia Divină determină once Creaţie, în toate expresiile si

aspectele acesteia Spunem că nemanifestaiul ia expresie prin inter-mediul Voinţei Divine Acest lucru este făcut posibil si activat de PnSEMIţfl, a cărei calitate este de a potenţa evoluţia posibilităţilor în realitate Puicm spune, spre exemplu, că o sămânţă este luivni.1 si inactiva. dar începe sâ crească în Prezenţa Divinii. Mndclttk)

197

Page 222: Ochiul sinelui   david r. hawkins

potenţiale pcntni emergenţa maicnalilâţii se găsesc ir t «tlflll ilonw-niului invizibil ca moddc cncrgclicc. Culilatca „realităţii" cslc numai radianta Sinelui, care nsullfi calitatea pe care o numim realitate, Mintea obişnuită atribuie această calitate a realităţii oricărei matern si îşi imaginează că realitatea emana din materia însăşi. Singurul lucru real este Sinclc care. prin natura divinităţii sale radiază calităţile vieţii, realităţi si existentei. Viaţa este prezentă sau nu.

Nu există o realitate autoexigenţă a morţii, după cum nu există nirnic ..mort" într-un cablu electric pnn cate nu trece curent. Divinitatea se exprimă pe sine ca forma şi/şau viată, în funcţie de condiţiile locale şi de potenţialităţi. In lipsa unor potenţialităţi anterioare („karma"), nimeni nu s-ar putea naşte Întregul univers şi toi ceea ce există în el este în realitate un model karmîc sincronizat şi un singur eveniment.

I: Sitnă ca yi cum viaţa ar fi destul de predetermina/u. i\'ucumva i* vorbii de predestinare?R: Nu. Prcdetermmarca este ceva diferit Ca termen, predesti-

narea implica limitare şi rezultate, in vreme ce karma instituie opor-tunităţi şi zone de libertate de alegere. Gama alegerilor disponibile este limitată de condiţiile prevalente care suni atrase *au instituite prin modelele kannice ale câmpului nostru energetic Alegerea ta locul karmei şi o poate anula sau schimba pnnn-un act al voinţei.

I: Ce se poate spune arunci despre liberul arbitru?R: O pane a iroştcniiii noastre energetice de la rastere consta

într-o capacitate nativa pentru alegere si decizie. Acestea simt disponibile în diferite calităţi si cantităţi, in funcţie de câmpul nostru energetic calibrat In cadrul moştenirii si evoluţiei noastre în Lmc. noi experimentăm faptul că avem posibilitatea ric a ierta sau de a urî M condamna. S-ar putea afirma ca dispoziţia noastră spirituală creşte dacă alegem să iertam ş scade dacă alegem să urâm. Fiecare alegere ne mută într-o altă .4ocalizare"ir; cadrul câmpului energetic yeneral al vieţii umane. Spunem ca ..Cine se aseamănă se aduifl". ..Cine seamănă vflnt culege furnir-A" şi „Culegem ceea ce an: semantll**. Buddha a spus că nu există nici o nevoie de a ne ataca sau Ac :i ne pedepsi duşmanii, pentru că ei vor cădea sfagurj, oi wiilui ni

propriei l»r nn.iiri roMe religiile ne învaţă cS accasUi viaţă o influenţează |>o cc>\ următoare; dacă următoarea este una fizieft sau nu este, prin urmare, irelevant Viaţa nu poate sa fie non-viaţa; ea îşi poale numai schimba fonna şi expresia.

î: Câmpul energetic al nuci calibraţi superioare este „mai hun" decât Cei al uneia inferioare? R: Nu este „mai bun", ci numai diferii Fiecare entitate are de adus întregului piopnul aport. O cărămidă nu esre mai bună cieeât alia numai pentru faptul câ este rra: mare sau că se găseşte mai sus în respectiva clădire. Termenii de „inai maro" ..mai puţin", .na: bun., ţin de judecată şi provin din pozmoiialitate Fiecare entitate care irâieştc ia la fel de mul'a bucurie din conştienta existentei. Prezen;a Divină în Tot ceea ce fciste insuflă această calitate ca o consecinţă a Creaţiei. Animalul, planta sau omul sunt egali in bucuria pe care o încearcă In fata existenţei Mintea umană se poate gând: si reflecta. O plantă, dacă ,u fi avut minte, ar fi considerat gândirea ca pe ceva stupid şi supcrrluu. Fiecare entitate care trăieşte îşi iubeşte existenţa, şi nu pentru ca este dotată cu emoţii, c: pcniru ca bucuria conştientei este intrinseci oricărei vieţi şi oncarei existenţe. Cunoaşterea nu reclamă mei gândire, nici sentimente, deoarece existenta conţine calitatea ccnşticiiţei d;vmc Vifcta însăşi ştie ea există, dar cade in capcana de a se identifica ai fonna sa actuali De la nivelul Conştientei. Adevărului si Realităţii moartea constituie o imposibilitate deoarece nu are u realitate, exact aşa cum absenta nt. este o stare it fiinţe:, ci o descriere mentală. Pentru ea moartea să pojiă avea ioc. ar trebui să fie pane a potenţialităţii karmicc a universului Ea nu este însă o asemenea potenţialitate posibila şi. prin urmare, nici nu poate să se întâmple. Viaţa, asemeni existenţei, nu are vnun contrariu, exact aşa cum adevărul nu arc un cantranu auioexisten; (ca falsitatea) Adevărul este prezent sau nu. Divinitatea, Dumnezeu, Tctalitaiea, Unitatea >i Absolutul sunt Tot Ceea ce Există; astfel, nu poate exista nici un contrariu al lui Dumnezeu. Singurul

adevărat este adevărul; nimic altceva nu exist.': Toaie temerileprovin, deci. de la ataşamemclc noastre faţă de Ibnrm, datornic iluziei ca tomin constituie o cerinţa necesară pentru existenţă.

ion 199

Page 223: Ochiul sinelui   david r. hawkins

CAPITOLUL XII

Căutarea adevărului

întrebare: l'nde să începeai căinarea adevărului spiritualnuntit iluminare?Răspuns: E simplu. începeţi cu cine si ce sunteţi. Orice

adevăr se găseşte în interior. Folosiţi :chnicile verificate ca pe un ghid.

I: Unde poate fi găsita realitatea adevărului etern?R: începeţi prin a accepta afumaţi» extrem de importanta

conform Căreia orice adevâr est? subiectiv. Nu iiosiţi vieţi întregi in căutarea unui adevăr obiectiv, deoarece un asemenea lucru nu exista. Si Chiar dacii ar exista, iiu ar putea f: găsit, cu excepţia experienţei sale subxclivc. Orice cunoaştere si înţelepciune este subiectiva. Nu putem afirma despre nimeni şi nimic că există. până nu experimentăm subiectiv respectivul lucru. Chiar si dacă ar exista o presupusă lume matenală pur obiectiva, s-ar puica afirma despre ca că exista numai ilnlorilâ experienţei sule subiective Cinai 51 ce; mai înverşunaţi nmlen.itish simt marcn(i de raptul că, într-un final, singur.' care poale conferi iiutorilulc M credibilitate acestei lumi este numai proprio lor ciuiMieiii.i subiectiva.

1: A'11 exista' nici o diferenţă intre o realitate su/dectim wuna obiectivă?R: Orice realitate este subiectiva. Orice alia poziţie nu

constituie decât o iluzie bazată pe dualitate Subiectivul $1 obiectivul sunt unul si acelaşi lucru, adică nimic altceva dceftl nişte descrieri diferite provenite din diferite puncte de peiccpiic.

201

Page 224: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Realitatea nu este bazata pe percepţie. durniS, demnei*. fo i.. sau măsura Ţoale aceste atribute şi alielc asemenea lor aparţin percepţiei înseşi, care este. in însăşi natura sa inllmfl, tranzitorie. arbitrară, limitata, iluzorie ş: dualista.

f: Care este valoarea muritor învăţători şi învăţăturilor for?

H: Darul acestora nu eslc limitat la informaţii, fapte sauînţelepciune, ci include mai ales nivelul de putere a! corştiir.te:

din care emană acestea. Marca putere este susţinută de puritateacontextului. Utilitatea multor învăţaturi a fost distrusa de erorileriin contextul in cart au fost prezentate si. astfel, semnificaţia lor

a fost umbrita &tu distorsionată. Cum ar fi putut fi târâtaaltminteri omenirea in actele oribile comise în numele unei religiisau a alteia. în numele unor dogme teologice sau pozitionalitflţr0

Fiecare crimă umani poate fi scuzata si justificata (de efiirc cei cecaută puterea, faima, bogăţia si controlul asupra celorlalţi) printr-

o declaraţie distorsionata, care ne pretinde a fi adevărată pentn.câ a fost luata „din Siănia Scnptura". Mascarada dogmei

învestmântate în haina adevărului a condus la distrugerea şistingerea unor civilizaţii întregi; toate imperiile de ace» fel au

apus.

I: Care este diferenţa de semnificaţie intre Damnez?". Buttdha, ffrtStOS, Avatar, Adevăr, Iluminare, Si/n: krishna, Realitate, Conştientă, Uiiiratate. Absolut, Totalitate, si Divinitate?R: Niciana Diferitele forme lingvistice reflectă numai

cultura din care au piovenit respectivele învăţaturi.

f: Dor oare nu există diferente intre adevui urile acestor diferite in vâ fuluri?R: In realitate, nici o diferenţă nu este posibilă. Toate

presupusele diferenţe sunt datorate numai neînţelegeri lor si nu suni altceva decât reflectări ale limitelor contextului. Diferentele pot exista intre religii, dar nu între adevăratele învăţaturi spirituale. Spiritualitatea unifica; religiozitatea divrzcjwJ

î: Cum di' poate Jl posibil acest lucru?K: Toate adevărurile suni jutoexislente. totale, complete st

atotcuprinzătoare. Iară localizare, durata sau părţi. Deoarece adevărul este în sine su:oexistent în totalitatea sa. şinele auiocvident şi subiectiv cuprinde Tot Ceea ce Exista. Totalitatea nu permite existenta niciunci divizări.

î: Ce este „eulu?R: ..Eul infinit" este acea realitate subiectivă ce

fundamentează eul individual si permite experimentarea fiinţării, în sensul de propria exis.cnta. Ceea ce permite exprimarea cuvântului ..cu" este „tul" Absolut. S-ar putea spune ca Descartes a avui dreptate, dara foniuUt maxima sa invers. Adevărul nu e că „gândesc, deci exist." ci ca „exist, prin urmare gândesc".

Conştiinţa, sau capacitate* de conştienta, este lipsita de forinfl si constituie punctul de plecare de la care poate fi identificata forma. Forma poa:e fi perceput tocmai în virtutea aparentei lipse de formă din spaţiul vid. Puiem vedea norii numai datorită clarităţii cerului.

I: txistă cumva vreo scurtătură spre iluminare?R: Da. Putem petrece o viaţă imreaga studiind toate

învăţăturile spirituale şi filosofice ale lumii penrru a nu ajunge in final decât la contuzie si descurajare Căutaţi să „cunoaşteţi" $i nu sa „cunoaşteţi despre". „Cunoaşterea" implicit o experienţă subiectivă; ..a cunoaşte despre" nu înseamnă decât a acumula fapte 51 informaţii. In final, toate aceste informaţii şi fapte dispar şi nu mai există nimic de cunoscut. Dacă înţelegem câ propriul nostru Sine este Tot ceea ce exişti, a existat 51 vo fi. ce altceva ar mei rrebui să mai ştim9 Completitudinea este prin propria sa natura imuna • totală şi completă.

î: Cum este posibil acest lucru?R: Deoarece odată ce ai devenit ceva, nu mai ai nimic de aliat

despre acel lucru. Cunoaşterea implica ceva incomplet. Ceea ce sunt est;1 Totul inţclcgcrca raptului că suntem deja si am fost întotdeauna To t cea ce Ksle, nu mai arc :ievoie de nici o completare

20 i

Page 225: Ochiul sinelui   david r. hawkins

î: Acest lucru sitnu confuz,R: Numai din cauza că falsul sine/eu se idoniilica pe sine

însuşi cu Umilele si cu forma.

î: Ce se poate spune despre „învăţare"?R: Din momentul în care survine conştienta Realităţii, orice

învăţare încetează. Mintea devin: tăcută. In pace si linişte, iot ceea ce exisră :si radiază propna semnificaţie şi propriul adevăr. dezvăluind făptui că natura existentei BSTC copleşitor de divina. Totul îşi radiază propria esenţa divină ca Existenta însăşi. Ceea ce Este şi ceea ce este Divin sunt unul si acelaşi lucra. Manifestatul radiază din Ncmamfesiai. De asemenea. Manifestatul. în esenţa sa intimă este tot NemamfcstaL Nu există dualitatea manifestatului versus nemanifestatului Toate diferenţele dispar atunci când depăşim percepţia, care nu constituie decât un punct de vedere arbitrar si imitat Percepţia este aceea care crează dualitatea. Acesta este un fapt experimental şi nu o concluzie filosofică- Filosofia poate fi folositoare, dar ea nu este decât o paralelă intelecmală la realitate. în care nici o filosofic nu este posibila.

î: Amnci, despre ce anume discutăm de fapt? R: Descriem unele aspecte, dar in spatele acestor desenen se gâseşic realitatea sjbiectivâ a experienţe». '

I: Ce vnhure au învăţăturile si descoperirile?R: Fiecare informaţie contribuie !a înţelegerea şi

recunoaşterea intuitivă. Adevărat este recunoscut. El se prezintă ca un câmp al conştientei ce a fost pregătit pentru a permite revelarea sa. Adevănil sau iluminarea nu sunt castieate sau atinse Sunt o stare sau o condiţie ce se pre?inta arunci când împrejurările sur.i potrivite pcr.iru acest lucru.

I: Ce anume favorizează acest fapt?R: Smerenia are a valoare mai mare decât toate acumulările

fuctualc. Pana ce nu am experimental total şi complet prezenta lui Dumnezeu, în totalitatea sa uluitoare si absolută, este mai tfgur

să plccntn «le la premisa că, în realitate, nu ştim nimic şi că toate uşa-numi lele cunoştinţe acumulate uu sunt altceva cecât ignorantă şi mândrie. Oricine afirma „ştiu", prin însăşi aceasta af.rmaţic dâ dovadă de falsitate, căci. altminteri, n-ar avea o asemenea pretenţie.

î: De ce constituie oare cunoaşterea o piedică în calea ilu-minării?R: Gândul că „ştiu" împiedică conştienta ultimă a

adcvâramlui „Eu sunt". Cuvântul „ştiu" este duaiis::c şi presupune o dihotomic între un Subiect separat, „cunoscătorul" şi altceva, exterior acestuia, care urmează a fi cunoscut.

I: Aşadar, nu există nici o dtviî/tre înwe cunoscător sicunoscut, nici o diferenţă între subiect sî ohiect?R: Aceasta este eroarea fundamentală a dualităţii, care

presupune un punct de observaţie pcrceptual. In realitate.subiectivul şi obiectivul sunt unul si acelaşi lucru. A spunealtceva constituie numai o paz:tie arbitrară.

1: Auzim că eul constituie de fapt blocajul în caleaînţelegerii. I'uteţi explica aceasta:R: în realitate, nu există nimic de genul eului; acesta este

numai iluzoriu. Este format dmtr-o compilaţie de puncte de vedere arbitrare, alimentate raţional şi susţinute de sentimente şi emoţii Aceste dorinţe reprezintă aiaşamentele despie care Buddha spunea că sunt lanţurile suferinţei. Cui se dizolvă pnn intermediul smereniei absolute. El nu este decât o colecţie ce artefacte arbitrare ale minţii, ce capătă for.ă numai prin intermediul vanităţii şi obişnuinţei. Dacă abawlonftm vanitatea gândim, ca se dizolvă Plăcerea Vanităţii constituie, prin urmare, fjndamentul eului - anulati-o si atunci si eul va dispărea. In stările mai înalte aie conştiinţei, acesta devine tăcui în Prezenţă. în prezenţă, nici un gând nu moi este necesar si nici posibil.

i: Trebuie să existe unele instrumente care sii ne ajute să slăbim forţa eului asupra noastră.

205

Page 226: Ochiul sinelui   david r. hawkins

R: Procesul de tbrniare al ideilor porsislfl pcnini cn Ctfte valorizat. Observaţi ca toata lumea are o opinie, despre absolut cnec. Observaţi că toate gândurile suni numai ni&tc puncte de vedere. Cu tot:i suntem îndrăgostiţi de propriile noastre gânduri şi idei, chiar dacă sunt lipsite de valoare.

î: Ce se poate spune despre valoarea educaţiei?R: Educaţia da validitate procesului gândirii şi, pnn urmate.

acţiunilor. Este importantă în lume, dar nu conduce la ilurr.inare. A deveni educat este un obiectiv, a deveni iluminai este altul, mulţi sunt educaţi, dar putini sunt iluminaţi

I: Par oare experimentarea a ceea. ee suntem ou constituieo realitate?R Orice scpiira;ic nu este decât un artefact al gândirii. Efte

esenţial sa înţelegem ca mintea experimentează întotdeauna un punct de vedere.

I: Atunci, ce este iluzia despre care auzim atât de multe?R: întreaga iluzie pcrccptiială pe care eul o considera a fi

realitatea. este în loialitate un produs ol poziţionalitâţii. li toarte important sa înţelegem acest lucru in conştienta noastră care trăieşte experienţa. Dacă observaţi cu atenţie, veţi înţelege că atunci când mintea se aşează pe o poz:tie, acea poziţie provine din alegere, antrenare, dnnnţa. emoţie sau din puncte de vedere politice sau religioase. Din perspectiva ponţjoualitătii moralismului, toate acţiunile si evenimentele pot fi categorisite drept rele sau bune, Si tocmai din pvzilionalitate provin toate sacrificiile inutile si suferinţele lumii

I: Care este caută acestei erori?R: Judecata. Aceasta este marca vanitate a eului. Scriptura

spune „ Nu judeca, pentru a nu fi judecai". De asemenea .Judecata este a mea. Spune Domnul1*. Hristos ne-i spus să iertam. Buddha a spus ca nu exista ninuc de judecat, deoarece percepţia nu poate vedea decât iluzia. Percepţia este întotdeauna parţiala si limitata de un context arbitrar. în realitate, nici o judecata 1111 este POfilbi a.

f: Iwtf aure judecata justificabilă vreodată?U: intoltleiiLin:i poate fi analizata raţional. Din etica, învăţăm

axioma fundamentală că scopul nu scuza mijloacele. A eşua sa înţelegem această maxima fundamentala înseamnă a ti un dictator, facind obiectul unei serioase erori spirituale. Un rezultat ..bun" poate fi invocat ca scuza a oricărui comportament barbar. Acest raţionament, care violează premisele spirituale, este intens folosit în societatea noastră pentru justificarea comportamentelor sancţionate din punct de vedere social. Aceste încălcân $ubminea7ă însăşi textura societăţii şi alimentează comportamentele greşite, infracţiunile si toate formele suferinţei umane.

\: Cum se poate elibera omenirea din această condiţiemizeră?R: Calea cea mai dreapta consta in înţelegerea naturii

conştiinţei înseşi. Conştienta cu privire la natura conştiinţei ne catapultează dincolo dz loute problemele, limitările şi strădaniile umane, lată cel mai importam subiect dintre tcate ce trebuie învăţate, pentru câ stft In baza oricare; experienţa si Întreprinderi umane. Ştiinţa însăşi a progresai numai pîna în punctul din care nu mai poate merge mai departe tară a înţelege natura conştiinţei. Astfel, astăzi exista numeroase conferinţe internaţionale referitoare la ştiinţă 51 conştiinţa, evenimente ce se bucură de mare interes şi audientă Totuşi, aceste încercări au fost stânjenite de lipsa mstnimcnteloi adecvate pentru explorarea culmilor inteligenţei unui ie

!: Auzim că o piedică în calea amstiintei este diialismulînsuşi. Cum poate fi depăşită această problemă?R: Dualitatea constituie iiaza artificială si arbitrari a iluziei

sepataiici Ea provine din pozi;ionalitatea ce izvorăşte din judecăţile noastre, cu miliardele de gânduri, valori, selectivităţi, prejudecăţi si opinii ale acestora

Acestea, Ia rînriul lor. provin din simbolism, din paradigme şi din contexte limitate Num?.i printr-o limitare aibitrarft a contextului se pot face judecaţi de va oare si declaraţii despre absolm orice. Faptul el BHlta «pinii sunt susţinute de man mase de oameni cslc

306 207

Page 227: Ochiul sinelui   david r. hawkins

hipiiolic. Si puţine suni minţile cure pol scăpa «le ohcmarcsi autorităţii consensului de masă. Oamenii, in loc să privească in interior, caută instrumente de ghidare bl afara lor. ASJ cum a spus Freud, conştiinţa individuală se dizolvă în inconştienta acţiunii de masă. Moralitatea es-c redusă la tăcere de isteria maselor.

Putini sunt ace.a care pot rezista propagandei mass-media. în cele din urma, adevărul iese la iveala dar, de obicei, este piea târziu. Cat de adesea cronica umana este ceea ce stă la baza tragediilor este revelat de frecventele cazuri în care, pe baza probei teslelor ADN, se revine asupra justificării condamnăm unor acuzaţi, dintre care unii au fost condamnaţi chiar la pedeapsa capiroln. Mărturia in instanţă tine de percepţie si, doi fiind c;l percepţia constituie principala sursă a erori), este de înţeles că aşa-numilul sistem juridic este predispus la eror Adevărul nu poate fi obţinut pnn sufragii. Concluziile juriului nu sunt decât nişte opinii, nu fapte. Emoţiile orbesc percepţia şi garantează eroarea. Astfel, dualitatea este o separaţie a adevărului $i erorii, provenită din vanitatea percepţiei si cului.

î: Cum anume rezultă percepţia în dualitate?R: Selectivitatea aibiiniră rezultă intr-o pozitionalitate, care

reprezintă un puncl de vedere ce polarizează artificial unitatea Realităţii în nişte pă.ii aparent separate. Aceste pani sunt numai aparente pentru că, în Realitate, nimic nu >e separă. Separarea in părţi arc loc exclusiv in minte nu şi in Realitate Astfel, sfinjim vorbind despre „aici" şi „acolo", sau despre „atunci" şi „acum'", după cum ne selectăm in mod arbitrar anumite porţiuni din curg-erea vieţii pe care le numim „evenimente" sau „întâmplări'*. O consecinţă serioasa a acestui proces memal este aceea a generării unei false inielegcn a cauzalităţii. Şi tocmai această neînţelegere conduce la nesfârşitele probleme si tragedii uniane.

1: Observ că insistaţi foarte mult asupra clarificării naturiicauzalităţii.

H: Intr-o încercare de u reuni ceea ce a fost separat din puncl de vedere conceptual in procesul elaborării si dezvoltării artefacteloi mentale, cauzalitatea este inventata pentru <> explica

208

ceea ce se înţelege .r/i prin „rcluţie". In realitate, există numai identitatea; nu exială nici o cauză a ceva si nici nu este nevoie de paradigma newtoniană a cauzalităţii lineare (fundamentată tocmai pe ideea existenţei unor „cauze"). în realitate, totul este deja complet, iar unitatea totală este dincolo de timp. spaţiu, scuaraţie ori definire Este evident câ nimic nu cauzează n:mic, pentru c3 aceasta ar aduce în discuţie existenta unei separaţii dualiste in timp ş: spaţiu, care e imposibilă.

Manifestatul devine manifestai ptin intermediul creaţiei. Toate lucrurile sunt în virtutea esenţei lor în expresia sa ca existenţi Tot ceea ce putem observa noi sun: condiţii.

E relativ uşor sa înţelegem următorul aipect- „cauza" a lot ceea ce există este totalitatea întregului univers, dc-3 lungul timpului, fiind ceea ce este în toate expresiile sale ca existenţă Prin urmare, fiecare „lucru" exista ca o expresie a identităţii, iar csen'.a tuturor lucrurilor radiază pnn simpla prezenţă a acestora. Toate lucrurile sunt outoercatc. pnn expresia divină ca existenţă. Prin urmare, nici un lucru nu poate fi decât ceea ce este, gratie totalităţii întregului univers Un nr tic praf n-ar putea fi acolo unde este în lipsa curenţilor de aer, care presupun existenta unei încăperi care, Ia rândul ei. presupune o clădire, un conrinent, o planetă, un sistem solar, o galaxie, un univers ş.a.m.d.

Toate afirmaţiile minţii sunt subiective. \:u există vreo progresie lineara a evenimentelor, succesiunilor sau cauzărilor. Totul radiază asa cum este, ca expresie a existentei. Totul e auluexislenţă si, prin urmare, nu depinde de nimic altceva dccul de sine însuşi.

i: Să fie oare rut „râu'* ?H: Problema cului m. e că ar fi rău, ci numai că este limitat

si distorsionat. A privi cui ca pe un duşman înseamnă a deveni polarizat, a implica un conflict, vinovăţie, mânie şi ruşine-Poziţionalităţiic vin în sprijinul eului. Prin lărgirea contextului, contrariile sunt depăşite si problemele sunt dizolvate. Smerenia Elllaturil bastioanele cului formate din judecaţi, poziţionalităţi $i moralism, în Realitate, ne pot exista în nici un fel contrarii, ilupii cum nu exista nici câştigători siu perdanţi.

209

Page 228: Ochiul sinelui   david r. hawkins

t**. ui n. ii.mi.il» - t« "IM* .M.rt ,i,i

In cadrul lumii iluziilor, lucrurile (ilc exemplu, st.ilîsticile) depind du cum anume suni stabilite si definite limitele. I'rin schimbarea clasificărilor, si statisticile se vor schimba. Astfel, raia presupusă a cnm nalitâtii din Statele Unite poate fi făcută sa para ridicată sau scăzută, în funcţie de presiunile politice. prin includerea sau excluderea anumitor aspecte din respectivele statistici. Prin «cest procedeu, orice fenomen social poate fi lacut sfi pară ridicat ori scăzut. Prin urmare, lumea descrisă de percepţie este arbitară, iar realitatea sociala devine unce dorim să poarte acest nume Definiţia defineşte percepţia si corolarul este in aceeaşi măsură ndcvfinu.

!: Ce efect are gândirea asupra percepţiei?li: De obicei, gârdirea îmbrăca forma limbajului. Limbaj ui

este bazat pe etichetarea celor rezultate din separarea si fragmentKrea anterioară a întregului. Gândirea si artefacteic minţii sunt un dialog şi o expresie a dualităţii. Putem întreba cine sau ce anume gândeşte si in folosul cui. Cine anume e vorbitorul si cine ascultătorul?

î: Care este diferenţa între eu >i minte?R: Ir realitate, suni unul s: acelaşi lucru. Cu luate acestea,

termenul „eu" este folosit în general pentru a descrie anumite aspecte ale mintii, dar poate fi definit într-un context mai general drept sursa si procesul gândirii

I: Ce relaţie exista intre minte si meditaţie?R: Scopui meditaţiei este să depăşească mintea, artefactelc

$i percepţiile limitate ale acesteia, depăşind prin aceasta dualitatea si devenim, tot mai conştientă de întreg.

Gândirea porneşte de la o lipsă; scopul s8u este acumi-larea. Iu totalitate. nu lipseşte nimic. Totul este complet. total $i întreg Nu exista nimte la care sa te gândeşti si nici măcar un motiv pentru care s-o faci. Nu se ridică nici o întrebare, iar răspunsurile nu sunt nici de trebuinţă, nici căutate. Totalitatea este completa, sat is tocătoare. fără \ ic<» muim-pletiiudiiie.

21»

î: Duru gănJiiHle reprezintă fragmente y ariefaete aledualităţii, vum put fi transpuse învăţăturile spirituale î/ifr-

un limbaj, fură a le interpreta greşit prin acesta?R: Conceptele au anumite nivele de putere ce pot fi

calibrate. Cu cât este mai mare acest nivel de adevăr, cu atât maimarc este şi puterea. Energia conceptului provine din adevărul

sân, la care se adaugă nivelul conştiinţei celui care-l enunţăNeajutatâ de o energic supcrioaii (cum ar fi cea a unui marc

învăţător), eul/mintea nu se poate transcende smgurâ.

1: Multe învăţături sună ambiguu, generatul confuzii.R: Ambiguitatea însăşi este iluzorie. Toate ambiguităţile se

dizolvă în prezenţa înţelegerii. In cadrul adevărului, nu sunt posibile cotiuoverse.

!: Cum se poate aţa ceva?R: Pentru simplul fapt efi numai ceea ce există aic o

realitate. Nu există „adevăr versus fa;s". Ceea ce numim „falsitate*" nu are nici existenţă, nici realitate, doar ceea ce e adevărat are existenţă Orice altceva este o iluzie.

î: Puteţi să-mi mai daţi ii un ah exemplu?R: Contrariile nu există în Realitate. Ele IVJ sunt deeăt

concepte ale limoii şi ale minţii. Să luăm, de exemplu, contrariile evidente ale întunericului/luminii. în realitate, nici nu există întuneric, exis!?, numai lumină. Condiţiile ce pot fi descrise corect drept lumină pot fi sau nu prezente, sau lumina este prezentă în anumite grade, prin urmare orice .umina sau lipsă z acesteia poa:e i\ definita numai in termeni de prezenţa inir-uu mumii grad sau altul al luminii (sau de absenţă a acesteia). Astfel, exista o singura variabilă - si anume prezenţa sau absent»

luminii.Nu e$:c posibil să imprâsiiem întunericul. Este posibil însă

ca, pr.n intermediul limbajului, sa numim lipsa luminii întuneric, dar acesta din urmă nu arc nici o existenţă în Realitate.

Să mai dăm un exemplu - a avea sau nu bani. în acest cav. singura variabilă este prezenţa sau absenţa banilor. Termenul

211

Page 229: Ochiul sinelui   david r. hawkins

„sărăcie" implica aceasta absenţa, dar nu reprezintă un lucru '"> sine. Sărăcia nu poate fi a ..posesie"

Nu exista suişuri sau coborosun în Realitate. Acestea sunt deoominări ce provin dintr-o poziţ tonalitate arbitrară. E!e nu există în Realitate. Aşa s-a ţi format, de altfel, întreaga lume iluzorie a eului - din pozitionahiatc, alături <le o naivitate ce presupune ca aceste contrarii au o existentă independenta. în realitate, r.u trebuie să diferemiem îiitie „ce este" si „ce nu este" • tot ce trebuie să facem e să afirmam efi ceea ce este, este. Prin urmare, ialsiiaiea nu trebuie negata, ci doar adevărul trebuie afirmat

I: S-ar părea că trecerea de la percepţie si dualitate taRealitate e una dificilă si reclamă reprogramarea întregiiminţi Este posibil acest lucru?R: O mişcare majoră *n evoluţia conştiinţei, numită în mod

tradiţional „dcpâsircf. contrariilor" are darul ric a induce un salt rapid al conştientei. Sa examinăm mai multe exemple ce sunt uşor de înţeles Presupusele contrarii ale căldurii şi fngu'.ui se dizolvi în recunoaşterea faptului ca singurul lucru real este prezenţii sau absenţa râ'durii. Nu spunem că u opârvtfrigul. ci ca a dispărut căldura* Dacă ea este prezentă, numim această condiţie căldura. Frigul nu înseamnă decât absenţa căldurii; el nu exista în sine. Nu putem spune că în cameră exista non-câldurâ. Nu putem spune că c absenţă este prezentă, sau că lipsa există.

ingAduiti-ne să mai dam un exemplu: acela al coniranilor vizibilului venus invizibilului. Este evident că invizibilul nu c ceva care există independent, asa că se iveşte următoarea întrebare: prin ce mijloc vizibil?

Un alt exemplu ar fi acela al contruriiloi evidente de prezent/absent. Prezenţa este o realitate ce ponte fi confirmată, absenţa nu e o condiţie ori o stare în sine. Nu putem spune că absenţa există.

î: Acestea par totuşi abstracte. S-ati putea da un exemplu mai concret?R: Electricitatea este sau nu pornită. Ea nu cunoaşte Itltfcn de

a nu exista. Inexistenta electricităţii nu este decât o convenţie tic

212

limbaj' lot ceea Ce poate face telegraful este sa trimită „scnmule". el nu poate transmite «linsa ucesora". La fel, viaţa poate fi sau nu prezenta - moartea nu arc o existenţi indcrxndcntfl.

î: Ne-aţi putea da un exemplu experimental noitverhal?R: Există o demonstraţie foarte simpla si interesantă a

accsnii principiu. Cea mai nare parte a oamenilor sunt familiariîntr-o oarecare măsură cu ştiinţa kincsiologiei. O simplă

demonstraţie arată că ceea ce sste pozitiv ori adevărat induce oîntărire a tonusului muscular al corpului, iar ceea ce nu e adevărat

ori negativ, fals, induce o slăbire a tonusului muscular Pentrumintea naivă, parc el răspunsul kinesiologic este pozitiv onnegativ, respectiv fals ori adevărat. In realitate, aşa cum se

întâmplă şi cu electricitatea, ceea ce exista sau este adevărat areputere, iar răspunsul kinesiologic c pozitiv. Ceea ce nu are

citisten;a sau e fals, nu are energie ori putere. Cu alte cuvinte, nuexistă nimic de genul falsităţii, care să genereze slăbirea

subiecţilor. Ceea ce induce acest lucru este absenţa puteni sauenergiei adevărului.

în mod similar, cea care face un motor „să meargă" este electricitatea. Arunci când aceasta e deconectată, motorul se opreşte. Nu există nimic de genul „r.on-eîectriciţâţii" care să inducă oprirea motorului. Tot ceea ce nu are o existenţă în Realitate nu este decât un produs iluzoriu al minţii si nu arc o existenţa independent. Pun urmare, c inutil sa căutăm un univers obiectiv si independent, pen'ru ca acest lucru nu c posibil. Tot ceea ce exista, există numai ca experienţă subiectiva 0 realitate independenta si obiectivă nu poate fi nici confirmată, nici r.eaată. Oricare dintre aceste afirmaţii constituie doar o poziţionali'.atc. Nimeni nu se poate sustrage subiectivităţii pure a nropnci experienţe.

î: Care esre scopul cuini?R: Nu se poate spune care e scopul său. ar fi doar ui

raţionament teleologic. Cu toa'.c acestea, funcţia sa principală 0 organizaţii spre autoperpetuare, pcutni a se menţine iluzia uni i „Eu** separat, dotat cu existenţă şi unicitate proprie. în

213

Page 230: Ochiul sinelui   david r. hawkins

consecinţa, el este subiectul durerii, suferinţei ţi fricii de moarte. Astfel, cui transmite strategiile sale de supravieţuire in multiplele expresii ale acestora, de genul acumulării. fricii de a pierde si anxietăţii referitoare la destinul său ultim.

î: Care este cea mai importanta consecinţa o funcţiei eu lui?

R: Credinţa conform căreia exista un ..fbptas"' în spatele acţiunilor, un „gânditor** in spatele gândurilor, o entitate care „simte" în spatele simţurilor. Toate acestea simt iluzii şi consolidează credinţa câ omul este o entitate separata si distinctă. care face obiectul naşterii, morţii si kannei Credinţa câ suntem o entitate separată generează teama care. la rândul ci, consolidează toate tendinţele de supravieţuire, precum si mecanismele fundamentale ale cului de lăcomie, dorinţă, invidie, mândrie. urA şi vinovflţic. A considera efl suntem o entitate separata Si finita crează automat o dualitate bazată pe „cu" versus „non-eu", „atei" versus „acolo". „acum" versus „arunci", samd.

I: Care este, atunci, modul fundamental de autopropagure a cittui?

R: Având credinţa ca este o cnti'ale separata, eul rezista acestei iluzii bazate pe "cama sa de non-exisienţâ. Teama sa c aceea de a ajunge la un punct rina! şi de a nu supravieţui în timp. Noţiunea sa de realitate este foarte limitata, iar eul nu ştie ce se află dincolo de el. Eul nu poate experimenta Infinitul si nici cunoaşte Prezenţa subtilă care îl va ini.cu: Eul se cramponează de un „eu" mic, perscnal. pentru câ nu are nici o cunoştinţă sau experienţă eonstiemu a păcii si bucuriei infinite ale marelui „Eu", care intră în conştientă si îl înlocuieşte:.

Eul t:u poate fi învinuit pentru ignoranţa sn. El nu arc nici o idee asupra fapmlui că dincolo de parametru săi limitaţi mai există ceva. Depăşirea propriilor limite şi graniţe autoimpusc nu reprezintă un scop care să provină de la cui însuşi Neajulai. eu! nu se poale transcede pe sine şi nici nt poate dizolva propriile limite şi reţineri El este asemenea unui trib izolat, care nu Cile conşticnr de făptui că, dincolo de el, se gascşic o înirefljţl hune.

2)4

l)t obicei, membrii societăţilor primitive se referă Iu ei înşişi ca la „Oamenii pAmflntului". litil nu este nici tău şi nici un duşman, ci doar o iluzie care trebuie abandonată pentru a fi înlocuită de ceva mult mai bun.

î: Dacă eul este aşa vum l-afî descris, cum anume poatesurveni iluminarea?R: Aceasta este funcţia spiritualităţii, care informează,

educă- inspiri, conduce şi ajută explorarea conştiinţei dincolo de restricţiile experienţei cului. Cei care au mers mai depane pe acest drum către conştienta superioară relatează lumii descoperirile lor şi-i invita pe cei inieiesaţi si-i urmeze.

Deşi, din punct de vedere statistic, iluminarea este destul de puţin frecventă, ea se petrece suficient de adesea pentru a exista un corp colectiv de învăţături cu o piofunda influenţă asupra întregii omeniri. Fiecare ftmifl iluminată, prin propria sa radiaţie energetica rccontextualizcaza $» extinde în linişte paradigma consnin;ci umane. Faptul câ este posibilă atingerea nivelelor supciioaie ale conştiinţei inspiră orice cunoaştere, cre&nd contextul general al experienţei umane Dorinţa de progres este inăscuta în toiite societăţile şi culturile, arat h nivel individual, cât şi colectiv. Strădanii, umană e cea care creaza istoria civilizaţiei, prin eforturile oamenilor de a deveni mai buni. Strădania însâSÎ este piezentă chiar şi in frecventele cron com;sc.

!: S-a spus că lumea pe care o vedem si experimentam constituie u proiecţie a minţii si nu are o existentă independenta. Ba există numai ca percepţie. Cum poale fi explicat acest lucru?R: Putem începe de la un exemplu simplu Auzim cn există o

„problema" în lume. on că observatorul orc o „problema". Este relu tiv uşor să vedem ca toate problemele exista numai în mintea obser-vatorului, ca rezultat al inuiâţişâr.i unui punct de vedere arbitrar. Toate „problemele" sunt produse ale minţii şi nu exista in lume.

Dorinţele şi alte pasiuni lumeşti, precum şi sistemele de credinţă rezultă din selectivitatea percepţiei, hxununaţi aş;i-OUmitolc „semne zodiacale" şi ..constelaţii" C3re se presupune ca

215

Page 231: Ochiul sinelui   david r. hawkins

exista pe cer. Dacă fotografiau cerul înstelai din limptll nopţii ţti-1 pnviţi tara idei preconcepute, devine evident ea se pol Irosa unele linii arbitrare îrtre oricare giup de puncte luminoase, astfel încât sa se producă o figura familiara sau o formă geometrică. Se poate trasa conturul unui câine, unei pisici şamd. In realitate acestea nu exista "n spaţ;u, de fap:, nimic de genul constelaţiilor nu exista decât in iiragmaţia observatorului Dintr-un punct de observaţie diferii, nici una dintre constelaţiile faimoase cu nume fanteziste nu poate fi zărită.

î: De ce există atunci o asemenea pietoni de obsvrvuţii şi sisteme de credinţă eronate?R: Limbajul creazâ şi defineşte modelele de gîndirc SÎ

formele care apoi sunt proiectate asupra lumii. El este un obicei antropomorfic. Vedem un copac înalt lângă unul mai mic $i spunem; ..copacul ce! mare ii sifoca pe cel mic 51 ii ia lumina soarelui". Sau spurem ca o fost o furtună puternicii, ca respectivul copac e fumos in vreme ce acela mai mic decât c! esie deformat si urât.

Afirmaţiile aniropomorfice naive suni foarte răspândite Atunci când spunem despre ceva ci este bun. vrem sa spunem de fapt câ dorim respectivul lucru. Când spunem despre ceva că este rău, de fupi înseamnă ca nu ne place.

In sine. lumea rai conţine obiecte, adverbe sau prepoziţii, nici sccvenţialiîâţi. evenimente MU imâmpiflri. Chiar sî toate verbele sunt inadecvate Nimic nu „face" o acţiune sau alta. Chiar Si substantivele sunt surse ale iluziei perccptuale, de vreme ce ele instituie o selecţie arbitrara a graniţelor si calităţilor care au o existenţa exclusiv în mintea observatorului. Ceea ce este dificil de înţeles este că totul este total şi complet în sine 51 există în propriu sti identitate de sine. Nici un lucru nu există si, chiar ilacfl ai putea exista, nu este numele care î: este atribuit- A spune: „acesta este un scajn" înseamnă a nega completitudinea. totalitatea si absoluta identitate de sine a tot ceea ce exista. A spune: „acesta este un scaun" înseamnă t a finii a că A eafe do l:ipl B. Numele, imaginea si ideca unui scaun sun ecvo diferii nV scaunul însuşi. Mintea este atrusă cu UfurlnlO io capcnna

nominalizărilor ţ| emweiv.iiloi de limbaj. Abstracţiunile rcprcz.iruă lonvuiilii de linibuj, ele nu nu o existenţă separată. Liirbnjul este o metaforă.

Cu toţii suntem familiarizaţi cu imaginile din spatele imaginilor. Copiii adoră să găsească Figurile ascunse într-o imagine mai marc. Mintea face acest lucru in mod constant, mereu şi mereu, din obişnuinţă Lumea pcrccpmolă cslc formată din forme şi imagini familiare, ţinute laolaltă de sisteme de gândire şi cncrgizate de emoţii. Dacă obiectul sau situaţia sunt plăcute sau urâte, temute sau admirate, considerate frumoase sau Inestetice, depinde in total.utc de observator. Aceste calităţi nu există in lume; adjectivele nu au o existentă reală.

Pe măsura ce conştiinţa evoluează spic nivelele superioare, lumea îşi schimbă aparenţa şt comportamentul. Aninci când cor.stunta atinge nivclc'.c calibrate în marjele superioare ale valon 500, frumuseţea şi perfecţiunea luni: radiază si devin evidente Forma şi aparenta sepaiaţie incep să dispară si tot ceea ce există este văzut a fi interconectat şi continuu. Ajunşi aici, devenim martorii eternului miracol al creaţiei atemporale. Tot ceva ce există este văzut ca fund întreg, pcifect şi complet. Odată cu înţelegerea identităţii de sine. tot ceea ce există este văzut a l; de o perfecţiune absolută. în expresia esenţei sale divine Imperfecţiunea există numai în minte. In lume nu există nici o imperfecţiune.

Pe măsură ce nivelul conştiinţei depăşeşte valoarea 600 şi atinge nivelul 700 şi chiar nivelele superioare acestuia, lumea însăşi dispare Există numai ne manifest aiul. Manifestatul există numai ca percepţie. Realitatea absolută este ea însăşi lipsită de formă ŞL prin urmare, prezentă în toate formeie.

1: l'oate fi cineva antrenat să atingă aceste nivele ale conştientei?R: Aceste înţelegeri nu sunt atinse, ele se autorevclcazâ.

învăţarea spirituală nu se petrece într-o progresie lineara şi logică. Cea care deschide conştiinţa şi p.utoînţelcgerea. este mai degrabă familiaritatea cu principiile şi disciplinele spirituale. Nimic „nou" nu este învăţatei, ceea ce există deja se prezintă ca fiind complet evident.

216 217

Page 232: Ochiul sinelui   david r. hawkins

CAPITOLL1 XIII

Explicaţii

lntrcbare: Care este cea mai huna utitutliiie pentrulucrarea spirituali?Răspuns; O poziţie de lip „Yiii" persistentă şi neclintită.

Lucrarea constă clin a înţelege precum si dintr-o atitudine gener-ala de a fi pemnsiv si nu de a prim: Fiţi conştienţi de faptul ca orice aţi căuta es;e piczenl si înnăscut (invizibil M liniştit) in Tot Ceea Ce Exista Aceasta este o condiţie indispensabilă a existenţei InsSsi. Este calitatea cea mai importanţii si mai semnificativă, matricea absolută ţi ireductibilă a oricărei fiinţări.

Fimd lui»ja ca atare, semnificaţia sa este scăpata din vedcic. Pentru :nţcicgcrea condiţiei existenţei înseşi. Conştienta constituie o preiniză necesari Divinitatea este calitatea intrinsecă şi mnăscjtă, precum si esenţa cansfeenţe»Sxisten:ei- Atunci când este descoperită, nu mai poa:c fi pieidutâ niciodată. Cunoaşterea esic tăcută, ieşita de cuvinte ţi radiază în forma revelaţiei Ea se pnaintl pe sj,lc in»-o completitudine şi finalitate toi.ilă. Nu este nici vagă, nici obscură, ci puternica şi copleşitoare.

Prezcr.ta dizolvă orice separaţie. Este experimentată ca şi cum am îcşii fa afara timpului. Orice succesiune încetează, de puică orice timp 51 creaţie ar fi prezente total si deopotrivă în momentul 4^1/11- Tot ceea ce a fost sau ar fi putu: sa fie este deja loUl prezent şi complet. Tot ceea ce poate fi cunoscut este deja cunoscut. Potenţialitatea deje există Orice gând încetează si, prin urmare, trwte categoriile gândirii (precum timpul, spaţiul, distanta şi durata) încetează si devin icnplicabile.

I.uiitea arată in mod literal diferii. Totul este văzut ca având o adâncime mult mni mare. în conştiinţă, totul este viu si radiant.

210

Page 233: Ochiul sinelui   david r. hawkins

",Mfll1 ■**.* IM» H1411 - 1_X| fiUtf ^ttfi ftlt

Tot «ca ce există cate conştient de propria sa cxixl îtiţfl şi loiudatn de conştienta tuturor lucrunlor. Nimic nu este inert în mn»lînnăscut.

!: Care «/<• concepţia spirituală care se potriveşte cel mai bine căutării sinelui?

R: Este o atitudine, chiar o „mudra". pentru ca este poziţia COTIÎlienţeî sau a observării. Este pasivă in mod activ, întrucât atitudinea pennisivă Vin este consecventă şi de neclintit. Nu ar trebui să încercam să ..vedem" ceea ce este evident, ci numai sa înlăturam orice obsta;ol cum ar fi opiniile, credinţele, cntegoriile mentale, comentariile, nerăbdarea, ori încercările minţii de a anticipa şi controla trmaigatca secundă a experienţei.

Pe când eram copii încercam cu toţi: să „vedem imaginea ascunsa" dintr-o oarecare formă de ana pictonală • si aceasta ne apărea exact atunci :ănd încetam sa mai încercam. Tufişul se transforma într-un leu zâmbăreţ, de exemplu A încerca înseamnă a-ţi îmbunată:; percepţia, fapt care generaza îngustarea viziunii şi, astfel, o limitare şi mai mare.

Este paradoxal să cauţi ceva invizibil. Este vorba mai muit de o identificare cu Tot Ceea ce Există, cu însuşi substratul existentei Prin observaţie, devine ev-den: că roate fenomenele emoţionale, mentale si conceptuale se întâmplă în mod spontan, nefiind cauzate de nici o persoana.

Şinele constituie câmpul total şi tot ceea ce este conţinut. Conştiinţa este calitalea prin care Şinele se face cunoscut, se lasă cunoscut şi se exprimă. Dumnezeu este Tot Ceea ce Există, tară nici o excepţie, fără dimensiune sau spaţiu, întotdeauna si pretutindeni egal - imagine, sunet, spaţiu, obiecte, forme, cele Iară forma, vizibilul, invizibilul, solidul, lichidul. Nu există mei un contrariu al lui Dumnezeu. Dumnezeu este deopotrivă Totul si nimic, prezent în mod egal în forme şi în cele lipsite ce formă.

î: Cum pot fi depăşite contrariile?

R: Aceasta este o întrebare frecventa. înţelegeţi că toate conţi ai ii Ic nu suni decât aspecte ale convenienţei >i nu nu o existcnlâ proprie. Ele sunt o iluzie creată de adoptarea sau

HT.I. rviiKhMrw ........................_.._—

alegerea aleatorie n unui putut de observaţie, Singura lor valoare este operaţionali pentru un pune: de referinţa al intenţiei sau scopului acţiunii. Faptul câ ar putea avea o anumită utilitate operaţională ne duce la falsa presupunere câ au şi o existenţă de sine stătătoare - si nu doar una proprie unui punct ce vedere descriptiv.

Toate poziţionalnaţilc depind de definiţie si toate definiţiile nu constituie decât convenţii apărute de w lungul timpului. Toate conflictele se nasc din poziţionalitate. Dintr-un punct de vedere superior, toate perechile alternative tic poziţionalilăţi sunt irc'.evar.te. Toate se bazează pe presupoziţia unei acţiuni viitoare teoretic posibile. Cea mai evidentă este cea a posibilităţii alegerii. Dacă nu este dorită sau potrivită nici o valoare potenţială, nici o acţiune, calificare sau alegere, atunci contrariile încep să-$i pi.- rdfi sensul.Din raţiuni de uşurare a comunicării între entităţi separate sau puncte distincte, definiţiile uzează din plm de discriminare. în Realitate, unde nimic nu este separat ile altceva, nu exista nici o informatic necesară si nici spatii sau goluri de acopent. Nu există nici emiţător, nici receptor, după cum nu există mei fragmente sau porţiuni de informaţii care ar putea fi comunicate. Comunicarea este importanta numai în lumea percepţiei, unde totul pare n fi separat. în Realitate totul este deja cur.cscut de către tot ceea ce poseda calitatea existenţei. Nu sunt deloc necesare mesaje, asa cum oceanul nu aie nici o nevoie de cunoaşterea conceptului de umiditate pentru a fi el însuşi.

1: Oare verbalizările sunt înşelătoare?R: Dacă sunt clare, elţ pot fi foarte folositoare ca punct de

plecare pentru a delimita nutura si direcţia căutării Verbalizarea ajuta la stabilirea unui context, care apoi, treptat, devine non-verbal si -nai cuprinzător. Informaţia clara salvează din timp si grăbeşte căutarea fructuoasa, indicând rutele a căror urmare ar risipi timpul. Atunci când ştii în ce dulap din casă sunt pantofii. nu mai pierzi vremea căutând in toate dulapurile. O busola bună te ponte salva de la rătăcire, după cum şi o hartă precisă urc darul de a elimina multe căutări inutile si fruslrante.

221) 221

Page 234: Ochiul sinelui   david r. hawkins

U'U'IU- ■%. ■•.IIK.III» - tX-JltMI .IHIftW

I: OI/M st poale vedea dincolo de Coii/rarU/e douliuifii?R: Omniprezenţi* si loialitatea lui Dumnezeu exclud orice

altă alternativa si constituie tot ceea ce este posibil. Dumnezeu ca „vid" este Dumnezeul nemanifestat al potenţialităţii infinite neexphmate, fora forma, invizibila si intangibila. Este infinitul Brahman, transcendentalul Krishna. mai presus de existenta nu flinta. Ksie sursa renăscuta si necxpnaiaiă. Din nemanifestat se naşte loialitatea, ctre este Dumnezeu! exprimat în forma Creaţiei sau Totalităţii.

Dumnezeu este tot ceea ce este prezent - atât manifestat, câi $i nemanifestat - vid si totalitate, vizibil ei invizibil, pnienti.il M actual, exprimat si neexprimnt.

Dansul lui Shiva constituie tocmai aparenta apariţie sau dispariţie a acestor contrarii aparente, care nu sunt decât alternativele unui punct de vedere. Ele se petrec si se succed Iu fel cum apariţia hologramei este determinata de pozau observutontlui si r:u de o mişcare sau schimbare n holograme înseşi. Sa folosim ca exemplu conceprul de temperatură, caic include în sine toate posibilităţile. în cadrai cărora 1:11 este mc cald, nici frig. aceste denominan apărând numai prin folosirea definiţiilor 5j a unei perspective arbitrare.

Odată cu această înţelegere, putem vedea limpede c£ toate aparentele alternative nu soni dscât nişte opţiuni aie punctului di vedere sau aie definiţiei. Orice definiţie este in mod fundamental subiectiva. Astfel, nu exista nimic exterior pe care am putea arun-ca vina. Nu poţi fi victima unei furtuni sau u unei avalanşe; cjti observator si participant al unui fenomen real. N'u poţi fi. prin urmare, victima vieţii. Tot ceea ce po;i face este si consideri că o anumită condiţie este favorabilă sau nu, donta sau nu Prin urmare, toata ura, răzbunarea, ciuda, resentimentul si furia sunt. de lapi, lipsite de o bază reala, fund prezente numai în imaginaţie.

Cu toţii suntem expuşi vieţii, în expresia acesteia de natură sau interacţiune umană, numită societate. Această interacţiune este impersonală, iar vicisitudinile vieţii sunt imposibil de evitat. Acest lucru poate fi deopotrivă motivam si depresiv, in funcţie de punctul de vedere al fiecăruia, Fârâ pozition;iln;i|i. viaţii ponte fi senină şi interesantă. Favorizează creslcrva si iritelBjţeJunca &>i nu

222

DiVHi, U nunţiu** istfiiiM .iimMu

iiiitoeompaiiiiiiut gl amărăciunea. Oricine este liber să facă o alegere. Ploaia nu poate determina fericirea sau dczamag:rea cuiva. Abandonarea poziţionali taţii şi dorinţelor are darul de a itducc pacea incrice împrejurăr..

1: Dar mtre opiniile >i pozifionatităliie raţiunii nu suniconsiderau' reale?R: Ele sunt în primul rând convenienţe, in realitate, nu sunt

decât indulgenţe de sine. De asemenea, toate resentimentele nu SUDl altceva cecât indulgente de sine ale sentimentalităţii, cmoţionnlitaţil si melodramei. Ajungem să fim victime sau mar.în sau ne imaginăm a fi tragici sau eroici. Există nenumărate explicaţii plauzibile sau scuze pentru a explica sau justifica absolut orice comportament sau răspuns uman. Reactivitatea este condiţionată si in acelaşi timp selectivă. Aceste tentaţii ce a fi copilăros trebuie depăşite de căutătorul spiritual serios, caic le vede în arievanta lor lumină si refuză să se lase atras de jocurile emoţionale. La un anumit nivel, se poate vedea ca :oate acestea sunt false. în rca;it3tc. cie nu sunt decât actele si produsele noastre, desi noi nu suntem conştienţi că sunt numai atât.

Pacea cuisiituic in mod literal o alegere si o decizie, deşi una ncpopularS în societatea noastră, în ciuda retoricii abundente circumscrise acesrji termen. Decizia de a trece peste aparentek inechităţi ale vieţii. în loc să reacţionăm la ele, constituie 0 alegere.

I: Ce se poate spune despre problemele sociale?R: A fi ur. reformator sociai este o carieră total diferită de

cen a căutării iluminării. Este bine să reamintim faptul ci progresul spiritual influenţează din interior tot ceea ce există, în vreme ce forţa nu încearcă să schimbe decât exteriorul Abandonare;» unei ranchiuni sau doleanţe personale constituie o noţiune mult nui meritorie pentru societate decât toate marşurile si sloganelc. Persoanelor avansate din punct de vedere spiritual le CRIC indiferentdacă oamenii sunt sau nu de acord cu ele, dat fiind că ele nu mai încearcă vreo nevoie de a căuta în afara Iul" vulidorca pro pui! ut opinii.

223

Page 235: Ochiul sinelui   david r. hawkins

î: Ce anume înseamnă intrarea întru stare extatică? Ce se întâmpla atunci?R: Sentimental de a fi dizolvat intr-o iubire inlensâ si

infinită este copleşitor Nu mai exista nici dorinţa şi mei capacitatea de a ieşi din aceasta stare neajutat. Toate funcţiile corpului încetează, chiar si respiraţia însăşi pnare înceta, revenind numa> cn răspuns k o stăruinţa a unei persoane foarte dragi. Cu toate acestea, nu este obligatoriu să faceţi astfel, deoarece părăsirea corpului constituie si ca c opţiune.

în acest caz, întru recunoaşterea iubirii, respiraţia a reînceput. Probabil că a fost decis astfel din considerente karmicc. Cu toate acestea, alegerea a fost făcută în cunoştinţa de cauză că orice reîntoarcere in lumea fizică era numai temporară, precum si că disolutia supiemă în iubirea infinita era sigură si inevitabilă. în comparaţie cu eternitatea acestei stări infinite, o scurtă întoarcere in domeniul foimci şî materiei părea ne inse nuia ti

I: Şi ce s-ar Întâmpla dacă im este nimeni prin preajmă care să ne roage \ă nejntoarcem in viaţa pământească? H: Daca există sau nu o asemenea peiwană este un fapt care depinde probabil de karrni. circumstanţe, condiţii, voinţa divina, precum si de interacţiunea întregului univers. Daca nu există nimeni care sa ne recheme, atunci corpul moare, lucru care Ia acel moment este destul de agreabil. Atunci când Rauuma Marharshi a intrai Spontan in starea de extaz, el nu n fost descoperit o lungă pshoadft. râstiinp în care a fost muşcat grav de multe insecte, rămânâr.d Iară alimente multe ?i!e. A fost rugat apoi stăruitor să mănânce s: să bîa. El a răspuns încet 51. în cele din urmă, a reînceput .să se mîşfc si sâ funcţioneze. Cu toate acesieu, el nu a vorbit pentru inefl doi ani.

I: Bxistă oare nivele diferite ale stării de înţelegere?K: Există diferi'.e nivele ulc samadhi, care au frwt descrise in

mod tradiţional cu ajutorul unor termeni dm limba sanscrită. Există o stare transcedentnlă, dar care durează num.» nlâui vreme cât ochii celui/celei care o experimentează SUW iruluţi, în

224

mcdllitflc. I -Msit i ţi a stare mm intensa a sainadhi, cmc continua sa dureze in timpul stării meditative chiar şi după ce ochii au fost deschişi si mai exista încă o stare mai avansată, care persistă chiar şi arunci când devotatul se scoală si poate umbla şi îndeplini funcţiile simple. Aceste stări se reflectă într-o electroencefalogramă ca unde „alfa", eaie sunt mult mai lente decît undele ..beta" caractetisiice conştiinţei obişnuite. Starea şi mai avansată constă într-o conştientă pcnn&neniă, care persista conţmuu, astfel încât este posibila reîntoarcerea şi fcmionarea în lume. după cum cs'.c determinat de karmă. decizie anterioară, alegere sau acord al voinţei. Cel care se întoarce apoi în lume este numit inţelept si pcate funcţiona în rolurile de vindecător. învăţător si sursă de informaţie. Electroencefalograma înţelepţilor iluminaţi este dominată de unde ..:hcta" lente (4-7 pe secundă), lucru care face cf, fumionarca acestora in lumea obişnuită să fie destul de

dificilă.In această stare, alegcica de a părăsi lumea în orice moment

persistă 5; se constituie intr-o opţiune permanenta şi deschisă, ca şi cum ar fi parte a unui acord tacit sau chiar a facultăţii cunoaşterii. Nu exista nici o obligaţie de a persista sau de a cuuiiiiua.

î: Atunci, cum poate fi reluată viaţu pământească?R: După un număr de ani. readaptarea survine prin

reînvătarea stilurilor de comunicare şi o adaptare suficientă In ?.faceri le umane pentru a puica funcţiona. Istoria recenta trebuie recuperată. Acest lucru poate fi realizat cumpărând un televizor, urmărind ştirile Şt citind ziarele Bxistă un dialog permanent îr cadrul câmpului general al conştiinţei umane (care parc a posedr. calitatea transparentei în chiar esenţa sa), iar prin recunoaştere, el oferă aspecte faţa de cuie avem posibilitatea de a răspunde.

î: Ce anume persistă?R: Prezenţa si conştienta sinelui sunt mereu prezente.

Personalitatea reziduală interacnoncază cu aşteptările lumii pentru ;i rămâne „corespunzătoare" şi a nu genera comentarii In sensul unei ieşin din sfera normalităţii. Deşi aceasta normalttUS

Î25

Page 236: Ochiul sinelui   david r. hawkins

este învăţată şi voluntara, ca necesita chcliuircii unei energii. precum iii focalizarea nteniici asupra formei. Interacţiunea cu formele vieţii umane poate fî realizată numai pentru anumite perioade de «mp, putând pâica chiar extenuanta, dat fund za nu mai constituie starea naturală.

Nu toate cerinţele sau dorinţele lumii pot fi îndeplinite. astfel încât se face simţită tendinţa de a conserva encrg:o, in scopul de a veni în întâmpinarea nevoilor si nu a dorinţelor

înţeleptul persist numai ca un vehicul al cânii scop este trasat de căîrc voinţa divină exprimata pnn intermediul sinelui. Acesta nu este decât un martor al acţiunii, care se petrece spontan Corpul continuă să acţioneze ca o păpuşă vie care se comportă uman. Ncvoiie sale sunt îndeplinite automat, pnn interacţiunea sa cu universul.

î: Exist* vreun regret?K: Nu, regret nu, dar există conştienta faptului ci. adesea.

aşteptările $i dorinţele lumii nu pot fi îndeplinite.

î: Ce anume afi \pecificu prin termenul „funcţia mea"'/ R: A fi ceea ce sunt $1 a explica acest lucru că; mai clar cu putinţă, pentru a facilita trezirea spirituală a lumii si a contribui astfel la alinarea suferinţelor umanităţii. Câmpul energetic care acompaniază această funci:e contribuie în sine şi :n tăcere Ia îmbunătăţirea vieţii umane si la diminuarea suferinţelor omem n. fapt care - prin el însuşi - constituie o satisfacţie si o împlinire.

î: Care sunt rugăciunile ce/e mai folositoare?R: Rugafi-vâ să fiţi servitorii Domnului, un vehicul al

iubirii divine si un canal de transmisie ăl voinţei lui Dumnezeu. Kugati-va pentru îndrumare si ajutor divin si abandonaţi orice voinţă personală prin intermediul devoţiunii. Detiicati-vă viata servirii Iui Dumnezeu Alegeţi iubirea si pacea mai presus decât toate celelalte opţiuni. Dedicati-vă scopului iubirii necondiţionate si compasiunii pentru tot ceea ce înseamnă viaţă (în toate expresiile acesteia) st abandonaţi mice IcntUntil de a judeca lui Dumnezeu.

î; ( uni ti putem ierta pe aceia cure nu /ntr a merita acestlucru? Pure a/t o imposibilitate.K: Prin înţelegerea cadrului de referinţă al celnrlaţi, limitelor

si condiţionărilor umane, precum şi a programări genetice si sociale. Gratie recunoaşterii si acceptării limitelor umane, multe ranchiuni ş; sentimente negative pot fi evitate. Aşteptările nerealiste ale naturii umane sunt preponderente si se propagă prin intermediul negăm şt folosirii argumentelor ipotetice. Ipotezele politice/sociologice se covecesc în general peste timp a fi incorecte si fundamentate pe presupunem false cu privire la dorinţele, condiţiile ăi limitele umane. De asemenea, ele sun: ii.iîve, deoarece atare formulări ignoră aproape complet contextul general şi enunţă false presupuneri cu priv.rc la comportamentul uman. fari a d£ atenţie circumstanţelor.

De exemplu, onestitatea este posibilă, dar numai dacă sunt prezente anumite condiţii Dacă nevoile, dcrmţelc sau foamea ating o anumită imensitate, atunci luxul onestităţii trebuie Sacrificat Sărăcia îşi are propriile reguli cV supravieţuire. Insatiăfcccrca nccesitâţiilor biologice anulează idealurile ipotetice ale comportamcnt-jlu De exemplu, raţionalitatea CCrtcXfului prefrontal poate fi pusă în umbre prin trezirea mintii animale. Este o situaţie artificială care dcstldc milioane de am de biologie, precum si regulile de supravieţuire a!e rasei.

Un aii factor trecut cu vederea de aşteptările umane este specificitatea individuali, defectele individuale în ceea ce priveşte controlul, condiţionarea şi obişnuinţa cevianta, precum şi funcţionare* defectuoasă a chimici proceselor cerebrale. Indivizii marcaţi de aspectele enumerate mai sus sunt adesea împinşi de împrejurările vieţii dincolo de propriile lor limite. Înţelegerea tuturor acestor aspecte închnA să ne tempereze aslcptănlc pentru perfecţiune intr-o lume a limitelor.

Oamenii din societatea noastră nu sunt educaţi în spiritul limitelor şi specificităţii umane. Societatea noastră puritana înclină să se pretindă a fi infailibilă şi pune un accent considerabil pe facultăţi imaginare şi inexistente de genul puterii voinţei, care simt folosite drept scuză de către moralişti, in principal pentru a justifica tendinţele vindicative. Că nu exista

22fi 227

Page 237: Ochiul sinelui   david r. hawkins

u,t. .o. K. ii iwwiis - wmui OII'CIUI

nici o asemenea facultme precum „puterea voinţei" pe care St ric putem baza devine un fapt evident oricărui student al ;iclivit;iiii umane, care poate observa ca ariiintîia facultate lipseşte complcl majorităţii oamenilor în cea mai mare parte a timpului, finul operativa doar marginal, în câteva circumstanţe favorabile. în plus, tocmai aceasta falsa idee de putere a voinţei stă la ba/.i t numeroase probleme sociale netezolvabile ale umanităţii.

Daco vom pritfi spre omul obişnui: cn spre o f i t n i . i imperfecta, limitată si incapabilă să fie altfel decât este în momente si circumstanţe date, putem evita ce!c mai negative sentimente, precum ţi dorinţa de a judeca. Oamenii vor fi va/uii utur.ct a fi mai curând hmim!' decât rai sau egoişti, iar viaţa va : în mod considerabil mai usoari si mai pasmefl.

Experinţele individuale ale vieţii sunt în mod considerabil determinate atât de propriul nivel al conştiinţei, cât si de cel al societăţii. Pe măsura ce ştiinţa avansează, se descoperă faptul ca i» pane tot mai mare a comportamentului uman (mai cu seamă in ceea ce priveşte comportamentele deviante si anormale), precum si trasaturile de caracter, sunt nXJStcniie. Multe dintre caracteristicile dominante sunt stabilite si deja operaţionale încă din prima copilărie. Exista, de exemplu, u tulburare depresivă numita ..dysthymic", caic debutează în copilărie si se menţine pe toata durută vieţii. Este însoţită de o deficienţă a unui iieurotranşmiţâtor cerebral fundamental. Individul neajuiai nu poale obţine multe imbunătăţin ale dispoziţiei $. comportamentului si. adesea, situaţi i nu poate fi rezolvata nici măcar prin asistentă de specialitate,

I: Sd înţelegem atunci, că rezolvarea majoritariiconflictelor este posibila prin educaţie?R: Este adevărat. Compasiunea si înţelepciunea merg mana

fn mână. A te plânge de limitele si defectele celorlati constituie o atitudine futila şi ncrealistă.

I: Ce se paate spune despre idealuri?R: Ele pot fi sperate, dar nu aşteptate. Ohîcvtivcle suni

construcţii iiuelecmale ipotetice si poi COIKIUUI MUŞC de inspiraţie, dar idealizările se referii adesea \a wililiftţi bi nrguliu.

22«

In mod convenţional, idealurile sun: aşteptate de la ceilalţi, dar nu >i de la noi înşine, pentru că întotdeauna vom găsi scuze cât se poate de plauzibile.

Est- c atitudine foarte imatură să aşteptăm de !a ceilalţi să se ridice la propriile noasne standarde si idealuri. Să nu trecem prea uşor peste faptul cfl majoritatea oamenilor nu au altă raţiune decât sfl „ia ceea ce li se oferă". 78% din totalul populutiei lumii calibrează sub nivelul Adevărului Si Integrităţii, siruat la valoarea 20D. Aceştia nu sunt dedicaţi adevărului spiritual, care nu înseamnă pentru ei decât o ficţiune si o prostie idealista. Dreptatea, consideraţia, cinstea si etica nu sunt valon predominante sub nivelul 200 a! conştiinţei. Ele pot apărea totuşi. dar numai ra excepţii.

în plus. trebuie să înţelegeţi ca raţionalitatea ţi inteligenţa nu coiistiuic fundamentele dom:nante ale comportamentului ţi luJrii deciziilor decâl după ce conştiinţa atinge manele nivelului 400 Majoniatea oamenilor r.u si.nt conduşi de logică, ci de dorinţe. emoţii, ignoranţă, mândrie si tendinţa de a fi „drepţi" cu orice preţ. Sub nivelul 200 al conştiinţei, societatea se bazează pe forţa şi nu pe putere.

î: Si ce poate face căutătorul spiritual pentru a fi de folossocietăţii?R: A te strădui si evoluezi din punct de vedere spiritual - iată

cel mai marc dar ce poate 0 oferit El înalţă în realitate întreaga omenire dm interior, graţie naturii puteri: înseşi. Puterea radiază şi este împărtăşită, în vrem: ce forţa e limitată, defensiva si derizorie. întreaga societate este influenţată in mod subtil si subliminal de fiecare gând. cuvânt sau act de iubire si compasiune. Orice acţiune ds a ierta vine în beneficiul ruturor. Universul observă şi înregistrează fiecare acţiune ?i răspunde la acestea. în realitate, kanna constituie înfifisi natura universului, ir virtutea structurii si funcţiei înnăscute u universului însuşi, in cadml universului, timpul se măsoară în euni. Dincolo de accasîu. el mei nu există de fapt. Prin umierc. fiecare act de iubire persist!! pentru totdeauna.

220

Page 238: Ochiul sinelui   david r. hawkins

CAPITOLUL XIV

I Corpul şi societatea

î: Cum putem supravieţui duca încetează ideii lijharea cumintea şi corpul?R: Există momente când este ..permis" si posibil sa

renunţăm la corp Putem s-o numim destin, karmâ. intenţie. dedicare sau în or.ee alt fel dorim. CorVinuarea vieţii în asociere cu acest corp poate continua, daca este destinat astfel prtntr-0 alegere anterioara Corpul nu trebuie sa-si folosească mintea pentru a supravieţui. Universul se îngrijeşte de acest lucru

Chiar y, în acest moment, corpul nostru realizează mii de procese fiziologice care-i prrpetuaza viata (ara a avea nevoie de nici un gând conştient. Nu c necesar sa Iuta o decizie cu privire la fiecare bătaie a inimj sau la fiecare cizimă digestiva Fiecare dintre aceste funcţii face ceea ce trebuie sâ tacă în vimilea faptului ca este pane integrantă a unui întreg mai mare. Astfel. ccrpul nu este separat ce întreg, ci parte a Universului. Supravieţuirea sa «te, aşadar, o funcţie a întregului.

Corpul îşi primeşte informaţiile necesare atunci când este nevoie, iar acestea nu trebuie neapărat să provină de la minte. Sistemul nervos şi simţurile ;iu răspunsuri automate.

Deşi corpul/mintea obiţmuie sunt dominate de nesfârşite dorinţe $i temeri, atunci când acestea îsi pierd motivaţia subsidiară, se descoperă faptul că. în realitate, corpul arc foarte puţine nevoi reale. Corpul însuşi nu mai este considerai o sursă de plăcere, deoarece sursa adevăratei plăceri rezidă în conştienta utolprczcntă si în bucuria existenţei din fiecare moment.

Astfel, continuitatea existenţei corpului este dependenţă de condiţiile locale, asa cum es;c prezenţa celorlalţi care veghează la

231

Page 239: Ochiul sinelui   david r. hawkins

supravieţuirea sa. Dacă aceste condiţii locale - cum rate interesul altor persoane pentru supravieţuirea corpului - nu ma i suni prezente. este posibil ca acesta dir urmă su-şi încete/e supravieţuirea. Dar. rapml că supravieţui este SEU nu, este unul relativ neimportant.

î: Sunt sau nu sunt „necesare" unele funcţii ale corpului'.' R: Iile apar deoa-ece aparţin natuii; corpului, insa nu sunt cu adevărat „necesare", Ele au un scop; de exemplu, experienţele senzoriale repetitive ajută la păstrarea simţului de orientare. Şinele este invizibil, nu arc greutate si este prezent pretutindeni. astfel încât nici sunetul nu mai constituie tiu indicator precis al poziţiei. Corpul «te însoţit, insa nu in mod special. Daca experienţele sale senzoriale repetitive sunt sistate, atunci timpul, locul şi prezenţa fizică se îndepărtează si poate surveni chiar o pierdere a simţului oiientării A rămâne „în cadrul lumii'' sau a funcţiona „ca o parc din ea" constituie rezultatele concentrării intenţionale si necesit! consum de energie

I: Pare derutanta afirmaţia ca nuntea constituieprincipalul blocaj pe drumul înţelegerii.R: Pentru o mm bună clarificare si înţelegere mintea ar

putea fi „împărţita" în „mintea care găndeste" si „mintea conştientă". „Mintea conştienta" şttc, recunoaşte şi este avizată de existenţa multor lucruri, posedând abilitat: care nu depind de gândire, limbaj sau concepte. Un recunoaşte clemente si modele întregi şi esenţiale. Chiar daca mintea încetează să sccvenţializc/e si sfl-şi exprime gnncunle prin intermediul limbajului, ea rămâne, totuşi, capabilă de înţelegere la nive! nonverbal. Până si un câine 5tie sau recunoaşte multe lucruri, fără să-i fie necesar limbajul.

Aceasta ..minte conştientă" este permanent prezentă, însă trecută cu vederea atunci când mintea este concentrata asupra raţiunii/logici:''gânduriior/cuvintelor, Pentru a înţelege mai bine acest mecanism al minţii conştiente putem face o analogic cu vederea periferica, respectiv vederea centrală. De exemplu, deşi ochii se pot concentra asupra unui anumit obiect (cum ar fi un ceas), ei recepţionează, înregistrează şi recunosc întreaga cameră

232

Ir» cadrul lucrării spir.tuule, c$tc necesar să ne rctingein atenţia tic Iu obiectivul central in favoarea unei privin de ansamblu mai difuză şi mai cuprinzătoare. Concentrarea pe un obiectiv central este întotdeauna motivata de un interes al eu/ui. Prin urmare, aceasta concentrare constituie expresia dorinţei şi limitării. S-ar putea spune că trebuie să ne concentrăm pentru a putea funcţiona Oricum, concentrarea se realizează pun excluderea întrcgulu.. Vederea periferica, difuză, precum „mintea conştientă", ma i curând include decât exclude. O preocupă eşenta (nu detaliile), acţionează permanent tară efort şi este mereu prezentă.

Supravieţuim cu ajutorul ..mu/tu conştiente" St obţinem realiza''' cu ajutorul nuntit care ..gândeşte Jbcaiiiat". Am putea folosi chiar o formulă memo-tehnica. Focalizarea este potrivirii pentru a funcţiona, iar mintea conştientă pentru atingerea stăni de pace. în starea de iluminare, energia neobositei minţi care gândeşte „focalizat" este absorbită înapoi In min:ca „conştientă", lipsită de gânduri şi efort iar atunci când i se permite, singura prezenţă devine conştienta însăşi, care se situează în fundal şi iluminează „nuntea conştientă".

In acelaşi fel. intenţia arc ca rezultai focalizarea privirii asupra suprafeţei apropiate a unui obiect. în timp ce iubirea implică o dilatare a pupilelor şi o focalizare asupra planului îndepărtat al unei persoane, în scopul de a o cuprinde. Exista o anecdotă celebri referitoare Iu acest fapt - majoritatea bărbaţilor nu pot spuie prompt ce culoare au ochii soţiilor lor.

Mintea focalizată, lineaiă, verbală poate învăţa ..despre" Dumnezeu insfl, datorită faptului că Adevărul este iota; si cuprinzător, ca nu csie echipata adecvat şi nici capabilă de a-l cunoaşte pe Dumnezeu in mod tiirect sau experimental. Se poate spune, astfel, ca vederea centrală este „Yang". spre deosebire de vederea periferica, asociată cu ,,Yin*. Intelectul este Yang. Şinele este mai asemănător cu Yin. (Deşi îl include si pe Yang. o face într-o manieră Yin')

Momentul iluminării sau înţelegerii este asemănător celei mai pure ..experienţe" Ym-şi-Yang Primirea iluminării constituie un dai. Renunţarea suprema deschide uşa Re%-elaţici, care se

233

Page 240: Ochiul sinelui   david r. hawkins

n.rt^. .». IMHRIIU - in una .11.11 J II

îni&ţişează pentru a fi primită, Aceasta este puterea finală n lui Yin. Prezenţa radiata cu o asemenea pulere. îr.căt parc a fi reprezentarea maxima a prezenţei Iui Yang. Iluminarea este produsul acestei uniuni; astfel, ea este absolut completa şi definitiva Apariţia ei este comparabilă cu naşterea unei noi nebuloase sau cu naşterea unei stele. Daca nu survine înţelegerea ca nu nil local si limita: face subiectul iluminării, aceste afirmaţii pot phrea exagerate Şinele constituie Totalitatea întregului Univers; prin urmare, cei care au ajuns la acest nivel l-au descris ca pe 0 „conştiinţă cosmica" dată fiind amploarea „evenimentului*". Nu trebuie uitat că apariţia acestei stări urc un impact milenii de-a rândul asupra conştiinţei totale a întregii umanităţi.

Dacă ar fi fost lipsită de conştiinţa apariţiei pe aceasta planetă a avatarului, omenirea s-ar fi autodistrus cu milenii In urmă. Astfel, arunci când ftucdha lauda virtuţile ş: măreţia „învâtatunior" sale, el este modest ş: obiecnv Afirmaţia sa nu orc nimic în comun cu In uda de sine. înţelegerea lucrului care susţine toate formele de viaţa nu este defel o descoperire minoră. Toţi înţelepţii cunosc acelaşi lucru, insa îl exprimă în mod diferi; sau, probabil, prin alte cuvinte.

f: De ce, oars, intelectul (folositor în abordarea problemelor materiale) este atât de inutil - constituind nu de puţine ori chior un obstaiol - atunci când ctiutâut sa ajunge/u Iu iluminare?R: Eul/mintca face obiectul unei multitudini de limitări:

percepţii lineare, logica secvenţială, noţiuni abstracte şi folosirea cuvintelor, conceptelor si simbolurilor Matricea de înţelegere care poate fi atins* prin intermediul intelectului nu constituie altceva decât o poziţie epistemologica care se bazează în primul râr.d pe definiţii. Prin urmare, definiţia constituie însăşi chintesenţa impedimentului. Definiţia este un artificiu, un simbolism asupra căruia ne punem de acord si pe carc-l exprimam sub fonua unei sintagme verbale sau auditive, astfel încît sa capete un înţeles specific, limitat şi comunicabil Umbaju] este folositor în măsura în care este precis.

Pentru o defini ceva, trebuie să utilizăm categoriile abstracte ale gândirii. Noi specificăm clasa, genul şi specia. Astfel, verbalizarea şi idioroatizarea au ca rezu-tat o limitare progresivă de Ia clasă la gen. apoi la specie si. în final, Ia un anumit individ.

împlinirea acestui nivel al conştiinţei calibrează în marjele valorii de 400, iar nivelul 499 corespunde geniului intelectual. Acest nivel csfc foarte pu:cmic El creaza şi susţine tot ceea ce înseamnă ştiinţă modernă, industrie, economie, precum şi explorarea spaţială şi cercetările în domeniul biologiei Cu siguranţă, nivelul 400 este foarte, foarte departe de mentalitatea Omului de Neanderthal. Societatea modernă năicste în marjele acestui nivel (400) - în epoca universităţilor, «nemetului, presei, comunicaţiilor electronice. Cu toate acestea, conştiinţa de sine constituie o stare ce aparţine unei dimensiuni diferite- Ea este nelimitată, dincolo de formă, atotcuprinzătoare.

Limba şi conceptele suni alcătuite din şabloane distincte şi foarte limitate. Deşi acest lucru este. în genera:, uşor de observat, esenţa lui este rnu!l mai intangibilă şi mai subtilă, pentru a putea fi desensâ cu uşurinţă 1 a baza limitării gândirii/minţtf/logici; stă faptul descris de către Korzypski, şi anume că, un simbol sau un cuvânt nu este identic cu obiectul reprezentării sale. (de exemplu, o liana nu înseamnă teritorii,! pe care-1 cartografiază.)

în Realitate, tot ceea ce există este autoexistent şi total şi complet identic cu sine însuţi. Este numai şi numai ceea ce este. într-o autoidcntitcte radicala, caic exclude toate adjectivele. adverbele, verbele, pronumele şi chiar substantivele. Din perspectiva adevărului radical, tot ceea ce se poate spune despre un lucru e că este el însuşi. Astfel, toate liinbile sunt fundamentate pe percepţie şi limitare. De exemplu, dacă spunem că afară este o zi superbă. în esenţă, faptele stau chiar invers. O z\ este o *i, până la urmă nimic altceva decât o duiatâ de limp precisa. Nu poate avea nici o culoare. Nu există nimic de genu! unei „zile superbe"'-Rczurgind la examinarea acestora, vom descoperi că toate definiţiile si afirmaţiile - tară excepţie - sunt false, fiind restricţionate drastic si radical doar la identitatea de sine.

Un individ nu este o clasa f după cum nu este nici un gen ori o specie. Tonic acestea nu stnt decât categorii ale gândirii, in

235

Page 241: Ochiul sinelui   david r. hawkins

realitate, fiecare lucn este perfect ca propria sa (JcfiniţUi ^i expresu-o sinelui, graţie autorităţii si emergenţei propriei existente, lata de ce orice „etichetare" este lipsita ce nouri Un lucru nu este nici cuvin;, nici concept La un mvel prorund de înţelegere, toate limbajele şi simbolurile dc\ in lipsite de sens. De exemplu, oamenii nu mor îngheţaţi din cauza faptului ca termometrul arata 30 de grade sub zero. F.i mor îngheţaţi din cauza absenţei căldurii - pe care noi o denumim (in mod eronat) „frig"- Chiar utunc: câne spunem că cineva „a murit îngheţat", greşim. De fapt. persoana în cauza a munt pentru câ inima sa a încetat să mai bată. Dar nici aceasta afirmaţie nu este adevăiată. Persoana a murii pentru ca, oprindu-se inima, creierul nu o mai (ost oxigenat si astfel respiraţia i s-a oprii- Putem merge si mai departe, afirmând că nici acestea nu sunt pe depltn corecte, deoarece în iipsa oxigenului, a dispârjţ energia produsa in urma consumării reacţiilor chimice ale corpului (Adcnozin Moiiofosfut Ciclic cic.j. Dar chiar $i această explicaţie suferă de un anumit ncadcvfr, deoarece atunci când mamele devin inactive, procesele chimice pe care Ic catalizează se opresc. Nici această explicaţie nu poate fi considerata a fi cea corecrâ, S' asa mai departe. Până ia urnă, descoperim că organismul respectivei persoane a murii din cauza ca spintul/cnrrgeiic/viuiKcteric care locuia în corpul ei a plecai.

Nici un lucru si lici o persoana nu poate fi un adjectiv. Nu poate fi nici măcar un substantiv. De fapt, nxi mi poa:e face nimic. Prin prisma limitărilor impuse de realitatea radicală, tot ceea ce poate face este fi .SK". Si nu numai atât. poaic fi doar precis S< exact ceea ce este, fără a i se aplica vreun termen descriptiv.

Abstracţiunile nu au mei existentă, nici realitate. Ele nu au capacitatea de „a fi". Toate calificativele sunt artificii <^c percepţiei de fapt, nici unul nu exista ca atare. Realitatea devine outocvidcntă arunci când sunt îndepărtate obsimcţionarilc percepţiei şi mintii - inclusiv tonte sistemele de credinţa.

1: Agat/ar jf credinfele constituie obstacole?R: Da si nu O credinţă constituie un substitut operaţional

pentru cunoştinţele care pot fi asimilate numai prin iiiieiinciliul experienţei. De exemplu, pe baza unor informaţii, u» Călător

236

;rcdc iu existenta unei ţări numite China, Aceasta credinţă constituie u bază suficient de solidă pentru acţiune. Călătorul nude mai întâi de China, upoi citeşte nişte informaţii despre aceasta. în acest moment, persoana în cauză „cunoasie despre China'". După ce amintitul calator ajunge efectiv în Qv.na. pcuecc un timp acolo si întâlneşte oamenii, el ajunge „să cunoască efectiv China" în loc să „cunoască despre China". îndată ce se întâmplă acest lucru, călătorul nu mai arc nevoie de vreo credinţa în existenta Chinei. Astfel, o acţiune încununată de succes începe de ia o credinţă plauzibila. Cu toate acestea, credinţa nu poate să înlocuiască experienţa trăită

Majoritatea oamenilor au multe credinţe de natură religioasă care Ic servesc drept ghid si în care îşi investesc încrederea. Totuşi, până nu sunt calibrate atent, spre aflarea nivelului lor real de adevtr. aceste credinţe pot fi greşite sau pot conţine doar jumătăţi de adevăr Majoritatea erorilor spirituale conţin un grăunte de adevăr, care se pierde apo: în distorsiunile create de. neînţelegeri sau manipulare. Lozincile de genul: „Omorâţi un comunist pentru llnstos", sau „Omorâţi un infidel pentru Allah" sunt foarte departe de adevărul spiritual, dar sunt acceptate mereu şi mereu de către milioane de oameni, de-a lungul a nenumărate generalii.

Apoi. peste aceste credinţe false se suprapun sentimentalismul şi emoţiile, fapt care le conferă o putere de atracţie si dominare sporită asupra găndmi oamenilor. Absurdităţile religioase sunt urmate numai în virtutea faptului că sunt „religioase''. De exemplu, în anul 1212, un băieţel din Europa a avut o viziune în care era chemat să conducă o nouă cruciadă peilru eliberarea Pământului Sfânt din mâinile necredincioşilor islamici - cruciada copiilor. (întrebarea de ce l-ar interesa pe Dumnezeu cine anume guvencazâ un linul sau uliul al planetei im a căpătat niciodată vreun răspuns). Impactul puternic pe care l-a avu asupra populaţie; combinaţia unui „copil nevinovat" cu „viziunea religioasă" si cu eroismul faptei de a „elibera Pământul Sfânt", a rezultat într-un val de entuziasm. Cruciada copiilor a fost îngrozitoare Iti au murit cu miile din cauza condiţiilor improprii. epuizam, bolilor, molnutrilici şi a altor dezastre. Din cele câteva

2.17

Page 242: Ochiul sinelui   david r. hawkins

mii care au mai rămas. n:cî unul mi a ajuns ifo lupt i>c Pâmăniul Sfanţ, fiind capturaţi toţi până Io urma si vânduţi ca sclavi. întregul dezastru s-a bazat pe convingeri, credinţa $1 religiozitate Totuşi, socotind Iu scara istorică, acest dezastrj a fost unul de o amploare minora. Istoria umanităţii cunoaşte din nefericire ?re3 multe cazuri în care continente întregi, populaţii, civilizaţii si segmente majore ale omenirii au fost taie de pe faţa pAmnniuiui datorită Icrvuni religioase.

Aşadar, religia si credinţa sunt necesare pentru a iniţia o călătorie, însă pentru z o duce la capii este nevoie de cunoştinţe care pot fi verificate. Lipsit de ajutorul unei busole sau al unui iextant, un marinar va sfârşi pe fundul marii.

După cum spunea Buddha, „pulini sunt cei care se încumeta să plece în Călătorie, dar s. mai puţin: aceia care reuşesc să o duca la capăt'* (Krishna a spus acelaşi lucru in Hhagaxud-G'io). Problema expusa aici se refera la succesul si bunăstarea întregit omeniri, a caret istorie, pana recent, a fost destul de tragici

î: Vorbiţi deseori despre omenire ca şi cum ar reprezentapreocuparea sau identitatea dumneavoastră. De ce?R: Ca să cunoşti bine o persoana trebuie să cunoşti Wttt

întreaga umanitate Şinele este acelaşi pentru toţi oamenii, iar societatea reprezintă Eul colectiv. Privind omenirea ::: totalitatea ei. de-a lungul istoriei, ajungem Ia Scala Conştiinţe:. Atunci când ue uităm la om. acesta ne sugerează durere, îpistcţe, disperare. depresie, viriă, regret sau rcmuscari. Vedem omul ca fiind amarai. malefic, lipsit de speianţă, jagic şi înfricoşător. Iar faţă de trecut. încercăm adesea sentimente de furie,

Ajunşi Ia nivelul Curajului, vedem că schimbările în bine sunt posibile încetăm să nai învinuim, să mai urâm St să ne mai tentau. Ne ridicam dm starea de victime, de slăbiciune si de apatie si ue dăm silinţa sa facem lume* mai bună Renunţăm să p.c mai învinovăţim $i să încercăm sentimente de compasiune faţă de noi înşine, recunoscând si afirmând puterea din lăuntrul nostru. Pentru a ajunge la Adevăr, trebuie să acceptăm că omenirea a fost cufundată mult timp in neştiinţa pi i.i motivul acestui fapt a fost igi:oranţa. Prin intermediul îiiickwrii. putem

învăţa wi devenim fiinţe ce trăiesc în compasiune si sfl rcemiicxtualizUm relaţia noastră cu întregul.

Privind în urma, putem vedea ca umanitatea o fost brutalizata şi ţinută în sclavie de ignorantă Această ignoranţă provenea din faptul că rivelul general ai conştiinţei omenirii s-a situat, vreme de multe secole, doar la valoarea ! 90. Cu toate acestea, dai fiind faptul că în prezent nivelul conştiinţei omenirii se situaiâ la valoarea 207. viilorul pmmite să fie fofjte diferit. Fiecare dintre noi poate progresa :n nivelul propriei sale conştiinţe, având posibili:atca de a ajunge la iubire si la cele ce sprijină viaţa. De altfel, toţi marii lideri spirituali si sfinţi din trecut ne-au cerut numai acest luciu. Chiar si Fieud spunea că destinul omului este acela de a ii capabil să muncească si să iubească. Cart June a adăugat apoi la acestea ..$i să deţină adevărul spiritual ce corespunde realităţii liri**.

Din cauza limitelor percepţiei, omenirea nu înţelege că Evul întunecat s-a slărîit abia în 1986. atunci când nivelul conştiinţei colective a umanităţii a depăşit - pentru prima oară în istorie -pragul nivelului 200. trecând astfel de la negativitate ţi nou-integritate la Integritate. Sinceritate şi Adevăr.

I: Deci, religia yi spiritualitatea nu au avut un impurimajor asupra societa/îi?R: Problema omului nu este că n-ar fi auzit de adevărul

spiritual, ci că nu îl înţelege. Acesta este scopul clarificărilor şi al explicaţiilor. Este nevoie de un volum marc de cuvinte pentru a explica un lucru care este dincolo L'C cuvinte.

Valoarea unei hărţi a conştiinţei (calibrate numeric si însoţită de termenii descriptivi asociaţi respectivelor valori) rezidă tocmai in faptul că transferă acele noţiuni care ar fi putut părea nişte generalităţi filosofice si sociologice în valon concrete >i verificabile Oricine poate înţelege numerele simple, insa puţini oameni. în ciuda pretinse: lor pietăţi, înţeleg chiar şi cele mai simple lucruri, cum ar fi diferenţa dintre pozitiv şt negativ. ..bine** şi „rău" sau constructiv versus distructiv.

Lipsa integrităţii este atât de insinuată în (aproape) fiecaie aspect al societăţi;, încât a devenit invizibilă pentru o persoană ob snuila Lupul se ascunde sub blana de oaie a patriotismului.

XIII 239

Page 243: Ochiul sinelui   david r. hawkins

dreptăţii şi a credinţei efi „este vorba doar despre afaceri": „scopul scuzi mijloacele", „societatea merita răzbunare"; „oamenii sunt controlaţi cel mai bine prin ameninţări si frici"; „războiul împotriva drogurilor"; „lăcomia este normală în afaceri". ,.a minţi este un lucru normal în politica si 3facen"; „mândria este un lucru bun"; „materialismul si câştigurile justifica orice tip de comportament": „este normal sa disrorsione/i adevărul, dacă astfel poţi convinge pe cineva": „orice minciuna este binevenita. daca duce la câştigarea alegerilor"; „orice articol poate ti publicat. dacă duca la vânzarea publicaţiei"; „a avea dreptare este mai important decât a spune adevărul"; sau ..profirul justifica orice comportament uman''. Chiar st spiritul legii cStc subminai prin folosirea îiterci legii pentru a-1 înfrânge

f: De ce este atât de predominanta toată aceastan emotivitate?R: Scopul enumerării de mai sus a fost acela de a depasi

negarea. In societatea de astăzi, mass-media. inclusiv unele tipuri de activităţi comerciale, au tendinţa de a susţine şi de a amplifica negativi laica. Onicctivul lor principal sunt amintii lineri care sunt incitaţi să folosească drogurile, sa aibă un comportament violent st iresponsabil, sa se sinucidă, sa manifeste dispreţ pentru autoritfiu. sa se prefacă a ti v ictime. sa atribuie altora vina ce le aparţine lor ş: sa îmbrăţişeze depravarea motală. Presa nu este sinceră atunci când declara ca nu are nici o responsabilitate. De asemenea, mass media neaga faptul ca ar avea vreo influenţa negativa. Daca presa nu ar avea nici o influenţă, arunci oare de ce se cheltuiesc miliarde de dolari in fiecare an pentru reclame difuzate către populaţie? Aceleaşi circumstanţe derivă din antrenarea tinerilor în jocuri video groteşti Si extrem de violente, care induc minţii o stare hipnolică ce o programează inconştient. Acest fupi face ca adolescenţii să devină nişte roboţi ucigaşi caic ..acţionează iraţional". In unele state, există chiar un sezon de vânătoare special, în care tinerii vânează cu trme cu lunetă câini de precrie, guguşmici si veveriţe „in scop distractiv".

Nil este deloc uşor. pentru nimeni, sâ fie urrtnn; majoritatea oamenilor aleg să-ji poarte umanitatea punând, i-.şi ochelari liftul pentru a evita confruntarea cu evidenţa. Revonxlitulj*4 mtt*£riuiţu

COtUlilUlc primul pas peste pragul dintre Neya:ivitnle ţii Adevăr. Pentru .» flico acest prim pas cu succes, trebuie să dezbrăcăm lupul rlc blana de oaie si s3 înţelegem efi nu este vorba doar despre „sport", „banale afaceri'1, sau „despre ceea ce vor oamenii". în toate acestea, societatea este deopotrivă agresorul şi victima.

\; Ati acordat multa atenţie acestor probleme.R: Aceasta se datorează unui aspect impoitant tratat in

„Putav versus forţă", şi anume analiza taccorului critic**. In cadrul oricărui sistem foane complex, exista un punct bute delimitat in care, dacă se aplica o cantitate infimă de energie, se produce u schimbare majora Un mecanism unas arc un punct vulnerabil, in care aplicarea unei presiuni cat de uşoare are darul de a opri întregul angrenaj. O locomotivă imensă poate fi oprită daca st.m exact unde sa punem degetul. !n acelaşi fel. marele mecanism al societăţii umane are si el puncte asemănătoare, din care pot rezulta schimbări majore in urma aplicării unei presiuni minime.

Sâ :nai dflm un exemplu, Imaginafî-vă ce *-nr fi întâmplat dtcâ presa s-ar fi cramponat de picioarele olcage ale iui franklin Drlano Roosevelt sau de infirmităţile lui Harry Truman sau ale lui Wiiistun Oiurchill fn tunpul celui dc-ul doilea război mondial! în acea perioada, prestigiul acestor lideri de talie mondiala a censtimit punctul critic de coeziune care a salvat lumea libera. In mai multe rânduri Hitler i fost îa doar câteva luni de zile de că^tigarca războiului

i: De ce accentuaţi atât de mult problemele sociale?R: Integritatea înseamnă putere. Pentru a putea refuza

negativitatea, mai intăt trebuie să o expunem. Dacă presa, de exemplu, a posedat cândva integritatea, se poate reîntoarce pentru a si-o recâştiga. Actualul papa fcartea a apănil in versiune engleza In 2001, deci sub pontificatul Ini loan Paul al //-/ea. N. ti:) a constituit un exemplu uluitor pentru omenire prin faptul că, recunoscând erorile Biser:cii. a restabilit integritatea spirituală $i a recâştigat adevărata putere. Astfel, Papa a reuşii - deopotrivă în nind simbolic si literal - să reflecte adevărul câtre umanitate. iransinilnml lumii că Evul întunecat a luat sfârşit.

.Ml» 241

Page 244: Ochiul sinelui   david r. hawkins

i: i/e ce le este oamenilor atât de greu sii sS svhimhv?R: Ei se idcnlifîcA cu personalitatea lor, cee.i CC punic fi

comparabil cu o dependenţa. Moda este în voga, popularizata şi prezentata într-o manieră atrăgătoare. Fiecare are avantajele sale pe care )c utilizează în scopul de a-: impresiona sau controla pe ceilalţi. Există o răsplata si o satisfacţie secreta în a fi victima martiriului sau pierzătorul. Fiecare persoana în parte constituie o modalitate de a manipula un răspuns social specific. Jmaginea socială este o modalitate de a influenţa opiniile >: de a reflecte poziţionatirătile acestora- Aceste imagini de sine mai au şi o componentă karmicâ puternica care, simultan, constituie un rol si o dramatizare.

Aceste stuun de personalitnre sunt influenţate rie mass-mcdia si fiecare are si avantaje şi un preţ de plâ:it. Ele sunt stereotipuri cultural-: încastrare într-o cultură dată. Aceste stereotipuri se schimba cu timpul „Tipul dur", sofisticatul, şarmantul, cel „cu picioarele pe pAmănt" sunt doar mste roluri sociale. Tipul iscusit, rebelul, nclegiuitu!, mafiotul etc, teflecta si ele identitiţi de grup, Oamenii devin foarte dependenţi de un anumit stil, chiar până Ia moaiie. Cei ca înclinaţii către pericol, cu aere de „macho" au deseori un sfârşit violent. Fanaticul sporturilor extreme aleargă din ce în ce mai repede, pânâ cârd se izbeşte de parapet. Accstoia Ic este înnăscuta dorinţa de a fi croi. Oamenii le venerează imaginea si se rătăcesc în încercarea de a !i se identifica. Aceste influenţe sunt inconştiente si constituie deseori autodefiniri rezistente Io schimbare.

242

CAPITOLUL XV

Clarificări

: Care este relaţia dintre spiritualitate ţi conştiinţă?R: Domeniul spiritualităţii aparţine sfera conştiinţei, in

consecinţă, dezvoltarea şi evoluţii spirituală sunt încurajate de înţelegerea naturii conştiinţei înseşi.

Progresul spiritual este realizat de aspecte ale conştiinţei care devin mai puternice aturx: când este recunoscui faptul că acestea nu sunt atribute personale sau aspccie ale „cului" sau chiar ale des întâlnitului ..cu însumi", ci calităţi specifice care au dc-a face cu natura conştiinţei. Inspiraţia spirituală, înţelegerea, precum si conştienta izvorâta din compasiune nu constituie o sei ie de calităţi personale, ci operează precum nişte catalizatori în virtutea calităţii înnăscute a propriei loi esenţe. Tic sunt activate de motivaţia spirituală şi intenţie. Ele sunt, de fapt, aspecte ale grafiei lui Dumnezeu, care devin funcţionale prin consimţământul voinţei căutătorului. Acestea sunt încurajate de smerenie si de abandonarea vanităţii si dominaţiei cului minţii, precum $i g credinţei acestuia câ „ştie".

De fapu iot ceea ce pcate fcce eul-mintea este si cunoască „despre"; in adevăratul sens al termenului, nu poate sii nimic. Pentru a „cunoaşte" cu adevărat. es:c necesar să Jr acel „ceva cunoscut"

î: Ce se hi fetele prin termenul „mistic"'/R: Toate stările de conştientă spirituală sunt de fapt mistice

dalorita faptului câ sunt profund subiective si irans fon native, dar nu pot fi transmise celorlalţi într-un mod obiectiv, raţional' sau (tfeefl avem dc-a face cu scepticii) convingător. Orice conştientă profunda, sublila sau semnificativă apare în nivelele non-Iincarc

243

Page 245: Ochiul sinelui   david r. hawkins

ale conştiinţei. care r.u po: fi descrise prin iniriiiuilinl 6bf$nuitci paradigme r.ewtonienc a realităţii, linearii .şi limitata ilc conceptul de cauzalitate (care îsi încetează aplicabilitatea ta nivelul calibrai al conştiinţei 499). Lumea convenţionala se circumscrie nivelului limitat al formei, reflectat în lunbaj si determinare mecanică. Lumile experienţei spirituale se afla în afara paradigmei limitat;; a logicii; astfel, ele nu au capacitatea de a indica înţelesuri valabile s<iu semnificative pentru cui obişnuit.

De fapt. toate cxperien:cle profunde si semnificative din viaţă se petrec în domeniul non-lineai. Forţa este lineara: puterea este non-lineară. Ceea ce cnergizează, dă putere şi schimba* viata oame mior este semnificaţia; singura importanta a faptelor/evenimentelor este ceea ce consideră oamenii ce fiind semnificativ. Fericirea nu arc :iici o legătura cu faptele dar. în schimb, izvorăşte din atitudini.

î: Care este eseiifa căutaţii spirituale?R: Căutarea SpfatU&ll poate fi simplificată în forma sarcinii

de a iranscede limitele dualităţii lineare si secvenţiale create de percepţie pentru c de/vâlu Realitatea, care e nelimitată şi non-h-neara şi, prin aceasta, non-duală.

Pe o scară calibrată a conştiinţei, putem observa ca nivelele cele moi slabe, situaic sub pragul valorii 200, trebuie sa se bazeze pe forţa ca pe un înlocuitor al puterii Cu eât ne apropiem mai mult de Realitate, cu atât puterea cres:c exponenţial, îotr-o progresie logantmicâ rapid."* Valorile situate in marja mvc'nhii 400 denota cea mai înalta sferă a paradigme: newroroene si indica excelcnţ.i domeniului material. Lumea ştiinţei esfc de neîntrecut în ceea ce priveşte capacitatea de a înţelege si manipula lumea materiala. Şiiinţa ne poate ajuta să ajungem pe luna. insă conştiinţa omului este singura care poate da *cns sau semnificaţie evenimentelor. De asemene», bucuria nu provine din cifre sau .tjtiitici, ci din semnificaţia acesrnia

î: Ultde trebuit! căutata Realitatea?R: Viaţa cs:c trâiia exclusiv la nivelul experienţei si nimic

altceva. Toate experienţele simt subiective M nnn liik-.ne si. prin urmare, chiar si delimitarea lineară, pcrccpllitlia si M'ociiţiiilâ a

„rcahulu" ii II ponte fi cxperimcnlulă decât subiectiv. Orice ,.;uli-v.jr" nti este altceva decât o concluzie subiectiva,

Odatăfnţclcj faptul efl singura semnificaţie sau importantă a lumii lineare si perceptuale constă în cum anume este ea experimentată subiectiv, căutarea adevărului se transferă dinspre „exterior" spre interior. Pentru lumea materiala, succesul înseamnă ceva aliat in ..afara", care poale fi posedat s> dobândit.

Graţie înţelepciunii, celor ma: experimentaţi $i sofisticaţi Ic devine ev:dcnt faptul că sursa fericirii se găseşte înăuntrul lumii subiective a experienţei, care constituie rezultatul calităţilor interioare, semnificaţiei si contextului,

1: Cum putem ajunge la stmntficaţţt?R: Semnificaţia dă valoare vieţii, iar arunci când viaţa isi pierde

semnificaţia, se poale ajunge Ia sinucidere. Semnificaţia se naşte din valoare. înţelegerea faptului câ nu evenimentele sau realifaţile vieţii, ci semnificaţia lor este cec care determina feriinrea conduce la un interes crescut pentru subiectele filozofiei. Acesta este ce! ma: înalt domeniu spre csrc poate aspira intelectul; este comeniul examinam semnificaţiilor $i implicaţiilor subtile ale acestuia. Filozofia înecarea atât să definească componentele semnificuiici, precum şi sa clarifice felul în care omul ajunge la înţelegerea acesteia. Această investigare coiiduce la epistemologie sau la Ştiinţa care se ocupă da problema cunoaştem. Aceasta, Ia rândul ei, ne duce mai departe, la cosmologie, care încearcă să definească ce anume poate ft potenţial cunoscut. Dinctflo de epistemologic $■ cosmologie se află teologia, care forţează intelectul linear în încercarec. de a înţelege «calitatea non-lineară a Divinităţii însăşi.

Următorul pas către o abstractizare si mai marc se constituie în trecerea Iu domeniul metafizicii, care se adresează non-dualiullii Realităţii 51 scoale în evidentă subiectivul ca domeniu al idevarului spiritual. Cuvântul ..metafizica" înseamnă de fapt „dincolo de cele fizice". Dincolo de realităţile cărora li se adresează metafizica se află nivelele experienţei descrise in mod tradiţional prin termenul „mistice". Dincolo de aceste stă" mistice se găseşte condiţia Consiienţci numită în mort tradiţional (luminare. Slârile iluminate ajung de i.i conştienta prezentei lui

24 A 245

Page 246: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Durr.nezcu până la împlinirea finalii a evoluţiei spirituale, cure presupune renunţarea In toate dualităţile unui sine separat de Dumnezeu. înţelegerea finala este aceea că există doar o Unitate totală si că Şinele ş; sursa Sinelui sunt unul si acelaşi lucru.

Potenţialitatea Infinită si Suprema constituie Realitatea Existentei. De aceea, „Tot ceea ce este" presupune prezenta unei calităţi înnăscute a divinităţii, pentru efl altminteri nu ai putea exista deloc Expresia absoluta a divinităţii este Subiectivitate.! Dacă eu exist, atunci şi Dumnezeu Există

Iluminarea nu înseamnă doar verificarea faptului că crice existenţă este rezultatul Creaţiei, c\ si că existenţa însăşi nu este deloc diferită de Creator. Creaţia 51 Creatorul sunt unul 51 acelaşi iucru. Odată ce este înlăturată falsa dihotomie creată de percepţie, natura exactă a Rcaiitâ|ii devine clară şi evidentă. Nu mai există nici un fbls artefact al subiectului-obiecmlui care să separe Realitatea în Creator versus crcaiia acestuia. î:i realitatea non-dunla a SJ bice tivii Atu pure, toate iiu/iilc dispar.

Starea de subiectivitate constituie substratul oricărei existenţe şi creaţii. JDurrjiezci; este tocmai esenţa subiectivităţii. Conştienta faptului că Dumnezeu este prezent în noi este aceea care ne dă conştienta existenţei- Pun intermediul acestei înţelegeri, rezolvăm labirintul spiritual pe care-I presupune faptul câ, acela care caută este unu! si acelaşi lucru cu obiectul căutării sale; în esenţa, este vorba despre căutarea subiectiva a subiectivului. Astfel, se dizolvă iluzia existentei unui set dualist al contrariilor numit subiectiv versus obiectiv. Paradoxul uman suprem este acela ca dependenta de percepţie a omului este treapta preliminară cunoaşterii propriei sale identităţi.

în momentul instalării stâni iluminate exista un moment de fericire, asemănător CU experimentarea unei reveniri intro stare de profundă familiaritite. Intervine un gând f.ilgcratot şi tnuiziioriu ca am uitat cine eram înainte, Aceastfl uitare constituia o consecinţă a percepţiei înse$;. Acest fapt este prezentat alegoric în Cartea Genezei, în episodul în care Adam st Eva muşcă din mărul aferent domeniului de pcrccp;ic a opoziţiei dintre bine si rău Inocenta subiectivităţii a fost contaminată pnntr-o pozi|it»i;ilii;iit- cura a condanmut omenirea la o nesfârşiţii suferinţă (IslumU erorii. In

lipsa uiU'ivimiiei divine, reîntoarcerea la Realitate este imposibila îii, de aceea, singura soluţie» rezolvării problemei omenirii poale 11 atinsă pnn intermediul manmmici lui Dumnezeu.

I: Cunoaşterea lui Dumnezeu este „personală" sau „impersonală" ?

R: De*i calea spre înţelegerea prezenţei lui Dumnezeu şt spre iluminare a fost descrisă în termenii unei evoluţii a conştientei pnn nivelele conştiinţei, aceasta descriere se datorează în mare parte limbajului si a dorinţei de a face comprehensibilă traducerea unui concept nnn-lincar în domeniul linear. Nivelele conştiinţei descriu calea ce trebuie parcursa, dar omit să amintească factorii esenţiali ai iubirii şi devotamenrului, care motivează călătona şi cncrgiwazâ strădania. Acestea constituie sursa energiei necesare creării şi susţinerii efortului 51 devotamentului penrru a persevera. Prin anulogie, putem spune că. deşi avem o maşină si o hartă. Iară combustibilul necesar (sursa de energie şi putere), automobilul nu porneşte. Destinaţia este căutată deoarece suntem conduşi către ea şi atras; de aceasta. Drumul este iluminat de Graţ-.a lui Dumnezeu, în forma Duhului Slant, care es;e Ghidul şi Susţinătorul.

în final, Dumnezeu; Transcendenţei si Dumnezeul Iubirii Divine se unesc în Suprem, Unificarea a tot ceea ce este iubii constituie împlinirea destinului divin si scopul ultim al mântuirii. Prin urmare, iubirea este deopotrivă insirumcntul şi scopul.

Dacă dinamica esenţiala a căutării noastre spirituale nu constă în ambiti.1 spiriaiată (aceea de a ajunge undeva), ci în abandonarea progresivă a obstacolelor în faţa iubirii, atunci, ceea ce este numit „eul spiritual", nu va mai constitui un obstacol. Nici un nivel calibrai dat al conştiinţei nu este mai bun decât altul, ci reprezintă numai nivelul pe care lucrăm. Cu ajutorul unor blocuri de piatră putem ndica o structura, dar numai prin devotament putem duce până ia sfârşit construirea unei catedrale.

I: Cam pot fi eliminate obstacolele?U: Lucrarea spirituala care se prezintă In chipul cel mai

evident pe drumul devoţiunii este eliminarea obstacolelor din calea Iubim- Toate aceste obstacole provin din erorile de percepi ic

24 f.W

Page 247: Ochiul sinelui   david r. hawkins

cârc. la rândul lor, provin din poziţ tonalitate. Augusta din urmii este cea care dă naştere si perpetuează „iluzia contrariilor". Acestea provin din vanitatea eului, Vanităţile culm sunt susţinute si încurajate de înclinaţiile acestuia de a supraevalua S> îndrăgi (oi ceea ce consideră a fi „al său". Odată ce un lucru este etichetat ca fiind „al meu", el devine o perspectivă importanta, pornind de b care, similar modului în cere se refracta lumina pnntr-o pnsmâ. realitatea începe să se împartă in diferenţe, diviziuni si puncte de vedere contrare. Aslfcl. unicul devine iluzia „mai multora". Sensul conceptului tic „eu" începe să se identifice cu aceste viziuni si sa Ic apere ca pe .,propria"realitate. Odată pr.as :n dualitatea polarităţii contrariilor, etil-mintea este blocat si î$i proiectează viziunile JC care le considera o realitate obiectivă.

Negându-şi propria or.gine, cul-sinele devine acum victima propriilor proiecţii. Sentimentul realităţii care acompaniază conştienta existentei este atribuit acum acestor proiecţii ca si cum ar veni „din afară", iar imaginaţia produce o „realitate obiectivă" a cărei sursă originali a fost uitată. Această uiiare este incuiojatâ de binecunoscutele mecanisme psihologice ale negării, izolării. inhibiţiei 51 proiecţiei

Prin refuzul (In care tocmai ric-am referit) de a recunoaşte adevărata origine, survine o abandonare a putem către o concepţie falsă - si crrata de percepţie - asupra realităţii, in care fenomenele sun: explicate prin intermediu: „cauzelor*. Deoarece imaginile Juaie percepute asupra realităţii constituie tocmai filtrul prin care se interpretează experienţele, simţurile reîmprospătează aceste imagini şi calităţi, care au fost proiectate in exterior. Se spune, atunci, că lumea fizică există separat de cel care o experimentează. Senzaţia reproduce credinţa 51 este sonata si interpretată în conformitate cu construcţia St formele percepţiei, care a acordat obiectelor senzaţiei identităţi separate si independente 51 nominalizări unice. Apoi, limbajul este un nit element care susţine lumea percepută şi, într-un mod subtil, ii consolidează aparenţele. In ce!e din urma. din punctele selectate arbitrar, din distanţele imaginare dintre aceste puncte, din planurile si dimensiunile imaginare precum si din ilu/.iile despre timp si spaţiu, se naşte un univers „obiectiv".

2411

IVWm 0 putea proiecta lumea iluziilor, cul-minica se cxpi-i'niKMiieuWi pe sine ca fiind separa*, de propria sa crenţic. Cu cât cale mai marc sentimentul separaţiei Jc Dumnezeu, cu atât mai marc cs:c şi suferinţa. Ca o consecinţă a acestui fapt, eu! se terne acum de anihilare, moarte si chiar mai rău - de posibilitatea unei nesfârşite suferinţe în mâinile unui Dumnezeu furios, răzbunător, cure s-a supărat din cauza păcatelor. Nivelele inferioare ale percepţiei devin preocupate cu energiile negativitătii, caic reprezintă concepţiile egouluî despre sine la cele mai joase mveluri. Acesta se teme acum de cele mai înfiorătoare proiecţii ale sale si se luptă cu dualismul dintre rai 31 iad

Prin urmare, omul nu este victima unui ..ceva exicnor" de care ar trebui să se teamă ci. mai degrabă, cel care generează emergenta acestui ..ceva". Aceste imaginaţii nu sunt nici măcar personale, ci numai consecinţele interacţiunii dintre câmpurile conştiinţei cu propriile câmpun interioare de atracţie ascunse ale acestora, care determina conţinutul fiecărui nivel al conştiinţei. Victor.a finala a eului constă în credinţa că realitatea iluzorie creata de proprii Ic-i proiecţii a fost, de fapt. „creată de Dumnezeu" Astfel, adevărul religios este pus îi» umbra de superstiţia religioasă, interpretările greşite şi concepţiile false Este important să înţelegem faptul că tot ceea ce provine de la Duumc/eu aduce pace. iar ceea ce nu este de la Dumnezeu generează" frică.

î: Cum ponte fi evitata a asemenea ernare?K: în lumea de astăzi, nivelul de adevăr al oricărei declaraţii

sau învăţături poate fi repede calibrat. Hui a creat mulţi oratori impresionanţi Este, de asemenea, folositor să ne amintim faptul că Realitatea este dincolo de orice forma Si nu poate fi definită

I: Aţi menţionat mai devreme cafea sim/tfitâţii Ce înţelegeţi prin acest lucru?

R: Pentru o persoană obişnuită, care este prinsă in agitaţia lumii contemporane, cerinţele intense 51 devotamentul pe care Ie presupune căutarea spirituală a iluminării constituie, de obicei, un deziderat destul de gr:u de pus in practică. Aceasta nil

24<>

Page 248: Ochiul sinelui   david r. hawkins

înseamnă că ar trebui căutata o altă ţinti, ci doar că mijloacele ar trebui adaptate !a viaţa de zi cu zi.

Nu este deloc necesar »a înţelegem conţinutul discuţiilor w dialogurilor ce au ibsl descrise in primul rând pentru a arunca lumină asupra zonelor conştiinţei umane care nu sunt bine înţelese. Pentru o dezvoltare spirituală semnificativă i*u este necesar decât un singur instrument simplu. Nu trebuie decât să alegem un principiu spiritual simplu (absolut oricare, de preferinţă unul pe care îl considerăm a fi cât mai potrivit), iar apoi să îl aplicam, flră excepţie, iii fiecare domeniu al vieţii noastre. De exemplu, cineva poate sa aleagă bunătatea, compasiunea, iertarea, înţelegerea sau acceptarea non-cnltcâ. Putem alege să dăm dovadă de iubire necondiţionata si de\oţiutie pentru a vedea inocenţa vieţii. Oncc principiu am alege. acesta trebuie apoi ap.ica: in reiaţia cu toată lumea, inclusiv cu noi Lisine. (ară nici o excepţie si cu o insistenţă absolută. Din acest proces vu rezulta purificarea spirituală, pe măsură ce obstacolele aflate in calea acestor principii spirituale sunt examinate.

Realizarea obiectivului spiritual va necesita schimbări ale percepţiei care. la rândul lor, presupun dezvoltarea înţelegerii şi icconceptualizârii.

I: Ce obiectiv xpirilual este rea/ist pentru o persoana obişnuita?

R: Orice progres al nivelului ce conştiinţă este semnificativ si meritoriu. Un obiectiv practic care poate fi atins de oncc persoană devotată serios celor spirituale este lubiiea Necondiţionată. Acesta este un nivel ■jatisfonnativ $j, de aici înainte, ne putem relaxa, deoarece întâiul obiectiv a fcst atins. La scest nivel al Iubirii Necondiţionate este înnăscuta dorinţa de a perfecţiona această condiţie. Odată atins acest nivel, chiar si cea mai mica imperfecţiune a Iubirii devine inacceptabilă si reclamă o coiceiare.

I: Care este cea mai eficientă metoda de purificare spiritualii?

R: Concentraţi-va asupra Iubirii imwsj, Aceasta este „calea regală" către Dumnezeu, una prezentă pretutindeni *i tlisju'iiibjlă oricui. La început, iubirea este consideraţii JI li ilu.iln,

230

priisupim.iihl dlulinciia între cel care iubeşte $i ceea ce este iubii. Iubirea începe prin a fi condiţionată, o stare a sentimentelor, dar progroc.i/.l. Devine evident că iubirea este o modalitate de a înţelege, experimenta si interpreta viaţa. Mai târziu, devine limpede că iubirea este, în realitate, o stare de a fi.

Viaţa însăşi devine expresia iubirii, iar iubirea modul de a înţelege că viaţa înseamnă iubire. Atunci când survine înţelegerea finală, divinitatea iubirii transforma percepţia in viziune spirituala, iar prezenţa Iui Dumnezeu în Tot Ceea ce Este devine evidentă. Tot ceea ce există "şt radiază esenţa propriei diviuităii în forma creaţiei, cure constituie manifestarea iubirii lui Dumnezeu.

I: Iubirea este calea către devoţiune. Prin iirnmre, din aceste considerente, nu este ea cea mai eficientă?

R: Iubirea transformai putetea ei înlătura toate obstacolele. Este atât mijlocul, cât st scopul. Scoate la suprafaţa disponibilitatea si capacitatea de sacrificiu. Aduce la lumină compasiunea si dorinţa de a înţelege. Prin înţelegere, obţinem si iertarea, deoarece prin renunţarea Ia poziţiona li rate înţelegem că nu este nimic de iertat. Judecata se dizolvă 51 astfel, condamnarea si ura OU mai sunt posibile. Ignoranţa născuta din inocenţi este văzută ca fiind unicui ..defect" ce trebuie depăşit. Se ajunge la înţelegerea faptului că natura Creaţiei este exact aşa cum este ş» nu arc nevoie de corecturi.

I: Iubirea nu este doar un sentiment comun? Se vochette despre ea la nesfiirslL

R: în mod categoric, Iubirea nu constituie cei mai răspândit nivel al conştiinţei umanităţii. 78% din populaţia lumii calibrează sub nivelul 200 (Integritatea fundamentală) şi. de aceea, se concentrează pe ncgativitaie. Doar dai Ia sută din totalul populaţiei lumii a aju:is vreodată la nivelul Iubim Necondiţionate (care poate fi numit ..iubire adevărată-').

Iubirea este o conştientă, o atitudine, un context pentru a înţelege viata. Iubirea este apogeul Realităţii, unitatea si esenta spiritului. A nega iubirea înseamnă a-1 nega pe Dumnezeu. Iubirea este înăbuşită de poziţionalitatc si dorinţa de a jUuVca,

251

Page 249: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Cea mai mare parte s. societăţii invalidează iubirea, pornind di- fa o baza raţională a deciziei si acţiunii. Pxisiă segmente întregi ale populaţiei care consideră ca iubirea pentru o petsuanS este 0 slăbiciune. Omenirea îsi doreşte eu adevărat câştigul, mândru. posesia, puterea şi dreptul de a se răzbuna si a pedepsi.

Statele Unite, sau ţara „libertăţii", are în închisoare mai mulţi oameni şi un procentaj mai mare din populaţie decât orice alta ţara. exceptând China. Societatea declara „război" problemelor sale caie, bineînţeles, se multiplica. Forţa este ineficientă, un substitut slab al puCerii. Astfel, oamenii ar face aproape orice din respect si iubire, dar toane puţine lucnin din frică. Daca nu exista loialitatea născuta din respect, nici măcar un general nu poate ordona trupelor să se supună. iar în lipsa acelui aspect al iubirii numii respect, apar insurecţii şi rebeliuni, forţa poate acţiona doar ca un dig temporar. Toate imperiile cate au fost conduse pnn frica vau destrămat. Religiile care se bazează pe frica de a nu păcfiiu; 51 nu pe dragostea Iui Dumnezeu suni inerent slabe.

Iubirea este un mod de a ne deschide faţă de lume. E$te o generozitate a atitudinii care se exprima în moduri apărem nesemnificative, dar puternice Este dorinţa de a-i face pe alţii fericiţi, de a Ie ilumina ziua $i de a Ic uşura povara. Simplul fapt de n fi prietenos şi dispus e-i ajuia pe toţi oamenii cu care te întâlneşti dc-a lungul unei zile e5te suficient Câ această atitudine nu este deloc una comună, se vede limpede din reacţia pe care o au oamenii atunci când o întâlnesc. De multe ori. e: răspund surprinşi plăcut sau chiar şocaţi: ..Nimeni, niciodată, nu laudă ceea ce fac; tcţi se plâng numai". Se pare câ majoritatea oamenilor, deoarece sunt atât de concentraţi asupra propriilor dorinţe şi aiirudini critice, nici nu pot sa vadă sau să reacţioneze la aspectele pozitive al- vieţii. Ei iau ca atare serviciile oferite de alte persoane, servindu-şi explicaţia, „Oricum sunt plătiţi pciitru asta, nu?" (Lucru care chiar nu este relevant.)

Segmente majore ale societăţii operetzâ Ia un nivel lipsit torni de iubire. Corporaţiile gigantice si agenţiile j-uvriiumonlalc pot fi descrise numai ca funcţionând capro fi noimluplecm*. Gratitudinea nici nu apare şi nici mnear nu este coi)tutl0nufl o 0 o

atiUulm.* pot li V HI în societate. Iubirea este văzută drept ceva demodai, fiind redusă la o povcsrc romatilică de tinerele, la mama care-si iubeşte copilul sau la iubirea pentru căiriclc de companie. Exprimarea ei în orice alte situaţi: devine stânjenitoare. în lumea masculină, există foarte puţine domenii unde iubirea c5tc acceptată, de exemp.u familia, sportul, iubirea pentru ţara sau...maşina petsonală.

O mare parte a societăţii accepiâ insă, sentimentul de „a ţine la", Această expresie constituie o modalitate tie a exprima si cxlindc iubirea. Oameni: spun că nu-şi pot găsi iubirea, de patrii ar fi ceva ce ai putea să deţii Odată ce devenim dispuşi Să dăruim iubire, descoperim că. in realitate, suntem înconjuraţi de iubire dar că nu am ştiut cum să ajungem la ea. De fapt, iubirea este prezenta pretutindeni; iot ceea ce trebuie să facem este să o descoperim

Universul răspunde unirii pnn dezvăluirea acesteia. Deşi este un fapl ascuns percepţiei obişnuje, conştienta poate fi îmbunătăţiţi pnn intermediul iubmi înseşi. Consftcnţa constituie o calitate situată dincolo de simţuri şi emoţii. DacS înlăturăm proiecţiile si limitările antropomorfice. ajungem la revelaţia faptului că tot ceea ce există este în mod înnăscut conştient \i emană iubire, ca o consec;ii;ă al divinităţii Cieatici.

Tiecaie plamâ este conştientă de medul ei înconjurător, precum şi de admiraţia şi respectul care-i sunt arătate. Ea ni le relurneazâ pnn propria ei perfecţiune şi frumuseţe lăuntrica. Fiecare plantă este o sculptură crealivă unici, fiind o expresie perfectă a propriei sale esenţe. Pentru cei care pot vedea. Divinitatea radiază din :oat£ Creaţia Natura devine precum cea din desenele copiilor, unde copacii zâmbesc, animalele vorbesc. iar flonle dansează bucuroase. Atunci când percepţia încetează. se revelează o lume a minunilor. Conştiinţa este prezentă in tot ceea ce exista şi se manifesta ca loialitatea Creaţiei.

î: Cum poate surveni o revelaţie atât tie minunată?R: Prm bunătate, respect şi consideraţie pentru Tot ceea ce

există, pentru fiecare detaliu, ţară excepţie, inclusiv pentru sine. No, vedem ceea ce credem şi acceptăm că suntem. CbHtftţilc graîiludinii. recunoştinţei, gmtiletci si aprecierii suni pnn etC

253

Page 250: Ochiul sinelui   david r. hawkins

însele iransformative. Experienţele noastre despre Iunie si viaţă sun: în to:alitate rezultatul credinţelor interioare şi poziţionalilăiii. Disponibilitatea de a abandona toate aceste prejudecăţi se noste dir iubirea si respectul pentru Dumnezeu, iar smerenia generala astfel deschide uşile către splendoarea realităţii, care este revelaţia sinelui. Iubirea este un catalizator magic care generează conştienta. în final, credinţa este în ocuiiă de certitudine. De aceea se spune că Dumnezeu este gfisil de cei care li caurit.

!: Aţi menţionai foarte rar corpul fizic Care este importanta acestuia în lucrarea spirituală?

R: Corpul este un produs al naturii si o parte a lumii animale Se poale spune ca nparţine naturii si ne este închiriat provizoriu. Are doar o existenţă temporară si, de aceea, nu Justifică o atenţie sau o importantă prea mare. Valoarea acestuia constă în capacitatea Iui de a comunica, de a transmite informaţii si a împănaşi cunoştinţe Daca csle controlai in mod adecvai, poate fi o sursa a plăceri, precum si o modalitate de a realiza lucrarea si a exprima afecţiunea. în esenţă, este un aspec: al temporali taţii, o experienţă a percepţiei sau a poziţiei în spaiiu şi îimp. Percepţia pretinde ca reprezintă un „cu" sau, cel puţin, se referă Io ci ca Ia „a! meu" Acesta reprezintă o mare restricţionare si limitare - identificarea sinelui cu lumea fizica şi forma. Precum orice altă vieţuitoare a naturii, corpul răspunde la bunătate, respect, si consideraţie. Se poate tine Ea el ş: poate fi iubit, precum un animal de casă îndrăgit. fera sâ intervină neapărat o identificare cu el sau o ataşare prea mare de acesta.

Una dintre cele mai grele zone menite clarificării diferenţei dintre sine şi corp este cea a funcţionarii simţurilor. Acestea sunt experimentate şi considerate a fi funcţii ale corpului fizic însuşi. Oncat ar pâren de ciudat, locul real al experienţelor senzoriale se găseşte în cadrul domeniului invizibil al corpului energetic interior. care activează corpul fizic. in sine, corpul fizic singur nu are nici o capacitate de a experimenta.

Experienţa simţurilor (precum şi cea a oricărui aii lucru) constituie o calitate £ conştiinţei asociata cu prezenţii noastră într-un corp energetic. Oricine a avut vreodată o experienţa de

decnrpor.ilizare îşi aminteşte ca toate manifestările simţurilor constituiau funcţii ale corpului eteric, care a fost asociat cu propria lor conştiinţă şi cu sentimentul prezentei sinelui. Văzul şi auzul continua chiar şi arunci când corpul fizic doarme sau este Î11U-0 stare de inconştientă Experienţa „sinelui" migrează in afara corpului împreuna cu simţurile poziţionării şi mişcării. In aceas:â stare, senzaţia sinelui este focalizat* în cadrul corpului energetic. iar corpul fizic devine un teri îl vedem ca pe un simplu corp si nu ca pe propriul corp.

Dacă un număr mare de oameni raportează experienţe identice, se poate ajunge la un acord eu privire la un anumit fenomen. In mod asemănător, experienţele de decorporalizare implică adesea călătoria sinelui de-a lungul tunelelor de lumina, întâlnirea unor oameni şi experimentarea a diferite culori - şi apoi refuzul de a se întoarce pentru a reocupa şi locui corpul fizic. Astfel, putem afirma ca noi locuim un corp fizic, dar nu suntem un corp fizic. Este clar cu spinlul, sufletul sau şinele energetic este cel care locuieşte in corp şi tinde să se amestece cu acesta. pierzâr.du-si astfel identitatea sa unică. Unii oameni suni predispusi sâ-şi părăsească trupul, fie în mod accidental, fie intenţionat. De fapt. tcîinica proiecţiei astrale poate fi învăţată, in as.i fel încât cel care si-a însuşit-o ;si poate părăsi corpul când vreo, având chiar posibilitatea de a-şi alcagc locurile pe care să ic viziteze, (de exemplu. la Institutul Monrce).

Vederea la distanţa şi clarviziunea constituie proiecţii parţiale ale facultăţii senzitive ale corpului energetic. Cel care experimentează este prezenta interioara din cadrul a ceea ce o fost numi: corpul astral, eteric, spiritual - sau sufletul. Corpul spiritual nu este conirolat de forjele fizice obişnuite, ci există înir-u:i alt plan sau dimensiune

Mintea călătoreşte şi ca alături de corpul spiritual, înţelegând faptul că, in realitale, calc separata de creier. Conştiinţa nu depinde de cele fizice, ci exstă independent de acestea. Cu toate estea. atunci când este localizată, linde să se identifice cu forma şi locaţia,

î: Atunci, ce se poate spune despre purificarea si mortificarea corpului?

254 m 2ss

Page 251: Ochiul sinelui   david r. hawkins

R: Nu exista nimic de purifica:, cu excepţia iluzie: Dorinţele sunt pentru anumite experienţe si senzaţii care pot 11 căutate pnn intermediul corpului, însă problema nu este a corpului, ci a mintii Mintea este cea care încearcă să anticipeze si să controleze experienţa.

I: Oare experienţe corpii fui se schimbă oiltită cu progresul conştientei spirituale?

R: Există schimbări cerc se petrec în natura experienţei corpului. Senzaţia locaţiei es:e ma: generală şi mai puţin specifică. în timpul lucrării spirituale, există perioade in care corpul parc chiar sr. dispară, de parca am uiia de el. Există, de asemenea, perioade caid pnn sistemul nervos curge o energic foarte intensă, când sunt experimentate diferinte senzaţii ardente, ca si cum sistemul nervos ar fi hiat loc. Exista si momente în earc energia kundiilmi curge însoţită de o plăcere intensă de-a lungul şirei spinări), până in minte si creier, pentru c ajunge apoi în inimă. Poate surveni o pierdere a dorinţelor trupeşti si o scaderr i interesului fală de corp înir-o asemenea măsura încât supravieţuirea fiz că poale depinde de oamenii din jur. Se poaic mstaura o lipsă to:ală a poftei de mâncare si a interesului faţă de senzaţiile corpului Vederea se schimba si ea, astfel încât totul parc a se derula cu încetinitorul. Exista o preponderentă a vederii periferice $; o scădere a cciei centrale. Timpul se opreşte, fept care pare a se corela cu deja amintita pierdere u legăturii eii spaţiu!. Există, de asemenea, o nesiguranţa a mişcării corporale. Atunci când survine înţelegerea sinelui, se întâmpină o oarecare dificultate in folosirea pronumelor, ma: ales a pronumelui personal -,ciT. La început parc Straniu să observi că oamenii vorbesc despre corpul lor fizic ca $i cum nr fi propria lor identitate.

Survine o pierdere a fricii si a ie(lexcIor. Gândirea lineara devine mult mai dificil de procesat, ca si descifrarea vorbirii obişnuite a oamenilor. Acest lucm rezultă într-o întârziere a răspunsului iu comunicarea verbală. Această întârzicic arc dc-a face cu procesele care se produc in conştiinţă h innpiil traducerii procesării lineare a limbajului în semnificaţia esenţei. însă.

această întârziere nu se petrece în ceea ce priveşte înţelegerea limbajului animalelor sau a limbajului trupului Pare a se petrece deoarece conştiinţa se focalizează asupra esenţei si semnificaţiei si nu asupra detaliilor formei. Mai mult, conş:;inţa trebuie să realizeze translaţia de la liniştea ei naturală la sunet.

Nu există nici o separaţie între ceea ce pare a se petrece si „Sine". „Cauzele" nu mai sunt căutate in exterior, iar asa-numi;clc evenimente se petrec ca rezultai al gândurilor. Nici o cauză nu mai este ainbuita lumii însăşi, ci numai conştiinţe:.

Oamenii din ju: par a fi conduşi de ceea ce este irelevant si inconsecvent $i. în acelaşi timp. par că risipesc multă energie in zadar. Aceste aspecte ale conştiinţei sunt experimentate ca atace de mste indivizi separaţi, dai cel care experimentează cu adevârat este în mod fundamental acelaşi Sine, prezent în toţi aceşti indivizi. Corpul este precum un companion sau un animal de companie favorit, care ne urmează pretutindeni. Poate chiar să fie operat iară anestezie, fără a fi încercata vreo durere. Putem coiKînua să ne posedăm corpul si să fim responsabili pentru acesta Iară a ne identifica in mod necesar cu el.

:< ii»

257

Page 252: Ochiul sinelui   david r. hawkins

CAPITOLUL XVI

Karmăy învăţători şi înţelepţi

î: Aţi putea fia ne explicaţi cum înţelegeţi dumneavoastră karma?

R; Orice g5nti &uu acţiune emite o vibraţie (sau o umia), cate reprezintă un model energetic cu frecvenţa înalta asociat cu energia noastră corporala. Acesta inicractioneazâ cu câmpul conştiinţei. care este uinpiul cu un număr infinit de astfel de modele de energie emanate d:n alte corpun energetice. în cadrul acestui câmp energenc foarte complex eu loc o sche de select.i care influenţează deciziile >t direcţiile de viaţa. Modelele persistente sunt consolidate s: devin astfel tot mai dominante. Interacţiunile care ar putea rezulta de ase: pot fi companie cu forma structurală a unei molecule, care determină cu ce al:e molecule este aceasta capabilă să iir.cracţioneze Astfel, molecula in cauză poate ti compatibilă cu anumite forme niolcculare, dr.r incompatibil cu aitele-

Corpul energetic al fiecărei persoane poartă cu sine o traiectorie istorică de modele, care persistă de-a lungul timpului şi influenţează deciziile, eon. por tarr.cn tel 8 Si sentimentele de atracţie ori repulsie Acest corp energetic, care constituie locul geometric al sentimentului existenţei, csic independent de corpul fizic, aşa cum poate să confirme oricine a trăit vreodată experienţe de decorporalizare. „Corpul karmic" este alcătuit din urmeic de poziţioiialiiâ|i care au fost colectate dc-e lungul timpului.

Câmpul conştiinţei-se cunstiiuic dimr-o mare infinită de câmpuri cnciactice aflate în interacţiune, şi care posedă diferite nivele ce pol fi calibrate, prin urmare, soana corpului etvrrgotic al

219

Page 253: Ochiul sinelui   david r. hawkins

sufletului unui individ este similara cu aceea :i unui ubicci cate pluteşte în spaţiu sau eu cea a unui dop de nunii .iii.n pe marc. in sensul câ nivelul la care se stabilizează sau la care pluteşte CMC determinat de flotabilitate.* sa inerenta.

Sferele non-matenaie ale existenţei sunt compuse din corpuri energetice aflate ia diferite nivele Î:Î marea conştiinţei M care imd $a se fixeze în anumite domenii. Fiecare dintre aceste sfere gravitează în jurul unui câmp de atracţie. Atunci când corpul energetic sau sufletul (împreuna cu toata colecţia sa de frecvente şi modele energetice) se separi de corpul fizic, ci gravitează înspre un câmp sau domeniu compatibil Acestea constituie po;cr.ţialilăliIe sau nlcţcrilc pentru viata pOSt-fisii I opţiunea pentru diversele nivele, cum nr fi mfernurilc. purgsloriile sau parac'isuritc. Desigur ca pentru unele suflete exista şi posibilitatea, opţiunea sau predestinarea c!c a alege o aha viata fizica Mai mul, in cazul in care vom recurge Ia ajutorul metodei testării kincsiologice pentru a întreba daca aceasta descriere a realităţii spirituelc este una corecta, răspunsul pe care-1 vom primi va fi afirmativ.

Oamenii au opinii categorice cu privire la aceste chestiuni. iar problematica ridicată de reîncarnare reprezintă o permanenta sursa de controverse. Cu toate ceestea. toate religiile sunt de acord cu fapru, că, după moartea fizică, trupul energetic îşi continuă dcs:iriLl, în fjnctie de act'unilt* săvârşite în timpul vieţii fizice. Prin urmare, soarta este determinară în primul rând de deciziile şi acţiunile spirituale care au fest realizate, fund acordată o mare inportantă intenţiei, responsabilităţii st consimţământului Vohţei.

Vorbind din punci de vedere spiritual, nu CMC defel esenţial dacă aic sau nu Ioc o reîncarnare fizică efectivă. Principiile si destinul corpului energetic rămân aceleaşi. indiferent daci acesta din urmă va continua sub forma unei existenţe fizice sau va merge nini departe pe un plan energetic. Astfel, destinul unui individ va fi orientat spre ceea ce e mai bine sau spre ceea ce e DMJ rău. în funcţie de alegerile fecute de către voinţa spirituală. Din studiile efectuate cu privire la natura SpîrilUulfl o C0Dft1iîn|cî. se pare că alegerea de a reveni in viata fizică prin intermediul

260

unei »i"i nu nrnrtri inir-n fiinţă umană este o opţiune determinată de modelele inerente ale sufletului in cauză. însă, aspectul care prezintă cea mai mare importanţă constă în interpretarea si înţelegerea factorilor care determină soarta sufletului/corpului energeric după moartea fizică.

Din analizele si cercetările anterioare in domeniul spiritualităţi, transpare faptul Că soarta ultima a unei persoane constituie o consecinţă automată si impersonală a modelelor energetica care au fost stabilite în aura cornului spiritual. Cu alte cuvinte, soarta cuiva după moartea fizică se Constituie, pur si simplu, într-o consecinţă inevitabila o propriei opţiuni si nicidecum o recompensa ori o pedeapsă aplicată in mod arbitrar de câtrr o anumită persoană, energie sau putere exterioară. itr;ele gravitează ir. marea infinită a Sinelui {cu majusculă), căire destinul sau si în virtu:ca propriei esenţe. Tocmai in aceasta consta dreptatea absolută a Dumnezeului Atotputernic, care garantează o corectitudine si imparţialitate absoluta, Astfel, judecata nu este altceva decât o invenţie semantică (asemenea hei io tropismul ui sau cauzalităţii), care serveşte drept ..explicaţie" plauzibilă, fiind derivata d:n presupoziţiile antropomorfi ce ale m:ntu umane

Aşadar, dat fiind că destinul nostru spiritual este determinat si decis de piopriile noastre acţiuni, rezultă că fiecare persoană îsi determină destinul cu o coreeutudinc absoluta. în acest fel. dreptatea lui Dumnezeu se autoîndeplincâte perfect lata de ce omenirea aic nevoie să I$i asume responsabilitatea propriului destin si să înceteze sâ-l mai învinuiascs pe Dumnezeu (care, oricum, a fost mult prea adesea blamat - fără temei - pentru nefericirile lumii)- *n realitate, iubirea lui Dumnezeu, precum soarele, străluceşte în mod ejţal pentru toţi. Si. graţie dobândim înţelegerii, domeniul spiritual devine inteligibil si capătă sens, Iară a mai fi nevo;e sfl recurgem la superstiţii, proiecţii ontropomorfice si fantezii per.tru a-l explica.

O mare parte din ceea ce am afirmat până aici se regăseşte si în informaţiile si experienţele spirituale pe care omenirea le-a acumulat de-a lungul istoriei. Dacă înţelegem ca din punct de vedere spiritual torul se petrece ca o consecinţă a Liberului Arbitru ţii câ nu există nici un fel de „forţe" care să „cauzc/i"

2*1

Page 254: Ochiul sinelui   david r. hawkins

lucruri discordante, otunci ţoală problematica reîncarnării fizice este clarificată. Daca aceasta se petrece, înseamnă ca alegerea M consimţământul voinici spirituale s-au îndreptat In aceasta direcţie. Cât despre modalitatea în care respectiva reîncarnare va avea loc, aceasta va fi determinata de alegerile karrnicc.

Cu cât ne identificam mai puternic cu corpul fizic si cu viaţa pământeasca, cu utăt vom fi mai atraşi de peispectiva unei noi vieţi pământeşti. Este ta fel de adevărat si ca atracţia pentru reîncarnare poate fi datorată dorinţei de a repara sau ispăşi anumite greşeli spirituale din trecut. Astfel, multe suflete consideră că sinpu-i ispăşire adecvată este aceea de a suferi aceeaşi soartă pe caic au cauzat-o altora. Vedem adesea cum milioane de suflete aleg vicii care au un final dezastruos. Chiar y moartea este aleasă deseori într-un mod atât de specific, încăt este ce crezut că în alchimia respectivei alegeri suni implicaţi o serie de faeton karmici determinanţi- De asemenea, sinuciderile iau si ele adesea fonte si stiluri foanc deosebite, cu semnificam foarte precise

Aşadai. da: fiind că vieţile sufletului pot fi trăiie fie în cadrul domeniului fizic, tic în afara acestuia, respectiv atât pe plan fizic, cât $i în pian energetic, putem trage concluzia că este foarte probabila existenţa unei succesiuni aproape infinite de vicii. Aceasta idee este si ea conformă înţelepţilor străvechi. Vedelor, precum $i învăţăturilor Iui Buddltz, Krishna, Hinduismului si altor religii străvechi.

La nivele foarte avansate ale conştiinţei, înţelepţii iluminaţi sunt capabili sa-si amintească de vieţile anterioare (despre care spun c3 sunt foarte numeroase). De asemenea, în urma unor experienţe de decnrporalizare, oamenii îşi amintesc cum corpul lor energetic a sălăşluit antenor in alte corpun fizice. Copiii mici sunt şi ei predispusi s£-$i amintească vieţile anterioare, iar studiile efectuate în acest sens arată că aceste cazuri sunt destul de frecvente. Un înţelept a fost întrebat (a un moment dat cât de reale SUD! incarnările anterioare, iar el a răspuns că acestea sunt la tei de reale ca î-icamarca ac:ua!ă - nici mai mult, nici mai puţin.

Interesul manifestat fără de existenţa (respectiv inexistenţa) unor vieţi anterioare constituie mai mult decât o simpla reflectare a vanităţii culm sau t interesului penini propria peftuanl. Mult

mai importam cSle ra'jxul că, odată cu înţelegerea modului încarcluciva/o maliţia divinfi, se clarifică şi orice neînţelegere referitoare la natura eului. Mai mult, această înţelegere arc danii de a clarilîca şi învăţăturile creştine cuprinse în versetele: „Culegi ceea ce ai semănat"; ..Oamenii care trăiesc în case de sticlă nu ar trebu: să arunce cu pietre"; „Cmc scoate sahia, ne sabie va pieri"; „Toate firele de păr sunt numărate" etc.

Comentariile Iui lisus despre reincarnare sunt scurte si apar în Evanghelia după Matei vsrsetele 11:7-14 si 17:10-13, unrie EI susţine că ..His 5-o întors înapoi sub chip'jl Iui Ioan Botezătorul".

Dat fund faptul că religia creştina este fucali/ată pe alegerea virtuţii în defavoarea păcatului, respectiv a binelui în detrimentul răului, importanţa destinului sufletului are prioritate in faţa subiectului reîncarnării.

I: Aşadar, destinul spiritual (sau karma) este stabilit prin alegere si responsabilitate personala?

R: Cel mai puternic factor determinant este intenţia şi decizia voinţei spirituale, ideea potrivit căreia contextuali zarea, gândul sau acţiunea instituie un modei energetic aflat Ia un anumit nivel de putere (cute poate fi calibrat), stă la baza căii spirituale numită Karma Yoga. care înseamnă că toate acţiunile pot fi sacralizate prin dedicarea aeesiora iui Dumnezeu.

Chior si cele mai simple acţiuni, cum ar fi dccojiica unui cartof, pot fi acompaniate de resentiment sau de devotament faţă de viaţa Adevărnml devotament provine din bucurie, cunoscut fiind faptul că viaţa este susţinută pnn viaţă. Omul îşi dedică viaţa lui Dumnezeu, din recunoştinţă pentru darul vieţii, punăndu-sc în mod dezinteresat în serviciul creaţiei Sale (deci în serviciul a a tot ce este viu). Hnn această dedicare este validară sacralitatca a tot cesa ce înseamnă viaţă, orice formă a vieţii fund tratată cu un respect deosebit. Atunci când ne opnm pentru a ajuta un găndacel neputincios, răsturnai pe spate, întorcâncu-i pentru a-şi continua viaţa, întregul univers ştie acest lucru şi răspunde acestui gest.

Pentru a recunoaşte si n sprijini valoarea a tot ceea ce înseamnă viaţă, nu trebuie s-o neglijăm nici pe cea proprie, care csic parte a Vieţn. Ceea ce se înţelege în general prin termenul

2fa2 263

Page 255: Ochiul sinelui   david r. hawkins

„suflet" este capacitatea de a experimenta viaţn. Şinele rmliazâ ca o conştienta a existenţei în tot ceea ce este viu. Căprioarele. precum si toate animalele, se bucura de propria viaţa in aceeaşi măsura în care o fac şi oamenii. Hle obţin bucurie din existenta lor ş; din experimentarea acesteia.

Exista un film documentar despre viata vidreior-gignnt care trăiesc în sălbăticiile din Peru. Iile sun; tciituiiule. In documentar a fost filnuI un mascul singur care avea pentru sine un Iac întreg. A s;a( singur luni întregi, dar în final, când o altă vidră a apăru: în lac, răbdarea realizatorului filmului a fost răsplătită. Filmul a a-atat întâlnirea dintre cele doua vidre singuratice si bucuria de a se fi găsit, care era copleşitoare. Făceau împreuna nesfârşite salturi si dansun datoilă plăcerii $i hucuriei lor. Fericirea lor era uluior de evidentă, chiar si pentru cea mai ignorantă persoană. Faptul câ animalele sunt capabile sau mi de logică lineară este cu totul irelcvnnt. Ceea ce este semnificativ este că la nivelul Iscare viaţa este efectiv trăită (nivelul suoicctiv), experienţa animalelor Si bucurii» lor de viaţă este egală cu cea a oamenilor.

I: Dacă recurgem la metoda testării kineswlof>ice, se dovedeşti' oare adevărul cu orice informaţie este disponibila tuturor?

R: Este adevărat. Viaţa noastră interioară este de fapt un document public, car* poate ft accesa: de oricine, oriunde si oricând. Nu este posibil nici un secret; torul este revelat. Acest lucru nu parc a fi chiar atât de surpnnzător într-o eră în care există deja programe modeme de software care facilitează utilizatorului individual de internei accesul si posibilitatea de a descarcă orice document existent, de pe onec alt computer din lume. Toate informaţiile de pe im;met sunt de domeniu public. Mai mult. majoritatea locaţiilor publice f\ private (inclusiv străzile), se alia sub o supraveghere video continuă. Supravegherea si înregistrarea tuturor activitâri'or umane se desfăşoară în mod continuu arin satelit Amprentele nu lasă rkwr un modei unic de identificare, ci si o structura ADN detectabilă. Computerele urmăresc si analizează orice câştig sau tranzacţie. Birourile de credit înregistrează in detaliu toate fluxurile financiare. Se pure că

ini imitatei nu mai este decflt o fantezie dintr-o eră demult apusă. O persoană onestă găseşte toate accşiea mai degrabă reconfortante. deoarece onestitatea si inocenţi nu au nimic de ascuns, in acelaşi limp, o persoană necinstită sau vinovată va reacţiona probabil cu teamă în faţa acestor realităţi. Este o certitudine efl lotul este revelai, aiăl în această lume, cât si in următoarea. Fiind totul revelat, responsabilitatea fiecărei acţiuni ne revine în totalitate Duci1, lucrurile ar sta altfel, ar însemna că universul a fost creat injust, ceea ce este imposibil, dat fiind câ ci nu este altceva decât o expresie a naturii Divinităţii.

î: Lite oare necesar ui uvent un num? Anumite tradiţii spirituale 9ffU/l ca da.

R: Cu toţii avem deja un guru - Şinele. Prezente Iui Dumnezeu este perpetua. Duhul Sfânt c$te ace! aspect al conştiinţei divine care, prin mijlocirea Graţiei Divine, este accesibil tuturor Deoarece eu! blochează cons:ic;iţa Sinelui aliat în interiorul nostru, ne pu:em reconecta la Adevăr prin contactul cu maestrul spiritual, Avaianil, sau cu învăţaturile spirituale.

Graţie evoluţiei sale spirituaie superiorc, înţeleptul spiritual urc un contact mai strâns ci Şinele si, implicit, se identifică mai puternic cu acesta. Astfel, el este capabil sâ vorbeasa. să instruiască şi sa fie de ajutor. Receptarea experienţei spirituale este inspiratoare penuu ceilalţi. Orice creştere spirituală se realizează prin consimţământul liberului arbitru. Învăţătorul adevărat nu-si impune niciodată voinţa asupra celorlalţi, dar face ca înţelesurile să fie disponibile tuturor. învăţătorul iluminat nu cere o taxă pentru informaţiile pe care le oferă, întrucât ceea ce a fost primii ca un dar este di» mai departe in forma dezinteresată a darului învăţătura împărtăşită si altora generează o calibrare mu înaltă, având prin ea însăşi capacitatea de 3 cataliza progresul spiritual. Până si simplul fapt de a auzi o învăţătură superioară constituie, în sine, o consecinţă a măritului spinlual. Iar a acţiona asupra acesteia este un beneficiu si mai mare

Se spune ca Buddha a afumat: ..fcsţe rar în univers sA le naţii ca via|â omeneasca; şi moi rtr este sâ auzi de dhorma; încă si mai rnrcsic să accepţi învăţaturile; ss mai rai de alit este să aciione/.i

2M 265

Page 256: Ochiul sinelui   david r. hawkins

asupra acestora; şi cel mai rar lucru este să dobândeai conştienta adevărului învftţituiilor". Astfel, simplul fapt de a auzi despre iluminare constituie deja unul dinlrc cele nai rare daruri. Pentru câ oricine a auzi: vreodată de iluminare nu va mai fi satisfăcut de nimic altceva.

Astfel, informaţia în s:ne devine învăţătorul dar, pentru a fi activata, ea necesita acordul voinţei spirinmle a celui carc-o primeşte, învăţătorul spiritual care a ahr.s maturitatea spirituală îşi aminteşte câ. deseori, adeptul este entuziast, dar naiv. Adeptul naiv este decepţionat cu us'-irin;ă de falşii învăţători sau de învăţăturile eronate ambalate într-o forma atractivă. Prin urmare, o valoare cardinală a macsiiului consta în călăuzirea discipolului. Graţie acesteia, studentul spinnial va fi păzit de capcanele ispititoare ale seducţiei spirituale. Rolul învăţătorului este de a inspira, instrui st confirma pnn mărturia personala adevărul învăţăturilor, precum si de a-i încuraja pe studenţii care se străduiesc si continue pe calea aleasa.

Un alt serviciu important pe care învăţătorul i. furnizează discipolilor rezidă in explicaţie şi clarificare. Multe învăţături străvechi, deşi corecte 51 adevărate, sunt pur ji simplu insuficiente, cecn ce poate conduce la interpretări eronate. De aceea, roiul învăţătorului nu este numai acela de a comunica adevărul ş: de a lumina calea studenţilor, ci 51 de a da explicaţiile necesare. Gra;;e iluminării, adevăratul învăţător este deja total şi complet; el nu mai arc nevoie Să fie căutat de studenţi ş: nici ceva de câştigat de pe urma faptului că are discipoli. AdevSnuul învăţător nu simte nici o dorinţa de a 1 controla pe ceilalţi, după cum este indiferent ia orice np de putere sau simbol ce ar puica decurge de aici. Orice fast. bunăstare $1 adoraţie devin lipsite de sens, pentru că înţeleptul nu este atras de strălucirile lumii şi de nimic iluzonu si efemsr.

Pentru învăţător, corpul este relevant doar în măsura în cate constituie un mijloc de comunicare cu ceilalţi în lumea obişnuită. De aceea, corpul este doar un mediu de comunicare. învăţătorul este întoideauna Sinee invizibil. Nu există nici o ..persoană" prezentă si pnn urmare. Şinele este lipsit de trăsături antropomorfiec. întru facilitarea interacţiunii ţa comunicări: cu

lume» obişnuită, despre învăţător dăinuie vestigiile unor învăţaturi sociale. Nu există nici atracţie, mei aversiune faţa de lume şi conţinuturile sau valorile acesteia.

Învăţătorul matur a depăşit acea fază minală şi limitativă a beatitudinii; el există acum într-un domeniu al păcii infinite. Aceasta din urnă este o stare non-eniotior.ală de fericire constituită din aiutcunoastcrc si din certitudinea desăvârşirii absolutului, Lucrarea învăţătorului este aceea de a traduce inefabilul în comprehesibil, linsa de forma în formă s: de a încerca sâ anticipeze înţelesurile eronate care ar puica apărea. Această capaciiatc de a traduce subiectivul 11if1r.it "nu-o terminologie încărcată de sens este prezentă cu toate câ învăţătorul nu mai ..gândeşte" în termeni lumeşti, ea constituie un dar al său fund, în realiiate, o funcţie a Duhului Sfânt.

înţeleptul îs; serveşte discipolii $i într-O formă nunvcrbala Astfel, conştiinţa sa iluminata transmite câmpului conştiinţei gândim umane acea frecvenţa vibraţională supcnoarA. caic este un efect al respectivei conştiente. A-i învăţa pe alţii constituie deopotrivă o alegere si rezultară! unui acord.

I: Aţi subliniat faptul cu întotdeauna trebuie calibrul mvt'lttl de adevăr al unui învăţător sau al unei învăţături Nu put fi acceptaţi învăţătorii, pur şî simplu, prin intermediul credinţei sau pe bata reputaţiei lor?

R: In nici un caz. Mintea este foarte naivă $1 extrem de uşor de păcălit. Este uşor impresionabila şi, prin urninrc, foarte vulnerabila la persuasiune si manipulare. Aminiiţi-va câ majomaiea oamenilor de pe planetă calibrează mult sub nivelul 400 (nivelul RaţiLnii şi Intelectului), b; sun: cu uşurinţă încorsetaţi de sentimentalism logic, emoţiona.nate absurdă si slogane. Juraţii îl condamnă pe cel nevinovat, iar cei îndrituit: voicază legi absurde şi în nod flagrant neconstitutionate. Şi nu esic vorba aici doar de erorile grave care apar în sfera chestiunilor obişnuite. Când vine vorba despre sfera spirituală, ne putem baza şi mai puţin pe mintea umană. Nu arc absolut nici o evidenţa cxpcrientiaîâ pe care să o folosească, aşa că urmează de obicei orbefte nişte precedente sociale, etnice sau familiale.

Zf.f, 267

Page 257: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Astfel, credinţele spirituale si religioase ale niajoritftfii oamenilor sunt determinate prin „accidenta]" naşterii .si identificării culturale. Eul adopta sistemele de credinţa ca pe „ale mele" si începe apoi să Ic apere. Mintea uniitnâ nu poate verifica «lacâ aceste credinţe au sau nu validitate şi astfel se vede sili tă să Ic apere în loialitatea lor (uneori chiar la un nivel de fanatism). Principala cauză a aeestei identificări fanatice cu anumite credinţe rezidă în faptul ca ele sunt vulnerabile la atacuri.

Adevărul nu trebuie apărat, iii este, pur si simplu, un fapt. Astfel, „credinciosii*' sunt foarte gălăgioşi, angajaţi şi militanţi în exprimarea punctului lor de vedere Prin urmare, adevăratul căutător al adevărului este prevenit sa evite influenta „credincioşilor", adepţilor prozelitismului agresiv si a fanaticilor religioşi - dir. once credinţă ai proveni aceştia.

Cunoaşterea bazalfi pe credinţa $! experienţa adevărată este calma. Mai degrabă decăt sa încerce să convingă, ea invita. Atrage in virtutea meritelor sale intrinseci si a puterii adevărului însuşi. Adevărul nu se bazează pe vreo forţa de dezbatere ort persuasiune; el explică, dar nu încearcă sâ convingă.

Data fiind, pe de n parte, naivitatea si vulnerabilitatea minţii in lata erorii, si pe de alta existenţa unei societăţi dominate de „non-adevăr", descoperirea ur>ci modalităţi verificabile pentru distingerea adevărului de falsitate ($i. mai mult, a nivelului efectiv de adevăr) constituie un progres uimitor şi o adevărată binecuvântare pentru căutătorul spiritual. Privind din acest punct de vedere, ne aflăm ocjm "mc-u perioadă a istoriei comparabila eu descoperirea busolei sau a telescopului.

Evaluai ca învăţaturilor spiritucle reclamă practic doar două calibrâri. una a învăţătorului şi alta a sdevăruiui înviţâtuiiloi sale Aceste doua valori furnizează npoi un ghid foarte valoros pe drumul înţelegem, care nu a fost accesibil anterior nici învăţătorilor şi nici stucenţilor,

în trecut, nici măcar ce: mai mari înţelepţi nu erau conştienţi de nivelul de adevăr pe care îl experimentau s;iu pe care îl transmiteau altora. Fiecare diutie ei era un explonitrr al unor sfere de conştientă mai înalte. Memoriile si uivfltalurile lor constituie rapoarte despre o serie de domenii de conştienta

poiibiffi a realităţii. destul de nu experimentate şi nefamiliarc. Pcniru a atinge asemenea nivele a fost nevoie deopotrivă de un Curaj icsil din comun si de determinarea rle a exploia stratosferele conştiinţei fără altimetru sau harta. Dacă este adevărat câ aceşti exploratori aveau o mare înţelepciune, totuşi ei nu aveau un instrument la care sa se raporteze pcniru a-şi certifica descoperirile Un atare instrimetii este disponibil acum în forma hărţi: conştiinţei şi a testăm kincsioîogice.

în lume există mai multe felun de învăţători. Sunt învăţătorii spirituali a căror cunoaştere provine din „experienţa lor sp.rituala" personala si aşa-numiţi: ..învăţători despre", ale căror informaţii parvin pe căi academice sau intelectuale. Un preot sau un activist religios nu arc deloc nevoie să fie personal iluminat. pentru că adevărul spiritual îi este transmis în forma educaţiei In un seminar teologic Mai există apoi şi cei „realizaţi" spiritual. care nu sunt educaţi in mod forma, in domeniul teologici sau al religiei comfiarate si care nu fac decăt să ofere unele referinţe cu privire la învăţăturile conscerste. spre informarea şi orientarea studenţilor interesaţi.

Dintre toii învăţători spirituali din lume care sunt consideraţi „guai". un procent de aproximativ 55% sunt legumii Astfel, in practica efectiva, şansele de a găsi un învăţător adevărat din mulţimea celor existenţi sunt cam dc50%.

2(.J(260

Page 258: Ochiul sinelui   david r. hawkins

CAPITOLUL XVII

Dialoguri

. 1; Care este cea mai bună cale dv a irezj conştiinţa cuiva?K: Prin interes, intenţie si studiu se dezvoltă o familiaritate

fa;ă de subiecte şi învăţaturi spirituale. Deoarece învăţăturile însele calibrează Ia un nivel ridicat, ele au c putere dincolo de constanţa obişnuita, iar includerea lor în gândurile si reflecţiile cuiva energizează în mod automat o progresie a conştiinţei

Buddha u spus câ din momentul în care o persoana a auzit despre iluminare si pnmeşte învăţăturile, finalitatea sa este dară. deoarece ca nu va mai putea fi satisfăcută de nimic inferior. De asemenea, el a mai afirmat că, deşi acest proces poate continua de-a lungul mai multor vieţi, in cele din urma iluminarea va deveni o certitudine, asemenea iiestmu.ui. Este, deci, iitiplicii faptul câ oricine este interesat de materiale si informai» de acest gen es:c destinat pentru iluminare; altfel, de ce s-ar mai afla aici? De ce ar mai manifesta vreun interes pentru accsi subiect?

î: Ce ne puteţi spune despre meditaţie?R: Este în acelaşi timp un subiect foarte vast si totuşi foane

simplu Cele mai simple practici sunt si cele mai bune si pot fi împletite de-a lungul activităţilor silnice. In mod formal, daca stăm nemişcat". închidem ochii Si ne concentram asupra respiraţiei, putem privi modelele care apar în viziunea noastră în spatele pleoapelor închise Se poate observa cu uşurinţă

Page 259: Ochiul sinelui   david r. hawkins

procesarea activităţilor

minţii fără vreo interferenţă sau comentam De ficolo, se merge apoi mai departe si se focalizează atenua asupra ace/ui ceva care observă precesarea, Apoi. identificare:! observa tom lui cond:ic^ mai departe în inicrionl

2?\

Page 260: Ochiul sinelui   david r. hawkins

mărturiei, care In rundul său duce la conştientizarea de citire experimentator a faptului că acestea sunt calităţi ak conştiinţei. Individul este conştient de mărturie, experiment urc si observare, precum st de faptul că acestea se întâmplă prin ele însele. Acestea sunt calităţi impersonale sic conştiinţei. Ele se petrec automat, in realitate, nu exista nici o entitate personala care sa „foci" observarea, mflfturîft, urmărirea. Este de asemenea important sa menţionam ca aceasta calitate impersonala nu este afectata de conţinutul a ceea ce este observat. „Eu-l" adevărat şi transcendent este treaz si observă şi somnul

î: Ce este salon'/R: Este o stare spirituala de conştienta avansată care apar?

de cele mai multe ori în timpul unui trurs de meditaţie si care poate persista penîni o perioadă variabila Poate apărea, dispftrca. îsi ponte schimba intensitatea si nivelul, duna cum poate ave* reziduuri pcnnancute sau poate deveni o suire permanenta de conştienta. Deoarece este o revelaţie, nu poate fi controlată. Chiar daci* starea dispare, ceea ce a fost văzut, conştientizat, si înţeles rămâne pertm totdeauna.

Spre exemplu, cineva poate „trar.scedc contrariile" subit, înţelegând ca sursa tuturor experienţe lor rezida într-o pczilionalitnte interioară. Aceasta poate conduce apoi la conştienta faptului că nu există interior sau exterior, întrucât suri unul si acelaşi lucru, st că nu există nici o ahă posibil.tetc în nfam subiectivităţii.

I: Oare ambiţia spirituala nit conduce In a avea un eu spiritual?

R: Ba da. daca rămare doar Ia Stadiul de ambiţie. Prin abandonare Si smerenie, ambiţia es:e înlocuita de motivaţia iubim, inspiraţiei si devoţiunii.

Ceea ce se înţelege în mod obişnuit prin termenu! de ..mândrie spirituala" este produsul iluziei că există un sine personal care desăvârşeşte lucrarea spirituala. Aceste tendinţe sunt inhibflic prin Smerenie, recunoştinţa si gratitudine l-mtinaia din Sine. intenţia spirituală atrage câmpuri eftOrgtficv Miperioure, care sunt experimentale ca graţie.

27i

I: ( um ţumle dăinui medilutui în via/u nntmrâ de zi eu zi?R: Pur M simplu pun acţiunea de a re întreba în nuxl

constant „cine (sau ce}" face acţiunea, vorbeşte, simte. găr.dcştc sau observă? Aceasta este o focalizare a atenţiei fără a recurge la folosirea limbajului. Învăţătorul spiritual Romana Marharshi a denumit acest proces ..investigare de sine" si l-a recomandat ct tehnică potrivita pentru orice moment si activitate Meditaţia continuă poate ti comparata cu o mudra sau cu o postură or. atitudine in care orice acţiune este sanctificată prm abandonare? sa în servire şi adoraţie. Atur.c: când atitudinea cuiva faţă de tot ceea ce există devine o devoţiune. Divinitatea se revelează pe sine.

\: Cum putem înceta să '-/judecăm pe ceilalţi?R: Prin compasiune se nasic dcrinia de a înţelege, mai

cegrabi decât de a condamna Prin înţelegere, vedem că oamenii Mi se pot abţine de a Ti ceea ce sunt Io im anumit moment dat. In general, oamenii nu sunt conştienţi de faprul ca sunt conduşi de programe inerente în soc.ctate si in câmpul energetic care le domina conştiinţa. Mintea obişnuită este îndoctrinată lărt ca măcar sâ ştie acest lucru, ;3r oamenii sunt dominaţi de ur. câmp al conştiinţe: care îi atrage.

Sâ dăm un sxemplu ceopotrivfl grăitor si concret Cu toate că oncinc este relativ avansat din punct de vedere spiritual deţine conştienta faptului că scopul nu scuză mijloacele, societatcu noastră se ghidează după acest dicton. (Supusă fiind testării kuicsîoiogxc. propoziţia „scopul scuză mijloacele" induce întotdeauna un răspuns- slab din partea subiecţilor.)

I: Ce se înţelege prin învăţăturii Zeu a „non-iuinţii'*?R: Uncie învăţaturi spirituale din Oricui folosesc termenul

„minte"*, minte obişnuita sau eu - sau. prm opoziţie. ..Minte1* -care, in mod paradoxal. înseamnă lipsa minţii sau Şinele Pentru a complica terminologia şi mai mult, alte învăţaturi utilizează termenul minte pentru a deprima Mintea Universala, care este acelaşi lucru cu Şinele, Unicitatea sau Totalitatea. Doctrina „non-minţii" susţine pur si simplu că adevărul «icm «tio

273

Page 261: Ochiul sinelui   david r. hawkins

conştienta de sine, circ poate fi găsită in linişti' şi dincolo tio mintea ubişnuiiâ. Conştienta de Sine ca Minte este blocctă do focalizarea asupra minţit obişnuite şi plina de conţinut a siliciu: personal.

I: De ce nu o vorbit Budiiha despre Dumnezeu?R: Religiile au oferit atât de multe definiţii si descrieri ale lui

Dumnezeu, încă: conceptele referitoare la EI sunt, în mod paradoxal, blocate la conştienta realităţii lut Dumnezeu. Astfel, căutătorul va sfinţi prin a căuta un concept preconceput în loc sâ-I abandoneze, pentru ca realitatea sa se poată prezenta pe sine.

I: Cum este fiarta de mitan-min(em? R: Iniţial, trezirea înir-o sferă cu totul nouă este copleşitoare. Ceea ce rămâne din şinele anterior este şocat de revelaţia masivă $i de măreţia condiţie:. Totul este izbitor de viu. totul este Una si în acelaşi timp uluitor de divin. Exişti, de asemenea, o in tlr.uii iniste si pace, un sentiment profund de întoarcere cu adevărat acasă. Nici o frică nu mai este posibilă. Ceea ce suntem ir realitate este dincolo de orice formă - si dintotdeauna a fost dncoio de orice timp său spaţiu Aceste realităţi sunt autoevidcnte Toate gândurile, ideile si activităţile mentale încetează, iar liniştea este prezentă pretutindeni şi at otpârnuizâ (oare

Şinele este înţeles acum ca fiind pretutindeni si nu localizat Toate activităţile si atitudinile umane au încetat Nu se manifesta nici o do.'inţfl. Totul cslc cunoscut si deopotrivă prezent, astfel că nu a mat rămas nimic de cunoscut sau de aflat Toate întrebările au primit răspuns, aşa că nu mat există nici o intcrogaiie de formulai. Nu există nimic la care să reflectam, după cum nu există nici măcar vreun scop sau motiv de gândire. Toate sentimentele dispar si sint înlocuite cu pacea absolută.

La începutul acestei stări, exista o scurta perioadă de agonie a morţii (moartea reminesccnţelor euhii). Cel care încearcă sentimentul morţi> csie „cui" personal. Voinţa personală se dizolvă in omniscienta divină Actul voinţei inccleu/n. Totul se mişca, acţionează şi se prezintă pe sine cu egală semnificaţie.

274

Nimic DU cute mai importam sau moi puţin important decât altceva. Nu există nici cauza, nici schimbare, n:ci evenimente 51 nici nu „se întâmplă'1 nimic- Totul este usa cum este ca rezultat al procesului de continuă evoluţie a creaţiei.

Potenţialitatea este trăită ca realitate emergentă. Cea mai profundă esenţă a universului se revelează pe sine într-un nemaipomenit spectacol. Ea se prezintă pe sine ca un dar al iubirii şi încrederii, ca şi cum ar întâmpina pe cineva Ia sosirea acasă.

I: Cum se poate funcţiona într-o asemenea stan1?R: într-o primă fază. acest lucru este imposibil- Odată cu

reluarea mişcării corporale, se naşte o senzaţie asemănătoare cu a păşi pe pământ după o lungă perioadă de navigat pe ape. Toate părţile corpului încearcă o problema de echilibru. Nu există o identificare cu corpul şi nici un ioc geometric in spaţiu. Şinele este invizibil şi non-local, astfel încât atunci când oamenii se adresează corpului crezând :â eşti „tu", acest lucru presupune o adaptare. Vocea vorbeşte de la sine pentru a răspunde întrebărilor. Ni: mai există nici minrea, nici activitatea acesteia care să se focalizeze sau să realizeze acţiuni lumeşti. Se manifestă o pierdere a simţului direcţiei. Corpul, precum şi acţiunile sau vorbele acestuia apar ţâră vrea direcţie sau intenţie lăuntrica. Toiul se întâmpla spontan, ta răspuns la voinţa Prezentei Totul se petrece de la sine ca expresie a esenţei şi condiţiilor predominante. Corpul este o funcţie a universului si o acomodare la felul în care funcţionează lumea

Toate activităţile zilnice obişnuite sunt oprite pentru o perioada îndelungată de timp. Vorbirea nu este necesară Ceea ce oameni: intenţionează să comunice pro» vorbele lor trebuie tradus pentru a putea fi înţeles. Ei vorbesc inT-o succesiune de gândire lineară, ier un aspect al Sinelui/Di v ini taţii (în calitate de prezenţă a Duhului Sfânt) acţionează ca iranslatcr. Acest fapt rezultă într-O întârziere între vorbirea oamenilor si capacitatea de a o înţelege. Aceasta traducere îmbrac» detaliile fonnei şi Ic transforma *n esenţă inteligi-bila Gândirea obişnuită nu mai este o stare naturală sau o actmi.ue spontană, l-ste nevoie de voinţă pent™ «*» să siparâ. Lunwu pm

275

Page 262: Ochiul sinelui   david r. hawkins

preocupată de detalii si de ceea ce este bcfcvani in Im de csciuiuL Concentrarea asupra formei secvenţiale este obositoure. Deplasarci atenţiei cuiva de la esenţa înspre formă ncccsiia timp şi energic.

I: Ce vă călăuzeşte viata de zi cu d după atâţia ani?R: &L continua în mod spontan. Locus-ul sau este in inicrionil

câmpului conştiinţei. A fost o necesitate sa-ini părăsesc stilul de viaţă anterior si sa ina mut într-o locaţie liniştita. într-o eşezare simpla, unde să nu îndeplinesc nici un ro! lumesc vreme de zece ani Activarea intelectului şi a activităţii mentale a piesupus (si indl presupune) un niare efort. Mi-a luai luni întregi sa-m reeduc nuntea sa citească şi să reţină informaţiile Facultatea numita îndeobşte nume obişnuită fuuc.ioneaza numai câixl este solicitată Să o taci. Nu este o stare naturală. Starea naturala este cea de linişte şi rspaos-Chiar şi arunci când mintea este reactivata şi vine în contrast cu fundalul de linişte si lUere, nu ii înlocuieşte pe acesta din urmă. Am putea face o analogie ai limsten pădurii care nu este perturbată di.' un zgomot oarecare care nu arc nici un efect asupra ei sau cu o barei traversând oceanul, care nu arc nici un efect asupra oceanulut-

\\ Totuşi, pare ti fi incâ prezmui o formă du personalitate.K: Aceasta este un produs automat al iubiri;, care reprezintăinterfaţa dintre Sine şi oameni; din lume Funcţia c: este de a

înâ;ţa, comunica şi v;ndeca si. frecvent, pentru a interacţiona Culumea, se serveşte de umor. Foloseşte râsul si umorul pentru a

reconiextualiza punctele de vedere distorsionucc ale oamenilor.Scopul sau fundamental este de a vindeca prin recontextualizare.

Şinele caută să stabilească un contact vindecător cu Sine Icpersoanei care suferă Aceeaşi iubire, care constituie numitorul

comun al Sinelui, caută să intre în comact cu Şinele tuturorcelorlalţi oameni prin scrierea sau comunicarea verbală a

informaţiilor cate ar putea fi folositoare

î: Cine este ace/a care scrie sau vorbeţte?R: Corpul sau personalitatea sunt asemenea unor utflftl*

mente deopotrivă reziduale şt necesare Ciipftcilolcu (fc .1 comunica este cu adevărat o funcţia a Duhnim Sliini, care • prin

intermediul conştiinţei - este translatorul dintre Unitatea si Totalitatea Sinelui, şi cei mult:. Fard intervenţia Duhului Sfânt. corpul s-ar dezintegra din p.irfi neglijenţi. Şinele nu este subiect al kanoc:, însă corpul (funcţionând pe cont propriu) da.

ţ; Oare progresul spiritual sau schimbarea încetează? Este completă sau finală?

R: Conştienta absolută este deja completă şi totală. Capacitatea ei de expresie creste şi continuă să crească chiar şi acum. în trecut, în timpul unor creşteri majore ale conştientei. sistemul nervos resimţea o arsură sau un bâzân. Acliunca de a-i învăţa pe alţii are darul de a reactiva fluxul energici spintuolc in corp.

î: Exiwa două stări diferite ale conştiinţei?R: Nu. Singurul piezeni eu adevărat este Şinele Infinit.

Realitatea lui atotprezentă prevalează asupra tuturor aparenţelor. Ea se traduce prin imervenţu Duhului SJant asupra capacităţii de comunicare, prin intermediul corpului (care este servitorul acesteia). Nimic din ceea c* face corpul nu prezintă prea inuli intrrc<, nici măcar supravieţuirea acestuia. Cu toate că lumea percepută nu este reală într-un sens absolut, oamenii o consideră astfel. Prin urmare, aceasta este o cale de a Ic reaminti oamenilor de existenţa Sinelui si Realităţii, care sunt dincolo de or.ee suferinţă si durere

î: Cine (sau ce) este responsabil de funcţionarea corpului?Kt Conştiinţa însăşi esie cea care activează corpul, precum

şi activităţile şi răspunsurile acestuia. Persistenţa sa esic spontană şi «intenţionata. Şinele nu arc nevoie nici de cuvinte, nici de companie, nici de activităţi dar, cu toate acesiea, el trăieşte bucuria în toate lucrurile. EI ic umpîc de iubire in toate expresiile sale c3 existenţă. Deoarece tot ceea ce exista posedă calitatea conştientei, iubirea este recunoscută de toată Natura, care răspunde în acelaşi fel. Esenţa Realităţii radiază ca o luminCSCCnţl. Şinele iubeşte necondiţionat cot ceea ce există Ac.asiă iubire vine in sprijinul a tot ceea ce înseamnă viaţa,

277

Page 263: Ochiul sinelui   david r. hawkins

precum şi in sprijinul întregii omeniri. Simplul fapt de a-ţi iubi câinele de companie vine în sprijinul întregii omeniri si este un fapt sesizat de întregul univers.

I: Să fie, oare, orice strădanie care nu e „spirituală" o pierdere de vreme?

R: Nu acţiunea in sine. ci contextul acţiunii este cel care determina dacă acţiunea este spirituala sau nu. Contextul este stabilit de intenţie. Cu toate acestea, cea care face diferenţa este motivaţia. Cineva pcate câştiga bani din dragoste pentru femilia sa, compania, ţara orf întreaga omenire sau poate face bani din raţiuni de teama, lăcomie sau egoism. Daca ne privim munca ca pe o contribuţie adusa societăţii, atunci aceasta devine un dar ■ oncăt de simplă ar putea fi in aparenta. A curăţa canofi din iubire pentru familie sau pentru cei flămânzi este un fapt înălţător din punct de vedere spiritual, atât pentru Sine. cât şi pentru întreaga lume.

A ne oferi propria viaiâ în dar presupune strădania de a o sanctifica prin iubire, devotament si ajutor dezinteresat. Aceasta este calea inimii spr; Dumnezeu. în acest fel. viaţa domestică devine o forma de veneraţie si o sursa de bucurie. Atunci când încercam să-i înălţăm pe alţii, suntem înălţat: şi noi prin acest proces. Astfel, acrul ce a dărui se întoarce spre cel care dăruieşte. deoarece nu există vreun ..altul" căruia i se dăruieşte ceva. Orice gând sau surâs binevoitor constituie, deci. o acţiune Spirituala şi vine atât în beneficiul propriei persoane, cit si al int.-cgu lumi,

I: Ce este iubirea? Deşeuri pare de neatins, R: Iubirea este "nleleasa greşit ca fiind o emoţie; ric fapt. este o stare de conştientă, un mod de a fi în lume şi de a ne înţelege şi a ne pnvi alât pe noi înşine, cat şi pe ceilalţi. Iubirea pentru Dumnezeu, natura sau chiar pentru animalul nostru de companie deschide usa inspiraţiei spirituale. Dorinţa de a-! face pe alţii fericiţi depăşeşte egoismul. Cu ci: oferim mai multă iubire, cu atât sporeşte capacitatea noastrfl de a iubi, Pentru început, o practica foarte buna este si dorim binele celorlalţi pe parcursul unei zile. Iubirea înfloreşte din iubire cure. în mod

i/U

progresiv, devine toi mai inlensâ, mai nesclcctiva şi mai plinii de bucurie. Vine o clipa când ne „îndrăgostim" de tot ceea ce exista şi de toţi oamenii pe care-i întâlnim. Această tendinţa trebuie însă oprită deoarece iubirea, în mod bizar, îi sperie pe mulţi oameni. Mulţi oameni nu pot privi direct în ochii unei alte persoane pentru mai mult de câteva secunde. Aceasta se întâmpla mai ales în cazul în care persoana care îi priveşte radiază de dragoste Unii oameni chiar se panichează în fata iubirii.

Unele tratate spirituale ne învaţă că, in realitate, nu există stadii ale iluminării, ca s: cum aceasta ar fi un fenomen de tipul „totul sau nimic". Această opinie reprezintă o perspectiva parţiala, care a fost transmisă cu un anumit scop de un învăţător, unei anumite audienţe $i la un moment specific. Penii u a înţelege pe deplin orice afirmaţie, trebuie să cunoaştem contextul în care aceasta a fost făcută.

Studiile arată că sfinţenia este un termen descriptiv aplicabil persoanelor care au atins un nivel calibrai superior valorii de 500. La acest nivel, bucur.a îi concuce pe mulţi sa devină învăţător. spirituali, vindecători, artişu de renume sau chiar mari arhitecţi şi vizionari, care proiectează marile caicrirale, compun marea amica inspiratoare şi realizează şi desăvârşesc frumuseţea în toate formele sale de expresie.

Iluminarea, care înseamnă de fapt înlocuirea dualităţii cu non-dualitatea, calibrează la nivelul 600 sau peste acesta. Am putea spune că otice cal.b.-are situată la nivelul 600 sau peste acesta denotă, în mod formal, iluminarea.

în apropierea nivelului calibrat de 600, intervine extazul şi activitatea lumească încetează, uneori pentru totdeauna. Dacă persoana este destinata rSmâneriî în lume, se spune câ această stare se „desăvârşeşte", mamfestându-se o revenire lentă a capacităţii de funcţionare. Unele „persoane" iluminate se retrag in practica spirituală şi meditaţie, evoluând spre nivelul 700. La acel nivel, lumea (aşa cum este descrisă in mod obişnuit) nu mai constituie o realitate existentă în sine. Nu mai există persoane separate şi nici o lume care trebuie salvată. Torul evoluează dupâ Voinţa Divina. Lumea este oferită lui Dumnezeu, iar destinul ci se niiloiiuleptiiieşte. Nici o intervenţie nu este necesară. întreaga

279

Page 264: Ochiul sinelui   david r. hawkins

viaţi reprezinte evoluţia conştiinţei şi dezvăluirea creaţiei. Aura emanată de peroanele ce calibrează hi nivelul 700 ire o atracţie Si un efect deosebit asupra vizitatorilor. Aceştia picfcu apropierea prezentei acesteia, unde resimt un profund seniimen; de pace. In cadrul acestui câmp energetic, aşa-mimitele prableme se rezolva spontan si seninătatea ia locul fricii si anxietăţii Acelaşi câmp energetic arc darul de a gribi realizările Spirituale Si progresul vizitatorilor. Câmpul energetic calibrat la nivelul 600. precum $: cele superioare acestuia (în special cel de la valoarea 700), recontextual izează. po/inonalîtăţile. fapt care rezolva apoi conflictele imaginare

La nivelul 700 urc loc, de obicei, o retragere din lumea obişnuită. Exista si o tendinţa de a propovădui în mod spentan. Mulţi dintre cei ajunşi la acest nivel dezvoltă grupuri de studenţi spirituali şi căutători, crează ashramuri. centre voga. niânăsiiri ţi ordine spirituale. Unu sunt numiţi maeştri, gufu, înţelepţi - sau primesc alic titulaturi spirituale, in funcţie de cultura din care provin

î: Ce se întâmplă la nivelul S00TR: Acest lucru este mult mai puţin cunoscut. Dacă la nivelul

700 învăţătorii se adresează îi: primul rfind indivizilor si grupurilor, la nivelele 800 si 900, preocuparea fundamentală se îndreaptă m direcţia salvări; omenirii în ansamblul său. în Pttere versus Fortâ ou fost raportate foatte puţine informaţii cu privire la nivelele 800 şi 900. cu toate că diversele capitole ale cărţii Ctlfbreazl in jurul vubrilordc 840 si 850. La nivelele 800 şi 900 preocuparea de căpetenie se leagă de iluminarea şi inspirarea spirituală a întregii umanităţi, precum şi de creşterea nivelului conştiinţei omenirii in ansamblu De asemenea, există şi o capacitate de a înţelege natura conştiinţei fanţi si de a COmuniCfl respectivele informaţii intr-o formă inteligibilă.

La nivelul "00, o afirmaţie tipică ar putea fi: „Nu există nici o lume care trebuie salvări; aceasta este o iluzie*. Această informaţie nu este nici inteligibila si nici Utilă celor mul li Cu toate acestea, la nivcljl 800 parc să existe o preocupare pentru explicaţii şi comunicare efectivă. La nivelele 800 şi 900, limbajul

pire ;i h piCOytfpiii tic realităţi, esenţe. înţelesuri si clarificări spirituale. I'oruui $i detaliile sale sunt irclcvante cu excepţia Kîiuniici eaiul reprezintă un stil necesar pentru comunicare.

î: Nivelele calibrate par a avea o mare semnificaţie.R: Ele sunt extrem de utile şi de o mure valoare. Fiecare

nivel denotă nu doar un nivel de putere ci si unui de conţinut. Ele rccontcxtuiilizcază informaţiile cu scopul de a crea o hartă validă, cere sa faciliteze o abordare şi o înţelegere semnificativă a informaţiei spirituale.

Cstc util să se pairunda faptul că adevărul constituie, pe de parte un coniinuum de înţelegeri si. pe de oltn. o capacitate de comprehensiune. O marc pane din confuzia existenta atât în societaie. cât şi în filosofic provine din (aptul că nu este înţeleasă importanta definirii contextului acestor nivele frecare nivel arc un context al realităţii difent. Ceea ce la un anumit nivel pare sa merite sacrificiul suprem este considerai ubsuid *au lipsit de sens la un altul. Aceste mvcle definesc diferite seturi de poziţionalităţi. La un anumit nivel, antinomia bine/rău constituie o preocupare principală si chiar un fundament al războiului sau distrugerii Dm perspectiva altuia, toate discuţiile de acest gen sunt considerate a fi arbitrare, naive şi nimic mai mult cecât o parte a condiţionării culturale sau a demagogiei murali/aloare. Este evident că pozitionaiitătile de tipul „bun'.'"râu" au constituit, de-a lungul secolelor, fundamentul şi justificarea genocidelor %\ masacrelor.

I: Prin armare, tuate aceste masacre n-ou uvnt nici un motiv real.

U: Putem calibra nivelul conştiinţei care stă la baza oricărui aspect al istorici umane pentru a vedea care a fost fundamentul real atât în ceea ce priveşte conflictele şi ciceuiile, cat si în ceea ce priveşte succesele. Toate problemele sociaie se bazează pe ignorantă. Consecinţele neprevăzute sunt deseori mai rele decât tratamentul propus. O societate nu poate rezolva problema d cri. Ini ducă nu înţelege care cstc sursa acestei probleme. Societatea esie de departe mai eficientă în abordarea problemelor

2»() 2(11

Page 265: Ochiul sinelui   david r. hawkins

mecanice (pe care te poate rezolva prin intciiiieilnil finitei) clcciil in abordarea problemelor sociale, a căror rezolvări' necesită o înţelegere ma: profundă a naturii conştiinţei.

Masele sunt uşor de manipulai prin slogcnc religioase şi politice. Genocidul milioanelor de nevinovaţi este catalogat drepi ..necesar" pentru succesul revoluţiei.

I: Alunei cure este răspunsul la problemt-le societăţii?R: Alt răspuns in afara cresicni conştientei nu exista.

Problemele nu por ti rezolvate la propriul lor nivel calibrat al conştiinţei, c: doar prin accederea la următorul nivel. Kiecare soluţie cuprinde în ea însăşi un nou set de limitări şi probleme de rezolvat. Societatea noastră este una a excesului; se leagănă ca un pendul, mergând prea mult într-o direcţie, iar apoi prea departe în cealaltă, deoarece rămâne prinsa in dualitatea ori/ori, alba on neagră. Maturitatea generează o cale de mijloc, care permite abordarea ambelor direcţii ale comportamentului uman.

Uonnţa de a controla comportamentul altor oameni constituie un ncsjuns uman care implică o seric de costuri enoimc Credinţa oamenilor Fn coerciţie si in abordările punitive este autojustificaiivâ şi imuna la logică 51 flexibilitate.

î: Ar trebui, (teci, să fim pesimişti cu privire viitorul societăţii?

R: Nu. Cu toate că nivelul conştiinţei omenirii 3 stagnat Ia 190 (o condiţie negativa) secole de-a rândul, la sfârşitul anilor 1980 a depăşit dnilr-o data pragul Adevărului (aflat la nivelul 200). iar în prezent se află la valoarea pozitivă de 207, deci în sfera Integrităţii.

I: CV putem să facem pentru a fi cu adevărat de ajutor lumii?

K: Faceţi din viaţa voastră un dar si înălţaţi întreaga omenire fiind generoşi, amabili, iertători şi plini ce compasiune - în orice moment, în orice Ioc şi în orice condiţii - cu toată lunwa si chi»! cu propria voastră persoana. Acesta este cel mol ni.iu- ilar pe Cofe îl puteţi face.

I: < are tis/e esenţa fu udameutală a căutării spirituale?It: Consiliata avansează atunci când îi sunt oferite informaţii

esenţiale, activate apoi prin intenţie. Ca rândul ei, aceasta impulsionează inspiraţia, smerenia si abandonarea, iar aceste tendinţe devm în mod progresiv din ce în ce mai fuicţionaic Atunci când ajung să fie dominante, ele conduc la dedicare ţi perseverenţi. Pe lângă aceste aspecte nle conştiinţei, progresul este în marc măsură sprijinit prin îndrumarea oferită de maeştri 51 învăţăturile lor, precum şi pnn intermediul nivelelor calibrate fele conştiinţei acestora.

în trecut, strădania spirituală avea o soartă destul de nesigură, iar căutătorii erau predispuşi să cadă in capcana erorilor amăgitoare, fără a avea vico şansă să înţeleagă ce anume s-a întâmplat S2u de ce. Uneori, nivelele înaite de adevăr sunt amestecate cu erori spirituale grave şi astfel, ceea ce ar fi putut genera un real progres a condus, de fapt, la un dezastru spinmal Uc foanc multe ori, eroarea se situează in afara contextului reaiitătii căutătorului, scăpând astfel oricărei încercări de a o detecta

Prin intermediul mass-media, un număr mare de persoane c£d pradă înşelăciunii şi decepţiei şi m:]ioane de dolari se scurg cPtre lideri spirituali aparent piosi, cvaîi-gurj si figuri publice ecleziastice. Comunicarea verbală aie putere ce convingere. Daca sunetul televizorului este oprit, adevărul poate ti aflat printr-o si np:â observaţie. Din fericire. Krishna spune in fihdgavad-Gita „chiar 51 în cazul in care un devotat este înşelat şi se află pe o cale greşită, atâta vreme cât inima Iui îmi este devorară, îl voi uau cu bunăvoinţă, ca şi când s-ar afla pe drumul coreei".

în momentul în care siluirea spiritua!â este descoperi-ă, impactul asupra devotatului în$clat este sever In aceste situaţii, deziluzia este chiar mai accentuata decât în cazul decepţiilor din viaţa personală sau falimentelor financiare. Unii devotaţi care au fost demoralizaţi astfel nu-si ir.ai revin niciodată, căzând intr-o depresie severă care culminează cu un colaps total. Eroarea şi deziluzia spirituală sunt periculoase pentru că pot produce leziuni permanente; prin urmare, în acest domeniu trebuie urmnl avertismentul caveat empior (ai grijă ce cumpen).

202283

Page 266: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Pierderea unei evcri nici nu se compara cu o pierdere spinluala majora, deoarece adesea maestrul este Slinul, venvmi si adorat aproape ca un zeu. Şarlatanii profita tocmai de această tendinţa a adepţilor şi căutătorilor spirituali, uzând la maximum de o aparentă seducătoare, credibilă şi experimentată. Nu de puţine ori, eroarea spirituala este atât de bine deghizaţi. încăt nu poate fi nicicum oescnperitfl. Chiar si propavâduitorul respectivei doctrine false poate sa nu fie conştient de acest lucru

Prin smerenie, vanitatea omului cu privire la alegerile spirituale este sbandoiatâ î:i favuarea unei examinări realiste si lipsite de prejudecăţi. Dacă vrem sfl evaluăm coreei preţul unei greşeli, trebuie ia luăm in considerare 51 timpul pierdut din cauza acesteia. Nu de puţine ori, sunt petrecuţi ani sau chiar vieţi întregi in eror: spirituale si false învăţaturi. Milioane de oamen: îsi petrec viaţa urmând învăţaturi, tente, cărţi sfinte, scripturi si ser ieri presupuse ca ar proveni de la Dumnezeu si care. pnntr-un singur test al adevărului, se dovedesc a fi cu totul false. Deindata ce falsitatea acestora este observată, erorile mpliciie ale învăţaturilor devin ev.dcnte. Dar, înainte de observarea acestui fapt, eroarea nu poats f: detectată, deuaiece este ascunsă de dorinţă, dragoste, moştenire culturala, fantlic. tara etc Eroarea se propagă $1 supravieţuieşte de-a lungul secolelor tocmai prin in:errnediul acestei loialităţi 5: credinţe oarbe, în ciuda istoriei îniunecaîe pe care a cauzat-o rasei umane.

I: Cum anume ie petrece „ctmoauereu" spirituala?K: Spiritul şi mhtea se deosebesc $1 în ceea ce pliveşte

„ruta" informaţiilor noi, Eul-mintea are un stil mai degrabă iscoditor si agresiv. Acaparează da:e'e si caută sa le încorporeze şi să le gestioneze. Categorizeazâ, califică, evaluează, Sortează, tndosariază, clasifică, judecă si apoi, in încercarea de a asimila. adaugă la toate acestea scnt.mente si înţelesuri abstracte. Toate datele noi sunt categor.zaic în funcţie de utilitatea lor potenţială. Mintea dfi dovada de o permanentă foame $i lăcomie de a „obţine". Oamenii îşi fonează mintea să se concentreze, să înveţe, memoreze, acumuleze şi gestioneze volmnu uriofe de informaţie, cu cât mai multe detalii posibile (inclusiv pflflliv.c

, lrfj«t tv* «• • "' " """■■ " • " *'"*• •"«'".III

suiiisiiec KofiMiictite si detalii Computerizate), Toate aceste nesiViiMtc delulii sunt considerate a f. chiar mai bune dacă pot fi reprezentate grafic si ambalate atractiv.

La o examinare mai atentă se poate vedea că toate cele menţionate mai sus constituie o performantă impresionantă, si cu atât mai mult cârd toalA aceasta procesare complicata şi mjltifacioriala se petrece intr-o fracţiune de secunda. Si nu e vciba djar de caracterul instantaneu ol procesării, ci şi de faptul că mintea compară în mod simultan - în fiecare secundă -informaţiile primite Si procesate cu cele deja»tocate în memorie. Cu alte cuvinte, o zebră pe care o vedem la un moment dat este comparata mental cu orice alta zebra despre care ani citii vr:odatâ- am auzit, am vorbit sau pe caic am vazut-o la televizor sau despre care, cândva, am tăcut o glumă, tăcând trimitere chiar la teoria camuflajului evoLiţionar etc. Mintea tinde sa facă în mod automat toate aceste operaţii complicate, mulţi factoriale. efl rezultat a', propriei sale naturi.

Pmi intermediul selecţiei, avem posibilitatea de a ne alege din opţiunile disponibile pe cea asupra căreia sâ ne focalizam pentru a o explora Cu loate că există o multitudine de funcţii posibile, număiu acestora nu c nelimitat. Pe scurt, mintea pr veste adevărul sau iluminarea ca pe ceva nou. care trebuie achiziţionai sau atirs. în cel mai bun caz. acestea constituie u destinaţie dorită, la care se poate ajunge prin efort. Toate strădaniile de acest gen pornesc de la premÎBfl ca funcţiile mintii servesc drept modele de învăţare ţi ca toi ceea ce trebuie făcut este ca procesele minţii sâ fie aplicaic la acest nou subiect. precum în trecut, cu presupunerea că vor fi la fel de utile si în cazul acestuia. Astfel. m;mca presupune ca aplicabilitatea proceselor dezvoltate pentru gestionarea dualităţii se răsfrânge 51 asupra căutărilor îndreptate în duceţi;, non-dualilăţii. Dar lucrurile nu stau deloc astfel; de fapt, tocmai ceea ce se considera a fi o metodă sigură şi verficată pentru generarea progresului. devine acum obstacolul din calea dewoperirii.

In timp ce funcţionarea mentala obişnuita putea fi explicată drept un efort constant de a „obţine", realizarea spirituala este pasiva, spontana si complet lipsita de efor: Este mai tlcuniba

2B4 jnr,

Page 267: Ochiul sinelui   david r. hawkins

primită decât obţinută. Prin analogie, atunci cflnd şunci dl se opreşte, liniştea se revelează pe sine însăşi. Nu poale fi obţinută pnn efort sau strădanie. Pnn acţiunea mentală exist;1, capacitatea de .1 controla, insa revelaţia nu cunoaşte controlul. Nici un fel de control nu este posibil acolo unde nu există nimic de controlat 51 - chiar dacă accsra ar fi posibil - nu exista nici un mijloc de aplicare a sa. Ceea ut' cs:e lipsit de formă nu poate fi manipulat. Conştienta iluminata este descrisa cel mai bine ca stare. condiţie, sferă sau dimensiune. Ea se autoreveleazâ şi este atol prezenta. Eclipsează si înlocuieşte acţiunea mentală, care devine inutila - fiind percepută chiai ca o interferenţă s: o intruziune Revelaţia este subtila, puternică, fină, tandra. desăvârşită si atotcuprinzătoare. Simţurile sunt depăşite si toate percepţiile dualiste dispar. De asemenea, este evident câ întregui conţinut al revelaţiei a fost acolo dintotdeauna, Har pur si simplu nu a fost experimenta: sau observat. Viziunea a ceea ce „lixistă". în totaliiiitea sa, este 'ntru torul „Cunoscută" în virtutea Sinelui. care deja este Tot Ceea Ce Este. Identitatea conferă cunoaştem autoritatea absolută. Observatorul, ceea ce este observat, precum $i procesul observaţiei sunt urjul si acelaşi lucru, într-o identitate perfectă.

Copleşită de revelaţie, rntntea este tăcută si rămâne fără cuvinte în faţa minunii. Tăcerea sa este ca o profundă uşurare ăi pace. Ceea ce fusese preţuit cândva este considerat acum un non-sens $i o distragere. Oamenii, precum s: gândurile 51 cuvintele lor, sunt CB nişte cutii vocale conectate la diverse câmpuri energetice. Gurile şi minţile lor repetă papagaliceşte fonneic de gând predominante la un anumit mvcl al conştiinţe:. Pe când se întâmplă acestea, minţite oamenilor pretind drepturile de autor $'. fiecare gând este precedat de prefixul ..meu". Conţinutul reflectă conceptul de sine al persoanei care vorbeşte. Există un câmp energetic al iubirii, care c invizibil, atotcuprinzător şi care înconjoară pe toată lumea. In cadrul acesmia săiă.şluie$te şinele sau spiritul superior, prin intermediul căruia indivizii, situaţi te diferitele grad* de Conştiinţă, contactează conştienţii sun, in fel de bine, pot fi opnţi să a,ungă la ea. Cel care nu este suficient de identificat cu Şinele poate fi speriat sau chiar dezgustai tic iubire

28fi

_ •/«•Ti» «V. IHin»"» -tHHHIt .HHfUtl

- v,'iznu cil un cevu străin, o ameninţare, ceva efiruiti irebuic să-i opui rezistenţa. Toi ceea ce aminteşte de dragoste, precum şi orice referire Iu Dumnezeu trebuie îndepărtat din faţa conştientei si recunoaşterii publice. Aceasta este c condiţie a succesului totalitarismului sau dictaturilor militare, în cadrul cărora singura permisă este „iubirea" pentru dictator. în societatea noastră. există forţe care tind să facă orice referire Ia „Dumnezeu" „incorectă din punct de vedere politic".

Adevărata strădanie spirituală nu implică nici un sacrificiu. în lerminologia obişnuită, sacrificiul înseamnă pierdere sau chiar pierdere dureroasă. Adevfltatul sacrificiu înseamnă, de fapt. renunţarea la cele inferioare în favoaiea celor măreţe, fiind astfel mai degrabă autorecompensant decât epuizant. „Renunţarea" de o manieră dureroasă şi fără tragere de inimă, nu constituie un adevărat sacrificiu, ci o încercare de a obţmc o favoare ieligioa>â în relaţia cu Dumnezeu, nu există cumpărare, vânzare, câştig. sacrificiu, profit, favoare ori pierdere

în sfera divinului, nu ex.Stă drepturi cu care să facem paraua sau pe care să le proclamăm. Lumea binelui/răului, a drepţilor/păcătoşilor, precum 51 cea n drepturilor politice - toate acestea nu sunt decât invenţii ale cului, care Ic foloseşte ca piese de negociere pe tabla de joc a vieţii Toate sunt bazate pe căutarea avantajului şi a câştigului. In Realitatea non-dua'.itătii, nu există nici privilegiu si n:ci câştig, după cum nu există pierdere sau rang. Prcsum un dop de plută pe apa marii, fiecare spint se ndică sau cade în marea conştiinţei la propnul său nivel, în virtutea propriilor opţ um şi nu prin intermediul vreunei forţe sau favoruri exterioare. Unii sunt atraşi de lumină, iar unii caută întunericul, dar totul apare prin natura sa, :n virtutea libertăţii şi egalităţii divine.

Inlr-un univers complet integrat, mi este posibil nimic accidental, la nici uu nivel. Pentru a fi cu adevărat accidental, un „eveniment" ar trebui să se situeze cu tor-il in afara universului, lucru care, chiar pnntr-o simplă observaţie, apare ca fiind imposibil. Haosul este doar un concepi al percepţiei. în realitate, nimic de genul naosului nu este posibil. Până In urmfl, mintea Iui Dumnezeu constituie modelul de atracţie suprem, care guvernea/ă totalitatea n Tot Ceea Ce Există, până la cea mai mică părticică.

2117

Page 268: Ochiul sinelui   david r. hawkins

î: liuddhu a spus că, în rea/intlv, există un shiftiir piicut, acela ut ignorantei. De asemenea, Hristos u spus sâ iertăm inimciiii, deoarece sunt ignoranţi (,.Xu slin ce fac"). Otuc problema cuini ţine numai de ignoranţă?

R: în contextui citate'oi de mai sus, ignoranţa pare s3 semnifice absenta evoluţiei spirituale sau a conştientei. Oamenilor Ic lipseşte înţelegerea atât în ceea ce priveşte consecinţele alegerilor lor, cât si în ceea ce priveşte diferenţa dintre bunătate x negativitate. Consiihţa umana obişnuită nu poate face diferenţa intre adevăr ţi faisilEtc. Aceasta a fost si problema fcvei.

S: Cum înţelegeţi dumneavoastră esenţa cuini? R: Este mândrie înainte de toate. Mândria in forma vanităţii gândirii, acţiunii mentale, conceptelor şi opiniilor toate aces-ei stsu la baza ignorantei. Antidotul esre smerenia radicali, car.-anulează capacitatea de dominare a percepţiei. Cerc;: ca adevărul sa fie revelat în Io; să presupuneţi câ îl cunoaşteţi deja. In realitate, mintea nu este capabilă să cunoască nimic! Ea poate doai SJJ presupună câ ştie „despre". Pnn însăşi structura sa, miniii ii lipsesc trăsăturile potrivite pentru a înţelege non-dualiiatea. Mintea este exclusă din fuţa realităţii din cauza formei. A mira in domeniul realităţii este asemănător cu a trece pnntr-un filtru -doar apa pură poate trece prin el. iar toţi peştii, insectele si sedimentele sunt lăsate afară. Doar conştiinţa pura. lipsita de conţinut, poate trece prin barierele percepţiei pentru a deveni apa clară din spatele sitei.

Atunc; când se spune câ nici o persoana nu pcate li iluminată. înseamnă că personalitatea :iu poate trece dincolo de acest filtru. (Această afrmaţie calibrează la nivelul 600) Conştiinţa pura este doar conştientă, astfel încât ca singură poate trece prin filtru si toi ea singura ştie în mod absolut ce este Starea sau condiţia Luminării

Pnn analogie, am putea spune cs universalul poate înţelege particularul, dar reciproci nu este valabilă. Realitatea c*tc infinită în timp ce gândirea este finită. Astfel, eul/min:c;i/>inelc pol \.i slic de 'Dumnezeu dar nu pot. din cauza structurii Un finite *.i limnalc. sâ-l înţeleagă pe Dumnezeu sau chiar propriu esrriNi. care este

infinita >t hpsiia de formă. Finitul se nasic din infinit si nu este niciodulfl electiv separai de el decât pliu percepţie. Potenţialitatea Infinita a ncmauifcstatului devine realitatea manifestatului pnn voinţa lui Dumnezeu, în forma Creaţiei.

I: Există termeni si concepte contrastante, cum ar fi forma versus absenţa formei, ncmunifestai versus manifestul, Unear versta nelinear si dualitate versus non-dualitate. Cum put fi rezolvate acestea?

R: Rezolvarea survine prin intermediu*, conştientizării naturii gândirii. Percepţia însăşi este o iluzie; este precum o cmneiâ a oglinzilor, ca o oglindă reflectată intr-o oglindă care. Iii rândul ci este reflectată într-o oglindă care reflectă o altă oglindă. Există termeni şt concepte contrastante. Dumnezeu este deopotrivă imanent 51 transcendent, atâ; formă, cât şi lipsit de formă, deopotrivă dualitate si non-dualitate, manifestat si ncinanifesiat, linear $1 non-hnear. Totul este Dumnezeu.

I: Care este diferenţa esenţială intre învăţăturile lui Hristos si cele ale lui Buddha?

R: Baddha nc-a învăţat caica către Iluminare; lisus ne-n învăţat calea cfltK Mântuire.

2JUJ 2H9

Page 269: Ochiul sinelui   david r. hawkins

CAIMTOLUL XVIII

Adevăr şi eroare

T; Cum apar „erorile" spirituale?R: Ceea ce urmează ar puica păţea nbitinct Frourea apare in

interiorul conştiinţei înainte chiar de a fi implicata vreo ,.per$or.nă'\ Conştiinţa se poats experimenta pe sine fie ca singularitate, fie ca unicitate. Cu toate accitea. conştienta sa este indusa în eroare prin credinţa în ideea ca nu are decal opţiunea existentei ca singularitate sau non-existontei. ca vid. Eroarea rezidă tocmai în credinţa câ exista un opus al adevărului. Acest lucru ar putea părea dificil de înţeles pâia nu ne întoarcem Ie înţelegere.*) fundamentală a fapmlui ca, unicele posibilităţi reale sun: Adevărul, Totalitatea, Dumnezeu st Existcn|n. KOII-CM%-tenţa, nimicul, vidul si falsitatea nu constituie posibili:aţi în Reslitate Acestea nu există decât în calitate de concepte ălc minţii.

In mâsjra în care conştiinţa crede, insa ci accitea constituie posibilităţi efeciive. se naşte teama de non-exisienta si de vid. Eroarea consta tocmai în confuzia pe care o race conştiinţa între Totalitate si vid. Această eroare nu este deloc una abstracta. dimpotrivă, pătrunde in orice gând al omului si constituie însuşi fundamentul fricii de moarte. Ea exista în limbajul nostru aşa cum exista şt termenii „adevăr versus fals". O demonstraţie foarte bună a acesaii fenomen n--o oferă testarea kmcsiologicâ. Arunci când braţul dcvme purerr.ic. spunem ca răspunsul este „pozitiv" „da" sau „adevărat".

Acum priviţi cu atenţie acest fapt. Vcrbalizăm un răspuns slab drept ..negativ", „nu", respectiv „falş" Aceasta reprezintă perfect natUni crinii. In realitate, amintitU: răspuns slab nu provine dmlr-.>

291

Page 270: Ochiul sinelui   david r. hawkins

realitate numita „falsitate-, ci reprezintă de fapt un iion-rthpiiiis. Am putea spune, pciitru a clarifica problema, că singurul răspuns posibil este cel afirmativ. în acest punct se poate face o analogie CU electricitatea intr-un cablu, aceasta este fie prezenta, fie nu. Când es:e prezentă, spurcin că lumina este „aprinsa". Când insa electricitatea nu este prezenta, spunem ca este lumina este „stinsă" Am dat aceste exemple pentru a sublima eroarea fundamentala -nimic de genul negativului, vidului ori nimicniciei nu există!

Este crucial să avem puterea de înţelegere a acesaii fapt. deoarece crearea amintită mai sus stă la baza tuturor iluziilor Nu ex^ia un opus ol lui Uumrczeu. Nici un opus al existenţei nu arc o realitate posibila. Doar adevărul are capacitatea de a exista. Doar Totalitatea este posibila. Acest lucru este gr^u de i.-ţclcs, dar odată cuprins, rezolvă toare problemele 51 erorile.

în completarea înţelegerii acestei erori fundamentate vine ideefl conlorm căreia credinţa poate crea experienţa Ceea ce este considerat adevărat *n interiorul minţii este perceput ca având totodată s> o existentă exterioară, deoarece este proiectat, iar mintea nu este conştientă de mecanismul de proiecţie. Această percepţie se auto consolidează. Astfel, imaginaţia devine atăt produsul, cât si sursa erorii.

Permiteţi-w sâ comparau: acest lucru într-o schemă simplă*Realitate ImposibilitateViaţă Moarte

Existenţă Non-ex isteaţa

Totalitate VidAdevăr FalsitateBine RitInocenţă Păcatî)a Nu

Orice experienţă a „realităţii" din dreapta listei de mai sus provine numai din sistemele de credinţă lipsite de o existenţă independentă si efectivă in Realitate. Acestea nil nu u cxijlenţfl autonoma si independenta; toate depind doar do imaginaţie şi credinţa.

lojile aceste iiricfacie ale imaginaţiei constituie fantezii şi produse ale fricii şi distorsiunii. Ele nu sunt decât produse ale minţii. Mintea include forma, cu toate câ, in mod bizar, chiar ?i vidul este imaginaţie. Dacă toate atributele reale ale adevărului sunt negate, mintea crede că experimentează vidul.

Vidul constituie o stnre crcjtă doar prin credinţa mintii; miatea crede in ca ca intr-fl posibilitate efectivă. In Realitate, singurele posibilităţi efective sunt Existen'A Totalitatea şi Fiinţarea. 5ste evident că opoziţiile teoretice la acestea ar fi coucepuîe ca nor.-Dumnezeire s: non-Totalitatc. fiind conferită calitatea existenţei si celor cS nici măcar nu pot fi posibile.

Dilema acestei aparente posibilităţi de a opta intre existenta sub forma unui corp versus iluzia ron-existenţei este considerata a fi o posibilitate, De fapt, am expsrimcmat-o puternic în aceasta viaţă, la vârsta de trei ani Dintr-o dată, din inconştienţă, am ftjunl la conştientă si Io experimentarea prezentei unui „eu" Sub forma unui corp ce sifl într-un mic vagon. înaintea acestui moment 3 existat doar uitare. Odată cu eoflştienuzarea faptului că .,Eu exist" a apărut imediat teama de non-exiscenţă; iar în mintea mea s-a nasc.it ideea că „s-ar fi putut uvâmpla să nu mă fi născut". Nu era vorbn de o teamă de moarte. ci de posibilitatea (pentru imaginaţie) de a nu fi deloc, de vid

Mintea a început apoi să se teamă ca adevărat de posibilitatea (a$a cum o vedea ca) ca vidul 5ă fie 0 realitate. Teama de r,on-oxistenţa, ca opus al existenţei se afla in spatele experienţei icalc. Nu era vorba de teama de a nu avea un corp, ci de aceea de a nu trăi experienţa unu: „Eu".

Prin urmare, existenţa este ex peri inerta tă ca sens al ..Eului", a li:i ,.eu sunt". Bineînţeles, dacă IÎU ar fi existat deja un „Eu", acest fapt ar fi rămas necunoscut, deoarece n-ar fi fost nimeni care sa-l cunoască! La vârsta de trei ani, oricum, acest lucru nuera evident.

Starea anterioară conştientizării exisicnţei a fost de fapt una a uitării. Prin urmare, uitarea ar fi o existenţă lipsiiâ de conştienta acelei existenţe. In viaţa obişnuită, numim această Utre „inconştienţă" sau „somn". In somn „suntem", dar nu suntem conştienţi câ suntem. Se pare totuşi că în aceasta stare de uilarv

J'M

Page 271: Ochiul sinelui   david r. hawkins

nu este posibila vreo suferinţa. De fapt. în fiecare Mitrfl Ufltcpiâm sa ne cufundăm in ca. iar dacă pe timpul nopţii uitarea nu c.sle depliua, tic plângem că n-am dormit bine si c;l nu nc-am odihnii Conştiinţa parc fericită în perioadele în care r-u-şi aminteşte nimic şi este pace. Posibilitatea de a suferi nu se naşte decât dupii revenirea identificării cu singularitatea (eu, corpul). Astfel, la bizi tuturor suferinţelor stă credinţa îr separare si singularitate. In starea de Totalitate, nici o suferinţa nu este posibila.

Astfel, reîncarnarea înseamnă renaşterea sentimentului de a fi „Eu" (ca singulari'ate separată). Aceasta este o recurenţii total independenta de a avea sau nu ui corp fizic. în experienţele de dccotporaiizarc si de moarte clinica, singurul lucru care persista este acest sentiment de n fi „Eu", nu s. necesitatea unui corp fizic. Sentimentul vieţii, al fiinrării. precum st conştienta existentei sunt fenomene care apar în interiorul conştiinţei. Acest lucru este evident si in stările meditative. în care dispute conştienta corpului şi individul se dizolvf în conştiinţa, rară a înceica nici o senzaţie a locaţiei, timpului, spaţiului, dimensiunii sau duratei

iluminarea devme starea de înţelegere subiectivă a existentei conştientei, fără identificări limitative. Subiectivitatea purfi se autoîndcpliiieste, torn a si completa, fimd absolut identică cu o cunoaştere a Totalităţii existentei de dincolo de timp si spaţiu Este nelulburaiâ, permanentă, independentă, omniprezentă. omniscientă şi omnipotenţi, comple: îndeplinită şi fără nici o cpu/itie. Ea împlineşte în absolut totalitatea tuturor posibilităţilor si epuizează toate potenţialiiflţile posibile, până In cea ultima.

SincJc este conştienta, sursa sa, desăvârşirea sg, împlinirea sa, totalitatea st esenţa sa. Este Realitatea Realităţii, Unicitatea Sj Totalitatea Identităţii. Fsfe n£u"-ii) suprem al conştiinţei, in calitate de m.imfestare a nernanifesfatului. Numai astfel poate fi de»cris indescriptibilul. Amin.

I: Ilumina rea constituie o posibilitate reală în aceasta viată?

K: Este posibilă, dacă informaţiile csenţtaL* «unt ilispunihilj şi daca sunt urmate u strictele anumite linii c;il;iu^ilii,iu\ Scopul capitolelor de faţa este de a oferi aceste informaţii ncecsnre.

KM

Accat fleziUcriil trebuie să înlăture orice altceva. Nu trebuie pierdut timpul cu investigarea tuturor diversiunilor astrale. Studentul spiritual din ziua de azi aie avantaje decisive si fundamentale în comparaţie cu studenţii din trecut. Asa cum înainte de £ fi perfecţionate instrumentele de navigaţie, generaţii întregi de navigatori si exploratori si-au pierdui viate la fel, o vasta majoritate a omenirii si-a rătăcit calea dc-a lungul veacurilor, cin cauza faprulu: ea a lipsit informata necesară unei dezvultări spirituale majore.

După CUtn am văzui din studiile noastre, nivelul constihici Omenirii a stagnat multe secole de-a rândul la nivelul 190, iar în ultimul mileniu conştiinţa omenirii s-a aliat în sfera non-integri-tăţi. De-abia in ultima perioadă a fost depăşit pragul crucial al nivelului 200, conştiinţa omenirii ajungăr.d astfel la nivelul 207. Acest fapt implică o eră cu lotul nouă pentru viitorul omenirii.

în mod tradiţional, există două căi spirituale contrastante -ecu a iluminării graduale si cea a iluminării subite. Calea graduale este cea a religiei tradiţionale, prin care purificarea spirituaîă esie căutată alături de un maestru spiritual, marc învăţător sau avatar, în calitate de lumină călăuzitoare si miiiituitor. Calea iluminări; subite se împlineşte prin aderarea absolută la conştienta spirituală st la specificităţile conştiinţei. astfel încât personalitatea (sau eul) este mai degrabă depăşita deci: adusă la perfecţiune în practica reaiă, calea perfecţionării gracuale este CSUZful de salturi subite îi* conştientă, iar calea către ilumnorea subită (cum este Zen) c acompaniata de o perfecţionare progresivă a personalităţi!.

î: /« Asia si huliu, iluminarea ca scop si Star* respectată are o istoric îndelungata. In Occident, rccutioastereu istorică este atribuita sfinţilor. Care este relaţia dintre cele două condiţii? Sunt ele diferite?

R: Cultura asiatică este mult mai veche decât cea a lumii occidentale, în culturile străvechi, se acoida o marc importanta realizării spirituale, fund disponibile încă din negura timpului cunoştinţe spirituale de mare autenticitate, asa cum o evidenţia?-! Vedele $i Bhaguvad-Cila. Astfel. investigarea adevărului spiritual

295

Page 272: Ochiul sinelui   david r. hawkins

a avut o lungă tradiţie. în culturile orientale, emisiunii» fitilului ca Divinitatea este prezenta în mod inerent in intrciga Omenim este evidenţiata de obiceiul, prezent chiar $1 astăzi, ca oamenii sS-si pună mâinile îitr-o poziţie de rugăciune atunci când se întâlnesc şi să se încline unul în faţa celuilalt.

în cadrul acestor culturi, tradiţiile si învăţăturile spirituale nu fost revalidate dc-a lungul veacmitor pnntr o succesiune de maeştri (sau guru). care au reafirmat faptul ca împlinirea finala a potenţialului spiritual al omului este iluminarea De asemenea. cultura a acceptat faptul că divinitatea era răspunzătoare pentru iot ceea ce înseamnă viaţă, fund totodată fi sursa acesteia.

In Orient, indivizii care aveau o deschidere spic dedicarea spirituală deţineau un rol tradiţional si aveau de urmat un stil de viată. Astfel, se considera că eforturile lor împlinesc ş: revitalizează adevărul conform căruia existenţa Sinelui (în calitatea sa de suisa divină s: in expresia sa infiniţi şi absolută) constituie Totalitatea intregii Creaţii. Prin urmare, scopurile devotatului spir.tua! şi cele ale societăţii nu se aflau in confîict; mai mult, cei care validau însuşi fundamentele culturii oriental;; erau tocmai aceşti maestn iluminaţi Societatea înclina sfi-i sprijine p- cei ce se bucurau de o conştientă spiiituilâ avansată. acordându-le privilegiul de a fi scutiţi de îndatoririle obişnuite legate de supravieţuirea materiala sau de succesul lumesc Cei desemnat; drsp; oameni sfinţi erau venerau, bucurându-se astfel de un statut special în societate, ca învăţători

Când a apărut (in jurul anului 500 Î.MrJ, Buddha a fost SUStitlut de o cultură capabilă să recunoască iluminarea, astfel încât el nu a venit in conflict cu civilizaţia existentă la momentul respectiv. Cu toate câ a fost (probabil) considerat un nou marc învăţător, învăţăturile si comorile de înţelepciune si adevăr existau deja şi erau acceptate.

Prin contrast, lumea occdcntalS eu mult în urmă In ceea ce priveşte progresele in domeniul conştiinţei Avem de-s face m acest caz cu o culniu păgână. în cadrui căreia preocupai ik-gravitau în jurul zeităţilor naturii, magiei si adorării naturii. Panteonul din tradiţiile greceşti, romane, germanice si ebraice cupnndea zeităţi investite cu trăsături intKOpOnmrlîcc. în ucesi

fel. HO Orcdcit eft zeii posedă aceleaşi sentimente ca oamenii, mumii câ Iu O seară mai marc. în toate aceste versiuni primitive. Djmnezcu era mereu văzut ca fiind „altundeva". Cu toate acestea. Dumnezeul antropomorfic era privit ca unul care se implică prin acţiuni directe în treburile omeneşti.

Dacă înaintea istoriei înregistrate n existat şi o înţelepciune mai înaltă, informaţiile referitoare Ia ea au fost pierdute probabil în miirelc incendiu care a mistuit biblioteca d;n Alexandria, care cuprindea întreaga înţelepciune a lumii vechi. Deşi în culturile indigene ce pe glob spiritualismul a jucat un rol important, nu a existai totuşi o tradiţie a iluminării. A existat, cu loatc acestea, adevărul împărtăşit al omniprezenţei şi divinităţii Marelului Spint, Dumnezeu. Astfel, cultura indienilor american;, cea prc-suiueiiană şi cea ebraică erau monoteiste, cum era şi credin;a în Mazda, zeul culturii mesopotnniiene exprimat prin intermediul lui Zoroastru.

in cadrul aces:ci culturi preexistente din afara Orientului Îndepărtat a apărut Iisus HlittOS, a cărui venire a fost prezisă de profeţi. Spre deosebire ce cazul lui Buddha sau Knshna, învăţăturile sale au venit în conflict cu civilizaţia prevalentă în acel moment. Din acest conflict cu instituţia religioasă a survenit moartea sa prematură.

Cu toate că nu au fost bine primite de către culnira existentă in ţara sa de baştină, învăţăturile lui IIÎUS s-au răspândit rapid (prin intermediul ucenicilor şi al grecilor) în lumea greco-roma-n3, iar apoi în cultur.le Europe;. Puritatea învăţăturilor snlc a rămas relativ ncpângârită în primele patru sute de ani de Creştinism, dar apoi a cunoscut un declin progresiv, in special după Conciliul din Nicea.

între timp, lumea arabă a îmbrăţişat Islamul, născându-se astfel o puternica luptă de putere între Islam si Creştinism, cu consecinţe politice majore pentru toate societăţile. Ţelul teligici organizate a fo>t deviat astfel spre rivalitatea dintre diferiteic culturi. Scopurile religioase ale individului erau focalizate în primul rând asupia evitării păcatului, penitenţei şi posibilităţii de a ajunge în Paradis după moaitc. Aceste obiective se apropiau foite mult de cele ale urci ramun a Buddhismului (numită „Tărâmul Pur"), care îşi propunea, de asemenea, scopul mai modest de a ajunge in paradi*

2W. 297

Page 273: Ochiul sinelui   david r. hawkins

după moarte ş: mai puţin utingereu iluminării in dccunUiI acestei vieţi. In Islam, Cicşu'iiism, precum si in amintita ramura a Buddhismului, sfinţenia era atinsă prin purificarea |>cr*irutlitaţii. Aceasta perspectivă era in acord cu ideea conform căreia iluminarea Fn sine constituia o stare mai avansată, care putea fi atinsă numai de la nivele mii înalte de spirimaItlate (cum ar ti cele cate existau în paradis) A existat astfel un acord în privinia faptului că viata lumeasca si negativiwtca sa intrinseca exclud posibilitatea de a atinge iluminarea în timpul vieţii păminieşt;.

Aceasta apreciere este exprimată si în Bhagavad-Gita unde Kr:shna afirma că iluminarea este o condiţie foarte rara deoarece, pe de o parte, csle aleasă drept ţel de cfltr; foarte puţini oameni şi. pe de alta, dintre aceia care o aleg drept ţel. putini sunt cei care reuşesc s-o atingă in consecinţă, religiile orientale afirma că dobândirea iluminării jcclamâ multe cicluri ale vierii si că lucrul cel mai bun pe care îl poate icali/ii căutătorul obişnuit esic *.i acumuleze o ksrmâ buna pe care S-o desăvârşească in timpul ultimei vieţi pământeni Atunci va apărea iluminare*, ce va aduce cu sine finalitatea şi încetarea re-na>«riL

In toate religiile, căutătorii spirituali care făceau progrese majore î;> timpul acestei vieţi erau consideraţi sfinţi, iar in cadiu. Creştinismului, aceia care posedau o conştiinţa avansată erau denumiţi mistici. Cu toate acestea, misticii erau deseori suspectaţi de către Biserica, fiind consideraţi chiar nişte potenţiali eretici. AceastS perspectiva mai predomină si astăzi in anumite secte creştine fundamentaliste care. spre exemplu, ii consideră pe Buddha „Msedit de un demon". (Toţi demonii calibrează sub nivelul 200 al conştiinţei, in timp ce Buddlis, precum s: Krishna, Brahman, Hristos şi Mazda calibrează .a nivelul de conştiinţă cel mai înalt cu putinţa, cel de 1.000).

I: Ce anume diferenţiază aceste ţeluri spirituale aparent diferite?

R: Diferenţa este fundamentali ji de o importanţi capitala pentru căutătorul iluminării. O religie se adresează în prunul râmi sferei dualităţii, în timp ce iluminarea (OadrcfcaKă iion-dualiiaţii. Această cale strictă spre iluminare spune că, atălfi vreme cât

diuiliintai eiic o ilu/.ie. este lipsit de sens să încercăm să o pcrla-|iom\m. Prin urniaie, cui trebuie depăşit si considerat o iluzie (ceea ec 51 este de fapt). „O personalitate bună" este lăudabila, dar ea nu rezulta, pnn ea insăs'. în iluminare. Posibilitatea de 3 ajunge la iluminare se bazează pe înţelegerea avansată a naturii conştiinţei înseşi

î: txistâ vrtO diferenţă obsen-abitu intre un sfânt si un înţelept iluminat?

R: Du. ar pu:ea 5. Calea purificării şi perfecţionării spirituale conduce la o personalitate care este privită ca fiind nun „sfilnifl" sau pura. Pnn contrast. înţeleptul iluminat nu nrc nici un inleies pentru corp sau personalitate si asifel, poate părea ca fiind mti aspru sau chiar neglijent pentru 0 persoană obişnuită.

De exemplu, Nisargadatta Maharaj (posesor al unui nivel al consliintc de peste 700), fuma enorme ţigări indiene şi bătea in masă câne devenea emoţionat, expunăndu-si astfel personalitatea ob.şnuiti. Un maestru Zcn poate fi extrem de aspru şi tăios; cu toate acestea, dragostea es:e aceeaşi în toţi, doar se exprima fa med diferii.

!: Atunci, acţiunea de a ite perfect/mia carpul şi persana-litutea constituie doar a pierdere de vreme?

R: Ne este cecal o diversiune si c eroare de accentuare Corpul csie un produs al naturii si ceea ce face el uu prezintă nici un interes. Mintea $■ personalitatea sunt produsele mediulu: social. Influenţei familiale 51 programări: culturale. O persoana rafinată si cultă este un bun socia! agreabil şi valoros, dar nu este Şinele. Pe măsură ce ne apropiem de iluminare, devine evident faptul ca şinele nu este Şinele, cu toate efl este inclus în acesta.

î: Cam dintre căite spirituale este cea optimă?R: Există două modim de a călători - fie o rută directă către

destinaţie, fie o excursie de relaxare in care se explorează peisajul şi se vizitează toate punctele de atracţie turistică Majoritatea căutătorilor spirituali se află pe calea tihnita, chiar dacă et nu realizează acest lucru. Aceasta reprezintă, 1 na

29')

Page 274: Ochiul sinelui   david r. hawkins

îndoială, cea mai buna calc peni ni mulţi oameni. Nu este mu greşită si "ici nu reprezintă o pierdere de vreme; ca este, pui ţii simplu, culca care li se potriveşte cel mai bine,

Tn realitate, timpul csic doar o iluzie ţi o apvenlfi. Din momentul în care ţelul spiritual este ales, nu mai există „limp"" pierdut. De fapt. nici nu contează dacă iluminarea durează o mie de vieti sa.i una singuri. în final, este acelaşi lucru.

î: Deci, spuneft ca i/rumul prin religia tradiţionala constituie calea mai fentă, iar cei prin înţelegerea conştiinţei este mai rapid?

R: încă o daia, este o problema care tine de opţiune, practici 51 nspirntîc

CAPITOLUL XIX

Comentarii şi exemple

întrebare: Care sunt înţelegerile fundamentale ce jac posi-bilă iluminarea în aceasta" viaţii?

Răspuns: A înţelege natura conştiinţei tare posibilii iluminarea. Atest lucm reclama in mod esenţial imelcgcrca diferenţe: dintre dua-liste si non-dualitaie şi a cum anume poate fi depăşit domeniul dual-ităţii.

!: Vorbind din punct de vedere practic, cum anume este pasi-bil acest lucru?

R: Dualitatea este procusu! percepţiei, csre este limitată ca însămi, Intelectul $i percepţia pot fi dezvoltare si perfecţionate pana la nivelul geniului, dui există lotus: o limită ce restricţionează uivciul constiinl-i U valQBKa de 403. Nivelul 499 al conştiinţei aparţine genului ştunţiîic. în vreme ce ge.nul spiritual devine evident la valoarea 6CO si merge până la nivelul 1000.

I: Cum pat fi anulate limitele pvrcepaei?R: Prin înţelegerea naturii acesteia. Percepţia este o aparenţă st

un artefact ai minţii- Este folositor sâ ne preocupăm de lumea ideilor. conceptelor si psihicului, dar acestea încetează arunci când ob ecrivul nostru este evoluţie spirituală.

î: Cum poate fi depăşită percepţiu?R: De fapt, ca nu este depăşită. ci o ţranscendem. Acest lucru

devine posibil prin înţelegerea structurii si funcţionării sale înţelegerea faptului - pcnl.ru a începe cu acest aspect - că percepţia arc de a face cu forma. Dualitatea este cuantificabila. Să încercam *i dezvăluim mneţiile sale prin intermediul unor exemple.

B«|301

Page 275: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Exemplul IImaginativă un perete perfect ;ilb (sau perierei negru, dncsi

doriţi). Alegeţi acum să vedeţi «JII punct imaginat pe acest perete. Acesi punct va fi acud un punct de concentrare. Este evîdcnl ca acest punci poate lî o-iuiide pe respectivul perete, în fu:iciic de alegerea noastră. Punctul ales de noi poate fi însemnat cu un ir.arker sau cu creta. Conform gândiţii comune, (care. prin urmare, este dualista) se va spune ca punctul exista sau. de fapt. că este exact acolo.

Cu o anumită retlexie, devine evident că, în realitate, nu există nici un asemenea punct, nicăieri, cu alSt mai puţin im punct poziţionat chiar atei Această idee este numai în mintea noastră Nu există nicăieri nici un punct, doar în imaginaţie. Punctul, prin urmare, nu are o identitate ce sine şi definiţia sa e total dependentă de mintea umana. Dacă atenţia ni se abate de ia stabilirea unui asemenea pune:, el dispare instantaneu Acesi lucru este posibil pentru că el nict nu a existat ca atare in lealitate.

Este evident că îimbaju; se referă h categorii ale minţi si conduce, pnr. urmare. Ia confuzia existentei unei opoziţii intre minte si realitatea exterioară.

Exemplul 2Un „punct" a fost creat pnn intermediul atenţiei selective a

concentrării. Pentru eficientă, acest fnp: reclamă funcţia sa corelară de ignorare a orice altceva în afaia punctului de concentrare. A ..vedea" lin punct înseamnă sâ excluzi conştienta a tot ceea ce .,nu este un punct", adică a restului pereteiui.

Exemplul 3Imagmati-va un al doilea punct pe perete, pe carc-1 v«m

numi punctul 2- Jnţelegei: acum faptul efl amândouă punctele există numai în imaginaţia si mintea observatorului. Imaginativa acum o linie trasată între cele doua puncte, linie pe car.- unii ar putea s-o numească „distanţa" Putem vedci efl, ciul fiind ca amândouă punctele sunt imaginare si exi^ia numai in itiiutc. ,HIM lucru este valabil ţi pentiu distanta imaginară dintre tfle.

.»>••.■■ II im«i"ii«* •*»•..............................•••• ■—

I U'llljlllll I

Ne putem Imagini acun: ca există si un al 3-lea punct al nostru. [fl o aromită distanţă in faţa peretelui- încă o data, dacă legăm :oatc :ele 3 puncte din imaginaţia noastră. vom crea un plan. Asemeni celor 3 puncte, planul există numai in imaginaţia noastră. Nu există nici un plan „dincolo de noi". Re;ineti, de asemenea. că linde dintre amintitele puncte nu au o direcţie înnăscută.

Exemplul 5Daca adăugam un al 4-lea punct imaginar, în opoziţie cu acest

triunghi imaginar, vom avea o „tndimensionalitate" imaginată. Putem spune, de asemenea, că intervalul dintre punctele noastre constituie un „spaliu". Totuşi, arunci când facem aceste lucrun înţelegem că ele există doar in imaginara noastră.

Exemplul 6Ajunşi aici, înţelegem ca puncrul imaginar implică nişte localii.

direct;:, planuri, spaţii si dimensiuni - toate imaginare. Urniătoarea aşteptare a minţii or fi desenerca dunjîei sau a „tunpului" în care se parcurge distanţa între un punct si altul. I'utcţi vedea cft timpul necesar traversării unei distanţe muginare intre 2 puncte imaginate poate exista doar în imaginaţie.

Exemplul "7Privim cerţii nopţii si vedem mumciahile puitcie de lumină.

Putem alege în mod arbitrar unele pentru a le iegE sub forma unor imagini imaginare, creindu-ne astfel propriile constelaţii. Precum un copil care se joacă cu un creion, putem crea constelaţiile unei pisici. câini, şoricei etc Cu toate acestea, daca am uvea o navă spaţiali şi am călători spre o constelaţie, tim vedea că Orion sau toate ceîalaiie nu au o asemenea existentă.

Din cele de mai sus se poate înţelege cum anume peicenc mintea o multitudine de lucruri, acolo unde nu există de fapt decât unul singur A depăşi mintea înseamnă a înţelege câ toată această multitudine de lucruri c una eu Unicul. Dacă nu ar exista termenii contrastanţi si dualisiici de ..rr.ulţi/multe 51 uniil(a)'\ ar exista numai înţelegerea că „totu! există". Nu poate exista un subiect sau un obicei in aceasta propoziţie: ..Totul există". Realitatea este una Stneum.

30.1

Page 276: Ochiul sinelui   david r. hawkins

dincolo de orice descriere, dimensiune, limp. IftCnlilritC, ineeput ori sfârşit. Pentru a u descrie, pana si lenncnul ocwm sunfi fals, pentru cn implica posibilitatea unui alt moment, diferii de acum. in Kculiuiie nu pua'c exista nici o negaţie, pentru ci Realitatea inciuric totalitatea a tot ceea ce există. Toate erorile provin d:n negaţie şi. prin urmaiv. acestea mi au o realitate si mei nu reclama nevoia de a fi eXpHcace. fu ceea ce exista în Realitate nu este [îosibiia nici o eroare.

h Alunei, ce vii/vare are percepţia?R; Percepţia este importantă pentru viaţa animală, ca are de-s

face cu fonwi. Conştienta spirituala csre dincolo de forma. Odaia ce om atins nivelul 500 al conştiinţei, forma începe sa fie treptat tot mai inutila Calităţile spirituale ale iubirii, compasiunii, bucuriei si frumuseţii sunt deja dincolo de lumea perceptuaiă a formei. Ele mi pot fi măsurate, cuantificate sî mei măcar descrise într-un mod adecvai, pentru că sunt realităţi subiective, experimentale, aflate dincolo de limbaj. Ele sunt stări suhicctivc ale cunoaşterii, dmcoio de percepţie

Pentru a fi corecţi, iubirea începe cu adeverar la nivelul 200 al conştiinţei şi se miensifică până !a nivelul 500, unde dev.ne câmpul energetic prcdomiiiuni Pe măsura ce nivelele conştiinţei cresc. fonna este depăşită progresiv

Pe o scală calibrată o nivelelor conştiinţei, iubirea este predomi-nantă Ia nivelul 500, dar încâ "u devine necondiţionată pâiâ |g nive Iul 540. Acest lucru înseamnă că intre nivelul 500 si 540 mai CMSLI încă unele forme care fac ca iubirea să fie condiţionata. Iubirea înflo-reşte p; deplin numai cârd este ncselectiva. Este carncterizita de sen-timentul iubirii, care c necondiţionat. Acest salt este realizsl pnn „abandonarea polarităţii contrariilor", care constituie o eroare intrin-seca a minţii După ce se serrece acest lucru, nu moi exista „buni" $au .jâi". Totul este văzut pcifect si frumos, aşa cum si csic de altfel. Fiecare luam viu este o sculptură perfectă în expresia esenţei sfllc.

î: Cum se/ace afund că lumeu o înţelege ult/iT.' R: Urnitele percepţiei impun evenimentelor din Iunie o foiţii invizibilă şi magică, numită .,c;mz.ilit;ite". Ea coiiliiikln condiţiile necesare cu cauzele. Ea confund)'!, de asemenea, Mircesiuncii (ein-

poml.i cu OnuEalIliitca. în realitate, „evenimentele1" nu se întâmplă. Acestea Mini abstracţiuni arbitrare, rezultate ale concentrării selective şi secvenţiale. Nici un eveniment nu „se petrece'" în realitate; prin urmare, nu este nevoie de nici o explicaţie. !n Realitate, creaţia este continuă. Nemanifestatul devine manifestat. Totuşi, orice o'pscrvaţic este formulata fa categoriile mentale ale timpului/spaţiului.

In exemplele pe care le-uni oferit, ani văzut cum iau naştere cele observabile. Ele sunt create din conşriiniă. Catedrala provine din mintea arhitectului. Nimic cin lume nu poate cauza o catedrală Sămânţa „nu cauzează" naşterea plantei. Pnn intermediul onor condiţii favorabile, planta îşi asumă existenţa vizibilă in virtutea esenţei sale cc-si manifestă potenţialitatea.

Nimic din lume nu poate cauza altceva. Tor ceea ce există este întreţesut într-un dans holografie. în caic fiecare element le influ-enţează pe :oatc celelalte. d£r :iu Ic cauzează. ,.t jiura" este o invenţie epistemologica si ţine doar de minte. Aricfacxle minţii reclamă cxşhcaţu formulate în termenii cauzai naţii, in reali:aic, absolutul şi totalitatea creaţiei nu lasă nici un gol pentru a fi umplut cu vreun g&id explicativ de genul cauzei. Totalitatea este completa si nu are nevoie de mei o cauza Cauza înseamnă forţa, creaţia putere.

i: Ce să spunem atunci despre ideea conform căreia karma este presupusa cauză a destinului?

R: ;n univers, fiecare lucru devine poziţionai pnn calităţile sale esenţiale, ce devin manifestate. Se poate face o comparaţie in ccest punct cu un dop de pljtfl aflat în apă ce se ridica în funcţie de flotabilitatea sa înnăscută. „Universurile conştiinţei" pot fi descrise în termenii nivelelor calibrate de pu:erc. Orice entitate se ridica din marca conştiinţei la propriir său nivel - fie în această viata, fie după ca. Sufletul se inai;A sau cade, în funcţie de propna sa iwtură si nu pentru câ ar fi cauzat astfel ce o „fortă exterioara**.

Dumnezeu este putere, ru forţă Dumnezeu nu forţează pe ni-meni, nicăieri. Un balon cu aer cald se înalţă s: coboară pe cer în fÂincţie de vânt. vie;nc, lempemiura si umidiiate. precum şi in funcţie de alegerile operatorului de a-l alimenta sau nu cu aer cald. Abando-narea aia-şarnentclor eului este asemănătoare cu aruncarea balastului

.TtM ui-,

Page 277: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Credinţa în „cauză*" ca într-o realitate nhavliv.1 afc consecinţe profund limitativ:: si negative. Ha divide toi ceea ce înseamnă viuţA in noţiunile antagonice de victimă si făptaş. Aceasta csic soarta n ?8% din totalul populaţiei lumii, care calibrează sub nivelul Integrităţii (200). Jdsea responsabilităţii personale decurge în mintea celor care cred în cauze Iixplicai:ilc plauzibile de senul „cauzei" pot fi fabricate pentru a explica sau scuza orice eveniment sau acţiune umanii în societatea noastră, tribunalele şi avocaţii au dus acest concept pânfi Ia limita absurdului. Chiar dacă cineva se arde atingând ceva ce poartă un senin clar „nu atinge". inventivitatea juriştilor poate gas: un făptaş imaginar, cu buzunare largi. spunăndu-sc cA atentionarcu era scnsA prea mic sau într-o limbă străina. cA nu era luminata pe timp de noapte - sau alte asemenea scuze.

De vreme ce cauzele există numai in imaginaţie, ele pol ti fabricate după bunul nostru plac. Aduse la extremele lor. conceptele de făptaş si victimă se întrepătrund. Criminalul <!-'* tic victima, politia făptaşul Ptuein vedea dacă anali/âm atent că întrebarea „cine e victima'* şi ,xu:e e făptaşul" e numai o cncstiure ce ţine de arbitrarul poziţionalitâţii. Victima seduce făptaşul să acţioneze în consecinţa, sub resortul instinctului de piădfllor. Poliţistul si paznicul închisoni sunt forţaţi de comportament ui extremist al victimei să folosească forla sau măsurile extreme - iată cum ronir.le victimei si făptaşului încep să se confunde.

I: De te acţiunile '/;/ consecinţe?R: Iile sun: legate, dar nu prin intermediul cauzei ţi efectului.

Condiţiile afcc:cazâ evenimentele, dar nu Jc cauzează. Toate potcniiaiitâţile sun; limitate prin esenţe O albină nu poate deveni o floare. Coconul na cauzează apantia (lutureielui, ci este o condiţie preliminară necesară acestuia.

î: Cum se aplică acestea în viaţa spirituala?R: Esenţa omului include potenţialitatea iluminării- A fi gata

pentru iluminare înseamia că am cvoluar peste nivelurile inferioare ale conştiinţei. Inspiraţia spirituala devine •cAiileiti Cu aprindecăutarea.

30f.

t: Ai II mi p'mtiuia mi este tlcetît n aparenţii senzitivii?K: Ui, CWBţiu însăşi na e decât o aparenţa. „Creaţia" $au

..distrugerea" nu fac decâ! să descrie un punct de vedere. Materia se transformă în altă forma Dacă forma e dezirabila, o numim creaţie. Da:A nu este dezirabită o numim distrug*re. Transformarea unui copac într-o scândură cu dimensiunile de 4 x 2 metn este o activitate „creativă" pentru îămplar, dar „distructivă" pentru un ccologist. Clasicul „rinns al lut Shiva" reprezintă îrcccrca intre creaţie si distrugere. In realitate, nimic nu se petrece; in mod similar, răspunsul la îrilrebarea daca o cină la cate se servcs'c friptură de curcan e bună sau rea - respectiv dacă c o acţiune creativa on distructiva • depinde de punctul in care ne situăm, anume ducă suntem curcanul sau persoana care ia masa.

Recontextualizumi

t: Ce se /mate spune despre unele amsidemtiipractice, de genul presiunilor financiare? Cum anume ne poate fi de ajutor rec'ttitextuulkxii'ea ?

K: Percepţia „presiunilor financiare" este datorată ritmului prea rapid al vieli; noastre. Acest lucru crcazît [tuzfa unei crize financiare. Răspunsul nu ţine de soluţii financiare, ci de răbdare. Oare sunt prea mu.tc oi pe păşune? On avem de-a face cu o penurie de iarbă'.' A don cu nerăbdare untflc lucruri ne face sa mergem prea repede. învăţaţi să diferenţiaţi nevoile de dorinţe. învăţaţi să puneţi mai mult preţ pe a avea credit decât pe a aven bani peşin. Averile, lîe ele cat de man, pot dispărea peste noapte, dar creditul durează o viaţa întreacă. Costu! vieţii pe credit este dobânda, cel al vieţii cu oam peşin sunt prircipiile. Cash-ul este comoditate, creditul înseamnă siguranţă.

I: Ce putem spune atunci despre a$a~nnmiiete probleme?R: PoziţionalităţiIc parţiale şi limitate sunt cele care creaza iluzi-

ile pe care le numim „probleire". In realitafc. nimic de genul prob-lemelor nu poate exista, e vorlx: numai de ceea ce dorim si de ceea ce nu dorim. Suferinţa este datorată rezistenţei Acest lucru se aplică si durem fi/:cc. De exemplu, corxcntrandu-se intens asupra durem. fiVa a-i opune rezistenţă, durerea dispare. Durerea şi suferinţa sun! <l. .. ■

307

Page 278: Ochiul sinelui   david r. hawkins

lucruri diferite Mimai presupune că suri msepanihile. tlar nu suni. Este posibil sfl experimentăm durerea, dur nu si -vi suferim din cauza acesteia. Suferinţa provine din rezistenţa in faţa durerii D;tc3 suntem dispuşi să ne abandonam ei, s o acceptam si sa încetăm să-i opunem rezistenţă, atunci suferinţa şi, adesea, durerea vor înceta.

Folosind această tehnică, scriitorul acestei cărţi a putut trece pnn doua intervenţii chirurgicale importante fata anestezie. De asemenea, vindecarea survine mult mai rapid E posibil, de exemplu. să umblaţi cu glezna luxată minute în şir. Alinarea este foarte asemănătoare eu efectul unui narcotic care elimină suferinţ;i. Durerea însăşi poate persista, dar suman indiferenţi la ea.

hCese poare spune despre mânie/R: Pe măsură ce progresam din punci de vedere spiritual.

mânia devine to: mai puţin frecventa, iar atunci cdnd are loc este foarte nedorita. Cel mai adesea, c mai degrabă vorba despre nerăbdare. Pnn umiaic, ca poate fi rezolvară prin înţelegerea faptului ci nu suntem pn>priu-7is mânioşi, ci grăbiţi. A cunoaşte acest lucru ne etiberaza de vinovăţie. Mânia provine din poziţtonalitate; ea poate fi rezolvată pnn acceptarea uiui alt punct de vedere

E util sa înţelegem ca rriânia itu este ceva, ci o lipsă. Suieui mamosi nu pentru ca cineva c egoist, avar on obraznic, nşr. cum credem, ci pcnrru că nu este atent, iubitor si generos. Dacă recontextualizarea e făcută în acest fel, atunci oamenii sunt văzuţi u fi limitaţi şj r.u râj/bunj. Fiecare persoană s-a dezvoltat numai pânil Ia un anumit punct al evoluţiei $i, pnn urmare, e mai uşor să înţcJc^cm si sa acceplân limitarea decât vini.

O alia cauză predominantă a mâiiiei este dorinţa, mai exae: a nu obţine ceea ce derim. Este rnân:a copilului care persista si în adult. in forma egoismului Eu! confundă nevoile cu dorinţele şi este nerăbdător El doreşte în mod constant cate ceva. în acest punct. abandonarea dorinţelor şi străduinţelor lui Duuuiezeu aduce cupii $in= un progres spiritual rapid şi semnificativ.

Abandonarea acestui punct central al eufui implică un avans spiritual rapid. Acesta este punctul focal s: uirsu cuini, care se concenticiiză asupra supravieţuirii. Dorinţele toile *c pretind esenţiale tocmai din cauza credinţelor referitoare I» Mlpfl vieţuire ale

nm

eului l'rin iînniiw, cui trebuie sa primească, pentru că arc concepţiu că e «porftl şi. prin aceasta, dependent de surse exterioare (energie, atenţie, posesiuni, statut, securitate, ptotccţic, imagine, bani. avantaje, acumulări şi putere). Are mereu in vedere lipsa şi, implicit, teama, nevoia, lăcomia $i chiar trădarea $i fiiria cnminaîă. Fnca este motorul săuD:n punct de vedere al conştiinţei si al iluminării, domnia fricii nu încetează pânâ nu îi abandonăm lui Dumnezeu dorinţa pentru existenţa însăşi, in liniştea survenită apare măreaţa înţelegere a fap-tului că existenta noastră s-a datorai întotdeauna prezentei Sinelui, care a atras din Univers tot cesa ce era necesar pentru supravieţuire. Destinaţia kannicâ spre supravieţuire ne asigură apoi că această supravieţuire este ofentă în virtutea poterii Sinelui de a asigura nece-sitaţile de genul respiraţiei, puterii, foamei, curiozităţii şi inteligenţei Eul este lăptaşul imaginar din spatele gândurilor şi acţiunii Prezenţa sa este considerată a fi necesară 51 esenţială pentru supravieţuire. Motivu. este acela că principala căinate a culm esc percepţia, care e limitată de paradigma cauzalităţii, in această paradigmă limitată a dualităţii, cui se percepe pe sine ca pe n cauză. iar icţiunea si evenimentele ca pe nişte efecte, in realitate. ficţiunile Si supravieţuirea nu loc automat şi sunt autonome Efc sunt activate de energia vieţii care emană din 5mc, iiir calităţile Universului alimentează formele. Observaţi, de cxcmpli<, că în stânle clinice de amnezie viaţa umană continuă chiar aturtfi când sursa identităţii mia^mate s-a pierdut. Mai observaţi că orice frică are la bază frica de pierdere a identităţi:, 3 existenţei şi a supravieţuirii.

Acest lucru este leitul de identificarea sinelui $î sursei existenţe: vieţii în lumea formei (gândun, sentimente, corp) Depăşirea frici. constă, prin urmare, în disponibilitatea de 3 ne abandona existenţa (cu tonte expresiile acesteia) lui Dumnezei:. Cu această renunţare totală se naşte conştienta că Sin:lc este lipsit de formă si că nu forma, Ci cele lipsite de formă constituie sursa vieţii. Devine, apoi, evident ca moartea, ai accepţia sa tradi;iona!ă, nu poate constitui nici măcar o posibilitate

Nu exista ceva contrar sau o alternativă la Dumnezeu. Cel ce spune „cu sunt" e spiritul dsn cadrul corpului. Corpul însuşi nici măcar nu ştie că există.

309

Page 279: Ochiul sinelui   david r. hawkins

l: Le este simplîtu teu?R: Fiecare concepi spiritual cominc ud udevAnil spiritual

Deci, csic necesar sa înţelegem complet fi total un singur ama pi pentru a Ic înţelege pe toate - si a înţelege totodată Realitate». Secretul succesului este sa alegem un concep: spiritual drept instrument si să ne o:upâm de el intens, necontenit, pârii la linul Poate u vorha de ducerea ta absoliit a iertări sau bunătăţii - sau de al treilea pas din programul bazai pe cele 12 etape. Insa. acestea trebuie aplicate la fiecare gând. sentiment, acţiune on cornponamen: - (ară excepţie. E nevoie de un singur b.sruriu pentru a diseca intreg-.il corn uman s; tot in singur bisturiu (dar spiritual. de daiu aceasta) este necesar pentru a ne separa St elibera de ..cu"

l.a început, acest lucru cerc efort din cauza rezistentei, dar atunci când disponibilitatea a fost perfecţionată datorită abandonării treptate, instrumentul nostru prind* o viaţă proprie. N'u mai exîjiâ un ..cu" care sa facă acţiunea. înţe eeem în cele din urina efl instrumentul în cauza este ghidat de oltccva/nlieincva decât şinele persuJial N'oi nu „găsim" adevărul, asa că e futil sâ-I ..căutăm". Divinitatea se revelează singură si ţâră efon.

bxistă şi agonia brusca a morţii, apoi survine un profund sentiment de revelaţie, pe măsură ce revelează Adevărul întregii Creaţii drept Şinele suprem, dincolo oc orice timp si cuvinte. dincolo de toate universurile, in perfecţiunea si frumuseţea W absolută în care si prin care once formă nu e desâi o percepţie, fără o existenţă independenta Totul este Una. nu există aici sau acolo. nici subiect sau obieci, nici eu sau ru. Mintea este liniştita pentru totdeauna. Nu moi cxstă nici un sine individual. Totul există în virtutea propriei sale esenţe, care străluceşte în mod spontan, in perfecţiune absoluta Nu există cauzalitate, torul există deja. Corpul este mai mult un terţ, o jucărie aliată în bătaia vântului karmei, care îsi împlineşte destinul de Ia sine. De fapt, el niciodată nu a avu* nevoie de un „cu" penlni a funcţiona Oare cum de a putut apărea si persista un astfel de gând? Nu e nimic mai minunat decât sâ te întorci acasă, !a propria Sursă.

î: Cum putem rczt/lvu problema iilcntifuiuii i u mititeii ycorpul?

31D

K: l'ul i*w identifică pe sine în calitate ilc autoi al experkmţolbr ţi acţiunii si, prin urmare, cu esenţa corpului si minţit Acest lucru este consolidat constant de gândire şi limbaj, dat fiind că toate acţiunile sunt precedete de prefixul „eu" Prin exerciţiu, se poate atinge un punct în care mimea să gândească într-un limbaj conform Realităţii. Acest luciu este realizat prin folosirea unui termen neutru în locul pronumelui personal ,.cu". Astfel, în realitate este vorba de corp sau minte si nu de ccrpul meu. respectiv mintea mea. Cea care are gânduri şi sentimente este mintea, iar cel care acţionează este corpul. Ne putem teferi la d:lcntclc posesiuni folosind sintagme de genul: muşina, casa • si im maşina ut ea, casa «ic. Deşi formele corpului/mintii/cului sunt in reahtate incluse în cadrul Totalităţii Sinelui, cui foloseşte termenul „eu" într-un sens iluzoriu. In realitate, atât corpul, cât şi mintea, nu sunt decât nişte terţi si este mai corect sa fie desemnate prin folosirea prenumelor la persoana a iieitv.

I: Cum ni' putem detusu de posesiuni?H: însuşi cuvântul ..posesiune" constituie o iluzie. Relaţia

este exprimată în lumea fermei prin cuvinte ji concepte, dar existenţa acestora este doar operaţională ii lingvistica. Din cauza tendinţe, eului spre concret, ajungem să credem că respectivul tcnncn trebuie să aibă o existenţă independentă si obiectivă,

Toate relaţiile suni numai nişte convenţii si înţelegeri sociale Deoarece ni. au o realitate independentă, ele pot fi, de asemenea, anulate în uniia schimbării amintitelor conveniţi. Spte exemplu, a „poseda" ceva CMC de fp.pt o imposibilitate. Ceea ce vrem sa spunem este că avem un drept legal de a folosi sau poseda ceva, dar acest aspect este exterior adcvărnic! reiaţii dintre respectivul obtect şi presupusul lui posesor „Dreptul" de posesiune nu este decât un contract social. Putem apuca un obiect. îl putem folosi sau păstra undeva in siguranţă, dar a-l poseda înseamnă un concept abstract. în realitatea radicală, a poseda un obiect înseamnă a deveni una cu ci, a te contopi perfect cu aceste.

în culturile native, pământul aputiinc tuturor şi nimeni mi pretinde că ar poseda vreo parte din el Pământurile tribale sunt

311

Page 280: Ochiul sinelui   david r. hawkins

.1 i iiiinvni. • in mir .MIIVHII

deţinute de tnh, iar folosirea unor porţiuni survine prin acord mutual. A avea posibilitatea de a poseda cu adevărul ceva presupune să avem un control sbsolut si necondiţionat, în vreme ce, în realitate, noi avem numai ur.ul temporar

Aceleaşi condiţii se aplică si în domeniul asa- nu mi te lor „drepturi" Ele sunt doar înţelegeri politice, contractuale sau juridice şi se bazează pe nisipurile mişcătoare ale opiniei publice şt deciziilor judecătoreşti Mult* aşa-numtte drepturi nu sunt decâi nişte convenţii arbitrare si vremelnice. In cel mai bun ca?. socieiaiea le poate garanta numai temporar.

I: O anume înţelegeţi prin „momentul radical Acum"?R: Precum notele muzicale care dispar imediat ce sunt

cântate, experienţele vieţi; sunt curgătoare si efemere- Fiecare moment se afla deja în procesul încetării Inc A din secunda in care ia fiinţa. Focalizarea conştientei se aseamănă cu raza unei lanterne într-o noapte întunecata, ce iluminează fiecare obiect ţi apoi trece imediat spre altul. Ele apar si dispar. Pr:n urmare* pentru observator, viaţa este doar o procesiune de apariţii şi dispariţii. Asrfcl. nu se poate »pune despre nimic că se întâmpla din cauza acestei fragmentari constante a atenţiei. Prin urinare. focalizarea constitu.c o pozitionalitate arbitrara şi este responsabilă in acelaşi timp pentru asa-numitul dans al Iu; Shiva.

Precum orice alt moment temporal, chiar si momentul Acum nu este altceva cecât o iluzie Simpla acţiune de a observa CCVfl ni: creazâ o realitate obiectivă şi autoexistentă numita Acum. Ni: există nici acum. nici atunci după cum nu exista nici trecui sau viitor. Spre exemplu, un dram este deia compict de la începu IJ sfârşit. Calatorul nu ersaza nici un .oc special în spaţiul pe care-I numeşte „aici".

I: Dacă momentul „acum'1 dispare, atunci el este înlocuit de infinitatea eternităţii. Dacă momentul macum" est? « iluzie. atunci cum poate exista existenţa?

R: Chiar si gându presupus de ,.a exista" iiiseumnă n tfiia o tracţiune de secunda din conştiinţă. Realitatea uliHoli'tJ este

dincolo de cxtalcnla însăşi. „A exista" nu este decât o noţiune trecătoare. Ea presupune descrierea unei anumite realităţi independente şi obiective. Toate aceste afirmaţii nu sunt decâ: produse ale conştiinţei. Rcahatea este dincolo de existenta însăşi. Existenţa este posibila doar ca experienţă a conştiinţei, în cadrul conştiinţei însăşi, dar fură o fiinţare sau realitate independentă.

I: Dacă mi există nici „momentul acum ", nici „ trecut" iau „prezent", iur Realitatea se găseşte complet în afara timpului, atunci când anume există ,.Sinele"?

R: Răspunsul este evident; el nu există Realitatea absolută este pentru totdeauna. Observaţi ca termenii ,-cste", ..era", „există" şt „fiinţare" constituie denotaţii temporale, Toate aceste afirmaţii sunt doar nişte categorii mentale ale gândirii.

I: Putefi explica, vii rug, ntai multe cu privire la identitate?R: Eul se teme de disolutie ş:. prin urmare, opune rezistent

la a renunţa la iluzia unşi existenţe separate într-un „aic:" şi „acum" imaginare HI se teme că va fi dizolvat, devenind vid si. prin urmare, va înceta si conştienta sa conştienta. Cu ujuiorul examinării, va deveni evident ca realitatea noastră este. de (apt, o Totalitate intens iubitoare, mult mai apropiată, aljnătoare şi dătătoare de împiimre decât sentimentul anterior a: cului.

In evoluţia conştiinţei, sentimentul micului „cu" este înlocuit de un sentiment mai profund, invulnerabil si netrecator al unei prezente universale. Sentimentul „sinelui" este acum infinit, mai măreţ, mai subtij. mai puternic si mai conştient decât cel care aparţinea „micului sine" Micul sine este precum un biet şuierat în comparaţie cu simfonia completă a Sinelui.

I: Ce sentiment induce Şinele?R: Este realizarea supremă de a te reîntoarce şi a tî acasă.

Există o conştientizare a finalităţii, concluziei, împlinirii satisfacţiei, perfecţiunii şi frumuseţii- Calitatea Iubirii dizolva orice posibilitate de a suferi sau don. Nici un gănri sau proces mental nu se mai petrece şi nici nu este necesar. Un profund sentiment de siguranţă predomină Divinitatea este evidenta.

J13

Page 281: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Nu exista nimic în cadrul experienţei nimînv âbţşnuilc care sa poată fi comparat cu bucuria prezenţei Iubirii |m Dumnezeu. Nici un sacrificiu ni c prea marc şi nici un clon nu e suficient pentru a înfăptui aceasta Prezenţa.

I: Care este adevărul ultim al realităţii noastre?R: Realitatea noastră absolută este dincolo de conştiinţa

fr-.sasi. Ea este substratul conştiinţei, fi:nd dincolo de Totalitate sau Vid. Este anterioara Creaţiei, dincolo de manifestat şt nemanifestat. Este ar.ienooiâ existentei şi fumării. Este dincolo de identitate. dc>i din ca provine Şinele. Nu este nici transcendentă, mo imanenta, ci amândouă deopotrivă. Constituie potenţialitatea infiniţi din rare provine aiă: Totalitatea, cât si Unicitatea. Şinele corstituie Prezenţa exprimata ca Existenţă - şi tocmai din această conştientă provine sensul Existenţei.

î: Cănii si unde se poate petrece iluminarea? Data tiu există nici timp, uit'! spaţiu si nici un sine real care să jic iluminat, cum de este totuşi posibilă?

R: Dacă ar fi un fenomen ce s-ar petrece într-un anumit moment sau loc, inrr-arievăr nu ar putea constitui o posibilitate. Singur» explicaţie posibilă este ta aceasta stare sau condiţia numită iluminare comritu:C într adevăr o realitate şi, prin urmare. pentru a putea ti realizată nu trebuie decât să-i fie permisă ocurenţa. Cetîa ce esic deja nu are nevoie de nici un viilor Acceptarea constituie o opţiune dintotdeaună prezentă Abandonarea completă Ini Dumnezeu dezvăluie Adevărul. Nimic nu este ascuns; numai cui este orb. Realitaiea se află dincolo de minte.

Adevărul devine predominant atunci când falsitatea este abandonata. Cu toate acestea, a l'ace aces: lucru reclamă o mare dedicare, curaj şi ucdh'lă - care suni ofeniepnn inspiraţia divină ca răspuns la această renunţare. Declanşatorul acestora este consimţământul Voinţei.

I: Puteţi să spuneţi mai multe despre rund >7 unde piuite simeni înţelegerea Ini Dumnezeu?

R: Pornit) ^f>tv Dumnezeu ne stă la dispoziţie ca o expenenţn tnvclă. in fracţiunea de secundă a momentului acum (care este discemibilă între două gândiri) Pentru minte, acest moment apare şi trece. între aceste momente ale apariţiei şi trecerii se găseşte deschiderea care-i permite conştimtei să devină con>ticniăde această Realitate mereu prezentă, infinită şi atemporali Apariţia acestui moment constituie desfăşurarea lui Dumnezeu în forma Creaţiei, Universul constituie înregistrarea istorică a creaţiei lui Dumnezeu. Arnintiţi-vă faptul că timpul prezent al momentului prezent devine după numai o secunda un timp trecui al unui moment trecut.

Nu exisă nici o separaţie între Creator si Creaţia Sa, nici intre subiect sau obiect; toate acestea sun: ur.ul sau acelaşi lucru. Termenii de genul ..nou" sau „vechi" nu sunt decât nişte puncte de vedere lipsite de o existenţă reală Suntem în fiecare moment al creaţiei martorii constanţi ai acesteia. Ceea ce observăm nui este experimentarea Mâinii Iui Dumnezeu. Conştienta este ..ochiul" sau martorul, iar creaţia constituie lucrarea Sinelui infinit.

Adevărul desfăşurării creaţiei este ascuns în spatele credinţelor, percepţiilor şi iluziilor cauzalităţii. Miracolul creaţiei esic continuu.

j: Ce se poate spune despre dualitatea dintre eu şi spirit?R: Acesta este unul dintre primele seturi de contrarii ce trebuie

depăşite, bste util să privim cele două conccpic Operaţional In starea de a :1 Una cu Spiritul. Sinele. în virtutea calităţilor noastre înnăscuie. cunoaşte întotdeauna totul. In lumea (uimei, cui este pro-gramat să divizeze această performantă instantanee şi lipsită de efort şi, astfel, peste timp. a evoluat un set de operaţii extrem rie complexe. Eul poate fi numit centrul esenţial ai procesării $i plani licării, focalizarea mtegraiivi, executivă şi strategică (caic orchestrează, sortează si stochează) Pe lângă aceasta, el alege între diferi rele opţiuni şi evaluează, cântăreşte, compară şi împarte pe categon: aceste opţiuni. Pentru a face aceasta, el are nevoie de abstractizări, simboluri, ierarhii ale semnificaţiilor şi valorilor, ordine de priorităţi si selecţie.

Acest lucru este efiefentiat prir. constanta achiziţie de fajiff şi nealinierea acestora în straturile modificate a!c semnirleniici. paiim

Jii 315

Page 282: Ochiul sinelui   david r. hawkins

l/avui. n II.IWMII» • •./> mut vnim

a cauza nesfârşite detalii si, îii aceiaşi limp. n c.iui;i plăcerea *si supravieţuirea &i a evita acele lacruri lipsite Uc plăcere sat) dureroase Aceasta performanţa complex A necesita un grad extrem de înalt al educaţiei, pregătirii si dezvoltării instrumentelor mentale şi cognitive numite inteligenţa 51 logică. O aitâ funcţie esenţiala a eului este aceea de a analiza, corela, integra, sintetiza, memora. subordona, aranj;i şi dezvolta programe complexe ale facultăţii lor. aptitudinilor si modelelor comportamentale.

în spatele acestei uimitoare performanţe se ascunde ..marele vrăjitor din Oz" numit „Euf*. Existenţa acestui ..sine" este presupusa, deoarece performantele eului au de a fnce CU forma, iar acesta integrează întreaga sa experienţa in sistemul de credinţa iiLinit „cauzalitate". Prin urmare, marele vrăjitor din Oz constituie centrul acestei cauzali:âţi si. asa cum se întâmplă in structura sintactică a unei propoziţii, „cui" devine subiectul acţiunilor si experienţelor.

I: Pe măsura ce avansăm pe drumul conştiinţei se naşrc următoarea întrebare: Ciite este oare murele vrăjitor din Oz? „F.ul" sau un terţ?

R: Deoarece cui operează pnn forme si definiţii, el nu poate cuprinde Şinele, care este dincolo de orice forma - deşi, in lipsa sa. nici o forma nu ar parca că exista. In Realitate, nu exisiâ nici subiect, nici obiect, priit urmare, nu exista nici vreo relaţie de explicat. Nici o cauzalitate nu este necesară, pentru că aceasta ar sta sub semnul timpului şi şpaltului sau ui dihotomici dintre subiect si obiect.

Intr-un fel particular, eul este pnns in faimoasa diadâ a făptaşului versus victimei. Hui se gândeşte: „dacă nu voi cauza ceva, atunci ceva exterior îmi va cau/a mie însumi ceva". Acesta este conceptul fundamentul pe care se bazează construcţia interacţiunii sociale contemporane, în care societatea este văzuta drept o alternare a rolurilor victimei şi făptaşului.

h Cum putem scăpa din aieastit capcană? R: Dcsi 0 fost descrisa o mare varietate de metode, mu loarii* utilă este de a înceta sa avem şi sa emitem opinti despre orice.

Dcmtrtei: !«witc opiniile nu sunt decât vanităţi, ele sunt fundumentote |ie dual jale şt tind s.1 o consolideze. De exemplu, se poate observa faptul ci organizaţiile spirituale care poseda ur. nivel calibrat foarte înalt „evită să emită opinii asupra chestiunilor exterioare".

I: După iiparitiu a ceea ce a fost numit iluminare, ce anume nuli rămâne din fostul sine pers/mal?

R: Starea interioară este similară somnului, prin faptul că presu-pune tăcere, pace şi linişte. Nu exista voinţă, mişcare sau formă Se manifestă o totala absenţă a gândurilor wu a activităţii mentale. Este nevoie de energie si voinţă pentru a deplasa atenţia de la Şinele lipsit de forma spre procesarea informaţiilor. în stanic superioare, conştiinţa observa numai interacţiunea esenţelor, prezentelor si semnificainlor. A da atenţie detaliilor 51 formei presupune mai multe energie s" constituie o acţiune ce poate fi realizări numai pnmr-un ac- de voinţă, ca răspuns la valoarea vieţii. Ceea ce rămâne din anele personal este o tuitbiâ a fostei persoane, dar aceasta nu arc dorinţe sau nevoi- Nu înecarea nici vreo nevoie dea controla evenimentele, împrejurările sau oamenii Nti-i lipseşte nimic, pnn urmare nu caută nici o acumulare, deoarece este totala si completa Eh fiecare moment. Ni arc n;ci măcar dorinţa de a se perpetua, după cum îi lipseşte orice nevoie sau dorinţa a experimentam.

Prezenţa este atotunplînitoare. Deoarece deja suntem una cu Totalitatea, nu mai exista nimic de dorit si nici o separaţie- Nu mai exista nici un viilor de anticip.it. Nu se manifesta nici un interes spre achiziţie sau matenaluatc. Alimentarea sau îngrijii ca corpului provin in pricipal din partea celorlaţi, a căror iubire susţine fenomenele fizice. Se manifestă o întârziere în procesarea vorbim, evenimentelor sau detaliilor formei într-un nivel mult mai semnificativ si mai lipsit de forma. Aceasta traducere este efectuata de un nspccl al Sinelui numit Duhul SfSnt. care înlocuieşte ceea ce fusese înainte voinţa, selecţia sau procesele mentale. Activarea Duhului Slănt pare a se petrece ca rezultat al voinţei si este asociata cu alegerea.

Focalizarea centrala a cului (care a fost abandonat) este în lecuita de un efect mai puternic al prezenţei Duhului Sfiim, care orchestrează fiua efort simultaneitatea 51 sincronicitatea pe măsura ce sortea/n automat ceea ce e5ie relevant tb <xie irelcvame, doonrcct

316 .117

Page 283: Ochiul sinelui   david r. hawkins

interac'ioneaza exclusiv cu Realitaica Astfel, cven efl pfirc u li miraculos nu este decât acţiunea Duliului Siîmi, cuc sonetul adevărul de falsitate. în scest fel, ceea ce părea imperfect se revelează a fi perfect, Pentru eu, care acţionează numai în cadru! cauzalităţii, nici o asemenea ocurenţa nu este logicA sau posibila, dar pcntni Spirit, aceasta cilitate ewe automată si inerentă in Rculiiaic.

î: Auzim adesea iileeu că o persoana are nevoie de « amintita forma a eului pentru u puieu supravieţui Care este adevărul cit prh'ire la ai est lucru?

R: Este o întrebare care poate fi înţeleasă şi care provine din credinţa in cauzalitate Aşa cum II cunoaştem noi. cui poseda un număr marc de operaţii complexe. 1:1 îşi închipuie că exista un ..Eu" în spatele acesrora- în realitate, aceste operaţi: suill autonome şi nu necesita existenţa unui asemenea eu. Tranziţia principala se petrece în momentul ii: care nu ne mai identificam cu aceste operam si nu ne le mai eOnsideiăm a fi efectele unei entităţi volitionalc şi independente

Acesi lucru este lesne de înţeles daca privim spre relaţia cu propriul nostru corp. Deşi «smerii ii numesc în mod eronat „cu". ti nu se refera (a genunchiul lor ca Iu propna ior persoana, ci-l numesc pe acest** din urm.-. ..al irc:i'\ Genunchiul constituie o pene t'ric;. cw operează fiirâ facultatea gândirii. Operaţiunile cocului sunt extrem de complexe, similare ci ccie ale eului $i se petice în mod autonom. Atunci când încetam sa ne ma: identificăm fie cu mintea, fie cu trupul nostiii. tunet ilr acestora continua în mod autonom. numai că lără identificarea cu propria noasuă persoana. ScntimentU conform căruia ani fi auiorii acţiunilor dispare. Pei:nanenţa supravieţuirii esta autonoma, iar continuitatea constituie o expresie a conştiinţei atutc cu Duhul Sfanţ. Condiţiile predominante se leagă de karmft si operează impersonal. Astfel karoia devine parte a acestor condiţii impersonale.

Prin analogie, ne poate plăcea foarte mult o anumită melodie tară ca cui sa pretindă ca el este autorul partiturii Muzica ne place în mod spontan. Daca pretindem ca suntem autorii ihvski.i. generam multe sentimente de anxietate • ce au de a fiice cu îiwleincJc de cre-dinţa referitoare b perfecţiune. aproixirc. do-jnibiJiuile si ucicpluic.

3111

CAPITOLUL XX

Dualitate versus non-dualitateştiinţă versus Spirit

întrebare: Cum putem clarifica legătura existentă între ştiinţă fî spiritualitate?

Kâspuiis: Toi ceea ce este necesar să ştim este ca tot ceea ce iiiieamnă viaţa poate fi descris dm doua perspective sau categorii de gândire diferite: linear versus nonlinear-

Domeniul conştientei obişnuite (lineare) se ocupă de forme. succesiuni logice şi percepi i - care separa, definesc si împan pe ca;egorii. Astfel, lumea ştiinţifica este cnnţinuta de paradigma newtoniană u realităţi- - cu toarc limbajele si expresiile acesteia precum matematica, ştiinţa 51 tehnologia. Explicaţiile paradigmei N'ewtomene sun* bazate pe prezumţia existenţei unui proces numit „cau/aiiinte". Ea lucrează cu forte $i mărimi precum. tin.pui. durata, distanta, viteza, greutatea $1 dimensiunea. Acest mod de percepţie, precum şi limbajul său aferent. îngăduie preziceri relativ exacte. Atunci când evenimentele alunecă in afara sferei de predicile si înţelegere, sau când r.u pot fi explicate prin intermediul calcululclor diferenţiale sau unităţ.lor de măsura, informaţiile aferente lor au fost. în mod obişnuit. ignorate pe considerentul câ nu ar fi decăt zgomot sau haos- Pnn urmare, universul newtonian este defimbil, logic, prcdictibil şi coincide cu limbajul convenţional s; cu explicative motivate de cauzalitate

Acesta este. ce asemenea, tărâmul eului, unde percepţia generează categoriile „contrarilor". Slăbiciunea fundamentală u acestei pamitigmc este aceea ti jimicvieaza mecanismul VDfinîlîV

.119

Page 284: Ochiul sinelui   david r. hawkins

pe un presupus univers „obiectiv" şi dotat cu » existenta indepen-dent* de observator. A:castă paradigma eşuează in ruciinnaşicrcn substratului esenţial si dimotdeauna prezent ni subiectivităţii, care reprezintă oaza tuturor experienţelor 5: observaţiilor sau ol asa-nurnitor descrieri Ştiinţifice. Prin urmare, această deficienţii revelează un neajuns epistemologic inerent, dnt fiind d orice obiectivitate se bazează exclusiv pe subiectivitate, corc este prc2enia ca un substrat al oricărei obiectivităţi

Până şi simpla afirmaţie ci obiectivitatea există, nu constituie decât o poziţie subiectivă. Toate informaţiile. cunoştinţele si totalitatea întregii experienţe constituie produsul subiectivităţii, care este o necesitate intrinsecă a vielii. conştientei, existentei si gândirii.

Nu este posibil să facem o afirmaţie ce nu este în mod natural subiectivă în substratul sau. Lunca animală, senzaţiile, emoţiile, precum şi mniivaţiile umane ale afinităţii/respingerii. plăcerii/neplăcerii - loatc acestea se bazează pe percepţie. Acestea se transformi) In mecanisme psihologice, atitudini şi individualitate. în lumza percepţiei, diferenţele sunt extrem de importante şi definitorii, ele exprimând valon, dorinţe si 'caia gama contrariilor buzate pe opoziţia dintre atracţie si respingere Accs: fapt conduce la căutarea anumitor lucruri si respingerea/c vi tare a altora, determinând vfllonle $i gradul de dezira-btl;îa:e care, apoi. trasează resortul principal al societăţii

!n antiteză cu lumea linear*. tangib:lâ. vizibila si secvenţiala a cauzei, efectului 51 formei (bazată pe percepţie) se gftseşte domeniul infimi şi atotcuprinzător descris prin ienncm.1 nonlinear. Acest domeniu infinit al non-lmearului a fost aborJat de lumea ştiinţifica abie recent, prin descoperirea „teoriei haosului" şi a „dinamicii nonlincarc". Studiile asupra dinamicii nonlnicare au fosi prilejuite de dezvoltarea rapida a informaticii şi a calculatoarelor modeme, ce pot detecta evenimente si procese ultra-minuscule, care până acum au fost ignorate pe considerentul că nu ar reprezenta decât date stocasnee. nedefnibile şi situate In afara lumii ordonate si predtciiWIc,

Din dorinţa de n fi ..obiectiva", ştiinţa a uxplus ilîn 1*0(1 experienţei elementele esenţial umane, cu excopţiu celor

32U

, .- ■ ■ •..-■„ .............-mi - •>• mu .in» ••••

provenite ilin intelect. Prii: contrast, psihiatria şi psihanaliza nu abordai ai imamul nevăzut al sentimentelor, preferinţelor, înţelegerii, valorilor, semnificaţiilor - şi chiar ai esenţei vieţi: înseşi. To; ceea ce înseamnă viată este nonlinear, nemăsurabiî 51 nedefmrbil; esenţa vieţii înseşi este pur subiectivă.

Tot ceea ce este cu adevărat semnificativ in viata umană este nonlinear, invizibil şi de nemăsurat Liste domeniul spiritualităţii, al vieţii, conştiinţei, conştientei Si existenţei înseşi. Este domeniul subiectivităţii si al capacităţii de a experimenta, fără de care cunoştinţele nu ar avea vreo valoare. $i tocmai acest substrat profund a fost ignorat de $ti:nta, care :-a transferat domeniilor „mai puţin scmnfxative sau importante" ale filosofici, metafizicii $i misticismului

Caîităţilc experienţelor cruciale cin punct de vedere al importantei pentru fiinţa umană, precum dragostea, inspiraţia. respectul, bucuria, fencirw. pacea, satisfacţia şi împlinirea, au fost asumate de către ştiinţă domeniului realităţilor alunecoase si îndoielnice. Prin urmare, subiectele de acest gen au fost consideratei» fi nestimţifice, fiind atribuite fiiosofîei si literaturii. Chiar şi psihologia a fost redusa strict la datele experimentale şi la teoriile pavlovicne. în care observarea comportamentului cobailor albi putea genera date statistice de o anumită importanţă cu privire la răspunsul Ia siimuli.

Domeniul nonlinear este invizibil, lipsit de forma şi dincolo de timp, dimensiuni si limitele arbitrare ale unităţilor de măsură. El include calităţi şi semnificaţii, iar puterea sa emana din însăşi esenţa sa intrinsecă. Sursa puterii şi creaţiei se găseşte in domeniul invizibil şi nonlinear şi poate prinde formă pnn intermediu! exerciţiului voinţei. De aceea, lumea vizibilă este lumea efectelor şi a interacţiuni: fonclor. Acţiunea se petrece prin int-rrnediul inspiraţiei şi voinţei, care nre capacitatea de a aciua posibilităţile si opţiunile.

Pentru a simplifica, redăm în cele ce mai jos o enumerare comparativă a caracteristic ii or domeniilor linear, respectiv nonlinear Cu toate acestea, trebuie înţeles faptul că aceste două domenii nu sunt separate, ci se includ unul pe celălalt. <* t domeniul nonlinear îl coniine pe cel linear. întocmai cum tnt ceea

121

Page 285: Ochiul sinelui   david r. hawkins

ce înseamnă formă este inelul în lumea celor lip.*itc de forma, Prin urmare, nu avem de a face cu douA „tănimiui" Ui fetite, ci eu unul smgur. privii, însă, din două perspective diferite, fn limbaj comun, pentru o sugera existenţa acestor doua abordări difen;c si contrasiar.te asupra realităţii, vorbim despre digital versus analog. emisfera cerebrală stângă versus emisfera cerebral;'! dreapta, holistic versus specific sau limitai versus rehmiial.

Newtonlan-lincar \oii-llnearDualitate Non-duahta:e

Forma Lipsii de fermăEu SpiritMaterial Non- materialVizibil Invizibil

Forja PutereTimp .lincolti de t:mpLocaţie V>:: ItXTiiLimitai Neliitu'iniDu i ala EternitatePercepţie ViziuneCăinate EsenţflA şti despre -\ :':Dimensiune IncomcsurauilTangibil IntangibilAdori A inspiraMaterial Spiritual

Local DifuzMişcare NemişcareAudibil Tăcut

Matematic Ncnreiiictir* .A calatori A staţiona!-\cn:iv.ent SemnificaţieDiferenţă Acelaşi lucruSeparat Uni taieDistinct DifuzInc cp ut'sfârşit ContinuuFinit Infimi

332

Page 286: Ochiul sinelui   david r. hawkins

InvulnerabilGândire_________Constiin;*Dorin ţ a _ Sotisfpciig

Conflict PaceS:i.'sî UşurareDovada Evidenţa de sinePreţ \'.;Uj;irt-

Impulsiv SpontanRelativ A:-:...u:TrecuL'viitor Prezent/acum: iiii:l:i: Transcendent

Ştiinţific Mistic

Obicei DomeniuA primi A dărui

Definiţie___________Semnificaţie

I: Cum putem depăşi contrariile?K: Conştiinţa le depăşeşte automat utuncî când, prin

intermediul reflecţiei, familiarităţii. rugăciunii, medita;iei sau inspiraţiei survine înţelegerea. Depăşirea contrariilor este facilitata, de asemenea, de cuvintele rostite de maestru sau de nivelul conştiinţei ■cestuia. Ceea ce !a un anumit nivel ;tl constiinlei este imposibil, devine evident si uşor Ia un nivel mai înalt. Fjmţa umană csle deopotrivă spirit şi trup, moriv pentru care, in realitate, ca tra eştedintotdeauna atât în domeniu! linear, cât si în cel nonlinear Pânfl nu este ..îmbibat" cu o conştiinţa j: o conştienta subiectiva, corpul nu poate fi conştient de propria sa existenţă. El nu acţionează decât atunci când este motivat d? o anumita valoare, precum dorinţa de plăcere ce survine .lin experimentarea vieţii.

Atunci când o persoană sau un animal este „despirirua!izat(ă)", moare. Când foiţa vieţii î»au spintul nu mai energizează corpul, spiritul pleacă s: merge înir-o altă dimensiune Deşi se află într-o alia dimensiune, nivelul conştiinţei spiritului poate fi calibrat printrun simplu icsi kincsiologic. L'nelc spii ic părăsesc trupul într-o slurc i|c bucurie, extaz sau fericire. Altele o fac în cele mai joase Mfm ale

324

diviiiiilejdci. precum furia, vinovăţia sau ura. De bunA scama ca aceslu siari vor influenţa mai apoi destinaţia spiritului - care u tbsi numii în mod tradiţional suflei sau aspectul non material al vieţii. Când spinlul părăseşte corpul, destinaţia lui se corelează cu nivelul specific al conştiinţei saie, determinat de frecvenţa BftHbrafl 3 acesteia Putem presupune aşadar ca sufletul se îndreaptă spre diferitele nivele ale iadului, purgatoriului. cerurilor, precum şi spie domeniile celeste sau nivelele astrale („planurile interioare") ori stările disearnate.

Precum un dop de ptuta aflat în apa sau un balon aflat in aer. flecare spirit se ridicA în domeniile infinite ale câmpurilor ecergetice ale conştiinţei până la propriul sau nivel de flotabilitate în acest proces nu este implicată nici o .judecată" externă sau constrângere divină. Fiecare fiinţă îsi radiază esenţa şi astfel îs: determină propriii destin. Prin urmare, justiţia divină esic perfecta. Prin intennediu! liberului arbitru, fiecare spirit devine ceea ce el însuşi a ales sa fie. In cadrul tuturor tărâmurilor şi in fiecare momen: există aieger. ale realităţii absolute - mereu prezentă si a cărei alegere absolută rezultă în eliberare.

Pnn analogie, putem spune că sufletul, unit sau nu cu un corp fizic, este fr.tr o oarecare mflsuiă asemănător unei mici particule aflate într-un cimp electromagnetic Atracţia sau respingerea particulei depinde de mărimea, încărcătura, polaritatea si poziţia acesteia într-un câmp mai larg, care include gradaţii aie energiei si puterii, precum şi diferite calităţi faţa de care particula va fi ntifsâ ori respinsa. Prin urmare, toate posibilităţile si eventualităţile constituie o reflecţie a siâni conştiinţei sau a nivelului de evoluţie al individului in cadrul întregului. Acest fap: este inevitabil, cat fund că individul reprezintă „o parte" esenţiaift a întregului. S-ar putea spune că fiecare nivel al conştiinţei este reprezentat în cadrul câmpului amintit ca un atractor, precum în teoria haosului.

în viaţa de zi cu zi, acest model p03te fi observat în interacţiunea oamenilor cu cele plăcute, respectiv neplăcute lor. cu toate atracţiile si repulsiile aferente, exprimate în stiluri de viaţă, alegeri profesionale, comporta meu ie sociale, obiceiuri, slăbiciuni, puncte tari si identificări de grup-

.125

Vulnerabil

Page 287: Ochiul sinelui   david r. hawkins

I: iixisiă oare unele lehnid simple uimite a facilita mrustii progresie?

R: Faceţi diferenţa intre „acesta" şi ..acela", intre „cineva" M „ceva", între „volitiunal" si ..automat". intre „observator" şi „ceea ce este observai" Puntea este durată prin delimitarea conştiinţei de observotor/martnr/coitstienîa. Este precum delimitarea capacităţii de a vedea si nuzi de ceea ce vedem sau auzim propriu-zis.

Ochiul Sinelui este Sineie caie dă sinelui capacitatea conştientei. Dacă soar;le nu ar lumina, nimic nu ar fi vizibil. în lipsa luminii Sinelui, sincic nu si-ar cunoaşte r.ici măcar propria existenţa Daca nu ar exista conştienta conştiinţei, nici corpul, nici cal nu ar sli unul de existenta celuilalt Sfinţenia reflecta faptul ca Divinitatea corsutuic sursa existenţei a tot ceea ce există, inclusiv a Sinelui.

Şinele infimi, aicriporal si nondualiuic străluceşte in lumea dualităţii si percepţiei ea sine O caracteristic» a sinelui (cu minuscula) este aceea de a nu fi conştient de adevărata sa sursa. De iapi, cui îşi rencaga in primul rând sorsa, pretircându se a fi separai, autonom, awoacîivat si independent. Odnrâ ajuns la nivelul raţiunii si al capacităţii intelectuale, cu! iji atinge propriile limite si începe sa caute răspunsuri dincolo de ci. Cu toste acestea, Ea nivelele mai scăzute ale evoluţiei intelectuale. intelectul tinde sa fie plin de mândrie şi-să pretindă credit pentru toate capacităţile sau acţiunile, asumându-si paternitatea acestora şi considerându-sc apogeul evoluţiei

La un moment dat, intelectul matur începe si disccarnn informaţii spirituale, pe care apoi Ic urmează Dar. si de această data, poate fi orbi: de mândrie si poziţional itftii. Cu ajutorul experienţei de mai târziu si a: lucram spirituale intense, smerenia poate slahi puterea culji intelectual, permiţând prin aceasta o experimentale progresiva mai profunda a stărilor superioare ale conştiinţei spirituale. Acest prag constituie un dar ce însoţeşte disponibilitate?, de a iubi. iar inspiraţia generată ustfel conduce CAM domeniile păcii S fericirii. Apoi. compasiunea devine o calitate dominanta si transform* percepţiu in viziune, Desăvârşirea acestui proces presupune descompunerea SuKlclui

în Mn* Acesl nivel, calibrat la valoarea 600. marchează acel nivel ol conştiinţei numii in inod tradiţional ftumiitati: In acest puneţi extazul poate genera deopotrivă incapacitatea de a funcţiona în lume şi funcţionarea continua in acessta. Cu toate acestea, daca extazul însuşi este abandonat apoi lui Dumnezeu, se instalează starea de înţelept. Pe măsură ce acest stadiu se maturizează. este posibilă sau nu o întoarcere că:rc lumea in care Dorinţa lui Dumnezeu determină tot ceea ce urmează.

î: Oare dispare sensul sinelui? La urma urmei, etil se teme de moarte.

R: Când şinele se dizolvă în A'mc. ncest proces este experimentat ca o mare expansiune de Ia ceea ce este Imitat. trecător si vulnerabil către Totalitatea nemuritoare şi infinita, care iranscede toate lumile si universurile. Astfel. Şinele nu csie nicidecum subiect al morţii sau naşterii, deoarece el există dincolo de temporalitate. Obscuritatea Sinelui a fost doar rezultând identificării greşite a percepţiei cu totalitatea Realităţii.

î: Ce se pQQte spune despre moartea fizieâ?R: Poale suna surprinzător, dat* nimeni nti-si experimen-

tează, de fapt. propria moarte, Desigur, exista experienţa condiţiilor care preced moanca. dar in mainennf în cure survine „moartea" fizică, sufletul părăseşte corpul Oră nici un efor. si. pur şi simplu. asis*ă la moartea corpului. Prin separarea de corp. fosiul locatar ni acestuia devine conştient de faptul că. în realiiatc, este un spirit. Uneori, acesta sste momentul in care apsre negarea. Spiritul csie apoi atras spre destinaţia lui prin intermediul acţiunilor de atracţie/repulsie, care constituie consecinţele automate ale evoluţiei sufletului.

Şi de această dată eslc prezentă libertatea de alegere. Salvarea este ajutata de devoţ:unea pentru adevărul spiritual si învăţătorii acestuia. Mila lui Dumnezeu este infinită si necondiţionată. Sufletul însuşi arc puicrea de a-si determina propria soartă. fiecare suflet este atras cărre nivelul potrivit cu o precizie absolută- Ceea ce este omniscient este incapabil de nedreptate sau capneii. Astfel, „fiecare fir de păr de pe capul

32fi 327

Page 288: Ochiul sinelui   david r. hawkins

omului este numărat'' graţie cunoaşterii infinite u câmpului energetic. Nimic nu poale scăpa nici detectorii, nici consecinţelor.

î: încotro se îndreaptă ştiinţa'/R: înţelegerea structurilor fundamentale ale lumii materiale

a ntms un stadiu mu or de dezvoltare grape demonstraţiei si descoperirii ultimului „tau ueutrîno" insesizabil. Ştiinţa îsi va deplasa probabil interesul către epistemologie, de vreme ce o continuare a funcţiei ştiinţei 3r fi studiul conştiinţei înseşi. Pentru acest lucru, se va impune clarificarea procesului cunoaşterii şi a cum anume ne conştientizam propriu cunoaştere.

Se va descoperi astfel, ca universul este o extrapolate a diferitelor categorii umane de formare $1 procesare a conceptelor. în cele din urmă, vor fi depăşire limitele paradigmei newtoniene a realităţii (un nivel a! conştiinţei de 499), fapt care va deschide ca ea studierii proceselor naturii şi vierii înseşi, toate acestea fiind situate dincolo de logică, foitnâ, percepţie si dualitate.

Cereeiarca spirituală va fi legitimată, iar investigaţia îşi va îndrepta atenţia înspre interior $i nu în afară Se va descoperi că acţiunea de a caută o realitate obiectiva constituie, de fapt, un act pur subiectiv, descopenre care, în sine, figuicaza damul catre iluminare. Omenirea vn Fi înălţata către înălţimi tot mai mari pentru ca, în cele din urină. să atingă stadiul unităţii în care fiecare trăieşte pentru Totalitate.

Această evoluţie a devenii o postbihiatc reală în ultimii mi. Câmpul total al conştiinţei umanităţii este în creştere. Un fapt de o importanţa majoră este acela că amintitul nivel al conştiinţei omenirii a depăşit, b sfârşit, prngul entic al Integrităţii (Adevărului), situat la valoarea 200, si a ajuns la actualul nivel de 207. Orice uct de bunătate, consideraţie, iertare sau iub:re influenţează pe loatl lumea. Chiar şi in lumea li/icA, mat sunt încă multe dimensiuni de descoperit. Viteza luminii poate fi depăşita/accelerata (după cum susţine Lijun Wang în Natura, 20 luiic 2000). Universul se dezvoltă si se extinde cu o rată veşnic crescătoare. Cunoaşterea naturii conştiinţei nre durul de a catapulta înţelegerea spre capacităţi $i descoperiri int t ..u nuiri.

C'il.iiiui.i prCsiipune irecerca de la cunoaştere la Cunoaştere, de la percepea Iu omniscienta. Adevăraţii oameni de ştiinţa consideră ca lotul arc o importanţă egală. Dat fiind acest fapt. adevăraţii oameni de ştiinţă dir. zilele noastre vor deveni misticii viitorului. Singura cerinţă este aceea de a fi dedicaţi adevărului.

Dezvoltările geneticii si bionicii vor tace ea etica si conştiinţa sa devnta din ce în ce mai importante. Vom simţi cu acevaraf nevoia de a cunoaşte ce anume face ca fiinţa umană să fie o fiinţă umană.

I: Cum anume « coreleuiâ depăşirea acestor contrarii apurentf cu htlefcgerea de sine sun cu iluminarea?

K: IV scud, înţelegerea sau iluminarea constituie condiţia în care sensul sinelui se transfera de la cele limitate, lineare şi materiale către domeniul panlinear. infinit si lipsii de formă. ,.Eul" se mută rlin lu.nca vizibila în cea invizibilă Acest fenomen se petrece ca o scnunbarc a conştientei, ca o trecere de la identificarea percepţiei formei ca fiind obiectiva $i reala la coişticntizarea faptului că subiectivitatea constituie realitatea ultimă.

Ceea ce este ultim şi etern transccntte deopotrivă obicc:ivi-tafea şt subiectivitatea, fund dincolo de eonştier.iâ bşte ceea ce în literatura spiritual amica se numeşte Spiritul Suprem. Din acest Suprem provine tot ceea ce este manifestai şs nemanifestat, ori:e conştiinţa si conştientă, orice existctila. Tot ceea ce fcstc. fie că are formă, fie că este Iips:t de formă, tot ceea ce esie linear si tot ceea ce este non-lincar, :at ceea ce apare pnn creaţie, toate posibilităţile si loatc realităţile. Supremul es:c dincolo de exis-tenţă si nonexistenţă, dincolo de fiinţare, dincolo de toţi zeii. din-colo de toate cerurile si formele spirituale, dincolo de toate den-umirile şi definiţiile, dincolo de toate divinităţile şi denotaţiile spintuale. Divinitatea însăşi se na>tc din Suprem.

329

Page 289: Ochiul sinelui   david r. hawkins

CAPITOLUL XXI

Geneza: creaţie şi evoluţie

întrebare: Cum anuim' tt apărut viaţa. aşa cum w ctuwuy tem noi?

Râspuns: Este cvidcnl câ viaţa a provenit din poicnţinlitatca infinita a Neiuamfestatului. =are este singurul dotai cu suficienta putere pentru n o crea. Lumea materiala a formei nu este decât un efect, lipsii de putere mtnnsecA - si cu atât mai putui tic puterea Clta(iei. Puterea emana din Rea jtatca Supreinfl care, deşi ea insas» este lipsita de: forma, este intrinseca în aceasta.

Atunci când Radianţi Spiritului infinit'a Iu; Uumnczcu-'Lu-minii w rev; rsfi asupra materiei inerte, se generează în cadrul respectivei sobstmiie o influenţa organizboare si n potenţialitate caic constituie un efect al câmpului de atracţie al vieţii situat in codrul conştiinţei. As""el. v;a;a este creata prii* iutcmiediul luminii Divinităţii, cnre canst:tuic sursa fundamentala a întegii existenţe In acest proces conştiinţa este agentul.

în aparenţă, forma apaic ca o calitate * substamei^imitcnei. Cu toaic acestea, viaţii nu este diadicâ. ci tnadicâ. deoarece foire calităţile substanţei se impune necesitatea existenţei unui agent menit dezvoltării si acţiunii. Accs: al treilea aspect apare in conştiinţă ca mode! de atracţie şi se manifesta ca protoplasma originara.

Viaţa nu poate apărea numai din substanţă, deoarece emergenta sa presupune tocmai prezent; Radianţei Divinităţii. Pentru ca viaţa să continue, sunt necesare propagarea Si susţinerea acesteia. Modelele de atracţie ale creaţiei sunt nişte sunetuii tnunitnrc ;n cflre prezenta lui Dumnezeu activeazJ pOWnţlalilftţilc oriunde există condiţii favorabile.

331

Page 290: Ochiul sinelui   david r. hawkins

La început exisia Dumnezeu ca lumina, C.IJY constituieenergia creaţiei si a întregii vieţi. Ui început CXÎBUl i......ui O energieşi un potenţial infinit, si apoi aceasta cnegie s-a manifestai efl materialitate si substanţă. Activarea bazei diadice a structurii materiei a fost ftcUta posibilă de intervenţia unui agent care ;» Înaflcţit-O, astfel încât viaţa s-a putu: desfăşura.

Primele fonnc de viaţă erau extrem de simple şi primare si principala lor sarcina era aceea a supravieţuirii $i înmulţirii. Conştiinţa constituia agentul de activare a evoluţiei şi, in cadrul acesteia, câmpurile de atracţie au dat formei modele, făcând astfel posibile feed-bacfcul si invitarea. Evoluţia sa petrecut în cadiul câmpurilor tic atracţie ale conştiinţei, caic au manifestat forme de viaţa tot mai complexe, dotate cu inteligenţă intrinseci primara si cu capacitatea de reţinere a informaţiilor. Motilitatea a apărui împreună cu aite învăţări adaptauve. Necesitatea stocării informaţiilor si comunicării a generat crearea sistemului nervos si. in cele din urmă. a creierului.

Creaţia include estetica inteligenţei si emergenţa vielu în nesfârşita etalare a frumuseţii si graţiei. Prin urmare, evoluţia constituie manifesta-ea graţiei Iu: Dumnezeu ca o creaţie continua modelată de inteligenta conştiinţei însăşi

Viaţa este manifestarea radiantei lui Dumnezeu, exprimat! de evoluţia universului. Noi suaiein deopotrivă produsele $i martorii procesului erem si continuu ai creaţiei.

Ştiinţa se adresează exclusiv mecanismelor formei, dar viaţa esie comprehensibilă numai din perspectiva domeniilor non-lineare ale conştiinţei. Acesta este motivul [leniru care acum Ştiinţa manifestă un mare interes pentru studierea conştiinţei înseşi. S-a ajuns. în fine. la înţelegerea faptului că ştiinţa conştiinţei constituie cea mai fructuoasă ?on£ de investigaţie pentru evoluţia viitoare a omenim.

j: De ce anume este aiot de importanta evoluţia conştiinţei?K: Creşterea conştientei este crucială pentru omenire pentru

că, in lipsa ei, umanitatea se găseşte într-un impas Domeniul principul în care a evoluat omul in ultimii 1.000 de uni ;u istorici sale este cel tehnologic. Calitatea vieţii s-a înibuii.ltfilit, dai pcnlru

iii;in»iiuic.i populnţiei lumii u rămas impun impas. Cele mni inaii probleme ale umanităţii - precum sărăcia, crima, dependenţa, dezordinile emoţionale şi psihiatrice, conflictele si războiul - au raoias acclcaji timp de mii de ani. Pentru ane opri doar la un singur exemplu, în acest secoi au existat două n'zboaie mondiale, marca cri/ă economica mondială, epidemii, toi mai multe probleme cauzate de infracţionahtaie, droguri şi sărăcie Progrese reale au fost (acute în special în domeniul medicinii, o data cu eradicarea anumitor boli şi cu alinarea deficienţelor mentsie.

Pâna în 1986. nivelul conştiinţei omenim (asa cum am mai arătat) a rămas in marjele negative şi distructive ale gamei inferioare pragului 200. Câta vreme acesm a Stagnat la nivelul 190. umanitatea era prinsă îutr-un nivel al suferinţei Soluţiile populare propuse pentru rezolvarea problemelor sociale - precum fascismul, comunismul, dictaturile 51 schemele utopice -au sftrşit pnn a genera condiţii mai rele chiar decât cele de la care au pornit ţi pe care îşi propuneau sâ le rezolve. Chiar şi religia a devenit un marc opresor. impiicâiid-J-se în masacre şi cruzimi de proporţii uriaşe.

Corupţia puterii a invadat fiecare zonă a activităţii umane. Progresul care s-n petrecut in societate a provenit (si a fost susţinut) de o minoritate a populaţiei lumi. care edibra peste nivelul 200. Astfel, putem presupune că medicina şi ştiinţa (care şe găsesc amândouă in marjele nivelului 400) au fost contribuitorii majon ai amintitelor beneficii- în marjele valoni de 300 se găseşte un alt factor benefic al societăţii - industria Prin contrast, este semnificativ faptul că 51 în prezent majoritatea populaţiei iumu calibrează »ub nivelul integrităţii, situat la valoarea 200.

Această negativiiate de masă 3 continuat să rie contrabalansa-tă de o mică minoritate a populaţiei lumii, situată în mnrja pozitivă la un nivel foaite înalt Acest număr mic de oameni situaţi la nivele superioare esie suficient pentru a contrabalansa negalivitatca rnuni mase. Dac2 negativiuuea nu ar putea fi contrabalansată, ca ar culmina in cele din urmă cu distrugerea omenirii.

La un nivel general al conştiinţei de 190. anihilarea nucleara a cmenini nu a constituit numai o posibilitate, ci chiar 0 probabilitate. Bombele care putecu anihila orice forma de viaţă de pe planetă fuseseră luate în calcul şi planificate de căire naţiunile

332 333

Page 291: Ochiul sinelui   david r. hawkins

militariste pentru a fi folosite cu mijloc (ic râ/,ltu»;irc in cazul mici înfrângeri militare. Apociilipsa piofcfilâ a ibsl dom Iu un singur pas de manifestarea sa deplini. Semnalul profetici punea întrebarea dacă marele urs din nord, adici Rusia (URSS), acea sj rămână atee SEU avea sâ se întoarcă la Dumnezeu. Căderea comunismului ateu a semnificai o schimbare i echilibrului pciiiiu întreaga omenire. nivelul rie coiiş:im;â ni acesteia crescănd de la 190 la 207, fapt earc a evitat distrugerea umnni;l|ii.

Deşi din pune: de vedere istoric cxistl tendinţa de a arunca vina pentiu orice catrastrefă asupra anumitor lideri, în realitate. aceştia nu ar fi pimit avea succes tara sprijinul maselor. Acestea, daca au un nivel general al conştiinţei situat sub valoarea 200, sun! vulnerabile Ia concepte distorsionate, slogunc, propaganda si programare Fn masă prin ură, răzbunare, mândrie, mânie, si lăcomie. Prin urmare, este crucial pentru evoluţia omenirii cn nivelul general al conştiinţei acesteia să fie păstrai peste valoarea 200.

Prin contrast. într-un recent sondaj de opinie efectuat în Statele Unite ale Amercn. 79% dintre respondeiiti s-au pronunţai în favoarea pedepsei capitale, deşi pedeapsa cu moartea constituie o violare evidentă a tuturor învfltăiuiilor spirituale majore. In plus. srudii dam de curănd puolicitttii arată câ incidenţa criminalităţii este foarte ridicată în statele care recurg încă la pedeapsa capitali şi foarte redusa în statele în care pedeapsa cu moartea a fost abrogata. Toute aceste opinii survin într-o societate care a fost tot mai mult conştientizata Ue frecvenţa marc de cazun în care persoane nevinovate au fast condamnate la moarte într-o asemenea măsură încât guvernatorii au declarat un moratoriu cu privire la pedeapsa cu moartea. In prezent, nivelul conştiinţei Statelor Unite uicAmericii este situat la valoarea 425.

Nivelul de conştiinţă care sprijină pedeapsa cu moartea se găseşte sub valoarea 200 Si este în mod tradiţional asociat cu „splina". In acelaşi timp. este considerat sămânţa urii. cruzimii şi răzbunării si - într-un mod foarte interesant - constituie exact nivelul crimei înseşi Prin urmare, consecinţele crimei. în ceea ca priveşte conştiinţa, pur să fie aceleaşi, indifervm ifcicfl Muattll B8lc VII oval sau nu.

i: Oi <r uniune există o înţelegere al/ir ilv limitaţii (şi chiar a tiuijiizif) vil privire tu creaţie?

K: problema ţine exclusiv de paradigmă. In dimensiunea newtoniană lineară (cu toate limitările inerente ale acesteia, generate de credinţa în cauzalitatea lineară), cauza universului este cău:aifl îi timp şi spaţiu. Această abordare aduce desigur în discuţie, ca pe o problemă insolvabila, întrebarea referitoare la „cauza primă". Orice cauză am mdentifier,. se va putea pune Ia fel de întemeiat problema cauzei acesteia - şi tot asa, într-o regresic infinită .

înţelegerea loialităţii reclami înţelegerea deopotrivă a dimensiunilor lineara si non-lineara. Creaţia provine dm iun» non-lincară infinită a Creaţiei, ca un proces continuu, aflat dincolo de :im? si spaţiu. în această desfăşurare, transcendentul nemamrestat devine imanentul manifestat. Imanentul cnergizează apoi transformarea prin intermediul evoluţiei, luerj care nu înseamnă altceva decât dezvăluirea fornieku creaţiei. Astfel, universul nu arc o cauză, ci o sursă. în r.emanifestat.

Cu puţină reflecţie, va deveni evident următorul lapt: creaţia nu poate constitui un eveniment staţionai în ump pentru că. dacă ar fi astfel. Creatorul însuşi ar trebui si fie limitat în timp şi în spaţiu. Fie şi numai prin aceasta limitare. Creatorul ar fi pus în situaţia imposibilităţi; de a crea. Puterea infinită este dincolo de formă. Numai ceea ce este iipsi: de fijrwâ are puterea de a crea forma.

Minicd umana nefluminatfl este incapabilă să înţeleagă puterea infinită. l£a încearcă să prindi o înţelegere, dar foloseşte instrumentele neadecvate pentru aceasta. Răspunsurile nu pot fi eăsite în paradigma cauzalităţii lineare, care este o paradigmă a torţei şi se bazează pe noţiunea de cauzalitate.

I: Arunci înseamnă ci) în nes/ursitele neînţelegeri dintre evohifionhti si creafioniştii religioşi greşesc ambele părţi'/

R: Se pare câ tocmai acesta esie motivul pentru care conflicm! nu-şi găseşte rezolvarea. Creaţioniştii fac aceeaşi eroare ca scepticii şi adepţii teoriei ştiinţifice - şi anume prin fsptu! că presupun existenţa unui „creator" care a creut întregul univers fn timp si spaţiu şi apoi s-a reues undeva în ceruri. Evoluţiomstilor Ic scapă >;

335

Page 292: Ochiul sinelui   david r. hawkins

lor din vedere esenţialul. Creai iu este continui şi in dcsIBşniWC datorită omniprezenţei lui Dumnezeu. Evoluţi;i nu cult- tfccfil un mod de a cxpnma s; dezvălui desfăşurarea continuu ;i creaţiei

Este evident câ un Dumnezeu infinit nu are nici începui, nici sfârşit. Ceea ce csic dincolo de toate dimînsiunile nu poale face subiectul limitâni.

in conformitate cu ştiinţa actuală, energia potenţiala dinlr-un centimetru cub de spaţ:u vid este mai mare decât masa întregului univers. Ceea ce încă nu a fost observat calc că energie potenţial;! din fiecare centimetru cub de spaţiu creste continuu, cu o raia infinită (puterea nemanifestarului este mai mare sau egală cu cea a manifestai ului).

Gloiia, măreţia si puterea infinită a lui Dumnezeu au fesl foarte mult subestimate si neînţelese de om. Odată cu înlocuirea sinelui cu Şinele, puterea omnîpotentei este făcută cunosculft în virtutea faptului că sursa si rcaliiatea omului rezidă în infinit. Dumnezeu nu arc n;ci o limită.

O aproximare alegonci a realităţii ax fi să afirmăm ca durata totală a întregului timp al infinitului este mai nucă de o secundă. în acest punct, devine evident că o paradigma nu poale fi întinsa pentru a include alta

i: Care este adevărul inerent în Cartea Genezei?R: înir-un mod foarte interesam, cartea Genezei este una

dintre cele trei căni ale Vechiului Testament (lifturi de Psalmi şi Proverbe) care, supuse fiind testării kinesiologicc. generează un răspuns po/u-.v în ca se afirmă faptul că actul creaţiei a luat naşcerc din întunericul si v.dul r.crnamfcstatului, luând forma luminii ]■■ "• mijlocirea Duhului lui Dumnezeu. Lumina a creai materia -;u forma si apoi a dat naştere vieţii, in formele progresive ale vegetaţiei peştilor, păsărilor s: celorlalte animale.

A fost reiterat faptul ca sursa puterii Creaţiei a fost „lumina" Fiecare apariţie animală este afirmată ca o expresie 3 esenţei accsieia în lumea formei. în cele din urmă. omul a fosi uc.it in aşa fel încât să aibă o putere mai mare decât celelalte creaturi însufleţite. Apoi a venit avertismentul de a evita ilualitulc.i. precum şi cel referitor la irealitatea binelui si răului, care Slirll legile de

Ittrvcpllo 5' dini naştere credinţei in irealitate. Această precizare era necesari deoarece omul cru c creatură limitată şi, spre deosebire de o zeitate iluminată, nu putea face deosebirea între adevăr si falsitate.

Omul a intrat în existenţa formei şi a numi: toate animalele pământului. Cu toate acestea, conştiinţa sa avea suficientă putere pentru a da naştere credinţei După căderea în capcana dualităţii, mintea umană a început să crsadă în realitatea şi existenţa indepen-dentă a falsităţii. Creăndu-si această credinţă in pscudorcalitatca falsităţii, omul a devenit subiect ai suferinţei în Toate formele variate ale acesteia: ruşinea, mândria, vinovăţia, fratricidul şi ameninţarea pedepsei şi fricii. Dată fiind această condiţie, s-a impus necesitatea apariţiei din ecrun a unor Avataruri si Buddha ai iluminării, care au arătat limpede faptul că numai prin intermediul depăşirii dualităţii (în acest :az. cea a binelui şi râului) « poate reveni ia inocenţa primordiala

Limitarea conştiinţei umane la UD nivel vulnerabil in faţa erorii este atribuita din punct de vedere istoric donnţei de purere şi cunoaştere. Astfel, omul, la scurtă vreme după creaţia sa, a decăzut din starea iluminata, devenind subiect al erorii.

Acţiunile provenite din nivelele conştiinţei siluate sub valoarea 200 suni etichetate în mod tradiţional ca păcate. Toţi marii învăţători spirituali au prevenit mulţimile sa evile păcatul din cauza consecinţelor karmice ale acestuia, materializate in forma iadului. Se părea insă, câ omul nu putea depăşi nivelu! 200 al conştiinţei neajutai. Astfel, s a impus nevoia intervenţiei salvatorilor, al căror nivel ni conştiinţe; era aiât de înalt, încât simpla aliniere cu aceştia putea determina creşterea nivelului de conştiinţă al oamenilor peste pragul 200.

Nivelelor conştiinţei situate sub valoarea 200 le lipseşte puterea si. prin urmare, u substituie cu fona. Dar înălţarea spirituală necesită putere, iar aceasta se găseşte in nivelele invizibile ale spiritulu'.. Salvatorii au ajutat depăşirea nivelelor inferioare in virtutea puterii caic radia precum un câmp energetic. Astfel, valoarea dedicaţiei religioase sau spirituale - în forma rugăciunii, devoţiunii sau adoraţiei - rezida în faptul că accustn ii califică pe credincios să beneficieze de graţia Iu: Dumnezeu, care radiază prin învăţătorii divini.

nr, 337

Page 293: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Toate afirmaţiile tium.ii sus pol fi verilicflUrprin Intermediul testării ki nes io logice. Simplul fapt de a-si imagini sau de a se gândi la un personaj divin indLee un răspuns puternic al subiectului. Prin urmare, rugăciunea si devoţiunca religioasa sau spirituală au un efect pozitiv ce poale fi demonstrat imediat In realitate, toţi oamenii care calibreiuă sub nivelul 600 au nevoie de un salvator, lucru care înseamnă că omenirea în ansamblul ci are nevoie de contribuţia marilor învăţători spirituali

Putem face câteva observaţii în legârurâ cu cele de na: sus. O observaţie universală, (acută de mii de dinicieni 6e-a lunţiul anilor, csie că există anumiţi stimuh care generează slabi ca tuturor subiecţilor în limpul testării kincsiologicc. In acest sens. pentru a demonstra urc; audienţe laigi viabilitatea metodei kinesiologice, se obişnuieşte următorul procedeu: subiecţilor Io este cerut să privească o lampă fluorescentă sau să ţină deasupra plexului solar un plic în care se află pcsiicidc. Aceşti stimuli induc slăbirea generală a întregii audienţe Simpla acţiune de a privi un măr contaminat cu peslicide poate induce slăbirea unei audienţe de suie de persoane. (Prin contrast, dacă audienta îsi imaginează D figură divină, generează invariabil un răspuns puternic.J

Odată, s-a prezentul la clinică un grup de oameni pcnim u Invita despre kincsiolo^ie şi. :n mod surprinzător, niciumil dintre st imul îi negativi nu avea efec: asupra lor. Erau pur ţi simplu imuni la negativ itaica externă, Discutând ulterior cu ci. s-a dovedit că erau cu toiiL studenţi sau aspiranţi spirituali. cuc urinaseră un curs spiriual numit V" ctifS în miracole. Această descoperire a fost una foarte importantă şi a conclus la o sene de investigaţii ulterioare, în care studenţii caic doreau să urmeze vreme de un an seminarul Un curs in miracole erau testaţi înaintea începerii acestuia si apoi periodic, pe parcursul său. In preajma lectici 75. ei gî-au pierdut vulnerabilitatea în fata StimuHIor negativi (seminarul Un curs în miracole are la bază puterea iertării) Aceasta face posibilă înlocuirea percepţiilor eului si a pozitionaiiiâţn dualiste aferente acestuia cu adevărul care înlocuieşte falsitatea. Lecţia esenţiali din Un t'tirx in miracole este cea in căit studentul înfăptuieşte aceasta Injocuin?. Cu toate acestea, pentru ca această lecţie să poală li prvdaiâ şi

asimilată, trebuie urmate zilnic si In conformitate cu recoman-dările, cclălallc 74 de lecţii anterioare. (Un ctirs Sn miracole calibrează la nivelul 600.)

O altă observaţie relevantă referitoare la puterea spirituală provine dm studierea Organizai iei Alcoolicilor Anonimi, care are un :âmp energetic general cdibrat la nivelul 540 (corespunzător iubirii necondiţionate). Este o observaţie comună că. atîîtn vreme cit persoana în cauză rămân? în cadrul influentei acestui câmp energetic puternic, nu mai bea, iar atunci când decide să părăsească Organizaţia Alcoolicilor Anorimi. sercapucă de băui, Astfel, până în r.iomcntul în care nivelul personal al conştiinţei unei persoane nu .ninge cel puţin valoarea 540, vindecarea depinde de puterea spirituală a grupu-ui însuşi. Acest lucni este comparabil cu expunerea piliturii de fier la un câmp electromagnetic puternic

I: Cum anume explica/i miracolul?K: Termenul de „miracol" provine din paradigma newtoniană.

care este limitată la logici, materie, formă s: cauzalitate. Miracolele pot fi înţelese numai din domeniul nonlincar Atunci când puterea spirituali se concentrează asupra percepţiei, ca este înlocuită de viziunea realităţi: aflate dincolo ile domeniul logicii.

fu experienţa omenirii, iertarea constituie probabil cel mai frecvent clement declanşator al acestui fenomen, deoarece ea aduce cu sine vindecarea si întoarcerea atributelor spirituale pozitive - asa cum este iubirea Acest lucru îl vedem demonstrat In atitudinea veteranilor celui dc-al doilea războ; mondial, in care foştii inamici implacabili s-au iertat de nauîl unii pe ceilalţi, iar ura lor ii fost înlocuită de respect Si fraternitate.

î: Karl Jung a intrmlu* conceptul de sinervnicitate. Este acest concept mai uşor de înţeles acum'/

W- Nivelul conştiinţei geniului lui Frcud calibrează la nivelul 499, în vreme ce al lui Jung se găseşte la valoarea 540. Prin urmare, Jung puiea înţelege realitatea dincolo de limitnrile logicii convenţionale. Acest săli în conştiinţă i-a permis lui Jung să intuiască faptul că cele vizibile provin dm invizibil, domeniul în care sălăşluieşte şi puterea.

nu 339

Page 294: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Câmpurile de atracţie ale consliiu'.ei pot, pi.n minare. >;i influenţeze evenimente multiple, grafie calităţii sincronieiliiţii. Această sincronicitate nu poate fi explicata in cadrul dimensiunii lineare însă, pentru cei care au evoluat dincolo de nivelul 600 ;il conştiinţei, miracolul si sincromeitatea constituie principalele modele de viaţă. De asemenea, e: demonstrează validitatea caracteristicilor conştiinţei despre care se vorbeşte adesea - si anume că energia urmează gândul sau că ceea ce este gândit t inde să se materializeze.

Plecând de ia această înţelegere, utilitatea vizualizării a devenit bine cunoscută Smcronicitatca înseamnă o corelaţie, dar nu o cauzalitate. Corelaţia este un model din domeniul inobservabil care se manifestă simultan într-un timp 51 spaţiu aparent divergent Astfel, mii de particule de pilitură de fier pot fiinfluenţate de un singir cîmp electromagnetic în cadrul căru:a 0 schimbare foarte uşoară va induce o schimbare simultani a evenimentelor observabile

în expresia de conştiinţa, puterea spirituală are capacitatea dea infiuenţa o marc mult.tudine de minţi individuale şi, pnn urmaie. de evenimente. îr. viaţa de z. cu zi, deşi succesiunile sunt atribuitelogicii si intenţiei, în realitate, oricine înţelege că ele se piodue carezultat al aspectelor intangibile aie atitudinii, perspectivei.sentimentelor, chemării si inspiraţiei.

Viaţa, asa cum o observăm şi o experimentăm, constituierezultatul aspectelor intangibile din domeniul invizibilului care îşigăsesc forma si organizarea pentru a facilita intenţia, precum siatracţia $1 aversiunea, Calitatea vieţii nu este determinală deaspectele tangibile, ci de semnificaţia acestora.

Din fericire, un gând de iub:re este enorm mai puternic decâtunul negativ. Dacă nu ar fi aşa, n-ar mai fi fost nimeni pe aceastăplaneta pentru n spune povestea-

ANEXA A

Nivelul calibrat de adevăr al capitolelor

Capitolul 1:920 Capitolul 11:946

Capitolul 2: 920 Capitolul 12:979Capitolul 3:945 Capitolul! 3: 968Capitolul 4:951 Capitolul 14: 963Capitolul 5:981 Capitolul 15.946Capitolul 6: 944 Capitolul 16:985Capitolul 7-949 Capitolul 17:925Capitolul 8:942 Capitolul 18: 955Capitolul 9:967 Capitolul 19:965Capitolul 10: 994 Capitolul 20: 944

Capitolul 21: 944

în întregul ei, cartea calibrează Ia nivelul 980.

341

Page 295: Ochiul sinelui   david r. hawkins

ANEXA B Huria scalei conştiinţei

ANEXA C Calibrarea nivelelor conştiinţei

Perspectiva Pcnpecrfva Mvd l-ouarilm Emoţie Procetlui Dumnezeu \k-tii__________________________________

Sine A fi (Eu) Iluminare 700-1000 inefabil ConMiimâj':!!.'.

Acccptnrc loula

Pcrfrcliuiic Pan 600 Beatitudine Iluminare

întreg Completa Bucurie 540 Seninătate ;'.'ns'T'i'..

iubitor Scnignă Dragoste 500 Veneraţie Revelare

l-T rj*l Semnificat ivfi R a; tune ICC înţelegere Abstract izjrt:

Milos Armonioasa Acceptate 350l 310

ll-JMKOptimism

Trar.icenuVni.1

Inspirat oi Plini de I speranţă

)i»putiib:li!at<

Intenţie

inaidu-ioi SuisBciVMIO Neutralitate 250 încredere UibcaHV

Permis iv Realizabila Curai 700 Adunare Consolidare

lodUcrcm ExigcntA VUnâiie 175 Batjocuri Depreciere

Rlrirunâior Amasonicâ ranc 150 Urf AgrtfSJMU'-'.e

A i:ta A de»irAiţi Duriniâ 125 Lăcomie înrobire

Punmv liifriccşAinnrc FlKfl 110 Anx.et.itc Retrage.v

Dispreţuitor !-.:.:.:J Dt:reie 75 Regret D.spcnrc

Dc£l[>!0b.1l0( Firisperanţa

Apatie 50 Disperare Renunţare

\i:u..cM:v ReaMizerabila

VSNnttjc 30 iminoiîtllrt : Distrugere

Dwptciuiun Ruşine 20 Umilite hlinimanr

Informaţii generale

Câmpul energetic al conştiinţei posedă o dimensiune infinita. Anumite nivele ale acestuia se corelează cu conştiinţa umana, iar acsstca au fost calibrate de Iu „1" la „I.O00" (\czi liana Scafei Conştiinţei). Aceste câmpuri energetice reflect! şi doini ifi conştiinţa umană.

Tot ceea ce există în univers radiază o anumită frecventă sau câmp energetic, care se păstrează penini totdeauna în câmpul conştiinţei Astfel, fiecare persoana sau II im A enrea trăit vreodată, precum $: orice l.rcni legal de ea (incluzând onec împrejurate, gând. acţiune, sentiment on atitudine) este înregistrat pentru vecie si joate fi regăsit si accesa: în orice moment din prezent sau viitor.

Tehnica

Răspunsul kincsioliigie (:csLarea musculara) constA intr-un răspuns simplu, pnn ..da" sau .ni", la anumiţi atiir.uh. în medicina Itolisucă. e^te realiza: de obicei astfel cel care efectuează testarea apasă cu doua degete pe încheietura mâinii întinse orizontal ce s'i-biect, exercitând c presiune moderată asupra neesieia. De regulă. subiecţii; testării tine cu cealaltă mâna deasupra plexului solar o anu-mita substanţă, ce urmează a fi testată. Cel cure efecrueaza testarea ii spune M-Iiicuuliu ..rezistă" s„ daca substanţa testata este benefică pentru subiect, braţul acestuia va rămâne puternic. Daca. dimpotr.vâ. aceasta nu este benefică sau are an ^feci advers. muşchiul nu va pu:ea rezista aceleiaşi presiuni si braţul subiectului va slăbi.

Testarea a fost efectuată de mit de practicieni dm toata lumea timp de mulţi ani. iar sigunnţa si acurateţea rezultatelor a fi»*t studiata 51 documentată in detaliu, (vezs Uxi.ui Recomandate)

w 343

Page 296: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Este important de notat faptul dl, pentru ohfineieu unor răspunsuri corecte, mâl persoana care cjcamuizit testarea, cât si subiectul acesteia trebuie tă calibreze peste nivelul 200. Astfel, intenţia din spatele interogaţiei trebuie să fie una integră. Mulli ani, testul a tbst considerat * fi un răspuns local al sistemului iniunimr sau de acupunctura al corpului

Cu toate acestea, cercetările ulterioare au scos la iveală fap-tul că răspunsul nu era deloc unul local al corpului, ci un răspuns general a! conştiinţei însăşi la o substanţă sau declaraţie. Ceea ce este adevăr£i, benefic şi aduce prinos vicii; generează un răspuns pozitiv ce previne din compui impersonal al conştiinţei care este pre2ent în orice fiinţa Acest răspuns pozitiv este indicat de creşterea tonusului muscular ci corpului (în general, cel mai des folosit este muşchiul deltoid, deoarece este considerat a n cel mai bun muşchi indicator, cu toate acestea, oricare alt muşchi al corpului ponte fi u'ilizal in acelaşi scop).

Dacă o declaraţie este falsă, respectiv daca o substanţă csic nociva, tonusul muscular slăbeşte atunci când subiectului i se cere să reziste. Acest lucru indică faptul c& stimulul este negativ, neadcvfirat, împotriva vieţii - respectiv că răspunsul este „nu* Pentru efectuarea testării k i nes i ologi ce este nevoie de două persoane: cel care efectuează testarea şi, respectiv, subiectul acesteia. Este de preferat ca testarea să aibă loc într-un mediu liniştit, lipsit de zgomot sau muzică de fundau Subiectul testări îşi tine ochii închişi. Cel care efectuează testaren trebuie s,\ formuleze „întrebarea" într-o formă declarativa. Acestei întrebau declarative i se poate răspunde prin „da" sau „nu", prin intermediul testăm kineşiologice. De exemplu, este incorect sa întrebaţi: „F.ste oare acesta un cal sănătos?". Forma corectă a aceleiaşi inirebăn este următoarea: „Acest cal este sănătos". respectiv corolarul acesteia „Acest cal este bolnav".

După formularea acestei declaraţii, persoana care efectucazA lesiarea apasă cu două degete pe încheietura mâinii întinse orizontal de subiect, exercitând o presiune moderată asuprii acesteia şi spundndu-i în acelaşi limp „rezistă". Braţul subiectului v.i putea rămâne ferm s> puternic, fapt con* indică un răspuns prin „da". respectiv poale siflbi, lucru ce corespunde unui răspuns prin .jur".

*H

Catihrarca nivelelor specifice

Punctul critic dintre pozitiv şi negativ, dintre adevărat si fals sau dintre ceea ce este constructiv, respectiv distructiv, se găseşte la nivelul calibrat 200 (vezi harta Scalei Conştiinţei). Tot ceea ce se găseşte deasupra valoni 200 este Adevărat şi determina creşietea tonusului muscular al subiectului; tot ceea ce se găseşte sub această valoare este fals şt determină scăderea tonusului muscular ai aceluiaşi subiect.

Se poate testa absolut orice afirmaţie, eveniment istoric sau persoana (indiferent dacă dir prezent sau trecut).

Cafibrarca numerică:Exemplu. „Ramana Marharsh: calibrează pate nivelul 700."

(Da/Nu); Sau. „Hitler calibrează peste nivelul 200."(DaWu)

Limite

Testarea Kinesiologicâ n.i poate fi folosită pentru a prezice viitorul, in rest nu exista nici o limita în calea întrebărilor dumneavoastră. Conştiinţa nu are limite nici în timp, nici în spaţiu. Orice eveniment istoric, fie el prezent sau trecut, poate fi testat. Răspunsurile sunt impersonale şi nu depind nici de sistemul de credinţă al subiectului, mei de cel al persoanei care face testarea. De exemplu, protoplasma manifestă o reacţie de aversiune la stimulii nociv, şt carnea sângerează. Acestea constituie cali'âţi afe materialelor testate şi sunt impersonale. De fapt, conştiinţa nu cunoaşte decât adevărul, deoarece numai aces'-a are o existenţa reală. Ea nu răspunde la falsitate, deoarece falsitatea nu arc o existenţa propnu-zisă în realitate.

Prin urmare, tfispurisul kinesiologic cSte doar o prezenţa. Aşa :um se întâmplă şi in cazul electrici tăi ii, spunem că lumina este apnnsâ. Atunci când spunem câ este stinsa, ne referim, de fapt, la absenţa electricităţii. In realitate, nu există nimic de genul „nimicului" Aceasta este o afirmaţie deopotrivă subtila şi crucială pentru înţelegerea naturii conştiinţei. Conştiinţa este capabilă să recunoască doar Adevărul. Ea pur şi simplu esuoaza

M5

Page 297: Ochiul sinelui   david r. hawkins

să răspundă Iu fateiiuic. In nuni similar. u oglindii ictlcclă o imagine numai dacii ex stă un obiect de rcflaim. Dttcfl nu oxfelfl nici un obiect in fata oglinzii, nu exista nici V&o Imagine reflectată în aceasta.

l'eittrtt a calibra un nivel

Nivelele calibram se raportează la o scala de referinţă specifică. Pentru a ajunge la aceleaşi valori ca în harta ScaldC"on>i mei, întrebările trebuie corelate EI leea&tti âupfi cumurmează: „Pe o scală .1 conştiinţei umane de la 1 Io 1.000, in care 600 indica iiumui.trea, acest obieet/acţiune'subsninţâ calibrează peste...(un număr)" Sau: ..Pe o scală a conştiinţei unde 200 constituie nivelul Adevărului, iar 500 nivelul Iub;rii, aceasta afirmaţie calibrează peste ...(indicaţi un anumit număr)".

Informaţii generale

Oamenii doresc în general să deosebească adevărul de falsitate. Prin urmare, afirmaţia trebuie făcută cât mai specific. Evitaţi folosirea termenilor generali precum „este oare aceasta »• slujba bună?'. „Bună" în ce sens? AI salarizării? Condiţiilor ţk muncă? Posibilităţilor de promovare? Corectitudinea şefului?

Expertiza

Familiaritatea cu testarea generează o expertiză progresivă întrebările adecvate încep să se ivească tot mai des si pot deveni aproape incredibil de ecrecte. Dacă acelaşi suhiect ii testării liu LV/I impTCUirt ni Q oCtfea$i jVîMuiiâ .c r'ectue;!/;'! !C>'..:I,,I pentru o amimiră perioadă de timp, cel puţin una dintre aceste două părţi va dezvolta o calitate de o uimitoare acuratele, caiv Donstă in principal în capacitnteo de .1 indica eu precizie întrebările adecvate, chiar si atunci cănd &ubiccitil nu are nici o idee despic acestea. De exemplu, persoana cart efectuează

icjdarca a picului un obiect si începe să spună: „l-am tflsat în biroul meu"( Răspuns: nu) „l-am lăsat în maşină" {Răspuns: nu). Apoi, pe neaşteptate, subiectu! testării aproape efl „vizualizează" obiectul si spune: „întreabă: l-am agăţat pe uşa de la baie?". Atunci ce! caic efectuează testarea spune „obiectul este agăţat pe uşa rîc !a buie'\( Răspuns: da) in cazul de fata. subiectul testării nu avea nici o idee despre Aptul că persoana care efectua testarea se oprise să alimenteze maşina si-şi uitase geaca pe uşa toaletei benzinăriei.

Se poate obţine astfel orice informaţie, despic absolui otice lucru din prezent sau trecut. Printr-o verificare încrucişată, acurateţea poate fi confirmată cu ufUrinjS. Bste normal sâ fii sceptic la început. Cu toate acestea, oricine îs: însuşeşti-' această tehnică, are Ia dispoziţie in nor! instantaneu un număr mai mare de informaţii decât po: stoca toate computerele ţi bibliotecile din înticaga lume- Prin urmare, posibilităţile acestei metode sunt în mod evident nelimitate si uimitoare.

J4b 347

Page 298: Ochiul sinelui   david r. hawkins

ANEXA D Tehnica de calibiwe corecţii Lecturi recomandate

Toate calibrânle sunt efectuate luflnd c» punct de reper harta Scalei Conştiinţei.

întrebaţi: „Pe o scală de la 1 la 600, dacă 600 reprezintă Iluminarea, acest învăţător/ învaţă tură/gând calibrează Ia nivelul., {spuneţi un număr)".

Scala este doar relativă, iar numerele au fost alese în mod arbitrar. Dacă nu este folosita ca punct de reper o anumita scala, numerele obţinute vor fi arbitrare. Oricine îş: poşte întocmi propria scală.

Dacă nu se specifică o anumită scală, cititorii pot obţine numere uimitoare, siruale peste valoarea 1.000. Cu toate acestea, luând ca punct de reper scala amintită mai sus, nici o persoană ef»re a existat pe această planetă (inclusiv toate marile Avataruri) nu a calibrat vreodată peslc vaioarea i.000

A Course in Miracles (Un curs in Miracole). Foundation for Inner Peace, Ed. Coieman Graphics. Huntingfon Station, NY. 1975.

Applied Ki'iesiohgy (Kinestotogic aplicutoj. Tune, numărul din 16 apnlic2001.

Bames. T. The Kingfisher Book ofRelighns (Canea Religiilor). BL Kingfisher. New York, 1999

Wholeness and the Implicate Order (Totalitatea Şi ordinea implic-ita). ed. Routlcdge &. -Ccgau Paul, Londra. 1980.

Br.ggs, J., si Peat. F.D. Turbulent Mu rar: An ttlitstrated Gmde io Chaos Theory and the Science of Wholvness (Oglinda Tifbidentâ: Un ghid ilustrat al teoriei haosului si al stiaifei totalităţii). Ed. Harpcr& Rffw, New York, 1989.

Brtnklcy. O Stiwd by the Ifght (Salva/i de lumina). Ed- Vlllard Books/Random Hoiisc. New York, 1994.

Diamond, J. Behavioral Kmesiohgy (Kinesiologie comportamen-tala) Ed Hatpcr& Row, New York, 1979

Eadie, B.J. 1992. Embrarfd by the Light (hmlhuV in lumină) Ed. Gold Leaf Press. Placcrville, California, 1982.

Glcrck, J Chaos: Making a Afew Science (Haosul: Crearea unei noi ştiinţe). £d Viking Pengum. New York. 1987.

Hi:«vkins. D. 1986 Consettmnexx and Addiction (Canfiiin/â şi dependenţa), (casetă video) Sedona, Anzona. Ed. Veritas.

1986. The Sedona Serie* Ltcturrs; A Map ofConsciousnpjs.Death and Dying; Hypertemion and Heart Disease; Cancer: Alcoholism and Drug Addiction (Seria de conferinţe Sedona' O hartă a Conştiinţei, Moartea ii procesul mor/H; Hipertensiunea si suferinţele caidfovtiseularv; Cancerul: Alcoolismul st dependenta de droguri) (casetă video). Sedona, Arizont. Ed Veritas

:i4ii J49

Page 299: Ochiul sinelui   david r. hawkins

1986 12 Uctitm tm, H'eight ReduvtnM.AIcidmtism lltnvxi, Health; Dcp'vssion; Spiritual First Aid; l'aiu and Sufjering. Sex; Worry. Fear and Anxiefy; The Aghig Process. Hundfing Major Crises.(12 conferinţe cu privire la: Reducerea gradaţii; Alcoolism; Boală; Sănătate, Depresie; Primul ajutor spiritual:Punic si suferityâ; Sexualitate. îngrijorare. teamă si anxietate; Procesul îmbătrânirii; Cestionaren crixtlor majore.) (casete video! Sedona. Arizor.a. Ed. Verilss.

Putem versus Fond: 0 anatomie a conştiinţei. Ed. Cartea Daatli, Bucureşti. 2O05.

Powei \>s Foire (Putere versta Forţă) (caseta video) Sedor.a. Aiizona. Ed. Veritis.

1995.Quantitative and Quafiturive Analysis and Calihratioit of the Le\>els ofHuinan ConsciousnesK /Analiza cantitativă si Calitativa si cahbrarea nivelelor conştiinţei umane) Sedona, Anzona Ed Vcritas.

1996.Realiza/ion of the Presence of Cîai (înţelegerea prezenţei lui Dumnezeui. Ctmcepts. numărul 17-18 iulie.

199? Consciousnexs aud Sp.niuu/iiy (Conştiinţa si spirituali tata) (caseta video). Sedona. Anzoiw. Ed Vcrit.iv

1997 Diulogues un Conscivusness ar.itSpintuality (Dialoguri ai privire la conştiinţa fi spiritualitate) (casetă videc). Sedona. Arizona. Ed. Vcritas.

7001 Natura oj Consciousnes' How to teii the truth about anv-l/nng (Natura corstimfei cum sd spui adevărul despre absolut orice) Scama. Arizonn, Hd. Veritas.

Heiioi), J. 1976. A Two-Dimensional Mapping with a Strânge Attracior (O cartare bidunensioimld a unui atraclor db-jwtt). Fn Com. Matli P/nsics 50, 69-77.

Hibio.y mul Ctdlttre of Buddhism ii' Korea (Istoria ,t; cultura buddhismidui in Coieeaj. Korcan Buddhist Research Institute, Ed. Dongguk Cnivers;ry Press. Scoul, 1993

lluang Po The Zva Teachine of'Huaasj Po. On Trtittsmission of the Mtnd (hi.-âiulura fon a lui lluang Po Despre metan-tsmtta minţit). Traducere in limba englezi de John Bioficld, Ed Grave Press. New York. 1958.

Judgc. W. O. Bhagavnd Gita Essays (Eseuri pe margineaBhagavad- Gita). ed. Thcosophical Umvcrsily Press,Pasaricna. Ca ifomia. 1969 Jung, C.G- Syndvvmctty OS u

Causal Conneuling Principie.(Sincivnicilatea ca principiu de legătura cauzal). Ed. R FHuli. 1973. Kottan Buddhi.vn (Budism coreean). Stoul, IW6

Lamsa, G. M. traducere din araniaicn. Holv BiNe (rom AncientEastei'n Mânuţeiipts (Biblio din Manitsirisele OrientaleAnticei. Ed. AJ. flolmcs Co. Philadelphia. 1933. Lamsa. G

VI ffoh Bihte /mm Ancient Eastcrn Manuscripts(Biblia din Manuscrisele Orientale Amice). \iă. A.J.Iloimcs Co. Philadelphia. 1957. Lee, Yang Hee. Omnilogy.

secret of Cosmos (OmniUi?j,i, secretulcosmosului), ed Wisdom PubHshing, Koya iy < 'nv Coreea

Vhnoraj.NisanjodaUa. I Am That (Eu suntaccs'ai. wl I si II. . dChema, Bombay, 1973.

Marharslii, Ramana- Cul/ecicd H'itrks (Upcir tiuHph'tc). «1Jupttcr PrCSS, Madras. lud». IV58. 77K' Spiriiuul

Teachings uf liamana MuUarthi thivaiaiiird»'Spirituale a/e Iul Ratuunu Maharslti) Iul SjuiiiiMuiln,Bouldcr. Colorado. 1972,

Monrce. R. Joumeys Oul of the Botlv (Calatorii in uţ<ira corpu-lui). Ed. Auchor.'Doubicdny, \Tew York. 1971

Pclir.cn. M. st Ramsay. J. Juan Yui Ed. Thorsons. San Francisco. 1995

Ruliula. Walpola What the Bmldlui Taiight tCe ne-a învâţat Buddha). Ed. Grovc Press. New York. 1959.

Rodiigucz. M. Qucsl for Spiritual rapid chanue (Căutarea schim-bării spirituale rapide). \\\ Rcdistovcr.nj- the Soul of Business. New Lcaders Press. San Francisco. 1995.

Rosband. S.N. Cimotie Dvnamicx of <\on/ineai' Systems (Duminicile haotice ate Sistemelor Nonlinenre). Hd John Wiley and Sons, New York. 1990.

Ruclle, D. Cliaoiic Evolumm and Strânge Attracton The Statisticul Analysis ol Time Senesjrom Detemihustic Kon-linear Svstetns.f Evoluţia haotică si atractorii strana.

I-.PI 351

Page 300: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Analiza statistică a senilor temporale ihn sistemele deter*Hitnîsiice non-lineare) Ed. Cambndue Univcrsiiy Press,New York, 1989. Sicwart, H.B., si Thompson, J.M.

Sonlinear Dynamics aiulCkaos (Dinamici/e noit-tineare şi haosul). Ed. John Wiley&. Sons. New York, 1986. The Teachings of Biuldha

{învăţăturile lui Budtlha). Tokyo,Bukkyo Ucndo Kyokai. Kosardo Priming Company, 1966.

VarvogHs, Mano. Nonlocaliry on a Human Scalc.ConsciousnessResearch (Non-locolitaieu pe o scală umană... cercetareaconsttinţct). Conferinţa Interdisciplmarâ cu ierna Spre obază ştiinţifică a conştiinţei; Universitatea cin Arizonu,Centrul de stiinic Medicale, Tucson. Arizona, 12-17Aprilie, 1994. Wang, L. Nature, in numărul din 20 iulie

2001 Yorkc, J.A., st Ticn-Yicn, L. Period Three Implies Chaos(Perioadă trei implică haosul), ta numărul 82/1975 alrevistei American Kfath Monthly, 985-992.

Despre autor

David R. Hawkins practica psihiatria din 1952 si c membru pe viaţă al Asociaţiei Psihiatrice Americane, precum şi membru a nuneroasc alte organizaţii profesionale Terapeut şi conferenţiar foarte respectat, apariţiile gale televizate includ The MacNedf LehreriWews Hour, Vie Barbara Walters Show si The Today Show, dorumenlare ştiinţifice şi rmilie altele

Este autorul a numeroase articole ştiinţifice şi spirituale, căni, casete şi serii ce conferinţe, Alătur; de laureatul premiului Nobel, LinusPauLng.estccoau'.ora. cărţii „OrthomolecularPsychiatry -Psihiatria Orlomoleculară". Activitatea sa terapeuticn. didactică şi de cercetare este menţionată în Whos Who in America si Whos IVno m the World. Pentru câţiva ani a fost consultant al diocezelor Episcopale şi Catolice, ordinelor monastice şi Mănăstirii Ten.

Doctorul David R. Hawkins a ţinut numeroase Conferinţe s: prelegeri, inclusiv la Westminster Abbey, la Universităţile Argen-tina, Notre Dame, Michigan, Kordham şi llarvard. El a fost cei care ţinui conferinţa anuală Landsberg la Facultatea de Medicina d:n Sau Fiancisco, Uni^ersiui:ca din California. De asemenea, este consultant a numeroase guverne pe domeniul diplomaţiei interna-ţionale, impticându-se activ îr. rezolvarea unor conflicte înde lungaie, ce constituiau ameninţări majore la adresa păcii mondiale.

în recunoaşterea contribuţiei pe care a adus-o umanităţii, Doctorul Hawkins a fost înrmobilat. devenind cavaler al Ordinj! Suveran al Ospitalierilor Sf. loar. din Ierusalim (fondat in anul 1077). Ceremonia a fosi oficiata de cAtre Prinţul de coroanA Valderr-or al Danemarcei, la Seminarul Teologic din San Anselrao, în luna octombrie 1995.

CercetArilc doctorului Hawkins cu privire la natura conştiinţei au condus la publicarea dizcnaţici sale de doctorat „Analiza cantitativă si calitativă şi calibrureu nivelelor

353

Page 301: Ochiul sinelui   david r. hawkins

conştiinţei umane" Aceasta a constituit b.i/.i şliiiililicn «Ic Iu cure a fost scrisa cartea Putem veniut Forţa; u aaatomle n > tuiflUnfcl, devenita ulterior text universitar Cartea a tbst publicată in numeroase editu străine şi a figurat în topul primelor zece cărţi cel ni3i bine vândute In multe ţâri, fiind salutată de mulţi lideri mondiali si mulţi laureaţi ut Premiului Nobel. printre care si Maica Tcrcza

în 1999 doctorul HflWttos a fost invitat de dr. Jin-Hcc Moon. fostul asistent al Iui Dalai Lama. pentru a vorbi ;n Coreea şi a se întâlni cu oficiali guvernamentali si numeroase grupuri spirituale. inclusiv Centrul de Cercetări Avansate în domeniul Yoga din Scul. Rezultatele vi7itei itu fost salutare, după cum s-au reflectai si în articolele mass-media. Di. Hawkins a fost invitat din nou la Scul. în septembrie 2000. când i-a fost flcuia onoarea de a ti numit „Tac Ryourtg Sun Kak TOM" (ceea ce se poate traduce ca Suflet Marc, învăţător de frunte al Căii Iluminării), frumosul document, iCfis în caligrafic coreeana, a fost pregătit ?t prezenţii de către generalul Kyong Suk Jang, in 25 septembrie 2000, la Seul.

Presa a relatai în detaliu conferinţa doctoiulni Hawkins, in care acesta a descris nivelele conştiinţei şi a vorbit despic importanta cercetării în domeniul dinamicilor non-lineare pemm viitoml umanităţii ţ,.Pu:cţi discerne adevărul de falsitate", in ziarul Hankyork Daily, din 16 septembrie 2000). Deşi în Seu! plouase continuu soptan âm dc-a rândul înaintea conferinţei, a finalul acesteia soarele a ieşit pe neaşteptate, întro strălucite superba, iar un curcubeu a apă"ut pe cer ca s; cum «r fi afirmai 'i întărit predicţia unui viilor optimist pentru umanitate.

Notă autobiografică

Dacă adevărurile redate în aceasta cane au fost derivate ştiinţific şi organizate în mori obiectiv, cn toate adevărurile de altfel, ele au fost experimentate în primul rând personal. O succesiune de stan intense ale conştientei, începute la o vârsta tânăra, au inspirat la început si au direcţianat apoi procesul înţelegerii subiect AC care avea să :a. in cele din urmă, forma acestei cărţi.

La vârsta de trei ani a survenit pe neaşteptate o conştientizare completă a existenţei, o înţelegere sub-vcrbală - dar completă - a semnificare: că „Sunt" - urmată imediat de revelaţia înfricoşată a faptului că ar fi putut foarte bine să nu exist deloc. Era vorba, faifi îndoială, de o trezire brusca din uitare, de o accedere la conştienta fiinţării înseşi, în acel moment, şinele propriu s-a născut şi în conştiinţa mea subiectiva si-a lăcut intrarea dualitatea intre „Este" si „Na este".

Dc-a lungul copilărie; si adolescentei, paradoxul existenie: si întrebarea referitoare la realitatea sinelui mau însoţit constant. Uneori, şinele propriu aluneca înapoi într-un Sine mai marc. impersonal, iar temerea încercată iniţial in faţa ncMMXtstenţei, teama fundamentala de Neam. revenea.

!n 1939 eram „bâiatui cu ziarele" în \v\sconsin, „beneficiind" de u:i trescu de 17 mile. bUr-o noapte întunecară de iama am fost surprins de furtuna si viscol !a mare distantă de ecisa. Bicicleta a alunecat pe gheată, iu: viscolul mi-a împrăştia; ziarele, aruncăndu-!c pe câmpia acoperită ce zăpada si gheată Am izbucnit în lacrimi de ftniStmt si extenuare, hainele mele erau îngheţate bocnă. Pentru a mă feri din lata vîntului. am spart în crusta de iţhcatâ un adăpost dm zăpadă unde m-am ascuns. Curând, viitura s-a opnt Si î-a luat locul o căldură delicioasa, apoi o stare de pace aflara dincolo de once încercare de a o desene Aceasta era acompaniata de o imenşii revărsare de lumină şi de o prezenţă a unei mbin infinite, lăru începui

:w4 355

Page 302: Ochiul sinelui   david r. hawkins

si sfârşit, şi care, în acelaşi timp, nu era diferită tic pn»prui rin» esenţă. Pe mflsuri ce conştienta mea se amesteca eu aceasta suire iluminata si atotprczentâ, am început să uit de prezenţa propriului meu corp fizic, ca si de lucrurile din jurul meu. Mintea mi se liniştise. toate gândurile încetaseră. Perccpeam acut faptu! că singurul lucru ical fsau care nr fi putut să existe cu adevărat) era o prezenţă infinită. dincolo de ;imp |i de posibilitatea de a o desene

După ceea ce părea a fi fos: eoni, am fost readus la cunoştinţa de cineva care îir.i scutura genunchiul, apoi am zănt faţa înspăimântată a tatălui meu. Nu vroiam deloc să mS întorc *n corp si în tot ce însemna ace! lucn, dar îl iubeam mult pe tatăl meu si din pricina sufcnnţei sale wii ales, lotuşi, să o fac. într-un fel, am empatizat cu teama sa în faţa morţii mele deşi, în acelaşi timp, ideea de moartă mi se părea a fi absurdă.

Nu am discutat cu nimeni despre experienţa mea subiectivă. Nu exista nici un context in care să lie înţeleasă de cineva; nu auzisem niciodată de experienţe spirituale, altele decât cele din vieţile Sfinţilor. Dar, după această experienţă, realitatea acceptata a lumii a început să rni se pară doar provizorie, învăţătura religiilor tradiţionale, pierzându-si semnificaţia 5', paradoxal, am deveni* agnostic în comparaţie cu lumina divinităţii pe care o simţisem eu scăldând întreaga existenţă, divinitatea religie» nadiţionslc pălise Am pisrdut alunei religia, car am descoperit spintualitatea-

în timpul celui dc-al doilea război mondial am fast repartizat h un serviciu riscant, pe un distrugător de mine, fiind deseori aptopap? de moarte. Dar, spre deosebire de ceilalţi membri ai echipajului, nu mă temeam de ea. Fra ca si cui:; moartei* îşi pierduse au ten licitate ii pentru mine. După război, fascinat de complexitatea minţii şi dorind să studiez psihiatria, rn-am înscris la facultatea de medicina. Psihanalistul care mii îndiuma, profesor !a Universitatea Columbia, era, de asemenea, agnostic. Amândoi nc-am însuşii i> viziune întunecata asupra religiei. Lucrurile au avut un trend pozitiv, ca şi cariera mea, de altfel, ajungând să fiu destul de cunoscut si apreciat.

Totuşi, lucrurile nu s-au rezumat la progresele din viaţa profesionala. Am căzut pradă unei boli progresive si fiii.ile, CC nu răspundea niciunui traiumcnl existent. Lu vârsta de M de ani, maladia avansase Ea o stare extremă, fiind în acela >i lîmp conştient

3sr.

tic l'iipiul că eram pe mcartc. Nu-mi pfia de corp, dar spiiiiul mai se aflu inlr-o stare de sulcrinţâ si disperare extremă Pe măsură ce momentul final se apropia, mi-a trecut prin minte un gând: ..st daca. totuşi. Dumczeu există?* Asa am început să mft teg: „Dacă există un Dumnezeu, atunci îl rog să mă ajute acum". M-am abandonat Iui Dumnezeu, oricare ar fi fost el, am căzut în inconştienţă 51 când rn-am irezit, am constatat că avusese loc o transformare de o asemenea forţă, încât eram paralizat de veneraţie

Persoana care fusesem nu mai exista. Nu mai exista nici vreun sine sa-j eu personal, ci doar o Prezenţă Infinită, înzestrată cu o putere atât de nclimita:â. încât era atoiexistcntă Această Pic/enţă a înlocuit ceea ce fusesm „eu"; corpul meu şi acţiunile sale erau controlate numai de Voinţa Infinită a Prezenţei. Lumea era iluminată de claritatea unei Unităţi Infinite, ce se exprima pe sine prin revelarea tuturor lucrurilor, in frumuseţea si perfecţiunea lor infinită

Aceasta linişte a durat noua îum Nu mai aveam o voinţă a mea, propne, entitatea mea fizică îsi vedea de treabă sub direcţia voinţei deopotrivă infinit de puternice şi extrem de tandră z Prezenţei In aceistă stare, nu exista nici o nevoie de a mă gândi la ceva. Toate arievărunlc erau autoevidenie, nefiind necesară (şi dealtfel nici posibilă), nici o conceptualizare. In acest timp, sistemul meu nervos era extrem de suprasolicitat, uc parcă ar fi transportat mai multă encigie deci era proiectat s-o facă.

Eram h3pi de a funcţiona efectiv în lume. Odată cu toate temerile şi anxietatea, dispăruse şi orice motivaţie obişnuită. Nu era nimic de făcut, totul era perfect. Faima, succesul şi banii dcvenisers golite de semnificaţie. Prietenii mă presau să fiu pragmatic şi să icvia la practica mea, dar nu aveam nici o motivaţie obişnuită pentru a face acest lucru. Totuşi, am descoperit că puteam percepe realitatea din spatele personalităţii, am îr.teles că originea cmotiior se găsea în credinţa oai:»enilor ea ci erau respectiva personalitate. Şi astfel, practica mea s-a reînnodat de la sine, devenind, în cele din urmă, imensă.

Oamenii veneau de pe tot cuprinsul Slatclor Unite. în cele din urmă, am .1. ur.s să am 50 de terapeuţi şi nit: angajaţi, 2000 de pacient; trataţi, un număr de 25 de birouri, laboratoare de cercetare. tratând 10CK) de pacienţi noi în fiecare an. Ani fost invitat la emisiuni

357

Page 303: Ochiul sinelui   david r. hawkins

de radio şi televiziune - 77w VovNcil/Uhn-r News //««//; Hir Barbara Walten Show. The Today SUfow c/c. in 1973, wn rezumat munca mea în canea ..Orihomokcular Psychiany - Psihtairiu Ortomolecuhrti". avondu-l drept eo-au:or pe laureatul premiului Nobcl. Linus Pauiing. Această lucrare, cu 10 ani înaintea timpului sau. a avut darul de a crea lulbjrare.

Condiţia gcucrciifl a sistemului meu nervos sa îmbunătăţit îneci si opoi a survenit un nil fenomen - am simţit o banda de energic dulce, delicioasa, ce curgea continuu, prin s-ra spinării şi ajungea in creier, unde crea o senza^e intensa de plăcere continuă, lot ceea ce mi se întâmpla în viaţa se petrecea prin smcromciiate, evoluând într-o armonie perfecta, iar miracolul devenise un loc comun, Originea n ceea ce lumea ar numi miracol era Prezenţa, şi nu smele meu propriu. Tot ceeu ce mai rămăsese din „silele" meu personal era un simplu manor pasiv al acestu; fenomen. Cei care determina toi ceea ce fte petrecea era un ,.Eu'" uwi nare si mai profund rlecât propriul meu sine 51 propnilc mele gânduri

Stanic pe caic Ic experimentam fuseseră raportate şi de alţii; ast-fel am începu: sa tnvesrighez învăţă(i:rile spintuaie, inclusiv pe cele ale lui Buddlw şi ale înţelepţilor iluminaţi, ec'e ale lui Huang Po. dar Si pe acelea aparţinând învăţătorilor mai recenţi, ca de exemplu Ră-mână Maraarshi 31 Nisargiidatia Maluira; (confirmându-mi astfel fap-tul că experimentele trăite de mine nu erau unice). Deodată, am înţe-les pe deplin Bhagavad-G;ts, experimentând în cele din urma acelajâ extaz spiritual pe carc-l raportau sfinţii creştini si Sn Karr» Knslinu.

Tot ceea ce exista în lume era luminos si extraordinar de frumos loatc fiinţele deveniseră Radiante şi exprimau Radianţa î:i tăcere şi splendoare Părer, că toată omenirea e motivată în realitate de iubire intenosră. dar, pur si simplu, devenise inconştienta cu privire la acest lucru. majoriia:ea vieţilor erau trăite ca şi cum Ic-ar fi trăit nişte adormit,:. care nu se treziseră inci Ia conştienta care rcpiczcnta de fapt adevărata lor natjrâ. Toţ: cei din jurul meu arătau de parcă ar fi fos: adonniti, dar erau incredibil de frumoşi - eram indnieostii de fiecare dintre ci

A trebuii să pun capăt obiceiulu: meu de a mediu o ură dimineaţa 51 apoi inamic de culcare, pentru ci HCOfll Jucm iun intensifica starea de fericire înlr-o asemenea IHAMIIH, jnci'11 nu mai

sr,n

pmcniit Hincimiui noniml. Revenea o experienţă similară aceleia pe cmc o trăisem, copil fiind, ii: zăpadă, dar îmi venea tot mai greu *ii parusesc acea stare pentru a mă reîntoarce la lume. incredibila frumuseţe a tuturor lucrurilor radia în tot ceea ce exista perfecţiunea lor; iar acolo unde lumea vedea urâţenie, eu vedeam donr frumuseţe eternă. Această iubire spir.tunla inunda onec percepţie. Toate «raniţele dintre aici $i acolo, atunci si acum, cu si ru, dispăruseră

Am petrecut muhi am în linişte interioara si. in toi acest firnp, puterea Prezenţei creştea. Nu mai aveam o voinţă personală. Voinţa mea perso;ială nu mai exista, eram un instrument al Piezcntci Infinite, acţionând după voinţa acestei». Oamenii simţeau n pace extraordinară în aură acestei Prezente. Căuiâtorii căutau răspunsuri Ea mine dar, de vreme ce nu mai exista individualitatea Da vid Hawkins, am înţeles că, de fapt. ei îsi primeau răspunsurile ce la propriul lor sine, care nu diferea deloc de al meu. Când priveam o persoană, şinele meu strălucea în ochii săi. M-ani mirat de cum am reuşit oare sa intru în toate acele corpuri.

Dincolo de îmelzgerea obişnuia, miraculosul se petrecea. Multe maladii cronice, de care suferisem an; dc-a rândul, dispăruseră — vederea mi se normalizase spontan, nemaiavond nevoie oV ochelarii pe carc-i purtam de-o viaţă Ocazional, simţeam o energic extraordinar de plăcuta; o Iubire Infinită începea să radieze pe neaşteptate din inimă, spre scena unei nenorociri. Odată, conduceam pe autostradă, când acea energie extraordinară a prins să radieze dir> pieptul meu. ca:id am ajuns Ia o curba, am văzut câ acolo avusese toc im accident, roţile maşinii răsturnate se mai învârteau iiica. Hnergia aminlită a trecut cu mare intensitate în pasagerii maşinii lovite, apoi sa oprit singura. Din nou, cu Eitâ ocazie, în timp ce mă plimbam pe străzile unui oraş ciudat, energia a început să curgă spre blocul din fata mea. Curând am ajuns (n fata unei scene incipiente de bătaie de stradă si am constatat că „beligeranţii" au dat înapoi si au începu: să nidS. Atunci, energia s-a oprii-

Schimbări profunde ale percepţiei a;» surveiv.t pe neaşteptate si in împrejurări improbabile. Pe când cinam singur în Long Islsnd, la icsturanful Kothman'*. Prezenţa s-s intensificat pe neaşteptate până ce orice lucru $1 persoană care părea separat! in percepţia obişnuită s-a contopit într-o universalitate şi urmate atemporala. în Tăcerea

359

Page 304: Ochiul sinelui   david r. hawkins

absolută si lipsită de orice mişcare, um inţulcs di nu exisl.'i „evenimente" sau „lucruri" şi ci. de fapt, nimic nu se îni.nnplii. pentru efi trecutul, prezentul 51 viitorul sunt numm nrtefacte ale percepţiei, cum este, de altfel, 51 iluzia unui „cu" separat, obiect al naşterii şi morţii. Pe măsură ce şinele limitai si fals se dizolva în Şinele universal al adevăratei sole origini, încercam o senzaţie confortabila, de întoarcere acasă, o stare de pace absoluta si de izbăvire de toate suferinţele. Pentru cft numai iluzia individualităţii este originea oricărei sufenntc. Atunci când înţelegem ca universu. este unul, complet si una cu tot ceea ce este. etem 51 firâ sfârşit. n:ci 0 suferinţă nu ma: este posibilă

îmi veneau pacienţi din toate ţările lumii, unii dintre ci fiind iota. l:pMti de speranţa. Înfăşurat: in cearceafuri albe, pe patul suferinţei tor. ci veneau după ce colindaseră prin tcatc spitalele, spre a găsi tratamentul si speranţa vindecării din psihoze si tulburări mentale incurabile. Mulţi erau muţi de an: de zile. Dar in fiecare pacient, dincolo de aparenţa zdrobită, bolnavă si nevolnică, wn văzut clar esenţa radianta a iubim si frumuseţii, probabil că atât de ascunsă de suferinţă si de aparenţa obişnuită a acesteia, încât acel pacient ssu pacientă era complet privat de iubire în aceasta lume.

Intr-o zi, o femeie mută a fost adusa la spital in cămaşa de forţă. Avea c dcrcghrc neurologică severă si nu putea sta în picioare. A intrat în spasme zbfitinrfu-se pe podea, ochii 1 se dădeau peste cap Familia ei era destul de bogată si. pnn urinare, fusese consultată de nenumăraţi medici dc-a lungul anilor unii dintre ci fiind specialişti celebn in toată lumea. Fusese încerca: orice tratament posibil si profesia medicală renunţase în cele din urmi ca Ia un caz lipsit de speranţă.

Am privit-o şi am înncbai nori-verbal: ..Doamne, ce vrei să fă-cu ea?'Am înţeles apoi eâ tot ce trebuia să fac era să o iubesc; atât» tot. Şinele ci interior t-a strălucit în ochi şi eu m-ain conectat cu această esenţă iubitoare în aceeaşi secundă, ea s-a vindecat pnii cunoaşterea propriei sale realităţi; ce s-a întâmplat cu mintea si corpul ei nemaiavănd vreo importanţa, nici măcar pentru ea.

în esenţa, acelaşi lucru s-a petrecut în cazul a ncnumim(i pacienţi Unii s-au recuperat in ochii lumii, nltii nu. dai acest fapt al însănătoşim clinice n-n inui avut importantă pentru «coţii! pxicnţi

Af.imiu lor interioară luase siursil; ueuirvcc SC simţeau iubi|i jd fmpAcflţi interior, chinul lor « sfârşise. Acest fenomen poate li explicat doar prin a spune că rcalilttca fiecărui pacient a fost reconstruită de Compasiunea Prezenţei, astfel încât el sau ca a experimentat vindecarea la un nivel ce transcedea lumea şi aparenţele acesteia. Pacea interioara în care existam eu, ne-a cuprins pe amândoi, dincolo de timp si identitate.

Am înţeles că orice chin şi suferinţă provine exclusiv de la m şi nu de b Dumnezeu. Acesta era un adevăr pe care l-am comunicat în tăcere minţilor pacienţilor mei. Atunci când am intui: acest blocaj mental în cazul altui pacient (ce suferea de muţenie şi nu vorbise de mulţi ani), şi i-am spus pnn intermediul mintii melc: „li blamezi p^ Dumnezeu pentru ceva care ti-a fost cauzat în realitate numai de pro-priul tău eu", el a sărit brusc şi a început să vorbească, şociind pe loatâ lumea care a fost martori la incident.

Dar munca a devenit din ce în ce mai obositoare, pentru ca, îu cele din urmă, sa mă copleşească. Veneau tot mai mulţi bolnavi şi aşteptam să se elibereze psrun, deşi spitalul cu care hicram construise o anexă specială pentru pacienţii mei. Am simţit o frustrare enormă în faţa imensei suferinţe umane şi a imposibilităţii mele de u mă ocupa de mai mulţi pacienţi în acelaşi timp. Ain simţii că trebuie să existe o cale de a mă adrese direct cauzelor maladiilor obişnuite, eternul izvor al tristeţii şj sufennţei umane.

Când am descoperit îcinesiologta, am fost imediat uluit de potenţialul ei. Era „culoarul" dintre doua universuri - lumea fizică şi lumea mintii şi spiritului, o interfaţă între dimensiuni. Intr-o lume plină de „adormit:" ce s-au pierdut ce sursa lor, aveam in fată atât un instrument de recuperare, cât şi unul care, mai mult, avea căderea de a demonstra tuturor legătura pierdută cu realitatea superioară, Am început să testez fiecare substanţă, gând sau concept la care mă puteam gândi şi am cerut studenţilor şi asistenţilor mei sa facă acelaşi lucru. Apoi am obssrvat un lucru ciudat. In timp ce toţi subiecţii slăbeau când craii supuşi unor stimul: negativi - spre exemplu, luminile fluorescente, pcsticidele şi îndulcitorii artificiali studenţii disciplinelor spirituale, coşi crescuseră nivelul conştiinţei. nu slăbeau într-o măsură atât de însemnată ca oamenii obişnuiţi,

M*l

Page 305: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Părea ca in conştiinţa lor survcfiisc o scftnnhM importanta >i decisiva - alunei când au înţeles ca nu se aflau la mita lumii, ct emu afectaţi numai de ceea ce nintea lor credea. Probabil că procesul de a progresa pe drumul spre iluminare putea fi descris dicpt creşterea abilităţi. o:nului de a rezista în faţa vicisitudinilor existenţei.

Am fost din ce in ce mai puternic i^bit de capacitatea de a schimba lucrurile prin simplul rapt de a le cunoaşte în lăuntrul lor; am înţeles cum iubirea schimba lumea de fiecare data când lua locul nc-iubii'ii. întreaga schemă a civilizaţiei putea fi schimbata profund prin concentrarea acestei puteri a iubirii asupra unui punct specific. On de câte ori se întâmpla acest lucru, istoria se Bifurca spre drumuri noi.

Mi a fost clar ci acc$;c intclcgen cruciale nu numai ca puteau fi comunicate lumii, dar ta puteau fi chiar demonstrate vizibil si irefutabil. Părea că marea tragedie 3 vieţii umane fusese întotdeauna aceea ca psihicul putea li amăgit si indus în eroare atât de uşor. discordia si conflictul fiind consecinţele inevitabile ale faptului ca omenirea nu are capacitatea de a distinge adevărul de fals. Dor în acest punct se g*sea şi un răspuns la aceasiă dilemă fundamentală, 0 modalitate de a recomexruaîiza natura conştiinţei însăşi si Ce a face explicabile acele lucruri care. altfel, puteau fi numai presupuse.

Venise timpul sâ-mi părăsesc via|a new.yorkezâ. cu flparameutul din Fifth Avenue si casa din Long Island; descoperisem ceva mul; mai important. înainte de a-tni putea concretiza ideile. aveam nevoie să mă perfecţionez ca insinrmem. Mi-am părăsi' nsndai munca şi tot ce implica ea si am început să duc o viaţii modestă, într-un oraş mic. unde am petrecut şapte ani în meditaţie si studiu.

Insă siarea atotputernica de fericire descrisă anterior continua să revină mereu si meieu - neependent de voinţa mea si fără a fi căutată in mod special. !n cele din unul, am înţeles că trebuia ş.1 învăţ să trfi:esc în aceasta Prezenţa Divină şi - in acelaşi timp - să funcţionez în lume. Pierdusem de mult contactul cu ce se mni întâmpla prin lume. Pentru a mă putea ocupa de cercetare şi scris, era necesar să încetez onec practică spirituala si să mă conceiiirc/ asupra lumii formelor. Am începui să citesc riarelo st rt infl ud l;i lelevi/ur. peiiiru u înţelege despre ce este vorlxi in Iunie, cina eriin pertoftnelc

publice II caic era nivelul dialogului sociuL Nu st LI in cmc inui i.imluta >i peiiiru ce funcţie sau cmc cm Prinţesa Diana. d.ir nxim pus la curent ţi readaptat cu plăcere.

Experienţele excepţionale şi subiective ale adevărului -domeniu: mistic ce afectează toată omenire?., pentru că transmite energia acestui nivel în conştiinţa colectivă - n;i por ti înţelese de către majoritatea oaincmtar (cu excepţia căutătorilor spiritual:) şi sunt. prin unnare, reduse Iu o scmniîîcaric limitată. încercam să rrti reîntorc la normalitate, pentru ca. h s:ne» a fi normal şi obişnuit constituie o expresie a divinităţii. Adevărul sinelui nostru rcai poaif li descoperit pe drumurile victit de zi cu zi. Tot ceea ce trebuie sfl facem petiuu aceasta este sa trăim înconjuraţi de atenţie si amabilitate faţă de ceilalţi Restul se revelează de la sine. după un anumit timp necesar. Dannczeu nu se ascunde dinaintea celor obişnuite.

Si astfel, după o lungă şi ciiculsră călătorie a spiritului, m-am întors la cea mai importanta munca - aceea ce a aduce Piezenţa (aceeaşi care-mi schimbase viaţa), măcar cu puţin mai aproape de înţelegerea si atingerea semenilor mei

• ••

Prezenţa c tâcuiă si transmite o stare de pace. care constituie spaţiul in care şi prin care torul existt şi pnmeste cxpeiicnia. Este infim: de tandri» si torusi dură ca o stâncă. Afatun de ca, orice teama dispare Bucuria spintuală ie petrece la un nivel liniştii de extaz inexplicabil. Deoarece experienţa timpului încetează, nu mai exista aprehensiune ori regret, nici suferinţa, nic anticipare; sursa bucuriei c nesfârşită şi mereu prezentă. Ncexisiând început şi siărsit. nu mai există nici pierdere, durere sau dorinţă, nimic nu trebuie tăcui, torul este deja perfect 51 complet.

Arunci când timpul se opreşte, roate prohlcmelc dispar, ele nu sunt altceva decât artefacte ale unui punct al percepţiei. Deoarece Prezenţa cs:c acolo, nu mai există vreo identificate ulterioara cu mintea sau corpul Arunci când mintea se linişteşte, gândul ..<-« iwwf dispare şi el ia rândul sau. iar const ierta pura străluceşte inii 11

io.- 363

Page 306: Ochiul sinelui   david r. hawkins

iluminarea a ceea ce sunten, am fbsi şi vom fi înmulcutinn. dincolo de toate lumile si universurile, dincolo de timp 51. prin urmare. ftrfi început ori sfârşit.

Oamenii se mira: „Oare cum pot unii să atingă această stare a constier-ţei"? Tot ceea ce pol si fac este să vi împărtăşesc propria mea experienţă. Pot, de asemenea, să observ câ sunt foarte puţini cei care urmează aceşti paji, tocmai pentru câ sunt atât de simpli. La început, dorinţa mea de a atinge această sure era intensă. Apoi am înţeles că am nevoie de disciplina pentru a putea acţicna cu o calitate constantă a iertării şi tandreţi., iară excepţie. Cine vrea sa atingă accaslâ stare, trebuie sfi simtă compasiune pentru tot ceea ce exista inclusiv pentru propriul său sine si pentru propn:le sale gânduri Apoi survine disponibilitatea de a ţine dorinţele în suspensie şi de a abandona voinţa personală în fiecare moment Deoarece fiecare gând, simţire, dorinţă sau acţiune a fos: abandonată lui Dumnezeu, mintea a devenit din ce în ce tna: ■inistita. i-a început, am reflectat îndelung asupra multor istorii, volume si paragrafe, apoi asupra ideilor si conceptelor. Pe măsură ce renunţăm la dorinţa de t poseda respectivele gânduri, ele nu mai ajung la o asemenea elaborare, ci se fragmentează pe parcurs în cele din urmă, am putut analiza însăşi energia ce se află ir. spatele gândului. chiar înainte ca ncesra să devină gând.

Sarcina menţinerii acestei fixităţi si constante a concentrării (fără a-mi permite nici măcar un singur mement de distragere de la meditaţie) a continuat şi în timp ce-mi vedeam de activităţile obişnuite. La început, acest lucn. părea foarte dificil dar, pe măsura ce trecea timpul, a deveni', obişnuit, automat, reclamând din ce în ce mai puţin efort pentru ca, în cele din urmă, să poată fi realizat complet fără efort. Procesul se aseamănă cu o rachetă ce părăseşte Pământul. Ui început, ea tre nevoie de o putere enormă, apoi - pe măsură ce părăseşte câmpul gravitaţional al Pământului - de to: mai puţină, pentru ca, in cele din urmă, să se deplaseze pnn spaţiu sub propria sa inerţie.

Dintr-o dată, pe neaşteptate s-a petrecut o schimbare în conştientă, Prezenta fiind acolo, inconfundabiln, neîndoielnica -Sl

atotcuprinzătoare. Au existat câteva momente (nul""') de nelinişte şi teamă, atunci când şinele a munt, apoi absolutul l'rfizcnţei a

IM

m.junii o străfulgerare de veneraţie. Aceasta accedere a fost spect acu Iară, mult mai intensă decât orice altceva cunoscut Nu arc un corespondent în lumea experienţei obişnuite. Acest şoc profund este amortizat de iubirea ce însoţeşte şi este 2lsruri de Prezenţă. Ffirâ sprijinul si protecţia ac;lei iubiri, am fi anihilaţi.

A urmat un moment de teroare arunci când cui s-a agăţat de propria-i existenţă, temundu-se câ va fi nimicit. în loc sn se întâmple aşa ceva, în momentul morţii tuhli, locul sau a fost luat de Şinele complet, o totalitate îr. care tot ceea ce există e cunoscut şi evident, în expres-a perfectă a propriei sale esenţe. Odată cu uonlocalitatea a survenit şi conştienta faptului că tot ceea ce a fost sau va fi e unul şi acelaşi lucru Această ur.it.itc este absolut compleră - dincolo de tcate identităţile, sexele, dincolo de umanitate însăşi. Aşadar, nu mai trebuie să ne temem de suferinţă Si moane.

Ceea ce se întâmpla cu corpul din acest punct este lipsit de importanţă. I.a nmirmtc nivele ale conştiinţei spirituale, suferinţele corpului se vindecă sau dispar în mod spontan. Dar în starea absolută, atare consideraţii sunt ireievante. Corpul îşi va urma drumul său determinat şi se va întoarce apoi acolo de unde a venit. E o chestiune lipsită de importanţa, nu ne mai afectează deloc acest aspeu Corpul apare mat curând c;i un ,x'«" decât ca un „eu", ca jn terţ sau un obiect exterior, ca o piesă de mobilier din cameră. Faptul că oamenii se referă îa corp ca şi cum acesta ar u un „eu" .ndividual poale părea de-a dreptul comic (dar e la fel de adevărat câ nu există nici un mijloc de a explica iculitatca acestei stări a conştientei în lumea formei şi a dualităţii). Cel mai bun lucru pe care-i putem face este să ne vedem de treaba si să lăsăm Prezentei acest deziderat Cu toate acestea, atunci când cineva atinge starea sublimă de fericire, e foarte dificil s-o ascundă. Lumea poate fi orbită, ia: oamenii vin de la mare depărtare pentru n fi in preajma acestei aure. Astfel, atâî pentru căutătorii spirituali, cât şi pentru cei care nu încearcă decât o simplă curiozitate faţă de acesl domeniu sau penrru cei foarte bolnavi 51 aflaţi in năutarea miracolelor, unii oameni pot deveni nvste magneţi $i o sursă de bucurie. In mod obişnuit, in acest punct exista o dorinţă de a împărtăşi această st.ire cu ceilalţi şi de a o folosi în beneficiul tuturor.

J65

Page 307: Ochiul sinelui   david r. hawkins

Extazul care acompaniază această condiţie mi caua ou lotulstabil, exista, de osemenca, si momente tic agonie pinlunoU (Vv mai intense ou loc atunci ctlnd aceasta sturc fluctuează sau - aparent fără un motiv justificat - încetează. Aceste momente atrag cupa c c perioade de disperare înţesă, chiar teama că am fost abandonaţi ce Prezentă Aceste căderi lac ca drumul să fie dificil si dcpăşiiCa acestor încercări cerc o viii mă puternică. In cele din urma, devine evident că acest nivel trebuie depăşit pentru că. altminteri, ui exista mereu această Suferinţa de a cădea din Starea de gratie. Apoi, gloria extazului trebuie părăsită şi ea, atunci când se impune sarcina extrem de dinciîâ de a depăşi dualitatea, pana ce trecem dincolo de toflle opoziţiile si chemările lor conflictualc. Dar ura e sa renunţam la lanţurile de fler aie culm, 5i cu totul altceva sâ abandonam lanţurile de aur ale bucuriei si extazului. Acest lucru, perceput ca o renunţare Ia Dumnezeu, atrage după sine un nou nivel al fricii (niciodată anticipat înainte) - anume teroarea ultimii a singurătăţii absolute.

în propriul meu caz, teama de inexistenta era formidabila si m-ain retras din fata c. in moc repetat când se apropia. Au devenit vizibile scopurile agoniilor, ule nopţilor întunecate ale sufletului -ele sunt atât de greu suportabile. încât extraordinara lor suferinţa îndeamnă Ia efurru! CXlrera cerut de surmontarea lor. Şi. atunci când oscilarea între infeir si paradis devine de nesuportat. dorinia pentru existenta însăşi trebuie abandonată. N'umai atunci când este realizat acest lucru, putem trece dincolo de totalitate sau nimicire, dincolo de existentă si non-existeniâ. Aceasta culmi nare a muncii interioare constituie cea mai dificilă fază. ultimă cumpănă, unde .suntem toane conştienţi Că iluzia existenţei pe care o rranscedei» aici e irevocabilă. Din ucest punct mi mai există întoarcere, iar spectrul ireversibilităţii tace ca această ultimă barieră să paiă cea mai teribilă aiegerc dintre toair

Dar, în realitate, in această apocnlipsa ultimă o sinelui, în Uisolutia singurei dualităţi rămase cea 11 existentei $1 non-exixtcnţci - însăşi identitotca se dizolvă în divinitatea universală. iK.Tiaiexislând nici o conştiinţă individuală- Apoi, pasul ultim. suprem, este tScut numai de Dumnezeu singur.

DAI îl) n. HWKINS

36W

i