”acolo unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta...”

DĂ RNICIĂ PLĂ CUTĂ LUI DUMNEZEUDĂ RNICIĂ PLĂ CUTĂ LUI DUMNEZEU

TEXT: Marcu 12:41-44, Luca 21:1-4

O femeie disperată de pofta fiului ei cu privire la dulciuri, găsindu-l deseori ca manâncă zahăr, căuta soluții la această problemă așa că s-a dus la un renumit călugăr budist. Găsindu-l, femeia i se adresă hotărâtă:

- Vă rog să-i spuneți fiului meu să nu mai mănânce zahăr! După un minut de tăcere, călugarul răspunse:

- Vă rog să veniți săptămâna viitoare! Femeia, curioasă dar supusă, a plecat și a revenit în următoarea săptămână. Ajunsă din nou în fața călugărului, acesta îi spuse copilului:

- Să nu mai mananci zahăr, pentru ca zahărul nu-ți face bine! De data aceasta, femeia, intrigată de cele intamplate, a întrebat - deja aprinsă și supărată:

- Nu vă supărați, dar nu ați putut să spuneți la fel de simplu același lucru și săptămâna trecută? - Săptămâna trecută încă mâncam și eu zahăr, răspunse călugarul.

De multe ori, atunci le dăm celorlalți învățătură pentru viața lor spirituală, suntem în aceeași situație cu acest călugăr: noi înșine experimentăm eșecuri și avem nevoie de schimbare. Prin urmare mesajul de astăzi se va adresa în primul rând celui care stă în față, recunoscând că el însuși are nevoie să învețe și să crească în acest domeniu. Fie ca Dumnezeu să ne vorbească tuturor și aceste principii să ne afecteze modul în care ne raportăm la dărnicie.

2

Atât în Marcu, cât și în Luca, episodul văduvei sărace este precedat de un avertisment cât se poate de ve-hement: ”feriți-vă de cărturari...”

„Feriţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi, să fie salutaţi prin pieţe şi să li se dea scaunele de onoare în sinagogi şi locurile de onoare la mese. Ei devorează casele văduvelor şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceştia vor primi o condamnare mult mai mare.“

Acest fapt i-a determinat pe unii comentatori ca, în contextul contrastului dintre cărturari și exemplul văduvei sărace, să se concentreze mai mult pe judecata aruncată asupra lor și, mai apoi, a Templului și mai puțin spre exemplul oferit de văduva săracă. Astăzi vom alege să ne oprim doar la ceea ce Isus a prezentat ca un exemplu de urmat, ca pe o virtute în contrast cu fățărnicia și răutatea cărturarilor. O gândire firească, umană, ar scoate în evidență faptul că, cel puțin în aparență, nimeni nu ar avea de câștigat de pe urma dărniciei femeii. Darul ei nu putea avea mare însemnătate pentru templu în timp ce faptul că a dăruit ultimii bănuți o putea pune într-o situație foarte dificilă dificilă. Ca să înțelegem cam cât reprezenta darul femeii, 1 codrant era a 64-a parte dintr-un denar (echivalentul a o zi de muncă). La un salariu de 1000 de lei ar însemna cam 1,5 lei. Cu toate acestea, Isus își cheamă ucenicicii, oferindu-le o lecție despre modul în care Dumnezeu privește darurile noastre: El nu se uită la CÂT dăm ci la CUM dăm!

În cele ce urmează vom urmări ce putem învăța din lecția oferită de Isus prin văduva săracă dar și

prin alte pasaje din Scriptură care abordează același subiect al dărniciei.

TOT CE AVEM VINE DE TOT CE AVEM VINE DE LA DUMNEZEU!LA DUMNEZEU!

Domnul Isus nu i-a apreciat pe cei care au fost înaintea femeii, deși ei au dat mai mult. El a apreciat-o pe văduva care a dat doar doi bănuți. De ce oare? Domnul Isus a înțeles sacrificiul femeii. Dumnezeu știe prin ce trecem. El ne cunoaște situația familiară și nevoile. El ne cunoaște și inima! Faptul că văduva a dat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese să trăiască, indică încrederea ei în Dumnezeu și dedicarea față de El. Prin darul ei femeia a recunoscut faptul că tot ce avea vine de la Dumnezeu, este un dar de la El. Ea și -a pus toată încrederea în Dumnezeu! Psalmul 24:1 ne spune: "Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi locuitorii ei, căci El l-a întemeiat pe mări şi l-a întărit pe râuri." Al cui este pământul cu tot ce este pe El, lumea și locuitorii ei? AL DOMNULUI! Ca și creștini noi nu ar trebui să uităm niciodată acest lucru, iar atunci când ne deschidem inima pentru a dărui trebuie să fim conștienți de această realitate. 1 Corinteni 4:7-8 ni se adresează, în egală măsură, fiecăruia dintre noi: ”Căci cine te face diferit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te lauzi, ca şi cum nu l-ai fi primit? ” Tot ce este în lumea aceasta este a lui Dumnezeu! Tot ce avem vine de la Domnul!

3

FELUL CUM DFELUL CUM DĂRUIM ARATĂĂRUIM ARATĂ UNDE ESTE INIMA NOAUNDE ESTE INIMA NOASTRSTRĂ!Ă!

Văduva a pus totul la dispoziția lui Dumnezeu. Prin faptul că a dat tot ce avea ea și-a încredințat viața în mâinile Lui. Domnul Isus a văzut lucrul acesta, motiv pentru care a apreciat darul ei. Avea Dumnezeu nevoie de banii femeii? Are Dumnezeu nevoie de banii tai? Are El nevoie de bunurile tale? Are El nevoie de ceva de la tine? Răspunsul este un NU CATEGORIC! Pentru că ”A Domnului este pământul cu tot ce este pe El.” El are deja totul și dorește inima noastră!” El ne cheamă să avem credință, încredere, dependență de El și nu de lucruri materiale! El cunoaște tendința umană de a iubi banul și lucrurile materiale! Cred că Dumnezeu ne cere astăzi fiecăruia dintre noi:

”Examinează-ți inima!”

În Matei 6:19-21, Domnul Isus ne zice: ”Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde le distrug moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nu le distrug moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. 21 Căci acolo unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta.”

Este banul mai important decât Dumnezeu și lucrările Lui pentru tine? Dacă răspunsul tău și al meu este da, nu suntem cu nimic mai buni decât fariseii și cărturarii și avem nevoie de pocăință și o întoarcere sinceră la El!

Vezi exemplul tânărului bogat, din Luca 18:18-29. Matei 6: dărnicia făcută în ascuns nu din mândrie, ca să te vadă oamenii!

Ilustrație: Un misionar l-a întrebat odată pe unul dintre noii convertiți:

- Pablo, dacă ai avea 100 de oi, ai fi gata să dai 50 pentru lucrarea Domnului? - Știi că le-aş da cu bucurie, răspunde Pablo. - Dar dacă ai avea 50 de vaci, ai fi gata să dai 25 pentru lucrarea Domnului? - Sigur, ştii doar că aş fi tare bucuros să dau! - Dar dacă ai avea 2 porci, ai fi gata să dai unul pentru lucrarea Domnului? - Nu-i corect, strigă Pablo, că tu ştii că am doi porci!!!

De multe ori suntem și noi ca Pablo - generoși în teorie, de ochii celorlalți, dar nu și în practică. Ne gândim ”dacă aş câştiga 1 milion de euro la 6 din 49, I-aş da Domnului 500.000!” Iar lucrul acesta nu este adevărat. Nu suntem gata să dăm un procent mic din banii noștri acum, dar credem că am fi gata să dăm o sumă mare dacă i-am avea? Haideți să începem să dăruim constant, potrivit cu ceea ce avem! Acolo unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta! Dacă inima ta îi slujește banului, ea nu îl onorează pe Dumnezeu... (Matei 6:24) Ilustrație: Un soț a intrat cu soția într-un magazin de parfumuri. Soția, fericită, vine și îi arată o sticluță de parfum bun: ”Dragule, pot să îl iau? Costă doar 50 de dolari!” ”50 de dolari? Pentru o sticluță”, strigă acesta iritat, nu poți să îmi arăți ceva ieftin?”. ”Sigur că pot...”, i-a răspuns soția, oferindu-i o oglindă. Felul cum dăruim arată unde este inima noastră, arătându-ne cât de mult îl iubim pe Dumnezeu!

4

SACRIFICIUL DĂRNICIEI TALE ÎI ONOREAZĂ PE DUMNEZEU!

Exemplul femeii: Imediat ce a fost martor la evenimentul asupra căruia ne-am oprit astăzi, Isus i-a chemat pe ucenicii Lui și le-a oferit ca exemplu de dărnicie și sacrificiu. În ochii lui Dumnezeu femeia a pus mai mult decât toți ceilalți la un loc. De ce? În primul rând pentru că sacrificiul ei a demonstrat dragoste, credință și dependență de Dumnezeu. Exemplul lui David (1 Cronici 29:1-5). După ce David a transmis viziunea legată de construirea templului el oferă și un exemplu personal de dărnicie.

1 Apoi regele David a zis întregii adunări: „Fiul meu Solomon, singurul pe care l-a ales Dumnezeu, este tânăr şi plăpând, iar lucrarea este atât de mare, căci Templul nu este pentru un om, ci pentru Însuşi Domnul Dumnezeu. 2 Am pregătit din răsputeri pentru Casa lui Dumnezeu aur pentru ce este din aur, argint pentru ce este din argint, bronz pentru ce este din bronz, fier pentru ce este din fier, lemn pentru ce este din lemn, pietre de onix de fixat pe monturi, pietre de antimoniu2, tot felul de pietre preţioase, pietre de diferite culori, precum şi pietre de alabastru din belşug. 3 De asemenea, în râvna mea pentru Casa lui Dumnezeu, pe lângă toate pregătirile pe care le-am făcut pentru Sfântul Lăcaş, ofer pentru Casa Dumnezeului meu bogăţiile mele în aur şi argint – trei mii de talanţide aur, aur de Ofir, şi şapte mii de talanţi de argint pur – pentru poleirea pereţilor clădirilor şi pentru întreaga lucrare pe care o vor face meşteşugarii; ofer aur pentru lucrările din aur şi argint pentru lucrările din argint. Așadar, cine își mai aduce contribuția, dedicându-se astăzi Domnului?“

Răspunsul poporului este pe măsură. Versetul 7 ne spune că ”ei au dat pentru lucrarea de la Casa lui Dumnezeu” și detaliază tot ceea ce s-a dăruit acolo. Poporul îl onorează pe Dumnezeu, închinându-se cu darurile lui, iar David se roagă, mulțumește și în laudă pe Dumnezeu.

10 David a binecuvântat pe Domnul înaintea întregii adunări, zicând astfel: „Binecuvântat să fii Tu, Doamne, Dumnezeul lui Israel, Părintele nostru, pentru veci de veci! Ale Tale sunt, Doamne, măreția, puterea, gloria, biruința și maiestatea, atât în ceruri, cât și pe pământ! A Ta, Doamne, este stăpânirea şi Tu Te înalţi ca suveran peste toate! Bogăţia şi slava vin dinaintea Ta. Tu stăpâneşti peste toate. În mâna Ta este puterea şi tăria; mâna Ta poate să înalţe şi să întărească pe oricine. 13 Acum, Dumnezeul nostru, noi Îţi aducem mulţumiri şi lăudăm slăvitul Tău Nume. Căci ce sunt eu şi ce este poporul meu, ca să putem fi în stare să-Ţi oferim aceste daruri? De la Tine le avem pe toate și ceea ce Ţi-am oferit a fost primit din mâna Ta. Înaintea Ta noi suntem doar nişte străini şi peregrini, la fel ca şi strămoşii noştri. Zilele noastre pe pământ sunt ca o umbră, fără nădejde. 1Doamne, Dumnezeul nostru, tot acest belşug pe care l-am strâns ca să zidim o Casă Numelui Tău cel sfânt, vine din mâna Ta şi totul Îţi aparţine Ţie. 17 Dumnezeul meu, ştiu că Tu cercetezi inima, iar curăţia Îţi este plăcută. Eu am dăruit toate acestea în curăţie de inimă şi am privit cu bucurie la poporul Tău, care se află aici, aducându-Ţi darurile lui. 18 Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, strămoşii noştri, păstrează această dorinţă în inima poporului Tău pe vecie şi ţine-le inima aproape de Tine! 19 Iar fiului meu Solomon, dă-i o inimă dedicată întru totul, ca să păzească poruncile Tale, mărturiile Tale şi rânduielile Tale, să le împlinească pe toate şi să zidească Templul pentru care am făcut pregătiri.“ 20 Apoi David i-a zis întregii adunări: „Binecuvântaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru!“ Şi toată adunarea a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul strămoșilor lor; ei s-au închinat cu toții, plecându-se înaintea Domnului și a regelui.

Exemplul lui Sunny, care a dăruit geaca abia cumpărată, dăruind ceva ”care să îl coste”. Nu este suficient să dai din ceea ce nu îți trebuie! Toți pot face asta. Dărnicia ta și a mea trebuie să ne coste. Iar modul în care dăruim va fi folosit de Dumnezeu pentru a-i inspira și pe alții, onorându-L pe Dumnezeu. 2 Corinteni 9:

”12 Căci ajutorul acestei lucrări pe care o faceţi voi nu doar că împlineşte nevoile sfinţilor, ci şi abundă în mulţumiri aduse lui Dumnezeu. 13 În urma dovezii acestui ajutor, voi Îl slăviți pe Dumnezeu prin ascultarea voastră față de mărturisirea Evangheliei lui Cristos și prin generozitatea contribuției față de ei şi faţă de alţii, 14 iar ei se vor ruga pentru voi cu dragoste, datorită harului deosebit de mare al lui Dumnezeu, pe care El vi l-a dat vouă.”

5

NIMENI NU ESTE PREA NIMENI NU ESTE PREA SĂRAC PENTRU A DĂRUI!SĂRAC PENTRU A DĂRUI!

Anul trecut, fetele din biserica noastră au studiat cartea ”Minciuni pe care le cred femeile și adevăruri care le eliberează. ” Ca să nu se lase mai prejos, anul acesta bărbații le-au urmat exemplul, citind și ei o carte împreună ”10 minciuni pe care le cred bărbaţii”. Dacă ar fi să scriu o carte intitulată ”Minciuni pe care le cred creștinii”, la de cinste printre minciunile cele mai crezute de noi toți este aceea că ”unii sunt prea săraci pentru a dărui!” Biblia ne contrazice...Exemplul personal al văduvei ne contrazice. Dumnzeu ne cere să dăm potrivit cu ceea ce avem. David, mai bogat, a dăruit mult. Văduva, mai săracă, a dăruit mai puțin. Înaintea lui Dumnezeu, care vede inima noastră, ambele daruri au fost la fel! Exemplul macedonenlilor - În 2 Corinteni 8 Pavel laudă dărnicia macedonenilor, care, deși săraci, au dăruit cu bucurie, făcând mari sacrificii. Biserica din Ierusalim era încercată de o mare foamete și Pavel încearcă să facă tot ce poate pentru a-i sprijini, cu ajutorul celorlalte biserici.

1 Vreau să ştiţi, fraţilor, despre harul pe care Dumnezeu l-a dat în bisericile din Macedonia, 2 pentru că, fiind încercaţi deosebit de mult prin necazuri, bucuria lor abundentă şi marea lor sărăcie au rezultat într-o manifestare de har abundentă. 3 Eu depun mărturie că ei au dat din proprie inițiativă, după puterea lor și chiar dincolo de puterea lor, 4 rugându-ne cu multă insistenţă pentru harul de a fi părtaşi la această slujire pentru sfinţi, 5 şi nu aşa cum ne-am aşteptat, ci s-au dedicat pe ei înşişi, mai întâi Domnului, iar apoi, prin voia lui Dumnezeu, nouă.

Exemplul corintenilor (2 Cor 8:8-15)- Pavel îl trimite pe Titus la frații din Corint, mult mai înstăriți decât macedonenii, oferind exemplul celor din Macedonia și le cere să completeze darul lor, conform cu posibilitățile pe care le au:

8 Nu vă spun aceasta ca pe o poruncă, ci verific, prin dedicarea altora, cât de adevărată este dragostea voastră. 9 Voi cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos, Care, deşi a fost bogat, de dragul vostru a devenit sărac, pentru ca voi să vă îmbogăţiţi prin sărăcia Lui. 10 Vă dau sfatul meu, pentru ceea ce este cel mai bine pentru voi în această problemă: anul trecut aţi fost primii nu doar în a face, ci şi în a dori să faceţi; 11 acum deci terminaţi lucrarea, pentru ca, tot aşa cum aţi dorit, tot astfel să şi daţi, după posibilităţile pe care le aveţi. 12 Dacă există dorinţă, darul este primit potrivit cu ceea ce are cineva, nu cu ceea ce nu are. 13 Aceasta nu este pentru ca alţii să fie uşuraţi, iar voi să fiţi împovăraţi, ci pentru a fi egalitate. 14 Abundenţa pe care voi o aveţi acum îi poate ridica pe cei care sunt în nevoi, pentru ca, la rândul lor, abundenţa lor să împlinească nevoia voastră. Astfel, va fi egalitate, 15 aşa cum este scris: „Celui ce a adunat mai mult, nu i-a rămas în plus, iar cel ce a adunat mai puţin n-a dus lipsă.“

Din nou, nu ni se cere să dăm din ceea ce nu avem, ci din ceea ce avem, potrivit cu ceea ce avem! Exemplul Teresei: Atunci când Teresa, o tânără văduvă cu patru copii, a văzut un anunț la biserica ei ca toți să se adune pentru a aduce bani și alimente pentru o familie săracă, și-a spart pușculița și a scos 10 dolari din care a făcut prăjituri. A ajuns la biserică exact în momentul în care convoiul pleca înspre casa familiei care avea nevoie de ajutor. Spre mirarea ei, toți s-au oprit in fața casei în care locuia. Atunci pastorul a remarcat-o și i-a zis: ”Nu ne așteptam ca să vii cu noi, Teresa. Ştiam că soțul tău a murit și doream ca aceste daruri să fie un ajutor pentru tine.” Chiar dacă s-a simțit puțin inconfortabil cu poziția de beneficiar al dărniciei celorlalți, ea nu a vrut să îi facă sa se simtă prost, așa că a răspuns cu bucurie în glas: ”Păi, cel puţin pot să împart aceste prăjituri cu prietenii noştri!” Poate că noi dăm puțin, potrivit cu ceea ce avem dar Dumnezeu ne binecuvintează înzecit. Nimeni nu este prea sărac să dea, iar rădăcinile dărniciei sunt dragostea și compasiunea!

6

DDĂRNICIA IZVORÂTĂĂRNICIA IZVORÂTĂ DIN DRAGOSTE ESTE DIN DRAGOSTE ESTE CONTAGIOASĂCONTAGIOASĂ

Motivul pentru care Pavel le scrie Corintenilor este legat de faptul că, deși inițial ei au fost entuziaști și deschiși, lucrul acesta se pierde pe parcurs. Pentru a-i motiva, el folosește exemplul macedonenilor, care au dat de bună voie, din dragoste pentru Dumnezeu și pentru frații lor. Exemplul Luminiței – Eram în prima săptămână de lucru la centrul creștin care se ocupa de copiii străzii. După o zi lungă, echipa a fost invitată de o echipa de americani să servească masa în oraș. Odată urcați în metrou am remarcat un copil pe care nu îl întâlnisem la centru. Băiatul, într-un tricou cu mânecă scurtă, era vânăt de frig și se uita în jur cu disperare, încercând să se încălzească prin mișcări de colo colo. Fără să stea pe gânduri, colega pe care o cunoșteam de câteva zile și-a dat jos puloverul primit în dar de la mama pe care nu o mai văzuse de câțiva ani buni, și, cu gingășie, l-a îmbrăcat pe micuț. Mi-a fost rușine și am privit-o cu admirație. Mi-am dar seama că am pierdut o ocazie de a arăta dragostea lui Hristos. Evenimentul acesta a afectat definitiv modul în care m-am raportat la valorile materiale. Întrebarea care se pune este:

DE CE SĂ DĂRUIESC?

DDĂRNICIA ESTE RĂSPUNSUL NOSTRU LA CRUCE!ĂRNICIA ESTE RĂSPUNSUL NOSTRU LA CRUCE!

Dumnezeu a dăruit TOTUL pentru noi. El l-a dat pe Singurul lui Fiu. Isus s-a făcut asemenea nouă și a ales să meargă la cruce pentru mine și pentru tine, făcând sacrificiul suprem. Filipeni 2:5-11 ne spune:

5 Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Cristos Isus: 6 El, măcar că avea natura lui Dumnezeu, n-a considerat că a fi una cu Dumnezeu este un lucru de apucat, 7 ci S-a dezbrăcat de Sine, luând natura unui rob și devenind asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om; 8 S-a smerit și a devenit ascultător până la moarte și încă moarte pe cruce. 9 De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dăruit Numele care este mai presus de orice nume, 10 pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi din cer, de pe pământ şi de sub pământ, 11 şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul.

Hristos nu doar că s-a jertfit pentru noi, dar a renunțat și la confortul material. 2 Corinteni 8:7-9, Dumnezeu le cere corintenilor să dea ca un răspuns la jertfa lui Isus.

7 Acum, aşa cum vă distingeţi în toate – în credinţă, în vorbire, în cunoaştere, într-o dedicare totală şi în dragostea pe care aţi învăţat-o de la noi – să vă distingeţi şi în această binefacere a harului. 8 Nu vă spun aceasta ca pe o poruncă, ci verific, prin dedicarea altora, cât de adevărată este dragostea voastră. 9 Voi cunoașteți harul Domnului nostru Isus Cristos, Care, deși a fost bogat, de dragul vostru a devenit sărac, pentru ca voi să vă îmbogățiți prin sărăcia Lui.

Mântuirea noastră este gratuită dar nu și ieftină! Ea a costat enorm de mult! Dumnezeu ne-a iubit mai întâi așa că tot ce facem este să răspundem cu dragoste la dragostea Lui! Dărnicia noastră nu poate fi decât răspunsul la crucea lui Hristos!

7

DDĂRNICIA ADUCE BINCUVÂNTAREAĂRNICIA ADUCE BINCUVÂNTAREA

În mod paradoxal, binecuvântarea vine ,de cele mai multe ori, pe măsură ce ne deschidem inima pentru a-L onora pe Dumnezeu. Vezi Luca 6: 38 ”Daţi şi vi se va da! O măsură plină, îndesată, clătinată şi care se revarsă, va fi pusă în poala voastră. Căci cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.“ Dărnicia ne aduce o răsplată veșnică.

Când a auzit aceasta, Isus i-a zis: – Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai şi împarte săracilor, şi vei avea astfel o comoară în cer. (Luca 18:18-22) Ce a făcut conducătorul bogat?

Dărnicia aduce binecuvântarea lui Dumnezeu. 5 Astfel, cred, fraţilor, că este necesar să vă îndemn, să vin la voi mai înainte, pentru a pregăti darul pe care l-aţi promis; atunci, el va fi gata ca un lucru pe care vreţi să-l daţi şi nu ca o constrângere. 6 Reamintiți-vă: cine seamănă puțin va secera puțin, iar cine seamănă mult va secera mult. 7 Fiecare să facă aşa cum a hotărât în inima lui, nu cu regret, nici din constrângere, pentru că Dumnezeu îl iubeşte pe dătătorul voios. 8 Dumnezeu poate să vă dea din abundență orice dar, pentru ca, având întotdeauna lucrurile de care aveţi nevoie, să faceţi cât mai multe fapte bune, 9 aşa cum este scris: „A împărţit, a dăruit celor nevoiaşi, dreptatea lui rămâne pentru totdeauna.“ 10 Cel Ce asigură sămânță pentru semănător și pâine pentru hrană va asigura și va înmulți și sămânța voastră pentru semănat și va crește roadele dreptății voastre. 11 Astfel veți fi îmbogățiți în orice privință, pentru întreaga voastră generozitate care, prin noi, va face să aducă mulțumiri lui Dumnezeu.(2 Corinteni 9:5-11)

Un tată avea un fiu pe care l-a întreabat într-o zi:

Tatăl: Ia spune-mi fiule, dacă ai 10 lei, și 3 îi pui în colecta de la biserică, cu câți bani vei

mai rămâne?

Fiul: Cu 7 lei.

Tatăl: Nu fiul meu, vei mai rămâne cu 3 pentru că ce dai pentru Dumnezeu rămâne o

veșnicie, iar restul de bani care îi cheltui pe lucruri pentru tine nu îi vei mai avea

niciodată.

Fie ca Dumnezeu să ne ajute ca să cheltuim banii în așa fel încât să-i investim pentru

veșnicie! Într-o lume în care băncile sunt tot mai nesigure, cea mai bună investiție

rămâne cea în împărăția lui Dumnezeu!

BIBLIA NE CERE SĂ DĂM PENTRU SLUJITORII EVANGHELIEI!

Se spune că doi oameni au naufragiat pe o insulă pustie. Unul dintre ei era foarte îngrijorat, mergând de

colo-colo, în timp ce celălalt stătea liniștit și calm. Enervat de pasivitatea lui, primul om a strigat la el:

- Hei, ţie nu-ţi e teamă că o să murim aici?

- Nu, a răspuns cel de-al doilea. Eu câştig 100.000 de dolari pe săptămână şi dau zeciuială cu

credincioşie la biserică!

Văzând uimirea de pe chipul celuilalt, care era uimit de credința lui în Dumnezeu, omul a completat:

- Pastorul meu o să mă găsească!...

8

Dincolo de comicul unor astfel de ilustrații ele au în spatele lor preconcepții dureroase și care aruncă o umbră tristă și nedreaptă peste lucrarea lui Dumnezeu. Puținele exemple negative (vezi Evanghelia prosperității) au reușit să răspândească otravă și să arunce un vot de blam asupra slujitorilor Evangheliei. 2Corinteni 9:

”12 Căci ajutorul acestei lucrări pe care o faceţi voi nu doar că împlinește nevoile sfinților, ci şi abundă în mulțumiri aduse lui Dumnezeu. 13 În urma dovezii acestui ajutor, voi Îl slăviţi pe Dumnezeu prin ascultarea voastră faţă de mărturisirea Evangheliei lui Cristos şi prin generozitatea contribuţiei faţă de ei şi faţă de alţii, 14 iar ei se vor ruga pentru voi cu dragoste, datorită harului deosebit de mare al lui Dumnezeu, pe care El vi l-a dat vouă.

Una dintre obligațiile bisericii locale este aceea de a oferi sprijin celor ce slujesc în câmpul Evangheliei! Am observat ca mulți dintre liderii creștini ai zilelor noastre se jenează să vorbească deschis despre acest subiect. Unii, semenea lui Pavel, o fac din grijă pentru Biserica lor. Păstorul nostru este plecat așa că putem vorbi deschis, fără ca el să se simtă jenat. Apostolul Pavel abordează acest subiect într-o manieră cât se poate de clară, chiar dacă, uneori, alege să nu se folosească de dreptul lui.

1 Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrarea mea în Domnul? 2 Dacă nu sunt apostol pentru alţii, pentru voi sunt, pentru că voi sunteţi sigiliul apostoliei mele în Domnul! 3 Aceasta este apărarea mea faţă de cei care mă critică. 4 Nu avem dreptul să mâncăm şi să bem? 5 Nu avem dreptul să luăm alături de noi o soţie credincioasă, cum fac ceilalţi apostoli, fraţii Domnului, şi Chifa? 6 Sau numai eu şi Barnaba nu avem dreptul să nu lucrăm? 7 Cine a fost vreodată în armată pe cheltuiala lui? Cine plantează o vie și nu mănâncă din rodul ei? Sau cine păstorește o turmă și nu bea din laptele turmei? 8 Oare spun eu acestea doar dintr-o perspectivă omenească? Nu spune şi Legea la fel? 9 În Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului în timp ce treieră grâul.“1 Oare doar pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? 10 Sau o spune și cu privire la noi? Lucrul acesta a fost scris și pentru noi. Când plugarul ară şi treierătorul treieră, trebuie să o facă cu speranţa că vor avea parte de roade. 11 Dacă noi am semănat printre voi bunurile duhovnicești, este mare lucru dacă secerăm de la voi lucruri materiale? 12 Dacă alţii au acest drept de la voi, oare noi nu-l avem şi mai mult? Cu toate acestea, nu ne-am folosit de acest drept, ci îndurăm totul, pentru a nu pune vreo piedică în calea Evangheliei lui Cristos. 13 Nu știți că cei care slujesc în Templu își primesc hrana de la Templu, iar cei care slujesc la altar își primesc partea din jertfe? 14 Astfel, și Domnul a poruncit ca cei care vestesc Evanghelia să trăiască de pe urma Evangheliei. 15 Însă eu nu m-am folosit de nici unul dintre aceste drepturi. Și nu v-am scris aceste lucruri ca să se facă aşa pentru mine. Într-adevăr, mai degrabă aş vrea să mor decât să mă lase cineva fără acest motiv de laudă! 16 Dacă eu vestesc Evanghelia, nu am dreptul2 să mă laud, pentru că este obligaţia mea. Căci este vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia! 17 Dacă o fac pentru că vreau eu, am o răsplată, dar dacă nu este din voia mea, atunci este vorba de o responsabilitate care mi-a fost încredinţată. 18 Deci, care este răsplata mea? Este să ofer fără plată Evanghelia pe care o vestesc şi astfel să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie. (1 Corinteni 9:1-18)

Atât Noul Testament cât și Vechiul Testament transmit clar acest principiu. Este responsabilitatea noastră să sprijinim financiar și material pe cei ce se ostenesc in lucrare! Nu este o povară. Nu este o corvoadă. Nu este un caiet unde suntem contabilizați. Este răspunsul nostru la dragostea lui Isus, este darul nostru pentru El, parteneriatul nostru în lucrare! Suntem chemați la să fim parteneri la Evanghelie, contribuind cu timpul nostru, cu bunurile noastre, cu banii noștri, cu inima noastră întreagă.

”3 Îi mulţumesc Dumnezeului meu de fiecare dată când mă gândesc la voi. 4 În toate rugăciunile mele pentru voi toţi, mă rog cu bucurie 5 pentru părtăşia (koinonia - parteneriat, comuniune) voastră la Evanghelie2, din prima zi şi până acum, 6 şi sunt sigur că Acela Care Și-a început în voi buna Sa lucrare o va isprăvi până în ziua lui Cristos Isus.” – le scrie Pavel Filipenilor (cap 1).

9

CONCLUZIICONCLUZII

Am ales în mod deliberat să nu intru intru în discuții legate de zeciulă sau de procentul pe care trebuie să îl dăm la biserică. Din nefericire acest subiect tinde să fie dus către două extreme:

Pe de o parte unii slujitori ai bisericii insista cu impunerea zeciuelii ca pe o obligație, în contradicție cu învățătura pe care o dau despre lege. Ei sunt adesea acuzați de necredință în ceea ce privește sursa fondurilor necesare lucrării.

Pe de altă parte sunt creștini care, indignați de ideea de 10% - care ”este luată din Lege” folosesc acest lucru pentru a nu participa cu nimic sau cu foarte puțin la lucrarea lui Dumnezeu. Darul lor nu îi costă sau este ”sublim, dar lipsește cu desăvârșire”.

Vorbind despre curvie, Domnul Isus ne spune în Matei: ”27 Aţi auzit că s-a zis: «Să nu comiţi adulter!»28 Dar Eu vă spun că oricine se uită cu poftă la o femeie a şi comis adulter cu ea în inima lui.”. Legea harului nu înseamnă anularea poruncilor divine, ci împlinirea lor, mutarea acestora în inima noastră. Dacă Legea ne obligă să dăm 10% din veniturile noastre lui Dumnezeu, harul ne cheamă la a ne pune 100% la dispoziția Lui. Prin urmare nu ne poate obliga nimeni să nu dăm 20%, 30%sau 40% ! :-) Obligația este înlocuită de dorința de a-i fi plăcut lui Dumnezeu și de a răspunde cu iubire la iubirea Lui! În condițiile în care tot ce avem vine de la Domnul și îi aparține Lui, suntem datori să ne deschidem inimile și să rupem una dintre cele mai adictive idolatrii: cea care face ca inima noastră să fie condusă de iubirea de bani. Deși în Noul Testament nu este reluată porunca de a da zeciuală, Apostolul Pavel spune totuși că toți creștinii trebuie să pună deoparte o cotă din veniturile lor pentru a susține biserica, în mod regulat (1 Corinteni 16:1-2). Să ne reamintim, Dumnezeu nu ne cere să dăm din ce nu avem, ci din ceea ce avem. Iar dărnicia noastră este unul dintre semnele cele mai clare asupra nivelului nostru spiritual. În lumina celor învățate astăzi, vă încurajez la a vă face un obicei din a dărui regulat, cu seriozitate! Rugați-vă lui Dumnezeu cu privire la suma pe care să o puneți deoparte în fiecare lună pentru a sprijini lucrările bisericii și fiți credincioși în a vă respecta decizia.

Se spune că doi oameni stăteau de vorbă în fața bisericii, după terminarea programului. Amândoi erau în indispensabili. Cu ochii în lacrimi, unul dintre ei îi zice celuilalt: - ”Asta a fost cea mai emoţionanţă predică despre dărnicie pe care am auzit-o vreodată!”...

Nu mi-am propus să vă ofer un mesaj care să vă emoționeze pentru a suplimenta colecta de azi. Dumnezeu privește dincolo de cantitate și este interesat de inima noastră! Dar modul în care dăruim arată unde este inima noastră, așa că e important să reflectăm cu sinceritate la principiile învățate astăzi. Dorința mea este ca fiecare să se plece pe genunchi înaintea Domnului și să se întrebe: ”Unde este comoara mea?” Răspunsul pe care ți-l vei da îți va arăta unde este inima ta și îți va oferi indicii cu privire la ce e de făcut. “Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu” (2 Corinteni 9:7).

Marian Zaharia, - Calvary Chapel București - 28 Octombrie 2012.