265639767 a-vasile-exceptii-procesuale-in-ncpc

Andreea Vasile

Excepţiile procesualeîn noul Cod de procedură civilă

Excepţiile de procedură Excepţiile de fondProcedura de invocare si soluţionare/ /

Ordinea de soluţionare

h t t p : / / b î b l î o t e c a h a m a n g î u . r o 1 8 —D e c —2 0 1 3

http://b%c3%aebl%c3%aeotecahamang%c3%aeu.ro

Excepţiile procesuale în noul Cod de procedură civilă



C op yrigh t ® 2013 E d itu ra H am ang iu SRL

Editura acred ita ta CNCS 'C o n s iliu l N a ţiona l al C ercetării Ş tiin ţifice

Toate d re p tu rile rezervate E d itu r ii H am angiu N ic io pa rte d in această lucrare nu poate f i copiată farâ acordu l scris al E d itu r ii H am angiu

D escrie rea C IPa B ib lio te c ii N a ţio n a le a Rom ânie i VASILE, ANDREEA

E xcepţiile p rocesua le în n o u l Cod de p rocedu ră c iv ilă / Andreea Vasile, - B u c u re ş ti: Editura Ham angiu, 2013

IndexISBN 978-606-522-463-6

347.91/.95 (498)

E d itu ra H am angiu: Bucureşti, Str. Col. Pope ia nr. 36, secto r 50 .R 5 , CP. 91

Vânzări:021.336.01.25031.425.42.240788-673.209

Tel./Fax: 021.336.04.43031.805.80.20031.805.80.21

E^mail:reddctie@ hdm dngiu .ro d is tribu tîe@ fia m angiu .ro


mailto:[email protected]


Andreea VasileJudecător la Curtea de Apel Bucureşti

Excepţiile procesuale în noul Cod de procedură civilă



Cuvânt-înainte

Prezenta lucrare a fost iniţial concepută ca un compendiu al celor mai importante teorii despre excepţiile procesuale exprimate sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, dorindu-se a fi un instrum ent util atât în fo losul practicienilor aflaţi la început de carieră, câ t şi în fo losul celor mai experimentaţi, în căutare de noi argumentări.

Ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă la 15 februarie 2013, demersul teoretic a fost deturnat în mod inevitabil spre dispoziţiile noii codificări, din necesitatea de a ilustra asemănările şi d iferenţele în raport de vechea reglementare. Lucrarea a păstrat însă în mare parte caracterul de compendiu, urmărind a centraliza, spre folosul tuturor celor angrenaţi în procesul de desluşire a noii reglementări, opiniile deja exprimate de cei mai importanţi teoreticieni de la acest moment. Au fost urmărite atât un scop sintetic, câ t şi unul analitic, de identificare a eventuale lor disensiuni de interpretare şi aplicare a prevederilor noului Cod de procedură civilă şi de încercare de unificare a acestora.

Lucrarea cuprinde o analiză generală cu privire la excepţiile procesuale. detaliind apoi aspecte concrete, teoretice şi practice, referitoare la toate categoriile de excepţii, de fond sau de procedură, ce ar putea fi invocate în cadrul procesului civil, precum şi cu privire la incidente procesuale asupra cărora planează încă dubiul calificării ca excepţii. Fără a se pretinde exhaustiv, com entariul doreşte să satisfacă atât interesul teoretic, de însuşire a noilor reglementări, cât şi pe cel practic, de corectă interpretare şi aplicare a acestora.

A ndreea V asile



Abrevieri

A.U.B.

alin.

art.

B. Of.

B.J.

6.J. baza de date

C .c iv . 1864

C. muncii

C.A.

C.D.

C.E.D.O.

C.J.

C.J.C.E.

C.P.C.

C.P.P

C.S.J.

Convenţiat

ed.

Ed.

I.C .C J.

J.O.C.E./U.E.

Jud.

M. Of.

NCC

Analele Universităţii din Bucureşti

alineatul

articolul

Buletinul Oficial

Buletinul jurisprudenţei pe anul...

Baza de date, Ed. AII Beck

Codul civil d in 1864

Codul muncii

Curtea de Apel

Culegere de decizii

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

revista Curierul Judiciar

Curtea de Justitie a Comunităţilor} IEuropene

Codul de procedură civilă din 1865

Codul de procedură penală (Legea nr. 29/1968)

Curtea Supremă de Justiţie

Convenţia europeană a drepturilor omului

ediţia

Editura

îna lta Curte de Casaţie şi Justiţie

Jurnalul Oficial al Comunitătii/Uniunii Europene

Judecătoria

Monitorul O ficial al României, Partea I

noul Cod civil (Legea nr. 287/2009)



VIII Excepţiile procesuale în noul Cod de procedură civilă

NCPC noul Cod de procedură civilă (Legea nr. 134/2010)

NCPP noul Cod de procedură penală (Legea nr. 135/2010)

nr. numărul

O.G. O rdonanţa Guvernului

O.U.G. O rdonanţa de urgenţă a Guvernului

op. cit. - opera citată

P- pagina

P-R. revista Pandectele Române

R.R.D. Revista română de drept

R.R.D.P. Revista română de drept privat

s. secţia

s. civ. şi de propr. inî.

secţia civilă şi de proprietate intelectuală

s, civ., min. şi fam. secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de fam ilie

S .C J. Studii şi cercetări juridice

Trib. Tribunalul

urm. următoarele

voi. volumul



Cuprins

C a p ito lu l I. C o n s id e ra ţii genera le p r iv in d e x c e p ţiilep ro c e s u a le __________________________________________________ 1

Secţiunea 1. Noţiunea de excepţie procesuală_________________ 1§1. Apărarea ca mod de exercitare a dreptului la a c ţiu n e _______ 1§2. Definiţia excepţiei p ro ce su a le _________________________ 11

Secţiunea a 2-a. Clasificarea excepţiilor p rocesu a le_________ 13§1. Excepţii de procedură şi excepţii de fond________________ 13§2. Excepţii dilatorli şi excepţii peremptorii (d ir im a n te )_______14§3, Excepţii absolute şi excepţii relative_____________________15

Secţiunea a 3â. Regim ul ju rid ic genera l a l excepţiilorp ro c e s u a le _____________________________________________ 17§1. Reglementarea din Codul de procedură civilă din 1866 __17§2. Reglementarea din noul Cod de procedură c iv i lă ________19

2.1. Principiul con trad ic to ria lită ţii_______________________ 202.2. Instanţa com petentă să soluţioneze excepţiile

p ro ce su a le _______________________________________ 202.3. Reguli de procedură referitoare la soluţionarea

excepţiilor procesuale______________________________ 212.3.1. Invocarea excepţiilor p ro ce su a le ______________212.3.2. Procedura de soluţionare a excepţiilor

procesuale_____________________________________ 27

Secţiunea a 4-a. Ordinea de soluţionare a excepţiilor________35

C a p ito lu l al ll-lea . E xce p ţiile de p ro c e d u ră ______________________ 56

Secţiunea 1. Excepţia de necom petenţă_____________________56§1. Noţiuni genera le______________________________________ 56§2. Probleme de aplicare în tim p a legii procesuale c iv ile ____ 58

2.1. Aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 202/2010____________ 582.2. Aplicarea dispoziţiilor noului Cod de procedură

c iv ilă _____________________________________________ 59§3. Competenţa m aterială a instanţelor ju d e că to re ş ti________60

3.1. Com petenţa m aterială a judecătoriei _______________ 613.2. Com petenţa m aterială a tr ib u n a lu lu i________________ 703.3. Com petenţa m aterială a curţii de ape l_______________73



3.4. Competenţa m aterială a înaltei Curţi de Casaţie şiJustitie 76,

3.5. Reguli speciale privind determ inarea competenţei după vâloarea obiectului cererii introductivede in s ta n ţă _______________________________________ 773.5.1. Reguli generale _____________________________783.5.2. Formularea mai multor capete de c e re re _______843.5.3. Cerere formulată de mai multl reclamanţi 873.5.4. Cererile privind constatarea nulităţii absolute,

anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, precum şi cele privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui d re p t____________________________88

3.5.5. Cererea de plată p a r ţ ia lă _____________________913.5.6. Cererea privind prestaţiile s u c c e s iv e __________ 923.5.7. Cererile în materie im o b ilia ră _________________ 933.5.8. Cererile în materie de moştenire_______________ 93

3.6. Contestatia la executare 94§4. Competenţa teritoria lă a instanţelor jude că to re ş ti________95

4.1. Competenţa teritoria lă de drept com un_______________ 964.2. Competenţa teritoria lă alternativă (facu lta tivă )________ 984.3. Competenţa teritoria lă exclusivă (excep ţiona lă )____ 107

§5. Dispoziţii speciale____________________________________ 118§6. Regimul jurid ic al invocării şi soluţionării excepţiei de

necompetenţă ______________________________________ 122

Secţiunea a 2â. Excepţia nelegaîei com puneri sauconstituiri a instantei 137§1. Compunerea şi constituirea instanţei __________________137§2. Incidente procedurale privind compunerea sau

constituirea instantei__________________________________1392.1. Incompatibilitatea. Noţiune şi c a z u r i_______________ 1392.2. Invocarea şi soluţionarea incidentului

incompatibilităţii___________________________________1502.3. Abţinerea şi recuzarea____________________________1542.4. Procedura de soluţionare a incidentelor abţinerii şi

recuzării. Adm isibilitatea cererii de re c u z a re ________159

Secţiunea a 3-a^ Excepţia nutităţii acte lor de p ro cedu ră_____ 171§1. Noţiunea de act de procedură. C lasificarea nulităţilor

acte lor de procedură_________________________________ 171

X________________ Excepţiile procesuale în noul Cod de procedură civilă



Cuprins XI

§2. Cazurile de nulitate a acte lor de procedură _____________ 1722.1. Nulitatea condiţionată 172,2.2. Nulitatea necondiţionată 1762.3. Nulitatea unor acte de p ro c e d u ră __________________ 179

§3. Procedura de soluţionare a excepţiei nulităţii____________ 2123.1. Invocarea nulităţii__________________________________ 2123.2. Soluţionarea excepţiei nulităţii _____________________ 2183.3. îndreptarea neregularităţilor actului de procedură.

Acoperirea nulităţii 218§4. Efectele n u lită ţii_______________________________________219

Secţiunea a 4-a. Excepţia iipsei dovezii calităţii dereprezen tan t____________________________________________ 222§1. Reprezentarea părţilor în judecată _____________________222

1.1. Formele reprezentării _____________________________2221.2. Reprezentarea convenţională a persoanelor

f iz ic e _____________________________________________ 2241.2.1. Reprezentarea prin mandatar neavocat _______2241.2.2. Mandatul judiciar. Formă şl conţinut___________ 2261.2.3. Reprezentarea convenţională prin a v o c a t____ 2271.2.4. încetarea mandatului ju d ic ia r_________________ 229

1.3. Reprezentarea convenţională a persoanelor juridiceşi a entităţilor fără personalitate ju rid ică ______________230

§2, Dovada calităţii de reprezentant________________________ 231§3, Invocarea lipsei dovezii calităţii de reprezentant.

S anc ţiune ____________________________________________ 232

Secţiunea a 5-a. Excepţia tard ivită ţii_________________________235§1. Termenele p rocedu ra le_______________________________ 235

1.1. Noţiune şi c las ifica re______________________________ 2351.2. Calculul termenelor procedurale. Cazurile de

ech ipo lentă_______________________________________ 2361.3. Sancţiuni incidente în cazul nerespectării termenelor

procedurale_______________________________________ 237§2. Decăderea. Invocare, condiţiile şl cazurile în care

intervine. E fe c te ______________________________________ 238§3. Repunerea în te rm e n __________________________________241§4. Regimul jurid ic al invocării şi soluţionării excepţiei

tardivitătii 244§5. Principalele cazuri de aplicare a sancţiunii decăderii____ 245



Secţiunea a 6-a. Excepţia n e tim b ră rii_______________________ 248§1. Sediul materiei. Aspecte de aplicare a legii în t im p _______248§2. Taxele judiciare de t im b ru _____________________________ 253

2.1. Calculul taxe lor judiciare de tim b ru _________________ 2532.2. Plata taxe lor judiciare de timbru. Sancţiunea

neîndeplinirii obligaţiei de plată _____________________ 261§3. Regimul jurid ic al invocării şi soluţionării excepţiei

netimbrării sau a insuficientei t im b ră r i__________________ 266

Secţiunea a 7-a. Excepţia p e rim ă rii_________________________ 269§1. Perimarea. Noţiune şi natură ju rid ică____________________269§2. Obiectul şi condiţiile perimării. Termenul de perimare __269§3. Procedura de soluţionare a incidentului p e r im ă rii________ 275§4. Perim area in s ta n ţe i___________________________________ 280§5. Perimarea executării s i l i te _____________________________ 281

Secţiunea a d-a. Excepţia litispendenţei_____________________282§1. LItispendenţa. Reglementare şl condiţii ________________ 282§2. Regimul jurid ic al invocării şl soluţionării excepţiei

litispendenţei__________________________________________ 286

Secţiunea a $-a. Excepţia conexităţii ş i excepţia d is ju n g e rii_ 290 §1. C o n ex ita tea__________________________________________ 290

1.1. Reglementare şi c o n d iţ ii___________________________2901.2. Regimul jurid ic al invocării şi soluţionării excepţiei

co n e x ită tii_________________________________________293§2. D isjungerea cauzelor co n e xa te ________________________ 296

2.1. Condiţii 2962.2. Regimul jurid ic al invocării şi soluţionării excepţiei

d is ju n g e rii_________________________________________297

C a p ito lu l a l lll- lea . E xce p ţiile de f o n d ___________________________300

Secţiunea 1. Excepţia de ne/ndepiinire a proceduriiprealabile ş i excepţia prem aturităţii _____________________300§1. Regimul jurid ic al invocării şi soluţionării excepţiei de

neîndeplinire a procedurii prealabile ____________________300§2. Procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004 _ 307§3. Informarea părţilor cu privire la avantajele medierii ______ 311§4. Somaţia în procedura ordonanţei de p la tă_______________ 313§5. Procedura prealabilă în materia publicităţii Im ob ilia re____ 314

XII_______________ Excepţiile procesuale în noul Cod de procedură civilă



Cuprins XIII

§6. Regimul jurid ic al invocării şi soluţionării excepţieiprematurităţii _______________________________________ 315

Secţiunea a 2-a. Excepţia Hpsei capacităţii procesuafe de folosinţă ş i excepţia iipse i capacităţii procesuaiede exerciţiu____________________________________________ 321§1. Capacitatea procesuală - condiţie de exercitare a

acţiunii c iv ile _________________________________________321§2. Capacitatea procesuală de folosinţă a persoanelor

fizice şi ju rid ice______________________________________ 322§3. Regimul jurid ic al invocării şi soluţionării excepţiei lipsei

capacităţii procesuale de fo lo s in ţă _____________________330§4. Capacitatea procesuală de exerciţiu a persoanelor

fizice şi jurid ice _____________________________________ 336§5. Regimul jurid ic al invocării şi soluţionării excepţiei

lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu _______________349

Secţiunea a 3â. Excepţia lipsei interesuiui_________________ 354§1. Interesul - condiţie de exercitare a acţiunii c iv ile________354§2. Regimul jurid ic al invocării şi soluţionării excepţiei

lipsei de interes______________________________________ 360

Secţiunea a 4-a. Excepţia lipsei calităţii procesualeactive ş i p a s iv e _______________________________________ 362

§1. Calitatea procesuală - condiţie de exercitare aacţiunii c iv ile _________________________________________362

§2. Justificarea calităţii p ro ce su a le _______________________ 363§3. Transm iterea calităţii procesuale _____________________377§4. Regimul jurid ic al invocării şi soluţionării excepţiei

lipsei calităţii procesuale _____________________________ 385

Secţiunea a 5-a. Excepţia lipsei obiectului c e re r ii__________ 388

Secţiunea a 6-a. Excepţia autorităţii de lucru ju d e c a t_______393§1. Autoritatea de lucru judecat şi puterea de lucru judecat _ 393§2. Elementele autorităţii lucrului judecat__________________ 398§3. Condiţiile pentru ca o hotărâre să aibă autoritate

de lucru ju d e c a t_____________________________________ 408§4. Excepţia autorităţii de lucru ju d e ca t___________________ 414

Secţiunea a 7-a^ Excepţia prescrip ţie i dreptului m aterial laacţiune_________________________________________________418§1. D e fin iţ ie ____________________________________________ 418



§2. Funcţiile p rescrip ţie i_________________________________ 419§3. Dileme teoretice privind legitim itatea e x c e p ţie i_________ 419§4. Sediul m a te rie i______________________________________ 422§5. Caracterul norm elor care reglementează prescripţia

extinctivă_____________________________________________4235.1. Sub imperiul Codului civil d in 1 8 6 4 _________________4235.2. Sub imperiul noului Cod c iv il______________________ 423

§6. Natura juridică a prescripţiei dreptului material laa c ţiu n e ______________________________________________ 424

§7. Regimul jurid ic al excepţiei prescripţiei dreptuluimaterial la acţiune 4277.1. Potrivit reglementărilor Codului civil d in 1 8 6 4 ________4277.2. Potrivit reglementărilor noului Cod c iv il_____________ 4297.3. Procedura de soluţionare a excepţiei prescripţiei

dreptului material la a c ţiu n e ________________________440§8. Excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea

s i l i tă ________________________________________________ 441

Secţiunea a 6â. Excepţia caracterului subsidiar a i acţiuniiîn constatare fată de acţiunea în realizare 444I * -----------------------------§1. Noţiunea, reglem entarea şi trăsăturile acţiunii în

constatare___________________________________________ 444§2. Condiţiile de exercitare a acţiunii în co ns ta ta re_________ 445§3. C lasificarea acţiunilor în consta ta re____________________ 450§4. T im brajul şi com petenţa în acţiunile în constatare________452§5. Regimul jurid ic al invocării şi soluţionării excepţiei ______ 453

Secţiunea a Există sau nu o excepţie ainadm isibiiitătii ? 455

Index 461

XIV______________ Excepţiile procesuale în noul Cod de procedură civilă



Capitolul I. Consideraţii generale privind excepţiile procesuale

Secţiunea 1. N o ţiu n ea de excepţie procesuala

§1. Apărarea ca mod de exercitare a dreptului la acţiune

1. Excepţiile procesuale reprezintă o instituţie fundamentală a dreptului procesual civil, un important m ijloc de asigurare a respectării legii în procesul civil, având funcţii bine definite în ansamblul mecanismului procesual.

în general, pentru d e fin ire a e x c e p ţiilo r p ro ce su a le se porneşte de la n o ţiu n e a de „a p ă ra re ", care este una dintre form ele în care se poate exercita dreptul la acţiune. Acesta poate fi privit ca un drept complex, de natură procesuală, al cărui conţinut este form at dintr-o pluralitate de prerogative, d intre care amintim sesizarea instanţei, adm inistrarea probelor, apărările şi excepţiile, căile de atac etc.

în se n s larg, apărarea cuprinde toate m ijloacele folosite de pârât pentru în lăturarea tem porară sau definitivă a pretenţiilor formulate de reclamant, fie prin întârzierea judecăţii, fie prin respingerea acţiunii în fond. Aşadar, lato sensu, acest concept se referă atât la combaterea în fond a pretenţiilor reclamantului, cât şi la apărări care privesc încălcarea dispoziţiilor legale de organizare judecătorească, de com petenţă sau de procedură.

însă, în se n s m ai res trâns, noţiunea de „apărare” se referă exclusiv la m ijloacele folosite de pârât pentru a se opune pretenţiilor reclamantului ce vizează fondul dreptului dedus judecăţii, invocând fie inexistenţa raportului juridic, fie stingerea lui dintr-o cauză ulterioară sau combătând direct, pe bază de probe, pretenţiile din acţiune. Aceasta este considerată a fi apărarea p ro p rlu -z isă sau apărarea de fo n d , spre deosebire de mijloacele care privesc condiţiile formale de exercitare a acţiunii, ce poartă denu* m irea de „a p ă ra re p rocedura lă *’ sau „a p ă ra re pe ca le de e xce p ţie '’ .

în acelaşi sens, potrivit ari. 31 NCPC, intitulat ,.Apărări”. apărările formulate în justiţie pot fi de fond sau procedurale. Sunt apărări de fond. de exemplu: excepţia de neexecutare a contractului sinalagmatic opusă de pârât; uzucapiunea, în sistemul Codului civil d in 1864, în situaţia în care, într-o acţiune în revendicare imobiliară, pârâtul invocă efectele uzucapiunii prin interm ediul întâm pinării şi nu form ulează îm potriva reclamantului o cerere reconvenţională având ca obiect constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilului prin efectul uzucapiunii; excepţia nulităţii actului jurid ic pe care se întemeiază pretenţia reclamantului.



în legătură cu regimul jurid ic al apărărilor de fond, în literatura jurid i- s-a reţinut că apărările de lond pot fi cuprinse în întâmpinare sau în

notele de şedinţă, existând şl posibilitatea invocării lor verbal oricând în faţa instanţei, fiind consemnate de către grefier in încheierea de şedinţă. Apărarea de fond nu este supusă timbrării (de aceea nici întâm pinarea nu este supusă timbrării), întrucât nu reprezintă o pretenţie proprie a celui care o invocă, ci numai un m ijloc de respingere a pretenţiilor formulate îm potriva sa. De asemenea, apărarea de fond nu poate fi d isjunsă de restul pretenţiilor, întrucât nu face obiectul unei cereri al cărei mod de soluţionare trebuie să se regăsească în dispozitiv şi nici al unei judecăţi separate de cererile form ulate în cauză; totodată, analiza sa este strâns legată de cea a cererii în raport de care a fost invocată.

2. Dacă apărarea de fond combate, în to t cursul procesului, temeiu* rile de fap t şi de drept ale pretenţiei reclamantului, apărarea procedurală sau pe cale de excepţie nu pune în discuţie tem einicia dreptului subiectiv dedus judecăţii, dar nici nu îl recunoaşte, urmărind doar paralizarea acţiunii reclamantului.

Principalele deosebiri'^’ dintre apărările de fond şi excepţiile p ro cesuale sunt:

a) potrivit scopului urmărit, printr*o apărare de fond se urmăreşte respingerea acţiunii ca neîntemeiată, deoarece se discută însuşi fondul dreptului dedus judecăţii; printr-o excepţie se urmăreşte împiedicarea instanţei să intre în cercetarea fondului. Astfel, adm iterea excepţiei îm piedică reclamantul să îşi valorifice dreptul până nu înlătură neajunsul procedural care a constituit obiectul excepţiei ridicate;

b) sub aspectul efectelor produse, hotărârea dată asupra unei apărări de fond dobândeşte autoritate de lucru judecat, pe când hotărârea asupra unei excepţii (de regulă, încheierea de şedinţă) are autoritate de lucru judecat numai în ceea ce priveşte modul de rezolvare a excepţiei, adică numai în faţa acelei instanţe. Cu alte cuvinte, excepţiile lasă neatins fondul cauzei, judecata putând continua în anumite condiţii. Iar partea având posibilitatea să realizeze dreptul său. De la această regulă există o derogare importantă, în cazul excepţiilor de fond, care au de regulă un caracter peremptoriu, în cazul admiterii lor;

c) în ceea ce priveşte tratam entul juridic, apărările de fond pot fi efectuate de părţi în to t cursul judecăţii, pe când excepţiile pot fi Invocate numai în anumite condiţii, iar unele dintre ele numai in lim ine litis.

S-au mai retinut următoarele deosebirile^:

2 Consideraţii generale privind excepţiile procesuale

D.N. Theohari, în G. Boroi (coord.), Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, voi. I, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 87.

Al. Bacaci, Excepţiile de procedură în procesul civil. Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1983, p. 10.

V. Dănăilă, în G. Boroi (coord.). Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, vo). I, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 547-548.



I. Noţiunea de excepţie procesuală

a) apărarea este un m ijloc procesual pus exclusiv la îndem âna pârâtului, în tim p ce excepţia poate fi invocată, în condiţiile legii, şi de alţi participanţi la proces, inclusiv de către instanţă sau de către procuror;

b) excepţiile procesuale preced apărărilor în ceea ce priveşte mom entu l soluţionării lor;

c) excepţiile opresc sau dilată procesul fără a perm ite finalizarea lui, în tim p ce apărarea în sens strict perm ite şi ch ia r impune încheierea procesului şl anihilarea cererii reclamantului prin dem onstrarea inexistenţei dreptului afirmat;

d) rezolvarea excepţiilor presupune fie pronunţarea unei hotărâri prin care se finalizează procesul, fără antamarea fondului, fie pronunţarea unei încheieri interlocutorii, în tim p ce asupra apărărilor propriu-zise instanţa fie se pronunţă prin încheieri preparatorii (cum este cazul probelor), fie dă răspuns acestora în procesul de deliberare, dezvoltat ulterior în suita considerentelor-

Mai adăugăm că, în opinia noastră, apărările de fond pot fi făcute oricând, fără a se putea opune reclamantul, dar singura diferenţă dedusă din nerespectarea termenului de depunere a întâmpinării este aceea că pârâtul care a form ulat apărarea de fond peste term enul de depunere a întâm pinării va fi decăzut din dreptul de a invoca excepţii relative şi de a propune probe [art. 208 alin. (2) NCPC] raportat la acea apărare de fond, ceea ce ar putea face ca, în final, această apărare să fie ineficientă prin neputinţa dovedirii ei (din culpa pârâtului).

Există şi o categorie distinctă de mijloace de apărare, şi anume excep ţ i i le in vo ca te în că ile de atac, în special de către apelant sau recurent. De exemplu, apelantul/recurentul se foloseşte de excepţii, denum ite ca atare, invocând în realitate critici îm potriva hotărârii primei instanţe, cum ar fi excepţia necompetenţei primei instanţe, excepţia lipsei calităţii procesuale, a lipsei interesului acţiunii etc., cărora prima Instanţă le-ar fi dat o rezolvare greşită în litigiul soluţionat ori care nu au fost invocate în prima fază procesuală şi pe care doreşte să le repună în discuţie în apel/recurs.

într-o asemenea situaţie, instanţa de apel/recurs nu va aprecia aceste m ijloace ca excepţii procesuale, potrivit art. 248 NCPC (chiar dacă denum irea lor este proprie excepţiilor procesuale), ci le va considera ca motive de apel/de recurs, analizând tem einicia lor în procesul de deliberare asupra apelului/recursului.

Prin e xce p ţii p ro ce su a le în ape l se înţeleg acele apărări procedurale care vizează neregularităţi ale cererii de apel (de exemplu, lipsa calităţii procesuale se poate referi la faptul că apelantul nu a fost parte in judecata în prim ă instanţă, lipsa interesului va viza inexistenţa folosului practic al apelantului, ţinând seama de faptul că procesul a fost câştigat de el în prim ă instanţă etc.) şi numai acestea vor constitui excepţiile propriu-zise ale apelului'^'.

Idem, p. 548.



O consecinţă suplim entară a acestei corecte observaţii este că, în prima siluâiie. instanţa învestită cu calea de atac nu se pronunţă prin dispozitiv decât asupra apelului sau a recursului prin adm itere sau respingere, în tim p ce, în a doua situaţie, instanţa se va pronunţa pe excepţie şi apoi asupra apelului sau recursului.

3. Sub aspectul c o n s a c ră r ii le g is la tive , legiuitorul a folosit noţiunea de „excepţie” în am be le se n su ri. Astfel, atât Codul civil d in 1864, câ t şi Codul civil din 2009 (în continuare, denum it noul Cod civil) au în vedere apărarea în sens larg, iar, de regulă, Codul de procedură civilă are în ve dere noţiunea de ^.excepţie procesuală*' în sens restrâns.

Aşa cum se ara lă în doctrină^'J, în prezent, „există încă neconcordanlă între legislaţia civilă şi cea procesuală civilă cu privire la accepţiunea pe care o conferă noţiunii de excepţie. Pentru procedurişti, noţiunea de ex* cepţie are un sens foarte precis; ea este o obiecţie, care, fără să angajeze fondul pricinii de care este străină, are tocm ai rolul de a evita sau de a întârzia cercetarea acestuia. Legile m ateriale depăşesc aceste lim ite şi fo losesc term enul într-un sens mai larg, în care sunt cuprinse toate posibilităţile de apărare ale pârâtului’'.

S ituaţii în care noţiunea de „excepţie” este fo losită pentru a desemna apărări de fond întâlnim în urm ătoarele texte legale:

- a r i . 1047C . civ, 1864: dreptul codebitorului solidar de a opune creditorului toate e x c e p ţiile care îi sunt personale; în prezent, potrivii art. 1448 NCC, debitorul solidar poate să opună creditorului toate m ijlo a ce le de apă ra re care îl sunt personale; noua prevedere confirm ă sensul term enului de „excepţie"’ fo losit de reglementarea anterioară;

- art. 1653 alin. (2) C. civ. 1864: anularea unei obligaţii în tem eiul unei e xce p ţii personale a debitorului; în prezent, art. 2288 NCC prevede că se pot garanta obligaţiile de care debitorul principal se poate libera invocând incapacitatea sa;

-b e n e fic iu l de discuţiune şi de diviziune; potrivit art. 1447 NCC, creditorul poate cere plata oricăruia dintre debitorii solidari, fără ca acesta să îi poată opune beneficiul de diviziune; art. 2294 alin. (1) NCC, cu denumirea m arginală „Beneficiul de discuţiune” , prevede că: „F ideiusoru l convenţio- n a i sau lega l are facultatea de a cere creditoru lu i să urm ărească m ai întâi bunurile debitorului principal, dacă nu a renunţat la acest beneficiu m m od e xp re ^ \ iar a ri. 2296 NCC: „E x c e p ţiile in vo ca te de fid e lu so r. Fldeiuso- rul, ch ia r solidar, poate opune creditorilor toate m ijloacele de apărare pe care ie putea opune debitorul principal, afară de cele care î l sunt strict personale acestuia din urmă sau care sun t excluse p rin angajam entul asum at de fideiusor’] art. 2298 alin. (1), intitulat „Beneficiul de diviziune", dispune că: „P rin e fectu l beneficiu lu i de diviziune, fiecare fideiusor poate


Tăbârcă. Excepţiile procesuale în procesul civil, ed. a 2-a revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic. Bucureşti, 2006, p. 47.

h t t p : / / b î b l î o t e c a h a m a r i g î u . r o 1 8 —D e c —2 0 1 3

http://b%c3%aebl%c3%aeotecahamarig%c3%aeu.ro


cere creditoru lu i să îş i dividă m a l în tâ i acţiunea ş i să o reducă la partea fiecăruia";

- invocarea nulităţii unui act jurid ic pe cale de excepţie, conform ari. 2 din Decretul nr. 167/1958; potrivit art. 1247 alin. (2) NCC, nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acţiune sau de excepţie;

- excepţiile cambiale, conform art. 19 din Legea asupra cambiei şi biletului la ordin nr. 58/1934;

- exceptio p iurium concubentium, din acţiunea în stabilirea paternităţii;- excepţia de neexecutare a contractului sinalagmatic; în prezent, ex

cepţia este reglem entată de art. 1556 NCC.- art. 1095 alin. (3) NCC: „Excepţia de reducţiune este imprescriptibilă

extinctiV'-,- art. 1319 NCC, cu titlul marginal „Excepţiile contractantului cedat” :

„Contractantul cedat poa te opune cesionarului toate excepţiile ce rezultă din contract. Contractantul cedat nu poa te invoca însă faţă de cesionar vicii de consim ţământ, precum ş i orice apărări sau excepţii născute din raporturile sale cu cedentul decât dacă şiâ rezervat acest drep t atunci când a consim ţit ia substitu iri'-,

- art. 1448 NCC: „Excepţii ş i apărări contra creditoruiui comun. (1) D ebitoru l so lida r poa te să opună creditoru lu i toate m ijloacele de apărare care î i sunt personale, precum ş i pe cele care sunt com une tuturor codebitoriior. E l nu poa te însă folosi m ijloacele de apărare care sunt p u r personale a ltu i codebitor. (2) Debitorul so lida r care, p rin fapta creditorului, este lipsit de o garanţie sau de un drep t pe care a r f i pu tu t să î l valorifice prin subrogaţie este liberat de datorie până la concurenţa valorii acelor garanţii sau drepturi')

4. în ceea ce priveşte asem ănările dintre cele două noţiuni, în doctrină au fost consacrate urm ătoarele puncte comune^^^:

a) ambele sunt o form ă de manifestare a acţiunii civile, trebuind să îndeplinească toate condiţiile de exerciţiu ale acesteia;

b) ambele sunt m ijloace de apărare şi deci pot fi invocate prin întâm pinare;

c) uneori, în cazul admiterii, pot îm piedica o nouă sesizare a instanţei, pentru că s-ar opune autoritatea de lucru judecat;

d) ambele se invocă în raport cu toate părţile „fireşti” ale unui proces.

5. în acest context, este necesar să analizăm succint şi următoarele noţiuni:»

A) Chestiunea prejudicială vizează un aspect ce trebuie să form eze obiectul unei judecăţi prealabile şi distincte, soluţia pronunţată asupra acestuia având efect de lucru judecat în raport de toate litigiile ulterioare

Idem, p. 54.



în care se va invoca aceeaşi problemă^^l Chestiunile prejudiciale sunt p ro b le m e de fa p t sau de d re p t, ch ia r de p rocedu ră , p re a la b ile a b o rd ă rii fo n d u lu i ş i care , p o tr iv it le g ii, s u n t de co m p e te n ţa e xc lu s ivă a une i a lte ins tan ţe '^ l In doctrină s-a a lirm at că o chestiune prejudicială este reperabilă sub următoarele două aspecte: a) intră în com petenţa de soluţionare a unei alte jurisdicţii sau a unei alte autorităţi; b) rezolvarea ce a fost dată chestiunii prejudiciale este obligatorie pentru instanţa în fata căreia ea a fost invocată^^L

Sunt chestiuni prejudiciale: cazurile expres prevăzute de art. 413 NCPC (când dezlegarea cauzei depinde, în to t sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi, când s*a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urm ează să se dea, dacă legea nu prevede altfel) sau cazul prevăzut de art. 412 alin. (1) pct. 7 NCPC (atunci când instanţa form ulează o cerere de pronunţare a unei hotărâri prelim inare adresată Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, potrivit prevederilor tratate lor pe care se întem eiază Uniunea Europeană^^*), solicitarea adresată înaltei Curţi de a pronunţa o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu unei chestiuni de drept (art. 519 şi urm. NCPC), cazul prevăzut de art. 19 alin. (2) CPP. O altă situaţie cunoscută de chestiune prejudicială (în doctrină se afirm ă că intră în această categorie prin asim ilare) este excepţia de neconstituţionalltate, asupra căreia se pronunţă exclusiv Curtea Constituţională, în cazurile şi condiţiile prevăzute de Legea nr. 47/1992, republicată'^'.

Cazul de suspendare legală de drept prevăzut de art. 19 alin. (2) CPP (judecarea în faţa instanţei civile se suspendă până la rezolvarea definitivă a cauzei penale, situaţia fiind întâlnită atunci când instanţa civilă a fost sesizată cu judecarea unei acţiuni în repararea pagubei pricinuite prin infracţiune) este distinct de cel prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 2 NCPC. care priveşte o ipoteză de suspendare legală facultativă a judecăţii, infracţiunea, în ipoteza suspendării facultative a judecăţii, fiind doar un element ce are legătură cu situaţia de fapt exam inată de instanţa civilă, neconsti-


D.N. Theohari, op. cit., p. 88.G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat,

Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013. p. 238./. Deleanu, Tratat de procedura civilă, voi. I, Ed. Wolters Kluwer, Bucureşti, 2010,

p, 5S4. apudG.C. Frenţiu. O .'L Bâldean. Noul Cod ..., p. 238.1 ] Pentru opinia că procedura sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile

este o procedură suhgeneris, iar nu o chestiune prejudicială, a se vedea /. Deleanu, Proceduri prefigurate pentnj asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii de către instanţele judecătoreşti. în R.R.D.P. nr. 1/2010, p. 94. In sensul că procedura este o „veritabilă chestiune prejudicială", a se vedea /. Leş. Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole. VoL I. Articolele 1-449, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011» p. 208.

f®' A. Constanda, în G. Boro/(coord.). Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, vo). I, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 332.




tu ind însăşi fapta ilicită a cărei existenţă este analizată drept condiţie a răspunderii c ivile delictuale ce constitu ie fundamentul pretenţiei deduse spre soluţionare instanţei civile.

Un alt caz de chestiune prejudicială, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, l-a reprezentat excep ţia de ne lega lita te , ce revenea în competenţa instanţei de contencios administrativ; an. 4 din Legea nr. 554/2004 a fost modificat prin Legea nr. 76/2012, astfel încât, odată cu Intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, această excepţie se va soluţiona de către instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia, atunci când constată că de actul administrativ cu caracter Individual depinde soluţionarea litigiului pe fond, pronunţându-se asupra excepţiei fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunţa in cauză. In situaţia in care instanţa se pronunţă asupra excepţiei de nelegalitate prin încheiere interlocuîo- rle, aceasta poate fi atacată odată cu fondul. în cazul în care a constatat nelegalitatea actului adm inistrativ cu caracter individual, instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a tost constatată. Rezultă că, în prezent, excep ţia de ne lega lita te rep rez in tă o ch e s tiu n e p rea lab ilă s o lu ţio n ă rii fo n d u lu i, în com pe ten ţa ace le iaş i ins tan ţe .

Se mai observă că, sub aspectul aplicării legii în timp, instanţele au interpretat în sensul că noua form ă a ari. 4 din Legea contenciosului adm inistrativ se aplică numai proceselor începute după data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă; astfel, unei excepţii de nelegalitate invocate după data de 15 februarie 2013, dar în cadrul unui proces început anterior acestei date, i se va aplica regimul jurid ic din Legea nr. 554/2004 în form a anterioară modificării prin Legea nr. 76/2012.

De reţinut că această procedură este aplicabilă doar în privinţa actelor adm inistrative cu caracter individual. Potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, actele adm inistrative cu caracter norm ativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate, controlul judecătoresc exercitându-se exclusiv de către instanta de contencios administrativ, în cadrul acţiunii în anulare.

B ) C he s tiu n ile p rea lab ile reprezintă apărările invocate de părţi şi care vor fi soluţionate, spre deosebire de chestiunile prejudiciale, de in s ta n ţa ses iza tă cu so lu ţio n a re a ce re r ii p rin c ip a le .

Spre exemplu, judecătoria în a cărei circumscripţie este situat un teren, fiind sesizată cu o cerere având ca obiect partajul acestuia, va examina şi apărarea pârâtului, invocată prin întâmpinare, cu privire la nulitatea de drept a actului jurid ic de care se prevalează reclamantul în susţinerea coproprietăţii asupra bunului respectiv, fără a mai trim ite problema nulităţii instanţei competente, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 NCPC^’ .

D.N. Theohari, op. cit,, p. 88-89.



Un alt exemplu ar fl următorul: pârâtul Invocă un aspect considerat de el ca excepţie procesuală (de exemplu, excepţia de neexecutare a contractului); Instanţa va trebui să pună în discuţie calificarea acestei excepţii ca apărare de fond, pentru a explica astfel de ce nu se va pronunţa în mod distinct pe ea, ci odată cu soluţionarea fondului; or, incidentul procedural creat (calificarea excepţiei ca apărare de fond) reprezintă o chestiune prealabilă ce intră în com petenţa de soluţionare a instanţei sesizate cu soluţionarea cauzei.

C ) Prin .Jnc iden te p rocedura le '* se înţeleg atât excepţiile procesuale, câ t şi a lte Incidente de natură să amâne sau să îm piedice desfăşurarea procesului, cum ar fi cererea de suspendare; cererea de amânare a jude- cării cauzei; cererea de trim itere a dosarului către o a ltă secţie a aceleiaşi instanţe pentru necompetenţă funcţională etc.

Referitor la co m p e te n ţa de s o lu ţio n a re a incidentelor procedurale, ari- 124 alin. (2) NCPC prevede expres că incidentele procedurale sunt soluţionate de instanţa în faţa căreia se invocă, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel. Cu toate că în Codul anterior nu exista un astfel de text general, ci numai dispoziţii privitoare la cererea reconvenţională sau cererile de atragere a terţilo r în proces, regula soluţionării acestora de către instanţa învestită cu cererea principală se aplica în tem eiul principiului continuităţii com pletului de judecată.

Capacitatea Instanţei de a rezolva Incidentele procedurale dă expresie „com petenţei sale funcţionale'’, nu competenţei sale de atribuţiune sau teritoriale.

Cu titlu de exemplu, s-ar încadra în categoria „incidentelor procedurale”: incidentele cu privire la judecată, suspendarea, întreruperea sau stingerea acesteia; Incidentele cu privire la diferitele măsuri ordonate de instanţă şi cele care pot apărea cu ocazia executării lor (de exemplu, ordonarea expertizei, num irea experţilor, recuzarea acestora); Incidentele cu privire la probe (refuzul înfăţişării înscrisului, verificarea înscrisului, interdicţia sau scutirea de a fi martor etc.); incidentele cu privire la nulitatea acte lor de procedură; incidentele cu privire la alcătuirea instanţei sau a com pletului de judecată (incompatibilitatea, recuzarea etc.)^’ l

Prin excepţie de la regula menţionată mai sus, aşa cum s-a reţinut în doctrină^^^ există şi incidente procedurale care se soluţionează de alte Instanţe [cum ar fi cererea de recuzare privind pe toţi judecătorii de la o instanţă judecătorească, cererile de strămutare a procesului civil, delegarea instanţei (art, 147 NCPC)]; în acest caz este vorba tocmai despre excepţiile enunţate de legiuitor în partea finală a art. 124 alin. (2) NCPC.

Drept excepţii, alin. (1) al art. 124 NCPC prevede că instanţa com petentă să judece cererea principală se va pronunţa şi asupra apărărilor şl


I. Defeanu. T ra la t..., voi. 1.2010, p. 583.f. Leş, Noul Cod de procedură civilă ..., voi. I. p. 209.




excepţiilor, în afara celor care constituie chestiuni prejudiclaie şi care. potrivii legii, sunt de com petenţa exclusivă a altei instanţe.

Prezentăm în continuare un incident procedural întâlnit în practica ju diciară a ultim ilor ani, şi anume excepţia de neconvenţionaiitate, care în mod cert nu este o excepţie în sensul procedural. Prin invocarea unei excepţii de neconvenţionalitate înţelegem situaţia în care o parte invocă prevalenţa unor texte din Convenţia europeană a drepturilor omului, drept raţiune pentru înlăturarea aplicării, în totalitate sau parţială, a unor texte din legislaţia românească, considerate a intra în conflict cu norma din Convenţie.

Potrivit prevederilor art. 20 din Constituţie, intitulat y,Tratatele in terna ' ţionale p riv ind drepturile om ulu i”, „(1 ) D ispoziţiile constituţionale priv ind drepturile ş i libertăţile cetă ţenilor vor f i interpretate ş i aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a D repturilor Omului, cu pacte le ş i cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordanţe între pacte le ş i tratatele priv itoare la drepturile fundam entale a le omului, la care România este parte, ş i legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazulu i în care Constituţia sau legile interne conţin d ispoziţii m a i favorabil^'.

Ca urmare a acestei prevederi constituţionale, instanţa este îndreptăţită să facă aplicarea directă a normei convenţionale, înlăturând aplicarea normei interne contrare.

Următoarele precizări sunt necesare:- form a procedurală prin care se poate face o astfel de invocare este

clar aceea a apărării de fond, deci prin întâmpinare sau la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, când întâm pinarea nu este obligatorie; întrucât în sine neconvenţionalitatea unei norme interne presupune de fapt o interpretare a unei reguli de drept intern, considerăm că poate fi invocată şi d irect în calea de atac, nereprezentând un aspect nou dedus judecăţii, în măsura în care norma de drept intern a fost deja invoca- tă până la acel moment; nefiind excepţie procesuală în sine, nu determ ină am ânarea judecăţii cauzei şi nici îm piedicarea judecării cauzei pe fond;

- instanţa se va pronunţa asupra ei ca şi asupra unei apărări, odată cu analizarea fondului cauzei;

- dacă o consideră întemeiată, se va pronunţa pe fond în sensul avut în vedere de Convenţie;

- dacă o consideră neîntemeiată, se va arăta în considerente de ce norma internă nu e contrară Convenţiei;

- considerăm că aprecierea instanţei interne cu privire la neconvenţionalitatea unei norme interne trebuie să fie făcută cu stricteţe, având în vedere strict practica deja consacrată cu Curţii, fără a se crea raţionamente noi ce nu au fost dezvoltate de Curte; admitem doar că în acele situaţii în care practica Curţii este suficient de dezvoltată şi clară, pentru ca instanţa internă să poată aprecia că norma internă este contrară normei convenţionale, se poate face o asemenea prevalenţă a normei convenţi



onale; acolo unde instanţa internă este confruntată cu situaţii de fapt noi, nu se poate „im agina” ce ar putea statua Curtea. Aducem ca argument, în acest sens, faptul concret că instanţa trebuie să îş i motiveze hotărârea prin invocarea acelor cazuri din practica instanţei europene care, coroborate cu prevederea din Convenţie, determ ină înlăturarea aplicării normei interne; or, faptul că e plauzibil ca o anumită interpretare să fie dată de Curte, cât tim p nu există nicio cauză deja soluţionată ce poate fi invocată în acest sens. pentru susţinerea motivării hotărârii interne, nu poate fi acceptat, în opinia noastră.

în p ra c tica a n te rio a ră n o u lu i C od, s-a reţinut următoarea soluţie cu privire la neconvenţionalitatea dispoziţiilor art. 403 alin. (4) CPCi’ >: „Prin cererea form ulată la data de 31.07.2009, petenta SC M.T. SRL a solicitat instanţei, în temeiul ari. 403 alin. (4) CPC, suspendarea provizorie a executării silite pornite îm potriva sa în dosarul nr. 186/2009 al BEJ N.A.G., până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă.

Se arată în motivare, în esenţă, că prin sentinţa com ercială nr. 535/ 28.05.2009 a Tribunalului Comercial Argeş, s-a adm is acţiunea creditoarei SC T.l. SRL şi a fost som ată să plătească acesteia suma de 1.814.791,97 lei, deşi (a term enul când s-a judecat cauza procedura de citare cu deb itoarea s-a realizat cu încălcarea art. 92^ CPC şi art. 4 alin. (3) din O.G. nr. 5/2001. îm potriva acestei sentinţe a form ulat acţiune în anulare cu următorul term en de judecată la 12.08.2009. Cu toate acestea, intimata a procedat la executarea silită, dispunându-se înfiinţarea popririi asupra tuturor conturilor societăţii, avăndu-se la bază un titlu care nu are caracter executoriu, tocm ai pentru că sentinţa respectivă a fost atacată cu acţiu- ne în anulare. Mai arată petenta că sunt îndeplin ite condiţiile im puse de art. 403 alin. (4) CPC. deoarece pe rolul instanţei exista form ulată contestaţie la executare în cadrul căreia a solicitat şi suspendarea executării în tem eiul art. 403 alin. (1) CPC, se justifică luarea măsurii provizorii, deoarece poprirea s-a în fiin ţat în baza unei sentinţe care nu are caracter de titlu executoriu şi deci nu poate avea nici putere executorie prin prisma d ispoziţiilor art. 9 din O.G. nr. 5/2001. în ceea ce priveşte cauţiunea, petenta a arătat că existând înfiinţată poprirea pe conturile sale, se află în imposibilitate de a dispune cu privire la orice sumă existentă în vreun cont al său. Mai mult, în temeiul art. 6 din Convenţia europeană, are garantat un drept efectiv şi real de acces la o instanţă pentru stabilirea drepturilor sale, iar im punerea unei cauţiuni într-un cuantum excesiv a r fi de natură să-i îngrădească accesul la instanţă. în sensul că, deşi există, el devine teoretic şi iluzoriu.

La termenul de judecată, petenta, prin apărător, a form ulat o cerere de a ju tor public jud iciar în ceea ce priveşte stabilirea cauţiunii, a Invocat apoi excepţia de neconvenţionalitate a art. 403 alin. (4) CPC raportat la art. 6


Jud. Piteşti, s. civ., înch. din şedintâ camerei de consiliu din 4 august 2009, irevocabilă. www.junspnjdenta.com.


http://www.junspnjdenta.com


din Convenţia europeană. în ceea ce priveşte cuantumul cauţiunii, iar pe lond, a solicitat adm iterea cererii de suspendare provizorie a executării.

Analizând înscrisurile cauzei, instanţa a constatat că cererea de ajutor public jud iciar este inadmisibilă prin prisma dispoziţiilor exprese ale O.U.G. nr. 51/2008, care nu include în sfera sa de aplicare şi cauţiunile datorate şi al căror scop este altul, respectiv acela de a asigura celui îndreptăţit o eventuală despăgubire.

In ceea ce priveşte excepţia de neconvenţionalitate a art. 403 alin. (4) CPC, instanţa a apreciat că este întemeiată. Astfel, acest text instituie mai m ult decât o condiţie de adm isibilitate prin plata cauţiunii, pentru că el condiţionează posibilitatea de suspendare provizorie a executării, numai dacă s-a plătit cauţiunea în cuantumul determ inat de text.

în speţa de faţă. cuantumul cauţiunii este exorbitant, iar dacă nu este achitat nu există posibilitatea nici pentru instanţă de a se pronunţa pe cererea de suspendare, deci textul instituie în mod clar o îngrădire a accesului la instanţă, în sensul art. 6 din Convenţia europeană, dreptul de acces la un tribunal fiind îngrădit prin impunerea unei obligaţii de plată a unei sume de bani care depăşeşte cu m ult posibilităţile de plată ale petentei, în condiţiile în care deja măsura popririi a fost în fiin ţată pe conturile sale (cauza W eissm anc. României).

De aceea, în temeiul art. 11 şi art. 20 din Constituţia României, instanţa urm ează să facă direct aplicabile în cauză dispoziţiile Convenţiei şl ale jurisprudenţei dezvoltate în aplicarea sa, în ceea ce priveşte obligaţia de plată a cauţiunii, şi să treacă la soluţionarea cererii fără a mai avea în vedere acest aspect.

în ceea ce priveşte fondul cererii petentei, instanţa pipăind fondul, a apreciat că. faţă de neregularităţile titlu lui executoriu ce a fost pus în executare, respectiv existenţa unei cereri în anulare formulate împotriva acestuia, neregularităţi ce vor fi analizate în detaliu cu ocazia soluţionării contestaţiei la executare, se impune suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare"*.

§2. D e fin iţia excepţie i procesuale

6. Strict procedural, excepţia poate fi considerată, aşa cum s-a subliniat în literatura de specialitate, un re fuz al p â râ tu lu i de a d is c u ta în fo n d p re te n ţia re c la m a n tu lu i.

în doctrina juridică, au fost conturate mai multe încercări de definire a excepţiei procesuale, cea mai completă fiind următoarea^î; „Unul dintre m ijloacele prin care, în condiţiile legii, partea interesată, procurorul sau instanţa, din oficiu, invocă, fără a pune în discuţie fondul dreptului, neregularităţi procedurale privitoare la com punerea instanţei, com petenţa aceste ia ori la actele de procedură sau lipsuri referitoare la dreptul material la

I. Noţiunea de excepţie procesuală 11

M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 99.



acţiune, urmărind, după caz. declinarea competenţei, am ânarea judecăţii, refacerea unor acte, anularea ori respingerea cererii".

7. în prezent» avem şi o d e fin iţ ie lega lă a excepţiei procesuale, con- sacrată de dispoziţiile art. 245 NCPC, potrivit cărora excepţia procesuală este m ijlocu l p rin care, în condiţiile legii, partea Interesată, procuroru l sau instanţa invocă, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularitâţi p rocedurale privitoare la compunerea com pletu lu i sau constituirea instanţei, com petenţa instanţe i o ri fa procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptu l la acţiune urmărind, după caz, declinarea competenţei, amânarea judecăţii, refacerea unor acte o ri anularea, respingerea sau perimarea cererii.

Sunt evidenţiate astfel anumite elemente care ţin de structura şi funcţia excepţiei:

a) excepţia procesuală este un m ijloc tehnic prin care se pun în discuţie anum ite neregularităţi;

b) excepţia procesuală nu pune în discuţie fondul dreptului;c) excepţia procesuală urmăreşte, după caz, declinarea competenţei,

am ânarea judecăţii, refacerea unor acte ori anularea, perimarea sau respingerea cererii (însă nu ca nefondată)^^l

Definiţia sintetizează ideile principale exprim ate în doctrină cu privire la noţiunea de excepţie procesuală, fiind „cuprinzătoare şi semnificativă pentru determ inarea conceptului” ^ l


I') V'. Dănăilâ, op. Cit. p. 546. f. Leş, Noul Cod de procedură civilă ..., voi. I. p. 379.



Secţiunea a 2 -o . Clasificarea excepţiilor procesuale

§1. Excepţii de procedură şt excepţii de fond

8. Criteriul acestei clasificări îl reprezintă obiectul excepţiilor, iar sediul acestei clasificări se află, în prezent, In prevederile art. 248 alin. (1) NCPC [corespondent art. 137 alin. (1) CPC], potrivit căruia „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în to t sau în parte, adm inistrarea de probe ori. după caz, cercetarea în fond a cauzei”.

Excepţiile de procedură sunt cele prin care se invocă neregulile procedurale, fiind avută în vedere în acest sens şi clasificarea norm elor procedurale în norme de organizare judecătorească, norme de competenţă şi norme de procedură propriu-zise.

9. In doctrină s-a apreciat şi că> după obiectul lor, excepţiile care pot fi ridicate în cursul procesului civil a r form a trei grupări distincte: excepţii de procedură, excepţii bazate pe lipsa condiţiilor cerute pentru exerciţiul acţiunii şl excepţii de tond'^l

Din prim a categorie fac parte acele excepţii care vizează nerespectarea regulilor referitoare la compunerea sau constituirea instanţei (excepţia privind nelegala compunere sau constituire a instanţei, excepţia de incom* patibilitate, excepţia de recuzare), excepţiile care vizează nerespectarea regulilor referitoare la com petenţa instanţei, precum şl excepţiile care v izează nerespectarea regulilor referitoare la procedura de judecată (litis- pendenţa, conexitatea, lipsa dovezii calităţii de reprezentant, perimarea, excepţia exercitării abuzive a drepturilor procedurale).

în cea de-a doua categorie sunt incluse situaţiile când pârâtul invocă inexistenţa teoretică a dreptului reclamat, adică atunci când, fă ră a con* testa faptele şi datele cuprinse în cererea reclamantului, el susţine că pretenţia dedusă din existenţa lor nu pune în evidenţă un interes ocrotit de lege, adică un drept subiectivaşi

In sfârşit, excepţiile de fond sunt cele bazate pe tranzacţie, pe com promis, pe lucru judecat, pe achiesare, pe compensaţie, pe novaţie etc.

10. într-o altă opinie, se apreciază că excepţiile de fond sunt doar trei (excepţia lipsei calităţii, excepţia autorităţii lucrului judecat şi excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune), în timp ce unele instituţii juridice (cum ar fi tranzacţia, com pensaţia legală) nu sunt excepţii de procedură, ci apărări de fond. legislaţia noastră civilă num indu-le astfel deoarece

E. Herovanu, Principiile procedurei judiciare, voi. 1, Institutul de Arte Grafice „Lupta” N. Strcilă, Bucureşti, 1932, p. 218-223.

® Idem, p. 220.



apar în mod Incidental într-un proces pendinte. întocm ai unor excepţii de procedură^^l

11. Opinia la care achiesăm este aceea care înţelege prin excepţii de fond acele m ijloace prin care se invocă neîndepllnirea condiţiilor privitoare la punerea în funcţiune a dreptului la acţiune, respectiv invocarea unor lipsuri referitoare la exerciţiul dreptului la acţiune:

- excepţiile care sancţionează lipsa condiţiilor de exerciţiu al acţiunii c ivile (lipsa capacităţii, lipsa interesului şi a calităţii);

- excepţiile strâns legate de exercitarea dreptului la acţiune sau acelea ce cuprind condiţii prescrise de lege, prin care dreptul la acţiune este îngrădit, lim itat în ceea ce priveşte exercitarea unor drepturi componente ale sale.

De regulă, excepţiile de procedură au un efect eterogen, în tim p ce excepţiile de fond au un caracter omogen, ducând la anularea cererii, respingerea cererii ca prescrisă, inadmisibilă, prem atură etc.

Trăsătura com ună a excepţiilor de fond este aceea că sunt în strânsă legătură cu dreptul subiectiv dedus judecăţii; ele nu pun în discuţie însuşi fondul dreptului subiectiv, ci privesc acel element al dreptului subiectiv care îl constituie posibilitatea de a se recurge, în caz de nevoie, la forţa de constrângere a statului.

12. Doctrina anterioară noului Cod a statuat în mod unanim că excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu este o excepţie de fond, atât tim p câ t capacitatea procesuală reprezintă o condiţie de exerciţiu al acţiunii, iar faptul că această excepţie este tratată de legiuitor în art. 161 CPC împreună cu excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, sub titlul „Excepţiile de procedură şi excepţia puterii de lucru ju d e c a f. nu este de natură să atragă o a ltă concluzie. S>a arătat că regimul jurid ic al acestei excepţii nu se află numai în art. 161 CPC, ci şi în art. 43 CPC, unirea lor în cadrul aceluiaşi capitol justificăndu-se prin a lte considerente, legate de efectul im ediat dilatoriu, urm at de efectul peremptoriu. Noul Cod de procedură civilă menţine acest caracter, potrivit art. 57 NCPC.

§2. Excepţîi dilatorli şi excepţii peremptorii (dirimante)

13. Această clasificare are drept criteriu efectul pe care excepţiile tind să îl realizeze.

Excepţiile dilatorii sunt acele excepţii care tind să ducă (a amânarea judecăţii, declinarea competenţei sau refacerea unor acte (excepţia nelegalei citări, excepţia de recuzare, excepţia de incompatibilitate, excepţia de conexitate, litispendenţa etc.).

Excepţiile peremptorii tind la respingerea cererii sau la stingerea procesului (prescripţia, autoritatea de lucru judecat, excepţia lipsei calităţii


/. Leş, Principii şi instituţii de drspt procesual civil, voi. I, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 230.



sau capacităţii procesuale, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, perimarea).

Există şi o categorie intermediară de excepţii, care debutează prin a avea un efect dilatoriu şi sfârşesc prin a avea un efect peremptoriu^^în această categorie încadrându-se:

- excepţia de netimbrare a cererii;- excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu;- excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant;- excepţia lipsei semnăturii de pe cererea de chem are în judecată.

14. Este posibil ca aceeaşi excepţie să producă efecte diferite. Astfel, excepţia de necompetenţă poate determ ina declinarea judecării cauzei, dacă este vorba de o a ltă instanţă com petentă sau despre competenţa unui organ cu activitate jurisdicţională; respingerea cererii ca inadm isibilă. dacă este vorba despre com petenţa unui organ fără activitate ju risdicţională; respingerea cererii ca nefiind de com petenţa instanţelor române, dacă se invocă com petenţa unei instanţe d intr-o altă ţară, care nu este membră a Uniunii Europene. în raport de dispoziţiile art. 1070 NCPC (corespondent art. 157 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, abrogată prin Legea nr. 76/2012).

Dacă se invocă com petenţa exclusivă a unei instanţe dintr-un stat membru al Uniunii Europene, faţă de dispoziţiile art. 25 al Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind com petenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, instanţa română se declară, din oficiu, necom petentă şi va respinge cererea ca nefiind de com petenţa instanţelor române,

§3. Excepţii absolute şi excepţii relative

15. Criteriul acestei clasificări îl reprezintă caracterul im perativ sau dispozitiv al normei procedurale încălcate.

Excepţiile absolute privesc încălcarea unor norme imperative şi pot fi Invocate de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în orice fază a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Excepţiile relative privesc încălcarea unor norme dispozitive şi pot fi invocate numai de partea interesată la primul term en ce a urmat încălcării.

16. In prezent, aceste categorii sunt reglementate expres de dispoziţiile art. 246 NCPC: J 1 ) Excepţiile absolute sunt cele p rin care se invocă încălcarea unor norm e de ordine publică. (2) Excepţiile relative sun t cele

II. C lasificarea excepţiilor procesuale_______________________________

Astfel, după invocarea excepţiei, partea împotriva căreia excepţia este invocată poate complini neregularitatea sesizată prin excepţie, în acest mod beneficiind de o amânare a cauzei, producându-se efectul dilatoriu al excepţiei. în cazul complinirii nere- gulantăţii, excepţia se va respinge, fiind produs doar efectul său dilatoriu. Dacă neregularitatea rămâne neacoperită, atunci excepţia se va admite, iar efectul său peremptoriu se va produce pe deplin, instanţa finalizând procesul {V. Dânâifă, op. cit., p. 549).



prin care se invocă încălcarea unor norm e care ocrotesc cu precădere interesele p ă rtilo f\

Se reţine că această subsecţiune a Codului legiferează aspecte teoretice ce erau consacrate în doctrină şi îm părtăşite unanim şi de practica judiciară, cum ar fi c la s ifica re a e x c e p ţiilo r în a b s o lu te ş i re la tive (după interesul ocrotit prin norma încălcată, respectiv ordinea publică sau interesele părţilor). Observăm că, în definirea noţiunii de e xce p ţii re la tive , se are în vedere faptul că prin ele se Invocă încălcarea unor norme care ocrotesc cu p recădere interesele părţilor; deducem, pe cale de interpretare, că ar putea exista excepţii care să pună în discuţie atât un interes de ordine publică, cât şi un interes privat; dacă este prioritar interesul privat, atunci calificarea excepţiei este ca fiind una relativă.




Secţiunea a 3 -a . Regim ul ju rid ic genera l a l excepţiilor procesuale

§1. Reglementarea din Codul de procedură civilă din 1865

17. Articolele din Codul de procedură civilă din 1865 incidente în materie au fost următoarele:

- art, 115 CPC, care prevede că întâm pinarea trebuie să cuprindă excepţiile de procedură pe care pârâtul le opune reclamantului; prin Legea n r 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării procese-

art. 115 CPC a fost modificat. în sensul că întâm pinarea va cuprinde excepţiile de procedură pe care pârâtul le ridică la cererea reclamantului, m odificarea fiind numai de natură gramaticală, fără implicaţii procedurale;

- art. 136 CPC, potrivit căruia excepţiile de procedură care nu au fost propuse în condiţiile art. 115 (prin întâmpinare) şi art. 132 (la prima zi de înfăţişare) nu vor mat putea fi invocate în cursul judecăţii, în afară de cele de ordine publică; prin Legea n r 202/2010, art. 136 CPC a fost modificat cu următorul conţinut: „Excepţiile de procedură care nu au fost propuse în condiţiite art. 115 ş i art. 132 nu vor m a i putea f i invocate în cursu l judecăţii, afară de cele de ordine publică, care p o t f i invocate în cursu l procesului, în cazurile ş i condiţiile leg ir. Modificarea a constat în introducerea sintagmei finale „care p o t f i invocate în cursu l procesului, în cazurile ş i condiţiile le g ii\ ca urmare a faptului că, prin introducerea unui nou articol - art. 159^ CPC a fost modificat regimul jurid ic de invocare a excepţiei de necompetenţă;

- art. 137 alin. (1) CPC, care prevede că instanţa se va pronunţa înainte de a intra în fondul dezbaterilor, asupra excepţiilor de procedură şi a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea fondului pricinii;

- art. 137 alin. (2) CPC, care perm ite unirea excepţiilor cu fondul, dacă pentru dovedirea tem einiciei excepţiei este necesară administrarea de probe com une cu cele privitoare la dovada fondului cererii.

18. Referitor la posibilitatea unirii excepţiilor cu fondul, unii autori^^^ „au interpretat regula din art. 137 alin. (2) CPC în sensul că excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se adm inistreze dovezi sau ele sunt în strânsă legătură cu fondul pricinii'".

M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010.D. Radu. G. Popescu, Aspecte juridice şi practice ale excepţiei de inadmisibilitate

in procesul civil, în R.R.D. nr. 9/1987, p, 154.



Aşa cum se arată într-o a ltă lucrare^^^ ca aderare la opinia exprimată de âlţi juriştii^^, form a negativă realirm ă regula din primul alineat, potrivit căreia excepţia se soluţionează înaintea fondului. Excepţia poate fi unită cu fondul când pentru soluţionarea acesteia urmează să se adm inistreze dovezi care. totodată, sunt în legătură cu soluţionarea fondului; nu este vorba de probe necesare pentru soluţionarea excepţiei sau pentru soluţionarea fondului, ci de probe necesare soluţionării excepţiei şi soluţionării fondului.I

Se mai arată că, chiar şi în ipoteza unor probe comune, unirea excepţiei cu fondul este o posibilitate pentru instanţă, iar nu o obligaţie. Dacă instanţa respinge excepţia, probele în baza cărora a fos t soluţionată excepţia rămân câştigate cauzei, instanţa unnând a adm inistra numai dovezile care nu au fost necesare şi pentru rezolvarea excepţiei.

Exemplul devenit clasic în doctrină^^^ este invocarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active întrô acţiune reală. A stabili că lipseşte calitatea procesuală activă într-o acţiune reală înseam nă a stabili că reclamantul nu este titu larul dreptului real şi că acţiunea nu este întemeiată. Prin urmare, trebuie adm inistrate aceleaşi probe atât pentru soluţionarea excepţiei, cât şi pentru soluţionarea fondului. Dacă din probe rezultă că excepţia este întemeiată, cererea va fi respinsă ca fiind Introdusă de o persoană fără calitate procesuală, iar nu ca nefondată. însă respingerea excepţiei nu duce autom at la adm iterea acţiunii, soluţia depinzând şl de a lte apărări.

19. Căile prin care poate ti invocată excepţia (depinde şi de caracterul absolut sau relativ, evident) sunt: întâmpinarea; intervenţia scrisă sau orală la prima zi de înfăţişare; pe parcursul dezbaterilor; apelul; recursul; contestaţia în anulare de drept com un; contestaţia în anulare specială; revizuirea.

20. Dacă instanţa găseşte excepţia întem eiată, aceasta este admisă prin încheiere, când se continuă judecata (de exemplu, în vederea refacerii procedurii de citare) sau hotărâre p rin care se dezînvesteşte de soluţionarea cauzei, când adm iterea excepţiei impune declinarea com petenţei, respingerea acţiunii sau anularea acesteia.

în ipoteza în care găseşte întemeiate una sau mai multe excepţii, a căror admitere nu pune însă capăt litigiului în întregul său, instanţa se pronunţă prin încheiere interlocutorie asupra respectivelor excepţii şi con-


Th. Mrejeru, Excepţii procesuale privind instanţa şi procedura de judecată, ed. a 2-a, Ed. RAI. Bucureşti, p. 30.

V.M. Ciobânu, G. Boroi, Probleme privind excepţiile procesuale, în Dreptul nr. 9-12/ 1990, p. 154.

1® fbidem.



tinuă judecata pe aspectele rămase nesoluţionate, pronunţând în final o hotărâre^^l

In practica judiciară, s-a încetăţenit metoda de a dispune scoaterea din citat!V a copârâtului faţă de care a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive prin încheiere, urmând a se continua judecarea cauzei fără citarea acestui pârât scos din cauză; prin sentinţa finală, se face şi menţiunea respingerii acţiunii faţă de acesta ca fiind introdusă faţă de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă, pentru a perm ite părţii interesate (un a lt pârât sau reclamantul) să atace soluţia de admitere a excepţiei. Deşi nu are un suport procedural expres, această măsură apreciem că este utilă, deoarece, pe de o parte, evită tehnica disjungerii (care duce la îmbucătăţirea inutilă a dosarului şl la complicaţii ulterioare, mai ales dacă în calea de atac se va aprecia că excepţia trebuia respinsă), iar. pe de altă parte, evită discutarea excepţiei abia după administrarea probelor, deşi nu este o excepţie care în sine să necesite administrarea de probe.

20. Dacă instanţa consideră că excepţia este neîntemeiată, o respinge prin încheiere cu caracter interlocutorlu, dispunând continuarea judecăţii, încheierea putând fi atacată doar odată cu fondul.

în practică s-a reţinut că încheierile prin care instanţa se pronunţă asupra excepţiilor sunt, în orice caz, susceptibile de a fi atacate cu apel numai odată cu hotărârea, câtă vrem e sunt încheieri care nu întrerup cursul judecăţii, conform art. 282 alin. (2) CPC. Nu este posibil din punct de vedere procedural ca, în cazul fiecărei excepţii admise, instanţa să pronunţe o hotărâre - supusă căilor de atac - şi să disjungă restul cauzei, fragm entând în mod nejustificat judecata, prin pronunţarea mai multor hotărâri succesive, fiecare supusă că ilo r de atac prevăzute de lege‘ 1

§2. Reglementarea din noul Cod de procedură civilă

21. Noul Cod de procedură civilă reuneşte. în prezent, în Subsecţiunea a 2-a - Excepţiile procesuale, din Secţiunea a 2-a - Cercetarea procesului, Capitolul II - Judecata, Titlul I - Procedura în faţa primei instanţe. Cartea a ll-a - Procedura contencioasă, într-un singur fascicul, instituţia procesuală a excepţiilor, prin organizarea unor reglementări pe care anterior legislaţia le prevedea în secţiuni separate ori care reprezentau studii doctrinare asim ilate în jurisprudenţă în mod statorniciei

22. Sub aspectul aplicării în tim p a dispoziţiilor noului Cod de procedură civilă, reţinem următoarele:

Potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „(1) D ispoziţiile Codului de procedură civilă $e aplică num ai proceselor ş i executărilor s ilite mce-

III. Regimul jurid ic general dl excepţiilor procesuale 19

C.A. Bucureşti, s. a IV-a clv., dec. nr. 502/2004, în G. Boroi, O. Spineanu^Matei, Codul de procedură civilâ adnotat, ed. a 3-a, Ed. Hamangiu. Bucureşti, 2011. p. 280.

Ibidem.^ V. Dânâflâ. op. cil., p. 546.



pute după intrarea acestuia în vigoare. (2) Procesele începute p rin cereri depuse, în condiţiile iegii, la poştă, unităţi m ilitare sau locuri de deţinere /na- in te de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse leg ii vechi, ch ia r dacă sunt înregistrate la instanţă după această da tâ \

Prin urmare, dispoziţiile din noul Cod se aplică numai cererilor de chemare în judecată formulate după data de 15 februarie 2013 inclusiv, având în vedere depunerea la poştă după 15 februarie 2013.

2.1. Principiul contradictorialltdţîî23. Noul Cod de procedură civilă reglementează într*un capitol sepa-

rat, respectiv Capitolul II din Titlul prelim inar, principiile fundamentale ale procesului civil.

Aceste principii erau reglem entate fie parţial în Codul anterior, fie în Legea de organizare Judecătorească sau în Regulamentul de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti. Noul Cod le sistematizează, re- glementându-Ie într-un capitol special,

Din perspectiva excepţiilor procesuale, este importantă prevederea din art. 14 alin. (5) NCPC. referitoare la principiul conîradictorialităţii, care dispune că Jnstanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţie i părţilor toate cererile, excepţiile ş i îm prejurările de fapt sau de drept invocat^'.

Această prevedere nu face decât să legifereze ceea ce oricum reprezenta un principiu recunoscut de doctrină şi practica jud iciară şi a cărui aplicaţie practică se face în toate dispoziţiile procedurale cuprinse în Cod.

2.2. Instanţa competentă sa soluţioneze excepţiile procesuale24. Articolul 1 2 4 din Capitolul IM, intitulat.,D ispoziţii speciale'', din Titlul

III al Cărţii I, reglementează instanţa com petentă să se pronunţe asupra apărărilor şi incidentelor procedurale: „(1 ) In s ta n ţa co m p e te n tă să ju d e c e cere rea p r in c ip a lă se va pronunţa ş i asupra apărărilor ş i excepţiilor, în afara ce lo r care constituie chestiuni prejudiciale ş i care, po triv it legii, sunt de com petenţa exclusivă a a lte i instanţe. (2) Incidentele procedurale sunt solutionate de instanta în fata căreia se invocă, în afară de cazurileI f ’ ’în care legea prevede în m od expre^'.

Aceasta este consacrarea regulii „judecătorul acţiunii este şi judecătorul excepţiei’' sau am putea spune .Judecătorul acţiunii este şi judecătorul incidentelor procedurale”.

Astfel, competenţa instanţei sesizate de reclamant se întinde, ca regulă, asupra întregii pricini, sub toate aspectele ei, pronunţându-se şi asupra tu turor m ijloacelor de apărare ale pârâtului, asupra excepţiilor invocate şi incidentelor procedurale ivite în cursul judecăţii pentru asigurarea unei judecăţi unitare. Nu este vorba despre extinderea competenţei, ca în situaţiile mentionate în ari. 123 NCPC referitoare la cererile accesorii, adltio- nale şi incidentale, întrucât form ularea apărărilor în legătură cu cererea principală, în sens larg, nu echivalează cu o lărgire a cadrului procesual.




astfel încât exam inarea lor revine în mod firesc instantei învestite cu so-IIuţionarea cererii phncipale^^^

2.3. Reguli de procedură referitoare la soluţionarea excepţiilor procesuale

2.3.1. Invocarea excepţiilor procesuale

25. în ceea ce priveşte actul procedural prin care se pot invoca excepţiile procesuale (în funcţie şi de caracterul absolut sau relativ al acestora), este vorba despre:

- întâm pinare depusă de pârât. Potrivit prevederilor art. 205 alin. (2) lit. b) NCPC, întâm pinarea va cuprinde excepţiile procesuale pe care pârâtul le invocă faţă de cererea reclamantului. Neinvocarea acestora prin în tâm pinare în term enul prevăzut de lege atrage sancţiunea decăderii pâ* râtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel (an. 208 NCPC);

- întâmpinare depusă de reclamant la cererea reconvenţională form ulată de pârât (ari. 209 NCPC);

- cererea de inten/enţie principală sau forţată;- întâm pinarea depusă în cazul formulării unei cereri de intervenţie

voluntară principală [art. 65 alin. (3) NCPC];- întâm pinare depusă de cel chem at în judecată îm potriva cererii de

intervenţie forţată^^^;- întâmpinare depusă de cel chem at în garanţie (art. 74 NCPC);- întâmpinare depusă după admiterea în principiu a cererii de arătare

a titularului dreptului de către terţul indicat, prin raportare la art. 77 alin. (2) cu trim itere la ari. 65 alin. (3) NCPC;

- note sim ilare întâmpinării^^^, prin care cel introdus forţat în cauză, din oficiu, trebuie să indice excepţiile, dovezile şi celelalte m ijloace de apărare de care înţelege să se fo losească (art. 79 NCPC);

- intervenţia scrisă sau orală la primul termen de judecată, de către pârât, dacă întâm pinarea nu este obligatorie, sau pe parcursul dezbaterilor, în etapa cercetării procesului şi înainte de a se pune concluzii în fond, la primul termen după săvârşirea neregularităţii procedurale, de către părţi, dacă excepţia relativă se iveşte după depunerea întâmpinării, respectiv în to t cursul procesului, dacă este vorba de o excepţie absolută; intervenţia orală este consemnată în încheierea de şedinţă;

- întâmpinarea intimatului la cererea de apel/recurs/contestaţie în anulare/revizuire etc.; cu privire la invocarea excepţiilor procesuale în căile de atac s-a exprim at opinia (pe care o susţinem), în sensul că neregularităţile procedurale invocate prin cererea de apel/recurs/contestaţie în anulare/ revizuire reprezintă to t atâtea motive de apel/recurs/contestaţie în anulare/


Constanda, op. cil., p. 330.D.N. Theohari, op. cil., p. 207.

^ Idem, p. 231.



revizuire, iar nu excepţii procesuale, asupra cărora instania trebuie să se pronunţe cu prioritate, conform art. 248 NCPC. Instanţa de control jud iciar va admite sau va respinge cererea de apel/recurs/contestaţie în anulare/ revizuire, iar nu „excepţia procesuală” din cererea respecţivăi’ l

2 6 .0 discuţie mai amplă necesită problematica p e rso a n e lo r care pot invoca excepţiile procesuale şi a m o m e n tu lu i până la care pot fi invocate excepţiile.

26.1. în ceea ce priveşte e x c e p ţiile a b so lu te , potrivit prevederilor ari. 247 alin. (1) NCPC, excepţiile absolute p o t f i invocate de parte sau de instanţă in orice stare a procesului, dacă p rin lege nu se prevede altfel. Ele p o t f i rid icate înaintea instanţe i de recurs num ai dacă, pentru soluţionare, nu este necesară adm inistrarea a lto r dovezi fn afara înscrisurilor noi.

Se obsen/ă că art. 247 NCPC păstrează, în principiu, regimul jurid ic al excepţiilor absolute stabilit de vechea reglementare în art. 136 CPC, care prevedea, în form a modificată prin Legea nr. 202/2010, că excepţiile de procedură care nu au fost propuse în condiţiile ari. 115 şi ari, 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii, afară de cele de ordine publică, care pot fi invocate în cursul procesului, în cazurile şi condiţiile legii.

Au un regim jurid ic derogatoriu:- e xce p ţia de neco m p e te n ţă m ate ria lă ş i e xce p ţia de necom pe-

te n ta te r ito r ia lă e xc lu s ivă ; sunt excepţii de ordine publică care nu pot fi invocate însă decât în condiţiile art. 130 alin. (2) NCPC, adică de instanţă din oficiu sau de părţi la primul termen de judecată la care părţile sunt legal c itate în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de term inarea cercetării judecătoreşti.

în legătură cu acest aspect s-a arătat că, potrivit art. 390 NCPC, îna inte de a se trece la dezbaterea fondului, după epuizarea cercetării judecă- toreşti, anumite chestiuni procesuale pot fi puse în discuţie din oficiu sau la cererea părţilor, dacă nu au fost soluţionate în cursul cercetării procesului, precum şi cele care, potrivit legii, pot fi invocate în orice stare a procesului. Dacă acestea vizează chiar lămurirea naturii litigiului, ceea ce poate să implice o necompetenţă de ordine publică din categoria celor arătate, ar fi excesiv totuşi ca respectiva necompetenţă să nu poată fi invocată din cauza stadiului procesului, de vrem e ce acesta este momentul procesual în care invocarea sa apare ca posibilă'^l

în sens contrar s-a reţinut că îm prejurarea că art. 390 NCPC îngăduie ca excepţii procesuale să fie puse în discuţia părţilor şi după term inarea cercetării procesului nu înseam nă că textul se abate de la art. 130 alin. (2) NCPC referitor la invocarea necompetenţei m ateriale şi teritoriale de ordine publică, pentru că art. 390 NCPC are în vedere e xce p ţiile


M. Tăbârcă, Drept procesual cIvIL Voi. II - Procedura contencioasâ în faţa primei instanţe. Procedura necontencioasă judiciară. Proceduri speciale, Ed. UniversulJuridic, Bucureşti. 2013, p. 249. A se vedea şi supra, paragraful 2.

•2) K Dănâilâ, op. cit., p. 550-551.



p ro ce su a le ca re nu au fo s t s o lu ţio n a te In cursul cercetării procesului. Aşadar, excepţiile procesuale nu p o t să fie invoca te , ci pot doar să lie soluţionate după acest moment procesual. In egală măsură, nici instanţa de control jud ic ia r nu ar mai putea invoca, din oliciu, nesocotirea de către instanţele inferioare a norm elor imperative de com petenţă m aterială sau teritorială^^*.

Cu privire la această dezbatere în contradictoriu, opinăm că, în principiu, noul Cod nu este la fel de relaxat ca şi vechiul Cod în ceea ce priveşte m omentul procesual până la care se poate invoca excepţia de necom- petenţă de ordine publică; câtă vrem e textul stabileşte un termen-lim ită, acela al primului termen de judecată la care părţile sunt legal c itate în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de term inarea cercetării judecătoreşti, apreciem că nicio interpretare care perm ite invocarea acestei excepţii după acest moment nu poate fi acceptată; în exemplul dat de prim a autoare, considerăm că de fapt problema care se pune în asemenea situaţie reprezintă o problemă de stabilire a cadrului procesual concret (obiect şi cauză), aspect care nu poate reieşi din dezbateri sau din cercetarea judecătorească, ci trebuie lămurit şi stabilit în mod clar de la început; orice alte nelămuriri apărute pe acest aspect, după term inarea cercetării judecătoreşti, nu pot fi rezolvate prin schim barea a ceea ce s-a considerat iniţial a fi obiectul cererii introductive, ci reprezintă un aspect imputabil reclamantului care nu a stabilit în mod corect cadrul procesual; simplul fapt că s-a produs o confuzie cu privire la natura litigiului nu este de natură să ducă la naşterea posibilităţii de depăşire a termenului procesual de invocare a excepţiei de necom petenţă de ordine publică. Suntem de acord însă că astfel de situaţii precum cea enunţată de reputata autoare pot apărea, dar că redresarea situaţiei trebuie făcută prin alte m ijloace procesuale decât adm iterea excepţiei de necompetenţă de ordine publică cu depăşirea termenului procesual (eventual, partea interesată şi vătămată poate formula o nouă acţiune cu indicarea corectă a naturii litigiului).

Aşa cum s-a observat în doctrină^^', textul om ite să prevadă dacă excepţiile absolute pot fi invocate şi de către p ro cu ro r, om isiune care s-a menţinut şi în ceea ce priveşte excepţia de necom petenţă absolută.

Aşa cum a apreciat autorul citat^^ , se pune întrebarea dacă omisiunea legiuitorului este întâmplătoare, iar răspunsul la întrebare nu este atât de simplu pe cât a r sugera art. 245 NCPC, care defineşte excepţiile procesuale şi menţionează că pot fi invocate de partea in te resa tă , p ro c u ro r sau ins tan tă .


M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I - Teoria generală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 685.

/, Leş, Noul Cod de procedură c iv ilă .... voi. I, p. 383; L Deleânu, Consideraţii cu privire la excepţiile procesuale în contextul prevederilor Proiectului noului Cod de procedură civilă, în R.R.D.P. nr. 4/2009, p. 37.

^ I. Leş. Noul Cod de procedură civilă voi. I, p. 379.



Ambii autori citaţi susţin teza că procurorul poate invoca excepţiile absolute, deoarece, în caz contrar, a r fi golit de consistenţă rolul M inisterului Public, conform art. 92 alin. (2) şi {4) NCPC; la fel ca instanţa, procurorul trebuie să poată invoca necom petenţa instanţei, dacă aceasta este de ordine publică;

- excepţia perimării; deşi această instituţie este reglementată prin norme de ordine publică, potrivit art. 420 alin. (3) NCPC, perimarea cererii de chem are In judecată nu poate fi ridicată pentru prim a dată în apel; în aceste condiţii, cu atât mai mult, perim area nu ar putea fi invocată pentru prima oară în recurs^^^.

în toate situaţiile, orice excepţie procesuală invocată din oficiu de către instanţă trebuie pusă în discuţia contradictorie a părţilor, în prealabil soluţionării sale^^l3

26.2. Excepţiile relative pot fi invocate de partea care jus tifică un interes, ce l m a i târziu ia prim ul termen de judecată după săvârşirea ne* regularităţii procedurale, în etapa cercetării procesulu i ş i înainte de a se pune concluzii în fond[ar\. 247 alin. (2) NCPC).

Textul instituie două condiţii cumulative, ce trebuie respectate:- primul term en de judecată după săvârşirea neregularităţii pro*

cedurale;- înainte de a se pune concluzii în fond, moment^^’ ce sem nifică în-

chiderea pentru părţi în mod absolut a posibilităţii de invocare a excepţiei.Rezultă că excepţiile relative vor putea fi invocate prin întâmpinare de

către pârât, în cazul in care încălcarea norm elor legale relative preexistă momentului depunerii sale sau. dacă încălcarea normei legale relative a intervenit în cursul procesului, de oricare parte interesată, la primul termen de judecată după săvârşirea neregularităţii procedurale şi înainte de a se pune concluzii în fond, sub sancţiunea decăderii. S-a apreciativi că sancţiunea decăderii operează imperativ, şi anume invocarea tardivă a excepţiei poate fi opusă şi de instanţă din oficiu, nu doar de cel în avantajul căruia intervine decăderea, aducându-se ca argument decizii ale Curţii Constituţionale, în care s-a reţinut că „excepţia relativă este doar o modalitate de organizare a apărării şi că regimul său procesual nu suprimă acest drept al părţii, cu atât mai mult cu cât legea procesuală consacra şi instituţia repunerii în term en ca modalitate de evitare a unui absolutism al legii procesuale care ar putea să vatăm e drepturile litiganţilor”(^l


11 V.Dănăilă. op. c it . p. 551.D,N. Theohari. M. Eftimie, în G. Boroi (coord.). Noul Cod de procedură civilă.

Comentariu pe articole, voi. I, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 62.1 ' V. Dănăilă, op. cit., p. 552.

fbidem.f®' C.C., Dec. nr. 128/2002. în acelaşi sens: Dec. nr. 353/2002, Dec. nr. 314/2002;

Dec. nr, 17/2003, apud V. Dănăilă, op, cil., p. 552.



In literatura de specialitate s-a arătat că. deş i e xce p ţia re la tivă nu va pu tea f l pusă în d is c u ţie de in s ta n ţă , to tu ş i, în baza ro lu lu i său a c tiv , aceasta poa te să a tragă a te n ţia p ă rţ ii în d re p t să o invoce , dacă nu este asistată de avocat ori de mandatari licenţiaţi în drept, asupra dreptului său de a invoca excepţia; dacă instanţa nu a procedat în acest fel, iar partea interesată nu a invocat excepţia relativă, nu se va putea obţine desfiinţarea hotărârii pe motiv că s-a încălcat principiul rolului activ al ju- decătorului'^l

In legătură cu această opinie s-au adus drept contraargumente următoarele:

- rolul activ al judecătorului, argumentat în baza fostului art. 129 alin. (2) CPC, nu trebuie, în niciun caz, să rupă garanţia de echidistanţă pe care instanţa trebuie să o menţină faţă de părţi, în acord cu obligaţia sa de imparţialitate, ca garant al aplicării tu turor princip iilor procesuale pe care codul le prescrie. De altfel, o obligaţie a judecătorului de a atrage atenţia părţilor asupra drepturilor pe care le au în calitatea lor procesuală, cum ar putea fi dreptul invocării unei excepţii relative, nu mai subzistă în noua reglementare;

- argumentul că partea neasistată a r putea beneficia de astfel de atenţionări din partea instanţei nu mai este justificat de nicio dispoziţie procesuală [art. 118 alin. (3) CPC impunea pentru instanţă anumite obligaţii fa ţă de pârâtul neasistat. în dezavantajul reclamantului, care nu putea opune anum ite decăderi celeila lte părţi], cu atât mai m ult cu cât s-a r crea părţii un avantaj prin comparaţie cu cealaltă parte, care nu ar mai avea beneficiul decăderii^^l

In acelaşi sens contrar, s-a mai reţinut*^^ că principiul rolului activ al judecătorului trebuie rezumat la obligaţia instanţei de a pune în vedere părţii că poate invoca excepţii relative, fără însă a indica care excepţii anume. Numai în acest mod nu s-ar aduce atingere prin rolul activ celorlalte principii de bază ale procesului civil: cel al egalităţii de şanse şi cel al disponibilităţii. In noua reglementare, potrivit art. 22 alin. (2) teza a ll-a NCPC, instanţa poate să pună în dezbaterea părţilor orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare. Prin îm prejurare de drept se poate înţelege şi evidenţierea posibilităţii de invocare a excepţiilor relative. Această interpretare vine însă în contradicţie cu art. 8 NCPC. care garantează egalitatea de şanse a părţilor. Pentru egalitate de şanse, a r trebui ca instanţa să indice şi celeila lte părţi cum ar trebui să se apere îm potriva excepţiei, ceea ce ar


V.M. Ciobanu, G. Boroi, T.C. Briciu, Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grilă, ed. â 5-a, Ed. C.H. Beck. Bucureşti, 2011, p. 242; M, Tăbârcă, Drept procesual civil. voi. I, ed. a 2*a, Ed. Universul Juridic. Bucureşti. 2008. p. 511.

•21 V. Dănăilă, op. cit., p. 551-552.Al. Suciu, Excepţiile de procedură în noul Cod de procedură civilă, Ed. Universul

Juridic, Bucureşti, 2012. p. 37-38.



duce lâ destabilizarea întregului sistem de judecată. De asemenea, soluţia instanţei asupra excepţiei va fi de admitere, din moment ce instanţa este cea care a semnalat-o. Nu în ultimul rând, interesul urmărit de o excepţie relativă este particular, al pârtii, m otiv pentru care instanţa nu are dreptul de a-i „susţine interesele” .

Cu privire la această dezbatere în contradictoriu, reţinem următoarele aspecte cu care suntem de acord:

- de p lano şl strict formal, ari. 22 alin. (2) teza a ll-a NCPC nu interzice instanţei să aducă la cunoştinţă părţii interesate că poate invoca o excepţie relativă;

- pe de altă parte, dacă instanţa a semnalat o asemenea excepţie, acest lucru nu înseam nă că de p lano excepţia va fi admisă; instanţa sesizează ceea ce consideră a fi un dubiu, urmând ca, în funcţie de susţinerile părţilor, să procedeze la adm iterea sau la respingerea excepţiei;

- instanţa trebuie să albă în vedere, într-adevăr, respectarea egalităţii de şanse şi păstrarea echilibrului în tre interesele private ale părţilor aflate în opoziţie. Or, inform area uneia dintre părţi că poate invoca o excepţie relativă la care aceasta nu se gândise şi care, probabil, nu ar fi fost invo* cată altfel reprezintă o încălcare a ce lo r două principii enunţate anterior, încălcare ce nu poate fi justificată nicicum prin lipsa de pregătire juridică a părţii; astfel, se ajunge ca lipsa de pregătire jurid ică să fie suplinită, pentru o parte nediligentă, de pregătirea jurid ică a instanţei, în tim p ce partea diligentă, care are un apărător, nu beneficiază de acelaşi tratament.

Prin urmare, considerăm că nu putem identifica, la acest moment, n icio situaţie în care instanţa a r fi îndreptăţită să aducă la cunoştinţa unei părţi faptul că poate invoca o excepţie relativă, fără a se putea susţine încălcarea principiului egalităţii de arme dintre părţi.

26.3. Alin. (3) al art. 247 NCPC aduce un p lu s de lim ita re p o s ib ilită ţii de in vo ca re a e x c e p ţiilo r: „C u toate acestea, părţile sun t obligate să in voce toate m ijloacele de apărare ş i toate excepţiile procesuale de îndată ce le sunt cunoscute, fn caz contrar, e le vor răspunde pentru pagubele pric inu ite părţii adverse, dispoziţiile art. 184-186 fiind ap licab il^ '.

Lim itarea devine utilă mai ales în cazul excepţiilor absolute; aşa cum se arată în doctrină^^^, „form ularea este de o exigenţă deosebită; aceasta înseam nă că neregularitatea procedurală trebuie invocată chiar în şedinţa în care s-a ivit, dacă partea interesată In a o ridica a fost prezentă^. Cu toate acestea, nerespectarea acestui term en nu atrage sancţiunea decă- derii, care nu este prevăzută expres de lege, ci sancţiunea aplicabilă este acordarea de d e sp ă g u b iri; nu se poate reţine astfel modificarea lim itelor invocării excepţiilor absolute şi relative prin alin. (3) al art, 247 NCPC.

26.4. în ceea ce priveşte in vo ca re a e x c e p ţiilo r p ro ce su a le în ca ile de atac, aceasta se realizează în două moduri:


i. Leş, Noul Cod de procedură civilă ..., voi. I, p. 384.



- de reclamant/pârât, care prom ovează o cale de atac. prin cererea de sesizare a inslanle i competente cu soluţionarea căii de atac sau prin întâm pinarea intimatului;

- in cursul judecăţii că ilo r de atac, pentru excepţiile absolute sau ex- cepţiile relative privind neregularităţi care au intervenit după sesizarea instantei cu calea de atac.* >

In ape l. excepţiile absolute pot fi invocate în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar excepţiile relative Intervenite după pronunţarea sentinţei primei instanţe, în aceleaşi condiţii ca în faţa primei instanţe. Cu privire la neregularităţile existente în cursul procesului în primă instanţă şi care nu au fost invocate de partea interesată în condiţiile ari. 247 alin. (2) NCPC a intervenit decăderea. De asemenea, excepţiile invocate şi respinse de instanţa de fond pot fi invocate doar ca m otiv de apel sau de recurs.

Noua reglementare aduce o lim ita re în invoca rea e x c e p ţiilo r a b so lu te în recu rs , în sensul că acestea pot fi ridicate înaintea instanţei de recurs numai dacă. pentru soluţionare, nu es te necesară a d m in is tra re a a lto r dovez i în a fa ra în s c r is u r ilo r no i, spre deosebire de condiţia pre* văzută de art. 162 CPC - să nu f ie nevo ie de ve rifica re a îm p re ju ră r ilo r de fa p t d in a fa ra d o sa ru lu i.

Cu privire la vechea reglementare, în literatura de specialitate s-a reţinu t că, întrucât art. 305 CPC îngăduie ca în etapa recursului să se adm inistreze numai proba cu înscrisuri, a face „o verificare a îm prejurărilor de fapt în afara dosarului"' înseam nă a adm inistra în etapa recursului alte probe decât înscrisurile^'l într*o altă opinie, ori de câte ori depunerea de înscrisuri noi în recurs im plică o verificare a îm prejurărilor de fap t în afara acte lor şl lucrărilor deja existente, excepţia de ordine publică nu poate fi ridicată înaintea instanţei de recurs^^L

S-a apreciat, totodată, că, în cazul în care excepţia nu va putea fi dovedită prin înscrisurile noi, deşi reglementarea art. 247 alin. (1) NCPC sugerează inadmisibilitatea sa în recurs, soluţia corectă este resp ingerea sa ca neîntemeiată^^!. Astfel, nu se poate susţine că excepţia, ca apărare procedurală, poate fi vreodată inadmisibilă; în funcţie de condiţiile procedurale, poate deveni însă nefondată, şl pentru circumstanţe care au legătură cu term enele şi condiţiile de invocare.

2 .3 .2 . P ro ce d u ra d e s o lu ţ io n a re o e x c e p ţiilo r p ro cesu a le

27. Ca Incident procedural, excepţia se va soluţiona cu prioritate faţă de actele de cercetare a cauzei în fond. Mai mult, excepţia, prin neregularităţile pe care le aduce în d iscuţie şi a căror soluţionare o impune, are


M, Tăbârcă. Gh, Buta, Codul de procedură civilă comentai şi adnotat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008.

G.C. Frenfiu, D .-L Băldean, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 500.

^ Ibidem.



uneori rolul de a sim plifica cercetarea judecătorească sau de a ajuta la o bună adm inistrare a acte lor judecăţii^î.

în acest sens, conform prevederilor art. 237 alin. (2) pct. 1 NCPC, soluţionarea excepţiilor se face în etapa de cercetare a procesului, etapă în care se îndeplinesc, în condiţiile legii, acte de procedură la cererea părţilor ori din oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului, dacă este cazul. Faţă de prevederile art. 240 NCPC, cercetarea procesului are loc în faţa Judecătorului, In camera de consiliu, cu citarea părţilor. Iar în căile de atac, cercetarea procesului, dacă este necesară, se face în şedinţă publică. Potrivit ari. XII din Legea nr. 2/2013, până la data de 31 decembrie 2015, cercetarea procesului se desfăşoară în şedinţă publică, dacă legea nu prevede altfel.

28. Subsecţiunea a 2*a din Secţiunea referitoare la etapa cercetării procesului se ocupă în mod special de procedura soluţionării excepţiilor procesuale.

Regula generală stabilită de noul Cod de procedură civilă este ca instanţa să se pronunţe m a i in tâ i asupra excepţiilor de procedură, precum ş i asupra ce lo r de fond care fac inutilă, în to t sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea in fond a cauzei [ar\. 248 alin. {1) NCPC].

Doctrina a reţinut în acest sens că precizarea din art. 248 alin. (1) NCPC are In vedere, generic, regula ca excepţia procesuală să fie re* zoivată înainte de analiza fondului, indiferent de soluţia ce urmează să fie dată acesteia (de admitere sau respingere)^^^.

Pentru a face o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 248 NCPC, în primul rând, instanţa trebuie să califice în mod corect excepţiile invocate şi sa stabilească ordinea de soluţionare a acestora atunci când ele sunt invocate simultan.

Dacă nu este vorba despre o excepţie procesuală (de exemplu, se Invocă neregularităţi ale judecăţii în prim ă instanţă în motivele de apel, care vor fi tratate ca motive de apel), instanţa nu va proceda la punerea ei în discuţie sau soluţionarea el în condiţiile dispoziţiilor legale.

Dar apreciem că, pentru o judecată transparentă şl pentru a fi lămurite părţile, se impune punerea în discuţie în contradictoriu cu părţile a ca lificării aşa-zisei excepţii ca apărare de fond sau, eventual, invers, dacă este cazul; instanţa se va pronunţa prin încheiere asupra acestui aspect, ca asupra unei chestiuni prealabile.

Dacă invocarea excepţiilor de către parte se face sub o denum ire greşită, instanţa trebuie să stabilească denum irea corectă a excepţiei.

Considerăm că inclusiv acest aspect trebuie pus în discuţie sub form a calificării excepţiei invocate de pârât (în contencios adm inistrativ, se pune deseori problema delim itării exacte între excepţia lipsei procedurii preala-


V. Dănăitâ. op. cit., p. 553.Pentru detalii, a se vedea W, Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. II ...» 2013,

p. 265-



bile, excepţia prematurităţii şi excepţia Inadmlslbilitâlil; dacă partea invocă una dintre ele, dar de fapt are în vedere o altă excepţie decât cea expres invocată, Instanţa trebuie să pună In discuţie, anterior discutării efective â excepţiei propriu-zise, calificarea prin denum irea corectă a excepţiei.

Totodată, atunci când instanţa invocă excepţia din oficiu, ea are obligaţia identificării explicite a excepţiei, dar şi a prem iselor de fap t şi de drept avute In vedere la invocarea sa, pentru a face raţionamentul previzibil pentru părţi, dar mai ales pentru a asigura acestora posibilitatea de a se apăra în legătură cu excepţia în cunoştinţă de cauză şi in mod efectiv. Este suficient ca instanţa să arate tem eiul de drept şi/sau de fapt care a născut necesitatea dezbaterii pe cale de excepţie, iar nu chiar şi m otivarea pentru care urmează să adm ită sau să respingă ulterior excepţia. Abia după punerea în discuţie a acestor aspecte prelim inare, care servesc identificării excepţiilor procesuale invocate, instanţa va proceda la punerea lor în dezbatere^'l

29. Referitor la procedura de soluţionare, trebuie reţinute prevederile art. 14 alin. (5) NCPC, potrivit cărora instanţa este obligată, în orice proces, să pună în discuţia părţilor, în contradictoriu, toate cererile, excepţiile şi îm prejurările de fapt sau de drept invocate, dispoziţii reluate şi de art. 224 NCPC. care prevede că instanţa este obligată, în orice proces, să pună în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile, îm prejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invo* cate din oficiu; pentru aceasta instanţa va da cuvântul autorului excepţiei, adversarului său procesual şi procurorului, în cazul participării sale în proces, iar în cazul excepţiei invocate din oficiu, punerea în discuţie se va face în ordinea firească^^l

30. Potrivit dispoziţiilor art. 223 alin. (2) şi (3) NCPC, dacă la orice term en fixa t pentru judecată se înfăţişează numai una dintre părţi, instanţa, după ce va cerceta toate lucrările din dosar şi va asculta susţinerile părţii prezente, se va pronunţa pe temeiul dovezilor adm inistrate, exami* nănd şi excepţiile şi apărările părţii care lipseşte. Această dispoziţie se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care lipsesc ambele părţi, deşi au fost legal citate, dacă cel puţin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă.

Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tu turor solicitărilor formulate în scris de către părţi, în caz contrar hotărârea pronunţată fiind susceptibilă de a fi desfiinţată în că ile de atac, în condiţiile legii. Acest lucru este normal, deoarece form a scrisă a cererilor este regula, conform art. 148 NCPC; lipsa părţii care a form ulat o cerere scrisă sau a invocat în scris excepţii nu duce la considerarea ca Inexistente a acestor excepţii.

31. Potrivit art. 248 alin. (3) NCPC, dacă instanţa nu se poate pronunţa de îndată asupra excepţiei invocate, va am âna judecata şi va


V. D ă n m . op. Olt., p. 654. ® ibidem.



stabili un term en scurt în vederea soluţionării excepţiei. Rezultă că invocarea şi punerea în dezbatere a excepţiilor In acord cu regulile de mai sus presupun şi soluţionarea lor prioritară în faza cercetării procesului, care va putea avea loc fie la acelaşi term en, fie la un term en ulterior; soluţionarea la un termen ulterior este impusă uneori chiar de regimul procesual al anum itor excepţii, caz în care părţilor li se pot încuviinţa probe în apărările formulate în legătură cu o anumită excepţie (de exemplu, reclam antului i se pot încuviinţa, la cerere, probe pentru a dovedi actele sau faptele pârâtului care au fost de natură să întrerupă cursul unei prescripţii. Iar pârâtului i se pot încuviinţa probe în apărare, astfel încât procedura de soluţionare a excepţiei impune o amânare legată de adm inistrarea de probe pe aceste aspecte)^^l

S intagm a ,,nu se poate pronunţa de îndată asupra excepţiei'* \rebuie înţeleasă în sensul că. pentru soluţionarea excepţiei, este necesar să se am âne judecata pentru adm inistrarea de dovezi în acest scop. iar nu în sensul că pentru deliberarea asupra acesteia este nevoie de timp^^l

Aplicarea art. 248 alin. (3) NCPC presupune faptul că, în respectarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia, întrucât numai în aceste condiţii s-ar putea „pronunţa” asupra ei. Faptul că textul se referă la excepţia „invocată" nu înseam nă că nu s-a r putea proceda în sensul arătat decât dacă părţile sunt prezente. în lipsa părţilor legal c itate şi care au cerut judecata în lipsă, „invocarea” excepţiei apare consemnată în încheierea de şedinţă^^l

în Ipoteza în care pentru termenul scurt dat în vederea soluţionării excepţiei este necesară citarea părţilor, aprecierea valabilităţii procedurii de citare se va face în condiţiile art. 159 teza a ll-a NCPC, potrivit căruia ju* decătorul poate să dispună scurtarea termenului de înmănare a citaţiei. S-a apreciat că, în acest caz, la rubrica „obiectul cererii” din cuprinsul citaţiei va trebui menţionată excepţia ce urmează să fie analizată, precum şi fondul litigiului respectiv, pentru a se evita astfel o nouă amânare generată de faptul că, după respingerea excepţiei, nu ar putea fi săvârşite alte acte de procedură pe motiv că părţile au fost citate numai pentru analiza excepţiei^"**.

32. Noul Cod de procedură civilă mai prevede [în art. 371 alin. (2) pct. 1]. în cazul procedurii de adm inistrare a probelor prin avocaţi, că term enul administrării probelor poate fi prelungit, dacă în cursul adm inistrării probelor se invocă o excepţie sau un incident procedural asupra căruia, potrivit legii, instanţa trebuie să se pronunţe, cu tim pul necesar soluţionării excepţiei sau incidentului. în acest sens, potrivit art. 373 NCPC, dacă în cursul adm inistrării probelor de către avocaţi, una dintre


V. Dănăilă, op. cit., p. 555.P' Pentaj detalii, a se vedea M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. II .... 2013,

p. 265.1) Idem, p. 265-266-

Idem, p. 266.



părţi form ulează o cerere, invocă o excepţie» inadmisibilitatea vreunei probe sau orice a lt incident privind adm inistrarea probelor, ea va sesiza instanţa care, cu citarea celeilalte pârii, prin încheiere dată în camera de consiliu, se va pronunţa de îndată, iar când este necesar, în cel mult 15 zile de la data la care a fost sesizată.

33. Şi, în sfârşit, art. 390 NCPC, intitulat „Chestiunile prealabile dez* baterilor în fond’', prevede că, înainte de a se trece la dezbaterea fondului cauzei, instanţa, din oficiu sau la solicitarea părţilor, pune în discuţia acestora cererile, excepţiile procesuale şi apărările care nu au fost soluţionate în cursul cercetării procesului, precum ş i cele care, potrivit legii, pot fi invocate în orice stare a procesului.

Astfel. în prealabil dezbaterii fondului dreptului, pot fi puse în discuţia părţilor, la solicitarea acestora ori din oficiu, excepţiile procesuale care au fost invocate în term enele legale, dar care, din diferite motive, nu au fost soluţionate în cursul cercetării procesului. O asemenea situaţie este posibilă dacă instanţa a om is să supună dezbaterilor contradictorii aceste excepţii ori să se pronunţe asupra lor. nu şi atunci când instanţa, în acea etapă, în aplicarea art. 248 alin. (4) NCPC, a unit cu fondul o excepţie procesuală, asupra căreia se va pronunţa după închiderea dezbaterilor în fond. De asemenea, pot fi d iscutate în contradictoriu excepţiile procesuale care, potrivit legii, pot fi invocate în orice stare a procesului, avându-se în vedere, totodată, obligaţia părţilor de a invoca toate m ijloacele de apărare şi excepţiile procesuale de îndată ce le sunt cunoscute, sub sancţiunea de despăgubiri pentru pagubele pricinuite părţii adverse, în conform itate cu ari. 247 alin. (3) NCPO^l

34. Pentru ca excepţiile procesuale să fie rezolvate în prealabil fondului. este necesar ca acestea să facă inutilă, în to t sau în parte, adm inistrarea de probe ori, după caz. cercetarea în fond a cauzei.

In situaţia in care excepţia procesuală nu a fost soluţionată în cursul cercetării procesului ori a fost invocată înainte de a se trece la dezbaterea fondului, în condiţiile d ispoziţiilor ari, 390 NCPC, chiar dacă din dezbateri rezultă că ar fi necesar ca, pentru analiza fondului, să fie completate sau refăcute unele probe, în condiţiile art. 391 NCPC, judecătorul nu va mai face aplicarea acestui din urmă text. ci va rezolva, cu prioritate, excepţia.

Mai mult, analiza excepţiei procesuale se poate face chiar dacă nu sunt adm inistrate toate dovezile ce au fost încuviinţate pentru soluţionarea fondului. Iar pentru soluţionarea excepţiei, nici nu trebuie să se revină asupra probelor propuse pentru rezolvarea fondului, în temeiul dispoziţiilor ari. 259 NCPCi^l

S intagma „fac inutilă, în to t sau în parte, adm inistrarea de probe” trebuie înţeleasă în sensul că probele a căror adm inistrare devine inutilă prin rezolvarea excepţiei procesuale, fuseseră încuviinţate pentru soluţionarea


Constanda, op. cil., p. 731-732.® M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 264.



fondului, Iar nu pentru chiar dovedirea excepţiei. Dacă probele au fost încuviinţate pentru dovedirea excepţiei, cel mult, instanţa poate să revină asupra acelora a căror adm inistrare nu mai este necesară^'l

35. Unirea excepţiilor procesuale cu adm inistrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei. Art. 248 alin. (4) NCPC reia regula din art. 137 alin. ( 1) CPDî, cu corectivul că se au în vedere două mom ente procesuale, care pot deveni inutile ca urmare a adm iterii excepţiei: administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei. Pe de altă parte^î, legiuitorul a pus pe acelaşi plan excepţiile de procedură cu excepţiile de tond, nesta- bllind o ierarhie între aceste două categorii de excepţii.

Potrivit art. 248 alin. (4) NCPC, ^êxcepţiile vor putea f i unite cu administrarea probelor, respectiv cu for)du! cauzei num ai dacă pentru Judecarea lo r este necesar să se adm inistreze aceleaşi dovezi ca ş i pentru finalizarea etape i cercetării p rocesu lu i sau, după caz, pentru soluţionarea fondului'.

Suntem de acord cu autorul citat anterior. în sensul că noua reglementare se releră în mod expres la posibilitatea unirii excepţiei cu procedura de adm inistrare a probelor, textul actual fiind mal bine elaborat, existând excepţii a căror soluţionare depinde de adm inistrarea dovezilor, iar nu de soluţionarea fondului.

Unirea excepţiei cu adm inistrarea probelor, respectiv cu fondul, în condiţiile ari. 248 alin. (4) NCPC, este justificată numai în cazul în care aceste probe sunt aceleaşi cu probele care servesc verificării temei* niciei dreptului afirm at în justiţie orî celor cerute de reclam ant pentru infirmarea acestui drept^ '.

S-a apreciat că, în etapa de cercetare a procesului, excepţia poate să fie unită cu adm inistrarea probelor atunci când, atât pentru term inarea etapei cercetării - care se apreciază prin raportare la oricare dintre actele menţionate în art. 237 alin. (2) NCPC cât şi pentru soluţionarea excepţiei este necesar să se administreze aceleaşi dovezi, iar în etapa dezbaterilor asupra fondului, excepţia poate să fie unită cu fondul cauzei atunci când probele ce se adm inistrează, în condiţiile art. 391 NCPC, sunt necesare atât pentru soluţionarea excepţiei, cât şi pentru soluţionarea fondului^^l

S-a susţinut de asem enea că a aprecia ca principiu că natura anum ito r excepţii (de regulă cele de fond) ori că situaţia adm inistrării de probe pentru justa soluţionare a unei excepţii constituie îm prejurări care impun unirea excepţiei cu adm inistrarea probelor, respectiv cu fondul, reprezintă


ni ibidem.Potrivit ari, 137 alin. (1) CPC: „Instânţa $e va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor

de procedură, precum ş i asupra celor de fond care fac de prisos, în toiul sau în parte, cercetarea în fond a pricinir.

i Leş, Noul Cod de procedură o i v l l ă v o i . I, p. 385.1) V'. Dănăilâ, op. Cit., p. 555.

M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I I .... 2013, p. 268.



o practică greşită realizată în detrimentul unei bune gestionări a procesului^'l

Adm inistrarea probelor se desfăşoară ?n etapa cercetării procesului, conform art. 237 alin. (2) pct. 7 şi art. 240 NCPC, în camera de consiliu, cu citarea părţilor (a se vedea şi art. XII din Legea nr. 2/2013). Tot în această etapă trebuie soluţionate, potrivit ari. 237 alin. (2) pct. 1 NCPC, şi excepţiile procesuale. Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor şi doar dacă pentru soluţionarea lor este nevoie de probe com une cu fondul, va am âna pronunţarea după adm inistrarea dovezilor. Pronunţarea va avea loc însă tot în camera de consiliu, înainte de a declara închisă faza cercetării procesului.

Există posibilitatea, potrivit ari. 390 NCPC, ca nu toate excepţiile să fie soluţionate în faza cercetării judecătoreşti, instanţa având posibilitatea să dispună unirea excepţiilor cu fondul, şi nu cu adm inistrarea probelor. S-a apreciat în doctrină că „nu vedem utilitatea unirii unei excepţii cu fondul, odată ce instanţa nu mai poate administra alte probe după închiderea fazei cercetării procesului. Nu găsim nicio justificare pentru care instanţa nu s-ar pronunţa asupra excepţiei înainte de term inarea cercetării judecătoreşti şi a r uni excepţia cu faza dezbaterilor în fond. Totuşi, noul Cod prevede această variantă, probabil pentru situaţia în care instanţa apreciază că pledoariile finale vor ajuta în soluţionarea excepţiei^'^^l

Potrivit unei a lte opinii, cu ocazia deliberării, atunci când examinează probele adm inistrate atât pentru dovedirea excepţiei, câ t şi pentru dovedirea fondului, judecătorul va vedea mai întâi dacă excepţia este sau nu întemeiată şi, în funcţie de soluţia la care se va opri în privinţa acesteia, va exam ina (sau nul) şi fondul dreptului^^^.

36. Nu se aduc modificări în ceea ce priveşte actul procedural de soluţionare a excepţiei: încheiere, dacă se respinge excepţia sau se admite, dar instanţa rămâne în continuare învestită; sentinţă sau decizie, dacă se admite excepţia şi instanţa se dezînvesteşte.

Soluţionarea excepţiilor se face printr-o încheiere interlocutorie» asupra căreia instanţa nu va mai reveni în cursul procesului, ea putând fi atacată numai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel; încheierea interlocutorie este definită prin ari. 235 NCPC ca fiind aceea prin care, fă ră a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale. incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.

în doctrină^^J a fos t criticată definiţia de mai sus, cu motivarea că sunt excepţii care. în caz de adm itere, duc la soluţionarea definitivă a procesului în faţa acelei instanţe (prescripţia sau autoritatea de lucru judecat), hotărându-se în to t asupra procesului.


V. Dărtăiiă, Op. cit,, p. 555-556.A l Suciu, Op. Oit-, p. 44.

^ M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 263. I. Leş. Noul Cod de procedură civilă voi. I, p. 371.



Considerăm că, în lum ina acestei observa ţii textul criticat („fără a se hotărî în totul asupra procesului”) se poate înţelege în sensul că nu este o c o n d iţie o b lig a to r ie ca e xce p ţia p rocesua lă , in c id e n tu l p rocedu ra l sau ch e s tiu n e a lit ig io a s ă să ducă la so lu ţio n a re a în tre g u lu i p roces,ci poate soluţiona doar o parte din acesta, fără ca încheierea să îşi piardă caracterul interlocutoriu; dar, am adăuga noi, că, atunci când se so lu - ţionează o e xce p ţie p r in ca re se h o tă ră ş te în to t a su p ra p ro ce su lu i(nu ne putem Imagina însă un incident procedural sau o altă chestiune litigioasă care să poată duce vreodată la soluţionarea în to t a procesului), se pronunţă o se n tin ţă /dec iz ie , iar nu o încheiere; încheierea presupune, prin esenţă, continuarea procesului, chiar şi după soluţionarea unei ex* cepţii procesuale, a unui incident procedural ori a alte i chestiuni litigioase, în sprijinul acestei afirmaţii vin şi dispoziţiile art. 243 NCPC, potrivit cărora J n cazu l în care, în cursul cercetării procesului, reclam antul renunţă la judecarea cererii de ctiem are în judecată o ri la dreptu l pretins, intervine învoiala părţilo r sau sun t adm ise cereri o ri excepţii care pun capăt în în- tregim e procesului, fără a m a i f i necesară dezbaterea asupra fondului în camera de consiliu sau în şedinţă pubiică, judecătoru l se va pronunţa asupra cauzei p rin h o tă râ ri'.

în plus. ceea ce s>a avut în vedere în cadrul definirii noţiunii de înche- iere interlocutorie este situaţia respingerii excepţiei ca nefondate; astfel, fiind respinsă excepţia, se pronunţă o încheiere care este interlocutorie; în cazul admiterii, se pronunţă o sentinţă sau decizie care se bucură de autoritate de lucru judecat, provizorie sau definitivă (adică esenţa minimă a caracterului interlocutoriu).

Hotărârea prin care s-a adm is excepţia este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea ce urma să se pronunţe asupra fondului, dacă legea nu prevede altfel chiar în legătură cu soluţionarea excepţiei respective [de exemplu, legea prevede altfel în art. 132 alin. (3) şl (4), art. 421 alin. (2) NCPC


M. Tăbârcâ. Drepl procesual civil. Voi. I I .... 2013, p. 266-267.



Secţiunea a 4 -a . O rdinea d e soluţionare a excepţiilor

37. Cu privire la ordinea de soluţionare a excepţiilor, au fost extrapolate în doctrina anterioară noului Cod de procedură civilă^^^ două reguli:

1) vor fi invocate mai întâi acele excepţii care fac de prisos cercetarea fondului (necompetenţa, prescripţia» autoritatea lucrului judecat);

2) se impune invocarea mai în tâi a acelei excepţii care face de prisos cercetarea celei care urmează (autoritatea de lucru judecat, apoi prescripţia dreptului la acţiune).

38. într-o form ă anterioară a Codului de procedură civilă din 1865, art. 111 bis prevedea ca ordine de invocare a excepţiilor: nulitatea actelor de procedură; necompetenţa; litispendenţa; conexitatea. Această enum erare, dincolo de faptul că este insuficientă, este şi inexactă. Astfel, pe de o parte, sunt numeroase excepţii neincluse în enumerare; pe de altă parte, se arată în doctrină'^^ că necompetenţa trebuie să primeze faţă de verificarea valabilităţii acte lor de procedură; de asemenea, nu se poate discuta litispendenţa sau conexitatea decât de către instanţa competentă.

Cu privire la invocarea concom itentă a excepţiei de necom petenţa şi a netim brării, iniţial Tribunalul Suprem^^> a hotărât că primează netim brarea. Această hotărâre a fost contestată în doctrină^^J, pe m otiv că tim brajul poate fi stabilit doar de instanţa competentă. Acelaşi autor a reţinut că excepţia autorităţii lucrului judecat primează faţă de excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, aspect care a fost rezolvat to t printr-o hotărâre a instanţei supreme.

39. Această problemă de drept, deşi foarte des întâlnită, a fost tratată la modul concret, cu exemple, doar de câţiva autori'®', astfel încât vom proceda în continuare, având în vedere importanţa subiectului, la prezentarea detaliată a opin iilor acestora.

Astfel, pentru procesele începute înainte de data de 15 februarie 2013, Codul de procedură civilă din 1865 nu arată în ce ordine trebuie soluţionate excepţiile invocate concom itent înaintea instanţei, ci se lim itează la precizarea că excepţiile trebuie rezolvate înaintea fondului.

/, Deleanu, Tratat de procedură civilă, Ed. Europa Nova, Bucureşti, 1995, p. 176.Th. Mrejeru, op. olt., p. 32.

‘^^Trib. Suprem, s. civ.. dec. nr. 214/1971, în C.D. 1971, p. 190-191.Al. Bacaci, op. cit., p. 32.E. Merovanu, Pagini de practică judiciară şi extrajudiciară, Ed. Librăriei Juridice,

Bucureşti, 1944, p. 110; M Tâbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 75; M Tăbârcă. Ordinea de soluţionare a unor excepţii procesuale Invocate concomitent înaintea instanţei în procesul civil. în Dreptul nr. 11/2003, p. 107-123; G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, C odu l.... p. 447-462; G.C. Frenţiu. D.-L. Bâldean, Noul Cod ..., p. 468-473.



în doclrină '^ s-a arătat că judecătorul trebuie să deducă ordinea de soiuţionare a excepţiilor din caracterul şi efectele pe care le produc diferitele excepţii în cadrul procesului civil.

Pentru determ inarea ordinii în care instanţa se pronunţă asupra excepţiilor procesuale invocate concomitent, trebuie avute în vedere, pe de o parte, criteriul impus de legiuitor în art. 137 alin. (1) CPC, iar, pe de altă parte, criteriul propus de doctrină. De la caz la caz, ordinea se determ ină folosind numai unul d intre criterii ori ambele» atunci când unul singur nu este suficient pentru demersul propus^^*.

40. Pentru procesele începute după data de 15 februarie 2013»ceea ce reglementează pentru prima oară noul Cod de procedură civilă, în art. 248 alin. (2), este regula că, în cazul în care s-au invocat simultan mai m ulte excepţii, instanţa va determ ina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc. Acest text aduce în d iscuţie controversata problemă a ordinii de soluţionare a excepţiilor procesuale.

Aşa cum se arată în doctrina recentă^^^, „din economia reglementărilor în materia excepţiilor procesuale rezultă, pe de o parte, anterioritatea invocării şi rezolvării lor în raport cu abordarea fondului, dar, pe de altă parte, regretabil, nu şi sim ultaneitatea invocării tu turor excepţiilor pe care partea le are la îndem ână la un anumit moment procesual. Această lacună legislativă nu poate îm piedica instanţa să-l condamne pe acela care. cu rea-credinţă, abuziv, numai în scopul tergiversării soluţionării procesului sau pentru a-şi şicana adversarul, Invocă succesiv diferite excepţii, pe care le -a r ii putut invoca deodată”. în acest sens, art. 247 alin. (3) NCPC prevede că părţile sunt obligate să invoce toate m ijloacele de apărare şi toate excepţiile procesuale de îndată ce le sunt cunoscute. în caz contrar. ele vor răspunde pentru pagubele pricinuite părţii adverse, dispoziţiile ari. 184-186 NCPC fiind aplicabile.

Se mai arată că din textul art. 248 alin. (1) NCPC pot fi deduse două reguli:

1) vor fi invocate mai întâi acele excepţii care fac de prisos cercetarea fondului;

2) s-ar impune invocarea mai întâi a acelei excepţii care face de prisos cercetarea celei care urmează.

Se mai stabileşte în mod expres şi posibilitatea de acordare a unui term en scurt în vederea soluţionării excepţiei, dar numai ca măsură excepţională. regula fiind soluţionarea de îndată.


I. Leş, notă la dec. civ. nr. 1098/1978 a Trib. jud. Sibiu, în R.R.D. nr. 9/1980, p. 43-45.

M. Tăbârcâ, Ordinea de soluţionare a unorexoepţii procesuale invocate concomitent înaintea instanţei în procesul civil, în Dreptul nr. 11/2003, p. 107*123.

/. Deleanu, Constderaţii cu privire la excepţiile procesuale în contextul prevederilor Proiectului noului Cod de procedură civilă, în R.R.D.P. nr. 4/2009, p. 38.



In legătură cu ordinea de soluţionare a excepţiilor procesuale, doctrina a mai reţinui urm ătoarele reguli^^^:

1) anterior stabilirii ordinii de soluţionare a excepţiilor invocate sim ultan, instanţa trebuie să le raporteze la aceeaşi acţiune. Astfel, va stabili, în acelaşi proces, concursul priorităţii în tre excepţiile care privesc cererea principală, separat de cele care vizează cererea reconvenţională sau o altă cerere form ulată în acel proces. Este util ca instanţa să delim iteze excepţiile în funcţie de actul de procedură sau acţiunea la care se referă (astfel, unele excepţii pot viza cererea de chem are în judecată ori lipsuri a le dreptului la acţiune aparţinând reclamantului, după cum altele vizează aceste aspecte ale unei cereri reconvenţionale ori pe cele ale unei cereri de intervenţie etc.) şi. în funcţie de aceasta, să ordoneze logic soluţionarea lor;

2 ) în fapt, ordinea de soluţionare a excepţiilor va avea în vedere efecte le pe care excepţiile le-ar produce în cazul admiterii lor, de la caz la caz; cu alte cuvinte'^’, efectele care trebuie avute în vedere de către instanţă constau în faptul că, în situaţia admiterii uneia dintre excepţii, ar deveni inutilă analizarea celorlalte;

3) în cazul în care excepţiile produc acelaşi efect, instanţa va trebui să stabilească ordinea de prioritate a unei excepţii fa ţă de alta, în funcţie de modul în care efectul celei dintâi se poate repercuta, logic, asupra alteia, ulterioare, apreciind cazual;

4 ) problema stabilirii ordinii soluţionării se pune doar atunci când, la acelaşi term en de judecată, instanţa se află în faţa mai multor excepţii, fără a avea relevanţă faptul că excepţiile s-au invocat de aceeaşi parte sau de părţi diferite^^^;

5) deşi textul alin. (2) al art. 248 NCPC se referă (a sesizarea simultană a instanţei ou mai multe excepţii, problema determ inării ordinii de soluţionare a excepţiilor poate interveni şi atunci când excepţiile s-au invocat la momente diferite, de mai multe părţi din proces sau chiar de aceeaşi parte, însă instanţa se pronunţă în acelaşi tim p asupra tuturor<‘’ l

41. Ceea ce trebuie subliniat este că excepţiile, deşi Invocate concom itent, nu pot li (ca regulă, pentru că vom vedea cel puţin o excepţie) soluţionate concomitent, deoarece adm iterea unei excepţii poate determ ina inutilitatea cercetării ce lorla lte excepţii.

42. Vom prezenta în continuare ipotezele de lucru imaginate în doctrină. tocmai pentru importanţa practică a soluţiilor propuse.

IV. O rdinea de soluţionare a excepţiilor 37

V. Dărtă'iiă, Op. Cit,, p. 554-555.V. Dănăifă, C A . Anghelescu. V.H.D. ConstanUnsscu. Excepţiile în procesul civil.

Jurisprudenţă comentată şi reglementarea din noul Cod de procedură civilă, Ed. Ha- mangiu» Bucureşti» 2012, p. 9.

G.C. Frenţiu, O.-L. Băidean, Noul Cod p, 468.Ibidem; M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 269.



1) Se Invocă concomltenti^h- excepţia de tardivitate a apelului;- excepţia de nulitate a sentinţei decurgând din nesemnarea minutei;- excepţia lipsei de calitate procesuală activă.în condiţiile în care prim ele două sunt excepţii de procedură, iar cea

de>a tre ia este o excepţie de fond şi ţinând seam a de faptul că, potrivit ari. 137 alin. (1) CPC, respectiv art. 248 alin. (1) NCPC, se cercetează mai întâi excepţiile de procedură, precum şl cele de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii (prin urmare, excepţiile de fond se analizează ulterior), Instanţa va trebui să determ ine care dintre cele două excepţii de procedură trebuie analizată cu prioritate. Mai întâi instanţa va trebui să se pronunţe cu privire la excepţia de tardivitate a apelului, deoarece nerespectarea termenului imperativ de declarare a căii de atac determ ină, ca efect al decăderii, pierderea dreptului nevalorificat în term enul legal. Prin constatarea decăderii, adm iterea acestei excepţii exclude cercetarea celorlalte aspecte invocate.

Potrivit ordinii prevăzute de ari. 137 alin. (1) CPC, respectiv art. 248 alin. (1) NCPC, ar urma să se analizeze, dacă se respinge excepţia de tardivitate a apelului, cea de>a doua excepţie de procedură. Ţinând însă seama de criteriul caracterului şi efectelor pe care tind să le realizeze diferite le excepţii, autoarea citată a apreciat că a doua excepţie ce trebuie analizată este cea privind calitatea procesuală a reclam antului, deoarece numai cel care are calitate procesuală în apel poate să-şi exprime punctul de vedere, să pună concluzii asupra excepţiei privind nulitatea sentinţei. Dacă se respinge şi excepţia de fond, va fi cercetată excepţia privind nulitatea hotărârii primei instanţe.

Din acest punct de vedere, credem că trebuie făcută distincţia între calitatea procesuală în apel şi calitatea procesuală activă invocată în apel drept motiv de apel.

în cazul în care cea de-a treia excepţie invocată este calitatea proce- suală în apel (de exemplu, se form ulează apel de o persoană despre care se invocă faptul că nu a fost parte la judecata de prim ă instanţă), suntem de acord cu soluţia propusă de autoarea citată.

Dacă însă cea de>a tre ia excepţie invocată este calitatea procesuală activă invocată în apel ca m otiv de apel, considerăm că cea de-a doua excepţie ce trebuie analizată este cea privind nulitatea hotărârii primei instanţe pentru lipsa semnăturii, pentru că această a treia excepţie, ca motiv de apel, reprezintă de fapt fondul cererii de apel.


M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 77-78; M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. II 2013, p. 273-274; G.C. Freniiu, D .-L Băldean, C o d u l.... p. 448; G.C. Frenţiu, D .-L Bâldean, Noul Cod ..., p. 468,



43. 2) Se Invocă concomitent'^- excepţia imunităţii de jurisd icţie a pârâtului;- excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al reclamantului;- excepţia lipsei de calitate procesuală activă.Excepţia care poate fi calificată drept excepţie de procedură este cea

privind lipsa dovezii calităţii de reprezentant, m otiv pentru care, in condiţiile art. 137 alin. (1) CPC, respectiv art. 248 alin. (1) NCPC, aceasta va fi cercetată mal întâi. în situaţia in care excepţia de procedură este respinsă, va fi analizată ulterior problema calităţii procesuale a reclamantului, deoarece el a declanşat procesul, astfel încât trebuie stabilit dacă în persoana sa sunt întrunite toate cerinţele pentru desfăşurarea procesului civil. Dacă şi această excepţie este apreciată ca neîntemeiată, va fi cercetată cea de-a doua excepţie de fond.

44. 3) Se invocă concomitent*^^:- excepţia recuzării;- excepţia incompatibilităţii;- excepţia lipsei de calitate procesuală (activă sau pasivă).Pentru procesele începute înainte de data de 15 februarie 2013,

s-a apreciat că primele două excepţii invocate sunt excepţii de procedură, astfel încât instanta va trebui să detennine mai întâi ordinea de soluţionare} Iîn tre ele şi apoi să analizeze excepţia de fond. Numai un complet legal compus, ca efect al soluţionării excepţiei de incompatibilitate sau recuzare, se poate pronunţa asupra calităţii procesuale a părţilor. Excepţia incompatibilităţii este apreciată nu doar de judecătorul vizat, ci de întreg completul de judecată, care se pronunţa printr-o încheiere care poate fi atacată numai odată cu fondul.

Se va analiza mai întâi excepţia recuzării şi numai după soluţionarea acesteia - fie în sensul admiterii, cu consecinţa înlocuirii judecătorului, fie în sensul respingerii va fi verificată situaţia la care se referă art. 24 CPC. Potrivit art. 31 alin. final CPC, în cursul judecării cererii de recuzare nu se poate face nici un act de procedură. Ca atare, nu va putea fi analizată nici incompatibilitatea.

într-o altă opinie^^^ s-a considerat că în prim ul rând se im pune soluţionarea excepţiei incompatibilităţii. Un judecător aflat într-o situaţie de incom patibilitate expres prevăzută de art. 24 CPC (corespondent art. 41 NCPC) nu poate participa la judecată» ceea ce înseam nă că nu poate face parte nici din completul de judecată care soluţionează cererea de recuzare, dacă recuzarea priveşte alt membru al completului decât judecă-


M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale ..., p, 78; M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. II 2013, p. 274; G.C. Frenpu, O .-L Băldean, Codul .... p. 448; G.C. Frenp'u, D .-L Băldean, Noul Cod .... p. 468-469.

M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p, 79; G.C. Frenpu, D.-L. Băldean. Codul p. 448-449; G.C. Frenpu, D .-L Băldean. Noul Cod .... p. 469.^ G.C. Frenpu. D.-L. Băldean, C od u l..., p. 448,



torul incompatibil. De asemenea, dacă recuzarea se referă la Judecătorul incompatibil, constatarea stării de incom patibilitate determ ină rămânerea fără obiect a cererii de recuzare.

Recuzarea trebuie soluţionată de un com plet ai cărui membri nu se află în vreuna dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 24 CPC (corespondent art. 41 NCPC), care interzic participarea la judecarea unei cauze a celui ce este într-una dintre situatiile amintite.

S-a apreciat de aceeaşi autori că excepţia incom patibilităţii, apoi â recuzării prim ează şi în faţa altor excepţii, cum ar fi cea a nulităţii cererii de chem are în judecată, litispendenţei, perimării, autorităţii de lucru judecat, lipsa uneia dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile (calitate, capacitate, interes), lipsa dovezii calităţii de reprezentant, a prematurităţii, a lipsei procedurii prealabile, a necompetenţei. Cele două excepţii nu prim ează în faţa excepţiei străm utării, insă prim ează în faţa excepţiei netim brării. Aceasta întrucât, pe de o parte, un judecător incompatibil, respectiv un judecător în privinţa căruia s-a form ulat o cerere de recuzare nu poate proceda la stabilirea taxei jud iciare de timbru anterior primului term en de judecată^^^ şi, cu atât mai mult, la primul termen de judecată stabilit. Pe de altă parte, analiza îndeplinirii ob ligaţiilor stabilite de instanţă nu se poate realiza de un com plet de judecată în com punerea căruia intră un membru incompatibil sau în privinţa căruia există form ulată o cerere de recuzare. Această opinie este menţinută şi în raport de dispoziţiile noului Cod de procedură civilăiî.

Pentru procesele începute după data de 15 februarie 2013, cu privire la incompatibilitate, s-a exprimat şi opinia potrivit căreia, instituind numai cazuri de incom patibilitate cu privire la care se poate form ula declaraţie de abţinere sau cerere de recuzare, noul Cod de procedură civilă a elimi* nat, ca mod de invocare a acestui incident procedural, excepţia de incompatibilitate'^l

în acelaşi sens, într-o altă opinie s-a apreciat că, potrivit noii reglementări. m ijloacele procesuale prin care se invocă incompatibilitatea pe parcursul procesului sunt abţinerea şi recuzarea. întrucât în etapa procesuală în care se afla judecata la un moment dat, incom patibilitatea poate constitui doar un m otiv de abţinere sau de recuzare, înseam nă că, până la pronunţarea hotărârii finale în acea etapă procesuală (indiferent că ju decata este în prim ă instanţă sau într-o cale de atac), ea nu poate să fie


Potrivit art. 97 alin. (1) Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. dosarele repartizate pe complete în mod aleatoriu vor fi preluate de preşedintele sau unul din judecătorii completului, care va lua măsurile necesare în scopul pregătirii judecăţii, în cadrul acestor măsuri induzându-se. după părerea noastră, şi cele privitoare la calculul taxelor de timbru datorate şi comunicarea cuantumului legal datorat părţii obligate la plată.

•2) G .a Frenţiu. D .-L Bâldean, Noul Cod .... p. 469.D.N. Theohah, op. cit., p. 127.



Invocată pe cale de excepţie, ci numai prin form ularea unei declaraţii de abţinere ori a unei cereri de recuzare'').*

Aceasta este şi părerea noastră, dispoziţiile legale fiind clare din acest punct de vedere; toate incidentele procedurale care înainte puteau fi în* cadrate în noţiunea de incompatibilitate devin acum motive de abţinere sau de recuzare. D istincţia este importantă, sub aspectul compunerii completului învestit cu soluţionarea incidentului, în com punerea căruia nu mai poate intra niciodată cel care face obiectul incidentului de incompatibilitate (în sensul reglementării anterioare), cum se întâm pla sub imperiul vechiului Cod.

Pentru a vedea dacă instanţa ori părţile a r putea invoca direct în căile de atac - fie prrn cererea de exercitare a căii de atac, fie ca excepţie - nelegala com punere a com pletului decurgând din incompatibilitate, trebuie stabilit în ce cazuri incompatibilitatea este reglementată prin norme imperative, răspunsul dat de doctrină în acest caz fiind acela că, în căile de atac, problema nelegalei com puneri a completului întemeiate pe existenţa incompatibilităţii poate viza numai aspectele de la ari. 41 NCPC, pentru că numai în privinţa acestora nici părţile şi nici judecătorul aflat în situaţia respectivă nu au un drept de apreciere'^^.

In condiţiile în care recuzarea reprezintă m ijlocul prin care se invocă, printr-o cerere form ulată potrivit dispoziţiilor art. 47 NCPC, existenţa unui caz de incompatibilitate, rezultă că recuzarea nu poate constitui obiect al unei excepţii procesuale. în această situaţie s-a pus problema de a şti cum trebuie procedat dacă, după ce este adm isă declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare, judecătorul respectiv continuă să participe la judecată, răspunsul dat fiind în sensul că ar putea fi invocată excepţia nelegalei com puneri a com pletului, care decurge din adm iterea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare'^).

S-a reţinut totuşi că. dacă se invocă excepţia litispendenţei, excepţia incom patibilităţii judecătorului ş i excepţia lipsei de calitate procesuală (activă sau pasivă), se va soluţiona mai întâi incompatibilitatea şi, indiferent după cum excepţia este adm isă sau respinsă, completul alcătuit cu judecătorii rămaşi după soluţionarea excepţiei incompatibilităţii se va pronunţa cu privire la excepţia lipsei de calitate procesuală, în condiţiile în care identitatea de părţi este o cerinţă pentru existenţa litispendenţei'^l

45. 4) Se invocă concomitent^®^:- excepţia lipsei procedurii prealabile;


M, Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ...► 2013, p. 295.It/idem,Idem, p. 297-298.

W M, Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I 2013, p. 274-275.M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 79-80; M. Tăbârcâ, Drept procesual civil.

Voi. II ..., 2013, p. 275-276; G.C. Frenţiu. D .-L Băldean, C o d u l..., p. 449; G.C. Frenfiu, D .'L Băldean, Noul Cod ..., p. 470.



- exceplid necompetenţei;- excepţia conexităţii.In condiţiile în care excepţia de necompetenţă şi excepţia conexităţii

sunt excepţii de procedură, iar excepţia lipsei procedurii prealabile este o excepţie de fond. întrucât priveşte o cerinţă pentru declanşarea procedurii judiciare, deci pentru sesizarea instanţei, dintre excepţiile de procedu- ră, instanţa va analiza mai întâi excepţia de necom petenţă, deoarece numai o instanţă competentă, dacă se respinge excepţia de necompetenţă, poate să analizeze celelalte două excepţii. în situaţia în care excepţia de necompetenţă se adm ite ca efect al declinării la o altă instanţă sau organ cu activitate jurisdicţională ori al respingerii cererii ca inadmisibilă sau al respingerii ca nefiind de com petenţa instanţelor române, instanţa nu mai este învestită, astfel încât nu mai poate cerceta nicio problemă dedusă judecăţii.

Dacă se respinge excepţia de necompetenţă. pentru stabilirea ordinii de soluţionare a celorlalte două excepţii, trebuie avut în vedere criteriul efectului pe care acestea tind să-l realizeze. în cazul în care, atunci când legea o impune, nu a fost parcursă procedura prealabilă, sancţiunea este respingerea cererii ca inadmisibilă. Prin urmare, dintre cele două excepţii trebuie cercetată cu prioritate această excepţie de fond, pentru că prin adm iterea ei nu se mai pune problema analizării excepţiei conexităţii, de vrem e ce nu mai sunt dosare de conexat-

46. 5) Se invocă concomitent^’ :- excepţia litispendenţel;- excepţia conexităţii;- excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al reclamantului.Cele trei excepţii sunt excepţii de procedură, astfel încât stabilirea

ordinii de soluţionare a acestora are în vedere criteriul efectelor pe care le produc. Instanţa trebuie să analizeze mal întâi excepţia lipsei dovezii câiităţii de reprezentant, deoarece, dacă se admite această excepţie, se anulează acţiunea şi nu se mai pune problema conexităţii sau litispen- denţei în raport cu cererea anulată, iar reprezentantul trebuie să-şi dovedească această calitate pentru a putea pune concluzii asupra celorlalte excepţii.

în cazul în care se respinge excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, instanţa se va pronunţa asupra excepţiei litispendenţel. întrucât aceasta face posibilă reunirea proceselor identice la instanţa care a fost mai întâi sesizată sau la instanţa superioară de fond. conform art. 163 alin. (3) CPC, respectiv art. 138 alin. (3) şi (4) NCPC. Dacă pricinile identice se afla înaintea unor instanţe de grad egal. se impune ca litispendenţa să fie exam inată cu prioritate, pentru că, dacă se dispune


M. Tăbârcâ, Excepţiile procesuale .... p. 80*81; M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. II 2013. p. 276: G.C. Frenţiu. D.-L. Băldean, C od u l..., p. 449-450; G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, Noul Cod ..., P- 470.



şl conexarea, această ultimă măsură trebuie să privească toate dosarele identice, care să li los t deja grupate. în situaţia în care una dintre pricinile identice se află în primă instanţă, iar cealaltă în apel. trebuie analizată In primul rând litispendenţa, pentru că, în acest caz, reunirea pricinilor se face la instanţa superioară, astfel încât nu se va mai pune problema conexităţii, care impune ca pricinile să fie în faţa unor instanţe de grad egal [art. 164 alin. (1) CPC, respectiv arî. 139 alin. (1) NCPC]. Dacă s-ar dispune mai întâi conexarea şi apoi reunirea pricinilor identice la instanţa superioară de fond, s-ar ajunge ca, în privinţa cauzei conexate în primă instanţă cu pricina identică, părţile să fie lipsite de un grad de jurisdicţie.

47. 6) Se invocă concomitentei;- excepţia privind nelegala com punere sau constituire a instanţei;- excepţia lipsei procedurii prealabile;- excepţia litispendenţei.în acest caz se examinează mai întâi excepţia de procedură privitoa

re la nelegala com punere a instanţei, întrucât numai un com plet legal compus sau constituit se poate pronunţa asupra celorlalte excepţii. Această excepţie primează şi în faţa excepţiei lipsei procedurii de citare, a inadm isibilitătii căii de ataculI

După pronunţarea asupra acestei excepţii trebuie analizată excepţia lipsei procedurii prealabile, întrucât, dacă se admite, cererea va fi respinsă ca inadmisibilă şi nu se va mal pune problema litispendenţei.

48. 7) Se invocă concomitent*^^:- excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare;- excepţia prematurităţii;- excepţia lipsei de interes.Ordinea de soluţionare a ce lo r trei excepţii de fond va fi determ inată

fo losind criteriul efectelor pe care acestea tind să le realizeze. Prima excepţie cercetată va fi cea privind inadmisibilitatea acţiunii, pentru a se determ ina astfel cadrul procesual în care vor fi cercetate celelalte două, în situaţia în care aceasta a r fi respinsă. A tât prematuritatea, cât şl lipsa Interesului se vor aprecia în concret, prin raportare la acţiunea în constatare.

Având în vedere că, în acţiunea în constatare, dreptul poate fi afectat de un termen care nu era împlinit la momentul sesizării instanţei, rezultă că cea de-a doua excepţie ce trebuie analizată este cea referitoare la interes, adică trebuie stabilit mai întâi folosul practic pe care îl are reclamantul pentru a se constata un drept, chiar afectat de termen. în situaţia în care


M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 81; /W. Tăbârcă. Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 276-277; G.C. Frenţiu, D ,-L Bâldean, C o d u l..., p. 450; G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, Noul Cod p. 470,

G.C, Frenţiu, O.-L. Băldean, Noul Cod p. 470.^ M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 82-83; M. Tăbârcă, Drept procesual civil.

Voi. II ..., 2013, p. 277: G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, Codul ..., p. 450; G.C. Frenţiu, D .-L Băidean, Noul Cod ..., p. 470.



s>a apreciat că reclamantul are interes in formularea acţiunii in constatare, va fi analizată şi excepţia prem aturităţii, care va trebui respinsă, întrucât condiţia ca dreptul să nu fie afectat de un termen suspensiv trebuie inde- plinită numai în cazul unei cereri în realizare.

49. 8) Se invocă concomitent^^*:- excepţia de netim brare a cererii principale;- excepţia tardivităţii cererii reconvenţionale;- excepţia necompetenţei.Potrivit doctrinei şi practicii anterioare noului Cod de procedură

civilă, toate aceste excepţii sunt excepţii de procedură, astfel încât va fi fo losit criteriul efectelor pentru determ inarea ordinii în care vor fi analizate.

S-a apreciat constant că. într-un asemenea concurs de excepţii, trebuie analizată mai întâi excepţia privitoare la timbrarea cererii principale, deoarece „taxele de timbru se plătesc anticipat, adică înainte de primirea, efectuarea sau eliberarea actului taxabil sau înainte de prestarea sen/i* ciulul. In atare situaţie, instanţa nu putea să pună în d iscuţia părţilor alte probleme legate de judecarea litigiului dedus el spre soluţionare, inainte de satisfacerea taxe lor de tim bru”(^l

In acelaşi sens, într-o altă lucrare'^' se arată că prioritate trebuie acordată excepţiei de netim brare a acţiunii principale. întrucât instanţa nu poate proceda la verificarea competenţei sale decât dacă este legal sesizată.

Or, neplata taxe lor jud iciare de timbru face ca instanţa să nu fie legal sesizată, astfel că nu poate proceda la verificarea propriei competenţe sau la analiza oricăror alte excepţii (cum ar fi, spre exemplu, nulitatea cererii de chem are în judecată, a cererii de apel sau recurs, tardivitatea promovării căii de atac, nelegala constituire a completului de judecată eXc.y^l

în sens contraH^' s-a reţinut că prim a excepţie pe care trebuie să o analizeze Instanţa este cea referitoare la com petenţă, deoarece, in condiţiile art. 105 alin. (1) CPC, actele de procedură săvârşite de judecătorul necompetent sunt nule. în acest caz, nulitatea nici nu este condiţionată de producerea vreunei vătămări, fiind suficient ca actul de procedură să aparţină unei instanţe necompetente. A r urma deci ca hotărârea prin care


l'î M Tăbârcă, Excepţiile procesuale p. 83-85; G.C. Frenpu, O.-L. Băldean, C o d u l.... p. 450-461; G.C. Frenpu, D .-L Băldean. Noul Cod ..., p, 470-471.

Trib- Suprem, s. civ., dec. nr. 214/1971, în C.D. 1971, p, 191.Excepţia timbrajului primează oricărei alte excepţii procedurale (C.A. Bucureşti, s.

corn., dec. nr. 659/1999, în Culegere de practică judiciară în materie comercială pe anul 1999, p. 238).

1 ' G.C. Frenpu, D.-L. Băldean. C od u l..., p. 460. în sens conlrar, potrivit căruia instanţa necompetentă nu poate pune în discuţia

părţilor măsuri privitoare la taxele judiciare de timbru, a se vedea C.A. Bucureşti, s. com.. dec. nr. 345/2000. în Culegere de practică judiciară în materie comercială pe anii 2000-2001, p. 80.

M. Tăbârcă. Excepţiile procesuale ..., p. 84.



se anulează cererea ca netimbrată să fie lovită de nulitate» indiferent dacă rezolvarea dată excepţiei netimbrării este corectă sau nu.

Ne raliem şi noi acestei din urmă opinii, considerând că instanţa tre buie să fie, înainte de toate, com petentă, pentru a se pronunţa pe orice fel de alte excepţii sau incidente invocate în cauză. Dacă excepţia de necom petentă se respinge, va fi cercetată excepţia privitoare la timbrarea cererii principale, întrucât reclamantul este cel care a declanşat procedura judiciară, astfel încât trebuie lămurite cu prioritate toate problemele legate de această cerere.

Faţă de independenţa procesuală de care se bucură cererea recon- venţională, indiferent dacă se admite sau se respinge excepţia privitoa* re la tim brarea cererii principale, va fi analizată şi excepţia tardivităţii cererii reconvenţionale. Desigur că. dacă s-ar admite excepţia privind netimbrarea, nu se va mai pune problema ca părţile să convină, potrivit art. 135 CPC, judecarea împreună a celor două cereri. Prin urmare, în această ultimă situaţie, nu se pune problema unei ordini de soluţionare, netim brarea cererii principaie şl tardivitatea reconvenţionalel putândfi solutionate concomitent.

i

Pentru procesele începute după data de 15 februarie 2013, doctrina^^^ a reţinut că, dacă la primul term en de judecată la care părţile sunt legal citate se invocă mai multe excepţii concomitent, necom petenţa se analizează cu prioritate; această constatare este valabilă şi dacă nu se invocă excepţia de necompetenţă, întrucât, potrivit art. 131 NCPC, verificarea competenţei din oficiu este primul act de procedură pe care instanţa trebuie să îl îndeplinească.

Referitor la ordinea de soluţionare a excepţiei de netim brare şl a excepţiei de necom petenţă. s-a apreciat că acest subiect nu ar trebui să mat ridice probleme în practică, date fiind verificările formale prealabile pe care le efectuează completul de Judecată, inclusiv cu privire la timbraj, şi măsurile pe care acesta le poate adopta, conform art. 200 NCPC. Astfel, sancţiunea anulării cererii pentru netimbrare sau insuficientă timbrare, prevăzută de art. 197 NCPC, poate fi dispusă înainte de fixarea primului term en de judecată, prin încheiere dată în cam era de consiliu, supusă reexaminării, Ia momentul începerii cercetării judecătoreşti problema timbrajului fiind deja tranşată.

Ordinea de soluţionare a celor două excepţii răm âne de actualitate doar dacă se acceptă faptul că, neexistănd o dezbatere contradictorie asupra timbrajului, pârâtul poate invoca excepţia netimbrării până la primul term en la care părţile sunt legal citate, situaţie în care nu există niciun m otiv pentru a nu se lua în d iscuţie cu prioritate excepţia netimbrării, dat fiind că timbrarea cererii reprezintă o condiţie de investire legală a instanţei, iar completul de judecată căruia i s-a repartizat cauza în mod aleatoriu are atribuţia de a verifica şi chiar de a se pronunţa asupra timbrajului,


Constanda, op, cit., p. 343.



conform art. 200 NCPC, chiar înainte de verificarea propriei competenţe de soluţionare a cauzei.

intr-o opinie contrară^î, s-a arătat că se va s o lu ţio n a m ai în tâ i excep ţia de necom pe ten ţă , întrucât soluţia pronunţată de o instanţă necompe- tentă asupra excepţiei de netimbrare este susceptibilă de desfiinţare prin exerciţiul că ilo r de atac; s-au avut în vedere şi argum entele exprim ate în doctrina anterioară^^h potrivit art. 105 alin. (1) CPC (art. 176 pct. 3 NCPC). actele de procedură săvârşite de un Judecător cu încălcarea norm elor de com petenţă de ordine publică sau privată vor fi declarate nule în condiţiile prevăzute de lege; este vorba de o nulitate necondiţionată de producerea vreunei vătămări, în sensul că este suficient ca actul de procedură să aparţină unei instanţe necompetente. Astfel, dacă instanţa necompetentă ar analiza cu prioritate problema timbrării, Iar hotărârea prin care a admis această excepţie este atacată cu apel sau cu recurs, atât cu privire la modul de soluţionare a excepţiei privitoare la timbrare, cât şi a necom- petenţei, instanţa de control judiciar, obligată să analizeze ambele critici, constatând că instanţa care a pronunţat hotărârea a fost necompetentă, este obligată, faţă de dispoziţiile art. 297 alin. (2), respectiv art. 304 pct. 3 şi ari. 312 alin. (6’ ) şi art. 313 CPC [art. 480 alin. (4). respectiv art. 488 alin. (1) pct. 3, art. 497 şi art. 498 alin. (2) teza finală NCPC). să trim ită pricina spre soluţionare instanţei judecătoreşti com petente ori să respingă cererea ca inadm isibilă sau ca nefiind de com petenţa Instanţelor române.

Aceasta este şi opinia pe care o îm brăţişăm, considerând că legala învestire a instanţei com petente primează faţă de legala învestire prin achitarea taxelor judiciare de timbru; de altfel, dacă instanţa necompetentă este cea care stabileşte timbrajul, ca urmare a casării pentru necompetenţă, actul procesual de stabilire a timbrajului devine nul; numai Instanţa com petentă poate aprecia în mod valabil asupra cuantumului timbrajului datorat de reclamant, fiind unul d intre actele procesuale accesorii învestirii sale.

în acelaşi sens s-a apreciat că, dacă se invocă e xce p ţia de n u lita te a ce re r ii de che m a re în ju d e ca tă p e n tru n e tim b ra re , e xce p ţia necom - p e ten ţe i ş i e xce p ţia c o n e x ită ţii, se va soluţiona mai întâi excepţia de necompetenţă, apoi cea privitoare la timbra], ca una legată de învestirea instanţei; dacă este admisă, cererea va fi anulată, lăsând fără obiect ex- ceptia conexităţii^^l

In legătură cu excepţia netimbrării sau insuficientei timbrări a cererii, având în vedere că aceasta vizează legala sesizare a instanţei şi consti-


D./V. Theohari, op, cit-, p. 474-475; G,C. Frentiu, D .-l. Bâldean. Noul Cod p. 470-471.

M. Tâbârcă, Drept procesual civil, voi. I. Ed. Universul Juridic. Bucureşti, 2005, p. 504-505, A se vedea şi M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I .... 2013, p. 272-273.

M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 272-273.



tu ie plata serviciului ce urm ează a fi prestat de aceasta, s-a mai arătat^'^ că inslânţa se va pronunţa cu prioritate asupra sa faţă de e xce p ţia inad- m is ib ilită ţ ii d e cu rg â n d d in lip s a p ro c e d u rii p rea lab ile , excep ţia lip se i c a p a c ită ţii p ro ce su a le de fo lo s in ţă sau de e x e rc iţiu , e xce p ţia lipse i c a lită ţii p ro ce su a le a c tiv e sau pas ive , e xce p ţia a u to r ită ţii de luc ru ju d e ca t, e xce p ţia p re s c r ip ţie i d re p tu lu i la a c ţiu n e , e xce p ţia lip se i de in te re s etc.

50. 9) Se invocă concomitent^^^:- excepţia n e tim b ră rii cererii principale;- excepţia ta rd iv ită ţ ii cererii reconvenţionale;- excepţia ne lega le i co m p u n e ri sau c o n s t itu ir i a ins tan ţe i.Pentru reg lem en ta rea an te rioa ră , argum entele menţionate mai sus,

privitoare la necesitatea soluţionării mai întâi a excepţiei de necompetenţă, îş i pot găsi aplicare şl în acest caz. Instanţa trebuie să verifice c u p r io r ita te lega la sa co m p u n e re , şi nu excepţia netimbrării, deoarece numai un com plet legal compus sau constituit poate să se pronunţe asupra oricărei chestiuni privitoare la litigiul cu care a fost sesizată Instanţa. După adm iterea sau respingerea excepţiei privitoare la alcătuirea completului, va fi analizată e xce p ţia n e tim b ră rii ce re rii p r in c ip a le şi apoi excep ţia ta rd iv ită t ii ce re rii re co n ve n ţio n a le .* I

Soluţia preconizată în reglementarea noului Cod de procedură civilă în privinţa ordinii de soluţionare a excepţiei de netimbrare şi a excepţiei nelegalei com puneri sau constituiri a instanţei este aceeaşi, prioritate având cea de-a doua excepţie, pentru considerentul că o instanţă nelegal com pusă sau constitu ită nu poate statua asupra niciunei probleme de drept^^l

Aceeaşi este soluţia şi în cazul invocării e xce p ţie i n e tim b ră rii c ă ii de atac ş l cea a le g a lită ţii c o n s t itu ir ii c o m p le tu lu i de judeca tă . O astfel de ipoteză poate fi întâlnită în situaţia în care partea interesată declară calea de atac indicată în hotărârea atacată, alta decât cea legală, fără a timbra cererea de declarare a căii de atac. Spre exemplu, îm potriva hotărârii primei instanţe partea declară recurs, conform dispozitivului hotărârii atacate. Cauza se înregistrează la instanţa de control jud iciar ca recurs, deşi litigiul este susceptibil de apel. într-o astfel de situaţie, se impune o recalificare a căii de atac, cu consecinţe directe asupra compunerii completului de judecată. S-a apreciat că prioritară este excepţia legalei constituiri a completului de judecată^^l

Constatăm însă că această opinie trebuie nuanţată şi în raport de dispoziţiile art. 457 alin. (3) NCPC, potrivit cărora: „Dacă instanţa respinge ca inadm isibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea


D.N. Theohari, op. cit., p. 474-475.® M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 85-86; M. Tăbârcă, Drept procesual civil.

Voi. II .-.,2013, p. 278-279.^ D.N. Theohari, op. cil., p. 475.

G.C. Frenţiu, O.-L. Băldean, Noul Cod .... p. 471.



interesată în considerarea m enţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu p rivire la calea de atac, hotărârea pronunţată de instanţa de contro i ju d ic ia r va f i comunicată, din oficiu, tu turor pă rţilo r care au lua t parte la judecata în care s-a pronunţa t hotărârea atacată. De la data com unicării începe să curgă, dacă este cazul, term enul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege", şl ale art. 152 NCPC, conform cărora „Cererea de chem are în judecată sau pentru exercitarea une i că i de atac este valabil făcută ch ia r dacă poartă o denum ire g re ş ită \

Cu alte cuvinte, după părerea noastră, noul Cod nu interzice recalili’ carea căii de atac greşit declarate de parte, dar, dacă totuşi instanţa, In loc să recalifice, respinge recursul ca inadmisibil, arătând că partea avea deschisă doar calea apelului, acest lucru nu duce la pierderea dreptului de a face calea de atac corectă, în condiţiile de mai sus; or. în această situaţie, practic, instanţa a procedat la respingerea excepţiei greşitei com puneri a com pletului (în considerarea faptului că partea a declarat expres recurs), caz în care va trebui să discute aspectul timbrajului. ajungându-se la situaţia în care partea achită taxe le jud iciare de timbru de două ori pentru aceeaşi cale de atac (odată pentru recursul inadmisibil şi a doua oară pentru apel), ceea ce nu este echitabil; prin urmare, considerăm că Instanţa trebuie să procedeze la recalificarea recursului ca apel, faţă de dispoziţiile art. 152 NCPC (prin adm iterea excepţiei de nelegală com punere a com pletului) şi să se constitu ie apoi în com plet de apel, ca apoi să discute excepţia de netimbrare, dacă este cazul.

Doctrina recentă'^' s-a exprim at în sensul că instanţa, într-o asemenea situaţie. în care partea declară calea de atac greşit indicată de judecător în dispozitiv, se va proceda (a punerea în dezbatere a calificării corecte a căii de atac şi la Invocarea inadmisibllităţii căii de atac greşit formulate de parte, deoarece norma comentată dă expresie principiului că o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă, astfel că instanţa învestită cu soluţionarea el nu va mai fi îndreptăţită să o convertească într-o cale de atac admisibilă; se mai arată că drepturile părţilor nu sunt în vreun fel prejudiciate, ci, dimpotrivă, au posibilitatea şi răgazul de a-şl adapta conduita procesuală la dispoziţiile legii. Se mai arată, de asemenea, că art. 152 NCPC presupune că doar partea a denum it greşit calea de atac. în tim p ce hotărârea judecătorească atacată o indică corect, caz în care instanţa o va califica potrivit d ispoziţiilor legale incidente, art. 457 NCPC nefiind aplicabil.

Apreciem şl noi că, în ipoteza în care hotărârea judecătorească a tacată indică corect calea de atac şi doar partea greşeşte, art. 457 NCPC nu este aplicabil, urmând a se proceda fără probleme la corecta calificare a căii de atac.


C- Negrilă, în G. Boroi (coord.). Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, vo). I, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 850.



Nu înţelegem de ce însă, atunci când greşeala pârtii se suprapune unei erori făcute de instanţă, partea trebuie sancţionată cu respingerea căii de atac ca inadmisibilă; apreciem că textul a fost creat pentru a evita vătăm area părţii, dacă se respinge, din eroare, calea de atac ca inadmi- sibilă, dar în niciun caz nu putem interpreta că textul instituie o interdicţie de recalificare şi că obligă la respingerea căii de atac ca inadmisibilă; de asemenea, nu putem reţine nici că partea nu suferă niciun prejudiciu, acesta constând in eventualul tim braj achitat de două ori (cum am explicat mai sus) şi chiar în pierderea de timp; să nu uităm că, potrivit noului Cod, procedura ordonanţei preşedinţiale prevede apel, iar nu recurs, şi că o astfel de situaţie, prin aplicarea strictă a art. 457 NCPC, ar duce la întârzierea judecării căii de atac fixate într-o procedură urgentă.

5 1 .1 0 ) Se invocă concomitent!^ h- excepţia s tră m u tă rii pricinii;- excepţia lr)c o m p a tib llltă ţil sau a recuzării;-e x c e p ţia n u lită ţii cererii principale, conform art. 133 CPC, respectiv

art. 196 NCPC.Toate cele trei excepţii enumerate sunt excepţii de procedură. Dintre

acestea, trebuie cercetată mai întâi e xce p ţia s tră m u tă rii p r ic in ii (excepţia strămutării poate fi invocată atunci când, după admiterea cererii de stră* mutare, instanţa de la care a fost strămutată pricina continuă să judece), şi nu cea privitoare la legalitatea compunerii completului de judecată, pentru că, analizând această excepţie, instanţa nu mai face o judecată, deoarece nu ea este cea care trebuie să aprecieze asupra strămutării, astfel încât greşita ei compunere să afecteze legalitatea actului de procedură pe care îl pronunţă- în cazul în care constată că s-a d ispus strămutarea, instanţa nu pronunţă o hotărâre de declinare a competenţei către noua instanţă, pentru că o astfel de hotărâre se pronunţă dacă instanţa sesizată nu este competentă, iar, în acest caz. instanţa nu mai poate continua judecata nu pentru că nu este competentă, ci pentru că a intervenit incidentul procedural menţionat. Prin încheiere, se va constata că s-a dispus strămutarea, se va admite excepţia şi se va dispune trim iterea dosarului la instanţa la care pricina fusese strămutată.

în ipoteza în care se constată că instanţa care a fost sesizată cu cererea de strămutare nu a admis-o, după respingerea excepţiei strămutării, s e v a analiza lega lita tea co m p u n e rii c o m p le tu lu i şi ulterior se va verifica cere rea de chem are în judecată.

5 2 .1 1 ) Se invocă concomitent^^^:- excepţia lipsei de ca lita te procesuală activă;


M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale p. 86*87; M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. II ...,2013, p. 279-280.

^ M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 87; Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. II ..., 2013, p. 280: G.C. Freniiu, D .-L Băldean, Codul ..., p. 451; G.C. Frenfiu, D .-L Băldear), Noul Cod .... p. 471.



- excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a reclamantului;- excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al reclamantului.Prima excepţie analizată, conform criteriului prevăzut de art. 137

alin. (1) CPC, respectiv art. 248 alin. (1) NCPC, este excepţia de procedură privitoare la lipsa dovezii calităţii de reprezentant, in cazul în care se respinge această excepţie, urm ează a fi cercetată excepţia de fond pri> vitoare la lipsa de calitate procesuală, deoarece capacitatea procesuală de exerciţiu» care defineşte aptitudinea celui care are fo losinţa dreptului de a sta în proces, este urmarea firească a capacităţii de folosinţă. Dacă nu există dreptul, nu este de conceput nici exerciţiul lui. In cazul în care S’ d apreciat că reclamantul are fo losinţa dreptului şi. deci. calitate proce* suală, va fi analizată excepţia privitoare la capacitatea procesuală de exerciţiu.*

Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant are prioritate şi în faţa excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă. în cazul Invocării concom itente a acestor două excepţii.

5 3 .1 2 ) Se invocă concomitent^^^;- excepţia autorităţii lucrului judecat {excepţie de fond);- excepţia litispendenţei (excepţie de procedură);- excepţia perimării cererii (excepţie de procedură).S-a apreciat că instanţa trebuie să analizeze mai întâi excepţia peri*

mării, şi nu a litispendenţei. cu motivarea că, dacă ordinea ar fi Inversată, a r însem na să se reunească pricini care nu au rămas, fiecare dintre ele, în nelucrare (sau nu au răm as în nelucrare în acelaşi timp), astfel încât sancţiunea perimării să le afecteze în egală măsură. Numai în situaţia în care ambele litigii identice au rămas în nelucrare la aceeaşi dată, s-ar putea discuta mai întâi excepţia litispendenţei, pentru ca apoi perimarea să fie aplicată pricinilor reunite.

în cazul in care se apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile perimării, va fi cercetată excepţia litispendenţei, întrucât autoritatea de lucru jude ca t priveşte toate cererile între care există litispendenţă. De aceea este de preferat ca ele să fie mai întâi reunite şi apoi să se discute autoritatea de lucru judecat. Dacă s-ar analiza autoritatea de lucru judecat înaintea litispendenţei şi s-ar admite excepţia, a r mai rămâne de soluţionat cealaltă pricină identică, iar părţile şi chiar instanţa, dacă ar trebui să le citeze, ar fi nevoite să facă o cheltuială în plus.

în cazul în care s-ar invoca excepţia conexităţii, excepţia litispendenţei şi excepţia perimării cererii de chem are în judecată (toate excepţii de procedură), ordinea ar fi următoarea: excepţia perimării; excepţia litispendenţei şi excepţia conexităţii (astfel încât conexitatea să fie


M. Tăbârcă. Excepţiile procesuale ..., p. 88; G.C. Frenfiu. D.-L. Băldean, Codul P- 451; G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, Noul Cod ..., p. 471.



apreciată în raport cu singura cerere rămasă după adm iterea excepţiei litispendenţei)!^^

5 4 .1 3 ) Se invocă concomltent^^^:- excepţia prematurităţii;- excepţia lipsei de interes;- excepţia lipsei de calitate procesuală activă.Dintre cele trei excepţii de fond (întrucât sunt în legătură cu exerci

ţiu l dreptului la acţiune) excepţia care trebuie cercetată cu prioritate este cea privitoare la calitatea procesuală activă, întrucât este necesar să se determ ine mal întâi dacă reclamantul este titu larul dreptului dedus judecăţii şi apoi să se analizeze „calitatea dreptului'', respectiv dacă este sau nu actual. C ât tim p interesul se cercetează prin raportare la un anumit drept, trebuie stabilit cu prioritate dacă, atunci când dreptul este afectat de un termen, la data sesizării instanţei term enul se îm plinise ori nu. Prin urmare, dacă se respinge excepţia privind lipsa de calitate procesuală activă, urmează să se analizeze excepţia prematurităţii. Dacă se respinge şi această excepţie, se va aprecia folosul practic al reclamantului pentru a justifica form ularea acţiunii.

5 5 .1 4 ) Se invocă concomitent^^^:- excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă;- excepţia prematurităţii;- excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant.în condiţiile în care singura excepţie de procedură este cea referitoa

re la lipsa dovezii calităţii de reprezentant, aceasta trebuie analizată prima, potrivit art. 137 alin. (1) CPC, respectiv art. 248 alin. (1) NCPC. în cazul în care excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant este respinsă, va fi verificată excepţia privind lipsa capacităţii procesuale de folosinţă, pentru că, mat întâi> trebuie stabilit dacă dreptul există sau nu în patrim oniul reclamantului şi abia apoi dacă este sau nu afectat de termen.

5 6 .1 5 ) Se invocă concomitent*^^:- excepţia nulităţii cererii principale;- excepţia nulităţii încheierii de şedinţă;- excepţia nulităţii raportului de expertiză.In condiţiile în care toate excepţiile enum erate sunt de procedură, tre

buie determ inate efectele pe care le va produce adm iterea (or. astfel încât


M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 280.^ M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 88-89; M. Tăbârcâ, Drept procesual civil.

Voi. I I 2013. p. 277-278; G.C. Frenţiu. D .-L Băldean, C o d u l..., p. 451; G.C. Frenţiu, D.-L Bâldean, Noul Cod ..., p. 472.

M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 89; Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. II ..., 2013, p. 281; G.C. Frenpu, O .-L Băldean. Codul .... p. 451; G.C. Frentiu, D .-L Băldean, Noul Cod ..., p. 472.

M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale p. 89*90; M Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. II ...,2013, p. 281.



să se determ ine şl ordinea de soluţionare. Astfel, va trebui soluţionată mai întâi excepţia privitoare la cererea de chem are în judecată, deoarece anularea cererii introductive de instanţă nu mai pune problema examinării celorlalte excepţii. în situaţia în care încheierea de şed in ţă este anterioară raportului de expertiză şi anularea ei a r atrage şi anularea acte lor următoare, conform art. 106 alin. (1) CPC, respectiv art. 179 alin. (3) NCPC, inclusiv a raportului de expertiză, atunci excepţia privitoare la încheiere trebuie cercetată înaintea celei privitoare la expertiză. Dacă încheierea este ulterioară raportului de expertiză sau cele două acte de procedură nu depind unul de celălalt, instanţa se poate pronunţa în orice ordine.

5 7 .1 6 ) Se Invocă concomitent^'^:- excepţia inadm isibilităţii apelului sau recursului;- excepţia nelegalei com puneri sau constituiri a completului de ju*

decată;- excepţia lipsei procedurii de citare.Instanţa trebuie să verifice cu prioritate excepţia de procedură pri

vind alcătuirea sa, în condiţiile în care numai într-o com punere sau constitu ire legală poate să se pronunţe asupra celorlalte excepţii. După solu- ţionarea primei excepţii - fie în sensul admiterii, fie în sensul respingerii - , va fi soluţionată problema lip s e i procedurii de citare, deoarece, potrivit a ri. 85 CPC, respectiv art. 153 alin, (1) NCPC, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel. Or, pentru cercetarea excepţiei privitoare la fnadmisibilitatea căli de atac, legiuitorul nu a stabilit derogări de la regula citării.

5 8 .1 7 ) Se Invocă concomitent^^*:- excepţia im unităţii de jurisdicţie;- excepţia depăşirii atribuţiilor puterii judecătoreşti;- excepţia de necompetenţă.Excepţia depăşirii a tribuţiilor puterii judecătoreşti este o excepţie de

fond, deoarece priveşte exerciţiul dreptului la acţiune la un anume moment legislativ. Nu poate fi prom ovată nicio acţiune prin care să se urmărească obţinerea unei hotărâri prin care să se încalce sfera de activitate a d iferite lor autorităti ale statului.

Prima excepţie care va fi cercetată este cea privitoare la com petenţa instanţei, fiind singura excepţie de procedură. Dacă se respinge această excepţie, va fi analizată excepţia depăşirii atribuţiilor puterii judecătoreşti, întrucât numai dacă se stabileşte că litigiul intră în sfera atribuţiilor instanţelor judecătoreşti, se poate verifica ulterior dacă pârâtul beneficiază ori nu de im unitate de jurisdicţie.


M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 90; M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. II .... 2013, p. 281-282.

M. Tăbârcă. Excepţiile procesuale .... p. 90-91.



5 9 .1 8 ) Se invocă concomitent'^’:- excepţia de necompetenţă;- excepţia prescripţiei dreptului la acţiune:- excepţia lipsei de calitate procesuală (activă sau pasivă).Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei de procedura

a necom petenţei. în măsura în care se respinge această excepţie, s-a apreciat că trebuie analizată excepţia privitoare ia caiitatea procesuală. Aceasta deoarece cursul prescripţiei dreptului la acţiune poate suferi o serie de modificări (întrerupere, suspendare), iar aceste modificări trebuie analizate şi prin raportare la persoana îm potriva căreia curge termenul de prescripţie, deci o persoană care să a ibă calitate procesuală.

6 0 .1 9 ) Se invocă concomitent'^^:- excepţia inadmisibiiităţii;- excepţia tardivităţii.Se va analiza mai întâi excepţia inadmisibiiităţii, în scopul determ i

nării cadrului procesual în care se vor analiza celelalte excepţii, în situaţia în care excepţia s-ar respinge. Numai în acest caz se va analiza excepţia tardivitătii.*

61. 20) Se invocă concomitentf^^:- excepţia nulităţii căii de atac;- excepţia tardivităţii prom ovării căii de atac.Prima excepţie care se impune a fi analizată este excepţia tardivi

tăţii promovării căii de atac, întrucât încălcarea termenului imperativ de declarare a căii de atac atrage decăderea părţii din dreptul de a o mai exercita, situaţie în care analiza celorlalte excepţii s-ar exclude. în cazul în care această excepţie este respinsă, se analizează excepţia nulităţii căii de atac.

6 2 .2 1 ) Se invocă concomitent*^^- excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare;- excepţia inadmisibiiităţii recursului;- excepţia de neconstituţionalitate.Deoarece excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare este una de

procedură, aceasta primează faţă de excepţia inadmisibiiităţii recursului, care este una de fond. în acelaşi timp, numai în condiţiile în care instanţa de control jud iciar este legal sesizată cu o cerere de recurs care îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de form ă imperativ cerute de lege, poate analiza dacă excepţia de neconstituţionalitate invocată are sau nu legătură cu fondul cauzei, dacă se impune sau nu sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei.


Idem, p. 91; G.C. Frenţiu. D.-L. Băldean. Noul Cod ..., p. 472. G.C. Frenţiu, D^-L Băldean, C od u l..., p. 452.

^ G.C. Frenţiu, O.-L. Băldean, Noul Cod ..., p. 472.Ibidem.



63. 22) Se invocă concomitent:- excepţia de tardivitate a contestaţiei electorale;- excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii legale din legea

electorală.S -a apreciat în practica judecătorească că, In esenţă, excepţia de ne-

constituţionalitate îm bracă caracterul normelor cu privire la care se invocă neconform itatea cu legea supremă. Dacă dispoziţiile legale atacate sunt de fond, atunci excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, trebuie soluţionată după soluţionarea excepţiilor de procedură invocate în cauză. Numai dacă norma atacată ca fiind neconstitutională este de procedură, respectiv este atacat exact textul de lege care stă la baza in- vocării unei excepţii de procedură, atunci excepţia de neconstituţionalitate trebuie să aibă prioritate.

64. 23) Se invocă concomitent'^^:- excepţia lipsei de interes;- excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.în condiţiile invocării concom itente a acestor două excepţii de fond,

prioritară este excepţia lipsei de interes, întrucât se impune stabilirea mai întâi a folosului practic urm ărit de reclamant prin prom ovarea acţiunii. Numai dacă se respinge excepţia lipsei de interes, instanţa poate analiza excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

65. 24) Se invocă concomitent'^*:- excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune;- excepţia Inadmîsibilităţii cererii ca urmare a neîndepllnirii procedurii

concilierii d irecte prevăzute de art. 720 ' alin. (1) CPC.S-a apreciat că ordinea de soluţionare a celor două excepţii, prin rapor

tare la efectele pe care le-ar produce fiecare dintre ele în cazul admiterii lor, respectiv a face de prisos analiza celeilalte excepţii, impune analizarea cu prioritate a inadm îsibilităţii cererii. Această ordine se impune şi ca urmare a interpretării d ispoziţiilor art. 109 alin. (2) CPC, în lipsa îndeplinirii unei proceduri prealabile, instanţa nefiind în mod legal învestită cu cererea şi neputând cerceta, deci, dacă în privinţa dreptului supus judecăţii a intervenit sau nu prescripţia extinctivă. Trebuie avute în vedere şi modificările aduse dispoziţiilor art. 109 CPC prin Legea nr. 202/2010, respectiv reglementarea în cadrul unui nou alin. (3) a imposibilităţii instanţei de a invoca din oficiu neîndeplinirea procedurii prealabile, aceasta putând li realizată numai de către pârât, prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii, prevedere ce a fost preluată din noua reglementare a Codului de procedură civilă, respectiv cea din art. 193 aiin. (2) NCPC.

66. 25) Se invocă concomitent'^*:- excepţia autorităţii de lucru judecat;


•‘1 G.C. Frenţiu. D .-L Băldean, Noul C o d .... p. 472.V. DătnăHă. C A . Angheiescu, V.H.D. Constantinescu, op, cit., p, 26-27. tdem. p. 55; G.C. Frenţiu, D .-L Bâidean, Noul Cod ..., p. 473.



- excepţia p re s c r ip ţie i d re p tu lu i m a te ria l la ac ţiune .S*a apreciat că excepţia autorităţii de lucru judecat a r trebui analizată

anterior excepţiei prescripţiei extinctive, deoarece, în cazul în care cea dintâi ar fi admisă, constatându-se că în tre părţi a mai existat anterior un litigiu cu acelaşi obiect şl aceeaşi cauză, a r deveni Inutilă cercetarea incidenţei prescripţiei extinctive, care, în unele situaţii, poate presupune şi necesitatea administrării unor probe ce ar duce la m ărirea duratei de soluţionare a litigiului.

în esenţă, scopul excepţiei autorităţii de lucru judecat este acela de a se îm piedica declanşarea unui nou litigiu între aceleaşi părţi şi cu privire la acelaşi ob iect şi aceeaşi cauză; dacă se adm inistrează probe cu privire la prescripţie, deja s-a declanşat un nou proces privind acelaşi raport juridic, ceea ce încalcă însăşi esenţa autorităţii de lucru judecat, ca etect al hotărârii judecătoreşti irevocabile.

67. 26) Se invocă concomltent^^^:- excepţia lipsei c a p a c ită ţii procesuale de folosinţă;- excepţia lipsei c a lită ţ ii procesuale;- excepţia p re s c r ip ţie i dreptului la acţiune.Cea dintâi excepţie care trebuie cercetată este excepţia de fond, pe

remptorie şi absolută a lip s e i c a p a c ită ţii p ro ce su a le de fo lo s in ţă , apoi excep ţia lipse i de ca lita te p rocesua lă . în raport cu excep ţia p re sc rip ţie i d re p tu lu i la ac ţiune , eventuale modificări ale cursului prescripţiei trebuind analizate prin raportare la persoana îm potriva căreia curge term enul de prescripţie, persoană care să albă capacitate de folosinţă şi calitate procesuală. Numai în măsura în care se resping primele două excepţii poate fi şi trebuie analizată excepţia privitoare la prescripţia dreptului la acţiune.

68. 27) Se invocă concomitent*^^:- excepţia tardivităţii recursului;- excepţia netimbrării recursului.Instanţa a reţinut ca prioritar aspectul privind tim brajul şi cum recuren

tul nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei de plată a taxelor de timbru până la term enul stabilit, în raport cu prevederile Legii nr. 146/1997 (în prezent, ale 0 -U .G . nr. 60/2013), recursul a fost anulat ca netimbrat.


î’ î G.C. Frenţiu, O.-L. Băldean, Noul Cod ..., p. 473.® C-A, laşi, s. clv., min. şl fam., dec. nr. 6d in 6 Ianuarie 2010, www.jurisprudenta.org.


http://www.jurisprudenta.org


Capitolul al ll-lea. Excepţiile de procedură

Secţiunea 1. Excepţia de necom petenţa

§1. N o ţiu n i generale

69. Competenţa reprezintă aptitudinea recunoscută de lege unei instanţe judecătoreşti sau unui a lt organ cu activitate jurisdicţională de a soluţiona o anum ită pricină.

Com petenţa se raportează la instanţa judecătorească sau la un alt organ cu activitate jurisdicţională, iar nu la judecători.

70. Aşa cum s-a arătat în doctrină'^', o prim ă clasificare a norm elor de com petenţă este aceea în norme de co m p e te n ţă genera lă şi norme de com pe ten ţă ju r is d ic ţio n a lă , după cum delim itarea se face prin raportare la organe din sisteme diferite ori la organe din cadrul aceluiaşi sistem.

Com petenţa jurisdicţională se clasifică în com petenţă m a te ria lă şi te* rito ria lă , după cum delim itarea se face între instanţe judecătoreşti de grad diferit sau între instanţe de acelaşi grad.

Com petenţa teritoria lă se îm parte în trei categorii: com petenţa teritorială de d re p t com un , com petenţa teritorială â lte rn a tivă sau fa c u lta tiv ă şi com petenţa teritoria lă e x c lu s iv ă sau excep ţiona lă .

71. O a doua clasificare a normelor de competenţă, în funcţie de caracterul lor. îm parte normele de com petenţă în a b s o lu te şi re la tive .

Din coroborarea prevederilor art. 159 CPC cu art. 19 CPC (care îş i are corespondent în art. 126 NCPC) a rezultat regula potrivit căreia com petenţa generală, com petenţa materială şi com petenţa teritorială exclusivă au caracter absolut, iar caracter relativ are numai com petenţa teritorială în pricinile privitoare la bunuri, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 13-16 CPC.

72. După intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, a fost modificat art. 159 CPC după cum urmează:

„(1) Necompetenţa este de ordine publică sau privată. Necompetenţa este de ordine publică:

1. în cazu l încălcării com petentei generale, când p rocesu l nu este de com petenţa instanţe lor judecătoreşti;

2. în cazu l încălcării com petenţei materiale, când procesu l este de com petenţa une i instanţe de a lt grad;

G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I. Ed. AII Beck, Bucureşti, 2001, p. 5.



3. în cazu l încălcării com petenţei teritoria le exclusive, când procesul este de com petenţa une i a lte instanţe de ace laş i g rad ş i părţile nu o pot înlătura.

(2) fn toate celelalte cazuri, necom petenţă este de ordine privată”.Reglementarea reprezintă o preluare a clasificării norm elor de com

petentă din doctrină, fiind cuprinsă şi în noul Cod de procedură civilă, la art. 129. Deşi strict procedural, modificarea se aplica numai proceselor începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, nefiind o modificare de substantă, ci o legiferare a principiilor doctrinare aplicabile şi conform Codului de procedură civilă, aceasta era incidenţă şi proceselor anterioare.

73. în reg lem enta rea ac tua lă , regu la su s -m e n ţio n a tă se m enţine, în sensul că au ca ra c te r a b s o lu t com petenţa generală, com petenţa ma* teria lă şi com petenţa teritoria lă exclusivă, iar ca ra c te r re la tiv numai com petenţa teritorială când se referă la litigii cu privire la bunuri, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 117-120 NCPC.

74. C o n se c in ţe le p ra c tice ale acestei a doua clasificări sunt urmă- toarele^î;

- normele de com petenţă absolută sunt obligatorii a tât pentru părţi, cât şi pentru instanţă;

- încălcarea norm elor de com petenţă absolută poate fi invocată de oricare dintre părţi, chiar şi de către reclamantul care a sesizat instanţa necompetentă, de procuror sau de instanţă din oficiu;

- nesocotirea norm elor de com petenţă relativă poate fi invocată numai de pârât, deoarece aceste norme sunt stabilite în favoarea sa, fiind singurul în drept să aprecieze dacă este sau nu In interesul său să opună necom petenţă relativă;

- anterior Legii nr. 202/2010: necompetenţă absolută putea fi invocată oricând în cursul procesului, atât la judecata în primă instanţă, cât şi d irect în apel sau în recurs; necompetenţă relativă putea fi invocată numai in lim ine litis, adică prin întâmpinare sau cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, dar fără să se fi intrat în cercetarea fondului. Neinvoca- rea necompetenţei relative în term en avea drept consecinţă decăderea pârâtului din dreptul de a mai invoca această încălcare a dispoziţiilor de com petenţă relativă;

- după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010: necom petenţă materială şi teritoria lă de ordine publică poate fi invocată la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului. Necompetenţă de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâm pinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare;

I. Excepţia de necompetenţă 57

Idem, p. 6-7.



- în reglementarea noului Cod de procedură civilă, potrivit a ri. 130: necompetenţa generală a instantelcr judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător oricând, adică în orice stare a pricinii, atât în primă instanţă, câ t şi în apel sau în recurs; necom petenţa m aterială sau cea teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către ju decător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe; necompetenţa de ordine privată poate fi invocată numai de către pârât prin întâm pinare sau, când întâm pinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul term en de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

§2. Problem e de ap licare în t im p a leg ii p rocesuale c iv ile

2.1. Aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 202/2010

75. Ca problemă de aplicare a legii procesuale civile în timp, dispoziţiile tranzitorii cuprinse in Legea nr. 202/2010 se com pletează cu prevede* rile art. 725 CPC.

Conform dispoziţiilor a rt. XXII d in Legea n r. 202/2010, dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. (1), art. 129 alin. (5) şi (5 '), art. 136, art. 158 alin. (3). a ri. 159, art. 1 5 9 \ art. 281 art. 297 alin. (1), a ri. 304 pot. 3. ari. 312 alin. (6^), art. 315 alin. (3 ') şi ale art. 329-330’ CPC, cu modificările şi com pletările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin Legea nr. 202/2010, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv form ulate după intrarea în vigoare a acestei legi.

Legea nr. 202/2010 a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010. faţă de prevederile art. XXVIII, care prevăd că această lege intră în vigoare în 30 zile de la data publicării în Monitorul O ficial (fiind publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octom brie 2010).

Calcularea termenului se face conform dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, iar nu conform dispoziţiilor art. 101 CPC (nefiind un term en procedural, ci un termen de drept constituţional) şi nici conform dispoziţiilor art. 1887-1889 C. civ. 1864, cum s-a sugerat (din acelaşi motiv, nefiind un termen de drept material civil).

76. Având în vedere dispoziţiile ari. 725 CPC, sub aspectul com pete n ţe i in s ta n ţe i, dacă instanţa era com petentă în raport de norma în v igoare la data introducerii cererii (dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010), atunci instanţa rămâne competentă. Dacă aceasta nu era însă com petentă faţă de regulile vechi de procedură, se poate invoca necompetenţa în funcţie de norma veche, însă declinarea se va face în raport de norma nouă. Cu alte cuvinte, prem isa ca instanţa învestită anterior intrării în vigoare a modificărilor aduse prin Legea nr. 202/2010 să rămână com petentă este ca aceasta să fi fost legal sesizată conform norm elor în vigoare la data introducerii cererii de chem are în judecată.

De la această re g u lă a s u p ra v ie ţu ir ii le g ii ve ch i e x is tă însă o excep ţie , expres introdusă prin Legea nr. 202/2010, respectiv prin ari. XIII.

58___________________________________________ Excepţiile de procedură



potrivit căruia la art. 4 din Legea nr. 221/2009, după alin. (5) se introduce un nou alineat, alin. (6), ou următorul cuprins: „Hotărârea pronuntată potrivit alin. (4) este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel” . De asemenea, art. 5 alin. (2) se m odifică şi va avea următorul cuprins: „Hotărârile judecătoreşti pronunţate în temeiul prevederilor alin, (1) lit. a) şi b) sunt supuse recursului, care este de com petenţa curţii de apel, şi sunt puse în executare de M inisterul F inanţelor Publice, prin direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti” . Rezultă că, în această situaţie, devine incidenţă regula reglementată de art. 725 alin. (3) CPC, potrivit cu care hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse că ilo r de atac şi term enelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate. Astfel. în raport de această dată - data pronunţării sentinţei dacă sentinţa este anterioară datei de 25.11.2010 (data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010), se aplică regulile de calificare a căii de atac (apel sau recurs) în funcţie de valoare sau de existenţa capătului de cerere nepathmonial de constatare a caracterului politic al condamnării; dacă sentinţa este ulterioară datei de 25.11.2010, indiferent de valoare sau de existenţa acestui capăt de cerere nepatrimonial, calea de atac este recursul.

2.2. Aplicarea dispoziţiilor nouluî Cod de procedură civîlă

77. Potrivit art. 25 alin. (2) NCPC, procesele în curs de judecată la data schim bării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început, acest articol constituind o preluare a art. 725 alin. (2) teza I CPC (cu adăugarea menţiunii că v o r f i ju d e ca te co n fo rm leg ii su b ca re au în ce p u t, spre deosebire de vechiul cod în care normele de procedură erau de imediată aplicare). De exemplu, dacă judecata unei cereri de chem are în judecată era, la data introducerii acesteia, de com petenţa în primă instanţă a judecătoriei, iar, în cursul procesului, această com petenţă se modifică în favoarea tribunalului, judecătoria nu*şi va declina competenţa, ci va continua să soluţioneze cauza.

Spre deosebire de art. 725 alin. (2) teza a ll-a CPC, noua reglementare prevede că, în caz de tr im ite re sp re re judecare , d is p o z iţ ii le legale p r iv ito a re (a co m p e te n ţă , în v ig o a re la da ta când a în c e p u t p ro ce su l, răm ân a p lica b ile , iar nu dispoziţiile legii noi. De exemplu, dacă la data înregistrării cererii de chem are în judecată, legea în vigoare stabilea com petenţa de soluţionare în primă instanţă în favoarea judecătoriei, iar, pe parcursul judecării căii de atac declarate îm potriva hotărârii pronunţate de judecătorie, această com petenţă se m odifică în favoarea tribunalului, în ipoteza admiterii căii de atac cu trim iterea cauzei spre rejudecare, aceasta se va face către instanţa com petentă potrivit legii în vigoare la data înregistrării cererii de chem are în judecată, adică de către judecătorie^'^





78. Alin. (3) al art. 25 NCPC reglementează o situaţie particulară şi de excepţie, aceea în care instanţa iniţial învestită este desfiinţată, dosarele aflate în curs de soluţionare pe rolul acestei instanţe urmând a fi trim ise din oficiu instanţei com petente, determ inată potrivit legii noi de procedură, iar nu conform regulilor de com petenţă în vigoare la data sesizării instanţei desfiinţate. Operează, aşadar, principiul aplicării imediate a noilor norme de procedură civilă. Dispoziţia imperativă cuprinsă în alin. (3) al art. 25 vizează exclusiv aplicarea norm elor de competenţă^'l

§3. Competenţa m aterială a instanţelor judecătoreşti

79. Competenţa m aterială presupune delim itarea între instanţe de grad diferit şi este reglem entată de norme de ordine publică, având un caracter absolut.

80. In ceea ce priveşte reglementarea noului Cod de procedură civilă, se reţine că, sub aspectul competenţei m ateriale a instanţelor, ca modificare esenţială, dispare distincţia dintre litigiile comerciale şi cele civile. Se păstrează concepţia tradiţională de stabilire a competenţei materiale în raport de: natura pricinii; valoarea obiectului cererii; organul emitent (în materia contenciosului administrativ).

Sub aspectul obiectului concret al cererilor, nu există modificări de substanţă, prin enumerările cuprinse la art. 94 şi art. 95 NCPC fiind men- ţinute> în principiu, competenţele m ateriale aplicabile şi anterior. Spre deosebire însă de reglementarea anterioară, tribunalul devine instanţă de drept comun în ceea ce priveşte judecata în primă instanţă. Tribunalul va Judeca ca instanţă de recurs numai în cazurile prevăzute de lege şi va soluţiona apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă.

Din punct de vedere al criteriului valorii pricinii:- tribunalul devine instanţă cu plenitudine de com petenţă pentru ju

decata de primă instanţă, faţă de prevederile art. 94 pct. 1 lit. j) NCPC;- curţile de apel devin instanţe de comun în ceea ce priveşte judecarea

apelurilor, iar- înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va judeca, ca regulă, recursuri.Judecătoriile devin instanţe de excepţie în m aterie civilă, renun-

ţândU’ Se la principiul plenitudinii de com petenţă a acestora. Acestea par a deveni, aşa cum se arată în doctrină^^^, „veritabile instanţe pentru micile creanţe” .


G.C. Frenţiu. D .-L Băldean, Noul C o d p . 37.I. Leş, Competenţa în concepţia Proiectului Codului de procedură civilă, în Liber

Amicorum - Studii juridice în onoarea Prof. dr, Nicolae Popa, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 66.



3.1. Competenţa materială a judecătoriei

81. în reglementarea anterioară, potrivit prevederilor ari. 1 CPC, anterior modificării aduse prin Legea nr. 202/2011, judecătoriile judecau: 1. în prim ă instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în com petenţa a ltor instanţe; 2. plângerile îm potriva hotărârilor autorităţilor adm inistraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale a ltor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege; 3. în orice alte materii date prin lege în com petenţa lor.

Astfel, judecătoria era instanţă de drept comun în ceea ce priveşte judecata de prim ă instanţă.

Legea n r 202/2010 a modificat art. 1 CPC, în sensul că a introdus p c t 1 \ cu următorul cuprins: judecătoriile judecă J n prim ă ş i ultimă instan- tăr procesele ş i cererile priv ir)d creariţe având ca obiect p lata unei sume de ban i de până la 2.000 le i lnc lus i\/\

Cu privire la aceste modificări, s-a stabilit în practică că suprimarea căilor de atac cu privire la cererile ?n pretenţii de până la 2.000 lei inclusiv nu se apilcă atunci când cererea de plată a sumei de bani este accesorie unui capăt principal, cum ar fi cererea în reziliere, în rezoluţiune sau în anularea unul act juridic.

O altă problemă care s-a discutat în practică a fost situaţia cererii având ca obiect plata cheltuielilor restante la întreţinere, form ulată de asociaţia de proprietari, care solicită concom itent şi evacuarea chiriaşului pentru neplata acestor cote. într-o opinie, s-a statuat că cererea în evacuare ar fi accesorie faţă de pretenţia bănească, caz în care hotărârea în întregul ei a r fi irevocabilă. O altă opinie a fost aceea că textul trebuie să fie de strictă interpretare şl nu poate fi extins nici prin aplicarea principiului accesoriul urmează principalul, astfel că primul capăt de cerere va fi soluţionat irevocabil, iar cel de-al doilea va avea calea de atac prevăzută de lege.

Suntem de acord cu cea de-a doua opinie, nefiind prima situaţie în care o hotărâre judecătorească beneficiază de un regim jurid ic diferit sub aspectul căilor de atac ce pot fi formulate, atunci când sunt soluţionate mai multe capete de cerere. Dar considerăm că nu se poate reţine In argumentaţie că evacuarea este un capăt accesoriu, ci este to t un capăt principal (capătul accesoriu fiind cel care nu poate fi form ulat singur, neavând existenţă de sine stătătoare, ci numai îm preună cu capătul principal); or, evacuarea poate fi un petit de sine stătător al unei cereri de chemare în judecată. Prin urmare, fiind o cerere cu două capete principale, este normal ca cele două capete să îş i urmeze regimul ju rid ic pe care l-ar fi avut dacă nu ar fi fost form ulate împreună, pentru că altfel s -a r ajunge la suprim area artificială şi dependentă de voinţa exclusivă a reclamantului (care are interes să devină irevocabilă întreaga hotărâre) a unei căi de atac, de care, altfel, partea adversă ar fi beneficiat.




în raport de art. 725 alin. (1) CPC, textul este de im ed ia tă ap ilca re , fiind incident unei hotărâri pronuntate după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, chiar dacă cererea de chem are în Judecată este anterioară acestei date. Dacă hotărârea este pronunţată anterior datei de intrare în vigoare a legii noi, ea rămâne supusă recursului.

82. în reg lem en ta rea ac tua lă , regulile referitoare la com petenţa de drept comun în ceea ce priveşte judecata în primă instanţă se modifică fundamental aşa cum am arătat mai sus. în sensul că. spre deosebire de com petenţa generală a tribunalelor, com petenţa judecătoriilor este, în prezent, lim itată la materiile expres prevăzute de lege. Judecătoriile vor judeca în prim ă instanţă numaî cererile enumerate lim itativ de dispo- ziţiile art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. a)-j) NCPC, fă ră a se d is tin g e după cum o b ie c tu l a ce s to ra es te sau nu es te eva luab il în bani. S-a retinut astfel^^^ o schim bare fundamentală de concepţie în reglementarea competenţei ratione materiaei în acest sens, nu în cazul tuturor cererilor cu caracter patrimonial com petenţa de prim ă instanţă se determ ină în funcţie de criteriul valoric, legiuitorul prevăzând excepţii, în funcţie de obiectul cauzei.

83. Astfel, ju d e că to ria so lu ţio n e a ză , în p rim ă in s ta n ţă , cererile date în com petenţa sa fie după natura litigiului - cele enumerate la pct. 1 lit. a)-i) de la art. 94 alin. (1) NCPC - fie după valoarea obiectului ce re rii- cele de la pct. 1 lit. Acestea sunt următoarele:

1) ce re rile d a te de C odu l c iv il în co m p e te n ţa in s ta n ţe i de tu te lă ş i de fa m ilie , în a fa ră de ca zu rile în ca re p r in lege se p revede în m od e xp re s a ltfe l [a rt. 94 pc t. 1 lit. a) NCPC]. Având în vedere prevederile ari. 229 alin. (1) şi alin. (2) Irt. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, precum şi art. 76 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă^^^, cererile formulate după data intrării în vigoare a noului Cod civil, de com petenţa judecătoriei, ca instanţă de tutelă şi de fam ilie, se soluţionează, până la modificarea Legii nr. 304/2004 în sensul reglementării prin lege a organizării şi funcţionării instanţei de tutelă, de secţiile sau completele specializate pentru minori şi fam ilie, înfiinţate în conform itate cu ari. 39 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.


I'] A, Constanda. Unele considerdţii relative la valoarea obiectului cererii în reglementarea actuală ş iîn contextul noului Cod de procedură civilă, în R.R.J. nr. 3/2011, p. 243; G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, Noul C o d .... p. 158.

•2) A, Constanda, op. cil-, p. 273.Potrivit art. 76 din Legea nr. 76/2012, până la organizarea instanţelor de tutelă şi

familie, judecătoriile sau. după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit noului Cod civil, noului Cod de procedură civilă, acestei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare.



Cererile date de noul Cod civil in com petenţa instanţei de tutelă şi de tam ilie suntf’ i:

- procedurile prevăzute de noul Cod civil privind ocrotirea persoanei liz ice {din Titlul III al Cărţii I „Despre persoane”), potrivit art. 107 NCC; de exemplu: num irea tutorelui, în lipsa unui tutore desemnat, înlocuirea tutorelui, constituirea consiliului de fam ilie; măsuri legate de exercitarea tutelei, atât cu privire la persoana, cât şi la bunurile m inorului, precum: stabilirea reşedinţei m inorului, inventarierea bunurilor; toate procedurile legate de ocrotirea interzisului judecătoresc şi de instituire a curatelei. Potrivit art. 935 NCPC, cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă, respectiv de jude- cătorie, în temeiuî ari. 114 alin. (1) NCPC. raportat la art. 94 pct. 1 lit. a) NCPC şi la art. 106 alin. (2) NCC, care include interdicţia judecătorească în cadrul m ăsurilor de ocrotire a persoanei majore;

- toate măsurile şi litigiile prevăzute în Cartea a ll-a „Despre fam ilie” a noului Cod civil, potrivit art. 265 NCC; de exemplu: acţiunea în constatarea nulităţii absolute sau în anularea căsătoriei; toate litigiile referitoare la drepturile şi obligaţiile patrim oniale ale soţilor (Capitolul VI al Cărţii a ll*a din Codul civil); divorţul şi litigii privitoare la efectele divorţului asupra raporturilor patrim oniale dintre soti (art. 385-395 NCC şi art. 914 NCPC) şi asupra raporturilor d intre părinţi şi copii (art. 396-404 NCC); acţiunile privind filiaţia; toate litigiile în legătură cu exercitarea autorităţii părinteşti şi cu obligaţia de întreţinere;

- cererile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale (Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului), altele decât cele care sunt de competenţa în primă instanţă a tribunalului [respectiv cererile referitoare la adopţie - art. 74 alin. (3) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată; cauzele privind stabilirea măsurilor de protecţie specială prevăzute de Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi prom ovarea drepturilor copilului - art. 124 din Legea nr. 272/2004];

2 ) c e re r ile re fe rito a re la în re g is tră r ile în re g is tre le de s ta re c iv ilă , p o tr iv it le g ii [a rt. 94 pc t. 1 lit. b) NCPC]. Este vorba despre cererile prevăzute de Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republi- catăi^^, referitoare la: refuzul efectuării unei înregistrări de stare civilă, când persoana interesată are dreptul de a sesiza judecătoria în raza căreia dom iciliază (art. 9 din lege); înregistrarea tardivă a naşterii [art. 18 alin. (2) din lege]; anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea [art. 57 alin. (2) şi (3) din lege]>^ ; respectiv, în funcţie de aplicarea legii în timp, de noul Cod civil, art. 99 alin. (3) şi


Pentru detalii, a se vedea A, Constanda. op. cit,, p. 274-275.M. Of- nr. 339 din 18 mai 2012.

^ Soluţionarea cererilor de anulare, completare şi modificare a actelor de stare civilă formulate de cetăţenii români cu domiciliul în străinătate şi de străini este de competenta Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.



(4) referitoare Id stabilirea ori contestarea stării civile a unei persoane şi a ri. 100 privind anularea, completarea, modificarea acte lor de stare civilă.

în cazul în care aceste cereri au caracter accesoriu, sunt de com petenţa instanţei învestite cu cererea principală, potrivii art. 123 NCPC. De exemplu, cererea privind încuviinţarea adopţiei şi modificarea corespunzătoare a actului de stare civilă este de com petenţa tribunalului!^^;

3) cererile având ca obiect adm inistrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartam ente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz [art. 94 pct. 1 lit. c) NCPC]. Este vorba despre două categorii de cereri, respectiv:

- cererile având ca obiect adm inistrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartam ente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferitorul Sunt vizate următoarele raporturi juridice: cele stabilite între asociaţia de proprietari şi membrii acesteia; cererile stabilite în tre asociaţia de proprietari şi organele acesteia; cererile form ulate de asociaţia de proprietari îm potriva proprietarilor ori cele formulate de proprietari îm potriva asociaţiei. în legătură cu drepturile şi obligaţiile decurgând din calitatea de proprietar într-o clădire cu mai multe apartamente sau spaţii^^^;

- cererile privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau juridice, respectiv cu tertii care nu sunt proprietarii apartam entelor sau spaţiilor aflate în clădirile cu mai multe etaje sau apartam ente (furnizor de utilităţi, adm inistratori, bănci şi alţii asemenea).

Toate aceste cereri intră în com petenţa de primă instanţă a judecătoriei. indiferent de caracterul lor patrim onial sau nepatrimonial şi indiferent de valoarea obiectului litigiuluHî;

4) cererile de evacuare [art. 94 pct. 1 lit. d ) NCPC], indiferent de va loarea obiectului cererii. Judecătoria este com petentă indiferent de cauza evacuării, respectiv încetarea contractului, lipsa titlului, neachitarea chiriei^^l

Sunt excluse cererile de evacuare accesorii unei cereri în executarea, anularea, constatarea nulităţii ori rezilierea unui contract de locaţiune, predarea bunului închiriat, în acest caz com petenţa fiind stabilită în funcţie de valoarea cererii patrimoniale, rezultată prin aplicarea art. 101 alin. (3)


Gh.-L. Zidsru, Consideraţii cu privire la normele de competenţă cuprinse în noul Cod de procedură civilă. Competenţa materială <l), în R.R.D.P. nr. 3/2011.

Raporturile juridice stabilite între asociaţiile de proprietari şi proprietarii spaţiilor locuite, precum şi raporturile dintre aceştia în legătură cu drepturile şi obligaţiile pe care le au prin ocuparea spaţiilor respective sunt reglementate de Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari (M. Of. nr. 490 din 23 iulie 2007).

Art. 646-666 NOC.G .a Frenţiu. D .-L Bâldean, Noul Cod .... p. 160.M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p. 523.



NCPC. La o valoare de până la 200.000 lei inclusiv, com petenţa de primă instanţă aparţine judecătoriei, iar peste această valoare, tribunalului.

In doctrină s-a apreciat că, atunci când tem eiul evacuării este neplata chiriei, proprietarul trebuie să ceară şi rezilierea contractului de închiriere, în caz contrar evacuarea nefiind posibilă; în această situaţie evacuarea are caracter accesoriu^'l

Cererea de evacuare lorm ulată pe calea ordonanţei preşedinţiale revine în com petenţa de prim ă instanţă a judecătoriei, potrivit ari. 997 NCPC; la te l şi cererile lorm ulate în tem eiul T itlului XI al Cărţii a V l-a privind evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept, potrivit art. 1035 NCPC;

5) cererile referitoare la zidurile şî şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor, dreptul de trecere, precum şl la orice servituti sau alte lim itări a le dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale judecătorească [art. 94 pct. 1 lit. e) NCPC], indiferent de valoarea obiectului cererii. Este vorba despre cererile decurgând din raporturile de vecinătate, şi anume: cererile referitoare la zidurile şi şanţurile comune; cererile referitoare la distanţa construcţiilor şi plantaţiilor; cererile referitoare la dreptul de trecere; cererile referitoare la orice a lte servituţi sau lim itări ale dreptului de proprietate (legale, convenţionale şi judiciare)^^*;

6) cererile privitoare la străm utarea de hotare şl cererile în grănl- ţu ire [art. 94 pct. 1 lit. f) NCPC], indiferent de valoarea obiectului cererii. Sunt avute în vedere cererile prin care se valorifică obligaţia de grăniţuire consacrată de art. 560 NCC. Prin urmare, scopul acţiunii în grăniţuire formulate în temeiul a ri. 560 NCC este determ inarea graniţei d intre cele două terenuri, prin semne exterioare^^l S-a apreciat în doctrină că acţiunea în strămutare de hotare are caracter principal atunci când reclamantul susţine că hotarul m aterializat pe teren nu corespunde lim ite lor reale (necontestate) ale proprietăţilor celor două părţi şi solicită restabilirea amplasamentului corect al hotarului, pe lim ita de proprietate'*’ ;

7) cererile posesorii [art. 94 pct. 1 lit. g) NCPC]. Potrivit art. 1002 NCPC, cererile posesorii sunt admisibile numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de Codul civil, respectiv ari. 949-952 şi art. 642 alin. (2).

Cumulul posesori ului cu petitoriul, care să atragă şi discuţii sub aspectul competenţei materiale, nu este permis. Aceasta deoarece, art. 1003 alin. (2) NCPC, stabilind reguli privitoare la judecata cererii posesorii, prevede că sunt inadmisibile orice cereri prin care se solicită protecţia unui


Idem, p. 524.® G.C. Frenţiu, D.-L. Băfdean, Noul Cod ..., p. 161; M. Tăbârcă, Drept procesual

civil. Voi. I .... 20’l3 , p. 525.^ Gh.’L Zidaru, Competenţa materială în R.R.D.P. nr. 3/2011, p. 173.

G.C. Frenţiu, D .-L Băfdean, Noul Cod ..., p. 1 6 M 6 2 .



drept In legătură cu bunul în litigiu. Instanţa care judecă petitoriul poate să dispună însă şi asupra posesiei^'^;

8) cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe [art. 94 pct. 1 lit. h) NCPC]. Excepţie fac cererile referitoare la obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, cu privire la care este stabilită expres competenţa altor instanţe. Spre exemplu, cererile în contencios administrativ şi fiscal, precum obligarea autorităţii publice la emiterea unui act administrativ, cererile din materia proprietăţii intelectuale, cererile privind raporturi juridice de muncă, de asigurări sociale, de expropriere, privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi etc.. de competenţa tribunalului, după criteriul naturii cererii. Drept urmare, judecătoria este competentă numai dacă obligaţia de a face sau de a nu face, neevaluabilă în bani, este în \e- gătură cu un raport juridic civil sau între profesionişti^^l Per a contrario, dacă obligaţia este evaluabilă în bani, competenţa materială se va determ ina în funcţie de criteriul valorii obiectului litigiului, respectiv valoarea arătată de reclamant [art. 98 alin. (1) NCPC], iar atunci când cererile au ca obiect un drept de proprietate sau un alt drept real asupra unui imobil, după valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale (art. 104 NCPC);

Astfel, în ceea ce priveşte litigiile neevaluabile în bani, trebuie făcute următoarele distinctil.

- litigiile neevaluabile în bani, având ca obiect obligaţie de a face sau de a nu face, în tre neprofesionişti, sunt în com petenţa judecătoriilor;

- litigiile neevaluabile în bani, având ca obiect obligaţie de a face sau de a nu face, între profesionişti, sunt, după părerea noastră, de com petenţa judecătoriei, de asemenea, cât tim p lit. h) nu distinge după calitatea părţilor;

- litigiile neevaluabile în bani, ce nu au ca obiect obligaţie de a face sau de a nu face, în tre profesionişti sau neprofesionişti, sunt de competenţa tribunalului, faţă de prevederile art. 95 pct. 1 NCPC („toate cererile care nu sunt date prin lege în com petenţa altor instanţe’*), dacă legea nu prevede o altă competenţă;

- cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face, neevaluabile în bani, date de lege în com petenţa a ltor instanţe, în considerarea naturii cererii, vor fi de com petenţa acelei instanţe indicate de legea specială;

9) cererile de îm părţeală judiciară, indiferent de valoare [art. 94 pct. 1 lit. I) NCPC]. Este vorba de cererile form ulate pe cale principală. In ipoteza în care cererea de împărţeală judiciară are caracterul unei cereri accesorii sau al unei cereri incidentale în proces, com petenţa se va determ ina după valoarea obiectului cererii principale, în raport cu dispoziţiile art. 98 alin. (1) NCPC.


I'î M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p, 527, |2) Ibidem,



Cererea privind partajul bunurilor com une ale soţilor revine în com petenţa materiaiă a judecătoriei, în baza art. 94 pct. 1 lit. a) NCPC. în acest sens, printr-o decizie pronunţată într-un recurs în interesul legii, instanţa suprem ă a stabilit că, indiferent de valoarea masei partajărilor, compe- tenţa de a soluţiona cererile având ca obiect partajarea bunurilor comune dobândite de soţi în timpul căsătoriei revine judecătorie i, atât în cazul în care aceste cereri au fost introduse concom itent cu acţiunea principală de desfacere a căsătoriei, cât şi atunci când sunt formulate separat. S-a considerat că o cerere de partajare a bunurilor com une întemeiată pe dispoziţiile art. 36 C. fam. (corespunzător ari. 358 NCC) nu poate fi primită decât ca o cerere accesorie acţiunii principale de divorţ, indiferent dacă a fost form ulată odată cu aceasta sau separat, după desfacerea căsătoriei, fiind evident că soluţionarea ei nu poate fi atribuită, sub aspectul com petenţei materiale, în raport cu criteriul valoric, ci numai ţinându-se seama de obiectul acţiunii principale, respectiv desfacerea căsătoriei. Pentru identitate de raţiune, aceeaşi soluţie se impune şi în cazul cererilor formulate de soţi în timpul căsătoriei pentru îm părţirea bunurilor com une‘ 1

Această com petenţă se menţine chiar dacă bunul face obiect al unui aport la societăţi, asociaţii sau fundaţii, conform art. 348 NCC, nefiind vorba despre un litigiu între profesionişti^^l

în legătură cu partajul în materie de moştenire, în doctrină s-au exprimat mai multe opinii. într-o opinie^^^, s-a apreciat că, întrucât norma nu distinge, această com petenţă aparţine judecătoriei şi în cazul cererilor de îm părţeală jud iciară în materie succesorală. D ispoziţiile art. 105 NCPC referitoare la valoarea obiectului cererilor în materie de moştenire nu pot fi considerate derogatorii de la regula prevăzută de art. 94 pct. 1 lit. i) NCPC. întrucât sunt formulate generic. în tim p ce o derogare ar fi trebuit reglementată explicit în privinţa cererilor de îm părţeală în această materie. Din coroborarea norm elor în discuţie ar rezulta că sunt supuse criteriului valoric toate cererile provenind dintr-o succesiune, cu excepţia celor de îm părţeală judiciară, care sunt de com petenţa în primă Instanţă a judecătoriei, indiferent de valoarea obiectului cererii.

în acelaşi sens^*’ s-a reţinut, de această dată cu privire la orice cerere de împărţeală, că, chiar dacă odată cu partajul se pune în discuţie şi sursa coproprietăţii - de exemplu, se invocă nulitatea titlu lui de proprietate, se contestă validitatea testamentului, se face o cerere de reducţiune sau de raport etc. - ori în materie succesorală, se cere şi deschiderea succesiunii, stabilirea moştenitorilor, a cote lor acestora şi a masei succesorale, nu se impune distribuirea competenţei în tre judecătorie şi tribunal, în funcţie de

I. Excepţia de necom petenlă 67

C.S.J.. Secţiile Unite, Dec. nr. VIII/2000, M. Of. nr. 84 din 19 februarie 2001; G.C. Frenpu. D .-L Băldean. Noul C o d p . 163.

A. Constanda, op. cil., p. 277.^ Ibidem.

M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p. 528.



criteriul valorii acestor cereri. întrucât toate cererile m enlionate au drept scop lina l partajul, vor face corp comun cu acesta şi vor fi judecate în primă instanţă la Judecătorie.

într*o altă opinie^î, pornind de la prevederile art. 105 NCPC, conform cărora în materie de moştenire com petenţa după valoare se determ ină fără a se scădea sarcinile sau datoriile moştenirii, s>a concluzionat că, în ipoteza moştenirii, legiuitorul a dorit stabilirea competenţei m ateriale în funcţie de valoarea obiectului cererii, şi anume valoarea cererii principale. Nu putem porni de la scopul final, afirmând că, indiferent de cererile form ulate, reclamantul urmăreşte sistarea stării de indiviziune, astfel că aceasta a r constitui cererea principală. Nu întotdeauna sistarea stării de indiviziune constitu ie cererea principală, existând situaţii în care modalitatea sistării indiviziunii depinde de o altă cerere, care, în baza ari. 30 alin. (4) NCPC, devine principală. Spre exemplu, în situaţia în care se solicită anularea unui certificat de moştenitor sau reducţiunea unul testament, asemenea cereri au caracter principal, de modul lor de rezolvare depinzând sistarea stării de indiviziune;

10) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofe- slonişti [art. 94 pot. 1 llt. j) NCPC]. P er a contraria, cererile patrimoniale al căror obiect are o valoare de peste 200.000 lei revin în com petenţa de primă instanţă a tribunalului.

S-a reţinut opinia^^) conform căreia au caracter patrim onial atât cererile ce au ca obiect plata unei sume de bani sau obţinerea altei valori economice, cât şi cererile care nu tind la obţinerea unei astfel de valori, dar decurg dintr-un raport jurid ic cu caracter patrimonial. Aşadar, criteriile determ inante sub acest aspect sunt caracterul patrim onial al raportului ju rid ic şi finalitatea patrim onială a cererii.

Sunt cereri evaluabile în bani, de exemplu^^^: cererea prin care reclamantul solicită obligarea pârâtului să-i întocm ească act de vânzare ori cererea prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare sau de contract; cererea de raport al donaţiilor; cererea de reducţiune testamentară; cererea în constatarea existenţei sau inexistenţe i unui drept privitor la bunuri evaluabile în banH^ ; cererea în constatarea simulaţiei unui act privitor la bunuri evaluabile în bani; cererea în regres şl în revocare; cererea în nulitatea (anularea) unui act jurid ic care are ca


G.C, Frenţiu, D .-L Băldean, Noul Cod .... p. 163,Gh.-L Zidaru, Competenta materială ..., în R.R D.P. nr. 3/2011. p. 178.M. Tăbârcâ, Drept procesuaf civil. Voi. I ..., 2013» p. 534*536.Potrivii Deciziei nr. 32/2008 (M. Of. nr. 830 din 10 decembrie 2008) a înaltei Curţi

de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Secţiile Unite, cererile în materie civilă şi comercială având ca obiect constatarea existenţei ori inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte juridice, privind drepturi patrimoniale sunt evaluabile în bani, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situatiei anterioare.



obiect un drept subiectiv cu conţinut patrimonial; cererea privind rezoluţi- unea unui contract sau anlecontract de vânzare, de iocaţiune, donaţie etc.

Se observă, faţă de reglementarea anterioară, modificarea criteriului valoric, în sensul că se dau în com petenţa judecătoriei cererile evaluabile în bani până la 200.000 Iei inclusiv, ceea ce va atrage o creştere a competenţei m ateriale a tribunalelor, în dauna judecătoriilor. Noul Cod a urmărit tranşarea lim itei de com petenţă valorică între judecătorii şi tribunale, indiferent dacă este vorba despre litigii între profesionişti sau neprofesio- nişti (indiferent dacă este vorba despre litigii c ivile sau litigii comerciale, conform clasificării anterioare). Astfel, ceea ce va interesa în primul rând pentru stabilirea competenţei materiale, judecătorie sau tribunal, în cazul unei cereri evaluabile în bani, va fi valoarea obiectului litigiului, iar nu calitatea părţilor.

84. Hotărârile pronunţate de judecătorii în prim ă instanţă, prevăzute de art. 94 pot. 1 lit. a)-j) NCPC, sunt supuse numai apelului la tribunal, iar hotărârile pronuntate de tribunal în apel sunt definitive, potrivit art. 634 alin. (1) p o t-4 NCPC.

85. în ceea ce priveşte controlul de legalitate al hotărârilor autorităţilor adm inistraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate (art. 94 pct. 3 NCPC), faţă de reglementarea anterioară (ari. 1 pct. 2 CPC), se remarcă doar o modificare formală, în sensul că este generic indicat cadrul procesual ai controlului judecătoresc, al unei căi de atac, în loc de a se preciza că judecătoria soluţionează „plângerile” îm potriva hotărârilor acestor organe. Acest control intervine numai dacă este expres prevăzut de lege^'l Judecătoria pronunţă o hotărâre definitivă-

86. Potrivit art. 94 pct. 4 NCPC, judecătoriile judecă şi orice alte cereri date prin lege în com petenţa lor» fie norme speciale din noul Cod de procedură civilă, câ t şi din a lte acte normative. Pentru anumite judecătorii este stabilită o com petenţă exclusivă, cum ar fi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, care soluţionează cererile referitoare la anularea, modificarea sau com pletarea acte lor de stare civilă sau m enţiunilor înscrise pe acestea, în cazul în care cererea este făcută de un cetăţean străin ori de un cetăţean român cu domiciliul în străinătate, conform art. 57 alin. (3) din Legea nr. 119/1996, republicată; cererile formulate în procese de drept


A Constanda, op. c it . p. 278. Aşa cum s-a arătat în doctrina anterioară noului Cod, referitor la dispoziţiile ari. 1 pct. 2 CPC, noţiunile de .plângere” şi de .hotărâre" primesc o accepţiune mai largă, în sensul că noţiunea de „plângere” se referă la orice cale de atac împotriva hotărârilor organelor cu activitate jurisdicţională din afara sistemului instanţelor judecătoreşti, iar noţiunea de „hotărâre” include toate actele ce provin de la organele din afara sistemului judecătoresc şi asupra cărora judecătoria exercită un control judecătoresc, pronunţând o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de apel. Se deosebeşte controlul judecătoresc astfel definit de controlul Judiciar, care este realizat numai asupra hotărârilor judecătoreşti. în cadrul căilor de atac.



privat cu elemente de extraneitate, de com petenţa instanţelor române, în situaţiile în care nu poate fi identificată instanţa com petentă să judece cauza, conform ari. 1071 alin. (2) NCPC.

3.2. Competenţa materială a tribunalului87. Pentru p rocese le în ce p u te în a in te de data de 15 fe b ru a rie 2013,

tribunalul este in s ta n ţă de d re p t c o m u n în ceea ce p rive ş te judeca ta a p e lu r ilo r şi instanţă de excepţie în ceea ce priveşte judecarea în primă instanţă şi în recurs.

88. Pentru p rocese le în ce p u te după data de 15 fe b ru a rie 2013, ca noutate se reţine faptul că, în ceea ce priveşte ju d e ca ta în p rim ă in s tan ţă , tribunalul devine in s ta n ţă de d re p t co m u n pentru orice cerere care nu este dată de lege în com petenţa alte i instanţe, nefiind necesară o prevedere specială în acest sens.

Această com petenţă rezultă din prevederile art. 95 pct. 1 NCPC, care stabileşte şi co m p e te n ţa genera lă a tribunalului, deoarece exclude din com petenţa sa cererile date prin lege în „com petenţa a ltor instanţe”, fiind vorba nu numai de alte instanţe judecătoreşti, care sunt menţionate de ari. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004. ci şi de orice alte organe cu activitate jurisdicţională^'l

Com petenţa tribunalului în prim ă instanţă se determ ină în funcţie de ^ :1) c r ite r iu l va lo ric ;2) lip sa une i d is p o z iţ ii lega le p r in ca re o ce re re să fie a tr ib u ită în

co m p e te n ţa une i a n u m ite ins tan ţe .

89. Astfel, tribunalul va judeca în prim ă instanţă:- cererile evaluabile în bani în valoare de peste 200.000 lei, indiferent

de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, cu excepţia celor date în com petenţa judecătoriilor potrivit art. 94 pct. 1 lit. a)-i) NCPC;

-c e re r ile neevaluabile în bani, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti. în afară de cele date în competenţa altor instanţe;

- cererile evaluabile sau neevaluabile în bani, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, în baza unor norme speciale, fie din noul Cod de procedură civilă, fie din alte acte normative.

în raport de m a te ria vizată, exem plificativ este vorba despre:- cereri privind navigaţia civilă şl activitatea în porturi;- cereri în materie de contencios adm inistrativ şi fiscal, şi anum e litigi’

ile privind actele adm inistrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii a le acestora de până la 1.000.000 de lei [art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004];

- cereri în materie de conflicte de muncă şi de asigurări sociale, astfel cum este determ inată această categorie de litigii prin dispoziţiile Codului


l 'M - Constanda, op. cit., p. 279-280.Pentru detalii, M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p, 546.



muncii, ale Legii nr. 62/2011 a dialogului social, ale Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi prin cele cuprinse în legi speciale (spre exemplu, O.U.G. nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse în tre femei şi bărbaţi, republicată); în prezent, potrivit art. 201 alin. (1) din Legea nr. 62/2011, în form a modificată prin Legea nr. 76/2012: „Tribunalul şi curtea de apel soluţionează cererea (privind încetarea grevei, n.n.) sau, după caz, apelul, potrivit procedurii prevăzute pentru soluţionarea conflicte lor colective de muncă’', iar potrivit art. 208 şi art. 210 din Legea nr. 62/2011. în form a modificată prin Legea nr. 2/2013: „Conflictele individuale de muncă se soluţionează în prim ă instanţă de către tribunar; „Cererile referitoare la soluţionarea conflicte lor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circum scripţie îşi are domiciliul sau locul de m uncă reclamantul".

- cererile în materie salarlală formulate de personalul din sistemul justiţiei;

- cereri în materie de expropriere. în temeiul Legii nr. 33/1994, republicată, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, al Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local;

- cererile în materia adopţiei, în tem eiul art. 74 alin. (3) al Legii nr. 273/2004. republicată;

- cererile form ulate în condiţiile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi prom ovarea drepturilor copilului;

- cererile în materia recunoaşterii şi executării hotărârilor străine (ari. 1098 şi ari. 1102 NCPC);

- cererile privind modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin elim inarea clauzelor abuzive din contractele de adeziune [art. 8 şi art. 12 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori];

- cereri privind declararea judecătorească a morţii sau anularea unei asemenea hotărâri;

- cereri privind luarea m ăsurilor necesare pentru a îm piedica sau a face să înceteze orice atingere ilicită adusă Integrităţii corpului uman, precum şi pentru a dispune repararea daunelor m ateriale şi morale suferite;

- cereri privitoare la apărarea drepturilor nepatrimoniale;- cererile privind repararea pagubei m ateriale sau a daunei morale în

cazul condamnării pe nedrept sau al privării ori restrângerii de libertate în mod nelegaf;

- cereri form ulate de către procuror pentru desfiinţarea totală sau parţia lă a unui înscris falsificat.

O discuţie aprinsă în doctrină, cu începuturi de soluţii contradictorii, a născut întrebarea care este instanţa com petentă să soluţioneze lit ig iile în m a te ria d re p tu r ilo r de p ro p r ie ta te in te lec tua lă .




Astfel, legile speciale care ia c trim itere la com petenţa din Codul de procedură civilă şi nu prevăd o normă specială trebuie înţelese, pentru acţiunile introduse după data de 15 februarie 2013, ca făcând trim itere la noul Cod de procedură civilă. Or, actualul cod nu mai prevede competenţa specială a tribunalului în materie de proprietate intelectuală, din considerente care scapă unei raţiuni aparente, astfel că o acţiune în contrafacere neevaluabilă în bani (obligaţie de a face sau de a nu face) sau cu o valoare de până în 200.000 lei inclusiv se încadrează în dispoziţiile art. 94 lit. h) sau respectiv lit. j) NCPC, fără a exista o posibilitate reală de a se înlătura această aplicabilitate. Numai acţiunile în contrafacere care au o valoare ce depăşeşte criteriul de 200.000 lei ajung să fie judecate, potrivit noului Cod, de tribunal, aşa cum se întâm pla potrivit reglementării anterioare.

Prin urmare, conform reglementării actuale, literalmente interpretată, acţiunea în contrafacere intră în com petenţa judecătoriei, în baza normei speciale sau a tribunalului, ca instanţă de drept comun, în ceea ce priveşte judecata de prim ă instanţă.

Această dualitate de reglem entare nu face decât să dilueze speciali* zarea instanţelor şi nu este în favoarea unei practici unitare.

Cu toate acestea, nu putem fi de acord cu o interpretare mai generoa- să, propusă de unii autori, care ar duce la menţinerea de p lano a com petenţei tribunalului în primă instanţă, deoarece normele de competenţă materială sunt de ordine publică; nu există un argum ent procedural de text care să perm ită respingerea excepţiei de necompetenţă a judecătoriei în ipotezele sus-menţionate, sim plul „bun sim ţ” jurid ic neputând duce la încălcarea unei norme exprese imperative.

90. Ca instanţă de a p e l tribunalul judecă apelurile declarate îm potriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în prim ă instanţă (art. 95 pct. 2 NCPC). şi anume hotărârile pronunţate în cererile prevăzute de art. 94 pct. 1 lit. a)-j) NCPC, precum şi în alte cereri date în com petenţa judecătoriei, prin norme speciale, şi care sunt susceptibile de a fi atacate cu apel (spre exemplu, hotărâri pronunţate de judecătorie ca instanţă de executare). Hotărârile prevăzute de ari, 94 pct. 1 sunt supuse numai apelului, potrivit art. 483 alin. (2) NCPC, iar hotărârile pronunţate de tribunal în apel sunt definitive şl constituie titlurî executorii, în sensul art. 634 pct. 4 NCPO^J.

Rezultă că tribunalul are competenţă, ca instanţă de apel, dacă sunt îndeplinite cum ulativ două condiţii^^^:

- judecătoria a pronunţat o hotărâre în prim ă instanţă; şi- nu există un text de lege care să prevadă că hotărârea pronunţată

în primă instanţă este dată fără drept de apel ori este susceptibilă numai de recurs.


G .a Frenţiu. D .-L Bâldean. Noul Cod ..., p. 174.M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013. p. 567.



91. Ca instanţă de recurs, tribunalul judecă numai recursurile în cazurile anume prevăzute de lege (art. 95 pct. 3 NCPC), cum ar fi recursurile exercitate îm potriva încheierii de suspendare; hotărârii de renunţare la ju decată şi la dreptul pretins; hotărârii de perimare; hotărârii care consfinţeş- te tranzacţia părţilor, atunci când acestea sunt pronunţate de judecătorie.

De asemenea, tribunalul judecă recursurile date în competenţa sa prin legi speciale, cum ar fi recursul îm potriva hotărârilor judecătoriei date în aplicarea Legii nr. 122/2006 privind azilul în România; în materia Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

92. Aşa cum am arătat mai sus. în tem eiul unor norme speciale, fiedin noul Cod de procedură civilă, fie din a lte acte normative, tribunalele judecă şi orice alte cereri date prin lege în com petenţa lor (în primă instanţă sau, după caz, într-o cale de atac), potrivit art. 95 pct. 4 NCPC. Este vorba despre o com petenţa m aterială exclusivă.

Cu titlu exemplificativ, alături de unele dintre cererile menţionate la com petenţa în prim ă instanţă a tribunalului, amintim:

- cererile şi căile de atac prevăzute de Legea nr. 31/1990 a societăţilor, de com petenţa instanţelor judecătoreşti, care se soluţionează de tribunalul în a cărui circum scripţie îşi are societatea sediul principal (art. 63 din Legea nr. 31/1990, republicată);

- toate procedurile prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu excepţia apelului prevăzut la art. 8 din lege. care sunt de com petenţa tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul. Dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secţie specială de insolvenţă sau un complet specializat de insolvenţă, acesteia/acestuia îi aparţine com petenţa pentru derularea procedurilor prevăzute de această lege [art. 6 alin. (1) din Legea nr. 85/2006];

- acţiunile form ulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată etc.

Prin norme speciale, com petenţa de soluţionare a anum itor cauze aparţine Tribunalului Bucureşti, în prim ă instanţă, în primă şi ultimă in* stanţă sau, după caz, în calea de atac specifică materiei respective (de exemplu, în materia brevetelor de invenţii indicate în Legea nr. 64/1991, a m ărcilor şi a indicaţiilor geografice conform Legii nr. 84/1998; în materie de adopţie).

3.3. Competenţa materială a curţii de apel

93. Pentru procesele începute înainte de data de 15 februarie 2013,curţile de apel sunt instanţe de excepţie în privinţa judecării apelurilor, având în vedere că tribunalele sunt instanţe de excepţie în ceea ce priveŞ’ te judecata în primă instanţă. în condiţiile în care tribunalele sunt instanţe de apel de drept comun, înseam nă că instanţele de recurs de drept comun sunt curţile de apel.




94. Prin Legea n r. 202/2010, curţile de apel au devenit instanţe de recurs pentru următoarele cereri:

1) în ceea ce priveşte cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale, acestea sunt de competenta tribunalului, conform ari, 2 pct. 1 lit. h) CPC, indiferent de valoarea sumei solicitate cu titlu de despăgubiri. Având in vedere redactarea dată art. 282^ CPC prin Legea nr. 202/2010, hotărârile date de tribunal în primă instanţă cu privire la cererile din această categorie vor fi supuse doar recursului la curtea de apel, indiferent de valoarea pretenţiilor;

2) în cazul cererilor având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării în tem eiul art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009 privind con* dam nările cu caracter politic şi măsurile adm inistrative asim ilate acestora, hotărârea dată în primă instanţă de tribunal este supusă doar recursului la curtea de apel;

3) de asemenea, hotărârile pronunţate în cererile de acordare a despăgubirilor şi de repunere în drepturi form ulate în tem eiul art. 5 alin. (1) liL a) şi b) din Legea nr. 221/2009, care sunt de com petenţa în primă instanţă a tribunalului, sunt supuse recursului la curtea de apel;

4) potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, decizia sau, după caz. dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi a tacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului In a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţi- onarea notificării, în term en de 30 de zile de la comunicare, hotărârea tribunalului fiind supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel.

95. Pentru p rocese le în ce p u te după data de 15 fe b ru a rie 2013, potrivit art. 96 pct. 1 NCPC, curţile de apel judecă, în p rim ă ins tan ţă , c e re rile în m a te rie de c o n te n c io s a d m in is tra tiv ş i f is c a l, p o tr iv it leg ii specia le .

Este vorba despre litigiile privind actele adm inistrative em ise sau în cheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei, care se soluţionează în fond de secţiile de contencios adm inistrativ şi fiscal ale curţilor de apel. dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel [art. 10 alin. (1) teza a ll-a din Legea nr. 554/2004].

Se retine că textul modificat nu va duce la o interpretare d iferită de cea de până acum cu privire la modul de aplicare a celor două criterii, valoric şi ierarhic.

Astfel, acest text de lege instituie două criterii alternative, dar care se aplică în două situaţii diferite: c r ite r iu l v a lo r ic în ceea ce priveşte litigiile referitoare la taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şl accesorii a le acestora; c r ite r iu l o rg a n u lu i e m ite n t în ceea ce priveşte restul litig iilor privind actele administrative. Astfel, pentru litigiile privind




actele adm inistrative em ise sau încheiate de autohtăţiie pubiice iocale sau judeţene, precum şi pentru ceie releritoâre ia taxe şi impozite, contribuţii, datorii vam ale şi accesorii a le acestora, de până la 1.000.000 lei, instanţa de fond competentă material este tribunalul; pentru cauzele având ca obiect acte adm inistrative em ise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele referitoare la taxe şi impozite, contribuţii, datorii vam ale şi accesorii ale acestora, de peste 1.000.000 lei, instanţa de fond com petentă material este curtea de apel.

Cauza ce va avea ca obiect contestarea unei decizii de impunere, prin care s-au stabilit în sarcina societăţii reclamante obligaţii fiscale în suma mai m ică de 1.000.000 lei, chiar dacă em itentul actului administrativ-tiscal prin care au fost stabilite obligaţiile deduse judecăţii este o autoritate centrală, va fi de com petenţa m aterială a tribunalului, iar nu a curţii de apel.

De asemenea, potrivit art. 10 alin. (1^) din aceeaşi lege, toate cererile privind actele adm inistrative em ise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios adm inistrativ şi fiscal ale curţilo r de apel.

Curtea de apel mai judecă, în primă instanţă, acţiunea în anularea hotărârii arbitrale (art. 610 NCPC); cererea de strămutare întemeiată pe m otiv de bănuială legitimă, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia [art. 142 alin. (1) NCPC).

Hotărârea pe care o pronunţă curtea de apel în primă instanţă poate să fie atacată numai cu recurs, nu şi cu apel, având în vedere că înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă ierarhic superioară curţii de apel, nu are com petenţa de a judeca în apel. potrivit art. 97 pot. 1 NCPC^^l

96. Ca In s ta n ţe de apel, curţile de apel judecă apelurile declarate îm potriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă (art. 96 pct. 2 NCPC). Curtea de apel devine astfel instanţă de drept comun pentru soluţionarea apelurilor declarate îm potriva hotărârilor pronunţate de tribunal în prim ă instanţă, cu excepţia celor care sunt susceptibile de a fi atacate numai cu recurs sau sunt date fără drept de apel.

în anumite materii, prin norme speciale se prevede în mod expres com petenţa cu riilo r de a judeca în apel, spre exemplu: apelurile declarate îm potriva încheierilo r date de preşedintele tribunalului sau curţii de apel în procedura necontencioasă judiciară, conform art. 537 alin. (3) NCPC; apelurile îm potriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11 din Legea nr. 85/2006, potrivit art. 8 din acelaşi act normativ.

97. Ca in s ta n ţe de re cu rs , curţile de apel judecă recursurile în cazurile anume prevăzute de lege, potrivit art. 96 pct. 3 NCPC. Astfel, curţile de apel pot soluţiona recursuri îm potriva hotărârilor date în apel de tribunale,


Idem, p. 576.



a celor date de tribunale în primă instanţă şi în alte cereri date prin lege în competenţa lor, care, potrivit legii, sunt supuse numai recursului, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege. De exemplu, recursurile îm potriva hotărârilor pronunţate în fond de tribunale în materia contenciosului adm inistrativ; recursurile îm potriva hotărârii tribunalului privind liberul acces la informaţiile de interes public [art. 22 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 544/2001 .

98. De asemenea, curtea de apel va judeca o rice a lte ce re ri da te p rin lege în com pe ten ţa lo r, potrivit ari. 96 pct. 3 NCPC. Exemplificativ, am intim : contestaţia îm potriva deciziei de returnare a străinilor de pe teritoriul României (art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată]; contestaţia îm potriva Hotărârea Comisiei superioare de disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti,

republicată].

99. Se obsen/ă şi reglementarea unei com pe ten ţe m ate ria le spec ia le în favoarea C u rţii de A pe l B u cu re ş ti, care poate judeca, între altele:

- acţiunea în restituirea bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, introdusă de statul interesat îm potriva posesorului sau detentorulul bunului [art. 68 alin. (1) din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, republicată];

-c e re r ile prevăzute de Legea concurenţei nr. 21/1996;- apelul îm potriva hotărârii arbitra le privind form a definitivă a metodo-

logiilor negociate de organism ele de gestiune colectivă, cuprinzând drepturile patrim oniale cuvenite titu larilor de drepturi de autor ori de drepturi conexe (art. 131^ alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe];

- apelul îm potriva deciziei pronunţate de Tribunalul Bucureşti cu privire la cererea de înregistrare a unui partid politic sau la cererea prin care M inisterul Public solicită încetarea activităţii partidului şi radierea acestuia din Registrul partidelor politice, conform art. 21 alin. (2) şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, republicată.

3.4. Competenţa materială a înaltei Curţi de Casaţie şî Justiţie

100. Pentru p ro ce se le în ce p u te după data de 15 fe b ru a rie 2013.noul Cod de procedură civilă prevede, în art. 97, că înalta Curte de Casaţie şl Justiţie judecă:

1) recursurile declarate îm potriva hotărârilor curiilo r de apel, precum şi a a ltor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, cum ar fi recursurile îm potriva sentinţe lor pronunţate de secţiile de contencios adm inistrativ şi fiscal ale curţilo r de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel; recursurile declarate îm potriva hotărârilor pronunţate de curiile de apel în apel; recursurile şi cererile judecate în prim ă instanţă de Secţia penală a înaltei C urii de Casaţie şi Justiţie; recursul îm potriva sentinţei




Curţii de Apel Bucureşti prin care se dispun restituirea bunului cultural şi acordarea despăgubirilor [art. 70 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, republicată] etc.;

2) recursurile în interesul legii;3) cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dez

legarea unor probleme de drept, instituţie nou-introdusă prin noul Cod de procedură civilă, reglementată în cuprinsul art. 519-521;

4) orice alte cereri date in com petenţa sa prin legea de procedură sau prin legi speciale, cum ar l i cererile de delegare a instanţei, conform a r t-147 NCPC; contestaţiile îm potriva hotărârilor consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României [art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de cred it şi adecvarea ca p ita lu lu i.

101. C om p le te le de 5 ju d e c ă to r i judecă: recursurile şi cererile jude* cate în primă instanţă de Secţia penală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; ca instanţă disciplinară; în alte cauze date prin lege în com petenţa lor.

Completul de 5 judecători exam inează adm isibilitatea recursului în camera de consiliu, fără citarea părţilor. In cazul în care constată că cererea de recurs este form ulată îm potriva unei hotărâri care nu este supusă niciunei căi de atac, a unei încheieri care nu se atacă decât odată cu fondul, a unei hotărâri pronunţate în recurs sau în contestaţie în anulare, dispune, prin încheiere, respingerea cererii ca inadmisibilă.

Conflictul de com petentă dintre două secţii ale înaltei Curţi de Casaţier , « t •şi Justitie se soluţionează de Completul de 5 judecători [art. 136 alin. (3) NCPC]!

Potrivit art. 410 NCPC, în cazul renunţării la însuşi dreptul pretins în faţa unei secţii a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de 5 judecători.

Conform art. 421 alin. (2) teza a ll-a NCPC, când perim area se constată de o secţie a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de 5 judecători.

3.5. Reguli speciale privind determinarea competenţei după valoarea obiectului cererii introductive de instanţă

102. C o re sp u n ză to r d is p o z iţ ii lo r C o d u lu i de p ro ce d u ră c iv ilă d in 1865, discuţii s-au purtat în doctrina jurid ică şi, mai ales, în practica jud iciară în ceea ce priveşte c r ite r iu l v a lo r ic , prevăzut la art. 2 pct. 1 lit. a) şi b) CPC.

S-a reţinut^'^ astfel că va loa rea o b ie c tu lu i l it ig iu lu i se s ta b ile ş te de că tre rec lam an t, care. potrivit ari. 112 pct. 3 CPC, trebuie să arate în cererea de chemare în judecată obiectul cererii şi valoarea lui. în principiu, pârâtul sau instanţa din oficiu nu ar putea să conteste evaluarea făcută de către reclamant pentru a se dispune declinarea competenţei, deoarece ar fi necesară aprecierea valorii pretenţiei form ulate de reclamant în func-


M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 34.



ţie de probele ce ar urma să se adm inistreze în acest scop, ceea ce ar echivala cu o soluţionare pe fond a litigiului. în măsura în care evaluarea obiectului litigiului nu ar fi în legătură directă cu soluţionarea fondului pretenţiei, S’ â r putea contesta evaluarea făcută de către reclamant, în scopul invocării e xce p ţie i de neco m p e te n ţa m ateria lă .

M om en tu l la ca re se s ta b ile ş te va loa rea o b ie c tu lu i l it ig iu lu i este acela al sesizării instanţei, deci al introducerii cererii de chem are în ju decată, în acest sens fiind şi ari. 18^ CPC. Astfel, dacă reclamantul îşi restrânge pretenţiile după introducerea cererii de chem are în judecată, această restrângere nu poate determ ina o modificare a competenţei materia le a instanţei legal sesizate cu cererea iniţială, dacă această valoare s-ar reduce sub lim ita criteriului valoric. Dacă însă se produce o restrângere sau majorare a pretenţiilor ca urmare a îndreptării unei erori de calcul săvârşite cu ocazia evaluării pretenţiilor, s-a apreciat în doctrină^'i că instanţa îşi va declina competenţa.

103. în reg lem enta rea actua lă , art. 98-106, Secţiunea a 2-3 din Capito lu l I din Titlul III al noului Cod consacră, cu caracter de noutate, regulile de determ inare a competenţei după valoarea obiectului cererii introductive de instanţă, reguli menite să pună capăt unor controverse din doctrina jurid ică pentru următoarele situaţii: mai multe capete principale de cerere; cerere form ulată de mai mulţi reclamanţi; cerere privitoare la executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act jurid ic, chiar dacă nu se solicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi cerere privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept; cerere de plată parţială; cerere privind prestaţii succesive; cerere în materie imobiliară; cerere în materie de moştenire; situaţia în care ulterior învestirii instanţei intervin modificări în ceea ce priveşte cuantum ul valorii aceluiaşi obiect.

3.5.1. Reguli generale

104. Art. 98 alin. (1) NCPC stabileşte, ca regulă de principiu, impera- tivă, determ inarea competenţei m ateriale în cazul cererilor evaluabile în bani. având, aşadar, caracter patrimonial. în funcţie de va loa rea ob lec* tu lu l c a p ă tu lu i p r in c ip a l de cerere.

Preţuirea valorii obiectului se face, potrivit ari. 194 lit. c) NCPC, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, pentru determinarea competenţei fiind relevantă aprecierea acestuia, şi nu ceea ce judecătorul îi poate acorda reclamantului prin hotărârea finală^^l

105. Referitor la m om en tu l la ca re se s ta b ile ş te va loarea o b ie c tu lu i l it ig iu lu i, în doctrină s-a menţinut opinia potrivit căreia valoarea obiectului


l'î Idem. p, 36.M. Tăbârcâ, Drepl procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 619-620.



cererii se stabileşte în raport cu momentul sesizării instanţei, acesta Iiind momentul în care reclamantul are obligaţia de a estim a valoarea^'l

Această regulă este confirm ată şi de prevederile ari. 106 NCPC, potriv it cărora instanţa lega l învestită po triv it d ispoziţiilor referitoare la com petenţă după valoarea obiectu lu i cererii răm âne com petentă să judece chiar dacă, u lterior învestirii, intervin m odificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii acelu iaşi obiect; aceste d ispoziţii sun t aplicabile ş i la judecarea că ilo r de atac. Aceste dispoziţii reiau» practic, soluţia existentă şi în reglementarea anterioară, în art. 18^ CPC, dar cu adăugarea ipotezei că se aplică şi pentru caile de atac, aspect care însă putea fi dedus şi prin trim iterile care se fac, In cadrul procedurilor de soluţionare a căilor de atac, la aplicarea dispoziţiilor din cadrul procedurii de judecată în primă instanţă, în măsura în care nu sunt contrare regulilor specifice căii de atac.

De altfel, Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa, cu privire la dispoziţiile ari. 18^ CPC, că norma procedurală este incidenţă în cazul litig iilor evaluabile în bani doar cu privire la m odificările survenite pe parcursul desfăşurării procesului şi numai în situaţia în care aceste modificări se referă la obiectul indicat în actul de învestire, respectiv în cererea de chem are în judecată. Textul are o valoare de principiu, deoarece confirm ă regula potrivit căreia com petenţa se fixează încă din momentul sesizării instanţei, cererea de chem are în judecată, ca element al acţiunii civile, individualizând instanţa. în virtutea acestui text de lege, instanţa judecătorească învestită prin cererea de chemare în judecată îşi prelungeşte com petenţa cu privire la soluţionarea litigiului al cărui obiect şi>a modificat valoarea. O atare soluţie legislativă este justificată de necesitatea realizării unei bune administrări a justiţiei, printr-o judecată a cauzei într-un term en rezonabil, finalitatea prevederilor analizate fiind aceea de a evita declinările de com petenţă impuse de majorarea sau m icşorarea cuantumului obiectului supus litigiului^^l

106. în legătură cu regula prevăzută de art. 106 NCPC, în doctrină s-au făcut următoarele precizările^:

- sintagma „instanţa legal învestită’' trebuie înţeleasă în sensul că in* stanţa rămâne învestită cu judecarea pricinii dacă, în funcţie de valoarea iniţială a obiectului, a fost com petentă la data sesizării;

- în cazul în care reclamantul adresată judecătoriei o cerere cu o valoare de până la 200.000 lei inclusiv şi. ulterior, in condiţiile art. 204 alin. (2) pct. 2 NCPC, măreşte cuantumul pretenţiilor la peste 200.000 lei. cu motivarea că pe durata procesului s-a mărit şi datoria pârâtului faţă de el, eventual, ca urmare a procesului inflaţionist, nu se va dispune declinarea în favoarea tribunalului, având în vedere şi dispoziţiile art. 98


Gh.‘L. Zidaru, Competenţa materială ..., în R.R.O.P. nr. 3/2011, p. 202; G.C. Frenţfu. D .-L BiKiean, Noul C o d .... p. 202-203.

^ C.C., Dec. nr. 83/2007, M. Of. nr. 122 din 19 febnjarle 2007.^ M. Tăt)ârcâ, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 634-636.



alin. (2) NCPC, care stabilesc, ca principiu, faptul că la stabilirea valorii nu sunt avute în vedere prestaţiile periodice „ajunse la scadenţă în cursul Judecăţii” ;

- dacă în prim ă instanţă este sesizat tribunalul şi, ulterior, reclamantul reduce valoarea pretenţiilor sale sub 200,000 lei. întrucât pe parcursul procesului pârâtul şl>a executat în parte obligaţia, tribunalul nu-şi va de- c lina com petenţa la judecătorie, deoarece la data sesizării era competent;

- chiar dacă reclamantul m icşorează sau majorează pretenţiile sub/ peste valoarea prevăzută de art. 94 pct. 1 lit. j) NCPC, cu m otivarea că valoarea iniţială a fost stabilită în urma unor erori, de calcul ori de apreciere asupra întinderii ob ligaţiilor pârâtului (de exemplu, reclamantul nu a ştiut că pârâtul executase o parte din obligaţie înainte de sesizarea instanţei), instanţa sesizată nu-şi poate declina competenţa. De vrem e ce, potrivit art. 192 alin. (2) NCPC, procesul începe prin înregistrarea cererii la instanţă, în condiţiile legii. înseam nă că nu este posibilă declinarea de com petenţă nici atunci când reclamantul restrânge sau majorează pretenţiile înainte chiar de primul term en de judecată;

- având în vedere art. 106 alin. (1) teza fina lă NCPC, introdusă prin expresia „ch iar dacă” , sim plul fapt că printr-un raport de expertiză a fost stabilită o a ltă valoare decât aceea din cererea de chem are în judecată, iar reclamantul cere noua valoare, nu este de natură să justifice declinarea de competenţă;

- în cazul in care, la primul term en de judecată la care este legal citat, reclamantul m odifica însuşi obiectul cereriî de chem are în judecată, com petenţa poate să fie determ inată în raport de noua valoare, aceasta deoarece art. 106 alin. (1) NCPC se referă la modificări in ceea ce pri* veşte cuantum ul valorii aceluiaşi obiect;

- atunci când însuşi obiectul procesului se modifică, in condiţiile prevăzute de art. 204 alin. (1) şi (3) NCPC, s-ar putea pune problema declinării de com petenţă în funcţie de noul obiect, în situaţia în care pentru determ inarea competenţei interesează natura/m ateria obiectului, iar nu valoarea lui;

- eventualele modificări ale valorii, generate de durata procesului ori de atitudinea părţilor, nu sunt de natură a influenţa fe lu l căii de atac în litigiul respectiv.

1 0 7 .0 altă regulă prevăzută în mod expres este aceea potrivit căreia, pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere:

- accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, şi

- nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii art. 98 alin. (2) NCPC].

P er a contraria, s-ar putea considera că prestaţiile periodice ajunse la scadenţă anterior introducerii cererii de chem are în judecată vor fi avute în vedere la stabilirea valorii obiectului cererii.




Această normă are o sferă de aplicare d iferită de cea din art. 103 NCPC, şi anum e ce re ri ce au ca o b ie c t p re s ta ţii p e rio d ice în cazu l în ca re du ra ta e x is te n ţe i d re p tu lu i es te de te rm ina tă , fiind relevant criteriul valoric pentru determ inarea competenţei în raport de pretenţia din capătul principal de cerere'^l

în condiţiile în care accesoriile pretenţiei principale nu pot să fie cumu- late cu pretenţia principală nici dacă acestea sun i exigibile la declanşarea procesului, în cererea de chem are in judecată accesoriile trebuie cuantificate distinct de pretenţia principală*^^

în form a iniţială, anterior modificării prin Legea nr. 76/2012, acest text de lege prevedea că, pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere dobânzile, penalităţile, fructe le sau alte asemenea venituri ori cheltuieli cerute ca accesorii pretenţiei principale, scadente ori a junse la scadenţă în cursul judecăţii. De asemenea, nu se vor avea în vedere nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii. Cu privire la această dispoziţie legală, au fost exprimate două păreri diferite în doctrină: pe de o parte, opinia anterioară noului Cod. potrivit căreia veniturile sau dobânzile pe un interval prem ergător sesizării instanţei sunt certe, astfel că intră în determ inarea obiectului cererii şi influenţează competenţa; pe de altă parte, opinia că d o a r va loa rea c a p ă tu lu i p r in c ip a l este cea care determ ină competenţa, iar nu valoarea cererilor accesorii, fără distincţie după data exigibilităţii lor.

într-o opinie exprim ată cu privire la noul Codi^>, se arată că, din coroborarea art. 96 alin. (1) şi (2) din noul Cod. rezultă această din urmă soluţie. Astfel, se susţine că „nu este clar de ce legiuitorul a r fi fo losit două sintagme diferite («scadente», respectiv «ajunse la scadenţă»), de vreme ce ambele s-ar raporta la perioada ulterioară sesizării instanţei; pe de altă parte, a r fi contrazis conţinutul lipsit de echivoc al art. 96 alin. (1)” .

Faţă de logica evidentă a acestei interpretări, nu putem decât să fim de acord cu aceasta şi să conchidem că p re te n ţiile a c c e s o rii nu p o t fi lua te în ca lcu l la s ta b ilire a co m pe ten ţe i.

însă, aşa cum se arată de către autorul citat anterior, p re te n ţiile a c c e s o rii sca d e n te a n te r io r in tro d u c e r ii ce re r ii de chem are în ju d e ca tă sunt avute In vedere pentru s ta b ilire a tim b ra ju lu i.

108. C ontesta rea v a lo r ii ce re r ii de chem are în judeca tă . Se introduce prin alin. (3) al art. 98 NCPC o precizare: J n caz de contestaţie, valoarea se stabileşte după înscrisurile prezentate ş i explicaţiile date de pă rţr.

întrucât norma nu distinge, pot să conteste valoarea cererii de chemare în judecată nu numai pârâtul, ci şi reclamantul, care poate pretinde că s-a aflat în eroare; valoarea poate să fie contestată şi de instanţă din oficiu; sunt avute în vedere prevederile art. 130 alin. (2) NCPC, potrivit cărora


Constanda, op. cit., p. 288.M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 621.

^ G h.L Zidaru, Competenta malenală ..., înR.R.D.P. nr, 3/2011, p. 202.



necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe'^^, şi cele ale art. 131 NCPC, conform cărora instanţa are obligaţia de a-şi verifica din oficiu competenţa, scop în care. dacă socoteşte că sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, va pune in discuţia părţilor această chestiune şi va acorda un singur termen de judecată^^l

Contestarea valorii pentru stabilirea competenţei este lim ita tă , în tim p , la p rim u l te rm e n de ju d e ca tă la care părţile sunt legal c itate în faţa primei instanţe.

în doctrină s*a reţinut că judecătorul trebuie să solicite părţii care con* testă valoarea cererii de chem are în judecată să arate clar la ce aspect se referă. întrucât cererea pârâtului poate să reprezinte şi o contestare a însuşi fondului pretenţiei. De exemplu, atunci când obiectul litigiului îl reprezintă o sum ă de bani, contestarea cuantumului, în mod evident, priveşte fonduH^l în acelaşi sens, s-a apreciat că o b ie c ţiile p o t f i fă cu te d o a r dacă va loa rea o b ie c tu lu i ce re r ii nu es te s trâ n s lega tă de în su ş i fo n d u l d re p tu lu i, deoarece, dacă există o asemenea legătură, contestaţia tinde la respingerea, în to t sau în parte, a cererii de chem are în judecată. Astfel, dacă se revendică un bun, stabilirea valoni acestuia nu influen- ţează cu nim ic soluţia pe fond, care va depinde exclusiv de faptul dacă reclamantul îşi va dovedi sau nu dreptul de proprietate asupra bunului respectiv. Dacă însă reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata unei sume de bani, indiferent cu ce titlu, valoarea litigiului nu poate fi disociată de fondul propriu-zis al pretenţiei formulate'^L

Nu se poate susţine că, atunci când stabileşte valoarea necesară pentru determ inarea competenţei, judecătorul se antepronunţă asupra litigiului cu care a fost învestit, pentru că ceea ce face este doar să aprecieze cuantumul acestuia, în tem eiul criteriilor prevăzute la art. 98-106 NCPC^^l

în ceea ce priveşte domeniul de aplicare a dispoziţiilor art. 98 alin. (3) NCPC, s-a menţionat şi că, deşi acest text este situat în secţiunea privind determ inarea competenţei după valoarea obiectului cererii introductive de instanţă, având în vedere că se referă la modul de contestare a valorii obiectului cererii, aşa cum este indicată aceasta de către reclamant, el poate şi trebuie aplicat şi în situaţia contestării valorii obiectului cererii indicate de reclamant, atunci când această contestare se face în vederea


M. Tăbârcă. Drept procesual civil. Voi. I 2013. p. 621.A. Constanda, op. cit., p. 287,

l î M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 622.1 V,M. Ciobanu, G. Boroi, T.C. Briciu, Drept p r o c e s u a l 2011, p. 141

M. Tăbârcă. Drept procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 622.



stabilirii corecte a taxei de tim bru^'l în acest sens prevede art. 31 alin. (2) din noua reglementare a taxelor jud iciare de timbru - O.U.G. nr. 80/2013.

109. în jurisprudenţa anterioară noului Cod de procedură civilă^^^, s-a statuat că atributul de soluţionare a ce re rii p r iv in d ac tua liza rea d e s p ă g u b ir ilo r, stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă, nu este determ inat de criteriul valoric, ci de na tu ra lit ig iu lu i, respectiv de faptul că reprezintă o cerere accesorie de competenţa instanţei care a judecat cererea principală şi a stabilit irevocabil condiţiile răspunderii c ivile delictuale.

110. O problemă care s-a pus în practica jud iciară anterioară noului Cod de procedură civilă destul de frecvent este ce se întâm plă în Ipoteza une i ce re ri având ca o b ie c t un im o b il (de exemplu, revendicare), dacă nu 5 - a pus p ro b le m a e va lu ă rii a ce s tu i bun de la în ce p u t, c i ab ia după un a n u m it tim p , perioadă în care s-a produs şi o creştere semnificativă a valorii bunului imobil, ca efect al evoluţiei preţurilor pe piaţa imobiliară. Deşi în această situaţie nu se poate vorbi despre o creştere a obiectului cererii (care, în materialitatea lui, rămâne acelaşi), se produce o creştere a valorii acestui bun. Se întâm plă mai ales în cazul dosarelor cu mai multe cicluri procesuale, cu trim itere spre rejudecare sau atunci când iniţial se are în vedere valoarea indicată de reclamant, iar apoi. în cadrul probelor se administrează şi proba cu expertiza preţuitoare, care constată o valoare m ult mai mare a imobilului.

Apreciem, în opin ia noastră, că, atât tim p cât este vorba despre prima evaluare făcută cu mijloace adecvate (expertiză sau alte m ijloace acceptate de lege), până la acel moment nepunându-se problema evaluării nici de către părţi şi nici de către instanţă, instanţa nu poate decât să stabilească com petenţa în funcţie de această valoare, deoarece este vorba despre valoarea obiectului cu care a fost învestită, dar care nu a fost legal stabilită până la acel moment. Nu se încalcă astfel prevederile ari, 18' CPC {corespondent art. 106 NCPC).

Dacă însă este vorba despre o nouă expertiză, care aduce o nouă valoare, indiferent de soluţia pe fondul cauzei (unde, în funcţie de datele din dreptul material, poate fi avută în vedere fie valoarea din vechea expertiză, fie valoarea din noua expertiză), apreciem că. sub aspectul competenţei, nu mai poate inten/eni o modificare, cât tim p problema evaluării imobilului s-a pus şi a fost rezolvată de la început, com petenţa fiind deja stabilită sub acest aspect.

111. în prezent, alin. (3) al art. 98 NCPC trebuie coroborat cu dispoziţiile art. 104 NCPC, care prevăd că, J n cererile având ca obiect un drept de proprie tate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lo r se determ ină în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită po triv it leg isla ţie i ffs-


A.G. Ţambulea, Vânzarea. Hotărâri care ţin loc de contract. Comentarii şi jurispruden ţl, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 27,

® C-S.J-, s. civ., dec. nr. 583/2002, în B J . 2002, p. 283-284.



cale; în cazu l in care valoarea im pozabilă nu este stabilită, sun t aplicabile dispoziţiile art. 98 N C P C \

Ceea ce se poate deduce, pe cale de interpretare gram aticală a tex> tul ui, după părerea noastră, este că, în prezent, se lim itează probaţiunea sub aspectul valorii obiectului cererii, atunci când aceasta este o cerere în m aterie imobiliară, la înscrisuri (valoarea impozabilă, cu prioritate şi, numai în subsidiar, alte înscrisuri) şi explicaţiile părţilor.

Cum a statuat doctrlna^^^ legiuitorul a recurs la un criteriu obiectiv, având drept consecinţă evitarea unui veritabil litigiu de tond în legătură cu valoarea cererii principale.

Legiuitorul a exclus adm isibilitatea efectuării expertizei, cu scopul de a se evita prelungirea duratei procesului pentru acest motiv^^l

S.5.2. Formularea m ai m u lto r capete de cerere

112. Pentru procesele începute înainte de data de 15 februarie 2013, sunt aplicabile următoarele reguli:

- dacă s-au formulat mai multe capete de cerere, fără ca unele să con* stituie principalul, iar celelalte accesoriul, toate sum ele trebuie adunate pentru a se stabili valoarea litigiului şi deci, instanţa competentă;

- dacă avem un capăt de cerere principal (debitul principal) şi mai multe capete accesorii (dobânda, penalităţi), com petenţa se determ ină în funcţie de valoarea capătului principal. La această regulă, practica a adăugat o singură excepţie: când se solicită debite accesorii pentru o perioadă anterioară introducerii cererii, având în vedere că acestea repre* zin tă sume certe şi exigibile, se consideră că se adună la valoarea debitu lu i principal pentru determ inarea competenţei. Dar această opinie este com bătută prin invocarea prevederilor art. 17 CPC, potrivit căruia cererile accesorii şi Incidentale sunt în căderea instanţei com petente să judece cererea principală, regulă care a fost interpretată^^^ în sensul că derogă inclusiv de la regulile de com petenţă materială. Rezultă că valoarea obiectului cererii principale este aceea care determ ină instanţa competentă şi atunci când se form ulează cereri incidentale, chiar şi atunci când, din punctul de vedere al valorii lor, a r fi fost de com petenţa unei alte instanţe, dacă ar fi fost formulate pe cale principală;

- dacă avem mai m ulte raporturi juridice deduse judecăţii prin ace- eaşi acţiune, distingem după cum e vorba de raporturi juridice distincte (caz în care se are în vedere valoarea fiecărei pretenţii în parte) sau raporturi de solidaritate sau indivizibilitate (caz în care com petenţa se stabileşte în funcţie de valoarea totală pretinsă de reclamant);


f. Leş, Noul Cod de procedură civilă ..., voi. I, p. 179.M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 622; A.G. Ţambulea, op. olt.,

p. 28.Tâbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 37.



- în ipoteza unor ce re r i conexa te , acestea îşi păstrează individualita- leâ, com petenţa stabilindu>se fa ţă de fie ca re ce re re în parte, raportat la prevederile art. 164 alin. (1) CPC, potrivit cu care conexarea nu se poate lace cu încălcarea norm elor de com petenţă absolută.

113. Pentru p ro ce se le în ce p u te după da ta de 15 fe b ru a rie 2013,noul Cod de procedură civilă aduce ca noutate de soluţie rezolvarea problemei instanţei com petente material atunci când cere rea c u p rin d e mai m u lte cape te , d e o p o tr ivă p r in c ip a le (art. 99).

Se face distincţia dacă aceste capete de cerere sunt întemeiate pe fapte sau cauze diferite, respectiv sunt întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau ch ia r cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură.

Ipoteza este cea a unei pluralităţi de cereri principale, susceptibile fie* care de a fi judecate separat.

Prin „ t i t lu com un*' se înţelege, de exemplu, situaţia unei cereri de chemare în judecată de anulare a trei contracte de vânzare pentru acelaşi motiv; ca exemplu de situaţie în care cauze le s u n t d ife rite , d a r în s trâ n să legătură , putem aminti ipoteza anulării actului de vânzare şi a actelor subsecvente.

In funcţie de distinctia făcută, două s o lu ţ i i d e v in inc iden te :1 I ' *1) în prima situaţie, d is ju n g e re a şi dec lina rea că tre in s ta n ţa co m p e

ten tă ; s-a apreciat!'^ că, în această ipoteză, com petenţa după materie va fi determ inată în raport cu valoarea (este vorba de valoarea reală a obiectului» şi nu de cea înscrisă în actul juridic, ce poate constitui, eventual, un reper), cu natura sau obiectul fiecărei pretenţii distincte, după cum este vorba despre o cerere evaluabilă sau neevaluabilă în bani.

în jurisprudenţa anterioară noului Cod de procedură civilă, s-a reţinut că, în ipoteza în care niciunul d intre contractele a căror constare a nulităţii absolute se solicită nu depăşeşte valoarea de 500.000 lei [în prezent, de200.000 lei, potrivit art. 94 pct. 1 lit. j) NCPC], com petenţa m aterială a instanţei de judecată se determ ină în funcţie de valoarea obiectului din fiecare contract. Faptul că acestea vizează cote din acelaşi imobil, că ambele vizează întregul imobil nu este de natură să ducă la concluzia că valoarea pricinii depăşeşte suma de 500.000 lei, întrucât valoarea obiectului pricinii se raportează la fiecare contract în mod separat, şi nu cumulat‘ l

Soluţia disjungerii trebuie aplicată şi în cazul în care nu există vreo legătură în tre capetele principale de cerere, iar ambele sunt de competenţa aceleiaşi instanţe. D isjungerea nu este urmată de declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, ci de înregistrarea într-un dosar separat, la aceeaşi instanţă'^^;


G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, Noul Cod ..., p. 203.^ C.A. Cluj, s. I civ., dec. nr. 5021/R din 2 decembrie 2011, în G.C. Frentiu,

O.-L. Băldean, Noul Cod ..., p. 203.^ A. Constanda, op, cit., p. 290.



2) In a doua situaţie, so lu ţio n a re a de că tre In s ta n ţa m a l în a ltă îng rad (deci, ori declinarea, oh păstrarea spre soluţionare, în funcţie de instanţa care a fost sesizată).

Din moment ce legea prevede că declinarea operează în favoarea instanţei de grad mai înalt, în doctrină s-a apreciat că această soluţie nu poate fi extinsă şi pentru cazul In care com petenţa aparţine unor instanţe de acelaşi grad. ch ia r dacă ar fi vorba despre secţii specializate ori com plete specializate diferite. în acest caz. urmează a se face aplicarea art. 99 alin. (1) NCPO^l

Regula prevăzută de alin. (2) al art. 99 NCPC are în vedere pretenţiile conexe care au fos t deduse judecăţii prin aceeaşi cerere de chem are în judecată, şi nu cele care au fost form ulate prin cereri de chem are în jude cată d iferite şi ulterior reunite, în condiţiile art. 139 NCPC. Legătura dintre capetele principale de cerere se analizează în aceleaşi condiţii ca în cazul conexităţii reglementate de ari. 139 NCPC.

Aceeaşi soluţie trebuie adoptată şi în cazul pretenţiilor cu titlu principal ale aceluiaşi reclamant îm potriva mai multor pârâţi, astfel că, dacă printre acestea sunt mai multe capete principale de cerere îm potriva aceluiaşi pârât, acestea nu se cumulează. Aşadar, se vor cuantifica pretenţiile fie cărui capăt principal de cerere al reclamantului, indiferent de pârât, iar dacă atrag com petenţa unor instanţe de grad diferit, instanţa competentă pentru soluţionarea întregii cauze este cea de grad mai înalt^^l

Situaţia c rean ţe i s o lid a re sau in d iv iz ib ile , îm p o tr iv a m ai m u lto r pâ râ ţi, are un caracter particular atunci când nu se poate defalca partea fiecărui pârât, astfel încât să se evalueze pretenţiile reclamantului faţă de fiecare pârât în parte. Se poate considera că art. 99 are în vedere ipoteza mai multor pretenţii care au o cauză comună, însă doar atunci când este posibilă cuantificarea lor separată. în cazul în care nu se poate face această evaluare, com petenţa se determ ină după valoarea totală a creanţei^^l

114. Atunci când s u n t conexa te m a i m u lte ce re ri, regula incidenţă este cea prevăzută de art. 98 alin. (1) NCPC; în acest caz com petenţa nu se determ ină prin cum ularea valorii cererilor conexate, ci, prin prorogare, va răm âne com petentă instanţa la care s-au reunit procesele^"*l

115. în absenţa unei derogări exprese de la regula din art. 98 alin. (1) NCPC, tot va loa rea o b ie c tu lu i ca p ă tu lu i p r in c ip a l de ce re re determ ină competenţa, chiar dacă se form ulează ce re r i in c id e n ta le (cerere recon- venţională. cereri de intervenţie voluntară sau forţată etc.), indiferent dacă, în considerarea valorii lor, aceste din urmă cereri mentlonate ar fi fost de


Idem. p. 291.•2) Idem, p. 290-291.

f. Deleanu, T r a t a t v o i . 1,2010, p, 516, apudA. Constanda, op. cit., p. 291 M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p. 620.



com petenţa unei a lte instanţe In cazul în care ar fi fost form ulate pe cale principală‘ 1

3 .5 .3 . C erere fo rm u la ta d e m a i m u lţ i re c la m a n ţi

116. In ipoteza în care cererea este formulată de mai mulţi reclamanţi îm potriva aceluiaşi pârât (coparticipare procesuală activă), invocând raporturi juridice distincte şi neaflate în tr-o legătură care să facă necesară judecarea lor îm preună, determ inarea instanţei com petente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenţii în parte [art. 100 alin. (1) NCPC].

Această regulă se aplică şi atunci când unul sau mai mulţi reclamanţi form ulează, prin aceeaşi cerere de chem are în judecată, pretenţii îm potriva mai multor pârâţi (coparticipare procesuală pasivă), invocând raporturi jurid ice distincte şi fără legătură între ele [art. 100 alin. (1) NCPC .

în acest caz, stabilirea instanţei com petente nu se face în funcţie de valoarea cumulată a tuturor pretenţiilor, ci în funcţie de valoarea fiecărei pretenţii în parte^^l De exemplu, atunci când reclamanţii îl cheamă în judecată pe acelaşi pârât pentru a fi obligat la plata preţului convenit prin contractele de vânzare încheiate cu fiecare dintre ei, com petenţa se determ ină în raport de fiecare pretenţie în parte.

P er a contrario, în situaţiile în care raporturile jurid ice dintre reclamanţi şi pârât sau mai mulţi pârâţi derivă d intr-un titlu comun, au aceeaşi cauză ori o cauză diferită, dar se află în strânsă legătură, com petenţa se determ ină în funcţie de valoarea cum ulată a tuturor pretenţiilor.

Problema care se ridică este aceea dacă textul prevede sau nu obligativitatea disjungerii cererilor. Apreciem că, în ipoteza în care cererile astfel introduse de mai mulţi reclamanţi ar fi de com petenţa materială a unor instanţe diferite ca grad, disjungerea se impune, pentru identitate de raţiune cu ipoteza de la art. 99 alin. (1) NCPC; dacă ar fi de com petenţa aceleiaşi instanţe, atunci disjungerea este la latitudinea judecătorului, în funcţie şi de comportamentul procesual al pârâtului (voinţa reclamanţilor fiind clar în sensul nedisjungerii, d in moment ce au introdus o singură cerere de chemare în judecată); a r fi o situaţie în care disjungerea ar trebui cântărită prin prism a bunei adm inistrări a justiţiei.

în doctrină s-a mai reţinut că interpretarea p e r a contrario a art. 100 NCPC perm ite concluzia că, în caz de coparticipare procesuală, activă sau pasivă, dacă în tre cei care form ează litisconsorţiul există raporturi de solidaritate sau indivizibilitate, com petenţa se va stabili în funcţie de valoarea arătată în capătul principal de cerere, aşa cum dispune art. 98 alin. (1) NCPC. în niciun caz nu se va ţine seama de partea fiecărui reclamant sau pârât, câtă vrem e a fost dedusă judecăţii o singură creanţă^^l


Constanda, op. cil., p. 288.^ Idem. p. 292.^ M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 626.



3.5.4. Cererile privind constatarea nulităţii absolute, anularea, rezo- Iuţiunea sau rezilierea actului juridic, precum şi cele privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept

117. în practica jud iciară anterioară noului Cod de procedură civilă, o problemă spinoasă atât din punct de vedere al competenţei materiale de primă instanţă, câ t şi din punct de vedere al calificării căii de atac apare în cazul cererilor privind constatarea nulităţii unui act jurid ic având un obiect evaluabil în bani. Se poate pune aceeaşi problemă şl în cazul cererilor având ca obiect rezoluţiunea, rezilierea sau revocarea unui act juridic.

Astfel, într-o primă fază a practicii, s-a considerat în mod unanim că aceste cereri (constatare nulitate sau anulare act jurid ic, rezoluţiune sau reziliere act jurid ic) sunt neevaluabile în bani, cu consecinţele de rigoare: com petenţa judecătoriei, calea de atac a apelului. în practică a fost con- tu rată şi o a doua opinie, care a câştigat to t mai mult teren, fiind sprijinită şl de opinii doctrinare'^'. Astfel, se arată că. în realitate, chiar dacă nu se form ulează şi o cerere de restituire a preţului sau, după caz, a bunului vândut, cererea de constatare a nulităţii contractului urmăreşte un scop patrimonial şi, în caz de admitere, are un astfel de efect, prin aceea că determ ină reîntoarcerea dreptului înstrăinat în patrim oniul vânzătorului, drept care este evaluabil în bani.

Problema de drept a fost rezolvată ulterior printr-o decizie dată într-un recurs în interesul legii, în sensul că prin Decizia nr. 32 din 9 Iunie 2009^'. înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, a stabilit că „d ispoziţiile art. 1 p c t 1, art. 2 pct. 1 fit. a) ş i b) ş i ak. 282^ aiin. (1) CPC se interpretează în sensul că, în vederea determ inării com petenţei materia le de soluţionare în prim ă instanţă ş i a că ilo r de atac, sunt evaluabile în ban i litig iile civile ş i com erciale având ca ob iect constatarea existenţei sau inexistenţei unu i drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte ju rid ice p riv ind drepturi patrimoniale, ind iferent dacă este form ulat petitu l accesoriu p riv ind restabilirea situaţie i anterioare”.

118. Noul Cod de procedură civilă cuprinde precizări şi cu privire la aceste cazuri speciale, des întâlnite în practica jud iciară şi deosebit de controversate, prin ari. 101.

Astfel, se stabileşte că, în cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, In cererile privind constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi în cererile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seam a de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părţii din obiectul dedus judecăţii.


I'' G. Borof, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I .... p. 16. M. Of. nr. 830 din 10 decembrie 2008.



Cererile la care se referă art. 101 alin. (2) NCPC sunt patrimoniale, lâ lă de Decizia nr. 32/2008, care are în vedere „cererile evaluabile în bani''. In legătură cu aceasta. în doctrină^î s-a considerat că nu se poate pune semnul egalităţii între cereri patrim oniale - prin care se valorifică un drept patrimonial, real sau de creanţă - şi cereri evaluabile în bani, în termenii noului Cod de procedură civilă; simpla raportare la un drept patrimonial va> lorificat sau protejat prin acţiune nu este suficientă pentru stabilirea valorii obiectului cererii, fiind necesar un reper pentru cuantificarea conţinutului dreptului. în acest sens, pentru desemnarea unei cereri ca fiind evaluabilă în bani este necesar ca valoarea obiectului cererii să fie determ inată sau cel puţin determ inabilă prin raportare la un element pecuniar din conţinutul raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar neaplicându-se criteriul valoric. Prin prism a acestor consideraţii, se poate aprecia că o cerere având ca obiect o obligaţie de a face sau de a nu face, chiar dacă valorifică un drept patrimonial, este evaluabilă în bani doar dacă valoarea obiectului este determ inată ori determinabilă.

119. Se reţine că, pentru stabilirea competenţei (ceea ce înseam nă că nu se fac aprecieri asupra fondului raportului jurid ic litigios) determ inantă este valoarea a ceea ce s-a dedus judecăţii din obiectul actului juridic cu privire la care se solicită executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, precum şi constatarea existenţei sau inexistenţei unul drept. Nu interesează, pentru determ inarea competenţei, valoarea din cererea de repunere în situaţia anterioară, pentru că o asemenea cerere este una accesorie, de competenţa instanţei care judecă cererea principală^^l

Astfel. în cazul unei cereri având ca obiect un antecontract, se are în vedere valoarea bunului ce face obiectul antecontractului, ia r nu valoarea avansului, deşi în practică sâ observat că acest lucru face sarcina tim brajului destul de oneroasă. Se arată că ^ este posibil ca valoarea înscrisă în act să fie ori mai mică, ori mai mare decât valoarea actuală a bunului respectiv; ceea ce prezintă im portanţă este valoarea interesului litigios al reclam antului, evaluat potrivit unor criterii economice, la data începerii procesului,

Tot astfel, s-a apreciat că >:- dacă se cere predarea lucrului vândut, va fi avut în vedere preţul

convenit de părţi prin contract, pentru că, practic, aceasta este nOva- luarea" făcută de ambele părţi cu privire la bunul asupra căruia poartă executarea, iar nu, eventual, valoarea pe care bunul a r avea-o la data introducerii acţiunii. Aceasta trebuie să fie soluţia şi atunci când prin contract


Constanda, op, cit., p. 294.® M. Tâbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 627, 628.

G h.L Zidaru, Consideraţii cu privire la normele de competenţă cuprinse în Noul Cod de procedură civilă. Competenţa materială (I). în R.R.D.P. nr. 3/2011, p, 178.

M. Tâbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 627.



s-a stabilit o dată de predare ulterioară momentului realizării acordului de voinţe;

- dacă se cere predarea lucrului ce formează obiectul unui contract de furnizare, se va ţine cont de preţul prevăzut în contract sau în lege, aşa cum prevede art. 1768 NCC;

- dacă se cere executarea unui contract de schimb, va fi avută în vedere, atunci când este cazul, preţuirea bunurilor făcută de părţi prin contract sau, in lipsă, valoarea arătată de către reclamant in cererea de chem are în judecată.

120. Este binevenită precizarea din alin. (3) al art. 101 NCPC, care corelează valoarea obiectului unei cereri referitoare la contracte de locaţiune ori de leasing, precum şi la predarea sau restituirea bunului închiriat ori arendat, de chiria sau arenda anuală.

Va fi avut în vedere cuantumul chiriei sau arendei care trebuie achitată în cursul unui an, potrivit contractului încheiat de părţi, şi nu cuantum ul chiriei sau arendei care a fost achitată până la momentul sesizării instantei^^^.

Ipoteza cererii având ca obiect executarea obligaţiei de plată a chiriei nu este acoperită de alin. (3) al art. 101 NCPC, astfel încât se aplică regula din alin. (1) al art. 101 NCPC, valoarea obiectului cererii calculându-se prin înm ulţirea cuantumului chiriei contractate cu perioada de tim p pentru care obligaţia nu a fost îndeplinită^^l

Această regulă se aplică prin analogie, conform art. 103 NCPC, şi în situaţia cererilor care au ca obiect un drept la prestaţii succesive, dacă durata existenţei dreptului este nedeterminată.

121. în practica jud iciară anterioară noului Cod de procedură civilă S’ â mai pus problema dacă se are în vedere, la evaluarea acestui obiect, preţul contractului sau un alt criteriu.

Astfel, într>o decizie de speţă^^^, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că, la stabilirea competenţei materiale după valoare, în cadrul acţiunii în nulitatea actului juridic, trebuie avut in vedere preţul consemnat în contractul de vânzare-cum părare, deoarece, cât tim p nu este contestat. preţul constituie singurul element de apreciere de natură obiectivă, neavând relevanţă pentru stabilirea competenţei după valoare estimarea imobilului făcută de un organ fiscal şi valoarea stabilită ulterior în cadrul unui proces pe cale de expertiză, deoarece, în aceste din urmă situaţii, stabilirea competenţei materiale a r depinde în totalitate de un factor subiectiv şi, în orice caz, exterior actului jurid ic ce se cere a fi anulat. Cum acţiunea reclamantului nu este în revendicare imobiliară, întrucât nu se pot contesta legăturile ce există în tre acţiunea în nulitate şi contract, şi


Idem, p. 628.A. Constanda, op. cit., p. 295.I.C .CJ., 8. civ. şi de propr. int., dec. nr. 5198/2005, www.scj.ro.


http://www.scj.ro


cum prin nulitate se urmăreşte sancţionarea actului jurid ic cu lipsirea lui de e lectele contrare norm elor jurid ice edictate pentru încheierea sa valabilă, înseam nă că la stabilirea instanţei com petente să soluţioneze acţiunea are relevanţă exclusiva cuantumul preţului stipulat în actul a cărui nulitate se cere în justiţie, iar nu alte evaluări străine contractului.

în doctrină^’ l s-a reţinut că, potrivit prevederilor ari. 112 pct. 3 CPC corespondent art. 194 lit. o) NCPC], preţuirea obiectului cererii de che

mare în judecată se face de către reclamant. Dacă se cere anularea sau constatarea nulităţii unui contract de vânzare-cumpărare, nim ic nu îl poate împiedica pe reclamant să arate că valoarea bunului litigios este alta decât cea menţionată în contract, ca atunci când, de pildă, a avut loc trecerea unei perioade însem nate de tim p însoţite de o devalorizare a monedei ori de o creştere a valorii bunului, ori când se invocă, de exemplu, că preţul vânzării este neserios. Se arată că, în Ipoteza în care această valoare este contestată ori instanţa are îndoieli cu privire (a evaluarea făcută de reclamant, se poate dispune administrarea de dovezi pe acest aspect, de care depind stabilirea timbrajului, dar şi a instanţei com petente şi a căii de atac ce se poate exercita. Se mai reţine că, într*o acţiune în pretenţii, evaluarea făcută de reclamant prin cererea de chem are în judecată este singura determinantă, deoarece a adm inistra probe cu privire la întinderea acestora înseam nă chiar judecarea fondului cauzei.

122. în literatura jurid ică actuală, a fost exprim ată opinia conform căreia com petenţa în aceste cazuri se estim ează şi se stabileşte în raport cu valoarea de circulaţie a bunului ce form ează obiectul dreptului litigios, la data introducerii acţiunii, stabilită în condiţiile art. 98 şi art. 104 NCPC, iar nu în funcţie de valoarea indicată în actul jurid ic respectiv, care poate fi mult anterior cererii de chem are în judecată^^l

3.5.5. Cererea de p la ta parţia la

123. Conform art. 102 NCPC. când prin acţiune se cere plata unei părţi dintr*o creanţă, valoarea cererii se socoteşte după partea pretinsă de reclam ant ca fiind exigibilă, iar nu valoarea întregii creanţe.

Este vorba de pretenţia din cererea de chem are în judecată, de suma efectiv cerută - pe care, în mod evident, reclamantul o consideră exig ib ilă şi nu de întreaga creanţă/partea de creanţă exigibilă la data formulării cererii^^J.

Aplicarea acestui text legal presupune ca reclamantul să fi solicitat de la bun început plata parţială a creanţei, nefiind vizate situaţiile în care


G. Boroi, O. Spineanu'Matei, C o d u l e d . a 3-a, p. 16-17.G h.-L Zidanj, Competenţa materială .... în R.R.D.P. nr, 3/2011, p. 204; G.C.

Frenpu, D .-L Băldean, Noul Cod ..., p, 205.A Constanda, op. cit., p. 297; M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013,

p- 628.



pârâtul a achitat pe parcursul judecăţii o parte din sum a solicitată iniţial de către reciamanl, iar reclamantul şi-a restrâns pretenţiile^').

Obiectul cererilor la care se referă art. 102 NCPC II reprezintă p la ta une i su m e de ban i, in d ife re n t de cauza ra p o rtu lu i ju r id ic , de natură contractuală sau delictuală. Dacă respectiva creanţă are un tem ei contractual, obiectul cererii se suprapune cu domeniul de aplicare al art. 101 NCPC alin. (1), care prevede că în cererile privitoare la executarea unui contract, pentru stabilirea valorii obiectului cererii interesează partea din obiectul dedus judecăţii^^^.

3.5.6. Cererea priv ind prestaţiile succesive

124. Conform art. 103 NCPC, în cererile care au ca obiect un drept la prestaţii succesive, dacă durata existenţei dreptului este nedeterm inată, valoarea lor se socoteşte după valoarea prestaţiei anuale datorate.

S -a apreciat în doctrină că textul este aplicabil dacă^^^:1) se solicită obligarea la executarea în viitor a prestaţiilor succesive;

în cazul prestaţiilor periodice ajunse la scadenţă înainte de declanşarea procesului, valoarea se determ ină prin cumularea acestora; şi

2) durata dreptului la obţinerea prestaţiilor care se execută succesiv este nedeterm inată.

P er a contraria, atunci când durata existenţei dreptului este determ inată, valoarea obiectului cererii se stabileşte după valoarea tuturor pre* statiilor succesive.

125. Sunt vizate, spre exemplu, contractul de întreţinere, contractul de rentă viageră şi altele asemenea, vânzarea cu p lata preţului în rate. locaţiunea pe durată determinată^^*.

De exemplu, dacă după ce s-a obţinut evacuarea chiriaşului, se solicită obligarea acestuia la plata chiriei datorate până la data eliberării efective a locuinţei, in condiţiile art. 1831 alin. (2) NCC, pentru determ inarea valorii obiectului litigiului în scopul aprecierii competenţei se va avea în vedere valoarea chiriei datorate într-un an. La fel se va proceda in cazul în care se solicită p lata rentei viagere, a pensiei de întreţinere sau a arendei a cărei durată nu a fost stabilită; a ri. 103 NCPC nu este incident în cazul cererilor având ca obiect obligaţia legală de întreţinere, care, în toate cazurile, sunt de com petenţa de primă instanţă a judecătoriei, potrivit ari, 94 pct. 1 lit. a) NCPCisi.


A. Constânda, op. cit., p. 297,Ibidem.M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 629. G .a Frenţiu. D .-L Bâldean, Noul Cod .... p. 206.M. Tăbârcă. Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p, 629.



3.5.7. Cererile în materie im obiliara

126. Conform ari. 104 NCPC, în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se de* term ină în funcţie de va loarea im pozab ilă , s ta b ilita p o tr iv it leg is la ţie i fisca le .

Dacă valoarea impozabilă nu este stabilită, sunt aplicabile dispoziţiile art. 98 NCPC; astfel. în acest caz, com petenţa se determ ină după valoarea arătată de către reclamant în capătul principal de cerere, iar criteriul valorii de circulaţie a imobilului, după aprecierea reclamantului, poate justifica alegerea unei anum e instanţe; valoarea poate fi contestată, în condiţiile art. 98 alin. (3) NCPC.

In cazul în care cererea privitoare la imobil are ca obiect un drept de creanţă, se va tine seama, după caz, de regulile înscrise în art. 101-103 NCPO^'.

Textul este aplicabil astfel c e re r ilo r rea le im o b ilia re : cererea în revendicarea imobilului; cererile confesorii şi negatorii; cererea în constatarea existenţei ori a inexistenţei unui drept real; cereri în materie de ipotecă, gaj, drept de preferinţă, drept de retenţie; cererea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiuniL

Cererile posesorii şi cererile în grăniţuire nu sunt supuse criteriului valoric, fiind de com petenta Judecătoriei, conform art. 94 pct. 1 lit. f) şi g) NCPO^J.

3.5.8. Cererile în materie de moştenire

127. Potrivit art. 105 NCPC. în materie de moştenire, competenţa după valoare se determ ină fără scăderea sarcin ilor sau datoriilor moştenirii

Astfel, în cazul cererilor în materie de moştenire, la stabilirea valorii vor fi avute în vedere inclusiv sarcinile sau datoriile moştenirii, întregul activ cuprins în masa succesorală, a cărui valoare este estimată de reclamant, în cazul în care in masa succesorală sunt incluse şl imobile, va fi avută în vedere valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale (conform art. 1 0 4 N C P C P .

în doctrină sunt făcute două precizări importante^^^:- în situaţia în care în masa succesorală se află şi b u n u ri im o b ile , se

aplică cu prioritate regula din art. 106 NCPC;- a r t . 105 NCPC nu se aplică c e re r ilo r de îm pă rţe a lă ju d ic ia ră , care,

potrivit art. 94 pct. 1 lit. i) NCPC, sunt date în competenţa de primă Instanţă a ju d e c ă to r iilo r , indiferent de valoarea lor.


•’ J Idem, p. 630.A. Constanda, op. cit., p. 298.

^ G.C. Frenţiu, D .-L Băidean, Noul Cod ..., p. 206-207. I. Leş. Noul Cod de procedură civilă voi. I, p. 184.



3.6. Contestaţia la executare

128. Sub aspectul co m p e te n ţe i de s o lu ţio n a re a c o n te s ta ţ ii lo r la execu ta re , în reglementarea anterioară, prin Decizia nr. XV din 5 februarie 2007>^' pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în cadrul unui recurs în interesul legii, s*a stabilit că revine judecă - io n e l com petenţa de soluţionare în primă instanţă a contestaţiei form ulate îm potriva executării silite propriu-zise şi a contestaţiei care vizează lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu ce nu emană de la un organ de Jurisdicţie. Pe de altă parte, com petenţa de soluţionare a contestaţiei privind înţelesul întinderii sau aplicării titlu lui executoriu, ce reprezintă o hotărâre judecătorească com ercială sau un a lt titlu comercial em is de un organ jurisdicţional, revine, după caz, in s ta n ţe i co m e rc ia le sau o rg a n u lu i ju r is d ic ţio n a l ca re a p ro n u n ţa t ho tă râ rea ce se execută.

Problema care a apărut în practica judiciară a fost aceea a contestaţi- ilor la executare propriu-zise formulate îm potriva unor acte de executare silită, având ca izvor o parte din considerentele deciziei am intite anterior. Astfel, se arată că:

„De fapt, cu privire la instanţa com petentă să soluţioneze căile de atac în contestaţiile la executare nu există practică neunitară, divergenţele de opinie apărând în ceea ce priveşte secţia din cadrul instanţei de control jud iciar la care trebuie să se înregistreze asemenea pricini.

Sub acest aspect, nu poate fi vorba despre o interpretare şi aplicare d iferită a legii, deoarece, cu excepţia înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile celorlalte instanţe - acolo unde există secţii specializate - nu au o com petenţă proprie prevăzută în texte de lege susceptibile de interpretări diferite.

Astfel, com petenţa de soluţionare a căii de atac se verifică în raport cu nivelul Instanţei, îm părţirea pe secţii fiind o chestiune de organizare judecătorească.

Cu toate acestea, în considerarea principiului specializării, este firesc ca, atunci când contestaţia la executare propriu^zisă sau contestaţia la titlu vizează un titlu em is In materie comercială, acestea să se îndrepte la secţia comercială - dacă aceasta există - a instanţei competente.

Sub acest aspect, nu poate fi prim it punctul de vedere exprim at în unele hotărâri, conform căruia, atunci când este vorba despre o contestaţie la executare propriu-zisă, natura litigiului rămâne fără relevanţă.

Aceasta cu atât mai mult cu cât există posibilitatea ca. într-o atare contestaţie, să se invoce şi apărări de fond, a căror natură com ercială să fie indiscutabilă*’.

Această motivare vine în contradicţie cu dispozitivul deciziei în interesul legii, ceea ce a fost de natură să creeze opinii d iferite în practica secţiilor civile şi comerciale ale instanţelor de control judiciar. Ca o opinie


M. Of. nr. 764 din 12 noiembrie 2007,



majoritară, s-a apreciat că. faţă de caracterul obligatoriu al dispozitivului, se vor judeca de secţiile com erciale numai acele contestaţii la executare în cadrul cărora se invocă apărări de fond cu caracter comercial.

129. în prezent, având în vedere prevederile Legii nr. 71/2011, conform cărora, dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de com petenţa tribunale lor comerciale ori, după caz, de com petenţa secţiilor comerciale ale tribunale lor sau cu riilo r de apel, după intrarea în vigoare a noului Cod civil, com petenţa de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secţiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit ari. 228 al Legii nr. 71/2011, respectiv secţiilor civile reorganizate conform art. 225 al Legii nr. 71/2011> contestaţiile la executare se judecă după aceleaşi reguli, neliind identificată o modificare de esenţă sub acest aspect; secţiile „comerciale” , devenite civile, îşi păstrează completele specializate, care vor prelua aceleaşi cauze. Credem însă că nu se va mai putea ridica problem a com petenţei funcţionale, cât tim p nu mai există distincţia de regim jurisdicţional între contestaţiile la executare în materie civilă şi cele în m aterie comercială, ceea ce va elim ina posibilitatea unei declinări între secţii (având în vedere dispoziţiile noului Cod de procedură civilă, care prevăd posibilitatea declinării competenţei în tre secţii, posibilitate tradusă, în reglementarea anterioară, prin trim iterile administrative).

§4. Competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti

130. Prin com petenţa teritoria lă se delim itează com petenţa în tre instanţele de acelaşi grad.

Competenţa teritoria lă este de trei feluri:a) com petenţa teritorială de drept comun, când cererea se introdu

ce la instanţa de drept comun din punct de vedere teritorial, dar părţile pot conveni să se judece şi la o a ltă instanţă;

b) com petenţa teritorială alternativă sau facultativă, când reclamantul are alegerea între două sau mai multe instanţe deopotrivă com petente;

c) com petenţa teritorială sau excepţională, când cererea trebuie introdusă la o anumită instanţă, lă ră a exista pentru părţi posibilitatea dea stabili o altă instantă.t

131. Normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, dacă este vorba de pricini privitoare la bunuri, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 13*16 CPC, respectiv art. 117-121 NCPC, însă sunt norme juridice de ordine publică în materie de persoane, în alte


Potrivit ari. 225 alin, (1) din Legea nr. 71/2011: „(1) Secţiile comerciale existente lâ dâtâ intrării în vigoare â Codului civil în cadrul tribunalelor şi curţilor de apel se vor reorganiza ca secţii civile ori, după caz, vor fi unificate cu secţiile civile existente, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instantei” .



pricini care nu sunt cu privire la bunuri, precum şi în cazurile prevăzute de an. 13-16 CPC, respectiv art. 117-121 NCPC‘ 1

4.1. Competenţa teritorială de drept comun

132. Este reglementată de art. 5 CPC. în cazul pârâtului persoană fizică, şi de art. 7 alin. (1) CPC, în cazul pârâtului persoană juridică, respectiv. în reglementarea actuală, de ari. 107 NCPC.

Regula generală este ca reclamantul să sesizeze instanţa com petentă din punct de vedere material (judecătorie, tribunal, curte de apel), în a cărei circumscripţie îş i are dom iciliul pârâtul persoană fizică, respectiv sediul pârâtul persoană juridică (în reglem entarea anterioară, textul de lege făcea referire la sediul principal al pârâtului persoană juridică de drept privat).

133. Prin „dom iciliu” se înţelege nu doar locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv la momentul introducerii cererii de chem are în Judecată, astfel încât o schimbare ulterioară a domiciliului nu influenţează competenţa.

134. în ceea ce priveşte persoana juridică, referirea la sediu din reglementarea actuală este valabilă pentru orice persoană jurid ică de drept public sau privat, de la această regulă fiind prevăzute derogări prin ari. 109-111 NCPC.

Regula generală are în vedere, în cazul persoanei jurid ice de drept privat, sediul principal, respectiv sediul m enţionat în actul de consti* tu ire sau în statut.

Ari. 109 NCPC, cu titlu l marginal .,Cazul persoanei Juridice care are dezmembrăminte*\ se referă la ipoteza sediilor secundare ale persoanei juridice de drept privat, şi anume dezm em brăm intele fără personalitate juridică ale acesteia, precum sucursale, reprezentanţe teritoriale, agenţii, puncte de lucru.

în conţinutul legii speciale privind societăţile, respectiv Legea societă ţilo r nr. 31/1990, republicată, term enul de „sediu"’, fără a fi însoţit de menţiunea ..secundar^ ori fără indicarea unităţii fără personalitate juridică, este fo losit cu sensul de „sediu social” sau „sediu principal” ' ^

în sensul art. 6 alin. (V ) din Legea nr. 85/2006 privind procedura in- solvenţei, sediul debitorului este cel cu care figurează acesta în registrul comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

135. Potrivit reglementării anterioare, pentru ipoteza în care pârâtul are dom iciliul în străinătate, cunoscut sau nu, cererea se va introduce la instanţa reşedinţei sale din ţară, iar dacă aceasta nu poate fi cunoscută, com petenţa revine instanţei în a cărei rază teritorială îş i are domiciliul


G. Borof, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I..., p. 47. A. Constanda, op. cit,, p. 304-305.



sau reşedinţa reclamantul, situaţie în care acesta din urmă are dreptul de â opta, legea reglementând o com petentă altemativă. Aceeaşi soluţie este incidenţă şi în cazul în care pârâtul nu are dom iciliul cunoscut în tară.' -

In prezent, textul ari. 108 NCPC preia, cu unele diferenţe, regula din art. 5 teza a ll-a CPC, în sensul că are în vedere doar cazul pârâtului cu dom iciliul sau sediul necunoscut, iar reglementări privind ipoteza în care pârâtul are dom iciliu l în străinătate se regăsesc în Cartea a V ll-a referitoare la procesul civil internaţional.

De asemenea. în codul actual este reglementată şi situaţia în care pârâtul persoană juridică nu are un sediu cunoscut, caz în care cere* rea se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie se află reprezentanţa acestuia, iar dacă nu are nici reprezentanţa cunoscută, la instanţa în a cărei circum scripţie reclamantul îş i are dom iciliu l, sediul, reşedinţa ori re* prezentanţa, după caz.

136. Art. 5 şi art. 7 alin. (1) CPC, respectiv art. 107 NCPC reprezintă dreptul comun în materia competenţei teritoriale, aplicându-se ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o a ltă instanţă com petentă din punct de vedere teritorial în privinţa următoarele cereri: cererile personale mobiliare; cererile personale Imobiliare; cererile reale mobiliare; cererile referitoare la starea ş i capacitatea persoanelor (cu caracter exclusiv. în această situaţie).

137. Norma jurid ică potrivit căreia cererea se face la instanţa dom iciliului pârâtului are valoarea unei norme de drept comun în materia com petenţei teritoriale, de natură dispozitivă, ceea ce presupune posibilitatea derogării, prin acordul tac it sau expres al părţilor. Excepţiile de la această regulă sunt consacrate expres de legiuitor şi au caracter imperativ, ceea ce semnifică Imposibilitatea derogării^'l

138. în practica judiciară anterioară noului Cod de procedură civilă, s*a apreciat că, în ipoteza în care reclamantul indică un dom iciliu procedural ales, respectiv la avocatul acestuia, acest domiciliu nu poate atrage com petenţa instanţei din raza teritoria lă a acelui domiciliu. Dacă s-ar admite determ inarea competenţei în raport de dom iciliu l/sediul apărătorului ales sau al mandatarului reclamantului, sâr ajunge la situaţia în care reclamantului i s-ar perm ite să aleagă instanţa la care să se judece în funcţie de baroul avocaţial din cadrul căruia îşi alege apărătorul sau în funcţie de domiciliul mandatarului^^l

139. Art. 107 alin. (2) NCPC prevede expres că o schim bare interve* nită ulterior sesizării instanţei cu privire la domiciliul, respectiv sediul pârâtului nu produce modificarea competenţei. Cu alte cuvinte, competenţa


î’ î G .a Frenţiu, O.-L. Băldean, Noul Cod ..., p. 209.® I.C.C.J., s. a ll-a civ., dec, nr. 3442 din 13 septembrie 2012, www.scj.ro.


http://www.scj.ro


se câştigă şi rămâne câştigată în favoarea instanţei legal învestite la data introducerii cererii de chem are în judecată.

în acelaşi sens, potrivit art. 6 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, tribunalul sau, după caz, tribunalul comercial, în a cărui circumscripţie teritoria lă îşi are sediul debitorul la data sesizării instanţei cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, răm âne competent să soluţioneze cauza indiferent de schim bările ulterioare de sediu ale debitorului.

140. Competenţa teritorială reglementată prin legi speciale are caracter absolut, părţile neputând-o înlăturatul

4.2. Competenţa teritoriala alternativă (facultativă)

141. în cazul competenţei teritoriale alternative, pe lângă instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului, legea reglementează şi com petenţa altor instanţe. Astfel:

1 4 2 .1 ) în conform itate cu prevederile art. 6 CPC, respectiv art. 113 aiîn. (2) NCPC, când pârâtul exercită în mod statornic, în afara dom iciliului său, o activitate profesională ori o activitate agricolă, comercială, industrială sau altele asemenea, cererea de chem are în judecată se poate introduce şl la Instanţa în circum scripţia căreia se află locul activităţii respective, pentru obligaţiile patrimoniale născute sau care urmează să se execute în acel loc.

S>a reţinut în doctrină^^^ că norma se referă doar la persoanele fizice, atunci când au calitatea de pârât, întrucât, în cazul persoanelor jurid i- ce, este prevăzută o regulă sim ilară în ari. 109 NCPC; totodată, în textul articolului se fo loseşte doar noţiunea de „dom iciliu", nu şi cea de „sediu” . Norma evocă noţiunea de „dom iciliu profesional". în legătură cu care art. 96 NCC prevede: „Cel care exploatează o întreprindere are domiciliul şi la locul acelei întreprinderi, în to t ceea ce priveşte obligaţiile patrimoniale ce s-au născut sau urmează a se executa în acel loc”. întrucât prima parte a definiţiei trim ite implicit la noţiunea de „profesionist", în sensul art. 3 NCC şi art. 8 din Legea de punere în aplicare a acestuia, rezultă că art. 113 alin. (2) NCPC este aplicabil în cazul unui profesionist persoană fizică.

143. 2) Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (2) CPC. respectiv art. 109 NCPC, cererea de chem are în judecată îm potriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şl la instanţa locului unde ea are un dez- m em brăm ânt fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmem brământului ori din fapte săvârşite de acesta.

Pentru persoana jurid ică care are sedii secundare, se aplică regula din art. 107 NCPC, art. 109 NCPC având caracter derogator numai pentru


G.C. Frenţiu. D .-L Băldean, Noul Cod .... p. 210. A. Constanda, op. cit,, p. 313.



silualiile expres prevăzute, atunci când pretenţiile formulate îm potriva per> soanei juridice vizează obligaţiile legate de respectivul sediu secundar^'L

144. 3) Conform dispoziţiilor art. 7 alin. (3) CPC, respectiv art. 110 NCPC, în cazul cererilor în care pârât este o asociaţie, o societate sau altă entitate fără personalitate Juridică, care poate sta în judecată^î, sub aspect teritorial, instanţa com petentă este cea pentru persoana căreia, potrivit înţelegerii dintre membri, i s-a încredinţat conducerea sau adm inistrarea acesteia, Iar dacă o asemenea persoană nu a fost desemnată prin convenţia membrilor, se va avea în vedere instanţa com petentă pentru oricare dintre membrii entităţii respective. Competenţa este alternativă în acest ultim caz, reclamantul având dreptul de alegere.

Legea [ari. 7 alin. (3) CPC, art. 58 NCPC] prevede dreptul reclamantului de a cere instanţei num irea unui curator, care să reprezinte interesele asociaţilor, atunci când aceştia nu au încredinţat ei înşişi conducerea sau adm inistrarea unei anumite persoane. Numirea curatorului se face ulterior învestirii instanţei a lese de reclamant, astfel că ea nu va putea determ ina o schim bare a competenţei teritoriale. în favoarea instanţei de la domiciliul curatorului^^J.

145. 4) în conform itate cu prevederile art. 8 alin. (1) şi (2) CPC. cererile îndreptate îm potriva statului, d irecţiilor generale, regiilor publice, caselor autonom e şi adm inistraţiilor comerciale se pot face (a instanţele din capita la ţărit sau la cele din reşedinţa judeţului unde îşi are domiciliul reclamantul. Când mai multe judecătorii din circum scripţia aceluiaşi tribunal sunt deopotrivă competente, cererile în care figurează persoanele arătate se introduc la judecătoria din iocalitatea de reşedinţă a judeţului, iar în Capitală, la Judecătoria Sectorului 4.

Reglementarea actuală renunţă la opţiunea în favoarea instanţelor din capitala ţării ori din reşedinţa judeţului de dom iciliu al reclamantului, stabilind prin art. 111 NCPC, că cererile îndreptate îm potriva statului, autorităţilo r şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi Introduse la instanţa de la dom iciliul sau sediul reclam antului ori la instanţa de la sediul pârâtului.

In situaţia în care statul este pârât şi se optează pentru instanţa de la sediul pârâtului, com petenţa se raportează la sediul reprezentantului legal al statului, de obicei M inisterul F inanţelor Publice^^'.

în materia contenciosului administrativ, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul


Idem, p. 304.^ Unei asociaţii, societăţi sau altei entităţi fără personalitate juridică i se recunoaşte

dreptul de a sta în judecată, în reglementarea anterioară, dacă are organe proprii de conducere [potrivit art. 41 alin. (2) CPC], iar, în prezent, dacă este constituită potrivit legii [potrivit art- 56 alin. (2) NCPC).

^ G.C. Frenţiu, O .-L Băidean, Noul Cod p, 213.A. Constanda, op, cit., p. 306.



său sau de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de lâ dom iciliu lui pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale. Or. norma specială se aplică cu prioritate^'l

146. 5 ) Potrivit prevederilor art. 9 CPC, respectiv art. 112 NCPC, atunci când cererea este îndreptată îm potriva mai m ultor pârâţi, com petenţa teritoria lă aparţine oricăreia dintre instanţele de dom iciliu ale pârâţilor, însă, în cazul în care printre pârâţi sunt şi debitori obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa com petentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Această dispoziţie se aplică: cererilor personale; cererilor reale mobiliare. Nu se aplică cererilor reale imobiliare, care se introduc la instanţele prevăzute de art. 13 CPC, respectiv ari. 117 NOPC.

Pentru a evita abuzurile de drept procesual, în doctrină'^’ s*a subliniat necesitatea ca obiectul cererii de chemare In judecată să se refere la o obligaţie comună a pârâţilor sau ca obligaţiile pârâţilor să aibă ace* eaşi cauză ori ca între obiectul şi cauza cererilor îndreptate îm potriva fiecărui pârât să existe o strânsă legătură, deci aceste dispoziţii legale se com pletează fie cu art. 47 CPC, respectiv art. 59 NOPC (coparticiparea procesuală pasivă), fie cu art. 164 CPC. respectiv art. 139 NCPC (conexitatea).

De asemenea, s-a arătat^^^ că, în cazul în care unii d intre pârâţi au domiciliul cunoscut, iar a ltora II se cunoaşte numai reşedinţa, cererea poate fi introdusă la instanţa unuia dintre pârâţii cu dom iciliu l cunoscut. Dacă nu se cunoaşte dom iciliu l niclunuia dintre pârâţi, cererea poate fi introdusă la instanţa de la reşedinţa oricăruia dintre ei, deoarece art. 112 NCPC, ca orice normă specială, se completează cu dreptul comun în materie, deci cu ari. 107 NCPC.

Art. 112 NCPC alin. (2) NCPC conţine o dispoziţie nouă, care reflectă o soluţie consacrată în doctrină, în condiţiile reglementării anterioare, în cazul în care pârâtul este chem at în judecată numai în scopul sesizării instanţei com petente pentru el, instanţă favorabilă pentru reclamant, care invocă domiciliul acelui pârât. în această situaţie, oricare dintre pârâţi poate invoca necompetenţa la primul term en de judecată la care părţile sunt legal c itate în faţa primei instanţe, sub sancţiunea decăderii. Necom petenţa poate fi invocată numai de către pârâţi, iar nu şi de către celelalte părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu.

Prin ipoteză, instanţa sesizată de către reclamant nu trebuie sa fie com petentă să soluţioneze cauza, în caz contrar alegerea instanţei d intre cele deopotrivă com petente aparţinând reclamantului, în aplica-

100__________________________________________ Excepţiile de procedură

•‘ î G.C. Frenţiu. D .-L Băfdeân, Noul C o d p - 214.G. Borof, Codul de procedură civilă comentat şl adnotat, voi. I p . 49.V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grilă, ed. a 3-a,

Ed. AII Beck, Bucureşti. 2005, p. 148-149, ăpud G.C. Frentiu, D .-L Băldean, Noul Cod . . .p .2 1 5 .



rea dispoziţiilor ari. 116 coroborate cu ari. 112 aiin. (1) NCPC, urmând a se respinge excepţia de necom petenţă eventual invocată. In principiu, operează alegerea de com petenţă în cazurile şi condiţiile prevăzute de art. 126 NCPC, însă o eventuală convenţie nu s-ar putea încheia decât cu ceilalţi pârâţi, nu şi cu pârâtul fictiv^^L

în această ipoteză, reclamantul cheam ă în judecată o persoană fără calitate procesuală pasivă, în afara unui raport de conexitate cu cererile celorlalţi pârâţi, exclusiv în scopul sesizării instanţei com petente pentru aceasta, reţinându-se în doctrină^^^ că este necesar să se invoce şi lipsa calităţii procesuale a pârâtului, pentru că, numai dacă s-a r reţine lipsa sa de calitate procesuală, s*ar putea constata necompetenţă instanţei.

147. 6 ) Pentru procesele începute înainte de data de 15 februarie 2013, art. 10 CPC stabileşte că, în afară de instanţa dom iciliu lui pârâtului, mai sunt com petente urm ătoarele instanţe:

a) în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei. Rezultă că această dispoziţie se aplică numai dacă părţile au prevăzut în contract locul executării obligaţiei. Nu se aplică în cazul cererii de rezoluţiune a contractului de vânzare*cumpărare privind un bun imobil, formulată de vânzător, acţiunea fiind calificată în mod expres ca reală de ari. 1368 C. civ, 1864. în noul Cod civil această acţiune nu mai este reglementată ca acţiune reală, ci mixtă, ca şi restul acţiunilor în desfiinţarea unui act jurid ic prin care s*a transmis sau s-a constitu it un drept real, ceea ce va atrage Incidenţa prevederilor art. 10 pct. 1 CPC;

b) în cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a unui Imobil, în acţiunile în justificare sau în prestaţie tabulară, instanţa locului unde se află imobilul. Prin cereri izvorâte dintr-un raport de locaţiune înţelegem urm ătoarele tipuri de cereri: cererea de predare silită a imobilului form ulată de locatar; cererea de obligare a locatorului la efectuarea reparaţiilor necesare pe timpul locaţiunii; cererea referitoare la obligaţia de garanţie a locatorului; cererea privind plata chiriei; cererea de reziliere; cererea de evacuare,

Acţiunea în justificare reprezintă acţiunea prin care se solicită transfer- marea în înscriere definitivă a unei înscrieri provizorii în cartea funciară.

Acţiunea în prestaţie tabulară reprezintă acţiunea prin care se solicită înscrierea unui drept real im obiliar în cartea funciară, atunci când cel care a transm is sau constituit dreptul refuză să predea unicul înscris doveditor ce se află în posesia sa;

c) în cererile ce izvorăsc dintr-o cam bie, cec sau bilet la ordin, instanţa locului de plată;


Constanda, op. cil., p. 307,® G.C. Frenţiu, O .-L Băfdean, Noul Cod ..., p. 215.



d) în cererile izvorâte dintr-un contract de transport, instanţa Io* cului de plecare sau de sosire;

e) în cererile făcute de ascendenţi sau de descendenţi pentru pensie de întretinere, instanta dom iciliului reclamantului.I ' *

Cu privire la acest ultim caz, în doctrina*^' juridică au fost făcute câteva precizări:

- se aplică şi în cazul cererilor privind restituirea alocaţiei de stat pentru copii;

- este o dispoziţie de favoare pentru creditorul obligaţiei de întreţinere (deci, atunci când se solicită acordarea sau majorarea pensiei de în tre ţinere), nu şi atunci când debitorul întreţinerii solicită reducerea pensiei sau sistarea acesteia;

- nu se aplică dacă se solicită pensie de întreţinere pe cale accesorie;- nu se aplică dacă este vorba de întreţinerea datorată între soţi sau

între foştii soţi sau în celelalte cazuri prevăzute de ari. 86 C. fam. (în prezent, art. 516, art. 524, art. 525 NCC), dacă nu este vorba de ascendent sau de descendent;

f) în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt.

148. Pentru procesele începute după data de 15 februarie 2013, dispoziţiile ari. 113 NCPC cuprind mici modificări în raport de reglementarea anterioară:

A ) se remarcă, în preambulul alin. (1), precizarea in terminis a extinderii opţiunilor de instanţe egal competente, aflate la îndem âna reclamantului, respectiv „instanţele prevăzute la art. 107-112” , ceea ce nu reprezintă decât o consacrare expresă a unei constatări care se desprindea prin deducţie şi în reglementarea anterioară; în art. 10 CPC se prevedeau alte instanţe com petente „în afară de instanţa dom iciliu lui pârâtului” , fără vreo referire la celelalte norme de competenţă, fie com petenţa de drept com un (art. 7 CPC), fie com petenţa teritorială alternativă (art. 6, art. 8, ari. 9, art. 11 C P C P ;

B) se introduc dispoziţii noi de competenţă:- Instanţa dom iciliului reclam antului, în cererile privitoare la stabili

rea filiaţiei (ari. 113 pct. 1 NCPC); este vorba despre cererile denum ite generic în noul Cod civil „acţiuni privind filiaţia” (art. 421-440 NCC), precum şl de cea din art. 443 NCC, care tind la stabilirea filiaţiei faţă de mam ă ori faţă de tată, fiind plasate în aceeaşi secţiune intitulată „S tabilirea filia ţie i” ;

- instanţa în a cărei circum scripţie dom iciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii (art. 113 pct. 2 NCPC); se menţin precizările făcute în doctrina anterioară noului Cod;


G. Borof, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I..., p. 51 A. Constanda, op. cit,, p. 309.



- instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile în prestalie labuiară, în justificare tabuiară sau în rectificare tabulară (art. 113 pct. 5 NCPC);

- instanţa dom iciliului consum atorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consum atorilor (ari. 113 pct. 8 NCPC);

C) se păstrează celelalte dispoziţii d in actuala reglementare, cu mici reformulări:

- instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unul contract (art. 113 pct. 3 NCPC);

Redăm în continuare o soluţie din practica anterioară noului Cod, prin care s-a reţinut că, „potrivit art. 10 pct. 1 CPC, în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, în afară de instanţa dom iciliu lui pârâtului, mai este com petentă şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii. Intr-o speţă s-a decis că. dacă într-un contract de îm prumut de consumaţie nu s-a prevăzut un asemenea loc. se aplică art. 5 CPC. Soluţia este justă întrucât - aşa cum reţine motivarea deciziei din recurs —în caz de învoială, convenţia se interpretează în favoarea celui care se obligă, respectiv, prin prisma dispoziţiilor art. 1104 alin. (3) C. civ.1864 [corespondent art. 1494 alin. (1) lit. c) NCC], potrivit cărora, dacă părţile n-au convenit altfel, plata este cherabilă. Domiciliul debitorului, fiind locul plăţii, determ ină, ca atare, şi com petenţa teritorială {ratione personae velloci) în sensul ari. 5 CPC"‘ '.

Potrivit art. 1494 alin. (1) NCC, în lipsa unei stipulaţii contrare ori dacă locul plăţii nu se poate stabili potrivit naturii prestaţiei sau în tem eiul contractului, al practicilor statornicite între părţi ori al uzanţelor:

a) obligaţiile băneşti trebuie executate la dom iciliu l sau, după caz, sediul creditorului de la data plăţii;

b) obligaţia de a preda un lucru individual determ inat trebuie executată în locul în care bunul se afla la data încheierii contractului;

c) celelalte obligaţii se execută la dom iciliu l sau» după caz, sediul debitorului la data încheierii contractului.

- instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a imobilului (art. 113 pct. 4 NCPC);

- instanţa locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport (ari. 113 pct. 6 NCPC);


C.S.J.. s. civ., dec. nr. 20/2002, în Buletinul jurisprudenţei pe anul 2002, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2004, p. 313-315, cu comentariu de P. P&rju, în Dreptul nr. 11/2002, p- 248.



- instanţa locului de plată, în cererile privitoare la obligaţiile ce iz- vorăsc din lr-o cambie, cec, b ilet la ordin sau dinlr-un a lt titlu de valoare (art. 113pct. 7 NCPC);

- instanţa în a cărei circum scripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asem enea faptă (ari. 113 pct. 1 NCPC);

D) se elim ină câteva dispoziţii ce adăugau o com petenţă alternativă:- în cererile îm potriva unei femei căsătorite care are reşedinţa obiş

nuită deosebită de aceea a soţului, instanţa reşedinţei femeii; această dispoziţie se considera oricum ca fiind abrogată implicit, ca urmare a consacrării principiului constituţional al egalităţii sexelor;

- în cererile făcute de ascendenţi sau descendenţi pentru pensie de întreţinere, instanţa dom iciliu lui reclamantului.

149. 7) Art. 114 a lin . (2) NCPC reglementează un nou caz de com petenţă teritorială alternativă: cererile privind autorizarea de către instanţa de tutelă şi de fam ilie a încheierii unor acte juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită priveşte un imobil, adm it o competenţă alternativă în tre instanţa de tutelă şi de fam ilie în a cărei circumscripţie teritoria lă îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită şi instanţa în a cărei circumscripţie teritoria lă este situat imobilul. în ipoteza în care părţile aleg instanţa de la locul situării imobilului, se instituie în sarcina acestei instanţe obligaţia legală de a comunica o copie de pe hotărârea pronunţată instanţei de tutelă şi de fam ilie în a cărei circum scripţie teritoria lă îşi are dom iciliu l sau reşedinţa cel ocrotit.

150. 8) Art. 11 CPC prevede că, în m aterie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află: 1) domiciliul asiguratului; 2) bunurile asigurate; 3) locul unde s-a produs accidentul.

înalta Curte de Casaţie şi Justitie, S e d iile Unite, adm iţând recursul în interesul legii privind aplicarea art. 2 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, prin Decizia nr. XXI- 11/2007 ^1, a stabilit că „natura juridică a acţiunii în regres exercitată de asigurător îm potriva persoanelor culpabile de producerea unui accident este comercială, iar nu civilă” ; în prezent, începând cu data de 1 octombrie 2011, data intrării în vigoare a noului Cod civil, procesele şi cererile în justiţie considerate anterior com erciale sunt civile.

Art. 115 NCPC reia prevederile ari. 11 CPC, cu excepţia alin. (3). introdus prin Legea nr. 76/2012, iar la alin. (4) se stabileşte în plus că dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică nici în materie de asigurări aeriene.

Astfel, în cazul acţiunii în despăgubiri, în m aterie de asigurare» legea conferă reclamantului dreptul de a opta între instanţa domiciliului pârâtului şi instanţa de la dom iciliu l/sediul asiguratului, instanţa în a cărei


M. Of. nr. 123 din 15 februarie 2008.



rază ten lohală se află bunurile asigurate ori Instanţa de la locul producerii riscului asigurat [art. 115 alin. (1) NCPC].

Norma de com petenţă teritoria lă alternativă se aplică numai dacă cererea are ca obiect despăgubiri, constând în plata indemnizaţiei de asigurare. în cazul asigurării de bunuri, ori a sumei asigurate, în cazul asigurării de persoane, fiind inaplicabil, spre exemplu, atunci când s-ar cere plata prim elor de asigurare‘^l

Potrivit art. 115 alin. (3) NCPC, în m ateria asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă la instanţa de la dom iciliu l pârâtului sau la instanţa dom iciliu lui sau, după caz, a sediului său.

Cererea prevăzută de alin. (3) al art. 115 NCPC la îndem âna terţului prejudiciat este cea la care se referea art. 42 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, text abrogat prin Legea nr. 71/2011 şi preluat în ari. 2224 NCC. Asiguratul nu se poate prevala, însă, de calitatea de terţ prejudiciat pentru a solicita de la societatea cu care a încheiat o asigurare de bunuri, pe tem eiul răspunderii delictuale, contravaloarea prejudiciului suferit prin producerea riscului asigurat^^l

1 5 1 .9) în art. 13 alin. (2) CPC, respectiv art. 117 alin. (2) NCPC este reglementată o com petenţă teritorială alternativă pentru cererile privitoare la imobile, în cazul în care imobilul este situat în circum scripţiile mai m ultor instanţe şi dom iciliul sau reşedinţa pârâtului nu se află în vreuna dintre aceste circumscripţii. în această situaţie, reclamantul va alege oricare dintre Instanţele în circum scripţiile cărora se află Imobilul.

152 .10 ) Alegerea de dom iciliu/com petenţă prin convenţia părţilor reprezintă un caz de com petenţă teritoria lă alternativă dacă alegerea s-a făcut în favoarea părţii care ulterior va declanşa procesul civil, deci în favoarea viitorului reclamant, caz în care reclamantul poate sesiza fie instanţa aleasă prin convenţie, fie instanţa com petentă teritorial potrivit regulilor de drept comun. Dacă alegerea s-a făcut în interesul ambelor părţi sau numai în interesul pârâtului, reclamantul este ţinut să acţioneze la instanţa aleasă prin convenţie.

153.11) Cazul cererii în care judecătorul este parte. Art. 127 NCPC, ce nu are corespondent în codul anterior, reglementează situaţia particulară a litig iilor în care este implicat un judecător, în calitate de reclamant ori de pârât. în situaţia în care judecătorul are calitatea de reclamant, acesta nu poate sesiza instanţa competentă, dacă este aceea la care judecătorul îş i desfăşoară activitatea. Acesta are alegerea între mai multe alte instanţe dintre cele indicate de legiuitor.

Dacă judecătorul are calitatea de pârât, reclamantul poate alege să sesizeze fie instanţa competentă, chiar dacă este cea la care judecătorul


M. Tăbărcăi, Drept procesual voi. I, 2008, p. 290.® C.A. Ploieşti, dec. nr. 112/2009, portal.just.ro, apudA. Constanda, op. olt., p. 317.



pârât îşi desfăşoară activitatea, fie una dintre instanţele indicate de textul legal.

în doctrină s-a subliniat că atât în prima, câ t şi în cea de-a doua ipoteză, atunci când reclamantul nu se adresează instanţei competente, inten/ine o prorogare legală a competenţei teritoriale. Deoarece. în ambele cazuri, reclamantul are alegerea în tre instanţe deopotrivă competente, este vorba despre o com petenţă teritorială alternativă (facultativă)*^ l

Cu privire la p rim a ipo teză , apreciem că nu se poate susţine că este vorba despre o com petenţă facultativă, pentru următoarele argumente.

Astfel, faţă de prevederile art. 42 alin. (1) pct. 13 NCPC, care instituie drept caz de incompatibilitate a judecătorului situaţia în care „există alte eiem ente care nasc în m od întem eiat indo ie ii cu priv ire la imparţialitatea s ă \ considerăm că ari. 127 NCPC instituie o prezumţie legală de lipsă de aparenţă a imparţialităţii judecătorului, peste care nu se poate trece numai prin voinţa reclamantului unită cu pasivitatea pârâtului; prin urmare, într-o astfel de situaţie, apreciem că norma de competenţă este de o rd in e p u b lică , iar nu facultativă, putând fi invocată din oficiu de către instanţă excepţia de necompetenţă materială, în ipoteza în care reclamantul alege să sesizeze instanţa la care are calitatea de judecător.

Pe de altă parte, alin. (1) al ari. 127 NCPC foloseşte imperativul „va sesiza”, în tim p ce alin. (2) arată că „poate sesiza”; apreciem că legiuitorul a avut în vedere o obligaţie a reclamantului în ipoteza de la alin. (1) şi o facultate a acestuia în ipoteza de la alin. (2).

154. Tuturor cazurilor de com petenţă alternativă li se aplică urm ătoarele re g u li com une:

- alegerea în tre mai multe instanţe deopotrivă com petente revine reclam antului (art. 12 CPC, respectiv art. 116 NCPC);

- după ce a făcut această alegere, reclamantul nu mai poate reveni asupra ei, iar nici pârâtul şi nici instanţa din oficiu nu ar putea să invoce declinarea competenţei.

155. In literatura de specialitate s-a pus problema dacă, în cazul în care cere rea de chem are în ju d e ca tă a fo s t in tro d u s ă de că tre p ro c u ro r. în condiţiile prevăzute de art. 92 NCPC. titularul dreptului nu s-ar putea prevala de dispoziţiile art. 116 NCPC, pentru a face o alegere de com petenţă d iferită de cea a procurorului. într-o opinie, s-a apreciat că răspunsul este negativ, aceasta deoarece instanţa sesizată de procuror este, prin definiţie, competentă, nemaiputând să îş i decline competenţa, de vrem e ce alegerea de com petenţă s-a făcut de un organ căruia legea îi recunoaşte legitimare procesuală activă'^l S-a susţinui însă şi opinia contrară, arătându-se, pe de o parte, că declanşarea acţiunii de către reprezentantul M inisterului Public nu îl poate lipsi pe titularul real al aces*


A. Constanda, op. cit., p. 336.V.M. Oobanu, G. Boroi. Drept p r o c e s u a l p . 154; G.C. Freniiu, D .-L Băidean,

Noul Cod ...,p . 226.



te ia de avantajele pe care legea I le-a creat prin regulile de competenţă teritoria lă alternativă, iar. pe de altă parte, s -a r ajunge la acelaşi rezultat dacă reclamantul a r renunţa la judecată, introducând apoi cererea la ceala ltă instantă^^l

4.3. Competenţa teritorială exclusivă (excepţională)

1 5 6 .1 ) Cererile privitoare la bunurile Imobile. Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) CPC, cererile privitoare la bunurile imobile se fac numai la instanţa în circum scripţia căreia se află imobilele. Se au în vedere numai cererile reale imobiliare. în cazul în care imobilul este situat în circum- scripţiile mai multor instanţe şi domiciliul sau reşedinţa pârâtului se află în vreuna dintre aceste circumscripţii, cererea se va face la instanţa dom iciliului sau reşedinţei pârâtului [art. 13 alin. (2) CPC].

în noua reglementare, art. 117 NCPC, deşi intitulat „cererile privitoare la imobile”, precizează în chiar conţinutul lui că se referă la „cererile privitoare la drepturile reale imobiliare” . Sub aspectul competenţei în această situaţie, nu se aduc modificări, alin. (1) al acestui articol stabilind com petenţa instanţei în a cărei circumscripţie este situat imobilul, iar alin. (2) are un conţinut identic cu ari. 13 alin. (2) CPC.

O noutate este reprezentată de introducerea alin. (3) al acestui articol, în sensul că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de îm părţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

157. Ca şi sistematizare, se constată^^' următoarele:a) cererile reale im obiliare sunt guvernate de art. 13 CPC. respectiv

art. 117 NCPC;b) cererilor personale imobiliare, pentru ipotezele strict reglementa*

te, le sunt aplicabile prevederile ari. 10 pct. 1 sau 2 CPC, respectiv ari. 113 pct. 3 sau 4 NCPC;

c) cererile personale imobiliare, pentru a lte ipoteze decât cele strict reglementate de ari. 10 pct. 1 şi 2 CPC, sunt reglementate de ari. 5 CPC, respectiv art. 107 NCPC;

d) aceste dispoziţii nu se aplică nici acţiunilor reale m ixte (cererile prin care se valorifică în acelaşi tim p un drept real şi un drept de creanţă ce izvorăsc din acelaşi act jurid ic sau între care există o legătură de interdependenţă). când incident este art. 10 pct. 1 CPC, respectiv art. 113 pct. 3 NCPC. în cazul în care cererea priveşte un imobil, locul prevăzut în contract pentru executarea obligaţiei coincide cu locul situării imobilului.


/. Deleanu, Tratai de procedură civilă, voi. I, Ed. AII Beck, Bucureşti. 2005, p. 423, nota de subsol 1 .

^ G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I .... p. 54.



în literatura de specialitate se arată^^^ că acţiunea care vizează pro* nunţarea unei hotărâri care să ţină ioc de contract de schimb, când părţile au încheiat un antecontract de schimb, este o acţiune personală, iar nu mixtă, deoarece antecontractui de schim b nu este transiativ de proprietate, ci dă naştere doar unui drept de creanţă, ce are ca obligaţie corelativă o obligaţie de a face, şi anum e obligaţia de a încheia ulterior contractul transiativ de proprietate.

158. Exemple de acţiuni care intră sub incidenţa art. 13 CPC, respectiv art. 117N C PC :

- cererea în revendicare imobiliară;- cererea confesorie sau negatorre imobiliară;- cererea în grăniţuire şi privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate

imobiliară;- cererile în materie de ipotecă, gaj, drept de preferinţă, drept de re-

tenţiefî;- cererile posesorii imobiliare;- cererile în constatarea existenţei ori a inexistenţei unui drept real

(art. 125 NCPC trim ite implicit şi la art. 117 în privinţa regulilor aplicabile pentru determ inarea competentei te r ito r ia le ^ ;

- acţiunile prin care se urmăreşte valorificarea unui drept de copro* prietate^“l

Cererea vânzătorului de rezolutiune a unui contract de vânzareIimobiliară, acţiune reală potrivit Codului civil din 1864, are, în prezent, un caracter mixt, ca şi restul acţiunilor în desfiinţarea unui act Juridic prin care s-a transm is sau s-a constituit un drept real, care va atrage aplicarea prevederilor art. 10 pct. 1 CPC, respectiv art. 113 pct. 3 NCPC.

159. în privinţa cererii de partaj, pentru reglementarea anterioară se fac următoarele distinctii:

- pentru partajul succesoral, art. 13 CPC nu se aplică, art. 14 CPC fiind prioritar;

- dacă partajul se cere în mod accesoriu unei cereri de anulare a căsătoriei sau de divorţ, se aplică art. 17 CPC, instanţa com petentă fiind cea pentru judecarea cererii principale;

- prin Decizia nr. VIII din 21 decembrie 200Qi®> s*a stabilit că, indiferent de valoarea masei partajabile, com petenţa de a soluţiona cererile având ca obiect partajarea bunurilor com une dobândite de soţi în timpul căsătoriei revine judecătorie i, atât în cazul în care aceste cereri au fost introduse concom itent cu acţiunea principală de desfacere a căsătoriei, câ t şi atunci când sunt fonnulate separat.


G. Boroi. O. Spineanu-Matei, C o d u l.... ed, a 3-a* p. 67. A Constanda, op. oit., p. 318.Idem, p. 319.G .a Frenţiu. D .-L Bâldean, Noul Cod .... p. 227.M. Of. nr. 84 din 19 februarie 2001.



Ulterior, prin modificarea adusă Codului de procedură civilă, art. 2 pct. 1 lit. b) CPC â prevăzut în mod expres că ce re rile de p a rta j su n t în to td e a u n a de co m p e te n ţa ju d e că to rie i.

în motivarea deciziei, s-a reţinut că orice cerere de partajare a bunurilor comune, întemeiată pe dispoziţiile art, 36 C. fam ,, nu poate fi privită decât ca o cerere accesorie la acţiunea principală de divorţ, indiferent dacă a fost form ulată odată cu aceasta sau separat, după desfacerea căsătoriei, astfe l încât este evident că soluţionarea ei nu poate fi atribuită, sub aspectul competenţei materiale, în raport cu criteriul valoric instituit prin art. 2 pcî. 1 lit. b) CPC, ci numai ţinându-se seama de obiectul acţiunii principale, respectiv desfacerea căsătoriei.

în ac tu a la reg lem enta re , spre deosebire de art. 13 CPC, art. 117 NCPC prevede expres com petenţa Instanţei de la locul imobilului pentru c e re rile de îm pă rţe a lă ju d ic ia ră a u n u i im o b il, cu e xce p ţia ca zu rilo r când in d iv iz iu n e a rezu ltă d in su cce s iu n e : s-a apreciat în doctrinăi'^ că, în caz contrar, s-ar aplica dispoziţiile de drept comun, respectiv art. 107 NCPC, întrucât art. 118 NCPC se aplică numai până la ieşirea din indiviziune.

în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 117 NCPC intră şi c e re r ile de îm pă rţe a lă a unu i bun co m u n a l s o ţilo r, cu condiţia să fie formulate pe ca le p rin c ip a lă , după desfacerea sau încetarea căsătoriei ori chiar în timpul regimului comunităţii legale (art. 36 C. fam. sau art. 358 NCC, pentru comunitatea dobândită după data intrării în vigoare a noului Cod civil)^2i.

Dacă îm părţirea bunurilor comune se solicită în procesul de divorţ sau odată cu cererea în anularea ori constatarea nulităţii absolute a căsătoriei, iar în masa de îm părţit se află şl un imobil, com petenţa aparţine Instanţei sesizate cu cererea principală, în aplicarea prevederilor art. 123 NCPD^'.

în doctrină'**^, s-a mai pus problema de a şti care este instanţa com petentă din punct de vedere teritorial în cazu l în ca re p r in tre b u n u rile p a rta ja b ile se a flă două sau m a i m u lte îm o b ile s itu a te în c irc u m s c r ip ţii ju d e c ă to re ş ti d ife rite . Soluţia propusă a fost aplicarea alin. (2) al art. 13 CPC, deşi acesta se referă la un imobil aflat în circum scripţiile teritoriale ale mai multor Instanţe, iar nu la mal multe imobile situate în circumscripţii judecătoreşti diferite.

în condiţiile în care nici în actuala reglem entare nu există un text de lege expres pentru această situaţie (prin ipoteză, nu se are în vedere parta ju l succesoral sau cel realizat pe cale accesorie într-un proces de divorţ sau de anulare a căsătoriei), se menţine aceeaşi soluţie, apreciindu-se că este necesar să se recunoască posibilitatea soluţionării cererii de partaj de


G.C. Frenţiu. D.-L. Băldeăn. Noul Cod ..., p. 227,A. Constanda, op. cil., p. 319.

^ Ibidem: G.C, Frenţiu, D .-L Băldean, Noul Cod p, 227,G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şl adnotat, voi, I,.., p. 55.



o singură instanţă, fiind exagerat să se pretindă că partajarea bunurilor trebuie făcută în mai multe etape, adică în faţa unor instanţe diferite; pentru determ inarea competenţei se pot aplica dispoziţiile art. 117 alin. (2) NCPC, în sensul că ar aparţine instanţei de la domiciliul pârâtului, dacă acesta se află în vreuna din circum scripţiile instanţelor în raza cărora se găsesc acele imobile, iar în caz contrar, este com petentă oricare instanţă în a cărei rază teritoria lă se află vreunul d intre imobilele ce form ează obiectul partajului, alegerea urmând a fi făcută de către reclamant^^l

160 .2 ) Cererile în materie de moştenire. în conform itate cu prevede* rile art. 14 CPC, preluate, cu unele modificări, şi de art. 118 NCPC, cererile în materie de moştenire sunt de com petenţa instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului. Competenţa teritoria lă exclusivă în materie de m oştenire încetează la momentul sistării stării de indiviziune succesorală, potrivit a ri. 118 alin. (1) partea introductivă NCPC,

161. Pentru definirea noţiunii de domiciliu, se are în vedere ultima locuinţă efectiva a lui de cu ius , indiferent dacă a fost sau nu înscrisă în actul său de identitate.

în acest sens. în practica jud iciară anterioară noului Cod de procedură civilă, s-a arătat că „de regulă, dovada ultimului dom iciliu se face cu menţiunile din actul de identitate sau certificatul de deces al persoanei care lasă moştenirea. Nim ic nu se opune, însă, ca, prin orice alt m ijloc de dovadă, să se probeze că domiciliul persoanei este într*o altă localitate decât aceea unde a fost înregistrată. Acest domiciliu reprezintă locuinţa statornică şi principală a defunctei (având în vedere şi perioada îndelungată de tim p cât a locuit la acea adresă şi oare confirm ă ideea autoarei părţilor de a se stabili perm anent în localitatea respectivă), chiar dacă nu este trecut în actul de identitate al persoanei şi nici în evidenţele informa- tizate, fiind relevant, din punct de vedere juridic, în stabilirea competenţei teritoriale, în condiţiile art. 14 CPC”^ l

Dacă ultimul domiciliu nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul României, art. 954 alin. (3) NCC asim ilează locul deschiderii succesiunii cu locul din ţară aflat în circumscripţia notarului public cel dintâi sesizat, cu condiţia ca în acea circumscripţie să existe cel puţin un imobil al defunctului ori, în lipsă, un bun mobil al acestuia. în absenţa unor bunuri situate în România, locul deschiderii moştenirii este în circumscripţia notarului public cel dintâi sesizat. în doctrină s-a apreciat că este de discutat dacă această normă este utilă pentru determ inarea competenţei în ipoteza în care ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se află în România^^l


A, Constanda, op. olt., p. 319-320,dec. nr. 2018/2011. în A. Constanda, op. cil,, p. 320.

Pentru detalii, a se vedea A. Constanda, op. cit., p. 321,



162. în sfera de aplicare a art. 14 pct. 1 CPC, respectiv a art. 118 alin. (1) pct. 1 NCPC, privind cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare*’ intră urm ătoarele acţiuni:

- cererile pentru anularea unui testament;- cererea pentru constatarea validităţii unui testament;- cererea pentru executarea dispoziţiilor unui testament, atunci când

valid itatea acestuia nu este contestată.

163. în sfera de aplicare a art. 14 pct. 2 CPC, respectiv a ari. 118alin. (1) pct. 2 NCPC, referitoare la „cererile privitoare la moştenire ş i tasarcinile acesteia [dispoziţie introdusă prin art. 118, n.n.], precum şi celeprivitoare la pretenţiile pe care m oştenitorii (e-ar avea unul îm potrivaaltuia'’ intră următoarele acţiuni:t

- cererea în anularea certificatului de moştenitor;- cererea pentru reducţiunea liberalltăţilor excesive;- cererea pentru raportul donaţiilor;- cererea referitoare la conservarea sau adm inistrarea bunurilor;- cererea în anularea sau rezoluţiunea vânzării de drepturi succeso

rale;- cererea de ieşire din indiviziune succesorală, inclusiv cu privire la

imobile;- petiţia de ereditate.Textul se referă la orice fel de cereri care privesc moştenirea sau m oş

tenitorii, indiferent de felul acestora (legali sau testamentari).Aceste dispoziţii nu sunt incidente^'' în cazul în care moştenitorii

valorifică drepturi culese din succesiune îm potriva terţilor debitori ai lui de cuius, ci, într-o astfel de situaţie, com petenţa teritorială se stabileşte potrivit regulii de drept com un sau altor norme legale incidente în materie.

In cazul cererilor de ieşire din indiviziune cu privire la imobile din masa succesorală, instanţa de la ultimul dom iciliu al defunctului, şi nu cea de la locul imobilului, este com petentă dacă, de exemplu, s-a dezbătut succesiunea şi ch ia r s*a realizat partajul bunurilor menţionate în certificatul de moştenitor, însă se solicită îm părţeala a ltor imobile succesorale, descoperite ulterior sau pentru care s-a em is titlu l de proprietate^^L

Dacă s-a realizat partajul între moştenitori, în sensul că s-a atribuit unuia dintre ei cota-parte indiviză ce aparţinea defunctului din dreptul de proprietate asupra unui imobil, iar ulterior acel moştenitor îl cheamă în judecată pe coproprietarul bunului, solicitând partajul, este competentă instanţa de la locul situării imobilului, şi nu de la ultimul domiciliu al de* tunetului, coproprietar al imobilului^^l


G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şl adnotat, voi. I..., p. 56.I.C.C.J., dec. nr. 1049/2003 şl nr. 6205/2004, www.scj.ro, apud A. Constanda.

op. c it , p, 321-322.^ I.C.C.J., s. I civ., dec. nr. 5523/2011, în A. Constanda, op. cit., p. 322,


http://www.scj.ro


164. în sfera de aplicare a art. 14 pct. 3 CPC, respectiv a ari. 118 alin. (1) pct. 3 NCPC, privind „cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului îm potriva vreunuia dintre moştenitori sau îm potriva executorului tes ta m e n ta r intră urm ătoarele cereri:

- cererea pentru predarea unui legat cu titlu particular;- cereri ale creditorilor contractuali ai defunctului întem eiate pe con

tracte încheiate cu defunctul;- cereri ale creditorilor moştenirii pentru pretenţii în tem eiul unui titlu

posterior deschiderii succesiunii {de exemplu, cererea privind plata cheltu ie lilor de înm ormântare etc.).

în literatura jurid ică s-a sublin iat faptul că aceste dispoziţii se aplică în privinţa tuturor creditorilor care au pretenţii îm potriva succesiunii, adică atât în privinţa creditorilor personali ai defunctului, cât şi a celor care au devenit creditori ai succesiunii după deschiderea ei^^l

Nu se aplică în cazul unei acţiuni introduse de moştenitori îm potriva creditorului succesiunii; în această ipoteză com petenţa teritorială se determ ină potrivit dreptului comun.

165. Art. 14 CPC, respectiv art. 118 NCPC se aplică numai în cazul unor acţiuni personale introduse de creditori, nu şi în cazul cererilor mixte sau reale.

Aceste dispoziţii sunt aplicabile şi cererilor ulterioare ieşirii din indi* viziune, care au ca obiect contestarea partajului sau care derivă din partaj, cum ar fi nulitatea partajului ori cererea privind obligaţia de garanţie asupra bunului comun, care se adresează tot instanţei ultimului domiciliu al defunctului. Aceasta deoarece, dacă se admite o astfel de acţiune, se va efectua o nouă îm părţeală sau vor l i obligaţi la despăgubiri comoştenitorii, ceea ce justifică sesizarea instanţei de la art. 118 NCPCi^l

166. în practica jud iciară anterioară noului Cod de procedură civilă s-a pus în mod frecvent problema care este instanţa com petentă în cazul unei cereri de partaj succesoral cu privire la mai multe moşteniri succesive.

in tr-o primă opinie, s-a apreciat că se are în vedere instanţa com- petentă de la ultimul dom iciliu al defunctului care a decedat primul, avându-se în vedere prem isa că e vorba de succesiuni transm ise succes iv şi care se moştenesc şi de către defuncţii a le căror succesiuni s*au deschis mai târziu. Această opinie, deşi logică, nu are un suport legal, aşa că apreciem că în această situaţie este com petentă oricare dintreinstantele de la ultimele dom icilii ale tuturor defuncţilor a le cărorf fsuccesiuni se dezbat^^l


V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual...» p. 158.G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I . . ., p. 67: M Tăbâr-

câ, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 671.In ceea ce priveşte procedura succesora lă notaria lă, sub aspectul competen

ţei, art. 15 din Legea nr. 36/1995, republicată (M. Of. nr. 72 din 4 februarie 2013), prevede competenţa notarului public din biroul notarial situat în circumscripţia teritoriala a



Această ultimă soluţie este confirm ată de reglem entarea actuală, respectiv art. 118 alin. (2) NCPC.

Pentru a fi aplicabilă, este necesar să existe o legătură In tre cereri, sens în care legiuitorul impune condiţia ca moştenirile să fie „deschise succesiv", respectiv atunci când cei care au decedat succesiv se moştenesc unii pe alţii. în absenţa oricărei legături, nu este aplicabil art. 11S alin. (2), ci alin. (1 j pentru fiecare cerere în parte, impunându-se disjungerea lor^ '.

167. 3) C e re rile în m a te rie de so c ie ta te . Potrivit d ispoziţiilor a rt. 15 CPC, cererile în materie de societate, până la sfârşitul lichidării în fapt, sunt de com petenta in s ta n ţe i lo c u lu i unde so c ie ta te a îş i a re se d iu l ei p rin c ip a l.

A rt. 119 NCPC preia aceste dispoziţii, cu o singură diferenţă de redactare în ceea ce priveşte sfera de aplicare, respectiv textul actual prevede că se aplică doar cererilor formulate până la sfârşitul lichidării sau, după caz, până la radierea societăţii.

O prevedere sim ilară conţine art. 63 din Legea nr. 31/1990, republicată, modificată prin Legea nr. 71/2011: „Cererile şl căile de atac prevăzute de prezenta lege, de competenţa instanţelor judecătoreşti, se soluţionează de tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are societatea sediul principar.

Regula are in vedere cererile privitoare la toate societăţile de natura celor reglementate în noul Cod civil, care au personalitate jurid ică ‘ l

Cu privire la cererile în materie de societate. în doctrlnă^^^ s-a precizat că legea vizează două domenii de aplicare a regulilor de com petenţă te ritorială exclusivă, şl anume: a) domeniul societăţilor, indiferent de forma, natura şi form a de activitate a acestora {a se vedea art. 1881 NCC); b) domeniul litigiilor în materie de societate, indiferent dacă aceasta este pârâtă sau reclamantă în proces.

De exemplu: cererea pentru anularea actului de constituire a societăţii, cererea prin care un asociat pretinde restituirea sumelor cheltuite în contul societăţii, cea pentru repararea daunelor aduse societăţii de către un asociat, cererea de excludere a unui asociat, cererea pentru dizolvarea


judecătoriei în care defunctul şi-a avut ultimul domiciliu. în cazul m oşten irilo r succesive, moştenitorii au posibilitâtea de a alege competenţa oricăruia dintre notarii publici care îşi desfăşoară activitatea într-un birou individual sau într-o societate profesională din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care şi-a avut ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urmă. Dacă într-o circumscripţie teritorială sunt mai mulţi notari publici, potrivit art. 102 alin. (3) din Legea nr. 36/1995. republicată, competenţa de îndeplinire a procedurii succesorale aparţine primului notar public sesizat. Notarul public va verifica dacă procedura succesorală nu s-a deschis la un alt notar public din circumscripţia aceleiaşi judecătorii, cercetând în acest scop registrul de evidenţă a succesiunilor, potrivit regulamentului.

Constanda, op. cit., p. 322.^ Idem. p. 323.^ /. Deleanu, T ra ta t.... voi. I, 2010, p. 574.



societăţii, cea pentru num irea lichidatorilor, opoziţia referitoare la bilanţul de lichidare şi la repartizarea activului societăţii.

Elementul determ inant în stabilirea competenţei este sediul principal al societăţii, precizat în actul constitutiv şi în statut. Instanţa va trebui să ia în considerare sediul real, şi nu cel fic tiv al societăţii^'l

Părţi în proces sunt fie asociaţii în tre ei, fie societatea, pe de o parte, şi asociaţii, pe de cealaltă parte, iar cererea trebuie să privească raporturi juridice născute din sau în legătură cu contractul de societate.

Nu sunt supuse sferei de aplicare a acestui articol litigiile dintre soci’ etate sau asociaţi, pe de o parte, şi terţe persoane, pe de altă parte. în aceste situaţii aplicându-se dreptul comun.

Lim ita în tim p a aplicării acestui articol este lichidarea în fapt a societăţii. adică până la momentul îm părţirii întregului activ al societăţii.

Legiuitorul introduce sintagm a „sfârşitul lichidării sau radierea socie* tă ţii” , iar, în acest context, trebuie precizat că, în înţelesul art. 1930 NCC. lichidarea nu este identică cu dizolvarea societăţii, lichidarea fiind o con- secinţă a dizolvării [art. 1930 alin. (2) NCC]. Cert este că trebuie să se parcurgă întreaga procedură de lichidare, de la înlocuirea organelor de ad* m inistraţie curentă şi până la radierea societăţii din registrul com erţu lu i^ l

Regula este incidenţă şi în cazul în care litigiul vizează un imobil din raza teritoria lă a unei alte instanţe decât aceea unde societatea îş i are sediul principal.

Având în vedere cele menţionate mai sus, rezultă că, în cazul în care un terţ formulează o cerere de chem are în judecată îm potriva unei societăţi. cu privire la un drept real asupra unui imobil, instanţa competentă este cea în a cărei rază teritoria lă este situat imobilul, nemaifiind vorba deo cerere în materie de societate. La fel şi in cazul in care acţiunea reală imobiliară este exercitată de societate îm potriva unui terţ.

168. 4) Cereri privitoare la insolvenţă sau concordatul preventiv.In conform itate cu dispoziţiile art. 16 CPC, cererile în materia reorganizării Judiciare şi a falimentului sunt de com petenţa exclusivă a tribunalului în circum scripţia căruia se află sediul principal al debitorului.

Reglementarea actuală, respectiv art. 120 NOPC, prevede că cererile în materia insolvenţei sau concordatului preventiv sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul.

Se observă că, spre deosebire de dispoziţiile ari. 16 CPC, norma nu mai prevede că este vorba despre sediul principal, ceea ce înseam nă că interesează şi un eventual dezmem brământ fără personalitate juridlcă^î

în stabilirea competenţei teritoria le se are în vedere sediul debitorului, înscris în registrul comerţului, în registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor în momentul înregistrării cererii de deschide-


G.C. Frenţiu. D .-L Băldean, Noul C o d p . 230. Ibidem,A. Constanda, op. cit,, p. 325.



re a procedurii, orice modificare ulterioară rămânând fără efecte juridice asupra competentei‘ 1

In literatura de specialitate, s-a apreciat că cererile introduse de adm inistratorul sau lichidatorul jud ic ia r îm potriva unor terţi debitori ai celui aflat în reorganizare jud iciară sau falim ent sunt de com petenţa instanţei în a cărei circumscripţie teritoria lă com erciantul îş i are sediul principal, numai în cazul în care cererile introduse îm potriva terţilor îş i au cauza în reorganizarea judiciară sau în faliment. în sensul că nu ar fi existat sau, mai bine zis, existenţa lor a r fi fost întâmplătoare în lipsa procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului. D impotrivă. în cazul celorlalte cereri, care nu sunt cereri în materie de reorganizare jud iciară sau faliment, ci doar cereri care, eventual, a r interesa reorganizarea jud iciară sau falimentul, com petenţa teritoria lă se determ ină potrivit regulilor de drept comun'^l

Aplicabilitatea regulii este extinsă de noua reglementare şi la cererile în materie de concordat preventiv, rezultate din aplicarea Legii nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv şi a mandatului ad-hoâ^\ care sunt, asemenea cererilor în materie de insolvenţă reglementate prin Legea nr. 85/2006, de com petenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscrip* ţie debitorul îşi are sediul.

169. 5) C e re rile îm p o tr iv a u n u i c o n s u m a to r. Cu titlu de noutate, art. 121 NCPC prevede, pentru cererile formulate de un profesionist îm potriva unui consumator, com petenţa teritoria lă exclusivă a in s ta n ţe i în a că re i c irc u m s c r ip ţie se a flă d o m ic iliu l co n su m a to ru lu i.

Norma nu distinge în funcţie de natura contractuală sau extracontrac- tua lă a raportului jurid ic substanţial dedus judecăţii.

Această ipoteză diferă faţă de situaţia reglementată de art. 113 pct. 8 NCPC, care prevede dreptul de alegere a instanţei com petente teritorial de către consumatorul reclamant pentru acţiunile decurgând din contractul încheiat cu un profesionist sau cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

A r t - 121 teza a ll-a NCPC face trim itere Ia dispoziţiile art. 126 alin. (2) NCPC, perm iţând alegerea de com petenţă prin convenţia părţilor, ceea ce reprezintă o derogare de la dispoziţiile art. 126 alin, (1) NCPC, care


în doctrină se apreciază ca art. 8 din Legea nr. 85/2006 reglementează competenta materială şi teritorială exclusivă în favoarea tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registnji asociaţiilor şi fundaţiilor. Pornind de la expresia „toate procedurile sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul” (în forma anterioară modificării art. 6 prin Legea nr. 169/2010 - n.n.). se consideră că mutarea sediului după momentul efectuării notificărilor privind deschiderea procedurii nu produce niciun efect In privinţa competenţei teritoriale a instanţei {S tD . Cărpenaru, V. Nemeş, M.A. Hotca, Noua lege a insolvenţei. Legea nr. 85/2008. Comentarii pe articole» Ed. Hamangiu» Bucureşti» 2006, p. 47-48).

^ V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual.... p. 152.^ f^. Of. nr. 870 din 14 decembrie 2009.



prevăd că o asemenea alegere nu se poate face în cazurile de competentă teritorială exclusivă. Astfel, după naşterea dreptului la despăgubire, consumatorul poate să renunţe la competenţa exclusivă, prorogând competenţa în favoarea altei instanţe, inclusiv pentru cererile formulate de profesionist. Orice convenţie contrară în acest sens este considerată nescrisă, fiind nulă absolut^'l

în doctrină^^^. s-a apreciat că prevederile referitoare la stabilirea competenţei teritoria le în cazul cererilor având ca parte un consum ator sunt aplicabile chiar şi atunci când aceste cereri sunt formulate potrivit dispoziţiilor de drept comun în materie contractuală, nefilnd necesar a se invoca aplicarea unei norme speciale referitoare la protecţia consumatorilor; calitatea părţilor este cea care determ ină aplicabilitatea normei de competenţă.

170. 6) Cereri în legătură cu incidentele privind arbitrajul. Ca nou* tate, art. 128 NCPC prevede în favoarea tribunalului în circumscripţia căruia are loc arbitrajul com petenţa de a soluţiona incidentele privind arbitrajul reglementat de cod.

Această normă este corelativă dispoziţiilor art. 547 NCPC, în sensul că piedicile care pot apărea în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, cum ar fi form ularea unei cereri de recuzare a unui arbitru, de numire a unui arbitru sau a unui supraarbitru, pot fi înlăturate de tribunalul în circumscripţia căruia are loc arbitrajul, la cererea uneia dintre părţi^^L

A ri. 128 NCPC este incident chiar dacă există convenţie arbitrală, întrucât aceasta înlătură competenţa instanţelor judecătoreşti pentru soluţionarea în fond a litigiului care face obiectul ei, nu şi pentru soluţionarea incidente lor legate de arbitraj, de natura ce lo r prevăzute de art. 547 NCPD'*'.

171. 7) Cereri privitoare la persoane. în pricinile referitoare la persoane, competenţa teritorială este exclusivă. Pentru astfel de cauze, legea fie stabileşte o anumită instanţă com petentă din punct de vedere teritorial, fie alteori se aplică dreptul comun {art. 5 CPC, respectiv art. 107 NCPC), dar, în ambele ipoteze, aşa cum s-a arătat în doctrină^^^ com petenţa teritoria lă are caracter absolut.

Aşa cum s-a subliniat de către acelaşi autor, pentru a stabili caracterul de ordine publică sau de ordine privată al norm elor de com petenţă teritorială reglementate de art. 5 CPC, respectiv art. 107 NCPC, trebuie să se aibă în vedere natura pricinii.

în doctrina ce analizează noua reglementare s-a reţinut că din interpretarea p e r a con tra rioa d ispoziţiilor art. 126 alin. (1) şi art. 129 alin. (2) pct. 3 NCPC rezultă că, în procesele privitoare la persoane, competenţa


G.C, Frenţiu, D .-L Bâldean, Noul Cod .... p. 235,Gh.‘ L. Zidaru, Consideraţii cu privire la normele de competenţă cuprinse în noul

Cod de procedură civilă. Competenţa teritorială {II), în R.R.D.P. nr. 4/2011, p. 232.G.C. Frenţiu. D .-L Băldean, Noul C o d p . 242.A, Constanda, op. cit-, p. 337.G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I..., p. 60.



lehtoriâ lă este exclusivă, de vrem e ce au ca obiect ,,drep1uri'’ de care părţile nu pot să dispună^’L

C ereri în m a te rie de tu te iă ş i fa m iiie . Art. 114 alin. (1) NCPC reglem entează o com petenţă teritoria lă exclusivă, în sensul că, dacă prin norme speciale nu se prevede expres altfel, cererile anume prevăzute de acest articol sunt de com petenţa instanţei de tutelă şi de fam ilie în a cărei circumscripţie teritoria lă îş i are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

In sfera de aplicare a acestor dispoziţii intră cererile pe care însuşi legiuitorul le califică astfel, respectiv:

- cererile menţionate în Titlul III „O crotirea persoanei fizice” din CarteaI „Despre persoane” a noului Cod civil (art. 104-186 NCC), precum şi

- cererile privind ocrotirea copilului prevăzute prin legi speciale, dacă nu se prevede o a ltă competenţă.

Cererile prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 1 şi 2 NCPC nu intră în sfera de aplicare a acestei norme.

Pentru celelalte cereri privind persoanele, altele decât cele din art. 113 şi a r t -114 NCPC, se aplică regula generală în materia competenţei teritoriale, dacă nu există o a ltă normă de competenţă.

Cereri pentru care se prevede expres instanţa com petentă teritorial să le soluţioneze, prin norme speciale ale noului Cod de procedură civilă sau ale a ltor acte normative, sunt:

- cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane: instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul persoana respectivă (ari. 935 NCPC);

- cererile privind stabilirea m ăsurilor de protecţie specială prevăzute de Legea nr. 272/2004: Instanţa de la domiciliul copilului, iar dacă dom iciliul copilului nu este cunoscut, instanţa în a cărei circumscripţie teritorială a fost găsit copilul (art. 124 din Legea nr. 272/2004);

- cererea de instituire a tutelei: instanţa în a cărei circumscripţie te ritorială dom iciliază sau a fost găsit copilul [art. 40 alin. (2) din Legea nr. 272/2004];

- cererea de instituire a curatele!: instanta de tutelă de la domiciliul persoanei care urmează a fi pusă sub curatelă, respectiv de la ultimul său domiciliu din ţară, pentru ipoteza în care acea persoană lipseşte de la domiciliu sau este dispărută ori. după caz, instanţa de la locul unde trebuie luate măsurile urgente (art. 179 coroborat cu art. 178 NCC);

- divorţul: instanţa de tutelă în circumscripţia căreia se află, ca regulă, cea din urmă locuinţă comună a soţilor, cu excepţiile prevăzute de lege (art. 914 NCPC);

- cererea de declarare a morţii unei persoane: instanţa de tu te lă în a cărei circumscripţie acea persoană a avut ultimul domiciliu cunoscut (art. 943 NCPC);


M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 679.



- cererile referitoare la adopţie: instanţa de tutelă în a cărei rază teri* toria lă se află dom iciliu l adoptatului; cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determ ina instanţa com petentă se judecă de Tribunalul Bucureşti [art. 74 alin. (3) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată];

- cererea pentru înregistrarea tardivă a naşterii: instanţa în a cărei rază teritoria lă are dom iciliu l persoana interesată sau unde are sediul sen/iciul de protecţie specială a copilu lu i [art. 18 alin. (2) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare c iv ilă .

Cereri care se soluţionează potrivit regulii generale, deoarece nu se prevede expres instanţa com petentă teritorial să le soluţioneze sunt, de exemplu, cererea în constatarea nulităţii absolute a căsătoriei şi cererea în anularea căsătoriei^^L

172. A lte cazu ri. Este vorba de o com petenţă exclusivă în cazul urm ătoarelor cereri:

- în materie contravenţională;- cererile necontencioase care sunt în legătură cu o cauză în curs

de soluţionare sau soluţionată deja de o instanţă ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanţe. Art. 334 CPC, respectiv art. 529 NCPC obligă instanţa să îşi verifice din oficiu competenţa. Se arată că raţiunea acestui text^^ este aceea că. neexistând părţi cu interese contrarii, nu ar mai avea cine să invoce necom petenţa teritorială.

§5. Dispoziţii speciale

173. Sub denum irea „D ispoziţii speciale", legiuitorul a enum erat în a r i - 17-19 CPC, respectiv ari. 122-128 NCPC reguli de soluţionare a cererilor care interesează instituţia de drept procesual a competenţei juris- dicţionale, atât cea materială, cât şi cea teritorială.

174. Prin a rt. 123 NCPC se menţine, cu mici modificări, regula prevăzută de art. 17 CPC, de ju d e ca re a c e re r ilo r a cce so rii, a d iţio n a le şl in c id e n ta le de in s ta n ţa co m p e te n tă pen tru cere rea p rin c ip a lă , chiar dacă ar fi de co m p e te n ţa m a te ria lă sau te r ito r ia lă a alte i instanţe jude cătoreşti. Actuala reglementare cuprinde şi o excepţie, respectiv cererile prevăzute la art. 120 NCPC. Se consacră astfel o prorogare legală de competenţă, care va opera şi în privinţa re g u lilo r de o rd in e p u b lic ă refe r ito a re la com peten ţă , cu excep ţia c e re r ilo r în m a te rie de fa lim e n t şi co n c o rd a t p reven tiv , care rămân în com petenţa exclusivă a tribunalului specializat.

Regulă este aplicabilă indiferent dacă este vorba despre norme de com petenţă cuprinse în cod ori în acte normative speciale.


Pentru detalii, a se vedea A. Constanda, op. cit., p. 313-316.G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I .... p. 62.



Conform art. 30 alin. (3)-(6) NCPC, cere rea p r in c ip a lă es te cererea in tro d u c tiv ă de in s ta n ţă , iar ea poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât şi capete de cerere accesorii; cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluţionare depinde de soluţia dată unui capăt de cerere principal; constitu ie cerere adiţională acea cerere prin care o parte modifică pretenţiile sale anterioare (cerere modificatoare); cererile incidentale sunt cererile form ulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare.

Prorogarea nu poate avea loc cu încălcarea norm elor de com pe ten ţă genera lă , cu excepţia cazurilor în care legiuitorul prevede expres contrariul. Astfel, potrivit art. 1072 şi a ri. 1073 NCPC, atunci când instanţa română este com petentă a soluţiona cererea principală, judecă, în con* diţiile expres prevăzute, atât chestiunile prelim inare, cât şi cererile incidentale^^'.

în literatura jurid ică s-a afirmat^^' că cererile accesorii şi incidentale, indiferent de valoarea lor, sunt de com petenţa instanţei învestite cu cererea principală numai dacă, prin na tu ra o b ie c tu lu i, a p a rţin ace le iaş i m a te rii: civilă, penală, m inori şi fam ilie, contencios adm inistrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, societăţi comerciale, registrul comerţului, insolvenţă, concurenţă neloială, m aritim ă şi fluvială. Aceasta deoarece, în cadrul Instanţelor judecătoreşti, funcţionează secţii şl complete specializate, în conform itate cu normele de organizare jud iciară cuprinse în Legea nr. 304/2004, la care trebuie să ne raportăm pentru determ inarea competenţei m ateriale de atribuţiune.

în cazul în care, după prorogarea de competenţă, instanţa dispune disjungerea cererii incidentale şi form area unui nou dosar, competenţa soluţionării cererii d isjunse va reveni instanţei care soluţionează cererea principală, şl nu celei căreia l-ar fi revenit com petenţa în cazul în care cererea s-ar fi form ulat pe cale principală. în acelaşi sens, potrivit d ispoziţiilor art. 99 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, în caz de disjungere, dosarul nou-format se repartizează aceluiaşi complet, pentru respectarea principiului continuităţii.

Potrivit ari. 123 alin. (3) NCPC, când instanţa este exclusiv competentă pentru una dintre părţi, ea va fi exclusiv com petentă pentru toate părţile.

175. Prevedere procedurală nouă. a rt. 124 NCPC reglementează situaţii referitoare la întinderea competenţei, recunoscute şi analizate în doctrină:

- instanţa învestită cu soluţionarea cererii principale are competenţa de a se pronunţa şi asupra apărărilor şi excepţiilor, în afara celor care constituie chestiuni prejudiciale şi care, potrivit legii, sunt de competenţa exclusivă a altei instante;


Constanda, op. cil., p. 330,® M. Tâbârcă, Gh. Buta, C o d u l p . 126.



- în sensul alin. (2) al art. 124 NCPC, Incidentele procedurale sunt şi ele soluţionate, de regulă, de instanţa în faţa căreia au fost invocate, excepţiile fiind de strictă şi lim itată aplicare;

- se reglementează chestiunea prejudicială, care poate fi reprezen- tată de: excepţia de neconstituţionalitate, care se soluţionează de către Curtea Constituţională; întrebarea prelim inară, care se soluţionează de Curtea Europeană de Justiţie de la Luxemburg ele.;

- c a urmare a modificărilor aduse art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate a unui act adm inistrativ unilateral revine în competenţa instanţei învestite cu soluţionarea litigiului în fond şi în faţa căreia s-a invocat, iar nu exclusiv instanţei de contencios adm inistrativ, astfel că această chestiune nu mai este una prejudicială, ci doar o chestiune prealabilă soluţionării fondului, în com petenţa aceleiaşi instanţe.

176. Art. 125 NCPC redă, cu o modificare formală, conţinutul art. 18 CPC, în sensul că se prevede acelaşi criteriu pentru determ inarea com petenţei instanţei în cazul cererilor pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unul drept, respectiv regulile aplicabile cererilor având ca obiect realizarea dreptului.

177. Prin art. 126 NCPC se menţine, din reglementarea anterioară (art. 18 CPC), alegerea de com petenţă în materie de bunuri, dar şi în materia altor procese ce presupun drepturi de care părţile pot dispune, mai puţin în cazul com petenţei exclusive.

Prorogarea convenţională de competenţă presupune îndeplinirea anum itor condiţii:

1) părţile să aibă capacitatea procesuală de exerciţiu, iar consim ţă’ mântui lor să fie liber şi neviciat;

2) convenţia părţilor să fie expresă, în sensul ca din cuprinsul său să rezulte explicit opţiunea pentru o anumită instanţă, alta decât cea care ar fi, în mod normal, competentă;

3) în convenţie să se determ ine exact instanţa aleasă;4) Instanţa aleasă de părţi să nu fie necompetentă absolut; astfel,

părţile pot să deroge de la regulile de com petenţă în cazul competenţei teritoria le reglementate de norme de ordine privată şi doar în pricini referitoare la bunuri şi la alte drepturi de care părţile pot să dispună.

Ca şi form ă procedurală, alegerea de com petenţă se poate face în scris sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei.

în doctrină s-a susţinut opin ia conform căreia convenţia atributivă de competenţă nu are efecte faţă de terţi, însă ea se extinde şl asupra categoriei avânzilor-cauză, form ată din succesorii universali şi cu titlu universal, succesorii cu titlu particular şi creditorii chirografari. De asemenea, este adm isibilă în principiu renunţarea de către părţi la clauza atributivă de competenţă, consecinţa normală a caracterului convenţional al prorogării, în situaţia în care prorogarea a fost convenită în interesul şi beneficiul




uneia dintre părţi (spre exemplu, dom iciliu i aies), ea poate renunţa uniia- terai ia acest beneficiului

Conform alin. (2) al art. 126 NCPC, în l it ig ii le d in m ate ria p ro te c ţie i d re p tu r ilo r c o n s u m a to rilo r , precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, alegerea de com petenţă se poate face numai după naşterea dreptului la despăgubire, orice convenţie contrară fiind considerată ca nescrisă. Această prevedere face aplicarea n u lită ţ i lo r de d rep t, în sensul că o asemenea clauză este nulă, fără a fi necesară declararea ei ca nulă de o instanţă judecătorească.

178. Prin a rt. 127 NCPC, se introduce o noţiune nouă, aceea de co m pe ten ţă fa cu lta tivă , care se referă la o categorie specială de cereri, respectiv cele în care un judecător, procuror, asistent jud iciar sau grefier are calitatea de reclamant într*o cerere de com petenţa instanţei la care îş i desfăşoară activitatea, caz în care va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, având alegerea între oricare dintre instanţele de acelaşi grad prevăzute anterior [art. 127 alin. (1) NCPC .

Pentru ipoteza inversă, respectiv cererile introduse îm potriva unui ju decător, procuror, asistent jud iciar sau grefier care îşi desfăşoară activitatea la instanţa com petentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului „poate”, ceea ce duce la concluzia că partea interesată decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege.

în doctrinarul s-a reţinut necesitatea îndeplinirii urm ătoarelor condiţii cumulative:

1) existenţa unei cauze în curs de soluţionare pe rolul unei instanţe;2 ) una dintre părţile în litigiu, reclamant sau pârât, în nume propriu sau

în calitate de reprezentant, să fie un judecător, procuror sau un auxiliar al justiţie i (asistent jud ic ia r sau grefier), care să îşi desfăşoare activitatea profesională la instanţa com petentă să judece cauza;

3) partea, persoană fizică sau juridică, să introducă cererea de chemare în judecată la o altă instanţă com petentă material, dar şi teritorial, în condiţiile de vecinătate prevăzute de lege. în cazul în care judecătorul are calitatea de reclamant, este obligatorie sesizarea unei alte instanţe judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îş i desfăşoară activitatea. Această obligaţie nu există în ipoteza


/. Deleanu, T ra ta t..., voi. I, 2010. p. 607; G.C. Frenţiu, D.-L. Băldean, Noul Cod .. . ,p . 240-241.

® G.C. Frenţiu. D .-L Băldean, Noul Cod p. 242.



judecătorului pârât, fiind dreptul reclamantului de a sesiza sau nu o altă instanţă de acelaşi grad aflată în circum scripţia oricăreia dintre curiile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circum scripţie se află instanţa care ar l i fos t competentă, potrivit legii;

4) partea să solicite declinarea competenţei teritoria le până la primul term en de judecată la care este legal citată.

Legea nu admite, printr-o dispoziţie expresă, necesară, o declinare de com petenţă prin vo inţa părţilor, în cadrul acestei proceduri, în cazurile de com petenţă teritoria lă exclusivă. In consecinţă, ea rămâne specifică judecăţii în faţa primei instanţe, pentru că numai la acest nivel mai este posib ilă reglarea competentei teritoriale de ordine privată, în sensul art. 130 alin. (3) NCPC‘ 1

Cu privire la ipoteza de la alin. (1), apreciem că nu se poate susţine că este vorba despre o com petenţă facultativă, pentru urm ătoarele argumente.

Astfel, faţă de prevederile art. 42 alin. (1) pct. 13 NCPC, care instituie drept caz de incompatibilitate a judecătorului situaţia în care „există alte elem ente care nasc în m od fntem eiat indo ie li cu priv ire la imparţialitatea sa” , considerăm că art. 127 NCPC instituie o prezumţie legală de lipsă de aparenţă a imparţialităţii judecătorului, peste care nu se poate trece numai prin vo inţa reclamantului unită cu pasivitatea pârâtului; prin urmare, într-o astfel de situaţie, apreciem că norma de competenţă este de o rd in e p u b lică , iar nu facultativă, putând fi invocată din oficiu de către instanţă excepţia de necompetenţă materială, în ipoteza în care reclamantul alege să sesizeze instanţa la care are calitatea de judecător.

Pe de altă parte. alin. (1) al ari. 127 NCPC foloseşte imperativul „va sesiza”, în tim p ce alin. (2) arată că „poate sesiza”; apreciem că legiuitorul a avut în vedere o obligaţie a reclamantului în ipoteza de la alin. (1) şi o facultate a acestuia în ipoteza de la alin. (2).

§6. Regimul juridic al invocării şi soluţionării excepţiei de necom* petenţă

179. în funcţie de obiectul său, excepţia de necompetenţă este o exce p ţie de p rocedu ră , aşa cum rezultă, de altfel, chiar din denumirea secţiunii în care este tratată; este d ila to rie , întrucât scopul admiterii sale este, prin declinarea competenţei, am ânarea soluţionării fondului litigiu* lui. Dacă însă, prin adm iterea excepţiei se urmăreşte respingerea cererii, pentru că este de com petenţa unui organ fără activitate jurisdicţională ori de com petenţa unei instanţe străine, atunci excepţia de necompetenţă este d lr lm a n tă (peremptorie); în funcţie de caracterul normei încălcate, excepţia de necompetenţă poate fi a b so lu tă sau re la tivă , după cum com- petenţa însăşi este absolută sau relativă.


Ibidem,



180. Reglementarea din art. 129 NCPC reprezintă o p re lu a re a c la s if ic ă r ii n o rm e lo r de co m p e te n ţă din doctrină, fiind introdusă în codul anterior, în ari. 159, în urma modificării aduse prin Legea nr. 202/2010.

Necom petenţă este generată de încălcarea norm elor de competenţă prescrise de lege. fiind, în funcţie de caracterul norm elor încălcate, de ordine publică sau de ordine privată.

Art. 129 NCPC prevede expres şi lim itativ cazurile de necom pe ten ţă de o rd in e pub lică :

1) când litigiul nu este de com petenţa instanţelor judecătoreşti şi se înca lcă com petenţa generală;

2) când acţiunea este de com petenţa unei instanţe de a lt grad decât cea sesizată şi se încalcă com petenţa materială;

3 ) când cauza este de com petenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura şi se încalcă com petenţa teritoria lă exclusivă; este vorba despre cazurile de competenţă exclusivă prevăzute de art. 117- 121 NCPC.

N ecom pe ten ţă e s te de o rd in e p riva tă în celelalte situaţii decât cele trei strict şi lim itativ menţionate.

Dispoziţiile art. 129 NCPC se com pletează cu cele ale art. 126 alin. (1) NCPC. potrivit cărora părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în fa ţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şl la alte drepturi de care acestea pot să d ispună să fie Judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, a r fi com petente teritorial să le judece, în afară de cazul când această com petenţă este exclusivă.

Rezultă că necompetenţă este de ordine privată când se încalcă com- petenţa teritoria lă în pricinile privitoare la bunuri, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 117-121 NCPC - şi în pricinile privitoare la alte drepturi de care părţile pot să dispună.

Trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 123 NCPC. care stabilesc com petenţa de soluţionare a cererilor accesorii, adiţionale şi incidentale de instanţa care judecă cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritoria lă a altei instanţe judecătoreşti. Este vorba de o derogare de la dispoziţiile art. 129 NCPC, textul fiind plasat, de altfel, în partea denum ită „D ispoziţii speciale**, care trebuie aplicate cu precădere în ipoteza existenţei unor norme contrarei'^

181. M ijloace le p ro ce su a le de in vo ca re a necompetenţel sunt:- excepţia de necompetenţă, atunci când necompetenţă instanţei sesi

zate cu o cerere de chem are în judecată sau cu o cale de atac se invocă în cursul judecăţii;

- căile de atac form ulate îm potriva hotărârii, când instanţa se dezîn- vesteşte prin pronunţarea uneia dintre hotărârile prevăzute de art. 424 NCPC.


Constanda, op, cit., p. 339.



182. Sub aspectul p ro ce d u rii de Invocare a excep ţie i, art. 130 NCPC, ce preia cu unele amendamente dispoziţiile art. 159^ CPC, indică sfera persoanelor şl a mom entelor până la care poate fi Invocată excepţia de necompetenţă, aducând precizări cu privire la necompetenţa de ordine privată.

Se reţin următoarele reguli:1) N ecom petenţa genera lă a instanţelor judecătoreşti poale fi invoca

tă de pă rţi o ri de că tre ju d e c ă to r „ în o rice s ta re a p r ic in ii” , prin această sintagm ă înţelegându-se că se poale invoca inclusiv în faţa instanţelor de control judiciar-

Astfel, excepţia poate să fie invocată^^^:- în prim ă instanţă, ch ia r şi după term inarea cercetării procesului, în

tem eiul art. 390 NCPC;-d ire c t în apel;- d irect în recurs, cu condiţia ca excepţia să nu fi putut fi invocată pe

calea apelului sau în cursul judecării apelului, faţă de lim itările art. 488 alin. (2) NCPC şi, implicit, ale art. 488 alin. (1) pot. 3 NCPC.

în ceea ce priveşte invocarea în căile extraordinare de atac, se reţine că necom petenţa generală nu poate constitui motiv de contestaţie în anulare, în condiţiile în care. potrivit art. 503 alin. (2) pct. 1 NCPC. hotărârea dată în recurs poate să fie atacată cu contestaţie în anulare atunci când a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a om is să se pronunţe asupra acesteia. Prin urmare, adm isibilitatea contestaţiei în anulare în te meiată pe necompetenţa absolută este condiţionată de invocarea excep* ţie i necompetenţei în recurs. Cu atât mai mult, necompetenţa generală nu poate să fie invocată în calea extraordinară de atac prin Intermediul excepţiei.

De asemenea, necompetenţa generală nu poate constitui motiv de revizuire a unei hotărâri şi, în această cale extraordinară de atac, necom- petenţa instanţei care a pronunţat hotărârea nu poate să fie invocată nici pe cale de excepţie.

Textul se corelează cu prevederile art. 1070 alin. (2) NCPC referitoare la co m p e te n ţa in te rn a ţio n a lă a in s ta n ţe lo r rom âne, în conform itate cu care „Necom petenţa internaţională a instanţei române poate fi invocată în orice stare a procesului, chiar şi d irect în căile de atac. Dispoziţiile art. 1066 rămân aplicabile’'.

Având în vedere trim iterea la dispoziţiile art. 1066 NCPC. în doctrină*^^ s-a obsen/at că părţile pot deroga, prin convenţia lor. de la normele ce reglementează com petenţa internaţională a instanţei române, în condiţiile în care este perm isă alegerea de com petenţă prin înţelegerea părţilor, fie expresă, fie tacită, prin neinvocarea excepţiei de necompetenţă de către


l'î M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p, 683-684. 12) Idem. p. 339-340.



pârâtul prezent. Prin urmare. în cazul prorogării voluntare de competenţă a Instanţei române, în măsura în care alegerea de com petentă produce efecte, instanţa română răm âne com petentă a Judeca cererea, potrivit d ispoziţiilor art. 1066 alin. (2) NCPC. în situaţia în care nu inten/ine alegerea forului ori convenţia nu produce efecte, necompetenţă internaţională a instanţei române se poate invoca de către părţi ori de către judecător, în orice stare a pricinii.

Această regulă se aplică fără vreo derogare in celelalte cazuri de necom petenţă generală a instanţelor judecătoreşti, atunci când, potrivit legii, com petenţa aparţine unui alt organ de jurisdicţie ori cu activitate jurisdicţi- onală (de exemplu, Curtea Constituţională se pronunţă asupra excepţiilor de neconstituţionalitate etc.).

2) N ecom pe ten ţă m a te ria lă ş i te r ito r ia lă de o rd in e p u b lic ă trebuie invocată de p ă rţi o r i de că tre ju d e c ă to r la p r im u l te rm e n de ju d e ca tă la ca re p ă rţile s u n t lega l c ita te în fa ţa p rim e i in s ta n ţe . în form a Iniţială, textul art. 130 NCPC prevedea ca lim ită „nu mai târziu de term inarea cercetării procesului în faţa primei instanţe”, formularea fiind e lim inată prin Legea nr. 76/2012.

Această nouă lim itare a momentului procesual de invocare a necom- petenţei de ordine publică reprezintă o continuare a viziunii procedurale introduse prin Legea nr. 202/2010, cu diferenţa eliminării noţiunii de „primă zi de înfăţişare” şi a posibilităţii invocării excepţiei până la începerea dezbaterilor asupra fondului.

Cu privire la această limitare, un reputat autoK'’ a realizat o critică a textului de lege, arătând că lim ita procesuală până la care poate fi invo* cată excepţia de necompetenţă, chiar în cazul încălcării unor norme de com petenţă publică, apare ca fiind „paradoxală, e liptică şi inoportună’*; paradoxală, pentru că intră în contradicţie cu regula posibilităţii invocării excepţiilor de ordine publică în orice stare a procesului şi în anumite condiţii, ch iar în faţa instanţei de recurs; eliptică, pentru că nu evocă situaţia în care normele de com petenţă publică sunt norme de com petenţă exclusivă; inoportună, pentru că se poate ajunge la substituirea unor instanţe în prerogativele jurisdicţionale ale altora.

în condiţiile în care norma nu prevede nicio cerinţă de formă, excepţia de necompetenţă p oa te f i in vo ca tă ş i ve rba l, în fa ţa instanţei de judecată, consem nându-se în încheierea de şedinţă de la acel termen, inclusiv de către pârât, care nu este obligat să formuleze excepţia de necompetenţă m aterială şi teritorială de ordine publică prin întâmpinare^^'.

în legătură cu momentul până la care se poate invoca excepţia, se reţin următoarele:


I’' ' /. Deleanu, Consideraţii cu privire la excepţiile procesuale în contextul prevederilor Proiectului noului Cod de proceduri civilă, în R.R.D.P, nr. 4/2009, p. 54.

® A. Constanda, op, cit., p. 341.



- necompetenţa absolută nu mai poate fi invocată direct in apel sau în recurs;

- instanţa de control jud iciar nu ar mai putea invoca, din oficiu, încă lcarea de către instanţele inferioare a norm elor im perative de competenţă m aterială sau teritorială;

- necompetenţa absolută a instanţei de control jud iciar poate fi invo- cată până la primul term en de judecată la care părţile sunt legal citate;

- necompetenţa m aterială sau teritoria lă absolută nu mai poate să fie invocată nici în cursul rejudecării după anularea sau casarea cu trim itere, în condiţiile art. 480 alin. (3) şi ari. 498 alin. {2) NCPC, pentru că, în aceste cazuri, a existat un term en până la care trebuia invocată excepţia de necom petenţă şi s-a finalizat şi etapa cercetării procesului. D oar dacă anularea sau casarea s-a dispus pentru lipsă de procedură încă de la debutul judecăţii şi lipsa de procedură s-a perpetuai pe lo t parcursul procesului, devin incidente prevederile art. 130 alin. (2) NCPC^^^;

- în cazul în care excepţia a fos t invocată potrivit d ispoziţiilor art. 130 NCPC, însă prima instanţă a respins-o sau a om is să o soluţioneze, excepţia va putea fi reiterată în cadrul căii de atac a apelului, exclusiv ca motiv de apel, nu şi de către intimat sau din oficiu ori de către procuror; dacă excepţia este întemeiată, conform dispoziţiilor art. 480 alin. (4) şi (5) NCPC, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trim ite cauza spre judecare instanţei com petente sau altui organ cu activitate jurisdicţională com petent ori, după caz, va judeca în fond. Soluţia trim iterii cauzei spre judecare la instanţa com petentă este valabilă şi în cazul recursului, astfel cum rezultă din prevederile art. 498 alin. (2) coroborat cu art. 497 NCPC, la care acesta face trim itere, casarea hotărârii pronunţate de către o instanţă necompetentă absolut dispunându-se doar dacă excepţia cu acest obiect a fost invocată în condiţiile art. 130 alin. (2 ) NCPC^^^.

3) Necom petenţa de ordine privată poate fi Invocată doar de către pârât prin întâm pinare sau, dacă întâm pinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul term en de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa prim ei instanţe.

Se constată dispariţia noţiunii de „prim ă zi de înfăţişare” (potrivit codului anterior, primul term en cu procedura de citare legal îndeplinită şi la care părţile pot pune concluzii), care este în locuită cu noţiunea de „prim termen la care părţile sunt legal citate” . Această modificare este de natură să accelereze desfăşurarea procesului, deoarece condiţia suplimentară a posibilităţii de a pune concluzii este de natură, de regulă, să ducă la amânări sau la modificări, completări de cereri sau invocări de incidente procedurale suplimentare.


I'î M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p, 683-684. A Constanda, op. cit,, p. 341.



S-a observat în doctrină^^J că art. 118 alin. (3) CPC nu are corespondent în reglementarea actuală, astfel că şi pârâtul care nu este reprezentat sau asistat de avocat trebuie să respecte aceleaşi cerinţe de invocare.

Având în vedere prevederea expresă din 130 alin. (4) NCPC, potrivit căreia, daca necom petenţă nu este de ordine publica, partea care a făcut cererea la o Instanţă necom petentă nu va putea cere declararea necompetenţei, rezultă că reclamantul nu va putea invoca necompetenţă de ordine privată, întrucât neregularitatea a fost provocată prin fapta proprie, acceptând com petenta instanţei sesizate prin introducerea cererii la acea instanţă. De asemenea, nu pot invoca necompetenţă de ordine priva tă Instanţa, din oficiu, procurorul, inten/enientul principal, intervenientul accesoriu, cel chem at în judecată pentru că ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul (art. 70 NCPC), cel chem at în garanţie şi nici cel arătat ca titu lar al dreptului.

In legătură cu momentul până la care se poate invoca excepţia, dacă necom petenţă de ordine privată a fost invocată cu respectarea condiţiilor legale, iar instanţa, după caz, a respins excepţia sau a om is să se pronunţe asupra ei, necom petenţă primei instanţe poate constitui numai motiv de apel; în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 NCPC. constituie m otiv de recurs numai încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii. De asemenea, nu ar putea fi invocată în apel necompetenţă relativă a primei instanţe prin intermediul excepţiei şi nici din oficiu, de către instanţa de apel. La fel în recurs, contestaţie în anulare, revizuire.

Neinvocarea excepţiei de necompetenţă m aterială şi teritoria lă de ordine publică, respectiv a celei de necompetenţă de ordine privată în termenul stabilit atrage decăderea părţii din dreptul de a mai invoca necom- petenţa în calea de atac a apelului, recursului, contestaţiei în anulare sau a revizuiriii^l

183. O problemă interesantă a fost ridicată de un reputat doctrinar^^^, respectiv care este situaţia procurorului.

Apreciem că procurorul poate invoca excepţiile absolute, deoarece altfel a r fi golit de consistenţă rolul M inisterului Public, conform ari. 92 alin. (2) şi (4) NCPC; precum instanţa, procurorul trebuie să poată invoca necompetenţă, dacă aceasta este de ordine publică. Nu suntem de acord cu interpretarea strict sistematică, prin raportare la dispoziţiile art. 247 NCPC, potrivit cărora „excepţiile absolute pot fi invocate de parte sau de Instanţă în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel” , în sensul că era necesar un text expres pentru ca excepţia de necom- petenţă absolută să ft putut fi invocată şi de procuror; câtă vrem e există art. 92 alin. (2) şi (4), iar art. 247 NCPC nu interzice expres procurorului


Ibidem.^ G.C. Frenţiu, O.-L. Băidean, Noul Cod p, 244.^ I. Leş. Noul Cod de procedură civilă voi. I, p. 218.



să Invoce excepţia de necom petenţă de ordine publică, considerăm că acesta o poate invoca.

184. Tot în doctrină'^^ s-a pus problema dacă art. 131 alin. (1) NCPC, care îl obligă pe judecător să'Şi verifice com petenţa printr-o încheiere Interlocutorie, dată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal c itate în ţaţa primei instanţe, nu contravine cu art. 130 alin. (2) NCPC, care impune părţilor, sub pedeapsa decăderii, să invoce necompetenţă materială şi teritoria lă exclusivă până la acelaşi m om ent procesual?

S-a dat un răspuns negativ. Potrivit art. 131 alin. (1) NCPC, la primul term en de judecată (a care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă in- stanţa sesizată este com petentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă cu caracter inter* locutoriu temeiurile de drept pentru care constată com petenţa instanţei sesizate. Pentru a face aceste verificări, instanţa trebuie să pună în dezbaterea contradictorie a părţilor competenţa, deoarece judecătorul nu are cum să „stabilească" şi să „consem neze" în încheiere decât aspecte în legătură cu care părţile au putut să se exprime^î.

Textele invocate sunt com plem entare şi trebuie interpretate în sensul că verificarea competenţei de către instanţă nu îm piedică partea în drept ca, la acelaşi termen, să invoce excepţia de necom petenţă m aterială sau teritoria lă exclusivă, astfel încât chestiunea competenţei să fie analizată şi soluţionată definitiv, indiferent că iniţiativa aparţine instanţei sau părţii Interesate.

Pe de altă pane, art. 131 alin. (1) NCPC, care se referă la caracterul interlocutoriu al încheierii date în urma verificării competenţei, ceea ce înseam nă că nu se mai poate reveni asupra ei, nu poate deroga de la ari. 130 alin. (1) NCPC, care îngăduie ca necompetenţă generală să poată fi Invocată oricând, deci şi după primul termen la care părţile au fost legal c itate în faţa primei instanţe.

De asemenea, potrivit art. 131 alin. (2) NCPC, în mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va a co rd a un s in g u r te rm en în a c e s t scop .

In legătură cu obligaţia judecătorului de a-şi verifica competenţa, redăm în continuare o soluţie din practica anterioară noului Cod, însoţită


M. Tăbârcă, Drept procesuaf civil. Voi. I 2013, p. 687*689.S-â apreciat în doctrină că lipsa din cuprinsul încheierii de şedinţă a menţiunii cu

privire la competenţa instanţei sesizate nu atrage nicio sancţiune şi nu este de natură să producă niciun prejudiciu părţilor, chiar dacă, teoretic, ar putea constitui motiv de apel sau recurs, atât timp cât se recunoaşte legal dreptul de invocare a excepţiilor de necompetenţă, iar părţile nu uzează de acest drept (G.C. Frenfiu. D.-L. Băldean, Noul Cod .. . ,p . 248).



de un comentariu al unul autor reputat'^^: „în cazul prevăzut de art. 2 pot. 1 lit. b) CPC (m odilica l prin art. I pcl. 1 din O.U.G. nr. 138/2000, punct ulterior modUicat prin ari. I pct. 1 din Legea nr. 219/2005) repartizarea pricinilor între tribunale şi judecătorii se face, cu unele excepţii expres reglementate, după criteriul valorii obiectului litigiului (determ inată la data sesizării instanţei). După cum textul art. 13 alin. (1) CPC prevede că cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află acestea. Dispoziţiile legal enunţate au caracter im perativ şi atrag nulitatea acte lor procedurale săvârşite cu încălcarea lor. De aceea, instanţele au obligaţia ca, prem ergător cercetării fondului şi respectând cadrul procesual prescris de art. 137 alin. (1) CPC, să*şi verifice, potrivit norm elor legale enunţate, com petenţa m aterială şi, corelativ, competenţa teritoria lă exclusivă. într>o speţă, având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra unui imobil, instanţele, ignorând în întregul lor aceste reguli, au trecut la cercetarea în fond a pricinii, fără a-şi verifica com petenţa prin a afla, mai întâi, valoarea imobilului şl, apoi, instanţa in a cărei circumscripţie este situat- Respectiv, trecând cu vederea că obiectul acţiunii, fiind patrimonial, era susceptibil de evaluare (chiar dacă acţiunea era numai în constatarea dreptului), au reţinut că este dată com petenţa de prim ă instanţă a tribunalului violând, ca atare (prin consecinţe) şl normele de com petenţă teritoria lă exclusivă'’.

185. S o lu ţio n a re a exce p ţie i. Art. 132 NCPC prevede soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa în cazul invocării necompetenţei. Astfel, potrivit art. 132 alin. (1) NCPC, când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie com petenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească com petentă ori, dacă este cazul, un a lt organ cu activitate jurisdicţională competent.

Deşi nu se prevede în mod expres, obligaţia instanţei de a motiva soluţia dată rezultă implicit din term enii folosiţi: „se pune în discuţie com petenţa acesteia''; prin urmare, afirm aţia că jurisdicţia sesizată nu este com petentă echivalează cu absenţa motivării, fără obligaţia instanţei de a o analiza. De asemenea, atunci când instanţa invocă din oficiu necompe- tenţa, trebuie să arate jurisdicţia considerată competentă, pentru ca părţile să aibă posibilitatea de a face apărări sub acest aspect^^l

Instanţa poate să pronunţe una dintre urm ătoarele soluţii:1) dacă se declară competentă, re sp in g e excep ţia ;2) dacă se declară necompetentă, a d m ite e xce p ţia şi, după caz:- d e c lin ă co m p e te n ţa în favoarea unei alte instanţe sau organ cu

activitate jurisdicţională, dosarul fiind trim is de îndată instanţei judecă* toreşti com petente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent;


C.S.J., s. civ,, dec. nr. 1292/2002, cu comentariu de P. Perju, în Dreptul nr. 1/2002, p- 247, 248.

® M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 690.



- respinge cererea ca inadmisibilă, dacă este de com petenta unul organ al statului lă ră activitate jurisdicţională;

- respinge cererea ca nefiind de com petenţa instanţei judecătoreşti, în cazul arbitrajului ad-hoc; în situaţia arbitrajului instituţionalizat, in* stanţa îşi va declina com petenţa în favoarea organizaţiei sau instituţiei pe lângă care funcţionează arbitrajul instituţionalizat, care, în temeiul hotărârii de declinare, va lua măsurile necesare în vederea constituirii tribunalului arbitrai, potrivit art. 554 alin. (1) NCPC;

- respinge cererea ca nefiind de com petenţa instanţelor române, atunci când apreciază că este de com petenţa unei instanţe din a lt stat. Potrivit an. 1070 alin. {1) NCPC, instanţa sesizată verifică din oficiu com petenţa sa internaţională procedând conform regulilor interne privind competenţa. Iar dacă stabileşte că nu este com petentă nici ea, nici o altă instanţă română, respinge cererea ca nefiind de com petenţa jurisd icţiei române, sub rezerva aplicării prevederilor ari. 1069 NCPC. Hotărârea instanţei este supusă recursului la instanţa ierarhic superioară. Faţă de dispoziţiile art. 148 din Constituţia României, potrivit cărora ca urmare a aderării, prevederile tratate lor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări com unitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare şi de dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliu lui din 22 decembrie 2000 privind com petenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, trebuie înţeles că art. 1070 NCPC se aplică numai dacă litigiul este de competenţa unei instanţe dintr-un stat care nu este membru al Uniunii Europene.

186. în cazul respingerii excepţiei, instanţa pronunţă o încheiere interlocutorie, care poate fi atacată numai odată cu fondul; încheierea trebuie criticată în mod expres, apelul sau, după caz, recursul îm potriva hotărârii finale neconsiderându-se a fi exercitat, Implicit, şi îm potriva încheierilor premergătoare^'^

187. Dacă se admite excepţia, prin sentinţă sau decizie se va stabili instanţa com petentă sau organul jurisdicţional competent, căruia i se va declina judecarea cauzei.

în ipoteza în care instanţa îşi declină com petenţa către o altă instanţă judecătorească sau către un organ cu activitate jurisdicţională, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac.

Dacă instanţa se declară necompetentă şi respinge cererea ca inadmisibilă întrucât este de com petenţa unul organ fără activitate jurisdicţională sau ca nefiind de competenţa instanţelor române, hotărârea este supusă numai recursului la instanţa ierarhic superioară.


Ibidem,



188. Hotărârea de declinare a competenţei prezintă anum ite particu- iarităţi^'^:

- dezinvesteşte instanţa care şi-a declarat necompetenţă şi învesteşte instanţa sau organul cu activitate jurisdicţională în favoarea cărora s-a pronunţat declinarea;

- are autoritate de lucru judecat pentru instanţa care se dezînvesteşte, nu şi pentru instanţa sau organul cu activitate jurisdicţională considerate ca fiind competente, care vor putea, la rândul lor, să-şi decline com petenţa;

- nu este supusă niciunei căi de atac. în sensul că nu poate fi atacată cu apel sau recurs, dar nici cu revizuire sau contestaţie în anulare. Nu se poate reţine în acest caz că soluţia instanţei nu este cenzurabilă deloc; instanţa sau organul cu activitate jurisdicţională cărora le-a fost trim is dosarul îşi pot verifica com petenţa şi să decidă, după caz, declinarea înapoi la instanţa iniţială (când apare un conflict negativ de competenţă) sau la o altă instanţă ori la un organ cu activitate jurisdicţională;

- actele de procedură îndeplinite de instanţa necompetentă sunt lovite de nulitate necondiţionată de existenţa unei vătămări, potrivit dispoziţiilor ari. 176 pct. 3 NCPC; fac excepţie probele, cu privire la care ari. 137 NCPC, ce preia dispoziţiile art. 160 CPC, prevede că, în cazul declarării necompetenţei, dovezile adm inistrate în faţa instanţei necompetente rămân câştigate judecăţii şi instanţa com petentă învestită cu soluţionarea cauzei nu va dispune refacerea lor decât pentru motive tem einice; aprecierea m otivelor rămâne la aprecierea instanţei.

S-a reţinut că ari. 137 NCPC este aplicabil, cât tim p nu distinge, atât în situaţia în care o instanţă adm ite excepţia de necompetenţă şi îşi declină competenţa, câ t şi în situaţia în care instanţa de control jud iciar admite calea de atac prin care s-a invocat respingerea greşită a excepţiei de necompetenţă şi anulează sau, după caz, casează hotărârea şi trim ite cauza spre judecare instanţei com petente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent.

189. Ca noutate legislativă, în materia c o n f lic tu lu i de com peten ţă , noul Cod de procedură civilă cuprinde, în ari. 136, dispoziţii de natură să dizolve o controversă veche a practicienilor, în sensul că dispoziţiile privitoare la excepţia de necom petenţă şi la conflictul de com petenţă se a p lică p r in asem ănare ş i în cazu l s e c ţii lo r sp e c ia liza te a le ace le iaş i in s ta n ţe ju d e că to re ş ti, p recum ş i în cazu l co m p le te lo r spec ia liza te d in ca d ru l ace le iaş i ins tan ţe .

Este vorba de secţii ori complete cu specializări diferite, de natura celor prevăzute în art. 35 şi a ri. 36 din Legea n r 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012. Nu se pune problema vreunui conflict în privinţa secţiilor sau a com pletelor cu aceeaşi


Pentru detalii, a se vedea M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 692-695.



specializare, pentru care operează principiile repartizării aleatorii a cauzelor şi al continuităţii instanţei'^L

190. Apreciem util să facem un comentariu asupra unei decizii date de către instanţa supremă, în raport de co m p e te n ţa de p rim ă Ins tan ţă în so lu ţio n a re a une i cauze '^l

„Reclam antul C.M. a învestii judecătoria, ca instanţă de fond, cu o ac* ţiune în nulitatea absolută a 10 contracte de împrumut, cerere înregistrată la 29 noiembrie 2007 la Judecătoria Sector 1 Bucureşti.

Judecătoria Sector 1 Bucureşti, prin sentinţa nr. 8980 din 27 iunie 2008, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de inten/enientulB.A. şi a respins cererea prom ovată de reclamantul C.M. în contradictoriu cu pârâtul P.AJ.

191. Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 1701 din 22 decembrie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantulC.M.

192. Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu m inori şi de fam ilie, prin decizia nr. 1250 din 6 octom brie 2009, a admis recursul declarat de reclamant, a casat decizia tribunalului şi sentinţa ju decătoriei şi a trim is cauza pentru rejudecare instanţei com petente “ T ribunalul Bucureşti. Pentru a hotărî astfel. Curtea de apel a făcut aplicarea prevederilor ari. 329 alin. (3) CPC cu trim itere la Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interesul legii, prin care s-a statuat asupra caracterului evaluabil în bani al litig iilor civile şi com erciale având ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte jurid ice privind drepturi patrimoniale. Reţinând că la data publicării Deciziei nr. 32/2008 - 1 0 decembrie 2008 apelul asupra sentinţei judecătorie i nu fusese soluţionat chiar dacă la momentul pronunţării sentinţei decizia în interesul legii nu era publicată. Curtea de apel, în aplicarea acesteia, a reţinut că acţiunea promovată de către reclamant este evaluabilă în bani. că valoarea acesteia depăşeşte pragul de 500.000 lei impus de ari. 2 alin. (1) pct. 1 lit. b) CPC, că, în consecinţă, tribunalul a pronunţat o soluţie nelegală, cu încălcarea normelor imperative ce determină competenţa m aterială de soluţionare a cauzei, sens în care. stabilind competenţa de primă instanţă pentru tribunal, a trim is cauza spre rejudecare în fond Tribunalului Bucureşti.

193. Judecând ca instanţă de fond. Tribunalul Bucureşti. Secţia a V-a civilă, a pronunţat sentinţa nr. 1167 din 22 septembrie 2010, prin care a admis acţiunea reclamantului şi a constatat nulitatea celor 10 contracte de împrumut, respingând cererea de inten/enţie în interesul pârâtului P.AJ., form ulată de către intervenlentul B.A.


l 'M - Constanda, op. cit-, p. 349. l.C .C J.. s. â ll-â civ., dec. nr. 1752 din 23 aprilie 2013. irevocabilă, nepublicată.



194. Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 268/A din 24 noiembrie 2011, a respins excepţia privind caracterul neavenit al apelului form ulat de către apelantul intervenient accesoriu îm potriva încheierii de şedinţă din 8 septembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, precum şi apelurile declarate de către pârât şi de către intervenientul accesoriu îm potriva sentinţei.

195. Această decizie a fost atacată cu recurs de către pârâtul P.A.I. şi de către intervenientul accesoriu B.A., recurs înregistrat la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a (l-a civilă. La termenul stabilit pentru soluţionarea recursurilor, înalta Curte a pus în discuţia părţilor excepţia de ordine publică de necompetenţă m aterială a acestei instanţe, excepţie constituită în motiv de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) CPC, raportat la ari, 304 pct, 3 CPC.

înalta Curte, în aplicarea art. 159 alin. (1) pct. 2 şi art. 159^ alin. (4) CPC, având în vedere parcursul procesual al cauzei şi dispoziţiile art. 329 alin. (3) şl art. 2 pot. 1 lit. b) CPC, a pus în discuţia părţilor com petenţa sa, motivat şi de faptul că instanţa de apel, prin decizia nr. 1250 din data de 6 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, nu poate stabili nici direct, nici indirect com petenţa m aterială a înaltei Curţi. Motivul de recurs de ordine publică a fost considerat fondai, pentru considerentele care urmează:

Judecătoria fost învestită ca instanţă de fond la data 29 noiembrie 2007, Iar la această dată com petenţa de soluţionare a litig iilor com erciale şi civile era distinct reglem entată prin art. 1 şi respectiv art. 2 CPC. Astfel, în materie civilă, judecătoria era şi este com petentă să judece cererile neevaluabile în bani şi litigiile evaluabile până la pragul valoric de 500.000 lei, peste acest prag com petenţa aparţinând tribunalului, ca instanţă de fond. în materie comercială, tribunalul e ra competent să judece ca primă instanţă cererile al căror obiect avea o valoare de peste 100.000 lei, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect era neevaluabil în bani, conform art. 2 pct. 1 lit. a) CPC.

Dispoziţia cu acest conţinut, art. 2 pct. 1 lit. a) CPC. a fost abrogată prin art. 219 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009. Totodată, potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011, «Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele ş i cererile în m aterie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data in trării în vigoare a Codului civil se soluţionează de către instanţele lega i învestite, în conform itate cu dispoziţiile legale, m ateriale ş i procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite».

înalta Curte constată că la data de 29 noiembrie 2007. dată la care acţiunea a fost promovată, judecătoria a fos t legal învestită ca instanţă de fond. Astfel cum s-a arătat, în materie civilă, judecătoria era competentă




să judece toate procesele şi cererile. In afară de cele da le prin lege în com petenţa a ltor instanţe (art. 1 pct. 1 CPC).

Ari. 2 pct. 1 lit. b) CPC a dat în competenţa tribunalului în materie civilă procesele şl cererile al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepţiile pe care le enumeră, printre care şi cererile neevaluabile în bani, de com petenţa judecătoriei, iar art. 2 pct. 1 lit. a), în prezent abrogat, - procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect avea o valoare de peste 100.000 lei, precum şl cererile In această materie al căror obiect era neevaluabil.

Litigiul de faţă a fost şi este calificat cu un litigiu în materie civilă, iar nu comercială, calificare în raport cu care a fost soluţionat de instanţa civilă.

Prin decizia nr. 1250 din 6 octom brie 2009. Curtea de Apel Bucureşti, soluţionând recursul reclamantului şl făcând aplicarea Deciziei în interesul legii nr. 32/2008, a reţinut caracterul evaluabil în bani al obiectului cererii, de peste 500.000 lei, nu pe cel neevaluabil avut în vedere de Instanţele anterioare, şi a stabilit com petenţa de soluţionare în primă instanţă pentru tribunal.

196. înalta Curte constată că, pe de o parte, instanţa de apel a făcut o aplicare eronată a prevederilor art. 329 alin. (3) CPC cu privire la aplicarea Deciziei nr. 32/2008 în interesul legii, reţinând incidenţa acesteia cu privire la un proces aflat In calea de atac a apelului fără să conteste că. la m omentul promovării acţiunii, judecătoria a fost legal învestită.

Or, potrivit art. 329 CPC, în redactarea de la acea epocă, condiţia de adm isibilitate a recursului în Interesul legii era ca problemele de drept obiect al acestuia să fi fost «soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti», indiferent de caracterul hotărârii şi nivelul instanţei, spre deosebire de redactarea actuală care impune caracterul irevocabil al hotărârilor examinate, soluţiile pronunţate numai în interesul legii neavând nici atunci, nici în prezent efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate.

197. Pe de altă parte, problema de drept soluţionată prin recursul în Interesul legii este o problemă de com petenţă a Instanţelor, aşa încât Deciz ia în interesul legii nr. 32/2008 este sub incidenţa dispoziţiilor art. 725 alin. (2) CPC în ceea ce priveşte aplicarea ei la situaţii tranzitorii, iar potrivit acestor dispoziţii: <^Procesele in curs de judecată la data schim bării com* peten ţe i instanţe lor legal învestite vor continua să fie judeca te de acele instanţe», în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 223 din Legea nr. 71/2011, precitate. în vigoare la data promovării recursurilor.

ina lta Curte constată, aşadar, că, prin efectele deciziei nr. 1250 din 6 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit competenţa de soluţionare a recursurilor de faţă cu încălcarea dispoziţiilor tranzitorii menţionate privind com petenţa instanţelor legal învestite. Făcând aplicarea dispo* z iţiilor art. 22 CPC şi constatând că nicio altă instanţă aflată In Ierarhia instanţelor judecătoreşti nu poate crea un conflict de com petenţă cu înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sens în care prezenta decizie are valoare de




declinator de competenţă. înalta Curte stabileşte com petenţa de soluţionare a recursurilor în cauza de faţă pentru Curtea de Apel Bucureşti.

Ca atare, constatând că, în ceea ce priveşte cererea de chem are în judecată, judecătoria a los t legal învestită la data pornirii procesului - 29 noiembrie 2007 îna lta Curte a adm is recursurile declarate sub aspectu l motivului de ordine publică încadrat în ari. 304^ CPC, a casat decizia instanţei de apel şi sentinţa tribunalului şi a trim is cauza Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, legal învestită ca instanţă de fo n d \

198. Apreciem că decizia de mai sus poate fi considerată susceptibilă de a fi încălcat două principii, unul de natură procesuală, iar altul de natură materială:

- din punct de vedere procesual, prin a doua decizie de casare, sub aspectul competenţei primei instanţe, s-a încălcat puterea de lucru ju decat a prim ei decizii de casare date de curtea de apel; chiar dacă a doua decizie a fost dată de instanţa supremă, apreciem că, atât tim p cât soluţia de casare dată de instanţa anterioară (prin trim itere de la judecătorie la tribunal) a rămas irevocabilă, instanţa supremă, ca orice altă Instanţă învestită ulterior cu judecarea acestei cauze, era ţinută de problema de drept astfel soluţionată. Altfel, se înlătură în mod neperm is autoritatea de lucru judecat a unei decizii de casare irevocabilă a unei instanţe de recurs, numai pe considerentul că instanţa ulterior învestită cu judecarea unui alt recurs în aceeaşi cauză este ierarhic superioară şi nu poate fi afectată de stabilirea „greşită'" a competenţei de către instanţa inferioară; nu suntem de acord cu acest principiu, mai ales că, sub imperiul Legii nr. 202/2010 şi al NCPC, acest lucru se va întâm pla cu regularitate, din moment ce invocarea necompetenţei materiale se va putea face mult mai restrictiv; nerespectarea termenului procedural de invocare va duce la stabilirea competenţei de soluţionare a unei cauze în favoarea unor instanţe care în mod normal nu erau competente, inclusiv sub aspectul căilor de atac (câtă vrem e necompetenţă m aterială a primei instanţe nu va mai putea fi invocată direct în calea de atac);

- din punct de vedere material, apreciem că aplicarea Deciziei în interesul legii nr. 32/2008 direct în apel era nu numai posibilă, dar şl obligatorie, neflind vorba despre o schimbare a competenţei, ci despre o corectă stabilire a competenţei greşit stabilite în primă instanţă.

Astfel, prin Decizia în interesul legii nr. 32/2008 a fost adm is recursul în interesul legii şi s-a stabilit că dispoziţiile ari. 1 pct. 1 , ari. 2 pcl. 1 lit. a) şi b) şi a ri. 282 ' alin. (1) CPC se interpretează în sensul că, în vederea determ inării competenţei m ateriale de soluţionare în primă instanţă şi în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile şi comerciale având ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situaţiei anterioare.




199. Considerăm că. prin această decizie, instanţa suprem ă a interpretat dispoziţiile legale privind competenţa, neputându-se vorbi despre o modificare a competenţei, cum a statuat instanţa supremă: fiind o decizie interpretativă, aceasta face corp comun cu textul de lege interpretat, devenind aplicabilă de la data existenţei normei interpretate; este adevărat că nu mai poate fi aplicată această interpretare în cazul hotărârilor jude- cătoreşti irevocabile, dar în cazul proceselor în curs la data deciziei de interpretare, prin aceasta înţelegând chiar procese în apel sau în recurs înainte de pronunţarea deciziei irevocabile din recurs, cum era cazul în speţa de faţă, aplicarea este nu numai posibilă, dar şi obligatorie; la data soluţionării cauzei, nu se aplicau dispoziţiile Legii nr. 202/2010, astfel că aspectul necompetenţei materiale a primei instanţe putea fi invocat din oficiu de instanţa de apel sau de recurs, d irect in calea de atac.




200. Incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea reprezintă incidente privind aicătuirea instanţei, fiind reglementate de norme de organizare judecătorească, Iar nu de norme de competenţă. Această distincţie are im portanţă sub aspectul laptu lu i că nerespectarea acestor norme nu ar putea fi invocată prin intermediul contestaţiei în anulare de drept comun.

Aceste incidente pot privi atât judecătorul, cât şi alţi membri ai completului de judecată, cum ar fi procurorul, grefierul, magistratul-asistent etc.

§1. Compunerea şi constituirea instanţei

201. Prin „com punerea instanţei" se înţelege alcătuirea instanţei cu numărul de judecători prevăzut de lege.

în condiţiile Legii privind organizarea jud iciară nr. 304/2004, republi- cată [art. 54 alin. (1)], cauzele date. potrivit legii. în com petenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel, se judecă în com plet form at dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

La judecata apelurilor şi a recursurilor se aplică întotdeauna siste* mul colegialităţii. Astfel, potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, apelurile se judecă în com plet form at din doi judecători, iar recursurile, în com plet form at din trei judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.

Având în vedere principiul accesorium sequitur pnncipale, contestaţia la titlu, contestaţia în anulare, revizuirea, cererea de îndreptare a erorilor materiale, cererea de lămurire şi com pletare a hotărârii, care sunt cereri subsecvente faţă de pricina în care a fost pronunţată hotărârea a cărei îndreptare, lămurire sau completare, revizuire ori anulare se solicită, vor fi soluţionate în aceeaşi compunere în care s-a pronunţat hotărârea respectivă.

Potrivit art. 613 alin. (1) NCPC, curtea de apel va judeca acţiunea în anularea hotărârii arbitrale în completul prevăzut de lege pentru judecata în primă instanţă.

202. „Constituirea instanţei’* desem nează alcătuirea completului de judecată cu toate persoanele şi organele prevăzute de lege, adică, pe lângă judecători, cu grefier, magistrat-asistent, procuror, asistenţi judiciari (in conflictele de muncă şi asigurări sociale) etc.

203. Prin nelegala com punere a com pletului se înţelege că pricina a fost judecată de un num ăr mai m ic sau mai mare de judecători decât cel impus de lege de către un judecător incompatibil sau de către un jude-

Secţiunea a 2-a. Excepţia nelegalei compunerisau constitu iri a instantei



câtor stagiar, deşi cauza era de com petenţa unui judecător definitiv etc., iar nelegala constituire a com pletului presupune că instanţa nu a fost a lcătuită cu toate organele şi persoanele prevăzute de lege.

în noua reglementare, potrivit prevederilor art. 19 NCPC, „judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu poate li în locuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condiţiile legii” .

Astfel, judecătorul care a participat la toate faze le procesului este cel care trebuie să pronunţe hotărârea.

Dar, raportat la art. 488 alin. (1) pct. 2 NCPC, „casarea unor hotărâri se poate cere numai (...) dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt com plet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii’*.

în acest sens, dacă cel care a pronunţat hotărârea a participat la dezbaterea în fond, dar nu şi la cercetarea judecătorească sau la adm inistrarea probelor, această îm prejurare nu constituie m otiv de casare.

Cu privire la greşita constituire, art. 488 alin. (1) pct. 1 NCPC se referă la casarea unor hotărâri dacă acestea au fost pronunţate de un complet ce nu a fost alcătuit potrivit dispoziţiilor legale.

204. Excepţia nelegalei com puneri sau constituiri a completului de judecată este o excepţie de procedură, dilatorie şi absolută, normele care reglementează com punerea sau constituirea instanţei fiind norme de organizare judiciară, imperative (cu excepţia normelor de ordine privată ale art. 42 NCPC).

Instanţa se pronunţă asupra excepţiei, indiferent de soluţie, printr-o în cheiere Interlocutorle (care leagă instanţa, în sensul că ulterior nu poate reveni asupra soluţiei date prin această încheiere), care poate fi atacată numai odată cu fondul.

Dacă a fost pronunţată o hotărâre de primă instanţă, încălcarea acesto r reguli poate fi invocată în apel, iar dacă hotărârea este definitivă (este dată fără drept de apel ori este dată în apel), pe calea recursului.

Nelegala com punere sau constituire a instanţei nu poate fi invocată în calea extraordinară de atac a revizuirii, deoarece această critică nu figurează printre motivele lim itativ prevăzute pentru exerciţiul acesteia.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, dacă hotărârea dată în recurs a fost pronunţată cu încălcarea norm elor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi s-a invocat excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a om is să se pronunţe asupra ei, poate să fie exercitată contestaţia în anulare, în conform itate cu dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 NCPC.

205. încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la com punerea sau constituirea instanţei atrage nulitatea hotărârii pronunţate; este vorba de o nulitate necondiţionată de existenţa unei vătăm ări, potrivit dispoziţiilor art. 176 pct. 4 NCPC.




§2. Incidente procedurale privind compunerea sau constituirea instanţei

2.1. Incompatibilitatea. Noţiune şi cazuri

206. Incompatibilitatea reprezintă s itu a ţia în ca re un ju d e c ă to r este o p r it să ia pa rte la so lu ţio n a re a une i p r ic in i de te rm ina te , în cazu rile exp res p revăzu te de lege, s u b p rezum ţia că nu poa te să fie im pa rţia l.

Incompatibilitatea se aprec iază în co n c re t, „ la sp e ţă '’, şi nu în general, prin raportare la condiţiile în care o persoană poate să devină judecător. Aşa cum s-a arătat în doctrină^^^ ea nu se confundă nici cu incompatibilltăţile impuse m agistraţilor prin Constituţie, prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi Legea n r 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. întrucât acestea se referă la exe rc ita rea fu n c ţie i de m ag is tra t.

207. în reg lem enta rea an te rioa ră , referindu-se numai la judecători, incom patibilitatea este un in c id e n t re fe r ito r la co m p u n e re a ins tan ţe i, neaplicându-se altor participanţi la procesul civil.

In literatura de specialitate^^’ s*a reţinut şi opinia în sensul că situaţiile de incompatibilitate prevăzute la art. 24 CPC sunt aplicabile şi a s is te n ţ i lo r ju d ic ia r i, având în vedere prevederile art. 111 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, conform cărora dispoziţiile privind obligaţiile, interdicţiile şl incompatibilltăţile judecătorilor se aplică şi asistenţilor judiciari.

în prezent, noul Cod de procedură civilă prevede, în art. 54, că dispoziţiile privind incom patibilitatea se aplică în mod corespunzător şi procurorilor. m agistraţilor-asistenţi, asistenţilor judiciari şi grefierilor; aşadar, incidenţa incompatibilităţii se extinde şi la ceilalţi participanţi, motiv pentru care incompatibilitatea a devenit un in c id e n t p ro ce d u ra l ca re p rive ş te ş i c o n s titu ire a in s ta n ţe i'^ l

208. Pentru p ro ce se le în ce p u te în a in te de data de 15 fe b ru a rie 2013, art. 24 alin. (1) CPC reglementează două cazu ri de in c o m p a tib ilita te :

1) când ju d e c ă to ru l ca re a s o lu ţio n a t cauza în fo n d e s te desem n a t să p a rtic ip e la so lu ţio n a re a a p e lu lu i sau a re c u rs u lu i îm p o triva p ro p rie i h o tă râ ri sau la re judecarea cauzei după casarea cu tr im ite re .

Textul a re în vedere s itu a ţia ca să rii cu tr im ite re , nu şi pe aceea a casării cu reţinere spre rejudecarea fondului, caz în care judecătorii care au soluţionat calea de atac, admiţând-o, pot participa la judecarea fondului, pentru că nu sunt incompatibili.

II. Excepţia nelegalei com puneri sau constituiri a instanţei 139

M. Tăibărcă, Excepţiile procesuale p. 47.^ G.C. Frenţiu, O.-L. Băidean, C od u l.... p. 140.^ D.N. Theohan, op. cit,, p. 117; G.C, Frenţiu, D.-L. Băiâean, Noul Cod ..., p. 56.



Impunând incompatibilitatea în caz de rejudecare după casarea cu trim itere, art. 24 CPC nu face distincţie în privinţa soluţiei date de judecător. Cu toate acestea, în doctrină''^ şi în practicăi^^ s-a reţinut că nu există incompatibilitate decât dacă judecătorul s-a pronunţat asupra fondului sau asupra unei alte problem e litigioase, nu şi atunci când s-a pronunţat asupra unei excepţii;

2) când judecătorul a fost martor, expert sau arbitru în aceeaşi pricină.

209. Pentru procesele începute după data de 15 februarie 2013, serenunţă la delim itarea existentă anterior între cazurile de incompatibilitate şi cele de recuzare, iar legiuitorul creează o instituţie nouă - „cazurile de incompatibilitate". Astfel, ari. 41 şi a ri. 42 NCPC prevăd o enumerare a cazurilor de incompatibilitate, enumerare care devine exemplificativă'^), legiuitorul stabilind incompatibilitatea şi atunci când există elemente care nasc în mod întem eiat îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului.

De menţionat existenţa unei necorelări apărute ca urmare a republicării noului Cod de procedură civilă; astfei, deşi Legea nr. 76/2012 nu prevedea modificarea denum irii marginale a art. 42 din „A lte cazuri de incompatibilitate” în „A lte cazuri de incompatibilitate absolută” , o asemenea modificare a fost operată în form a republicată în Monitorul Oficial.

Având în vedere dispoziţiile ari. 41, art. 42 şi art. 45 NCPC, se impune a se face distincţie între cazurile de incompatibilitate absolută, reglementate de art. 41 NCPC, şi a lte cazuri de incompatibilitate, reglementate de ari. 42 NCPC, care nu pot fi unele cu caracter absolut şi care. probabil, în practică vor fi denum ite relativei'^'.

210. Cazuri de incom patibilitate absolută. Art. 41 NCPC reglementează urm ătoarele cazuri de incompatibilitate absolută:

1. Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pri-


A. Hilsenra<i. I. Stoenescu, Procesul civil în R.P.R., Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1957, p. 133; V.M. Ciobanu, Tratat teoretic şl practic de procedură civilă, voi. I, Ed. Naţional, Bucureşti, 1997, p. 312; V.M. Ciobanu, G. Borol, Drept procesual..., p. 37; Gr. Porumb, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. 1, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1960, p. 117.

Pentru a deveni incompatibil judecătorul trebuie să fi pronunţat o hotărâre prin care $e dezleagă o problemă litigioasă, de natură să dezînvestească instanţa. Aşadar, nu devine incompatibil judecatonjl care a pronunţat, în timpul procesului, doar o încheiere preparatorie, prin care nu s-a rezolvat o situaţie juridică (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 787/1987, în R.R.D, nr. 1/1988, p. 68). Faptul că unul dintre judecătorii fondului s*a pronunţat asupra competenţei materiale a instanţei (dedinându-se competenţa printr-o hotărâre ce ulterior a fost desfiinţată) nu constituie motiv de incompatibllltâte. deoarece discutarea competenţei nu implică examinarea fondului şi deci nu se pune problema de a se fi pronunţat anterior asupra soluţiei (C.S.J., s. de cont. adm., dec. nr. 1587/1994, înB .J . 1994, p. 557).

V, Oânâ/tâ, C A . Anghelescu, V.H.O. Constantinescu, op, cit., p, 493.D.N. Theohari. op. cit., p. 117.



cină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trim iterea spre rejudecare [art. 41 alin. (1) NCPC].

Se remarcă următoarele aspecte:- spre deosebire de reglementarea anterioară, este reglementată

expres soluţia incom patibilităţii judecătorului care a pronunţat anterior în cauză o încheiere interlocutorie, precum încheierea de admitere în principiu a unei cereri de partaj, încheierea prin care instanţa s-a pronunţat asupra modului de soluţionare a unei excepţii procesuale, cum ar fi adm iterea excepţiei lipsei de interes în prom ovarea unui capăt de cerere, respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune în sens material etc., pentru că printr*o astfe l de încheiere se tranşează anumite chestiuni de fond ale litigiului, iar cu privire la dispoziţiile luate în această privinţă judecătorul nu poate reveni^^^;

- spre deosebire de reglementarea anterioară, este extinsă incompatibilitatea şi la căile extraordinare de atac de retractare a hotărârilor judecătoreşti, respectiv contestaţia în anulare şi revizuirea; această solu- ţie contravine şi Deciziei nr. ll/2007>^', pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, prin care s*a decis că judecătorul care soluţionează londul cauzei nu devine incompatibil să soluţioneze cererea de revizuire sau contestaţia în anulare declarate in aceeaşi pricină;

în doctrinarul s-a arătat că „judecătorul care s-a pronunţat doar asupra unor aspecte ce nu au legătură cu fondul cauzei nu se regăseşte in cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 24 CPC. De asemenea, această soluţie este preluată şi în viitoarea reglementare, art. 41 alin. (1) NCPC stabilind că nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trim iterea spre rejudecare acel judecător care a pronunţat o încheiere interlocutorle sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza. în sensul pronunţării unei soluţii pe fondul cauzei''.

T rebuie văzut modul în care va fi conciliată prezenta dispoziţie cu interpretarea de până acum dată în recursul în interesul legii soluţionat prin Decizia nr. 11/2007 cu privire la com patibilitatea de a participa la judecarea cererii de revizuire sau a contestaţiei în anulare a judecătorului care a soluţionat anterior fondul cauzei, prin care s-a statuat că judecătorul care soluţionează fondul cauzei nu devine Incompatibil să soluţioneze cererea de revizuire sau contestaţia în anulare. Instanţa suprem ă a reţinut că, potrivit dispoziţiilor ari. 24 alin. (1) CPC, judecătorul care a pronunţat o hotărâre întrô pricină nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare. „Astfel, in acest text de lege nu se prevede că s-a r afla în caz de imposibilitate să soluţioneze contestaţiile în anulare sau revizuirile judecătorul care s-a pronunţat prin hotărârea care se atacă prin una dintre aceste două căi extraordinare


G.C. Frenfiu, O .-L Băldean, Noul Cod p. 56-57.^ M. Of- nr. 81 din 1 februarie 2008.^ V. Dânăilă, C. Anghelescu, V.H.D. Constantinescu, op, cil., p, 499.



de atac, iar dispoziţiile legale menţionate, fiind de strictă interpretare, nu se pot extinde prin analogie. In principiu, în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, ca şi în aceea a revizuirii nu se realizează un control jud ic ia r asupra unei judecăţi anterioare, ci se trece la soluţionarea din nou a aceleiaşi pricini, ca urmare a introducerii unei cereri prin care se tinde la retractarea hotărârii pronunţate anterior, ceea ce şi explică nereglementarea în art. 24 CPC, ca situaţie de incompatibilitate, a cazului în care judecătorul participă la soluţionarea aceleiaşi pricini în contestaţie în anulare sau în revizuire.

Cu toate acestea, pot exista situaţii în care judecătorul învestit cu soluţionarea unei astfel de căi extraordinare de atac să fie pus în situaţia de a-şi evalua propria hotărâre sub un aspect cu privire la care şi-a exprimat deja opinia, caz în care, pentru a asigura deopotrivă imparţialitatea, cât şi aparenţa de imparţialitate pe care le reclamă desfăşurarea unui proces echitabil, acesta să considere că este totuşi necesar să se abţină de la judecata pricinii. Aşa fiind, concluzia ce se impune este aceea că judecătorul care a făcut parte din completul care a judecat fondul cauzei nu devine incompatibil să soluţioneze cererea de revizuire sau contestaţia în anulare, ceea ce nu exclude însă posibilitatea ca, în funcţie de motivul pe care se întem eiază calea extraordinară de atac şi de circum stanţele concrete ale cauzei, să existe un tem ei pentru abţinerea ori recuzarea judecătorului", care. în reglementarea anterioară, constitu ie impedimente legale diferite de acela al incompatibilităţii.

Trebuie văzut în ce măsură, faţă de dispoziţiile noului Cod de procedură civilă, practica va decide în acelaşi sens, în condiţiile în care textul nu distinge dacă chestiunea interlocutorie sau de fond soluţionată de un anumit judecător trebuie să fie sau nu invocată în calea de atac faţă de care se pune problema unei incompatibilităţi;

- acest caz de incompatibilitate are în vedere situaţia In care un ju decător, după ce a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre în primă instanţă sau în apel. este prom ovat la instanţa superioară, fiindu-i repartizat spre soluţionare apelul sau, după caz, recursul declarat îm potriva încheierii sau hotărârii respective;

- pentru a fi incompatibil, judecătorul trebuie să fi pronunţat în fond o hotărâre, prin care fie a tranşat fondul dreptului litigios, fie a judecat în tem eiul unei excepţii de procedură sau de fond cu efect peremptoriu (nelegala com punere a instanţei, lipsa capacităţii procesuale, perimarea, prescripţia dreptului la acţiune, autoritatea lucrului judecat, tardivitatea exercitării apelului

- dacă un judecător a pronunţat încheierea interlocutorie, iar un alt judecător a pronunţat hotărârea de dezînvestire a instanţei şi se exercită calea de atac numai în privinţa aspectului tranşat prin încheierea interlocutorie, judecătorul care a pronunţat hotărârea finală, fiind avansat la


G.C, Frenţiu, D .-L Bâldean, Noul Cod .... p. 57.



instanţa superioară şi repartizândUH>se spre soluţionare calea de atac, va fi incompatibil, întrucât, în primul rând, textul nu prevede pronunţarea cum ulativă a încheierii şi a hotărârii de către acelaşi judecător, iar, In al doilea rând, pentru că hotărârea fina lă reflectă soluţia pronunţată prin încheierea interlocutorie. Aceeaşi soluţie şi pentru aceleaşi motive se impune şi în situaţia în care calea de atac priveşte hotărârea, iar ju decătorul chem at să soluţioneze calea de atac este cel care a pronunţat încheierea Interlocutorie^^^;

- S’ â apreciat că este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 41 alin. (1) NCPC şi în ipoteza în care un Judecător a pronunţat o hotărâre în prim ă instanţă, ulterior schim bată în calea de atac a apelului, iar între tim p judecătorul prom ovează la instanţa superioară şi îi este repartizată spre soluţionare cererea de revizuire formulată îm potriva deciziei pronunţate în apel*^^;

- a doua teză a textului legal menţine soluţia din reglementarea anterioară, în sensul că are în vedere exclusiv s o lu ţia de tr im ite re sp re re judeca re , iar nu şi pe aceea de anulare cu reţinere sau de casare cu reţinere spre rejudecarea fondului de către instanţa de control judiciar;

- în legătură cu existenţa incompatibilităţii şi în caz de casa re cu re ţine re , s-a reţinut că, în condiţiile reglementării actuale, care impune cu stricteţe respectarea principiului continuităţii, în situaţia în care instanţa de recurs d ispune casarea cu reţinere şi fixează term en pentru judecarea fondului, judecata va reveni aceloraşi judecători, membri ai completului de recurs care a decis casarea, hotărârea pronunţându-se în acelaşi dosar, iar nu într-unul nou^format. Ca atare, pentru rejudecarea cauzei după casarea cu reţinere nu se va form a un nou dosar, care să urm eze procedura repartizării aleatorii, ci rejudecarea va avea loc în dosarul de recurs Iniţial, de către completul iniţial învestit cu judecarea recursului. Tot astfel, potriv it ari. 99 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, în form a modificată prin Hotărârea C.S.M. nr. 38/2009, cauzele trim ise spre rejudecare după desfiinţare/casare revin la completul iniţial învestit. D ispoziţiile art. 98 se aplică în mod corespunzător în situa ţia existenţei unui caz de incompatibilitate. în această situaţie, dacă unul d intre membrii completului de recurs este chiar judecătorul care a pronunţat hotărârea recurată, casată prin adm iterea recursului, se va constata incompatibilitatea, iar acesta nu va mai putea participa la Judecarea din nou a cauzei, situaţie în care completul se constituie prin includerea judecătorului stabilit prin planificarea de perm anenţă [art. 98 alin. (6) din Regulament


D.N, Theohari, op. cil., p. 119.Ibidem.

^ G.C. Frenţiu, O.-L. Băldean, Noul Cod .... p. 58.



2. J u d e c ă to ru l a fo s t m a rto r, expe rt, a rb itru , p ro cu ro r, avocat, a s is te n t ju d ic ia r, m a g is tra t-a s is te n t sau m e d ia to r în aceeaşi cauză [a rt. 41 a lin . (2) NCPC].

Pentru a fi incident acest caz de incompatibilitate este necesar ca judecătorul să fi îndeplin it în mod efectiv atribuţiile sau însărcinările ce i-au revenit în calitate de martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator.

Nu are relevanţă juridică procedura în cadrul căreia a fost administrată proba testim onială sau cea cu expertiză, fiind incompatibili atât judecătorul care a fost anterior martor sau expert într-o cauză, cât şi cel care a îndeplinit aceste calităţi în cadrul procedurii asigurării probelor, reglementate de dispoziţiile art. 359-365 NCPO^l

211. A lte cazu ri de in c o m p a tib ilita te . Art. 42 NCPC enumeră alte cazuri de incompatibilitate, având drept corespondent dispoziţiile art. 27 CPC, ce reglementau cazurile de recuzare/abţinere.

Ca element de noutate, se prevede expres că toate dispoziţiile privitoare la soţ se vor aplica şi în cazul concubinilor [art. 42 alin. (2) NCPC],

Doctrina^^) anterioară noului Cod a grupat cauzele recuzării în patru ca te g o rii; această clasificare poate fi aplicată şi cauzelor de incom patibilitate reglementate de art. 42 NCPC, şi anume:

1) cauze p r iv in d a fe c ţiunea , care rezultă din calitatea judecătorului de soţ, rudă sau afin cu una dintre părţi ori cu avocatul sau mandatarul uneia dintre părţi. în această categorie se încadrează cazurile prevăzute de art- 42 alin. (1) NCPC:

- pc t. 3: judecătorul este soţ. rudă sau afin In linie directă ori In linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau reprezentantu l unei părţi ori este căsătorit cu frate le sau cu sora soţului uneia dintre aceste persoane. Din coroborarea prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 3 cu cele ale alin. (2) al aceluiaşi articol rezultă că există incompatibilitate şi în situaţia în care judecătorul este în relaţie de concubinaj cu fratele ori, după caz, cu sora soţului avocatului ori reprezentantului unei părţi^^ ;

- pc t. 4: soţul sau fostul soţ este rudă ori afin până la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre părţi;

- pc t. 11: judecătorul este soţ sau rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un a lt membru al completului de judecată; textul preia dispoziţiile art. 105 alin. (1) llt. a) din Legea nr. 161/2003, cu extinderea incompatibilităţii şi în privinţa afin ilor şi concubinilor.

S-a reţinut în doctrină om isiunea legiuitorului de a reglementa în mod expres situaţia în care judecătorul este soţ, rudă sau afin cu vreuna dintre părţi, caz prevăzut în art. 27 pct. 1 teza a ll-a CPC; ipoteza ar trebui inclu-


D.N. Theohari, op. cit., p. 121./. Deleanu, T ra ta t..., voi. I, 2005, p. 496; pentru reglementarea din noul Cod de

procedură civilă, a se vedea G.C. Frenţiu. D .-L Bâldean, Noul Cod p. 61-63.D.N. Theohah, op. cit., p. 125.



să în pot. 13 al art. 42 alin. (1) NCPC. De asemenea, spre deosebire de reglementarea anterioară, pct. 4 al art. 42 alin. (1) NCPC nu face referire la condiţia existenţei copiilor în cazul fostului soţ, fiind astfel irelevant, pentru reţinerea incompatibilităţii, dacă din căsătoria anterioară a jude- cătorului au rezultat sau nu copii. Calitatea de fost soţ poate rezulta atât din desfacerea căsătoriei, cât şi din declararea nulităţii acesteia, precum şi din decesul soţului^'^;

2) cauze privind interesui personai, direct sau indirect, moral sau materiai, ai judecătoruiui în legătură cu soluţionarea pricinii. în această categorie se încadrează cazurile prevăzute de art. 42 alin. (1) NCPC:

- pct. 2: când există îm prejurări care fac justificată tem erea că el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă; faţă de reglementarea anterioară din art. 27 pct. 1 teza i CPC, se remarcă includerea afin ilor în sfera persoanelor Interesate.

Este aplicabil art. 42 alin. (1) pct. 2 NCPC: dacă judecătorul, soţul/concubinul său, ascendenţii ori descendenţii (or sau afinii lor, după caz, sunt creditori, debitori sau garanţi ai uneia dintre părţi, întrucât a r putea exista interesul de a mări solvabilitatea acelei părţi, de a favoriza interesele propriului creditor spre a obţine unele concesii de (a acesta, de a îm piedica o eventuală chemare în garanţie; dacă judecătorul sau vreuna dintre persoanele indicate mai sus este donatar al uneia dintre părţi, deoarece partea respectivă ar putea fi favorizată nu numai în semn de recunoştinţă, ci şi în considerarea faptului că donaţiile sunt supuse reducţiunii în măsura în care vor aduce atingere rezen/ei succesorale, aşa încât a r exista interesul de a menţine sau de a mări activul patrimoniului donatorului^^;

- pct. 5: el, soţul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz, sunt părţi într-un proces care se judecă la instanţa la care una dintre părţi este judecător;

- pct. 7: judecătorul este tutore sau curator al uneia dintre părţi; se observă că textul legal îl menţionează numai pe judecător, astfel încât cazul în care soţul acestuia sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv ar avea funcţia de tutore sau curator al uneia dintre părţi a r putea fi încadrat în motivul prevăzut de art. 42 alin. (1) pot. 13 NCPC dacă se dovedeşte condiţia interesului judecătorului; la fel şi în situaţia în care judecătorul este tu tore sau curator al rudelor sau afin ilor uneia dintre părţi;

- pct. 8: judecătorul, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au prim it daruri sau prom isiuni de daruri ori alte avantaje de la una dintre părţi; spre deosebire de reglementarea anterioară, cazul include, în afară de judecătorul însuşi, şi pe soţul/concubinul, ascendenţii sau descendenţii lor; în ipoteza în care colateralii sau afinii judecătorului au prim it daruri sau


Ibidem.® D.N. Theohari, op. cit,, p. 124.



promisiuni de daruri ori alte avantaje de la una dintre părţi, incompalibilita- tea ar putea fi invocată în temeiul art. 42 alin. (1) pct. 13 NCPC;

- p c t. 10: judecătorul învestit cu soluţionarea unei căi de atac, soţul sau ruda sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiaşi pricini înaintea alte i instanţe; textul preia prevederile art. 105 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu extinderea incompatibilităţii şi în privinţa concubinilor;

- p c t. 12: soţul, o rudă ori un afin al judecătorului până la gradul al patrulea inclusiv a reprezentat ori a asistat partea în aceeaşi pricină înaintea alte i instanţe;

- p c t. 13: există alte elemente care nasc în m od întem eiat îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului.

în condiţiile în care noul cod nu mai face referire la situatia în careI Ijudecătorul, soţul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv au o pricină asem ănătoare cu aceea care se judecă, se va putea aprecia, de la caz la caz, dacă o asemenea situaţie s-ar putea încadra la pct. 13 al art. 42 alin. (1) NCPC; de asemenea, a r putea viza situaţiile în care judecătorul este finul, cuscrul, naşul părţii sau invers^^l

Pot fi considerate „alte elemente” prietenia notorie dintre judecător şi avocatul sau a lt reprezentant al uneia dintre părţi ori chiar prietenia cu partea; faptul că judecătorul, soţul său, rudele ori afinii acestora sunt rude cu un fost avocat al părţii. Intr-un a lt dosar decât cel dedus judecăţii^^l

3) cauze p r iv in d ura sau v ră jm ă ş ia care ar putea să existe între ju- decător, soţul, rudele sau afinii acestuia, pe de o parte, şi una dintre părţi ori chiar soţul, rudele sau afinii acesteia, pe de altă parte;

în această categorie se încadrează cazurile prevăzute de art. 42 alin. (1) NCPC:

- p c t. 6: dacă în tre el, soţul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor. după caz, şi una dintre părţi a existat un proces penal cu cel m ult 5 ani înainte de a fi desem nat să judece pricina. în cazul plângerilor penale formulate de părţi în cursul procesului, judecătorul devine incompatibil numai în situaţia punerii în m işcare a acţiunii penale îm potriva sa; în această situaţie existenţa duşmăniei este prezumată de lege, neputând fi răsturnată; partea Interesată trebuie să dovedească doar faptul vecin şi conex pe care se sprijină această prezumţie legală, şi anum e existenţa în ultimii 5 ani a unui proces penal în tre ea şi judecător, soţul acestuia sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori, după caz, punerea în mişcare a acţiunii penale îm potriva judecătorului, pentru ipoteza form ulării plângerilor penale de către părţi în cursul procesului.

S-a reţinut că. în etapa urmăririi penale, în ipoteza plângerilor form ulate îm potriva judecătorului, pentru existenţa acestui caz de incompatibilitate este necesar să se fi pus în m işcare acţiunea penală. Dacă procesul


i'î Idem. p, 127.M. Tăbârcâ, Drepl procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 293.



penal este pornit de judecător, soţul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, cazul de incompatibilitate nu este condiţionat de punerea în m işcare a acţiunii penale îm potriva celui arătat drept lăptuitor*^^;

- p c t. 9: dacă el. soţul său ori una dintre rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, se află în relaţii de duşm ănie cu una dintre parii, soţul ori rudele acesteia până la gradul al patrulea inclusiv, şi nu numai până la gradul al tre ilea Inclusiv, cum era in reglementarea anterioară; în acest caz, partea interesată trebuie să dovedească duşm ănia; motivul de incompatibilitate nu poate Justifica invocarea unei eventuale duşmănii între judecător şi avocatul părtiii^';

4 ) cauze p r iv in d a m b iţia sau am oru l p ro p riu , care l-ar putea influenţa pe judecător în soluţionarea litigiului, din cauza faptului că şi-a exprimat părerea asupra pricinii înainte de pronunţarea hotărârii.

In această categorie se încadrează cazul prevăzut de art. 42 alin. (1) p c t. 1 NCPC: când judecătorul şi-a exprim at anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desem nat să o judece; punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5) NCPC, nu îl face pe judecător incompatibil.

Textul are în vedere antepronunţarea judecătorului la cazul dedus ju decăţii, atunci când lasă de înţeles ce soluţie va da, înainte de a delibera şi a pronunţa hotărârea. P er a contrario, acest motiv de incompatibilitate nu este incident atunci când judecătoruH^J:

- s-a pronunţat prin hotărâre în litigii asemănătoare^**';- a publicat un studiu de specialitate asupra problemei de drept; în

acest caz. retragerea de la judecată poate să fie făcută, cel mult, în condiţiile an. 42 alin. (1) pct. 13 NCPa®';

- respinge sau încuviinţează o probă solicitată de parte; pronunţă o încheiere prem ergătoare ce face să se întrevadă rezultatul judecăţii^®';

- admite sau respinge o excepţie procesuală invocată de parte.într-o opinie contrară, s-a reţinut că acest motiv de incompatibilitate

este incident şi în ipoteza în care judecătorul se antepronunţă cu privire la soluţia pe care urmează a o da asupra unei excepţii procesuale, iar nu numai asupra soluţiei finale. în măsura in care prin modul de soluţionare a excepţiei se întrevede rezultatul final al procesului (excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în sens material, excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia lipsei calităţii procesuale active/pasive etc.). Aceasta presupune


D.N. Theohari, op. cil,, p. 126.® M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 292.^ G.C. Frentiu, D .-L Băldean, Noul Cod ..., p. 63.

G. Porumb, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1960, p. 121.

M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 286.O-A. Cluj, s. civ., mun. şi asig, soc., dec. nr. 8/2006, portal.just.ro.



situâtia in care judecătorul se antepronunţă asupra excepţiei (spre exem- piu, judecătorul arată că reclamantul nu are calitate procesuală aclivă înainte de a se invoca şi pune în discuţie excepţia corespunzătoare), nu şi atunci când, ascultând concluziile părţilor, se pronunţă asupra acesteia. Antepronunţarea judecătorului poate avea loc fie în şedinţa de judecată, fie în afara acesteia^');

- a pus în discuţia părţilor, din oficiu, chestiuni de fap t sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şl (5) NCPC; în tem eiul rolului său în aflarea adevărului, cere părţilor să prezinte explicaţii, oral sau în scris, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care le invocă; pune în dezbaterea părţilor orice îm prejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare; d ispune adm inistrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se îm potrivesc; dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii; dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi fap te lor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o a ltă denumire, conform ari. 22 NCPC;

- a soluţionat anterior o cerere de ordonanţă preşedinţială în tre ace* leaşi părţi^î;

- face aprecieri asupra faptului că soluţionarea cauzei depinde sau nu de neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii d intr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, în condiţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992;

- se adresează Curţii Europene de Justiţie cu întrebări privind interpretarea sau validitatea unor norme com unitare considerate relevante pentru soluţionarea litigiului aflat pe rol în cadrul procedurii hotărârilor prelim inare prevăzute de art. 267 TFUE^^l

212. Având în vedere şi doctrina anterioară noului cod *’ , se pot reţine următoarele s itu a ţii în ca re nu e x is tă in co m p a tib ilita te :

- ju d e c ă to ru l care a soluţionat un recurs nu este incompatibil absolut la judecarea cauzei în fond după casare, prin aceeaşi hotărâre prin care S’ d dispus şi casarea;

- la soluţionarea unui al doilea recurs/apel, adică în situaţia în care. în aceeaşi pricină, unui judecător care a soluţionat un apel sau recurs îi este repartizat spre soluţionare un al doilea apel sau recurs declarat îm potriva hotărârii pronunţate în etapa rejudecării fondului după anularea sau casarea hotărârii cu trim itere.


D.N. Theohari, op. cit., p. 123.^ Trib. Bistriţa-Năsăud, 8. civ., înch. din 14 martie 2008, în G.C. Frenţiu.

D.-L. Bâldean, Noul Cod ..., p. 63.M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013» p. 286.G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I..., p. 150*151;

G.C. Frenţiu, D.-L, Bâldean, C o d u l..., p. 139-140,



S-a apreciat însă că, dacă judecătorii şi>au exprimat, în prima decizie de casare, opinia cu privire la unele aspecte ce fac obiectul şi celui de-al doilea recurs, poate deveni incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 NCPC, potrivit căruia judecătorul este incompatibil atunci când şi-a exprim at anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desem nat să o judece.

De asemenea, chiar dacă nu este aplicabil un caz de incompatibilitate absolută, poate fi reţinut motivul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 NCPC în situaţia în care un judecător care a soluţionat un apel sau recurs este chem at să judece, în aceeaşi pricină, un al doilea apel sau recurs declarat îm potriva hotărârii ce a fost deja atacată prin intermediul primului apel sau recurs. Această ipoteză poate apărea, de exemplu, atunci când hotărârea primei instanţe nu a fost com unicată legal tuturor părţilor din proces, iar unele recursuri îm potriva acesteia sunt declarate după ce alte le au fost deja soluţionate. Judecătorii care au soluţionat primul recurs declarat îm potriva acestei hotărâri nu sunt incompatibili absolut să soluţioneze şi cel de-al doilea recurs declarat împotriva aceleiaşi hotărâri de către o a ltă parte decât cea care a avut calitatea de recurentă în primul recurs, însă ar putea exista cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 NCPC, cu excepţia situaţiei în care recursul a r privi alte aspecte ce nu au fos t analizate în primul recurs^'J;

- î n ambele situaţii reglementate prin art. 41 alin. (1) NCPC, este Incompatibil numai judecătorul care s-a pronunţat în cadrul aceluiaşi proces; în consecinţă, dacă judecătorul este sesizat pe cale separată cu o acţiune chiar identică prin părţi, ob iect şi cauză cu cea asupra căreia s-a mai pronunţat printr-o hotărâre anterioară, nu există incompatibilitate în sensul art. 41 alin. (1) NCPC^^^; astfel, s-a reţinut în practica judiciară anterioară noului cod că judecătorii care au soluţionat apelul într-un prim proces, având drept obiect rezoluţiunea unui contract de vânzare-cum părare cu clauză de întreţinere, pot judeca apelul într-un nou proces purtat între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi contract, dacă situaţia de fapt dedusă judecăţii este alta decât cea cu care instanţa fusese învestită în primul litigiu^î;

- la soluţionarea contestaţiei la executare, pentru judecătorul care a soluţionat litigiul în care se pronunţă hotărârea ce se execută silit, întrucât în faza de executare a titlului executoriu este vorba despre un alt proces^î, câtă vrem e dreptul material soluţionat prin titlu l executoriu nu este supus judecăţii; s*a apreciat în doctrină că în acest caz nu există incompatibilitate absolută şi nici motivul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 NCPC sau cel existent la pct. 13 al aceluiaşi articol, chiar dacă pe


D.N. Theohari, op. cit., p. 119.® M. Tâbârcâ, Drept procesual civil. Voi. l ..., 2013, p. 282.

C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec, nr. 1401/2002, în M. Tăbârcă, Gh. Buta, Codul..., p, 148, nr. 1.

I.C.C.J., s. civ. şi de propr. in t, dec. nr. 1626/2008, www.scj.ro.


http://www.scj.ro


calea contestaliei la executare sunt Invocate apărări de fond îm potriva titlu lui executoriu, întrucât acestea sunt inadmisibile, prin raportare la diS’ poziţiile art. 712 alin. (1) NCPC, şi nu antrenează o nouă Judecată^^^;

- nu este incompatibil absolut judecătorul sesizat cu o ordonanţă pre- şedinţială, dacă a mai pronunţat o altă hotărâre în procedura ordonanţei preşedinţiale prin care a verificat aceleaşi îm prejurări de fapt deduse ju- decăţii în noul proces^^'.

în aceste ultime trei cazuri, s-a reţinut că partea interesată a r putea invoca incompatibilitatea pentru motivul prevăzut în art. 42 alin. (1) pct. 1 NCPC, interesul judecătorului, cerut prin ipoteză de acest text, putând consta în dorinţa de a pronunţa o nouă hotărâre care să o confirm e pe cea anterioară*^';

- nu devine incompatibil judecătorul care dă încheieri preparatorii, care nu prejudecă fondul cauzei şi nici acela care se pronunţă prtn încheieri de adm itere a unor excepţii procesuale dllatorli, prin care se tinde la amâna- rea judecăţii sau refacerea unor acte*^';

- în conform itate cu art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, astfe l cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012, dispoziţiile art. 41 alin. (1) NCPC privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului-sindic care pronunţă succesiv hotărâri în acelaşi dosar, cu excepţia situaţiei rejudecării, după anularea hotărârii în apel.

2.2. Invocarea şi soluţionarea incidentului incompatibilitâţfr

213. Pentru p ro ce se le în ce p u te în a in te de data de 15 fe b ru a rie 2013, dacă ju d e ca ta e s te în c u rs de des făşu ra re , m ijlocul procesual de invocare a incompatibilităţii este e xce p ţia de in c o m p a tib ilita te , care este o e xce p ţie de p rocedu ră , a b so lu tă ş i d ila to rie ; poate fi invocată de orice parte Interesată, de procuror sau de instanţă din oficiu, în orice fază a judecăţii, chiar direct în apel sau în recurs. Excepţia se soluţionează de instanţa sesizată cu pricina respectivă. în compunerea căreia va intra şi judecătorul despre care se afirm ă că s*ar afla într-un caz de incompatibi* litate, neaplicându-se normele speciale din materia recuzării.

214. în cazul în care s-a pronunţat o ho tă râ re de p rim ă in s ta n ţa cu nerespectarea dispoziţiilor privind incompatibilitatea, partea in te resa tă sau p ro c u ro ru l poate declara apel, fiind fără relevanţă îm prejurarea că s-a invocat sau nu excepţia de incompatibilitate la judecata în prim ă instanţă. Dacă apelul este întemeiat, instanţa de apel va trebui să soluţioneze pretenţia pe fond. De asemenea, în cazul în care judecătorul care a judecat apelul s-a aflat într-o situaţie de incompatibilitate, în temeiul art. 304 pct. 1 CPC (instanţa nu a fost a lcătuită potrivit dispoziţiilor legale).


O.W. Theohari, op. c it , p. 120.•2) M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 282.

Ibidem,G.C. Frenţiu, D .-L Bâldean, Noul Cod .... p. 57.



neregularltatea poate fi invocată pe calea recursului. Dacă s-a pronunţai o hotărâre definitivă neatacabilă cu apel, cu încălcarea regulilor privind incompatibilitatea, aceasta poate li desfiinţată prin intermediul recursului, invocându-se motivul prevăzut de art. 304 pct. 1 CPC. întrucât contestaţia în anulare şi revizuirea nu pot fi exercitate pentru motiv de incompatibilitate, înseam nă că, din momentul în care hotărârea a rămas irevocabilă, nu mai este cu putinţă sancţionarea acestei neregularităţi procedurale.

215. Pentru procesele începute după data de 15 februarie 2013,art. 44 NCPC arată că, pentru toate cauzele de incompatibilitate, părţile au posibilitatea de recuzare. Astfel» .»prlntr>o redenumire a noţiunilor, recuzarea a ajuns să fie doar sancţiunea incompatibilităţii, fără să mai existe cauze speciale de recuzare şi cauze speciale de incompatibilitate. Toate incidentele ce privesc persoana judecătorului sunt denum ite incompatibi* lităţi. iar sancţiunea lor este recuzarea”*

Acelaşi autor face următoarea distincţie:- incompatibilitatea este de două feluri: absolută obiectivă (art. 41

N C P C ) şl absolută subiectivă (art. 42 NCPC); pentru amândouă, remediile procesuale sunt: declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare;

- incompatibilitatea absolută obiectivă poate fi invocată, cu titlu de excepţie absolută, în orice stare a pricinii, având în vedere dispoziţiile art. 45 NCPC, potrivit cărora, „în cazurile prevăzute la art. 41, judecătorul nu poate participa la judecată, chiar dacă nu s-a abţinut ori nu a fost recuzat. Neregularltatea poate fi invocată în orice stare a pricinii’'.

216. Astfel, normele care reglementează Incompatibilitatea absolută sunt norme de ordine publîcă, nesusceptibile de interpretare sau de aplicare prin analogie, a căror nerespectare se sancţionează cu nulitatea absolută a hotărârii judecătoreşti.

în ceea ce priveşte cazurile prevăzute de art. 42 NCPC, în doctrina anterioară noului Cod s-a apreciat că norma din art. 27 CPC, ce prevede cazurile de abţinere/recuzare, are caracter dispozitivi^^, apreciere valabilă şl pentru reglementarea actuală, dedusă din sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 44 NCPC, şi anume: „Judecătorul aflat într-o situaţie de incom patibilitate poate f i recuzat ( . . J \ Prin urmare, recuzarea nu este obligatorie, interesul ocrotit fiind unul privat, al părţii din proces, care va aprecia dacă cere sau nu recuzarea judecătorului aflat într-una dintre situaţiile prevăzute de art. 42 NCPC, prin care instituie o prezum ţie legală relativă de Imparţialitatei^l

217. Cu privire la excepţia de incom patibilitate, în literatura jurid i- că‘ s-a considerat că m ijlocul de invocare a situaţiilor de incompatibilitate


Al. Sudu, op. cit-, p. 358.VM , Ciobanu, Tratat..., voi. I, p. 315.

^ G.C. Frenţiu, O.-L. Băidean, Noul Cod p, 64. Idem, p. 68.



absolută, prevăzute de art. 41 NCPC, este excepţia de incompatibilitate, peremptorie şi absolută, care va putea li invocată de oricare dintre părţi, de procuror şi de instanţă din oficiu, în orice stare a pricinii. Procedura de soluţionare a excepţiei de incompatibilitate nu urm ează regulile pre- văzute de art. 51-53 NCPC, care se aplică exclusiv cererilor de abţinere şi recuzare. Ca atare, pentru soluţionarea incidentului nu este necesară audierea judecătorului incompatibil. Soluţionarea excepţiei, care reprezintă un incident procedural, revine instanţei sesizate cu pricina respectivă.

în sens contrar s-a reţinut că, instituind numai cazuri de incompatibilitate cu privire la care se poate formula declaraţie de abţinere sau cerere de recuzare, noul Cod de procedură civilă a elim inat, ca mod de invocare a acestui incident procedural, excepţia de incom patibilitate’’’, în acelaşi sens s-a exprim at opin ia că m ijloacele procesuale prin care se invocă incompatibilitatea pe parcursul procesului sunt abţinerea şi recuzarea. întrucât în etapa procesuală în care se află judecata la un moment dat, incompatibilitatea poate constitui doar un motiv de abţinere sau de recuzare. înseam nă că. până la pronunţarea hotărârii finale în acea etapă procesuală, indiferent că judecata este în primă instanţă sau într-o cale de atac, ea nu poate să fie invocată pe cale de excepţie, ci numai prin form ularea unei declaraţii de abţinere ori a unei cereri de recuzare’ ).f I

Aceasta este şi părerea noastră, dispoziţiile legale fiind clare din acest punct de vedere; toate incidentele procedurale care înainte puteau fi în cadrate în noţiunea de incompatibilitate devin acum motive de abţinere sau de recuzare. D istincţia este importantă, sub aspectul compunerii com pletului învestit cu soluţionarea incidentului, in com punerea căruia nu mai poate intra niciodată cel care face obiectul incidentului de rncompatibilitate (în sensul reglementării anterioare), cum se întâm pla sub imperiul vechiului Cod.

218. Astfel, din interpretarea art. 93 al Regulamentului de ordine in- terioară al instanţelor judecătoreşti, reiese că judecătorul aflat în situaţia de incompatibilitate nu se pronunţă niciodată asupra acestei excepţii; cu toate acestea, art. 50 alin. (1) NCPC arată doar că cererea de abţinere sau recuzare se va judeca de un alt complet al instanţei respective, în com punerea căruia nu poate intra judecătorul vizat. Deşi nu se poate adăuga prin regulament la legea a cărei aplicare o face, apreciem şi noi, alături de alţi autori, că soluţionarea incompatibilităţii, indiferent dacă se adoptă opin ia excepţiei de incompatibilitate sau a cererii de abţinere, trebuie să revină unui alt complet, tocm ai pentru asigurarea aparenţei de obiectivitate, chiar şi atunci când este vorba despre o chestiune destul de clară cum este cea dacă un judecător este sau nu incompatibil.


O./V, Theohari, op. cit., p. 127.M. Tâbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 294-295.



S-a reţinut în doctrină'^^ şi opinia contrară, în sensul că celeritatea în soluţionarea unui litigiu s-ar obţine dacă starea de incom patibilitate sâr constata direct de completul învestit cu judecarea cauzei, în compunerea căruia intră şi judecătorul în privinţa căruia există unul d intre motivele de incompatibilitate prevăzute de lege, prin încheiere, la acelaşi termen de judecată dispunându-se, în cazul reţinerii incompatibilităţii, întregirea completului cu judecătorul aflat pe planificarea de permanenţă din acea zi.

219. Pentru a vedea dacă instanţa ori părţile a r putea invoca d ire c t în că ile de a tac - fie prin cererea de exercitare a căii de atac, lie ca excepţie - ne lega la co m p u n e re a c o m p le tu lu i d e cu rg â n d d in in c o m p a tib ilita te , trebuie stabilit în ce cazuri incompatibilitatea este reglementată prin norme imperative, răspunsul dat de doctrină în acest caz fiind acela că, în căile de atac, problema nelegalei compuneri a completului întemeiate pe existenţa incompatibilităţii poate viza numai aspectele de la art. 41 NCPC, pentru că numai în privinţa acestora nici părţile şi nici judecătorul aflat în situaţia respectivă nu au un drept de apreciere, nu şi cazurile de incom patibilitate prevăzute de ari. 42 NCPC^^l Astfel:

- în ipoteza în care un judecător incompatibil absolut a pronunţat o hotărâre de primă instanţă, partea interesată sau procurorul poate declara apel, caz în care instanţa de control jud iciar va admite apelul, va anula în to t procedura urmată în faţa primei instanţe şi hotărârea atacată şi va retine procesul spre rejudecare, prin raportare la dispoziţiile art. 480 alin. (6) NCPC;

- dacă hotărârea de prim ă instanţă este susceptibilă numai de recurs, partea interesată sau procurorul poate declara recurs, invocându-se motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 NCPC. în această ipoteză, s-a apreciat că sunt incidente prin analogie dispoziţiile art. 53 alin. (3) teza a ll-a NCPC, potrivit cărora, dacă instanţa de recurs constată că recuzarea a fost greşit respinsă, va admite recursul, va casa hotărârea, dispunând trim iterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima Instanţă, dispoziţiile art. 53 alin. (3) derogând de la art. 498 alin. (1) NCPC;

- aceste soluţii sunt aplicabile şi în ipoteza în care instanţa de apel a pronunţat, cu nerespectarea cazurilor de incom patibilitate absolută, o hotărâre susceptibilă de recurs;

- hotărârea instanţei de recurs poate fi atacată cu contestaţie in anulare, nu şi cu revizuire, potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 NCPC - hotărârea dată în recurs a fost pronunţată cu încălcarea norm elor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a om is să se pronunţe asupra acesteia. In acest caz.


G.C. Frenţiu. D .-L Băldean, C o d u l..., p. 139; G.C. Frenpu. D .-L Băldean, Noul Cod ..., p. 69.

Pentru detalii, a se vedea M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013. p- 296-297; D.N. Theohari. op. cit., p. 129-131.



prin „excepţie corespunzătoare” trebuie să se înţeleagă orice m ijloc de invocare a neregularitălii procedurale, deci inclusiv recuzarea; de asemenea, prin raportare la dispoziţiile ari. 503 alin. (2) pct. 3 NCPC, poate fi form ulată contestaţie în anulare şi în situaţia în care recurentul invocase motivul de casare prevăzut de art, 488 alin. (1) pct. 1 NCPC, iar instanţa a respins recursul, em iţând să se pronunţe asupra acestui motiv;

- în cazul în care partea a atacat hotărârea primei instanţe direct cu recurs pe motivul nelegalel alcătuiri a acesteia, deşi era susceptibilă de exerciţiul apelului, recursul va li respins ca inadmisibil, în tem eiul dispozi- ţiilo r art. 459 alin. (1) şi alin. (2) teza I NCPC, nefiind incidente prevederile art. 459 alin. (2) teza a ll-a NCPC;

- dacă instanţa de apel respinge ca nefondat apelul form ulat împotriva hotărârii de primă instanţă, apreciază neîntemeiat motivul incompatibilităţii sau om ite să se pronunţe asupra lui, iar decizia din apel este susceptibilă de recurs, nelegala compunere sau constituire a primei Instanţe poate fi invocată ca m otiv de casare, prin raportare la art. 488 alin. (2) NCPC cu referire la alin. (1) pct. 1 al aceluiaşi articol.

220. în literatura de specialitate s-a pus problema cum ar trebui procedat dacă, după adm ite rea une i d e c la ra ţii de a b ţin e re sau a une i ce re ri de recuzare , ju d e c ă to ru l re sp e c tiv c o n tin u ă să p a rtic ip e la judeca tă . S-a apreciat că într-un asemenea caz ar putea fi invocată e xce p ţia ne lega le i co m p u n e ri a c o m p le tu lu i, care decurge din adm iterea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare, cu următoarea motivare:

- partea nu ar putea să invoce excepţia de abţinere, întrucât abţinerea poate proveni numai de la judecător, care declară în acest sens;

- dacă recuzarea a fost admisă, partea interesată nu trebuie să form uleze din nou o cerere de recuzare pentru acelaşi tem ei al incompatibilităţii, pentru că aceasta a fost deja soluţionată cu autoritate de lucru judecat;

- nu poate să fie Invocată nici e xce p ţia de recuzare , dacă se acceptă ideea că recuzarea poate să fie folosită pentru a aduce în discuţie un motiv de incompatibilitate, însă numai ca urmare a depunerii unei cereri de recuzare^’ l

221. Potrivit art. 176 pct. 4 NCPC, hotărârea pronunţată de către un judecător incompatibil este lovită de nulitate necondiţionată de existenţa unei vătămări. Este vorba de o nulitate absolută pentru cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 41 NCPC, respectiv de o nulitate relativă pentru cele de la art. 42 NCPC.

2.3. Abţinerea şi recuzarea222. A b ţine rea este acel incident procedural în care un judecător care

ştie că se află într-unul d intre cazurile prevăzute de lege declară că se retrage de la judecarea unei anumite pricini. Potrivit art. 25 CPC, judecătorul care ştie că există un motiv de recuzare în privinţa sa este dator


M. Tăbârcâ. Drepl procesual civil. Voi. I .... 2013, p. 297-298.



să înştiinţeze pe şeful lui şi să se abţină de la judecarea pricinii. Art. 43 alin. (2) NCPC preia aceste dispoziţii şi prevede o b lig a ţia de a b ţin e re a ju d e c ă to ru lu i care ştie că există un motiv de incom patibilitate în privinţa sa, motiv prevăzut de art. 41 sau art. 42 NCPC.

Alin. (1) al art. 43 NCPC prevede, ca element de noutate, obligaţia grefierului de şedinţă de a verifica, înainte de primul term en de judecată, pe baza dosarului cauzei, dacă judecătorul acesteia se află în vreunul dintre cazurile de Incompatibilitate absolută prevăzute la art. 41 şi de a întocmi, când este cazul (adică atunci când există un caz de incompatibilitate), un referat corespunzător.

Judecătorul este obligat să se abţină de la soluţionarea cauzei imediat ce a cunoscut existenţa cazului de incompatibilitate în privinţa sa, iar nu să procedeze in prealabil la soluţionarea unor probleme litigioase şi la adm inistrarea probelor. Declaraţia de abţinere se face fie în scris de către judecător, anterior şedinţei de judecată, anexându-se la dosar, sau verbal în şedinţă, fiind consem nate în încheiere atât declaraţia în sine, cât şi motivele de incompatibilitate. Declaraţia de abţinere trebuie să cuprindă indicarea m otivului/m otivelor de incompatibilitate, cu prezentarea situaţiei de fapt şi a tem eiului legal, urmând a fi însoţită de dovezi în sprijinul incompatibilităţii învederate, în măsura în care acestea nu rezultă din dosar. Declaraţia de abţinere nu se pune în d iscuţia părţilor, nefăcând obiectul unor dezbateri contradictorii, întrucât nu vizează modul de soluţionare a cauzei în sinelui.

în practică'^', s-a apreciat că este obligat să se abţină acel judecător din com punerea completului de recurs care are un interes personal, jude- cătoarea fondului ffindu-i prietenă intimă. Totodată, raporturile de fam ilie existente in tre judecătorul com pletului şl notarul public care a autentificat actul a cărui nulitate se solicită a fi constatată reprezintă o împrejurare care, în lum ina dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului privitoare la dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, cu tot ceea ce im plică echitatea procedurii, inclusiv dreptul la o instanţă imparţială, este de natură să creeze suspiciuni în ceea ce priveşte imparţialitatea în jus ta soluţionare a cauzei^^l

Norma are caracter imperativ, dar nesocotirea ei nu atrage nulitatea hotărârii pronunţate, judecătorul fiind pasibil de sa n c ţio n a re d isc ip lin a ră , în baza art. 5 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicatăi^l


D.N. Theohari, op. cit., p. 127.C.A. Cluj, s. civ., mun. Şl asig. soc., înch. din 6 februarie 2008. în G.C. Frentiu,

D.-L Băldean, Noul Cod .... p. 65.Trib. Bistrila-Năsăud» s. dv ., înch. camerei de consiliu din 3 aprilie 2007, în

G.C. Frenţiu. D .-L Băldean, Noul C o d .... p. 65.Potrivit acestor dispoziţii: „(2) Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să se abţină de

la orice activitate legată de actul de justiţie în cazuri care presupun existenţa unui conflict între interesele lor şi interesul public de înfăptuire a justiţiei sau de apărare a intereselor



223. Recuzarea reprezintă incidentul procedural In care una dintre pârli poate cere, în cazurile prevăzute de lege, îndepărtarea unuia sau mai multor judecători de la soluţionarea unei anumite pricini.

în acest sens, art. 44 NCPC prevede că judecătorul aflat într-o situaţie de incom patibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părţi înainte de începerea oricărei dezbateri. Când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.

în principiu, orice parte din proces poate să îl recuze pe judecătorul aflat într-o situaţie de incompatibilitate, prevăzută de art. 41 sau art. 42 NCPC. însă se admite că, pentru ipoteza în care judecătorul şi*a exprimat, în favoarea unei părţi, părerea cu privire la pricina ce se judecă, recuzarea poate fi cerută numai de partea adversă^'L

Cererea de recuzare nu poate fi form ulată de către martor, expert sau traducător autorizat, întrucât aceştia nu au calitatea de parte. Pentru cererea form ulată de mandatarul neavocat sau de avocatul părţii, este suficientă sim pla procură a d iite m (pentru exerciţiu l dreptului de chemare în judecată şi reprezentare) sau, după caz, îm puternicirea avocaţială.

224. în ceea ce priveşte term enul de form ulare a cererii de recuzare, textul legal „înainte de începerea oricărei dezbateri'' are în vedere dezbaterile procesului, inclusiv dezbaterile asupra adm isibilităţii m ijloacelor de probă sau asupra excepţiilor procesuale, iar nu numai asupra fondului cauzei.

în condiţiile în care alin. (2) al art. 44 NCPC se referă la momentul ivirii sau a l cunoaşterii m otivelor de rncompatibilitate de către parte doar după începerea dezbaterilor, spre deosebire de reglementarea anterioară din art. 29 alin. (2) CPC, care privea doar momentul ivirii acesto r motive, rezultă că partea poate să form uleze cererea de recuzare de îndată ce a descoperit motivul de incompatibilitate, chiar dacă acesta exista de la începutul procesului, dar nu îi era cunoscut^^*. Momentul la care partea interesată a cunoscut existenţa motivului de recuzare este o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanţei com petente să rezolve cererea de recuzare.


generale die societăţii, cu excepţia cazurilor în care conflictul de interese a fost adus la cunoştinţă, în scris, colegiului de conducere al instanţei sau conducătorului parchetului şi s-a considerat că existenţa conflictului de interese nu afectează îndeplinirea imparţială a atribuţiilor de sen/iciu. (3) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul auxiliar de specialitate sunt obligaţi să dea, anual, o declaraţie pe propria răspundere în care să menţioneze dacă soţul, rudele sau afinii până la gradul al IV-lea inclusiv exercită o funcţie sau desfăşoară o activitate juridică ori activităţi de investigare sau cercetare penală, precum şi locul de muncă al acestora. Declaraţiile se înregistrează şi se depun la dosarul profesionar.

•'1 Gr, Porumb. C o d u l p . 122.D.N. Theohah, op. cit., p. 128.



In concret, partea este în situaţia de a afla de existenţa incom patibilităţii după începerea dezbaterilor atunci când, din eroare, grefierul care a făcut verificări potrivit art. 43 alin. (1) NCPC nu a sem nalat incom patib ilita tea de la art. 41 NCPC ori este vorba despre celelalte motive de incom patibilitate prevăzute de ari. 42 NCPC.

în literatura de specialitate^^^ s-a apreciat că recuzarea poate fi so lic itată şi după închiderea dezbaterilor, în inten/alul de tim p cuprins între m omentul închiderii dezbaterilor şl momentul stabilit pentru pronunţarea hotărârii, adică înăuntrul termenului de amânare a pronunţării, în condiţiile în care textul de lege nu indică momentul final până la care partea interesată poate solicita recuzarea unui membru al completului de judecată.

în cazul în care motivul de incom patibilitate a apărut după închiderea dezbaterilor în fond. cererea de recuzare nu va fi respinsă ca inadm isibilă, câtă vrem e din interpretarea art. 44 alin. (2) NCPC rezultă că lim ita în tim p până la care să poată să apară motivul de incompatibilitate şi partea să’ l cunoască pentru a form ula cererea de recuzare este, practic, darea hotărârii finale în cursul judecăţii într-o anum ită etapă procesuală. Pe de altă parte, art. 47 NCPC prevede cazurile în care cererea de recuzare este inadmisibilă^^'.

în sens contrar s-a exprim at opinia potrivit căreia depunerea cererii de recuzare după momentul închiderii dezbaterii asupra fondului cauzei va fi sancţionată cu neluarea acesteia în seamă, iar nu cu înaintarea sa completului în drept să o soluţioneze, având în vedere dispoziţiile art. 394 alin. (3) NCPC, potrivit cărora, după închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în considerare [noţiunea de înscrisuri trebuie interpretată în sensul includerii şi a acte lor de procedură, acestea urmând a nu fi luate în seamă dacă au fost depuse după momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, cu excepţia concluziilor scrise, a căror depunere este permisă expres de art. 394 alin. (2) NCPC, în considerarea principiilor contradicto- rialităţii şi dreptului la apărare]. Dispoziţiile art. 49 alin. (2) teza a ll-a NCPC nu constituie o derogare de la art. 394 alin. (3) NCPC, ci au în vedere o cerere de recuzare depusă anterior închiderii dezbaterilor, când instanţa, legal investită in acest sens, este obligată să ia o măsură în privinţa sa^^\

Recuzarea judecătorului de la instanţa inferioară nu poate fi invocată pentru prima dată in căile de atac. Sancţiunea nerespectării termenului de form ulare a cererii este decăderea din dreptul de a mai propune re* cuzarea. Dacă însă prima instanţă a respins sau a om is să se pronunţe asupra cererii form ulate în termen, această soluţie poate constitui motiv de apel sau de recurs.


G .C Frenfiu, O .-L Băldean, Noul Cod p. 68,M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 306.

^ D.N. Theohari, op. cit,, p. 129.



225. Art. 28 alin. (2) CPC prevedea că nu se pol recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia. Ca atare, o astfel de cerere va fi respinsă ca Inadmisibilă. Potrivit alin. (3) al textului, pentru aceleaşi m otive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere îm potriva aceluiaşi judecător, prevedere preluată de art, 47 alin. (3) teza a ll-a NCPC.

în reglementarea actuală, art. 46 NCPC prevede regula potrivit căreia pot fi recuzaţi n u m a i ju d e c ă to r ii ca re fa c p a rte d in c o m p le tu l de jude* ca tă că ru ia p r ic in a l-a fo s t repartiza tă pen tru so lu ţio n a re .

Este vorba despre judecătorii care fac parte din com plet la momentul la care este formulată cererea de recuzare, neputând fi prim ită cererea de recuzare a unui judecător care a participat la judecată la un moment dat în etapa procesuală respectivă*^ l

în cazul în care un a lt com plet de judecată stabileşte aspecte ce au legătură directă cu rezolvarea pricinii, s-a apreciat că şi judecătorii care îl compun sunt recuzabili (spre exemplu, completul care soluţionează cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau cererea de reexaminare a încheierii prin care s-a respins cererea de a ju tor public jud ic ia r etc.)‘ .

P er a contraria, deşi nu mai este prevăzut expres, nu pot să fie recuzaţi prin aceeaşi cerere toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a aceste ia şi nici instanţele ierarhic superioare, cerere form ulată la instanţa care soluţionează litigiul, fiind exclusă astfel posibilitatea formulării unei cereri de recuzare abuzive. în acest sens dispune şi art. 47 alin. (3) NCPC, potriv it căruia este inadmisibilă cererea de recuzare privitoare la alţi judecători decât cei prevăzuţi la art. 46.

226. Art. 48 alin. (1) şi (2) NCPC prevede posibilitatea pentru judecătorul îm potriva căruia este form ulată o cerere de recuzare de a declara că se abţine, caz în care declaraţia de abţinere se soluţionează cu prioritate.

Recuzarea judecătorului care s-a abţinut se poate face pentru acelaşi motiv de incompatibilitate sau pentru un a lt motiv, aspect care rezultă atât din art. 48 alin. (3) NCPC, potrivit căruia, în caz de adm itere a cererii de abţinere, cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi respinsă, prin aceeaşi încheiere, ca rămasă fără obiect, cât şi din art. 51 alin. (2) NCPC, care prevede că, în cazul în care la acelaşi term en s-au formulat cereri de recuzare şi de abţinere pentru motive diferite, acestea vor fi judecate împreună. Având în vedere şi prevederile art. 43 alin. (2) NCPC, rezultă că se pot abţine numai judecătorii din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluţionare*^'.

Dacă declaraţia de abţinere a judecătorului se admite, cererea de recuzare se va respinge, ca rămasă fără obiect, prin încheierea prin care este solutionată declaraţia de abţinere. în cazul în care declaraţia de abţine- re se respinge, instanţa va soluţiona cererea de recuzare prin încheierea


M. Tăbărcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 308. •2' DM . Theohah. op. cit., p. 131.

M. Tâbârcâ. Drepl procesual civil. Voi. I .... 2013, p. 308.



prin care se pronunţă asupra declaraţiei de abţinere [art. 48 alin. (2) şi (3) NCPC].

2.4. Procedura de soluţionare a incidentelor abţinerii şi recuzării. Admisibilitatea cererii de recuzare

227, Potrivit art. 47 alin, (1) NCPC, cere rea de recuzare se poate face ve rba l in şedinţă sau în s c r is pen tru fie c a re ju d e c ă to r în parte, arătându-se cazul de incom patibilitate şi probele de care partea înţelege să se folosească.

Rezultă următoarele condiţii de adm isibilitate a cererii de recuzare:a) cererea se va face In scris sau verbal în şedinţa de judecată, fiind

consemnată în cuprinsul încheierii de şedinţă;b) cererea va fi form ulată pentru fiecare judecător în parte;c) cererea va arăta cazul de incompatibilitate, d intre cele prevăzute la

ari. 41 şi art. 42 NCPC;d) cererea va Indica probele de care partea înţelege să se folosească

în susţinerea cazului de incompatibilitate.Nu este necesar ca partea să indice tem eiul de drept, completul care

va soluţiona cererea urmând să încadreze în dispoziţiile legale motivul în sine invocat de parte; preşedintele completului de judecată va pune în vedere părţii să achite taxele judiciare de timbru aferente^'^ sub sancţiunea anulării cererii de recuzare ca netimbrată. Dovada achitării taxelor jud ic ia re de timbru se depune, de preferat cu o adresă de înaintare, prin serviciul registratură al instanţei până la termenul stabilit pentru soluţionarea cererii de recuzare, individualizând dosarul în care aceasta a fost formulată.

Cererea de recuzare form ulată în scris va fi depusă la dosarul cauzei fie în şedinţă publică (preşedintele com pletului de judecată o va semna de prim ire, cu indicarea datei şedinţei de judecată în care a fost depusă la dosar), fie prin intermediul serviciului registratură. Dovada achitării taxelor judiciare de timbru va fi anexată cererii scrise sau va fi depusă ulterior, prin acelaşi serviciu, până la term enul de soluţionare a acesteia, sub sancţiunea anulării sale ca netimbrate.

Cererea de recuzare se form ulează într*un singur exemplar, nefiind supusă comunicării către restul părţilor din proces. Cererea de recuzare form ulată în scris trebuie să respecte dispoziţiile art. 148 alin. (1) NCPC, particularizate pentru ipoteza cererii în sine^^l

Cererea de recuzare este in a d m is ib ilă :- când se invocă alte motive decât cele prevăzute expres la art. 41 şi

art. 42 NCPC [art. 47 alin, (2) NCPC];


Potrivit art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cererile de recuzare în materie civilă - pentru flecare participant la proces pentru care se solicită recuzarea - se taxează cu 100 lei.

® D.N. Theohari, op. cit,, p. 132.



-c â n d sunt recuzaţi alţi judecători decât cei care fac parte din com pletul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei. S intagma „com plet învestit cu soluţionarea cauzei’' desemnează completul stabilit să judece cauza la tiecare dintre term enele de judecată fixate, prin aplicarea norm elor de organizare judiciară^^^;

- când sunt recuzaţi toţi judecătorii activi ai unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia, precum şi când sunt recuzate anticipat instanţele ierarhic superioare celei care ar avea com petenţa să se pronunţe asupra cererii de recuzare;

- când este recuzat acelaşi judecător pentru aceleaşi motive de incom patibilitate [art. 47 alin. (3) NCPC], chiar dacă actuala cerere are un a lt titular;

-c e re re a nu este motivată, potrivit alin. (1) al art. 47 NCPC, prin arătarea, pentru fiecare judecător în parte, a cazului de incompatibilitate şi a probelor de care partea înţelege să se folosească.

Inadmisibilitatea cererii de recuzare se constată chiar de completul în faţa căruia s-a form ulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat [art. 47 alin. (4) NCPC].

228. în condiţiile în care judecătorul se poate abţine numai pentru motivele de incompatibilitate pentru care ar putea fi recuzat, înseam nă că va fi respinsă ca inadmisibilă şi declaraţia de abţinere prin care se invocă alte motive decât cele arătate la art. 41 şl art. 42 NCPO^l

229. Ca regu lă , co m p e te n ţa de a se pronunţa asupra abţinerii şl recuzării aparţine instanţei sesizate cu pricina în care s-a pus problema abţinerii şi recuzării.

Potrivit art. 50 alin. (1) NCPC, corespondent al fostului art. 30 alin. (1) CPC, „abţinerea sau recuzarea se soluţionează de un alt com plet al instanţei respective. în com punerea căruia nu poate intra judecătorul recuza t sau care a declarat că se abţine. Dispoziţiile art. 47 alin. (4) rămân a p lica b ile i

Astfel, cererea va fi soluţionată de un a lt co m p le t al in s ta n ţe i respec* tiv e , d in ca re nu va face p a rte ju d e c ă to ru l care s-a abţinut ori care a fost recuzat, sub sancţiunea nulitătii hotărârii. Sancţiunea nulitătii inten/ine numai în ipoteza în care cererea de recuzare a fost respinsă, când partea interesată are deschisă calea de atac, iar nu şi atunci când cererea de recuzare a fost adm isă, ipoteză în care încheierea respectivă nu este supusă vreunei căi de a tad^l

în conform itate cu art. 98 alin. (2H 3^) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, astfel cum a fost modificat prin Hotărârea C.S.M. nr. 711/2013. în cazul în care in c id e n tu l recu ză rii/a b ti-


G.C. Frenţiu. D .-L Băldean, Noul C o d .... p. 71.M. Tăbârcâ. Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p, 322, D.N. Theohah, op. cit., p. 135.



nerii priveşte pe toţi membrii com pletului, excepţia se soluţionează de completul cu numărul im ediat urm ător care judecă în aceeaşi materie, respectiv de completul imediat următor, indiferent de materia în care judecă, dacă în materia respectivă nu există decăt un singur complet. în caz de adm itere, dosarul se va repartiza aleatoriu. Cauzele în care toţi ju decătorii unei secţii au devenit incompatibili să judece se repartizează ciclic între secţiile care judecă în aceeaşi materie. Dacă nu există o altă secţie care judecă în aceeaşi materie, cauza se repartizează ciclic între completele speciale pentru aceste incompatibilităţi stabilite de colegiul de conducere anual, în com ponenţa acestor complete intră judecători de la alte secţii selectaţi după următoarele criterii: a) au funcţionat anterior în secţia în care s-a ivit incidentul; b) au a doua specializare în acea materie; c) au soluţionat anterior cauze în aceeaşi materie; d) au susţinut concursul de prom ovare în funcţii de execuţie în acea materie; e) au pregătirea profesională în acea materie realizată prin doctorat, masterat, studii postuniversitare, referate sau lucrări în congrese, seminare, alte form e de dezbatere, articole sau studii apărute în publicaţii de specialitate. In situaţiile prevăzute mai sus, dacă nu există niciun judecător care să îndeplinească vreunul d intre criteriile enumerate, cauza va fi repartizată aleatoriu între com pletele secţiei care judecă în materia cea mai apropiată.

Dacă recuzarea/abţinerea priveşte pe unul sau pe unii membri ai com pletului, soluţionarea excepţiei se face de către completul constituit prin includerea judecătorului sau judecătorilor stabiliţi prin planificarea de perm anenţă. în caz de adm itere, judecata va continua cu completul constituit pentru soluţionarea incidentului procedural la acel term en de judecată [ari. 98 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţe lor judecătoreşti].

Ca excepţie, în cazul în care din cauza abţinerii sau recuzării nu se poate alcătui com pletul de judecată care să soluţioneze cererea de abţinere ori de recuzare (ceea ce înseam nă că nu mai există un număr suficient de judecători care să nu se fi abţinut ori să nu fi fost recuzaţi, deoarece completul care judecă abţinerea sau recuzarea este compus cu acelaşi număr de judecători ca şi cel din care face parte judecătorul recuzat ori care s-a abţinut), cererea se judecă de instanţa ierarhic superioară [art. 30 alin. (2) CPC, respectiv art. 50 alin. (2) NCPC]. Când instanta în fata căreia s-a solicitat recuzarea/abţinerea este înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în lipsa unei instanţe ierarhic superioare, prevederile ari. 50 alin, (2) NCPC nu-şi pot găsi aplicare^'l

O a doua excepţie prevăzută de noua reglementare de la regula potri- v it căreia în acest complet nu intră judecătorul vizat de incidentul procedural are în vedere situatia în care cererea de recuzare este inadmisibilă potrivit dispoziţiilor art. 47 NCPC (motivele de incom patibilitate invocate sunt alte le decât cele prevăzute de art. 41 şi art. 42 NCPC; cererea de re-


M. Tăbârcă, Gh. Buia, C odu l..., p. 163.



cuzare priveşte alţi judecători decât cei care fac parte din completul căruia pricina i-a fost repartizată spre soluţionare; cererea îndreptată îm potriva aceluiaşi Judecător pentru aceleaşi motive de incompatibilitate etc.)> când aceasta se va soluţiona chiar de către completul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat.

Completul de judecată învestit cu soluţionarea cererii de recuzare este alcătuit din acelaşi număr de judecători ca acela înaintea căruia s-a ivit incidentul, soluţie consacrată şi prin Decizia în interesul legii nr. LXIX din 15 octombrie 2007, pronunţată de Secţiile Unite ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Faţă de această decizie în interesul legii, obligatorie pentru instanţe de la data publicării sale în Monitorul O ficial al României, s-a apreciat că soluţionarea cererii de recuzare form ulate într-o cauză în materia conflicte lor de muncă şi a altor drepturi de asigurări sociale are loc în com punerea prevăzută de lege pentru judecarea unor asemenea pricini, adică în complet de un judecător şi doi asistenţi judiciari, pentru prima instanţă^^*.

230. Termenul de soluţionare a incidentului procedural se stabileş- te de completul învestit cu soluţionarea acestuia, iar nu de către completul recuzat sau care a declarat că se abţine. Com pletul recuzat sau care a declarat că se abţine va dispune numai înaintarea dosarului către completul care, potrivit legii, este desem nat să soluţioneze abţinerea sau recuzarea, acesta din urmă punând viză de prim ire pe cererea de recuzare sau pe declaraţia de abţinere ori, după caz, pe încheierea de şed inţă în care au fost consemnate declaraţiile verbale vizând abţinerea sau recuzarea şi fixând termenul de judecată a acestora. în această situaţie s-a apreciat că dispoziţia de înaintare a dosarului către completul imediat urm ător trebuie pusă în discuţia contradictorie a părţilor, în măsura în care cererea de recuzare sau declaraţia de abţinere este form ulată în şedinţă publică. întrucât vizează un aspect prealabil soluţionării cererii, asupra căruia acestea au dreptul să-şi exprime opinia^^l

231. Potrivit art. 51 alin. (1) NCPC, instanţa hotărăşte de îndată, în cam era de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine, numai dacă apreciază că este necesar. In aceleaşi condiţii, instanţa va putea asculta şi părţile.

Astfel, judecata cererii de abţinere sau recuzare se face în camera de consiliu.

Dacă abţinerea sau recuzarea se soluţionează la acelaşi term en de judecată la care se judecă şi pricina, în dosar trebuie să apară două în- cheieri distincte, chiar dacă au aceeaşi dată, întrucât sunt pronunţate de alte complete, după o procedură diferită, a ri. 51 NCPC având în vedere situaţia în care aceste incidente se soluţionează de către un alt complet


G .a Frenţiu. D .-L Bâldean. Noul Cod .... p. 71. •2) D M Theohah. op. cit., p. 136-137.



al Instanţei. De asemenea, soluţia dată asupra Incidentului procedural va ti trecută în condica camerei de consiliu, precum şi în sistemul intormatic EC R I&^l

Ca regulă, cererea se judecă fă ră p rezen ţa p ă rţ ilo r , ceea ce semnifi- că desfăşurarea acestei proceduri nu numai fără citarea părţilor, dar şi fără a perm ite acestora să pună concluzii asupra cererii, în ipoteza în care ar fi prezente în sala de judecată la momentul soluţionării cererii de recuzare sau a declaraţiei de abtinere^^l

In reglementarea anterioară, ascu lta re a ju d e c ă to ru lu i recuza t/ca re se a b ţin e era obligatorie [art. 31 alin. (1) CPC], spre deosebire de noul cod, care prevede ascultarea acestuia în mod facultativ, numai dacă in* stanţa apreciază că este necesar. Un a lt e lem ent de noutate îl reprezintă şi dreptul instanţei de a proceda la ascultarea părţilor lltigante, dacă apreciază că un asemenea demers ar fi util soluţionării cererii sau declaraţiei.

Pentru doved irea m o tiv e lo r de recuzare nu poate fi administrată p ro b a cu in te ro g a to r iu [art. 31 alin. (2) CPC, respectiv art. 51 alin. (3) NCPC]. P er a contrano, motivele de incompatibilitate pot fi dovedite prin înscrisuri, prin începuturi de probă scrisă com pletate cu declaraţii de martori şi, în lipsa unor asemenea mijloace de probă, prin declaraţii de martori.

232. în cursul judecării cererii de abţinere sau de recuzare nu se va face niciun act de procedură [ari. 31 alin. (3) CPC], ceea ce echivalează cu o su sp e n d a re a ju d e că ţii.

în noua reglementare, art. 49 NCPC prevede că până la s o lu ţio n a rea d e c la ra ţie i de a b ţin e re nu se va tace n ic iu n a c t de p ro ce d u ră în cauza. Form u la rea une i ce re ri de recuzare nu de te rm ină suspendarea ju d e c ă ţii. Cu toate acestea, pronunţarea soluţiei în cauză nu poate avea loc decât după soluţionarea cererii de recuzare.

Faţă de această prevedere legală, s-a apreciat că. în tim p ce până la soluţionarea declaraţiei de abţinere operează suspendarea legală de drept a cauzei, până la rezolvarea cererii de recuzare judecata continuă, nefiind suspendată, operând eventual numai o amânare a pronunţării soluţiei finale, caz în care judecătorul recuzat poate reţine cauza spre soluţionare, luând concluziile părţilor asupra fondului cauzei şi amânând pronunţarea cel m ult 15 zile, potrivit art. 396 alin. (1) NCPC; în situaţia în care cererea de recuzare este admisă, cauza va fi repusă pe rol, locul celui recuzat urm ând a fi luat de un a lt judecător. Noul judecător va fi cel care va da dispoziţia de repunere a cauzei pe rol, din moment ce prin admiterea cererii de recuzare primul judecător nu mai poate lua vreo măsură în cauză. Această soluţie a fost m otivată pe faptul existenţei în practică a numeroase situaţii în care părţile au deturnat dreptul de recuzare a judecătorului de la scopul pentru care acesta fost Instituit, urmărind în principal


Idem, p. 138. ® Ibidem.



tergiversarea soluţionării litigiului, iar nu neapărat asigurarea imparţialităţii modului de rezolvare a cauzei^'l

în tr-o altă opinie, s-a reţinut că, în ambele cazuri, are loc o întrerupere a cursului judecăţii până la soluţionarea incidentului procedural. Stabilind du-se că, atât tim p câ t nu a fost soluţionată abţinerea sau recuzarea nu se va face nici un act de procedură în cauză, s-a urmărit să se evite refacerea acte lor de procedură săvârşite după form ularea abţinerii sau recuzării, în caz de admitere a acestora^^l

înclinăm să lim de acord cu prim a opinie exprimată, deoarece altfel nu s-ar aplica nicio diferenţă de regim ju rid ic între cele două situaţii (abţinere şi recuzare), or, in mod evident, legiuitorul a dorit să reglementeze o dife- renţă de regim juridic. Astfel, dacă suntem doar în situaţia unei recuzări, actele procesuale pot fi făcute în continuare, mai puţin pronunţarea; dacă însă, ulterior formulării cererii de recuzare, judecătorul face declaraţie de abţinere, atunci, ca şi în situaţia existenţei doar a cererii de abţinere, nu va fi făcut niciun act procesual în cauză, cursul judecăţii fiind suspendat de drept până la soluţionarea abţinerii.

233. Actuf de procedură prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de abţinere sau de recuzare este o înche ie re , care se pronunţă în şedinţă publică [art. 32 alin. (1) CPC, respectiv art. 51 alin. (5) NCPC].

Dacă se a d m ite cererea, judecătorul recuzat ori care s-a abţinut se va retrage de la soluţionarea cauzei, fiind înlocuit de un alt judecător.

în ipoteza în care recuzarea sau abţinerea a privit judecătorul unic sau întregul complet colegial, cauza se repartizează aleatoriu, iar dacă recuzarea sau abţinerea a privit o parte a completului colegial, noul com plet desemnat să soluţioneze cauza va fi alcătuit din ceilalţi membri ai completului iniţial şi din judecătorul aflat în lista de planificare a permanenţei. Potrivit ari. 98 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, dacă in urma soluţionării incidentelor procedurale se constată că. din motive prevăzute de lege, completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza nu este în măsură să judece, dosarul se repartizează aleatoriu.

în încheierea de adm itere se va arăta in ce măsură actele îndeplini* te de către judecătorul în lăturat de la judecată urmează să fie păstrate art. 32 alin. (3) CPC, respectiv art. 51 alin. (6) teza a ll-a NCPC]. în lipsa

acestei menţiuni, actele de procedură săvârşite de judecător (de exemplu, încuviinţarea de probe) urm ează a fi refăcute.

Atunci când cere rea es te s o lu ţio n a tă de in s ta n ţa su p e rio a ră şi aceasta găseşte că este întemeiată, pricina va fi trim isă la o altă instanţă, de acelaşi grad cu cea sesizată iniţial, pentru ca părţile să nu fie lipsite de un grad de jurisdicţie [art. 33 alin, (1) CPC, respectiv ari. 52 alin, (1) NCPC .


O./V, Theohah, op. cit., p. 134-135,M. Tăbârcâ, Drepl procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 322.



234. Potrivit art. 34 CPC, încheierea prin care s«a adm is ori s-a respins abţinerea nu este supusă niciunei căi de atac. De asemenea, nu este supusă niciunei căi de atac nici încheierea prin care s-a admis recuzarea. în schimb, încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată odată cu fondul.

în noua regiementare, art. 53 NCPC prevede: încheierea princare s-a resp/ns recuzarea poate f i atacată nom a/ de părţi, odată cu hotărârea p rin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea f i atacată cu recurs, la instanţa ierarh ic supenoară, în termen de 5 z ile de ia com unicarea aceste i hotărâri.(2) încheierea p rin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea, cea prin care s-a încuviinţat recuzarea, precum ş i încheierea p rin care s-a respins recuzarea în cazu l prevăzut la art. 48 alin. (3) nu sunt supuse n ic iunei că i de atac. (3) !n cazu l prevăzut ia alin. (1), dacă instanţa de apel constată că recuzarea a fos t în m od g reş it respinsă, reface toate actele de procedură şi, dacă apreciază că este necesar, doveziie adm inistrate la prim a instanţă. C ând instanţa de recurs constată că recuzarea a fost greşit respinsă, ea va casa hotărârea, d ispunând trim iterea cauzei spre rejudecare la instanţa de ape l sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prim a instanţă '.

Se reţin următoarele aspecte:- încheierea de respingere a cererii de recuzare poate fi atacată

numai de către părţi, mai precis de partea care a form ulat recuzarea, doar ea având interes; poate fi atacată numai odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, fiind supusă aceloraşi căi de atac prevăzute de lege pentru hotărârea finală; dacă încheierea este atacată separat, calea de atac va fi respinsă ca inadmisibilă;

- în cazul în care hotărârea prin care s-a soluţionat cauza este defin itivă (nu este susceptibilă de recurs). încheierea de respingere a cererii de recuzare poate să fie atacată cu recurs la instanţa ierarhic superioară numai după momentul pronunţării hotărârii finale, în term en de 5 z ile de la comunicarea acestei hotărâri; însă, dacă hotărârea prin care s-a soluţionat cauza rămâne defin itivă la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, încheierea de respingere pronunţată asupra cererii de recuzare a unul judecător al acestei instanţe nu mai fi atacată ou recurs, pentru că nu există o „instanţă ierarhic superioară" care să soluţioneze calea de atac^^ ;

- dacă instanţa de apel constată că recuzarea a fost în mod greşit respinsă de prima instanţă, care a judecat în fond, va admite apelul, va anula în to t sau în parte procedura urmată în faţa primei instanţe şi hotărârea atacată şi va reţine procesul spre rejudecare, potrivit art. 480 alin. (6) NCPC, refăcând toate actele de procedură şl, dacă apreciază că este necesar, dovezile adm inistrate la prim a instanţă; instanţa de apel va reface atât actele îndeplinite înainte de recuzare, de la data când a apărut motivul


Idem, p. 325; D.N. Ttieohari, op. cit., p. 141-142.



de incompatibilitate, câ t şi actele îndeplinite după respingerea cererii de recuzare; dacă nu se poate stabili momentul la care a exista i motivul de incompatibilitate, vor fi refăcute toate actele de procedură^'^;

- în cazul în care instanţa de recurs constată că recuzarea a fost greşii respinsă, va adm ite recursul, va casa hotărârea, dispunând trim iterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prim a instanţă, prin raportare la dispoziţiile ari. 488 alin. (1) pot. 1 NCPC, dispoziţiile ari. 53 alin. (3) derogând de la art. 498 alin. (1) din acelaşi cod^^ ;

- nu s u n t su p u se n ic lu n e l că i de atac: încheierea prin care s-a încuviinţat sau s*a respins abţinerea; încheierea prin care s*a încuviinţat recuzarea; încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul în care s-a adm is declaraţia de abţinere;

- în ipoteza în care se invocă faptul că in s ta n ţa nu a s o lu ţio n a t cererea de recuzare , in lipsa unei prevederi legale, s-a apreciat că instanţa de control jud iciar se va pronunţa şi asupra cererii de recuzare în aceleaşi condiţii în care ar analiza (egalitatea respingerii recuzării şi. dacă cererea este întemeiată, va aplica prevederile art. 53 alin. (3) NCPC;

- de asemenea, atunci când instanţa de control jud iciar constată că a fost respinsă greşit cererea de recuzare făcută în situaţia prevăzută la art. 50 alin. (2) NCPC (potrivit căruia, când, din pricina abţinerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată» cererea se Judecă de instanţa ierarhic superioară), instanţa de recurs va face aplicarea prevederilor ari- 52 alin. (1) NCPC şi va trim ite dosarul spre rejudecare la o a ltă instanţă din circumscripţia sa, de acelaşi grad cu instanţa la care nu s-a putut alcătui completul pentru judecarea recuzării^^L

235. De asemenea, potrivit d ispoziţiilor Codului de procedură civilă, pot fi recuzaţi experţii, traducătorii, interpreţii şi arbitrii.

Astfel, conform art. 204 CPC, respectiv ari. 332 NCPC. e x p e rţii pot fi recuzaţi pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii; odată recuzat, expertul nu mai poate declara că se abţine. Recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la num irea expertului, dacă motivul ei există la această dată; în celelalte cazuri term enul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare. Spre deosebire de procedura recuzării judecătorului, recuzarea expertului se judecă cu citarea părţilor şi a expertului. Având în vedere dispoziţiile art. 225 alin. (3) NCPC, tra d u c ă to ru l a u to r iz a t ş i In te rp re tu l pot fi recuzaţi în aceleaşi condiţii ca cele prevăzute pentru experţi.

Recuzarea a rb itru lu i era reglementată de art. 35V CPC, iar în noul Cod, art. 562-564 conţin dispoziţii cu privire la incompatibilitatea arbitrilor. Spre deosebire de dreptul comun, abţinerea produce efecte pe data fo rmulării ei, fără nicio a ltă formalitate [art. 562 alin. (5) NCPC .


M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013. p. 322.O./V, Theohah, op. cit., p. 142.M. Tăbârcă. Drepl procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 327.



236. Prezentăm in continuare o d e c iz ie d in p ra c tica an te rioa ră n o u iu i C od cu privire la situaţia a d m ite r ii c e re r iio r de a b ţin e re fo rm u la te de to ţ i ju d e c ă to r ii se c ţie i c iv ile a une i instanţe '^': „Prin sentinţa civilă nr. 110/20.02.2009, pronunţată de Tribunalul Neamţ, au tost respinse ca neîntemeiate: excepţia de inadmisibilitate a acţiunii; excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune. S>a respins ca netondată cererea reclamantului E.E., form ulată în contradictoriu cu pârâtele SC 6 . SA - Sucursala R. şl SC B. SA 6., pentru drepturi salariale şi ca nefondată cererea precizată a reclamantului pentru daune materiale.

îm potriva sentinţei c ivile sus-m enţionate a declarat în term en legal recurs reclamantul E.E., criticând hotărârea, printre altele, pentru motivul că completul de judecată nu a fost alcătuit potrivit dispoziţiilor legale - ju decătorii care au făcut parte din completul de judecată nu erau specializaţi în litigii de muncă; fiotărârea a fos t pronunţată cu încălcarea competenţei altei instanţe; cauza trebuia soluţionată de alţi judecători de la o instanţă egală în grad.

Curtea a reţinut că acest motiv de recurs este nefondat, pentru următoarele considerente:

în cauza de faţă, au fost admise cererile de abţinere form ulate de toţi judecătorii Secţiei civile a Tribunalului Neamţ. întrucât reclamantul a form ulat plângere penală îm potriva fiecărui judecător, astfel încât niciun judecător nu a mal fost compatibil să judece cauza. Completul care a ju decat şi soluţionat cauza a fost legal constituit, potrivit dispoziţiilor legale ale an. 98 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a instanţelor, aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a C.S.M. în ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, acesta este nefondat, având în vedere că, în s ituaţia în care nu sunt judecători care să participe la judecarea unei cauze, din cadrul unei secţii, nu are loc o strămutare a cauzei potrivit dispoziţiilor art. 37 CPC, întrucât nu sunt realizate cerinţele impuse de acest text, iar reclamantul nu a form ulat o cerere de strămutare şi nu există o hotărâre a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în acest sens”.

D incolo de menţiunea pe care o facem, în sensul că speţa de mai sus a fost prezentată numai parţial, pe aspectul soluţiei date excepţiei de incompatibilitate, dorim să semnalăm o problemă des întâlnită în practică şi care, din punctul nostru de vedere, a r trebui să prim ească o a ltă soluţie decât cea sugerată în prezenta cauză. Astfel, destul de des se formulează plângere penală de către un petent îm potriva tu turor judecătorilor unei secţii sau chiar numai îm potriva unui judecător, ceea ce duce la consecinţa formulării de către acelaşi petent a cererii de recuzare întem eiate pe dispoziţiile art. 27 pct. 5 CPC, cerere considerată întem eiată şi, pe cale de consecinţă, admisă. Deşi nu contestăm că, strict formal, încadrarea în dispoziţiile menţionate nu este greşită, apreciem că nu se poate face abstrac-


•''•C.A. Bacău, s. civ., min. şi fam., confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 846 din 3 august 2009, www.jurispnjdenta.org.


http://www.jurispnjdenta.org


ţie de existenţa unui abuz de drept procesual din partea potentului, care creează singur cauza de incompatibilitate a judecătorului; considerăm că, faţă de dispoziţiile art. 723 CPC referitor la abuzul de drept procesual, sancţiunea ce poate fi dată este tocmai respingerea cererii de recuzare.

Noul Cod consacră această soluţie, stabilind la art. 42 alin. (1) pct. 6 că judecătorul este incompatibil „dacă între el, soţu l său oh rudele lo r până la gradu l a l patru lea inc lusiv sau a fin ii lor, după caz, ş i una dintre pă rţi a existat un proces pena l cu ce l m ult 5 a n i înainte de a f i desem nat să judece pricina, fn cazu l p lângerilo r penale formulate de p ă rţi în cursu l procesului, judecătoru l devine incom patib il num ai în situaţia punerii în m işcare a acţiun ii penale îm potriva ssf'. Astfel, după cum s*â sublin iat şi în doctrina re- centă*^^ s-a avut în vedere tocm ai prevenirea unui eventual abuz al părţii.care ar urmări în lăturarea de la soluţionarea cauzei sale a unui anumittjudecător cu care a avut o serie de divergenţe pe parcursul desfăşurării litigiului, dar în privinţa căruia nu există vreun motiv de incompatibilitate.

Menţionăm aici cu titlu de jurisprudenţă a Curţii Europene a Drep- turilo r Omului în materie, pentru claritatea argumentelor, Hotărârea din 15 octom brie 2009 a Marii Cam ere pronunţată în cauza fi/tICALLEF c. f\Âaltei: .,Cu privire la pretinsa încălcare a ari. 6 paragraf 1 din Convenţie, Curtea a ream intit principiile generale care guvernează problema de drept a imparţialităţii.

Im parţialitatea denotă în mod normal lipsa prejudecăţii sau părtinirii, iar existenţa sau absenţa acesteia se poate verifica în mai multe moduri. Conform jurisprudenţei constante a Curţii, existenţa imparţialităţii pentru buna aplicare a art. 6 paragral 1 se stabileşte în baza unui demers su* biectiv, în cadrul căruia se acordă atenţie convingerilor personale şi com portamentului unui judecător - cu a lte cuvinte, dacă judecătorul a dat dovadă de prejudecăţi personale sau părtinire într-o cauză; există şi un demers obiectiv, în cadrul căruia se verifică dacă instanţa în sine şi, printre a lte aspecte, com punerea acesteia, prezintă suficiente garanţii pentru excluderea oricărei îndoieli legitime în legătură cu imparţialitatea acesteia.

în cadrul demersului subiectiv, principiul conform căruia o instanţă trebuie considerată ca lipsită de prejudecăţi sau părtinire este de multă vrem e stabilit de jurisprudenţă Curţii. Curtea a hotărât că imparţialitatea personală a unui judecător trebuie presupusă până când apar dovezi în sens contrar. Referitor la tipul de probă necesară. Curtea a încercat, de exemplu, să stabilească dacă un judecător a dat dovadă de ostilitate sau rea-voinţă din motive personale (a se vedea De C ubber c. Belgiei, 26 octom brie 1984, seria A nr. 86, pct. 25).

în marea majoritate a cauzelor având ca obiect problema imparţialităţii. Curtea s-a axat pe demersul obiectiv. Cu toate acestea, nu există o delim itare erm etică între imparţialitatea subiectivă şi imparţialitatea obiectivă deoarece comportamentul unui judecător poate nu doar să genereze în-


D.N. Theohah, op. cit., p. 126.



doleli justificate din punct de vedere obiectiv cu privire la imparţialitatea sa, din punctul de vedere al unui obsen/ator extern (demers obiectiv), ci poate viza şi chestiunea opiniei personale (demers subiectiv). în consecinţă, în unele cauze în care poate fi d ific ilă găsirea unor dovezi care să infirme prezumţia de imparţialitate subiectivă a judecătorului, cerinţa privind imparţialitatea obiectivă conferă o garanţie suplimentară importantă.

In ceea ce priveşte demersul obiectiv, este necesar să se stabilească dacă, spre deosebire de conduita judecătorului, există fapte verificabile care pot ridica îndoieli privind imparţialitatea sa. Rezultă că, pentru a se pronunţa într-o cauză dacă există un temei legitim pentru a se teme de lipsa de imparţialitate a unui judecător sau a unui complet de judecată, punctul de vedere al persoanei implicate este important, dar nu decisiv. Elementul decisiv constă în a şti dacă tem erea respectivă poate fi considerată justificată obiectiv.

Demersul obiectiv se axează în principal pe legăturile ierarhice sau de altă natură dintre judecător şi alţi actori implicaţi în procedură care justificau obiectiv îndoielile cu privire la imparţialitatea instanţei şi, în consecinţă, nu respectă normele din convenţie conform demersului obiectiv. Prin urmare, este necesar să se stabilească în fiecare cauză dacă legătura respectivă este de natură şi în măsură să indice o lipsă de imparţialitate din partea instanţei.

In această privinţă, chiar şi aparenţele pot prezenta o oarecare im portanţă sau, altfel spus, «nu trebuie doar să se facă dreptate, ci să se şi vadă că se face dreptate». Punctul de interes îl constitu ie încrederea pe care instanţele dintr-o societate democratică trebuie să o insufle populaţiei. în consecinţă, orice judecător faţă de care există un motiv întem eiat pentru tem erea că acesta nu este imparţial trebuie să se abţină.

Mai muft, pentru ca instanţele să poată insufla populaţiei încrederea indispensabilă, este necesar să se ţină seama de considerentele de organizare internă. Existenţa unor proceduri naţionale pentru a garanta imparţialitatea, şi anume a unor norme privind recuzarea judecătorilor, constituie un factor relevant. Aceste norme denotă preocuparea legiuitorului naţional pentru a elim ina orice îndoială privind imparţialitatea judecătorului sau instanţei în cauză şi constituie o încercare de a asigura imparţialitatea prin elim inarea cauzelor acestor preocupări. Pe lângă asigurarea absenţei unei părtiniri reale, acestea sunt menite să elim ine orice aparenţă de parţia litate şi astfel să contribuie la prom ovarea încrederii pe care instanţele dintr-o societate dem ocratică trebuie să o insufle populaţiei. Curtea va lua în considerare aceste norme pentru a aprecia dacă instanţa a fost im parţială şi, în special, dacă tem erile reclamantului pot fi considerate justificate obiectiv.

Aplicând principiile sus-menţionate în prezenta cauză, Curtea a observa t că legea internă aplicabilă în speţă prevedea norme specifice privind recuzarea judecătorilor. Marea Cameră, ca şi camera, nu are altă posibi* litate decât să constate că dreptul maltez, în form a în care era în vigoare




la vrem ea faptelor, era deficient In două privinţe. în primul rând, nu exista o obligaţie autom ată pentru un judecător să se abţină în cauzele în care se ridica problema imparţialităţii, chestiune care a rămas nemodificată în cadrul dreptului în vigoare în prezent. în al doilea rând, la vrem ea faptelor specifice prezentei cauze, dreptul nu considera problem atică - şi, în consecinţă. motiv de recuzare - o legătură de fraternitate în tre judecător şi avocat, cu atât mai puţin o legătură de rudenie de grad inferior precum cea dintre unchi/mătuşă şi nepot/nepoată. în consecinţă. Marea Cameră, ca şi camera, consideră că dreptul în sine nu prezenta garanţii corespunzătoare privind imparţialitatea subiectivă şi imparţialitatea obiectivă.

în speţă, Curtea nu s*a convins că există dovezi suficiente că Chief Justice a dat dovadă de părtinire. Prin urmare, preferă să examineze cauza în cadrul demersului obiectiv, care prezintă o garanţie suplimentară.

Referitor la demersul obiectiv, acest capăt de cerere priveşte o deficienţă a dreptului relevant, în baza căruia nu era posibilă recuzarea jude- cătorilo r pe motivul legăturii de rudenie cu avocatul unei părţi decât dacă exista o legătură de rudenie sau o alianţă de gradul I. în consecinţă, în prezenta cauză, doamna M. s*a confruntat cu un com plet de trei judecători, d intre care unul era unchiul avocatului părţii adverse şi fratele avocatului care a reprezentat partea adversă In cadrul procedurii în primă instanţă, a cărui conduită a făcut obiectul apelului. Marea Cameră consideră că strânsele legături de rudenie dintre avocatul părţii adverse şi C hie f Justice erau suficiente pentru a justifica obiectiv tem erea că preşedintele comple- tu lu i de judecată nu este imparţial. Nu se poate trece cu vederea faptul că Malta este o ţară m ică şi că existenţa unor fam ilii întregi de practicieni ai dreptului este un lucru comun. într-adevăr, Guvernul a recunoscut, to todată, că aceasta a devenit o problemă recurentă, care a necesita i anu- m ite acţiuni ce au condus la modificarea legislaţiei relevante, care include acum legăturile de fraternitate ca motiv pentru recuzare. Considerentele sus-m enţionate sunt suficiente Curţii pentru a ajunge la concluzia conform căreia compunerea instanţei nu era de natură să garanteze imparţialitatea acesteia şi că nu respectă normele din Convenţie conform demersului obiectiv. Prin urmare, s-a reţinut că a fost încălcat art. 6 paragraf 1 din Convenţie” .




Secţiunea a 3 -a . Excepţia n u lită ţii acte lor de procedura

§1. Noţiunea de act de procedură. Clasificarea nulităţilor actelor de procedură

237. în doctrină^^^ actul de procedură este definit ca fiind orice dct (în sens de operaţie jurid ică sau înscris) făcut pentru declanşarea procesului, în cadrul şl în cursul procesului civil de către instanţa judecătorească, părţi şi ceilalţi participanţi la proces, legat de activitatea procesuală a fiecăruia. Din această defin iţie rezultă că actul de procedură este atât operaţia juridica, cât şi înscrisul care constată această operaţie.

238. Pentru nerespectarea condiţiilor prevăzute de legiuitor cu privire la actele de procedură civilă se pot aplica diferite sancţiuni: perimarea cererii, prescripţia dreptului de a cere executarea silită, sancţiuni pecuniare, sancţiuni disciplinare. Cea mai importantă sancţiune este nulitatea.

Nulitatea acte lor de procedură a fost definită în doctrină ca fiind acea sancţiune procedurală care intervine în cazul actului de procedură care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru validitatea lui, lipslndu-l total sau parţial de efectele sale fireşti'^'. Spre deosebire de reglementarea anterioară, noul Cod prevede expres, în art. 174 alin. (1) NCPC, definiţia nulităţii: „Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de form ă” .

Nulitatea afectează atât operaţiunea jurid ică, cât şi actele de procedură efectuate pentru constatarea sa (de exemplu, atât procedura de citare în sine, cât şi actul procedural reprezentat de citaţie).

239. Nulităţile pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii:1) După cum există sau nu un text de lege care să prevadă în mod

expres sancţiunea nulităţii, avem:- nulităţi exprese, anum e prevăzute de lege;- nulităţi virtuale, care nu sunt prevăzute în m od expres de lege, dar

care decurg din faptul că la întocm irea actului de procedură nu au fost respectate dispoziţiile legale care stabilesc condiţiile pentru încheierea actului.

2) După caracterul norm elor jurid ice încălcate la efectuarea actului de procedură, nulităţile sunt:

- absolute, când norma încălcată are caracter imperativ;- relative, când au fost încălcate norme cu caracter dispozitiv.

/. Stoenescu, S. ZUberstein, Drept procesual civil. Teoria generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977, p. 410; V M Ciobânu, T ra ta t..., voi. I, p, 455.

® V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual,.., p. 179,



Noua reglem entare cuprinde în ari. 174 alin. (2) şi (3) această d a - silicare: „Nulitatea este absolută atunci când cerinţa nerespeclată este Instituită printr>o normă care ocroteşte un interes public. Nulitatea este relativă în cazul în care cerinţa nerespectată este institu ită printr-o normă care ocroteşte un interes privat” .

3) în funcţie de întinderea efectelor, sunt:- nulităţi totale, când sancţiunea afectează întregul act de procedură;- nulităţi parţiale, când sancţiunea Intervine numai asupra unei părţi

a actului de procedură.4) După cum nulitatea Intervine pentru nerespectarea condiţiilor ce

privesc actul de procedură respectiv sau ca urmare a dependenţei acelui act de procedură de un a lt act de procedură, nulităţile sunt:

- proprii;- derivate.5) După cum privesc form a exterioară sau Intrinsecă a actului de pro

cedură, nulităţile sunt:- ex trin sec i atunci când au fost încălcate condiţii externe ale actului

de procedură (de exemplu, competenţa, greşita compunere a instanţei, plata taxei de timbru);

- intrinseci, care sancţionează nerespectarea condiţiilor proprii actului de procedură respectiv, privitoare la form a sau conţinutul acestuia.

6) După cum implică sau nu existenţa unei vătămări, nulităţile sunt:- condiţionate de existenta unei vătămări;- necondiţionate de existenta unei vătămări.

§2. Cazurile de nulitate a actelor de procedură

240. în reglem entarea anterioară, art. 105 CPC prevedea două cazuri de nulitate a acte lor de procedură: a) necompetenţa instanţei (nuli* tate necondiţionată de existenţa vreunei vătăm ări); b) încălcarea formelor legale şi necompetenţa funcţionarului (nulitate condiţionată de existenţa unei vătămări). A lte cazuri de nulitate necondiţionată de producerea unei vătăm ări erau prevăzute prin alte texte ale Codului sau prin legi speciale.

Noua reglem entare consacră principiul nulităţii condiţionate de vătăm are. Astfel, art. 175 NCPC descrie regimul jurid ic al nulităţii condiţionate de existenţa unei vătămări, acest tip de sancţiune reprezentând regula, în tim p ce nulitatea necondiţionată constituie excepţia, având în vedere enumerarea nulltătllor necondiţionate din art. 176 NCPC.

2.1. Nulitatea condiţionată

241. Prin nulitate condiţionată se înţelege nulitatea care loveşte un act întocm it cu nesocotirea dispoziţiilor legale referitoare la desfăşurarea procesului civil, nesocotire ce produce o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului.




242. în reglementarea anterioară, potrivit art. 105 alin. (2) CPC, actele îndeplin ite cu neobservarea form elor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit păr|ii o vătăm are ce nu se poate în lătura decât prin anularea lor. în cazul nulităţilo r anum e prevăzute de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.

Noul Cod prevede, în art. 175: „(1) Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi în lăturată decât prin desfiinţarea acestuia. (2) în cazul nulităţilor expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară” .

Comparativ, nu există modificări substanţiale faţă de reglementarea din Codul de la 1865, fiind în locuită sintagma „neobservarea form elor legale" cu „nerespectarea cerinţei legale” şi fiind elim inată cea referitoare la „funcţionar necom pe ten f.

243. Din acest text rezultă că pentru anularea unui act de procedură se cer a fi îndeplin ite c u m u la tiv tre i c o n d iţii:

1) actul de procedură să fi fost în to c m it cu ne respecta rea c e rin ţe io r lega le . Prima condiţie presupune că actul de procedură a fost îndeplinit cu nerespectarea condiţiilor privitoare la form a sau la conţinutul său, cu excepţia celor prevăzute în mod expres în ari. 176 NCPC, care atrag incidenţa unei nulităţi necondiţionate (capacitatea procesuală, reprezentarea procesuală, com petenţa instanţei, com punerea sau constituirea instanţei, publicitatea şedinţei de judecată, a lte cerinţe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel). In consecinţă, regula este că nulitătile condiţionate sunt nulităti intrinseci.

Se susţine în doctrinăi’ > că textul nu vizează în mod expres nerespectarea condiţiilor de validitate ale actului de procedură. Folosirea unei atare formule sugerează că nulitatea este incidenţă nu numai în cazul nesocotirii unor cerinţe de form ă sau de fond privitoare la întocm irea actelor de procedură, ci şi a oricăror altor reguli privitoare la desfăşurarea procesului civil;

2 ) actul de procedură să fi p ro d u s p ă rţii o vă tăm are , care poate să constea în ^ :

- am ânarea nejustificată a procesului;- îm p ie d ic a re a părţii de a-şi pregăti apărarea prin necitarea sa *;

III. Excepţia nulităţii acte lor de procedură 173

1. Leş. Noul Cod de procedură civilă ..., voi. I, p. 282.^ M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 767.

în acest caz, nu va exista vătămare dacă partea, deşi neiegal citată, se prezintă în instanţă, personal sau prin mandatar, şi nu a cerut amânarea procesului din acest motiv, având în vedere dispoziţiile art. 160 alin. (1) şi (2) NCPC, potrivit cănDra orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luată In considerare în cazul în care partea este prezentă în instanţă, personal sau prin reprezentant, nu a primit citaţia sau a primit-o într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la art. 159 ori când există o altă cauză de nulitate privind citaţia sau procedura de înmanare a acesteia şi nu s-a cerut amânarea procesului, precum şi în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a



-îm p ie d ica re a părţii de a pune concluzii, prin nedarea cuvântului aceste ia sau reprezentantului ei, sau prin nedepunerea de către adversar a concluziilor scrise cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru dezbaterea londului, potrivit art. 244 alin. (2) NCPC;

- judecarea procesului peste rând. în lipsa părlii^î;- îm piedicarea părţii de a form ula obiectiuni la raportul de expertiză,

atunci când acesta nu a fost depus la dosar cu cel puţin 10 zile {5 zile, în reglementarea anterioară) înaintea termenului fixat pentru judecată art. 336 alin. (1) NCPC], iar instanţa a respins cererea părţii de amânare

a judecăţii pentru a lua cunoştinţă de conţinutul raportului^^lVătăm area nu coincide cu interesul părţii de a invoca nulitatea actului

de procedură; ea este un prejudiciu procesual, care poate fi sau nu de ordin materia^^l

Ca regulă, vătămarea trebuie dovedită. în realitate, partea trebuie să dovedească două lucruri: mai întâi, faptul că s-a produs nerespectarea cerinţei legale prevăzute pentru efectuarea actului de procedură şi, apoi, vătăm area procesuală cauzată prin aceastai**'.

Vătăm area se poate d o ve d i cu o r ic e m ijlo c de p robă . Ea poate fi dedusă şi din îm prejurările cauzei sau din scopul normei procedurale în călcate. S arc ina d o v e d ir ii vătămării revine celui care o invocă.

în cazul n u lită ţ ilo r exprese , vă tăm area se p rezum ă până la dovada c o n tra rie (prezumţie legală relativă). Prin urmare, aplicarea sancţiunii este condiţionată de vătămare, dar partea care invocă nulitatea nu mai trebuie să facă dovada vătămării, ci revine celeilalte părţi, care doreşte menţinerea actului, să probeze inexistenţa vătămării.

în acest context, în doctrină^^' s-au făcut următoarele precizări:


produs ne regularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată. Există vătămare care poată să ducă la nulitate dacă partea a cerut acordarea tennenului şi cererea i-a fost respinsă.

Pe de altă parte, atunci când s-a încuviinţat ca judecarea pricinii să se facă fără citarea părţilor, nu există vătămare care să decurgă din indicarea greşită în cerere a numelui sau adresei pârâtului, dacă hotărârea a fost comunicată la adresa corectă a părţii.

ni Nu vâ exista vătămare dacă pricina a fost judecată peste rând, dar partea a fost prezentă şi a pus concluzii.

I^^Trib- Suprem, 8. ciV., dec. nr. 1086/1976, în C.D. 1976, p. 239-240. Nerespectarea dreptului apelantului de a lua cunoştinţă de raportul de expertiză, aşa cum s-a solicitat, raport depus la dosar cu încălcarea de către expert a termenului prevăzut de art. 209 CPC. i-a produs părţii un prejudiciu care nu poate ti altfel remediat decât prin anularea hotărârii, mai ales că expertiza efectuată în faza apelului a reprezentat actul esenţial pe oare $-a întemeiat instanţa pentru motivarea deciziei (C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 3470/2001, în Practică judiciară civilă pe anii 2001-2002, p. 497, apud M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 103).

1 O.W. Theohari, op. c it , p. 412.11 M. Tăbârcă. Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p, 767,1 M. Tăbârcă. Excepţiile procesuale ..., p. 103.



- nulitatea expresă nu se confundă cu nulitatea necondiţionată. Şi nulitatea expresă este condiţionată de vătăm are, dan lâ ţă de dispoziţiile art. 175 alin. (2) NCPC, în acest caz vătămarea este prezumată;

- nulitatea este condiţionată de vătăm are chiar şi în cazul nulităţilor absolute, nu doar al nulităţilor relative, de vrem e ce textul nu face nicio distincţie sub acest aspect;

3 ) vă tăm area să nu poa tă f i în lă tu ra tă d e câ t p rin anu la rea a c tu lu i.A treia condiţie Impune ca vătămarea să nu poată fi în lăturată decât

prin anularea actului, ia r nu p rin re facerea sau co m p le ta re a a c tu lu i.în acest sens. ari. 177 alin. (1) NCPC prevede că, ori de câte ori este

posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va dispune îndreptarea neregularităţilor actului de procedură. De exemplu, nulitatea poate fi acoperită:

- dacă expertul nu a sem nat raportul de expertiză, prin sem narea sa ulterioară;

- în cazul în care judecătorul a sem nat minuta, dar nu a sem nat hotărârea judecătorească, prin sem narea sa ulterioară;

- în ipoteza în care m inuta şi hotărârea sunt sem nate de judecătorul care a pronunţat soluţia, dar în hotărâre figurează num ele unui a lt judecător. prin îndreptarea erorii materiale;

- în situaţia în care dispozitivul nu este conform cu m inuta, prin procedura lămuririi hotărârii, dispozitivul va fi refăcut în sensul minutei;

- în cazul lipsei încheierii de dezbateri, dacă in practicaua hotărârii vor fi menţionate datele pe care trebuia să le cuprindă încheierea de dezbaterii’ L

Dacă Instanţa dispune refacerea în întregim e a actului de procedură, nu suntem în prezenţa înlăturării vătămării; astfel, refacerea în totalitate a actului de procedură presupune mai întâi anularea actului, iar apoi efectuarea aceluiaşi act de procedură cu respectarea form elor prevăzute de lege^^l De pildă: lipsa încheierii de dezbateri; nesem narea m inutei de către judecător; semnarea m inutei de alţi judecători decât aceia care au participat la deliberare; sem narea hotărârii de către preşedintele instanţei pentru toţi judecătorii.

Cu toate acestea, nulitatea nu poate fi acoperită dacă a Intervenit decăderea ori o a ltă sancţiune procedurală (cum ar fi perimarea) sau dacă se produce ori subzistă o vătăm are [art. 177 alin. (2) NCPC], indiferent de felul nulităţii (absolută sau relativă). Rezultă că, dacă legiuitorul a sta* bilit un term en în care trebuie să fie îndreptată neregularitatea actului de procedură şi term enul a fost depăşit, intervine decăderea din dreptul de a îndrepta neregularitatea. în aceste condiţii, partea decăzută din acest


M. Tăbărcăi, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 768.® G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şl adnotat, voi, I,.., p. 267.



drept nu ar putea să ceară judecătorulu i să o facă el, astfel încât cealaltă parte să nu mai poată invoca vătăm area şi deci nulitatea^'l

înlăturarea vătămării „este posibilă” , în condiţiile ari. 177 alin. (1) NCPC, numai cât tim p nu a fos t exercitată o cale de atac prin care să se invoce nulitatea întemeiată pe vătămarea respectivă, iar, în măsura în care îndreptarea poate constitui obiect al procedurii îndreptării, lămuririi sau completării hotărârii, va fi urmată această procedură^^)

în cazul n u lită ţ i lo r v irtu a le , tre b u ie p ro b a te a tâ t vă tăm area, câ t şi im p o s ib ilita te a în lă tu ră r ii sa le în a lt m od d e câ t p rin anu la rea a c tu lu i. Dacă partea interesată face această dovadă, partea adversă trebuie să probeze că nu s-a produs nicio vătămare ori că aceasta poate fi înlăturată fără a fi necesară anularea actului.

De reţinut şi noua dispoziţie potrivit căreia actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentul pronunţării asupra excepţiei de nulitate a d ispărut cauza acesteia [art. 177 alin. (3) NCPC).

2.2. Nulitatea necondiţionata

244. în reglementarea anterioară, era reglementată, drept caz de nulitate necondiţionată, necompetenţa judecătorului. Potrivit art. 105 alin. (1) CPC, modificat prin Legea nr. 202/2010: „Acte le de procedură îndeplinite de un judecă to r cu încălcarea norm elor de com petenţă de ordine publică sâu privată vor f i declarate nule in condiţiile prevăzute de lege”.

în prezent, art. 176 NCPC enumeră cazurile de nulitate necondiţionată de existenţa unei vătămări, când sancţiunea nulităţii este aplicabilă indiferent de producerea sau nu a unei vătămări părţii prin nerespectarea cerinţei legale la efectuarea actului de procedură.

Enumerarea legală din noua reglementare pune capăt controverselor existente în privinţa cazurilor de nulitate necondiţionată, în trecut ex- primându*se opinii potrivit cărora numai în situaţia de necompetenţă a instanţei ne aflăm în prezenţa unei nulităţii necondiţionate, aceasta fiind prevăzută în art. 105 alin. (1) CPC. De asemenea, se remarcă redactarea riguroasă în actuala reglementare a pct. 3 al art. 176 NCPC, în sensul existenţei unei nulităţi necondiţionate în Ipoteza necompetenţei instanţei, iar nu a judecătorului, cum prevedea codul anterior^^L

245. Potrivit art. 176 NCPC, n u lita te a n e co n d iţio n a tă Intervine în cazul încălcării d ispoziţiilor legale referitoare la:

1) capac ita tea p ro ce su a lă (art. 56-58 NCPC); este vorba de capacitatea procesuală de folosinţă şl de exerciţiu, care, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a) NCPC, reprezintă o condiţie de exercitare a acţiunii civile, deci o c o n d iţie e x tr in se că a c tu lu i de p rocedu ră ; sancţiunea care intervine în cazul acte lor procedurale îndeplinite de cel ce nu are capacitate proce-


M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 770. 12) Idem. p. 770-771.

D.N. Theohah, op. cit., p. 413-414.



suală de fo losinţă este nulitatea absolută, iar în cazul lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu este nulitatea relativă a acte lor procedurale [art. 56 alin- (3) şi art. 57 alin. (4) NCPC).

2) reprezentarea procesuala (art. 80 '89 NCPC sau dispoziţiile din legile speciale); potrivit ari. 82 alin. (1) NCPC, când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată;

3) com petenţa instanţei (art. 94-128 NCPC sau dispoziţiile din legile speciale); aşa cum s-a stabilit în doctrina anterioară noului Cod'^^, nulitatea inten/ine indiferent dacă norma de com petenţă încălcată are caracter im perativ sau dispozitiv, deci indiferent după cum necom petenţa este absolută sau relativă, ceea ce diferă fiind doar condiţiile de invocare a nulităţii; se mai arată^^^ că se instituie o excepţie parţială de la această regulă, în sensul că. In cazul declarării necompetenţei. dovezile adm inistrate în faţa instanţei necom petente rămân câştigate judecăţii şi instanţa competentă nu va dispune refacerea lor decât pentru motive tem einice (art. 160 CPC, respectiv art. 137 NCPC). Dispoziţiile citate au caracter de excepţie, fiind de strictă interpretare şi aplicare, astfel că nu pot fi extinse şi în privinţa a ltor acte de procedură^^l Prin urmare, instanţa competentă, învestită ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei sau în tem eiul deciziei de anulare sau de casare cu trim itere a cauzei instantel competente, va trebui să repună în discuţie excepţiile procesuale invocate în faţa instanţei necompetente şi soluţionate de aceasta, precum şi orice alte incidente procesuale şi să se pronunţe din nou asupra acestora;

4) com punerea sau constituirea instanţei (art. 41-54 NCPC sau dispoziţiile din legile speciale); normele care reglementează compunerea şi constituirea instanţei sunt norme de organizare judecătorească şi, în principiu. încălcarea acestora poate fi invocată oricând, în orice stadiu al judecării cauzei (ca excepţie, normele care reglementează cazurile de incompatibilitate prevăzute de ari. 42 NCPC sunt norme de ordine privată);

5) publicitatea şedinţei de judecată [art. 17, art. 51 alin. (5), art. 213 alin. (2), ari. 240 alin. (2). ari. 244 alin. (1) şi (4). art. 402 NCPC sau dispoziţiile din legile speciale]; ca regulă, şedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege (art. 17 NCPC); şedinţele nu sunt publice atunci când se desfăşoară în camera de consiliu, potrivit legii [art. 51 alin. (1), art. 213 alin. (1), art. 240 alin. (1), art. 244 alin. (3) şi (4) NCPC etc.] sau când au fost declarate secrete de către instanţă [art, 213 alin. (2) NCPC].

în actuala reglementare a Codului de procedură civilă, excepţia devine regulă pentru judecata în faţa primei instanţe: cercetarea judecătorească


M. Tăibărcă, Excepţiile procesuale ...»p. 105.^ G, doroi. Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I..., p. 5. ^ D.N. Theoharî, op. cit,, p. 415.



în faţa primei instanţe se desfăşoară în camera de consiliu, dacă legea nu prevede altfel [art. 213 alin. (1) NCPC]. Dezbaterea londului şi pronunţarea hotărârii au loc în şedinţă publică, potrivit art. 244 alin. (1) şi art. 402 NCPC. în căile de atac, cercetarea procesului va avea loc în şedinţă publică, dacă se apreciază că această fază este necesară [art. 240 alin. (2) NCPC].

Ca normă tranzitorie pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură civilă, art. XII din Legea nr. 2/2013 prevede că dispoziţiile noului Cod de procedură civilă privind cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului în cam era de consiliu se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016; în procesele pornite începând cu data de 15 fe bruarie 2013 şi până la data de 31 decembrie 2015, cercetarea procesului şi, după caz, dezbaterea fondului se desfăşoară în şedinţă publică, dacă legea nu prevede altfel.

Dacă instanţa procedează la efectuarea unui act de procedură în şedinţă secretă, fă ră a exista o dispoziţie expresă pentru a legitima o asem enea măsură, actul va fi lovit de nulitate cu caracter extrinsec'^';

6) alte cerinţe extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel, adică cele care privesc anumite cerinţe exterioare actului de procedură. Se pot reţine următoarele cazuri de nulitate:

- neplata taxelor judiciare de tim bru în cuantumul legal; pentru a putea fi aplicată sancţiunea, partea trebuie să fie înştiinţată asupra cuantum ului taxei datorate;

- nerespectarea termenului prohibitiv (dilatoriu); nulitatea intervine pentru că a fost încălcată norma care interzice săvârşirea unui act de pro* cedură înăuntrul termenului, partea care invocă nulitatea nefiind obligată să facă dovada vreunei vătămări, cum ar fi. spre exemplu: termenul de 15 zile de la com unicarea încheierii de încuviinţare a executării, în care debitorul trebuie să plătească datoria şi în care executorul nu poate începe procedura de vânzare, prevăzut de art. 834 alin. (1) NCPC [corespondent art. 500 alin, (1) CPC]; intervalul de tim p cuprins între momentul formulării unei declaraţii de abţinere şi momentul soluţionării acesteia, în care nu se va face niciun act de procedură [art. 49 alin. (1) NCPC]; term enul de 20 de zile stabilit pentru vânzare, prevăzut de 837 alin. (2) NCPC [corespondent art. 504 alin. (2) CPC].

Nerespectarea term enului Im perativ pentru efectuarea unui act de procedură atrage sancţiunea nulităţii, însă ca urmare a aplicării sancţiunii decăderii, potrivit art. 185 alin. (1) teza finală NCPC;

- necom petenţa executorului judecătoresc;- depunerea cererii de apel/recurs şi, dacă este cazul, a motivelor

de apel/casare direct la instanţa de apel/recurs^^l S-a arătat că. pentru acest motiv, nulitatea cererii de exercitare a căii de atac este prevăzută


i'î Idem. p, 417. •2) Idem. p. 773.



de art. 471 alin. (1) NCPC, respectiv de art. 490 alin. (1) NCPC. în ambele situaţii, nulitatea nu este condiţionată de producerea unei vătăm ări, ci sancţiunea intervine pentru că nu a fost respectată o condiţie exterioară cererii de apel sau de recurs, şi anum e aceea ca cererea să nu fie înregistrată direct la instanţa de control ju d ic ia r

Şi în reglementarea anterioară se regăsea acest caz de nulitate, potriv it art. 288 alin. (2) CPC, respectiv art. 302 CPC. însă, prin Decizia Curţiî Constituţionale nr. 737/2008^^^ a fost admisă excepţia de neconstituţlona- litate a prevederilor art. 302 CPC, constatându-se că dispoziţiile art. 302 CPC sunt neconstituţionale în partea care prevede „sub sancţiunea nulităţii”, iar ulterior prin Decizia nr. 303/20091^1 Curtea Constituţională a adm is excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 288 alin. (2) teza finală CPC - .Apelul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii”, aplicând, prin analogie, argum entele care au fundam entat adoptarea deciziei sus-m enţionate - Decizia nr. 737/2008.

Având în vedere sintagma „alte cerinţe extrinseci actului de procedură’', se poate aprecia, ca regulă, că orice nulitate extrinsecă (nesocotirea unor condiţii exterioare ale actului de procedură) este, în principiu, o nulitate necondiţionată de existenta unei vătămări.

A * *

In toate aceste cazuri, nulitatea (absolută sau relativă) devine Incidenţă prin simplul fapt al săvârşirii actului de procedură cu încălcarea dispoziţiilor legale.

în condiţiile în care nulitatea este necondiţionată de vătămare, partea adversă celei care invocă nulitatea nu va putea cere să se facă dovada lipsei vătămării. O astfel de cerere va fi respinsă ca fiind lipsită de interes^î.

Nu toate condiţiile extrinseci actului de procedură atrag însă sancţiunea nulităţii, ci pot interveni şi alte sancţiuni prevăzute de lege. cum ar fi decăderea. De exemplu, în cazul neformulării cererii de recuzare în term enul prevăzut de art. 44 alin. (2) NCPC. respectiv de îndată ce a cunoscut motivul de recuzare, partea va fi decăzută din dreptul de a mai form ula ulterior o astfel de cerere de recuzare.

2.3. Nulitatea unor acte de procedură

2 4 6 .1 ) Nulitatea cererii de chem are în judecată. Având în vedere numeroasele probleme puse în practică după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, vom prezenta, pentru o analiză comparativă, şi aspectele reliefate de reglementarea anterioară.

Astfel, pentru procesele începute înainte de data de 15 februarie 2013, art. 133 alin. (1) CPC [ce are drept corespondent art. 196 alin. (1) NCPC] sancţionează lipsa numelui reclamantului şl pârâtului, a obiectului şi sem năturii cu nulitatea cererii de chem are în judecată. Fiind


M. Of- n r 562 din 25 iulie 2008.M. Of- nr. 239 din 10 aprilie 2009.

^ M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p. 772.



vorba despre o nulitate expresă, cel care o invocă nu trebuie să dove- dească vreo vătămare, aceasta prezumându-se, conform art. 105 alin. (2) CPC (corespondent ari. 175 NCPC). S-a apreciat că nulitatea prevăzută de alin. (1) al art. 133 CPC este una a b so lu ta (n o rm a având ca rac te r im p e ra tiv ) şi poate fi invocată ş i d in o fic iu de in s ta n ţa de judecată'^'.

Nulitatea pentru lip sa se m n ă tu rii poate fi acoperită în condiţiile prevă- zute de art. 133 alin. (2) CPC. Astfel, dacă pârâtul invocă lipsa semnăturii, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prim a zi de înfăţişare următoare, iar dacă reclamantul este prezent în instanţă la termenul la care se invocă lipsa semnăturii, va trebui să semneze în chiar şedinţa în care s*a invocat nulitatea, această îm prejurare fiind menţionată în înche* ierea de şedinţă.

Pârâtul poate invoca nulitatea cererii în legătură cu ce le la lte e lem ente , dacă face dovada că a suferit o vătămare, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, fiind vorba despre o n u lita te v ir tu a lă art. 105 alin. (2) CPC].

Nulitatea cererii de chem are în judecată poate interveni şi în cazul n e p lă ţii ta x e lo r ju d ic ia re de tim b ru ş i a t im b ru lu i ju d ic ia r, in condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar. Este vorba despre o nulitate expres prevăzută de lege.

247. Pentru p ro ce se le în ce p u te după data de 15 fe b ru a rie 2013, astfel după cum s-a constatat^^* în doctrina recentă, din interpretarea a r i - 196 NCPC rezultă că primul termen de judecată nu va fi fixa t înainte ca judecătorul să constate că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chem are în judecată,

Conform prevederilor art. 200 NCPC, intitulat „V e rific a re a ce re r ii şi regu la riza rea a ce s te ia ": „(1) Com pletul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chem are fn judecată îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197.

(2) Când cererea nu îndeplineşte aceste cerinţe, reclam antului I se vor com unica In scris lipsurile, cu menţiunea că, în term en de ce l m uit 10 zile de la prim irea comunicării, trebuie să facă com pletările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).

(3) Dacă obUgaţiiie p riv ind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în term enul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

(4) îm potriva încheierii de anulare, reclam antul va putea face num ai cerere de reexaminare, so lic itând m otivat să se revină asupra m ăsurii anu lă rii


I'] M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 286.V. Dănâilâ, C.A. Anghelescu. V.H.D. Constantinescu, op. cil., p, 575.



(5) Cererea de reexam inare se face în termen de 15 z ile de la data com unicării încheierii.

(6) Cererea se soluţionează p rin încheiere definitivă dată fn camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un a lt com plet a l instanţe i re spective, desem nat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra m ăsurii anu lării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularită- ţlie au fos t în lăturate în term enul acordat po triv it alin. (2).

(7) h caz de admitere, cauza se retrim ite com pletu lu i in iţia l înves tit.P e r a contrario, dacă, spre exemplu, cererea a fost anulată ca netim

brată. iar reclamantul tim brează după pronunţarea încheierii de anulare şi form ulează cerere de reexaminare, aceasta din urmă va fi respinsă, dacă neregularitatea a fos t în lăturată după expirarea termenului de 10 zile'^l

248. în continuare, vom face o analiză a excepţiei de nulitate a cererii de chem are în judecată.

Conform prevederilor art. 194 NCPC, intitulat „Cuprinsul cererii de chem are în judecată'': Cererea de chem are în judecată va cuprinde:

a) num ele ş i prenumele, dom iciliu l sau reşedinţa pă rţilo r ori, pentru persoane jurid ice, denum irea ş i sediu l lor. De asemenea, cererea va cuprinde ş i codul num eric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare o ri codul de identificare fiscală, num ărul de înmatriculare în registru l co- m erţu lu i sau de înscriere în registru l persoanelor ju rid ice ş i contul bancar ale reclamantului, precum ş l a le pârâtului, dacă părţile posedă o ri l i s-au atribu it aceste e lem ente de identificare po triv it legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant. D ispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a l l 'ă sun t aplicabile. Dacă reclam antul locuieşte în străinătate, va arăta ş i dom iciliu l a les in România unde urm ează să i se facă toate comunicările p riv ind procesul.

Dintre aceste menţiuni s-a apreciat în doctrină că, facultativ, în măsura în care reclamantul cunoaşte aceste date, cererea de chem are în judecată va cuprinde şi codul num eric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de în m atriculare în registrul com erţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar ale pârâtului, dacă posedă ori i s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii. Prin raportare la art. 148 alin. (1) teza a ll-a NCPC la care ari. 194 face trim itere, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de părţi, precum numărul de telefon, numărul de fax sau alte asemenea^^l

După cum se arată în doctrina recentă^^^, nici pseudonimul şi nici porecla nu au valoarea unor atribute legitime de identificare a persoanei fizice, deoarece nu pot fi folosite în cadrul executării silite. în plus, se mai arată că


Ibidem.^ D M Theotiari, op. cil., p. 456.^ M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 31.



lipsa prenumelui sau menţionarea doar a iniţialei prenumelui nu reprezintă o identificare corectă â persoanei lizice.

în ceea ce priveşte d o m ic iliu l sau reşed in ţa p ă rţ ilo r persoane liz ic e in d ic a t de rec lam an t, este vorba de locul unde părţile locuiesc efectiv, pentru a putea fi înştiinţate cu privire la desfăşurarea procesului, iar nu dom iciliu l din actul de identitate. S ed iu l p ă rţ ilo r pe rsoane ju r id ic e este cel care figurează în evidenţele oficiale.

Potrivit art. 167 alin. (1) NCPC, când reclamantul învederează, m otivat. că, deşi a făcut to t ce i>a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului sau un a lt loc unde ar putea fi c itat potrivit legii, instanţa va putea încuviinţa citarea acestuia prin publicitate.

Potrivit dispoziţiilor ari. 158 alin. (1) NCPC, reclamantul poate să m enţioneze şi un d o m ic iliu sau se d iu a les pentru citarea sau comunicarea acte lor de procedură, cu obligaţia de a indica şi domiciliul său real. A legerea de dom iciliu o poate face doar pentru el, nu şi pentru pârât;

b) numele, prenum ele ş i câlitatea ce lu i care reprezintă partea în proces, ia r în cazu l reprezentării p rin avocat, numele, prenum ele acestuia ş i sediu l profesional. D ispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a Iha sunt aplicabile în m od corespunzător Dovada calită ţii de reprezentant, în form a prevăzută la art. 151, se va alătura cererii.

Dacă reprezentantul nu m enţionează calitatea în care acţionează, instanţa poate aprecia cererea ca fiind form ulată în nume propriu, ceea ce va atrage soluţia respingerii ei ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

în cazul în care cererea este form ulată de doi reclamanţi, d intre care unul acţionează şi în calitate de reprezentant al celuila lt reclamant, este necesar să se menţioneze expres această dublă calitate a primului reclamant.

După cum se observă în mod corect în doctrină^^^, este necesară anexarea la cererea de chem are în judecată a dovezii calităţii de reprezentant pentru reclamant, dar nu şi pentru pârât, deoarece această cerinţă a r duce la îm piedicarea accesului la justiţie;

c) ob iectu l cererii ş i valoarea lui, după preţu irea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil in bani, precum ş i m odul de calcu l p rin care s-â ajuns la determ inarea aceste i valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile, se aplică în m od corespunzător dispoziţiile art. 104. Pentru identificarea im obile lor se vor arăta localitatea ş i judeţul, strada ş i numărul, ia r în lipsă, vecinătăţile, e ta ju l ş i apartamentul, precum şi, când im obilu l este înscris în cartea funciară, num ărul de carte funciară ş i num ărul cadastra l sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, e libera t de b irou l de cadastru ş i publicitate im obiliară în raza căruia este s itua t imobilul, ia r în cazu l în care im obilu l nu


Idem. p. 34.



este înscris fn cartea funciară, se va anexa un certificat em is de aceiaşi birou, care atestă acest fapt;

d) arătarea m otiveior de fapt ş i de drept pe care se întemeiază cererea.Prin m o tive de fa p t se înţeleg toate împrejurările, faptele, c ircum stari'

ţele care au condus la form ularea cererii de chem are în judecată şi pe care se sprijină pretenţia dedusă spre soluţionare instanţei. M o tive le de d re p t sunt cele care conferă form ă jurid ică m otivelor de fapt, explicând, din punct de vedere al dreptului substanţial şi procesual, obiectul acţiunii. Reclamantul nu este obligat să indice textele legale pe care şi-a întemeiat pretenţia, instanţa fiind în măsură să le determ ine din lecturarea obiectului cererii şi a m otivelor de fapt acesteia, iar în cazul în care acestea sunt greşit arătate, instanţa are posibilitatea să stabilească corecta încadrare a faptelor, cu respectarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul ci vi 1*1

In plus, indicarea unui tem ei jurid ic greşit al cererii nu obligă judecătorul, care poate pune în discuţie corecta calificare jurid ică a cererii de chemare în judecată;

e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face p rin înscrisuri, se vor aplica, în m od corespunzător, dispoziţiile art. 750. C ând reclam antul doreşte să îş i dovedească cererea sau vreunui d intre capetele acesteia p rin interogatoriu l pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia, dacă pârâ tu l este o persoană fizică. In cazurile în care legea prevede că pârâ tu l va răspunde în scris la in terogatoriu, acesta va f i a taşat cererii de chem are în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenum ele ş i adresa martorilor, d ispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a ll-a fiind aplicabile în m od corespunzător;

f) semnătura.Este vorba de semnătura pe care reclamantul sau reprezentantul său

o fo loseşte în mod curent, fără ca aceasta să cuprindă în mod obligatoriu num ele şi prenum ele semnatarului. Este necesară semnătura olografă; în cazul reclamantului persoană jurid ică trebuie aplicată, pe lângă ştampilă, şi semnătura reprezentantului său. Este valabilă sem nătura electronică, în condiţiile legii speciale. Semnătura se aplică la sfârşitul cererii pentru a avea semnificaţia faptului că este atestat întregul său conţinut.

Nu este respectată cerinţa legală privitoare la semnătură în cazul în care, la sfârşitul cererii, este dactilografiat numele şi prenumele reclamantului, fără a exista şi semnătura olografă a sa ori a reprezentantului său.

Cererea sem nată de o persoană care nu avea calitatea de reprezentant poate fi ratificată în termenul acordat pentru complinirea acestei deficienţe. prin prezentarea reclamantului în faţa instanţei şi sem narea cererii^^L


D M Theotiah, op. cil., p. 460. ^ Id e m , p. 461-462.



în ipoteza unei coparticipări procesuale, cererea trebuie sem nată de toţi reclamanţii.

249. Din trim iterea făcută de art. 200 NCPC la verificarea cerinţelor de la art. 194-197 NCPC, rezultă că activitatea judecătorului de primă instanţă de verificare a cererii în procedura prelim inară de filtru trebuie să aibă în vedere următoarele cerinţe obligatorii ale cererii de chemare în judecată:

1) num ele şi prenum ele persoanei fizice; denum irea persoanei juridice;

Lipsa indicării în cerere a unui prenum e al pârâtului poate să conducă la o nelegală îndeplin ire a procedurii de citare cu acesta sau la obţinerea unei hotărâri judecătoreşti ce nu se va impune cu putere obligatorie faţă de această parte, în ipoteza în care va invoca faptul că nu este una şi aceeaşi persoană cu partea care a figurat în proces^";

2) domiciliu sau reşedinţa persoanei fizice; sediul persoanei juridice; dacă locuieşte în străinătate, dom iciliu l ales în România;

3) CNP-ul persoanei fizice; CUI sau C IF sau număr de înmatriculare în registrul comerţului sau num ăr de înscriere în registrul persoanelor ju ridice; contul bancar; adresa electronică/telefon/fax;

4) numele şi prenumele, precum şi calitatea reprezentantului; dacă e avocat, numele şi prenumele acestuia şi sediul profesional; adresa electronică/telefon/fax;

5) dovada calităţii de reprezentant;6) obiectul cererii şi valoarea lui (calcul şi înscrisuri);7) motive de fapt;8) motive de drept;9) dovezi;10) semnătura;11) numărul de exemplare ale cererii [stabilit de dispoziţiile art. 195

NCPC prin raportare la art. 149 alin. (1) NCPC, potrivit cărora, când cererea urm ează a fi comunicată, ea se va face în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare, în afară de cazurile în care părţile au un reprezentant comun sau partea figurează în mai multe calităţi juridice, când se va face într-un singur exemplar; în toate cazurile este necesar şi un exem plar pentru instanţă];

12) tim brajul.Cu privire la probe, sunt obligatorii următoarele:a) pentru înscrisurile de care partea înţelege a se folosi în proces:- se vor depune copii certificate de parte pentru conform itate cu ori*

ginalul;- se vor putea depune în copie numai părţile din înscris referitoare

la proces, urmând ca instanţa să ordone, dacă va fi nevoie, înfăţişarea înscrisului în întregime;


Idem, p. 456.



-în sc risu rile redactate într-o limbă străină se depun în copie certificată, însoţite de traducerea legalizată efectuată de un traducător autorizat sau, dacă nu există un traducător autorizat pentru limba în care sunt redactate înscrisurile în cauză, se pot folosi traducerile realizate de persoane de încredere cunoscătoare ale respectivei limbi, în condiţiile legii speciale;

- numărul de exemplare pentru toate părţile şi pentru instanţă;- pentru Interogatoriul pârâtului, reclamantul va cere înfăţişarea în

persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică, sau va ataşa în scris interogatoriul, dacă pârâtul trebuie să răspundă în scris potrivit legii;

- pentru dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele şi adresa martorilor.

D intre aceste cerinţe, potrivit art. 196 NCPC, sunt sancţionate cu nulitatea: lipsa numelui sau a prenumelui sau, după caz, a denum irii oricăreia dintre părţi; lipsa obiectului cererii; lipsa m otivelor de fap t ale acesteia ori lipsa semnăturii părţii sau a reprezentantului acesteia, precum şl, prin coroborare cu art. 197 NCPC, netimbrarea sau tim brarea insuficientă a cererii atrage anularea (adică punctele 1, 6, 7 ,1 0 şi 12).

Pe de altă parte, art. 200 NCPC obligă judecătorul să pună în vedere reclamantului să completeze cererea pentru neîndeplinirea oricărei condiţii de la art. 194-197, sub sancţiunea nulităţii.

250. Discuţiile ce se nasc ca urmare a acestei prevederi este dacă între nulitatea care sancţionează lipsurile de la art. 196 (pentru cauzele enumerate mai sus) şi nulitatea care sancţionează lipsurile de la art. 200 (pentru restul) există diferenţe de natură juridică.

într*o opinie^^*, se arată că art. 196 NCPC sancţionează cu nulitatea expresă şi absolută lipsa elem entelor esenţiale ale cererii, depăşind interesul privat al părţii şi fiind norme de interes general, iar art. 200 NCPC cu nulitatea relativă şi virtua lă lipsa elem entelor neesenţiale a le cererii, interesul ocrotit fiind doar cel al părţilor. De aici. consecinţe cu privire la cine o poate invoca: în primul caz, şi instanţa din oficiu şi necondiţionat de existenţa unei vătămări; în a doua situaţie, doar pârâtul şi numai dovedind o vătăm are procesuală (de exemplu, sim pla invocare de către pârât a lipsei CNP-ului reclamantului din cererea de chem are în judecată, deşi este o cerinţă obligatorie a acesteia, nu duce de p lano la existenţa unei vătămări).

Se mal reţine că instanţa are obligaţia de a verifica din oficiu existenţa tuturor m enţiunilor obligatorii (esenţiale - stabilite prin norme im perative şi neesenţiale - stabilite prin norme dispozitive). Se mai arată că, „deşi măsura anulării se dispune, în noua reglementare, de către completul titular, ea nu îm bracă form a unei excepţii de nulitate, ci este to t o măsură procesuală luată în etapa prem ergătoare învestirii legale a instanţe i (...) anularea cererii nu intervine ca urmare a excepţiei de nulitate, care nu poate fi invocată decât în contradictoriu cu ambele părţi, după legarea


Al. Suciu, op. cil-, p. 411.



procesului**. Acelaşi autor subliniază însă că excepţia de nulitate a cererii de chemare în judecată nu este exclusă de prevederile art. 200 NCPC, ea putând li ridicată în cursul Judecăţii.

într-o altă opinieiî, se tace aceeaşi distincţie între elementele esenţiale şi cele neesenţiale ale cererii, dar se arată că lipsa elem entelor esenţiale este sancţionată cu nulitatea absolută, care nu se identifică, totuşi, întru- totul cu regimul jurid ic al a ltor nulităţi absolute, la tă de breşa creată prin posibilitatea semnării cererii. Acest autor nu mai prevede expres ce se întâm plă în cazul lipsei elem entelor neesenţiale, arătând doar că art. 200 NCPC sancţionează cu „nulitatea" lipsa tu turor cerinţelor de la art. 194- 197N C PC . ’

Ne raliem distincţiei d intre nulitatea absolută expresă (art. 196 NCPC) şi nulitatea relativă virtuală, dar constatăm că această îm părţire nu rezolvă dilem a urm ătoarei situaţii: lipsa dom iciliu lui pârâtului din cererea de chemare în judecată. Nefiind prevăzută expres la art. 196 NCPC. ar fi doar o nulitate relativă, ce nu ar putea fi invocată de către instanţă, dar cererea ar deveni imposibil de judecat; apreciem că, în această situaţie, a r putea fi calificat interesul ocrotit ca fiind unul general, legat de desfăşurarea procesului civil (care ar fi îm piedicată în lipsa unui domiciliu al pârâtului) şi. prin urmare, calificată nulitatea ca una absolută şi virtuală, condiţionată de vătămare.

251. într-o altă opiniei^^, se face distincţie între urm ătoarele două situaţii:

1) Situaţia în care nu s-a stabilit prim ul termen de judecată, în condiţiile art. 201 NCPC, cererea de chem are în judecată fiind supusă procedurii privind verificarea şi regularizarea sa, potrivit a ri. 200 NCPC.

S-a apreciat că, în cazul în care reclamantul nu-şi îndeplineşte în te rmenul legal obligaţia de a complini lipsurile sesizate de instanţă cu privire la conţinutul cererii de chem are în judecată prevăzut de art. 194 NCPC şi aduse acestuia la cunoştinţă, cererea va fi anulată, în condiţiile art. 200 NCPC. Se are în vedere soluţia potrivit căreia ari. 200 alin. (1) NCPC im pune anularea cererii pentru nesocotirea tuturor cerinţelor menţionate la art. 194-197 NCPC, fără distincţii, exceptând în mod expres de la aplicarea acestei sancţiuni numai ipoteza nerespectării obligaţiei de a desem na un reprezentant com un, caz în care în term enul de 10 zile de la data la care au prim it com unicarea privitoare la necesitatea de a-şi desem na un astfe l de reprezentant, completul învestit cu judecarea cererii de chem are în judecată nu va proceda la anularea acesteia, ci va desemna, prin încheiere, un curator special, care va asigura reprezentarea reclamanţilor.

în consecinţă, cererea de chemare în judecată poate fi anulată în condiţiile art. 200 NCPC, spre exemplu:


I. Leş, Noul Cod de procedură oivilâ ..., voi. I. p. 328. •2) D M Theohah. op. cit., p. 462-463.



- în ipoteza In care reclamantul nu a indicat în cuprinsul acesteia motivele de drept, potrivit lit. d) a art. 194 NCPC, chiar dacă nulitatea este condiţionată de dovada existenţei unei vătămări, ce, evident, nu ar putea fi făcută In cadrul acestei proceduri, întrucât pârâtul nu are cunoştinţă de proces decât din momentul comunicării cererii de chemare în judecată legal întocm ite, potrivit art. 201 alin. (1) NCPC; lipsa tem eiului juridid'^ poate justifica anularea cererit de chem are în judecată în etapa de regularizare, de vrem e ce. în condiţiile art. 22 alin. (4) NCPC. judecătorul dă sau restabileşte calificarea jurid ică a acte lor şi faptelor deduse judecăţii, „chiar dacă părţile le-au dat o a ltă denum ire” ; prin urmare, reclamantul trebuie să fi indicat tem eiul jurid ic al cererii;

- dacă reclamantul nu ataşează la dosar înscrisurile în fotocopie certificată sau le ataşează într-un număr insuficient de exemplare ori netraduse din limba străină în care sunt redactate, cererea va fi anulată în condiţiile art. 200 NCPC; de vrem e ce art. 195 NCPC trim ite numai la art. 149 alin. (1) NCPC înseamnă că înainte de fixarea primului termen de judecată nu se poate face aplicarea prevederilor ari, 149 alin. (3) şi (4) NCPC; prin urmare, reclamantului i se va pune în vedere să depună copii suficiente pentru comunicare, sub sancţiunea anulării cererii în condiţiile ari. 200 alin. (3) NCPCiî;

- dispoziţiile art. 150 alin. (1) NCPC, privind obligaţia părţii de a certifica, pentru conform itate cu originalul, copiile înscrisurilor anexate cererii, sunt aplicabile şi cât priveşte înscrisurile cu care se face dovada calităţii de reprezentant, respectiv chitanţele de achitare a taxelor judiciare de timbru, pentru ca şi acestea să fie com unicate pârâtulu|(^^;

- nedepunerea interogatoriului scris de către reclamant atrage aplicarea d ispoziţiilor art. 200 alin. (3) NCPC. iar nu a prevederilor art. 254 alin. (1) NCPC>* >;

- de asemenea, deşi lipsa semnăturii cererii s-ar putea acoperi în tot cursul judecăţii cauzei în primă instanţă, după acordarea primului termen de judecată, totuşi, înainte de fixarea acestui termen, neîndeplinirea obligaţiei de către reclam ant va antrena anularea cererii, în condiţiile art. 200 NCPC;

- elementele prevăzute de ari. 194 NCPC trebuie să fie înscrise în toate exemplarele la care se referă art. 195 NCPC, iar nu doar în exemplarul care rămâne în dosarul instanţei, în caz contrar, se poate face aplicarea art. 200 alin. (3) NCPO^^;

2) Situaţia în care s-a s ta b il it p rim u l te rm en de ju d e ca tă , în c o n d iţiile a rt. 201 NCPC, şi anume cererea de chem are în judecată pentru care


W. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 49* nota sub. 67. Ibidem./W. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I 2013, p. 49, nota sub. 69. Ibidem.M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 49, nota sub. 68.



nu S‘â urmat procedura regularizării prevăzută de art. 200 NCPC, deşi aceasta s-ar fi impus, precum şi alte cereri cu natură jurid ică de cerere de chemare în judecată (cereri adiţionale, cereri incidentale) formulate In cursul procesului, după acordarea acestui termen.

Soluţia este d iferită în funcţie de elementele care lipsesc cererii de chem are in judecată: elementele esenţiale, prevăzute de art. 196 alin. (1) NCPC, şi celelalte elemente, neesenţiale:

A) Cererea nu cuprinde num ele şi prenum ele sau, după caz, de* num irea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, m otivele de fapt ale acesteia ori sem nătura părţii sau a reprezentantului acesteia. Potrivit art. 196 alin. (1) NCPC, sancţiunea care intervine în cazul cererii care nu cuprinde num ele şi prenumele sau. după caz, denum irea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulitatea condiţionată de existenţa unei vătăm ări, prezumată relativ de lege, dat fiind caracterul expres al nulităţii, cel care invocă nulitatea nefiind ţinut de obligaţia de a face această dovadă. Partea interesată în păstrarea actului de procedură poate face dovada contrară, respectiv faptul că, deşi lipsesc elemente esenţiale ale cererii de chem are în judecată, partea care a invocat nulitatea nu este vătăm ată procesualul

Nulitatea cererii de chem are în judecată pentru elementele indicate poate fi invocată din oficiu de către instanţă, de procuror, precum şi de către părţile adverse.

Dacă aceste elemente esenţiale există, dar sunt indicate greşit, nulitatea ar putea interveni în condiţiile art. 175 alin. (1) NCPC, condiţionat de dovada vătămări i l

în ceea ce priveşte nulitatea cererii pentru lipsa semnăturii, noul Cod prevede, în art. 196 alin. (2). o soluţie sim ilară celei anterioare, în sensul că lipsa semnăturii se poate acoperi în to t cursul judecăţii, dar numai în faţa primei instanţe (diferenţă faţă de dispoziţiile art. 133 CPC). Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipseşte la acel term en va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie. în cazul în care reclamantul este prezent în instanţă, acesta va semna chiar în şedinţa în care a fost invocată nulitatea.

Din interpretarea p e r a contrario a dispoziţiilor art. 196 alin. (2) NCPC corespondent art. 133 alin. (2) CPC], rezultă că lipsa obiectului cererii,

a numelui, prenumelui sau, după caz, a denum irii reclamantului sau ale pârâtului, precum şi lipsa motivele de fap t ale cererii (prevedere nouă) nu pot fi acoperite pe parcursul judecării cauzei.


I'î Idem. p, 41, 42. fdem, p. 42.



în sens contrar s-a exprimat opinia^’ potrivit căreia trim iterea la ari. 200 NCPC, pe care o face art. 196 alin. (1) NCPC, perm ite concluzia că şi pe parcursul procesului, nu doar la depunerea cererii, este posibilă acoperirea lipsurilor privitoare la celelalte elemente esenţiale, iar nu doar în privinţa semnăturii, insă, în acest caz. reclamantul este obligat să completeze sau să modifice cererea de chem are în judecată în termen de 10 zile de la data când i s-au com unicat lipsurile. Dacă lipsurile sunt evidenţiate la un term en de judecată la care reclamantul este prezent, termenul de 10 zile va începe să curgă din acest moment, nemaifiind obligatorie şi înştiinţarea în scris, aşa cum prevede art. 200 alin. (2) NCPC.

Comparând art. 196 alin. (2) NCPC cu art. 133 alin. (2) CPC (care avea în vedere situaţia în care „pârâtul invocă lipsa de semnătură”)» se observă faptul că lipsa semnăturii nu mai reprezintă un aspect ce ar putea fi invocat doar de către pârât. De altfel, chiar şi în d o c tr in a ş i p ra c tica ju d ic ia ră a n te rio a re n o u lu i C od s-a apreciat că lipsa semnăturii poate fi Invocată ş i de in s ta n ţa de judeca tă , nu numai de către pârât^^^, pentru a nu pune instanţa în imposibilitatea de a constata nulitatea cererii de chemare în judecată, în ipoteza în care pârâtul nu se prezintă la judecată ori, deşi se prezintă, nu invocă nulitatea, determ inând-o să soluţioneze pe fond o cerere de chem are în judecată căreia îl lipseşte unul d intre elementele esenţiale cerute de art. 112 CPC (corespondent art. 194 NCPC).

Şi in ipoteza în care pricina nu ar fi în stare de judecată, solicitându-se, spre exemplu, de către pârât am ânarea cauzei pentru lipsă de apărare, reclamantul va trebui să semneze cererea de chem are în judecată, sub sancţiunea declarării nulitătii acesteiai^l

Sem narea cererii de chem are în judecată se poate face şi de către avocatul care depune la dosar îm puternicirea avocaţială ori de către m andatarul neavocat, care ataşează procura în original sau în copie legalizată, în conform itate cu condiţiile prevăzute de art. 151 NCPC (corespondent art. 83 CPC).

în acest caz în care cererea este form ulată prin reprezentant, dovada calităţii sale fiind anexată (a dosar, s-a exprim at şi opinia potrivit căreia se impune citarea atât a reclamantului, cât şi a reprezentantului său pentru a proceda (a semnarea cererii, sub sancţiunea declarării nulităţii acesteia, în condiţiile art. 196 alin. (2) NCPO ^l

B ) C ererea nu respectă ce le la lte ce rin ţe . Pentru a se declara nulitatea cererii de chem are în judecată în cazul nerespectării ce lorla lte ce* rinţe, neesenţiale ale sale [cele care nu sunt prevăzute la art. 196 alin. (1)


ibidem.® M. Tăbârcâ, Excepţiile procesuale ..., p. 286; G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, Codul p- 440.

D M Theohah, op. cil., p. 465.Ibidem.



NCPC], este necesară dovada e x is te n ţe i une i vă tăm ări, aceasta nefiind prezum ată de lege.

interpretarea p e r a contraria a art. 196 alin. (1) NCPC conduce la concluzia că numai lipsa elem entelor esenţiale atrage n u iita te a a b so iu - tă . Elementele neesenţiale sunt reglementate prin norme care ocrotesc interesul pârâtului, astfel încât iipsa acestora sau neregularităţi privitoare la elementele neesenţiale pot să fie invocate în condiţiile art. 178 aiin. (3) NCPC privind n u lita te a relativă^^l

Spre deosebire de obiectul cererii, care este un element esenţial, valoarea a ce s tu ia este un element neesenţial al cererii de chemare în judecată, de vrem e ce nu apare înscris în art. 196 alin. (1) NCPCi^l

Astfel:- nearătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere atra

ge sancţiunea decăderii părţii d in dreptul de a mai propune probe, potrivit art- 254 alin. (1) NCPC, cu excepţiile prevăzute de lege;

- dacă prin cererea de chem are în judecată se solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, fără ca acestea să fie ataşate cererii, sau a probei testim oniale, fără să lie specificaţi martorii, se va considera că proba res* pectivă nu a fost propusă în condiţiile legii, fiind incidenţă sancţiunea decăderii, s im ilar ipotezei In care probele nu ar fi fost deloc indicate;

- de asemenea, în ipoteza în care reclamantul a solic itat prin cererea de chem are în judecată numai încuviinţarea probei cu înscrisuri, pe care le-a ataşat cererii, în condiţiile legii, iar în cursul judecăţii pretinde com pletarea probatoriului cu proba testim onială, acesta va fi decăzut din dreptul de a propune ultima probă, cu excepţia cazului în care sunt incidente situaţiile prevăzute de art. 254 alin. (2)

- in cursul judecării cauzei, după acordarea primului termen, dacă reclamantul mai depune un set de înscrisuri la dosar, însă în copie necertificată sau într-un num ăr insuficient de exemplare ori netraduse din limba străină în care sunt redactate, instanţa îi va pune în vedere obligaţia respectării d ispoziţiilor legale, sub sancţiunea suspendării judecării cauzei, potrivit art. 242 alin. (1) NCPC.

S-a remarcat aspectul că n u lita te a pen tru ne ind ica rea m o tive lo r de d re p t nu este una expresă, motiv pentru care este necesară dovada existenţei unei vătămări pentru anularea cererii în cursul procesului decurgând din această lipsă^^l

Apreciem însă că, în cazul în care reclamantul nu in d ic ă tem e iu l de d re p t al pretenţiei sale, nu poate fi aplicată sancţiunea nulităţii cererii de chem are în judecată. Prin Decizia nr. 870 din 24 iunie 2010^^^, Curtea


M. Tăbârcă. Drept procesual civil. Voi. I I .... 2013, p. 45. Idem. nota sub. 61.

1 O.W. Theohâri, op. cit., p. 462. l î Idem. p, 464.1® M. Of. nr. 524 din 28 Iulie 2010.



Constitutională a retinut că nu este necesară indicarea exactă a textelor1 9de lege (temeiului de drept) pe care se întem eiază cererea de chem are în judecată, întrucât încadrarea în drept a faptelor este şi trebuie să rămână opera judecătorului, ci este su lic ient să se indice principiile de drept pe care se fundamentează pretenţiile reclamantului. De altfel, în cazul în care există îndoieli cu privire la tem eiul jurid ic al acţiunii, instanţa poate da calificarea jurid ică corespunzătoare, după ce, în prealabil, a pus în discuţia contradictorie a părţilor noua cauză.

252. O altă modificare inten/enită este aceea că, în noua procedură, după începerea procesului şi citarea părţilor, nu se mai poate acorda un termen reclam antului pentru a com plini lipsurile cererii, faţă de reglementarea vechiului ari. 132 CPC.

253. Legat de procedura verificării şi regularizării cererii de chem are în judecată, vom face câteva precizări, având în vedere numeroasele probleme şi opiniile exprimate în doctrina recentă cu privire la acestea:

- pentru fixarea primului termen de judecată, completul care ar urma să judece cererea verifică dacă aceasta are cuprinsul impus de art. 194 NCPC, dacă a los t făcută în numărul de exemplare necesar pentru comunicare, dacă are ataşate copii de pe înscrisurile de care reclamantul înţelege să se fo losească în proces, respectiv dacă are ataşat interogatoriul la care pârâtul va răspunde în scris şl dacă este timbrată. Se verifică, aşadar, atât elementele intrinseci, cât şi elementele extrinseci ale cererii de chem are în judecată^'^;

- având în vedere că, faţă de dispoziţiile art. 43 alin. (1) NCPC, grefierul de şedinţă verifică, înainte de primul term en de judecată, dacă ju decătorul se află în vreunul d intre cazurile de Incompatibilitate prevăzute la art. 41 NCPC, rezultă că nelegalitatea com punerii com pletului ar putea fi invocată chiar în perioada de regularizare a cererii de chemare în judecată, oricare parte având dreptul să recuze judecătorul şi pentru motive dintre cele prevăzute la art. 42 NCPO^';

- potrivit art. 197 NCPC, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau tim brarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii. în cazul solicitării judecătorului de îndeplin ire a obligaţi* ei timbrării cererii de chem are în judecată, dacă reclamantul formulează cerere de ajutor public judiciar, cererea de a ju tor public jud iciar va fi soluţionată în etapa de regularizare şi apoi va fi continuată procedura înscrisă în art. 200 NCPC; în acelaşi mod se va proceda atunci când form a de ajutor public jud iciar solicitată este cea prevăzută la art. 6 lit. a)


M. Tăbărcăi, Drept procesual civil. Voi. I I 2013, p. 49, nota sub. 66. ® ibidem.



din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public jud iciar în materie civilă, aprobată prin Legea nr. 193/2008^^^;

- instanţa sesizată va proceda la anularea cererii de chem are în ju decată în cazul în care reclamantul nu acoperă lipsurile cererii sale, chiar dacă este vorba despre o instanţa necom petentă material sau teritorial, întrucât în procedura regularizării cererii instanţa nu>şi poate analiza competenţa'^^;

- cererea de chem are în judecată trebuie să fie com pletată sau modificată în cel m ult 10 zile (calculate pe zile libere) de la data când reclamantul a prim it înştiinţarea transm isă de instanţă; cu privire la durata termenului, s-a apreciat că, pentru ca reclamantul să nu fie prejudiciat, indiferent de obiectul modificării sau completării cererii, judecătorul nu ar putea să reducă termenul de 10 zile ^ ;

- te rm e n u l acordat pentru modificarea sau completarea cererii introductive de instanţă este un termen adm inistrativ, şi nu un term en de judecată, pentru că aceasta a r presupune citarea pârâtului cu copia cererii în form a prezentată de către reclamant, caz în care com unicarea lipsurilor cererii de chem are în judecată se face printr-o adresă, şi nu prin citaţie^^^;

-încunoş tin ţa rea părţii nu trebuie să fie una generică, de genul „există obligaţia completării sau modificării cererii de chem are în judecată conform art. 194-196 NCPC ori obligaţia plăţii taxei de timbru conform art. 197 NCPC şi O.U.G. nr. 80/2013”, ci instanţa va trebui să arate, în concret, care sunt lipsurile cererii, care sunt modificările ce trebuie efectuate, care este cuantumul concret al taxei judiciare de timbru datorate şi unde se achită aceasta^^^;

- î n ipoteza !n care cererea nu cuprinde mai multe cerinţe. însă instan* ţa se află în im posibilitatea com unicării lipsurilor la acelaşi moment, pe considerentul că un element depinde de cunoaşterea altu i element lipsă, s-a apreciat că instanţa poate reveni pentru a doua oară la reclamant, cerându-i să com pleteze cererea. De exemplu, în cazul neindicării valorii obiectului cererii, instanţa este în imposibilitate de a stabili taxa jud iciară de timbru datorată, situaţie în care se va solicita reclamantului să indice valoarea obiectului cererii sale, urm ând ca, după indicarea acestei valori, dacă se constată că cererea nu este timbrată sau este Insuficientă timbrată, să se revină cu adresă către reclamant în cuprinsul căreia se va preciza cuantumul concret al taxei datorate, solicitându-se depunerea dovezii de plată în term enul prevăzut la alin. (2) al art. 200 NCPCi^>;


M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 49, nota sub. 72. Ibidem; G.C. Frentiu. D .-L Bătdean, Noul Cod ..., p, 408.M Tâbărcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 50.Ibidem.G .a Frenţiu. D .-L Băldean, Noul Cod .... p. 407. fdem, p. 408.



- sancţiunea nulităţii intervine şi dacă obligaţiile sunt îndeplinite numai parţial ori numai ou privire la unele dintre elem entele a căror modificare sau completare se impune^^*;

- procedura privitoare la regularizarea cererii este incidenţă şi în cazul procedurilor speciale, ori de câte ori nu există vreo reglem entare specială care să prevadă dar nu şi cererilor incidentalei^';

- în legătură cu posibilitatea re n u n ţă rii re c la m a n tu lu i la ju d e ca ta c e re r ii sale în această fază, având în vedere că întreaga procedură prevăzută de art. 200 şi art. 201 NCPC până la stabilirea primului termen de judecată se desfăşoară în camera de consiliu, iar citarea părţilor se dispune numai pentru primul termen de judecată stabilit, s-a apreciat că sentinţa prin care instanţa va lua act de renunţarea la judecată sau la dreptul dedus Judecăţii se pronunţă fără citarea părţilor şi în camera de consiliu. Dacă renunţarea intervine în faza regularizării cererii, anterior comunicării cererii de chem are în judecată către pârât, sentinţa se va com unica doar reclamantului, deoarece pârâtul nu cunoaşte încă faptul că îm potriva sa au fost formulate pretenţii. Dimpotrivă, dacă renunţarea intervine ulterior comunicării acţiunii către pârât, sentinţa se va com unica şi pârâtului'^);

- într-o altă opinie, verificările privitoare la cererea de chem are în ju decată se fac în camera de consiliu, în schimb, pronunţarea încheierii de anulare are loc în condiţiile art. 402 NCPC;

- din interpretarea p e r a contraria a art. 200 alin. (6) NCPC, care prevede citarea reclamantului pentru soluţionarea cererii de reexaminare a încheierii de anulare, rezultă că, pentru darea încheierii de anulare a cererii de chem are în judecată, reclamantul nu trebuie să fie citat;

- term enul de 15 zile prevăzut de lege pentru form ularea cererii de reexaminare se aplică tu turor cererilor de chem are în judecată, indiferent de obiectul lor, fără a se avea în vedere eventualul caracter urgent al unei anumite proceduri^^l

Prezentăm în continuare soluţii din practica instanţelor judecătoreşti pronunţate în etapa regularizării cererii de chem are în judecată, care au fost redate într-un articol recent^®*:

- o motivare a anulării unei cereri pentru neindicarea probelor, în contextul în care nu se cunoştea faptul dacă trebuiau sau nu administrate probe: „Pe de altă parte, deşi s-a solicitat reclamantului în mod expres, acesta nu a indicat probele de care înţelege să se folosească în dovedirea acţiunii. Este adevărat că acesta are posibilitatea de a nu solicita nicio


M. Tâbârcă, Drepl procesual civil. Voi. I I 2013, p. 54,® G.C. Frenp'u, O .-L Băldean, Noul Cod p. 408.^ D.N. Theohari, op. cit., p. 485.

G.C. Frenţiu, D.-L. Bătdean, Noul Cod ..., p. 408-409,Idem, p. 408.M. Ursufa, Scurte considerâţII cu privire la elementele obligatorii ale cererii de

chemare în judecată în NCPC, www.juridice.ro.


http://www.juridice.ro


probă. Insă probele trebuie cerute prin cererea de chem are în judecată sub sancţiunea decăderii” (Jud. Oradea, încheierea nr. 97/2013);

- o motivare a anulării cererii introductive din cauza faptului că reda- mântui nu s-a conform at celor dispuse de instanţă în procedura de regularizare. în concret, acestuia i s-a solicitat indicarea unui tem ei de drept cu menţiunea că temeiul de drept invocat (O.G. nr. 5/2001) esle eronat, actul normativ fiind abrogat, solicitându-i-se totodată să depună dovada com unicării somaţiei prevăzute la ari. 1014 alin. (1) NCPC (încheierea nr. 2894/2013 a Jud. Satu Mare). S-a apreciat de autorul citat că soluţia este vădit nelegală. în primul rând, sub aspectul tem eiului de drept, instanţa trebuia să califice cererea ca fiind o ordonanţă de plată întemeiată pe dispoziţiile noului Cod de procedură civilă. în al doilea rând, dovada expedierii somaţiei nu putea fi solicitată în procedura de regularizare, în- trucât este vorba de o procedură prealabilă. Sancţiunea lipsei acesteia este nulitatea relativă, iar invocarea acestei nulităţi poate fi făcută, conform dispoziţiilor clare ale art. 193 NCPC, numai de către pârât prin întâm pinare, momentul depunerii întâmpinării fiind ulterior celui al regularizării cererii de chemare în judecată;

- există numeroase soluţii a le instanţelor prin care s-a dispus anularea cererii de chem are In judecată strict pentru lipsuri ale cererii privind dovada calităţii de reprezentant. Spre exemplu: „Petentului i s-a comunicat faptul că trebuie să depună la dosar îm puternicirea avocaţială din partea adm inistratorului jud iciar şi încheierea prin care a fost numit adm inistratorul judiciar, în termen de 10 zile de la prim irea comunicării, sub sancţiunea anulării plângerii contravenţionale. Până la data pronunţării acestei încheieri petentul nu a depus la dosar actele solicitate" (Jud. Oradea, încheierea nr. 233/2013); „La dosar a fost depusă, în term enul de 10 zile prevăzut de art. 200 alin. (2) NCPC, o îm puternicire avocaţială fără num ăr (la rubrica număr figurând data emiterii îm puternicirii - 1 martie 2013, dată reiterată la rubrica sem nătura client/reprezentant), înscris care nu conţine nicio referire la vreun contract de asistenţă jurid ică încheiat de «reclamanţii d in anexă» şi nici sem năturile acestora. De asemenea, curtea obsen/ă că anexa cu numele şi datele de identificare ale reclamanţilor nu conţine semnăturile acestora, cu care să se probeze că. într-adevăr, au împuterni- cit-o pe avocata semnatară a cererii de chem are în judecată să introducă această cerere în num ele lor” (C.A. Cluj. încheierea nr. 208/2013);

- „ tre c â n d peste faptul că partea contestatoare nu a indicat motivele de drept ale acţiunii sale. iar cele de fapt au fost expuse succint. împiedicând astfe l instanţa să realizeze o calificare exactă a obiectului acţiunii, nu pot fi ignorate, din această perspectivă, lipsurile care se referă la depunerea la dosarul cauzei în copie certificată pentru conform itate cu originalul a titlu lui executoriu în baza căruia se face executarea silită, precum şi a somaţiei sau oricărui alt act de executare întocm it în cursul executării silite.tIndicarea acestor elemente face posibilă stabilirea în concret a obiectului acţiunii în sensul determ inării executării silite atacate, exprim area form u




lată de contestatoare prin acţiune atunci când a intitulat-o contestaţie la executare fiind una generică, încălcându-se în acest fel şi obligaţia aceste ia de a indica obiectul acţiunii sale. conform ari. 194 lit. c) NCPC. De asemenea, neîndeplinirea acestei obligaţii de către contestatoare atrage im posibilitatea instanţei de a-şi îndeplini propria obligaţie prevăzută de ari. 716 alin. (2) NCPC, în conform itate cu care instanţa sesizată va solicita de îndată organului de executare copii certificate de acesta după actele dosarului de executare contestat” (Jud. Aleşd, încheierea nr. 237/2013);

- există încheieri de anulare a cererii de chem are în judecată pentru lipsa contului bancar şi lipsa numărului de înm atriculare al reclamantului în Registrul Comerţului {Jud. Oradea, încheierea nr. 130/2013);

- au fost anulate plângeri contravenţionale pentru lipsa numelui, prenumelui sau denum irii pârâtului. CNP sau. după caz. CUI ori codul de înregistrare fiscală, nr. de înm atriculare în registrul comerţului sau de în scriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar (Jud. Satu-Mare, încheierea nr. 3971/2013); denum irea intimatului şi sediul acestuia (Jud. Satu-Mare, încheierea n r 3611/2013); datele de contact şi denum irea şi sediul instituţiei cu care înţelege să se judece (Jud. Satu-Mare, încheierea nr. 3207/2013). Soluţiile au fost apreciate ca fiind excesiv de formaliste şi inechitabile, deoarece datele necesare pentru citarea pârâtului se regăseau în procesul-verbal contestat care era ataşat cererii introductive, în condiţiile în care în nicio încheiere citată nu se face referire la lipsa procesului-verbal contestat;

- s-au anulat cereri pentru: nedepunerea în original a procesului-verbal de contravenţie contestat, atât tim p cât O .G. nr. 2/2001 impune ataşarea unei copii a procesului-verbal la plângerea contravenţională; nedepunerea unei copii legalizate a adunării generale a asociaţiei de proprietari, o copie conformă cu originalul al acestui proces-verbal fiind considerată insuficientă; lipsa semnăturii clientului pe îm puternicirea avocaţială, deşi o asem enea cerinţă nu mai este prevăzută în Legea nr. 51/1995; lipsa unei sentinţe pronunţate într-un alt litigiu; neindicarea tezei probatorii pentru efectuarea unei expertize; lipsa deciziei de calcul a taxei de poluare ori a dovezii de înm atriculare anterioare a autoturismului într-un stat membru UE, deşi acestea sunt aspecte ce ţin de încuviinţarea şi adm inistrarea probelor ce trebuie puse în discuţie în etapa cercetării judecătoreşti; indicarea locului de muncă al reclamantului, cerinţă neprevăzută de ari. 194 NCPC; lipsa menţiunii dacă există sau nu copii rezultaţi din căsătorie, nedepunerea calcului penalităţilor de întârziere etc.

254 .2 ) N u lita tea în tâ m p in ă rii. In reglementarea anterioară, lipsa elem entelor prevăzute de art. 115 CPC cu privire la conţinutul întâmpinării poate fl invocată de reclamant şi aplicată dacă acesta face dovada că a suferit o vătămare, care nu poate fi în lăturată altfel decât prin anularea actului, fiind vorba despre o n u lita te v ir tu a lă [ari. 105 alin. (2) CPC].




în reglementarea noului Cod, se menţine aceeaşi soluţie. Astfel, spre deosebire de cazul cererii de chem are în judecată, care nu este comuni- cată pârâtului câtă vrem e nu îndeplineşte cerinţele art. 194-197 NCPC, în privinţa întâm pinării judecătorul nu trebuie să procedeze conform art. 200 alin. (2) NCPC. Prin urmare, întâm pinarea depusă în term en va fi com unicată reclamantului in form a depusă de către pârât, iar lipsa unor e le mente ale acesteia poate atrage sancţiunea nulitătii în condiţiile art. 175 alin. (1) NCPC-

255. 3 ) N u lita tea ce re rii re co n ve n ţio n a le . Conform prevederilor ari- 209 alin. (3) NCPC. identice cu cele ale art. 119 alin. (2) CPC, cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chem are în judecată.

în legătură cu nulitatea acestei cereri în noua reglementare, într*o opinie^’ i, s-a reţinut că, în ceea ce priveşte sfera de aplicare a art. 200 NCPC, procedura regularizării cererii de chem are în judecată se aplică numai cererilor introductive de instanţă, iar nu şi cererilor incidentale. Ari- 209 alin. (5) teza a ll-a NCPC face trim itere exclusiv la art. 201 NCPC. iar nu şi la art. 200 NCPC, art. 201 reglementând procedura de comunicare a acte lor procedurale şi de fixare a primului termen de judecată. S intagma „constatarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru cererea de chem are în judecată”, menţionată în partea de început a alin. (1) al art. 201 NCPC, priveşte cererea de chemare în judecată introductivă, scopul trim iterii art. 209 alin. (5) teza a ll-a NCPC la art. 201 constituindu-l com unicarea cererii reconvenţionale, aspect care reiese şi din faptul că prima teză a alin. (5) al art. 209 vizează o atare comunicare.

S-a exprim at şi opinia contrară^^^ potrivit căreia cererea reconvenţională trebuie să cuprindă elementele prevăzute în ari. 194 NCPC pentru cererea de chem are în judecată, în condiţiile în care aceasta este o adevărată .,acţiune’’. Totodată, cererea va putea fi anulată, în tem eiul art. 196 NCPC, pentru lipsa numelui şi prenumelui sau, după caz, a denumirii oricăreia dintre părţi, a obiectului şi a m otivelor de fapt ori a sem năturii pârâtului sau a reprezentantului acestuia. De asemenea, atunci când este cazul, cererea reconvenţională trebuie să fie tim brată în aceleaşi condiţii în care ar fi fost tim brată dacă pretenţia era dedusă judecăţii pe cale principală. S-a motivat aplicabilitatea d ispoziţiilor art. 200 NCPC în sensul că ari. 209 alin. (3) NCPC nu precizează că cererea reconvenţională va cuprinde elementele cererii de chem are în judecată, ci arată că trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată. Rezultă aceasta şi din dispoziţiile art. 209 alin. (5) teza a ll*a NCPC, potrivit cărora dispoziţiile ari. 201 se aplică în m od corespunzător. Or. aplicarea „în mod corespunzător” a art. 201 NCPC înseam nă că şi cererea reconvenţională va fi com unicată reclamantului numai în momentul


O./V, Theohah, op. cit., p. 485.M. Tăbârcâ, Drepl procesual civil. Voi. I I .... 2013, p. 101.



în care se constată că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, ceea ce presupune verificarea şi regularizarea cererii reconvenţionale în termenii stabiliţi prin art. 200 NCPC.

Prin urmare, dacă cererea reconvenţională nu respectă cerinţele art. 194-197 NCPC. pârâtului i se vor com unica în scris lipsurile, cu m enţiunea că, în termen de cel m ult 10 z ile de la prim irea comunicării, trebuie să facă com pletările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Dacă obligaţiile arătate nu sunt îndeplinite, prin încheiere dată în camera de consiliu se dispune anularea cererii.

Achiesăm la această a doua opinie, distincţia făcută de ultima autoare menţionată în tre elementele cererii de chem are în judecată şi condiţiile pentru cererea de chem are în judecată fiind convingătoare; la fel sunt şi argum entele legate de neproducerea unei vătămări procesuale în dauna reclamantului, ca urmare a faptului că anularea cererii reconvenţionale pentru necomplinlrea lipsurilor are drept consecinţă necomunicarea ei pentru a se form ula întâmpinare, iar dacă se com plinesc lipsurile, atunci reclamantul va avea la dispoziţie o cerere completă pentru a-şi putea face apărări la fe l de complete.

2 5 6 .4 ) N u lita tea ce re rii de apel. în ceea ce priveşte cererea de apel, textul art. 470 NCPC (corespondent art. 287 CPC) indică e lem en te le pe care tre b u ie să le cu p rin d ă ş i în s c r is u r ile ca re tre b u ie anexate aceste i cereri:

1 ) num ele şi prenumeie, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori. pentru persoanele jurid ice, denum irea şi sediul lor, precum şi, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înm atriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor jurid ice şi contul bancar. Dacă apelantul locuieşte în străinătate, va arăta şi dom iciliu l ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;

2 ) in d ica re a h o tă râ rii a tacate;3) motivele de fapt şi de drept pe care se întem eiază apelul;4 ) probele invocate în susţinerea apelului; dacă apelantul propune în

apel dovada cu martori sau înscrisuri, dovezi pe care nu le-a arătat la prim a instanţă, se vor aplica in mod corespunzător dispoziţiile art. 194 lit. e) NCPC; p e r a contrario, dacă apelantul a arătat sau a depus aceste dovezi în faţa primei instanţe, nu va mai fi obligat să le indice prin cererea de apel;

5) sem nătu ra ;6) dovada a c h ită r ii ta x e lo r de tim b ru . Potrivit art. 23 din O.U.G.

nr. 80/2013, cererile pentru exercitarea apelului îm potriva hotărârilor ju decătoreşti se taxează cu 50% din: a) taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă in bani, soluţionată de prima instanţă, dar nu mai puţin de 20 lei; b) taxa datorată la sum a contestată, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani, dar nu mai puţin de 20 lei; apelul incident şi apelul provocat se taxează potrivit regulilor prevăzute mai sus.




De asemenea, art. 25 din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că se taxează cu 20 lei cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, a recursului îm potriva urm ătoarelor hotărâri judecătoreşti: a) încheierea prin care s-a d ispus vânzarea bunurilor în acţiunea de partaj; b) încheierea de suspendare a judecării cauzei; c) hotărârile de anulare a cererii ca netimbrată, nesemnată sau pentru lipsa calităţii de reprezentant. Se taxează cu 50 lei cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului îm potriva urm ătoarelor hotărâri judecătoreşti: a) hotărârile prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat: b) hotărârea prin care s-a luat act de renunţarea la dreptul pretins; c) hotărârea prin care s-a luat act de renunţarea la judecată; d) hotărârea prin care se încuviinţează învoiala părţilor. Cererea pentru exercitarea căii de atac care vizează numai considerentele hotărârii se timbrează. în toate situaţiile, cu 100 lei.

Cerinţele de la pct. 2 şl 5 [alin. (1) lit. b) şi e) al art. 470] şi cea de la pct. 6 [alin. (2) al art. 470] sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar cele de la pct. 3 şi 4 [alin. (1) lit. c) şi d) al art. 470], sub sancţiunea decăderii potrivit art. 470 alin. (3) teza I NCPC].

Astfel, cerinţele indicării în cuprinsul cererii de apel a hotărârii ata* cate, a semnării cererii de apel şl a timbrării căii de atac sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii; lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi com plinită până la primul term en de judecată la care partea a fost legal c itată în apel, iar lipsa semnăturii în condiţiile art. 196 alin. (2) NCPC art. 470 alin. (3) teza a II-a].

în tim p ce nulitatea pentru netimbrare este o nulitate absolută [art. 174 alin. (2) NCPC], necondiţionată (art. 176 pct. 6 NCPC), nulitatea pentru nesemnare este absolută şl condiţionată [art. 175 alin. (2) raportat la art. 176 NCPC], vătămarea fiind prezum ată în ambele situaţii, întrucât sunt nulităţi exprese.

Excepţia nulităţii cererii de apel pentru nesemnare poate fi invocată şi din oficiu, fiind vorba despre o nulitate absolută, concluzie ce decurge şi din obsen/area comparativă a celor două reglementări: codul anterior se referă la invocarea lipsei de semnătură de către pârât [în art. 133 alin. (2)], în tim p ce noul cod - în dispoziţiile art. 196 alin. (2) - stabileşte condiţiile îndreptării aceleiaşi neregularităţi „dacă se invocă lipsa de semnătură”.

Pentru neindicarea hotărârii apelate, legea prevede o nulitate absolută, condiţionată şi expresă, ceea ce în condiţiile art. 175 alin. (2) NCPC are semnificaţia prezumării vătămării, partea interesată putând însă să facă dovada contrară^^l

în doctrina anterioară noului Cod, într-o opinie, s-a apreciat că. în cazul în care cererea de apel nu cuprinde num ele apelantului, aceasta se va


C. Negrilă, în G. Boroi (coord.). Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, vo). I, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 879.



anula» deoarece nu se poate determ ina cine este apelantu lu i într-o altă opinie^2)^ s-a reţinut că această sancţiune intervine numai atunci când, pe lângă lipsa numelui apelantului, cererea de apel nu cuprinde vreun element care să ajute la identificarea fără dubii a acestuia. Dacă din cuprinsul apelului declarat rezultă date care să perm ită identificarea apelantului, sancţiunea nulităţii nu va opera. De asemenea, lipsa indicării domiciliului sau sediului părţilor nu atrage nulitatea cererii, întrucât asemenea elemente se regăsesc în dosarul de fond.

Spre deosebire de reglementarea anterioară^^^ nedepunerea cererii de apel şi, când este cazul, a m otivelor de apel la instanţa a cărei hotărâre se atacă atrage sancţiunea nulităţii, potrivit art. 471 alin. (1) NCPC. Este vorba de o nulitate necondiţionată de existenţa unei vătămări (art. 176 pot. 6 NCPC).

în ceea ce priveşte procedura de regularizare a cererii de apel, potrivit art. XIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Capitolul II, Secţiunea a 2*a, intitulată „M ăsuri tranzitorii pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă” , „D ispoz iţiile Legii nr. 134/2010 p riv ind Codul de procedură civilă, republicată, privitoare la pregătirea dosarului de ape l sau, după caz, de recurs de către instanţa a căre i hotărâre se atacă se aplică fn procesele pornite fncepând cu data de 1 ianuarie 2016. în procesele porn ite începând cu data intrării fn vigoare a prezente i leg i ş i până la data de 31 decembrie 2015 se aplică dispoziţiile art. X lV -X V ir.

Astfel, ari. XV stabileşte urm ătoarele: „(1) Preşedintele instanţe i de ape l sau persoana desem nată de acesfa, îndată ce prim eşte dosarul, va lua, p rin rezoluţie, m ăsuri în vederea repartizării a leatorii la un com plet de judecată. (2) în cazu l în care cererea de ape l nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, com pletu l căruia i s-a repartizat dosarul va stab ili lip surile cererii de ape l ş i îi va comunica, în scris, apelantulu i că are obligaţia de a completa sau modifica cererea. Completarea sau modificarea cererii se va face în termen de ce l m u lt 10 z ile de la data comunicării. (3) După prim irea dosarului sau, când este cazul, după regularizarea cererii de ape l po triv it alin. (2), com pletul va d ispune com unicarea cererii de apel, precum ş i a m otive lor de ape l intimatului, împreună cu copiile certificate de pe înscrisurile alăturate ş i care nu au fos t înfăţişate la prim a instanţă, punându-i-se fn vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare fn termen de ce l m ult 15 z ile de la data comunicării. (4) întâmpinarea depusă


Tâbârcâ, Drept procesual..., voi. II, 2005, p. 39.PI G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, Codul ..., p. 772.

în condiţiile în care prevederile art. 288 alin. (2) teza finală CPC au fost declarate neconstituţionale în partea care prevede „sub sancţiunea nulitătii”, iar motivele de apel, care se depun ulterior promovării apelului» până la prima zi de înfăţişare, se pot depune direct la instanţa de apel.



se com unică apelantulu i de îndată, punându-hse fn vedere obligaţia de a depune fa dosar răspunsul la întâmpinare în term en de ce l m ult 10 z ile de la data comunicării. Intim atul va lua cunoştinţă de răspunsul 1a întâmpinare din dosarul cauzei. (5) Dacă s-au form ulat a tâ t apel, câ t ş i cereri potriv it ari. 442-444 din Legea nr. 134/2010 p riv ind Codul de procedură civilă, republicată, dispoziţiile alin. (3) ş i (4) se aplică fn m od corespunzător. (6) in term en de 3 z ile de la data depunerii răspunsulu i la întâmpinare, judecătoru l fixează p rin rezoluţie p rim u l term en de judecată, care va f i de ce l m u lt 60 de z ile de la data rezoluţiei, d ispunând citarea părţilor. (7) fn cazu l în care in tim atu l nu a depus întâmpinare în term enul prevăzut la alin. (3) sau, după caz, apelantu l nu a com unicat răspuns la întâmpinare în term enul prevăzut la alin. (4), la data expirării termenului corespunzător, judecătoru l fixează p rin rezoluţie p rim u l term en de judecată, care va f i de ce l m ult 60 de zile de la data rezoluţiei, d ispunând citarea părţilor. (8) D ispoziţiile art. 201 alin. (5) ş i (6) din Legea nr. 134/2010 p riv ind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică în m od corespunzător. (9) D ispoz iţiile art. 475 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 p riv ind Codul de procedură civilă, republicată, rămân ap licab il^ '.

Problema care s-a ridicat în practica judiciară a tost aceea dacă, în ipoteza necomplinirii lipsurilor com unicate apelantului conform acestui articol, instanţa de apel poate anula cererea de apel s im ilar procedurii reglementate de ari- 200 NCPC. Opinia noastră este că. atâta vrem e cât. la art. XV din Legea nr. 2/2013, legiuitorul nu a prevăzut şi sancţiunea nulităţii şi procedura de aplicare a acesteia, aşa cum a procedat în mod explicit la art. 200 pentru cererea introductivă de instanţă, acesta nu a avut în vedere şi anularea cererii de apel în procedura aşa-zisă de ..regularizare” , ci doar tragerea unui semnal de alarmă părţilor prin semnalarea lipsurilor, urmând ca acestea să tie invocate de către părţi, respectiv de către instanţa de apel din oficiu. în raport de regulile ce guvernează distincţia între nulităţile absolute şi nulităţile relative.

257. 5) Nulitatea cererii de recurs. în ceea ce priveşte cererea de recurs, art. 486 NCPC (corespondent art. 302^ CPC) cuprinde menţiunile obligatorii şi înscrisurile care trebuie anexate acestei cereri, prevăzute sub sancţiunea nulitătii:• >

1) num ele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, num ele, prenum ele şi dom iciliul profe* sional al avocatului care form ulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenum ele consilierului juridic care întocm eşte cererea. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate;

Noutatea constă în aceea că. în afară de datele de identificare ale recurentului, cererea trebuie să conţină şi pe cele ale avocatului sau, respectiv, consilierului jurid ic care întocm eşte cererea, în condiţiile în care. în recurs, părţile vor fi asistate sau reprezentate de avocat, iar în cazul per




soanelor juridice, de consilier juridic. în acest sens, potrivit art. 83 alin. (3) şi art. 84 alin. (2) NCPC, la redactarea cererii şi a m otivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele fiz ice/persoanele jurid ice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat/numai de către un avocat sau consilier juridic, în condiţiile legii; pentru persoanele fiz ice fac excepţie cazurile prevăzute la art. 13 alin. (2) NCPC: partea sau mandatarul acesteia, soţ ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licenţiată în drept.

Pentru persoanele jurid ice s>a renunţat la indicarea altor elemente de identificare altele decât denum irea şi sediul.

Se mai observă că, în noua reglementare, nu se mai prevede obligâ- tiv itatea indicării de către recurentul care îşi are domiciliul în străinătate a unui domiciliu în România; obligaţia alegerii până la primul termen de judecată a fost menţinută în art. 156 NCPC, în Capitolul al ll-lea al T itlului IV rezervat citării şi comunicării acte lor de procedură, capitol cu aplicabilitate generală în toate fazele procesuale. Dacă nu se respectă această prevedere, nu este aplicabilă o sancţiune, ci partea va fi c itată prin scrisoare recomandată la dom iciliu l din străinătate, conform tezei finale a art. 156 NCPC^'l

2 ) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz. denum irea şi sediul intimatului;

3) indicarea hotărârii care se atacă;4) motivele de nelegalitâte pe care se întemeiază recursul şi dezvol

tarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor 11 depuse prlntr-un memoriu separat;

5) sem nătura părţii sau a m andatarului părţii in cazul prevăzut la art. 13 alin. (2) NCPC, a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic;

6) dovada achitării taxei de tim bru, conform legii. Potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, recursul îm potriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 lei dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 NCPC; în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a norm elor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 lei; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei; recursul incident şi recursul provocat se taxează după regulile prevăzute mai sus.

Conform ari. 25 din O.U.G. nr. 80/2013, se taxează cu 20 lei cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, a recursului îm potriva următoarelor hotărâri judecătoreşti: a) încheierea prin care s-a d ispus vânzarea bunurilor în acţiunea de partaj; b) încheierea de suspendare a judecării cauzei; c) hotărârile de anulare a cererii ca netimbrată, nesemnată sau


o. Spineanu-Matei, în G. Soro/(coord.), Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, voi. I. Ed. Hamangiu, Bucureşti. 2013, p. 931.



pentru lipsa câlltă lii de reprezentant. Se taxează cu 50 lei cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, a recursului îm potriva următoarelor hotărâri judecătoreşti: a) hotărârile prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat; b) hotărârea prin care s-a luat act de renunţarea la dreptul pretins; c) hotărârea prin care s-a luat act de renunţarea la judecată; d) hotărârea prin care se încuviinţează învoiala părţilor. Cererea pentru exercitarea căii de atac care vizează numai considerentele hotărârii se timbrează» în toate situaţiile, cu 100 lei.

7) îm puternicirea avocaţiala sau, după caz, delegaţia consilierului juridic (dispoziţie nouă ţaţă de reglementarea anterioară).

Menţiunile prevăzute la pct. 1 şi pct. 3-5 [alin. (1) lit. a) şi c)-e) al art. 486 NCPC], precum şi cerinţele menţionate la pct. 6 şi 7 [alin. (2) al art. 486 NCPC] sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile ari- 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale ari. 87 aiin. (2) NCPC rămân aplicabile [art. 486 alin. (3) NCPC].

în ceea ce priveşte lipsa menţiunilor referitoare la datele de identificare ale recurentului şi la hotărârea care se atacă, s*a apreciat în doctrină că este vorba despre o nulitate condiţionată, expresă, caz în care vătăm area produsă prin lipsa acestor menţiuni se prezum ă până la proba contra- ră, conform art. 175 alin. (2) NCPC. încălcarea dispoziţiilor referitoare la reprezentarea procesuală atrage, conform art. 176 pct. 2 NCPC, nulitatea necondiţionată de existenta unei vătămări, ceea ce înseamnă că nu ester 3 'perm isă dovada lipsei vătămării'^'.

în cazul de la art. 486 alin. (1) lit. a) NCPC, spre deosebire de reglementarea anterloară*^^, nulitatea este prevăzută numai pentru lipsa date- lor de identificare ale recurentului sau reprezentantului acestuia, nu şi pentru lipsa aceloraşi date privitoare la intimat, care sunt menţionate la lit. b) de la acelaşi articol.

Când cererea este făcută de parte, cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la form ularea acesteia prin avocat, operează sancţiunea nulităţii necondiţionate de existenta vreunei vătămări.A • ’

in literatura de specialitate anterioară noului Cod^^ s-a apreciat că om isiunea recurentului de a m enţiona numărul hotărârii atacate şi data pronunţării acesteia nu poate determ ina anularea cererii de recurs, atât tim p cât a fost indicat numărul dosarului în care s-a dat această hotărâre şi instanţa emitentă, elemente suficiente pentru identificarea hotărârii re- curate, obiect al recursului.


•‘ î fbidem,în legătură cu elementele prevăzute Id lit. a) de la art. 302' CPC, care priveau

datele tutunar părţilor, prin Decizia nr. 176/2005 (M. Of. nr. 356 din 27 aprilie 2005), Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea sancţionării cu nulitatea absolută a omisiunii recurentului de a menţiona în cererea de recurs datele de identificare ale acestora.

G.C. Frenţiu, D .-L Bâldean, C od u l..., p. 848.



In ceea ce priveşte prevederea referitoare la m otivele de recurs, având în vedere dispoziţiile art. 487 alin. (1) NCPO'^, atunci când nu există un termen distinct de motivare a recursului faţă de cel de declarare, conform legii, cererea de recurs va trebui să cuprindă şi motivele, sub sancţiunea nulităţii cererii, prevăzută de art. 486 alin. (3) NCPC. Cu toate acestea, s-a apreciat că motivele depuse separat de cerere sau o eventuală completare a acestora, făcute înăuntrul termenului de recurs - atunci când acesta coincide cu cel de motivare vor fi luate în considerare de către instanţe, iar recursurile nu vor fi declarate nule. Un argument în acest sens îl va constitui ari. 489 NCPC, care prevede că recursul este nul dacă nu a fos t motivat în term enul legal. O motivare a recursului în term enul legal va înlătura neregularitatea produsă prin neincluderea m otivelor în cerere, conform art. 486 coroborat cu art. 487 NCPC, câtă vrem e instanţa sesizată cu judecata recursului va primi deopotrivă cererea de recurs şl m otivarea acestuia, iar ambele vor fi fost depuse in termenul \egaP l

Conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) NCPC, sancţiunea nulităţii recursului intervine şi în cazul în care m otivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 NCPC. Spre deosebire însă de reglem entarea anterioară, noul text nu mai conţine prevederea conform căreia indicarea greşită a m otivelor de casare nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea lor face posibilă încadrarea într-unul dintre motivele de recurs. S-a apreciat^^^ că elim inarea acestei prevederi, menită probabil să aducă un plus de rigoare în exercitarea recursului, nu va avea nicio consecinţă în practica instanţelor. Din dispoziţiile alin. (2) al art. 489 rezultă că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, şi nu neapărat în acele cazuri de casare, d intre cele prevăzute în art. 488, care au fost indicate în cerere. Numai în ipoteza în care motivele invocate nu se încadrează în niciunul d intre cazurile de casare prevăzute de art. 488 se va putea aplica sancţiunea nulităţii recursului.

Potrivit art. 489 alin, (3) NCPC [corespondent art. 306 alin, (2) CPC], dacă legea nu dispune altfel, motivele de ordine publică pot fi invocate din oficiu de către instanţa de recurs, chiar după îm plinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică. Rezultă că sancţiunea nulităţii recursului pentru nemotivarea în termen nu poate opera atunci când se invocă motive de ordine publică, adică motive


Potrivit art, 4S7 aNn. (1), recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5). aplicabile şi în recurs.

Potrivit art. 470 alin. (5). în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului ourge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, oare ourge» însă» de la data comunicării hotărârii.

^ O, Spineanu'Matei, op, cit., p. 933,^ Idem, p. 943.



prin care se invocă încălcarea unor norme imperative, a căror nerespectare atrage nulitatea absolută^^l

In legătură cu sa n c ţiu n e a n u lită ţii p e n tru lip sa s e m n ă tu rii p ă rţii, a m a n d a ta ru lu i p ă rţii, a a vo c a tu lu i sau, după caz, a c o n s ilie ru lu i ju r id ic , s-a reţinut că aceasta poate fi acoperită în condiţiile art. 196 alin. (2) NCPC. Având în vedere prevederile ari. 494 NCPC, potrivit cărora dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în secţiunea care reglementează recursul, şi faptul că, pentru acoperirea lipsei semnăturii în cazul cererii de apel. textul art. 470 alin. (3) NCPC trim ite în m od expres la dispoziţiile art. 196 alin. (2) NCPC, s-a apreciat, pentru identitate de raţiune, în sensul posibilităţii acoperirii acestei nuli- tătii2).

Cu privire la această problemă, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Secţiile Unite, a Interpretat dispoziţiile anterioare ale art. 302^ alin. (1) lit. d) raportat la art. 316 CPC, statuând în sensul că cererea de recurs trebuie să cuprindă sem nătura părţii, însă nerespectarea acestei cerinţe poate fi îm plinită în condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2) CPC [corespondent ari. 196 alin. (2) NCPC]. aplicabile prin extindere. Aşa fiind, şi în calea de atac a recursului lipsa semnăturii de pe cererea de recurs poate fi îndeplinită în to t cuprinsul judecăţii căii de atac, în afară de cazul invocării lipsei semnăturii reclamantului, când cererea de recurs trebuie semnată cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare, iar dacă este prezent în instanţă, în chiar şedinţa în care se invocă nulitatea. Curtea a considerat că lipsa semnăturii d in cererea de recurs nu atrage nulitatea acestui act, în sensul de a nu putea fi acoperită, pentru că un atare procedeu, pe lângă faptul că nu are suport în dispoziţiile legale ce reglementează calea de atac, a r fi şi de natură a îm piedica înfăptuirea justiţie i, prin încălcarea dreptului părţilor la un proces echitabil^^l

într-o altă opinie^î, s-a reţinut că, de regulă, com pletarea cererii sau a m otivelor de recurs, după caz, trebuie făcută în interiorul termenului de recurs. Prin excepţie, atunci când preşedintele instanţei a cărei hotărâre se atacă ori persoana desemnată de acesta apreciază că intervalul rămas până la expirarea termenului de recurs nu este suficient pentru completarea cererii, poate acorda un termen scurt, de maxim 5 z ile de la expirarea termenului de recurs, în care poate fi efectuată completarea cererii ori a m otivelor de recurs, după caz. A re loc astfel o prelungire a termenului de recurs sau al celui de depunere a m otivelor de recurs. In cazul în care com pletarea nu se realizează în termenul legal ori se realizează cu


/. Leş. Sancţiunile procedurale în pn:^cesul civil român. Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988.

0 . Sp/neanu’Mate/, op. cit., p. 933.1.C.C.J., Secţiile Unite, Dec. nr. XXXIX/2007, M. Of. nr. 833 din 5 decembrie 2007. G.C, Frenţ/u, D .-L Bâfdean, Noul Cod .... p. 749,



depăşirea acestuia, preşedintele Instanţei sau persoana desem nată va proceda la com unicarea acesteia, chiar neregulată fiind, punândun-se în vedere intimatului să depună întâm pinare In termen de 30 de zile de la comunicare. La acest prim termen de judecată, în cazul în care părţile sunt legal citate, instanţa de recurs va putea aplica sancţiunea nulităţii cererii de recurs, dacă aceasta nu este semnată.

în ceea ce priveşte lipsa îm puternicirii avocaţiale sau, după caz, a delegaţiei consilierului juridic, care trebuie ataşate cererii de recurs şi care fac dovada calităţii de reprezentant, art. 486 alin. (3) face trim itere expresă la ari. 82 alin. (1), a ri. 83 alin. (3) şi art. 87 alin. (2) NCPC, care rămân aplicabile.

Art. 82 alin. (1) prevede obligaţia instanţei care constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant de a da un termen scurt pentru acoperirea acesteia. în caz de neacoperire a lipsei, intervine anularea cererii. S-a apreciat^^^ că. în procedura de filtru aplicabilă recursurilor de competenţa înaltei Curţi, verificarea dovezii calităţii de reprezentant va fi făcută în condiţiile ari, 493 alin. (3) NCPC, iar raportul, odată comunicat, va deschide posibilitatea părţii să remedieze lipsa. Art. 493 alin. (5) consacră aceeaşi soluţie în cazul nedepunerii dovezii calităţii de reprezentant, şi anume anularea cererii de recurs.

Potrivit art. 83 alin. (3) NCPC, în recurs este obligatorie reprezentarea părţilor persoane fizice numai de către un avocat, atât în ceea ce priveşte redactarea cererii şi a m otivelor de recurs, cât şi în ceea ce priveşte exercitarea şi susţinerea recursului, şi aceasta sub sancţiunea nulităţii.

Art. 87 alin. <2) NCPC prevede, pentru etapa introducerii căii de atac, ce presupune redactarea cererii motivate şi înregistrarea la instanţă, că avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecata procesului - respectiv la faza procesuală anterioară - poate să introducă, chiar fără mandat, orice cale de atac îm potriva hotărârii pronunţate, desigur, dintre cele prevăzute de lege. Rezultă că avocatul nu trebuie să mai ataşeze la cererea de recurs o nouă îm puternicire avocaţială, cl este de ajuns să arate că exercită recursul în condiţiile art. 87 alin. (2) şi că împuternicirea se află în dosarul în care s-a dat hotărârea recurată. Pentru susţinerea recursului este nevoie însă de o nouă împuternicire, potrivit art. 89 alin. (2) teza finală NCPC.

Spre deosebire de reglementarea anterioară^î, nedepunerea cererii de recurs şi, când este cazul, a m otivelor de casare la instanţa a cărei hotărâre se atacă atrage sancţiunea nulităţii, potrivit art. 490 alin. (1)


o. Spineanu-Matei, op. cit., p. 934.Nedepunerea cererii de recurs la instanţa a cărei hotărâre se atacă nu mai

poate atrage nulitatea, în condiţiile în care prevederile art. 302 ORC au fost declarate neconstituţionale în parlea care prevede „sub sancţiunea nulităţii ’ prin Decizia nr. 737 din 24 iunie 2008 (M. Of. nr. 562 din 25 iulie 2008). ’



NCPC. Este vorba de o nulitate necondiţionată de existenta unei vătămări (art J 7 6 pct. 6 NCPC).

în ceea ce priveşte p ro ce d u ra de reg u la riza re a ce re r ii de recu rs , potrivii art. XIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Capitolul II, Secţiunea a 2-a, intitulată „M ăsuri tranzitorii pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă” , „D ispoz iţiile Legii nr. 134/2010 p riv ind Codul de procedură civilă, republicată, priv itoare la pregătirea dosarului de ape l sau, după caz, de recurs de către ir)stanţa a căre i hotărâre se atacă se aplică in procesele porn ite începând cu data de 1 ianuarie 2016. în procesele porn ite începând cu data intrării în vigoare a prezente i leg i ş i până la data de 31 decem brie 2015 se aplică dispoziţiile a r t .X IV - X V i r .

Astfel, a ri. XVII stabileşte următoarele: „(1 ) Recursul şi, dacă este cazul, m otivele de casare se depun la instanţă a cărei hotărâre se atacă, în condiţiile prevăzute la art. 63 alin. (3) ş i art. 84 din Legea nr. 134/2010 priv ind Codul de procedură civilă, republicată. (2) C ând recursul este de com petenţa îna lte i C urţi de Casaţie ş i Justiţie, preşedinte le instanţe i sau preşedinte le de secţie ori, după caz, persoana desemnată de aceştia, p r im ind dosarul de la instanţa a căre i hotărâre se atacă, va lua, prin rezoluţie, m ăsuri pentru stabilirea aleatorie a unu i com plet form at din 3 judecători, care va pregăti dosarul de recurs ş i va decide asupra adm isib ilită ţii în princip iu a recursului. D ispoziţiile art. 475 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 priv ind Codul de procedură civilă, republicată, sunt aplicabile. (3) D isp0‘ ziţiile art. X IV alin. (2)-(4) ş i a le ari. X V alin. (2)-(5) se aplică în m od corespunzător. Termenul prevăzut la art. X V alin. (3) se dublează în cazul recu rsu lu i întâm pinarea trebuie redactată ş i sem nată de avocatu l sau consilieru l ju rid ic a l intimatului, ia r răspunsul la întâmpinare de avocatul sau consilieru l ju rid ic a l recurentului. (4) Prevederile art. X V I se aplică în m od corespunzător."

Problema care s-a ridicat în practica judiciară a fost aceea dacă, în ipoteza necomplinirii lipsurilor com unicate recurentului conform acestui articol, instanţa de recurs poate anula cererea de recurs sim ilar procedurii reglementate de art. 200 NCPC. Opinia noastră este că, atâta vrem e cât. la art. XVII din Legea nr. 2/2013> legiuitorul nu a prevăzut şi sancţiunea nulităţii şi procedura de aplicare a acesteia, aşa cum a procedat în mod explicit la art. 200 pentru cererea introductivă de instanţă, acesta nu a avut în vedere şi anularea cererii de recurs în procedura aşa-zisă de „regularizare” , ci doar tragerea unui semnal de alarm ă părţilor prin semnalarea lipsurilor, urmând ca acestea să fie Invocate de către părţi, respectiv de către instanţa de recurs din oficiu, în raport de regulile ce guvernează distincţia dintre nulităţile absolute şi nulităţile relative.

Mai aducem un argum ent suplimentar, legat de art. 494 NCPC, care stabileşte că: „D ispoziţiile de procedură p riv ind judecata în prim ă instanţă




ş i în ape l se aplică ş i în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivn ice ce io r cuprinse în prezenta secţiune".

Dispoziţiile Secţiunii I a Capitolului III referitoare la recurs se com pletează cu dispoziţiile speciale din art. XVII din Legea nr. 2/2013, astfel că, pentru procedura de regularizare a cererii de recurs, vom aplica prin sim ilaritate procedura de regularizare de la apel, în măsura în care nu există dispoziţii contrare în cuprinsul art. XVII (cum sunt cele legate de term enul de depunere a întâmpinării, care se dublează), iar nu procedura de regularizare a cererii de chem are în judecată.

2 5 8 .6 ) N u lita tea în c h e ie r ii de şe d in ţă . Potrivit dispoziţiilor art. 232 şi art. 233 NCPC, pe baza notelor de şedinţă, iar dacă este cazul şi a înregistrărilor efectuate, grefierul redactează încheierea de şedinţă în cel mult 3 zile de la data şedinţei de judecată. Pentru fiecare şedinţă a instanţei se întocm eşte o încheiere care va cuprinde m enţiunile prevăzute de ari. 233 alin. (1) lit. a)-m) şl alin. (2) NCPC, iar în cazul în care hotărârea se pronunţă în z iua în care au avut loc dezbaterile, nu se întocm eşte încheierea de şedinţă, menţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2) făcându-se în partea introductivă a hotărârii.

în practica anterioară noului Cod s-a reţinut că neîntocm irea încheierii de şedinţă constituie o nulitate procedurală, deoarece s-a cauzat părţilor o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; în lipsa ei nu se pot cunoaşte concluziile părţilor, iar instanţa de recurs nu-şi poate exercita controlul jud ic ia r asupra acelei hotărâri^^^, neputându-se verifica legala com punere a instanţei, prezenţa părţilor, ordinea dezbaterilor şi respectarea drepturilor procesuale ale părţilor, conţinutul concluziilor şi al cererilor formulate, precum şi a a ltor îm prejurări esenţiale referitoare la modul în care au decurs dezbaterile>^L înch e ie rea de şed in ţă d in z iua ju d e c ă ţii unu i p roces, în care se arată numai că procedura este com pletă, fără a se indica modul cum au urm at dezbaterile, este nu lă ş i duce la casarea hotărârii'^).

L ip sa în c h e ie r ii de dezba te ri atrage n u lita te a ho tă râ rii, deoarece inexistenţa ei face imposibilă exercitarea controlului jud iciar vizând com punerea completului de judecată, prezenţa părţilor, concluziile formulate, conţinutul apărărilor în fapt şi in drept^^l Norma juridică depăşeşte interesul personal al părţilor şi determ ină, alături de a lte norme, ordinea firească a judecăţii, potrivit faze lor şi etapelor pe care le parcurge procesul civil.


Trib- Bucureşti, $. a II l-a civ.. dec. nr. 66/1990, în C.P.J. 1990, p. 131, apud G. Boroi, O. Spineanu-Matei, C od u l..., ed. a 3-a, p. 291.

® Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1496/1986, în C.D. 1986, p. 188, apud G. Boroi, O. Spineanu’Matei, C o d u l.... ed. a 3-a, p. 290.

Trib. Reg. Bucureşti, OOl. III civ., dec. nr. 1490/1955, în L.P. nr. 4/1955, p. 422,apud O. Boroi, O. Spineanu-Matei, C o d u l..., ed. a 3-a, p. 291.

C.S.J., s. civ., dec. nr. 2322/1993; dec. nr. 1375/1996, în B.J. bază de date, apudG.C. Frenţiu. D .-L Bâidean, Noul Cod .... p. 452.



astfel încât are caracter imperativ. în consecinţă, neîntocmirea încheierii de dezbateri poate fi invocată de instanţă în orice stare a prlciniî^^l

In actuala reglementare, se menţine soluţia nulităţii hotărârii pentru lipsa încheierii de dezbateri, pentru aceleaşi raţiuni pentru care această consecinţă era atrasă şi sub imperiul vechii reglementări.

în ceea ce priveşte lipsa unei alte încheieri de şedinţă decât cea de dezbateri, pe ambele coduri se menţine soluţia în sensul că nulitatea hotărârii se va pronunţa numai dacă hotărârea respectivă nu poate avea o existentă de sine stătătoare în raport cu încheierea, în condiţiile art. 179 alin. (3 )N C PC P l

în doctrină^^^ s*au reţinut următoarele cazuri în care lipsa anum itor menţiuni nu atrage sancţiunea nulităţii hotărârii, atunci când e lem ente le existente dau posibilitatea exercitării controlului judiciar:

- lipsa numelui completului de judecată, dacă încheierea este semnată de judecătorii care Intră în completul de judecată, iar părţile nu contestă compunerea;

- lipsa menţiunii numelui procurorului, în cazul în care încheierea conţine concluziile acestuia;

- lipsa denumirii instanţei şi a numărului dosarului, dacă încheierea cuprinde numele părţilor, obiectul cauzei, completul de judecată, astfel încât instanţa şt dosarul pot fi identificate cu uşurinţă;

- lipsa datei şedinţei de judecată. în ipoteza în care dovada datei poate fi făcută cu elemente extrinseci (verificarea condicii de şedinţă, a m enţiunilor din programul informatic de evidenţă a dosarelor);

- lipsa m enţiunilor privitoare la num ele părţilor, al reprezentanţilor acestora, la obiectul, probele administrate, cât tim p aceste elemente rezultă din actele dosarului;

- lipsa menţiunii privind calea de atac, termenul în care încheierea poate fi atacată separat, întrucât acestea sunt elemente prevăzute de lege (Codul de procedură civilă sau alte legi speciale incidente în cauză), act norm ativ care se prezum ă a fi cunoscut din momentul publicării sale în Monitorul Oficial.

Pentru a interveni nulitatea în cazul lipsei unora dintre aceste elem ente. partea trebuie să dovedească vătămarea suferită ori instanţa de control jud ic ia r să nu poate exercita controlul jud ic ia r din acest motiv.

Lipsa unora dintre aceste elemente poate fi com plinită din oficiu sau la cerere în procedura îndreptării hotărârii, în condiţiile art. 442 NCPC.

Este incidenţă sancţiunea nulităţii, fără posibilitatea acoperirii. în cazul în care lipseşte soluţia adoptată sau sem nătura m em brilor completului de judecată, întrucât nu se poate cunoaşte ce anum e s-a hotărât în


•^'Trib. Bucureşti, s. a lll-a d v ., dec. nr. 110/1994, în C.P.J. 1993-1997, p. 381, apud G. Boroi, O. Spineanu'Matei, C o d u l e d . a 3-a, p. 291.

M. Tăbârcă. Drept procesual civil. Voi. I I .... 2013, p. 225.G.C. Frenţiu, D .-L Bâldean, Noul Cod .... p. 452-453.



acea şedinţă, respectiv dacă hotărârea reprezintă sau nu voinţa (unanimă sau majoritară) a judecătorilor membri ai com pletului de judecată.

259 .7 ) Nulitatea hotărârii judecătoreşti. Conţinutul hotărârii judecă- toreşti este reglementat, în prezent, în art. 425 NCPC, dispoziţiile având caracter imperativ.

în practica jud iciară anterioară noului Cod s*a decis că hotărârea ju- decătorească nu va fi lovită de nulitate, ci se va recurge la procedura reglementată actualmente de art. 442 NCPC, dacă în practicaua acesteia:

- s-a menţionat din greşeală numele altui judecător decât cel care a pronunţat-o şi a sem nat mlnuta^^J;

- lipseşte prenum ele judecătorilor care au sem nat hotărârea;- aceleaşi reguli fiind aplicabile cu privire la numele şi prenumele asis

tenţilo r judiciari, ale magistraţilor*asistenţi, ale gretierilor ori ale procuro* rilor, atunci când aceştia participă în proces, în raport cu modalitatea de constituire a com pletului prevăzută de lege^^l

Legat de considerentele hotărârii judecătoreşti, aceasta trebuie să cuprindă atât îm prejurările de fapt, cât şi motivele de drept care au form at convingerea instanţei; aceasta nu înseam nă că instanţa va trebui să răspundă tuturor argum entelor invocate de părţi pentru susţinerea pretenţiilor şi apărărilor pe care le-au form ulat, ci va putea să grupeze aceste argum ente pentru a le răspunde în cuprinsul unui considerent comun^^l

Nerespectarea obligaţiei instanţei de judecată de a arăta, în cadrul hotărârii, m otivele de fapt şi de drept care iâu format convingerea, precum şi m otivele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor duce la nulitatea hotărârii, numai atunci când se dovedeşte că s-a adus o vătămare ce nu poate fi în lăturată decât prin anularea acelui actf‘*l

Instanţa trebuie să arate în concret, în raport de probele dosarului, situaţia de fapt pe care o reţine în cauză şi va demonstra aplicarea regulii de drept incidente, referirea generică la probele adm inistrate nefiind suficientă pentru a satisface standardele normei, a căror încălcare va conduce la desfiinţarea hotărârii, întrucât aceasta constituie, în realitate, o lipsă a motivări i^ l

Nemotivarea opiniei separate ca, de altfel (pentru identitate de raţiune), şi a celei concurente ar putea atrage nulitatea numai dacă se face


Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1061/1966. în I.G. Mihuţă. Al. Lesviodax, Repertoriu I. p. 812.

^ C. Neghiă, op. olt., p. 795 şi practica acolo oitată.^ C.S.J., s. cont. adm., dec. nr. 2922/2000 şi nr. 2079/2000, în B.J. 2000, p. 952-

953 Şi p. 955; Trib. Suprem, col, Civ., dec. nr. 806/1957, în Repertoriu I, nr. 421, p. 815, apudI. Leş, Noul Cod de procedură civilă ..., voi. I, p. 547.

C-S.J-, s. de cont. adm,, dec. nr. 2079/2000, în B.J, bază de date.C .SJ., S- cont. adm., dec. nr. 53/2000, în B,J. bază de date, spud G. Boroi,

O. SpineanU'Matei, C o d u l e d , a 3-a, p. 437.



dovada unei vătămări ce nu ar putea fi altfel înlăturată, potrivit art. 175 alin. (1) NCPO^l

Dispozitivul hotărârii judecătoreşti reproduce m inuta redactată, In condiţiile art. 401 NCPC, cu ocazia pronunţării hotărârii. Conform art. 105 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, rezultatul deliberării se consemnează într>o m inută care va fi scrisă pe cererea de chem are în judecată, pe cererea de apel sau de recurs ori pe ultima încheiere. Neîntocm irea minutei atrage nulitatea hoiărâr\V^\

în doctrina şi practica anterioare noului Cod s-au exprim at opinii în sensul că hotărârea judecătorească trebuie să aibă acelaşi dispozitiv cu m inuta întocm ită la momentul pronunţării, iar neconcordanţa dintre minută şi dispozitivul hotărârii poate ti invocată de instanţă din oficiu, îm prejurare care atrage nelegalitatea hotărârii pronunţatei^*. De asem enea, lipsa dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti atrage nulitatea ei.chiar dacă soluţia este consemnată în m inuta încheiată cu ocazia delibe-trării. Această lipsă constituie o cauză de nulitate în sensul art. 105 alin. (2) CPC şi, fiind prevăzută de lege, presupune pricinuirea. pentru părţi, a unei vătăm ări ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelei hotărârii^l

în doctrină, inclusiv în cea recentă, s-au reţinut şi opinii contrare potrivit cărora, dacă, in hotărârea redactată ulterior, dispozitivul cuprinde neconcordante sau contradicţii fată de minută, nu trebuie anulată ho- târârea, ci trebuie refăcut dispozitivul în sensul minutei^^l Această necon- cordanţă reprezintă o neregularitate ce ar trebui îndreptată prin refacerea dispozitivului în sensul m inutei, în aplicarea prevederilor ari. 179 alin. (2) NCPC, având în vedere că dispoziţiile minutei sunt cele care indică soluţia reală pronunţată în cauză, iar dispozitivul se redactează ulterior, conform art. 426 alin. (5) NCPC. De asemenea, lipsa dispozitivului hotărârii judecătoreşti reprezintă o neregularitate ce atrage nulitatea hotărârii, dar care se poate acoperi prin întocm irea ulterioară a dispozitivului, potrivit art. 179 alin. (2) NCPC, m inuta fiind cea care reflectă soluţia adoptată de instanţă, în tim p ce dispozitivul doar o reproduce*®',

Potrivit art. 425 alin. (3) NCPC, în partea finală a dispozitivului se vor arăta dacă hotărârea este executorie, este supusă unei căi de atac ori este definitivă, data pronunţării ei, menţiunea că s-a pronunţat în şedinţă publică sau într-o altă modalitate prevăzută de lege. precum şi semnăturile m em brilor completului de judecată. Când hotărârea este supusă apelului


C. Negrilă, op. cit., p. 796.C.A, Bacău, s. civ., dec. nr. 778/1997, în Jurlsprudenţa 1997, p. 33, apudG. Boroi,

O. Spineanu’Mâtei. C o d u l..., ed. a 3-a. p. 431.G.C. Frenţiu, D .-L Băldean. C od u l..., p. 645.

1) Trib, Jud. Galaţi, s. civ., dec. nr. 550/16.06.1977, în R.R.D. nr. 10/1978, p. 54, a p u d G. Boroi, O. Spineanu^Matei, C o d u l.... ed. a 3-a, p. 438.

I®' V.M. Ciobanu, Tratai ..., voi. I, p. 474; M. Tăbârcă, Excepţiile pnDcesuale ..., p. 298-

C. Negrilă, op. cit., p. 796.



sau recursului se va arăta şi instanţa la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac.

S-a apreciat In doctrină că ind ica rea g re ş ită a că ii de atac este lipsită de consecinţe vătămătoare pentru părţi, In condiţiile consacrării exprese a principiului legalităţii că ilo r de atac prin dispoziţiile art. 457 NCPC şi a remediilor procesuale adoptate prin noul Cod pentru anihilarea unei eventuale vătăm ări a părţilor decurgând dintr-o atare eroare a instanţei de judecată în desem narea căii de atac prevăzute de lege pentru hotărârea pe care o pronunţă [art. 457 alin. (3)]i’ . în practica anterioară noului Cod s-a reţinut de altfel că lipsa din hotărâre a m enţiunilor privind calea de atac şi term enul în care se poate exercita, ca şi din m inută, nu atrage nulitatea hotărârii, deoarece calea de atac şi term enul în care se poate exercita sunt date de lege. şi nu de instanţă, iar om isiunea ori indicarea lor greşită nu lipseşte partea de dreptul de a exercita calea de atac, în term enul prevăzut de lege^^l

Potrivit dispoziţiilor art. 402 NCPC, în principiu, p ro n u n ţa re a ho tă râ rii se face în şed in ţă p u b lică . Art. 396 alin. (2) NCPC prevede şi o situaţie de excepţie, când instanţa se pronunţă la o dată ulterioară celei la care a avut loc dezbaterea în lond a procesului, dispunând am ânarea pronunţării. caz în care pronunţarea se face prin punerea s o lu ţie i la d is p o z iţ ia p ă rţ ilo r p r in m ijlo c ire a g re fe i ins tan ţe i.

Lipsa menţiunii referitoare la pronunţarea în şedinţă publică sau într-o altă modalitate prevăzută de lege atrage n u lita te a re la tivă numai atunci când s-a produs o vătămare ce nu poate fi în lăturată decât prin anularea acelui act, potrivit art. 175 alin. (1) NCPC; această soluţie a fost stabilită de instanţa suprem ă în recurs în interesul legii prin Decizia nr. XIII/2007^^*. S-a opinat că aceasta îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, întrucât chestiunea este d iferită de nulitatea necondiţionată reglem entată de legiuitor prin prevederile art. 176 pot. 5 NCPC. normă care sancţionează cu nulitatea nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la publicitatea şedinţei de judecată, în tim p ce prevederile art. 425 alin. (3) NCPC sunt norme care reglementează conţinutul hotărârii judecătoreşti, iar nu publicitatea şedinţei de judecată^‘*l

M inuta se sem nează de to ţ i m e m b rii c o m p le tu lu i, sub sancţiunea n u lită ţii, arătândU’ Se când este cazul şi opinia separată a judecătorului aflat în minoritate. Nulitatea nu poate fi acoperită prin semnarea ulterioară a minutei, deoarece nu se poate şti dacă judecătorul respectiv a participat


Idem, p. 797.® C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 1133/2000, în G, Boroi, O. Spineanu-Matei.

C o d u l.... ed. a 3-a< p. 440.^ I.C.C.J.. Secţiile Unite, Dec. nr. XI11/2007, M. Of. nr. 733 din 30 octombrie 2007.

C. Neghlâ, op. cit., p. 797.



sau nu Id deliberare^'l In acest sens s-a pronunţai şi doctrina recentă^^h nesemnarea m inutei de către judecători şi după caz, de către m agislra’ tu l-asistent este prevăzută de ari. 401 alin. (2) NCPC, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, pe când nesemnarea hotărârii redactate de către judecători şi grefier (dar şi de către magistratul-asistent, deşi textul nu îl menţionează expres) este o neregularitate procedurală ce poate fi acoperită în condiţiile art. 426 alin. (4) NCPC. Deşi grefierul nu sem nează m inuta, totuşi el va semna hotărârea, în tim p ce magistratul-asistent va sem na atât minuta. câ t şi hotărârea, cea din urmă ipoteză fiind aplicabilă pentru hotărârile înaltei Curţi.

§3. Procedura de so lu ţio n a re a excepţie i n u lită ţii

3.1. Invocarea n u lită ţii

260. Pentru a produce efecte, nulitatea actului de procedură, absolută sau relativă, condiţionată sau necondiţionată, trebuie invocată (de părţi, procuror sau din oficiu, de către instanţă. In funcţie de felul nulităţii) şi declarată de către instantă.I

Dacă procesul este în curs, nulitatea se invocă pe cale de excepţie.261. Potrivit reglementării anterioare, n u lita te a a b so lu tă poate fi In-

voca lă de partea interesată sau de instanţă din oficiu, în orice stare a pricinii, deci chiar direct în apel sau recurs [art. 108 alin. (1) CPC], înaintea instanţei de recurs însă, excepţiile de procedură de ordine publică pot fi ridicate numai când nu este nevoie de o verificare a îm prejurărilor de fapt în afara dosarului, ceea ce ar presupune adm inistrarea şi a altor probe decât înscrisurile (art. 162 CPC).

N u lita tea re la tivă poate fi Invocată numai de partea ale cărei Interese sunt ocrotite prin norma încălcată, la prim a zi de înfăţişare ce a urmat după această neregularitate şi înainte de a pune concluzii în fond [art. 108 alin. (3) CPC].

în condiţiile ari, 108 alin. (4) CPC, nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt. Deşi nu face niclo distincţie, textul poate fi interpretat în sensul că se referă la n u lita te a re la tivă , deoarece nulitatea absolută, dat fiind Interesul general pe care îl apără normele încălcate, poate fi invocată de oricine are interes, deci şi de partea care a săvârşit neregularitatea'^l

N oua reg lem en ta re stabileşte, în art. 178, regulile de invocare a nu* litătii.


Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 574/1974, în l,G, Mihuţă, Repertoriu II. apud G. Boroi, O. Spineanu-Matei, C od u l..., ed. a 3-a, p. 431.

C. Neghlă, op. cit., p. 800.M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 194; G. Boroi. Codul de procedură civilă

comentat şi adnotat, voi. I..., p. 269.



262. Invocarea n u lită ţii abso lu te . Nulitatea absolută poate fi invocată de o rice p a rte d in p roces , de ju d e c ă to r sau, după caz, de p ro cu ro r, în o r ic e s ta re a ju d e c ă ţii cauzei» dacă legea nu prevede altfel [art. 178 alin. (1) NCPC).

Un caz în care legea prevede altfel este necompetenţa m aterială şi teritoria lă de ordine publică, care trebuie invocată la primul term en de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, potrivit art. 130 alin. (2) NCPC.

Faţă de art. 108 alin. (1) CPC, se observă menţionarea expresă a dreptului procurorului de a invoca o asemenea nulitate.

Din interpretarea p e r a contraria a art. 178 alin. (2) NCPC rezultă că nulitatea absolută poate fi invocată şi de partea care a săvârşit neregularitatea, iar din cea a art. 178 alin. (4) NCPC că nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmare.

Nulitatea absolută poate să fie invocată atât prin cerere scrisă, cât şi verbal, în şedinţa de judecată, dacă legea nu prevede altfeHî.

în legătură cu prevederea potrivit căreia invocarea nulităţii absolute se poate face „în orice stare a judecăţii cauzei”, s*au făcut următoarele distinctii*^*:

- în p rim ă in s ta n ţă , nulitatea absolută a actului de procedură poate fi invocată oricând, până la momentul închiderii dezbaterilor în fond, dacă legea nu dispune altfel;

- în apel, nulitatea absolută poate fi susţinută, chiar dacă nu a fost invocată In faţa primei instanţe, dacă legea nu dispune altfel, iar hotărârea de primă Instanţă este susceptibilă de apel; invocarea se face prin cererea de apel, dacă legea nu prevede altfel, sub sancţiunea decăderii [art. 470 alin. (3) NCPC); având în vedere dispoziţiile art. 479 alin. (1) teza a ll-a NCPC, instanţa de apel poate invoca (nu este obligată^^^) şi din oficiu nulitatea absolută;

- în recu rs , nulitatea absolută poate fi invocată de către parte sub form a unui m otiv de casare în recurs, prin cererea de recurs, dacă legea nu prevede altfel, iar hotărârea pronunţată în prim ă instanţă este suscepti- bilă de recurs; motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate şi din oficiu de către instanţă (nu este obligată), chiar după îm plinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică [conform art. 489 alin. (3) NCPC];

- dacă în apel s*a invocat în termen nulitatea absolută a actului de pro* cedură efectuat în prim ă instanţă, m otiv care a fost respins de instanţa de apel sau cu privire la care aceasta a om is să se pronunţe, în recurs partea


M, Tăbărcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 774.D.N, Theohari, op. olt., p. 419-420,

^ î n sensul că instanţa are obligaţia, şi nu doar dreptul de a invoca nulitatea absolută, a se vedea L.-A. Viorel. G. Viorel, Noul Cod de procedură civilă. VoL I. Fundamentele, Art. 1-248. Comentarii şi explicaţii. Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 438,



este în drept să invoce nulitatea absolută» în măsura în care se include în vreunul d intre motivele de câsare legale, având în vedere dispoziţiile ari- 488 alin. (2) NCPC, potrivit cărora motivele de casare nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul ju- decării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a om is să se pronunţe asupra lor;

- dacă în apel nu s-a invocat nulitatea absolută a actului de procedură efectuat în prim ă instanţă, iar această cale de atac a fost respinsă ca nefondată, în recurs partea nu mai este în drept, de principiu, să invoce nulitatea absolută (potrivit a ri. 488 alin. (2) NCPC].

într*o altă opiniei'' s-a reţinut că interpretarea coroborată a art. 488 alin. (2) şi art. 247 alin. (1) NCPC conduce la concluzia că excepţia nulităţii absolute poate să fie invocată direct în recurs num ai dacă vizează o ne regularitate procedurală săvârşită în apel, iar pentru soluţionarea excepţiei este suficient să se adm inistreze înscrisuri noi, nu şi alte dovezi. Astfel, nulitatea absolută din primă instanţă nu poate fi invocată direct în recurs, atât ca motiv de recurs, câ t şi ca excepţie, decât dacă. în funcţie de datele concrete ale cauzei, nu a putut fi invocată pe calea apelului sau în cursul judecării apelului. în cazul în care problema nulităţii d in prim ă instanţă a fost dedusă judecăţii în apel, fie prin motivele de apel, fie prin intermediul excepţiei, iar instanţa de apel a respins-o sau a om is să se pronunţe asupra ei. partea nemulţum ită poate formula critici sub acest aspect numai prin m otivele de recurs, nu şi prin excepţie ridicată în recurs. Aceasta deoarece o anum ită excepţie procesuală poate să fie folosită pentru invocarea unei anumite neregularităţi procedurale o singură dată în cursul unui proces. Critici îm potriva soluţiei date excepţiei procesuale sau îm potriva om isiunii soluţionării excepţiei pot să fie făcute numai prin exercitarea căilor de atac, iar nu prin invocarea din nou, în calea de atac. a aceleiaşi excepţii, chiar dacă este una absolută.

263. Invocarea nulităţii relative. Potrivit art. 178 alin. (2)-(4) NCPC, nulitatea relativă poate fi invocată num ai de partea interesată şi numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă. Dacă legea nu prevede altfel, nulitatea relativă trebuie invocată: a) pentru neregula- rităţile săvârşite până la începerea judecăţii, prin întâmpinare sau» dacă întâm pinarea nu este obligatorie, la primul term en de judecată; b) pentru neregularităţile săvârşite în cursul judecăţii, la termenul la care s-a săvârşit neregularitatea sau, dacă partea nu este prezentă, la termenul de judecată im ediat urm ător şi înainte de a pune concluzii pe fond. Partea interesată poate renunţa, expres sau tacit, la dreptul de a invoca nulitatea relativă.

Rezultă condiţiile în care se pot invoca cazurile de nulitate relativă:1) partea care invocă nulitatea relativă are un interes;


M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 774.



Ca excepţii de la regula potrivit căreia nulitatea relativă poate fi invocată numai de partea interesată, s-au m enţionat în doctrină^’ i următoarele cazuri:

- nulitatea relativă care intervine pentru nelegala îndeplinire a procedurii de citare poate fi invocată din oficiu în tem eiul dispoziţiilor art. 153 alin. (2) NCPC, care prevăd că instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii; un a lt argument invocat a r fi că citarea părţilor constitu ie prem isa asigurării principiului contradictorialităţii în procesul civil, astfel încât dispoziţiile citate a r avea caracter de ordine publică şi, ca atare, a r justifica invocarea nulităţii de către instanţă din oficiu;

- nulitatea relativă a actului de procedură efectuat de către o persoană fără capacitate procesuală de exerciţiu poate fi invocată şi de către instanţă, în orice stare a procesului.

In sens contrar, s-a subliniat'^) că nulitatea relativă poate să fie invocată, indiferent de m ijlocul procedural folosit, numai de către partea ale cărei interese sunt ocrotite prin norma încălcată.

Astfel. în practica anterioară noului Cod^^^, s-a stabilit că instanţa de apel, invocând din oficiu citarea nelegală a pârâtei pentru term enul de dezbatere a cauzei în fa ţa primei instanţe, cu toate că pârâta nu declarase apel, şi dispunând desfiinţarea sentinţei pe acest temei, a pronunţat o decizie nelegală, deoarece neregularitatea actului de procedură putea fi invocată numai de către pârâtă, în condiţiile art. 108 alin. {3) CPC.

De asemenea^^^, efectuarea raportului de expertiză cu încălcarea dispoziţiilor an. 208 CPC, - fă ră citarea părţilor prin carte poştală recom andată, cu dovadă de prim ire reprezintă o neregularitate procedurală ce poate fi invocată de partea interesată, pe calea excepţiei de nulitate a actului. Insă, neconvocarea părţilor la realizarea expertizei este o om isiune sancţionată cu nulitatea relativă, întrucât textul de lege menţionat are caracter dispozitiv, fiind edictat în favoarea aceluia al cărui drept a fost încălcat, astfel că nulitatea expertizei trebuie pusă în discuţie la primul term en care a urm at depunerii raportului;

2 ) ne regu la rita tea nu a fo s t cauzată p rin p ro p ria fa p tă a p ă rţii care o invocă ; prevederea exista şi în vechea reglementare şi este o aplicaţie a principiului nem o auditor propriam turpitudinem allegans;

3) invoca rea se fa ce în te rm e n u l ş i p rin a c tu l de p ro ce d u ră s ta b ilite de lege; astfel,


D.N. Theohari, op. cit., p. 420.M, Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 775.C A Bucureşti, s. a IV-a civ., dec, nr. 1345/1999, în Culegere de practică jud ic ia ri

în materie civilă pe anul 1999, p. 351.C-A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec, nr. 214/1993, în Culegere de practică judiciară

civilă pe anii 1993-1998. p. 292.



a) pentru neregularitălile săvârşite până la începerea judecăţii, prin întâmpinare sau, dacă întâm pinarea nu este obligatorie, la primul termen de judecată;

S intagm a „începerea judecăţii'' are în vedere p rim u l te rm e n la care p ă rţile s u n t lega l c ita te ; „începerea judecăţii” are loc fie odată cu începerea cercetării procesului, fie odată cu începerea dezbaterilor, atunci când o cercetare a procesului nu este necesară. în aceste condiţii, s -a apreciat că, de vrem e ce judecata începe doar în momentul în care ambele părţi sunt legal citate, iar art. 178 alin. (3) lit. a) NCPC vizează neregularităţile săvârşite înainte de începerea judecăţii, rezultă că, atâta vrem e cât numai partea interesată să invoce nulitatea este legal citată, ea nu poate să fie sancţionată cu decăderea pentru că a aşteptat ca şi cealaltă parte să fie legal c itată şi abia ulterior a invocat nulitatea'^L

b) pentru neregularităţile săvârşite în cursul judecăţii, la term enul la care s-a săvârşit neregularltatea sau. dacă partea nu este prezentă, la termenul de judecată imediat urm ător şi înainte de a pune concluzii pe fond.

întrucât textul de lege nu distinge, s-a apreciat că partea care lipseşte la term enul la care este săvârşită neregularitatea procedurală poate invoca nulitatea la term enul de judecată imediat următor, indiferent dacă pentru termenul la care s-a produs încălcarea procedurală a fost sau nu legal citată. în schimb, dacă partea lipsă era legal c itată sau avea termen în cunoştinţă, nu mai trebuie să fie citată ulterior, astfel încât, dacă la te rmenul im ediat urm ător nu invocă nulitatea va fi decăzută din drept; dacă partea lipsă nu fusese legal citată, termenul „im ediat următor” la care tre buie să invoce nulitatea este acela la care va fi legal citată, iar nu neapărat primul term en de după com iterea neregularităţii procedurale respectivei^}

într-o altă oplnle^^^. s-a considerat că prevederea ,.la term enul de ju decată im ediat urm ător şi înainte de a pune concluzii pe fond’' se referă la situaţia în care la termenul de judecată im ediat urm ător celui la care a fost săvârşită neregularitatea, când partea vătăm ată nu a fos t de faţă, se acordă cuvântul şi asupra fondului dreptului dedus judecăţii, astfel încât, dacă la termenul de judecată imediat urm ător se acordă cuvântul asupra fondului cauzei, este necesar ca partea vătămată să invoce nulitatea înainte de acest moment.

S intagm a „concluzii în fond” trebuie înţeleasă ca privind „concluziile finale’', iar nu „concluziile asupra fondului” procesului. Drept urmare, şi dacă procesul este finalizat în tem eiul unei excepţii procesuale, textul este aplicabiH^’l

Neinvocarea nulităţii în term enul prevăzut duce la acoperirea acesteia şi decăderea p ă rţii d in a ce s t d rep t, ceea ce înseam nă că nulitatea relati-


M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 776-777. •2) ictem, p. 777.

O./V, Theohah, op. cit., p. 421.M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p. 778.



vă nu poate fi invocată direct în căile de atac. Dacă Insă cauza nulităţii a intervenit la ultimul termen de judecată, iar partea, nelegal citată, nu a fost prezentă la dezbateri, nulitatea relativă va putea li invocată direct în apel sau recurs, dacă hotărârea nu este susceptibilă de apel, dar numai ca m otiv de apel/de recurs, iar nu prin interm ediul excepţiei procesuale.

4) partea interesată să nu fi renunţat, expres sau tacit, la dreptul de a invoca nulitatea relativă;

Renunţarea expresă se realizează prin declaraţia părţii interesate în acest sens, declaraţie consem nată în încheierea de şedinţă. Se poate reţine renunţarea tacită din îm prejurări care relevă intenţia neîndoielnică a părţii de acoperire a nulităţii; are această semniticaţie situaţia în care partea interesată invocă efectele actului de procedură lovit de nulitate relativă.

Renunţarea părţii se poate face numai în term enul în care ar putea să şi invoce nulitatea relativă, întrucât, în caz contrar, intervine decăderea^^l

264. Existenţa mai m ultor cauze de nulitate. Dispoziţie nouă, art. 178 alin. (5) NCPC prevede că toate cauzele de nulitate a actelor de procedură deja efectuate trebuie invocate deodată, sub sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a le mai invoca.

In legătură cu interpretarea dată acestui text de lege, doctrina a apreci> at că se are în vedere situaţia în care în privinţa unui act de procedură sunt incidente mai multe cauze de nulitate relativă, iar nu de nulitate absolută, în condiţiile în care nulitatea absolută poate fi invocată oricând, potrivit art. 178 alin. (1) N C PO ^l în acest sens trebuie să se ţină seam a şi de situarea topografică a dispoziţie i procedurale, şi anume după alineatele referitoare la nulitatea relativă^^'. S-a mai arătat că norma se referă la nulitatea tuturor acte lor de procedură săvârşite până la momentul invocării nulităţii, iar nu doar ale unui s ingur act de procedură^^l

Partea care nu respectă această obligaţie, chiar dacă ar mai fi în term en potrivit art. 178 alin. (3) NCPC, nu mai poate invoca alte cauze de nulitate relativă oral sau printr-o altă cerere scrisă^^l

265. Excepţia nulităţii este o excepţie de procedură, atunci când este invocată în legătură cu aspecte privind procedura de judecată (cum ar fi nulitatea cererii de chemare în judecată, nulitatea întâmpinării), respectiv excepţie de fond. dacă vizează, de exemplu, capacitatea procesuală de exerciţiu/calitatea procesuală.

De asemenea, poate fi dilatorie (de pildă, lipsa procedurii de citare) sau perem ptorie (de exemplu, nulitatea cererii de chem are în judecată


Idem, p. 779.® D.N. Theohari, op. cit., p. 422; G.C. Frenţiu, D.-L. Băfdean, Noul Cod .... p. 360;

M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 779.Leş, Noul Cod p. 289,

W M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 780.Ibidem.



pentru lipsa numelui părţilor). Sunt şl excepţii care încep ca având caracter dilâtoriu: excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şl excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii dacă reclamantul nu este prezent la term enul la care se invocă, deoarece în aceste cazuri cererea nu este anulată automat, ci se acordă un termen pentru îm plinirea lipsurilor.

3.2. Soluţionarea excepţiei nulităţii

266. Actul de procedură prin care instanţa se pronunţă asupra excepţiei este, după caz, încheiere sau hotărâre, care poate fi sentinţă sau decizie, în funcţie de etapa procesuală în care se află judecata.

în cazul re s p in g e rii e xce p ţie i, instanţa pronunţă o în ch e ie re Inter* lo cu to rie , conform art. 235 NCPC [corespondent art. 268 alin. (3) CPC], care poate fi a tacată n u m a i o da tă cu fo n d u l, cu excepţia situaţiei când legea dispune atacarea separată.

Dacă a d m ite excep ţia , pronunţă:- o înch e ie re , atunci când instanţa nu se dezînvesteşte de judecarea

pricinii (de exemplu, admite excepţia privind nelegala citare a părţii);- o ho tă râ re (sentinţă sau decizie), dacă se dezînvesteşte (de exem-

piu, anuiează cererea pentru netimbrare).

3.3. îndreptarea neregularităţilor actului de procedură. Acoperirea nulităţii

267. Potrivit ari, 177 NCPC, ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va d ispune îndreptarea neregularităţilor actului de procedură. Cu toate acestea, nulitatea nu poate fi acoperită dacă a Intervenit decăderea ori o a ltă sancţiune procedurală sau dacă se produce ori subzistă o vătămare. Actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentul pronunţării asupra excepţiei de nulitate a d ispărut cauza acesteia.

Textul legal, cu caracter de noutate, este aplicabil indiferent de felul nulităţii - absolută sau relativă - şi prevede condiţiile în care n u lita te a conc ilţiona tă a actului de procedură poate fi acoperită. P er a contrario, nu poate fi îndreptată neregularitatea în cazul nulităţilor necondiţionate prevăzute de art. 176 NCPC.

Astfel, sancţiunea nulitătii condiţionate va interveni numai în cazul în care vătămarea produsă prin încălcarea cerinţelor legale la întocm irea ac* tu lu i de procedură nu poate fi în lăturată decât prin desfiinţarea actului. Ori de câte ori este posibilă în lăturarea vătămării prin alte remedii, judecătorul va dispune îndreptarea neregularităţilor actului de procedură, cu condiţia să nu existe un text care să-i interzică îndreptarea neregu larltă ţllo r''l

De asemenea, actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentu l pronunţării asupra excepţiei de nulitate a d ispărut cauza acesteia. în


M. Tăbârcâ, Drepl procesual civil. Voi. I .... 2013, p. 769.



aplicarea acestei dispoziţii legale, se pot reţine următoarele situaţii când nu intervine nulitatea actului de procedură:

- când partea achită taxa judiciară de timbru în cuantumul comunicat şi transm ite instanţei dovada achitării, în termen de cel mult 10 zile de la prim irea com unicării instanţei, în condiţiile ari, 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de chem are în judecată nu se anulează;

- când reclamantul com pletează sau m odilică cererea de chem are în judecată până la primul term en de judecată, Instanţa nu va mal dispune anularea cererii, chiar dacă term enul legal de 10 zile pentru acoperirea lipsurilor cererii a expirat, întrucât cauza nulităţii a dispărut până la momentul pronunţării asupra excepţiei de nulitate (dacă dosarul nu ar fi adus judecătorului la expirarea celor 10 zile de la prim irea comunicării de către reclamant pentru anularea cererii, în condiţiile art. 200 NCPC)^^^;

- când reprezentantul care nu a fost autorizat în prealabil, potrivit dispoziţiilor art. 81 alin. (1) NCPC, să facă un act de dispoziţie, obţine autorizarea pe parcursul procesului, nu intervine nulitatea acestui act;

- când cererea de chem are în judecată este sem nată în condiţiile art. 196 alin. (2) NCPC;

- când cererea de apel este modificată sau com pletată potrivit prevederilor art. 471 alin. (3) NCPC;

- când cererea de recurs este modificată sau com pletată în termenul prevăzut de lege sau acordat de preşedintele instanţei ori de judecătorul care îl în locuieşte [art. 490 alin. (2) NCPC, care trim ite la aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art, 471 NCPC]>^1

§4. Efectele n u lită ţii

268. Nulitatea, indiferent că este absolută sau relativă, lip se ş te actu l de p ro ce d u ră de e fe c te le p revăzu te de lege. în acest sens, art. 179 alin. (1) NCPC prevede că actul de procedură nul sau anulabil este desfiinţat, în to t sau in parte, de la data îndeplinirii Iul.

Nulitatea actului de procedură, care poate fi totală sau parţială, are efect retroactiv, de la momentul efectuării actului de procedură respectiv, iar nu de la data pronunţării sale de către instanţa judecătorească.

269. Un a lt efect al nulităţii este acela că a c tu l de p ro ce d u ră anu la t p oa te f i re făcu t.

După declararea nulităţii, instanţa dispune, dacă es te cazu l, re face rea a c tu lu i de p rocedu ră , cu respectarea tu turor condiţiilor de validitate art. 179 alin. (2) NCPC]. Este vorba despre o apreciere a instanţei asupra

posibilităţii refacerii actului anulat, cu condiţia respectării tuturor condiţiilor prevăzute de lege pentru efectuarea sa.


D.N. Theohari, op. cit., p. 418.® M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 780.



De exemplu, anularea raportului de expertiză, pentru necitarea părţilor, a re drept consecinţă refacerea expertizei, cu citarea păriiloH’l

Refacerea actului de procedură se dispune, de regulă, de către aceeaş i ins tan ţa , în măsura în care nu s-a dezînvestit de soluţionarea cauzei şi nulitatea este susceptibilă de a fi pronunţată de către aceasta, neconstituind o remediere a unei greşeli de judecată statuate într>o încheiere interlocutorie ‘ l

Astfel, în funcţie de momentul la care este constatată nulitatea, refa* cerea a c te lo r este de competenţa^^^:

- instanţei la care s-a săvârşit actul nul:- instanţei de control judiciar;- instanţei căreia i s-a trim is pricina spre rejudecare.

270. în condiţiile art. 179 alin. (3) NCPC [corespondent art. 106 alin. (1) CPC], desfiinţarea unui act de procedură atrage şi desfiinţarea actelor următoare. în măsura în care acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare.

Prin prevederile art. 179 alin. (3) NCPC se rezolvă astfel şi o chestiune controversată în doctrină, şi anume dacă nulitatea actului de procedură atrage numai nulitatea acte lor ulterioare sau şi a acte lor anterioare sau concom itente. Astfel, textul indicat stabileşte in mod expres că d e s fiin ţa rea u n u l a c t de p ro ce d u ră a trage ş i d e s fiin ţa re a a c te lo r de p ro ce d u ră urm ătoare , dacă acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare (deci, actele ulterioare trebuie să se afle într-un ra p o rt de dependen ţă cu actul anulat). P er a con tram , actul de procedură subsecvent independent faţă de actul de procedură declarat nul îşi menţine valabilitatea.

Prin folosirea sintagmei „desfiinţat” , se sugerează aplicarea acestei nulităţi iradiate'^) nu numai în ipoteza nulităţilor relative, dar. cu atât mai mult, şi în ipoteza nulităţilor absolute.

in acest sens. în practica anterioară noului Cod s-a stabilit că nulitatea procesului-verbal de afişare pentru faptul că nu conţine indicarea exactă a locului de afişare a actului de procedură atrage, în conform itate cu prevederile art. 106 CPC, şi nulitatea hotărârii pronunţatei®'. Se mai poate reţine nulitatea hotărârii judecătoreşti redactate în baza m inutei declarate nule ca urmare a nesemnării acesteia de către judecători.

271. Potrivit art. 179 alin. (4) NCPC. nulitatea unui act de procedură nu îm piedică faptul ca acesta să producă alte efecte juridice decât cele care decurg din natura lui proprie.


Trib- Suprem, col. civ., dec. nr. 1864/1956* în C.D. 1956, p. 258.D.N. Theohari, op. cit,, p. 423.M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p - 195. f. Leş, Noul Cod de procedură civilă ..., voi. I. p. 291.

1 ' Trib Suprem, col. civ., dec. nr. 389/1952, în C.D. 1952-1954, p. 318.



Astfel, aşa cum s-a arătat şl în doctrina anterioară noului Codf''\ nulitatea lipseşte actul de etecte în ceea ce priveşte funcţia sa procedurală. Dacă actul cuprinde manifestări de voinţă, declaraţii sau constatări de fapt, acestea îşi vor produce efectele. AstfeHî, o cerere de chemare în judecată lovită de nulitate poate fi fo losită ca o mărturisire extrajudiciară sau ca un început de dovadă scrisă; nulitatea pentru necompetenţă nu afectează valabilitatea probelor administrate, care vor fi refăcute de instanţa competentă numai pentru motive tem einice (ari. 137 NCPC, corespondent art. 160 CPC); actul autentic nul pentru vicii de form ă poate fi fo losit ca un înscris sub semnătură privată dacă este sem nat de părţi (art. 271 NCPC) etc.


V M Ciobanu, T r a t a t v o i . I, p. 479.^ M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 195.



§1. Reprezentarea părţilor în judecată

1.1. Formele reprezentării

272. Potrivit art. 80 alin. (1) NCPC [corespondent ari. 67 alin. (1 )C PC părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezen* tant. Reprezentarea poate fi legală, convenţională sau judiciară.

R eprezentarea c o n ve n ţio n a lă reprezintă o varietate a reprezentării jud iciare cu caracter facultativ (voluntar) şi care priveşte partea care d ispune de capacitate de exerciţiu, dar înţelege să conducă procesul prin intermediul unui reprezentant. Este o instituţie legată de principiul fundamental al dreptului la apărare^^l Persoanele fiz ice pot fi reprezentate în proces printr-un m anda ta r a vo ca t o r i m anda ta r neavoca t. Persoana jurid ică care este parte într-un proces este reprezentată de un a vo ca t sau un c o n s ilie r ju r id ic , şi nu de organul său de conducere.

273. R eprezentarea lega lă este o varietate a reprezentării judiciare, care se distinge prin aceea că priveşte persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, acestea putând sta în justiţie numai prin reprezentantul lor legal, precum şi persoanele juridice, care îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile prin organele lor^^l Sunt lipsiţi de capacitate de exerciţiu: minorul până la vârsta de 14 ani şi interzisul judecătoresc. Au calitatea de reprezentant legal: a) părinţii sau, în lipsa acestora, tutorele oh cei care îl reprezintă pe cel dat în plasament, pentru minorul care nu a îm plin it vârsta de 14 ani; b) tutorele ori curatorul special, numit provizoriu până la rezolvarea cererii de punere sub interdicţie, pentru interzisul judecătoresc; c) organele persoanei juridice: adm inistrator/consiliu de adm inistraţie, prin preşedinte le său; până la data constituirii organelor de adm inistrare, fondatorii ori persoanele fiz ice sau persoanele jurid ice desemnate în acest scop,

A lte cazuri de reprezentare legală sunt prevăzute de:- a r t . 31 alin. (1) teza a ll-a din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea,

organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, potrivit căruia preşedintele asociaţiei de proprietari reprezintă asociaţia de proprietari în relaţiile cu terţii, inclusiv în acţiunile iniţiate de asociaţie îm potriva unui proprietar care nu şi*a îndeplin it obligaţiile faţă de asociaţie sau în proce* sele iniţiate de un proprietar care contestă o hotărâre a adunării generale

Secţiunea a 4-a. Excepţia iipsei doveziica litâ ţii de reprezentant

M.N. Costin, I. Leş, M.Ş. Minea, C.M. Costin, S. Spinei, Dicţionar de procedură civilă, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 827.

fdem, p. 829.



a proprietarilor; în acest caz nu este nevoie ca preşedintele asociaţiei de proprietari să prezinte un mandat din partea adunării generale;

- ari- 21 alin. (2) şi (2^) din Legea nr. 215/2001, potrivit căruia în justiţie, unităţile administrativ^teritoriale sunt reprezentate, după caz, de pri- m ar (pentru comună, oraş sau municipiu) sau de preşedintele consiliului judeţean (pentru judeţ). Pentru apărarea intereselor unităţilor administrativ- teritoriale, primarul, respectiv preşedintele consiliului judeţean, stă în judecată ca reprezentant legal, şi nu in nume personal.

Art. 155 NCPC nu mai specifică cine este reprezentantul legal al autorităţii publice, ci se lasă părţii obligaţia de a-l identifica.

în ceea ce priveşte statul, potrivit art. 223 alin. (1) NCC, în raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titu lar de drepturi şl obligaţii, statul participă prin M inistenjI F inanţelor Publice, afară de cazul în care legea stabileşte un a lt organ în acest sens.

274. R eprezentarea ju d ic ia ră . Potrivit art. 80 alin. (4) NCPC, când legea prevede sau când circum stanţele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil, judecătorul poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentant în condiţiile art. 58 alin. (3), arătând în încheiere lim itele şi durata reprezentării.

Rezultă că reprezentarea judiciară inten/ine atunci când reprezentantul părţii este num it de către instanţă şi are în vedere două ipoteze:

1) când legea p revede o b lig a ţia in s ta n ţe i de a num i un cu ra to r sp e c ia l pentru reprezentarea părţii, fiind vorba de cazurile reglementate de art. 58 alin. (1) şl (2) NCPC; astfel, instanţa va numi un curator special:

- în caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile/cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu are reprezentant/ocrotitor legal; desem narea acestui curator se va face la cererea părţii interesate şt până la num irea reprezentantului legal, potrivit legii;

- în caz de conflict de interese între reprezentantul legal şl cel reprezentat;

- când o persoană jurid ică ori o entitate fără personalitate juridică, chem ată să stea în judecată, nu are reprezentant.

în aceste cazuri num irea curatorilor speciali se va face de către instanţa care judecă procesul, d intre avocaţii anum e desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească, spre deosebire de curatorii din materia dreptului civil, care sunt numiţi de instanţa de tutelă şl care pot fi orice persoană fizică având capacitate deplină de exerciţiu şi în măsură să îndeplinească această sarcină (ari. 179-180 NCC). Curatorul special are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal [art. 58 alin, (3) NCPC];

2) când circum stanţele cauzei o Impun pentru a se asigura dreptul părţii la un proces echitabil; s-a apreciat în doctrină*^^ că sunt avute în vedere următoarele situatii:

IV. Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant 223

D.N. Theohari, op. cit,, p. 236.



- când partea, din cauza bătrâneţi^ a bolii sau a unei in iirm ită li fizice, deşi capabiiă, nu poale, personai, să-şi apere intereseie în condiţii corespunzătoare şi, din motive temeinice, nu îşi poate numi un reprezentant convenţional;

- când partea a dispărut fără a exista informaţii despre ea şi nu a lăsat un mandatar.

Instanţa care judecă procesul poate desem na un curator special, în condiţiile art. 58 NCPC, chiar şi atunci când partea are numit un curator de către instanţa de tutelă.

Un a it caz de reprezentare judiciară este cel al adm inistratorului-sechestru, desem nat In materia sechestrului judiciar, care va putea sta în judecată în num ele părţilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru, în măsura în care este autorizat de instanţa care l-a numit, în conform itate cu art. 975 alin. (2) teza a ll-a NCPC. De asemenea, este cazul adm inistratorului jud iciar şi al lichidatorului, numiţi potrivit art. 20 lit. h) şi art. 25 lit. c) din Legea nr. 85/2006.

Se observă că textul legal lasă la aprecierea instanţei necesitatea numirii unui curator special.

1.2. Reprezentarea convenţională a persoanelor fizice

1.2.1. Reprezentarea prin m andatar neavocat

275. în dreptul nostru regula este că exercitarea dreptului de apărare prin reprezentant constitu ie o facu ltate neîngrădită a părţii; instanţa nu poate refuza reprezentarea, dar legea stabileşte şi, totodată, lim itează persoanele care în m od profesional pot apăra în justiţie interesele altora. Reprezentarea jud iciară nu este obligatorie când titularul dreptului are exerciţiul drepturilor civile, dar ea este totdeauna posibilă'^l

276. Legea conferă părţilor, în procesul civil, dreptul de a împuternici un terţ să le reprezinte în judecată, îndeplinind în numele lor actele de procedură necesare, nefiind obligatoriu ca mandatarul ales să fie avocat. Prin excepţie, reprezentarea nu este admisibilă, partea fiind obligată să stea personal în proces, de exemplu, în urm ătoarele situaţii:

- dispoziţiile art. 920 NCPC (corespondent art. 614 CPC) obligă părţile unui proces de divorţ să se înfăţişeze în persoană în faţa instanţelor de fond şi numai cu titlu de excepţie prin avocat, m andatar sau. după caz. prin tutore sau curator, atunci când: unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate; este îm piedicat de o boală gravă; este pus sub interdicţie judecătorească; are reşedinţa în străinătate sau se află într-o altă asem enea situaţie, care îl îm piedică să se prezinte personal;

- interogatoriul se ia părţii d in proces. Conform art. 353 NCPC (corespondent art. 220 CPC), reprezentantul legal al părţii poate fi chemat


M.N. Costin, I. Leş, M.Ş. Minea, C.M. Costin, $. Spinei, op. cit., p. 827.



personal la interogatoriu pentru actele încheiate şl faptele săvârşite de el în această calitate.

277. Având în vedere prevederile art. 83 NCPC (corespondent ari. 68 CPC), se reţin următoarele:

- în faţa primei instanţe, precum şi în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către un m andatar neavocat;

- atât în faţa primei instanţe, cât şi în apel, mandatarul neavocat nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor; rezultă că mandatarul neavocat poate redacta cererea de chemare în judecată, poate propune şi dezbate în contradictoriu m ijloace de probă, poate formula cereri în cursul procesului, poate depune înscrisuri la dosar, dar nu are dreptul să form uleze concluzii asupra excepţiilor procesuale sau asupra fondului cauzei [art. 83 alin. (1) NCPC]; pe de altă parte^^^ mandatarul neavocat nu poate nici să invoce, nici să susţină o excepţie de neconstituţionalitate, aceasta nefiind o excepţie procesuală, ci, mai degrabă, o apărare pe care şi-o face partea care o invocă;

- prin excepţie, în cazul în care mandatarul persoanei fiz ice este soţ sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv şi este licenţiat în drept, acesta poate pune concluzii în faţa oricărei instanţe, fără să fie asistat de avocat art. 83 alin. (2) NCPC]; din prevederea legală rezultă că mandatarul nea

vocat care îndeplineşte aceste cerinţe poate pune concluzii chiar şl în faţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe orice aspect litigios, inclusiv excepţii procesuale, cât şi pe fondul cauzei. în primă instanţă. în apel şi chiar şi în recurs, prin excepţie de la prevederile art. 83 alin. (3) NCPC^^';

- la redactarea cererii şi a m otivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele fiz ice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2) NCPC [art. 83 alin. (3) NCPC]; astfel, mandatarul neavocat al persoanei fizice, care este soţ sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv şi este licenţiat în drept, poate redacta cererea şi motivele de recurs şi reprezenta partea în recurs.

în legătură cu dispoziţiile art. 83 alin. (3) NCPC, în doctrină s-a apreciat că această prevedere este aplicabilă numai în cazul reprezentării conven- ţionale, iar nu şi al celei legale sau judiciare^^l

într-o altă oplnie^*^. s-a susţinut că. având în vedere trim iterile pe care le face textul art. 80 alin. (5) NCPC, potrivit căruia, „când dreptul de reprezentare izvorăşte din lege sau dintr*o hotărâre judecătorească, asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie. Dispoziţiile art. 83


M. Tâbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 426.® în acelaşi sens, a se vedea: D.N. Theohari, op. cit., p. 242; M. Tăbârcă, Drept

procesual civil. Voi. I 2013, p. 428.^ D.N. Theohari, op. cil., p. 242.

M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 428-429.



alin. (3) şi art. 84 alin. (2) sunt aplicabile*', înseam nă că. înaintea instanţe- lor de fond, reprezentantul legal şi cel jud ic ia r po l pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului fără să fie necesară asistarea ori. după caz, reprezentarea de către un avocat. Totuşi, şi în cazul acestor două form e de reprezentare, în recurs este obligatorie asistarea ori reprezentarea de către avocat, atât pentru redactarea cererii şi a m otivelor de recurs, câ t şt pentru exercitarea şi susţinerea recursului;

- în cazul contestaţiei în anulare şi al revizuirii, d ispoziţiile art. 83 alin. (1)-(3) NCPC se ap iică în mod corespunzător [art. 83 alin. (4) NCPC . în legătură cu acest text s-a reţinut''^ că, în funcţie situaţia incidenţă - dacă mandatarul este ori nu este cel prevăzut de alin. (2) al art. 83 NCPC - , nu este/este obligatorie asistarea de către avocat atât pentru redactarea cererii şi a m otivelor de contestaţie în anulare/revizuire, cât şi pentru exercitarea şi susţinerea căii de atac.

1.2.2. M andatu l judiciar. Forma şi conţinut

278. în cererea de chemare în judecată făcută prin m andatar trebuie să se menţioneze numele, prenumele şi calitatea reprezentantului [art. 194 lit. b) NCPC]. Justificarea calităţii de reprezentant se face prin procură, care se alătură cererii, în original sau în copie legalizată [art. 151 alin. (1) NCPC], Potrivit art. 85 alin. (1) şi (2) NCPC, împuternicirea d e a reprezenta o persoană fizică dată mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedeşte prin înscris autentic, în aceste cazuri, dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi consemnată în încheierea de şedinţă, cu arătarea lim itelor şi a duratei reprezentării.

im puternicirea de a reprezenta o persoană fizică poate fi dată numai unei p e rso a n e cu ca p a c ita te d e p lin ă de e xe rc iţiu .

Se observă că, în reglementarea actuală, îm puternicirea pentru reprezentarea convenţională a persoanei fiz ice dată mandatarului neavocat trebuie încheiată în fo rm ă au ten tică , spre deosebire de art. 68 alin. (1) CPC, potrivit căruia procura pentru exerciţiul dreptului de chem are în ju decată sau de reprezentare în judecată trebuia făcută prin înscris sub semnătură legalizată. S im ilar prevederilor art. 68 alin. (2) CPC. în acest caz dreptul de reprezentare mai poate fi da t ş i p r in d e c la ra ţie verba lă , făcută în instanţă şi consemnată în încheierea de şedinţă, cu arătarea lim itelor şi a duratei reprezentării.

279. Din punct de vedere al o b ie c tu lu i, potrivit art, 86 NCPC, m andatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume. Dacă cel care a dat procură generală nu are domiciliu şi nici reşedinţă în ţară sau dacă procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat (prezumţie legală relativă, care admite dovada contrară); prevederea preia dispoziţiile art. 67 alin. (2) şi (3) CPC.


fbidem,



Rezultă că. atunci când mandatarul are o procură generală, îm puternicirea dâtă de a reprezenta partea în judecată trebuie să lie expresă. Mandatul general poate privi actele de procedură dintr-un litigiu determinat, iar nu orice litigii; un mandat dat pentru orice litigii este nuPl

280. în ceea ce priveşte conţinutul mandatului, art. 87 alin. (1) NCPC prevede că mandatul este presupus dat pentru toate actele procesuale în* deplinite în faţa aceleiaşi instanţe; el poate fi însă restrâns, în mod expres, la anumite acte. Textul instituie o prezum ţie lega lă relativă, care admite dovada contrară; îm puternicirea poate fi însă restrânsă la anum ite acte (se remarcă o deosebire faţă de reglementarea anterioară, care făcea referire şi la restrângerea pentru o anum ită instanţă), mandatul fiind în această ipoteză unul special, expres» ale cărui lim ite trebuie verificate de instanţă şi respectate.

Pentru actele procesuale de dispoziţie (renunţare, achiesare, tranzacţie) este necesară întotdeauna o procură specială ori încuviinţarea prealabilă a instanţei sau a autorităţii adm inistrative com petente [art. 81 alin. (1) NCPC). în acest sens, în practica anterioară noului Cod s-a reţinut că hotărârea prin care se ia act de renunţarea la judecata apelului, dată cu nerespectarea obligativităţii împuternicirii mandatarului prin procură specială, este lovită de nulitate şi determ ină rejudecarea cauzei, consecutiv admiterii căii de a tad^l

La fel ca in reglementarea anterioară, conţinutul mandatului judiciar trebuie să fie a d iitem , adică în scopul reprezentării în justiţie. Se remarcă că noul Cod de procedură civilă nu mai face distincţie între „procura pentru exerciţiul dreptului de chem are în judecată’’ şi „procura de reprezentare în judecată" prevăzute de art. 68 alin. (1) CPC 1865, în prezent reprezentarea în judecată incluzând şi dreptul de introducere şi semnare a cererilor în justiţie^^*.

Intr-o altă opinie se reţine că îm puternicirea trebuie să fie dată sau pentru exerciţiu l dreptului de chem are în judecată, sau pentru reprezentarea în judecată. Ca atare, deşi noul Cod de procedură civilă nu mai prevede expres, se poate face distincţie între reprezentarea în exerciţiul dreptului de chem are în judecată şi reprezentarea în judecată prin săvârşirea acte lor de procedură pe parcursul procesului^^l

1.2.3. Reprezentarea convenţionala prin avocat

281. Reprezentarea prin avocat reprezintă o varietate a reprezentării convenţionale, care se distinge prin aceea că persoana fizică care este parte într-un proces este reprezentată de un avocat.


G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, Codul p. 244.® I.C.C.J., s. civ. şi de propr. Int., dec. nr. 1127 din 2 februarie 2006» în Dreptul

n r 7/2007, p. 245.^ D M Theohah, op. cil., p. 246.

M. Tât>ârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p. 422.



Potrivit dispoziţiilor art. 85 alin. (3) NCPC [corespondent art. 68 alin. (1) CPC], împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană ju ridică da lă unui avocat ori consilier jurid ic se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei.

în conform itate cu prevederile Statului profesiei de avocat*^ avocatul a re dreptul să reprezinte partea în temeiul unui c o n tra c t de a s is te n ţă ju r id ic ă încheiat în form ă scrisă de avocat şi client ori de mandatarul acestuia. Contractul de asistenţă juridică este încheiat în fo rm ă sc risă , ce ru tă a d p ro b a tio n e m . Acesta trebuie să îndeplinească toate condiţiile cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei convenţii şi dobândeşte dată certă prin înregistrarea sa în registrul oficial de evidenţă al avocatului, indiferent de modalitatea în care a fost încheiat. Contractul prevede în mod expres întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului său, iar avocatul, în baza acestui contract, se legitimează prin împuternicirea avocaţială.

Contractul de asistenţă jurid ică tre b u ie se m n a t o b lig a to r iu de că tre c lie n t, aceasta făcând dovada naşterii raportului jurid ic respectiv. îm p u te rn ic ire a avo ca ţia lă nu este necesar a fi sem nată de client în cazul în care form a de exercitare a profesiei de avocat atestă identitatea părţilor, conţinutul şi data contractului de asistenţă juridică în baza căruia s-a eliberat îm puternicirea, aspect prevăzut în modelul de îm puternicire avocaţială stabilit de statut. Dacă se contestă existenţa mandatului, instanţa îi va pune în vedere avocatului să depună la dosar contractul de asistenţă ju ridică, în fotocopie certificată pentru conform itate cu originalul, rubricile cu caracter confidenţial putând fi acoperite. Din acelaşi model de împuternici* re avocaţială stabilit de statut rezultă că semnătura avocatului şi aplicarea ştampilei nu sunt necesare In situaţia în care îm puternicirea avocaţială este sem nată de către client sau reprezentantul acestuia^^l

Dacă nu se prevede altfel, avocatul poate să efectueze orice act specific profesiei, pe care îl consideră necesar pentru realizarea intereselor clientului său.

în condiţiile în care art. 81 alin. (1) NCPC nu distinge, înseam nă că avocatul are nevoie de un mandat special pentru a putea face acte procedurale de dispoziţie. Având în vedere şi prevederile art. 126 alin. (3) din Statut, potrivit cărora, pentru activităţile prevăzute expres în cuprinsul obiectului contractului de asistenţă juridică, acesta reprezintă un mandat special, în puterea căruia avocatul poate încheia, sub semnătură privată sau în form ă autentică, acte de conservare, adm inistrare ori dispoziţie în numele şi pe seama clientului, s-a apreciat că, pentru actele procedurale de dispoziţie, este suficient ca avocatul să prezinte în instanţă contractul de asistenţă jurid ică prin care a fost îm puternicit în acest sens. După cum.


ni Adoptat prin Hotărârea U.N.B.R. nr. 64 din 3 decembrie 2011 (M, Of. nr. 898 din 19 decembrie 2011).




este suficient ca, prin contract, avocatul să fie împuternicit să săvârşească acte procesuale de dispoziţie, în general, iar nu un anume asemenea act^^

Potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (2) NCPC (corespondent ari. 69 alin. (2) CPC], avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fără mandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s>ar pierde prin neexercitarea lor la tim p şi poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac îm potriva hotărârii pronunţate. în aceste cazuri, toate actele de procedură se vor îndeplini numai la ţă de parte. Susţinerea căii de atac se poate tace numai în temeiul unei noi împuterniciri.

Astfel, prin excepţie de la regula consacrată în art. 2013 NCC, conform căreia contractul de mandat poate fi încheiat în form ă scrisă, autentică ori sub sem nătură privată, sau verbală, avocatul care a asistat o parte la judecata pricinii, în tem eiul unui mandat expres, poate, înîr-o etapă procesuală ulterioară, chiar în absenţa unul mandat expres, să îndeplinească actele necesare păstrării drepturilor supuse unui term en şi care s-ar pierde prin neexecutarea lor la tim p şi să exercite că ile de atac împotriva hotărârii date.

Actele făcute de avocat în aceste condiţii nu trebuie ratificate de parte, deoarece el s-a întem eiat pe o îm puternicire prevăzută de lege^^l

în doctrină s-a exprim at şi opinia contrară, în sensul că aceste acte de conservare au fost săvârşite de mandatar în temeiul unul mandat tacit, valabilitatea lor fiind condiţionată de o ulterioară ratificare de către parte^î. în ipoteza în care avocatul pârâţilor a exercitat calea de atac, însă această cale nu a fost însuşită de pârâţi, care nu au înţeles să conteste hotărârea instanţei de fond şi să confere avocatului calitatea de reprezentant al lor pentru calea de atac a recursului, cererea de recurs se va anula'^l

Lipsind mandatul expres, toate actele de procedură se vor îndeplini numai faţă de partea însăşi, iar pentru susţinerea căii de atac este necesară o nouă împuternicire.

1.2.4. încetarea m andatulu i jud ic ia r

282. încetarea mandatului Judiciar prezintă anumite p a rtic u la rită ţi faţă de mandatul de drept comun:

- spre deosebire de reglementarea din Codul c ivil (art. 2030 NCC), mandatul jud iciar nu încetează prin m oartea m a n d a n tu lu i ş i n ic i dacă acesta a d e ve n it in ca p a b il; mandatul durează până la retragerea lui de către moştenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului (art. 88 NCPC, corespondent art. 71 CPC).


M Tăbârcă. Excepţiile procesuale ..., p. 193; M. Tăbârcă. Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 431.

® M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 194. a c . Frenţiu, D .-L Băldean, C od u l..., p. 256.Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., dec. nr, 252/R din 27 septembrie 2007, în G.C. Frenţiu,

D.-L. Băldean. Noul Cod ..., p. 137,



Astfel, avocatul sau mandatarul neavocat al pârtii decedate va continua exercitarea mandatului, aducând la cunoştinţa instanţei decesul părţii pe care o reprezintă şl depunând, totodată, la dosar un certificat de deces. In acest caz, instanţa va pune în discuţie suspendarea de drept a jude- cării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 NCPC, asupra căreia va pune concluzii şi reprezentantul părţii decedate, care va deveni şi reprezentantul moştenitorilor universali şi cu titlu universal (continuatorii personalităţii autorului lor), fără a fi necesară încheierea unui nou mandat cu aceştia.

Mandatul încetează însă la moartea sau punerea sub interdicţie a reprezentantului, în temeiul regulilor de drept comun^'^;

- renunţarea la m andat sau revocarea acestuia nu poate fi opusă celeilalte părţi decât de la comunicare, afară numai dacă a fost făcută în şedinţa de judecată şi în prezenţa părţii; mandatarul care renunţă la îm - puternicire este ţinut să înştiinţeze atât pe mandant, cât şl instanţa, cu cel puţin 15 zile înainte de term enul imediat urm ător renunţării; mandatarul nu poate renunţa la mandat în cursul termenului de exercitare a căilor de atac (art. 89 NCPC, corespondent art. 72 CPC), spre deosebire de mandatul de drept comun.

Dacă term enul de 15 zile nu este respectat, partea are posibilitatea să solicite am ânarea cauzei în vederea pregătirii apărării^^l

Mandatarul este acela care poate renunţa oricând la mandat, notifi- când mandantului renunţarea sa, în conform itate cu dispoziţiile art. 2030 lit. b) şi art. 2034 alin. (1) NCC. Mandantul poate oricând revoca (denunţa) unilateral mandatul, expres sau tacit, indiferent de form a în care a fost încheiat contractul de mandat şi chiar dacă a fos t declarat irevocabil, în conform itate cu prevederile art. 2030 lit. a) şl art. 2031 alin. (1) NCC.

Potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, şi art. 147 din Statutul profesiei de avocat atât avocatul, cât şi clientul său au dreptul să renunţe unilateral la contractul de asistenţă jurid ică încheiat.

în ceea ce priveşte momentul producerii efectelor încetării mandatului faţă de terţi, încetarea efectelor contractului de mandat, prin renun- ţare sau revocare, nu va putea fi opusă celeilalte părţi din proces decât de la data comunicării, exceptând situaţia în care s-a făcut în şedinţa de judecată, în prezenţa părţii adverse, fiind trecută în încheierea de şedinţă.

1.3. Reprezentarea convenţională a persoanelor juridice şi a entităţilor fără personalitate juridică

283. Potrivit art. 84 alin. (1) şi (2) NCPC, persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier jurid ic sau avocat, în condiţiile legii. La redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele


O./V, Theohah, op. cit., p. 248. fdem, p. 249.



juridice vor fi asistate şi, după caz. reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat sau consilier jurid ic, în condiţiile legii.

P er a contraho, persoanele juridice nu pot fi reprezentate convenţional de un mandatar neavocat sau care nu exercită funcţia de consilier juridic, însă pot fl reprezentate legal de către administratori sau, în lipsa organelor de administrare, de fondatori ori de către persoanele fizice sau persoanele juridice desem nate în acest scop.

Având în vedere înscrierea reprezentantului persoanei jurid ice într-o ordine diferită în cele două alineate ale art. 84 NCPC, s-a apreciat că, în opinia legiuitorului, înaintea instanţelor de fond reprezentarea acestei părţi se va face prin consilier ju rid ic şi, în subsidiar, prin avocat, iar, înaintea instanţelor de recurs, asistarea sau reprezentarea să fie realizată, în primul rând, prin avocat şi, în subsidiar, prin consilier jurid ic. A legerea reprezentantului aparţine persoanei juridice, fără ca instanţa să-i poată impune să fie reprezentată de avocat.

Totodată, există norme speciale potrivit cărora asistarea de către avocat nu este obligatorie [de exemplu, ari, 52 alin. (2) din Legea n r 18/1991 a fondului fu n c ia ru l

Reprezentarea convenţională a persoanelor juridice se va face în baza unui contract de asistenţă juridică, respectiv a unui contract de muncă sau a unui raport de serviciu.

284. Potrivit art. 84 alin. (3) NCPC, dispoziţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi entităţilor arătate la art. 56 alin. (2) NCPC. Rezultă că a so c ia ţiile , so c ie tă ţile sau a lte e n tită ţi fă ră pe rsonalita te ju r id ic ă vor putea să fie reprezentate înaintea instanţelor de judecată numai prin consilier jurid ic sau avocat, şi nu prin mandatarul neavocat. Totodată, acestea pot fi reprezentate legal de persoana căreia, potrivit înţelegerii dintre membri, i s-a încredinţat conducerea sau administrarea acesteia» iar, in lipsa unei asemenea persoane» de oricare dintre membrii entităţii respective.

§2. Dovada c a lită ţii de reprezentan t

285. Potrivit dispoziţiilor art. 151 NCPC {corespondent an. 83 CPC), când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată. Avocatul şi consilierul jurid ic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii. Reprezentantul legal va alătura o copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii sale. Reprezentanţii persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menţionată îm puternicirea lor. Organul de conducere sau, după caz, reprezentantul desem nat al unei asociaţii, societăţi ori altei entităţi fără personalitate juridică, înfiinţată potrivit legii, va anexa. în copie legalizată, extrasul din actul care atestă dreptul său de reprezentare în justiţie.





Astfel, (â cererea care este făcută de mandatarul convenţional, trebuie să se anexeze p ro cu ra în o r ig in a l sau co p ia lega liza tă care atestă caii’ tatea de mandatar al părţii, iar la cea făcută de reprezentantul legal al părţii se anexează co p ia lega liza tă a în s c r is u lu i ca re a tes ta aceasta ca lita te (acte de stare civilă, copia hotărârii de divorţ din care rezultă exercitarea autorităţii părinteşti faţă de minor, hotărârea instanţei de tutelă de numire a tutorelui sau curatorului).

Mandatarul avocat certifică el însuşi copia de pe procura sa, ane- xând cererii îm p u te rn ic ire a avoca ţia lă . Consilierul juridic care reprezintă partea ataşează, în original, îm puternicirea de reprezentare ju rid ică/de lega ţia eliberată de persoana jurid ică al cărei reprezentant este.

în ipoteza reprezentării persoanelor jurid ice de drept privat, se va depune, în co p ie , un e x tra s d in re g is tru l p u b lic în care figurează dreptul de reprezentare al persoanei care semnează cererea (de exemplu, extras eliberat de Oficiul Registrului Comerţului), iar în ipoteza reprezentării entită ţilo r fără personalitate juridică, înfiinţate potrivit legii, se va anexa un ex tras , în co p ie lega liza tă , d in a c tu l ca re a testă d re p tu l de reprezentare în ju s t iţ ie al organului de conducere sau, după caz, al reprezentantului desemnat.

§3. Invocarea lipsei dovezii calităţii de reprezentant. Sancţiune

286. Potrivit dispoziţiilor art. 82 NCPC [corespondent art. 161 alin. (1) CPC), intitulat „Lipsa dovezii calităţii de reprezentant*': „(1) Când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată. (2) Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant înaintea primei instanţe nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac” .

Lipsa dovezii calităţii de reprezentant se poa te invoca atât de către părtj. cât şi de către instanţă din oficiu.

In cazul invocării acestei neregularităţi, spre deosebire de Codul de procedură civilă din 1865, care prevedea, în art. 161 alin. (1), posibilitatea instanţei de a acorda un termen pentru com plinirea lipsurilor, în prezent, instanţa este obligată în acest sens. Astfel, s-a apreciat că. dacă nici partea şi nici pretinsul său reprezentant nu sunt prezenţi la term enul la care a fost sesizată lipsa dovezii respective, instanţa va am âna cauza şi va c ita partea cu menţiunea de a face dovada calităţii de reprezentant, sub sancţiunea anulării cererii. C itarea se impune, chiar dacă partea are term en în cunoştinţă, această instituţie vizând numai data procesului şi locul desfăşurării safe, iar nu şi eventualele dispoziţii luate pe parcursul său, ce trebuie com unicate părţii. S-a reţinut că ar fi de preferat să fie citaţi atât partea, câ t şi pretinsul său reprezentant, pentru a asigura premisele unei informări cât mai complete^'l





287. Lipsa dovezii calităţii de reprezentant se invocă pe cale de excepţie.Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant este o e xce p ţie de

p ro ce d u ră (are în vedere o neregularitate procedurală), a b so lu tă (se înca lcă norme de ordine publică) şi p e re m p to rie (admiterea sa conduce la anularea cererii şi îm piedicarea soluţionării fondului cererii), dar începe cu un e fe c t d ila to r lu (pentru că anularea cererii nu intervine automat, la data la care se invocă excepţia, ci numai dacă dovada calităţii de reprezentant nu se face în term enul acordat de instanţă)^'l Apreciem că este o excepţie de ordine privată, fiind afectat interesul personal al părţii greşit sau incomplet reprezentate; dar legiuitorul, având în vedere şi Interesul de a se realiza o judecată în tre părţi corect reprezentate, a prevăzut în mod expres posibilitatea instanţei de a invoca din oficiu excepţia, fără ca această posibilitate să schim be natura jurid ică privată a excepţiei într>una de ordine publică.

S-a reţinut şi opin ia potrivit căreia este vorba despre o e xce p ţie de

Excepţia poate fi invocată în o r ic e s ta re a p r ic in ii, d a r nu d ire c t în că ile de a tac; astfel, potrivit alin. (2) al art. 82 NCPC, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant înaintea primei instanţe nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac; înseam nă că. în apel, această neregularitate nu va putea fi invocată direct nici prin intermediul excepţiei, dar nici ca motiv de apel, soluţia fiind aceeaşi şi în recurs. De asemenea, lipsa dovezii calităţii de reprezentant în apel nu va putea fi susţinută direct în recurs‘ 1

în faţa primei instanţe, excepţia poate fi invocată oricând, până la momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, chiar dacă pârâtul nu a form ulat întâmpinare sau nu a invocat neregularitatea prin întâm pinarea formulată în termen; to t astfel, instanţa va putea să invoce din oficiu această excepţie până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei, iar, în cazul în care neregularitatea se descoperă la momentul deliberării, instanţa va repune cauza pe rol şi va cita partea cu menţiunea corespunzătoare, punând în discuţie acest aspect la term enul acordat.

Dacă numai reclamantul a atacat hotărârea prin care cererea sa a fost adm isă în parte, pârâtul nu mai poate să invoce lipsa dovezii calităţii de reprezentant a persoanei care a formulat cererea în numele reclamantului, chiar dacă a invocat-o în faţa primei instanţe şi s-a respins, căci aceasta a r reprezenta un m otiv de anulare sau casare în to t a hotărârii primei in* stanţe, în condiţiile în care pârâtul nu a declarat cale de atac, iar partea neatacată din hotărâre a dobândit autoritate de lucru judecat.


Idem, p. 240; M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 447.^ G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, Codul ..., p. 244; G.C. Frenpu. D.-L. Băldesn, Noul

Cod .... p. 128-^ M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 447.



în ipoteza In care prima instanţă a anulat In mod legal cererea pentru lipsa dovezii calitătii de reprezentant, cu respectarea dispoziţiilor art. 82 alin. (1) NCPC, depunerea dovezii în calea de atac nu va conduce la admiterea apelului şi la anularea hotărârii primei instanţe, întrucât aceasta a fost corect pronunţată. Calea de atac ar putea fi admisă numai în situaţia în care dovada a fost făcută în faţa primei instanţe, însă aceasta a anulat cererea în mod greşii, cu neobservarea dovezii sau cu interpretarea sa eronată^^l

288. Titularul dreptului poate ra tif ic a actele făcute de cel care nu avea calitatea de reprezentant.

Anularea cererii intervine în cazul în care cererea a fost făcută prin reprezentant, in numele titularului; dacă titularul a făcut cererea personal, iar la termen se înfăţişează numai reprezentantul, care nu-şi dovedeşte calitatea, partea pentru care s-a înfăţişat reprezentantul va fi considerată absentă.

în cazul în care cel ce a form ulat cererea nu a menţionat împrejurarea că acţionează în calitate de reprezentant al titularului dreptului pretins, sancţiunea constă în respingerea cererii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. Dacă m enţionează că are calitate de reprezentant, dar nu depune dovada calităţii de reprezentant, cererea va fi anulată în cazul în care această calitate nu a putut fi justificată în termenul acordat de instanţă în acest scop.

289. Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant se pune în discuţia contradictorie a părţilor, instanţa pronunţându-se asupra sa prin înch e ie - re, dacă o respinge sau. după caz, o admite, dar rămâne în continuare învestită cu soluţionarea cauzei, sau prin se n tin ţă ori dec iz ie , după caz, dacă o admite şi se dezînvesteşte de judecarea pricinii.

Lipsa dovezii calităţii de reprezentant este sancţionată cu n u lita te a n e co n d iţio n a tă de existenţa vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 2 NCPC.

290. Pe de o parte. în condiţiile art. 82 alin. (1) NCPC, atunci când nu se face dovada calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, sancţiunea care intervine este anularea cererii, iar. pe de altă parte, art. 83 alin. (3) şi ari. 84 alin. (2) NCPC prevăd sancţiunea nulităţii actelor de procedură săvârşite în etapa recursului de reprezentantul care nu are calitatea de avocat sau consilier jurid ic; deci, sunt reglementate aspecte diferite: sancţiunea pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant, în general şi sancţiunea pentru lipsa unei anumite calităţi a reprezentantului în recurs. Rezultă că actele de procedură efectuate in recurs personal de partea nelicenţiată în drept sau de un m andatar neavocat sunt lovite de nulitate; fiind vorba de o nulitate expresă, vătăm area intimatului este pre* zumată, revenind recurentului sarcina de a face dovada contrară [ari. 176 alin. (2) NCPCl^^l


O./V, Theohah, op. cit., p. 240.M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 449.



Secţiunea a 5-cr. Excepţia ta rd iv itâ ţii

§1. Termenele procedurale

1.1. Noţiune şi clasificare

291. Term enul de procedură reprezintă intervalul de tim p înăuntrul căruia trebuie îndeplin it sau, după caz, este oprit să se efectueze un anum it act de procedură.

Noul Cod de procedură civilă cuprinde, în art. 180, definiţia legală a termenului procedural: inten/alul de tim p stabilit de lege ori fixat de instanţă, în funcţie şi de natura urgentă a procesului, în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este Interzis să se îndeplinească un act de procedură, ori data fixă la care se îndeplineşte un anumit act de procedură.

292. Termenele pot fi clasificate în funcţie de următoarele criterii:1) în funcţie de caracterul lor, term enele sunt: a) im perative (peremp

torii): înăuntrul lor trebuie îndeplinit un act de procedură (de exemplu, term enul de apel, respectiv de recurs); b) prohibitive (dilatorii): înăuntrul cărora nu poate fi săvârşit actul de procedură [de exemplu, termenul de 15 zile de la aplicarea sechestrului, prevăzut de art. 752 alin. (1) NCPC]; actul de procedură efectuat în interiorul termenului prohibitiv este prem atur şi, potrivit art. 185 alin. (2) NCPC, poate fi anulat la cererea celui interesat;

2) în funcţie de modul în care sunt stabilite (izvorul lor), termenele sunt:a) legale - stabilite prin lege (de exemplu, term enul pentru exercitarea apelului); în principiu, sunt fixe, în sensul că ele nu pot fi prelungite sau scurtate de instanţă şi, cu atât mat puţin, de părţi; există şi excepţii, de exemplu, term enele prevăzute la alin. (1)-(4) ale ari. 201 NCPC, care pot fi reduse de judecător în funcţie de circumstanţele cauzei; b) judecătoreşti - fixate de instanţă în cursul procesului (de exemplu, termenul pentru depunerea lucrării de expertiză), dacă legea nu prevede în mod expres un a lt termen; c) convenţionale - stabilite de părţi (de pildă, termenul arbitrajului), fă ră ca, în principiu, instanţa să le poată modifica sau să fie necesară încuviinţarea lor;

3) în funcţie de sancţiune, termenele sunt: a) absolute: afectează chiar valabilitatea acte lor de procedură (de exemplu, termenul de depunere a întâm pinării); b) relative: nu afectează valabilitatea acte lor de procedură, ci cel m ult atrag sancţiuni disciplinare sau pecuniare (de pildă, termenul pentru motivarea hotărârii);

4) după durata lor, putem avea: a) term ene pe ore; b) term ene pe zile;c) term ene pe săptămâni; d) termene pe luni; e) term ene pe ani;

5) în funcţie de sensul de calculare, termenele sunt: a) de succesiune: se calculează în sensul curgerii normale a timpului (de exemplu, termenul



de recurs); b) de regresiune; se calculează în sensul Invers al curgerii timpului (de exemplu, term enul pentru com unicarea citaţiei)^” .

Din perspectiva clasificării term enelor de Judecată, merită făcută doar precizarea că se încadrează la categoria de term ene relative (cele care nu influenţează în mod hotărâtor asupra desfăşurării procesului şi a căror nerespectare nu duce la sancţiuni procedurale) term enul de redactare şi sem nare a hotărârii şi term enul prevăzut pentru estim area duratei procesului.

1.2. Calculul termenelor procedurale. Cazurile de echipolenţa

293. Precizăm că regulile de caicu) al term enelor din art. 181 NCPC se aplică numai term enelor de procedură, nu şl term enelor de prescripţie a dreptului la acţiune, reglem entate de dispoziţiile art. 2544 şi art. 2551- 2556 NCC.

Se adaugă regulii de luare în considerare a datei depunerii actului procedural la oficiul poştal sau la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de com unicare, pentru a se aprecia un termen procedural ca fiind făcut în termen, două reguli sim ilare: data depunerii actului, înăuntrul termenului prevăzut de lege» la unitatea m ilitară ori la adm inistraţia locului de deţinere unde se află această parte; înregistrarea ori atestarea făcută, după caz. de unitatea m ilitară sau de adm inistraţia locului de deţinere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată (art. 183 NCPC).

294. Ceea ce modifică m ajor noul Cod este reglementarea cazurilor de echipolenţa a actului de procedură, unde se introduc două cazuri de echipolenţă.

Astfel, potrivit art. 468 alin. (2) NCPC, term enul de apel curge de la com unicarea hotărârii, chiar şl atunci când aceasta a fost făcută odată cu încheierea de încuviinţare a executării silite [faţă de form ularea art. 284 alin. (2) CPC, care se referă la com unicarea hotărârii odată cu somaţia de executare ; diferenţa fa tă de textul anterior este aceea a avansării considerării drept com unicare a hotărârii judecătoreşti (încheierea de în cuviinţare a executării comunicându-se înaintea somaţiei).

Se păstrează neschimbat cazul de echipolenţă de la art. 284 alin. (3) CPC, reglementat în art. 468 alin. (3) NCPC: „Dacă o parte face apel înainte de com unicarea hotărârii, aceasta se socoteşte com unicată la data depunerii cererii de apel”.

Art. 184 alin. (2) NCPC prevede că se consideră că actul a fost com unicat părţii şi în cazul în care aceasta a prim it sub semnătură copie de pe act, precum şl în cazul în care ea a cerut com unicarea actului unei alte părţi. Cea de-a doua teză nu face altceva decât să păstreze cazul de echipolenţă generală reglementat de ari. 102 alin. (2) CPC. în schimb, prima


Pentru detalii, a se vedea D.N. Theohah, op. cit-, p. 425-427.



teză introduce un nou caz de echipolentă generală, respectiv prim irea sub semnătură, de călre parte, a unei copii de pe act.

1.3. Sancţiuni incidente în cazul nerespectării termenelor procedurale

295. Potrivit art. 185 alin. (1) NCPC, când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Prin urmare, decăderea este sancţiunea care intervine în cazul nerespectării unui te rm e n im p e ra tiv a b so lu t.

Term enele procedurale care intră sub incidenţa decăderii se caracterizează prin faptul că nu s u n t s u s c e p tib ile de în tre ru p e re sau s u s pendare.

De la această regulă există urm ătoarele excep ţii:a) întreruperea termenelor procedurale intervine în următoarele situaţii:- faţă de cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de

exerciţiu restrânsă [art. 184 alin. (3) NCPCj; acesta reprezintă un caz nou de întrerupere a term enelor procedurale;

- când a inten/enit moartea uneia dintre părţi (art. 184 alin. (4) pct. 1 NCPC]; art. 469 NCPC, incident şi în materia recursului, potrivit art. 485 alin. (1) teza a ll-a NCPC, face o aplicaţie a acestei reglementări generale: „(1) Termenul de apel se întrerupe prin moartea părţii care are interes să facă apel (...Ţ:

- când a inten/enit moartea reprezentantului părtii [art. 184 alin. (4) pct. 2 NCPC];

- î n materia perimării: art. 417 NCPC (corespondent art. 249 CPC);- potrivit art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, prin introducerea

cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar, caz în care termenul pentru exercitarea căii de atac se întrerupe o singură dată, dacă solicitan* tu l depune în termen de cel mult 10 zile înscrisurile doveditoare prevăzute Ia art. 14 din ordonanţă;

b) suspendarea cursului perimării potrivit art. 418 NCPC (corespondent art. 250 CPC).

296. Conform art. 185 alin. (2) NCPC, în cazul în care legea opreşte îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unul termen, actul făcut înaintea îm plin irii termenului poate fi anulat la cererea celui interesat.

Din aceste dispoziţii rezultă că sa n c ţiu n e a n e re sp e c tă rii te rm e n u lu i p ro h ib it iv este nu lita tea re la tivă a actului de procedură săvârşit în aceste condiţii. Astfel, în lipsă de dispoziţie contrară, invocarea decăderii trebuie făcută în condiţiile art. 178 alin. (3) NCPO^l

V. Excepţia tardivităţii 237

M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p. 805.



§2. Decăderea. Invocare, co n d iţiile şi cazurile în care in te rv ine . Efecte

297, Din prevederile art. 185 alin. (1) NCPC rezultă că decăderea este sancţiunea procedurală ce constă în pierderea exerciţiului dreptului procesual în cazul nerespectării unui term en im perativ (peremptoriu) prevăzut de lege sau fixat de judecător.

Spre deosebire de Codul de procedură civilă din 1865, care, prin art. 103, sancţiona cu decăderea neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în te rm e n u l lega l, noul Cod de procedură civilă nu face această precizare cu privire la felul termenului nerespectat: astfel, în actuala reglementare, decăderea operează şi în ipoteza nerespectării unui te rm e n ju d e că to re sc , şi nu doar a unuia legal.

Decăderea este sancţiunea de drept comun incidenţă în cazul neres- pectării unui te rm e n p ro ce d u ra l im p e ra tiv (p e re m p to riu ), iar nu prohibitiv (dilatoriu), iar excepţiile privind inten/enţia unei alte sancţiuni în locul decăderii trebuie expres stipulate de lege'^l De asemenea, term enul în* călcat trebuie să fie a b so lu t, iar nu relativ (acesta poate să facă incidente, eventual, sancţiuni disciplinare sau pecuniare).

298. în cazul n e re sp e c tă rii u n u l te rm e n ju d e că to re sc , decăderea poate fi invocată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă, din oficiu, motivat de faptul că ar fi inutilă instituirea decăderii şi pentru nereS' pectarea unui termen judecătoresc, dacă instanţa nu ar fi în măsură să invoce această sanctiuneiî.

In cazul te rm e n e lo r lega le , dacă nu a fost respectat un te rm en reg le m e n ta t p r in tr -o no rm ă im p e ra tivă , decăderea poate fi invocată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă, din oficiu. De asemenea, poate fi invocată în orice moment al procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel. Legea prevede altfel în art. 485 alin. (2) NCPC, potrivit căruia, dacă intimatul nu a invocat prin întâm pinare sau din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen, el va fi socotit în termen, ceea ce înseamnă*^^ că intimatul nu poate să invoce tardivitatea recursului oricând pe parcursul procesului, deşi termenul de recurs este unul imperativ, ci numai prin întâmpinare depusă în cel m ult 15 zile de la data comunicării motivelor de recurs.

Dacă norma încălcată are ca ra c te r d is p o z it iv , s-a făcut distincţiei^^ după cum părţile au sau nu dreptul de a renunţa expres la invocarea decăderii:

a) în lipsa acordului expres al pârtilor, în cazul în care legea stabileşte că pentru în lăturarea sancţiunii decăderii este necesar un astfel de acord.


D.N. Theohari, op. c it , p. 434.•2) ictem, p. 437.

M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p, 800,D.N. Theohah, op. cit., p. 437.



ce nu poate fi dedus pe cale de interpretare din lipsa pârtilor la termen, instanţa din oficiu sau procurorul are dreptul să invoce sancţiunea decăderii spre exemplu, ipotezele reglementate de ari. 62 alin. (3), ari. 204 alin. (3),

art. 264 alin. (2) pct. 5 NCPC etc.];b) dacă legea nu prevede necesitatea unui acord expres al părţilor

pentru în lăturarea sancţiunii, decăderea ar putea fi invocată numai de către partea interesată şi numai la term enul la care a cunoscut motivul de decădere; sancţiunea nerespectării acestui termen este decăderea părţii din dreptul de a mai invoca decăderea (nefiind cazul unei renunţări tacite); în cazul^^^ în care parlea nu este prezentă la term enul la care s-a săvârşit neregularitatea, susţinerea decăderii se poate face la termenul de judecată imediat urm ător şi înainte de a pune concluzii pe fond.

299. Pentru a opera decăderea este necesară îndeplin irea cumulativă a următoarelor conditil'^h

1) existenţa unui termen absolut imperativ, legal sau judecătoresc, înăuntrul căruia trebuie exercitat un drept procesual;

2) neexercitarea dreptului procesual în term enul prevăzut de lege;3) inexistenţa în lege sau a unui acord al părţilor în sensul unei dero

gări exprese de la aplicarea sancţiunii decăderii.

300. Decăderea intervine în urm ătoarele situatii'^^:I1) când legea sau judecătorul a stabilit un termen fix pentru săvârşirea

unui act de procedură sau pentru exercitarea unui drept, iar partea a lăsat să expire acel termen fără să beneficieze de el [de exemplu: term enul de apel sau de recurs];

2 ) când legea procesuală a stabilit că exercitarea unui drept trebuie să se facă într-o anum ită etapă a procesului sau într-un anum it moment procesual, iar partea nu a respectat această cerinţă (de exemplu: înainte de începerea oricărei dezbateri);

3) când legea procesuală stabileşte o anumită ordine în efectuarea acte lor de procedură, pe care partea nu a respectat-o [de exemplu: art. 178 alin. (3) llt. b) NCPC - pentru neregularităţile săvârşite in cursul judecăţii, nulitatea relativă trebuie invocată la termenul la care sâ săvârşit neregularitatea sau, dacă partea nu este prezentă, la termenul de Judecată imediat urm ător şi înainte de a se pune concluzii pe fond - corespondent art. 108 alin. (3) CPC - neregularitatea acte lor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfăţişare ce a urmat după această neregularitate şi înainte de a pune concluzii în fond


M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 801.^ Th. Mrejeru, op. cit., p. 133; D.W, Theohari, op. cit., p. 434.

M. Tăbârcă. Excepţiile procesuale ..., p. 309; M. Tăbârcă. Drept procesual civil. Voi. I ...,2013, p. 801-803-



301. Decăderea nu se aplică în următoarele cazurH'h1) când nu a lo s l constatată de instanţă (decăderea nu operează de

drept);2) atunci când partea care putea să invoce sancţiunea renunţă la acest

drept; renunţarea intervine în urm ătoarele condiţii: renunţarea trebuie să provină de la o persoană cu capacitate deplină de exerciţiu; termenul nerespectat este reglementat de norme dispozitive; renunţarea se face după expirarea termenului; renunţarea este strict personală şl expresă; renunţarea poate să fie şi tacită, atunci când sunt săvârşite acte de pro- cedură din care rezultă voinţa părţii de a continua judecata. In orice caz. renunţarea tacită nu poate să fie dedusă din tăcerea părţii;

în tr-o altă opinie^î^ pentru ca partea adversă să poată renunţa la invocarea decăderii este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: legea să prevadă în mod expres această posibilitate, partea care renunţă să întrunească cerinţele de exercitare a acţiunii civile, renunţarea să fie strict personală şi să fie expresă, neputând fi dedusă pe cale de interpretare din lipsa părţii la termen. Având în vedere că. spre deosebire de reglementarea anterioară, noul Cod prevede posibilitatea ca instanţa să invoce din oficiu decăderea, chiar şi în ipoteza unor termene reglementate de norme jurid ice de ordine privată, rezultă că. în lipsa unui acord expres al părţilor în sensul renunţării la dreptul de a invoca decăderea, cererile respective vor fi respinse ca tardive, decăderea putând fi invocată din oficiu de către instanţă;

3) dacă decăderea priveşte pe una dintre părţile legate printr-un raport de solidaritate sau de indivizibilitate, cu condiţia ca cel puţin una dintre celelalte părţi să fi săvârşit actul de procedură în termen; astfel, efectele adm iterii apelului sau recursului declarat de unul dintre coparticipanţi se extind şi asupra participanţilor care nu au exercitat calea de atac sau a căror cale de atac a fost respinsă fără să fi fost exam inată în fond;

4) decăderea se acoperă potrivit legii; de exemplu, potrivit art. 254 alin. (6) NCPC [corespondent art. 129 alin. (5^) CPC], părţile nu pot invoca în căile de atac om isiunea instanţei de a dispune, din oficiu, probe pe care ele nu leâu propus şi adm inistrat în condiţiile legii;

5) când legea prevede în mod expres o a ltă sancţiune pentru nerespectarea unui term en imperativ [de exemplu, anularea cererii de chemare în judecată în cazul nerespectării termenului de cel mult 10 zile pentru com pletarea sau modificarea cererii, prevăzut de art. 200 alin. (2) NCPC; nulitatea recursului care nu a fost motivat în termenul legal, potrivit ari. 489 alin. (1) NCPC


M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 310; M Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I ...,2013, p. 803-805.

O./V, Theohah, op. cit., p. 436. l î fbidem.



6) partea interesată a fost îm piedicată de motive tem einic justificate să efectueze actul de procedură în term en şi s-a adm is cererea de repunere în termen.

302. Principalul efect al sancţiunii decăderii este pierderea dreptului procesual ce nu a fost exercitat în termen. De asemenea, decăderea are ca efect ineficienta actului procedural efectuat cu depăşirea termenului imperativ, acesta fiind lovit de nulitate, nefiind posibilă remedierea sau refacerea actului^^l Astfel, conform art. 185 alin. (1) te za a ll-a NCPC, actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, această sancţiune fiind o consecinţă a decăderii, iar nu a nerespectării normei juridice care reglementează term enul imperativ. Actul de procedură făcut cu nerespectarea termenului imperativ, însă anterior declarării decăderii, va fi respins ca tardiv la momentul la care instanţa va declara incidenţa acestei sanctiuni^^l

Desfiinţarea unui act de procedură va atrage şi desfiinţarea actelor de procedură următoare, dacă acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare [ari. 179 alin. (3) NCPC).

Deşi decăderea lipseşte actul de procedură de efectele sale fireşti, se produc efectele manifestărilor de voinţă, ale declaraţiilor sau ale constatărilo r de fapt cuprinse în

§3. Repunerea în term en

303. Repunerea in term en a părţii care a fost îm piedicată de motive tem einic justificate să efectueze actul de procedură în term enul imperativ poate îm piedica producerea decăderii, dacă este acordată în condiţiile art. 186 NCPC (corespondent art. 103 CPC).

Condiţiile care trebuie îndeplinite cum ulativ sunt următoarele:1) partea nu şi-a exercitat dreptul procedural în termenul imperativ,

legal sau judecătoresc;2) partea să facă dovada că nerespectarea termenului se datorează

unor motive tem einic justificate;Se observă că noul Cod de procedură civilă foloseşte o expresie d ife

rită fa tă de sintagm a „îm prejurare mai presus de voinţa părţii" din art. 103 C P C .’

Se deduce de aici vo inţa legiuitorului de a lărgi posibilitatea repunerii în termen, prin stabilirea unor condiţii mai puţin riguroase.

Prin neform ularea unei definiţii exacte a termenului de m otiv temei- n ic justificat, se urmăreşte, pe de o parte, acordarea unei largi marje de apreciere instanţelor judecătoreşti, iar. pe de altă parte, s-a avut în vedere evoluţia constantă a relaţiilor sociale, care determ ină apariţia de noi situaţii ce necesită o calificare juridică.


G .C Frenfiu, O.-L. Băldean, Noul Cod p. 370.^ D.N. Theohari, op. cil., p. 438.^ V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual.... p. 196.



în mod cert, nu trebuie să se mai încadreze în noţiunea de „forţă majoră'", aceasta Iiind cea avută în vedere de reglementarea anterioară; ceea ce nu înseam nă că o anumită situaţie de forţă majoră nu poate constitui temei pentru repunerea în termen, ci doar că nu e necesar ca îm prejurarea ce a determ inat nerespectarea termenului să atingă gravitatea forţei majore.

Noua dispoziţie reprezintă expresia utilizată şi de reglementarea de drept substanţial a repunerii in termen, în legătură cu care în literatura de specialitate s-a precizat că prin „m otive tem einic justificate'" trebuie să se înţeleagă numai acele îm prejurări care. fără a avea gravitatea forţei majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute (ca forţa majoră)^^'.

„M otivele tem einic justificate*’, care exclud orice culpă a părţii care nu a săvârşit în termen actul de procedură, trebuie să fie apreciate prin raportare la situaţia concretă a acestela'^l

3) împrejurarea tem einic justificată să se fi produs înăuntrul termenului peremptoriu;

4) în term en de cel m ult 15 zile (în cazul exercitării căilor de atac, în term enul prevăzut pentru exercitarea căii de atac) de la data încetării îm piedicării, partea interesată să form uleze atât cererea de repunere în termen, cât şi să îndeplinească actul de procedură prevăzut sub termen.

Termenul de 15 zile este un term en procedural legal imperativ^^lIndiferent de felul actului de procedură care nu a fost săvârşit în

termen, dacă este făcută numai cerere de repunere în termen, nu şi actul în legătură cu care se cere repunerea în termen, cererea de repunere în term en va fi respinsă ca fiind lipsită de interes^*’ .

De asemenea, s-a remarcat că. spre deosebire de concepţia fostului Cod de procedură civilă, potrivit căreia repunerea în termen constitu ia o derogare de la incidenţa sancţiunii decăderii, în actuala reglementare, această instituţie este considerată o derogare nu numai de la aplicarea decăderii, ci şi a oricărei sancţiuni incidente în cazul nerespectării unui term en procedural, prin urmare, şi a nulităţii. Astfel, instanţa va putea, de exemplu, să adm ită o cerere de repunere în termenul de motivare a recursului, chiar dacă sancţiunea prevăzută de lege în acest caz este nulitatea, iar nu decăderea^^l

304. In ju r is p ru d e n ţa an te rioa ră n o u lu i Cod, s-a reţinut că, în sensul art. 103 alin. (1) CPC, îm prejurarea mai presus de voinţa părţii trebuie să


M. Eliescu, Unele probleme privitoare la prescripţia extinctivă în cadrul unei viitoare reglementări legale, în S.C.J. nr. 1/1956, p. 293, apud D.N. Theohari, op. cil-, p. 440.

i > M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 808.1 O./V. Theohâri, op. cit., p. 440.I î M. Tăbârcă. Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p, 809-810.




fie una obiectivă, asim ilabilă forţei majore, care nu putea fi prevăzută şi nici depăşită de către aceasta. Unei astfel de situaţii nu-i poate fi asociată aceea că recurentul s-a aflat în perioada concediului legal de odihnă^'^; de asemenea, nu au fos t reţinute ca fiind îm prejurări mai presus de voinţa părţii următoarele: recurentul nu a putut depune motivele de recurs în trucât „a pierdut legătura cu apărătoru lu i; decizia tribunalului nu i-a fost com unicată recurentei pentru că s-a mutat la o altă adresă, atât tim p cât aceasta nu a respectai dispoziţiile art. 98 CPC şl nu a Indicat prin petiţie la dosar schim barea dom iciliu lui anterior introducerii apelului^^^; faptul detenţiunii'^'; faptul că juristul unităţii a fost în incapacitate tem porară de muncă nu constituie o îm prejurare mai presus de voinţa unităţii, care să determ ine repunerea în term enul de motivare a recursului'^^; eroarea de drept nu poate fi considerată că îndeplineşte această condiţie'^).

în sensul repunerii în termen s-a stabilit că starea de boală, tratamentul medical, Inclusiv cu sedative, pe fondul vârstei înaintate - 93 de ani au puS’ O pe reclamantă în imposibilitatea de a înregistra la instanţă contesta ţia până la data când expira term enul prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

Necunoaşterea legii şi vârsta îna intată nu se pot constitui însă în îm prejurări mai presus de voinţa părţii, care să o îm piedice să îndeplinească actul procedural în condiţiile legii şi nu o pot apăra de sancţiunea decă- deril'®l Lipsa aprobării notei de renunţare la recurs nu constitu ie un motiv întemeiat pentru repunerea în term enul de recurs^^l

Tot astfel, schim barea repetată a dom iciliu lui nu este o împrejurare de natură să justifice repunerea în termen, în condiţiile în care partea are obligaţia legală să indice o adresă de corespondenţă şi să înştiinţeze cu privire la orice modificare de domiciliu'^^l Nici îm prejurarea că pârâta nu locuieşte efectiv la domiciliul indicat, ci în străinătate, nu constituie un


C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ.» dec. nr. 3666/2001, în C.P.J.C. 2001*2002, p. 636.C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr, 565/2002, în G. Boroi. O. Spineanu-Matei.

C od u l..., ed. a 3-a, p. 197.^ C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 224/2002, în G. Boroi, O. Spineanu-Matei,

C od u l.... ed. a 3-a, p. 197,•‘ •Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1849/1956, în C .0 .1956, p. 240.

C-A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 70/1995, în C.P.J.C. 1993-1998, p. 308. •®^Trib. Suprem, col. civ., deo. nr. 1465/1968, în R.R.D. nr. 3/1969, p. 170.^ I.C.C.J., s. civ. şl de propr. int., dec. nr. 5411/2006, www.sq.ro.® Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., dec. nr. 257/R din 28 septembrie 2006, în

G.C. Frenţiu. D .-L Băldean, Noul C o d ..., p. 371.Trib. Bistriţa-Năsăud, 8. civ-, dec. n r 253/R din 27 septembrie 2007, în

G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, C o d u l..., p. 349.C.A. Cluj, s. civ., de mun. şi asig. soc., pt. min, şi fam., dec. nr. 14/A din 22

Ianuarie 2010, în G.C. Frenţiu, D.-L. Băldean, Noul Cod ..., p. 371.


http://www.sq.ro


motiv tem einic justificat de îm piedicare de a acţiona în conform itate cu dispoziţiile procedurale^^*.

305. Repunerea în termen poate fi acordată numai la cererea părţii interesate, nu şi din oficiu de către instanţă, chiar şi atunci când, din ansam blul materialului probator adm inistrat în cauză, a r rezulta că partea a fost împiedicată de un motiv tem einic justificat să îndeplinească actul de procedură în termen. în acelaşi sens, noul Cod civil prevede. în art. 2522, că cel care, din motive temeinice, nu şi-a exercitat în term en dreptul la acţiune supus prescripţiei poate cere organului de jurisdicţie competent repunerea în term en şi judecarea cauzei; organul de jurisdicţie competent nu mai poate aplica prescripţia din oficiu (art. 2512 NCC), spre deosebire de dispoziţiile art. 19 din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora repunerea în termenul de prescripţie extinctivă putea fi dispusă chiar din oficiu.

306. Cererea de repunere în termen se poate formula oral sau în scris şi este de com petenţa instanţei sesizate cu judecarea cererii principale (privitoare la dreptul neexercitat în termen); de exemplu, cererea de repunere în term enul de recurs va fi soluţionată de instanţa de recurs.

în cazul admiterii cererii de repunere în term en cu privire la un act de procedură care trebuia îndeplinit pe parcursul judecăţii/exercitarea unei căi de atac şi al rămânerii în continuare a instanţei ca învestită, fă ră ca, în al doilea caz, la acelaşi term en să aibă loc şi judecata căii de atac, se pronunţă o încheiere interlocutorie, care poate fi atacată numai odată cu fondul.

Instanţa pronunţă o decizie, dacă s-a cerut repunerea în termenul de exercitare a unei căi de atac şi cererea este admisă, la acelaşi termen judecându-se şi calea de atac.

în cazul respingerii cererii de repunere în term enul de exercitare a căii de atac, se pronunţă o hotărâre prin care se respinge şl calea de atac ca tardivă.

§4. Regimul juridic al invocării şi soluţionării excepţiei tardivitaţiî

307. Decăderea nu operează de drept, ci, pentru respingerea cererii ca tardivă, este necesar ca aceasta să fie pronunţată de către instanţă.

Dacă procesul este în curs de judecată, m ijlocul de invocare a decăderii este excepţia de tardivitate a formulării cererii cu încălcarea term enului imperativ sau cererea privind aplicarea sancţiunii decăderii, în ipoteza în care cererea nu a fos t form ulată nici după îm plinirea termenului imperativ^^l

308. în ipoteza în care calea de atac se exercită ori actul de procedură se îndeplineşte după expirarea termenului legal şi nu sunt prezente


Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., dec. nr. 257/R din 28 septembrie 2006, în G.C. Frenliu, D .-L Bâldean, Noul Cod ..., p. 371.




situaţiile de excepţie expres şi lim itativ prevăzute, instanţa va constata ta rd iv ita te a declarării căii de atac, respectiv tardivitatea îndeplinirii actului de procedură.

In cazul în care term enul de procedură încălcat are caracter d is p o z it iv . partea poa te renun ţa la invocarea s a n c ţiu n ii decăde rii, renunţarea putând fi fie expresă, fie tacită, rezultând din neinvocarea excepţiei.

Dacă însă term enul are caracter im p e ra tiv , partea nu p oa te renun ţa la decădere , instanţa având obligaţia de a constata decăderea» chiar în lipsa cererii părţii^^l

309. Excepţia tardivităţii este o e xce p ţie de p ro ce d u ră ş i pe rem pto* rie , iar în funcţie de caracterul im perativ sau dispozitiv al normei încălcate, este o excepţie a b so lu tă sau re la tivă .

Dacă decăderea este în legătură cu o no rm ă im p e ra tiva , sancţiunea a r putea fi invocată şi direct în apel sau recurs, cu excepţia situaţiilor în care legea prevede altfel [perim area cererii de chem are în judecată nu poate fi ridicată pentru prim a oară în instanta de apel - art. 420 alin. (3) NCPC).

Dacă no rm a es te d isp o z itivă , decăderea poate constitui m otiv de apel sau recurs cu condiţia să fi fost invocată în term en în faţa instanţei care a dat hotărârea şi aceasta a om is să se pronunţe asupra excepţiei sau a respins-o.

310. în cazul re sp in g e rii excep ţie i, se pronunţă o încheiere interlocu* torie, care va putea fi atacată odată cu fondul.

în cazul a d m ite r ii exce p ţie i, se pronunţă o sentinţă sau o decizie de dezînvestire a instanţei.

§5. P rinc ipa le le cazuri de ap licare a sanc ţiun ii decăderii

311. D ispoziţiile iegale prevăd urm ătoarele situaţii în care este aplicabilă sancţiunea decăderii^^hI

1) Decăderea din d re p tu l de a m ai in vo ca p ro b e în c u rs u l judecă ţii:a) în cazul n e p ro p u n e rii p ro b e lo r de către reclamant prin cererea

de chemare în judecată, în condiţiile reglementate de art. 194 NCPC (corespondent art. 112 ORC), iar de către pârât prin întâmpinare, potrivit dispoziţiilor art. 205 NCPC (corespondent ari. 115 CPC), dacă legea nu dispune altfel, sau oral, în cazurile anum e prevăzute de lege [art. 254 alin. (1) NCPC).

Alin. (2) al art. 254 NCPC pct. 1-5 [corespondent alin. (2) al art. 138 CPC] prevede s itu a ţiile de în lă tu ra re a sancţiunii decăderii:

1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii;2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească şi

partea nu o putea prevedea;


î’ î G.C. Frenţiu, O.-L. Băldean, C od u l.... p. 346. ® 77î. Mrejeru, op. cil-, p. 138.



3. partea învederează instanţei că, din motive tem einic justificate, nu a putui propune în term en probele cerute;

4. adm inistrarea probei nu duce la am ânarea judecăţii;5. există acordul expres al tu turor pârtilor.b) în cazul probei cu înscrisuri - ari. 254 alin. (4) lit. b) NCPC [cores

pondent ari. 138 alin. (4) CPC] - nedepunerea, cu cel puţin 5 z ile înainte de term enul fixat pentru judecată, a copiilor certificate de pe înscrisurile invocate;

c) neîndeplinireâ obligaţiilor legale de avansare a cheltuielilor pentru adm inistrarea probei - art. 262 alin. (3) NCPC [corespondent art. 170 alin. (3) CPC]; depunerea sumei după îm plinirea termenului nu atrage decăderea, dacă prin aceasta nu se am ână judecata; de asemenea, decăderea din dovada cu martori pentru neîndeplinireâ obligaţiilor prevăzute de art. 262 se acoperă dacă aceştia se înfăţişează la termenul «xat pentru ascultarea lor, potrivit ari. 311 alin. (4) NCPC; de asemenea, în confonmitate cu art. 254 alin. (4) lit. d) NCPC, atrage decăderea nedepunerea dovezii plăţii cheltuielilor necesare efectuării expertizei, în termen de5 zile de la num irea expertului sau în termenul stabilit de instanţă potrivit d ispoziţiilor a ri. 331 alin. (2), dacă s-a încuviinţat proba expertizei;

d) în cazul probei cu martori - ari. 254 alin. (4) lit. b) şi art. 311 alin. (2) NCPC [corespondent art. 186 alin. (2) CPC] - nedepunerea listei m artorilor în termen de 5 zile de la încuviinţarea probei cu martori/înlocuirii martorilor;

e) în cazul luării interogatoriului - a ri. 254 alin. (4) lit. c) NCPC - nedepunerea interogatoriului în term en de 5 zile de la încuviinţarea acestei probe. în cazurile în care interogatoriul trebuie comunicat, potrivit legii;

D ispoziţiile art. 254 alin. (4) NCPC sunt incidente în cazul amânării, pentru motivele prevăzute la alin. (2) al aceluiaşi text de lege.

2) Decăderea din dreptul de a invoca excepţii de procedură cu caracter relativ neinvocate în term enul legal instituit de art. 247 alin. (2) NCPC;

3) Decăderea din dreptul de a exercita căile legale de atac:în materia recursului, art. 485 alin. (2) NCPC (corespondent art. 310

CPC) instituie o prezum ţie de exercitare a recursului în termen, prezumţie care operează dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen.

Sancţiunea decăderii se aplică in cazul neform ulării cererii de apel sau de recurs în termen, dar şi în cazul nemotivării apelului în termen, dar cu a ltă sancţiune: potrivit art. 478 alin. (2) NCPC [corespondent art. 292 alin. (1) CPC]. „părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, m ijloace de apărare şi dovezi decât de cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare"; în cazul nemotivării recursului în termen, art. 489 NCPC (corespondent art. 306 CPC) prevede nulitatea recursului; sancţiunea nu intervine în cazul m otivelor de ordine publică, care pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de recurs.




chiar după îm plinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică.

4) A lte cazuri:- neinvocarea excepţiei de neco m p e te n ţă m aterială şi teritoria lă de

ordine publică la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe [art. 130 alin. (2) NCPC];

- neinvocarea necompetenţei de ordine privată prin întâm pinare sau, dacă întâm pinarea nu este obligatorie, cel mal târziu la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în fata primei instante [art. 130 alin. (3) NCPC);

- nedepunerea în tâ m p in ă rii în termenul prevăzut de lege atrage de- căderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii. în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel [art. 208 alin. (2) NCPC);

- nedepunerea ce re r ii re co n ve n ţio n a le odată cu întâm pinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată [art. 209 alin. (4) NCPC);

- neform ularea ce re r ii de m o d ific a re până la primul termen de ju* decată la care reclamantul este legal citat şi nedepunerea întâmpinării la cererea de modificare cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat [art. 204 alin. (1) NCPC);

- form ularea ce re rii de recuzare după începerea dezbaterilor, dacă motivele de incompatibilitate prevăzute de art. 42 NCPC au fost cunoscute de parte anterior acestui m om ent {ari, 44 NCPC);

- neinvocarea neregularităţii îndeplinirii p ro c e d u rii de c ita re la termenul urm ător producerii sale, dacă partea nelegal c itată a fos t prezentă sau legal c itată la acest termen [art. 160 alin. (2) NCPC);

- în materia a rb itra ju lu i, potrivit art. 563 alin. (1) NCPC [corespondent art. 351^ alin. (1) CPC], recuzarea trebuie să fie cerută, sub sancţiunea decăderii, în term en de 10 zile de la data când partea a luat cunoştinţă de num irea arbitrului sau, după caz, de la survenirea cauzei de recuzare; excepţiile şi alte m ijloace de apărare, care nu au fost arătate prin întâm pinare, trebuie invocate, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la primul term en de judecată la care partea a fost legal c itată [art. 573 alin. (2) NCPC, corespondent art. 3 5 6 'alin. (2) CPC);

b) în materia d iv o rţu lu i. în conform itate cu dispoziţiile ari. 916 alin. (4) NCPC (corespondent art. 610 CPC), neintroducerea cererii în termenele arătate la alin. (1) şi (3) al aceluiaşi text legal atrage decăderea soţului pârât din dreptul de a cere divorţul pentru acele motive. Dacă cererea reclamantului a fost respinsă, soţul pârât poate cere divorţul pentru motive ivite ulterior.




Secţiunea a 6-a. Excepţia n etim brârii

§1. Sediul m a te rie i. Aspecte de ap licare a leg ii în t im p

312. Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate M inisterului Justiţie i şi Parchetului de pe lângă în alta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de dispoziţiile legale; în prezent este vorba despre O.U.G. nr. 80/2013 privind taxe le jud iciare de timbru^^*, care a abrogat reglementarea în materie cuprinsă în principal în Legea nr. 146/1997 privind taxele jud iciare de timbru şi O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar*^'. Astfel, pentru cererile ce cad sub incidenţa O.U.G. nr. 80/2013, nu se va mai aplica timbrul judiciar.

313. Sub aspectul a p lică rii în t im p a d is p o z iţ iilo r O.U.G. nr. 80/2013, sunt posibile mai multe ipoteze, unele dintre ele deja aplicate diferit de către instante.

Astfel, în preambulul O.U.G. nr. 80/2013, se arată că aceasta a fost adoptată având In vedere modificarea cadrului (egal de desfăşurare a procesului c ivil p r in adop ta rea C o d u lu i de p ro ce d u ră c iv ilă , precum şi punerea în aplicare a noilor instituţii adoptate prin Codul civil; ţinând seam a de faptul că evoluţia în plan legislativ menţionată nu s*a reflectat într-un mod adecvat şi la nivelul cadrului normativ privind taxe le judiciare de timbru, care au rămas 7n principal la nivelul stabilit în anul 1997, actualizat în anul 2010 prin aplicarea indicelui de inflaţie; pentru ca sistemul de taxare să reflecte noua structură şl dinam ică a procesului civil, noile garanţii procedurale acordate părţilor pentru asigurarea unui proces echitabil, precum şi acoperirea costurilor suplim entare pentru dezvoltarea infrastructurii şi pentru asigurarea logisticii necesare punerii în aplicare a noilor prevederi legale; (...); luând în considerare faptul că neadoptarea în regim de urgenţă a prezentului act normativ ar conduce la conservarea unui sistem de taxare neadecvat faţă de liniile trasate prin regândirea sistemului

M. Of. nr. 392 din 29 iunie 2013.P' în condiţiile O.G. nr. 32/1996 privind timbrul judiciar se instituie timbrul judiciar,

care se aplică acţiunilor, cererilor, actelor şi serviciilor de competenta tuturor instanţelor judecătoreşti. Ministerului Justiţiei, Parchetului General de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi actelor notariale ce se îndeplinesc de către notarii publici. Timbrul judiciar nu se aplică în cazurile în care nu se percepe taxa de timbru (art. 1). Potrivit art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererile de chemare în judecată, adresate instanţelor judecătoreşti, se timbrează cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, în cazul în care se solicită soluţionarea în fond a cauzei, şi în valoare de 0,15 lei, când cererile au ca obiect exercitarea unei căi de atac. Dacă aceste cereri, indiferent dacă privesc fondul sau o cale de atac. au ca obiect o valoare mai mare de 100 lei, se aplică timbre judiciare de 1,5 lei, dacă valoarea este de peste 1.000 lei. se aplică timbre judiciare de 3 lei» iar dacă valoarea este de peste 10.000 lei, se aplica timbre judiciare de 5 lei.



jurid ic românesc odată cu adoptarea noului Cod civil şi a noului Cod de procedură civilă, cu consecinţe negative pe planul situaţiei jus iiliab ililo r şi al nevoilor acute ale sistemului judiciar, dar şi al transparenţei şi disciplinei linanciare impuse de exerciţiul colectării la buget a sum elor derivând din plata taxelor judiciare de timbru; având în vedere că aspectele mai sus menţionate vizează un interes public şi constituie o situaţie extraordinară, â cărei reglementare nu poate fi amânată, impunând adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă'*.

Astfel, apreciem că intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 80/2013 a tost concepută în strânsă legătură cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă.

Prin urmare, identificăm urm ătoarele situaţii de timbraj şi soluţiile propuse:

1) Cererile de chem are în judecată (cererile introductive de instanţă, care deschid procesul efectiv) introduse anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 80/2013 (29 iunie 2013), se tim brează conform Legii nr. 146/ 1997.

2) Cererile de chem are în judecată introduse după data de 29 iunie 2013 se tim brează conform O.U.G. nr. 80/2013.

3) In ceea ce priveşte cererile adiţionale şi accesorii form ulate de părţi (inclusiv cereri de recuzare etc.) în cadrul unui proces început anterior datei de 29 iunie 2013, apreciem că se aplică tim brajul ce a fost aplicat cererii introductive de instanţă, după distincţia făcută mai sus.

Aducem ca argument pentru soluţia de mai sus dispoziţiile art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013, care prevăd că „pentru cererile ş i acţiuniie introdu^ se până la intrarea în vigoare a p rezente i ordonanţe de urgenţă, timbrul ju d ic ia r se aplică, respectiv taxele Judiciare de tim bru se stabilesc ş i se plătesc în cuantum ul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lo f . Textul a fost criticat, pe bună dreptate, pentru neclaritate, deoarece prin noţiunea de „cerere"’ se pot înţelege atât cererea de chem are în judecată, cât şi cererea de apel sau de recurs sau orice alte cereri adiţionale sau accesorii form ulate în cursul unui proces.

Aceeaşi problemă de interpretare a fost întâlnită în practica judiciară odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor (m ica reformă). Astfel, conform art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010, „D ispoziţiile art. 20, ari. 105 alin. (1), art. 129 alin. (5) şi (5‘ ), art. 136, art. 158 alin. (3), art. 159, art. 159', art. a ri. 297 alin. (1), a ri. 304 pct. 3, art. 312 alin, (6 '),art. 315 alin. (3’ ), precum şi ale art. 329-3307 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi com pletările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi".

Cum acest term en a fost interpretat d iferit în practica judiciară, un recurs în interesul legii a fost necesar pe acest aspect. Astfel, prin Decizia

VI. Excepţia netimbrării__________________________________________ 2



nr. 2 din 18 februarie 2013^^^ privind sesizarea prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, cu referire la aplicarea dispoziţiilor art, 297 alin. (1) CPC, astfel cum a fos t modificat prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010, în privinţa proceselor începute înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ, s-a statuat că „dispoziţiile art. 297 alin. (1) CPC. astfel cum au fost modificate prin art. I pcL 27 din Legea nr. 202/2010, nu se aplică proceselor în care prim a instanţă a fost învestită înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010’\

în motivarea acestei decizii, s-au arătat următoarele: „în demersul de lămurire a înţelesului şi întinderii sintagmei «se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii începute, respectiv form ulate după intrarea în vigoare a prezentei legi», se are în vedere şi materia în care operează m odificările indicate în precedent de text, dacă ea se integrează unui proces ori dacă poate avea o existenţă de sine stătătoare (de exemplu, sesizările de recurs în interesul legii) ori comple* m entară căilor de atac integrate unui proces (de exemplu, cererile Ia care se referă art. 281 CPC. introdus prin art. I pct. 25 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor).

Din aceste perspective, acelor modificări care privesc aspecte procedurale ce pot fi integrate unui proces pendinte la data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 trebuie să li se dea o aplicare unitară. în sensul raportării acestora la momentul sesizării originare a instanţei, prin cererea de chem are în judecată.

Edificatoare în acest context este distincţia dintre noţiunea de «proces» şi cea de «cerere» la care textul de lege face trim itere.

în sens larg. noţiunea de «proces civil» este definită în doctrina juridică ca fiind m ijlocul de realizare a justiţie i constând într*o serie de «activităţi desfăşurate de către instanţă, părţi, organe de executare şi a lte persoane sau organe care participă la înfăptuirea de către instanţele judecătoreşti a justiţie i, în vederea realizării sau stabilirii drepturilor civile, conform procedurii stabilite de lege». In sens tehnic şi juridic, s-a apreciat că procesul civil parcurge o evoluţie, în faze de desfăşurare, începând cu etapa sesizării instanţei şi până la actul final al judecăţii, care este hotărârea. Fiecare etapă evoluează, la rândul său, cu ajutorul şi în baza unor acte de procedură, care sunt stabilite de lege astfel încât să asigure scopul final al procesului - pronunţarea unei hotărâri.

Totodată, pentru a stabili înţelesul noţiunii de «cerere» trebuie rem arcată distincţia dintre cererea ca form ă şl formalitate procedurală, cu referire la condiţiile prescrise pentru constituirea actului, şi cererea ca act de procedură în sensul dreptului procesual civil.


M. Of. nr. nr. 313 din 30 mal 2013.



In speţă, cererea de apeL ca ac i de procedură, declanşează un control judecătoresc total devolutiv din partea unei instanţe superioare, de unde rezultă că este o cerere care se integrează unui proces civil aflat deja în evoluţie.I

Ca atare, dispoziţiile art. 297 alin. (1) CPC, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010, sunt aplicabile numai dacă procesul a începui, în primă instanţă, după data de 25 noiembrie 2010. in acelaşi sens. în doctrină s-a susţinui că dispoziţiile legii noi nu sunt incidente apelurilor prom ovate după acest moment îm potriva hotărârilor pronunţate în procese începute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202 /2010 /

In conform itate cu principiul previziunii efective, legea trebuie să fie previzibilă şi, tocmai de aceea, sintagma «cereri formulate» va trebui să aibă în vedere cererile adresate primei instanţe, nu şi pe cele de exercitare a căilor legale de alac.

In situaţia în care legiuitorul a r fi dorii ca dispoziţiile noii legi să se aplice şi cererilor de apel formulate după intrarea sa în vigoare, a r fi prevăzut în mod expres acest lucru în conţinutul art. XXII din acest ac i normativ.

Dezlegarea propusă pentru problema de drept oferă o soluţionare unitară în aplicarea dispoziţiilor art. 297 alin. (1) CPC. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, şi în acele situaţii în care instanţele de apel sunt învestite cu mai multe cereri de apel, form ulate de părţile din acelaşi proces, cereri care se pot situa la mom ente anterioare şi, respectiv. ulterioare, datei de 25 noiembrie 2010.

In astfel de situaţii, raportarea la momentul sesizării originare, reprezentate de form ularea cererii de chem are în judecată, conferă nu doar previzibilitale, ci şi o unitate de abordare conceptuală în actul jurisdicţional pe care instanţa de apel este chem ată să îl pronunţe.

Soluţia conferă continuitate de rezolvare a situaţiilor tranzitorii de genul celor analizate şi din perspectiva viitoarei aplicări a noului Cod de procedură civilă, de vrem e ce soluţia de principiu, consacrată la momentul sesizării de art. 297 alin. (1) CPC. modificat prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010, a fost preluată şi de art. 480 alin. (3) NCPC, iar, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, dispoziţiile noului cod vor fi aplicabile numai proceselor începute după intrarea sa în vigoare” .

Considerăm că aceste aspecte de principiu, lămurite de instanţa supremă, chiar dacă priveau probleme de aplicare în tim p a altui act normativ, sunt perfect valabile şi în ipoteza de faţă. problema de interpretare fiind identică cu privire la noţiunea de „cerere".

Astfel, pentru cererile adiţionale şi accesorii formulate de părţi (inclusiv cereri de recuzare ele.) în cadrul unui proces început anterior datei de 29 iunie 2013, apreciem că se aplică timbrajul ce a fost aplicat cererii intro* ductive de instanţă, după distincţia făcută mai sus.




în ceea ce priveşte cererile de exercitare a căilor de atac (oricare ar fi acestea), în mod asem ănător cu cele de mai sus, facem următoarea distincţie, în funcţie de ipotezele posibile:

4) Cerere de exercitare a unei căi de atac, în cadrul unui proces început anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă (adică anterior datei de 15 februarie 2013), indiferent de data exercitării căii de atac (anterior sau ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 80/2013, adică indiferent dacă cererea de exercitare a căii de atac este anterioară sau ulterioară datei de 29 iunie 2013): în opinia noastră, se aplică tim brajul în vigoare la data cererii introductive de instanţă, respectiv Legea nr. 146/1997, dar aici părerile practicienilor diferă, în sensul că, dacă cererea de exercitare a căii de atac este ulterioară datei de 29 iunie 2013, o parte dintre aceştia apreciază că este incident tim brajul din O.U.G. nr. 80/2013.

5) Cerere de exercitare a unei căi de atac, în cadrul unui proces în ceput ulterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă (adică ulterior datei de 15 februarie 2013), dar anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 80/2013> indiferent dacă data exercitării căii de atac este anterioară sau ulterioară intrării în vigoare a O.U.G. 80/2013 (deci, cererea de che* mare în judecată a fost timbrată conform Legii nr. 146/1997, fiind introdusă în tre 15 februarie 2013 şi 29 iunie 2013): aplicând regula tim brării căii de atac conform legii în vigoare la data introducerii cererii de chem are în judecată, apreciem că se aplică tim brajul conform Legii nr. 146/1997; şi aici facem menţiunea de mai sus, în sensul că o parte din practica judicid- ră apreciază că se aplică O.U.G. nr. 80/2013, dacă calea de atac este ulterioară datei de 29 iunie 2013.

6) Cerere de exercitare a unei căi de atac, în cadrul unui proces început ulterior Intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă şi ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 80/2013 (deci atât cererea de chem are în judecată, cât şl cererea de exercitare a căli de atac sunt ulterioare datei de 29 iunie 2013): sub acest aspect, nu credem că există dubii, aplicându-se fără d iscuţie timbrajul conform O.U.G. n r 80/2013.

314. Taxele judiciare de timbru sunt datorate, în condiţiile O.U.G. nr. 80/2013, de către toate persoanele fizice şi jurid ice şi reprezintă plata sen/iciilor prestate de către instanţele judecătoreşti, precum şl de către Ministerul Justiţie i şi Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013).

Se obsen/ă că noua reglem entare preia, pentru noţiunea taxe lor jud iciare de timbru, definiţia prevăzută anterior în ari. 1 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999 al m inistrului justiţie i.

în cazurile anume prevăzute de lege, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt scutite de la plata taxe lor jud iciare de timbru [art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013 .




§2. Taxele judiciare de timbru

2.1. Calculul taxelor judiciare de timbru

315. Regula prevăzută de art. 2 din O.U.G, nr. 80/2013 este aceea că laxe le judiciare de timbru se stabilesc în mod d ife ren ţia t după cum obiectu l acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege.

Faţă de prevederile din Normele metodologice de aplicare a legii anterioare, care îm part acţiunile şi cererile în acţiuni şi cereri evaluabile în bani; acţiuni şi cereri neevaluabile în bani; acţiuni şi cereri pentru care legea stabileşte un regim distinct de taxare, se menţine distincţia dintre acţiunile evaluabile şi neevaluabile în bani.

316. în principiu, pentru cererile evaluabile în bani se păstrează sis* tem ui cotei procentuale, astfel că taxa se calculează proporţional şî progresiv, în funcţie de valoarea obiectului acţiunii sau cererii.

Taxele judiciare de timbru aferente acţiunilor şi cererilor evaluabile în bani sunt reglementate în art. 3-5 din O.U.G. nr. 80/2013:

1) Potrivit art. 3 alin. (1) din ordonanţă, acţiunile ş i cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel:

a) până la valoarea de 500 lei • 8%, dar nu mai puţin de 20 lei;b) între 501 lei şi 5.000 lei - 40 lei + 7% pentru ce depăşeşte 500 lei;c) între 5.001 lei şi 25.000 lei - 355 lei + 5% pentru ce depăşeşte 5.000

lei;d) între 25.001 lei şi 50.000 lei - 1.355 lei + 3% pentru ce depăşeşte

25.000 lei;e) în tre 50.001 lei şi 250.000 lei - 2.105 lei +2% pentru ce depăşeşte

50.000 lei;f) peste 250.000 lei - 6.105 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei.2 ) Se taxează potrivit alin. (1) al art. 3 şi urm ătoarele categorii de

acţiuni:a) în constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea

unui act juridic patrimonial; cererea privind repunerea părţilor în situa-tia anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie acestortcereri;

b) privind constatarea existenţei sau inexistenţei unul drept patrimonial;

c) prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care tine loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile sau de con-Istituire a unor drepturi reale asupra acestora [art. 3 alin. (2) din ordonanţă, ce preia dispoziţiile art, 2 alin. (V ) d in Legea nr. 146/1997].

în legătură cu acţiunile menţionate la lit. a) şi b), anterior noii reglementări, prin Decizia nr. 32 din 9 iunie 2006^^\ pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a fost adm is recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă îna lta Curte de


M. Of- nr. 830 din 10 decembrie 2008.



Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilindu-se că: dispoziţiile art. 1 pot. 1, a rt. 2 pct. 1 lit. â ) şi b) şi art. 282^ alin. (1) CPC se interpretează în sensul că, în vederea determ inării competenţei m ateriale de soluţionare în primă instanţă şi în că ile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile şi corner- ciale având ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte jurid ice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situaţiei anterioare.

S 'â stabilit astfel că, în plus la ţă de ceea ce $e considera în mod clasic în doctrina jurid ică ca fiind o acţiune evaluabilă în bani. au acest caracter nu numai cererile de restituire d prestaţiilor etectuate în tem eiul unui act jurid ic pentru care s-a cerut constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau revocarea, ci chiar cererile de constatare a nulităţii, anulare, rezoluţiune, reziliere sau revocare. Cu privire la cererea de revocare, constatăm că nu se regăseşte printre tipurile de cereri enumerate expres în cadrul deciziei date în recursul în interesul legii, dar nu găsim nicio raţiune pentru care această cerere să nu prim ească acelaşi regim jurid ic şi aceeaşi caliticare, ca şi celelalte.

în ceea ce priveşte taxa de timbru datorată pentru cererea de restituire a prestaţiilor efectuate în baza unui act declarat nul, anulat ori rezolvit, reglementarea anterioară nu prevedea nicio soluţie în cazul în care această cerere se formula pe cale separată, după desfiinţarea actului jurid ic, fapt ce a dat naştere unor opinii divergente. Noile dispoziţii legale menţin seu- tirea de la plata taxei jud iciare de timbru pentru situaţia în care cererea de repunere în situaţia anterioară este accesorie cererii de declarare a nulităţii, anulării, rezoluţiunii sau rezilierii [art. 3 alin. (2) lit. a) din ordonanţă] şi instituie o taxă jud iciară de timbru fixă (de 50 lei, dacă valoarea cererii nu depăşeşte 5.000 lei, şi de 300 lei, pentru cererile a căror valoare depăşeşte 5.000 lei) pentru cazul în care cererea este form ulată pe cale separată, potrivit art. 8 alin. (2) din ordonanţă.

De asemenea, se păstrează soluţia stabilirii taxei judiciare de timbru în cotă procentuală în cazul cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial, soluţie criticată pe m otiv că legea depăşeşte rezonabilitatea proporţiei ce ar trebui să caracterizeze echilibrul între scopul urmărit prin demersul jud iciar şi condiţiile de exerciţiu ale acestuia. Dacă reclamantul form ulează o cerere în constatarea inexistentei dreptului de servitute al vecinului asupra terenului proprietatea sa, a inexistenţei creanţei pretinse de către pârât în contra sa sau a faptului că a intervenit prescripţia dreptului de a solicita în instanţă obligarea sa la plata unei datorii faţă de pârât, prin demersul jud iciar ef nu tinde la aducerea în patrimoniul său a unor drepturi pentru a se justifica o taxă de timbru progresivă cu valoarea dreptului a cărui existenţă o neagă; acesta urmăreşte un cu totul alt scop, respectiv acela de consolidare a propriului




drept sau a situaţiei sale patrimoniale, ce nu poate fi cuantificată, iar taxarea progresivă, în cotă procentuală, nu este posibilă şi nici justificată^^^

In schimb, pentru cererile în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept nepatrimonial, precum şi cererile în anularea sau în constatarea nulităţii unui act jurid ic nepatrimonial s-a stabilit o taxă fixă de 100 lei [art. 8 alin. (1) lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 80/2013].

Referitor la cererile prin care se solicită p ro n u n ţa re a une i ho tă râ ri ju d e c ă to re ş ti ca re ţin e lo c de a c t a u te n tic de în s tră in a re , au fost preluate prevederile anterioare din art. 3^ alin. (1) al Legii nr. 146/1997, cu observaţia că, pentru determ inarea valorii în cazul acestor cereri, raportarea se va tace la preţul Indicat în antecontract sau în prom isiunea de înstrăinare sau constituire a respectivului drept real, cu aplicarea dispoziţiilor art. 101 alin. (1) NCPC, iar nu la valoarea im pozabilă a bunului, conform art. 104 NCPC. Dacă, în mod excepţional, obligaţia de înstrăinare nu decurge dintr-un contract, fiind, spre exemplu, ope legis, şi nu există un preţ predeterm inat, atunci tim brajul se va stabili în funcţie de valoarea de impunere, iar în lipsă, după estim area reclamantului, cu aplicarea art. 98 alin. (3) NCPCiî.

3) în cazul a c ţiu n ilo r p o se so rii, taxa judiciară de timbru se calculează la o valoare care se stabileşte la 20% din valoarea bunului a cărui posesie se solicită [art. 4 alin. (1) din ordonanţă]; se menţin dispoziţiile anterioare ale art. 3 lit. j) din Legea nr. 146/1997.

4 ) Pentru acţiunile care au ca obiect un dezm em brăm ânt al d re p tu lu i de p rop rie ta te , taxa jud iciară de timbru se calculează la o valoare stab ilită la 20% din valoarea bunului asupra căruia poartă dezmembrămăntul art. 4 alin. (2) teza I din ordonanţă .

5) în cazul cererilor care au ca obiect s e rv itu ti, taxa judiciară de timbru se calculează prin raportare la 20% din valoarea imobilului asupra căruia se solicită constituirea servituţii [art. 4 alin. (2) teza a ll-a din ordonanţă]; se menţin dispoziţiile anterioare ale art. 3 lit. j) din Legea nr. 146/1997.

în cazul cererilor prevăzute la art. 4 din O.U.G. nr. 80/2013, cota procentuală aplicabilă este cea de la art. 3 din ordonanţă.

6) Potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 80/2013, cererile în materia partajului jud iciar se taxează astfel:

a) stabilirea bunurilor supuse îm părţelii - 3% din valoarea acestora;b) stabilirea calităţii de coproprietar şi stabilirea cotei-părţi ce se cuvine

fiecărui coproprietar - 50 lei pentru fiecare coproprietar;c) creanţe pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii, născute din

starea de proprietate com ună - 3% din valoarea creanţelor a căror recunoaştere se solicită;


T.C. Bridu. Unele aspecte de noutate în materia taxelor judiciare de timbru pentru cererile introduse la instanţele judecătoreşti, www.juridice.ro.

® Ibidem.


http://www.juridice.ro


d) cererea de raport - 3% din valoarea bunurilor a căror raportare se solicită;

e) cererea de reductiune a llberalltâtllor excesive - 3% din valoarea pârtii de rezen/ă supusă reîntregirii prin reducţiunea liberalităţilor;

f) cererea de partaj propriu-zis, indiferent de m odalitatea de realizare a acestuia - 3% din valoarea masei partajabile.

Dacă cererile în materia partajului jud iciar prevăzute mai sus se fo rmulează în cadrul aceleiaşi acţiuni, aceasta se taxează cu o singură taxă de 5% din valoarea masei partajabile.

în principiu, se păstrează vechea reglementare cu urm ătoarele d iferente:>

- se adaugă o taxă procentuală. în cazul pretenţiilor ce ar decurge din creanţe pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii, născute din starea de proprietate comună - 3% din valoarea creanţelor a căror recunoaştere se solicită;

- nu s-a m enţinut prevederea (considerată abuzivă^^^) potrivit căreia, separat de taxele în sum ă fixă (pentru stabilirea calităţii de coproprietar şi a cotelor-părţi) sau procentual (pentru stabilirea bunurilor, partajul pro* priu-zis, reducţiunea sau raportul donaţiilor), dacă părţile contestă bunurile de împărţit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor, se aplică o taxă calculată procentual, la valoarea contestată, ce este datorată de titularul cererii;

- s-a lim itat la 5% din valoarea masei partajabile taxa jud iciară de timbru datorată în cazul cumulului de cereri în cadrul aceleiaşi acţiuni; este vorba despre o prevedere nouă.

317. Pentru a se determ ina taxa jud iciară de timbru în cazul cererilor evaluabile in bani. trebuie stabilită, mai întâi, baza de calcul, respectiv va loa rea o b ie c tu lu i ce re rii.

Cu privire la noua reglementare legală, s-a observat că, pentru a nu se ajunge la stabilirea unor valori d iferite ale uneia şi aceleiaşi cereri, după cum este vorba de timbraj sau de com petenţă materială, legiuitorul a încercat să compatibilizeze dispoziţiile relative la valoarea obiectului cererii, ca bază de calcul a taxei judiciare de timbru, cu cele cuprinse în noul Cod de procedură civilă, relative la stabilirea competenţei după criteriul valoric^^l

Astfel, potrivit ari. 31 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, în cazul taxelor calculate în funcţie de valoarea obiectului cererii, valoarea la care se cal- culează taxele jud iciare de timbru este cea prevăzută în acţiune sau în cerere. Dacă valoarea este contestată sau apreciată de instanţă ca vădit derizorie, evaluarea se face în condiţiile art. 98 alin. (3) NCPC, adică după în s c r is u r ile p rezen ta te ş i e x p lic a ţiile da te de părţi.


fbidem,fbidem.



Sim ilar cu prevederile ari. 104 NCPC, art. 31 alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că, în cererile având ca obiect dreptul de proprietate sau un a lt drept real asupra unui imobil, taxa de timbru se calculează în funcţie de va loa rea im p o za b ilă a b u n u lu i im o b il. Dacă valoarea im pozabilă este contestată sau apreciată de instanţă ca vădit derizorie, taxarea cererilor se va face prin raportare la grile le notariale cuprinzând valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare [ari. 31 alin. (3) teza a ll-a d inO .U .G . nr. 80/2013].

S-a observat^') că dispoziţiile art. 31 alin. (3) teza II sunt criticabile sub două aspecte:

- în primul rând, valoarea impozabilă se dovedeşte pe baza certifi* catului eliberat în condiţiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nefiind rezultatul unei aprecieri subiective a reclamantului, astfel că nu se pune problema contestării acestei valori sau aprecierii ei ca vădit derizorie art. 104 alin. (2) NCPC nici nu ia în calcul contestarea valorii impozabile,

ci numai ipoteza în care aceasta nu este stabilită];- în al doilea rând. soluţia din ordonanţă este inoportună, deoarece se

îndepărtează de la dispoziţiile art. 104 alin. (2) NCPC în ceea ce priveşte stabilirea valorii obiectului cererii, creând nedoritul paralelism normativ, care conduce la situaţia hilară de a avea două valori ale aceleiaşi cereri - una, din perspectiva competenţei şi alta, din perspectiva timbrajului, apreciindu-se că, de lege ferenda, d ispoziţiile art. 31 alin. (2) teza a ll-a să aibă în vedere, la fe l ca şi cele ale art. 104 alin. (2) NCPC, ipoteza în care valoarea im pozabilă nu este stabilită, iar. In acest caz, având în vedere şi dispoziţiile art. 104 NCPC, valoarea ar trebui stabilită potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (3) NCPC.

Când prin cerere se solicită acordarea unor p re s ta ţii succes ive , dacă durata existenţei dreptului este nedeterm inată, taxa de timbru se calculează la valoare, corespunzător valorii prestaţiei anuale [art. 31 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013], s im ilar cu regula prevăzută şi de art. 103 NCPC, în ceea ce priveşte stabilirea competenţei după criteriul valorii obiectului cererii.

318. Art- 6 din O.U.G. n r 80/2013 stabileşte nivelul taxelor judiciare de timbru pentru anumite cereri form ulate în cadrul unor proceduri reglementate de noul Cod de procedură civilă:

1) cererile de valoare redusă, soluţionate potrivit procedurii speciale prevăzute de Titlul X al Cărţii a V l-a din noul Cod de procedură civilă se taxează cu 50 lei, dacă valoarea cererii nu depăşeşte 2.000 lei, şi cu 200 lei, pentru cererile a căror valoare depăşeşte 2.000 lei;

S-a apreciat în doctrină^^^ că taxa fixă nu se aplică atunci când, în te meiul art. 1026 alin. (3) NCPC, instanţa apreciază că cererea nu poate fi soluţionată potrivit dispoziţiilor speciale privind cererile cu valoare redusă.


Ibidem. ® Ibidem.



îl informează pe reclamant In acest sens, iar reclamantul nu îşi retrage cererea. In această situaţie, instanţa va judeca cererea potrivit dreptului comun, iar în acest sens. odată cu inform area legată de îm prejurarea că cererea nu se poate judeca în regimul procedurii speciale, a r trebui ca reclamantului să i se aducă la cunoştinţă şi necesitatea completării taxei jud iciare de timbru, calculate conform cererilor evaluabile în bani, în regimul dreptului comun, sub sancţiunea anulării cererii;

2) cererile privind ordonanţa de plată, prevăzută de Titlul IX al Cărţii a V l’ 3 din noul Cod de procedură civilă, se taxează cu 200 lei;

3) cererile de evacuare din imobilele folosite sau ocupate fără drept, soluţionate potrivit procedurii speciale prevăzute de Titlul XI al Cărţii a V l-a din noul Cod de procedură civilă, se taxează cu 100 lei;

Referitor la aceste cereri, s-a pus problema cum se tim brează pretenţiile privind plata chiriei sau a arenzil exigibile, inclusiv a sum elor ce vor deveni exigibile în cursul judecăţii, care se pot solicita odată cu evacuarea, potrivit dispoziţiilor art. 1041 alin. (4) NCPC, această cerere judecându-se potrivit procedurii speciale. în ce măsură se tim brează aceste pretenţii cu o taxă calculată în cotă procentuală sau rămân supuse taxei forfetare? Răspunsul dat de autorul citat este în sensul că, în realitate, cererea privind plata ch iriilor sau arenzilor exigibile până la data introducerii acţiunii a r trebui supusă unei taxe procentuale, fiind o pretenţie evaluabilă în bani, taxa fixă referindu-se strict la capătul de cerere privind evacuarea^'!;

4) cererile form ulate pe cale de ordonanţă preşedinţială, când sunt neevaluabile în bani, se taxează cu 20 lei, iar cele evaluabile în bani, cu 50 lei, dacă valoarea acestora nu depăşeşte 2.000 lei, şi cu 200 lei, dacă valoarea lor depăşeşte 2.000 lei.

Referindu-se la caracterul evaluabil în bani al ordonanţei, s-a apreciat că legiuitorul se referă, în realitate, la natura obiectului dreptului care se protejează provizoriu pe calea acestei proceduri^^l

319. In materia executării silite au fost aduse unele modificări utile, dar au fost omise şi unele probleme care ar fi impus intervenţia legiuitorului^^^:

1) prin art. 10 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, în privinţa ce re r i lo r pen tru în c u v iin ţa re a e xe cu tă rii s ilite , se stabileşte o taxă fixă de 20 lei pentru fiecare titlu executoriu, în acord şi cu Decizia nr. 12/2013^^1, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, prin care s-a reţinut că „cererea de încuviinţare a executării silite form ulată de către un creditor îm potriva aceluiaşi debitor, în baza mai multor titluri executorii, se tim brează în funcţie de fiecare titlu executoriu supus verificării instanţei de executare. Dispoziţiile art. 12 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare


ni ibidem.•2) fbidem.

Ibidem,M. Of. nr. 458 din 24 iulie 2013.



de timbru, aprobate prin Ordinul m inistrului justiţie i n r 760/C /1999 [potrivit cărora, în cazul cererilor sau al acţiunilor introduse în comun de mai multe persoane pentru acelaşi ob iect ori când obiectul este un drept sau o obligaţie comună, taxa jud iciară de timbru se datorează în solidar - n.n.], se aplică şi cererilor de încuviinţare a executării silite formulate în baza unui titlu executoriu. îm potriva aceluiaşi debitor, de către mai mulţi creditori aliaţi într-un raport de indivizibilitate sau de solidaritate";

2 ) ce re rile de suspendare a e xecu tă rii s ilite , inclusiv a executării provizorii, se taxează cu 50 lei [art. 10 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013];

3) în cazul co n te s ta ţie i la execu ta rea silită» taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai m ic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestaţii nu poate depăşi suma de 1000 lei, indiferent de valoarea contestată. în cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani. contestaţia la executare se taxează cu 100 lei.

In situaţia în care prin contestaţia la executare silită se invocă, în condiţiile art. 712 alin. (2) NCPC - adică atunci când executarea silită este începută în tem eiul unui a lt titlu decât o hotărâre judecătorească - şi m otive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului, taxa de timbru se stabileşte potrivit art. 3 alin. (1) din ordonanţă, adică procentual, după valoarea bunurilor urmărite sau a debitului, atunci când acesta este mai m ic decât valoarea bunurilor [art. 10 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 80/2013].

S-a remarcat că opţiunea legiuitorului pentru tim brarea la valoare nu s-a extins şi la contestaţiile făcute de un te ri care invocă un drept real asupra bunurilor urmărite, veritabile acţiuni în revendicare, în cadrul cărora se pune în discuţie şi fondul unui drept. Se poate concluziona în sensul că se vor aplica dispoziţiile art. 10 alin. {2), adică o taxă procentuală, dar plafonată la maxim 1000 lei, iar nu cele ale art. 5 sau art. 10 alin. (3) din ordonanţă, şi în cazul în care. pe calea contestaţiei la executare, se solicită partajul bunurilor urmărite, conform art. 711 alin. (4) NCPC;

4) cererile de întoarcere a executării silite se taxează, în toate cazurile, cu 50 lei, dacă valoarea cererii nu depăşeşte 5000 lei, şi cu 300 lei, pentru cererile a căror valoare depăşeşte 5000 lei [art. 10 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013];

5) a rămas în continuare nereglementată ipoteza timbrării c e re r ilo r de v a lid a re a p o p r ir ii.

320. Potrivit art. 11 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, cererile prin care părţile solicită instanţei pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească înţelegerea părţilor, inclusiv când este rezultată din acordul de mediere, se taxează cu 20 lei; în cazurile în care înţelegerea sau acordul de m ediere priveşte transferul dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra unuia ori mai m ultor bunuri imobile, la această sum ă se adaugă 50% din valoarea taxei care s-ar datora pentru acţiunea în revendicare a bunului cu valoarea cea mai mare dintre bunurile care fac obiectul dreptului real




transferat; în cazul în care înţelegerea sau acordul de mediere are ca obiect partajul, la laxa fixă se adaugă 50% din valoarea taxei calculate potrivit ari- 5 din ordonanţă.

în legătură cu acest text legal s-a exprimat opiniai^^ conform căreia textul se referă la ipoteza în care înţelegerea părţilor inten/ine anterior declanşării unui proces, spre exemplu, situaţia reglementată în art. 59 alin. (2) din Legea 192/2006 - părţile se pot în făţişa la instanţa judecătorească pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfinţească înţelegerea lor. Se ţine seam a şi de faptul că prin O.U.G. nr. 80/2013 s-a modificat şi ari- 59^ din Legea nr. 192/2006, în sensul că cererea adresată instanţei privind pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească înţelegerea părţilor rezultată din acordul de mediere se taxează potrivit legii. S ituaţia avută în vedere este cea a unei convenţii prin care se preîntâm pină un proces, iar nu a stingerii unui proces deja început. In ipoteza în care există deja un proces, Iar înţelegerea părţilor intervine In conform itate cu dispoziţiile art. 438 şi urm. NCPC, nu se datorează taxele de la art. 11 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013. în acest caz, ab initio, cererea a fost deja timbrată cu taxa jud iciară de timbru stabilită în condiţiile art. 3 din ordonanţă sau ale altui text aplicabil. A r fi excesiv ca. pentru a se lua act de înţelegerea părţilor, să li se mal perceapă suplim entar o taxă jud iciară de timbru. în acest din urmă caz, sunt aplicabile dispoziţiile speciale ale art. 63 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 relative la restituirea taxe lor judiciare de timbru ca urmare a soluţionării cererii în mod amiabil.I

321. în ceea ce priveşte acţiunile şi cererile scutite de la plata taxei judiciare de tim bru, se păstrează acelaşi procedeu de enumerare exhaustivă a cererilor scutite de plata taxe lor jud iciare de timbru, astfel cum sunt reglementate în art. 29 şi art. 30 din ordonanţă. în general, s-au păstrat cazurile prevăzute şi în vechea lege, cu unele excepţii‘ l Astfel, am intim , printre altele:

1) obligaţiile legale şi contractuale de întreţinere, inclusiv acţiunile în constatarea nulităţii, în anularea, rezoluţiunea sau rezilierea contractului de întreţinere [art. 29 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013]; se pare că legiuitorul a dorit lărgirea sferei cererilor scutite de plata taxei jud iciare de tim bru, fiind incluse şl cererile ce au ca scop desfiinţarea contractelor de întreţinere, iar nu numai executarea lor ^ ;

2 ) nu se mai prevede scutirea de la plata taxe lor jud iciare de timbru a acţiunilor şi cererilor (inclusiv căile de atac) referitoare la încheierea, executarea şi încetarea contractului individual de muncă, orice drepturi ce decurg din raporturi de muncă, stabilirea impozitului pe salarii, drep* turile decurgând din executarea contractelor colective de muncă şi cele privind soluţionarea conflicte lor colective de muncă, precum şi executa-


T.C. Briciu, Op. Cil.Ibidem,fbidem.



rea hotărârilor pronunţate in aceste litigii [potrivit an . 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997]. S-a apreciat că aceste cereri sunt scutite în continuare de plata taxe lor judiciare de timbru în virtutea dispoziţie i cuprinse în art. 270 C. muncii^î;

3) în m ate rie c o n tra ve n ţio n a lă , p lângerea îm potriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, precum şi calea de atac îm potriva hotărârii pronunţate se taxează cu 20 lei (ari. 19 din ordonanţă), nemaifiind scutite de taxa Judiciară de timbru, precum în reglementarea anterioară. Nu mai sunt scutite de taxa jud iciară de timbru nici amenzile, dar cum acestea decurg din aplicarea unei sancţiuni contravenţionale, se va datora numai taxa pentru plângerea îm potriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei‘ l

în tr-o a ltă opinie'^^, s-a apreciat că este cel puţin discutabilă impunerea unei taxe jud iciare de timbru pentru plângerea contravenţională ori a căii de atac corespunzătoare, de vrem e ce această materie se circumscrie materiei penale din punct de vedere al jurisprudenţei C.E.D.O.

O modificare operată de art. 53 din ordonanţă este şi elim inarea alin. (2) al art. 36 din O.G. nr. 2/2001, care prevedea necesitatea obligării patentului la cheltuieli judiciare către stat în ipoteza respingerii plângerii contravenţionale. Cu alte cuvinte, se introduce taxa jud iciară de timbru de 20 de lei pentru plângeri contravenţionale şi pentru căile de atac aferente, în locuindu-se astfel dispoziţia de obligare a patentului a cărui plângere a fost respinsă la plata cheltu ie lilor jud iciare către stat^^ ;

2.2. Plata taxelor judiciare de timbru. Sancţiunea neîndeplinîrii obligaţiei de plata

322. Potrivit art. 31 alin. (1) şi art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013, determ inarea cuantumului taxe lor judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti se face de către instanţa de judecată. Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.

în conform itate cu art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele ju diciare de tim bru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege. în acest sens, art. 197 teza IN C P C prevede că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada a c h ită r ii ta x e lo r d a to ra te se ataşează ce re rii.

în cazul cererii de chem are în judecată form ulate pe cale principală, taxa jud iciară de timbru va fi avansată de către reclamant, în cazul cererii reconvenţionale taxa jud iciară de timbru de către pârâtul-reclamant, în


ibidem.® Ibidem.

L - A i Viorel, Al. Oană, Unele observaţii critice relative la unele soluţii introduse prin O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (I), www.juridtce.ro.

Ibidem.


http://www.juridtce.ro


cazul cererii de intervenţie voluntară principală de către intervenient, iar în cazul cererii de chemare în garanţie de către partea care a formulat-o^'l

Taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei în num erar, p r in v ira m e n t sau în s is te m o n -line , într-un cont distinct de venituri al bugetului local „Taxe judiciare de timbru şi alte taxe de timbru’', al unităţii adm inistrativ'teritoriale în care persoana fizică are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz. în care persoana jurid ică are sediul social. Costurile opera* ţiun ilor de transfer al sum elor datorate ca taxă jud iciară de timbru sunt în sarcina debitorului taxei. Dacă persoana care datorează taxa judiciară de timbru nu are nici dom iciliu l, nici reşedinţa ori, după caz, sediul în România, taxa jud iciară de tim bru se plăteşte în contul bugetului local al unităţii adm inistrativ-teritoriale în care se află sediul instanţei la care se introduce acţiunea sau cererea [art. 40 alin. (1) şi (2) din O .li.G . nr. 80/2013 .

Dovada plăţii taxei de timbru se ataşează cererii în o rig in a l, iar nu în copie certificată de parte conform cu originalul, pentru a putea fi anulată de instanţă spre a nu fi fo losită într-un a lt dosar. Dacă partea depune doar copia, instanţa îi va pune în vedere obligaţia depunerii originalului, sub sancţiunea suspendării cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 242 alin. (1) NCPC, iar nu a anulării cererii ca netimbrate, această ultimă sancţiune intervenind numai pentru neplata taxelor judiciare de timbru datorate. Instanţa învestită cu soluţionarea cererii va proceda la anularea taxei de timbru achitate, făcând menţiune în acest sens pe originalul dovezii plăţii (anulat, data şi sem nătura judecătorului). Anularea are semnificaţia faptului că taxa de timbru achitată a fost folosită spre soluţionarea dosarului respectiv'^'.

323. Conform art. 197 teza a ll-a NCPC, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anu la rea ce re rii de chem are în judecată, în condiţiile legii. Este vorba despre condiţiile stabilite de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora, dacă cererea de chem are în judecată este netimbrată sau insuficient tim brată, reclamantului I se pune în vedere. în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I NCPC, obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transm ite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în term en de cel mult 10 zile de la prim irea comu- nicării instanţei, Prin aceeaşi com unicare instanţa îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilită ţilor la plata taxei judiciare de timbru. în termen de 5 zile de la prim irea comunicării. D ispoziţiile art. 200 alin. (2) teza I NCPC rămân aplicabile în ceea ce priveşte com plinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chem are în Judecată- Instanţa însă nu va proceda la com unicarea cererii de chemare în judecată în condiţiile art. 201 alin. (1) NCPC, decât după soluţionarea cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei jud iciare de timbru.

Prin urmare, instanţa judecătorească este obligată să stabilească cuantumul taxei jud iciare de timbru şi să-i pună în vedere părţii obligaţia


O./V, Theohah, op. c i l , p. 467. •2) Idem. p. 467-468.



achitării acesteia, înainte de a pronunţa soluţia de anuiare a cererii ca netimbrată.

Din acest motiv, dacă a fost acordat deja primul termen de judecată, în ipoteza In care, de piidă, reciamantui nu evaiuează obiectui cererii adiţionale în vederea timbrării acesteia, instanţa va pronunţa o soluţie de suspendare a judecăţii, în tem eiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) NCPC, iar nu o soluţie de anulare a acesteia ca netimbrată sau insulic ient timbrată, după caz, pentru că valoarea In completare a taxei de timbru nu a fost stabilită de instanţă. în ipoteza în care instanţa constată însă, la prim irea cererii de chem are în judecată, că obiectul acesteia nu a fost evaluat, va proceda ia anularea sa, în condiţiile art. 200 NCPC. De asemenea, în măsura în care cererea de chemare în judecată (cererea introductivă) nu este legal tim brată şi nu s-a fixat primul termen de judecată, aceasta va fi anulată în condiţiile prescrise de art. 200 NCPO^*.

Aceste soluţii se menţin şi în raport de O.U.G. nr. 80/2013, câtă vreme art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 nu stabileşte o altă regulă, nefăcând altceva decât să reia dispoziţiile din ari, 197 şi a ri. 200 NCPC.

324. Din prevederile art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 rezultă următoarele:

- în cazul cererii de chem are în judecată netimbrate sau insuficient tim brate, instanţa îi pune în vedere reclamantului, în cadrul procedurii de regularizare, să plătească taxa jud iciară de timbru corespunzătoare şi să transm ită instanţei dovada achitării acesteia, în termen de 10 zile de la comunicare. Prin aceeaşi comunicare, instanţa îi aduce la cunoştinţă reclamantului posibilitatea de a fonnula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei jud iciare de timbru, în term en de 5 z ile de la prim irea comunicării. în ipoteza în care reclamantul face această cerere, instanţa va verifica după expirarea celor 10 zile celelalte elemente ale cererii de chem are în judecată şi, dacă apreciază că cererea de chem are în judecată îndeplineşte condiţiile formale prevăzute la art. 194-196 NCPC, nu va proceda la com unicarea cererii către pârât până la soluţionarea cererii de acordare a facilită ţilor fiscale. S -a apreciat că textul a r trebui in* terpretat în sensul soluţionării definitive, inclusiv şi eventuala reexaminare a încheierii de respingere a cererii de acordare a facilităţiloH^L

- s-au pus două probleme: după soluţionarea cererii de acordare a fa cilităţilor, care este term enul pe care îl are la dispoziţie reclamantul pentru a se conforma obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, in cazul în care cererea este respinsă sau, chiar admisă, dar în sensul unei reduceri a taxei? Care este procedura ce urmează în situaţia în care reclamantul nu plăteşte taxa jud iciară de timbru, după respingerea cererii de acordare a facilită ţilor sau după adm iterea acesteia, dar în sensul reducerii numai a cuantumului taxei jud iciare de timbru?


Idem, p. 473.® T.C. Bhciu, op. cit.



într-o opinie exprim ată de doctrină^^* (opinie cu care suntem de acord), sâ apreciat că a r trebui recunoscut reclamantului un termen de 10 zile de la com unicarea soluţionării (definitive) a incidentelor legate de acordarea facilităţilor, pentru a*şi îndeplini obligaţia de tim brare a cererii de chemare în judecată. Semnificaţia art. 33 alin. (2) din ordonanţă este aceea că te rmenul de 10 zile prevăzut de art. 200 alin. (1) teza I NCPC nu mai curge în ceea ce priveşte obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru, dacă reclamantul se prevalează de dreptul de a solicita acordarea de facilităţi, rămânând valabil pentru celelalte condiţii a le cererii de chem are în jude- cată. După soluţionarea cererii de acordare a facilităţilor, dacă obligaţia de plată a taxei jud iciare de timbru se menţine, un nou term en de 10 zile va curge pentru reclamant, fiind vorba despre un caz de întrerupere a termenului de 10 zile prevăzut de art. 200 alin. (1) teza I NCPC pe durata soluţionării cererii de acordare a facilităţilor, exclusiv pentru aplicarea dispoziţiilor ari. 197 teza a ll-a NCPC.

Cu privire la a doua problemă, s-a reţinut că, dacă, după parcurgerea procedurii de acordare a facilităţilor, obligaţia de plată a taxei jud iciare de timbru se menţine, soluţia nu poate fi decât anularea cererii în temeiul a ri. 197 teza a ll-a NCPC. Instanţa va dispune aceasta în camera de consiliu, conform procedurii prevăzute la art. 200 NCPC, prin încheiere supusă reexaminării;

- regulile descrise anterior se vor aplica prin asem ănare şi în ipoteza în care reclamantul formulează, în condiţiile art. 39 din ordonanţă, o cerere de reexam inare îm potriva modului de stabilire a taxei jud iciare de timbru, comunicată de instanţă conform art. 200 alin. (2) teza I NCPC. Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, formularea cererii de reexaminare are ca efect întreruperea termenului de 10 zile in ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiei de depunere la dosar a dovezii de plată>^ .

325. Pentru ipoteza coparticipării procesuale active, art. 35 alin. (1) din ordonanţă prevede că, în cazul cererilor sau al acţiunilor In tro d u s e în co m u n de m ai m u lte persoane, dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie com ună sau dacă drepturile ori obligaţiile lor au aceeaşi cauză sau dacă între ele există o strânsă legătură, taxa judiciară de timbru se datorează în so lid a r.

Dacă unul d intre reclamanţi achită în întregime taxa judiciară de tim bru, are posibilitatea de a se îndrepta îm potriva celorlalţi, chiar înainte de soluţionarea procesului, pentru a solicita partea lor din suma reprezentând taxa jud iciară de timbru, în temeiul subrogaţiei legale în drepturile creditorului plătit ori al mandatului sau al gestiunii de afaceri'^).

De asemenea, ari. 35 din O.U.G. nr. 80/2013 stabileşte. în alin. (2). că, dacă legea nu prevede altfel, cererile depuse în cursul judecăţii şi care


Ibidem.Ibidem,D.N. Theohah, op. cit., p. 467.



nu m odifică valoarea taxabilă a cererii sau caracterul cererii iniţiale nu se taxează. Putem aminti, ca exemplu, o cerere de transform are a acţiunii înconstatare in acţiune în realizare.t

326. Potrivit art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, când o a c ţiune are m ai m u lte cape te de cerere , cu finalitate diferită, taxa jud iciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere in parte, după natura lui, cu excepţia cazurilor în care prin lege se prevede altfel.

Astfel, cotele procentuale prevăzute de art. 3-5 din ordonanţă se vor aplica la o bază de calcul ce reprezintă valoarea fiecărui capăt de cerere evaluabil în bani, iar nu valoarea globală a cererii determ inată ca urmare a însumării valorii tu turor capetelor de cerere form ulate printr-un act unic de sesizare a instantei.

Aşadar, atunci când reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata unei sum e de bani reprezentând debit principal şi la plata unei a lte sume de bani reprezentând debit accesoriu, constând în penalităţi de întârziere sau, după caz, dobândă legală, instanţa va determ ina taxa jud iciară de timbru aplicând sistemul proporţional pe tranşe în raport de fiecare dintre cele două capete de cerere, iar nu raportat la valoarea lor însumată. S-a apreciat că regulile prevăzute de art. 98 alin. (1) şi (2) NCPC vizează exclusiv determ inarea competenţei şi nu pot fi extinse şl în materia timbrării^î.

In această situaţie, art. 34 alin. (2) din ordonanţă prevede că, dacă la m omentul înregistrării cererii au fost tim brate doar o parte din capetele de cerere, a c ţiu n e a va f i anu la tă în parte , num a i p e n tru ace le cape te de ce re re p e n tru ca re nu a fo s t a ch ita tă taxa ju d ic ia ră de tlm bru^^l

Nu aceeaşi este soluţia în cazul în care există un singur capăt de cerere care a fost tim brat numai în parte. în acest caz, intervine nulitatea to ta lă pentru insuficientă tim brare. O altă soluţie (de acceptare a nulităţii parţiale, proporţional cu partea din taxa neachitată) a r conduce şi la posibila eludare a d ispoziţiilor art. 37 din ordonanţă^^l

327. Se menţine în continuare regula conform căreia judecarea unei cereri netimbrate conform legii nu este m otiv de nulitate a hotărârii judecătoreşti pronunţate în atare condiţii; astfel, în situaţia în care instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constata că, în faze le procesuale anterioare, taxa judiciară


Idem, p. 470.în sens contrar, în jurisprudenţa anterioară noului Cod de procedură civilă s-a

reţinut că. dacă cererea are mal multe capete, dintre care numai unele au fost timbrate legal la data înregistrării» dacă partea nu se confonnează obligaţiei de plată a taxei de timbru restante, cererea se va anula în întregime, ca Insuficient timbrată. Soluţia rezultă din faptul că legea prevede că cererea se va anula în parte doar In situaţia în care Iniţial a fost legal timbrată. Iar ulterior a fost modificată sau precizată, pretenţiile corespunzătoare modificării sau precizării nefiind timbrate (Trib. Suprem, dec. civ. nr. 683/1977, apud D.N. Theoharl, C.M. We, M.A. Bârlog, 8. Cristea, Acţiunile civile şl taxele judiciare de timbru, Ed. Hamangiu. Bucureşti. 2012. p. 458).

^ T.C. Bhciu, op. cit.



de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune o b lig a re a p ă rţii la p la ta ta x e lo r ju d ic ia re de tim b ru a fe ren te , dispozitivul hotărârii con’ stituind titlu executoriu (ari. 38 din ordonanţă).

328. în ceea ce priveşte c o n se c in ţe le m o d ific ă r ii ce re r ii in iţ ia le a re c la m a n tu lu i a su p ra c u a n tu m u lu i ta x e lo r ju d ic ia re de tim b ru , se pot retine mai multe situatii:I }

- dacă, în momentul înregistrării sale. acţiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său iniţial, dar în cursul procesului apar elemente care determ ină o valoare mai mare a obiectului cererii, instanţa va pune în vedere reclamantului să achite sum a datorată suplimentar până la termenul stabilit de instanţă. Dacă până la term enul prevăzut de lege sau stabilit de instanţă, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, acţiunea ori cererea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluţionată în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal (potrivit art. 36 din ordonanţă);

- în cazul în care se m icşorează valoarea pretenţiilor form ulate în acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seam a de reducerea ulterioară (potrivit art. 37 din ordonanţă)'^';

- dacă însă între data stabilirii obligaţiei de plată a taxe i de timbru şi data la care partea trebuia să facă dovada plăţii acesteia, partea îş i precizează cuantumul pretenţiilor, ca urmare a îndreptării unei erori vădite de calcul săvârşite la momentul evaluării, instanţa va stabili taxa de timbru la valoarea rezultată ulterior, nefiind vorba de o restrângere propriu-zisă a pretenţiiloHî.

329. Potrivit ari. 34 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, cererile reconven- ţionale, cererile de inten/enţie principală, precum şi cererile de chem are în garanţie se taxează după regulile aplicabile obiectului cererii, dacă aceasta a r fi fost exercitată pe cale principală.

§3. Regimul ju r id ic al învocâriî şi so lu ţio n ă rii excepţie i ne tfm b ră rii sau a insu fic ien te i t im b ră ri

330. Excepţia netimbrării sau a insuficientei timbrări este o excep ţie de p ro ce d u ră (prin intermediul său se invocă neregularitatea de ordin procedural vizând timbrarea), a b so lu tă (poate fi invocată de orice parte interesată, de procuror sau de instanţă din oficiu; cu toate acestea, ex-


I'] In acelaşi sens» în jurisprudenţa anterioară noului Cod de prooedurâ civilă s-a reţinut că, în cazul în care obiectul cererii astfel cum a fost stabilit la înregistrarea cererii impunea un anumit cuantum al taxei judiciare de timbru, iar reclamantul modificâ la primul termen de judecată pretenţiile solicitate, în sensul reducerii acestora, va fi ţinut de achitarea taxei judiciare de tim bnj în cuantumul datorat iniţial (Trib. Suprem, dec. nr. 946/1967, apud D.N. Theohari, C.M. Hie, M.A. Bârlog, B. Cristea, op. cit., p. 458).

D.N. Theohari, C.M. Ilie, M.A. Bârlog. B. Cristea. op. cit., p. 469: O.N. Theohari, op. cit., p. 473.



cepţiâ de netimbrare sau de insuficientă tim brare a cererii de chemare în judecată nu poale avea ca efect anularea acesteia în calea de atac a apelului sau a recursului, aşa acum am arătat mai sus) şi dilatorie (dacă partea nu a fost corect înştiinţată despre obligaţia de plată, instanţa acor- dă un termen pentru executarea obligaţiei de plată a taxelor judiciare de timbru, prin care se întârzie judecata fondului cauzei) ca re tinde sp re un etect perem ptoriu (în sensul că admiterea excepţiei are drept consecinţă anularea cererii şi îm piedicarea judecăţii fondului cauzei).

Instanţa este obligată să aducă la cunoştinţa părţii cuantumul exact al taxei de tim bru datorate, pentru ca partea să aibă la dispoziţie un term en rezonabil în care să aducă la îndeplinire îndatorirea sa de achitare a taxei. Dacă s-a invocat excepţia şi partea nu fusese înştiinţată, instanţa trebuie să acorde un termen cu citarea părţii cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru, iar numai la term enul urm ător se poate soluţiona excepţia, dacă partea nu a achitat taxa cu privire la care a fost înştiinţată.

331. Dacă excepţia este respinsă» se pronunţă o încheiere interlocutorie, care poate fi atacată odată cu fondul.

Dacă excepţia este admisă, se pronunţă o hotărâre, care dezînves- teşte instanţa şi care poate fi atacată potrivit dreptului comun specific obiectului cererii.

Consecinţa adm iterii excepţiei de netimbrare sau de insuficientă tim brare a cererii o constitu ie anularea acesteia, ca netimbrată, respectiv ca insuficient timbrată. Este vorba despre o nulitate absolută, necondiţionată de existenţa unei vătămări, ce nu intervine de drept şi, ca atare, trebuie pronunţată de către instanţă^^l

332. în literatura de specialitate s-a pus problema dacă, odată soluţionată cererea de reexaminare, reclamantul mai poate contesta taxa ulterior, în fa ţa primei instanţe sau în căile de atac. Conform unei opinii'^^ la care ne raliem, excepţia nelegalei timbrări poate fi invocată de către pârât, care nu a fost parte în procedura de filtru; instanţa nu va putea fi ţinută de modalitatea în care a stabilit taxa de timbru în procedura de filtru, atât timp cât pârâtul poate veni cu argum ente noi cu privire la legalitatea stabilirii timbrajului; în privinţa reclamantului, acesta s*ar putea plânge pe calea apelului sau a recursului, dar numai odată cu fondul. încheierea respectivă nemaifiind susceptibilă de alte căi de atac separate.

Astfel, nu a dispărut excepţia de netimbrare (incluzând aici şi excepţia nelegalei stabiliri a cuantumului taxei), dar am putea conchide că aceasta poate fi invocată în faţa primei instanţe doar de către pârât, iar în căile de atac de către toate părţile.


D M Theohah, op. cit., p. 473. ® Al. Suciu, op. cil-, p. 461.



Pe de altă parte, pentru cererile formulate în cursul procesului, nesupuse filtrului, se aplică aceeaşi procedură ca şi în vechiul cod.

333. în ceea ce priveşte o rd in e a de s o lu ţio n a re a e x c e p ţiilo r, ex-cepţia netimbrării sau insuficientei timbrări a cererii va avea prioritate de soluţionare faţă de excepţia inadm isibilităţii decurgând din lipsa procedurii prealabile, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă sau de exerci* ţiu, excepţia lipsei calităţii procesuale active sau pasive, excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia lipsei de interes etc.*'*

S -a reţinut în practica jud iciară şi situaţia în care partea solicită Instan- te i să ia act de cererea sa de renunţare la judecata cererii sau la dreptul dedus judecăţii în condiţiile în care cererea sa nu este legal timbrată, când instanţa va pune in discuţie şi se va pronunţa cu prioritate asupra netim* brării sau insuficientei timbrări a cererii^^*. De asemenea, instanţa nu va lua act de tranzacţia părţilor şi nu va pronunţa o hotărâre de expedient. în ipoteza în care taxele judiciare de timbru nu au fos t achitate.

Dacă părţile au fost legal citate şi nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către niciuna dintre ele, instanţa va dispune suspendarea jude- căţii pentru lipsa acestora, în temeiul d ispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 NCPC, chiar dacă cererea adiţională, de exemplu, nu era legal timbrată, întrucât suspendarea are, în acest caz, caracter imperativ. Soluţia este aceeaşi pentru toate cazurile de suspendare legală de drept^^l întrucât noul Cod de procedură civilă prevede anularea cererii pentru neplata taxelor jud iciare de timbru în procedura reglem entată de art. 200 NCPC, în proces nefiind stabilit încă primul term en de judecată cu citarea părţilor, suspendarea pentru lipsa acestora nu poate fi imaginată în cadrul procedurii mentionate^^l


în ceea ce priveşte ordinea de soluţionare în cazul în care se invocă şi excepţia de necompetenţă sau excepţia nelegalei compuneri sau constituiri a instanţei, a se vedea supra. Capitolul I, Secţiunea a 4-a. Ordinea de soluţionare a excepţiilor, p. 44-47.

Trib. Teleorman, dec. nr. 158/R/2010, portal.just.ro, apud D.N. Theohari, op. cit., p. 475.

Trib. jud. Maramureş, dec. dv . nr. 137/1992, în D. Lupaşcu, Legislaţia taxelor de timbru şi a timbrului judiciar aplicabilă la instanţele judecătoreşti şi la birourile notarilor publici, Ed. AII, Bucureşti, 1996. p. 59.

1 D.N. Theohah, op. cit., p. 475.



Secţiunea a 7 -a , Excepţia p erim ării

§1. Perimarea. Noţiune şi natura juridică

334. Instituţia perimării a fost creată ca o sancţiune ce vizează conduita delăsătoare a părţilor, care lasă procesul civil să treneze la infinit în nelucrare şi este o consecinţă indirectă a principiului disponibilităţi acţiunii civile.

Perimarea este sancţiunea procedurală ce determ ină stingerea pro cesului în faza în care se găseşte, din cauza rămânerii lui în nelucrare din vina părţii, un anum it timp, prevăzut de lege^’l

Aşa cum S’ 8 arătat^^^ natura juridică a perimării este mixtă: sancţiu ne procedurală pentru nerespectarea termenului stabilit de lege, dar şi prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vrem e îndelungată în judecată-

335. Perimarea poate privi faza de judecată sau faza de executare silita.

Potrivit art. 416 alin. (1) NCPC, orice cerere de chem are în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice a ltă cerere de reformare sau de retractare se perim ă de drept, chiar îm potriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, tim p de 6 luni.

De asemenea. în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perim ă de drept [art. 696 alin. (1) NCPC].

§2. Obiectul şi condiţiile perim ării. Termenul de perimare

336. Condiţiile care trebuie îndeplinite cum ulativ pentru a opera pe* rimarea sunt următoarele:

1) Instanţa să fi fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instantă sau într-o cale de atac.

9

Nu contează dacă acţiunea este prescriptibilă sau nu, dacă este patrimonială sau nu, sau dacă părţile sunt persoane incapabile.

Prin sintagma ..orice altă cerere de reformare sau de retractare” folosită de art. 416 alin. (1) NCPC se înţelege şi contestaţia în anulare, precum şi acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale, reglementată de art. 608 NCPC.

Perimarea nu im plică neapărat o cerere care presupune cercetarea pe fond a unei pretenţii, astfel încât a r putea fi perim ate şi cererile privind luarea m ăsurilor asigurătorii, actele extrajudiciare, dar şi cererea de

V.M. Cîobanu, G. Boroi, Drept p r o c e s u a l p . 311. ® V M Ciobanu, T ra ta t..., voi. I, p. 225.



pe rim a re etc., întrucât Instanţa poate să constate perimarea din oficiu, chiar şi în lipsa părţilor, cu condiţia ca acestea să fie legal citate^^l

De asemenea, ce re rile în m a te rie ne co n te n c lo a să pot fi perimate, chiar dacă nu urm ăresc stabilirea unui drept potrivnic faţă de o a ltă per- soană şi chiar dacă nu presupun cercetarea pe fond a unei pretenţiii^l

Se arată că nu se încadrează la această condiţie:- recursul în interesul legii şi, pentru aceleaşi raţiuni, sesizarea adre

sată înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nefiind căi de atac de reformare sau retractare^^^;

- procedura arbitralăi*^'; cu privire la procedura arbitrală, a fost expri* mată şi opinia^^' în sensul că perim area operează şi în situaţia în care judecata are loc înaintea unui tribunal arbitrai, întrucât, chiar dacă hotă- rărea arbitrală nu se pronunţă înăuntrul termenului convenit de părţi sau. după caz, în cel mult 6 luni (5 luni, în reglementarea anterioară) de la data constituirii tribunalului arbitrai, caducitatea arbitrajului inten/ine numai dacă este invocată de partea interesată:

-c e re r ile introduse de Ministerul Public, întrucât acesta, dacă aprecia* ză că nu este cazul să persiste în judecată, nu va lăsa cererea în nelucrare, ci va renunţa la ea ^ ; cu toate acestea, dacă procurorul nu renunţă la cererea de chemare în judecată pe care a form ulat-o ori la calea de atac declarată şi dacă sunt îndeplinite celelalte cerinţe prevăzute de lege, poate inten/eni sancţiunea perimăriiiî;

- contestaţia privind tergiversarea procesului reglem entată de Titlul IV al Cărţii a ll-a din noul cod, atunci când are ca prem isă o suspendare voluntară, şi p lângerea formulată îm potriva încheierii de respingere a contestaţiei privind tergiversarea procesului; ipoteza unei suspendări legale, cel puţin a celei de drept, a r putea conduce la constatarea perimării dacă sunt îndeplin ite condiţiile prevăzute de lege^î;

- hotărârile judecătoreşti; ipoteza este următoarea: după pronunţarea unei hotărâri parţiale, cauza rămâne în nelucrare; perimarea nu va afecta şi hotărârea parţială, ci numai actele de procedură în legătură cu pretenţiile nerecunoscute;

337. 2) P ric in a a răm as în n e lu c ra re t im p de 6 lun i.în reglementarea anterioară, se prevedea un an în m a te rie c iv ilă sau

şase lu n i în m a te rie de execu ta re s ilită . Astfel, anterior intrării în vigoare


V.M. Ciobanu, G. Boroi, T.C. Biiciu, Drept procesual.... 2011, p. 315. C. Neghlă, op. cit., p. 779.

f®' Idem. p. 779.M. Tăbârcă. Excepţii!© procesuale .... p. 336.V M Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual.... p. 314.

Ciobanu. G, Boroi. T,C. Briciu, Drept procesual.... 2011, p. 314. ^ C. Negriiă. op. cit., p. 780.

Idem. p. 779.



a noului Cod civil la 1 octombrie 2011 şi modificării Codului de procedură civilă din 1865 prin Legea nr. 71/2011, în sensul abrogării art. 248 alin. (3), ce stabilea un termen de perimare de 6 luni în materie comercială, aşa cum s-a arătat în doctrină'^), pentru stabilirea termenului de perim are se avea în vedere natura litigiului. Aceasta deoarece natura şi caracterul dreptului contestat determ inau felul acţiunii - civilă sau comercială.

în prezent, termenul de perimare a cererilor în faza de judecată este de 6 luni, indiferent de calitatea părţilor din litigiu, profesionişti sau neprofesio- nişti. Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, noţiunea „p ro fes ion isr prevăzută la art. 3 NCC include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să deslăşoa- re activităţi econom ice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a noului Cod civil.

Rămânerea cauzei în nelucrare presupune absenţa oricărui act de procedură în vederea judecării pricinii in intervalul prevăzut de lege (6 luni)^^.

338. Aşa cum s-a arătat în doctrină^^', în lipsa unei norme speciale exprese, te rm e n u l de p e rim a re se calculează potrivit dispoziţiilor generale înscrise în art. 181 alin. (1) pct. 3 NCPC [corespondent art. 101 alin. (3) CPC]. deci se îm plineşte în ziua lunii corespunzătoare zilei de plecare.

Termenul de perimare începe să curgă de la da ta u lt im u lu i a c t de p ro ce d u ră în d e p lin it în cauză de p ă rţi sau de in s ta n ţă [art. 416 alin. (2) NCPC], cum ar fi data la care s-a dispus suspendarea judecăţii potrivit art. 411, art. 221 alin. (2) sau art. 242 NCPC, după caz.

Partea nu poate să-şi Justifice dezinteresul în continuarea judecăţii prin faptul că încheierea de suspendare a judecăţii nu i-a fost comunicată, com unicarea încheierii fiind necesară doar pentru motivarea recursului exercitat conform ari. 414 NCPC, iar nu pentru a marca începerea cursului perimării^^L

339. Aşa cum s-a sublin iat în doctrină^^^, fiind un term en procedural legal peremptoriu, term enul de perim are ar trebui să curgă continuu, fără posibilitatea de a fi întrerupt sau suspendat. Legea derogă de la această regulă, prevăzând că te rm e n u l de p e rim a re poa te f i în tre ru p t sau suspenda t.

Potrivit art. 417 NCPC (corespondent art. 249 CPC), perim area se în tre ru p e prin îndeplin irea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes. Se subliniază^^^ că actul întrerupător de perimare trebuie să aibă ca obiectiv repunerea pe rol în vederea judecării pricinii. Astfel, cererea de repunere a cauzei

VII. Excepţia perimării___________________________________________ 271^

M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 337.C. Negrilă, op. cit., ’p. 780.V M Ciobanu, G. Boroi, Dr&pt p r o c e s u a l p . 315; C. Negrilă. op. cit., p. 780.

W /w. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I 2013, p. 507.V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual.... p. 316.Ibidem.



pe rol, adm isă de instanţa de judecată, a fost apreciată ca act întreruptiv al cursului perimării. Actul de procedură trebuie să fie însă valabil făcut, întrucât un act nul nu poate avea nlclun efect^^ .

Actul de procedură al repunerii cauzei pe rol, de natură a întrerupe term enul de perimare, nu poate fi îndeplin it din oficiu, câtă vrem e perim area inten/ine pentru a sancţiona pasivitatea culpabilă a părţii care a lăsat pricina în nelucrare un anum it interval de timp^^L

Termenul nu se întrerupe în situaţia în care cererea de reluare a jude- căţii form ulată în temeiul art. 415 pct. 1 NCPC nu este însoţită de dovada achitării taxei jud iciare de timbru în cuantumul prevăzut de lege (dacă este vorba despre o cerere supusă tim brajului), întrucât instanţa va hotărî anularea ca netimbrată a cererii de repunere pe rol, prioritară fiind soluţionarea excepţiilor, astfe l cum prevede art. 248 alin. (1) NCPO ^l

Actul de procedură întreruptiv al cursului termenului de perimare tre buie efectuat la Instanţa pe rolul căreia se află procesul a cărui judecată a fost suspendată şi pentru care se urmăreşte evitarea sancţiunii procedurale în discuţie. Totodată, el trebuie să provină de la partea care justifică un interes, ceea ce reprezintă o chestiune de apreciere a instanţei (este vorba despre reclamant, pârât ori intervenientul principal)‘‘‘ l

Nu au valoare întreruptivă:- o cerere de restituire a unor înscrisuri dfn dosar, pentru că efectul

formulării unei asemenea cereri nu va fi continuarea judecăţii;- îm prejurarea că partea ia legătura cu expertul, chiar în scopul efec-

tuării expertizei, întrucât nu a fost făcută sub controlul instanţei.Au efect întreruptiv:- form ularea unei cereri de ajutor public jud iciar pentru plata onorariu

lui de expert, neîndepllnlrea obligaţiei de plată a onorariului fiind motivul pentru care fusese suspendată judecata;

- cererea de redeschidere a procesului suspendat valabil făcută^^l

340. Cursul perimării este suspendai^^, conform prevederilor art. 418 NCPC (corespondent art. 250 CPC):

a) cât tim p durează suspendarea legală facultativă a judecăţii, pronunţată de instanţă în temeiul art. 413 NCPC (corespondent art. 244 CPC).


I') M. Tăbârcă, Gh. Buta, C od u l.... p. 673.C.A, Bucureşti, s, a lll-a civ., m ia şi fam., dec, nr. 420/2008, portal.just.ro.C. Neghiâ, op. cit., p. 731. in sensul că şi această cerere are ca efect întreruperea

termenului de perimare întrucât neplata taxei de timbru atrage doar sancţiuni de ordin fiscal, Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1252/1943, în J.N, nr. 1-2/1949, p. 206; dec. nr. 653/1958, în J.N. nr. 5/1958, p. 945. apud V M Ciobanu, Tratat ..., voi. II, p. 229, nota 776-

C. Negrilă, op. cit., p. 782; M. Tăbârcă. Drept procesual civil. Voi. II ..., 2013,p. 507.

I î M. Tăbârcă. Drept pnjcesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 508 1 V^M. Ciobanu. G. Boroi. Drept p r o c e s u a l p , 317.



precum şl în alte cazuri stabilite de lege. dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de s lăru in lă a părţilor în judecată [art. 418 alin. (1) NCPC];

Astfel, cursul perimării este suspendat în două situaţii: a) cât tim p durează suspendarea facultativă a judecăţii şi b) cât tim p durează suspendarea care nu a fost determ inată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată {cum ar fi suspendarea pronunţată potrivit ari. 134, ari. 143, ari. 307 NCPC ori suspendarea dispusă conform art. 62 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şl organizarea profesiei de mediator).

Din coroborarea art. 418 alin. (1) cu art. 413 alin. (1) pct. 3 NCPC (alte cazuri de suspendare facultativă prevăzute de lege) pot fi determ inate ca mom ente-lim ită ale suspendării cursului perimării următoarele: soluţiona* rea cererii de strămutare pentru cazul suspendării procesului ce se poate dispune în temeiul ari. 143 alin. (1) NCPC; finalizarea procesului penal printr-o hotărâre definitivă cu privire Ia infracţiunea de fa ls în procedura de defăimare a unui înscris (pentru cazul de suspendare prevăzut de art. 307 NCPC), dacă aceasta a avut loc într-un interval mai m ic decât cel de un an stabilit de ari. 413 alin. (3) NCPC; data pronunţării unei hotărâri definitive de către jurisdicţia străină pentru ipoteza suspendării facultative prevăzute de art. 1075 NCPC etc.^'^

b) tim p de o lună (în reglementarea anterioară, 3 luni) de la data când s-au petrecut faptele care au determ inat suspendarea legală de drept a judecăţii în temeiul art. 412 NCPC (corespondent ari. 243 CPC), dar numai dacă aceste fapte s-au petrecut în ultimele 3 luni (în reglementarea anterioară, 6 luni) ale termenului de perimare [ari, 418 alin. (2) NCPC];

Premisa acestei norme presupune existenţa unei măsuri de suspendare a judecăţii deja dispuse de instanţă (suspendare voluntară sau legală - de drept ori facultativă), iar pe durata acestei suspendări, care antrenează curgerea termenului de perimare, intervine vreuna dintre îm prejurările enumerate de art. 412 alin. (1) pct. 1-8 NCPC, care generează o suspendare de drept a judecăţii'^).

c ) cât tim p partea este îm piedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive tem ein ic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege (în reglem entarea anterioară, din pricina unor îm prejurări mai presus de voinţa el) (art. 418 alin. (3) NCPCj.

Noţiunea de „m otive tem einic justificate” trebuie înţeleasă în sensul celei din ari. 186 alin. (1) NCPC, respectiv în sensul explicat cu ocazia analizării excepţiei tardivităţii.

Pentru a putea conduce însă la suspendarea cursului perimării, este necesar ca aceste motive să inten/ină în cadrul termenului de perimare de6 luni, iar partea care le invocă să fie în măsură să dovedească nu numai faptul apariţiei (or. ci şi durata acestora^^l

VII. Excepţia perimării___________________________________________ 273

C. Negrilă, op. cit., p. 783. ^ Ibidem.^ C. Negrilă, op. olt., p. 784.



în jurisprudenţa anterioară noului Cod, s-a re linut că stabilirea dacă îm prejurările care au îm piedicai partea interesată de a stărui în judecată erau sau nu mai presus de voinţa acesteia, adică dacă erau sau nu de natură a constitui un im pedim ent care să suspende perimarea, conform ari. 250 CPC, este o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanţei^^'.

Poate constitui un motiv tem einic justificat de îm piedicare a părţii să stăruie în judecată faptul că instanţei naţionale nu i-a fost comunicată hotărârea dată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene asupra întrebării preliminare^^*.

Cazuri de suspendare a termenului perimării sunt prevăzute şi în legi speciale, cum ar fi situaţia reglem entată de art. 62 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea, potrivit căruia cursul termenului perimării este suspendat pe durata desfăşurării procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere.

Tot astfel, suspendarea prevăzută de ari. 36 din Legea nr. 85/2006, conform căruia de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, ce durează până la închiderea procedurii insolvenţei. determ ină suspendarea cursului perimării.

S-a reţinut în jurisprudenţa anterioară noului Cod că un a lt caz prevăzut de lege decât cele reglementate de art. 244, In înţelesul art. 250 alin. (1) CPC [corespondent art. 418 alin. (1) NCPC], este reprezentat de suspendarea cauzei conform art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, ce poate atrage suspendarea termenului perimării. Considerând că a avut loc o suspendare în tem eiul art. 250 alin. (1) CPC, cât tim p s«au desfăşurat etapa adm inistrativă şi cea contencioasă prevăzute de Legea nr. 10/2001 , se constată că term enul de când se poate aprecia că pricina a rămas în nelucrare din cauza părţii începe să curgă cel mai târziu de la data la care s-a finalizat controlul judecătoresc asupra dispoziţiei de soluţionare a notificăriii^l

341. în cazul coparticipării procesuale, actul de procedură întrerupător de perimare al unuia dintre coparticipanţi fo loseşte şi celorlalţi coparticipanţi (art. 419 NCPC. corespondent art. 251 CPC).

De asemenea, invocarea excepţiei de perimare de către pârât profită şl celorla lţi pârâţi; în schimb, dacă perim area nu poate fi susţinută faţă de un reclamant, ea nu va putea fi solicitată nici faţă de ceilalţi reclamanţi'^); două cereri conexe nu pot fi perimate decât împreună, iar suspendarea


C.S.J., col. Civ., dec. nr. 212/1952, în J.N. nr. 2/1952, p. 212.M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 511.I.C.C.J., s. civ. şi de prop. intelect,, dec. nr. 5101/2010, în G. Boroi, O. Spineanu-

Matei, C o d u l..., ed. a 3-a, p. 424.Cas. III, dec. nr. 968/1931, în A.J. nr. 86, p, 479*480, âpud I. Leş. Noul Cod de

procedură civilă ..., voi. I, p. 536.



termenului de perim are are loc în privinţa tuturor părţilor, indiferent de motiv, perimarea având un caracter indivizibil^^^.

342. 3) Lăsarea p r ic in ii în n e iu c ra re să se da to reze c u lp e i p ă rţii(„din motive imputabile părţii").

Culpa părţii este o chestiune de fapt, care trebuie dovedită.Imposibilitate părţii de a acţiona este o îm prejurare incom patibilă cu

noţiunea de „m otive imputabile" fo iosită de text^^lCodul de procedură civilă prevede mai multe s itu a ţii în ca re nu ex is tă

cu i pa p ă rţii. în acest sens, art. 416 alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când:

a) â c tu i de p ro ce d u ră tre b u ia e fe c tu a t d in o fic iu ;b) din motive care nu sunt imputabile părţii, cere rea n-a a ju n s la in

s ta n ţa co m p e te n tă sauc) din motive care nu sunt imputabile părţii, nu se poa te f ix a te rm en

de judeca tă .Astfel, perimarea nu intervine în urm ătoarele situaţii:- pricina fusese suspendată pentru lipsa părţilor, deşi se solicitase

judecata cauzei în lipsa părţilor;- pricina a fost suspendată, deşi partea nu era legal citată;- acţiunea civilă disjunsă de acţiunea penală nu se perimă, chiar ne*

lucrată mai m ult de 6 luni, deoarece instanţa penală este obligată să se pronunţe şi asupra laturii civile, astfel încât din oficiu trebuia să se fixeze term en pentru judecarea acţiunii civile;

- instanţa a om is fixarea termenului de judecată, deşi taxa de timbru era plătită sau cererea nu trebuia timbrată;

- cauza a rămas în neiucrare după declinarea competenţei, admiterea cererii de strămutare, ivirea conflictului de competenţă, depunerea cererii de apel sau de recurs legal timbrate, întrucât în toate aceste cazuri dosarul trebuie trim is din oficiu instanţei competente^^l

Prin excepţie de la cerinţa ca lăsarea în neiucrare a cererii să se facă din motive imputabile părţii, potrivit art. 423 NCPC, orice cerere adresată unei instanţe şi care a răm as în neiucrare tim p de 10 ani se perimă de drept, chiar în lipsa unor motive imputabile părţii.

§3. Procedura de so lu ţio n a re a in c id e n tu lu i p e rim ă rii

343. Deşi perimarea operează de d rep t, aceasta trebuie constatată prin hotărâre judecătorească, la cererea părţii interesate sau din oficiu, după repunerea cauzei pe rol şi citarea părţilor.

Pot avea in te re s să in vo ce perim area: pârâtul; intimatul (din apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire); intervenientul principal; intervenientul introdus în proces în tem eiul a ri. 68 NCPC, având o poziţie pro-


VM . C'fObdinu, G. Boro\, T.C> Briciu, Drept procesual..., 2011, p. 322. ^ C, op. olt., p. 780.^ M. Tâ£«rcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 506-507.



cesuală independentă în proces; te rlu l chem at în garanţie în baza ari. 72 NCPC; cel arătat ca titu lar al dreptului, potrivit d ispoziţiilor art. 75 NCPC; cel Introdus în cauză forţat, din oficiu (art. 78 NCPC). Intervenientul accesoriu poate invoca perimarea numai dacă aceasta se constituie într-un act care nu contravine interesului părţii în favoarea căreia a intervenit [art. 67 alin. (2) NCPC].

Reclamantul a r putea justifica un interes în invocarea perimării, de exemplu. într-o acţiune de partaj sau în care s-au form ulat cereri ulterioare de extindere a cadrului procesual - intervenţie principală voluntară, chem area în Judecată a a ltor persoane etcJ’ ^

Fiind reglementată prin norme ce ocrotesc un interes general, peri* marea poate fi invocată şi de procuror^^l

344 . Potrivit art. 420 alin. (1) teza I şi alin. (2) NCPC, perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate; perimarea poate fi invocată şi pe cale de excepţie în camera de consiliu sau în şedinţă publică.

Rezultă că perimarea se constată din oficiu, la cererea părţii interesate sau prin invocarea excepţiei perimării, din oficiu sau de către partea interesatăi^l

De asemenea, instanţa se va putea pronunţa asupra perimării şi între termene, tocmai datorită caracterului special al perimării.

345. în condiţiile art. 420 alin. (1) teza a II-a NCPC, judecătorul va c ita de urgenţă părţile şi va dispune grefierului să întocm ească un referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea, ceea ce presupune cadrul unei proceduri contencioase.

Pentru a constata perimarea, indiferent după cum aceasta se face, din oficiu sau la cererea părţii interesate, instanţa va repune procesul pe rol. dispunând citarea părţilor*'^'.

Nu este obligatorie citarea părţilor cu menţiunea .,în vederea discutării perimării'’ , contrar practicii generalizate in acest sens.

în jurisprudenţa anterioară noului Cod, s-a reţinut că nu este necesar ca partea să fie expres citată pentru perim area recursului. Astfel, în cazul în care s>a fixat term en de judecată în fond, se poate ridica excepţia de perimare a recursului, iar instanţa va constata perimarea, fără a se dispune o citare nouă a recurentul uii^l

346. Perimarea se invocă, de regulă, la primul term en ce urmează după îm plinirea termenului de perim are şi la care părţile au fost legal citate; perimarea poate fi invocată şi ulterior primului term en la care părţile sunt legal citate, consecutiv repunerii cauzei pe rol, întrucât, fiind regle-


V.M. Ciobanu, G. Boroi. T.C. Bridu, Drept procesual..., 2011, p. 318. C. Negriiă, O p . C i t , , p . 785.M. Tăbărcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 512. ibidem.Trib- Suprem, col. civ., dec. nr. 88/1953, în C.D. 1952-1954, p. 350.



meritată prin norme imperative, poate fi invocată în to t cursul judecăţii în acea etapă procesuală^^l

347. Fiind un incident procedural, se soluţionează în aceeaşi com punere câ şi cea necesară pentru soluţionarea cauzei pe fond şi, eventual, în aceeaşi constituire (procuror, dacă participarea este obligatorie).

Constatarea perim ării se face de completul de judecată care a dispus suspendarea judecării cauzei. în acest sens. conform art. 99 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, repunerea pe rol a cauzei după suspendare, pentru continuarea judecăţii, pentru perim are sau pentru pronunţarea hotărârii ca urmare a încheierii acordului de mediere, se va realiza de către com pletul învestit aleatoriu cu soluţionarea cauzei, in cazul în care acest com plet a fost desfiinţat sau membrii acestuia nu mai funcţionează în cadrul instantei, dosarul se va repartiza aleatoriu.

348. Instanta trebuie să verifice următoarele:- cererea să fi răm as în nelucrare termenul prevăzut de lege;- rămânerea în nelucrare să se datoreze culpei părţii;- să nu fi intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a ter

menului de perimare;- să nu existe o cauză de stingere a procesului, prevăzută de o normă

specială (cum se arată^^^, ari, 618 CPC. corespondent ari. 923 NCPC, din materia divorţului).

349. Excepţia perimării este o excepţie de procedură, absolută şi dirlmantă.

Perimarea se Invocă pe cale de excepţie dacă după îm plinirea termenului de perim are s-a fixat termen pentru judecarea în fond. Excepţia poate fi invocată în camera de consiliu, dacă cererea în legătură cu care a intervenit perimarea este dintre cele care se judecă în cam era de consiliu (sub rezen/a d ispoziţiilor art. XII din Legea nr. 2/2013), textul de la art. 420 alin. (2) NCPC neconsacrând posibilitatea unei opţiuni între a invoca excepţia în cam era de consiliu sau în şedinţă publică, nici pentru părţi, nici pentru instanţă^^l

Cu toate că este o excepţie absolută, perim area cererii de chemare în judecată nu poate fi invocată pentru prim a oară în apel [art. 420 alin. (3) NCPC], Cu atât mai mult, s-a arătat^" ' că nu poate fi invocată pentru prim a oară în recurs sau în celelalte căi extraordinare de atac. Se poate însă verifica în calea de atac respingerea excepţiei de perimare de


C. Negrilă, op. cit., p. 785.VM , Ciobanu, G. Boroi, Drept p r o c e s u a l p . 318.

^ C, Negrilă, op. olt., p. 786.M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 341; C. Neghiâ, op, cil., p. 786.



prima instanţă sau de instanţa de apel. Această sancţiune procedurală se acoperă dacă nu a lo s i discutată la instanţa de fond^'l

In cazul re sp in g e rii excepţiei, se pronunţă o în ch e ie re interlocutorie, care va putea fi a tacată odată cu fondul, cu apel sau recurs, după caz.

în cazul a d m ite r ii excepţiei, se pronunţă o ho tă râ re (sentinţă sau decizie) care poate fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în term en de 5 zile de la pronunţare [potrivit art. 421 alin. (2) teza 1 NCPC], indiferent dacă procedura de citare pentru ziua când s-a constatat perimarea a fost sau nu legal îndeplinită. Astfel, nelegala citare a părţii la term enul de judecare a perimării poate fi considerată o îm prejurare mai presus de voinţa părţii (potrivit art. 103 CPC), respectiv un motiv temeinic justificat (conform art. 186 NCPC), care să justifice repunerea în termenul de recurs

Când perimarea se constată de o secţie a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de 5 judecători [art. 421 alin. (2) teza a ll-a NCPC].

350. In doctrina anterioară noului Cod a existat o controversă legată de faptul dacă ho tă râ reâ de p e rim a re a re c u rs u lu i es te s u s c e p tib ilă de recu rs .

într*o primă opinie^^^, s*a arătat că nu este susceptibilă de recurs, deoarece ar însem na să se exercite recurs la recurs. Recursul îm potriva deciziei prin care se constată perimarea judecăţii recursului este inadmisibil, o asem enea decizie fiind irevocabilă, potrivit art. 377 pct. 4 CPC^^l Aşa cum în mod elegant s-a arătat^î, legiuitorul a dorit să suprime dreptul la apel, nu însă să recunoască un recurs la recurs.

într-o a doua opinie^® , s-a reţinut că răspunsul este pozitiv, deoarece ceea ce se atacă prin recurs este soluţia dată asupra unui incident procedural intervenit în recurs, dar nu însăşi soluţia dată asupra recursului, astfe l încât să se considere că s-ar exercita un recurs la recurs. Se mai demonstrează, în cadrul acestei opinii, că altfel soluţia dată asupra perimării, eventual greşită, rămâne fără control judiciar, ceea ce contravine d ispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană.

Suntem de acord cu prima opinie, cu argumentul următor: dacă ne-am ralia celei de a doua opinii a r însemna, pentru egalitate de raţionament, să recunoaştem dreptul la o cale de atac în ipoteza respingerii excepţiei de perimare a recursului, tocm ai pentru a nu contraveni ari. 6 din Convenţia europeană şi să nu lăsăm fără posibilitate de control jud ic ia r anumite


C .SJ., s. civ., dec. nr. 1940/2003, în Legalis.M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 342.V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual..., p. 320.C.S.J., s. civ., dec. nr. ^51/2002, în Legalis.

I®' Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 2066/1956, în C.D. 1956, voi. II, p. 268, apud V M Ciobanu. G. Boroi, Drept procesual..., p. 320.

M. Tăbârcă. Excepţiile procesuale ..., p. 342.



incidente procedurale invocate direct In recurs. Dar posibilitatea de a fi soluţionate anumite incidente procedurale direct în recurs (cum ar fi tard ivitatea. nulitatea sau netimbrarea recursului), fără a mai exista vreo cale de atac, nu reprezintă în sine o încălcare a accesului la justiţie, fiind una dintre acele lim itări necesare, impuse de existenţa gradelor de jurisdicţie şi a că ilo r de atac.

în doctrina actuală se remarcă, de asemenea, două opinii contradictorii:- într-o opinie'^^, recursul poate să fie exercitat nu numai împotriva

hotărârii prin care s-a constatat perim area cererii de chem are în judecată ori a apelului, ci şi îm potriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea recursului ori a altei căi extraordinare de atac. Aceasta rezultă, implicit, din faptul că s-a recunoscut posibilitatea atacării hotărârii date de o secţie a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Or, faţă de dispoziţiile art. 97 NCPC, în materie civilă instanţa suprem ă nu judecă nici în primă instanţă şi nici în apel;

- în t r - o altă opinie^î, art. 421 alin. (2) NCPC, prevăzând posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii de perimare, nu deschide calea unui recurs la recurs pentru ipoteza în care sancţiunea este aplicată chiar cererii de recurs, hotărârea de perimare a recursului fiind definitivă, conform ari. 634 alin. (1) pot. 5 NCPC. Recursul îm potriva unei decizii de perim are a recursului nu intră nici sub incidenţa art. 23 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, întrucât norma din legea specială se referă la hotărârile nedefinitive prin care s-a întrerupt cursul judecăţii în faţa curţilor de apel, iar, în acest caz, nu hotărârea de perimare a întrerupt judecata (care stinge procesul în faza în care se află), ci actul de procedură anterior (suspendarea). De asemenea, dacă se perimă o contestaţie în anulare sau revizuire, întrucât perim area constitu ie un incident procedural, ea nu va putea fi atacată cu recurs decât dacă şi hotărârea ce urma să se pronunţe asupra contestaţiei în anulare sau revizuirii este, ea însăşi, susceptibilă de recurs. In acelaşi sens, se consideră că perimarea unui recurs pronunţat de o secţie a înaltei Curţi nu este susceptibilă de recurs la Completul de 5 judecători, întrucât aceasta este o hotărâre definitivă.

351. S-a mai arătat că, în ipoteza în care se fo rm u le a ză în aceeaşi z i a tâ t cere rea de pe rim are , câ t ş i a c tu l în tre ru p ă to r de pe rim are , seare în vedere data la care sunt efectuate aceste acte: dacă este ultima zi a termenului de perimare» cursul perimării s-a întrerupt; dacă este efectuat după ultima zi a termenului de perimare, actul de întrerupere nu îşi mai poate produce efectul, deci instanţa va trebui să constate perimarea.

352. în ceea ce priveşte e fecte le pe rim ă rii, potrivit dispoziţiilor art. 422 alin. (1) NCPC [corespondent ari. 254 alin. (1) CPC]. perimarea are ca


M. Tătyircâ, Drept procesual civil. Vel, II 2013, p. 515. ® C. Neghiă, op. cit., p. 787. 788.



urmare încetarea efectelor tuturor actelor de procedură îndeplinite de acea instanţă de judecată.

Perimarea stinge procesul împreună cu actele de procedură şi lucrările preparatoriii'i, fără a stinge nici dreptul reclamat, nici dreptul material la ac- ţiune^^l Partea va putea astfel să formuleze o nouă cerere de chem are în judecată, dovezile adm inistrate în cursul judecării cererii perimate putând fi fo losite în noul proces, cu excepţia cazului în care instanţa de judecată sesizată ulterior apreciază că se impune refacerea acestora [art. 422 alin. (1) NCPC, corespondent art. 254 alin. (2) CPC].

Efectul perimării apelului este rămânerea definitivă a hotărârii primei instanţe, iar perim area recursului stinge nu numai judecata la instanţa de recurs, dar împiedică exercitarea din nou a dreptului de recurs^^>. hotărârea recurată devenind defin itivă (în reglementarea anterioară, irevocabilă) la m omentul pronunţării perimării.

Pentru ipoteza perimării unei contestaţii în anulare sau revizuiri, ho- tărârea de perim are este definitivă sau nu potrivit regimului căilor de atac aplicabil hotărârii ce a făcut obiectul contestaţiei sau revizuirii; părţile nu vor mai putea formula o nouă contestaţie în anulare ori revizuire pentru aceleaşi motive valorificate prin cererea perimată [art. 460 alin. (1) N C P C f^

Perimarea produce efecte faţă de toate părţile din proces, ea având caracter indivizib ilu l

Obligaţia de suportare a cheltu ie lilor de judecată în cazul constatării perimării revine, la cerere, părţii care a formulat cererea ulterior perimată şi căreia îi sunt imputabile motivele lăsării cauzei în nelucrare (reclamantul, apelantul sau recurentul, după caz; pârâtul titu lar al unei cereri reconvenţi- onale disjunse de acţiunea principală), potrivit criteriului culpei procesuale presupus de aplicarea dispoziţiilor art. 453 NCPC^^'.

§4. Perim area ins tan ţe i

353. Perimarea instanţei, instituţie nou-introdusă în procedura civilă, s-a regăsit în legislaţia noastră mai veche.

Aceasta diferă însă de perim area cererii reglementată de art. 416-422 NCPC.

Potrivit art. 423 NCPC, orice cerere adresată unei instanţe şi care a răm as în nelucrare tim p de 10 ani se perima de drept, chiar în lipsa unor m otive im putabile părţii. D ispoziţiile art. 420 se aplică în mod corespunzător.


Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 653/1953, în J.N. nr. 5/1953, p. 683.Trib- Suprem, col. civ., dec. nr. 653/1953, în J.N. nr. 5/1953, p. 684.Trib- Suprem, col. civ., dec. nr. 2264/1955, în C.D. 1955, p. 260.C. Negrifă, op. cit., p. 789.G .a Frenţiu. D .-L Băldean, C od u l..., p. 346.C. Negiilă, op. cil., p. 790; G.C. Frenţiu. D.-L, Bâldean, Noul Cod ..., p. 634.



Drept trăsături, au fost evidenţiate următoarele'^^:- intervine indiferent de motivul lăsării în nelucrare şi independent de

culpa părţii;- vizează orice cerere, indiferent de natura sau obiectul acesteia, nu

doar cele contencioase de fond, întrucât textul nu circumstanţiază noţiunea de „cerere”;

- intervine şi atunci când nu a putut opera perim area cererii în condiţiile prevăzute de art. 416 şl urm. NCPC;

- se aplică aceeaşi procedură ca şi pentru perim area cererii, cu aceleaşi efecte.

Dacă perim area cererii nu s*a constatat la un moment apropiat intervalu lu i de 6 luni, ci cauza se repune pe rol în vederea discutării perimării cererii (de exemplu, după trecerea unui interval de 3 ani sau mai mult), aceasta nu înseam nă că sancţiunea prevăzută de art. 416 nu mai poate fi dispusă şi că ar trebui să se aştepte îm plinirea termenului pentru perimarea instanţei'^l

§5. Perim area execu tă rii s ilite

354. Cu privire la perim area executării silite, art. 697 NCPC prevede că: „(1) Perimarea se constată de către instanţa de executare, la cererea executorului judecătoresc sau a părţii interesate, prin încheiere dată cu citarea în termen scurt a părţilor. (2) Perimarea executării atrage desfiinţarea tu turor acte lor de executare, cu excepţia celor care au dus la realizarea, în parte, a creanţei cuprinse în titlul executoriu şi a accesorii lor*’.

Rezultă că instanţa nu o p oa te Invo ca d in o fic iu , dar e xe cu to ru l ju d e c ă to re s c a re ca lita te p ro ce su a lă pentru a cere constatarea perimă- hi; nu mai trebuie învestită instanţa cu o contestaţie la executare, ci este posibilă sesizarea instanţei printr-o cerere distinctă.

în plus. perim area nu va p ro d u ce e fec te cu p r iv ire la partea de ja execu ta tă d in crean ţă , dispoziţie de noutate faţă de vechea reglementare.

355. C o n d iţ iile p e rim ă rii e xe cu tă rii s i l i te sunt reglementate de art. 696 NCPC: „(1) în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perim ă de drept. (2) în caz de suspendare a executării, termenul de perim are curge de la încetarea suspendării. Termenul de perimare nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditorului” .

Reiese că, spre deosebire de reglementarea anterioară, perimarea nu va opera fără ca executorul să îl anunţe pe creditor în scris cu privire la obligaţiile pe care le are pentru realizarea executării silite.

VII. Excepţia perimării___________________________________________ 28^

0)(21

Al. Suciu, op. cit-, p. 374. C. Neghiă, op. olt., p. 790.



Secţiunea a 8 -a . Excepţia litispendenţei

§1. L îtispendenţa. R eglem entare şi co n d iţii

356. Aşa cum s-a arătat în docthnă^^^ scopul acestei excepţii este să se evite ca două instante de acelaşi grad să pronunţe două hotărâri diferite contradictorii.

Actualul cod reglementează litispendenţa în art. 138 (corespondent a r i - 163 CPC), care prevede: „(1) N im eni nu poate fi chem at în judecată pentru aceeaşi cauză, ace laş i ob iect ş i de aceeaşi parte, înaintea m ai m ulto r instanţe com petente sau c tiia r înaintea acele iaşi instanţe, prin cereri distincte. (2) Excepţia litispendenţei poate f i invocată de pă rţi sau de instanţă din oficiu în orice stare a procesulu i în faţa instanţe lor de fond. (3) C ând instanţele sunt de aceiaşi grad, excepţia se invocă înaintea in stanţe i sesizate u lte rio r Dacă excepţia se admite, dosarul va f i trim is de îndată p rim e i instanţe învestite. (4) Când instanţele sunt de g rad diferit, excepţia se invocă înaintea instanţe i de g rad in fe rio r Dacă excepţia se admite, dosarul va f i trim is de îndată instanţe i de fond m ai înalte în grad. (5) încheierea p rin care s-a soluţionat excepţia poate fi atacată num ai odată cu fondul. (6) C ând unu l d intre procese se judecă în recurs, ia r celă la lt înaintea instanţe lor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluţionarea recursului. (7) Dispoziţiile alin. (2), (3) ş i (5) se aplică în m od corespunzător ş i a tunci când procesele identice se află pe ro lu l ace le iaşi instanţd '.

Se observă că noua reglementare com pletează textul corespondent din codul anterior cu precizări consacrate doctrinar şi Jurisprudenţial. în acest sens, art. 138 alin. (1) NCPC cuprinde toate elementele d e fin iţie i date de doctrină acestei instituţii, în sensul că litispendenţa „presupune acelaşi proces, în legătură cu care s*au form ulat mai multe cereri la ace* eaşi instanţă sau la instanţe deosebite, dar deopotrivă competente"‘ l

357. Litispendenţa presupune următoarele ce rin ţe , ce trebuie să fie îndeplinite în mod c u m u la tiv şi care vizează, în egală măsură, atât existenţa litispendenţei ca situaţie procesuală, cât şi invocarea litispendenţei pe calea excepţiei:

1) T rip la id e n tita te de p ă rţi, o b ie c t ş i cauză (ca şi la autoritatea de lucru judecat).

Se arată>^' că aceste cereri identice trebuie să fie în c u rs de ju d e cată, deoarece o cerere suspendată nu mai Interesează sub aspectul

f.G. Săndulescu Nănoveanu, p. 161, apudM . Tăbârcă, Excepţiile ..., p. 320.VM. Ciobanu, G. Boroi, T.O. Briciu. Drept procesual ..., 2011, p. 164, apud

A. Constanda, op. cit., p. 350.M. Tăbârcă. Excepţiile..., p. 321.



lltispendenţel (poate li perimată, de exemplu); de asemenea, să nu se fi renuniat la ele.

In literatura de specialitate se reţine că existenţa unei cereri suspendate nu afectează existenţa litispendenlei, ci doar interesul invocării ei pe calea excepţiei; de îndată ce suspendarea a încetat, litispendenţa poate fi invocată cu succes^‘1

Tripla identitate trebuie să fie totală, pentru că. dacă există doar o strânsă legătură, In loc de identitate, în tre cele două acţiuni nu există litispendenţă. ci conexitate. De asemenea, se poate întâm pla ca cererile adresate instanţelor judecătoreşti să nu fie întru totul la fel, însă obiectu l uneia să fie subînţeles în cealaltă, situaţie în care totuşi litispendenţa există. Poate exista şi litispendenţa parţială, când în cadrul unei acţiuni s-au form ulat mai multe capete de cerere, iar unul d intre acestea este identic cu cel form ulat în cadrul celei de-a doua acţiuni.

S-au făcut următoarele precizări în doctrina recentă^^h- textul nu solicită şi identitatea de calitate procesuală;- poate fi vorba de o identitate numai parţială a obiectului, dar nu

de o identitate strict form ală (s*a menţionat, în opinia autorului citat, că există identitate şi atunci când în cele două cereri cuantumul pretenţiilor form ulate este diferit);

- identitatea de părţi nu trebuie înţeleasă ca identitate fizică.Identitatea de părţi nu este afectată de decesul uneia dintre părţi pe

parcursul judecăţii, iar moştenitorii părţii decedate au form ulat ulterior o cerere identică distinctă îm potriva aceluiaşi pârât. Situaţia de litispendenţă se poate discuta numai într*un cadru corespunzător, ulterior constatării transm isiunii legitimării procesuale, astfel încât, la momentul reunirii cauzelor, moştenitorii figurează deja în proces, în nume propriu'^l

Nu se va pune problema litispendenţei în cazul în care una dintre cererile identice este formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială, iar cealaltă pe calea dreptului com un, întrucât ordonanţa nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului şi va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului, potrivit art. 996 alin. (4) hlCPO^l

2) Pricinile trebuie să se afle pe rolul instanţei com petente sau al unor instanţe deopotrivă com petente.

Dacă una dintre instanţe nu este competentă, nu funcţionează litispendenţa, ci se va invoca excepţia de necom petenţă. care primează faţă de aceea a litispendenţei. Având în vedere că, în reglementarea actuală, necom petenţă m aterială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul term en de judecată la care părţile

VIII. Excepţia litispendenlei 283

Constanda, op, cit., p. 351.^ /. Deleanu, Consideraţii cu privire la excepţiile procesuale în contextul prevederilor

Proiectului noului Cod de procedură civilă, în R.R.O.P. nr. 4/2009, p. 44.^ Ibidem.

M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 720.



sunt legal citate în fata primei instanţe, iar cea de ordine privată poale fi invocată doar de către pârât prin întâm pinare sau, dacă întâm pinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal c itate în faţa primei instanţe, rezultă că litispendenţa se poate ivi atât în cazul competenţei relative, câ t şi în cazul competenţei absolute. AstfeL va putea fi invocată litispendenţa ch ia r în faţa unei in s ta n ţe necom peten te , dacă:

- excepţia de necom petenţă a fost respinsă;- necompetenţă este relativă/absolută şi nu a fost invocată în termen.De asemenea, se poate invoca litispendenţa şi când cauze le se a flă

pe ro lu l ace le ia ş i in s ta n ţe , dar pe complete d iferite sau chiar pe acelaşi complet, dar sunt dosare diferite. Practic, excep ţia se re fe ră la dosar, în doctrina anterioară noului Cod s-a exprimat^'i şi opin ia în sensul că. în ipoteza în care cele două acţiuni se află pe rolul unor secţii a le aceleiaşi instanţe. nu funcţionează instituţia litispendenţei, procedându-se la reunirea cauzelor la secţia com petentă potrivit legii. Actuala reglementare prevede expres că cererile identice se pot afla şi pe rolul aceleiaşi instanţe, caz în care sunt aplicabile aceleaşi reguli ca în ipoteza în care au fost învestite două sau mai multe instanţe.

în legătură cu cererile form ulate de aceleaşi persoane, îm potriva aceloraşi persoane şi având acelaşi obiect, prin Hotărârile C.S.M. nr. 749/2011121, nr. 829/201113), nr. 637/2012^*^) a fost com pletat Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, stabilindu-se următoarele m ă su ri cu ca ra c te r a d m in is tra tiv :

- actele de sesizare a instanţei, depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin poştă, curier ori fax sau în orice a lt mod prevăzut de lege, se depun la registratură, unde, în aceeaşi zi, după stabilirea obiectului cauzei, primesc, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, număr din aplicaţia ECRIS şi dată certă: prin excepţie de la aceste prevederi, dacă în aceeaşi zi se constată că au fost înregistrate acte identice de învestire a instanţei, acestea vor prim i un singur număr în aplicaţia ECRIS, formând un singur dosar [art. 93 alin. (1) şi {1 ‘ ) din regulament];

- persoana desem nată cu repartizarea aleatorie a cauzelor, primind dosarul, verifică în sistemul ECRIS dacă există alte dosare formate ca urmare a unei cereri form ulate de aceleaşi persoane, îm potriva aceloraşi persoane şi având acelaşi obiect, întocm eşte un referat în care m enţionează rezultatul verificării şi îl ataşează la dosarul nou-format [art. 95 alin. ( 1 ') d in regulament];


V. Lozneanu, Excepţiile de fond în procesul civil. Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2003. p- 238.

•2) M. Of. nr. 836 din 25 noiembrie 2011.1) M. Of. nr. 877 din 12 decembrie 2011.

M. Of. nr. 559 din 8 august 2012.



- în cazul în care din referatul întocm it de persoana desem nată cu repartizarea aleatorie rezultă că pe rolul instanţei există alte dosare având aceleaşi părţi şi acelaşi obiect sau o parte dintre obiectele acestora sunt identice cu ale dosarului în care se iau măsurile necesare în scopul pregă- tirii şedinţei de judecată, se d ispune ataşarea dosarelor indicate în referat pentru primul term en de judecată în dosarul nou-format [art. 97 alin. (3) din regulament];

- pentru dosarele aflate la primul termen de judecată, grefierul de şedinţă verifică în sistemul ECRIS dacă există alte dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleaşi persoane. îm potriva aceloraşi persoane şi având acelaşi obiect şi întocmeşte un referat în care men* ţionează rezultatul verificării, pe care îl prezintă completului de judecată cel mai târziu cu o zi înainte de data la care este planificată şedinţa de judecată. în vederea verificării aplicării prevederilor art. 96^ preşedintele completului sau a lt judecător care face parte din complet va dispune ataşarea dosarelor identificate [art. 103 alin. (1^) din regulament];

- dacă se constată că pe rolul instanţei există sau au existat cel puţin două cereri pendinte în acelaşi timp, form ulate de aceeaşi parte, având acelaşi obiect principal şi aceeaşi cauză, toate cererile aflate pe rol la m omentul constatării vor fi judecate de către primul com plet învestit, chiar dacă partea a renunţat la judecarea cererii aflate pe rolul acestui complet sau cererea a fost anulată ca netimbrată ori ca nesemnată [art. 96^ din regulament]. Această modificare a regulamentului a avut în vedere evitarea posibilităţii ca justiţiabilii să îşi aleagă completul de judecată, prin introducerea sim ultană a mai multor cereri identice, urmând a fi timbrată numai una dintre aceste cereri, la alegere.

In plus, cauzele trebuie să se a fle pe ro lu l In s ta n ţe lo r rom âne, deoarece cererea de com petenţa unei instanţe străine se respinge.

Aşa cum s-a sublin iat în doctrină^^^, nu există litispendenţă cu tribunalul arbitrai. Spre deosebire de declinarea de com petenţă care operează şi cu privire la tribunalul arbitrai sau la a lt organ cu atribuţii jurisdicţionale, litispendenţă nu operează decât între instanţele judecătoreşti. Dacă atât instanţa, cât şi organul arbitrai îşi declină competenţa, singura rezolvare este apelarea la regulatorul de competenţă, conform art. 554 alin. (3) NCPC.

Cererile aflându-se pe rolul instanţei com petente sau al instanţelor deopotrivă competente, litispendenţă nu reprezintă un caz de prorogarelegală de com petenţă^ ^ i

3) P ric in ile tre b u ie să se a fle îna in tea In s ta n ţe lo r de fon d , respectiv prim a instanţă şi instanţa de apel.


M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 322; A i Sudu, op. cit., p. 283.A Constanda, op. cit., p. 351: Tăbârcă. Drept procesual cIvIL Voi. I ..., 2013,

p- 721.



Această condiţie este cea care deosebeşte fundam ental litispendenţa de autoritatea de lucru judecat. Ea trebuie analizată, aşa cum s-a arătat^'', prin prisma reintroducerii apelului în legislaţia noastră procesuală civilă.

Nu există litispendenţă, ci autoritate de lucru judecat, dacă una dintre pricinile identice se atlă înaintea unei instanţe de tond, iar cealaltă în recurs. S-a apreciativi că, fiind vorba despre o putere de lucru judecat relativă, instanţa de fond va suspenda judecata, în aşteptarea defin itivării acelei sentinţe şl In funcţie de soluţia dată în recurs, se va putea şti dacă prima instanţă poate sau nu să respingă cererea, pentru existenţa în cauză a autorităţii de lucru judecat.

în acest sens, art. 138 alin. (6) NCPC prevede, ca element de noutate, că, atunci când unul d intre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanţelor de tond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata pană la soluţionarea recursului. în legătură cu acest aspect s>a reţinut'î că suspendarea judecăţii la instanţele vizate nu în lătură însă litispendenţa, ci - adăugăm noi - stabileşte o ordine imperativă de soluţionare a Incidentelor procesuale: nu se poate soluţiona excepţia de litispendenţă, cât tim p e im perativă suspendarea (care este o suspendare legală de drept); după reluarea judecăţii cauzei, decizia instanţei de recurs va avea putere de lucru judecat faţă de Instanţele inferioare. Cu alte cuvinte, deşi starea de litispendenţă nu va fi înlăturată, excepţia nu va mai ajunge să fie soluţionată. In ipoteza în care recursul este adm is şi se dispune casarea deciziei cu trim iterea cauzei spre rejudecare ori chiar a sentinţei (dacă recursul a fost soluţionat de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conform itate cu art. 497 NCPC), nu mai există niciun impedi* ment pentru discutarea litispendenţei^^^^.

Se mai arată^î că există litispendenţă dacă una dintre cereri se află în etapa rejudecării după casare, indiferent dacă este cu reţinere sau cu trim itere (pentru că hotărârea definitivă recurată a fost desfiinţată, nu mai există autoritate de lucru judecat), iar cealaltă cerere se află în primă instanţă sau în apel.

§2. Regimul juridic al invocării şi soluţionării excepţiei litîspendenţei

358. Excepţia litispendenţel este o excepţie de procedură, dilatorie şi absolută.

Se păstrează caracterul de excepţie de ordine publică, deşi poate fi Invocată în orice stare a pricinii, dar numai în faţa instanţelor de fond (mai departe, devenind excepţia autorităţii de lucru judecat) şi numai de către părţi şi instanţă, nu şi de către procuror.


V. Lozneanu. op. cit., p. 238.i. Sio&rtescu. $. ZHIberstein. Teoria generală .... p. 268.1. Leş, Noul Cod de procedură oivilă ...< voi. I., p. 229.A, Constanda, op. olt-, p. 351-352.M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 324.



Având în vedere caracterul absolut, excepţia lltispendenţel poate să fie invocată nu doar în cursul cercetării procesului, ci şi înainte de a se trece la dezbaterea fondului cauzei, în temeiul art. 390 NCPC; cu toate acestea, faţă de obiectul său, nu poate să fie invocată şi in recurs.

Aşa cum corect s-a subliniaP'^, în cazul invocării de către reclamant, devin incidente şi dispoziţiile art. 12 NCPC (corespondent art. 723 CPC) referitoare la abuzul de drept procesual.

Neinvocarea excepţiei sau respingerea acesteia nu atrage însă nulitatea absolută a hotărârii, întrucât judecătorul are un drept de apreciere asupra existenţei condiţiilor lltispendenţel'^'.

359. în ceea ce priveşte instanţa înaintea căreia trebuie să fie invocată excepţia, dispoziţiile legale prevăd că aceasta se invocă, când instanţele sunt de acelaşi grad, în faţa instanţei sesizate ulterior (având în vedere data înregistrării cererilor) sau, când instanţele sunt de grad diferit, în faţa instanţei de grad inferior.

Astfel, asem ănător procedurii d in vechiul Cod, excepţia se invocă în faţa instanţei de trim itere, şi nu a celei de primire, astfel că Instanţa de primire nu mai poate refuza reunirea cauzelor, cu privire la care s-a pronunţat deja instanţa de trim itere. Cum se arată în doctrinarei, singura posibilitate de refuz a dosarului este invocarea necompetenţei, atât cu privire la dosarul iniţial, cât şi cu privire la cel trim is.

în caz de înregistrare concom itentă la Instanţe de acelaşi grad, se are în vedere care dintre instanţe este mai înaintată în actele de procedură, urm ând a se invoca excepţia la cealaltă instanţă^'^l

S*a propus, de aceeaşi autoare, ca, în situaţia în care excepţia este invocată din greşeală în faţa primei instanţe sesizate sau în faţa instanţei de grad superior, soluţia să fie aceea de respingere a excepţiei, cu îndrumarea părţii de a invoca excepţia în condiţii de legalitate.

Când cererile se află la aceeaşi instanţă, excepţia se invocă în faţa ultimului com plet sesizat, în funcţie de data înregistrării cereriii^l

360. Dacă se respinge excepţia, instanţa se pronunţă prin încheiere interlocutorie, care va putea fi a tacată doar odată cu fondul.

Dacă se admite, deşi instanţa se dezînvesteşte, se pronunţă tot o în cheiere, care, de asemenea, va putea fi atacată doar odată cu fondul. Prin încheiere, se trim ite dosarul instanţei care a fost mai întâi învestită (fără posibilitatea părţilor de a alege, ca la conexitate), când instanţele sunt de acelaşi grad, sau instanţei de fond de grad superior, când instanţele sunt de grad diferit.


Idem, p. 325.M, Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 722.Al. Suciu, Op. Cit-, p. 287.

W p, Vasilescu, Tratat, apud M. Tăbârcă. Excepţiile procesuale p, 326. A. Constanda, op, cil., p. 352.



361. S-a pus problema cum trebuie să se procedeze dacă, după darea hotărârii finale, instanţa de control jud ic ia r apreciază că excepţia litis- pendenţel a fost greşit respinsă? în măsura In care s-au pronunţat deja hotărâri în ambele dosare, indiferent după cum sunt sau nu contradictorii, se impune anularea hotărârii date în dosarul constituit ulterior, pentru că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Dacă în calea de atac se apreciază că excepţia a fost adm isă greşit. întrucât în dosare nu exista trip la identitate de părţi, obiect şi cauză, după admiterea căii de atac se va dispune disjungerea şi judecarea separată a proceselor, cu luarea în considerare a prevederilor ari. 413 alin. (1) pct. 1 NCPO ^l

362. Din actuala reglementare rezultă următoarele situaţii:a) când am bele cereri se află în faza judecăţii în primă instanţă

sau în apel: cauzele vor putea fi reunite la instanţa mai întâi sesizată (de exemplu, prim a cerere este introdusă la data de 01.09,2013, iar cea de-a doua la data de 01.10.2013; cauzele se reunesc la instanţa învestită cu cererea din 01.09.2013);

b) când o pricină se află în apel, iar cealaltă în judecata în primă Instanţă: cauzele se vor reuni la instanţa de apel, chiar dacă învesti- rea acesteia este ulterioară primei instanţe de fond (de exemplu, prima cerere este introdusă la data de 01.09.2013, iar cea de-a doua la data de 01.10.2013; se soluţionează mai repede cererea din 01.10.2013, care ajunge în apel, unde se Invocă lltispendenţa; cauzele se reunesc la in- stanţa de apel);

c) când una dintre cereri se află în recurs, iar cealaltă în apel sau la judecata în faţa primei instanţe de fond; în această situaţie, instanţa de fond este obligată să suspende judecata până la soluţionarea recursului; dacă recursul este adm is şi se d ispune casarea deciziei cu trim iterea cauzei spre rejudecare, nu mai există nici un impediment pentru discutarea litispendenţei; dacă recursul este admis şi se d ispune casarea deciziei cu reţinerea cauzei spre rejudecare. de asemenea, nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat, deoarece hotărârea recurată a fost desfiinţată, dar devine posibilă litispendenţa; practic, într*o asemenea situaţie, ar trebui să se aştepte soluţionarea cauzei după casarea cu reţinere; dacă recursul este respins, nu se poate invoca litispendenţa, ci autoritatea de lucru judecat.

De asemenea, în doctrină s-au mai făcut următoarele d is t in c ţ i i:a) când o pricină se află în rejudecarea fondului după casarea

cu reţinere, Iar cealaltă în apel sau la judecată în primă instanţă, nuse mai poate invoca autoritatea de lucru judecat, deoarece hotărârea recurată a fost desfiinţată, caz în care va opera litispendenţa, întrunirea făcându-se la instanţa de rejudecare a fondului după casare, întrucât, prin ipoteză, este instanţa cu grad mai înalt;


l'î M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p, 723, G. Borot, O. SpineanU'Matei, C o d u l.... ed. a 3-a, p. 315.



b) când o cauza se a flă în re judecarea fo n d u lu i după casarea cu tr im ite re (că tre Ins tan ţa de apel), ia r cea la ltă în faza ju d e c ă ţii în p rim ă in s ta n ţă , întrunirea dosarelor se va face la instanţa care rejudecă fondul după casare, deoarece, prin definiţie, este superioară în grad (este vorba despre acele cazuri în care recursul s-a exercitat într-o materie în care dreptul de apel nu este suprim at de lege);

c) când o p r ic in ă se a flă în re judeca rea fo n d u iu i după casarea cu tr im ite re , ia r cea la ltă Ia ju d e ca ta în apel, respectiv, pentru acele situaţii în care hotărârea primei instanţe nu este supusă apelului, la ju d e ca ta îna in tea p rim e i ins tan ţe , ambele instanţe fiind de acelaşi grad, întrunirea dosarelor se va face la instanţa care rejudecă fondul după casare, aceasta fiind, de regulă, instanţa mai întâi învestită.

363. în ceea ce priveşte litisp e n d e n ţa in te rna ţiona lă , potrivit art. 1075 NCPC: J 1 ) C ând o cerere este pendinte fn faţa une i instanţe străine şi este previz ib il câ hotărârea străină va f i susceptibilă de recunoaştere sau de executare fn România, instanţa rom ână sesizată u lterior cu o cerere fntre ace leaşi părţi, având acelaşi ob iect ş i aceeaşi cauză, poate suspenda judecata până ia pronunţarea hotărârii de către Jurisdicţia străină, in stanţa română va respinge cererea când hotărârea străină pronunţată este susceptib ilă de a fi recunoscută conform dispoziţiilor p rezente i cărţi. (2) fn căzu i suspendării prevăzut ia alin. (1), dacă ju risd icţia străină se declară necompetentă sau dacă hotărârea străină pronunţată nu este susceptibilă de a f i recunoscută în România, instanţa rom ână repune procesu l p e ro l la cererea părţii interesate. (3) Faptu l că o cauză este sau nu pendinte în faţa ju risd ic ţie i străine se determ ină conform leg ii s ta tu lu i în care are loc procesut'. U ltimul a lineat are în vedere situaţii de genul suspendării, perimării etc., care, potrivii legislaţiei noastre, îm piedică adm iterea excepţiei de litispendenţa, cauza trebuind să fie „pe rolul” instanţei efectiv.

Pentru hotărârile pronunţate în statele membre UE, în materie civilă şi comercială, se aplică Regulamentul (CE) nr. 44/2001 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şl executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, iar în materia dreptului familiei, Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, care prevăd că suspendarea cauzei este obligatorie în faţa instanţei sesizate ulterior.

VIII. Excepţia litispendentei 289



Secţiunea a 9 -a . Excepţia conexităţii şi excepţia disjungerii

§1. Conexitatea

1.1. Reglementare şi condiţii

364. Conexitdtea este o a ltă instituţie procesuală ce are ca scop asigurarea unei bune adm inistrări a justiţiei.

Este reg lem en ta tă de dispoziţiile art. 139 NCPC (corespondent art. 164 CPC), care are următorul conţinut: (1) Pentru asigurarea unei bune judecăţi, în prim ă instanţă este posib ilă conexarea m ai m u lto r p ro cese fn care sun t aceleaşi pă rţi sau ch ia r împreună cu alte pă rţi ş i a l căror ob iect ş i cauză au între ele o strânsă legătură. (2) Excepţia conexităţii poate f i invocată de pă rţi sau din oficiu ce l m a i târziu la p rim u l termen de judeca tă înaintea instanţe i u lterior sesizate, care, p rin încheiere, se va pronunţa asupra excepţiei. încheierea poate f i a tacată num ai odată cu fondul. (3) Dosarul va f i trim is instanţe i m a i întâi învestite, în afară de cazu l fn care reclam antul ş i pârâ tu l ce r trim iterea lu i la una dintre celelalte instanţe. (4) C ând una dintre cereri este de com petenţa exclusivă a unei instanţe, conexarea se va face la acea instanţă. (5) în orice stare a ju d e că ţii procesele conexate p o t f i d isjunse ş i judeca te separat, dacă num ai unul dintre ele este în stare de judecată '.

Conexitatea reprezintă un caz de p ro ro g a re lega lă a com pe ten ţe i.

365. Conexitatea implică următoarele c o n d iţii, ce trebuie să fie îndeplinite în mod cu m u la tiv :

1) Să e x is te două sau m ai m u lte lit ig ii d is tin c te în tre ace leaş i părţi sau ch ia r îm preună cu a lte pă rţi, d a r a le c ă ro r o b ie c t ş i cauză au în tre e le o s trâ n să legătură .

Chestiunea de a se şti până la ce punct obiectul şi cauza unor pricini pendenfe înaintea instanţelor judecătoreşti au între ele o strânsă legătură, spre a fi în stare a le conexa, e o problemă de fapt, lăsată la suverana apreciere a instanţeloH^l

Dacă există tripla identitate de părţi, ob iect şi cauză între două acţiuni, se poate pune problema litispendenţei sau a autorităţii de lucru judecat, şi nu cea a conexităţii.

366. 2) P ric in ile tre b u ie să fie în c u rs de judeca tă .La fe l ca la litispendenţă, pricinile trebuie să fie în curs de judecată, iar

nu suspendate, perimate sau să se fi renunţat la ele.

Cas-1, 9 noiembrie 1912, Em. Dan, Codul adnotat, p. 188* nr. 19, âpud G. Boroi. O. SpineanU'Matei, C o d u l.... ed. a 3-a, p, 318.



Drept co re la ţie în tre conexa re ş i pe rim are , se arată^'^ că perimarea va sancţiona lăsarea în nelucrare a tuturor cererilor conexe, de la data suspendării curgând un singur term en de perimare pentru toate cererile reunite.

Se mai arată, de către aceeaşi autoare, că, în cazul în care conexarea a r avea loc după împlinirea termenului de perim are pentru o singură pricină şi apoi se invocă excepţia perimării acesteia, se impune d is ju n g e re a şi constatarea perimării numai pentru cauza lăsată în nelucrare, deoarece conexarea, prin efectul păstrării individualităţii cauzelor, nu poate înlătura efectele împlinirii anterioare a termenului de perimare a uneia dintre pricini, mai ales că perim area operează de drept.

Se susţine că, dacă părţile se opun disjungerii, perimarea va afecta toate cererile conexate, cât tim p problema perimării nu poate fi eludată. Considerăm însă că, în această situaţie şi, de fapt, ca principiu, d isjungerea se poate dispune, ca măsură de mal bună adm inistrare a justiţie i, şi îm potriva voinţei părţilor, câ t tim p perim area unei cereri a operat şi nu mai poate fi împiedicată, iar judecata celeilalte cereri, la rândul ei, nu poate fi obstrucţionată, chiar în ciuda relei*credinţe a părţilor.

367. 3) P ric in ile să se a fle în a in te a ace le ia ş i In s ta n ţe sau a u n o r in s ta n ţe d ife r ite , d a r de ace laş i g rad .

Deşi nu se mai prevede explicit, faţă de reglementarea anterioară, din form ularea textului nu este exclusă posibilitatea ca procesele să se afle şi pe rolul unei singure instanţe^^l

Se obsen/ă, de asemenea, că. spre deosebire de art. 164 CPC, norma actuală nu mai prevede cerinţa ca „pricinile” d iferite să fie pe rolul unor instanţe „de acelaşi grad” . Cu toate acestea, s-a apreciat că, folosind interpretarea coroborată a dispoziţiilor din art. 139 NCPC şi cea teleologică, trebuie reţin ut că subzistă această cerinţă ca fiind de esenţa conexitătii,I I , > 'deoarece, în caz contrar, reglementarea actuală a r fi una contradictorie^^*.

Conexarea nu poate opera în tre instanţe de grad diferit, deoarece ar răpi părţilor un grad de jurisdicţie, ceea ce nu se mai justifică aici, spre deosebire de litispendenţă, unde această „răpire"’ are de fapt explicaţia că judecata pentru gradul inferior a avut deja loc.

Prin sintagma j n primă instanţă este posibilă conexarea mai multor procese” , s-a intenţionat determ inarea fazei procesului în care se poate admite judecarea împreună a cererilor aflate în strânsă legătură. Pe acest tem ei, nu este posibilă conexarea cererilor de chem are în judecată direct în apel sau în recursi‘ 1 Noul Cod tranşează astfel d ilem a practicienilor în sensul dacă este posibilă conexarea cauzelor în apel sau recurs. Aşadar,

IX. Excepţia conexităţii şi excepţia disjungerii 291

M, Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 329. A. Constanda, op. cil., p. 353.

^ Ibidem.A. Constanda, op, cit., p. 353.



este clar că nici textul Codului din 1865 şi nici textul noului Cod nu permit conexarea unei cauze în fond cu o cauză în apel sau în recurs.

in consecinţă, ceea ce interesează este ca judecata In procesele respective să fie în aceeaşi etapă procesuală, respectiv în primă instanţa, fiind indiferent însă după cum judecata în prim ă instanţă este la judecătorie, la tribunal sau la curtea de apel, desigur. în aceeaşi materie. Pentru a nu se eluda normele de com petenţă materială, nu pot să fie conexate, de exemplu, procese care sunt de com petenţa de primă instanţă a judecătorie i cu procese care sunt de com petenţa de prim ă instanţă a tribunalului ori a curţii de apel^^l

C ât despre conexarea unui apel cu un alt apel sau a unui recurs cu un alt recurs, deşi în jurisprudenţă, într-o decizie de speţă, s>a decis că e posibilă conexarea, practica majoritară a decis contrar, în sensul că nu se poate dispune conexarea.

Dacă, în vechiul Cod, conexitatea putea fi invocată fie când pricinile se aflau pe rolul aceleiaşi instanţe, fie pe rolul instanţelor diferite, dar de ace- laşi grad, în noul Cod s-a perm is conexarea numai în faţa primei instanţe, devenind inadm isibilă în apel, recurs sau în căile de atac de retractare, dar indiferent de gradul primei instanţe.

în doctrina recentă s-a apreciat că este posibilă conexarea ch ia r a apelurilor sau a recursurilor^^*.

Aşa cum se reţine în doctrină^^*, instanţele de control au dreptul de a verifica legalitatea reunirii într-un singur proces a două sau mai multe acţiuni, putând cenzura măsura conexării ori de câte ori s-a procedat la o reunire abuzivă a pricinilor, respectiv a acelor cauze între care nu există o strânsă legătură de obiect şi cauză la care se referă textuf comentat.

Prin „Instanţă'' nu se înţeleg organele cu activitate jurisdicţională şi nici instanţele străine ori tribunalele arbitrate.

trăsu ra conexării nu poate fi dispusă cu încălcarea competenţei m ateriale şi teritoriale exclusive, ceea ce înseam nă că dreptul părţilor de a alege la care dintre instanţe să se facă reunirea, drept prevăzut expres de art. 139 alin. (3) teza a ll-a NCPC, este lim itat de competenţa absolută, fiind obligate să facă reunirea la instanţa com petentă absolut, în acest sens se prevede expres că, atunci când una dintre pricini este de competenţa exclusivă a unei instanţe, conexarea se va dispune obligatoriu la acea instantă.

O problemă interesantă ridicată în doctrină^^^ a fost ce se întâm plă dacă avem mai multe pricini de com petenţa exclusivă a unor instanţe diferite. Autorul citat a concluzionat că nu este posibilă conexarea in aceste


M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 714. 12) A, Constanda, op. cit-, p. 353.

f. Leş, Noul Cod de procedură oivilă voi. L, p. 233.1) Al. Suciu, op. cit., p. 296.



cazuri (concluzie valabilă şi pentru pricinile de com petenţa exclusivă a unor secţii d iferite ale aceleiaşi instanţe).

In opinia noastră, interesul superior al unei bune adm inistrări a justiţiei şi necesitatea evitării pronunţării unor hotărâri contradictorii, chiar pentru cereri de chem are în judecată cu obiect diferit, dar înrudit, a r implica şi posibilitatea de interpretare a textului in sensul că, prin conexarea la instanţa mai întâi sesizată cu una dintre cererile de com petenţă exclusivă, se respectă textul în m od literalmente (se conexează la una dintre instanţele cu com petenţă exclusivă, cu ignorarea faptului că cea de-a doua instanţă care pierde com petenţa este to t o instanţă cu com petenţă exclusivă). Numai astfel, în lipsa unei modificări a textului, se păstrează neatins scopul conexării, care este acela de mai bună adm inistrare a justiţiei, scop care nu ar fi îm plinit pentru cererile cu com petenţă exclusivă.

în etapa apelului, problema conexării mai m ultor dosare nu se pune în aceleaşi condiţii. Astfel, potrivit ari. 475 alin. (3) NCPC, apelurile principale, incidente şi provocate făcute îm potriva aceleiaşi hotărâri vor fi repartizate la acelaşi com plet de judecată. Când apelurile au fost repartizate la complete diferite, ultimul complet învestii va dispune pe cale administrativă trim iterea apelului la completul cel dintâi învestit. In acest caz, reunirea este obligatorie, având in vedere că toate apelurile vizează aceeaşi ho- tărâre^'l

1.2. Regimul juridic al invocării şi soluţionării excepţiei conexităţii368. Potrivit art. 139 alin. (2) teza I NCPC, excepţia conexităţii poate fi

invocată de părţi sau din oficiu cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanţei ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunţa asupra excepţiei. Rezultă că m ijlocul procedural prin care se invocă necesitatea conexării este excepţia procesuală.

Excepţia conexităţii este o e xce p ţie de p ro ce d u ră , d ila to r ie ş i a b so lu tă .

369. Excepţia poate fi in vo ca tă de p ă rţi sau d in o fic iu , ceea ce duce la calificarea acestei excepţii (alături de scopul avut în vedere prin reglementarea ei, şi anume buna adm inistrare a justiţiei) ca fiind de ordine publică. Cu toate acestea, este o excep ţie de o rd in e pu b lică cu ca rac te r spec ia l, deoarece poate fi invocată ce l m al tâ rz iu la p rim u l te rm e n de ju d e ca tă îna in tea in s ta n ţe i u lte r io r ses iza te , sub sancţiunea decăderii din posibilitatea reunirii şi judecării îm preună a cauzelor respective. S-a apreciat că, în această situaţie, pentru a se evita pronunţarea de hotărâri contradictorii, se v a putea face aplicarea dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 NCPC în sensul suspendării judecăţii cauzei a cărei dezlegare depinde. în to t sau în parte, de soluţia ce se va da în celălalt dosaH^l


M. Tăbărcăi, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 715. ® idem, p. 716.



Dacă pe vechiul cod, excepţia de conexitate putea fi invocată fie în faţa primei instanţe sesizate, fie în faţa instanţei sesizate ulterior, potrivit art. 139 alin. (2) NCPC, invocarea excepţiei se poate face n u m a i în fa ţa in s ta n ţe i u lte r io r ses iza te . Competenţa de pronunţare a excepţiei se mută astfel de (a instanţa sesizată prima dată la instanţa sesizată ulterior.

Conexarea poate fi făcută şi de judecător, chiar dacă părţile nu au cerut-o.

Raportat la dispoziţiile ari. 139 alin. (2) teza I NCPC, s-a reţinut, de asemenea, că, în cazul în care excepţia conexităţii este ridicată înaintea primei instanţe sesizate, având în vedere data înregistrării cererilor, aceasta o va respinge ca inadmisibilă, eventual, îndrumând părţile să soliciteconexarea în fata celeilalte instante^’ .) )

Aşa cum s-a arătat^^^, neinvocarea excepţiei sau neconexarea nu atrage însă nulitatea absolută, deoarece judecătorul are drept de apreciere asupra existenţei cerinţelor conexării.

370. în cazul re sp in g e rii excepţiei, se pronunţă o în ch e ie re interlocutorle, ce poate fi atacată numai odată cu fondul.

în cazul a d m ite r ii excepţiei, se pronunţă tot o înche ie re , ce poate fi a tacată numai odată cu fondul; în acest caz, dosarul se va trim ite:

- ca regulă, instanţei mai întâi învestite;- cu acordul părţilor, altei instanţe dintre cele învestite;- la instanţa com petentă absolut, când una dintre cereri este de com

petenţa exclusivă a unei instanţe.S intagm a „Instanţa ulterior sesizată se va pronunţa asupra excepţiei’',

fo losită de art. 139 alin. {2) NCPC, trebuie interpretată ca referindu-se la instanţa ulterior sesizată care va decide asupra excepţiei. Dacă excepţia este respinsă, această instanţă rămâne în continuare învestită cu judecata dosarului. în cazul în care este adm isă excepţia şi părţile nu cer ca în trunirea să se facă înaintea ei, instanţa învestită ulterior va trim ite dosarul primei instanţe sesizate, fără ca aceasta din urmă să mai aibă vreun drept de apreciere asupra condiţiilor conexităţii'^l

Se aratăi^^ că, „dacă în vechiul cod se putea susţine că încheierea de trim itere a dosarului nu are caracter obligatoriu pentru instanţa de primire, întrucât instanţa de trim itere nu s-a pronunţat pe excepţie, ci doar a dispus adm inistrativ îndreptarea dosarului spre instanţa mai întâi investită, în noul cod, odată ce instanţa care trim ite dosarul a analizat şl s-a pronunţat asupra excepţiei, încheierea are un caracter obligatoriu pentru instanţa de primire, care nu va mai putea să analizeze din nou aceeaşi excepţie şi să pronunţe o soluţie contrară. încheierea interlocutorie a dobândit auto-


Idem. p. 716,717.•2) M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 331.

M. Tăbârcă. Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p. 717. Al. Suciu. op. cit., p. 301.



ritate de lucru judeca i provizorie, astfel că doar In căile de atac mai poate ti desfiinţată”.

Dacă, în calea de atac, partea invocă faptul că măsura conexităţii a los t d ispusă cu încălcarea cerinţelor art. 139 alin. (1) NCPC şi dovedeşte că, prin aceasta, i s-a adus o vătămare procesuală ce nu poate să fie înlăturată decât prin desfiinţarea încheierii, fa ţă de dispoziţiile art. 179 alin. (3) NCPC, potrivit cărora desfiinţarea unui act de procedură atrage şi desfiinţarea acte lor de procedură următoare, dacă acestea nu pot avea o existentă de sine stătătoare, înseam nă că va fi desfiintată şi hotărârea finalăiî

371. Drept aspect de practică anterioară noului Cod, în cazul a două dosare, unul având ca obiect excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor unui act adm inistrativ unilateral, iar celălalt vizând anularea aceloraşi dispoziţii a le actului respectiv, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de ari. 164 CFG, astfel că nu se poate dispune conexarea priciniloK^l Apreciem că soluţia de mai sus se menţine şi în raport de prevederile noului Cod de procedură civilă şl ale Legii nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012, aceasta având ca raţiune mai m ult argum ente de ordin material: dacă se conexează un dosar prin care se invocă pe cale directă nulitatea unui act adm inistrativ cu un a lt dosar în care se invocă excepţia de nelegalitate (deci. pe cale indirectă) a aceluiaşi act, atunci soluţia în cererea conexată având ca obiect excepţia de nelegalitate va deveni, în mod obligatoriu, aceea de inadmisibilitate; cu a lte cuvinte, dacă se conexează două dosare, unul în care se invocă nulitatea pe cale de acţiune a unui act adm inistrativ, iar celălalt în care se invocă nulitatea pe cale de excepţie a aceluiaşi act, se paralizează excepţia de nelegalitate prin inadm isibilitatea acesteia.

372. De asemenea, apreciem că nu se poate dispune conexarea dosarului având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite pe cale de ordonanţă preşedinţială cu dosarul având ca obiect contestaţie la executare şl suspendare a executării silite pe durata soluţionării contestaţiei, pentru simplul m otiv că prim a cauză ar răm âne fă ră obiect dacă s-ar aştepta primul term en de judecată al contestaţiei la executare pentru a se discuta conexarea. în plus, însăşi raţiunea textului este aceea de judecare separată, în speţă, cu prioritate a dosarului având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite.

373. Pentru determ inarea competenţei de soluţionare a cererilor conexate nu se va avea în vedere valoarea însum ată a acestora, deoarece această com petenţă a fost deja stabilită; prin aplicarea regulilor din art. 139 NCPC operează prorogarea de com petenţă în privinţa cererii


M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 718.Dec. nr. 4795 din 7 octombrie 2005, în G.V. Birsan, 8. Georgescu, Legea con

tenciosului administrativ nr. 554/2004 adnotată, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 42.



conexate, nefiind posibilă reevaluarea acestui aspect după conexare, con> form art. 106 N C P O T

374. în ceea ce priveşte co n e x ita te a in te rn a ţio n a lă , se aplică prevederile art. 1076 NCPC: y,Când instanţa rom ână este sesizată cu judecarea unei cereri, ea este com petentă să judece ş i cererea care este legată de cea d in tâ i printrûn raport a tâ t de strâns, încâ t există interesul pentru cer* cetarea ş i judecarea acestora în ace laş i timp, cu scopul de a evita so luţii care nu a r putea f i conciliate dacă cererile a r f i judecate sepa ra t.

§2. D isjungerea cauze lor conexate

2.1. Condiţii

375. Potrivit art. 139 alin. (5) NCPC (corespondent art. 166 CPC), în orice stare a judecăţii procesele conexate pot ft disjunse şi judecate separat. dacă numai unul d intre ele este în stare de judecată.

Pentru ca instanţa să ia măsura disjungerii cauzelor conexate, trebuie îndeplinite urm ătoarele c o n d iţii:

- instanţa să aprecize că numai una dintre pricini este în stare de judecată;

- judecata reunită a r întârzia soluţionarea cauzei aflate în stare de judecată.

De exemplu, se impune disjungerea în cazul în care conexarea a două pricini a avut loc după îm plinirea termenului de perimare pentru o singură pricină şi apoi s-a invocat excepţia perimării acesteia.

D isjungerea poate fi pronunţată când se constată că joncţiunea a fost adm isă contra interesului justiţie i sau că este un m ijloc de şicană^^l

Se mai poate dispune disjungerea în cazul cererii reconvenţionale (dacă numai cererea principală este în stare de a fi judecată, conform dispoziţiilor a ri. 210 NCPC) sau al cererilor de intervenţie principală (în situaţia în care judecata cererii principale a r fi întârziată de soluţionarea cererii de intervenţie, potrivit dispoziţiilor ari. 66 NCPC). al cererilor de chem are în garanţie (dacă judecarea cererii principale a r fi întârziată prin cererea de chem are în garanţie, potrivit dispoziţiilor a ri. 74 NCPC). Nu se poate d ispune disjungerea, chiar in aceste situaţii, în materia partajului'^^ sau în cazul cererilor de desfacere a căsătoriei prin divorţ.

S-a apreciat că nici în reglementarea actuală dispoziţiile art. 210 NCPC nu sunt aplicabile in materie de partaj. Astfel, pretenţiile în legătură cu partajul, „fie că sunt formulate pe calea unui cereri reconvenţionale. fie pe calea unei cereri separate ce a fos t conexată cu cererea de partaj, deoarece vin să întregească această din urmă cerere, trebuie soluţionate


A. Constanda, op. cit., p. 354.C.A. Bucureşti I, 2 martie 1896, în Em. Dan» Codul adnotat, p. 89, nr. 22.V.M. Ciobanu. G. Boroi, T.C. Briciu, Drept procesual .... 2011. p. 452-453;

/. Deleanu, T ra ta t..., voi, II, 2005, p. 770-793.



prin aceeaşi hotărâre şi deci nu este posibilă disjungerea soluţiadisjungerii cererii reconvenţionale în procesele de ieşire din indiviziune fiind potrivnică intereselor moştenitorilor^^*. S-a decis c liia r că instanţa este obligată să includă în m asa partajabilă şi bunurile indicate de părţi în la ţa instanţei, fără să fie necesară în mod obligatoriu modificarea cererii principale sau formularea unei cereri reconvenţionale^^l

în cazul prevăzut de art. 99 alin. (1) NCPC, când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va d is p u n e d is ju n g e re a şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa.

376. Instanţa la care au fost conexate cererile îşi va păstra competenţa şi după disjungere, astfel încât, ulterior, nu*şi va mai putea declina com* petenţa cu privire la cererea disjunsă. După disjungere, în procesul care nu este in stare de judecată se va analiza necesitatea suspendării până la rămânerea definitivă a hotărârii din celălalt proces. în cazul în care cererile au fost conexate din eroare, neflind întrunite condiţiile de adm isibilitate prevăzute de lege pentru una dintre cereri, după disjungere se va discuta direct adm isibilitatea acesteia şi nu se va mai suspenda judecata^^l

377. D isjungerea nu trebuie confundată cu desfiinţarea în căile de atac a încheierii prin care s-a adm is conexarea p ric in ilo r D isjungerea poate fi dispusă chiar dacă conexarea a fost tem einică şi legală, însă între timp au dispărut elementele care au justificat conexarea. în schimb, admiterea unei căi de atac declarate îm potriva încheierii prin care s-a dispus conexarea se face ca urmare a constatării că pricinile au fos t de la început greşit conexate^^l Ca urmare a admiterii căli de atac, prin trim iterea cauzelor spre rejudecare, disjunse, apreciem că se vor reînvesti cele două instanţe iniţial învestite, iar nu instanţa care a d ispus în mod greşit conexarea.

2.2. Regimul ju rid ic al invocării şl so lu ţionării excepţiei disjungerii

378. D isjungerea poate fi invocată pe cale de excepţie de către părţi sau de instanţă din oficiu, numai în faţa primei instanţe. Excepţia, pusă în d iscuţia contradictorie a părţilor, poate fi a dm isă de instanţă printr-o


•''•C.S.J., s. civ., dec. nr. 1997/1991, în Probleme de drept din jurisprudenţa Curţii Supreme de justiţie pe anii 1990-1992, p. 151; Trib, jud. Maramureş, dec. civ. nr. 686/1977, în R.R.D. nr. ^1979 , p. 46; Trib. jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 1054/1978, în R.R.D. nr. 2/1979, p. 61, apud G. Răducan, în G. Boroi (coord,), Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, voi. II, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013. p. 544.

C.S.J.. $. civ., dec. nr. 1997/1991. în G. Boroi, O. Spineanu-Matei. C o d u l..., ed. a 3-a, p. 899*900.

^ Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 2727/1988, în R.R.D. nr. 9-12/1989, p. 134; C.A. Braşov, dec. civ. n r 423/R/1994, în C.P.J. 1995, p. 17.

W M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 720.Al. Suciu, op. cil-, p. 304.



sentinţă, supusă căilor de atac prevăzute de lege, sau respinsă prin în* cheiere, care poale fi atacată numai odată cu fondul.

în cazul în care instanţa respinge excepţia, va continua judecarea cauzelor în form a reunită, iar dacă excepţia se admite, atunci instanţa va proceda la separarea pricinilor, la formarea unul nou dosar pentru pricina separată şi va pronunţa o soluţie asupra pricinii răm ase în dosarul iniţial, aflate în stare de judecată^^L

379. în practica anterioară noului Cod, într-o speţă^^^ s-au reţinut următoarele: „Reclam anţii au învestit instanţa de fond cu o acţiune în tem eiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat anularea dispoziţie i em isă de primarul comunei, obligarea acestuia la restituirea în natură a imobilului preluat abuziv de statul com unist fără titlu valabil; constatarea nulităţii deciziei fostului Consiliu Popular prin care s-au trecut în proprietatea statului respectivul imobil; constatarea nulităţii absolute a contractului de donaţie prin care reclamanta a donat statului român cota de 1/2 din imobil, motivul fiind lipsa to ta lă a cauzei actului juridic, neexistând intenţia de a gratifica statul com unist şi constatarea nulităţii absolute a actului de înstrăinare prin care Primăria a înstrăinat imobilul a cărei restituire se solicită. După efectuarea raportului de expertiză reclamanţii solicită în subsidiar ca, în situaţia în care nu se va putea dispune restituirea în natură a imobilului, instanţa să constate că sunt îndreptăţiţi la stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Soluţionarea capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de donaţie s-a făcut cu încălcarea norm elor de competenţă materială, precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.

în cauză există două modalităţi de trecere a imobilului în proprietatea statului, respectiv cota de 1/2 din imobil, reprezentând cota de bun comun a reclamantului D.B., plecat din ţară, în baza Decretului nr. 223/1974 privind reglem entarea situaţiei unor bunuri, şi cealaltă cotă de 1/2 din imobil, reprezentând cota de bun comun a reclamantei D.E., prin contractul de donaţie încheiat între D.E., în calitate de donator şi Statul român, prin Consiliul Popular, în calitate de donatar.

Corespunzător celor două modalităţi de trecere în proprietatea statului a imobilului, sunt aplicabile dispoziţii diferite din Legea nr. 10/2001 pentru fiecare cotă de câte 1/2 din imobil, şi anum e pentru cota de 1/2 trecută în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974 sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001, iar pentru cota de 1/2 ce a făcut obiectul contractului de donaţie, sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora sunt imobile preluate abuziv cele donate statului sau a ltor persoane juridice în perioada 6 martie 1 9 4 5 -2 2 decembrie 1989, dacă s-a adm is acţiunea în anulare sau constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.


G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, C od u l..., p. 505.C.A. Ploieşti, s. civ., min. şi fam., dec. nr. 181 din $ noiembrie 2009, www.jurispru

de nta.org.



Aşadar, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 prevede condiţia prealabilă a existentei unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care să se constate nulitatea absolută a donaţiei, acţiune introdusă în scopul aducerii imobilului donat în categoria celor preluate abuziv, definite astfel prin acest text de lege.

Tribunalul în mod greşit a soluţionat capătul de cerere privind constatarea nulităţii contractului de donaţie simultan cu celelalte capete de cerere, nef iind vorba de o prorogare de competenţă, pe de o parte, pentru că soluţionarea acestui capăt de cerere este de com petenţa instanţei de fond de drept comun, în tim p ce tribunalul a fost învestit cu o acţiune întem eiată pe Legea nr. 10/2001 şi, pe de altă parte, nu a respectat condiţia existenţei prealabile a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile de constatare a nulităţii actului de donaţie prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Prin H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) s-a prevăzut că, în cazul imobilelor donate statului sau altor persoane juridice, prin contracte încheiate în form a autentică prevăzută de art. 813 C. civ. 1864, se va acorda beneficiul legii numai dacă s-a adm is acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă şi numai după ce persoana îndreptăţită va depune originalul sau copie legalizată de pe respectiva hotărâre.

Legal era ca tribunalul să disjungă acest capăt de cerere şi, în raport de valoarea imobilului ce a făcut obiectul contractului de donaţie, respectând Decizia nr. 32 din 9 iunie 200S pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, fie să îl reţină pentru soluţionare ca instanţă de fond de drept comun, dacă valoarea este de peste 500.000 lei, fie să decline com petenţa în favoarea judecătorie i dacă valoarea este sub 500.000 lei.

Cât priveşte soluţionarea celorlalte capete de cerere formulate în baza Legii nr. 10/2001, ce priveau co la de 1/2 trecută în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, tribunalul putea fie să le soluţioneze, fie să dispună suspendarea în baza d ispoziţiilor art. 244 pct. 1 CPC 1865. până la pronunţarea hotărârii irevocabile în acţiunea privind constatarea nulităţii absolute sau anularea contractului de donaţie pentru cealaltă cotă de 1/2 din imobil. De aceea, în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia disjungerii şi excepţia necompetenţei materiale invocată de apelantă. (...)"

Soluţia se menţine şi din perspectiva prevederilor noului Cod de procedură civilă, care stabileşte, la ari. 99 alin. (1), faptul că atunci „când reclamantul a sesizat instanţa cu m ai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte o ri cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii in parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa alte i instanţe, instanţă sesizată va dispune disjungerea ş i îş i va declina în m od corespunzător com peten ţi'.




Capitolul al lll-lea. Excepţiile de fond

Secţiunea 1. Excepţia de neîndeplin ire a procedurii p rea lab ile ş i excepţia p re m a tu ritâ ţii

§1. Regimul juridic al invocării şi soluţionării excepţiei de neîndeplinire a procedurii prealabile

380. Conform art. 193 NCPC [ce preia dispoziţiile art. 109 alin. (2)- (4) CPOî, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010]: „(1) Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chem are In judecată.

(2) Neîndepllnirea procedurii prealabile nu poate fl invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.

(3) La sesizarea instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere em isă de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil. în acest caz. neîndepllnirea procedurii prealabile va fi invocată de către instanţă, din oficiu, sau de către pârât” .

S-a apreciat că, din sintagma „se poate face numai după**, fo losită de art. 193 alin. (1) NCPC, rezultă caracterul im perativ al normei care reglementează procedura prealabilă^^l

în prezent sunt reglementate proceduri prealabile în Legea nr. 554/2004 a contenciosului adm inistrativ; în materia drepturilor de pensie, conform Legii nr. 263/2010; de asemenea, procedura prealabilă în cazul dezbaterii succesorale notariale etc.

381. Dovada îndepliniri! procedurii prealabile trebuie anexată la cererea de chem are în judecată. Se observă că textul de lege nu arată nici form a pe care trebuie să o aibă înscrisul doveditor, nici care trebuie să fie conţinutul său. în aceste condiţii, instanţa va aprecia îndeplinirea acestei cerinţe în raport cu ceea ce prevăd legile speciale care impun obligativitatea procedurii prealabile.

în condiţiile în care, potrivit art. 200 alin. (1) NCPC, completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, fără a face

Conform ari, 109 alin. (2) CPC, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 202/2010, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei se putea face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 20.



referire şl la ari. 193 NCPC, înseam nă că lipsa dovezii îndeplinirii procedurii prealabile nu atrage aplicarea dispoziţiilor art. 200 alin. (2) NCPC,

In consecinţă, dovada îndeplinirii procedurii prealabile poate să fie tăcută şi pe parcursul procesului>'l

O discuţie com plet d iferită este aceea dacă îndeplin irea procedurii prealabile se poate face in cursul procesului deja început; într-o decizie de speţă^î, instanţa suprem ă a decis că, întrucât la data începerii procesului, nu era încă em is actul adm inistrativ ce a fost ulterior contestat prin cerere completatoare de către reclamantă, îndeplin irea procedurii prealabile în cursul procesului (ulterior sesizării instanţei) pentru actul administrativ obiect al cererii completatoare (o hotărâre de guvern) constitu ie o îndepli* nire a acestei proceduri în raport de condiţiile specifice cauzei, îndeplinire care respectă principiul legalităţii.

382. Potrivit art. 193 alin, {2) NCPC, neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii. Această dispoziţie, introdusă în reglementarea anterioară prin Legea nr. 202/2010, aduce o modificare substanţială cu privire la natura excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile în sensul că aceasta nu mai poate fi invocată de instanţă din oficiu, ci numai de către pârât în anumite condiţii. Prin aceasta, se califică excepţia ca fiind o e xce p ţie re la tivă , ce poate fi invocată numai de persoana interesată şi într-un anumit termen, pentru a evita decăderea.

De asemenea, putem califica decăderea ca o no rm ă de in te res p riva t; astfel, dacă pârâtul a r fi decăzut din dreptul de a invoca lipsa îndeplinirii procedurii prealabile (pentru că o invocă cu depăşirea term enului). dar reclamantul nu se apără invocând decăderea, considerăm că nici instanţa nu o poate invoca din oficiu.

Art. 201 alin. (1) NCPC prevede că întâm pinarea trebuie depusă în term en de 25 de zile de la com unicarea cererii de chem are în judecată.

în cazurile în care întâm pinarea nu este obligatorie, invocarea lipsei procedurii prealabile se poate face la primul termen de judecată la care pârâtul a fost legal citat, sub aceeaşi sancţiune, termenul fiind unul imperativ şi absolut.

O a doua obsen/atie născută de textul m odificator este aceea dacă aceste dispoziţii se referă şi la procedura reglementată de Legea contenciosului adm inistrativ, practicienii stabilind că răspunsul este afirmativ, pe baza regulii de completare a normelor speciale cu cele generale. De altfel, se referă la o r ic e p ro ce d u ră p rea lab ilă ca re a re ca ra c te r o b lig a to r iu conform unei prevederi exprese a legii speciale In acest sens.

383. Pe parcursul procesului, lipsa procedurii prealabile se invocă prin interm ediul excepţiei procesuale.

I. Excepţia de neîndeplinire a procedurii prealabile şi prematurităţii 301

Ibidem.® I.C.C.J., s. decont, adm., dec. nr, 3414 din 15 m artie2013, nepublicată,



Excepţia lipsei procedurii prealabile este o excepţie de fond (întru- câ t priveşte o cerinţă pentru declanşarea procedurii judiciare), peremptorie (tinde la respingerea acţiunii) şl absolută [în prezent, în cazul prevăzut de art. 193 alin. (3) NCPC] sau relativă (ca regulă).

în funcţie de modul în care a procedat instanţa, soluţia dată acestei excepţii ori om isiunea soluţionării ei poate constitui m o tiv de apel sau de recurs, potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 NCPC; în acest caz, reclamantul are interes să critice admiterea excepţiei, iar pârâtul respingerea excepţiei sau om isiunea soluţionării acesteia^’’.

384. în doctrina anterioară modificării aduse art. 109 CPC prin Legea nr. 202/2010 şi noului Cod, nu a existat un consens cu privire la soluţia propusă pentru a fi pronunţată de instanţă.

Aşa cum s-a arătat^^), în materia contenciosului adm inistrativ, în practi* că şi în doctrină s-a apreciat că acţiunea trebuie respinsă ca prematură. D ar prematuritatea este o sancţiune ce Intervine atunci când reclamantul a sesizat instanţa înainte de naşterea dreptului la acţiune. Ca regulă, dreptu l la acţiune se naşte condiţionat de parcurgerea procedurii prealabile. Numai dacă acţiunea a fost form ulată înainte de soluţionarea plângerii prealabile, aceasta a r putea fi respinsă ca prematură, deoarece nu s-a născut încă dreptul la acţiune. Dacă însă autoritatea publică em itentă nu a fost sesizată, lipseşte o condiţie de exercitare a acţiunii şi atunci soluţia care se impune este de respingere a acţiunii ca inadmisibilăi^l

385. Dacă instanţa respinge excepţia, va pronunţa o încheiere interlocutorie, care poate fi atacată numai odată cu fondul.

Dacă excepţia este admisă, se pronunţă o hotărâre supusă că ilo r de atac prevăzute de lege pentru materia ce face obiectul cererii de chemare în judecată.

386. Procedura eliberării încheierii cu privire la verificarea evidenţelor succesorale. Cât priveşte dispoziţiile art. 109 alin. (4) CPC, preluate şi de art. 193 alin. (3) NCPC, acestea au fost interpretate în sensul că se instituie o procedură prealabilă având ca obiect doar eliberarea unei încheieri de verificare a evidenţelor succesorale, iar nu şi dezbaterea succesorală şi se aplică cererilor de chem are în judecată prin care se solicită stabilirea calităţii de moştenitor, a întinderii drepturilor succesorale şi a compunerii masei succesorale; verificarea este necesară ori de câte ori în prealabil, în situaţiile enumerate, nu s-a desfăşurat vreo procedură succesorală notarială.

Procedura prealabilă a verificării registrului de evidenţă a procedurilor succesorale nu este obligatorie atunci când reclamantul solicită numai sistarea stării de indiviziune născute în urma deschiderii unei

302_______________________________________________ Excepţiile de lond

M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 21. M. Tăbârcă. Excepţiile procesuale .... p. 316, fdem, p. 318;



succesiuni, dezbătute pe cale notarială, finalizată prin emiterea unui certificat de moştenitor sau anularea certificatului de moştenitor, dacă la cererea de chem are în judecată s-a anexat certificatul de moştenitor

în acest sens, potrivit art. 331 din Regulamentul din 24 iulie 2013 de aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul m inistrului justiţiei nr. 2333/C/2013^^^, „(1) Notarul public verifică prezentarea certificatului de deces, dovedirea calităţii de succesibil sau persoană îndreptăţită, precum şi o copie a cererii de chem are In judecată, purtând menţiunea că a fost sau nu depusă. (2) Cererea se înregistrează în evidenţele succesorale ale Camerei şi notarul public înregistrează dosarul pe rolul biroului. E liberarea încheierii revine notarului public competent în condiţiile legii să soluţioneze procedura succesorală. (3) Notarul public eliberează, in term en de 3 z ile lucrătoare de la data înregistrării cererii, o încheiere cu privire la rezultatul verificărilor efectuate în R e g is tru l de e v id e n ţă a p ro c e d u r ilo r su cce so ra le ţ in u t de C am eră, precum şi în re g is tre le n a ţio n a le no ta ria le p revăzu te de a rt. 163 a lin . (1) lit. a)-c) d in lege. (4) în încheierea m enţionată la alin. (3) se vor înscrie rezultatele verificării menţiunilor cuprinse în certificatele sau adeverinţele eliberate din registrele succesorale. (5) Notarul public procedează mai întâi la interogarea Registrului de evidenţă a procedurilor succesorale ţinut de Camera în a cărei circum scripţie teritoria lă defunctul a avut ultimul dom iciliu. în cazul în care. în urma verificării, se constată că succesiunea este soluţionată, se va face m enţiune despre acest fapt în încheiere, fără a se mai proceda la verificarea registrelor unice ale Uniunii prevăzute de art, 163 alin. (1) lit. a)*c) din lege. (6) Dacă în urma verificării registrului ţinu t de Cameră se constată că succesiunea defunctului nu se află pe rolul niciunui birou notarial, interogarea Registrului naţional notarial de evidenţă a succesiunilor se va face numai în situaţia în care defunctul a avut ultimul domiciliu în străinătate sau nu i se cunoaşte dom iciliu l, dar de pe urma căruia au rămas bunuri pe teritoriul României. (7) Dacă în urma verificării prevăzute la alin. (3) se constată că succesiunea se află pe rolul unui birou notarial, cel interesat va fi îndrum ai să obţină încheierea de la notarul public care instrum entează dosarul. (8) Cererea prin care se solicită efectuarea verificărilor. îm preună cu încheierea eliberată de notarul public în urma efectuării verificărilor, se înregistrează în Registrul general notarial sau, după caz, în registrul de succesiuni*’.

387. în această ipoteză, partea va trebui să probeze că s-au efectuat verificări în registrele prevăzute de lege şi s-a constatat că nu s-a finalizat vreo procedură succesorală în cauză. în niciun caz, partea nu este obligată să dovedească faptul că a încercat realizarea procedurii succesorale. Astfel, dacă părţile doresc să dezbată procedura succeso-


D. Atasiei, H. Ţiţ, Mica reformă în justiţie. Legea nr. 202/2010 comentată, Ed. Ha- mangiu, Bucureşti, 2010, p. 29.

ra M. Of. nr. 479 din 1 august 2013.



rală în fata instanţei, preîntâm pinând eventualele neînţelegeri ce ar cauza suspendarea procedurii notariale, pot sesiza direct instanţa, având numai obligaţia legală de a depune la dosar încheierea prevăzută de art. 193 alin. (3) NCPO^l

388. Textul legal prevede expres că, în acest caz. neîndeplinirea procedurii prealabile va fi invocată de către instanţă, din oficiu, sau de către pârât. Se observă că reclamantul nu are posibilitatea de a sesiza această neregulahtate, tocmai întrucât a fost pricinuită prin propriul său fapt, în aplicarea dispoziţiilor art. 178 alin. (2) NCPC^^^.

Având în vedere aceste dispoziţii, s-a pus problema caracterului ex« cepţiei lipsei procedurii prealabile.

într-o opinie^^^, s-a apreciat că, faţă de natura „procedurii prealabile” reglementate prin art. 193 alin. (3) NCPC, excepţia prin care se invocă neregularitatea este una de procedură, iar nu de fond, întrucât efectuarea verificărilor de către notarul public nu este o veritabilă condiţie pentru exerciţiul acţiunii. Pornind de la aceeaşi particularitate ce decurge din natura procedurii analizate, excepţia este una relativă, iar nu absolută, dar care, prin vo inţa legiuitorului, poate să fie invocată şi de instanţă.

într-o altă opinie'^', s-a reţinut că îndeplinirea procedurii prealabile cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil şi de lege constituie o condiţie de adm isibilitate a acţiunii civile; prin norma legală citată nu se ocroteşte un interes general pentru buna adm inistrare a justiţie i ori de altă natură, ci sunt vizate interesele particulare ale părţilor litigante, astfel încât excepţia procesuală are un caracter relativ, chiar dacă, spre deosebire de alte situaţii, legiuitorul prevede că poate fi invocată de instanţă, din oficiu; posibilitatea acordată instanţei reprezintă doar o derogare de la dreptul com un în ceea ce priveşte invocarea unei excepţii relative, având în vedere faptul că elementul esenţial în determ inarea caracterului absolut ori relativ nu este subiectul ce poate invoca această neregularitate, ci natura interesului ocrotit prin norma jurid ică respectivă.

389. în ceea ce priveşte term enul de invocare a excepţiei, in literatura de specialitate s-au exprim ai de asem enea mai multe opinii, cu următoarele argumente:

- în condiţiile în care acest alineat nu mai prevede un term en care să lim iteze în tim p dreptul de invocare a neregularităţii în discuţie, lipsa încheierii respective poate fi invocată de Instanţă oricând în cursul jude* căţii, iar de către pârât în condiţiile alin. (2) al art. 193, deoarece norma specială înscrisă în alin. (3) se com pletează cu dreptul comun în materie, şi anum e norma înscrisă în alin. (2) al art. 193 NCPO^^;


D.N. Theohari, op. c it , p. 454.M Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 24,

1 Ibidem.G .a Frenţiu. D .-L Bâldean, Noul Cod .... p. 388.

1 D.N. Theohah, op. cit., p. 454.



- deşi. spre deosebire de alin. (2). alin. (3) al art. 193 NCPC nu a mai stabilii o lim ită în tim p până la care ar pulea li invocată lipsa dovezilor privitoare la verificările efectuate de către notarul public, pârâtul trebuie să o invoce prin întâmpinare, sub pedeapsa decăderii, iar instanţa la primul term en de judecată, în condiţiile art. 178 alin, (3) NCPC'^^;

- în lipsa unei prevederi exprese, pentru a se asigura respectarea principiului soluţionării cauzelor într-un term en rezonabil, s-a considerat că instanţa poate şi trebuie să invoce această excepţie la primul termen de judecată, chiar dacă părţile nu sunt prezente şi chiar dacă se impune am ânarea cauzei pentru lipsă de apărare ori din alte considerente, iar pârâtul o va putea invoca numai prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii, prin aplicarea d ispoziţiilor de principiu cuprinse în alin. (2) al art. 193 NCPO^';

- norma alin. (3) nu prevede o lim ită în tim p până la care instanţa poate invoca excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, ceea ce poate duce la concluzia că această excepţie poate fi invocată oricând de instanţă, atât la fond, cât şi în calea de atad^*.

390. S a nc ţiunea nerespectării procedurii eliberării încheierii cu privire la verificarea evidenţelor succesorale a r putea fi resp in g e re a ce re r ii ca in a d m is ib ilă sau ca p rem atu ră , ia r nu suspenda re a ju d e că ţii.

Soluţia suspendării a fost motivată prin faptul că nu suntem în prezenţa unei veritabile proceduri prealabile ci, mai degrabă, a unui e lem ent cu valoare probatohe. Drept dovadă în plus, s-a arătat că, în acest caz, nu s-ar putea face aplicarea art. 200 alin. (1) NCPC. Prin urmare, în condiţiile art. 242 alin. (1) NCPC, instanţa a r urma să suspende judecata procesului până în momentul în care reclamantul va îndeplini obligaţia arătată în încheierea de suspendare. Având în vedere că nu se poate vorbi despre lipsa unei cerinţe pentru declanşarea procedurii judiciare, cererea de chemare în judecată nu trebuie respinsă ca inadm isibilă şi nici ca prematur form ulată, întrucât nu a fost introdusă o cerere înainte de îm plinirea unui term en suspensiv^'*'.

Nu suntem de acord cu ultima soluţie, deoarece sancţiunea suspendării judecării cauzei în tem eiul art. 242 NCPC (corespondent art. 155^ CPC) trebuie să fie incidenţă doar atunci când nu este posibilă aplicarea unei alte sancţiuni, iar instanţa nu poate trece la judecarea cauzei; or, cât timp reclamantul nu a îndeplinit o formalitate cerută de lege, nim ic nu împiedică aplicarea sancţiunii respingerii cererii ca inadmisibilă sau prematură.


M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 24.® G.C. Frenţiu, D .-L Bătdean, Noul Cod ..., p. 388.

D. Atasiei, K Ţit, op. cit., p. 29, apud G .C Frenţiu, D .-L Băldean, Noul Cod ....p- 388.

M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 24,



în acord cu opinia exprim ată în acest sens într-o lucrare recentă^^^, apreciem că soluţia este respingerea cererii ca inadmisibilă, inclusiv pentru ipoteza de la alin. (3) al art. 193 NCPC.

391. în practică. s>a ridicat problema dacă s-ar putea acorda un term en de judecată pentru com plinirea acestei lipse; faţă de caracterul de ordine publică al excepţiei, dedus din posibilitatea invocării de către instanţă din oficiu şi fără a exista o lim ită în timp, şi faţă de scopul reglementării procesuale civile (de accelerare a judecării proceselor), apreciem că nu se poate acorda un astfel de termen, care să „acopere” lipsa procedurii prealabile. Menţionăm că acordarea unui termen pentru a depune la dosar dovada procedurii prealabile întocm ite anterior sesizării instanţei, dar care din eroare nu a fost ataşată cererii introductive de instanţă, este logică şi utilă, pentru că oricum partea va depune în cadrul recursului această dovadă şi se evită astfel o soluţie de casare cu trim itere, care doar ar întârzia soluţionarea fondului cererii; în schimb, acordarea unui termen pentru a se efectua în concret procedura prealabilă este, după părerea noastră, neperm isă de dispoziţiile legale.

în sens contrar, s-a considerat că, în cazul în care pârâtul ori instanţa, din oficiu, în ipoteza de excepţie a procedurii succesorale notariale, invocă excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile obligatorii, instanţa este obligată să solicite reclamantului să depună la dosar dovada îndeplinirii procedurii prealabile la termenul stabilit. Ca atare, acţiunea reclamantului nu poate fi respinsă ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile la termenul de judecată la care s-a invocat excepţia, ci, dimpotrivă, instanţa trebuie să acorde un termen de judecată pentru a da posibilitatea reclamantului să depună la dosar dovada îndeplinirii procedurii obligatorii prevăzute de lege. Numai în cazul în care la term enul stabilit reclamantul nu depune o astfe l de dovadă, cererea sa va putea fi respinsă ca inadmisibilă^^^.

392. Din punct de vedere al aplicării legii în timp. pentru procesele începute înainte de data de 15 februarie 2013, deşi art. 109 CPC nu este enumerat la art. XXII din Legea nr. 202/2010 (ca aplicabil numai cererilor introduse după intrarea în vigoare a legii), soluţia este aceeaşi; dacă nu se poate complini lipsa procedurii după introducerea cererii, înseam nă că această procedură trebuia să fie obligatorie la momentul in* troducerii cererii; în această situaţie, se aplică însă regula neretroactivităţii legii civile (nu i se poate cere reclamantului îndeplinirea unei formalităţi care nu era necesară la data introducerii cererii de chem are în judecată). Alin. (3) al art. 109 (neindeplin irea procedurii prealabile nu poa te f i invocată decât de către pârâ t prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii) este de imediată aplicare, conform prevederilor art. 725 alin. (1) CPC, ceea ce înseam nă că se aplică şi proceselor în curs la momentul intrării în


A i Suciu, op. Cit., p. 160.G.C. Frenţiu, D .-L Bâldean, Noul Cod .... p. 389,



vig o area legii. Alin. (4) al art. 109 trebuie aplicat în coroborare cu art. 725 alin. (4) CPCy ceea ce înseamnă că se aplică numai cererilor de chemare în judecată introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010.

Pentru procesele începute după data de 15 februarie 2013, se aplică form a în vigoare a ari, 193 NCPC, cu toate distincţiile făcute mai sus.

§2. Procedura prealabilă prevăzuta de Legea nr. 554 /2004

393. In temeiul art, 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului adm inistrativ. înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătăm ată într-un drept al său sau într-un interes legitim prlntr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice em itente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există. în termen de 30 de zile de la data com unicării actului, revocarea, în to t sau în parte, a acestuia. în cazul actului administrativ norm ativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.

Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi in ipoteza în care legea specială prevede o procedură adm inistrativ-jurisdicţională, iar partea nu a optat pentru aceasta [alin. (2) al art. 7j.

Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătăm ată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în lim itele term enului de 6 luni prevăzut la alin. (7) [alin. (3) al art. 7].

Plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluţionează în term enul prevăzut la art. 2 ailn. (1) lit. h) [alin. (4) al art. 7), adică în 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede altfel.

în cazul acţiunilor introduse de prefect. Avocatul Poporului, M inisterul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4. nu este obligatorie procedura prealabilă [alin. (5) al art. 7].

Prin refuz nejustificat de a soluţiona o cerere se înţelege exprim area explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asim ilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului adm inistrativ em is ca urm are a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile [art. 2 alin. (1) lit. i) din lege .

Plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte adm inistrative trebuie făcută în term enul de 6 luni prevăzut la alin. (7), care va începe să curgă:

a) de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de înche* ierea lui;

b) de la data modificării contractului sau. după caz. de la data refuzului cererii de modificare făcute de către una dintre părţi, în cazul litigiilor legate de modificarea contractului;

I. Excepţia de neîndeplinire a procedurii prealabile şi prematuritătii 307



c) de la data încălcării ob ligaţiilor contractuale, în cazul litig iilor legale de executarea contractului;

d) de la data expirării duratei contractului sau, după caz, de la data apariţiei oricărei a lte cauze care atrage stingerea obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de încetarea contractului;

e) de la data constatării caracterului interpretabil al unei clauze contractuale, în cazul litig iilor legate de interpretarea contractului [alin. (6) al a ri. 7).

Plângerea prealabilă în cazul acte lor adm inistrative individuale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1) al art. 7, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie [alin. (7) al a ri. 7]. Curlea Constituţională, prin Decizia nr. 797/2007^^^, a constatat că dispoziţiile art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului adm inistrativ nr. 554/2004 sunt neconstitutionale în măsura în care term enul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile form ulate de persoana vătămată în- tr-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act adm inistrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

394. Din textul ari. 7 al Legii nr. 554/2004 rezultă că sunt două proceduri de verificare a legalităţii actelor adm inistrative individuale: una adm inistrativă şi alta judiciară, parcurgerea prealabilă a celei adm inistrative fiind obligatorie pentru a putea fi pornită procedura judiciară; caracterul obligatoriu rezultă din folosirea termenului „trebuie” în alin. (1) al art.

Procedura adm inistrativă poate avea ca obiect revocarea actului, pe când acţiunea jud iciară anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şl, eventual, reparaţii pentru daune morale [ari. 8 alin. ( I ) t e z a l NCPC].

De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios adm inistrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în term en sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anum ite operaţiuni adm inistrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim [art, 8 alin. (1) teza a ll-a NCPC].

Persoanele fiz ice şi persoanele jurid ice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat; în acest caz, acţiunile întem eiate pe încălcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autorităţii pârâte să em ită un act sau un a lt înscris, respectiv să efectueze o anumită operaţiune adm inistrativă, sub sancţiunea penalităţilor de întârziere sau


l'î M. Of. nr. 707 din 19 octombrie 2007.M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I I .... 2013, p. 25.



a amenzii de 20% din salariul m inim brut pe econom ie pe zi de întârziere an. S a lin . (V ) şi ( l^ ) NCPC].

Instanţa de contencios adm inistrativ este com petentă să soluţioneze şi litigiile care apar în fazele prem ergătoare încheierii unui contract adm inistrativ. precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea. executarea şi încetarea contractului adm inistrativ, ţinând seama de regula că principiul libertăţii contractuale este subordonai principiului priorităţii interesului public [art. 8 alin. (2) şi (3) al Legii nr. 554/2004].

395. Pentru cele două tipuri de proceduri există term ene diferite de declanşare:

1) Din dispoziţiile alin. (1) al art. 7 rezultă că autoritatea publică em itentă (sau cea ierarhic superioară, dacă există) poate fi sesizată în term en de 30 de zile, care curge de la com unicarea actului a cărui revocare se solicită.

Potrivit alin. (7) al textului, pentru motive temeinice, p lângerea prealabilă poate fi făcută şi după mai m ult de 30 de zile de la comunicarea actului, dar nu mai târziu de 6 luni de la data em iterii actului.

Pentru că autoritatea publică em itentă nu este sesizată, în cadrul procedurii adm inistrative, ca un organ de jurisdicţie, term enul de 30 de zile nu este un termen de prescripţie, ci este un termen de decădere de drept adm inistrativ, ce are ca efect, în caz de depăşire, pierderea dreptului subiectiv de a cere anularea actului adm inistrativ, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei. Având o asemenea natură, nu este posibilă întreruperea, suspendarea sau repunerea în termen.

în schimb, term enul de 6 luni de la em iterea actului este un termen de prescripţie, aceasta fiind calificarea dată în lege.

Dacă autoritatea publică sesizată nu a soluţionat cererea privitoare la un drept sau interes legitim în term en de 30 de zile de la data înregistrării cererii, conform art. 2 alin. (1) lit. h), apreciem că petentul nu mai trebuie să se adreseze acesteia cu o plângere prealabilă, ci, aşa cum rezultă din art. 11 alin. (1) lit. c) din lege, poate să sesizeze direct instanţa.

2) Term enul de sesizare a instanţei judecătoreşti este prevăzut de art. 11 din lege.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 11, cererile prin care se solicită anularea unui act adm inistrativ individual, a unul contract adm inistrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în term en de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data com unicării refuzului, considerat nejustificat, de soluţionare a cererii;

b) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv da la expirării termenului legal de soluţionare a cererii;

c) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h) (30 de zile de la înregistrarea cererii), calculat de la com unicarea actului adm inis

I. Excepţia de neîndeplinire a procedurii prealabile şi prem aturitălii 309



trativ em is în soluţionarea favorabilă a cererii sau. după caz, a plângerii prealabile;

d) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative. Procedura concilierii este reglementată, de exemplu, pentru contractele încheiate sub regimul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contracte lor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Pentru motive temeinice, în cazul actului adm inistrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste term enul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz alin. (2) al art. 11].

în cazul acţiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut existenţa actului nelegal, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile alin. (2) [alin. (3) al art. 11].

O rdonanţele sau dispoziţiile din ordonanţe care se consideră a fi ne* constituţionale, precum şi actele adm inistrative cu caracter norm ativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând [alin. (4) al art. 11].

Termenul de 6 luni, prevăzut la alin. (1), este term en de prescripţie, iar term enul de 1 an, prevăzut la alin. (2), este termen de decădere [alin. (5) al art. 11].

396. P rocedura p re a la b ilă nu es te o b lig a to r ie în cazul acţiunilor introduse de prefect. Avocatul Poporului, M inisterul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătăm ate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazul prevăzut la art. 2 alin. (2) (refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răs- punde solicitantului în termen legal) şi la art. 4 (excepţia de nelegalitate), conform ari. 7 alin. (5) din lege.

397. în cazul în care acţiunea jud iciară este introdusă fără să fi fost parcursă în prealabil procedura adm inistrativă, cererea se respinge ca in a d m is ib ilă .

Neîndeplinirea procedurii prealabile poate fi invocată, pe parcursul procesului, pe cale de e xce p ţie - de fo n d (pentru că este în legătură cu condiţiile de exercitare a acţiunii civile); p e rem p to rie sau d ir im a n tă (tinde la respingerea acţiunii); a b so lu ta [este vorba despre o normă imperativă, aspect care rezultă şi din expresia folosită de legiuitor: „înainte de a se adresa instanţei (...)]"•

Referitor la modificarea art. 109 CPC prin Legea nr. 202/2010, practi* cienii au stabilit că dispoziţia în sensul că excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile nu mai poate fi invocată de instanţă din oficiu, ci numai de pâ- rât, prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii, se referă şi la procedura




reglementată de Legea contenciosului adm inistrativ, pe baza regulii de completare a norm elor speciale cu cele generale.

§3. Informarea părţilor cu privire la avantajele medierii

398. Potrivit art. 227 alin. (2) şi (3) NCPC, în litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părţile să participe la o şedinţă de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Când consideră necesar, ţinând seam a de circum stanţele cauzei, judecătorul va recomanda părţilor să recurgă la mediere. în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a judecăţii. Medierea nu este obligatorie pentru părţi. în cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere. Până la term enul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocm it de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.

Refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii. în situaţiile In care a acceptat, potrivit legii, se sancţionează cu am endă jud iciară de la 100 la 1.000 lei, potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. f) NCPC.

Din aceste dispoziţii legale rezultă că obligaţia părţilor de a se prezenta la mediator pentru a participa la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii există numai în ipoteza în care judecătorul apreciază necesar, în funcţie de circum stanţele cauzei, ca părţile să recurgă la mediere şi le recomandă aceasta. Recomandarea judecătorului nu atrage şl obligaţia soluţionării litigiului prin mediere.

Pe de altă parte, potrivit art, 2 alin. (1)-(1‘*) din Legea nr. 192/2006: „(1) Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane jurid ice, sunt obligate să partic ipe la şedinţa de inform are p riv ind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unu i proces în faţa instanţe lor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflicte lor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum ş i în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege. (V ) Dovada participării la şedinţa de inform are priv ind avantajele m edierii se face prin tr-un certificat de informare e liberat de m ediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre pă rţi refuză în scris participarea la şedinţa de informare, nu răspunde invitaţie i prevăzute la art. 43 alin. (1) o ri nu se prezintă la data fixată pentru şedinţa de informare, se întocmeşte un proces^verbal, care se depune la dosarul instanţei. (1^) Instanţa va respinge cererea de chem are fn judecată ca inadm isibilă în caz de neindepUnire de către reclam ant a obligaţiei de a participa ia şedinţa de inform are priv ind medierea, anterior introducerii cererii de chem are în judecată, sau după declanşarea procesu lu i până la term enul dat de instanţă în acest scop, pentru litigiile




în m ateriile prevăzute de art. 60^ aiin. (1) Ut. a )‘ f)^^ (P ) Efectuarea p rocedurii de inform are asupra avanta je lor m edierii poate f i realizată de către judecător, procuror, consilie r jurid ic, avocat, notar, caz în care aceasta se atestă în scris. (1^) Serviciile prestate conform dispoziţiilor alin. (1) ş i (V ) sunt gratuite, neputăndu-se percepe onorarii, taxe sau orice a lte sume, ind iferent de titlu l cu care s -a r putea solicită '.

De asemenea, art. 60^ alin. (1) din Legea nr. 192/2006 prevede că, „în litigiile ce pot face. potrivit legii, obiect al medierii sau al altei form e alternative de soluţionare a conflictelor, părţile şi/sau partea interesată, după caz, sunt ţinute să facă dovada că au participat la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii:

a) în domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui sen/iciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării a ltor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţie i consumatorilor;

b) în materia dreptului fam iliei, în situaţiile prevăzute la art. 64;c) în domeniul litig iilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de ho

tare, precum şi în orice a lte litigii care privesc raporturile de vecinătate;d) în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răs

punderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o a ltă procedură;

e) in litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;

f) în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei. cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1.013’ 1.024 sau la cea prevăzută Ia ari. 1.025-1.032 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi com pletările ulterioare;

Sancţiunea respingerii cererii de chem are în judecată ca inadm isibilă prevăzută de art. 2 alin. (1^) din Legea nr. 192/2006 este aplicabilă, conform prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 4/2013, numai p ro ce se lo r p ro m o va te după 1 a u g u s t 2013.

în privinţa p ro c e s e lo r în ce p u te d u p ă da ta in tră r iî în v ig o a re a no- u lu i C od de p ro ce d u ră c iv ilă ş i până la da ta de 1 a u g u s t 2013, se consideră că măsurile ce pot fi dispuse în cauză pentru ipoteza descrisă anterior, până la data de 1 august 2013, sunt aplicarea unei amenzi judi-


Textul face referire doar la reclamant deoarece, în mod logic, reclamantul nu ar putea fi sancţionat pentru neîndeplinirea de către pârât a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea; întrucât reclamantul este cel care alege calea contencioasă, el trebuie să facă dovada în primul rând, sub sancţiunea respingerii acti' unii ca inadmisibilă, că are cunoştinţă de posibilitatea stingerii litigiului pe cale amiabilă.



dare , potrivit art. 187 alin. (1) pot. 1 lit. f) NCPC, sau, eventual, d ispunerea sancţiunii suspendării judecăţii cauzei, în condiţiile art. 242 alin. (1)

într-o altă opinie, se face urm ătoarea distinctie: sancţiunea neînde- plinirii obligaţiei de participare la şedinţa de informare privind avantajele medierii este suspendarea judecăţii în baza art. 242 NCPC, întrucât este vorba despre nerespectarea unei obligaţii prevăzute de lege în sarcina părţii. Faţă de dispoziţiile ari. 187 alin. (1) pot. 1 lit. f) NCPC, care prevăd amenda în cazul refuzului părţii de a se prezenta la şedinţa de informare numai dacă a acceptat, potrivit legii, înseam nă că, în cazul refuzului reclamantului de a se prezenta la şedinţa de informare, textul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. f) NCPC nu este incident. Aceasta întrucât se instituie ce rin ţa a cce p tă rii şe d in ţe i de in fo rm are , ceea ce duce la concluzia că amenda nu este aplicabilă în ipotezele în care participarea la şedinţa de informare este obligatorie, fiind incidenţă doar în situaţia în care o astfel de participare este facultativă, judecătorul o recomandă, iar părţile o acceptă'^l

în condiţiile în care legea specială nu prevede altfel, rezultă că, şi în acest caz, invocarea neparticipării la şedinţa de informare poate fi făcută numai în condiţiile art. 193 alin. (2) NCPO^*.

§4. Som aţia în procedura o rd o n a n ţe i de p lata

399. Potrivit dispoziţiilor art. 1014 şi art. 1015 NCPC, creditorul îi va comunica debitorului, prin interm ediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirm are de prim ire, o somaţie, prin care îi va pune în vedere să plătească sum a datorată în term en de 15 zile de la prim irea acesteia. Această somaţie întrerupe prescripţia extinctivă potrivit dispoziţiilor art. 2540 NCC, care se aplică în mod corespunzător. Dacă debitorul nu plăteşte în term enul prevăzut mai sus, creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa com petentă pentru judecarea fondului cauzei în prim ă instanţă.

Textul legal prevede astfel obligaţia creditorului, în prealabil formulării cererii privind ordonanţa de plată, de a-l notifica pe debitor în legătură cu creanţa pretinsă, printr-o somaţie prin care îi solicită acestuia îndeplinirea obligaţiei şi îi acordă un termen de executare de 15 zile de la prim irea somaţiei. Comunicarea se realizează fie prin intermediul executorului judecătoresc, fie prin poştă, în modalitatea scrisorii recomandate, cu conţinut declarat şi confirm are de primire.

Potrivit dispoziţiilor art. 1016 alin. (2) teza a ll-a NCPC, dovada comunicării somaţiei prevăzute la art. 1.014 altn. (1) se va ataşa cererii, sub sancţiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă.


D.N, Theohari, op. olt., p. 454.^ G .a Frenţiu, O.-L. Băfdean, Noul Cod .... p. 376.^ M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 28,



Rezultă că sancţiunea necomunicării somaţiei către debitor constă înt irespingerea cererii de ordonanţă de plată ca inadmisibilă, sancţiune pre- văzută expres ca fiind aferentă obligaţiei creditorului de ataşare la cerere a dovezii comunicării somaţiei.« •

In acest caz, sunt incidente prevederile art, 193 NCPC, astfel încât neîndeplinirea procedurii prealabile de com unicare a somaţiei de către creditor nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii, nu şl de către Instanţă din oficiu.

§5. Procedura prealabilă ?n materia publicităţii imobiliare

400. Doctrinarul a reţinut cu titlu de procedură prealabilă obligatorie reexam inarea încheierii de adm itere sau de respingere a cererii de înscriere a unui drept în cartea funciară, respectiv a celei de radiere a dreptului. în conform itate cu dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 7/1996, republicată^^*, în form a modificată prin O.U.G. nr. 64/2010, încheierea de adm itere sau respingere a cererii de înscriere a unui drept în cartea funciară, respectiv cea de radiere a dreptului se com unică celui care a cerut înscrierea sau radierea unul act sau fap t jurid ic, precum şl celorlalte persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunţarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexa* m inare a încheierii de adm itere sau de respingere, în term en de 15 zile de la comunicare, care se soluţionează în termen de 20 de zile prin în- cheiere de către registratorul-şef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul.

îm potriva încheierii registratorului-şef se poate form ula plângere în term en de 15 zile de la com unicare. Cererea de reexam inare şi plânge- rea îm potriva încheierii se depun la biroul teritorial şi se înscriu din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea ju- decătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, însoţită de dosarul încheierii şl copia cărţii funciare.

Plângerea îm potriva încheierii se poate depune de cei interesaţi sau de notarul public şl direct la judecătoria în a cărei rază de competenţă teritoria lă se află imobilul, situatie în care instanta va solicita din oficiu biroului teritorial com unicarea dosarului încheierii şi copia cărţii funciare, precum şi notarea plângerii în cartea funciară.

401. Având în vedere aceste dispoziţii, s-a apreciat că, deşi art. 31 alin. (4) al legii prevede că plângerea îm potriva încheierii se poate depune şi d irect la judecătoria în a cărei rază de com petenţă teritoria lă se află Imobilul, acest text nu deschide calea plângerii d irecte adresate instanţei îm potriva încheierii registratorului, sărindu-se peste procedura reexami*


a a Frenţ/u, a - L Bâ/dean, Noul Cod .... p. 392. •2) M. Of. nr. 83 din 7 februarie 2013.



nării. P rocedura reexam ină rii a re ca ra c te r o b iig a to r iu , încheierea registratorului de carte funciară privind cererea de înscriere a unui drept ori radierea unul act sau fapt jurid ic adresată biroului de carte funciară în a cărui rază teritorială se află imobilul neputând fi atacată direct cu plângere. Neutilizarea căii de atac a reexaminării îm potriva încheierii registratorului de carte funciară şi prom ovarea directă a plângerii, fără analiza încheierii de carte funciară de către registratorul-şef, atrage soluţia re sp in g e rii p lâ n g e rii ca in a d m is ib ilă pentru nerespectarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de lege.

§6. Regimul juridic al invocării şi soluţionării excepţiei prematuritaţii

402. în mod tradiţional, condiţiile exerciţiului dreptului la acţiune sunt considerate a fi patru: capacitatea, dreptul afirmat, calitatea şi In te re s u l’. O ricare dintre aceste condiţii trebuie să îndeplinească anum ite cerinţe de valabilitate.

Noua reglementare consacră expres aceste condiţii în ari. 32, care prevede că: „(1) O rice cerere poate fi form ulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii; b) are calitate procesuală; c) form ulează o pretenţie; d) justifică un interes. (2) D ispoziţiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul apărărilor” . Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) NCPC, oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii ju ridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente.

Doctrina anterioară noului Cod reţinea drept condiţie de exercitare a acţiunii „a firm a re a u n u i d re p t* \ Reglementarea actuală face referire la „fo rm u la re a une i p re te n ţii” , această opţiune a legiuitorului fiind motivată în sensul că. pe de-o parte, dreptul subiectiv civil de care se prevalează partea nu reprezintă la data formulării acţiunii decât o pretenţie, existenţa acestuia fiind stabilită numai la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti, în urma analizării fondului pretenţiei, prin prisma raportării d ispoziţiilo r legale incidente la situaţia de fapt stabilită prin m ijloacele probatorii adm inistrate în cauză, iar, pe de altă parte, prin exercitarea acţiunii civile partea poate tinde numai la realizarea unei situaţii jurid ice pentru care este obligatorie calea judecăţii (spre exemplu, divorţul pronunţat din culpa soţilor), iar nu la protecţia jud iciară a unui drept subiectiv civil. Rezultă că form ularea unei pretenţii v izează un drept subiectiv civil sau o situaţie ju ridică pentru care calea judecăţii este obligatorie, în raport de care instanţa este chem ată să pronunţe o soluţie^^l

In doctrina anterioară noului Cod s-a exprim at şi opinia potrivit căreia „afinTiarea unui d re p f nu este o condiţie de existenţă a dreptului la acţiune. Afirmarea unui drept motivează, de cele mai multe ori, pretenţia reclamantului. Pretenţia determ ină obiectul litigiului, iar „afirm area unui drept”


M. Tâtfârcă, Excepţiile procesuale .... p, 137. ® D./V. Theohari, op. cit,, p. 90-91.



semnifică fundamentul jurid ic pe care se sprijină reclamantul, adică ceea ce numim cauza acţiunii civile^'l

403. Dreptul^^^ pentru a fi valorificat pe cale de acţiune, este necesar să îndeplinească următoarele c o n d iţii:

1) să fie re c u n o s c u t ş l o c ro t it de lege, adică să nu intre în conţinutul unui raport jurid ic ilegal, care să contravină ordinii publice sau bunelor moravuri; aceasta este o cerinţă de fond a dreptului, şi nu o condiţie de exercitare a acţiunii;

2) să fie e x e rc ita t în lim itele sale externe, de ordin material şi juridic, precum şi în lim itele sale interne, adică p o tr iv it s c o p u lu i e c o n o m ic şi so c ia l pen tru ca re a fo s t re c u n o s c u t de lege;

3) să fie e x e rc ita t cu bună -cred in ţă ;4) să fie actua l, adică să nu fie supus unui term en sau condiţii sus*

pensive, să fie un drept corespunzător unei obligaţii exigibile.în legătură cu ultima condiţie, s-a afirm at opin ia potrivit căreia pre-

maturitatea ţine de a c tu a lita te a d re p tu lu i m a te ria l la a c ţiu n e , ceea ce presupune doar analiza actualităţii dreptului material la acţiune, nu şi a dreptului subiectiv. Dreptul material la acţiune este actual atunci când dreptul subiectiv ce se urm ăreşte a fi realizat pe cale procesuală nu este supus unui term en sau unei condiţii suspensive'^’.

Noul Cod de procedură civilă reglementează, în art. 34 (corespondent art. 110 CPC). aşa-num itele acţiuni preventive, ce constitu ie e xce p ţii de la c o n d iţia ca d re p tu l să fie actua l, respectiv:

a) cererea pentru predarea unui bun la îm plinirea termenului contractual poate fi făcută chiar înainte de îm plinirea acestui termen; de exemplu, locatorul poate introduce. în mod preventiv, înainte de îm plinirea term enului din contractul de închiriere, o cerere pentru restituirea, la termen, a imobilului închiriat; spre deosebire de dispoziţiile art. 110 alin. (1) CPC. actuala reglementare se referă acum la toate bunurile, atât mobile, cât şi imobile;

b) cererea, făcută înainte de termen, cu privire la executarea (a termen a obligaţiei de întreţinere sau a altei prestaţii periodice; de exemplu, creditorul unei rente viagere sau dintr-un contract de întreţinere poate formula cererea înainte de data la care datoria devine scadentă;

în practica judiciară anterioară noului Cod s-a reţinut că textul art. 110 CPC arată modul cum urm ează să se aplice în practică principiul de drept substanţial potrivit căruia poate form a obiect al obligaţiei şi un lucru viitor, principiu înscris în art. 965 C. civ. 1864. De aceea, chiar în lipsa unei prevederi procesuale, o atare acţiune există la îndem âna creditorului spre a-i sili pe debitor să-şi execute la scadenţă obligaţia asumată. în această


durea, Excepţiile procesuale în materie civilă. Ed. WoltersKIuwer, Bucureşti, 2009, p- 40.

M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 174; D./V. Theohari, op. cil-, p. 91.Al. Suciu, op. cit., p. 152.



categorie de obligaţii Intră şi aceea referitoare la plata alocaţiei de stat pentru copii, aşa că acţiunea cu un asemenea obiect - a părintelui ce are In îngrijire copilul îm potriva părintelui care încasează alocaţia - urmează să lie adm isă nu numai pentru ratele scadente, ci şi pentru cele viitoare^')

c) pot fi încuviinţate, înainte de îm plinirea termenului, şi alte cereri pentru executarea la termen a unor obligaţii, ori de câte ori se va constata că acestea pot preîntâm pina o pagubă însemnată pe care reclamantul ar încerca-o dacă ar aştepta îm plinirea termenului; în această ultimă situa- ţie^^^ reclamantul care formulează cererea trebuie să dovedească faptul că aşteptarea împlinirii termenului este o măsură care îi cauzează prejudicii. Caracterul „însem naf’ al pagubei se apreciază în raport de persoana re* clamantului, de situaţia sa materială, dar şi în raport de bunul cu privire la care poartă obligaţia pârâtului, de starea sau valoarea acestuia^^l

Debitorul nu este decăzut din beneficiul termenului în cazul introducerii acestor acţiuni înainte de termen, întrucât hotărârea obţinută înainte de term en va putea fi pusă în executare numai la scadenţă, la împlinirea term enului‘ 1

în legătură cu procedura de judecată a acestor acţiuni preventive, s*a reţinut că judecata se face în procedură contencioasă, pentru că se urmăreşte stabilirea unul drept potrivnic faţă de o a ltă persoană, astfel că dispoziţiile art. 14 alin. (1) NCPC, privind judecata, de regulă, cu citarea părţilor, se aplică în mod corespunzător. Totodată, pârâtul nu va putea fi obligat la cheltuieli de judecată, nefiind în culpă procesuală. Pentru că acţionează preventiv, eventualele cheltuieli săvârşite de către reclamant în cursul judecăţii vor fj suportate de acesta^^l

Condiţia ca dreptul să fie actual se referă la ce re rile p r iv in d realizarea d re p tu lu i, nu şi la cele în constatare, când dreptul se constată în starea în care se află, putând fi afectat de termen sau condiţie suspensivă^^L

404. Dacă în urma dezbaterilor contradictorii se constată că dreptul pretins nu există ori nu îndeplineşte condiţiile de valid itate legale pentru a putea fi exercitat, cere rea va II re sp in să ca ne fonda tă sau ne în te m eia tă . Dacă d re p tu l nu es te ac tu a l, această lipsă poate fi invocată, pe parcursul procesului, prin intermediul excepţiei de prematuritate. Prematu- ritatea acţiunii invocată prin cererea de apel sau de recurs va reprezenta, după caz, m otiv de apel sau de recurs, iar nu o excepţie procesuală.

I. Excepţia de neîndeplinire a procedurii prealabile şi prematuritătii 317

•''•Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1248/1981, apudI.G . Mihuţă, Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanfe judecătoreşti pe anii 1980-1985, p. 244-245, nr. 19.

G .a Frenţiu, D .-L Băldean, C od u l..., p. 378.M, Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 227.

w ibidem,M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 227.M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 176.



E xcep ţia p re m a tu rită ţii este o e xce p ţie de fo n d (este în legătură cu o condiţie de exercitare a acţiunii), p e re m p to rie (se tinde la respingerea acţiunii) şi a b so lu tă (normele care reglementează condiţiile de exercitare a acţiunii au caracter imperativ).

Excepţia poate fi invocată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu. în orice stare a pricinii.

Dacă se adm ite , cere rea va f i re sp in să ca p re m a tu r in tro d u să .Se consideră că, dacă anterior invocării excepţiei term enul sau condi-

ţia suspensivă s-a îm plinit, excepţia nu mai poate fi admisă, fiind excesiv de formal ca acţiunea să fie respinsă într-un moment în care dreptul a devenit actual, numai pentru faptul că, la data sesizării instanţei, această cerinţă nu era îndeplinită.

După îm plinirea termenului sau a condiţiei suspensive, reclamantul va putea prom ova o nouă cerere de chem are în judecată, cu respectarea termenului de prescripţie extinctivă, fără să I se poată opune autoritatea de lucru judecat, fondul dreptului nefiind dezbătut în procesul anterioH 'l Nu operează autoritatea de lucru judecat în cazul în care o prim ă acţiune s*a respins ca prematură^^l

405. De reţinut că p re m a tu rlta te a nu in te rv in e în cazu l în ca re nu s-a rea liza t p ro ce d u ra p rea lab ilă o b lig a to r ie prevăzută de lege. Pre- maturitatea presupune că dreptul pretins nu este actual la data sesizării Instanţei (fiind supus unui termen, unei condiţii etc.), în vrem e ce îndeplinirea unei proceduri prealabile şi obligatorii constitu ie o condiţie specială de exercitare a dreptului la acţiune, a cărei nerespectare atrage Inadm i- s ib ilitâ te a acţiunii.

în acelaşi sens, doctrina^^' reţine o frumoasă distincţie între excepţia prematurităţii şi excepţia neîndepiinirii procedurii prealabile: p rem a tu rita - tea presupune că dreptul material la acţiune nu poate fi exercitat deoarece este afectat de un term en sau de o condiţie suspensivă; p ro ce d u ra prea* la b ilă afectează dreptul la acţiune în sens procesual, întrucât reclamantul nu se poate adresa instanţei în lipsa procedurii prealabile; „prin urmare, spre deosebire de excepţia prematurităţii, în care este afectat dreptul la acţiune în sens material, excepţia lipsei procedurii prealabile afectează dreptul la acţiune în sens procesual”.

Se mai arată că „lipsa procedurii prealabile presupune că dreptul la acţiune în sens material este a c tu a l deci in abstracta poate fi exercitată acţiunea civilă. In concrefo însă, acţiunea nu poate fi exercitată, fiindcă este condiţionată de parcurgerea unei proceduri prealabile. De altfel, procedura prealabilă nici nu ar fi posibilă dacă dreptul la acţiune în sens material nu ar fi actual. Exercitarea dreptului la acţiune fără parcurgerea procedurii prealabile nu poate atrage prematuritatea acţiunii, întrucât aceasta a r pre-


fctem, p. 177-178-C.S.J., s. de con t adm., dec. nr. 408/2002, în B J . bază de date. Al. Suciu, op. cit., p. 156.



supune că există posibilitatea ca procedura să se realizeze In viitor. Sunt multe cazuri însă când procedura prealabilă nu se mai poate realiza, lie că au expirat term enele prevăzute în legi speciale, fie din alte motive. De asemenea, procedura prealabilă poate s-a realizat, însă cu nerespectarea cerinţelor legale, astlel că acţiunea nu poate fi considerată prematură*’.

406. O discuţie interesantă este aceea a momentului la care se apreciază actualitatea dreptului m aterial la acţiune.

Intr-o opinie^'^ s-a reţinut că actualitatea dreptului trebuie analizată la m omentul soluţionării excepţiei de prematuritate, şi nu la momentul introducerii acţiunii, deoarece adm iterea excepţiei, deşi term enul suspensiv s-a îm plinit până la momentul judecării excepţiei, a r fi excesiv de formală.

într-o altă opinie^^^, se arată că, pentru toate cele patru condiţii prevăzute de art. 32 NCPC, legiuitorul a prevăzut în mod expres care dintre ele pot fi acoperite ulterior sau în cazul cărora se adm it excepţii de la regulă. Legiuitorul a r fi prevăzut situaţia de excepţie în art. 34 NCPC, legat de posibilitatea realizării unui drept neactual, dacă până în momentul cercetării judecătoreşti acesta a r deveni actual.

407. în ceea ce priveşte actualitatea dreptului, în practica anterioară noului Cod s-a apreciat că acţiunea prin care se cere constatarea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a unui debit este admisibilă, dacă partea nu are deschisă calea contestaţiei la executare'^'. Cât timp creditorul nu a declanşat executarea silită, debitorul nu are la îndem ână o acţiune (cerere) în realizare, deoarece o eventuală contestaţie la executare prin care ar invoca prescripţia extinctivă a dreptului de a cere şi obţine executarea silită a r urma să fie respinsă ca prematură^**!.

Instanţa a respins greşit acţiunea având ca obiect dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune ca fiind prem atur introdusă, cu motivarea că nu s-a îm plin it term enul de 30 de ani. Acest term en nu are natura unui term en suspensiv, ci reprezintă o condiţie de fond pentru chiar naşterea dreptului de proprietate ca efect al stăpânirii unui imobil în to t timpul impus de lege^^l

Existenţa unui proces de partaj cu privire la bunul transm is prin actul contestat ca nul nu afectează cu o condiţie suspensivă dreptul reclamantei de a obţine anularea acestuia, motiv pentru care excepţia prematurităţii este neîntemeiată^®'.

408. Potrivit art. 40 alin. (2) NCPC, încălcarea d ispoziţiilor titlului privito r la acţiunea civilă poate atrage aplicarea şi a altor sancţiuni prevăzute


M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 179.Af. Sudu, op. oit., p. 154.

•^'Trib. Suprem, col. Civ., d$C. nr. 1629/1967, în C.D. 1967, p. 280. G. Boroi, O. Spineanu’Matei, C od u l..., ed. a 3-a, p. 225.M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale p, 178.Jud. Râmnlcu-Vâlcea, s, civ,, seni. nr. 980/2009, porlal.jusl.ro.



de lege [In afara celor prevăzute la alin. (1) - n.n.]. Iar cel care a suferit un prejudiciu are d re p tu l de a f i d e sp ă g u b it, p o tr iv it d re p tu lu i com un.

Rezultă că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 189-190 NCPC, care privesc despăgubirile ce pot să fie solicitate pentru am ânarea procesului. Despăgubirile pentru prejudiciul cauzat de către cel care a acţionat fără să îndeplinească cerinţele privitoare la condiţia pretenţiei formulate prin intermediul acţiunii pot să fie solicitate pe calea unei cereri separate, „potrivit dreptului comun"^^L

409. Prezentăm în continuare o soluţie din practica judiciară anterioară noului C od^, prin care s-au reţinut următoarele: „O dată pronunţată hotărârea Curţii Europene şi realizată fiind pubiicitatea soluţiei adoptate de in- stanţa europeană, partea interesată în promovarea unei cereri de revizuire în temeiul art. 322 pct. 9 CPC poate declara această cale extraordinară de atac oricând după pronunţarea ei (şi rămânerea definitivă a acesteia) până la împlinirea termenului legal, im p e ra tiv -c e le 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României; după împlinirea lui. intervine însă decăderea din acest drept şi sancţiunea respingerii cererii ca tardivă.

îm prejurarea rămânerii definitive a hotărârii Curţii Europene la o dată ulterioară formulării cererii de revizuire şi înregistrarea ei pe rolul instanţe i mai înainte de publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, nu poate avea ca efect respingerea cererii ca prem atur formulate, în trucât term enul Instituit prin dispoziţiile art. 324 alin. (3) CPC reprezintă un term en legal, im perativ (peremptoriu), adică înăuntrul căruia trebuie îndeplin it actul de procedură al formulării cererii de revizuire; ca atare, acesta nu este un term en prohibitiv (dilatoriu), respectiv înăuntrul căruia legea interzice efectuarea unui anum it act de procedură'*.

320_______________________________________________ Excepyile de lond

I'î M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p, 231. I.C .CJ., 8 .1 civ., dec. nr. 595 din 8 februarie 2013, www.scj.ro.


http://www.scj.ro


Secţiunea a 2 -a . Excepţia lipsei capac ita ţii procesuale de fo los in ţa şi excepţia lipsei

capac ită ţii procesuale de exerciţiu

§1. Capacitatea procesuală - condiţie de exercitare a acţiunii civile

410. Potrivit ari. 32 alin. (1) lit. a) NCPC, orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia are capacitate procesuală, în condiţiile legii, dispoziţie ce se aplică, In mod corespunzător, şi în cazul apărărilor.

Capacitatea procesuală reprezintă aptitudinea persoanelor fizice şî juridice de a deveni părţi ale procesului civil şi constitu ie un reflex în domeniul activităţii de judecată al capacităţii civile.

Capacitatea procesuală de folosinţă reprezintă aptitudinea generală şi abstractă a persoanei fiz ice sau jurid ice de a avea drepturi şi obligaţii de natură procesuală, iar capacitatea procesuală de exerciţiu reprezintă capacitatea persoanei de a sta in judecată (adică aptitudinea unei per* soane de a-şi exercita şi de a-şi executa singură drepturile şi, respectiv, obligaţiile procedurale).

O persoană fizică sau jurid ică poate fi parte într-un proces dacă are capacitate de folosinţă. Prin urmare, legea nu pretinde ca persoana fizică sau jurid ică să aibă şi capacitate de exerciţiu, aceasta din urmă fiind o condiţie pentru exerciţiul acţiunii civile^^l în acelaşi sens, art. 56 afin. (1) NCPC prevede că poate fi parte în judecată orice persoană care are fo* losinţa drepturilor civile.

Capacitatea procesuală de exerciţiu este o consecinţă directă a capacităţii procesuale de folosinţă. Aşadar, cine nu are capacitate procesuală de folosinţă, nu are nici capacitate procesuală de exerciţiu, dar este posibil ca o persoană care are capacitate de folosinţă să nu o aibă pe cea de exerciţiu. Potrivit ari. 28 alin. (2) NCC, orice persoană are capacitate de fo losinţă şi, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, capacitate de exerciţiu.

Condiţia capacităţii procesuale trebuie să fie îndeplinită pe to t parcursul procesului civil, inclusiv în faza executării silite. Deci, şi creditorului urm ăritor şi debitorului urmărit sau terţilo r participanţi le sunt aplicabile principiile generale referitoare la capacitatea procesuală.

Regula este capacitatea, iar lipsa ei este excepţia. Lipsa capacităţii procesuale constitu ie obiectul excepţiei pe care o analizăm, care poate fi invocată în cursul procesului, în temeiul ari. 56 şi art. 57 NCPC (corespondente ari. 41, art. 42, art. 43 şi ari. 161 CPC).

V. Lozneanu, op. cit., p. 89.



§2. Capacitatea procesuala de folosinţă a persoanelor fizice şl ju* ridice

411. P ersoane le fiz ic e dobândesc capacitatea de folosinţă de la naş- tere şi o pierd odată cu moartea, conform dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, în reglementarea anterioară, respectiv ale ari, 35 NCC.

Durata capacităţii procesuale de folosinţă coincide cu durata capacităţii c ivile de folosinţă, astfel cum este aceasta menţionată la art. 35

De la această regulă există excepţia dobândirii capacităţii de folosin- ţă încă de la da ta co n ce p ţie i, însă numai în cazu l în ca re c o p ilu l se naşte v iu [art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, respectiv art. 36 NCC]. Această capacitate de folosinţă anticipată este recunoscută deoarece, dacă copilul se naşte viu, acesta poate dobândi o succesiune deschisă în răstimpul dintre concepţie şi naştere, succesiune acceptată de reprezentantul legal în condiţiile prevăzute de lege, iar dacă moare la câteva clipe după naştere, dreptul succesoral dobândit se transm ite la moştenitorii săi, conform art. 654 C. civ. 1864, respectiv art. 957 alin. (1) NCC.

Doctrina reţine, într-o opinie, că. deşi, potrivit ari, 36 NCC, în planul dreptului material copilului conceput i se recunosc drepturile din momentul concepţiunii numai dacă se naşte viu, acesta nu are capacitate procesuală de folosinţă în planul dreptului forma^^l

412. Art. 6 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 prevedea că niment nu poate fi îngrădit în capacitatea sa de folosinţă, decât in cazurile şi în con- d iţiile stabilite de lege. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, nimeni nu poate renunţa nici în to t şi nici în parte la capacitatea de folosinţă. Aceste prevederi sunt reluate şi in reglem entarea actuală, respectiv de dispoziţiile art. 29 NCC^^l

In ca p a c ită ţile de fo lo s in ţă sunt excepţionale şi speciale, fiind prevă- zute în mod expres de lege^*^, fie cu titlu de sancţiune (decăderea din drepturile părinteşti - art. 508-512 NCC; nedemnitatea succesorală - art. 958-


D.N. Theohari, op. cit., p. 147.Ibidem.Potrivit ari, 29 NCC: „(1) Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă

sau lipsit. în tot sau în parte, de capacitatea de exerciţiu, decât în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege. (2) Nimeni nu poate renunţa. în tot sau în parte, la capacitatea de folosinţă sau la capacitatea de exerciţiu” .

i"*) în tlteratura de specialitate se face distincţie între capacitatea de folosinţă şl capacitatea de exerciţiu şi, în mod corespunzător. între incapacitatea de folosinţă şi cea de exerciţiu. Unii autori (G. Boroi, Drept civil. Partea generală. Persoane ie. ed. a 4-a, Ed. Hamanglu, Bucureşti, 2010, p. 401-405) tratează incapacităţile ca pe o îngrădire a capacităţii de folosinţă. Alţii {I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere în dreptul civii, ed. a 2-a, Ed. Slera Juridică, Cluj-Napoca. 2008. p. 93-95,157-159; C. Ha- mangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu. Tratat de drept civil român. voL 1, Ed. AII, Bucureşti, 1996. p. 89-90) le consideră incapacităţi de exerciţiu (a se vedea Colectiv, Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şl jurisprudenţă, voi. I, Ed. Hamanglu, Bucureşti, 2012, p-57).



961 NCC; acceptarea forţată a moştenirii - art. 1119 NCC), fie de protecţie a părţilor, a te rţilo r sau a ordinii de drept, în general.

In legătură cu incapacităţile prevăzute anterior datei de 1 octom brie 2011 com parativ cu reglem entarea actuală a noului Cod civil, se pot reţine urm ătoarele aspecte:

a) interdicţia vânzării în tre soţi (ari. 1307 C. civ. 1864): noul Cod civil nu mai interzice vânzarea între soţi, o astfel de vânzare fiind valabilă în prezent; noul Cod civil reglementează incapacităţile de a cum păra şi incapacităţile de a vinde în art. 1653, art. 1654ş i art. 1655, ce privesc pe:

- ju d e că to r i, procurori, grefieri, executori, avocaţi, notari publici, consilieri jurid ici şi practicieni în insolvenţă cu privire la cumpărarea de drepturi litigioase;

- mandatarii, pentru bunurile pe care sunt însărcinaţi să le vândă; părinţii, tutorele, curatorul, adm inistratorul provizoriu, pentru bunurile persoanelor pe care le reprezintă; funcţionarii publici, judecătorii-sindici, practicienii în insolvenţă, executorii, precum şi alte asemenea persoane, care ar putea influenţa condiţiile vânzării făcute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le adm inistrează ori a căror adm inistrare o supraveghează; toate aceste persoane nu pot, de asemenea, să vândă bunurile proprii pentru un preţ care constă într-o sum ă de bani provenită din vânzarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care îl adm inistrează ori a cărui adm inistrare o supraveghează, după caz;

b) interdicţia partajului voluntar de bunuri com une în timpul căsătoriei (ari. 36 C, fam.): în conform itate cu dispoziţiile art. 358 alin. (1) NCC, în timpul regimului comunităţii legale, bunurile com une pot fi împărţite, în tot sau în parte, prin act încheiat în form ă autentică notarială, în caz de bună învoială, ori pe cale judecătorească, în caz de neînţelegere;

c) incapacitatea ocrotitorilor legali ai persoanelor incapabile de a în cheia acte jurid ice cu persoanele ocrotite (ari. 128 C. fam. şi art. 809 C. civ. 1864): potrivit dispoziţiilor art. 147 NCC, este interzisă, sub sancţiunea nulităţii relative, încheierea de acte juridice între tutore sau soţul, o rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui, pe de o parte, şi minor, pe de altă parte; cu toate acestea, oricare dintre persoanele menţionate poate cum păra la licitaţie publică un bun al m inorului, dacă are o garanţie reală asupra acestui bun ori îl deţine în coproprietate cu minorul, după caz;

d) incapacitatea medicilor care îngrijesc persoane bolnave de a primi liberalităţile făcute în favoarea lor de aceste persoane (art. 810 C. civ. 1864): art. 990 NCC face referire la incapacitatea medicilor, farm aciştilor sau a altor persoane de a prim i, sub sancţiunea nulităţii relative, liberalităţile făcute, în perioada în care, în m od direct sau indirect, îi acordau îngrijiri de specialitate dispunătoruluî pentru boala care este cauză a decesului; sunt exceptate liberalităţile făcute soţului, rudelor în linie dreaptă sau colateralilor privilegiaţi; liberalităţile făcute altor rude până la al patrulea grad inclusiv, dacă, la data liberalităţii, dispunătorul nu are soţ şi nici rude în linie dreaptă sau colaterali privilegiaţi; dispoziţiile sunt aplicabile şi

II. Excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi de exerciţiu 323



în privinţa preoţilor sau a altor persoane care acordau asistenţă relh gloasă în timpul bolii care este cauză a decesului. De asemenea, ari. 991 NCC reglementează incapacităţile speciale în m ateria legatelor, fiind anuldbile legatele tăcute în tavoarea: notarului public care a autentificat testamentul; interpretului care a participat la procedura de autentificare a testamentului; martorilor şi agenţilor instrumentatori, în cazurile prevăzute de lege; persoanelor care au acordat, în mod legal, asistenţă jurid ică la redactarea testamentului.

Capacitatea procesuală fiind o aplicaţie a capacităţii civile în plan procesual, orice lim itare a acesteia semnifică incapacitatea persoanei de a fi parte în procesul c iv i^ 'l

Astfel, părintele decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti nu poate sta în proces, în legătură cu drepturile şi obligaţiile faţă de copilul minor, drepturi cu privire la care instanţa de tutelă a pronunţat decăderea, cu excepţia obligaţiei de întreţinere, astfel cum dispune art. 510 NCC, potrivit căruia decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti nu scuteşte părintele de ob li' gaţia sa de a da întreţinere copilului. De asemenea, persoana nedemnă de drept de a moşteni, potrivit art. 958 NCC, sau declarată de instanţă nedemnă să moştenească, în condiţiile art. 959 NCC. nu poate fi parte în procesul în care se dezbat drepturi succesorale de pe urma defunctuluH^l

413. în reglementarea anterioară, persoana juridică dobândea capacitate de folosinţă de la data înregistrării, iar persoanele jurid ice nesupuse înregistrării, la data actului de dispoziţie, la data recunoaşterii actului de dispoziţie, la data autorizării ori la data îndeplinirii oricărei a lte condiţii prevăzute de lege, după caz.

Noul Cod civil prevede, în art. 205, ca dată a dobândirii capacităţii de folosinţă:I

- data înregistrării, pentru persoanele jurid ice care sunt supuse în registrării;

- data actului de înfiinţare, data autorizării constituirii lor sau data îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege, pentru celelalte persoane juridicei^J.


G.C, Frenţiu, D .-L Bâldean, C od u l..., p. 179.M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 165*166.Calitatea de a fi titular de drepturi şi obligaţii, adică de a dobândi capacitate de

folosinţă, aparţine entităţii colective de la data actului de dispoziţie prin care este exteriorizată voinţa persoanei juridice de drept public de a înfiinţa o altă persoană juridică. în cazul entităţilor colective de drept privat, capacitatea de folosinţă se dobândeşte de la data exteriorizării voinţei primilor fondatori prin semnăturile aplicate pe înscrisul constitutiv întocmit în formă autentică sau sub semnătură privată, după caz.

Formalitatea înscrierii sau înmatriculării urmează actelor de înfiinţare sau de con-tstituire şi reflectă, temporal şi juridic, trecerea de la aptitudinea de a fi titular de drepturi la aptitudinea de a exercita drepturi, adică de la capacitatea de folosinţă la capacitatea deplină de exerciţiu. La data întocmirii şi semnării actului de constituire, societatea comercială dobândeşte calitatea de întreprinzător. în considerarea acestei calităţi fiind încheiate actele şi operaţiunile necesare următorului pas, cel al dobândirii personalităţii



414. Există şl o ca p a c ita te de fo lo s in ţă a n tic ip a tă , prevăzută, până la data de 1 octombrie 2011, de an. 33 din Decretul nr. 31/1954: „Cu toate acestea, chiar înainte de data înregistrării sau de data actului recunoaşterii ori de data îndeplinirii ce lorla lte cerinţe care ar fi prevăzute, persoana jurid ică are capacitate chiar de la data actului de înfiinţare cât priveşte drepturile constituite în favoarea ei, îndeplinirea obligaţiilor şi a oricăror măsuri prelim inare ce ar fi necesare, dar numai întrucât sunt cerute pentru ca persoana jurid ică să ia fiin ţă in mod va lab ir’.

Noul Cod civil reglementează capacitatea de folosinţă anticipată în art. 205 alin. (3), în favoarea p e rso a n e lo r ju r id ic e su p u se în re g is tră rii, care pot, chiar de la data actului de înfiinţare, să dobândească drepturi şl să îş i asume obligaţii, însă numai în măsura necesară pentru ca persoana jurid ică să ia fiin ţă în mod valabil.

Potrivit art. 205 alin. (4) NCC, fondatorii, asociaţii, reprezentanţii şi orice alte persoane care au lucrat în num ele unei persoane jurid ice în curs de constituire răspund nelim itat şi solidar faţă de terţi pentru actele juridice încheiate în contul acesteia cu încălcarea dispoziţiilor alin. (3), în afară de cazul în care persoana jurid ică nou*creată, după ce a dobân* d it personalitate juridică, le-a preluat asupra sa. Actele astfel preluate sunt considerate a fi a le persoanei jurid ice încă de la data încheierii lor şi produc efecte depline.

S-a apreciat. în raport de dispoziţiile legale menţionate mal sus, că persoana jurid ică poate sta în judecată şi înainte de momentul înfiinţării sale, însă numai pentru drepturile şi obligaţiile asum ate pentru a lua naştere în mod valabil, prin urmare, numai în lim ita capacităţii procesuale anticipate şi restrânse. Pentru actele care exced lim itele fixate de ari. 205 alin. (3) NCC, în judecată vor sta fondatorii, asociaţii, reprezentanţii şl orice alte persoane care au lucrat în numele unei persoane juridice în curs de constituire, cu excepţia cazului în care persoana jurid ică nou-creată, după ce a dobândit personalitate juridică, le-a preluat asupra sa^^l

Noul Cod civil consacră, în art. 208, şi capac ita tea pe rsoane i ju r id ic e de a p r im i llb e ra lită ţi ca excepţie de la prevederile art. 205 alin. (3) şi dacă prin lege nu se dispune altfel, în sensul că orice persoană juridică poate prim i llberalităţi în condiţiile dreptului comun, de la data actului de înfiinţare sau, în cazul fundaţiilor testamentare, din momentul deschiderii moştenirii testatorului, chiar şi în cazul în care liberalltăţile nu sunt necesare pentru ca persoana jurid ică să ia fiin ţă în mod legaH^l


juridice. Aşadar, momentul dobândirii calităţii de întreprinzător coincide cu cel al dobândirii capacităţii de folosinţă {Colectiv, Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurispruden- ţă, voi. I. p- 239-240).

D.N, Theohah, op. cit., p. 148.^ Ca o condiţie ad validitatem, dreptul care formează obiectul liberalităţii (legatului)

trebuie să corespundă scopului pentru care a fost creată persoana juridică, deci trebuie respectat principiul capacităţii de folosinţă [art. 206 alin. (1) NCC] (G. Boroi, L Stănciu-



415. Potrivit principiului specialităţii capacităţii de folosinţă, consacrat de ari. 34 în Decretul nr. 31/1954, „persoana jurid ică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege, actul de înfiinţare sau statut, orice act jurid ic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop fiind nul".

Noul Cod civil modifică conţinutul capacităţii de fo losinţă a persoanei juridice în sensul că:

- persoana juridică poate avea orice drepturi şi obligaţii civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparţine decât persoanei fizice [art. 206 alin. (1) NCC];

- persoanele juridice fă ră scop lucrativ (adică fără scop patrimonial) pot avea doar acele drepturi şi obligaţii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut; se poate trage concluzia că principiul specialităţii capacităţii de fo losinţă este consacrat doar pentru aceste persoane juridice. în acest sens s-a arătat că, în cazul persoanelor jurid ice fără scop lucrativ, regula capacităţii de a încheia acte jurid ice civile este subordonată principiului specialităţii, consacrat de art. 206 alin. (2) NCCi’ l

Conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice, s-a apreciat în doctrină^^l comportă astfel o limitare graduală, generată de natura specială a raporturilor jurid ice la care nu pot participa, pentru că nu au vocaţia de subiect în acele raporturi juridice (de dreptul fam iliei) sau pentru că scopul lor nelucrativ le interzice activităţi cu un caracter preponderent comercial, exceptându-le pe cele cu un caracter accesoriu necesare ca m ijloace de atingere a scopului non profit.

416. Sancţiunea încheierii actului jurid ic cu încălcarea conţinutului capacităţii de fo losinţă este nulitatea absolută [art. 206 alin. (3) NCC .

De asemenea, în condiţiile în care dreptul de a desfăşura activi* tăţi care trebuie autorizate de organele com petente se naşte numai din momentul obţinerii autorizaţiei respective, dacă prin lege nu se prevede altfel, actele şi operaţiunile săvârşite fără autorizaţiile prevăzute de lege sunt lovite de nulitate absolută, iar persoanele care le-au făcut răspund nelim itat şi solidar pentru toate prejudiciile cauzate, independent de aplicarea a ltor sancţiuni prevăzute de lege (art. 207 NCC).

417. Capacitatea de folosinţă a persoanei jurid ice încetează odată cu încetarea activităţii acesteia; persoana jurid ică încetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulităţii, prin fuziune, d ivizare totală, transformare, dizolvare sau desfiinţare ori printr-un a lt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege. în situaţia în care persoana juridică intră în lichidare în vederea valorificării activului şi a plăţii pasivului, persoana juri-

lescu, Instituţii de drept civil în reglementarea noului Cod oivil. Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p- 523).

G. Borof, L Stănciutescu, op, cit., p, 92,Colectiv, Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurispnjdenţă, voi. I, p. 240.




dică îşi păstrează capacitatea civilă pentru operaţiunile necesare lichidării până la finalizarea acesteia; nu se declanşează procedura lichidării dacă încetarea persoanei Juridice are loc prin fuziune, transformare sau prin divizare totală.

Persoanele juridice înfiinţate de către autorităţile publice centrale sau locale, nesupuse dizolvării, pot fi desfiinţate prin hotărârea organului care le-a înfiinţat, caz în care, dacă organul competent nu a dispus altfel, drepturile şi obligaţiile persoanei juridice desfiinţate se transferă persoanei juridice dobănditoare, proporţional cu valoarea bunurilor transm ise acesteia, ţinăndu-se însă seama şi de natura obligaţiilor respective (art. 250 NCC).’

Articolul 251 NCC prevede ca dată a încetării personalităţii juridice:- pentru persoanele juridice supuse înregistrării, data radierii din re

gistrele în care au fost înscrise;- pentru celelalte persoane Juridice, data actului prin care s-a dispus

încetarea sau, după caz, la data îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege.

418. Prin derogare de la regula prevăzută de art. 56 alin. (1) NCPC, potrivit căreia, pentru a fi parte în proces, persoana fizică sau juridică trebuie să aibă capacitate procesuală de folosinţă, art. 56 alin. (2) NCPC consacră o excepţie în sensul că pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii.

Potrivit reglementării anterioare, în cazul asociaţiilor (de exemplu, asociaţiile fam ilia le, asociaţiile de proprietari, asociaţia pensionarilor) sau societăţilor care nu au personalitate juridică, dacă au organe proprii de conducere, acestea pot sta în judecată ca pârâte [art. 41 alin. (2) CPC . Aceasta este o normă de excepţie, de strictă interpretare şi aplicare. Per a contraria, asemenea entităţi nu pot sta în judecată ca reclamante, ca interveniente în interes propriu sau în interesul alte i părţi^'^ respectiv nu pot sta în judecată ca pârâte dacă nu dovedesc că au organe proprii de conducere.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, în condiţiile în care noul Cod de procedură civilă nu mai face nicio distincţie, aceste entităţi juridice pot sta în judecată atât ca reclamant, cât şi ca pârât sau terţ intervenient, dacă îndeplinesc condiţia de a fi constituite potrivit legii.

419. Nu se încadrează în această categorie, de exemplu, primăria. în acest sens, potrivit d ispoziţiilor art. 21 alin. (1) teza I şi alin. (2) din Legea nr. 215/2001 a adm inistraţiei publice locale, republicată, unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane jurid ice de drept public, cu capacitate jurid ică deplină şi patrimoniu propriu, în justiţie acestea fiind reprezentate, după caz, de prim ar sau de preşedintele consiliului judeţean. Autorităţile


G.C. Frenţiu, O .-L Băldean, C od u l.... p. 180,



administraţiei publice prin care se realizează autonom ia locală în comune, oraşe şi municipii sunt consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi munici’ pale. ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive [art. 23 alin. (1) din aceeaşi lege]. Astfel, primăria nu reprezintă o persoană ju- ridică cu capacitate procesuală de folosinţă şi, ca atare, nu poate sta în judecată.

Nu se poate susţine existenţa capacităţii procesuale de folosinţă a primăriei prin invocarea dispoziţiilor art. 56 alin. (2) NCPC, din moment ce primăria nu este o entitate jurid ică constituită printr-un act normaţi

în acelaşi sens, conform unei decizii de speţă anterioare noului Cod^^'. potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001, republicată, primarul, viceprimarul, respectiv viceprimarii, secretarul comunei, al oraşului sau al subdiviziunii adm inistratiV 'teritoriale a municipiului, îm preună cu aparatul propriu de specialitate al consiliului local, constitu ie o structură funcţională cu activitate permanentă, denum ită primăria comunei sau oraşului, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale. Faptul că primăriile sunt structuri funcţionale prin care persoanele jurid ice îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile nu poate conduce la concluzia recunoaşterii pentru primărie a calităţii de subiect de drepturi şi obligaţii, atâta vrem e cât nu are capacitate de folosinţă.

De asemenea, to t în cazul unităţilor adm inistrativ-teritoriale. având în vedere dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 215/2001, republicată, potrivit cărora „comunele, oraşele şi judeţele sunt persoane jurid ice de drept public, cu capacitate jurid ică deplină şi patrimoniu propriu^ şi că, în ceea ce priveşte actele consiliului local şi ale celui judeţean, dacă sunt contestate în justiţie, consiliul va fi reprezentat de primar, în doctrina anterioară noului Cod‘ , s-a propus recunoaşterea unei capacităţi jurid ice speciale de drept public şi, implicit, posibilitatea de a figura în justiţie ca pârâte.

420. Totodată, s-a reţinut că prevederile art. 56 alin. (2) NCPC vizează so c ie ta te a fă ră p e rso n a lita te ju r id ic ă prevăzută de art. 1881 alin. (3) NCC, care poate fi reprezentată în concret de societatea simplă sau de alt tip de societate reglementat de lege şi lipsit de personalitate juridică. De asemenea, potrivit art. 1893 NCC, societăţile supuse condiţiei înm atriculării conform legii şi rămase neînmatriculate, precum şi societăţile de fapt sunt asim ilate societăţilor simple, astfel încât şl acestea pot sta în judecată dacă sunt constituite potrivit legii. în aceste cazuri, parte în proces va fi societatea simplă, lipsită de personalitate juridică, iar nu administratorii


O./V. Theohân, op. cit., p. 150.C A Bucureşti, s. a IX-a civ. şi de propr. ini., dec. nr. 128/R din 31 martie 2011,

irevocabilă, ne publicată.A. Iorgovan, Noua lege a administraţiei publice locale şi personalitatea de drept

public a unitâtilor administrativ-teritoriale, în Dreptul nr. 9/2001, p. 39-40.



sau asociaţii acesteia, care vor avea exclusiv calitatea de reprezentanţi ai societăţi i l

Potrivit dispoziţiilor art. 1951 NCC, asoc ie rea în p a rtic ip a ţie nu poate dobândi personalitate jurid ică şi nu constituie faţă de terţi o persoană dis- tinetă de persoana asociaţilor; terţul nu are niciun drept faţă de asociere şi se obligă numai faţă de asociatul cu care a contractat. Neconstituind o persoană distinctă fată de persoana asociaţilor, s-a obsen/at că, în ipoteza chemării sale in judecată, se impune Invocarea şi adm iterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă^^l

421. Dovada respectării legii la constituirea entităţii este în sarcina reclamantului, indiferent dacă acesta este sau nu entitatea fără personalitate juridică^^l

422. S -a stabilit în practica anterioară noului Cod că existenţa unor organe proprii de conducere şi a unui cont de viram ent separat nu este suficientă pentru ca o entitate să devină persoană juridică, atât tim p cât aceasta nu îndeplineşte toate condiţiile pentru a avea o autonom ie deplină. Cu toate acestea. Adm inistraţia F inanţelor Publice, chiar dacă nu este învestită cu personalitate juridică, nu numai că are organe de conducere proprii şi cont separat, dar şi săvârşeşte acte jurid ice în sensul legii (încheierea protocolului-cadru a procesului-verbal de predare-prim ire a documentelor, încheierea de procese-verbale de aplicare a sancţiunilor contravenţionale supuse transferului). Pe cale de consecinţă, în condiţiile în care actele, obiect al Protocolului de predare-prim ire încheiat în baza Ordinului nr. 2154/2006 al M.F.P., au fost emise de recurentă, aceasta, deşi nu are personalitate juridică, poate sta în proces. Comparativ, Direcţia Generală a Finanţelor Publice este persoană juridică, cu toate atribuţiile ce decurg din aceasta, inclusiv capacitatea procesuală de a sta în proces'^l

Soluţia de mai sus se menţine şi în raport de reorganizarea A.N.AF. prin O.U.G. nr. 74/2013. Având în vedere dispoziţiile art. 13 din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, raţionamentul de mai sus este perfect valabil în ceea ce priveşte adm inistraţiile judeţene ale finanţelor publice, serviciile fiscale municipale sau birourile fiscale comunale, precum şi birourile vamale, care pot sta în judecată, deşi nu au personalitate juridică, pentru că au organe de conducere proprii şi cont separat şi săvârşesc acte juridice în sensul legii; singurele care au şi personalitate jurid ică sunt direcţiile regionale ale finanţe lor publice, individualizate prin anexa la H.G. nr. 520/2013.


D.N. Theohaii, op. cit., p. 160.® Idem, p. 161.

M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 167.C A. Bacău, s. civ., rnin. şl fam., mun. şi asig. soc., dec. civ. nr. 1471/2009, www,

jurisprudenta.com.



§3. Regim ul ju r id ic al invocă rii şi so lu ţio n ă rii excepţie i lipse i capaci* tă ţ i i procesuale de fo lo s in ţă

423. Potrivit ari. 56 alin. (3) teza I NCPC, lipsa capacităţii procesuale de lo losinţă poate fi in vo ca tă în o rice s ta re a p ro ce su lu i.

Rezultă că lipsa capacităţii procesuale de lo losinţă poate să fie invocată atât în primă instanţă, câ t şi d irect în apel, ca motiv de apel sau ca excepţie procesuală, iar în recurs, în condiţiile ari. 488 alin. (2) NCPC, fiind de retinut următoarele situat! i:

1) instanţa poate să invoce lipsa capacităţii procesuale de folosinţă din oficiu, oricând, pe cale de excepţie procesuală, în etapa judecăţii în primă instanţă, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecăţii în căile de atac;

2) pârâtul poate să invoce lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a reclam antului oricând, până la momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei în prim ă instanţă, respectiv direct în calea de atac a apelului sau, după caz, a recursului, dacă hotărârea primei instanţe este susceptib ilă doar de recurs, ca motiv al căii de atac exercitate, chiar şi în ipoteza în care nu a invocat-o în primă instanţă; pârâtul poate să invoce această excepţie chiar şi în ipoteza în care nu a form ulat întâmpinare ori a depus întâmpinare cu încălcarea termenului procedural de 25 de zile de la data com unicării cererii de chem are în judecată, prevăzut de art. 201 alin. (1) NCPC, sau nu a invocat-o deloc prin întâm pinarea form ulată în termen;

3) în cazul în care lipsa capacităţii procesuale de folosinţă nu s-a invocat în prim ă instanţă, iar apelul declarat îm potriva hotărârii de primă instanţă a fost respins ca nefondat, în cadrul căii de atac a recursului partea nu mai poate, de principiu, să invoce această lipsă, întrucât, potrivit ari. 488 alin. (2) NCPC, motivele de casare nu pot fi prim ite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor;

4) în ipoteza în care numai reclamantul fără capacitate procesuală de lo losinţă (entitate fără personalitate juridică, neconstituită legal) a declarat cale de atac îm potriva hotărârii prin care cererea principală a fost admisă în parte, pârâtul, care nu a form ulat cale de atac, nu mai poate să invoce lipsa capacităţii procesuale de folosinţă deoarece aceasta a r reprezenta un motiv de desfiinţare în to t a hotărârii primei instanţe, în condiţiile în care parlea neatacată din hotărâre a dobândit autoritate de lucru judecat. Instanţa de control jud iciar va putea invoca această lipsă ca m otiv de ordine publică, respingând calea de atac exercitată de reclamant ca nefondată, fără posibilitatea de a desfiinţa în to t hotărârea primei instanţe^'^;

5) pentru etapa recursului trebuie avută în vedere şi cerinţa ca pentru soluţionarea problemei capacităţii procesuale de folosinţă să nu fie nece-





sară adm inistrarea a ltor dovezi în afara înscrisurilor noi, conform prevederilor art. 247 alin. (1) teza a ll-a NCPC.

424. Excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă este o excepţie de fond (vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) şi peremptorie (adm iterea sa conduce la îm piedicarea soluţionării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în to t cursul procesului.

425. Codul de procedură civilă din 1865 nu prevedea în mod expres sancţiunea lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, art. 43 CPC re- ferindU 'Se numai la lipsa capacităţii de a s ta în judecată, adică la lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu.

Reglementarea actuală consacră această sancţiune în art. 56 alin. (3) teza a ll-a NCPC, stabilind expres că actele de procedură efectuate de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă sunt lovite de nulitate absoluta. Este vorba despre o nulitate necondiţionată de existenţa unei vătămări, faţă de dispoziţiile ari. 176 pct. 1 NCPC. Totodată, potrivit art. 40 alin. (1) teza I NCPC, cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sunt nule sau, după caz. anulabile.

In cazul în care acţiunea este form ulată îm potriva unei persoane fizice sau entităţi lipsite de capacitate procesuală de folosinţă, cu excepţia celor menţionate la art. 56 alin. (2) NCPC, nu va inten/eni sancţiunea nulităţii cererii, ci partea adversă sau instanţa din oficiu va invoca şi va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului şi va respinge cererea ca fiind form ulată îm potriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă. Sancţiunea nulităţii priveşte actele de procedură efectuate de către o entitate lipsită de capacitate procesuală, iar nu cele îndeplin ite de o persoană capabilă, potrivit legii, îm potriva uneia incapa-

„M ai mult, nulitatea trebuie să fie contem porană cu întocm irea actului. Or. pârâtul poate să aibă capacitate de folosinţă la momentul întocmirii cererii de chem are în judecată, iar ulterior să o piardă pe parcursul procesului. Sancţiunea nu mai poate fi anularea cererii de chem are în judecată, întrucât motivul de nulitate a intervenit ulterior introducerii acţiunii. Astfel, în acest caz, singura soluţie legală rămâne respingerea acţiunii, şi nu nulitatea ei” ^>.

426. Pentru a fi în prezenţa excepţiei lipsei capacităţii de fo losinţă a persoanei fizice, trebuie avut in vedere scopul urm ărit în acţiune. Astfel, s-a reţinut în doctrinarei, cu privire la sancţiunea lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, că, întrucât această persoană nu are fo losinţa unui


Idem, p. 151; A i Suciu, op. c it . p. 118.^ Al, Suciu, cp. Cit-, p. 118.^ M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 144.



anum it drept subiectiv civil, înseam nă că cererea va fi respinsă ca şi când dreptul lipseşte, adică ca nelondată. Deşi această opinie este corectă din punct de vedere al teoriei juridice, considerăm că este nevoie, din punct de vedere al practicii judiciare, să se distingă în tre cererile respinse pe cale de excepţie şi cele respinse pentru motive de netemeinicie. faţă de consecinţele diferite între cele două tipuri de soluţii, decurgând, de exem- piu. din autoritatea de lucru judecat, lim itele şi soluţiile ce pot fi luate în căile de atac etc.

S-a mai arătat, într-o altă opinie^'J, că „numai în cazul în care se încearcă pe cale de acţiune în justiţie apărarea unor drepturi a căror folosinţă persoana în cauză nu le are. excepţia lipsei de capacitate apare ca fiind întem eiata. Nu se va putea vorbi de lipsa capacităţii de fo losinţă în cazul în care, pe cale de acţiune, se urmăreşte constatarea judiciară a nulităţii acte lor încheiate în tre persoane oprite prin lege a dobândi drepturi şi de a-şi asuma obligaţii reciproce. Esenţial, deci, pentru a considera înteme- iată excepţia lipsei capacităţii de fo losinţă este scopul urmărit".

Transpunând într-un exemplu spre uşurinţa înţelegerii, dacă prin acţiune se solicită de către un sot constatarea nulitătii absolute a actului dey • •vânzare încheiat cu celălalt soţ, nu se poate invoca excepţia lipsei capacităţii de fo losinţă şi respinge acţiunea pe acest motiv.

Ceea ce dorim să subliniem este de fap t aspectul că distingem între capacitatea procesuală de folosinţă şi capacitatea de folosinţă inclusiv sub aspectul soluţiei procedurale; soţul nu are capacitatea de folosinţă de a vinde celu ila lt soţ un bun, potrivit reglementării Codului civil d in 1864, dar are capacitatea procesuală de folosinţă de a solicita constatarea nulităţii actului de vânzare-cum părare încheiat cu celălalt soţ.

427. Art. 40 alin. (2) NCPC, cu titlu l marginal „Sancţiunea încălcării condiţiilor de exercitare a acţiunii civile” , prevede că încălcarea dispoziţiilor titlu lui privitor la acţiunea civilă poate, de asemenea, atrage aplicarea şi a a ltor sancţiuni prevăzute de lege. iar cel care a suferit un prejudiciu are dreptul de a fi despăgubit, potrivit dreptului com un, deci pe calea unei cereri separate, iar nu în condiţiile art. 189-190 NCPC. care vizează despăgubirile ce pot să fie solicitate pentru am ânarea procesului^^l

428. în ceea ce priveşte soluţiile pronunţate de practica judiciară, se reţin situaţiile frecvente în care persoana chem ată în judecată este decedată.

Astfel, într-o speţă anterioară noului Cod^^^, s-a stabilit că reclamanţii au indicat alte persoane în calitate de pârâţi, motiv pentru care Curtea Su-


A i Bacad, op. c it. p. 76, preluată şl de M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ...,p. 145-

M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 169,C .SJ., s. civ., dec. nr. 2371/1992, în C. Crişu, N. Chşu, Repertoriu de doctrină şi

jurisprudenţă română I (1969-1994), Ed. Argessis, Curlea de Argeş, 1995, p. 68, âpud V. Lozneanu, op. c it , p. 95.



premă de Justiţie a anulat hotărârea atacată. Aşa cum s-a apreciat deja, considerăm că în acest caz trebuia invocată e xce p ţia lip s e i ca p a c ită ţii de fo lo s in ţă , iar nu lipsa calităţii procesuale pasive a persoanei decedate.

în cazul în care decesu l p ă rţii a in te rve n it după înch ide rea dezbater i lo r la prima instanţă şi înainte de pronunţarea hotărârii, devin aplicabile prevederile ari. 243 alin. (2) CPC [corespondent art. 412 alin. (2) NCPC], care perm it pronunţarea hotărârii dacă decesul părţii a intervenit după închiderea dezbaterilor. în ceea ce priveşte decizia tribunalului, care a soluţionat apelul în contradictoriu cu persoana decedată, în mod corect, curtea de apel a anulat decizia pronunţată^^l

întrô a ltă speţă^î s*au reţinut următoarele: „capacitatea procesuală de folosinţă reprezintă acea componentă a capacităţii de fo losinţă a unei persoane fizice care constă în aptitudinea de a dobândi şi exercita drepturi şi obligaţii procesuale, aptitudine care încetează odată cu decesul persoanei fizice. în ceea ce priveşte recursul, capacitatea procesuală de fo losinţă reprezintă aptitudinea de a form ula cererea de recurs şi de a sta în proces, aptitudine care există pe durata vieţii persoanei fizice. Faţă de data decesului recurentei (17.12.2009) şi faţă de data formulării recursului (28.07.2010), este evident că, la data formulării cererii de către recurentă, aceasta nu mai avea capacitatea procesuală de folosinţă pentru a formula recurs. Este adevărat că, potrivit prevederilor art. 69 alin. (2), coroborat cu 71 CPC, avocatul poate formula calea de atac în numele părţii decedate, dar cererea de exercitare a căii de atac trebuie să indice formal faptul că este form ulată de apărător, în numele moştenitorilor ce urmează a fi identificaţi. Cât tim p cererea de recurs de faţă a fost form ulată ca şi cum provenea de la reclamantă, nu se poate reţine aplicabilitatea acestor texte legale in această ipoteză.

Pe de altă parte, apărătorul a recunoscut în mod expres că a semnat cererea ca avocat, deşi nu a fost făcută o astfel de menţiune pe cererea de recurs. în plus, faţă de coroborarea înscrisului din dosarul de recurs (din care reiese că dosarul având ca obiect pretenţii întem eiate pe dispoziţiile Legii nr. 221/2009 şl ca reclamantă pe P.R.A., a fost suspendat la data de 22.01.2010 în temeiul art. 243 pct. 1 CPC) cu recunoaşterea făcută de reprezentantul cabinetului de avocatură în sensul că a reprezentat-o pe reclamantă şi în cadrul acelui dosar, se poate deduce prezumţia simplă că apărătorii reclamantei din prezenta cauză ştiau sau trebuiau să ştie (faţă de obligaţiile ce revin unui avocat în cadrul exercitării mandatului şi faţă de situaţia specifică a reprezentării reclamantei în două cauze diferite, una din ele suspendată pentru introducerea moştenitorilor săi în proces) despre îm prejurarea decesului reclamantei.


Bucureşti, s. a IV-acIv., dec. nr. 839/1999, în Juridica nr. 1/2000, p. 39, apud V. Lozneanu, op. cit., p. 95.

C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şl propr. Int., dec. nr. 87/R din 3 martie 2011, Irevocabilă, nepublicată.



Prin urmare, cererea de recurs din data de 28.07.2010 nu poate face obiectul unei însuşiri din partea moştenitorilor delunctei. Cererea de recurs trebuia formulată în numele defunctei cu indicarea moştenitorilor sau cel puţin cu indicarea împrejurării decesului acesteia, precum şi a calităţii de mandatar avocat a persoanei care a form ulat cererea în num ele moştenitorilor, pentru a preîntâmpina pierderea dreptului.

Nu se poate deduce form ularea unei cereri de către un m andatar din îm prejurarea de fapt că titu larul cererii era decedat, ci mandatarul sem nata r trebuie să indice în mod expres calitatea sa de reprezentant, temeiul reprezentării şi să semneze personal cererea cu arătarea numelui său. O r cererea de recurs de faţă nu îndeplineşte aceste condiţii, ci este o cerere «formulată» de o persoană care era decedată la data înregistrării ei pe rolul instanţei. Pentru aceste considerente, faţă de aspectul că excepţia lipsei capacităţii de fo losinţă este o excepţie de fond, absolută şl peremptorie, Curtea a adm is excepţia invocată şl a anulat recursul ca fiind declarat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă’'.

Apreciem că soluţia de mai sus se menţine şi sub imperiul noului Cod de procedură civilă, fiind bazată pe un aspect care are legătură cu modul de form ulare a cererii; astfel, art. 148 şi ari. 486 alin. (1) lit. a) NCPC prevăd în mod expres necesitatea menţionării calităţii de reprezentant a celui care form ulează cererea în num ele alte i persoane.

429. De asemenea. în practica anterioară noului Cod, su cu rsa le le u n o r re g ii a u to n o m e au sesizat instanţele de judecată în calitate de reclamanţi, acţiunile lor fiind respinse pentru lipsa capacităţii procesuale, lor neaplicându-li-se textul art. 41 alin. (2) CPC [corespondent art. 56 alin. (2) NCPC]. Conform unei decizii de speţă^'^, fiind o unitate fără personalitate jurid ică, sucursala nu poate fi subiect de drept distinct şi deci nu poate form ula cereri în calitate de reclamant, ci poate fi doar pârât, dacă se în cadrează în Ipoteza prevăzută de art. 41 alin. (2) CPC. Deşi acest aspect a fost tratat în doctrină la capito lu l referitor la capacitatea procesuală de exerciţiu, soluţia se referă în primul rând la capacitatea procesuală de folosinţă.I

4 3 0 .0 altă problemă ivită în practică este aceea a acţiunilor introduse de s u cu rsa le le s o c ie tă ţilo r de a s ig u ra re (în special în cadrul cererilor în regres Introduse îm potriva asigurătorului persoanei vinovate de producerea prejudiciului), cazuri în care, într-o primă fază, a fos t invocată excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi au fost anulate cererile de chem are în judecată pentru acest motiv. Ulterior, într-o nouă orientare a practicii judecătoreşti, instanţele, având în vedere actul constitutiv al acestor sucursale, din care reieşea dovada unui mandat acordat de societatea*m amă pentru exercitarea unor asemenea acţiuni, au fost respinse


C.S.J., s. com., dec. civ. nr. 52/1995, în Buletinul Jurisprudenţei pe anii 1990- 2003, p. 876, apud M. Tăbârcâ, Excepţiile procesuale ..., p. 146.



excepţiile lipsei capacităţii procesuale de folosinţă ca neîntemeiate'^l S-a mai reţinut ca argum ent că, deşi intitulate sucursale, din punct de vedere al capacităţii juridice, acestea au funcţionat ca adevărate filiale, cu personalitate juridică.

431. Referitor la sucursale, practica anterioară noului Cod a reţinut că, potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990, republicată, sucursalele sunt dezmem brăm inte fără personalitate juridică ale societăţilor, având un patrim oniu propriu, un scop de sine stătător şi organe proprii de conducere, precum şi o anumită autonom ie faţă de societatea-mamă. în virtutea caracteristicilor lor şi a acte lor constitutive sau regulamentelor de organizare, sucursalele pot avea anumite drepturi de reprezentare în raporturile cu terţii, în virtutea unei delegări de atribuţii de reprezentare date de directorul societăţii*mamă. Această delegare şi lim itele ei trebuie să rezulte fie din actul constitutiv, fie dintr-un mandat dat separat. Ca atare, capacitate de fo losinţă şl de exerciţiu are societatea-mamă, ca persoană jurid ică, iar aceasta poate delega exerciţiul drepturilor reprezentanţilor sucursalelor, pentru exerciţiul şi apărarea drepturilor şl Intereselor acestora, implicit ale persoanei jurid ice - societatea-mamă'^l

într-o altă speţă, s-a observat că sucursala este înfiinţată cu fondurile unei societăţi, care îi pune la dispoziţie capitalul necesar şi o organizează spre a desfăşura o activitate econom ică proprie în cadrul obiectului său de activitate specific. Sucursala face parte din structura organică a societăţii care a înfiinţat-o şi nu are personalitate jurid ică, dar are organe de conducere proprii şi autonom ie în activitatea sa comercială, în folosirea fondurilor ce i-au fost puse la dispoziţie şi în executarea obligaţiilor asumate, astfel că poate sta în judecată ca părâtă ‘ 1

S u cu rsa la une i bănc i, deşi nu are personalitate juridică, acţionează în temeiul unui mandat legal, care include nu numai acordarea, dar şi recuperarea creditelor, Inclusiv în procedura executării silite. Mandatul, în lim ita căruia a acţionat sucursala pentru recuperarea pe cale silită a creditului, îi conferă capacitate procesuală de exerciţiu, având în vedere dispoziţiile art. 3 pct. 4 şi art. 24 lit. c) din Legea privind activitatea bancară nr. 58/1998, astfel cum a fost modificată prin Legea n r 485/2003, raportate la prevederile interne de organizare şi funcţionare a băncii^^l Această soluţie se menţine şi în prezent, legea nouă de procedură neaducând modificări sub acest aspect.


De exemplu, Jud. Sectorului 4 Bucureşti, sent. civ. nr. 705/2005. nepublicată.® C.A. Craiova, s. corn., dec. nr. 1133 din 2 octombrie 2007, în B.J. bază de date,

apud G.C. Frenliu, D . 'L Băldean, Noul Cod p. 84.C.S.J.. s. corn., dec. nr. 906/1997, în M. Tăbăraş, Excepţii de fond în procesul

civil. Culegere de practică judiciară, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 10.C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 999/2004, în M. Tăbârcă, Gh. Buts, Codul

..., p. 208-209.



432. în ceea ce priveşte o rd inea de s o lu ţio n a re a e xce p ţiilo r, excep> ţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă va fi pusă în discuţie şi soluţia onată după excepţia de netimbrare sau de insuficientă timbrare, excepţia de necompetenţă, excepţia vizând nelegala com punere sau constituire a instanţei, dar înainte de excepţia lipsei calităţii procesuale, de excepţia autorităţii de lucru judecat, de excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în sens material etc.

Dacă în privinţa aceleiaşi cereri se Invocă atât excepţia lipsei capa- cităţii procesuale de folosinţă, câ t şi excepţia lipsei calităţii procesuale, instanţa se va pronunţa asupra primei excepţii şi, numai în ipoteza în care o va respinge, se va pronunţa şi asupra celei de*a doua excepţii, iar nu asupra am belor excepţii în sensul admiterii acestora^'l

§4. Capacitatea procesuala de exerc iţiu a persoane lor fiz ice ş! ju * rid ice

433. Potrivit art. 29 NCC, nimeni nu poate fi lipsit, în to t sau în parte, de capacitatea de exerciţiu, decât în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege şi nimeni nu poate renunţa, în to t sau în parte, la capacitatea de exerciţiu.

434. în cazul p e rso a n e lo r fiz ice , ca p a c ita te de e x e rc iţiu d e p lin ă aunumai persoanele care au îm plinit vârsta de 18 ani. dată la care persoana devine m ajoră (art. 8 din Decretul nr. 31/1954, respectiv art. 38 NCC). De la îm plinirea vârstei de 18 ani, persoana se bucură de o prezum ţie de capacitate, care poate fi combătută numai dacă se face dovada punerii sub interdicţie a acelei persoane, câ t şi de o prezum ţie de discernământ, care se poate com bate atunci când, prin orice m ijloc de probă, se face dovada lipsei discernământului^^^

în mod excepţional, m inorul care a îm plinit vârsta de 16 ani dobândeşte, prin căsătorie, capacitatea de exerciţiu deplină (art. 39 şi art. 272 NCC). în cazul în care căsătoria este anulată, m inorul care a fost de bu- nă-credinţă la încheierea căsătoriei păstrează capacitatea deplină de exerciţiu, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (2) NCC, text legal aplicabil şi în plan procesual.

De asemenea, noul Cod civil reglementează, în art. 40, recunoaşterea judiciară a capacităţii de exerciţiu anticipate (em anciparea minorului): pentru motive temeinice, instanţa de tu te lă poate recunoaşte minorului care a îm plin it vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu; în acest scop, vor fi ascultaţi şi părinţii sau tutorele m inorului, luându-se, când este cazul, şi avizul consiliului de fam ilie; tem einicia m otivelor invocate de m inor este lăsată la aprecierea instanţei.


I'î D M Theohâri, op. cit., p. 151-152. f. ReghinI, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu, op. cit., p. 124.



435. Capacitatea deplină de exerciţiu înce tează, defin itiv sau tem porar, în următoarele situaţii:

- odată cu încetarea capacităţii de folosinţă, deci prin moarte;- prin punerea sub interdicţie judecătorească; capacitatea de exerciţiu

încetează prin punerea sub interdicţie judecătorească, iar nu prin simpla emitere a unei decizii de încadrare a unei persoane în categoria persoanelor cu handicap, aşa cum în mod corect s-a stabilit în practica judiciară^’ ;

- prin anularea căsătorie i înainte ca minorul să fi îm plinit 18 ani, dacă m inorul a fos t de rea-credinţă la încheierea căsătoriei; acesta va trece în situaţia de persoană cu capacitate de exerciţiu restrânsă; aşa cum am arătat mai sus, m inorul care a fost de bună-credinţă la încheierea căsă* toriei păstrează capacitatea deplină de exerciţiu; de reţinut şi dispoziţiile art. 294 NCC, potrivit cărora nulitatea absolută a căsătoriei încheiate de m inorul care nu a îm plinit vârsta de 16 ani se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, ambii soţi au îm plinit vârsta de 18 ani sau dacă soţia a născut ori a răm as însărcinată.

436. Aşa cum s-a subliniat în doctrlnă^^^, nu toate persoanele care au capacitate de fo losinţă au şi capacitate de exerciţiu, dar cine nu are capacitate de folosinţă nu poate avea capacitate de exerciţiu.

In cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, o persoană poate fi l ip s ită to ta l de ca p a c ita te de e x e rc iţiu ori să aibă numai o ca p a c ita te de e xe rc iţiu res trânsă .»

437. Potrivit art. 43 alin. (1) NCC, în afara altor cazuri prevăzute de lege, nu au ca p a c ita te de e xe rc iţiu :

a) m inorul care nu a îm plin it vârsta de 14 ani;b) Interzisul judecătoresc.Pentru aceste persoane, actele juridice se încheie, în numele acestora,

de reprezentanţii lor legali (adică, după caz, de părinţi ori părinte, tutore sau curator), în condiţiile prevăzute de lege; în cazul în care reprezentantul legal a r urma să încheie, pentru cel lipsit de capacitate de exerciţiu, un act jurid ic de dispoziţie, este necesară autorizarea instanţei de tutelă; actele juridice privind munca, îndeletnicirile artistice sau sportive ori referitoare la profesia persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu se încheie de către reprezentantul legal, cu respectarea d ispoziţiilor legii speciale, dacă este cazul. Cu toate acestea, persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu poate încheia singură actele anume prevăzute de lege, actele de conservare (de exemplu, somaţia, punerea de peceţi, actele de întrerupere a unei prescripţii etc.), precum şl actele de dispoziţie de m ică valoare, cu caracter curent şi care se execută la momentul încheierii lor (actele mărunte ale vieţii cotidiene; prin încheierea lor se urmăreşte satisfacerea unor necesităţi e lem entare care inten/in zilnic, cum ar fi cumpărăturile obişnuite din


C.A, Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. civ. nr. 48/2002, în Practică judiciară civilă pe anii 2001-2002, p. 391, apudM . Tăbârcâ. Excepţiile procesuale p. 148.

® Al. Bacaci, op. cit., p. 68.



magazinele alimentare, cum părarea biletelor la spectacole, cumpărarea de rechizite şcolare etc.*'^). Actele pe care minorul le poate încheia singur pot fi făcute şi de reprezentantul său legal, afară de cazul în care legea ar d ispune altfel sau natura actului nu i-ar perm ite acest lucru.

438. Potrivit dispoziţiilor art. 57 alin. (2) NCPC, partea care nu are exerciţiul drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât dacă este reprezentată, asistată ori autorizată în condiţiile prevăzute de legile sau. după caz, de statutele care îi reglementează capacitatea sau modul de organizare.

Astfel, persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu nu pot sta în ju- decată personal, decât prin reprezentantul legal. Reprezentarea legală intervine:

- î n cazul m inorilor sub 14 ani, prin părinţi sau tutore desemnat prin act unilateral sau prin contract de mandat, încheiate în form ă autentică, ori, după caz, prin testament, sau numit de instanţa de tutelă, şi

- î n cazul persoanelor puse sub interdicţie prin hotărâre judecătorească răm asă definitivă, prin tutorele desem nat prin act unilateral sau prin contract de mandat, încheiate în form ă autentică, sau num it de instanţa de tutelă.

Persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu vor fi citate cu num ele lor, dar prin reprezentant legal, la domiciliul acestuia din urmă. Toate actele procedurale efectuate în num ele acestor persoane sau de către acestea trebuie semnate de reprezentant, nefiind cerută sem nătura celui reprezentat.

Persoanele capabile, dar care, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a altor m otive prevăzute de lege, nu pot, personal, să-şi adm inistreze bunurile şi nici să-şi apere interesele în condiţii corespunzătoare, care au desem nat un curator pentru ocrotirea lor, vor sta în judecată în num e personal, întrucât instituirea curatelei nu aduce nicio atingere capacităţii celui pe care curatorul îl reprezintă, acesta nefiind un caz de reprezentare legală, curatorul fiind mandatarul părţii. In legătură cu acest caz, s-a apreciat că. deşi nu există un text de lege care să prevadă obligativitatea citării curatorului, pentru a da eficienţă reprezentării efectuate de către acesta pentru partea respectivă, se impune citarea acestuia prin citaţie separată, partea urmând, de asemenea, a fi c itată printr-o altă citaţie^^^.

439. Noul Cod civil reglementează şi posibilitatea reprezentării legale tem porare prin num irea unui curator special de către instanţa de tutelă în cazurile prevăzute expres.

Astfel, art. 167 NCC consacră posibilitatea numirii unui curator special pentru îngrijirea şi reprezentarea celui a cărui interdicţie a fost cerută,


o. Ungureanu, C. Jugastru, Drept civil. Persoanele, ed. a 2*a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 123.

12) D M Theohah. op. cit., p. 155-156.



precum şi pentru adm inistrarea bunuriior acestuia, în caz de nevoie şi până la soluţionarea cererii de punere sub interdicţie judecătorească.

In cazul exercitării tutelei cu privire ia bunurile minorului, art. 150 NCC prevede cazurile de numire a curatorului special:

- ori de câte ori între tutore şi m inor se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele ce trebuie să ducă ia în locuirea tutorelui;

- dacă din cauza bolii sau din a lte motive tutorele este îm piedicat să îndeplinească un anumit act în numele minorului pe care îi reprezintă sau ale cărui acte le încuviinţează;

- pentru motive temeinice, în cadrul procedurilor succesorale, notarul public, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu, poate numi provizoriu un curator special, care va fi validat ori, după caz, înlocuit decătre instanta de tutelă.t

Adm inistrarea provizorie a bunuriior moştenirii este reglementa* tă de dispoziţiile ari. 1136 NCC. potrivit cărora notarul public competent poate să num ească un curator special ai moştenirii, pentru apărarea drepturilor moştenitorului eventual, cât tim p moştenirea nu a fost acceptată sau dacă succesibilul nu este cunoscut; in acest caz acţiunile împotriva moştenirii se vor îndrepta îm potriva unui curator special, num it de notarul public competent, la cererea reclamantului.

Noul Cod civil mai prevede cazuri de numire a curatorului special în art. 119, art. 157, art. 159, art. 160.

Potrivit art. 186 NCC, dispoziţiile capitolului referitor la curatelă nu se aplică şi curatorului special prevăzut la art. 150 ,159 şi 167. în aceste din urmă cazuri, drepturile şi obligaţiile stabilite de lege în sarcina tutorelui se aplică, în mod corespunzător, şi curatorului special.

440. Art. 229 alin. (3), (3^) şi (3^) din Legea nr. 71/2011 prevede că, până la data intrării în vigoare a reglementării privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile instanţei de tutelă şi de fam ilie, atribuţiile instanţei de tu te lă referitoare la exercitarea tutelei cu privire la bunurile m inorului sau ale interzisului judecătoresc ori, după caz, cu privire la supravegherea modului în care tutorele adm inistrează bunurile acestuia revin autoritătii tutelare; de asemenea, num irea curatorului special care îl asistă sau îl reprezintă pe m inor la încheierea acte lor de dispoziţie sau la dezbaterea procedurii succesorale se face, de îndată, de autoritatea tutelară, la cererea notarului public, în acest din urmă caz neflind necesară validarea sau confirm area de către instanţă; aceleaşi dispoziţii se aplică în mod corespunzător în cazul numirii curatorului special prevăzut la art. 167 NCC.

441. Codul de procedură civilă consacră posibilitatea reprezentării legale tem porare în caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu are reprezentant, respectiv ocrotitor legal sau în caz de conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat. Astfel, potrivit art. 58 alin. (1H 3) NCPC (corespondent art. 44 CPC): „(1 ) In caz de urgenţă, dacă persoana




fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea p ă rţii interesate, va num i un curator special, care să o reprezinte până la num irea reprezentantului legal, po triv it legii. De asemenea, instanţa va num i un cura tor specia l in caz de conflic t de interese între reprezentantul lega l ş i ce l reprezentat sau când o persoană ju rid ică o ri o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant (2) D ispoziţiile alin. (1) se aplică în m od corespunzător ş i persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă.(3) Numirea acestor curatori se va face de instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii anum e desem naţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. Curatorul specia l a re toate drepturile ş i obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal”.

Rezultă că in s ta n ta co m p e te n tă să ho tă rască asup ra ce re r ii p rin - c ip a le are dreptul să num ească ea însăşi un curator special, la cere rea p ă rţii in te resa te , care să o reprezinte până la num irea reprezentantului legal. Curatorul provizoriu este num it prin încheiere, în condiţiile art. 424 alin. (5) NCPC [corespondent art. 255 alin. (2) CPC]>^1

Astfel, curatorii speciali prevăzuţi de art. 53 NCPC sunt numiţi de in* stanţa care judecă procesul, iar nu de instanţa de tutelă, care numeşte curatorii speciali d in materia dreptului civil; pot avea această calitate avo- caţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. In vederea numirii curatorului special, instanţa va emite o adresă către baroul corespunzător, acesta urmând a desemna până la următorul termen de judecată un avocat în sensul indicat, sau baroul va întocmi o listă ce va fi comunicată fiecărei instanţe judecătoreşti, în care va desemna avocaţi pentru exercitarea funcţiei de curator special, iar instanţa va numi curatorul d irect de pe lista respectivă. S im ilar situaţiei experţilor judiciari, instanţa va fixa prin încheierea prin care s-a dispus num irea unui curator special şi remuneraţia provizorie a acestuia, precum şi m odalitatea de plată, aceasta putând fi ulterior majorată, la cererea curatorului, după încetarea calităţii sale, în funcţie de activitatea desfăşurată în concret [art. 58 alin. (3) şi (4) NCPCji^l

în reglementarea anterioară, în ceea ce priveşte n um irea cu ra to ru lu i, au fost autori'^^ care au considerat că num irea curatorului este atrlbutia autorităţii tutelare, deoarece prevederile art. 44 CPC apar ca un caz de aplicare a dispoziţiilor art. 152 şi urm. C. fam., ce prevăd posibilitatea numirii unui curator şi în alte situaţii. într*o a ltă opinie^^^, s*a susţinut că art. 44


G.C. Frenţiu. D .-L Băldean. C o d u l p . 193, 194; G.C. Frenţiu. D .-i. Băldean, Noul Cod .... p. 90.

D.N. Theohah, op. cit., p. 160.I. Sioenescu, S. Zilberstein, op. cit., p. 285.M. Eliescu, Cu ratei a ca mijloc de ocrotire a intereselor persoanelor fizice capabile

în dreplul R.P.R., în L.P. nr, 1/1957, p. 12; E.A. Barasch, I. Nestor, $. Zilt^rstein, Ocrotirea părintească, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1960. p. 250; V.M. Oobanu. T ra ta t..., voi. I. p. 266-267.



CPC se aplică în continuare, deoarece o lege generală ulterioară, cum a tost Codul fam iliei, nu putea abroga dispoziţii speciale anterioare fă ră o prevedere expresă. Această a doua opinie a fost îmbrăţişată şi de practica judiciară, precum şi de majoritatea doctrinei, iar prin Decizia nr. XXXVII din 7 mai 2007^^\ s-a stabilit cu forţă obligatorie de interpretare a legii că dispoziţiile art. 44 CPC se interpretează în sensul că revine instanţei pe rolul căreia se află cauza com petenţa de soluţionare a cererii form ulate de partea interesată pentru numirea unui curator special, soluţia fiind consacrată legislativ, în prezent, prin art. 58 alin. (3) NCPC.

Atunci când există contrarietate de interese între reprezentant şi reprezentat, instanţa noastră suprem ă a considerat că numirea curatorului este obligatorie (şi nu facultativă, cum ar rezulta din textul ari. 44 CPC).

în acelaşi sens a reţinut şi doctrina actuală: în ceea ce priveşte următoarele două cazuri menţionate de noua reglementare - conflict de interese între reprezentantul legal şi cel reprezentat sau persoana juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2) NCPC, chem ată să stea în judecată, nu are reprezentant - instanţa este obligată, inclusiv din oficiu, să desem neze un curator special'^l

Există contrarietate de interese atunci când sunt mai mulţi copii minori care au între ei interese contrare, chiar dacă sunt în proces în aceeaşi poziţie procesuală; de asemenea, alunei când la moştenirea părintelui vine copilul m inor în concurs cu celălalt părinte, precum şi în orice litigiu de ieşire din indiviziune, chiar dacă indiviziunea nu provine din succesiune, dacă printre coindivizari, alături de copilul m inor, figurează unul sau ambii părinţi ai acestuia. Soluţia este aceeaşi dacă printre coindivizari se află cel pus sub interdicţie sau minorul şi tutorele acestuia^^^

442. De reţinut că, în temeiul d ispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 4 şi 2 NCPC, judecarea cauzei se suspendă de drept:

- prin încetarea funcţiei tutorelui, până la num irea unul nou tutore;- dacă una dintre părţi a fos t pusă sub interdicţie judecătorească,

iar Instanţa de tutelă nu a procedat la num irea de îndată a unui tutore în condiţiile art. 941 NCPC; suspendarea durează până la num irea tutorelui.

- dacă persoana a fost pusă sub curatelă, iar funcţia curatorului a încetat; suspendarea durează până la num irea unui nou curator.

443. Asistarea intervine în cazul persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, adică minori în tre 14 şi 18 ani, care îşi exercită singuri drepturile şi îş i execută singuri obligaţiile, dar numai cu încuviinţarea prealabilă a părinţilor.

Potrivit art. 41 alin. (2) şi (3) NCC: „(2) Actele jurid ice ale minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă se încheie de către acesta, cu încu-


M. Of- n r 752 din 6 noiembrie 2007.^ D M Theohari, op. cil., p. 160.^ M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 175.



viintarea părinţilor sau. după caz, a tutorelui, iar In cazurile prevăzute de lege, şi cu âulorizarea instanţei de tutelă. încuviinţarea sau autorizarea poate fl dată, cel mai târziu, în momentul încheierii actului. (3) Cu toate acestea, m inorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face singur acte de conservare, acte de adm inistrare care nu îl prejudiciază, precum şi acte de dispoziţie de m ică valoare, cu caracter curent şi care se execută la data încheierii lor*’.

Actele juridice patrim oniale care pot fi încheiate valabil de către minorul în tre 14-18 ani numai cu încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal (părinţii ori părintele, tutorele sau curatorul) sunt: actele de adm inistrare, atât cele privitoare la un bun utsinguliy cât şi cele privitoare la un patrimoniu; actele jurid ice privind munca, îndeletnicirile artistice sau sportive ori referitoare la profesia sa. Astfel, potrivit art. 42 NCC, minorul poate să încheie acte juridice privind munca, îndeletnicirile artistice sau sportive ori referitoare la profesia sa, cu încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui, precum şi cu respectarea dispoziţiilor legii speciale, dacă este cazul; în această situaţie, m inorul exercită singur drepturile şi execută tot astfel obligaţiile izvorâte din aceste acte şi poate dispune singur de veniturile dobândite, în acelaşi sens stabilesc dispoziţiile ari. 13 alin. (1) şi (2) C. muncii, republicat: persoana fizică dobândeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani; aceasta poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la îm plinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale. dacă astfel nu li sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională. Prin urmare, în litigiile ce izvorăsc din contractul de muncă, se va dispune numai citarea m inorului, titular al unui contract de muncă, care efectuează toate actele de procedură.

Actele de dispoziţie cu privire la bunuri nu pot fi încheiate de minorii cu capacitate de exerciţiu restrânsă decât cu încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal şi cu autorizarea instanţei de tutelă. Intră în această categorie: actele de înstrăinare a unor bunuri (cu excepţia celor de valoare mică, cu caracter curent); actele de grevare cu sarcini reale a bunurilor; actele de renunţare la un drept; tranzacţia; orice acte care depăşesc dreptul de a adm inistra. Minorul nu poate să garanteze obligaţia altuia şl nici să facă donaţii, altele decât darurile obişnuite potrivit stării materiale. De asemenea, este interzisă încheierea oricăror acte juridice între tutore sau soţul, o rudă In linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui, pe de o parte, şi m inor, pe de altă parte. Aceştia pot cumpăra la licitaţie publică un bun al minorului, dacă au o garanţie reală asupra acestui bun ori II deţin în coproprietate cu m inorul, după caz. Instanţa de tutelă acordă autorizarea numai dacă actul răspunde unei nevoi sau prezintă un folos neîndoielnic pentru minor. Autorizarea se va da pentru fiecare act în parte, stabilindu-se, când este cazul, condiţiile de încheiere a actului. în caz de vânzare, autorizarea va arăta dacă vânzarea se va face prin acordul părţilor, prin licitaţie publică




sau în a lt mod. în toate cazurile, instanţa de tutelă poate indica modul în care se întrebuinţează sumele de bani obţinute.

Anum ite acte Juridice civile pot l i încheiate personal şi singur de către minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă, fără a fi nevoie de vreo încuviinţare prealabilă: a) acte jurid ice patrimoniale: actele juridice pe care le putea încheia valabil şi până la îm plinirea vârstei de 14 ani şi actele juridice de adm inistrare. în măsura în care acestea nu îl prejudiciază pe cel cu capacitate de exerciţiu restrânsă; b) acte juridice nepatrimoniale, precum: încheierea căsătoriei (m inorul care a îm plinit vârsta de 16 ani); sesizarea instanţei de tutelă în vederea schimbării felului învăţăturii ori pregătirii profesionale sau în vederea constituirii consiliului de fam i- lie; recunoaşterea filiaţiei; introducerea acţiunii în stabilirea paternităţii de către mam a minoră; exercitarea acţiunii în anularea actuluH'l

Capacitatea restrânsă de exerciţiu le perm ite m inorilor să stea în proces personal, dar asistaţi de reprezentantul lor legal (părinţi, tutore, curator). Deci, în faţa instanţei minorii figurează personal, fiind citaţi, dar trebuie să fie asistaţi de părinţi sau de tutore. Printr-o decizie de îndrum are a instanţei noastre supreme^^^, s-a arătat că minorul va trebui să fie asistat în to t timpul procesului de părinţii sau tutorele său. care vor fi citaţi în proces alături de minor, fiind obligatoriu să sem neze şl el îm preună cu minorul cererile adresate instanţei, sub sancţiunea aplicării art. 161 CPC (corespondent art. 57 NCPC), adică a anulării acestor acte.

îm plinirea vârstei de 14 ani pe parcursul soluţionării unui litigiu determ ină transform area reprezentării în asistare, astfel că se impune citarea minorului în cauză, alături de reprezentantul său legaF.

în literatura de specialitate’** s-a arătat că nu se confundă încuviinţarea prealabilă, care este necesară în cazul încheierii de către m inor a unor acte juridice de drept material singulare, cu autorizarea, care are în vedere încuviinţarea pe care trebuie să o dea organul com petent reprezentanţilor sau celor care îl asistă pe m inor în cazul acte lor procesuale de dispoziţie. Se arată că încuviinţarea prealabilă se referă numai la actele juridice singulare, în privinţa cărora părinţii sau tutorele pot determ ina cu anticipaţie natura şi întinderea obligaţiilor pe care şi le va asum a minorul. D ispoziţiile ari. 105 alin. (2) C. fam . (corespondent art. 501 NCC) şl art. 9 din Decretul nr. 31/1954 (corespondent art. 41 NCC) nu pot fi extinse şi la actele procesuale pe care le face o parte în cursul unui proces civil, care im plică o succesiune de acte, unele previzibile, altele imprevizibile. Doar o încuviinţare generică, dată la începutul procesului, nu este de natură să îl ocrotească pe minor, iar refuzul părinţilor sau al tutorelui de a da încu-


Colectiv. Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă, voi. I, p. 79.® Trib . Suprem, dec. de îndrumare nr. 13/1957, în C.D. 1957, p. 19.

a c . Frenţiu, D .-L Băldean, Codul ..., p. 190.V.M. Ciobanu. Aspecte ale raporturilor dintre părinţi şi copii, în R.R.D. nr. 12/1985,

p. 36-39; M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 152-153.



viintare în cazul in care minorul este pârât a r fi Ineficient, deoarece nu se poate îm piedica judecata cauzei.

444 , Potrivit dispoziţiilor a ri. 353 NCPC, reprezentantul legal al unei persoane lipsite de capacitate de exerciţiu sau cel care asistă persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate fi chem at personal la Interogatoriu pentru actele încheiate şi lapte le săvârşite de el în această calitate, iar nu pentru actele şi faptele săvârşite de minor, consecinţă a aspectului că m ărturisirea este un act personal. Minorii sub 14 ani şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească nu pot fi chemaţi la interogatoriu, legea prezumând absolut că aceştia nu pot exprima un consim ţăm ânt valabil, în tim p ce minorul cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani poate răspunde singur la interogatoriu, fiind asistat de către părinţi sau tutore^^'.

445. Autorizarea intervine în cazul în care reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau ocrotitorul legal care îl asistă pe m inorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă face acte procesuale de dispoziţie, cum ar fi: renunţarea la judecată sau la dreptul pretins, renunţarea la o cale de atac. achiesarea, tranzacţia, pentru asemenea acte fiind nevoie de autorizarea specială a organului competent, care. în reglementarea anterioară, era. de regulă, autoritatea tutelară.

în prezent, pentru aceste acte este necesară autorizarea instanţei de tutelă şi avizul consiliului de fam ilie, prin raportare la dispoziţiile art. 41 alin. (2) şi art. 144 alin. (2) NCC. în cazul ocrotirii minorului prin părinţi, prin darea In plasam ent sau, după caz, prin a lte măsuri de protecţie specială prevăzute de lege. nu se va institui consiliul de fam ilie, potrivit art. 124 alin. (2)

Potrivit art- 81 NCPC: ,.(1) Renunţarea la judecată sau la dreptul dedus judecăţii, achiesarea la hotărârea pronunţată, încheierea unei tranzacţii, precum şi orice a lte acte procedurale de dispoziţie nu se pot face de reprezentant decât în baza unui mandat special ori cu încuviinţarea prealabilă a instanţei sau a autorităţii adm inistrative com petente. (2) Actele procedurale de dispoziţie prevăzute la alin. (1), făcute în orice proces de reprezentanţii m inorilor, ai persoanelor puse sub interdicţie şi ai d ispăruţilor, nu vor îm piedica judecarea cauzei, dacă instanţa apreciază că ele nu sunt în interesul acestor persoane".

in literatura de specialitate s-a apreciat că. în cazurile în care dreptul subiectiv dedus judecăţii aparţine celui reprezentat (dreptul la pensie de întreţinere, dreptul la stabilirea statutului civil), renunţarea reprezentantului legal la judecarea acţiunii, autorizată chiar, nu va produce efectele juridice scontate. O dată introdusă o astfe l de acţiune, ea nu mai poate fi retrasă, pentru că este îm potriva intereselor celui reprezentat. Exemplul tip ic este acţiunea în stabilirea paternităţii copilului născut în afara căsătoriei, la ju*


O./V, Theohah, op. cit., p. 156. •2) Ibidem,



decata căreia nu se poate renunţa, chiar dacă există o autorizare în acest sens^'l în acelaşi sens, art. 437 NCC prevede că în acţiunile privitoare la filiaţie nu se poate renunţa la drept. De asemenea, cel care Introduce o acţiune privitoare la filiaţie în num ele unui copil sau al unei persoane puse sub interdicţie judecătorească, precum şi copilul m inor care a introdus singur, potrivit legii, o astfel de acţiune nu pot renunţa la judecarea ei.

446. S-a considerat^^^ că autorizarea trebuie să existe la momentul îndeplinirii actului procesual de dispoziţie, reprezentând o condiţie de validitate a actului, în absenţa acesteia operând sancţiunea nulităţii absolute.

In acelaşi sens, într-o a ltă opinie^^>, s-a reţinut că autorizarea trebuie să fie anterioară săvârşirii actului, aspect ce rezultă din art. 81 alin. (1) NCPC, care se referă la „încuviinţarea prealabilă”. Dacă instanţa ia în considerare, în mod eronat, un act de dispoziţie efectuat fără autorizarea prealabilă, actul este lovit de nulitate absolută pentru că este săvârşit în lipsa unui element de natură să întregească capacitatea procesuală. Totuşi, sancţiunea poate să fie în lăturată prin obţinerea autorizării pe parcursul procesului, faţă de dispoziţiile art. 177 alin. (3) NCPC, care arată că actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentul pronunţării asupra excepţiei de nulitate a d ispărut cauza acesteia.

447. în legătură cu acţiunea de partaj, în literatura de specialitate'**' s*a apreciat că, în condiţiile în care partajul este translativ de drepturi, acţiunea de partaj are natura jurid ică a unui act de dispoziţie, motiv pentru care toţi coproprietarii trebuie să aibă capacitate d ep lină de exerciţiu. Astfel, coproprietarul lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă trebuie să fie reprezentat, respectiv asistat în condiţiile art. 41 alin. (2) şi art. 43 alin. (2) NCC, care prevăd că actele întocm ite de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă se încheie şi cu autorizarea instanţei de tutelă, „în cazurile prevăzute de lege” . Or, potrivit art. 674 NCC, autorizarea instanţei de tutelă nu este necesară decât în cazul partajului realizat pe cale convenţională, nu şi în cazul partajului judiciar. Noul Cod civil păstrează soluţia valabilă sub imperiul Codului civil d in 1864, când s-a arătat că. în cazul partajului judiciar, încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare „nu este ne* cesară, interesele incapabilului fiind ocrotite de instanţă şi, oricum, refuzul autorităţii tutelare nu ar putea împiedica împărţeala, căci nimeni nu poate fi obligat a răm âne în indiviziune. în schimb, învoiala dintre părţi realizată în cursul judecăţii (tranzacţie judiciară) necesită autorizaţie, fiind împărţeală


G.C. Frenţiu, D .-L Băldean, C o d u l p . 191.Tâbârcă. Gh, Buta. C odu l..., p. 202.

^ M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 174.W Colectiv, Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenlă, voL I, p. 971



prin bună învoială, căci instanta nu mai judecă, verificând numai legalitatea înţelegerii, ea alcătuind dispozitivul hotărârii de exped ien f’i^l

în caz de contrarieîate de interese între ocrotitor şi cel ocrotit (de exemplu, ambii sunt coindivizari), este necesară numirea unui curator special în condiţiile art, 105 şi art. 132 C. fam, [corespondent ari. 150 alin, (1) NCC]. Dacă sunt mai mulţi incapabili cu interese contrarii, pentru fiecare se va numi un curator. Numirea unui curator de către autoritatea tute lară este necesară şi în cazul în care unul d intre coindivizari a dispărut^^l

în consecinţă, respectarea condiţiilor speciale privind capacitatea de exerciţiu a copartajanţilor este necesară în ambele form e ale partajului, iar in cazul partajului realizat pe cale convenţională, se cere şi condiţia suplim entară a autorizării actului de către instanţa de tutelă^^l

448. In cazul p e rso a n e lo r ju r id ic e , acestea dobândesc capacitate de exerciţiu la data înfiinţării lor "* şi o pierd la momentul încetării printr-unul d intre modurile de încetare prevăzute de lege^^l

în c e p u tu l ca p a c ită ţii de e x e rc iţiu a persoanei juridice coincide cu începutul dobândirii capacităţii de folosinţă, fiind în legătură cu momentul înfiinţării acesteia, însă realizarea efectivă a capacităţii dobândite este condiţionată de desem narea organelor de conducere (de administrare, potrivit NCC), atât tim p câ t persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin acestea'^l

în acest sens, art. 209-211 NCC prevede că persoana juridică îş i exerc ită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin o rgane le sa le de a d m in is tra re , de la data c o n s t itu ir ii lo r. Au calitatea de organe de administrare persoanele fizice sau persoanele juridice care prin lege, actul de constituire sau statut sunt desemnate să acţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau colectiv, în numele şi pe seama persoanei juridice, raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale de administrare fiind supuse, prin analogie, regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut altfel prin lege, actul de constituire sau statut. Nu pot face parte din organele de administrare şi de control ale persoanei juridice incapabilii, cei cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cei decăzuţi din dreptul de a exercita o funcţie în cadrul acestor organe, precum şi cei declaraţi prin lege sau prin actul de constituire incompatibili să ocupe o astfel de funcţie. Până la data constituirii organelor de administrare, exe rc ita rea d re p tu r ilo r ş i în d e p lin ire a


Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 497.Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 497, apud Colectiv, Noul Cod civil. Co

mentarii, doctrină şi jurisprudentă, voi. I, p. 971.Colectiv, Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurispajdenţă, voi. I, p. 971.Potrivit art. 209 alin. (1) NCC: „Persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi înde-

plineşte obligaţiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor"’.Conform art, 244 NCC: „Persoana juridică încetează, după caz, prin constatarea

ori declararea nulităţii, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desfiinţare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege".

G.C. Frenţiu, D .-L Bâldean, C od u l..., p. 188.



obligaţiilor care privesc persoana juridică se fac de către fondatori ori de către persoanele fizice sau persoanele juridice desem nate în acest scop.

Persoana juridică aflată în lichidare este reprezentată prin lichidatorul judiciar, desemnat prin hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii hotărârii conform art. 58 alin. (2) sau în condiţiile ari. 237 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile, republicată. Potrivit art. 253 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau persoane juridice. Lichidatorii persoane fizice sau reprezentanţii permanenţi - persoane fizice ale societăţii lichidatoare - trebuie să fie lichidatori autorizaţi, în condiţiile legii. în afară de puterile conferite de asociaţi, cu aceeaşi majoritate cerută pentru num irea lor, lichidatorii vor putea, conform art. 255 alin. (1) (it. a) din Legea societăţilor, să stea în judecată în numele societăţii.

Prin înregistrarea în registrul persoanelor jurid ice fără scop lucrativ şi prin înmatricularea persoanelor cu scop lucrativ în registrul comerţului, entităţile colective dobândesc personalitate juridică şi devin subiecte de drept dotate cu o capacitate de exerciţiu deplină, astfel că, de la data încheierii sau a efectuării lor, toate actele juridice şi operaţiunile efectuate în faza de constituire sunt considerate ca aparţinând respectivei persoane juridice^^l

449. Din perspectiva conţinutului, capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice nu poate fi mai întinsă decât capacitatea de folosinţă, fie ea anticipată sau deplină, şi vizează exclusiv încheierea de acte juridice de către organul de conducere competent. în lim itele puterilor conferite aces- tuiai^l

Şi în această materie, potrivit reglementării anterioare, funcţiona principiul specializării, o persoană jurid ică neputând exercita drepturi care excedau scopului în vederea căruia a fost creată.

în prezent. în conform itate cu dispoziţiile noului Cod civil, persoana jurid ică poate avea orice drepturi ş i obligaţii civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparţine decât persoanei fizice; fac excepţie persoanele juridice fără scop lucrativ (fără scop patrim onial), cărora li se aplică principiul specialităţii, potrivit căruia acestea pot avea doar acele drepturi şi obligaţii c ivile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut.

Capacitatea de exerciţiu a persoanelor juridice cu scop patrimonial, s-a apreciat în doctrină'^^, este lim itată la obiectul stabilit prin actul de constituire. Principiul specialităţii obiectului de activitate nu îm piedică societatea să încheie acte, contracte şi operaţiuni de natură civilă care să aibă un caracter accesoriu sau conex şi să fie benefice activităţii principale (contract de sponsorizare, gratificaţii etc.). Desigur, aceste persoane juridice


Colectiv. Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă, voi. I, p. 244. ^ G.C. Frenţiu, O .-L Băidean, C od u l.... p. 188,^ Colectiv, Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şl jurisprudenlă, voi, I, p. 241.



au posibilitatea legală să modifice obiectul principal de activitate ori de câte ori strategia a lacerilor reclamă accesul la activităţi din a lte domenii sau la noi activităti accesorii.

Prin dispoziţiile alin. (2) al art. 917 NCC se consacră legislativ posibili^ tatea - recunoscută în doctrină şi în jurisprudenţă - de a se e xe rc ita po ses ia p r in re p rezen tan ţii lega li, indicăndu>se (in mod lim itativ, s>a arătat în literatura de specialitate>^<) două categorii distincte: persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, respectiv persoanele juridice. In legătură cu cea de a doua categorie, este dem nă de remarcat relaţia care se stabileşte între ari- 917 alin. (2) şi art. 206 NCC. Astfel, în noua reglementare, dispoziţiile art. 206 alin. (1) NCC aduc o m odilicarea m ajoră de optică legislativă, ce constă în aceea că, dacă, înainte de data de 1 octombrie 2011, orice acte de stăpânire exercitate de reprezentanţii unei persoane juridice erau lipsite de valoare jurid ică (cel puţin din perspectiva efecte lor posesiei utile), atât tim p cât astfel de acte materiale excedeau obiectului de activitate al aces> teia, în prezent asemenea manifestări exterioare de voinţă sunt apte de a constitui o posesie utilă, atât tim p câ t respectivele acte de stăpânire pot fi exercitate, prin natura lor sau potrivit legii, şi de către alţi subiecţi de drept decât persoanele fizice. Libertatea de acţiune conturată conform celor de mai sus se aplică, în principal, persoanelor juridice cu scop lucrativ, nu şi celor fără scop lucrativ, cărora le este aplicabil principiul specialităţii capacităţii de fo losinţă a persoanei jurldicei^l

450. In doctrină^^' au fost făcute urm ătoarele precizări:a) dacă persoana juridică participă în proces prin organul său de con-

ducere, acesta înfăţişează însăşi persoana juridică, putând face în proces orice fel de acte, inclusiv acte de dispoziţie;

b) buna sau reaua-credinţă a persoanei jurid ice se apreciază în persoana organului său;

c) în cazul săvârşirii unei fapte ilicite de către organele persoanei ju ridice, faptă care cauzează altcuiva un prejudiciu, răspunderea este directă, fapta organului fiind apreciată ca fiind fapta persoanei juridice înseşi.

Noul Cod civil prevede expres (art. 210*211, art. 219):- actele juridice încheiate de către fondatori sau de către persoanele

desem nate cu depăşirea puterilor conferite potrivit legii, actului de constituire ori statutului pentru înfiinţarea persoanei juridice, precum şi actele încheiate de alte persoane nedesemnate obligă persoana juridică în condiţiile gestiunii de afaceri;

- cel care contractează pentru persoana juridică rămâne personal ţinut faţă de terţi dacă aceasta nu se înfiin ţează ori dacă nu îşi asumă obligaţia contractată, în afara cazului când prin contract a fost exonerat de această obligaţie;


Idem. p. 1289.12) Idem. p. 1289-1290.

K Lozneanu. op. cil., p. 123.



- actele încheiate de persoane Incapabile sau incompatibile, ori de persoane care au fost numite cu încălcarea dispoziţiilor legale ori statutare sunt anulabile numai dacă s-a produs o vătămare;

- la p te le licite sau ilicite săvârşite de organele persoanei juridice obligă însăşi persoana juridică, însă numai dacă ele au legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate;

- lapte le ilicite atrag şi răspunderea personală şi solidară a celor care le-au săvârşit, atât faţă de persoana juridică» câ t şi faţă de terţi.

451. Potrivit art. 58 alin. (1) teza a ll-a şi alin. (3) NCPC, instanţa care judecă procesul va numi un curator special când o persoană jurid ică orio entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chem ată să stea în judecată, nu are reprezentant.

Aşa cum am arătat mai sus, se remarcă faptul că, în acest caz, in* stanţa este obligată, inclusiv din oficiu, să desem neze un curator special. Obligaţia numirii curatorului special există numai în ipoteza în care aceste entităţi figurează în proces în calitate de pârâte, chem ate în garanţie sau arătate ca titu lare ale dreptului, iar nu şl de reclamante. D ispoziţiile art. 58 alin. (1) teza I NCPC nu se pot aplica acestui caz, întrucât menţionează în mod expres faptul că privesc doar persoanele fizice'^'.

In contextul în care textul de lege nu precizează, s*a apreciat că, pentru num irea curatorului special, este necesar ca partea să nu aibă reprezentant legal - organe de adm inistrare care sunt desem nate să acţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau colectiv, în numele şi pe seama entităţii respective, potrivit art. 209 alin. (2) NCC, iar nu reprezentan t conventional'^lI

§5. Regimul juridic al Invocării şi soluţionării excepţiei lipsei capacită ţii procesuale de exerciţiu

452. Potrivit dispoziţiilor art. 57 alin. (2) şi (3) NCPC: „(2) Partea care nu are exerciţiul drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât dacă este reprezentată, asistată ori autorizată în condiţiile prevăzute de legile sau, după caz, de statutele care li reglementează capacitatea ori modul de organizare. (3) Lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a procesului”.

Aşa cum se arată în doctrină^^*, prin folosirea sintagmei „parte” în loc de „persoane"’, se face separarea între condiţia de a fi parte în proces şi condiţia pentru a exercita acţiunea civilă; rezultă că o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu poate avea calitatea de parte în proces.

453. De asemenea, lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu poate să fie invocată atât în primă instanţă, cât şi direct în apel, ca motiv de apel sau


D.N, Theohari, op. cit., p. 160.M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 176.

^ Al. Suciu, op. cil-, p. 119.



ca excepţie procesuală, Iar în recurs, în condiţiile art. 488 alin. (2) NCPC, fiind de reţinui urm ătoarele situaţii:

1) instanţa poate să invoce lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu din oficiu, oricând, pe cale de excepţie procesuală, în etapa judecăţii în primă instanţă, sau ca m otiv de ordine publică. în etapa judecăţii în căile de atac;

2) pârâtul poate să invoce lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu a reclam antului oricând, până la momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei în prim ă instanţă, respectiv direct în calea de atac a apelului sau, după caz, a recursului, dacă hotărârea primei instanţe este susceptib ilă doar de recurs, ca m otiv al căii de atac exercitate, chiar şi în ipoteza în care nu a invocatô în prim ă instanţă; pârâtul poate să invoce această excepţie chiar şi în ipoteza în care nu a form ulat întâmpinare ori a depus întâmpinare cu încălcarea termenului procedural de 25 de zile de la data com unicării cererii de chem are în judecată, prevăzut de art. 201 alin. (1) NCPC, sau nu a invocat-o deloc prin întâm pinarea form ulată în termen;

3) în ipoteza în care numai reclamantul fără capacitate procesuală de exerciţiu a declarat cale de atac îm potriva hotărârii prin care cererea principală a fost adm isă în parte, pârâtul, care nu a form ulat cale de atac, nu mai poate să invoce lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu, deoarece aceasta a r reprezenta un motiv de desfiinţare în to t a hotărârii primei instanţe, în condiţiile în care partea neatacată din hotărâre a dobândit autoritate de lucru judecat. Instanţa de control jud ic ia r va putea invoca această lipsă ca motiv de ordine publică, respingând calea de atac exercitată de reclamant ca nefondată, fără posibilitatea de a desfiinţa în tot hotărârea primei instanţe^^^;

4) pentru etapa recursului trebuie avută în vedere şi cerinţa ca pentru soluţionarea problemei capacităţii procesuale de folosinţă să nu fie necesară adm inistrarea altor dovezi în afara înscrisurilor noi, conform prevederilor art. 247 alin. (1) teza a ll-a NCPC.

454. Pe parcursul procesului, lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu se invocă pe cale de excepţie.

Dacă, în ceea ce priveşte excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, doctrina anterioară noului Cod de procedură civilă era unanimă în calificarea ei ca fiind o excepţie de fond, în privinţa excepţiei lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu, datorită faptului că aceasta era aşezată de legiuitor în art. 161 CPC, sub titlul „Excepţiile de procedură şi excepţia puterii de lucru judecat", a fost tratată ca o excepţie de procedură. Ca urmare a unei propuneri făcute în doctrină^î, la care toţi autorii au aderat u lte rio r această excepţie a fost tratată ca o e xce p ţie de fo n d , având în vedere că sancţionează una dintre condiţiile de exerciţiu al acţiunii civile.« . . I ’calificare care se menţine şi în reglem entarea noului Cod.


D.N. Theohari, op. cit., p. 157.V.M. Ciobanu, G. Boroi, Probleme privind excepţiile procesuale, în Dreptul

n r 9-12/1990, p. 150.



455. Este vorba despre o excepţie absolută, în condiţiile In care poate ti invocată în orice stare a procesului, potrivit prevederilor art. 57 alin. (3) NCPC [corespondent ari. 43 alin. (1) CPC]; excepţia poate fi invocată direct în recurs, chiar şi de cealaltă parte, care nu are interesul să se judece cu o persoană incapabilă, de instanţă din oficiu sau de procuror. Sancţiunea care intervine însă este nulitatea relativă, atât în cazul persoanei fizice, câ t şi al persoanei juridice^^^; astfel, ari. 57 alin. (4) tezaI NCPC prevede că actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exerciţiul drepturilor procedurale sunt anulabile.

In sensul caracterului absolut al excepţiei lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu doctrina a reţinut şi alte opinii'^), dar şi punctul de vedere conform căruia este o excepţie relativă cu regim derogatoriu (se încalcă norme de ordine p r iv a tă ^ .

Astfel, într-o opinie^^* se arată că trebuie să primeze caracterul absolut al excepţiei» raportat la faptul că excepţia poate fi invocată oricând în cursul procesului, chiar şi de către instanţă din oficiu; într-o altă opinie^^^, se arată că lipsa capacităţii de exerciţiu a părţii denotă un interes particular, deci nu absolut; nulitatea relativă nu poate inten/eni când ocroteşte un in* teres public, de unde rezultă că normele privind capacitatea procesuală de exerciţiu sunt private. Textul ari. 57 NCPC nu ajută la clarificarea acestei dileme, câ tă vrem e prevede că excepţia poate fi invocată în orice stare a procesului, precum o excepţie absolută, dar sancţiunea este nulitatea relativă a actului de procedură, cu posibilitatea acoperirii prin confirmare.

în aceste condiţii, apreciem că excepţia răm âne absolută, putând fi invocată şi din oficiu, faţă de păstrarea posibilităţii de invocare în orice stare a pricinii, largheţea acestui term en ducând cu gândul la un interes de ordine publică (interesul ca toate părţile să aibă capacitatea de exerciţiu, pentru ca procesul să fie corect şi echilibrat, cu respectarea egalităţii armelor). Or, faptul că sancţiunea este nulitatea relativă, ceea ce permite confirm area actului, este excepţia care confirm ă regula, nefiind definitorie pentru ca lificarea ca relativă a acestei nulităţi.

456. Excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu este o excepţie care începe cu un caracter dîlatoriu şi tinde spre un efect peremptoriu. în acest sens, art. 57 alin. (5) NCPC (corespondent art. 161 CPC) prevede că, atunci când instanţa constată că actul de procedură a fost îndeplinit de o parte lipsită de capacitate de exerciţiu, va acorda un term en pentru confirm area lui. Dacă actul nu este confirmat, se va dispune anularea lui.


M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 180.® Q.C. Frenţiu, D.-L. Băldean, Noul Cod p. 89; M. Tăbârcă, Drept procesual civil.

Voi. I .... 2013, p. 179.D./V, Theohari, op. cit., p. 158.

W M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale p, 155-156; A i Bacaci, op. cit., p. 77./, Deleanu, T ra ta t.... voi. I, 2010, p. 204; Al. Suciu, op. c it . p. 122-123.



Spre deosebire de reglementarea anterioară, potrivit căreia acordarea unui termen pentru com plinirea lipsurilor era o chestiune lăsată la aprecierea instanţei, ce dispunea în acest sens în funcţie de îm prejurările de fapt, în raport de dispoziţiile noului Cod, anularea actului de procedură nu este dispusă automat, la term enul la care se constată neregularitatea procedurală, ci Ins tan ţa es te o b lig a tă să a co rd e un te rm en pen tru con firm a re a totală sau parţială a actului respectiv de către reprezentantul sau, după caz, ocrotitorul legal, m otiv pentru care aceştia din urmă vor fi citaţi cu menţiune expresă în sensul indicat. In măsura în care reprezentantul sau ocrotitorul legal nu confirm ă actul procedural efectuat de parte, acesta va fi anulat. Lipsa unui răspuns al reprezentantului sau ocrotitorului legal la c ita ţia em isă de instanţă va conduce la anularea actului procedural efectuat de către parte, fiind necesară o confirm are expresă'^l

într-o a ltă opinie^^)^ se arată că, în cazul lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu invocate de pârât, instanţa va da un term en pentru ca reclamantu l să chem e în judecată reprezentantul legal al acestuia; dacă nu o va face. cum nu există un act de procedură întocm it de o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu pentru a*l anula, singura soluţie este respingerea acţiunii pentru lipsa capacităţii de exerciţiu a pârâtului.

Reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia va putea confirma toate sau numai o parte din aceste acte [art. 57 alin. (4) teza a ll-a NCPC . in cazul în care sunt confirm ate numai o parte dintre actele anulabile, nulitatea va afecta numai actele neconfirmate.

în condiţiile în care, potrivit art. 58 alin. (3) NCPC, curatorul special are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal, înseam nă că acesta poate să confirm e actele de procedură făcute de către cel pe care îl reprezintă^^l

Faţă de trim iterea pe care o conţine art. 57 alin. (6) la dispoziţiile alin. (5) al aceluiaşi articol rezultă că soluţia este aceeaşi şi pentru actele efectuate de către cel cu capacitate de exerciţiu restrânsă care nu a fost asistat de ocrotitorul legal, atunci când asistarea este obligatorie.

Având în vedere prevederile art. 48 NCC, potrivit cărora minorul devenit m ajor poate confirm a actul făcut s ingur în timpul m inorităţii, atunci când el trebuia să fie reprezentat sau asistat, s-a apreciat că. dacă până la termenul acordat de instanţă, partea a îm plinit vârsta de 18 ani, aceasta va putea să confirm e actele de procedură făcute în timpul m inorităţii‘ 1

457. Dacă, în urma verificărilor efectuate, instanţa constată că excepţia invocată este neîntemeiată, o v a respinge, pronunţând o în ch e ie re In ter- lo cu to rie , iar apoi va continua judecata, tn cazul în care excepţia este


O.W. Theohari, op. c it , p. 158.A i Suciu, op. C i t . , p. 123.M. Tăbârcâ. Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p. 181

l î fbidem.



întem eiată şi în termenul acordat nu au fost com plinite lipsurile, instanţa va anula cererea de chem are în judecată prin sentinţă.

458. Ari. 40 alin. (2) NCPC, cu titlul marginal „Sancţiunea încălcării condiţiilor de exercitare a acţiunii c ivile”, prevede că încălcarea dispoziţiilor titlului privitor la acţiunea civilă poate, de asemenea, atrage aplicarea şi a altor sancţiuni prevăzute de lege, iar cel care a suferit un prejudiciu are dreptul de a ti despăgubit, potrivit dreptului comun, deci pe calea unei cereri separate, iar nu în condiţiile art. 189-190 NCPC, care vizează despăgubirile ce pot să fie solicitate pentru am ânarea procesului^'^.

459. în ceea ce priveşte ordinea de soluţionare a excepţiilor, ca regulă, excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu va fi pusă în discuţie şi soluţionată după excepţia de netimbrare sau de Insuficientă timbrare, excepţia de necompetenţă, excepţia vizând nelegala compunere sau constituire a instanţei, dar înainte de excepţia autorităţii de lucru judecat, de excepţia lipsei calităţii procesuale, de excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în sens material etc.^^^

460. în practica anterioară noului Cod, într*o speţă^î s*au reţinut următoarele: prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat să se constate calitatea sa de moştenitor rezetvaXar şi să se dispună reducţiunea testamentului privind averea im obilă şi mobilă rămasă de pe urma defuncţilor săi părinţi. A solicitat, de asemenea. Ieşirea din indiviziune a părţilor şi. ca efect al partajului, să-i fie atribuie imobilul, bunurile mobile şi depozitele bancare. în motivare, instanţa a apreciat că dreptul de opţiune succesorală este un drept subiectiv şi se naşte din momentul în care succesiunea se deschide, dată care coincide cu data decesului autorului. în cauza de faţă, mam a reclamantei a decedat în luna iulie 2003, iar tatăl acesteia în luna octombrie 2007, dreptul de opţiune succesorală născându-se în momentul deschiderii succesiunii, când reclamanta era minoră, având capacitatea de exerciţiu restrânsă. în condiţiile în care lipsa de capacitate de exerciţiu constituie o nulitate relativă şi poate ti acoperită prin confirm are, prin num irea bunicii materne în calitate de curator şi ulterior tu tore s-a acoperit orice motiv de ineficacitate a opţiunii succesorale. Având calitatea de moştenitor şl acceptant al succesiunii în condiţiile arătate mai sus, reclamanta justifică un interes legitim , personal, d irect şi actual în promovarea prezentei acţiuni. Interesul reclamantei este pe deplin justificat, întrucât tatăl acesteia, înainte de deces, a întocm it testamentul în favoarea fratelui său, încălcând rezen/a succesorală a fiicei sale.


M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 181.^ D.N. Theohari, op. cil., p. 158.^ C-A. Galaţi, s. civ., dec. nr. 357/R din 9 iunie 2009, www.jurisprudenla.org.


http://www.jurisprudenla.org


Secţiunea a 3 -a . Excepţia lipsei in teresului

§1. Interesul - condiţie de exercitare a acţiunii civile

461. Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) NCPC, orice cerere poate fi formulată şl susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes, dispoziţie ce se aplică, in mod corespunzător, şi în cazul apărărilor.

Prin interes se înţelege folosul practic, material sau moral, urmăritde cel care a form ulat o cerere de chem are în judecată, o cererea recon-venţională. o cerere de Intervenţie voluntară sau forţată, o cale de atacsau orice a ltă form ă de exercitare a acţiunii civile.t

Prin impunerea cerinţei interesului, care corespunde unei maxime celebre: „pas d ’interet, pas d ’a c tio rf\ s-a urmărit să se evite nu numai unele litigii lipsite de orice utilitate pentru reclamant, pur vexatorii, dar în acelaşi tim p să se menajeze timpul m agistraţilor al căror rol să nu fie încărcat cu astfel de pricini'').

462. Condiţia interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chem are în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii c ivile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac, executare s ilită etc.).

Interesul de a prom ova cererea trebuie justificat de reclamant doar în persoana sa, el nefiind ţinut a proba interesul pârâtului de a participa la ju- decată; to t astfel, nu i se va cere pârâtului să facă o asemenea dovadă. în consecinţă, această cerinţă se apreciază numai în raport cu reclamantului

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acţiunii civile. Instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate'^'.

463. Existenţa Interesului se apreciază la momentul form ulării cererii sau al invocării apărării. în cazul în care, ulterior acestui moment, interesul nu se mai menţine poate să atragă, eventual, răm ânerea fără obiect a cererii sau a apărării. în acest sens, se poate exemplifica cu ipoteza promovării unei acţiuni în pretenţii, dacă pe parcursul desfăşurării procesului pârâtul plăteşte reclamantului sum a solicitată, caz în care cererea se va respinge ca rămasă fără obiect, iar nu ca lipsită de interes, reclamantul justificând un folos practic la momentul iniţierii acţiunii; de asemenea, dacă este respinsă cererea de încuviinţare a executării silite, iar

M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 179; M Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I ...,2013, p. 232.

I2) M. Tăbârcâ. Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p, 232,D.N. Theohah, op. cit., p. 92.



creditorul a obţinut de la un a lt complet de judecată al aceleiaşi instanţe de executare încuviinţarea executării silite solicitate, apelul declarat împotriva încheierii respective nu se va respinge ca lipsit de interes, ci se va admite, iar încheierea atacată va li schim bată în to t în sensul respingerii cererii de încuviinţare ca rămasă fără obiect>’ l De asemenea, în cazul unei cereri având ca obiect obligarea pârâtului la emiterea unui act adm inistrativ (cum ar fi decizia reprezentând titlul de despăgubire conform T itlu lu i VII al Legii nr. 247/2005). em iterea acestui titlu în cursul judecăţii duce la rămânerea cererii fără obiect.

464. Interesul poate fi atât m ateria l (de exemplu, reclamantul urmăreşte prin cererea sa revendicarea unui bun, restituirea unui îm prumut), cât şi m o ra l (de pildă, repararea prejudiciului moral prin constatarea faptei de încălcare a demnităţii, fără a se cere şi acordarea de daune).

465. Preluând statuările doctrinei, reglementarea actuală prevede expres c e rin ţe le de v a la b ilita te pe care trebuie să le îndeplinească această condiţie de exercitare a acţiunii civile: „interesul trebuie să fie determ inat, legitim , personal, născut şi actual” (art. 33 teza l NCPC).

1) In te re su l tre b u ie să fie d e te rm ina t, adică fo losul practic, material sau moral, ce poate fi realizat de parte. în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, să fie unul concret, iar nu abstract, cerinţa fiind echivalentă cu cerinţa existenţei interesului însuşi^^l

S*a dat ca exemplu situaţia în care partea căreia i s>a adm is cererea de chem are în judecată în prim ă instanţă declară cale de atac. s ituaţie care nu atrage în mod obligatoriu respingerea căii de atac ca lipsită de interes, în condiţiile în oare există posibilitatea legală, prevăzută de art. 461 alin. (2) NCPC, a atacării doar a considerentelor unei hotărâri judecătoreşti, chiar şi în ipoteza în care soluţia cuprinsă în dispozitiv este favorabilă părţii care exercită calea de atac. Este lipsită însă de interes acţiunea oblică exercitată de creditor în ipoteza în care debitorul este solvabil, existând în patrimoniul acestuia elemente de activ suficiente pentru valorificarea creanţei creditorului^^l

2 ) In te re su l tre b u ie să fie le g itim , adică conform cu regulile de convieţuire socială sau cu legea, deci să nu încalce prevederile art. 5 C. civ. 1864, respectiv ale arî. 11 NCC.

S-a precizat astfel că interesul trebuie să fie şi ju r id ic , iar nu pur teoretic (de exemplu, să se obţină o soluţie favorabilă pentru a preîntâmpina o judecată eventuală îm potriva părţii pe aceleaşi tem eiuri) sau pur econom ic (de exemplu, dorinţa unul comerciant de a elim ina concurenţa pe o anumită piaţă relevantă; în acest caz, interesul nu este legitim, deoarece stim ularea concurenţei este o cerinţă vita lă a economiei de piaţă).

III. Excepţia lipsei interesului_____________________________________ 355

Idem, p. 92-93.^ Idem, p. 93; M, Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 236, ^ D.N. Theohari, op. cit,, p. 93, 94.



E xerc ita rea u n u i d re p t s u b ie c tiv fă ră in te re s ie g itim , deci împo- triva scopului său recunoscut de lege, constituie un abuz de d rep t, care trebuie sancţionat (ari. 12 alin. (2) NCPC, corespondent art. 723 alin. (2) CPC]. S-a arătat în doctrină!'' că, totuşi, o eroare de apreciere, o greşeală de gândire nu poate duce automat la concluzia că cererea de chemare în judecată sau apărarea este tem erară şi, deci, abuzivă. Revine judecă- torului sarcina de a stabili. în funcţie de datele concrete ale speţei, în ce măsură cererea a fost făcută în condiţii care să justifice greşeala gravă sau reaua-credinţă.

Interesul legitim poate fi p re zu m a t de lege. Astfel, în practică, s-a reţinut că din dispoziţiile art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, potrivit cărora nulitatea acte lor em ise cu încălcarea prevederilor Legii nr. 18/1991 „( ...) poate fi invocată de primar, prefect, procuror şi de alte persoane care justifică un interes legitim (...)” , rezultă, cu îndestulătoare claritate, că la prom ovarea unor asemenea acţiuni civile prefectul beneficiază de drept de calitate procesuală, după cum, prin lege, el este considerat a avea şi un interes legitim în promovarea acţiunii. Aceasta deoarece prefectul are datoria legală de a veghea la respectarea legalităţii, ceea ce are conse* cinţa că. atunci când, în sensul art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997. acesta apreciază că un act de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate a fost em is cu încălcarea prevederilor Legii nr. 18/1991, stă în puterea lui să promoveze o acţiune civilă având ca obiect constatarea nulităţii (calificată de lege ca absolută) a unui asem enea act. Este de observat, de altfel, şl că prevederile art. III alin, (2) din Legea nr. 169/1997 impun expres cerinţa de a justifica un interes legitim în promovarea acţiunii în nulitate doar „a ltor persoane” , fără a le pretinde aceasta primarului, prefectului şf procuroruluH^l

Cerinţa interesului legitim trebuie deosebită de condiţia legalităţii pre- tenţiel form ulate, ce ar implica exam inarea fondului acestela^^', în sensul că legalitatea interesului de a acţiona nu este subordonată dovedirii pre- a labile a caracterului fondat al pretenţiei, ci judecătorul trebuie doar să verifice dacă dreptul sau situaţia jurid ică deduse judecăţii sunt sau nu recunoscute de lege‘ l

3) In te re su l tre b u ie să fie pe rsona l, în sensul că folosul practic ur- mărit de titu larul cererii trebuie să se răsfrângă asupra acestuia; cu alte cuvinte, această cerinţă exprimă ideea că, în principiu, nu este îngăduit


M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale ..., p. 183; M Tăbârcâ. Drept procesual civil. Voi. I ...,2013, p. 237.

1 ' C.A. Cluj, s. dv ., de mun. şi asig, soc., pt. min. şi fam., dec. nr. 946/R/2004, în G. Boroi, O. Spineanu'Matei, C o d u l e d . a 3-a, p. 284.

1 ' O./V, Theohah, op. cit., p. 94.1 ' M. Tăbârcâ. Drepl procesual civil. Voi. I .... 2013, p. 237.



unei persoane să apere interesul unei alte persoane şl, pe cale de consecinţă, nici interesul colectiv^'l

Spre deosebire de doctrina anterioară, se observă că noul Cod de procedură civilă stabileşte numai condiţia ca interesul să fie personal, iar nu | i direct, folosul putând fi realizat astfel şi indirect.

In cazul cererii form ulate prin reprezentant, condiţia se analizează în persoana reprezentatului.

4) Interesul trebuie să fie n ă scu t şi actual, iar nu eventual, adică să existe la momentul exercitării acţiunii civile, în sensul că partea sâr expune unui prejudiciu dacă ar rămâne în pasivitate şi nu ar recurge în acel moment la acţiune.

S-a precizat în doctrina anterioară noului Cod^^ că această condiţie trebuie să fie îndeplinită ş l în cazul în care dreptul invocat nu este actual, fiind supus unui termen sau unei condiţii suspensive. Astfel, şi în cazul cererilor având ca obiect luarea de măsuri asigurătorii sau măsuri conservatorii sau acţiuni preventive întemeiate pe prevederile art. 110 CPC (corespondent art. 34 NCPC), trebuie să existe un interes actual. Cu alte cuvinte, nu se confundă cerinţa existentei unui interes actual, care trebuie să fie îndeplin ită în toate cazurile, cu cerinţa invocării unui drept actual, de la aceasta existând în anumite cazuri excepţii expres reglementate de lege (dacă dreptul subiectiv civil invocat poate fi actual, interesul trebuie să fie întotdeauna actual).

în prezent, se menţine regula conform căreia, dacă dreptul invocat este născut şi actual, atunci şi interesul este născut şi actual. P er a contraria, dacă dreptul este afectat de termen sau condiţie suspensivă şi acestea nu s-au îm plinit, nu s-a născut interesul de a acţiona, m otiv pentru care cererea va fi respinsă ca fiind lipsită de interes; fac excepţie acţiunile preventive consacrate de art. 34 NCPC‘ l

De asemenea, to t ca excepţie de la cerinţa ca interesul să fie născut şi actual, reglementarea actuală prevede expres că se poate form ula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unul drept subiectiv am eninţat sau pentru a preîntâm pina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, chiar dacă Interesul nu este născut şî ac tua l (art. 33 teza a ll-a NCPC).

O astfel de prevedere nu a existat în vechiul Cod de procedură civilă, scopul acesteia fiind acela de a evita respingerea, de exemplu, a unei cereri reconvenţionale, care este form ulată numai în subsidiar (pentru ipoteza adm iterii acţiunii principale); astfel, la momentul sesizării instanţei cu cererea reconvenţională, neştiindu-se care va fi soluţia ce va fi dată cererii principale, nu este clar dacă pârâtul are un interes actual sub aspectul formulării cererii reconvenţionale; problema se pune la fe l în cazul


Idem, p. 238.^ M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale p, 185.^ M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 239.



unei cereri de chemare în garanţie. Textul legal rezolvă astfel d ilem a şi stabileşte c la r că există un interes al formulării acestor cereri.

466. Se observă că dispoziţiile art. 33 teza a ll-a NCPC reglementează o form ă a acţiunilor preventive consacrate de art. 34 NCPC, ce poate fi exercitată indiferent după cum dreptul este sau nu afectat de termen. Textul nu trebuie însă interpretat in sensul că recunoaşte existenţa unor cereri pentru exercitarea cărora nu trebuie să se justifice niciun interes, în cazul acestor acţiuni, interesul de a acţiona „nu este născut şi a c tu a r deoarece fie nu a avut loc o încălcare a dreptului; fie dreptul este afectat de term en sau condiţie suspensivă şi aceste modalităţi nu s-au împlinitori

De altfel, cele două ipoteze reglementate de art. 33 NCPC şi art. 34 alin. (3) NCPC sunt diferite:

a) cererea prevăzută de art. 33 NCPC poate să fie formulată indiferent dacă dreptul celui care acţionează este sau nu afectat de termen, pe când cererea din art. 34 alin. (3) NCPC este condiţionată de existenţa unui drept afectat de term en suspensiv, neîmplinit;

b) în situaţia prevăzută de art. 33 NCPC, dacă partea interesată nu ar acţiona, paguba care s-ar produce nu mai poate să fie reparată, pe când, în condiţiile ari. 34 alin. (3) NCPC, reclamantul a r suferi o pagubă „însem nată” , dar aceasta nu este de nereparat^^l

467. De reţinut că nu se confundă un interes care nu este actual cu un drept care nu este actual. In prima ipoteză, cererea se respinge ca lipsită de interes, în cea de-a doua ipoteză, ca prematură. In această situaţie, este vorba despre o altă excepţie procesuală, respectiv excepţia de prem aturitate (excepţie de fond, absolută şi peremptorie); în ambele situaţii, există posibilitatea reiterării cererii, după ce interesul sau dreptul a devenit actual, fă ră a putea fi opusă autoritatea de lucru judecat.

468. Din punct de vedere procesual, neîndeplinirea oricăreia dintre cerinţele prevăzute de art. 33 NCPC poate fi invocată prin excepţia lipsei interesului; ca urmare a adm iterii excepţiei, cererea se respinge ca lipsită de Interes.

Exem ple de acţiuni lipsite de interes^^l- recursul îm potriva soluţiei propuse prin opinia minoritară^^l- cererea de încuviinţare a unor probe pentru dovedirea aspectelor

necontestate sau notorii etc.- acţiunea prin care cel care are un titlu executoriu solicită constatarea

dreptului său;- partea care a avut câştig de cauză nu are interes în exercitarea căii

legale de atac îm potriva hotărârii.


Idem. p. 228•2) Idem. p. 229.

M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 181-182. A l Bacad, op. cit., p. 135



S-â stabilit în practica anterioară noului Cod existenta Interesului în prom ovareâ căii de atac, reţinându-se că excepţia lipsei de interes a declarării recursului de către reclamant, dedusă din atitudinea acestuia constând în lipsa de diligenţă pentru soluţionarea mai rapidă a litigiului, este vădit nefondată, deoarece interesul promovării de către reclamant a căii de atac a recursului este dat de soluţia pronunţată în defavoarea acestuia în apel şi nu poate li reapreciat după cum recurentul este sau nu preocupat de soluţionarea mai rapidă a litigiulul^'^;

- cel care este în posesia unei hotărâri judecătoreşti irevocabile (definitivă, în reglementarea noului Cod) prin care i s-a restituit în deplină proprietate şi posesie un imobil naţionalizat nu mai are interesul de a formula o nouă acţiune în constatarea faptului că imobilul nu intră sub incidenţa Legii nr. 112/1995 pentru reglem entarea situaţiei jurid ice a unor Imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, întrucât nu a fost preluat cu titlu (egal;

- cererea prin care se stăruie într-o verificare de scripte este lipsită de interes dacă, după încuviinţarea acestei verificări, actul a fost înlăturat din proces;

- cererea prin care creditorul urmăreşte aducerea unor valori în patrimoniul debitorului care este solvabil;

- beneficiarul unei donaţii fă ră sarcini nu poate să ceară anularea donaţiei, chiar dacă există un temei de nulitate, pentru că donaţia nu-l păgubeşte, iar anularea ei nu-i poate profita;

- prom ovarea unei contestaţii în anulare prin care se invocă nelegala citare a adversarului;

- moştenitorul legal nerezervatar nu are interes să ceară anularea unui legat particular atunci când există un legatar universal, pentru că acesta din urmă ar culege legatul anulat;

- un pârât nu are interes să critice hotărârea prin care un copârât a fost obligat solidar cu el la plata datoriei;

- excepţia prin care se invocă o nulitate care nu vatăm ă pe cel care o invocă;

- dacă s-a d ispus prin hotărâre irevocabilă (definitivă. în reglementarea noului Cod) rezoluţiunea unul contract de vânzare, este lipsit de interes să se ceară anularea aceluiaşi contract de vânzare.

Nu s-ar putea considera că reclamantul unei acţiuni întem eiate pe dispoziţiile Legii nr. 221/2009 nu justifică un interes actual în a cere con* statarea caracterului politic al condamnării după ce textele normative referitoare la acordarea daunelor morale au fost declarate neconstituţionale, existând, incontestabil, un interes moral în a se statua, printr-o hotărâre ju decătorească, sub acest aspect. O astfel de cerere nu are caracterul unei cereri accesorii celei referitoare la acordarea daunelor morale, dimpotrivă.


I.C.C.J., s. civ. şl de propr. Int., dec. nr. $393/2006, în G. Boroi, O. Spineanu- Matei, C od u l.... ed. a i-a , p. 285.



ea este o cerere principală, constatarea caracterului poiilic ai condamnării suferite condiţionând acordarea despăgubirilor materiale, în condiţiile legii speciale^^l

§2. Regim ul ju r id ic a l invocă rii şi so lu ţio n ă rii excepţie i lipse i de in* teres

469. Excepţia lipsei de interes este o e xce p ţie de fo n d (se invocă încălcarea cerinţelor interesului - condiţie de exercitare a acţiunii civile), p e re m p to rie (adm iterea sa îm piedică soluţionarea fondului cererii) şi a b s o lu tă (se încalcă norme de ordine publică), care poate fi invocată de in s ta n ţă d in o fic iu , de p ro c u ro r sau de o rice pa rte in te resa tă , în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel, faţă de prevederile art. 247 alin. (1) teza I NCPC.

470. Dacă excepţia este adm isă , acţiunea va fi re sp in să ca lip s ită de in te res.

Dacă excepţia este respinsă» se pronunţă o în ch e ie re In te rlo c u to r ieşi se continuă judecata cauzei. încheierea putând fi atacată doar odată cu fondul cauzei.

Respingerea acţiunii ca lipsită de interes nu p oa te avea a u to rita te de lu c ru ju d e c a t într-o altă acţiune prom ovată într-un moment în care interesul s-a născut şi întruneşte celelalte cerinţe^^l

471. S-a apreciat în doctrină că, în cazul dreptului afectat de termen sau condiţie suspensivă şi al cererii introduse înainte de îm plinirea termenului sau condiţiei, fără să existe situaţiile de excepţie prevăzute în art. 34 NCPC, poate să fie pusă în discuţie to t problema lipsei de interes. întrucât nu S’ â născut interesul de a acţiona, cererea va fi respinsă în consecinţă. Desigur, nu este greşit ca. în acest caz, cererea să fie respinsă şi ca prem atur formulată^^l

472. S-a apreciat în doctrină că, în ipotezele în care calitatea procesuală activă aparţine oricărei persoane interesate, excepţia procesuală ce se impune a fi invocată şi soluţionată este cea a lipsei de interes, iar nu aceea a lipsei calităţii procesuale active, întrucât elementul esenţial asupra căruia statuează instanţa vizează condiţia interesului, calitatea existând în mod automat în prezenţa acestei cerinţe (spre exemplu, situaţia promovării unei acţiuni in constatarea nulităţii absolute a unui act juridic)'^).

Pentru argum entele expuse în cadrul secţiunii referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale active, am arătat că nu suntem de acord cu


C.A. Cluj, s. I civ., dec. nr. 4482/R/2011, în G.C. Frentiu, D .-L Bâldean. Noul Cod .... p-46.

•2) M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale p. 185.M. Tăbârcă. Drept procesual civil. Voi. I .... 2013, p, 240,D.N. Theohah, op. cit., p. 92-93,



această opinie şl apreciem că, in asemenea situaţii, acţiunea trebuie respinsă pentru lipsâ calităţii procesuale active.

473. Ari. 40 alin. (2) NCPC, cu titlul marginal „Sancţiunea încălcării condiţiilor de exercitare a acţiunii civile", prevede că încălcarea dispoziţiilor titlului privitor la acţiunea civilă poate, de asemenea, atrage aplicarea şi a altor sancţiuni prevăzute de lege, iar cel care a suferit un prejudiciu are d re p tu l de a f i d e sp ă g u b it, p o tr iv it d re p tu lu i com un , deci pe calea unei cereri separate, iar nu în condiţiile ari. 189-190 NCPC, care vizează despăgubirile ce pot să fie solicitate pentru am ânarea procesului^'^.





Secţiunea a 4 -a . Excepţia lipsei c a iitâ ţii procesualeactive şi pasive

§1. Calitatea procesuală - condiţie de exercitare a acţiunii civiie

474. Determ inarea calităţii procesuale a părţilor, problem ă cu m ultip le implicaţii pe plan procesual, poartă în ştiinţa dreptului procesual civil denum irea de legitim are procesuală. Numai persoana care are calitate procesuală va putea ti parte în proces, exercitând acţiunea civilă.

Calitatea procesuală este strâns legată atât de conceptul de acţiune civilă, cât şi de acela de parte în procesul civil. De aceea, unii autori tra tează calitatea procesuală la condiţiile necesare pentru exerciţiu l acţiunii civile, iar alţii la condiţiile necesare pentru a ti parte în proces, pentru ca alţii să precizeze că determ inarea calităţii procesuale reprezintă o condiţie necesară atât pentru a fi parte în proces, cât ş i pentru exercitarea acţiunii civile.

Noua reglementare prevede expres că orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia are calitate procesuală, dispoziţie ce se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul apărărilor [art. 32 alin. (1) llt. b) şi alin. (2) NCPC].

475. Pentru definirea noţiunii de „calitate procesuală'', în literatura jurid ică s-a făcut legătura între persoana reclamantului şi titularul dreptului subiectiv dedus judecăţii, precum şi în tre persoana pârâtului şi cel obligat în raportul jurid ic de drept substanţial, subllniindu-se necesitatea identific cării acestor categorii de persoane. Această concepţie a fost împărtăşită şi de fostul Tribunal Suprem'^J, care a precizat că „raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât în tre titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii” .

476. în general, atunci când părţile din proces se identifică în persoana părţilor din raportul jurid ic de drept substanţial dedus judecăţii, se vorbeşte de o legitim are procesuală ordinară, iar când calitatea de parte este recunoscută de lege a ltor organe sau a ltor persoane, se vorbeşte de o legitim are procesuală extraordinară.

Dacă ne raportăm la persoana care introduce cererea de chem are în judecată, vorbim de o legitim are procesuală activă, iar dacă ne raportăm la persoana chem ată în judecată, ne referim la o legitim are procesuală pasivă.

Art. 36 NCPC a introdus pentru prima oară o definiţie a calităţii procesuale pasive: „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre p ă rţi ş i subiectele raportului ju rid ic litigios, astfe l cum acesta este dedus judecăţii.

l^^Trib- Suprem, s. civ., dec. nr. 1913/1978, în R.R.D. nr. 4/1979, p. 52.



Existenta sau inexistenţa drepturilo r ş i a ob ligaţiiio r afirm ate constitu ie o chestiune de fo n d \

In cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţie i este obligatorie, calitatea procesuală activă aparţine celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv.

în doctrina recentă*^^ se mai fac urm ătoarele precizări foarte utile:- în cazul acţiunii în revendicare imobiliară, calitatea procesuală activă

revine reclamantului, proprietar neposesor, iar calitatea procesuală pasivă aparţine pârâtului, posesor neproprietar sau detentor precar;

- succesorul neacceptant al moştenirii în termenul de opţiune succesorală nu are calitate procesuală activă (rezolvând astfel dilema din practica judiciară, prin statuarea soluţiei în sensul că excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală reprezintă o apărare de fond în planul dreptului substanţial, ce se reflectă în planul dreptului procesual sub form a excepţiei lipsei calităţii procesuale active);

- dacă legea leagă calitatea procesuală activă de interes, atunci lipsa interesului duce la respingerea acţiunii pentru acest motiv, iar nu pentru lipsa calităţii procesuale active. Nu suntem de acord cu această opinie, deoarece lipsa unui interes pentru form ularea cererii va determ ina, după părerea noastră, respingerea cererii pe excepţia lipsei calităţi! procesuale active; astfel, în cazul unei cereri în constatare a nulităţii absolute, care poate fi formulată de ôrice persoană interesată'', lipsa unui interes pentru form ularea cererii va atrage această soluţie, aceasta, deoarece chiar legea acordă prioritate calităţii procesuale active în cadrul acestei acţiuni, pe care o defineşte însă pornind de la condiţiile interesului. Cu alte cuvinte, deşi Instanţa va analiza existenţa sau nu a Interesului, va respinge sau va admite, pe cale de consecinţă, excepţia lipsei calităţii procesuale active. Mai adăugăm ca argum ent faptul că, în analiza calităţii procesuale, instanţa trebuie să realizeze un examen mai formalist al cererii de chem are în judecată decât In analiza condiţiei interesului; de regulă, în concursul d intre excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia interesului, primează calitatea ca şi ordine de soluţionare a excepţiilor; faptul că legiuitorul a înţeles să impună analiza lor legată nu poate duce la concluzia răsturnării acestei ordini; asim ilăm această situaţie cu situaţia invocării excepţiei lipsei calităţii procesuale active în acţiunea în revendicare. Prin urmare, susţinem soluţia respingerii acţiunii pe lipsa calităţii procesuale active, iar nu pe lipsa interesului, în situaţia mai sus descrisă.

§2. Justificarea calităţii procesuale

477. Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titu larul dreptului afirmat; în cazul s ituaţiilor jurid ice pentru a căror realizare calea justiţie i este obliga-

IV. Excepţia lipsei calităţii procesuale active şi pasive 363




torie, calitatea procesuală activă aparţine celui ce se poate prevala de acest interes.

Reclamantul, fiind cel care porneşte acţiunea, trebuie să Justifice atât calitatea sa procesuala activă, cat şi calitatea procesuală pasivă a persoanei chem ate în judecată, prin indicarea obiectului cererii şi a motivelor de fapt şi de drept pe care se întem eiază pretenţia sa.

478. După ce a fost sesizată, instanţa trebuie să verifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, fie înainte de înce- perea dezbaterilor, dacă acest lucru este posibil, fie în cadrul dezbaterilor asupra fondului dreptului.

Instanţa de control jiid ic ia r trebuie să stabilească, în privinţa calităţii procesuale a părţilor, că acestea au participat la judecata în primă In- stantă.I

Verificarea pe care trebuie să o facă instanţa se impune în privinţa oricărei acţiuni, indiferent dacă are ca obiect realizarea dreptului sau numai constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept.

S-a arătat în doctrina anterioară noului Cod'^^ că cercetarea existentei calităţii procesuale active este, de regulă, posibilă înainte de începerea dezbaterilor în cazul cererilor personale. în tim p ce în cazul cererilor reale excepţia lipsei calităţii procesuale active este discutată în cadrul dezbaterilor asupra fondului dreptului.

Astfel. în cazul acţiunilor prin care se urmăreşte valorificarea unui drept de creanţă, precum şi în cazul acţiunilor cu privire la care legea stabileşte în mod expres cine are calitate procesuală activă, excepţia poate fi soluţi- onată, în cazul în care se invocă, înainte de a se da cuvântul pe probe.

în schimb. în cazul acţiunilor prin care se urmăreşte valorificarea unui drept real principal, pentru stabilirea calităţii procesuale active fiind ne- cesară adm inistrarea de probe ca şi pentru dovedirea tem einiciei cererii, excepţia, de regulă, este unită cu fondul cauzei, în temeiul art. 248 alin. (4) NCPC (corespondent art. 137 alin. (2) CPC]. în această situaţie, dacă se constată că reclamantul nu este titularul dreptului real principal, cererea urmează să fie respinsă pentru lipsa calităţii procesuale active, iar nu ca neîntemeiată.

479. în ipoteza drepturilor sau a obligaţiilor cu mai mulţi titulari, judecătorul trebuie să stabilească dacă reclamanţii din acţiune sunt titularii dreptului sau, în ipoteza unui singur reclamant, dacă acesta figurează printre titularii dreptului la acţiune, procedeul fiind identic şi în ipoteza legitimării pasive. Odată determ inat faptul că dreptul are mai mulţi titulari, trebuie să se aprecieze dacă el conferă substanţial dreptul de reprezentare celui care. în absenţa tuturor titularilor, exercită numai el acţiunea ori numai unul dintre titu lari figurează ca parte în cauză. Dacă răspunsul la această


V^M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual.... p, 8.



întrebare este negativ, atunci duce la respingerea acţiunii pentru lipsa legitim ării procesuale active sau pasive.

Practica judiciară se confruntă cu astfel de situaţii In următoarele ipoteze: a) com unitatea de bunuri a soţilor; b) indiviziunea şi coproprietatea;c) solidaritatea.

4 8 0 .1 ) Com unitatea de bunuri a soţilor. Potrivit prezumţiei legale de mandat reciproc şî tacit dintre soţi. reglementată de art. 35 alin. (2) C. fam ., abrogat de la 1 octom brie 2011, „oricare dintre soţi, exercitând s ingur aceste drepturi, este socotit că are ş i consim ţăm ântu l celu ila lt soţ. Cu toate acestea, n iciunul d intre so ţi nu poate înstrăina ş i n ic i nu poate greva un teren sau o construcţie ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consim ţăm ântul celu ila lt s o f.

Pe planul dreptului procesual civil, prezumţia prezintă o importanţă deosebită, urm ând să fie considerată ca izvorul legitimării active a unuia dintre soţi, acesta având posibilitatea de a acţiona în justiţie fă ră a avea nevoie de consim ţământul celuilalt soţ în mod expres. Această prezumţie are un caracter relativ, opunerea expresă a soţului la exercitarea unei acţiuni civile, în legătură cu bunurile comune, conducând la respingerea acesteia pentru lipsa calităţii procesuale. Prezumţia nu îş i are aplicare în privinţa actelor de dispoziţie asupra bunurilor imobile, în acest caz fiind necesar consimţământul expres al am bilor soţi, şi nici în cazul actelor cu t i t lu gratuit între vii, deoarece acestea m icşorează com unitatea de bunuri.

Prin urmare, sub aspectul calităţii procesuale active, se disting următoarele două ipoteze:

- acţiunea în revendicare a unui bun mobil poate fi introdusă numai de către un singur soţ, în temeiul prezumţiei de mandat tac it reciproc;

- acţiunea în revendicare a unui bun imobil trebuie introdusă de şi îm potriva am bilor soţi.

Sub aspectul calităţii procesuale pasive, citarea numai a unuia dintre soţi are ca efect inopozabilitatea şi, în consecinţă, imposibilitatea executării hotărârii fată de soţul necitat în cauză, care are deschisă calea contestaţiei la executare.

în prezent, această prezum ţie nu mai este reglementată de noul Cod civil în privinţa bunurilor comune ale soţilor. în această materie, funcţionează, potrivit noului Cod civil, principiul gestiunii paralele.

In principiu, fiecare soţ poate să încheie, cu privire la bunurile comune, orice acte juridice cu celălalt soţ sau cu terţe persoane, dacă prin lege nu se prevede altfel; astfel, fiecare so ţ poate să facă singur, fără consimţământul celuilalt, depozite bancare, precum şi orice alte operaţiuni în legătură cu acestea, caz în care în raport cu instituţia de credit, soţul titu lar al contului are, chiar şi după desfacerea sau încetarea căsătoriei, dreptul de a dispune de fondurile depuse, dacă prin hotărâre judecătorească executorie nu s-a decis altfel (art. 317 NCC).




Articolul 314 NCC prevede posibililated încheierii unui contract de mandat între soli: „Un soţ poate să dea mandat celuilalt soţ să îl reprezinte pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial” , ia ra rt. 315 NCC reglementează mandatul judiciar - posibilitatea unuia dintre soţi de a solicita instanţei de tutelă încuviinţarea de a-l reprezenta pe celălalt soţ. care se află în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa, pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial; prin hotărârea pronunţată se stabilesc condiţiile, lim itele şi perioada de valabilitate a acestui mandat; în principiu, mandatul încetează atunci când soţul reprezentat nu se mai află în această situaţie sau când este numit un tutore ori, după caz, un curator.

Regimul acte lor de înstrăinare şi de grevare prevăzut de ari. 346 şi ari. 347 NCC se va aplica corespunzător. Potrivit art. 346 NCC, actele de înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale având ca obiect bunurile comune nu pot f i încheiate decât cu acordul am bilor soţi. Fac excepţie bunurile mobile com une a căror înstrăinare nu este supusă, potrivit legii, anum itor formalităţi de publicitate, de care poate dispune oricare dintre soţi singur, cu titlu oneros. Sunt, de asemenea, exceptate şi darurile obişnuite. Actul încheiat fără consim ţăm ântul expres al celu ila lt soţ, atunci când el este necesar potrivit legii, este anulabil; terţului dobânditor care a depus diligenţa necesară pentru a se inform a cu privire la natura bunului nu i se pot opune efectele nulităţii (ari. 347 NCC).

Totuşi, potrivit art. 316 NCC, cu denumirea marginală „Actele de dispoziţie care pun în pericol grav interesele fam iliei", în mod excepţional, dacă unul d intre soţi încheie acte jurid ice prin care pune în pericol grav interesele fam iliei, celălalt soţ poate cere instanţei de tutelă ca. pentru o durată determinată» dreptul de a dispune de anum ite bunuri să poată fi exerci- la t numai cu consim ţământul său expres. Durata acestei măsuri poate fi prelungită, fără însă a se depăşi în total 2 ani. Hotărârea de încuviinţare a măsurii se com unică în vederea efectuării form alităţilor de publicitate imobiliară sau mobiliară. Sancţiunea prevăzută expres, în cazul în care actele sunt încheiate cu nerespectarea hotărârii judecătoreşti, este n u lita tea re la tivă . Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune este de un an, care începe să curgă de la data când soţul vătămat a luat cunoştinţă de existenţa actului. Regimul acte lor de înstrăinare şi de grevare prevăzut de ari- 346 şi art. 347 NCC se va aplica corespunzător.

Articolul 345 NCC stabileşte regimul aplicabil actelor de conservare, de folosinţă şi de adm inistrare în cazul com unităţii legale de bunuri. Astfel, fiecare soţ are dreptul de a folosi bunul comun fără consim- ţăm ântul expres al celuila lt soţ. Cu toate acestea, schim barea destinaţiei bunului comun nu se poate face decât prin acordul so ţilo r De asemenea, fiecare soţ poate încheia singur acte de conservare, acte de adm inistrare cu privire la oricare dintre bunurile comune, precum şi acte de dobândire a bunurilor comune. In măsura în care interesele sale legate de comunitatea de bunuri au fost prejudiciate printr-un ac i juridic, soţul care nu a participat




la încheierea actului nu poate pretinde decât daune>interese de la celălalt soţ, lă ră a fi afectate drepturile dobândite de terţii de bună^credinţă.

In literatura de specialitate!^^ s-a apreciat că, în condiţiile renunţării la prezum ţia de mandat tacit reciproc, a consacrării principiului gestiunii paralele, conform căruia oricare soţ poate face acte de adm inistrare, conservare, fo losinţă în privinţa bunurilor comune, singur, fără acordul celuilalt, exceptând actele de înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale care au ca obiect un bun Imobil comun sau cele de înstrăinare a bunurilor mobile supuse unei formalităţi de publicitate (cum sunt bunurile mobile corporale sau titlurile negociabile emise în form ă materializată, care, potrivit art. 2480 NCC, pot constitui obiect al gajului, supuse publicităţii prevăzute de art. 2482 NCC, conform căruia publicitatea gajului bunurilor mobile corporale se realizează fie prin deposedarea debitorului, fie prin înscrierea gajului la arhivă; publicitatea gajului asupra sum elor de bani se realizează numai prin deţinerea acestora. Iar gajul asupra titlurilor negociabile este perfectat prin remiterea sau, după caz, prin andosarea titlurilor), nim ic nu îl împiedică pe un soţ să aducă un bun comun ca aport la capitalul social al unei societăti comerciale.

Art. 322 NCC stabileşte reguli particulare în cazul locuinţei familiei: fără consim ţăm ântul scris al celuilalt sot, niclunul dintre sotL chiar dacă este proprietar exclusiv, nu poate dispune de drepturile asupra locuinţei fam iliei şl nici nu poate încheia acte prin care ar fi afectată fo losinţa acesteia. De asemenea, un soţ nu poate deplasa din locuinţă bunurile ce mobilează sau decorează locuinţa fam ilie i şi nu poate dispune de acestea fă ră consim ţământul scris al celu ila lt sot. In cazul în careI •consim ţământul este refuzat fără un motiv legitim, celălalt soţ poate să sesizeze instanţa de tutelă, pentru ca aceasta să autorizeze încheierea actului. Soţul care nu şi-a dat consim ţământul la încheierea actului poate cere anularea Iul în termen de un an de la data la care a luat cunoştinţă despre acesta, dar nu mai târziu de un an de la data încetării regimului matrimonial. în lipsa notării locuinţei fam ilie i în cartea funciară, soţul care nu şi-a dat consim ţământul nu poate cere anularea actului, ci numai daune-interese de la celălalt soţ, cu excepţia cazului în care terţul dobânditor a cunoscut, pe a ltă cale, calitatea de locuinţă a familiei.

Noul Cod civil reglementează totuşi, în art. 503 alin. (2), prezumţia de m andat tacit reciproc între părinţi: faţă de terţii de bună-credinţă, oricare dintre părinţi, care îndeplineşte singur un act curent pentru exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, este prezum at că are şi consimţământul celuilalt părinte. Deci, prezumţia legală de mandat reciproc ş l tacit dintre soţi este reglementată numai în raport de actele referitoare la îndatoririle părinteşti.


Colectiv, Noul Cod civil. Comentâril, doctrină şl jurisprudentă, voi. I, p. 481-432.



Prezumţia are caracter relativ, putând fi răsturnată prin dovada contrară, ce revine părintelui care nu şi-a exprim at consimţământul^’ ^

481. 2) In d iv iz iu n e a ş i co p ro p rie ta te a . în ceea ce priveşte in d iv iz iu * nea, se aplică regu la u n a n im ita ţii, întrucât pentru a înstrăina sau a greva în mod valabil un lucru din moştenire, precum şi pentru a face orice act de administrare, trebuie consimţământul tuturor copărtaşilor. Totuşi, pe tem eiul g e s tiu n ii de a face ri sau al m a n d a tu lu i tac ît, au fost recunoscute ca valabile actele de conservare şi de adm inistrare făcute de un coindivizar, dacă actul este fo lositor comunităţii şl niciunul d intre coproprietari nu s-a opus la efectuarea lui.

în ceea ce priveşte co p ro p rie ta te a , se arată că oricare dintre coproprietari poate face acte de simplă adm inistrare a bunului.

Dar acţiunea in revendicare a unui bun aflat in coproprietate, care are ca scop recunoaşterea dreptului de proprietate şi readucerea bunului în întregim ea sa în patrimoniul celor îndreptăţiţi, nu va putea fi introdusă de un singur coproprietar, care are un drept lim itat exprim at in tr-o cotă-parte nedeterm inată în materialitatea Iul; acesta nu va putea revendica singur bunul.

Unii autori^^' au considerat că acţiunea în revendicare nu este un act de dispoziţie, ci un act de consen/are, deoarece are ca scop readucerea bunului în patrimoniul comun. Argum entele aduse în sprijinul acestei teorii sunt următoarele:

-în tre ru p e re a unei prescripţii este un act de conservare, or, acţiunea în revendicare are ca efect tocmai întreruperea prescripţiei achizitive în favoarea terţului; astfel, s-a susţinut în doctrină^^' că oricare dintre copro* prietari, introducând o acţiune în revendicare a unui bun indiviz în contra unui terţ, face în principiu un act de conservare, iar nu un act de dispoziţie cu privire la acel bun;

- coindivizarll nu pot revendica bunul Indiviz unul îm potriva celuilalt, deoarece ei au drepturi concurente care se com bină reciproc, dar care în niclun caz nu se exclud unele pe altele;

- astfel, s-a propus consacrarea în viitorul Cod civil a soluţiei adm isibilităţii acţiunii în revendicare prom ovate de un singur coindivizar îm potriva unui terţ posesor.

în prezent, nou l C od c iv il stabileşte, în art. 632, că fo rm e le p roprie tă* ţ i i co m u n e sunt: a) proprietatea pe cote-părţl (coproprietatea), care poate fi obişnuită sau forţată; b) proprietatea în devălmăşie (devălmăşia).

in cazul coproprietăţii obişnuite, fiecare coproprietar este titu larul exclusiv al unei cote-părţi din dreptul de proprietate şi poate d ispune în mod


Idem, p. 408.M, Constantinescu, Raportul dintre acţiune şi situaţia juridicâ proteguită, în R.R.D.

nr. 9/1969. p.43.D. Chirică, Posibilitatea exercitării acţiunii în revendicare de către un singur

coindivizar, în Dreptul nr. 11/1998, p, 23-30.



liber de aceasta, în lipsă de stipulaţie contrară. Cotele-părţi sunt prezuma- te a ti egale, până la proba contrară. Dacă bunul a fost dobândit prin act juridic, proba contrară nu se va putea face decât prin înscrisuri. Modul de fo losire a bunului comun se stabileşte prin acordul coproprietarilor, iar în caz de neînţelegere, prin hotărâre judecătorească.

în ceea ce priveşte actele de conservare cu privire la bunul comun, acestea pot fi făcute de fiecare coproprietar fără acordul celorlalţi coproprietari (ari. 640).

Referitor la actele de adm inistrare, precum încheierea sau denunţarea unor contracte de locatlune, cesiunile de venituri Imobiliare şi altele asem enea, cu privire la bunul comun, art. 641 NCC instituie regula majorităţii: actele de adm inistrare pot fi făcute numai cu acordul coproprietarilor ce deţin majoritatea cotelor-părţi. Coproprietarul sau coproprietarii interesaţi pot cere instanţei să suplinească acordul coproprietarului aflat în Imposibilitate de a-şl exprima voinţa sau care se opune în mod abuziv la efectuarea unui act de administrare indispensabil menţinerii utilităţii sau valorii bunului.

în privinţa celorlalte acte, art. 641 NCC stabileşte regula unanimităţii: orice acte juridice de dispoziţie cu privire la bunul comun, actele de fo losinţă cu titlu gratuit, cesiunile de venituri imobiliare şi locaţiunile încheiate pe term en mai mare de 3 ani, precum şi actele care urm ăresc exclusiv înfrum useţarea bunului nu se pot încheia decât cu acordul tuturor coproprietarilor; orice act jurid ic cu titlu gratuit va fi considerat act de dispoziţie.

Sancţiunea care intervine în cazul în care actele jurid ice sunt făcute cu nerespectarea regulilor prevăzute la art. 641 NCC este inopozabilitatea actului faţă de coproprietarul care nu a consimţit, expres ori tacit, la încheierea acestuia.

De asemenea, coproprietarului vătăm at i se recunoaşte dreptul ca, înainte de partaj, să exercite acţiunile posesorii îm potriva terţului care ar fi intrat în posesia bunului com un în urma încheierii actului. în acest caz, restituirea posesiei bunului se va face în folosul tuturor coproprietarilor, cu daune-interese, dacă este cazul, în sarcina celor care au participat la încheierea actului^'l

în legătură cu legitim area procesuală a coproprietarului, art. 643 NCC stabileşte următoarele reguli:

- fiecare coproprietar poate sta singur în justiţie, indiferent de calitatea procesuală, în orice acţiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acţiunii în revendicare;

- hotărârile judecătoreşti pronunţate în folosul coproprietăţii profită tu turor coproprietarilor;


Potrivit art. 644 alin. (1) NCC. se poate deroga de la dispoziţiile art. €35, 636, 641 şi ârl. 642 alin. (1) printr-un contract dd administrare a coproprietăţii încheiat cu acordul tuturor coproprietarilor.



- hotărârile judecătoreşti potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalţi coproprietari;

- când acţiunea nu este introdusă de toţi coproprietarii, pârâtul poate cere instanţei de judecată introducerea în cauză a celorlalţi coproprietari în calitate de reclamanţi, în term enul şi condiţiile prevăzute în Codul de procedură civilă pentru chem area în judecată a a ltor persoane.

Din interpretarea acestor dispoziţii se pot desprinde următoarele concluzii:

- acţiunea introdusă de un singur coproprietar sau îm potriva unui singur coproprietar nu mai poate fi respinsă pe lipsa calităţii procesuale active sau pasive;

- orice coproprietar care nu a fost introdus în proces se poate folosi însă îm potriva tertilor sau chiar a adversarului din proces de efectul pozitiv al hotărârii judecătoreşti prin care coproprietarul ce a fost atras în proces a câştigat procesul;

- oricărui coproprietar care nu a fost introdus în proces nu îi poate fi opusă de un terţ sau chiar de adversarul din proces hotărârea judecătorească prin care coproprietarul ce a fost atras în proces a pierdut procesul; această hotărâre nu are, pentru aceşti coproprietari rămaşi în afara procesului. autoritate de lucru judecat; ceea ce e însă de discutat este dacă această hotărâre judecătorească are sau nu autoritate de lucru judecat (de exemplu, prin hotărâre se stabileşte că titlul coproprietarului reclamant nu este preferabil titlului pârâtului; hotărârea rămâne definitivă; întrebarea care se ridică este dacă în noul proces, pornit să zicem de un a lt coproprietar, problema de drept a preferabil ităţii titlurilor mai poate fi rezolvată altfel de instanţa învestită cu a doua acţiune în revendicare);

- în esenţă, ceea ce s-a urm ărit a fost cointeresarea pârâtului, care prefigurează că va câştiga procesul, de a atrage în proces pe toţi coproprietarii, pentru a obţine o hotărâre opozabilă tuturor.

Referitor la indiviziune, noul Cod civil fo loseşte termenul in cuprinsul ari, 1142 (prin care reglementează cazurile şi condiţiile în care moştenitorii pot ieşi din indiviziune cu privire la bunurile care constituie amintiri de fami* lie), în denum irea marginală şi în cuprinsul art. 1143 (care, cu un conţinut asemănător fostului art. 728 C. civ. 1864, reglementează imprescriptibilitatea dreptului de a cere ieşirea din indiviziune asupra bunurilor ce compun patrimoniul persoanei fiz ice decedate), în cuprinsul ari. 1155 (care reglementează dreptul creditorilor ale căror creanţe provin din conservarea sau din adm inistrarea bunurilor moştenirii ori s-au născut înainte de deschiderea moştenirii de a cere să fie plătiţi, înainte de efectuarea partajului succesoral, din bunurile aflate în indiviziune) şi în cuprinsul art. 2187 din materia contractului de cont curent (din care reiese că, în cazul în care un cont curent are mai mulţi titulari, aceştia se numesc cotitulari de cont, spre deosebire de situaţia în care unicul titu lar al contului curent a decedat, când, până la efectuarea partajului, moştenitorii sunt consideraţi titulari coindivizari ai contului).




Noul Cod civil nu cuprinde însă o reglementare de ansamblu în cazul indiviziunii. Cartea a IV-a (^Despre moştenire şi liberalităti'') conţine o dispoziţie de trim itere în capitolul rezervat partajului succesoral, la art. 1143 alin. (2) NCC stipulându-se în mod expres faptul că în această materie sunt aplicabile dispoziţiile generale de la partaj (respectiv dispoziţiile ari. 669-686 NCC), în măsura în care nu sunt incom patibile cu partajul succesoral. Având în vedere faptul că şi indiviziunea presupune o pluralitate de titu lari ai dreptului de proprietate, s-a arătat^'^ că natura juridică şi regulile aplicabile indiviziunii succesorale nu diferă, în fond, de natura şi regimul jurid ic aplicabil coproprietăţii, cu singura deosebire determ inată de obiectul complex, cantitativ diferit al indiviziunii succesorale, faţă de obiectul singular, individual al coproprietăţii. Această regulă, consacrată de doctrină până la adoptarea noului Cod civil, reiese de lege lata din interpretarea dispoziţiilor art. 631 NCC. potrivit cărora dispoziţiile capitolului care reglementează instituţia proprietăţii com une se aplică ori de câte ori dreptul de proprietate privată are mai mulţi titulari, în tem eiul unui act ju rid ic sau al altui mod de dobândire prevăzut de lege. fără a se face distincţie în funcţie de obiectul dreptului de proprietate, respectiv dacă este un bun individual determ inat sau o universalitate de bunuri. Or, moştenirea legală sau testam entară constitu ie un mod de dobândire a proprietăţii prevăzut de lege (art. 557), în tem eiul căruia patrimoniul unei persoane decedate se poate transm ite către doi sau mal mulţi titu lari (moştenitori). De aceea, s-a apreciati^^ că dispoziţiile capitolului care reglementează proprietatea comună reprezintă dreptul com un şi pentru situaţia pluralităţii de titulari asupra unei universalităţi de bunuri, aceste dispoziţii aplicându*se ori de câte ori legea nu prevede altfel.

482. 3) Solidaritatea. Atât sub aspect activ, cât şi sub aspect pasiv, se aplică ideea de mandat reciproc de reprezentare, dar numai pentru actele favorabile (actele de conservare a creanţei, respectiv de stingere sau reducere a obligaţiei). Actele nefavorabile (actele de dispoziţie) sunt inopozabile.

Astfel, creditorul solidar are legitimare procesuală activă în acţiunea personală prin care pretinde în întregim e creanţa al cărei titu lar este îm preună cu alţii, după cum debitorul solidar are, la rândul său, calitatea de a figura singur ca pârât, într-un asemenea proces.

Potrivit art. 1436 NCC. cu titlul marginal „Reprezentarea reciprocă a creditorilor’ , creditorii solidari sunt prezumaţi a-şi fi încredinţat reciproc puterea de a acţiona pentru gestionarea şl satisfacerea interesului lor comun. Hotărârea judecătorească obţinută de unul dintre creditori îm potriva debitorului comun profită şi celorlalţi creditori.

In schimb, orice acte prin care unul dintre creditorii solidari a r consim ţi la reducerea ori în lăturarea drepturilor, accesoriilor sau beneficiilor cre-


Fr. Deak, Tratai de drepl succesoral, p. 488-489.® Colectiv. Noul Cod civil. Comentarii, doclrină şi jurisprudenlă, voi, I, p. 916.



dnţei ori ar prejudicia în orice a lt mod interesele celorlalţi creditori sunt Inopozablle acestora din urmă, iar hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea debitorului comun nu poate fi invocată şi îm potriva creditorilor care nu au fost parte în proces.

Referitor la efectele hotărârii judecătoreşti faţa de codebitorll solidari, noul Cod civil stabileşte urm ătoarele reguli:

- hotărârea judecătorească pronunţată îm potriva unuia dintre codebitorii solidari nu are autoritate de lucru Judecat faţă de ceilalţi codebitori;

- hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea unuia dintre codebitorii solidari profită şi celorlalţi, cu excepţia cazului în care s-a întemeiat pe o cauză ce putea fi invocată numai de acel codebitor (art. 1455 NCC).

483. Referitor la acţiunea de partaj, care este o acţiune reciprocă (iudicium duplex), oricare dintre coproprietari are calitate procesuală activă, acţiunea urmând a fi exercitată în contradictoriu cu toti ceilalţi coproprietari, în caz contrar sancţiunea fiind cea prevăzută de art. 684 alin. (2) NCC (nulitatea absolută); este menţinută astfel soluţia din art. 797 C. civ. 1864; însă coproprietarii pot participa, atât în cadrul acţiunii de partaj, cât şi în partajul realizat pe cale convenţională, prin m andatar cu procură specială. Au calitate procesuală activă şi succesorii în drepturi ai coproprietarilor, fie prin acte între vii, fie pentru cauză de moarte, în acest din urmă caz fiind în prezenţa a două stări de indiviziune. moştenitorii coproprietarului decedat urmând a rămâne in indiviziune. De asemenea, au calitate de a cere partajul unui bun comun creditorii unui coproprietar, în conform itate cu dispoziţiile art. 678 alin. (1) NCO^L

484. în ceea ce priveşte persoanele juridice de drept public, statul participă ca subiect de drepturi şi obligaţii prin M inisterul F inanţelor Publice, afară de cazurile când legea dispune altfel. De exemplu, în materia restituirii de monede, statul român este reprezentat de Banca Naţională a României.

în acelaşi sens dispune şi art. 223 NCC: J n raporturile civile m care se prezin tă nem ijlocit, în num e propriu, ca titu lar de drepturi ş i obligaţii, statul partic ipă prin M in isteru l F inanţelor Publice, afară de cazu l în care legea stabileşte un a lt organ fn acest s e n ^ \

Potrivit Legii adm inistraţiei publice locale nr. 215/2001, comuna, oraşul sau judeţul îş i exercită drepturile procedurale şi îşi îndeplinesc obligaţiile procesuale ca reclamant sau pârât, prin prim ar sau preşedintele consiliului judeţean, după caz. Aceasta înseam nă că pot avea calitatea de parte şi deci calitate procesuală, în toate cazurile, comuna, oraşul sau judeţul, iar niciodată primarul sau preşedintele consiliului ju- deţean, care sunt doar organele (autorităţile executive) prin care unitatea administrativ^teritorială îşi exercită drepturile sau obligaţiile procesuale.


Idem, p. 971,984.



Se mai arată în doctrină^') că. deşi unitatea administrativ-teritorlală este reprezentată de consiliul local sau judeţean, în fapt, aceasta va sta în justiţie to t prin prim ar sau preşedintele consiliului Judeţean, care va primi din partea consiliului un mandat scris în fiecare caz în parte (deci special), putând, la rândul lui, să delege dreptul de reprezentare unui funcţionar din primărie sau unui avocat.

în acelaşi sens, potrivit art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, în l it ig ii le p r iv ito a re la d re p tu l de a d m in is tra re , statul este reprezentat de M inisterul F inanţelor Publice, iar unităţile adm inistrativ-teritoriale de către consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, preşedintelui consiliului judeţean ori primarului; acesta poate desem na un a lt funcţionar de stat sau un avocat care să îl reprezinte în faţa instanţei.

Potrivit dispoziţiilor ari. 55 din Legea nr. 10/2001, restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşii a le căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările şi completările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile se face de către M inisterul F inanţelor Publice din fondul extrabugetar constituit în tem eiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare. D iscuţia doctrinară şi de practică pornită de această dispoziţie a fost aceea dacă norma legală instituie de fapt calitatea procesuală pasivă a Ministerului F inanţelor Publice în procesele având acest obiect sau se stabileşte doar o sursă de finanţare a acestor sume. în mod majoritar, s-a stabilit că se instituie o veritabilă calitate procesuală pasivă a M inisterului F inanţelor Publice în aceste cauze. Problema apărută în practica jud iciară ulterioară a fost aceea că, în unele cauze, pârâtul chem at în judecată a fos t Statul român, prin M inisterul F inanţelor Publice, iar nu M inisterul F inanţelor Publice: unele instanţe au apreciat că există coincidenţă de calitate şi de persoană între Stat, reprezentat, potrivit Legii nr. 213/1998, de M inisterul F inanţelor Publice, şi M inisterul F inanţelor Publice; alte instanţe au considerat că nu există o asemenea identitate şi că pârât în astfel de cauze poate fi numai M inisterul F inanţelor Publice (iar Statul român nu are calitate procesuală pasivă).

485. S-a reţinut, în practica anterioară noului Cod. că, în condiţiile în care, potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990, sucursala nu are personalitate jurid ică şi nu este subiect d istinct de drept, aceasta nu poate constitui subiect al procedurii instituite de Legea nr. 85/2006, aşa încât deschiderea procedurii reglementate de această lege se face asupra societăţii-mame, sucursala neavând calitate procesuală pasivă^^l


V. Lozneanu, op. cil., p. 54.^ C.A. laşi, d&c. nr. € din 4 ianuarie 2010, portal.just.ro.



Nu au calitate procesuală activă, de exemplu:- legatarul unei sume de bani într-o acţiune în revendicare privind un

bun Imobil din patrim oniul autorului său. întrucât vocaţia sa succesorală priveşte strict sum a de bani^^ ;

- un terţ {penitus extranei) care solicită rezol uţiunea/rezilierea unui act jurid ic, fără a avea calitatea de parte contractantă;

- o persoană care nu are calitatea de titu lar al dreptului de coproprietate asupra bunului şl care prom ovează o acţiune de partajare a acestuia;

- nudul proprietar al unui imobil care introduce o acţiune în obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de fo losinţă a imobilului deţinut abuzivi^);

- vânzătorul unui imobil, care rămâne în posesia acestuia, în cadrul acţiunii în constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra acelui imobil prin efectul uzucapiunii în sistemul Codului c ivil d in 1864, fiind un detentor precar ţinut de obligaţia de predare a lucrului vândut^^^ etc.

în cadrul acestei ultime acţiuni, calitatea procesuală pasivă aparţine p ro p r ie ta ru lu i n e d ilig e n t al bunului asupra căruia o altă persoană a exercitat o posesie utilă un tim p îndelungat. Nu au calitate procesuală pasivă p o s e s o rii in te rm e d ia ri ş i s u c c e s iv i ai u n u i te ren , care nu au avut niciodată calitatea de proprietari ai bunului uzucapat, în condiţiile în care au intrat în posesia acestuia în tem eiul unor acte netranslative de proprietate (înscrisuri sub semnătură privată intitulate de părţi „chitanţe’', care consemnează vânzarea terenului în schimbul unui preţ şi care repre- zin tă acte jurid ice lovite de nulitate absolută, pentru nerespectarea formei autentice cerute de lege ad validitatem). De asemenea, nu justifică calitate procesuală pasivă consiliile locale sau judeţene, care au statut de autoritate deliberativă, ci numai u n ită ţile a d m in is tra tiv -te r ito r ia le (comuna, oraşul, judeţul, municipiul), în măsura în care bunul în privinţa căruia se solicită uzucapiunea face parte din domeniul privat al acestora^^l într-o altă opinie, în cazul în care există un p o se so r a n te rio r, calitatea procesuală pasivă îi aparţine, însă cu condiţia ca posesia acestuia să fi fost exercitată sub num e de proprietar şi de la încetarea acesteia să fi trecut 30 de ani^^l

486. în reg lem enta rea n o u lu i C od de p ro ce d u ra c iv ilă , art. 37. cu titlu l marginal „L e g itim a re a p ro ce su a lă a a lto r pe rsoane '', prevede că, „în cazurile ş i condiţiile prevăzute exclusiv prin lege, se p o t introduce cereri


C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 923/1995, în C.P.J. 1993-1998, p. 87.D.N. Theohah, op. cit., p. 102.Trib. Romanaţi, dec. civ. nr. 634/1925, în M. Uliescu, F. Ciutacu, Culegere de speţe.

Drept civil. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale, Ed. O&oar Prinţ, Bucureşti, 1998, p. 221: în cazul unui act translativ de proprietate vânzătorul posesor nu poate uzucapa, deoarece art. 1890 C. civ. 1884 nu este aplicabil în speţâ, din cauza obligaţiei de garanţie pe care vânzătorul o datorează cumpărătorului.

D.N. Theohari, op. cit., p. 102.C. Vişoiu, Procedura uzucapiunii reglementată de Codul civil din 1864, Decretul-

lege nr. 115/1938 şl noul Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 79.



sau formula apărări ş i de persoane, organizaţii, institu ţii sau autorităţi, care, fără a justifica un interes personal, acţionează pentru apărarea drepturilo r sau in tereselor legitim e a le unor persoane afla te în s itua ţii speciale sau, după caz. In scopu l ocrotin i unu i interes de grup o ri general'.

Cu referire la acest text legal, ţinând seam a de sintagma ,Jn cazurile şi condiţiile prevăzute exclusiv de lege^', doctrina a susţinut că este vorba, în acest caz, despre o le g itim a re p ro ce su a lă lega lă , care poate fi atât activă, cât şi pasivă. Astfel, le g itim a re a p ro ce su a lă lega lă a c tivă a fost recunoscută a ltor persoane sau organe decât titu larul dreptului atunci când titularul se află în situaţii speciale sau din necesitatea ocrotirii unui interes de grup ori generaHî. Este de m enţionat faptul că, în ipoteza în care partea nu justifică un astfel de interes, pentru a avea legitimare procesuală, legea trebuie să prevadă în mod expres această posibilitate^^l

Potrivit art. 155 pot. 1 NCPC, care se referă la locul citării, s ta tu l nu mai este reprezentat în litigii prin capul autorităţii adm inistrativ-teritorlale, ci doar prin M in is te ru l F inan ţe lo r P ub lice sau alte organe anume desemnate in acest scop de lege.

A lte persoane care au legitimare procesuală legală activă sunt rep re zen tan tu l legal al minorului sau al interzisului (părinte, tutore), o c ro tito ru l lega l al acestora sau m o ş te n ito r ii ce lor anume prevăzuţi in lege [art. 46 alin. (2); art. 423 alin. (1) şi (2); art. 425 alin. (1) şi (2) NCC etc.].

Vom aminti, în continuare, doar câteva dintre multiplele exem ple date şi în literatura juridică^^^, şi în practica judiciară:

- orice persoană autorizată să utilizeze drepturile de proprietate industrială, în special beneficiarii de licenţe, are calitatea de a cere aplicarea măsurilor, procedurilor şi repararea daunelor [ari. 4 lit. b) din O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate Industrială, aprobată prin Legea nr. 280/2005];

- organizaţiile sindicale [art. 28 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social];

- organizaţiile neguvernamentale care au ca scop protecţia drepturilor omului sau care au interes legitim în combaterea discrim inării (art. 28 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tu turor form elor de discrim inare, aprobată prin Legea nr. 48/2002) sau cele ale consumatorilor art. 32 lit. d) din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului];

- asociaţiile de consumatori [art. 37 lit. h) d in O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, aprobată prin Legea nr. 11/1994];

- direcţia de (a dom iciliu l adoptatorilor [art. 48 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei];


M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 189, 190.^ D.N. Theohari, op. cit., p. 104.

Pentru detalii, a se vedea: M Tăbârcă, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p - 194-213; D.N. Theohari. op. cit., p. 104-105.



- prefectul poate Introduce acţiuni în contencios adm inistrativ [art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ];

- procurorul poate porni orice acţiune civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale m inorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege [art. 92 alin. (1) NCPC];

- declararea străinului ca indezirabil se dispune de Curtea de Apel Bucureşti, la sesizarea procurorului anum e desem nat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Procurorul sesizează instanţa de judecată. la propunerea instituţiilor cu com petenţe în domeniul ordinii publice şi securităţii naţionale care deţin date sau indicii tem einice [art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, aprobată prin Legea nr. 357/2003];

- autorităţile adm inistraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului pot solicita instanţei de tutelă decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti [art. 508 alin. (1) NCC].

Uneori, în lege este stabilită şi ca lita te a p ro ce su a lă pasiva;- i n cazul în care unitatea deţinătoare nu a los t identificată, persoana

îndreptăţită poate chem a în judecată statul, prin M inisterul F inanţelor Publice [art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001];

- acţiunea în stabilirea paternităţii poate fi pornită şi îm potriva moştenitorilor pretinsului tată [art. 425 alin. (3) NCC];

- în cazul în care, potrivit legii, o acţiune privitoare la filiaţie poate fi pornită îm potriva moştenitorilor, iar moştenirea este vacantă, acţiunea poate fi introdusă îm potriva comunei, oraşului sau, după caz, municipiului de la locul deschiderii moştenirii [art. 439 NCC .

Alteori, legiuitorul e xc lu d e le g itim a re a p ro ce su a lă pas ivă a unei persoane: astfel, conform art. 42^ alin. (3) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor. Com isia de Supraveghere a Asigurărilor {în prezent Autoritatea de Supraveghere Financiară) nu are calitate procesuală şi nu poate fi chem ată în judecată în procesele declanşate îm potriva asigurătorilor/reasigurătorilor/intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, chiar dacă aceştia se află în procedură de redresare financiară sau de falim ent. în procesele îm potriva Fondului, pentru a răspunde de neîndeplinirea obligaţiilor asumate de aceştia potrivit legii şi/sau convenţiilor internaţionale, sau în cazul proceselor îm potriva entităţilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională şi/sau lectorilor.

Uneori, ca urmare a practicii judiciare neunitare, instanţa suprem ă a fost nevoită să statueze, pe cale de recurs în interesul legii, dacă o anumită instituţie are sau nu calitate procesuală pasivă într*un anum it gen de litigii'^).


Oe exemplu, I.C.C.J., Decizia nr. 27 din 14 noiembrie 2011 cu privire la calitatea procesuală pasivă a statului roman în cererile având ca obiect acordarea de despăgubiri



De reţinut că, în cazul cererilor introduse şi apărărilor formulate In condiţiile art. 37 NCPC, Interesul se apreciază în raport cu persoana pentru care s-a acţionat, şi nu cu cea care exercită acţiunea.

§3. Transm iterea c a lită ţii procesuale

487. în reg lem en ta rea n o u lu i C od de p ro ce d u ră c iv ila , a fost introdus art. 38. cu titlu l marginal „Transm iterea calităţii procesuale” , potrivit căruia: „Calita tea de parte se poate transm ite lega l sau convenţional, ca urm are a transmisiunii, In condiţiile legii, a drepturilo r o ri s ituaţiilo r jurid ice deduse ju d e c ă ţii.

Calitatea procesuală a unei părţi poate fi transm isă, în cursul procesului, unei alte persoane, care nu a participat până atunci la proces. Prin transm iterea calităţii procesuale se înţelege trece rea c a lită ţii p rocesua le de la persoana ca re o de ţine asup ra une i a lte persoane, care p rim eşte în a ce s t m od fie le g itim a re a activăm fie le g itim a re a pas ivă de a c o n tin u a p ro ce su l.

Calitatea procesuală a c tivă poate fi transm isă pe cale lega lă sau pecale co n ve n ţio n a lă .

i

Din punct de vedere al întinderii, transmiterea calităţii procesuale poate să fie u n ive rsa lă (dacă există un singur moştenitor legal sau un legatar universal, iar în cazul persoanei juridice, atunci când are loc o fuziune prin absorbţie sau o transformare), cu t i t lu u n ive rsa l (când există mal mulţi moştenitori legali ori un legatar cu titlu universal, sau se pune problema divizării totale ori parţiale a persoanei jurid ice) şi c u t it lu p a rt ic u la r (legatu l cu titlu particular sau transm isiunea convenţională).

488. în cazul p e rso a n e lo r fiz ice , tra n sm is iu n e a lega lă se realizează prin m oş ten ire , cu excepţia situaţiei in care este vorba despre drepturi cu caracter strict personal sau când legea prevede o altă soluţie în caz de deces al unei părţi. S-a arătat în doctrină^'^ că există situaţii în care dreptul la acţiune nu trece asupra moştenitorilor, dar, dacă acţiunea a fost pornită de titu lar, atunci ea poate fi c o n tin u a tă de m o ş te n ito r ii acestuia; cu alte cuvinte, în privinţa declanşării procesului, moştenitorii nu au calitate procesuală activă, dar a r putea avea loc o transm isiune a calităţii procesuale active, dacă procesul a fost declanşat de autorul lor. De asemenea, transm isiunea poate privi şi ca lita te a p ro ce su a lă pasivă.

Astfel, n o u l C od c iv il prevede urm ătoarele situaţii:- acţiunea pentru restabilirea dreptului nepatrimonial încălcat poate fi

continuată sau pornită, după moartea persoanei vătămate, de către soţul

pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură şi pentru care se prevăd mâsuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, prin care s-a statuat că: Jn acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, prin care se solicită obligarea statului român de a acorda despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate în mod abuziv, statul român nu are calitate procesuală pas iv i” .

V.M. Ciobanii, G. Boroi, Drept procesual.... p. 9.




supravieţuitor, de oricare dintre rudele în linie dreaptă ale persoanei decedate, precum şi de oricare dintre rudele sale colaterale până la gradul al patrulea inclusiv [art. 256 alin. (1)];

-a c ţiu n e a pentru restabilirea integrităţii memoriei unei persoane decedate poate fi pornită de cei prevăzuţi mai sus [art. 256 alin. (2)];

- dreptul la acţiunea în anularea căsătoriei nu se transm ite moştenitorilor; dacă acţiunea a fost pornită de către unul d intre soţi, ea poate fi continuată de către oricare dintre moştenitorii săi (art. 302);

- în cazul divorţului din culpă, dacă soţul reclamant decedează în timpul procesului, moştenitorii săi pot continua acţiunea de divorţ; acţiunea continuată de moştenitori este admisă numai dacă instanţa constată culpa exclusivă a soţului pârât (art. 380);

- acţiunea în stabilirea maternităţii poate să fie pornită (în termen de un an de la data decesului) sau. după caz, continuată şi de moştenitorii copilului, în condiţiile legii; acţiunea poate fi introdusă şi îm potriva moştenitorilor pretinsei mame (ari. 423);

- acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită sau, după caz, continuată şi de moştenitorii copilului, în condiţiile legii; acţiunea poate fi pornită şi îm potriva moştenitorilor pretinsului tată (art. 425);

- acţiunea în tăgada paternităţii poate fi pornită sau, după caz, continuată şi de moştenitorii ce lor care au calitate procesuală activă: soţul mamei, mamă. tatăl biologic, copil; când acţiunea se introduce de către soţul mamei îm potriva copilului şi acesta este decedat, acţiunea se porneşte îm potriva mamei sale şi, dacă este cazul, a altor moştenitori ai săi; când mama sau copilul introduce acţiunea îm potriva soţului şi acesta este decedat, acţiunea se porneşte îm potriva m oştenitorilor lui; când tatăl bi* ologic introduce acţiunea îm potriva soţului mamei şi a copilului şi aceştia sunt decedaţi» acţiunea se porneşte îm potriva moştenitorilor (art. 429).

- acţiunea în revocare pentru ingratitudine poate fi exercitată numai împotriva donatarului, iar dacă donatarul moare după introducerea acţiunii, aceasta poate fi continuată îm potriva moştenitorilor; cererea de revocare nu poate fi introdusă de moştenitorii donatorului, cu excepţia cazului în care donatorul a decedat în term enul de prescripţie de 1 an fără să-l fi iertat pe donatar; de asemenea, moştenitorii pot introduce acţiunea în revocare în termen de un an de la data morţii donatorului, dacă acesta a decedat fără să fi cunoscut cauza de revocare; acţiunea pornită de donato r poate fi continuată de moştenitorii acestuia (art. 1024).

în momentul în care una dintre părţile procesului a decedat, iar partea adversă a depus la dosar certificatul de deces, drepturile şi obligaţiile procesuale ale părţii decedate, deşi se transm it în mod automat, odată cu dobândirea calităţii de moştenitor, nu vor fi exercitate im ediat şi, respectiv, asum ate de către succesori. întrucât, până la introducerea acestora în cauză, judecarea pricinii se suspendă de drept, în temeiul prevederilor




art. 412 alin. (1) pct. 1 NCPC, în afară de cazul în care partea Interesată cere termen pentru introducerea acestora în cauză^^l

Prin excepţie, moştenitorii părţii decedate nu vor prelua locul acesteia în proces în situaţia în care obiectul litigiului priveşte drepturi sau obligaţii cu caracter strict personal (cum ar fi obligaţia de întreţinere prevăzută de lege în considerarea persoanei defunctului) sau care se sting ca urmare a decesului părţii (de exemplu, dreptul de uzufruct) ori când legea m enţionează o altă soluţie în caz de deces al unei părti [de pildă, potrivit art. 925 alin. (1) NCPC, dacă în timpul procesului de divorţ unul d intre soţi decedează, instanţa va lua act de încetarea căsătorie i şi va dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea d o sa ru lu i.

489. în cazul p e rso a n e lo r ju r id ic e , transm isiunea legală are loc pe calea re o rg a n iză rii persoanei juridice care este parte în proces. Reorganizarea persoanei jurid ice se realizează prin fuziune^^', prin divizare^^^ sau prin transformare^^^ [art. 233 alin. (1) NOC].

în ceea ce priveşte efectele fuziunii, potrivit art. 235 NCC, în ipoteza a b s o rb ţ ie i drepturile şi obligaţiile persoanei juridice absorbite se transferă în patrimoniu) persoanei jurid ice care o absoarbe, în tim p ce, în ipoteza c o n to p ir ii, drepturile şi obligaţiile persoanei juridice se transferă în patrimoniul persoanei jurid ice nou4nfiinţate.

Drept exemplu de fuziune prin absorbţie, am intim O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsun pentru îm bunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Adm inistrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative^^l Astfel, prin acest act normativ, la art. 10 s-au prevăzut unnătoarele: „(1) începând cu data in trării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 13 alin. (1) se înfiinţează în subordinea A genţie i direcţiile generale regionale a le finanţe lor publice, instituţii publice cu personalitate jurid ică, ş i care sunt conduse, p rin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 188/1999, republicată, cu m odificările ş i completările ulterioare, de un d irector general, funcţionar public.

(2) Direcţiile generale regionale ale finanţelor publice se înfiinţează prin transformarea d irecţie i generale a finanţe lor publice a jude ţu lu i în care va f i s tab ilit sediu l d irecţie i generale regionale, p rin fu z iu n e a p r in a b so rb ţie


D.N. Theohari, op. cit., p. 108.Reprezintă absorbţia unei persoane juridice de către o altă persoană juridică sau

contopirea mai multor persoane juridice pentru a alcătui o persoană juridică nouă.^ Poate fi totală (împărţirea întregului patrimoniu al unei persoane juridice între

două sau mai multe persoane juridice care există deja sau care se înfiinţează prin divizare) sau parţială (desprinderea unei părţi din patrimoniul unei persoane juridice, care continuă să existe» şi transmiterea acestei părţi către una sau mai multe persoane juridice care există sau care se înfiinţează în acest mod).

w O persoană juridică, în cazurile prevăzute de lege, îşi încetează existenţa» concomitent cu înfiinţarea. în locul ei, a unei alte persoane juridice.

M. Of. nr. 389 din 29 iunie 2013.



a celorla lte d irecţii generale jude ţene ale finanţe lor publice din aria de com petenţă stabilită po triv it p revederilor alin. (3).

(3) Oraşele în care au sediu l direcţiile generale regionale a le finanţelor publice, aria de com petenţă a acestora, precum ş i lista d irecţiilor generale judeţene a le finanţe lor publice care se reorganizează ca direcţii generale regionale ale finanţe lor publice se stabilesc p rin hotărâre a Guvernului.

(4) D irecţiile generale regionale a le finanţe lor publice, înfiinţate potriv it prevederilor alin. (3), pre iau activitatea ş i com petenţele tu turor d irecţiilor generale jude ţene ale finanţe lor publice absorbite din aria de competenţă, precum ş i a tu turor s tructun ior teritoriale subordonate acestora.

(5) D irecţiile generale regionale a le finanţe lor pub lice pre iau p r in fuz i- une p r in a b s o rb ţie direcţiile regionale pentru accize ş i operaţiuni vamale, direcţiile jude ţene ş i a m unicip iu lu i Bucureşti pentru accize ş i operaţiuni vamale din aria de com petenţă stabilită po triv it p revederilor alin. (3).

(6) Moc/u/ de organizare ş i funcţionare a d irecţiilo r generale regionale aie finanţelor publice, precum ş i a structurilor subordonate ale acestora se stabileşte p rin ordin a l preşedinte lu i Agenţiei, cu avizu l M inisterulu i F inanţe lo r Publice, în cazu l structurilor coordonate m etodologic de structurile de specialitate din aparatu l propriu a l ministerului.

(7) D irecţiile generale jude ţene ale finanţe lor publice care se reorgan izează p rin fuziune p rin absorbţie în cadru l d irecţiilo r generale regionale a le finanţe lor pub lice îş i p ie rd personalitatea juridică.

(8) Personalul d irecţiilor generale a le finanţe lor publice, precum ş i per- sonalu l d irecţiilo r regionale pentru accize ş i operaţiuni vamale, d irecţiilor judeţene ş i a m unicipiului Bucureşti pentru accize ş i operaţiuni vamale, care se reorganizează p rin fuziune prin absorbţie, se pre ia în cadrul d irecţiilo r generale regionale a le finanţe lor publice, în lim ita num ărulu i de posturi aprobat, în condiţiile le g if.

Aducem şi un exemplu de transfomiare, realizat prin Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în Românla^’l

Astfel, conform ari. 17 alin. (1) din lege, J n vederea finalizării procesulu i de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a im obile lor preluate în m od abuziv în perioada regim ului comunist, se constitu ie Comisia N aţională pentru Compensarea Imobilelor, denum ită în continuare Comisia Naţională, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului-fi/!inistrd'I ’ fşi care, potrivit art. 18 alin. (3) din lege. „preia atribuţiile Com isiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ş i funcţionează până la finalizarea p ro cesulu i de retrocedară'.

Potrivit dispoziţiilor art. 241 alin. (2) NCC, în cazul transformării, drepturile şi obligaţiile persoanei juridice care şi-a încetat existenţa se transferă


M. Of. nr. 278 din 17 mai 2013.



în patrimoniul persoanei jurid ice nou-lnfiinţate» cu excepţia cazului în care prin actul prin care s-a d ispus translorm area se prevede altfel.

Calitatea procesuală a persoanei juridice a fost transm isă, într-un caz particular, printr-un act normativ. Astfel, potrivit art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 18/2004, modificat prin O.U.G. nr. 85/2004, aprobată prin Legea nr. 13/2005, „Autoritatea pentru Valorificarea Active lor S ta tu lu i se su b ro g ă în drepturile ş i obligaţiile B ăncii Comerciale Române S.A. ş i re prezintă statul, In calitate de garant, in toa te p ro ce se le ş i ce re rile cu care sun t sau vor f i învestite instanţele judecătoreşti o ri arbitra le în legătură cu angajamentele, răspunderile, daunele directe sau indirecte, precum şi orice a lte ob ligaţii o ri pretenţii, prezente sau viitoare, izvorâte din activita^ tea desfăşurată de Banca Română de Com erţ E x te r io r- BANCOREX S.A. până la data radierii acesteia din registru l com erţu lur.

490. Transm isiunea convenţională a calităţii procesuale poate avea loc ca urmare a cesiunii de creanţă, a vânzării sau donării bunului litigios, a preluării datoriei cu consimţământul creditorului, precum şi a altor m ijloace indirecte de schim bare a subiectului activ sau pasiv al raportului jurid ic substanţial dedus judecăţii.

491. Codul de procedură civilă se referă, prin mai multe texte, la transm iterea calităţii procesuale. Astfel, judecata cauzelor se suspendă de drept prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere term en pentru introducerea în judecată a acestora [potrivit ari. 412 alin. (1) pct. 1 NCPC - corespondent art. 243 alin. (1) pct. 1 CPC] sau instanţa numeşte un curator special care să îi reprezinte pe moştenitori până la intrarea lor în proces art. 155 alin. (1) pot. 15 NCPC - corespondent ari. 87 pct. 10 CPC).

Potrivit art. 469 alin. (1) şi (2) NCPC [corespondent art. 285 alin. (1) şi (2) CPC], term enul de apel se întrerupe prin moartea părţii care are interes să facă apel, caz în care se face din nou o singură comunicare a hotărârii, la cel din urmă domiciliu al părţii, pe numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor; termenul de apel va începe să curgă din nou de la data comunicării, iar pentru moştenitorii incapabili, cel cu capacitate restrânsă sau dispăruţi ori în caz de moştenire vacantă, term enul va curge din ziua în care se va numi tutorele, curatorul sau adm inistratorul provizoriu.

492. Sub aspectul momentului la care poate avea loc transm iterea calităţii procesuale, drepturile şi obligaţiile procedurale pot fi transm ise oricănd'^^ în cursul procesului, chiar şi în etapa apelului sau a recursului, întrucât transm isiunea calităţii părţilor reprezintă o consecinţă a schim bărilor produse în conţinutul raportului jurid ic de drept substanţial, acestea nefiind lim itate în timp. De asemenea, autoarea citată mai arată în mod just că „transm iterea calităţii părţilor poate avea loc numai în timpul des-


D.N. Theotiari, op. cit,, p. 107.



făşurărli unui proces, eventuala schim bare a uneia dintre părţile raportului de drept substanţial inten/enită anterior declanşării acestuia fiind de natură să atragă, de pildă, adm iterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului sau, după caz, a lipsei calităţii procesuale pasive, în situaţia în care cererea de chemare în judecată se form ulează to t în contradictoriu cu partea iniţială, reclamantul neţinând cont de schimbarea operată în planul dreptului substanţial*’.

Reclamantul, aflat în faţa primei instanţe, mai are posibilitatea, prin raportare la dispoziţiile ari. 204 alin. (1) NCPC, să modifice cererea sub aspectul cadrului procesual pasiv până la primul termen la care va fi legal citat, pentru a evita admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Iniţial, decedat ulterior formulării cererii introductive de instanţă, dar anterior primului termen de judecată.

493. Cel care dobândeşte calitatea procesuală ca efect al transm h siuniî preia procesul în starea în care se găseşte în momentul în care a avut loc transm isiunea, actele procedurale îndeplinite de autorul său fiindu-i opozabile.

Sub aspectul transm isiunii legale a calităţii procesuale, NCPC re- glementează deta lia t la art. 39, cu titlul marginal „Situaţia procesuală a înstrăinătorului şi a succesorilor săi”, care sunt consecinţele cu privire la participarea succesorilor la judecată: „(1) Dacă în cursu l procesulu i dreptul litigios este transmis prin acte între v ii cu titlu particular, judecata va continua între părţile iniţiale. Dacă însă transferul este făcut, în condiţiile legii, phn acte cu titlu particu lar pentru cauză de moarte, judecata va continua cu succesoru l universal o r i cu titlu universal a l autorului, după caz.

(2) in toate cazurile, succesoru l cu titlu particu lar este obligat să in tervină in cauză, dacă are cunoştinţă de existenta procesului, sau poate să fie introdus în cauză, la cerere o ri din oficiu. In acest caz, instanţa va decide, după îm prejurări ş i ţinând seam a de poziţia celorlalte părţi, dacă înstrăinătorul sau succesorul universal o ri cu titlu universal a l acestuia Vă răm âne sau, după caz, va f i scos din proces. Dacă înstrăinătorul sau, după caz, succesoru l universal o ri cu titlu universal a l acestuia este scos din proces, judecata va continua num ai cu succesorul cu titlu particu lar care va lua procedura în starea în care se află la m om entul la care acesta a intervenit sau a fost introdus în cauză.

(3) Hotărârea pronunţată contra înstrăinătorului sau succesorulu i un iversal o ri cu titlu universal a l acestuia, după caz, va produce de drept efecte ş i contra succesorulu i cu titlu particu la r ş i va f i întotdeauna opozabilă acestuia din urmă, cu excepţia cazurilo r în care a dobândit dreptu l cu bună-credinţă ş i nu m a i poate f i evins, potriv it legii, de către adevăratul titu laf'.

Ca regulă, procesul va continua, după decesul părţii, cu succesorii universali sau cu titlu universal, care vor putea fi chemaţi în judecată




sau care vor putea face cerere pentru introducerea în proces. Dacă dreptul litigios este transm is printr-un legat cu titlu parlicular, poziţia procesuală a transm itătorului defunct va fi continuată de către succesorii săi universaliIsau cu titlu universal, după caz. S -a susţinut că introducerea în cauză a acestor persoane este obligatoriei^).

S intagma Jn toate cazurile” folosită în alin. (2) al art. 39 NCPC are în vedere atât ipoteza înstrăinării dreptului litigios prin act juridic cu titlu particular in te r v iv o s (vânzare, donaţie, schim b etc ), cât şi cea a înstrăinării dreptului prin act juridic cu titlu particular m o rt/s causa (legat cu titlu particular). Prin urmare, în ambele ipoteze, succesorul cu titlu particular va fi introdus în proces, din proprie iniţiativă (obligat să intervină în cauză, dacă are cunoştinţă de existenţa procesului) sau în mod forţat (la cererea oricărei părţi litigante sau de către instanţă din oficiu, caz în care introducerea în cauză a succesorului cu titlu particular nu este obligatorie).

Dacă este vorba de persoane juridice, distincţia „acte între v ii cu titlu p a rticu la r şi „acte pentru cauză de m oarte cu titlu particular" nu se poate face, astfel că. în cazul lor. calitatea se transm ite prin acte între vii cu titlu particular şi se pune numai problema continuării procesului între părţile iniţiale şi, după caz, între partea originară şi succesorul particular al celeila lte părţi'^l

în privinţa succesorilor cu titlu particular, sancţiunea neinterveniril în proces este aceea că nu vor putea invoca inopozabilitatea hotărârii judecătoreşti faţă de ei, decât în situaţia de excepţie reglementată de text. De fapt, „excepţia” va fi probabil regula, ca şi număr de situaţii, prin bună-credinţă înţelegând şi situaţia în care aceştia nu au avut cunoştinţă de proces. Conform unei sublinieri făcute în doctrina recentă^^'. raportat la prevederile art. 39 alin. (2) NCPC, hotărârea pronunţată îşi va produce inclusiv efectele de autoritate de lucru judecat, opozabilitate şi forţă executorie faţă de succesorul particular care nu a fost parte în proces, fiind una dintre excepţiile de la principiul relativităţii efectelor hotărârii judecătoreşti.

Terţul dobănditor participă în proces în aceeaşi calitate procesuală pe care o are înstrăinătorul, dar cererea terţului nu poate să fie conside* rată drept o intervenţie accesorie, deoarece terţul este obligat prin lege să intervină, el nu are o facultate în acest sens, iar cererea nu trebuie să fie adm isă în principiu, în aşa fe l încât doar din acest moment să devină parte în proces, aşa cum prevede art. 65 alin. (1) NCPC^^^l


M. Tâbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I ..., 2013, p. 220.V M Oobanu, TC . Briciu, C.C. Dinu, Drept procesual civil. Drept exeouţional civil.

Arbitraj. Drept notarial. Curs de bază pentru licenţă şl masterat, seminare şl examene, Ed. Naţional, Bucureşti, 2013, p. 128.

^ Al. Suciu, op. Cit., p. 142.M. Tâbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 220.



Pe de altă parte, atât înstrăinătorul, cât şi adversarul său ori Instanţa din oficiu pot solicita/dispune in tro d u ce re a în cauză a s u c c e s o ru lu i cu t it lu p a rticu la r.

Textul care perm ite instanţei să introducă din oficiu în proces pe suc* cesorul cu litiu particular este art. 78 NCPC, care prevede următoarele: n(1) în cazurile expres prevăzute de lege, precum ş i în procedura necon- tencioasă, judecă to ru l va d ispune din oficiu introducerea în cauză a a lto r persoane, ch ia r dacă părţile se împotrivesc. (2) In m aterie contencioasă, când raportu l ju rid ic dedus judecă ţii o impune, judecătoru l va pune în discuţia părţilo r necesitatea introducerii în cauză a a lto r persoane. Dacă niciuna dintre pă rţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, ia r judecătoru l apreciază că pricina nu poate f i soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond. (3) Introducerea în cauză va fi dispusă, p rin încheiere, până la term inarea cercetării procesulu i înaintea prim e i instanţe. (4) C ând necesitatea Introducerii în cauză a a lto r persoane este constatată cu ocazia deliberării, instanţa va repune cauza pe rol, dispunând citarea părţilor. (5) Hotărârea prin care cererea a fost respinsă în condiţiile alin. (2) este supusă num ai ape lu lur.

Acest articol reglementează o derogare de la principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil, fiind o instituţie procesuală cu caracter de noutate legislativă.

S -a arătat că nici în acest caz nu este vorba despre vreo form ă de inten/enţie forţată, pe care pârâtul să trebuiască să o facă într-un anumit termen, ci terţul va sta alături de înstrăinător, în aceeaşi calitate procesuală'^'.

După introducerea în cauză a succesorului cu titlu particular, instanţa va decide dacă înstrăinătorul sau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va rămâne sau. după caz, va fi scos din proces. Indiferent dacă înstrăinătorul ori succesorii săi universali sau cu titlu universal sunt sau nu scoşi din cauză, succesorul cu titlu particular preia procesul in starea în care se găseşte în momentul in care a intervenit.

Prin excepţie, dacă terţul a fost de bună*credinţă la dobândirea drep* tu lu i - pentru că litigiul nu a fost notat in cartea funciară, aşa cum impune, pentru opozabilitate, art. 902 alin. (2) pct. 18 şi 19 N C C - ş i nu mai poate să fie evins de către adevăratul titu lar, ho tă râ rea nu p ro d u ce e fec te fa tă de el.

Cele două condiţii, respectiv ca terţul să fi fost de bună-credinţă la m omentul dobândirii şi să nu mai poaîă fi evins sunt cumulative, ceea ce înseam nă că terţul nu poate pierde dreptul în favoarea adevăratului titular. Ca atare, buna-credinţă nu este suficientă dacă trebuie îndeplinite anumite formalităţi de publicitate pentru opozabilitate^^l


fbidem,M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I .... 2013. p. 222.



§4. Regimul ju r id ic al invocă rii şi so lu ţio n ă rii excepţie i lipse i c a lită ţii p rocesuale

494. Pe parcursul procesului, lipsa calităţii procesuale se invocă pe cale de excepţie, de oricare dintre părţi, de către procuror sau instanţă din oficiu. Excepţia lipsei calităţii procesuale este o excepţie de fo n d , a b so lu tă ş i pe rem pto rie .

Poate fi invocată şi d irect în apel sau în recurs (cu privire la calitatea activă sau pasivă în faţa primei instanţe); cu atât mai mult poate fi invocată in apel/recurs excepţia lipsei calităţii procesuale active sau pasive în apel/ recurs (înţelegând prin aceasta situaţia în care este atrasă în apel o persoană care nu a fost parte la judecata de primă Instanţă sau este atrasă în recurs o persoană care nu a fost parte la judecata de prim ă instanţă sau la judecata din apel - excludem aici situaţia de excepţie de atragere în proces direct în apel a unui intervenient principal cu acordul celorlalte părţi sau a unui intervenient accesoriu în apel sau recurs).

495. A d m ite re a excepţiei determ ină resp inge rea ce re r ii ca f i in d fo r m u la tă de o pe rsoană lip s ită de ca lita te p ro ce su a lă ac tivă , respectiv resp in g e re a ce re rii ca fiin d fo rm u la tă îm p o tr iv a une i pe rsoane lip s ite de ca lita te p ro ce su a lă pasivă .

De vrem e ce calitatea procesuală este o condiţie de adm isibilitate a acţiunii, s-a apreciat că nu este greşită nici soluţia de resp inge re a ce re rii ca in a d m is ib ilă , în u rm a a d m ite r ii ace s te i e xce p ţii de fond^^'.

Art. 40 alin. (2) NCPC, cu titlu l marginal „Sancţiunea încălcării condiţiilor de exercitare a acţiunii civile” , prevede că încălcarea dispoziţiilor titlului privitor la acţiunea civilă poate, de asemenea, atrage aplicarea şi a altor sancţiuni prevăzute de lege, iar cel care a suferit un prejudiciu are d re p tu l de a f i d e sp ă g u b it, p o tr iv it d re p tu lu i com un , deci pe calea unei cereri separate, iar nu în condiţiile art. 189-190 NCPC, care vizează despăgubirile ce pot să fie solicitate pentru am ânarea procesului'^l

496. Potrivit art. 112 alin. (2) NCPC, dacă un pârât a fost chem at în judecată numai în scopul sesizării instanţei com petente pentru el, oricare dintre pârâţi poate invoca necompetenţa la primul term en de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Prin urmare, s-a apreciat'^^ că, în acest caz, e xce p ţia lip s e i c a lită ţii p ro ce su a le a p â râ tu lu i in tro d u s f ic t iv în proces pentru determ inarea competenţei unei anumite instanţe va fi soluţionată cu prioritate în raport de excepţia de necompetenţă.


l’Un acest sens. Trib. Bucureşti, s. a lll-a civ., sent. nr. 338/1999; C .SJ., 8. corn., dec. nr. 587/1994 şi Jud. Sectorului 3 Bucureşti, sent. civ. nr. 9293/1998, apudM . Tăbâr- câ, Excepţiile p r o c e s u a l e p . 119.

M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I 2013, p. 223.^ D.N. Theohari, op. olt,, p. 114.



Mai amintim încă o situaţie la care a făcut referire şi autoarea mai sus citată, tocmai pentru a sublinia justeţea soluţiei propuse. Astfel, se arată că „în situaţia în care cererea este form ulată îm potriva mai m ultor pârâţi, dintre care unii au calitate procesuală pasivă, iar alţii nu au, instanţa se va pronunţa prin încheierea de şedinţă asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor care nu au o astfel de legitim itate, urmând ca, la finalul procesului, prin hotărârea judecătorească, ţinând cont de soluţia pronunţată prin încheierea interlocutorie, instanţa să respingă cererea fonnulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind introdusă îm potriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă”^ l

Faţă de dispoziţiile art. 468 NCPC, potrivit cărora căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul in care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane, soluţia^^^ de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a persoanei care a form ulat contestaţie în anulare îm potriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în urma desfăşurării unui litigiu în care nu a fost parte se menţine şi în contextul noii reglementări, prin raportare la dispoziţiile art. 498 NCPC.>

497. în practică au apărut probleme legate de distincţia dintre interesul form ulării unei cereri de chem are în judecată şi existenţa calităţii procesuale active. întrucât legea atribuie, de regulă, calitate procesuală celui care are interes, interesul este principala condiţie de exercitare a dreptului la acţiune. Dar. uneori, dreptul la acţiune nu poate fi exercitat de anum ite persoane, deşi acestea ar justifica un interes personal sau, dimpotrivă, poate i i exercitat de cineva care nu are un interes personal şl/sau direct.

Au fost sintetizate următoarele situaţii ce se pot ivi în practică (având în vedere claritatea şi importanţa clarificărilor deja făcute în doctrină, am intim aici următoarea corelaţie^î interes - calitate procesuală, care stă la baza întregii teorii doctrinare privind calitatea procesuală):

a) dreptul la acţiune se exercită de o persoană fizică sau Juridică având un interes personal.


^Procedeul unor Instanţe în sensul disjungerii cauzei şi pronunţării unei hotărâri judecătoreşti în raport cu pârâţii fără calitate procesuală pasivă, cu formarea unui do- Sdr distinct pentru soluţlonered cererii formulate în contradictoriu ou ceilalţi pârâţi care justifică legitimarea procesuală pasivă, nu este unul preferabil, întrucât însăşi măsura disjungerii cauzei implică demersuri suplimentare în sensul fotocopieril întregului dosar şl conduce în mod necesar la amânarea cauzei, impunandu-se, totodată, redactarea mai rapidă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus disjungerea şi s-a soluţionat excepţia, din moment ce în dosarul nou-format aceasta va fi ataşată la început. Cele menţionate anterior sunt, deopotrivă, valabile pentru orice alte excepţii care vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile” {D.N. Theohari, op. cit., p. 115).

V. Dănâilă, C.A. Anghelescu, V.H.D. Constsniinescu, op. cit., p. 296.V.M. Oobanu. G. Boroi. Drept procesual ..., p. 11; V.M. Ciobanu. G. Boroi,

T.C. Briciu, Drept procesual..., 2011, p. 11-12. apudD.N. Theohari, op. cit., p. 104-106.



In acest caz. de regulă, cel care justifică un interes personal are şl calitatea procesuală, însă legea poate să nu acorde calitate procesuală activă unor persoane care ar justifica totuşi un interes propriu (spre exemplu, în materie de divorţ);

b ) dreptul la acţiune este exercitat de o persoană sau un organ care urm ăreşte realizarea interesului unei alte persoane.

Este necesar ca legea să recunoască expres calitate procesuală activă persoanei (nu avem în vedere pe reprezentantul titularului dreptului) sau organului;

c) dreptul la acţiune este exercitat de reprezentanţii unor grupuri, în interesul respectivelor grupuri.

în această situaţie, interesul este personal, iar calitatea procesuală activă aparţine grupului (aşa>numitele acţiun i $ocialey^\

d) dreptul la acţiune este exercitat în interesul grupului de către unul dintre membrii acestuia (aşa-numitele acţiun i sociale utsinguh), acesta din urmă neavând îm puternicirea de a reprezenta grupul.

Pentru această ipoteză, este necesar ca legea să recunoască expres calitatea procesuală activă a celui care acţionează în locul grupului^^^;

e) dreptul la acţiune este exercitat de grup în apărarea intereselor unui m embru al grupului.

în lipsa unei dispoziţii legale exprese, grupul nu are calitate procesuală;

f) dreptul la acţiune este exercitat în interesele m em brilor unui grup, de către aceştia.

Nu suntem în prezenţa unui interes colectiv, ci a unei sum e de interese individuale, aplicăndu-se regulile de la coparticiparea procesuală;

g) dreptul la acţiune este exercitat de un grup, care urmăreşte realizarea unui interes colectiv.

Prin definiţie, interesul nu este personal, ci este înlocuit cu unul colectiv. însă numai dacă legea acordă expres calitate procesuală activă grupului;

h ) dreptul la acţiune este exercitat în apărarea unui interes general.în principiu, numai M inisterul Public a r trebui să aibă calitate procesu

ală şl niclun grup sau persoană nu s-ar putea prevala direct de acest Interes, însă violarea unui interes general nu exclude şi v io larea unui interes colectiv sau individual.


Spre exemplu, art. 28 din Legea nr. 1/2000, referitor la comitetul constituit pentru dobândirea personalităţii juridice de către formele asociative de administrare şi de exploatare a terenurilor forestiere.

® Art, 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată.



Secţiunea a 5 -a . Excepţia lipsei obiectu lu i cererii

498. Obiectul unei cereri reprezintă p re te n ţia co n c re tă dedusă Jude că ţii: pretenţia concretă a reclamantului (plata sumei, revendicarea imobilului, desfacerea căsătoriei, obligarea la încheierea contractului de vânzare) în cazul cererii de chem are în judecată; sentinţa de prim ă instanţă în cazul apelului; sentinţa de prim ă instanţă sau decizia din apel, în cazul recursului; sentinţa sau decizia atacată cu revizuire sau contestaţie în anulare.

A ri. 194 lit, c) NCPC (corespondent art. 112 pct. 3 CPC) se referă atât la această definiţie a obiectului, câ t şi la obiectul material al dreptului pretins: „ob iectu l cererii ş i valoarea lui, după preţu irea reclamar}tului, atunci când acesta este evaluabil in bani, precum ş i m odul de calcu l p rin care s-a ajuns la determ inarea aceste i valori, cu indicarea înscrisurilor cores- punzătoare. Pentru imobile, se aplică în m od corespunzător dispoziţiile art. 104. Pentru identificarea im obile lor se vor arăta localitatea ş i judeţul, strada ş i numărul, ia r în lipsă, vecinătăţile, e ta ju l ş i apartamentul, precum şi, când im obilu l este înscris în cartea funciară, num ărul de carte funciară ş i num ărul cadastra l sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, e libera t de b irou l de cadastru ş i publicitate im obiliară în raza căruia este s itua t imobilul, ia r în cazu l în care im obilu l nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat em is de acelaşi birou, care atestă acest faptf'.

în esenţă, se păstrează elementele esenţiale ale reglementării anterioare, dar se indică cu mai multă rigoare toate elem entele necesare identificării imobilelor*^'.

499. Drept condiţii de validitate*^’, obiectul trebuie să fie l ic it , p o s ib il ş i d e te rm in a t sau d e te rm inab il.

Obiectul iniţial al cererii poate fi p re c iza t sau m o d ific a t, prin formularea unei cereri adiţionale în condiţiile art. 204 NCPC (corespondent ari. 132 CPC): „(1) Reclam antul poate să^şi m odifice cererea ş i să p ro pună no i dovezi, sub sancţiunea decăderii, num ai până la prim ul termen la care acesta este legal citat. In acest caz, instanţa dispune amânarea pric in ii ş i comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancţiunea decăderii, va f i depusă cu ce l puţin 10 zile înaintea term enului fixat, urm ând a f i cercetată de reclam ant la dosarul cauzei. (2) Cu toate acestea, nu se va da termen, c i se vo r trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă când: 1. se

I. Leş, Noul Cod de procedură civilă, comentanu pe articole. Voi. I. Articolele 1-449, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 325.

12' V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual.... p, 202.



îndreaptă greşelile m ateria le din cuprinsul cererii; 2. reclam antul măreşte sau m icşorează cuantum ul obiectului cererii; 3. se solicită contravaloarea obiectului cererii, p ie rdu t sau p ie rit în cursu l procesulu i; 4. se înlocuieşte o cerere în constatare prin tr-o cerere în realizarea dreptulu i sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă. (3) Modificarea cererii de chem are în judeca tă peste term enul prevăzut la alin. (1) poate avea loc num ai cu acordu l expres a l tu turor părţiloi’ ’.

Referitor la noua reglementare, s-a reţinut că distincţia dintre cererea modificatoare şi cererea precizatoare, existentă în practică sub imperiul reglementării anterioare, se menţine şi în actualul Cod de procedură civilă, acestea fiind însă reunite sub denum irea de cerere adiţională, întrucât, în substanţă, ambele constitu ie modificări ale cererii iniţiale, chiar dacă au un regim jurid ic diferitf^l

D istincţia între precizare şi modificare trebuie să fie netă. Astfel, orice cerere prin care se adaugă cantitativ sau calitativ faţă de obiectul material indicat în cererea introductivă de instanţă este modificatoare (cu excepţiile indicate la art. 204 am intit mai sus). O cerere de completare a date lor de identificare sau de îndreptare a erorilor de identificare a imobilului ce face obiectul judecăţii este precizatoare.

Cu privire la dispoziţiile art. 204 alin. (3) NCPC, potrivit cărora modificarea cererii de chem are în judecată cu depăşirea primului term en la care reclamantul este legal citat poate avea loc numai cu acordul expres al tu turor părţilor, s-a considerat că o atare prevedere confirm ă caracterul d ispozitiv al norm elor ari. 204 NCPC şi vizează exclusiv cererea modificatoare, iar nu şi pe cea precizatoare, s im ilar reglementării anterioare^^l

500. Interesul*^^ practic al stabilirii certe a obiectului cererii de chemare în judecată este dat de urm ătoarele aspecte:

- fixarea lim ite lor judecăţii [cadrul procesual prin raportare la art. 9 alin. (2), ari. 22 alin. (6) şi ari. 397 alin. (1) NCPC - corespondent ari. 129 alin. final CPC - şi modul de redactare a dispozitivului];

- stabilirea competenţei generale, materiale sau teritoriale;- constituirea instanţei (cu participarea procurorului sau a asistenţilor

judiciari);- stabilirea timbrajulul;- adm isibilitatea probelor;- influenţează litispendenţa, conexitatea şi autoritatea de lucru judecat.- fixarea căii de atac;- admisibilitatea unor probe [proba cu martori - art. 309 alin. (2) NCPC

etc.

V. Excepţia lipsei obiectului cererii________________________________ 389

D.N, Theotjari, op. cil., p. 492.Ibidem.

^ V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual..., p. 202; D.N. Theohari, op. cit., p. 458.



501. în ceea ce priveşte eva lua rea obiectului cererii, sunt aplicabile consideraţiile deja făcute în cadrul analizării criteriului valoric de determ inare a competenţei materiale.

502. L ip sa o b ie c tu lu i ce re rii, conform art. 196 alin. (1) NCPC [CO' respondent ari. 133 alin. (1) CPC], determ ină n u lita te a ce re rii: „Cererea de chem are în judecată care nu cuprinde num ele ş i prenum ele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, ob iectu l cererii, m otivele de fap t ale acesteia o ri semnătura p ă rţii sau a reprezentantulu i acesteia este nulă. D ispoziţiile art. 200 sun t aplicabile".

Astfel, 1ntr-o speţă anterioară noului Cod^^ s-a stabilit că o astfel de sancţiune se aplică dacă cererea de chem are în judecată nu cuprinde obiectul şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului (reclamantul a so licitat rem unerarea pentru serviciul prestat pârâtului).

Interesantă este şi o altă soluţie de speţă^^^, prin care s-a statuat că din interpretarea gram aticală a dispoziţiilor art. 133 alin. (1) CPC, coroborat cu art. 112 alin. (3), reiese că sancţiunea nulităţii cererii operează numai în cazul lipsei obiectului, nu şi a valorii acestuia. în speţă, reclamanta a precizat obiectul cererii ca fiind reprezentat de obligaţia de a da prevăzută de art. 109 din Legea dreptului de autor şi a drepturilor conexe nr. 8/1996, cuantificată de lege printr*un procent de 5% aplicat valorii aparate lor im* portate ce perm it reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog. Se constată astfel că obiectul a fost indicat. S-a reţinut că „imposibilitatea calculării taxei de timbru din cauza neindicării valorii obiectului echivalează cu îm piedicarea desfăşurării normale a procesului din cauza neîndepliniril culpabile de către reclamant a obligaţiilor legale, situaţie ce ar justifica suspendarea cursului judecăţii, conform ari. 155^ CPC. Această măsură nu ar fi putut fi, oricum, dispusă pe acest temei în speţă, de vrem e ce toate cererile în materia dreptului de autor şi a drepturilor conexe, inclusiv cele în pretenţii, sunt supuse unei taxe fixe, conform art. 5 din Legea nr. 146/1997, nefiind incidente prevederile art. 2 din acelaşi act normativ privind timbrajul la valoare*’. Soluţia se menţine şi sub imperiul noului Cod de procedură civilă, având în vedere şi faptul că art. 13 din O.U.G. nr. 80/2013 menţine timbrajul fix cu privire la aceste cereri, iar imposibilitatea evaluării ab initio a cuantumului remuneraţiei este un aspect obiectiv.

503. Practica jud iciară anterioară noului Cod a consacrat s o lu ţia de re sp in g e re a ce re r ii ca răm asă fă ră o b ie c t, atunci când ceea ce s-a dedus judecăţii a fost deja executat de către pârât de bunăvoie, îna inte de finalizarea procesului (de exemplu, rem iterea sumei de bani sau evacuarea de bunăvoie a imobilului); deşi nu este consacrată legislativ, ea se deduce pe cale de interpretare din dispoziţiile art. 112 pct. 3 CPC


I') Trib. Bucureşti, S. a IV-a Civ., dec. nr. 2198/1997, în C .P J. 1993-1997, p. 306, nr. 37. apud G. Borof, O. Spineanu Maiei, C o d u l...» 2007, p. 258.

C A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şi propr, Int., dec. nr. 103/A/2005, în C. Negrilă, Apelul în procesul civil. Practică judiciară, Ed. Hamangiu, 2007, p. 320.



corespondent art. 194 llt. c) NCPC], Fiind o îm prejurare inten/enită ulte rio r introducerii cererii, nu se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 133 alin. (1) CPC (corespondent ari. 196 alin. (1) NCPC), care are în vedere, ca orice nulitate, inexistenţa obiectului la data cererii (or, prin ipoteză, la acel moment exista, dar a d ispărut ulterior). In acelaşi sens s-a pronunţat şi doctrina actuală^^L

504. Prezentăm în continuare o soluţie a practicii jud iciare pronunţată anterior noului Cod^^ , dar care nu poate fi d iferită nici sub imperiul noului Cod de procedură civilă, cu privire la răm ânerea fă ră o b ie c t a ce re r ii de su sp e n d a re p ro v izo rie , ca u rm a re a ră m â n e rii ire vo ca b ile a se n tin ţe i a că re i su sp e n d a re se so lic ită : „Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, intimata SC (...) D. SA a solicitat suspendarea executării sentinţei civile nr. 855 din 9.11.2009 pronunţate de Tribunalul Bacău până la soluţionarea recursului. In motivarea cererii, s-a arătat că acţionarul E.D. a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să fie îm puternicit ca adm inistrator al SC D. SA, motivat de îm prejurarea că prin hotărârea AGA din 9 iulie 2009 a fost numit adm inistratorul societătil. Prin sentinta a cărei suspendare se solicită s-a dispus ca adm inistrarea societăţii să se facă de către acţionarul E.D. până la soluţionarea irevocabilă a dosarului de faţă.

îm potriva acestei sentinţe a declarat recurs societatea, invocându-se faptul că acţionarul E.D. a indus în eroare instanţa, arătând altă situaţie de fapt decât cea reală. S-a arătat că la data de 1.07.2009 a fost convocată o adunare generală, în conform itate cu statutul societăţii şi a fost numit adm inistrator E.G. şl că adunarea generală, convocată de E.D. la data de 9.07.2009, nu a fos t ţinută în mod legal.

Intimatul E.D, a form ulat întâmpinare, prin care a invocat mai multe excepţii, printre care şi excepţia lipsei de obiect. Curtea a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 855/9.11.2009 pronunţată de Tribunalul Bacău s-a dispus ca adm inistrarea SC D. SA să se facă de către adm inistratorul E.D. până la soluţionarea irevocabilă a dosarului de faţă. Din certificatul aflat la dosar rezultă că îm potriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC D. SA, prin adm inistrator E.G. şi acţionarii E.E. şi E.D.

Faţă de aceste aspecte reţinute, se constată că excepţia lipsei de obiect este întemeiată, întrucât dosarul a fost soluţionat irevocabil la data de 17.12.2009, aşa cum rezultă din fişa dosarului. Având în vedere că la data de 17.12.2009 au încetat efectele sentinţei civile nr. 855/9.11.2009, s-a d ispus respingerea cererii de suspendare ca rămasă fără o b ie c f.

505. Excepţia lipsei obiectului este o e xce p ţie de fo n d , p e rem p to rie ş i abso lu tă .

V. Excepţia lipsei obiectului cererii________________________________ 391

D.N. Theohari, op. cit., p. 95.C.A. Bacău, s. com., cont. adm. şi fisc., dec. nr. 106 din 29 ianuarie 2010, www,

jurispnjdenta.org.



în ceea ce priveşte ordinea de soluţionare a excepţiilor, s-a considera l că între excepţia procesuală a lipsei de interes şi cea a lipsei obiectului, ca element al acţiunii c ivile înseşi, prevalează excepţia lipsei obiectului, acţiunea urmând a fi anulată, prin raportare la dispoziţiile art. 196 alin. (1) NCPC^'l

Respingerea cererii ca răm asă fără obiect sau ca lipsită de interes prezintă relevanţă şi din perspectiva suportării cheltuielilor de judecată. Astfel, de principiu, dacă cererea este respinsă ca lipsită de interes, reclamantul va fi obligat la plata cheltu ie lilor de judecată avansate de partea adversă, în tim p ce. dacă cererea rămâne fără obiect în cursul judecăţii, pârâtul a r putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, cu respectarea prevederilor art. 454 NCPC^^l


O./V, Theohah, op. cit., p. 95. fdem, p. 93.



Secţiunea a 6 -a . Excepţia a u to ritâ ţii de lucru ju d e c a t

§1. A u to r ita te a de lucru ju d e ca t şi pu te rea de lucru judeca t

506. Autoritatea de lucru judecat este unul d intre e fe c te le h o tă râ rii ju d e c ă to re ş ti, deşi nu era reglementat ca atare de lege anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă.

Nu numai hotărârea definitivă (Irevocabilă. în reglementarea anterioară), ci şi hotărârea instanţelor de fond are autoritate de lucru judecat, dar autoritatea de lucru judecat a acestor hotărâri este re la tivă , pentru că depinde de soluţia ce se va da în recurs.

în esenţă^'', puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti sem nifică faptul că o ce re re nu p oa te f i ju d e ca tă în m o d d e f in it iv d e câ t o s in g u ră dată, iar hotărârea este p rezum ată a e xp rim a adevă ru l ş i nu tre b u ie să fie co n tra z isă de o a ltă ho tărâre .

Aşa cum s-a statuat într-o decizie de speţă^^^ autoritatea lucrului judecat are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o a ltă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o adm inistrare uniformă a justiţie i. Deci, principiul autorităţii lucrului judecat îm piedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, dată într-un a lt proces.

507. Instituţia autorităţii de lucru judecat a purtat dintotdeauna două valenţe: una m aterială (p rezum ţie lega la irefragabilă de adevăr jud iciar în sensul judecăţii irevocabile) şi una procesuală (excep ţie p rocesua lă de fond, care îm piedică desfăşurarea unui nou proces cu privire la acelaşi drept).

In noul Cod civil, autoritatea de lucru judecat nu mai este tratată ca instituţie juridică de drept material, adică ca prezumţie legală irefragabilă, ci se regăseşte d o a r în d re p tu l p ro ce su a l, ca excepţie procesuală de fond, în cadrul secţiunii dedicate efecte lor hotărârii judecătoreşti.

Se face aplicarea principiului de filosofie jurid ică non b is in idem, mai m ult decât al celui res jud ica ta p ro veritate habetur, câtă vrem e justificarea existenţei puterii lucrului judecat nu stă în adevărul dezvăluit de procesul anterior, ci în interdicţia reluării aceluiaşi litigiu între părţi.

M. Tăt^rcă, Excepţiile procesuale p, 347.® Trlb . Suprem, s. civ.. dec. nr. 1750/1979, în R.R.D. nr. 3/1980, p. 63.



în legislaţia noastră anterioară noului Cod de procedură civilă şi noului Cod civil, autoritatea de lucru judecat era am intită în două texte de lege: a r i - 1201 C. civ. 1864^^'şi art. 166 CPC.

în Codul civil din 1864 era reglementată ca o prezum ţie legală abso- Iuta şi irefragabilă de conform itate a hotărârii cu adevărul, iar în Codul de procedură civilă ca o excepţie de fond, absolută şi peremptorie.

Aşa cum se subliniază în doctrină^^)^ dacă fostul Cod civil reglementa autoritatea de lucru judecat ca prezumţie legală absolută şi irefragabilă de conform itate a hotărârii cu adevărul, noul Cod de procedură civilă stabileşte că atât autoritatea, cât şl puterea de lucru judecat sunt entităţi de ordin procedural.

Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a noului Cod de procedură civilă a operat unificarea term inologică, prin art. 14 alin. (2) dispunând înlocuirea sintagmei „putere de lucru judecat" cu sintagma „autoritate de lucru judecat” atât în noul cod, câ t şi în restul acte lor normative^^l

508. O problemă teoretică cu implicaţii practice deosebite este aceea a corelaţiei dintre noţiunile de putere a lucrului judecat, autoritate a lucrului judecat şi litispendenţă.

în primul rând, în ceea ce priveşte cele două term inologii, de „putere de lucru judecat”, respectiv de „autoritate de lucru judecat” , se constată că, iniţial, se considera că aceste sintagme reprezintă doar form e diferite pentru a desemna aceeaşi noţiune.

Ulterior, s-a făcut o distincţie teoretică între cele două noţiuni, în funcţie de efectele hotărârii definitive, după cum urmează: primul efect este efectul pozitiv, care constituie temeiul juridic al executării dispozitivului hotărârii (eficienţa activă), exprim at concis prin „puterea lucrului judecat”, puterea ce conferă persoanelor în favoarea cărora au fos t pronunţate dispoziţiile hotărârii dreptul de a fo losi m ijloacele legale pentru executarea acelor dispoziţii; al doilea efect este efectul negativ, ce se exprimă prin împiedicarea unei noi judecăţi pentru faptele şi pretenţiile soluţionate prin hotărâre, exprimat prin conceptul de „autoritate de lucru judecat” , îm potriva acestei autorităţi operând excepţia lucrului judecat.

în literatura jurid ică anterioară noului Cod de procedură civilă a mai apărut o distincţie, respectiv autoritatea provizorie sau relativă, echivalentă „autorităţii de lucru judecat”, şi autoritatea absolută, echivalentă „puterii de lucru judecat”. Astfel, se vorbeşte despre provizoriu imediat


Potrivit dispoziţiilor ari. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (M, Of. nr, 409 din 10 iunie 2011), modificată prinO.U.G. nr. 79/2011 (M. Of. nr. 696 din 30 septembrie 2011), la dala intrării în vigoare a Codului civil s-a abrogat Codicele civil (sau Codul civil din 1864), (...), cu excepţia dispoziţiilor art. 1.169*1.174 şi 1.176-1.206, care se abnDgă la data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilâ.

f. Leş, Noul Cod de procedură civilă ..., voi. I. 2011, p. 555.A se vedea A. Nicolae, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord). Noul Cod de proce

dură civilă, voi. I, Ed. Universul Juridic, 2013. p. 951, nota de subsol 3.



după pronunţarea unei hotărâri, fiind vorba despre hotărârile nedefinitive; despre definitiv după parcurgerea celei de a doua jurisdicţii în fond sau imposibilităţii de a o parcurge datorită fie expirării termenului de apel, fie datorită faptului că este vorba despre o hotărâre fără drept de apel; despre absolut, în cazul hotărârilor irevocabile care nu mai pot fi atacate cu nicio cale de atac ordinară.

Efectul pozitiv al autorităţii de lucru judeca i este, în prezent, descris de art. 431 alin. (2) NCPC, care arată că oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă. Efectul negativ al autorităţii de lucru Judecat constă în îm piedicarea unei a doua judecăţi între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi cu aceeaşi cauză, fiind prevăzut de a rt. 431 alin. (1) NCPC, ca excepţia autorităţii de lucru judecat.

Art. 431 alin. (2) NCPC reglementează prezumţia legală de lucru ju decat, care reprezintă m anifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat; ea este la îndemâna oricăreia dintre părţile unui litigiu, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Aşa cum s-a sublin iat în mod judicios^'^, în acest caz, nu este necesar a fi întrunită trip la identitate, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litig ioasă în legătură ou ceea ce s-a soluţionat anterior fie prin dispozitiv, fie prin considerente, fie prin dispozitiv şi considerente; această judecată fiind deja făcută, ea nu mai poate fi contrazisă.

în viziunea vechiului Cod de procedură civilă, era unanim adm is că hotărârea definitivă se bucura de putere de lucru judecat, existând însă controversa asupra semnificaţiei noţiunilor de „putere de lucru ju d e c a f şi „autoritate de lucru ju d e ca f. Noul Cod de procedură civilă foloseşte, la art. 430, numai termenul de „autoritate” , care se referă la efectele hotărârii judecătoreşti de la pronunţare până la rămânerea ei definitivă. Dar, ca element de noutate>^>, noul Cod face distincţia dintre autoritatea de lucru judecat provizorie - de la pronunţarea hotărârii până la judecarea căilor de atac - şi autoritatea de lucru judecat ce caracterizează doar hotărârile judecătoreşti definitive.

Autorul citat mai face o distincţie: atunci când invocăm autoritatea lucrului judecat ca excepţie procesuală, vom folosi expresia „autoritate de lucru judecat”, dar când o invocăm ca prezumţie în a lt litigiu, fără a avea trip la identitate, vom folosi doar expresia „lucrul judecat anterior” .

Astfel, art. 430 alin. (4) NCPC consacră autoritatea de lucru judecat provizorie, atunci când hotărârea este supusă apelului sau recursului şi ea funcţionează până la expirarea termenului de apel sau recurs, după caz, pentru ipoteza în care, deşi supusă apelului sau recursului, calea

VI. Excepţia autorităţii de lucru judecat 395

C, Negrilă, op. olt., p. 809. ® Al. Suciu, op. cil-, p. 224.



de atac nu a fost exercitată, ori până la respingerea acestor căi de atac. atunci când s-a făcut uz de ele. Aşa cum s-a sublin iat recenP \ în cazul în care calea de atac este admisă, iar hotărârea este schim bată sau modificată în to t sau în parte, autoritatea de lucru judecat provizorie se desfiinţează cu efect retroactiv pentru partea din hotărâre care a fost reformată în căile de atac.

în ceea ce priveşte litispendenţa, s-a statuat în doctrină că litispen- denţa anticipează puterea lucrului judecat, aceasta având efecte juridice mai puternice, respectiv conservarea drepturilor recunoscute printr-o hotărâre judecătorească definitivă (şi irevocabilă, în reglementarea anterioară).

Litispendenţa este reglementată, în prezent, de art. 138 alin. (1) NCPC corespondent ari. 163 alin. (1) CPC], care prevede că „n im eni nu poate fi chem at in judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi ob iect ş i de aceeaşi parte înaintea m a i m ultor instanţe com petente sau ch ia r înaintea aceleiaşi instanţe, p rin cereri distincte". Dacă totuşi au fost introduse mai multe cereri de chem are în judecată, caracterizate prin trip la identitate la care se referă ari. 431 alin. (1) NCPC (corespondent art. 1201 C. civ. 1864), pronunţarea mai multor hotărâri în aceeaşi pricină poate fi îm piedicată în faţa instanţelor de fond prin invocarea de către părţi sau de instanţă din oficiu a excepţiei de litispendenţă.

Noul Cod de procedură civilă aduce un elem ent de noutate pentru situaţia în care două cereri identice prin părţi, obiect şi cauză se află una înaintea instanţei de fond şi alta în recurs; în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 NCPC, judecata cererii din prim ă instanţă sau din apel va putea fi suspendată, până la soluţionarea recursului, pentru a se evita pronunţarea de hotărâri contradictorii. Procedându-se în acest mod, se asigură aplicarea practică a art. 430 alin. (4) NCPO^l

Condiţia ca pricinile să se afle în faţa instanţelor de fond este cea care deosebeşte fundam ental litispendenţa de autoritatea de lucru judecat. Această condiţie trebuie analizată, aşa cum s-a arătat'^), prin prisma reintroducerii apelului în legislaţia noastră procesuală civilă.

Astfel, sunt posibile următoarele situaţii:- când am bele cereri se află în faza judecăţii în prim ă instanţă

sau în apel: cauzele vor putea fi reunite la instanţa mai întâi sesizată (de exemplu, prim a cerere este introdusă la data de 01.09.2013, iar cea de-a doua la data de 01.10.2013; cauzele se reunesc la instanţa învestită cu cererea din 01.09.2013);

- când o pricină se află în apel, iar cealaltă în judecata în primă instanţă: cauzele se vor reuni la instanţa de apel. chiar dacă învesti- rea acesteia este ulterioară primei instanţe de fond (de exemplu, prima cerere este Introdusă la data de 01.09.2013, iar cea de-a doua la data


C. Negrilă, op. cit., p. 808.M. Tăbârcâ. Drept procesual civil. Voi. I I .... 2013, p. 584. Al. Suciu, op. cit., p. 238.



de 01.10.2013; se soluţionează mai repede cererea din 01.10.2013, care ajunge în apel, unde se Invocă lilispendenţa; cauzele se reunesc la instanţa de apel);

- când una dintre cereri se află în recurs, iar cealaltă în apel sau la Judecata în faţa primei Instanţe de fond; în această situaţie, instanţa de fond este obligată să suspende judecata până la soluţionarea recursului; dacă recursul este adm is şi se dispune casarea deciziei cu trim iterea cauzei spre rejudecare, nu mai există niciun Impediment pentru discutarea litispendenţei; dacă recursul este adm is şi se dispune casarea deciziei cu reţinerea cauzei spre rejudecare, de asemenea, nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat, deoarece hotărârea recurată a fost desfiinţa* tă, dar devine posibilă litispendenţa; practic, într-o asemenea situaţie, ar trebui să se aştepte soluţionarea cauzei după casarea cu reţinere; dacă recursul este respins, nu se poate invoca litispendenţa, ci autoritatea de lucru judecat.

Ca o ultimă chestiune, noul Cod a realizat delim itarea clară între autoritatea de lucru judecat ş l litispendenţă, stabilind prin prevederile art. 430 alin. (4) că, atunci când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie, ceea ce ar face im posibilă soluţionarea cauzei prin adm iterea acestei excepţii. Astfel, se vor aplica prevederile art. 138 NCPC, care stabilesc că excepţia litispendenţei poate fi invocată de părţi sau de instanţă din oficiu în orice stare a procesului în faţa instanţelor de fond; când instanţele sunt de acelaşi grad, excepţia se invocă înaintea instanţei sesizate ulterior; când instanţele sunt de grad diferit, excepţia se invocă înaintea instanţei de grad Inferior; când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanţelor de fond, acestea din acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluţionarea recursului.

509. In ceea ce priveşte distincţia dintre autoritatea lucrului judecat şi forţa executorie a hotărârii, se arată că forţa executorie asigură transpunerea practică a efectelor substanţiale ale judecăţii, iar puterea lucrului judecat protejează, sub aspect procesual, soluţia instanţei de orice contestare ulterioară. Astfel, există acte jurisdicţionale care, deşi beneficiază de autoritatea lucrului judecat, nu sunt susceptibile de executare silită, după cum sunt hotărâri care pot fi puse în executare, deşi nu au trecut încă în puterea lucrului judecat (hotărârile care se bucură de execuţie vrem elnică, conform art. 448 şi art. 449 NCPC - corespondente art. 278 şi a ri. 279 ORC) ori care nu au autoritate de lucru judecat.

Un elem ent de noutate introdus prin noul Cod de procedură civilă este reglem entarea situaţiei hotărârilor judecătoreşti care şi-au pierdut caracterul executoriu. Astfel, potrivit prevederilor art. 706 alin. (2) NCPC, „Prescripţia $tir}ge dreptu l de a obţir}e executarea silită ş i orice titlu executoriu îş i p ierde puterea executorie. în cazu l hotărârilo r judecătoreşti şi arbitraie, dacă dreptul de a obţine obligarea pârâtu lu i este im prescriptibil

VI. Excepţia autorităţii de lucru judeca i 397



sau, după caz. nu s-a prescris, creditoru l poate obţine un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, fără a i se putea opune excepţia autorităţii de lucru judecat'. Drept concluzie^^^, excepţia autorităţii de lucru judecat nu poate să fie adm isă dacă s-a îm plinit prescripţia dreptului de a obţine executarea silită a hotărârii anterioare.

S -a arătat, însă, în doctrină^^*, că se vor putea invoca toate excepţiile şi apărările grefate pe aspecte de fapt sau de drept intervenite ulterior pronunţării primului titlu executoriu şi care nu au putut 11. astfel, invocate în procesul anterior.

în toate celelalte situaţii. în care nu se pune problem a prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, in cazul declanşării unui al doilea proces, mersul lui va fi întrerupt prin invocarea excepţiei absolute şi peremptorii a lucrului ju d e ca t. Dacă totuşi judecata a avut loc. fie pentru că excepţia nu a fost invocată în cursul celui de-al doilea proces, fie pentru că, deşi semnalată. Instanţa de judecată a om is să rezolve excepţia, cea din urmă hotărâre pronunţată cu nesocotirea puterii lucrului judecat rezultând din prima urma a fi anulată pe calea extraordinară de atac a revizuirii (art. 322 pct. 7 CPC - corespondent art. 609 pct. 8 NCPC).

O altă noutate adusă de noul Cod de procedură civilă este dată de reglementarea oarecum mai clară a cazului de revizuire de la art. 509 pct. 8 NCPC: „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care fncalcă autoritatea de lucru judeca t a p rim e i h o t ă r â r iAstfe|i^>, „renunţarea tacită a părţii nu va produce efecte iremediabile în ceea ce priveşte pronunţarea unei noi hotărâri, atât tim p cât aceasta poate fi desfiinţată pe calea revizuirii*’.

§2. Elementele autoritaţii lucrului judecat

510. Potrivit art. 430 NCPC, intitulat „Autoritatea de lucru judecat”: „(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în to t sau în parte, fondul p ro cesulu i sau statuează asupra une i excepţii procesuale o ri asupra oricărui a lt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judeca t cu priv ire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judeca t priveşte dispozitivul, precum ş i considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele p rin care s-a rezo lvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească p rin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judeca t asupra fondului. (A) Când hotărârea este supusă apelu lu i sau recursului, autoritatea de lucru judeca t este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire fş i păstrează autoritatea de lucru judeca t până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".


M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 5^4.D.M. Gavriş, în G. Boroi (coord.), Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe

articole» voi. II. Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 193.A i Suciu, op. cit., p. 274.



De asemenea, art. 431, cu titlul marginal „Efectele lucrului judeca t’, prevede că: J 1 ) N im eni nu poate f i chem at /n judecată de două o ri în aceeaşi calitate, în tem eiul acele iaşi cauze ş i pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre p ă rţi poate opune lucru l anterior judeca t într-un a lt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urm ă'.

511. Elem entele autorităţii lucrului judecat sunt: identitatea de obiect; identitatea de cauză; identitatea de părţi.

1) Pentru a exista Identitate de obiect, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acţiune să fie identic cu cel din prim a acţiune. Prin obiectul cererii de chem are în judecată înţelegem pretenţia form ulată, respectiv fo losul urm ărit de reclamant prin introducerea cererii şi dreptul subiectiv care se referă la obiectul material pretins.

Dreptul subiectiv nu se confundă cu cauza raportului juridic, care constă în tem eiul juridic al dreptului dedus judecăţii. De exemplu, la acţiunea în revendicare se pretinde dreptul de proprietate a cărui recunoaştere se urm ăreşte prin proces, iar tem eiul acestui drept şi, deci, cauza raportului jurid ic poate fi: titlu l de moştenitor, contractul de vânzare, uzucapiunea.

A face distincţie între dreptul pretins şi cauza acestuia are o mare importanţă, deoarece acelaşi drept va putea fi pretins şi printr*o nouă acţiune, fără a se putea invoca excepţia autorităţii lucrului judecat, dacă tem eiul jurid ic este altul şi, deci, cauza este schimbată.

Pentru a exista autoritate de lucru judecat nu este necesară identitatea însăşi a obiectului material, dacă dreptul ca atare a fost confirmat printr-o hotărâre definitivă (irevocabilă, în reglementarea anterioară), fie că judecata s-a purtat asupra întregului ob iect material sau numai asupra unei părţi din acesta. Astfel, în practica jud iciară anterioară noului Cod^'^ s-a decis că hotărârea pronunţată într-un proces având ca obiect plata unor rate sau a unei singure rate capătă putere de lucru judecat şl pentru ratele viitoare datorate aceleiaşi obligaţii cu caracter periodic. Jurispru- denţa a hotărât, de asemenea, că, pentru a nu se ajunge la două hotărâri contradictorii, în sensul că drepturile recunoscute prin prim a hotărâre să nu fie contrazise prin hotărârea ulterioară, trebuie să se verifice dacă nu cumva prin noua acţiune reclamantul nu urmăreşte acelaşi scop ca în prim ul proces.

Pentru a stabili identitatea de obiect, se are în vedere ca prim termen de referinţă hotărârea instanţei, urm ând să se cerceteze dispozitivul acesteia coroborat cu conţinutul considerentelor, la care urmează să se raporteze obiectul cererii subsecvente. Potrivit unei decizii de speţă^^^, considerentele hotărârii nu participă la autoritatea de lucru judecat decât în măsura în care ele conţin sau lămuresc declaraţiile de drepturi provocate de părţi şi cuprinse în dispozitiv.


’ ^Trlb, Suprem, col. civ., dec. nr. 383/1961, în C.D. 1961, p. 344. ® Trlb . Suprem, s. civ.. dec. nr. 2/1987, în R.R.D. nr. 10/1987, p. 67.



512. în ceea ce priveşte partea din hotărâre care trece în puterea Iu* crului judecat, în reglementarea anterioară noului Cod se arăta că numai dispozitivul hotărârii are putere de lucru judecat, deoarece numai acesta d ispune cu privire la drepturile părţilor deduse judecăţii. Nu e mai puţin adevărat că. uneori, motivele hotărârii pot completa şi lum ina dispozitivul ei, determ inând înţelesul şi întinderea lui, astfel că, sub aspectul părţii din hotărâre care beneficiază de autoritate de lucru judecat, în doctrină a fost cristalizată următoarea clasificare:

- considerentele decisive, adică cele care susţin dispozitivul şi fac corp comun cu acesta;

- considerentele explicative, care explică dispozitivul şi determ ină lim itele sau sensul acestuia;

- considerentele decizionale, prin care se rezolvă o chestiune (itigi- oasă (cum ar fi buna sau reaua-credinţă).

Noul Cod de procedură civilă tranşează problema părţii din hotărâre care dobândeşte autoritate de lucru judecat, m odificând concepţia clasică în acest domeniu.

Dacă în practica judecătorească s*a statuat deja, în decizii de speţă, concepţia potrivit căreia şi considerentele hotărârii a r putea dobândi autoritate de lucru judecat, noul Cod stabileşte că „autoritatea de lucru judeca t priveşte dispozitivul, precum ş i cor}$iderentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litig ioasă'. Faţă de prevederile art. 430 alin. (2) NCPC, este evident că se recunoaşte autoritatea de lucru judecat a considerentelor decisive şl a celor decizionale; cele explicative, prin ele insele, lipsite de elemente esenţiale pentru aplicarea hotărârii, sunt incluse în cele decisive.

Potrivit prevederilor art. 461 NCPC, „(1) Calea de atac se îndreaptă împotriva so luţie i cuprinse în dispozitivul hotărârii. (2) Cu toate acestea, în cazu l în care calea de atac vizează num ai considerentele hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor problem e de drept ce nu au legătură cu ju decata ace lu i proces sau care sun t greşite o ri cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanţa, adm iţând calea de atac, va înlătura acele considerente ş l le va în locui cu propriile considerente, m enţinând soluţia cuprinsă în d ispozitivu l hotărârii atacate".

Doctrina recentă^'i a criticat textul art. 430 alin. (2) NCPC, arătând că actuala reglementare va perm ite tocmai modificarea deciziei judiciare prin m otivarea soluţiei, motivare care este, evident, ulterioară redactării şi chiar pronunţării dispozitivului. Apreciem că un asemenea risc, deşi existent, poate fi depăşit prin interpretarea strictă a sintagmei ..considerente pe care se sprijină", respectiv „considerente prin care sâ rezolvat o chestiune litigioasă'*. în sensul de a stabili că acele considerente în pericol de a duce la modificarea deciziei, pentru că nu se reflectă în soluţia din dispozitiv, nu se încadrează în niciuna dintre cele două noţiuni şi deci nu


f. Leş, Noul Cod de procedură civilă ..., voi. I. p. 559.



pot căpăta efectul autorităţii de lucru judecat, depăşind cadrul procesului desfăşurat conform dispozitivului.

O altă clasificare a tipurilor de considerente ce pot fi regăsite în cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti este următoarea:

- considerente decisive sau necesare (care fac corp comun cu hotărârea şi reprezintă sprijinul indispensabil al soluţiei, întrucât constituie explicaţia acesteia şi pariicipă în egală măsură la autoritatea de lucru judecat a dispozitivului). Aducem, ca exemplu, analiza vic iilor unui titlu de creanţă invocat de reclam ant pentru a obţine obligarea pârâtului la plata obligaţiei din titlu l viciat;

- considerente decizorii sau cu valoare decizională (care conţin o soluţie adoptată pe cale incidentală, cu privire la un aspect dedus judecăţii care a fost supus dezbaterii contradictorii a părţilor şi doar din punct de vedere topografic se regăsesc în considerente, fără a avea un corespondent şi într-o soluţie din dispozitiv). Un exemplu în acest sens este analizarea bunei-credinţe a cumpărătorului în cadrul acţiunii în revendicare, care a r trebui să analizeze doar criteriile de comparare a titlurilor de proprietate;

- considerentele indiferente sau supraabundente (care depăşesc sfera dezbaterilor din proces şi aduc hotărârii elemente care nu influenţează în niciun fel soluţia adoptată, ele putând, de altfel, să lipsească din cuprinsul considerentelor). De exemplu, acestea ar fi considerente legate de caracterul neîntemeiat al acţiunii reclamantului, deşi acţiunea este anulată ca netimbrată.

Literatura recentă'^' a dezbătut pe larg problema considerentelor decizorii. arătându*se că principiul în materie, acceptat de o parte semnificativă a doctrinei, era acela că dobândeşte autoritate de lucru judecat doar ceea ce a form at obiectul dezbaterii contradictorii a părţilor, autoritatea de lucru judecat fiind ataşată nu numai dispozitivului, oi şi considerente lor hotărârii, Insă doar acelor considerente care reprezintă justificarea şi susţinerea necesară a soluţiei adoptate. Această soluţie, aşa cum am arătat, a fost consacrată şi de noul Cod, care. în plus. reglementează expres posibilitatea atacării doar a considerentelor, nu şi a dispozitivului, care este favorabil părţii.

Ca să dăm un exemplu util, ne imaginăm situaţia unei cereri de ordonanţă preşedinţială, respinsă pentru lipsa caracterului urgent, dar prin considerentele căreia se reţine că vrem elnicia şi neprejudecarea fondului (celelalte două condiţii cerute cum ulativ de procedura ordonanţei preşe- dinţiale) sunt îndeplinite; dacă reclamantul nemulţum it de dispozitivul de respingere a cererii face recurs (apel pe noul Cod), acesta în mod evident are interes de a ataca numai condiţia urgenţei, singura considerată de prim a instanţă ca nefiind îndeplinită; dacă pârâtul nu face recurs/apel cu privire la celelalte două condiţii (dacă apreciază că nu erau îndeplinite), atunci instanţa învestită cu soluţionarea căii de atac nu va putea verifica


C. Neghlâ, op. cit., p. 806.



din oficiu celelalte două condiţii, care» nealacate, intră in puterea de lucru judecat; de aceea, pârâtul are interesul de a ataca considerentele unei sentinţe de respingere a acţiunii faţă de el.

îm potriva considerentelor nenecesare sau supraabundente, precum şi a considerentelor greşite ori care reflectă constatări de tapt ce prejudiciază partea (în mod evident fără un corespondent în dispozitiv) - cu precizarea că toate aceste trei ultime categorii trebuie să fie şi considerente decizorii părţile pot utiliza procedura prevăzută de art. 461 alin. (2) NCPC, pentru a se anihila vocaţia acestora de a intra sub autoritatea lucrului judecat prin faptul neatacării lor. Dacă partea nu utilizează această procedură pentru înlăturarea acestor m otive supraabundente (înţelegând prin acestea considerente de drept ce conţin dezlegări date unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces), acestea vor intra sub autoritatea lucrului judecat^'l Considerentele greşite sunt acele conside* rente de drept eronate, iar considerentele care conţin constatări de fapt care prejudiciază partea sunt acelea care reflectă erori ale instanţei de natură factuală.

513. C ât priveşte hotărârea, este necesar ca instanţa să fi statuat, fie explicit, fie implicit, asupra aceluiaşi obiect dedus judecăţii printr-o cerere ulterioară. Astfel, s-a arătat^^^ că nu există autoritatea lucrului ju- decât, pentru că cele două cauze au obiecte diferite, în condiţiile în care prin prim a sentinţă pârâta a fost obligată la plata preţului în sum a arătată, în tim p ce în litigiul al doilea se solicită obligarea pârâtei la plata echiva* lentului indicelui de inflaţie a sumei respective.

514. Dacă instanţa a soluţionat pricina fără a intra în cercetarea fo n d u lu i în doctrina aferentă vechii reglementări se considera că actul său nu se bucură de puterea lucrului judecat, astfel că adm isibilitatea unei noi cereri ulterioare nu era exclusă.

Ca modificare esenţială, textul noului Cod de procedură civilă prevede, în art. 430 alin. (1), unele derogări de la regula ca instanţa să fi soluţionat cauza în fond. respectiv există autoritate şi atunci când se statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident, deşi, în practica judecătorească, această regulă se aplica în lipsa unei prevederi exprese, decurgând din consecinţele jurid ice ale autorităţii de lucru judecat ca efect al hotărârii judecătoreşti, astfel cum a fost interpretat de doctrina juridică.

Astfel, are autoritate de lucru judecat, cu privire la chestiunea pe care o rezolvă, atât hotărârea prin care este soluţionat fondul, cât şi ho- târârea dată în temeiul unei excepţii procesuale. în acest ultim caz, în res> pectarea sintagmei „cu privire la chestiunea tranşată”, va exista autoritate de lucru judecat numai atunci când neregularitatea procedurală care a


l'î Idem. p, 808.•2) C.S.J., s. corn., dec. nr. 834/1997, în Dreptul nr. 11/1997, p. 104-105.



dus la adm iterea unei excepţii procesuale persistă şl în cel de-al doilea proces^^l Aducem ca exemplu formularea unei a doua cereri de chemare In judecată, deşi interesul nu este încă actual, ceea ce determ ină autoritatea de lucru judecat a primei soluţii de respingere a acţiunii ca prem atur formulată.

Se mai arată în doctrină că autoritatea^^^ de lucru judecat operează atât în cazul hotărârilor prin care acţiunea sau cererile incidentale (cerere reconvenţlonală ori intervenţii voluntare ori forţate) sunt admise, cât şi în privinţa celor prin care acestea sunt respinse.

In cazul în care, în cursul primei judecăţi, reclamantul a renunţat la un capăt de cerere, iar instanţa a luat act de o asemenea desistare, acel capăt de cerere poate fi reiterat în cadrul unei acţiuni ulterioare, fără a i se opune cu succes excepţia autorităţii lucrului judecat.

Rezultă, în concluzie, că, sub aspectul obiectului, cea de>a doua cerere va putea fi înlăturată prin efectul negativ al autorităţii lucrului judecat ori de câte ori ea tinde de a pune instanţa în alternativa de a contrazice sau de a confirm a ceea ce s-a stabilit printr-o hotărâre anterioara.

515. Practica jud iciară a oferit numeroase exemple privind această condiţie:

- dacă într-o primă acţiune se susţine că neîndeplinirea obligaţiei de a dărâm a şi reconstrui o cameră este o îm piedicare la punerea în posesie, iar într-o a ltă acţiune se susţine că neîndeplinirea aceleiaşi obligaţii este un m otiv de reziliere a contractului, este identitate de obiecti^^;

- nu există identitate de obiect atunci când în prima acţiune este vorba de pretenţii pentru îndeplin irea unor obligaţii rezultate dintr-un contract de construcţii, iar în acţiunea secundă se cere plata unor reparaţii făcute la casă peste contractul încheiaturi;

- nu există identitate de obiect într-o acţiune care are ca obiect cererea de despăgubiri reprezentând contravaloarea bunului la predarea căruia pârâtul a fos t obligat printr-o hotărâre judecătorească; nevoia creditorului pentru a purta un nou proces pentru stabilirea contravalorii bunului se datorează relei-credinte a debitorului, iar dacă s*ar retine că acţiunea este inadmisibilă, creditorul a r fi expus imposibilităţii de executare a dreptului său;

- nu există autoritate de lucru judecat atunci când prin hotărâre se constată nulitatea actului de înstrăinare pentru nerespectarea unei condiţii legale imperative, dar acţiunea ulterioară se referă la rezoluţiunea promi-


M. Tâtfârcâ, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 251.® C. Negn/ă, op. cit., p. 805.

Curtea Supremă» dec. civ. nr. 1247/1948, apucf /. Stonenescu, S. Z//berste/n, op. cit., p. 529.

Cas. I, 28 august 1882, Buletinul Curţii de Casaţie 1882, p. 832, apud <3. Boro/,D. Râdescu, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, ed. a 2-a, Ed. AII, Bucureşti, 1995, p. 257.

h ttp ://b îb lîo te ca h a m a rig îu .ro 1 8 —Dec —2013


siunii de vânzare-cumpărare sinalagm alică rezultând din acelaşi act. pe m oliv că vânzarea nu s-a perfectai din culpa celeilalte părti^'i;

- nu există identitate de obiect atunci când în prima acţiune s-a solicitat recunoaşterea unei servituti de vedere, iar în a doua cerere s-a urmărit recunoaşterea altei servituti, sau când cea din urmă cerere are ca obiect acordarea de despăgubiri pentru acea sen/itute^^);

- nu există identitate de obiect atunci când prima acţiune a avut ca obiect anularea unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil, iar cea de>a doua tinde la revendicarea aceluiaşi imobil. întrucât dreptul care se pretinde este diferit, deşi obiectul material este acelaşi.

La stabilirea identitătii de obiect nu se va avea în vedere calificareaIdată acestuia de cererea de chem are în judecată, ci obiectul ei real. căci uneori se pot face calificări greşite.

Dacă printr-o cerere se solicită numai accesoriul (dobânda), iar prin a doua se pretinde principalul, nu există autoritate de lucru judecat; dar dacă în primul proces a fost respinsă cererea cu privire la o sum ă de bani, în cel de-al doilea se va putea opune excepţia autorităţii de lucru judecat, dacă se solicită dobânzile.

516. 2) Identitatea de cauză. în această materie, prin cauză se în ţelege faptul m aterial sau juridic care constituie tem eiul legal sau fundam entul direct şi indirect al dreptului sau al beneficiului legal pecare una dintre părţi îl invocă.

Astfel, după cum se arată în doctrină*^^, într-un litigiu privitor la anularea unul testament, obiectul acţiunii l-ar constitui tocmai această anulare, iar cauza ar putea fi reprezentată de un viciu de consim ţământ, în tim p ce eroarea, dolul sau violenţa ar constitui m ijloacele de susţinere a cauzei.

Deci, identitatea cauzei produce autoritatea lucrului judecat, pe când identitatea m ijloacelor de susţinere nu.

La determ inarea conceptului de „cauză” trebuie avute în vedere şi acele îm prejurări noi, ce nu au fost luate în considerare cu prilejul primei judecăţi, mai ales că îm prejurările de fapt nu pot constitui, prin ele însele, cauza unei acţiuni.

Astfel, se conchide^"*! că identitatea de cauză implică existenţa unei identităţi de fapte şi de reguli de drept aplicabile acestor fapte.

Nu există identitate de cauză în următoarele situaţii practice^^':- hotărârea judecătorească de ieşire din indiviziune pronunţată ca

urmare a dezbaterii succesiunii legale nu are autoritate de lucru judecat într-o nouă acţiune ce are ca obiect dezbaterea aceleiaşi moşteniri, dar în baza unui testament, chiar dacă în ambele litigii au figurat aceleaşi


•^'Trib- Suprem, col. civ., dec. nr. 118/1958* în L.P. nr. 6/1958* p. 110. A $e vedea /. Leş. op. cil., p. 92 şi practica judiciară acolo citată.V, Loznsanu, op. cit., p. 256. f. Leş, op. cil., p. 95.

1 K Lozneanu, op. cit., p. 258.



părţi, iar admiterea celei de-a doua acţiuni a r fi de natură să modifice cele stabilite prin prima hotărâre;

- nu există autoritate de lucru judecat dacă prim a hotărâre s-a obţinut In posesoriu, iar cea de-a doua este fondată pe însuşi dreptul de proprietate, deoarece acţiunea posesorie este fondată pe faptul posesiei, iar cea petitorie pe o stare de drepti’ >;

- nu există identitate de cauză între o acţiune de divorţ cu cerere de pensie de întreţinere pentru copilul m inor şl acţiunea în tăgada paternităţii, astfel că nu se poate cere revizuirea hotărârii prin care s-a acordat pensie de întreţinere pe baza hotărârii în care s-a adm is cererea de tăgadă a patem ităţiii^l

517. 3) A tre ia condiţie, a identităţii de persoane, se explică prin aceea că hotărârile judecătoreşti nu produc efecte decât între părţile li* tigante. Se are în vedere identitatea juridică a părţiior, nu cea fizică, deoarece o persoană poate sta în proces reprezentată de altcineva.

Există mai multe categorii de persoane cărora li se poate opune autoritatea de lucru judecat, deşi nu au figurat personal în instanţă.

518. O primă categorie este reprezentată de m oştenitorii celui care a fost parte la primul proces. Astfel, succesorii universali, succesorii cu titlu universal, legatarii universali, legatarii cu titlu universal şi donatarii reprezintă şi sunt reprezentaţi de autorul lor în proces, fiindu-le opozabile hotărârile în care acesta a fost parte.

Moştenitorii care au acceptat moştenirea sub beneficiu de inventar nu vo r fi ţinuţi de hotărârile pronunţate îm potriva autorului lor decât proporţional cu emolumentul lor.

în prezent, noul Cod civil nu mai face distincţie între acceptarea moştenirii pură şi simplă şi acceptarea moştenirii sub beneficiu de inventar; potri- v it dispoziţiilor ari. 1114 alin. (2) NCC, moştenitorii legali şi legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile şl sarcinile moştenirii num ai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia; cu titlu de excepţie, în materia acceptării fortate a moştenirii, succesibilul care, cu rea-credinţă, a sustras ori a ascuns bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o donaţie supusă raportului ori reducţiunii, considerat că a acceptat moştenirea, chiar dacă anterior renunţase la ea, este ţinu t să plătească datoriile şi sarcinile moştenirii proporţional cu cota sa din moştenire, inclusiv cu propriile sale bunuri (art. 1119 NCC).

Drepturile personale ale moştenitorilor vor fi exercitate fără a li se putea opune hotărârile pronunţate faţă de de cuius.


Trib. Suprem, col. civ., dec, nr. 816/1955, în C.D. 1955, voi. II, p. 230.Trib. Jud. Olt, dec. civ. nr. 741/1980, cu notă de M. Georgescu, A. Oproiu, în

R.R.D. nr. 10/1982, p. 46-48.



519. Succesorii cu titlu particular nu 11 reprezintă pe autorul lor. astfe l că hotărârile pronunţate îm potriva acestuia nu le sunt opozabile decât dacă au fost pronunţate înainte de actul de transm itere a bunului.

Potrivit dispoziţiilor art. 1114 alin. (3) NCC, legatarul cu titlu particular nu este obligat să suporte datoriile şi sarcinile m oştenirii. Prin excepţie, el răspunde pentru pasivul moştenirii, însă numai cu bunul sau bunurile ce form ează obiectul legatului, dacă: a) testatorul a dispus în mod expres în acest sens; b) dreptul lăsat prin legat are ca obiect o universalitate, cum ar fi o moştenire culeasă de către testator şi nelichidată încă; în acest caz. legatarul răspunde pentru pasivul acelei universalităţi; c) celelalte bunuri ale moştenirii sunt insuliciente pentru plata datoriilor şi sarcin ilor moştenirii.

Hotărârea dată îm potriva unui moştenitor nu este opozabilă celorlalţi moştenitori, întrucât nu poate fi vorba nici de identitatea de persoane, nici de obiect, căci fiecare moştenitor se judecă pentru partea care I se cuvine.

520. Creditorii chirografârl sunt reprezentaţi de debitorul lor, având un drept de gaj general asupra bunurilor acestuia (garanţia com ună a creditorilor, potrivit art. 2324 NCC). Ei pot ataca hotărârea pronunţată îm potriva debitorului lor pe calea acţiunii pauliene sau hotărârea obţinută de un alt creditor, prin care i s-a atribuit acestuia un drept de preferinţă faţă de ei, în cazul în care nu au figurat personal în instanţă.

Creditorii ipotecari şi privilegiaţi nu sunt reprezentaţi de debitorul lor. Fiind dobânditori cu titlu particular, hotărârea pronunţată după înscrierea sau conservarea legală a drepturilor lor nu le poate fi opozabilă.

Hotărârile pronunţate în favoarea sau contra mandatarilor, oricare ar fi natura mandatului, legal sau convenţional, vor putea fi opuse mandantului, cu condiţia ca mandatarul să nu fi depăşit lim itele puterii conferite prin mandat.

Tot astfel, excepţia autorităţii lucrului judecat va putea fi opusă minori- lor şi interzişi lor care au fost reprezentaţi la proces de către tutorele lor.

521. De la principiul relativităţii lucrului judecat există şi excepţii,în sensul că, în anumite materii, hotărârea judecătorească produce efecte erga omnes. Astfel, în materie de stare civilă, dat fiind caracterul unic şi indivizibil al statutului civil al persoanei, hotărârile judecătoreşti produc şi faţă de terţi aceleaşi efecte ca faţă de persoanele participante la proces.

De exemplu, art. 306 NCC prevede opozabilitatea hotărârii judecătoreşti de constatare a nulităţii sau de anulare a căsătorie i faţă de terţele persoane, în condiţiile legii. Nulitatea căsătoriei nu poate fi opusă însă unei terţe persoane îm potriva unui act încheiat anterior de aceasta cu unul d intre soţi, în afară de cazul în care au fost îndeplinite form alităţile de publicitate prevăzute de lege cu privire la acţiunea în constatarea nulităţii ori în anulare sau terţu l a cunoscut, pe a ltă cale, înainte de încheierea actului, cauza de nulitate a căsătoriei.




De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 387 alin. (1) NCC, hotărârea ju decătorească prin care s-a pronunţat divorţul este opozabilă faţă de terţi, In condiţiile legii.

522. în cazul o b lig a ţiilo r so lida re , creditorul nu va putea opune tuturor debitorilor solidari hotărârea obţinută îm potriva unuia dintre ei; dar în temeiul art. 60 NCPC {corespondent art. 48 CPC), debitorii neparticipanţi la proces vor putea invoca excepţia autorităţii lucrului judecat într-un al doilea proces, excepţie izvorâtă din hotărârea avantajoasă dată contra unuia dintre ei.

In acelaşi sens. art. 1455 NCC prevede că hotărârea judecătorească pronunţată îm potriva unuia dintre codebitorii solidari nu are autoritate de lucru judecat faţă de ceilalţi codebitori. Hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea unuia dintre codebitorii solidari profită şi celorlalţi, cu excepţia cazului în care s-a întem eiat pe o cauză ce putea fi invocată numai de acel codebitor.

523. De asemenea, având în vedere că fiecare c o p ro p r ie ta r poate sta singur în justiţie, indiferent de calitatea procesuală, în orice acţiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acţiunii în revendicare [potrivit dispoziţiilor art. 643 alin. (1) NCC. vizând acţiunile în Justiţie], hotărârile judecătoreşti pronunţate în folosul coproprietăţii profită tuturor coproprietarilo r [potrivit d ispoziţiilor art. 643 alin. (2) NCC], ceea ce înseam nă că aceştia, chiar dacă nu au fost parte în litigiul respectiv, se pot prevala de efectele hotărârii judecătoreşti întocmai ca partea. Hotărârile judecătoreşti potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalţi coproprietari, de unde decurge concluzia că nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat a unei astfel de hotărâri într-un litigiu prom ovat ulterior de celălalt coproprietar, având identitate de obiect şi cauză.

524. S-a decis'^^ că reclamantului dintr-un prim proces i se va putea opune cu succes într-un al doilea proces excepţia autorităţii lucrului ju* decât de către pârâtul care nu a participat la primul proces, dacă are o s itu a ţie ju r id ic ă id e n tică cu acesta. Astfel, acţiunea unităţii căreia l s-a respins prima acţiune îm potriva beneficiarului, pentru inexistenţa prejudiciului, va putea fi paralizată prin excepţia autorităţii lucrului judecat, invocată de către persoana încadrată în muncă căreia i s-a im putat suma pretinsă în primul proces, pentru că a aprobat efectuarea plăţii. Dacă nu ar fi aşa, în cel de*al doilea proces s*ar putea tinde la a se dovedi existenţa prejudiciului, deci o îm prejurare contrară celei stabilite cu autoritate de lucru judecat în primul proces.

525. în privinţa te r ţ ilo r , adică a acelor persoane care nu au participat la proces nici d irect şi nici prin reprezentare, se impun a fi lămurite două aspecte:

1) dacă părţile pot folosi hotărârea obţinută de ele îm potriva acestora;


’ ^Trlb. Suprem, col. civ., dec. nr. 1274/1962, în C.D. 1962, p. 315.



2) dacă terţii se pot prevala de autoritatea lucrului judecat a unei hotă- râri date într-un proces la care nu au participat.

în prima ipoteză, hotărârile la care terţii nu au participat vor putea fi folosite îm potriva lor numai ca m ijlo a ce de dovadă, hotărârea judecăto- rească fiind asimilată, din acest punct de vedere, acte lor autentice. Ceea ce instanţa a constatat in cuprinsul hotărârii, în procese-verbale, încheieri are putere doveditoare până la înscrierea în fals, iar declaraţiile părţilor, recunoaşterile făcute la interogatoriu sau spontan în cursul judecăţii pot avea, în cadrul unui alt proces, valoarea probantă a mărturisirii extrajudiciare.

în cea de-a doua ipoteză, terţii vor putea invoca, pe calea excep ţie i lu c ru lu i ju d e ca t, ceea ce instanţa a statuat printrô hotărâre anterioară cu privire la părţile participante la acest proces. Situaţia lor juridică stabilită în cadrul unor dezbateri contradictorii, cu asigurarea tuturor garanţiilor dreptului la apărare, va putea fi invocată cu titlu de lucru judecat de toţi cei care ar avea interes să o facă.

§3. Condiţiile pentru ca o hotărâre să aibă autoritate de lucru ju* decât

526. Pentru ca o hotărâre să aibă autoritate de lucru judecat, trebuie să îndeplinească anum ite condiţili'> :

- să fie pronunţată de o instanţă română;- să fie pronunţată în materie contencioasă;- să dezlege fondul cauzei.1) Condiţia ca ho tă râ rea să em ane de la o in s ta n ţă rom ână se înte*

meiază pe principiul suveranităţii şi al independenţei, care lim itează efecte le hotărârilor judecătoreşti la teritoriul statului în care au fost pronunţate.

Potrivit prevederilor art. 1095 NCPC (corespondent art. 167 din Legea nr. 105/1992 privind raporturile de drept internaţional privat), autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti străine este condiţionată de recunoaşterea hotărârii, pentru că ea nu se dobândeşte autom at prin sim pla rămânere definitivă sau irevocabilă a hotărârii respective. De la această regulă există şi o excep ţie , respectiv hotărârile judecătoreşti care se referă la statutul personal al cetăţenilor statului unde au fost pronunţate, cele care, pronunţate fiind într-un stat terţ, au fost recunoscute mai întâi de statul de cetăţenie al fiecărei părţi, ori, în lipsă de recunoaştere, au fost pronunţate în baza legii determ inate ca aplicabilă conform dreptului internaţional privat român, nu sunt contrarii ordinii publice de drept internaţional privat român şi a fost respectat dreptul la apărare, sunt recunoscute de plin drept în România (art. 1094 NCPC - corespondent art. 166 din Legea nr. 105/1992).

Noul Cod de procedură civilă prevede două modalităţi de recunoaştere a unei hotărâri străine în România: recunoaşterea de plin drept şi recunoaşterea judiciară, la art. 1094-1101 NCPC. Pentru hotărârile pronunţate


V. Lozneanu, op. c it , p. 260.



în statele membre UE. se aplică Regulamentul (CE) nr. 44/2001 privind com petenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şl comercială, precum şi Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti.

2) în reglem entarea anterioară, ca principiu, puterea de lucru judecai constituie o calitate care se ataşează unei hotărâri pronunţate în cadrul unei proceduri contencioase. încheierile pronunţate în materie necon- tencioasă nu au putere de lucru judecat, după cum rezultă din art. 337 CPC.

Pentru a ne afla în cadrul procedurii necontencioase, trebuie îndepli* nite două conditii*^^ în mod cumulativ:

- prin cerere să nu se urmărească stabilirea unul drept potrivnic faţă de altă persoană sau, altfel spus, să nu se urmărească tranşarea unui litigiu;

- autoritatea judecătorească să fie necesară pentru exerciţiu l unui control asupra a ceea ce urmează să realizeze persoana care a formulat cererea.

în actuala reglementare, se păstrează concepţia lipsei autorităţii de lucru judecat în materia încheierilor necontencioase^^', chiar dacă intră în categoria celor interlocutorii potrivit regulilor ari. 235 NCPC, sens în care dispune în mod expres art. 535 NCPC, normă specială în materia procedurii graţioase.

3) în ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie, referitoare la soluţionarea cauzei pe fond, se reţine că doar în aceste condiţii partea care a câştigat procesul se poate prevala în cadrul unei acţiuni ulterioare de dreptul recunoscut.

Autoritatea de lucru judecat vizează atât hotărârile de admitere, cât şi cele de respingere a acţiunii; atât cererea principală, cât şi cererile incidente soluţionate de instanţe; atât hotărârile provizorii, cât şl cele parţiale.

Se bucură de autoritate de lucru judecat şi hotărârile arbitrale, cât tim p ari. 606 [corespondent art. 363 alin. (3) CPC] prevede că hotărârea arbitrală com unicată părţilor are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive. ceea ce sugerează că produce efectele unei hotărâri judecătoreşti cu autoritate de lucru judecat, efecte care vo r putea fi invocate atât în faţa instanţelor arbitrale, cât şi în faţa Instanţelor judecătoreşti.

în ceea ce priveşte încheierile prem ergătoare fondului, aşa-numitele încheieri preparatorii, nu au autoritate de lucru judecat, ele având scopul de a pregăti soluţia finală. în această categorie se află:

- încheierea de încuviinţare a probelor (revenirea se poate face însă numai motivat, pentru a nu reprezenta un abuz);


Idem, p. 261.® C. Negrilă, op. cit., p. 806.



-în c h e ie re a de stabilire a tim brajuiui (încheierea de respingere a ex- cepţiei netimbrării sau insulicientei timbrări este însă interiocutorie).

De la această regulă fac e xce p ţie în c h e ie rile in te r lo c u to r ii, adică acele încheieri prin care se rezolvă unele chestiuni importante ale judecăţii şi prejudecă fondul cauzei; acestea din urmă se bucură de autoritate de lucru judecat, în sensul că instanţa nu poate reveni asupra lor. Cu alte cuvinte, aceste încheieri au autoritate de lucru judecat asupra incidentului dezlegat, dar nu şi asupra fondului, sub acest aspect neexistând nicio modificare faţă de vechiul Cod.

In această categorie se află:- încheierile de adm itere în principiu a unei acţiuni de partaj;- încheierile de soluţionare a unei excepţii.Conform unei opinii^^^ pe care o împărtăşim în totalitate, „o excepţie

soluţionată pe calea unei sentinţe sau decizii, deşi nu are autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte fondul litigios, ea are autoritate de lucru judecat în privinţa soluţiei asupra excepţiei. Astfel, într-un nou proces, părţile nu vor mai putea invoca din nou aceeaşi excepţie - dacă a fost respinsă întrucât în privinţa ei există deja o hotărâre ce a dobândit autoritate de lucru judecat” .

527. O problemă care s*a pus în literatura jurid ică a fost aceea dacă h o tă râ rile de exp e d ie n t, care consfinţesc învoiala părţilor, au sau nu putere de lucru judecat.

Opinia îm părtăşită în raport cu prevederile art. 273 CPC, care se menţine şi în rapori cu dispoziţiile art. 438 şi urm. NCPC, este aceea că în cazul hotărârilor de expedient nu avem de-a face cu o judecată propriu-zisă> bazată pe aprecierea probelor şi care să poată fi controlată sub aspectul stării de fapt şi al prevederilor legale aplicabile. Astfel de hotărâri nu au a u to rita te de lu c ru ju d e ca t, ele putând fi scoase oricând din v igoare prin a c ţiu n e a în anu la re , în cazul în care convenţia este m inată de un viciu constitutiv^^l

în prezent, posibilitatea şi m ijloacele desfiinţării hotărârii de expedient sunt consacrate expres de dispoziţiile art. 2278 NCC, potrivit căruia tranzacţia care, punând capăt unut proces început, este constatată printr-o hotărâre judecătorească poate fi desfiinţată prin acţiune în nulitate sau acţiune în rezoluţiune ori reziliere, precum orice a lt contract. Ea poate fi, de asemenea, atacată cu acţiune revocatorie sau cu acţiunea în declararea simulaţiei. Hotărârea prin care s-a desfiinţat tranzacţia face ca hotărârea judecătorească prin care tranzacţia fusese constatată să fie lipsită de orice efect.

S-a arătat că problema în sine este delicată, căci, pe de o parte, hotărârea de expedient consfinţeşte un contract al părţilor, dar, pe de


Al. Suciu. op. cit., p. 228.Trib. Suprem, dec. nr. 1509/1963 şi dec. nr. 166/1967, în /. Mihuţă, A. Lesviodax,

Repertoriu 1952-1969. p. 828, nr. 471, 472.



altă parte, în această hotărâre se implică autoritatea justiţie i. Din aceste motive, s-a apreciat că pentru motive de nelegal itate privind însăşi regula* ritatea hotărârii pronunţate de instanţa de judecată (necom petenţa absolută, nelegala com punere a instanţei), calea de atac a recursului trebuie recunoscută nu numai procurorului, dar şi părţilor din proces. în acest sens prevede expres art. 440 NCPC: „Hotărârea care consfinţeşte tranzacţia in ten/enită între p ă rţi poate f i atacată, pentru m otive procedurale, numai cu recurs la instanţa ierarhic superioară \

Autoritatea de lucru judecat nu este ataşată nici hotărârilor pronunţate în baza recunoaşterii (în to t sau în parte) a pretenţiilor reclamantului în condiţiile art. 436 NCPC, întrucât acestea nu sunt rezultatul verificării jurisdicţionale realizate de judecător.

528. O situaţie speciala o au anumite categorii de hotărâri judecă* toreşti care, deşi au rămas definitive, nu îm piedică reluarea judecăţii cu privire la acelaşi obiect, având aceeaşi cauză şi în tre aceleaşi părţi.

Astfel de hotărâri sunt cele pronunţate în materie de despăgubiri civile pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite, când despăgubirile pot fi m icşorate sau majorate sau se poate dispune chiar sistarea lor, dacă prejudiciul existent la data pronunţării unei atare hotărâri s-a micşorat, s*a majorat sau a dispărut. în aceste condiţii, nu se va putea opune ex* cepţia autorităţii lucrului judecat, instanţa urm ând să verifice în fond dacă elementele care au stat la baza primei hotărâri s-au modificat sau nu. în cazul în care ele au răm as aceleaşi, puterea lucrului judecat va opri însă instanţa de judecată să pronunţe o nouă hotărâre care să modifice ce s-a stabilit prin hotărârea judecătorească anterioară.

Nu au de asemenea autoritate de lucru judecat hotărârile pronunţate în m aterie de pensie de întreţinere, cele privind exercitarea autorităţii părinteşti sau stabilirea dom iciliului copilului minor, precum şi hotărârile de punere sub interdicţie, ele putând fi oricând modificate. în măsura în care condiţiile avute în vedere de prima instanţă s-au schimbat.

Practic, sunt hotărâri definitive care se bucură de o autoritate de lucru judecat relativă, doar atât tim p cât situaţia de fapt avută în vedere la pronunţarea lor nu se schimbă-)

Ordonanţele preşedinţia le nu au autoritate de lucru judecat faţă de procesul de fond, cu două excepţii:

- când, deşi instanţa a fost iniţial învestită cu o cerere de ordonanţă preşedinţială, părţile de comun acord discută în proces fondul dreptului, adm inistrându-se în acest sens toate probele;

- când părţile, convenind să soluţioneze fondul dreptului, încheie în acest sens o tranzacţie prin care tranşează în mod defin itiv dreptul în litigiu.

Dacă îm prejurările care au determ inat luarea m ăsurilor dispuse prin ordonanţa preşedinţială s-au schimbat, instanţa va putea lua măsuri corespunzătoare noii situaţii create, pronunţând o nouă ordonanţă preşedinţială.




Deci. ordonanţa preşedinţială are o autoritate de lucru judecat relativă, care durează atât tim p cât starea de fapt sau de drept care a stat la baza primei hotărâri a rămas neschimbată.

în schimb, potrivit art. 1001 alin. (3) NCPC, hotărârea dată asupra fondului dreptului are autoritate de lucru judecat asupra unei cereri ulterioare de ordonanţă preşedinţială.

Situaţia acestor hotărâri este expres reglementată de ari. 430 alin. (3) NCPC, care stabileşte că hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului (principiul rebus s ic stantibus). A lte aplicaţii'^' a le acestei reguli sunt:

- în m ate ria p a rta ju lu i, încheierea de adm itere în principiu dată în partaj în situaţia reglementată de art. 993 alin. (3) NCPC nu are autoritate de lucru judecat în ipoteza introducerii unei noi cereri de partaj, după ce s-a dispus închiderea dosarului ca urmare a imposibilităţii de realizare a împărţelii;

- în m a te ria a c ţiu n ilo r p o s e s o rii, potrivit art. 1004 alin. (1) NCPC, hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat o cerere posesorie nu are autoritate de lucru judecat într-o cerere ulterioară privitoare la fondul dreptului.

529. In ceea ce priveşte a u to rita te a de lu c ru ju d e c a t în tre h o tă râ rile ju d e că to re ş ti, s-a apreciat de unii autori^^^ că „hotărârea instanţei ierarhic superioare, prin care se dispune casarea hotărârii instanţei de fond, are autoritate de lucru judecat, cu privire la elementele procesului ce au fost solutionate de către instanta de recurs*'.

Se arată că^ i o asem enea opin ie nu poate fi primită, deoarece forţa obligatorie a hotărârii pronunţate de instanţa de casare se lim itează numai la problemele de drept dezlegate, iar în ceea ce priveşte starea de fapt, instanţa care judecă fondul după casare are deplină libertate de apreciere.

Aşadar, în virtutea prevederilor art. 501 alin. (1) NCPC [corespondent art. 315 alin. (1) CPC], cele decise de instanţa de casare în privinţa problem elor de drept sunt obligatorii pentru instanţa care rejudecă fondul pricinii, când starea de fapt rămâne aceeaşi; dar această obligativitate izvorăşte din modul de organizare a instanţelor judecătoreşti şi din natura şi caracterul căii de atac a recursului, care implică o activitate de control şi de îndrum are din partea instanţelor superioare, şi nu din principiul autorităţii de lucru judecai.

Autoritatea de lucru judeca i a unei hotărâri de casare ar putea fi invocată numai în situaţia introducerii unui nou recurs de către aceeaşi parte, recurs ce urmează să se respingă ca inadmisibil, de vrem e ce instanţa s*a pronunţat odată asupra legalităţii şi tem einiciei hotărârii atacate.


M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 585./, Deleanu, V. Mărgineanu, Prezumţiile în drept, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1981,

p. 159-160.Al. Bacaci, op. cit., p. 143.



530. în ceea ce priveşte a u to rita te a de lu c ru ju d e c a t în c iv il a h o tă râ r ii pena ie , ari. 22 CPP prevede în mod expres că hotărârea delin ilivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile, în ceea ce priveşte e x is te n ţa fa p te i, a pe rsoane i ca re a s ă v â rş it fa p ta ş i a v in o v ă ţie i aceste ia .

Autoritatea de lucru judecat în procesul civil aparţine numai unei hotărâri judecătoreşti, nu şi unei ordonanţe a procurorului^'l

Ceea ce a reţinut instanţa penală în privinţa stării de fapt, a persoanei care a săvârşit fapta, precum şi a vinovăţiei acesteia nu poate fi contestatîn fata instantei civile.t t

Dacă stabilirea pedepsei este în funcţie de în tin d e re a p re ju d ic iu lu i, Iar instanţa penală s-a preocupat de el. determ inându-l prin hotărâre penală, cuantumul acestuia nu va putea fi modificat de instanţa civilă, opunându-se autoritatea lucrului judecat. în caz contrar, în măsura în care instanţa penală nu s-a preocupat de stabilirea întinderii prejudiciului, instanţa civilă va avea com petenţa să îl stabilească.

S-a mai arătat'^' că, deşi hotărârile penale au efecte erga omnes, părţile care nu au figurat în proces, cum ar fi persoana vătăm ată neconstituită parte civilă sau partea responsabilă civilmente neintrodusă în proces, vor avea dreptul să discute cuantumul prejudiciului în faţa instanţei civile. în trucât pentru latura civilă hotărârea instanţei penale are caracter re la tiv .

In practica judiciară s-a decis că, in măsura în care cele stabilite de instanţa civilă nu vin în contradicţie cu constatările instanţei penale, nu va exista autoritate de lucru judecat, instanţa civilă putând lua în discuţie anumite probleme necercetate de instanţa penală, ca întinderea prejudiciului sau îm părţirea acestuia în caz de culpă comună.

Noua reglementare procesuală penală aduce o importantă modificare în acest domeniu; în acest sens art. 28 NCPP, ce reglementează autoritatea hotărârii penale în procesul civil şi efectele hotărârii c ivile în procesul penal, prevede: J 1 ) Hotărârea definitivă a instanţe i penale are autoritate de lucru judeca t în faţa instanţe i c ivile care judecă acţiunea civilă, cu p rivire la existenţa fapte i ş i a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este iegată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesulu i p enai in ceea ce priveşte existenţa prejudiciu lu i o ri a vi- novăţlei au toru lu i faptei ilicite. (2) Hotărârea definitivă a instanţe i civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organelor jud ic ia re penale cu priv ire la existenţa fapte i penale, a persoane i care a săvârşit-o ş i a vinovăţie i aceste i^ '.

Totodată, potrivit art. 1365 NCC, cu titlul marginal „Efectele hotărârii penale” : „Instanţa civilă nu este legată de dispoziţiile leg ii penale ş i n ic i de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesulu i pena l în ceea ce priveşte existenţa prejudiciu lu i o ri a vinovăţie i autorulu i fap te i ilic it^ '.


M. Tăt^rcă, Drept procesual civil. Voi. I I 2013, p. 596, ® I. Stoenescu, S. Zilt)ersteln, op. cil., p. 527,



S-a observat în doctrină că textul ari. 1365 NCC nu elim ină autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale de lin ilive de condamnare pentru instanţa civilă, în ceea ce priveşte existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit'O şi a vinovăţiei acesteia, instanţei civile revenindu-i sarcina de a stabili valoarea prejudiciului material sau moral şi modul de reparare a acestuia de către inculpatul condam nai de instanţa penală. în schimb, în cazul în care instanţa penală a pronunţai a ch ita re a sau înce ta rea pro* ce su lu i penal, răspunderea civilă delictuală nu este înlăturată, rămânând în sarcina instanţei c ivile să se pronunţe în sensul determ inării persoanei responsabile din punct de vedere civil şi a vinovăţie i acesteia, pentru a putea fi obligată la repararea prejudiciului cauzal prin fapta sa, chiar dacă aceasta nu constitu ie infractiune‘ 1

Astfel, persoana vătăm ată prin săvârşirea unei infracţiuni are două posibilităţi: fie să se constituie parte civilă în procesul penal, fie să pretindă despăgubiri pe cale separată. In faţa instanţei civile. în acest ultim caz fiind aplicabile dispoziţiile art. 28 alin. (1) NCPP; form ularea unei acţiuni civile ulterioare având ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunii se va putea face numai îm potriva persoanei în legătură cu care s-a reţinut, prin hotărârea penală definitivă, săvârşirea infracţiunii respective. Pe de altă parte, dacă persoana vătăm ată s-a constitu it parte civilă în procesul penal şi instanţa penală a stabilit cuantumul despăgubirilor, în procesul civil va opera autoritatea de lucru judecat sub acest aspect^^l

531. Autoritatea de lucru judecat produce efecte depline doar în ceea ce priveşte hotărârile definitive.

în reglementarea actuală, potrivii prevederilor art. 634 NCPC, „(1) Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelu lu i ş i n ic i re cursului; 2. hotărârile date în prim ă instanţă, fără drep t de apel, neatacate cu recurs; 3. hotărârile date în prim ă instanţă, care nu au fos t a tacate cu apel; 4. hotărârile date \n apei, fără drept de recurs, precum ş i cele neatacate cu recurs; 5. hotărârile date în recurs, ch ia r dacă p rin acestea s-a soluţionat fondul pric in ii; 6. orice a lte hotărâri care, po triv it legii, nu m ai pot fi a tacate cu recurs. (2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data exp irării term enului de exercitare a apelu lu i o ri recursulu i sau, după caz, la data pronunţărir.

§4. Excepţia autorităţii de lucru judecat

532. Excepţia autorităţii de lucru judecat este principalul m ijloc de valorificare a efectului negativ al puterii de lucru judecai. Este o excep ţie de fo n d , p e re m p to rie ş l a b so lu tă , care poale fi ridicată de pă rţi, de ju d e că to r, c h ia r îna in tea in s ta n ţe lo r de recurs.

în acelaşi sens, potrivit art. 432 NCPC (corespondent art. 166 CPC): „Excepţia autorită ţii de lucru judeca t poa te f i invocată de instanţă sau de


Colectiv, Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurispnjdentă, voi. II, p. 693. M. Tăbârcâ, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 595.



părţi în orice stare a procesului, ch ia r înaintea instanţei de recurs. Ca efect a l adm iterii excepţiei, părţii i $e poate crea în propria cale de atac o situaţie m ai rea decât aceea din hotărârea a ta ca tă \

533. De regulă, excepţia este invocată de pârât, deoarece el este interesat în cel mai mare grad să paralizeze acţiunea reclamantului, dar şi reclamantul se poate apăra îm potriva pretenţiilor formulate prin cererea reconvenţională de către pârât.

O problemă ridicată în doctrina anterioară noului Codul de procedură civilă este aceea dacă partea interesată poate renunţa la beneficiul puterii lucrului judecat. în trecut s-a decis în mod constant că partea poate renunţa la un asem enea beneliciu şi că principiul puterii lucrului judecat nu este de ordine publică. în unele soluţii de practică, s-a hotărât că se poate renunţa la principiul puterii lucrului judecat dacă partea căzută în pretenţii nu execută hotărârea sau o execută în term enul de prescripţie. De asemenea, renunţarea la puterea lucrului judecat poate avea loc şi printr-o manifestare expresă de voinţă, deoarece nu există niciun motiv care să o împiedice, o atare manifestare de voinţă putând fi atacată numai pentru viciu de consim ţământ. în doctrinăi^^ s-a arătat că este discutabilă o asemenea orientare a practicii, deoarece ţinând seama de efectul negativ al puterii lucrului judecat, respectiv asigurarea bunei adm inistrări a justiţiei şi prevenirea contrarietăţii de hotărâri, principiul autorităţii lucrului judecat depăşeşte interesul privat al părţilor, iar instanţa poate din oficiu să ridice excepţia în cazul în care constată trip la identitate şi să respingă cererea de chem are în judecată.

Actualul Codul de procedură civilă rezolvă în mod decisiv această dilemă; nu se poate renunţa la excepţie, deoarece caracterul de ordine publică este cel care impune verificarea acestei excepţii ch iar din oficiu şi chiar, dacă este cazul, cu înrăutăţirea situaţiei părţii în calea de atac.

534. Astfel, se remarcă o modificare m ajoră faţă de vechea reglementare, în sensul că, drept urmare a adm iterii excepţiei, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată. Această prevedere, coroborată cu posibilitatea acordată instanţei de a invoca din oficiu excepţia, consacră caracterul de ordine publica al autorităţii de lucru judecat, care nu trebuie lăsată la latitudinea părţii, cu atât mai puţin când ar fi în favoarea acesteia să nu fie invocată, deoarece hotărârea trebuie să exprime adevărul judiciar.

„în consecintă^î^ qq urmare a admiterii excepţiei autorităţii lucrului ju decat, Invocată de către intimat sau instanţă, se va admite (formal) calea de atac exercitată de partea care a acţionat cu nesocotirea dispoziţiilor ari- 431 alin. (1) NCPC şi, în final, cererea va fi respinsă în întregime, chiar dacă, prin hotărârea atacată, cererea fusese adm isă în parte. A ltfel spus.


V. Lozneanu, op. cit., p. 265.® M. Tâbârcă, Drept procesual civil. Voi. I I ..., 2013, p. 594.



în urma exercitării căii de atac, partea nu va mai putea păstra nici ceea ce obţinuse prin hotărârea âtacată. Desigur, excepţia va putea fi invocată chiar de partea care a acţionat cu nesocotirea autorităţii lucrului judecat şi care, astfel, renunţă la acest efect al hotărârir.

S>a mai subliniat, în mod plastic, că> „deşi soluţia pare una radicală, este o înrăutăţire aparentă a situaţiei jurid ice a titularului căii de atac, întrucât acesta a beneliciat plenar de garanţiile regulii enunţate în cadrul procesului originar, finalizat prin hotărârea judecătorească definitivă peste a cărei autoritate de lucru judecat a intenţionat să treacă, iniţiind un nou proces asupra unei chestiuni tranşate de o instanţă anterioară” .

535. Excepţia poate fi invocată^^':1) în faţa primei instanţe;2 ) în apel, prin motivele căii de atac, îm potriva soluţiei date de prima

instanţă asupra excepţiei sau ca motiv de ordine publică, prin invocarea din oficiu sau de către părţi în cursul judecării procesului în apel, dacă prtma instanţă nu s-a pronunţat asupra acestei excepţii;

3 ) în recurs, numai dacă. pentru soluţionare, nu este necesară adm inistrarea a ltor dovezi în afara înscrisurilor noi.

Se observă faptul că autoritatea de lucru judecat este reglementată ca m otiv de casare (de recurs) distinct, prin art. 488 alin. (1) pct. 7 NCPC.

în mod judicios, s-a arătat în doctrinarei recentă că nu reprezintă un im pedim ent pentru însăşi invocarea excepţiei faptul că o excepţie procesuală absolută invocată în recurs a r necesita în vederea soluţionării şi adm inistrarea a ltor probe decât înscrisuri (deşi este greu de imaginat practic o astfel de situaţie), dar aceasta a r constitui un motiv pentru care excepţia nu ar putea fi adm isă de instanţa de recurs, ci, eventual, în rejudecare, după casare;

4) în cadrul unei cereri de revizuire, întemeiate pe prevederile ari. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC.

Astfel, este posibil ca instanţa să nu aibă cunoştinţă de existenţa unei alte judecăţi între părţi. In această situaţie, în caz de hotărâri contradictorii, se va putea obţine revizuirea ulterioară, în temeiul art. 509 pct. 8 NCPC (corespondent art. 322 pct, 7 CPC). Calea revizuirii este adm isibilă însă numai atunci când în cursul celui de-al doilea proces nu a fost invocată excepţia autorităţii lucrului judecat sau soluţionarea ei a fost omisă, în trucâ t în cazul respingerii excepţiei ca neîntemeiată, operează autoritatea lucrului judecat în sensul ne îndep lin iriicond iţiilo rceru tedeart. 431 alin. (1) NCPC (corespondent ari. 1201 C. civ. din 1864).

Deşi excepţia poate fi invocată oricând, chiar şi în faţa instanţelor de recurs, este recomandabil să fie invocată până la primul termen de jude-


•‘1 C. Negrilă, op. c it , p. 812. Idem. p, 811. fbidem.



cată. evi1ându-se încărcarea nejustllicată a activităţii judiciare şl realizarea unor probatorii inutile asupra fondului cauzei.

536. S-a arătat în practica anterioară noului că nu e x is tă a u to r ita te de lu c ru ju d e c a t atunci când prim a instanţă a respins o excepţie de fond ridicată de pârât, iar acesta având câştig de cauză, nedeclarănd recurs îm potriva soluţiei date de instanţa de fond, o reiterează în faţa instanţei de recurs, în recursul reclamantului- Aceasta, deoarece art, 315 alin. final CPC dă dreptul părţii care a câştigat la instanţa de fond. deşi I se respinseseră unele apărări, să reitereze toate apărările pe care leâ făcut în faţa instanţei a cărei hotărâre s-a casat ca urmare a recursului părţii potrivnice, cu atât mai m ult ea are acest drept în faţa instanţei de recurs, pentru a învedera, mai devrem e, inutilitatea unei casări, după care se va discuta din nou excepţia dirimantă, respinsă de către instanţa de fond.

537. Această excepţie nu va pu tea f l un ită cu fo n d u l cauze i, datorită faptului că soluţionarea ei îm piedică cercetarea tem einiciei acţiunii.

A re prioritate faţă de toate celelalte excepţii invocate eventual în cauză, mai puţin faţă de e xce p ţia de necom pe ten ţă a b so lu tă . întrucât nici asupra excepţiei autorităţii lucrului judecat nu se poate pronunţa decâto instanţă competentă, după natura pricinii deduse judecăţii.

538. Asupra excepţiei instanţa se pronunţă prin în ch e ie re in te rlo cu to - r ie (în cazul în care constată că este neîntemeiată), care poate fl atacată doar odată cu fondul cauzei, sau prin se n tin ţă , respectiv d e c iz ie (dacă există tripla identitate), prin care se respinge acţiunea pe temeiul existenţei autorităţii lucrului judecat.

Noul Cod prevede expres că, dacă în cauză se reţine autoritatea de (ucru judecat, cererea v a f i re sp in să ca in a d m is ib ilă , astfel cum menţionează art. 497 teza fina lă coroborat cu art. 498 alin. (2) teza finală NCPC.


Trib. Reg. Ploieşti, dec. nr. 2877/1958, în L.P. nr. 1/1961, p. 124-1341, cu note critice de P.G. Pavelescu ş\ I. Stoenescu.



Secţiunea a 7 -a . Excepţia prescripţiei d rep tu lu i m a te ria l la acţiune

§1. D e fin iţie

539. P re sc rip ţia d re p tu lu i m a te ria l la a c ţiu n e reprezintă o sancţiune a neexercitării dreptului subiectiv în termenul legaL care afectează dreptul lâ acţiune.>

P re sc rip ţia d re p tu lu i de a ce re ş i o b ţin e execu ta rea s ilită este o sancţiune procesuală pentru titu larul dreptului de a cere executarea silită, dar şi un beneficiu legal pentru debitorul care, până în acest moment, a fost supus posibilităţii de a fi urmărit silit asupra bunurilor din patrimoniul său.

540. Literatura jurid ică mai veche'^^ de finea prescripţia ca fiind un mod de stingere a obligaţiilor, în sensul că ea stinge numai obligaţia civilă, căreia îi supravieţuieşte însă aşa-num ita obligaţie naturală, fără sancţiune, în tem eiul căreia se poate face o plată voluntară, a cărei restituire nu se mai poate cere.

Nici vechiul Cod civil din 1864, nici actualul Cod civil, intrat în vigoare la1 octom brie 2011, nu cuprind o definiţie a prescripţiei extinctive. Definirea se face, însă, pornind de la o interpretare te leologică a dispoziţiilor legale referitoare la prescripţie.

Conform art. 2500 NCC: „(1 ) D reptu l m ateria l la acţiune, denum it in continuare drep t la acţiune, se stinge p rin prescripţie, dacă nu a fos t exer^ cita t în term enul s tab ilit de lege. (2) în sensul prezentu lu i titlu, p rin drept la acţiune se înţelege dreptu l de a constrânge o persoană, cu a jutorul forţei publice, să execute o anum ită prestaţie, să respecte o anum ită situaţie ju rid ică sau să suporte orice altă sancţiune civilă, după c a f .

Deşi nu aduce şi o definiţie, noul Cod oferă o reglementare de ansamblu a instituţiei prescripţiei extinctive.

Raţiunile instituţiei prescripţiei (de ordin general, constând în îniătu* rarea incertitudinii din raporturile civile, şi de ordin tehnic, constând în în lăturarea dificultăţilor de a adm inistra probe) au impus necesitatea ca pentru fiecare gen de drept subiectiv în parte să se stabilească un anumit term en în care titu larul trebuie să acţioneze, existând însă şi drepturi care pot fi valorificate fă ră ca dreptul la acţiune să se stingă. Neexercitarea dreptului la acţiune în termenul stabilit de lege se sancţionează prin intermediul instituţiei prescripţiei dreptului la acţiune, care a fost definită^^^ ca

M.&. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1921, p. 404-405; C. Hamangiu, L Hosefti-Bălânescu, Al. Bâicoianu, Tratat de drept civil roman, voi. II, Bucureşti, 1929, p. 717*719.

Nicolae, Tratat de prescripţie extinctivă, Ed. Universul Juridic, Bucureşti. 2010,p. 1148.



fiind acel mod de înlăturare a răspunderii civile constând în stingerea dreptului m aterial la acţiune neexercitat în term enul stabilit de lege ori de părţi, după caz.

într-o altă definiţie, s-a reţinut că, pentru dreptul civil, prescripţia extinc- tivă este o sancţiune îndreptată îm potriva pasivităţii titularului dreptului subiectiv civil sau al alte i situaţii jurid ice ocrotite de lege, care, în condiţiile legii, nu va mai avea posibilitatea de a obţine protecţia judiciară a acesteia prin exercitarea dreptului material la acţiune^'l

§2. Funcţiile prescripţiei

541. In ceea ce priveşte funcţiile pe care le îndeplineşte această instituţie juridică, stingerea prin prescripţie a dreptului la acţiune constitu ie o sancţiune a neglijenţei titularului acestui drept, care nu l-a exercitat în term enul prevăzut de lege, îndeplinind o funcţie educativă şi m obilizatoare» în sensul stimulării titu larilor de drepturi subiective civile încălcate sau nerecunoscute să se adreseze instanţelor pentru a se obţine apărarea drepturilor lor şi pentru înlăturarea stării de incertitudine juridică. De altfel, o stare de fapt care se prelungeşte în tim p capătă o forţă mai mare decât starea de drept şi o legitim itate mai pronunţată.

542. O altă funcţie o reprezintă funcţia de întărire şi consolidare a raporturilor juridice civile, în sensul că prin intermediul prescripţiei dreptului la acţiune, privită ca sancţiune, se înlătură judecarea litig iilor referitoare la pretenţii vechi, neglijate tim p îndelungat, contribuindu-se astfel la stabilitatea circuitului civil general. Prin prescripţia extinctivă se înlătură dificultăţile pe care părţile şi instanţa de judecată le-ar întâm pina în dove* direa drepturilor deduse judecăţii după trecerea unui tim p îndelungat, când m ijloacele de dovadă preconstituite s-ar putea pierde sau distruge, iar în ceea ce priveşte martorii, aceştia nu ar mai fi în măsură să furnizeze date precise cu privire la raporturile dintre părţi. Din cauza acestor neajunsuri, ar există pericolul ca hotărârile judecătoreşti date în astfel de cauze să nu reflecte realitatea în ceea ce priveşte adevăratele raporturi d intre părţi.

543. în sfârşit, prescripţia îndeplineşte şi o funcţie sancţionatorie pentru titu larul nediligent al unui drept subiectiv civil, prin aceea că titularul dreptului încălcat sau nerecunoscut nu ar mai obţine concursul instanţei în vederea ocrotirii dreptului său.

§3. Dileme teoretice privind legitim itatea excepţiei

544. în ceea ce priveşte această excepţie, m ajoritatea autorilor concluzionează că reprezintă o veritabilă excepţie procesuală» în tim p ce unii autori^^^ consideră că numai excepţia prescripţiei dreptului de a cere

VII. Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune 419

G. Boroi. C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, ed. a 2-a, Ed. Ha- mangiu. Bucureşti. 2012. p. 291.

^ M. Tâbârcă, Excepţiile procesuale .... p. 344.



executarea silită reprezintă o excepţie In sens procesual, în tim p ce ex- cepţia prescripţiei dreptului material la acţiune reprezintă o instituţie de drept material.

Astfel, s-a arătat în doctrină că „prescripţia dreptului la acţiune nu este o instituţie de drept procesual pentru următoarele argumente: prescripţia precede acţiunea civilă, situându>se pe planul dreptului material; includerea în acţiunea civilă a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune s-ar justifica numai în cazul acţiunilor ce însoţesc drepturile subiective civile prescriptibile extinctiv; considerarea prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune ca având natură procesuală a r fi contrară imprescriptibilităţii dreptului la acţiune în sens procesual”(^l

545. Sub aspectul distincţiei d intre excepţiile procesuale şi apărările de fond, pentru soluţionarea dilem ei dacă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune reprezintă sau nu o veritabilă excepţie procesuală, merită menţionat regimul jurid ic pe care îl are această excepţie în sistemul de drept francez. Astfel, potrivit art. 122 din Code de procedure civile, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune este inclusă în categoria finelor de neprîmire. Acestea au o natură jurid ică mixtă, nefăcând parte nici din categoria apărărilor în fond şi nici din categoria apărărilor pe cale de excepţie, dar având trăsături comune cu ambele categorii menţionate. Astfel, prin consecinţele pe care le antrenează adm iterea unui tine de ne- primire, respectiv respingerea cererii, se aseamănă cu apărările de fond sau cu apărările propriu-zise; din punct de vedere al dezbaterilor, finele de neprim ire se aseamănă cu excepţiile procesuale» deoarece nu se con- testă fondul dreptului dedus judecăţii, ci se tinde tocmai spre paralizarea posibilităţii de evocare a fondului.

De vrem e ce prescripţia nu stinge dreptul subiectiv civil, care dăi- nuie şi după îm plinirea termenului prevăzut de lege, ci numai dreptul la acţiune, această reglementare oferă argumentul legal de text pentru a considera că prescripţia nu este o instituţie a dreptului civil material, ci ea aparţine dreptului procesual civil, natura sa juridică fiind procesuală.

Acţiunea civilă cuprinde în conţinutul ei nu numai sesizarea iniţială a organelor de jurisdicţie prin cererea de chemare în judecată, ci şi celelalte m ijloace procesuale care îi urmează: adm inistrarea probelor, apărările şi excepţiile, măsurile asigurătorii, căile de atac, executarea silită etc. în consecinţă, prin prescripţie se stinge atât sesizarea iniţială, câ t şi întregul ansam blu de m ijloace şi form e procesuale pe care noţiunea de acţiune le cuprinde.

546. La întrebarea dacă dreptul la acţiune este distinct de dreptul subiectiv civil, doctrina^^^ a stabilit următoarele: dreptul la acţiune este un drept autonom , distinct de dreptul subiectiv, cu două accepţiuni:


Gh. Befeiu, Natura juridică a prescripţiei extinctive, în S.C.J. nr. 4/1985, p. 335-341.

Al. Suciu, op. cit., p. 170.



dreptul la acţiune în sens m aterial (dreptul la adm iterea acţiunii - drept concret, personal, particular, ce poate li satisfăcut doar dacă sunt îndeplinite condiţiile de exercitare a acţiunii civile) şi dreptul la acţiune în sens procesual (dreptul de a sesiza instanţa, drept constituţional abstract, im- personal, general, ce aparţine tu turor persoanelor, conform art. 24 din Constituţie). Autorul c ita t a concluzionat că „dreptul la acţiune în sens procesual este un drept distinct şi autonom de dreptul la acţiune în sens material, ambele fiind insă com ponente ale dreptului com plex la acţiune'*. Această concepţie este în concordanţă cu reglementările noului Cod civil, prin care s-au abrogat vechile dispoziţii a le Decretului nr. 167/1958 privind prescripţia exlinctivă.

547. Noul Cod civil prevede explicit că ceea ce se stinge prin efectul prescripţiei extinctive este dreptul la acţiune în sens material(ari. 2500 NCC). De aici, rezultă următoarele consecinţei^*:

- deşi se stinge dreptul la acţiune în sens material, supravieţuiesc dreptul subiectiv civil şi obligaţia corelativă [idee care reiese din interpretarea art. 2506 alin. (3) NCC: „ce l care a executat de bunăvoie obligaţia sa după ce term enul de prescripţie s-a îm plin it nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei, ch ia r dacă la data executării nu ştia că term enul prescrip ţie i era împlinif]-,

- im prescriptibilitatea dreptului la acţiune în sens procesual, respectiv posibilitatea pentru titularul dreptului la acţiune de a sesiza organul jurisdicţional pentru a se verifica modul de curgere a prescripţiei, dacă nu există cauze de întrerupere sau de suspendare a acesteia.

Conform unei clarificări logice, dar oarecum necesare pentru acurateţea logicii juridice, făcute în doctrină^^^, „dreptul la acţiune nu mai poate fi exercitat de titu lar după îm plinirea termenului de prescripţie doar sub aspect material, întrucât dreptul la acţiune sub aspect procesual poate fi exercitat oricând, în tem eiul liberului acces la justiţie. Aceasta însem nă că titu larul dreptului subiectiv are posibilitatea de a se adresa instanţei (dreptu l la acţiune în sens procesual). însă cererea sa va fi respinsă, fără a se cerceta pe fond, întrucât dreptul la acţiune în sens material este prescris'".

- stingerea dreptului la acţiune privind un drept subiectiv principal duce şi la stingerea dreptului la acţiune privind dreptul subiectiv accesoriu (ari. 2503 NCC), afară de cazul când prin lege s-a r dispune altfel; sunt corecte şi corolarele: Imprescriptibilitatea dreptului subiectiv principal atrage imprescriptibilitatea dreptului subiectiv accesoriu; prescrierea dreptului la acţiune privind un drept subiectiv accesoriu nu atrage şi prescrierea dreptului la acţiune privind un drept subiectiv principal.


A.G^ Nicoiae. M. Uliescu, Instituţii de drept civil în noul Cod civil. Manual pentnj uzul formatorilor SNG, Bucureşti, 2010, p. 96; G. Boroi, C .A Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 272.

® Al. Suciu, op. cit., p. 171.



De lâ acest principiu a fost reglementată o excepţie, in sensul că preş* c r ip ţiâ d re p tu lu i la a c ţiu n e p r iv in d crean ţa p r in c ip a lă nu a trage şi s tin g e re a d re p tu lu i la a c ţiu n e a ip o te ca ră (creditorul ipotecar sau gajist nu vâ putea urmări In această situaţie decât bunurile garantate şi doar în vederea acoperirii creanţei principale, nu şi a accesoriilor). Astfel, conform prevederilor ari. 2504 NCC, „prescripţia dreptului ia acţiune priv ind creanţa principală nu atrage ş i stingerea dreptulu i la acţiunea ipotecară. în acest din urmă caz, creditorul ipo tecar va putea urmări. în condiţiile legii, doar bunurile m obile sau im obile ipotecate, tnsă num ai tn lim ita valorii acestor bunuri; dispoziţiile alin. (1) nu se aplică prescrip ţie i dreptulu i la acţiune pentru p lata dobânzilor ş i a a lto r accesorii a le creanţe i ipotecare, care, în afara capitalului, nu m a i p o t fi acoperite după împlinirea prescrip ţie i din valorificarea, pe cale silită, a bunulu i grevat':

- în cazul p re s ta ţiilo r succes ive , dreptul la acţiune cu privire la fie* care dintre aceste prestaţii se stinge printr>o p re s c r ip ţie d ife rită , chiar dacă debitorul continuă să execute una sau alta dintre prestaţiile datorate, cu excepţia cazului în care prestaţiile succesive alcătuiesc un tot unitar (art. 2503 NCC).

§4. Sediul m a te rie i

548. Dreptul comun în materie de prescripţie îi reprezenta, până la data de 1 octom brie 2011> Decretul nr. 167/1958^’ referitor la prescripţia extinctivă, dar norme de reglementare a prescripţiei se regăseau şi în alte acte normative, cum ar fi: Codul familiei*^^ (art. 21, art. 52, art. 55, art. 60). Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare etc.

Din punct de vedere teoretic, în doctrină a apărut preocuparea autorilor de a stabili actul normativ care ar trebui să reglementeze această instituţie. Astfel, într*o opinie, s*a arătat că prescripţia dreptului la acţiune ar trebui reglementată în viitorul Cod civil, iar prescripţia dreptului de a cere executarea silită în Codul de procedură silită '^l Această opinie a câştigat teren, având în vedere Secţiunea a Vl^-a a Cărţii V „Despre executarea silită” din Codul de procedură civilă din 1865, intitulată .,Prescripţia dreptului de a cere executarea silită ’'.

în prezent, normele care reglementează prescripţia sunt cuprinse, în principal, în Titlul I din Cartea a V l*a a noului Cod civil („Despre prescripţia extinctivă, decădere şi calculul termenelor” ), art. 2500-2544.


ni Decretul nr. 167/1958 a fost abrogat, la 1 octombrie 2011, prin ari. 230 lit. p) din Legea nr. 71/2011.

Potrivit dispoziţiilor art. 230 lit. m) din Legea nr. 71/2011, la data intrării în vigoare â Coduiui civil s-a abrogat Legea nr. 4/1 d53 privind Codul familiei, republicată în B. Of. nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificările şi completările ulterioare.

Gh. Beleiu, op, cit., p, 340.



§5. Caracterul norm elor care reglementează prescripţia extinctîvă

5.1. Sub imperiul Codului civil din 1864

549. Caracterul absolut al excepţiei rezultă din caracterul imperativ al nomelor care reglementează prescripţia, având în vedere că interesul ocrotit este unul de ordine publică. Astfel, art. 1 alin. ultim din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă statua că „orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripţiei este nulă” , iar art. 18 prevedea că Jnstanţa judecătorească şi organul arbitrai sunt obligate ca, din oticiu, să cerceteze, dacă dreptul la acţiune sau la executarea silită este prescris".

550. în doctrină a fost avansată şi ipoteza că ar trebui, de lege ferenda, ca invocarea prescripţiei să fie lăsată la latitudinea părţilor, deci reglementată de norme dispozitive.

Apreciem că este în spiritul principiilor dreptului civil şi al dreptului procesual civil, caracterizate de disponibilitatea acţiunii c ivile în toate formele sale, inclusiv excepţiile procesuale, ca invocarea excepţiei prescripţiei să fie o prerogativă exclusivă a părţii interesate, instanţa neputănd din oficiu să se sesizeze cu privire la eventuala împlinire a termenului de prescripţie, cât tim p partea Interesată răm âne în pasivitate.

5.2. Sub imperiul noului Cod civil

551. în prezent, prescripţia extinctivă nu mai este reglementată ca o instituţie Juridică de ordine publică, ci de ordine privată, aceasta fiind inovaţia esenţială a noii reglementări în materie de prescripţie extinctivă.

Argum entele de text care cântăresc în favoarea caracterului de ordine privată sunt următoarele:

- potrivit dispoziţiilor art. 2512 alin, (2) şi {3) NCC privind invocarea prescripţiei de partea Interesată: „(2 ) O rganul de ju risd icţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu. (3) Dispoziţiile prezentului artico l sunt aplicabile ch ia r dacă invocarea prescrip ţie i a r f i în Interesul statu lu i sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale";

- reglementarea posibilităţii de a renunţa la prescripţie; astfel, potrivit art. 2507 NCC privind renunţarea la prescripţie: „N u se poate renunţă la prescripţie câ t tim p nu a început să curgă, d a r se poate renunţa la prescripţia împlinită, precum ş i la benefic iu l term enului scurs pentru pre- scripţia începută ş i neîm plin ită '; a ri. 2508 privind felurile renunţării la prescripţie: „(1) Renunţarea la prescripţie este expresă sau tacită. (2) Renunţarea tacită trebuie să fie neîndoielnică. Ea poate rezulta num ai din m anifestărineechivoc^'\ art. 2510 privind efectele renunţării la prescripţie: , / 1) După renunţare, începe $ă curgă o nouă prescripţie de acelaşi fel. (2) Dacă partea îndreptăţită renunţă la benefic iu l term enului scurs până la acea dată, sunt aplicabile dispoziţiile p riv ind întreruperea prescrip ţie i prin recunoaşterea dreptului',




- potrivit dispoziţiilor ari. 2515 alin. (3), (4) şi (5) NCC privind modificarea duratei term enelor de prescripţie sau a cursului prescripţiei:„(3) Cu toate acestea, în lim itele ş i condiţiUe prevăzute de lege, părţile care au capacitatea deplină de exerciţiu pot, prin acord expres, să modifice durata term enelor de prescrip ţie sau să m odifice cursul prescrip ţie i prin fixarea începutului acesteia o ri p rin modificarea cauze lor legale de suspendare o ri de întrerupere a acesteia, după caz. (4) Termenele de prescrip ţie p o t f l reduse sau mărite, p rin acordu l expres a l părţilor, fără însă ca noua durată a acestora să fie m a i m ică de un an ş i n ic i m a i mare de 10 ani, cu excepţia term enelor de prescripţie de 10 a n i o ri m a i lungi, care p o t fi p re lungite până la 2 0 de ani. (5) D ispoziţiile alin. (3) ş i (4) nu se aplică în cazu l drepturilor la acţiune de care părţile nu p o t să dispună ş i n ic i acţiun ilo r derivate din contractele de adeziune, de asigurare ş l cele supuse legislaţie i p riv ind protecţia consum atoru lu i.

§6. Natura juridică a prescripţiei dreptului m aterial la acţiune

552. în legătură cu problema de a şti ce se stinge din dreptul la acţiune prin prescripţie extinctivă, în literatura de specialitate anterioară noului Cod s-au conturat două opinii dominante.

într-o prim ă opinie, denum ită teoria unităţii dreptului la acţiune, s-a considerat că prin prescripţie se stinge însuşi dreptul subiectiv civil, alături de dreptul la acţiune, fiind de neconceput supravieţuirea dreptului subiectiv civil, câ t tim p dispare posibilitatea ocrotirii lui pe calea constrângerii procesuale. Această teorie a rămas izolată în doctrină^'l

553. într-o a doua opinie, denumită teoria scindării dreptului la acţiu- ne în două sensuri - material şi procesual, se consideră că prin prescripţia extinctivă se stinge dreptul la acţiune, iar dreptul subiectiv rămâne neatins prin îm plinirea termenului de prescripţie, pierzându-se numai posibilitatea de a obţine concursul instanţei pentru realizarea sa.

Aceasta este de fapt şi concepţia legiuitorului, care, în art. 20 din Decretul nr. 167/1958, a reglementat obligaţiile jurid ice imperfecte, prevăzând că „debitoru l care a executat obligaţia după ce dreptu l la acţiune a l creditoru lu i s-a prescris, nu are dreptu l să ceară înapoierea prestaţiei, ch ia r dacă la data executării nu ştia că term enul prescrip ţie i era împlinit'. Aceasta este şi teoria dom inantă în literatura de specialitate.

în sprijinul acestei teorii se aduce argumentul de interpretare gram aticală, dedus din form ularea art. 1 din Decretul nr. 167/1958, care se referă la stingerea „dreptului la acţiune” . Se mai invocă argumentul de interpretare logică, dedus din existenţa instituţiei repunerii în term en sau a valabilităţi plăţii e fectuate peste termen, a căror reglementare nu s-ar mai Justifica dacă prin prescripţie s-ar stinge însuşi dreptul.


L. Chessler, C. Oprişan. Prin prescripţia extinctivă nu se stinge oare însuşi dreptul subiectiv civil?, în J.N. nr. 4/1961, p. 32-48.



S-a precizat. în cadrul acestei teorii, că prin acţiune în sens procesual se înţelege posibilitatea de sesizare a instanţei ou o pretenţie care îşi are fundam entul în dreptul constituţional la petiţionare reglementat de art. 21 din Constituţie, iar prin acţiune în sens material se înţelege dreptul la adm iterea pretenţiei'^l

Drept consecinţă, dreptul subiectiv nu mai poate fi ocrotit pe cale ofen> sivă, directă, dar nici nu rămâne total lipsit de ocrotire. îm plinirea term enului de prescripţie îi conferă debitorului dreptul de a opune pe cale de excepţie stingerea dreptului la acţiune, dar nu impune şi neexecutarea obligaţiei după această dată. D impotrivă, executarea acesteia este posibilă tocmai pentru că raportul jurid ic rămâne în vigoare, iar odată făcută plata, nu se poate cere restituirea ei.

554. în consecinţă, prescripţia ne oferă d o u ă e xce p ţii: prim a pe care poate să o opună d e b ito ru l, In cazul în care dreptul la acţiune s-a prescris, şi a doua, care poate fi Invocată de c re d ito r, în cazul în care debitorul a r cere restituirea plăţii făcute după îm plinirea termenului de prescripţie.

Dacă în cazul primei excepţii, instanţa de judecată, odată ce stabileşte că, în tt'ddevăr, dreptul la acţiune este prescris, este îm piedicată să cerceteze fondul dreptului. In cazul celei de-a doua, va trebui să cerceteze existenţa raportului juridic, a dreptului şi a obligaţiei corelative, căci altfel plata nu s-a r justifica, fiind o plată nedatorată, a cărei repetiţiune ar fi admisibilă, potrivit art. 1092 C. civ. 1864 (corespondent art. 1471 NCC).

Pe de altă parte, având în vedere că executarea silită nu este decât o fază a realizării dreptului la acţiune, natura jurid ică a dreptului la acţiune şi a dreptului de a cere executarea silită este aceeaşi. P rin p re s c r ip ţie se s tin g e dec i nu num a i d re p tu l la ac ţiunea în o b lig a re sau condam nare , c i ş i d re p tu l la a c ţiu n e a în executard^^

555. Pornind de la întrebarea care este natura jurid ică a dreptului la acţiune, s-a născut o a ltă întrebare, legată de locul prescripţiei în sistemul de drept românesc. Astfel, unii autori o consideră o instituţie de drept material, o sancţiune de drept civil. Pe de altă parte, alţi autori afirm ă că prescripţia este o instituţie de drept procesual, întrucât dreptul la adm iterea acţiunii, care se prescrie, are o natură strict procesuală, fiind, alături de alte drepturi (dreptul de a sesiza instanţa, dreptul de a propune probe, dreptul la apărare etc,), componente ale dreptului la acţiune în sens general.

Aşa cum s-a subliniaturi, „prin reglem entarea prescripţiei extinctive în Cartea a V l-a din noul Cod civil, legiuitorul a consacrat natura civilă, de drept material a prescripţiei extinctive, în detrimentul celei procesuale. Per a contrario, autoritatea de lucru judecat nu mai este reglementată în noul


I. Leş. op. c it.,p . 230-231.^ M. Eliescu, Unele probleme privitoare la prescripţia extinctivă în cadrul unei

viitoare reglementări, în S.C.J. nr. 1/1956, p. 229.^ Al. Suciu, op. cit-, p. 172.



Cod civil, ci în noul Cod de procedură civilă, consacrându-se caracterul procesual al acestei instituţii''.

în deplin acord cu autorul mai sus citat, considerăm şi noi că prescripţia extinctivă este o in s titu ţie ce a pa rţine d re p tu lu i m ateria l (aplicându-i-se regulile referitoare la caracterele juridice, termenele de prescripţie, întreruperea. suspendarea prescripţiei, renunţarea la prescripţie). însă ea capătă ş l un ca rac te r p rocesua l în m om en tu l în care se invocă excep ţia pre* s c rlp ţle l d re p tu lu i la a c ţiu n e (aspect la care fac trim itere chiar art. 2512- 2513 NCC, modalitatea de invocare a excepţiei prescripţiei, actul procedural prin care se invocă şi prin care se soluţionează fiind elemente de drept procesual civil); cu alte cuvinte, prescripţia devine excepţie.

556. Argumente în favoarea ideii că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune nu poa te f i d o a r o apă ra re de fon d :

- ari, 2513 NCC arată că prescripţia poate fi opusă numai în primă instanţă, prin întâmpinare, sau până la primul termen de judecată când părţile sunt legal citate, trăsătură specifică excepţiilor procesuale, câtă vrem e apărările de fond pot fi invocate în to t cursul procesului, chiar şi în că ile de atac;

- adm iterea excepţiei prescripţiei duce la respingerea acţiunii, fără a mai analiza celelalte apărări de fond, pe când o apărare de fond nu îm* piedică analizarea celorlalte apărări de fond.

557. Doctrina^'! a arătat că există însă şi o situaţie în care prescripţia generează o apărare de fond, şi nu o excepţie procesuală, respectiv s ituaţia reglem entată de art. 2506 alin. (3) NCC, potrivit căruia; „C e l care a executat de bunăvoie obligaţia după ce term enul de prescripţie s-a împlinit nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei, ch ia r dacă la data executării nu ştia că term enul prescrip ţie i era im p lin if.

Textul îndritu ieşte creditorul să se apere invocând e xce p ţia ne res tl- tu lr l i p re s ta ţie i, excepţie generată de prescripţie, dar care are caracterul unei apărări de fond, caz în care instanţa nu mai analizează condiţiile de exerciţiu al dreptului la acţiune, ci analizează fondul cererii debitorului, pronunţându-se asupra tem einiciei pretenţiei.

O altă consecinţă dedusă din textul de mai sus este ca ra c te ru l ju d ic ia r. şi nu legal al prescripţiei, care operează doar dacă este invocată de partea interesată, şi nu de drept. Aceasta constituie o modificare esenţială a regimului juridic al excepţiei prescripţiei: spre deosebire de vechea reglementare existentă în art. 18 din Decretul nr. 167/1958, sub imperiul actualului Cod civil, instanţa nu mai poate invoca şt verifica din oficiu prescripţia, iar art. 2507 NCC perm ite chiar a se renunţa la prescripţia împlinită, lucru ce nu ar fi posibil dacă prescripţia a r opera de drept, în virtutea legii, şt nu ar trebui constatată judiciar.


Idem. p. 174.



558. Sub Imperiul Decretului nr. 167/1958, se arăta că prescripţia poate fi invocată de beneficiarul ei fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie, astfel că practica judiciară şi doctrina admiteau posibilitatea invocării prescripţiei în baza art. 111 CPC pe calea unei acţiuni în constatare. In condiţiile în care, în noua reglementare, ari. 2513 NCC arată că prescripţia poate fi opusă doar prin întâmpinare sau, dacă nu a fost invocată, până la primul term en de judecată când părţile sunt legal citate (normă de drept procesual cuprinsă în Codul civil), rezultă că se exclude posibilitatea prom ovării unei acţiuni distincte, în constatare, cu acest obiect.

§7. Regimul juridic al excepţiei prescripţiei dreptului m aterial la acţiune

7.1. Potrivit reglementărilor Codului civil din 1864

559. Din punct de vedere al d iferite lor criterii de clasificare a excepţiilor, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune este o excepţie de fond, perem ptorie şi absolută.

Pe cale de consecinţă, prescripţia dreptului material la acţiune poate fi invocată pe cale de excepţie de către toate părţile aflate în proces, de procuror şi de către instanţă din oficiu.

Sub aspectul m om entului p rocesual această excepţie poate fi invocată începând cu prima zi de înfăţişare, oricând în faţa primei instanţe şi chiar direct în apel sau în recurs.

Din punct de vedere al actului procesual prin care poate fi invocată excepţia, pârâtul poate ridica excepţia prin întâmpinare sau prin act scris ori cerere verbală în faţa instanţei, între term ene (evident, prin act scris) sau în cursul dezbaterilor. De asemenea, o poate invoca prin cererea de apel sau de recurs sau la orice termen de judecată din faţa instanţelor învestite cu judecarea acestor căi de atac.

Procurorul sau instanţa din oficiu poate invoca această excepţie fie în faza judecăţii de fond, fie în apel sau recurs, având în vedere natura interesului general ocrotit prin reglementarea acestei excepţii.

Reclam antul poate invoca această excepţie atunci când, în calitate de pârât într-o cerere reconvenţională, trebuie să form uleze apărări faţă de pretenţiile deduse de cealaltă parte îm potriva sa.

Dacă un debitor are interesul de a se constata prescrierea dreptului la acţiune al creditorului său, pentru a se pune capăt unei situaţii juridice incerte, acesta poate formula o acţiune în constatare întemeiată pe pre* vederile art. 111 C. proc. civ,

Instanţa de judecată poate să pună din oficiu în discuţia contradictorie a părţilor această excepţie. Astfel, s-a decis în practica judiciară că, dacă instanţa nu a pus în discuţia părţilor prescripţia dreptului la acţiune şi s-a




pronunţat asupra ei abia cu ocazia deliberării, hotărârea este casabiiă, deoarece s-a încălcat principiul contradictorialităţii^^l

560. S-a mai statuat In doctrină că partea interesată poate renunţa la beneficiul invocării prescripţiei extinctive. Ca argum ent s-a adus ideea că, atât tim p cât se recunoaşte posibilitatea ca debitorul să execute vo luntar obligaţia după îm plinirea termenului de prescripţie, trebuie admis că debitorul poate să nu se prevaleze în timpul judecăţii de o prescripţie îm plinită, întrucât „ceea ce este admisibil nemijlocit, a r trebui să fie adm isibil şi mijlocit"*^*.

Astfel, art. 18 din decret prevede că „instanţa judecătorească ş i organ u l arb itra i sun t obligate ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acţi- ane sau la executarea silită este presari^ ', în tim p ce art. 20 prevede că „deb itoru l care a executat obligaţia după ce dreptu l la acţiune a l creditoru* lu i s-a prescris, nu are dreptu l să ceară înapoierea prestaţiei, c tiia r dacă la data executării nu ştia că term enul prescrip ţie i era îm p lln if.

Concluzia care se desprinde este aceea că partea interesată poate renunţa la beneficiul prescripţiei extinctive.

Nu se confundă însă situaţia neinvocării excepţiei, din eroare sau din necunoştinţă de cauză (când inten/ine obligaţia instanţei de a constata neregularitatea din oficiu) cu aceea a renunţării la beneficiul prescripţiei, care trebuie să fie expresă.

561. în practica jud iciară s*a decis că instanţa de judecată trebuie să adm ită acţiunea în pretenţii în situaţia în care pârâtul recunoaşte creanţa şi acceptă plata acesteia, chiar dacă dreptul la acţiune s-a prescris.

Astfel, în literatura juridică^^J s-a reţinut că art. 20 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 se referă la obligaţiile executate după îm plinirea term enului de prescripţie, considerând valabile prestaţiile debitorului, care nu va putea cere înapoierea lor nici în cazul în care nu a ştiut că termenul de prescripţie s-a împlinit. S-a arătat că această prevedere nu poate fi extinsă la situaţia în care debitorul este chem at în judecată spre a fi obligat la plată după ce term enul de prescripţie s-a îm plinit, iar el se declară de acord să plătească în viitor, temei pe care instanţa să îşi bazeze hotărârea prin care îl obligă pe debitor la efectuarea plăţii.

Tocm ai pentru că dreptul subiectiv nu este atins de prescripţie, legea perm ite executarea voluntară a obligaţiei, lipsind însă elementul constrângerii pe care titularul său îl avea la dispoziţie până în momentul îm plinirii termenului; or, în ipoteza amintită, instanţa de judecată l-a obligat pe debitor să îşi execute obligaţia, neavând relevanţă faptul că el s-a declarat de acord, mai ales că hotărârea nu s-a pronunţat în sensul dis- poziţiilor art. 271 CPC, ca fiind o consfinţire a voinţei părţilor. în al doilea


Trib- judeţean Cluj, dec. civ. nr. 795/1989, în Dreptul nr. 5/1990. p. 70 f. Leş, Sancţiunile procedurale în procesul c iv il.... p. 314, nota 121. Al. Bacaci. op. c it , 1983, p. 117



rând, prevederile legale în materie de prescripţie au caracter imperativ, părţile neputând renunţa la aplicarea Ion iar dacă totuşi renunţă să invoce prescripţia, instanţa are obligaţia de a o ridica din oficiu.

în opinia noastră, nu doar apreciem că pârâtul poate renunţa în mod expres la invocarea excepţiei prescripţiei, dar considerăm că în ipoteza enunţată, a operat în realitate o novaţie cu schim bare de obiect, în sensul înlocuirii unei obligaţii imperfecte, lipsite de sancţiune juridică cu o obligaţie perfectă; practic, de la data recunoaşterii făcute de pârât curge un nou term en de prescripţie, corespunzător unei noi obligaţii, care a înlocuit obligaţia prescrisă. A r fi lipsit de etică jurid ică ca recunoaşterea pârâtului să răm ână fă ră efecte juridice, câ t tim p este posibil ca tocmai această atitudine a pârâtului să determ ine întârzierea formulării acţiunii de către rec lam ant care a aşteptat executarea voluntară a obligaţiei.

562. în legătură cu modul de soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, într-o speţă pronunţată în aplicarea reglementărilor anterioare s-a reţinuţi’ : „Soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată pentru prima dată prin motivele de recurs, este posibilă, fiind întrunite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 162 CPC, în trucât este indiscutabil că excepţia menţionată este una de ordine publică, ea vizând încălcarea unor norme cu caracter imperativ, cuprinse în art. 3 şl art. 7 din Decretul nr. 167/1958. în principiu, analizarea prescripţiei dreptului material la acţiune presupune verificarea existenţei dreptului supus prescripţiei, stabilirea datei de la care a început să curgă cursul prescripţie i şi a datei la care acesta s-a împlinit, eventualele cauze şi condiţii de suspendare ori de întrerupere a cursului prescripţiei. Ca atare, sesizarea instanţei de recurs cu o excepţie de ordine publică şi pronunţarea unei hotărâri în tem eiul acestei excepţii nu atrag o încălcare a dreptului de acces la o instanţă în tem eiul ari. 6 paragraf 1 din Convenţia europeană a drepturilor om ulul”.

7.2. Potrivit reglementărilor noului Cod civil

563. Potrivit prevederilor ari. 2500 alin. (1) NCC, „dreptu l m ateria l la acţiune, denum it în continuare drep t la acţiune, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercita t în term enul s tab ilit de leg^ '. A lin. (2) al art. 2500 defineşte şi noţiunea de „drept la acţiune”, ca fiind „dreptu l de a constrângeo persoană, cu a ju toru l forţe i publice, să execute o anumită prestaţie, să respecte o anum ită situaţie ju rid ică sau să suporte orice a ltă sancţiune civilă, după c a f .

564. in ceea ce priveşte momentul de la care începe să curgă term enul de prescripţie, potrivit art. 2523 NCC, prescripţia începe să curgă de la data când titularul a cunoscut sau trebuia sa cunoască naşterea dreptului la acţiune, spre deosebire de prevederile art. 7 din Decretul


I.C.C.J., s. I civ., dec. nr. 5529 din 20 septembrie 2012, www.scj.ro.


http://www.scj.ro


nr. 167/1958, care stabileau ca moment de început data naşterii dreptului la âctiune.

Aşa cum se arată în doctrină^^^, momentul prescripţiei este m utat dintr-un plan obiectiv (când se naşte dreptul) într-un plan subiectiv (când titularul a cunoscut sau trebuia să cunoască naşterea dreptului).

O ri de câte ori nu îş i găseşte aplicare o regulă specială, prevăzută pentru o anumită situaţie, se va aplica regula generală menţionată anterior.

Dacă d re p tu l su b ie c tiv este a fe c ta t de un te rm e n sau de o co n d iţie su sp e n s ivă , prescripţia începe să curgă de la momentul îm plin irii termenului sau. după caz. de la data renunţării la beneficiul termenului stabilit exclusiv în favoarea creditorului, respectiv de la data îndeplinirii condiţiei.

Regula generală prevăzută de ari. 2523 NCC nu se aplică în urm ătoarele situaţii, în care legiuitorul a prevăzut re g u li speciale^^^:

1) în cazul executării obligaţiilor de a da sau de a face. prescripţia începe să curgă de la data când obligaţia devine exigibilă şl debitorul trebuie să o execute;

2) în cazul acţiunii In restituirea prestaţiilor făcute în tem eiul unui act anulabil ori desfiinţat pentru rezoluţiune sau altă cauză de ineficacitate, prescripţia începe să curgă de la data rămânerii definitivă a hotărârii prin care s-a desfiintat actul ori de la data la care declaraţia de rezoluţiune/ reziliere a devenit irevocabilă;

3) în cazul executării prestaţiilor succesive, prescripţia începe să curgă de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă, iar dacă prestaţiile alcătuiesc un tot unitar, de la data la care ultima prestaţie devine exigibilă;

4 ) în materia asigurărilor, prescripţia începe să curgă de la expirarea term enelor prevăzute de lege ori stabilite de părţi pentru plata primei de asigurare, respectiv pentru plata indemnizaţiei sau, după caz, a despăgubirilor datorate de asigurător;

5) în cazul reparării pagubelor cauzate printr-o faptă ilicită, acţiunilor în îm bogăţire fără justă cauză, plată nedatorată sau gestiune de afaceri, prescripţia începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, câ t şi pe cel care răspunde de ea;

6) în cazul acţiunilor în anularea unui act jurid ic, prescripţia începe să curgă: In caz de violenţă, din ziua când aceasta a încetat; în caz de doi, din ziua când a fost descoperit; în caz de eroare ori în celelalte cazuri de anulare, din ziua când cel îndreptăţit, reprezentantul său legal ori cel chemat de lege a cunoscut cauza anulării, însă nu mai târziu de îm plinirea a 18 luni din ziua încheierii actului juridic; în cazurile în care nulitatea relativă poate fi invocată de o terţă persoană, prescripţia începe să curgă, dacă prin lege nu se dispune altfel, de la data când terţul a cunoscut existenţa cauzei de nulitate;


A i Suciu, op. cit., p. 175. 12) Idem. p. 176-180.



7) în cazul acţiunilor în răspundere pentru vicii aparente, prescripţia începe să curgă de la data predării sau recepţiei finale a bunului ori a lucrării sau de la data îm plin irii termenului prevăzut de lege ori stabilit prin procesul-verbal de constatare a viciilor, pentru înlăturarea de către debitor a vic iilor constatate;

8) în cazul acţiunilor în răspundere pentru vicii ascunse, prescripţia începe să curgă:

- in cazul unul bun transm is sau al unei lucrări executate, a lta decât o construcţie, de la îm plinirea unui an de la data predării ori recepţiei finale a lucrării, în afara cazului în care viciul a fost descoperit mai înainte, când începe să curgă de la data descoperirii;

- în cazul unei construcţii, de la îm plinirea a trei ani de la data predării sau recepţiei finale, afară numai dacă viciul a fost descoperit mai înainte, când începe să curgă de la data descoperirii.

565. Termenul prescripţiei extinctive nu trebuie confundat nici cu termenul extinctiv, nici cu term enul de decădere, iar atunci când prin lege sau prin convenţia părţilor nu s-a prevăzut dacă un anum it term en este de prescripţie sau de decădere, se vor aplica regulile term enelor de prescripţie (conform prevederilor art. 2547 NCC).

566. Sub aspectul ca u ze lo r de su sp e n d a re a te rm e n u lu i de p re s c rip ţie , acestea sunt reglementate de art. 2532 şi art. 2533 NCC: „A rt. 2532. C azu rile g e ne ra te de su sp e n d a re a p re s c r ip ţie i. Prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă:

1. între soţi, câ t f/mp durează căsătoria ş i nu sunt separaţi în fapt;2. între părinţi, tutore sau curator ş i ce i lipsiţi de capacitate de exerciţiu

sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori între cura tori ş i ce i pe care î i reprezintă, câ t tim p durează ocrotirea ş i socotelile nu au lo s t date şi aprobate;

3. între orice persoană care, în tem eiu l legii, a l une i hotărâri judecăto- reşti sau a l unu i act jurid ic, adm inistrează bunurile altora ş i ce i ale căror bunuri sun t astfe l administrate, câ t tim p adm inistrarea nu a încetat ş i socote lile nu au fos t date ş i aprobate;

4. în cazu l ce lu i lips it de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, câ t timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, în afară de cazurile în care există o dispoziţie legală contrară;

5. câ t tim p debitorul, în m od deliberat, ascunde creditoru lu i existenţa datorie i sau exigibilitatea acesteia;

6. pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale am iabilă a neînţe legerilor d intre părţi, însă num ai dacă acestea au fost ţinute în ultimele 6 lun i înainte de expirarea term enului de prescripţie;

7. în cazu l în care ce l îndreptăţit la acţiune trebuie sau poate, potriv it leg ii o ri contractului, să folosească o anum ită procedură prealabilă, cum sun t reclam aţia adm inistrativă, încercarea de îm păcare sau alte le asemenea, câ t tim p nu a cunoscut ş i n ic i nu trebuia să cunoască rezultatul acele i




proceduri, însă nu m a i m ult de 3 lun i de la declanşarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a s tab ilit un a lt termen;

8. în cazu l în care titu larul dreptulu i sau ce l care ha încălcat face parte din forţe le arm ate a le României, câ t tim p acestea se află în stare de mo- bilizare sau de război. Sunt avute în vedere ş i persoanele civile care se găsesc în forţele arm ate pentru raţiuni de serviciu im puse de necesităţile războiului;

9. în cazu l în care ce l îm potriva căruia curge sau a r urma să curgă prescripţia este îm piedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere, câ t tim p nu a încetat această îm piedicare; forţa majoră, când este temporară, nu constitu ie o cauză de suspendare a prescrip ţie i decât dacă sun/ine în ultimele 6 lun i înainte de expirarea term enului de prescripţie;

10. în a lte cazuri prevăzute de lege [cum ar fi cazul prevăzut de an. 695 alin. (3), art. 1395 NCC, n.n.].

A rt, 2533. S uspendarea p re s c r ip ţ ie i în m a te rie su cce so ra lă . (1) Prescripţia nu curge contra creditorilor defunctulu i în priv in ţa creanţelor pe care aceştia le au asupra m oştenirii câ t timp aceasta nu a fos t acceptată de către succesib ili ori, în lipsa acceptării, câ t tim p nu a fost num it un cura tor care să î i reprezinte.

(2) Ea nu curge n ic i contra m oştenitorilor defunctulu i câ t timp aceştia nu au accepta t moştenirea o ri nu a fos t num it un cura tor care să îi reprezinte.

(3) Prescripţia nu curge, de asemenea, contra moştenitorilor, în priv in ţa creanţe lor pe care aceştia le au asupra moştenirii, de la data acceptării m oştenirii ş i până la data lich idării e f\

Faţă de reglem entarea anterioară, sunt adăugate două cazuri: d o lu l p r in re tice n ţă a l d e b ito ru lu i (debitorul, în m od deliberat, ascunde creditorului existenţa datoriei sau exigibilitatea acesteia) şi pe rioada c o n c ilie r ii p re a la b ile (purtarea de negocieri în scopul rezolvării pe cale am iabilă a litigiului).

567. O dezbatere contradictorie în doctrină a născut problema dacă art. 2515 alin. (3) NCC, potrivit căruia „C u toate acestea, în lim itele ş i cond iţiile prevăzute de lege, părţile care au capacitatea deplină de exerciţiu pot, p rin acord expres, să m odifice durata term enelor de prescripţie sau să m odifice cursu l prescrip ţie i p rin fixarea începutului acesteia o ri prin m odificarea cauzelor legale de suspendare o ri de întrerupere a acesteia, după c a ^ \ p e rm ite sau nu sup rim a rea une i cauze de suspendare .

in tr-o opinle'^^, se susţine că părţile a r putea doar să adauge noi cazuri de suspendare, lă ră a putea renunţa la vreunul d intre ele.

într-o altă opinie^^^, se arată că se neglijează caracterul relativ al prescripţiei, ca sancţiune stabilită în interesul părţii, şi nu în interesul general. „A tât tim p cât art. 2507 NCC perm ite renunţarea to ta lă a părţii la prescrip-


M. Nicotae, op. cil., p. 1178, Al. Suciu, op. cit., p. 183.



ţia ce a început să curgă sau la cea împlinită, nu vedem de ce nu un astfel de act de dispoziţie nu ar fi posibil şi referitor la renunţarea la unul dintre cazurile legale de suspendare. Dacă debitorul poate renunţa (a prescripţie, şi creditorul a r trebui să poată renunţa la beneficiul suspendării''.

Şi noi opinăm în ultimul sens, faţă de caracterul relativ al excepţiei în noua reglementare, şi faţă de faptul că, în lipsa unei prevederi exprese contrare, toate dispoziţiile legale referitoare la prescripţie trebuie interpretate în lum ina acestei relativităţi; dacă se poate renunţa la întregul regim jurid ic consacrat de noul Cod civil cu privire la prescripţie, adică la mai mult, nu vedem nici noi de ce nu se poate renunţa doar la o cauză de suspendare (discuţia este perfect valabilă şi pentru cauzele de întrerupere), adică la mai puţin.

568. S-a precizat în doctrină^^^ şi s*a cristalizat în practică regula potrivit căreia prescripţia se suspendă doar dacă a început să curgă înainte de a interveni cauzele de suspendare, căci altfel efectul produs de acestea va fi doar de amânare a începerii prescripţiei, şi nu de suspendare a termenului.

569. Potrivit art. 2535 NCC. suspendarea prescripţiei poate fi invocată numai de către partea care a fost îm piedicată să facă acte de întrerupere, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. Suspendarea nu trebuie însă pronunţată de organul de jurisdicţie, ci efectele acesteia se produc de drept {ope fegis), în măsura în care este invocată de partea care a fost îm piedicată să facă acte de întrerupere; astfel, dacă în cursul procesului partea adversă îi opune prescripţia extinctivă, instanţa doar va constata, la cererea titularului dreptului prescriptibil, că a operat suspendarea cursului prescripţiei extinctive şi va trece la soluţionarea cauzei în fonrf^ l

570. Potrivit art. 2536 NCC, cu titlu l marginal „Extinderea efectului suspensiv’*, aplicabil în cazul în care obligaţia corelativă dreptului supus prescripţiei extinctive a fost garantată de un fideiusor, suspendarea pres* cripţiei faţă de debitorul principal ori faţă de fideiusor produce efecte în privinţa amândurora.

în cazul obligaţiilor indivizibile, suspendarea prescripţiei faţă de unul dintre creditori sau, după caz, debitori produce efecte şi faţă de ceilalţi art. 1433 alin. (1) NCC]. De asemenea, în cazul obligaţiilor solidare, sus

pendarea prescripţiei în folosul unuia dintre creditorii solidari poate fi invocată şi de către ceilalţi creditori solidari [art. 1441 alin. (1) NCC], iar suspendarea prescripţiei faţă de unul d intre debitorii solidari produce efecte şi faţă de ceilalţi codebitori [art. 1449 alin. (1) NCC]^^l

571. Cauzele de în tre ru p e re a p re sc rip ţie i e x tin c tiv e sunt reglementate de art. 2537 NCC, iar faţă de reglementarea anterioară, se reţine că


G. Boroi, CA. Aaghelescu, op. cit., ed. a 2-a, 2012, p. 340. ^ idem. p. 345.^ idem, p. 346.



întreruperea operează şi atunci când d re p tu l es te v a lo r if ic a t în in s ta n ţă pe ca le de excep ţie , nu doar prin acţiune, precum şi atunci când d e b ito ru l es te p u s în în tâ rz ie re .

Art. 2537 NCC prevede că prescripţia se întrerupe: printr-un actvoluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice a lt mod, a dreptulu i a cărui acţiune se prescrie, făcută de către ce l în fo losul căruia curge prescripţia:

2. p rin introducerea unei cereri de chem are fn judecată sau de arbitra- re, p rin înscrierea creanţei la masa credală în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererii de inten/enţie !n cadru l urm ăririi s ilite porn ite de a lţi creditori o ri p rin invocarea, pe cale de excepţie, a dreptulu i a cărui acţiune se prescrie;

3. prin constituirea ca parte civilă pe parcursu l urm ăririi penale sau fn faţa instanţe i de judecată până la începerea cercetării judecătoreşti; în cazu l în care despăgubirile se acordă, po triv it legii, din oficiu, începerea urm ăririi penale întrerupe cursu l prescripţiei, ch ia r dacă nu a avu t loc constituirea ca parte civilă;

4. p rin orice a c t prin care ce l în fo losu l căruia curge prescripţia este pus în întârziere;

5. în a lte cazuri prevăzute de ie g ^ .Cauzele legale de întrerupere a prescripţiei, ca şi cele de suspendare,

sunt lim itative, însă părţile pot. conform art. 2515 alin. (3) NCC, să modifice cauzele de întrerupere a prescripţiei.

572. în ceea ce priveşte recunoaşte rea d re p tu lu i în t im p u l te rm enu lu i de p re sc rip ţie , se obsen/ă că o întrerupere nu poate inten/eni după ce term enul este îm plinit, căci nu se poate întrerupe ceva deja împlinit. Din împrejurări, poate reieşi totuşi că o astfel de manifestare de voinţă a r echi> vala cu o renunţare la beneficiul prescripţiei, în sensul art. 2507 NCC^^l

573. Mai multe dezbateri au existat în doctrină cu privire la cel de>al doilea caz de întrerupere a prescripţiei, respectiv p rom ovarea une i ce re ri de chem are în ju d e ca tă sau a rb itra lă .

Prin „cerere” se înţelege: cererea de chem are în judecată; cererea arbitrală; cererea de înscriere la masa credală, cererea de intervenţie în cazul urmăririi silite pornite de alţi creditori; cererea de constituire ca parte civilă sau constituirea din oficiu ca parte civilă în procesul penal; cererile accesorii sau incidentale (cererea reconvenţională, cererea de intervenţie, cererea de chemare în garanţie, cererea completatoare sau modificatoare etc.); cererea de contestaţie ia executare.

Precizăm că, în cazul c e re r ilo r in c id e n ta le ş i a cce so rii, prescripţia se consideră întreruptă de la data formulării acestora, şi nu de la data promovării acţiunii principale.


A l Sudu. op. cit., p. 185.



Cum în mod corect s-a subliniaturi, prin excepţie, cererea modificatoare sau com pletatoare lorm ulată în baza art. 199 NCPC, care nu modifică elemente esenţiale ale autorităţii de lucru judecat (părţi, cauză, obiect), are efect asupra prescripţiei de la data promovării acţiunii iniţiale.

Cererea în justiţie trebuie să îndeplinească anumite condiţii pentru a întrerupe cursul prescripţiei:

- cererea să fie introdusă la o instanţă judecătorească, arbitrală sau la un organ cu atribuţii jurisdicţionale; lipsa unor condiţii de form ă ce ar atrage nulitatea cererii nu afectează, potrivit art. 2539 alin. (1) NCC, în treruperea prescripţiei; de asemenea, nu interesează că sesizarea a fost făcută la un organ de jurisdicţie ori de urmărire penală necompetent;

- cererea să vizeze o judecată în fond, dar, uneori, doctrina şi practica au arătat că trebuie adm is efectul întreruptiv şi atunci când se iau anumite măsuri conservatorii care privesc protecţia dreptului care se prescrie;

- cererea trebuie să fie efectivă, adică să nu se renunţe la judecata ei sau să se perime;

- cererea trebuie să fie adm isă printr-o hotărâre cu autoritate de lucru judecat. Cu toate acestea, art. 2539 alin. (2) NCC şi art. 205 ' din Legea nr. 71/2011 admit efectul întreruptiv de prescripţie al cererii respinse, anulate, perim ate sau la judecata căreia s-a renunţat, cu condiţia ca reclamantul să promoveze în decurs de 6 luni de la respingerea/anularea/ constatarea perim ării/renunţarea la judecată definitivă a cererii o nouă cerere, care să fie adm isă, un aspect de noutate în materia întreruperii termenului de prescripţie;

- hotărârea prin care s-a admis cererea să nu îşi piardă puterea executorie; dacă intervine prescripţia executării silite, se consideră că hotărârea pronunţată nu a întrerupt nici cursul prescripţiei dreptului la acţiune, astfel că form ularea unei noi cereri de chem are în judecată va fi posibilă doar dacă nu a expirat termenul de prescripţie al dreptului la acţiune.

574. Sub imperiul Decretului nr. 167/1958, punerea în în tâ rz ie re nu era considerat un motiv de întrerupere a prescripţiei, dacă era întocmită extrajudiciar.

în lum ina noului Cod civil, punerea în întârziere se va efectua după regulile prevăzute de ari. 1522 NCC, printr-o notificare scrisă transm isă debitorului prin intermediul executorului judecătoresc sau prin orice alt m ijloc care să asigure confirm area şi data primirii actului şi va valora în trerupere a prescripţiei.

S-a opinat^^^ că punerea de d re p t în în tâ rz ie re (prevăzută de art. 1523 NCC) nu poate fi considerată ca moment de întrerupere a prescripţiei, în* trucât nu reprezintă o manifestare univocă de voinţă a titularului dreptului în ceea ce priveşte intenţia sa de a-şi realiza dreptul.


Idem, p. 186. ® Idem, p. 188.



575. Efectul întreruperii term enului de prescripţie constă In şter- gerea duratei din term enul de prescripţie scursă ân lerio r întreruperii şi începerea unui nou termen de prescripţie, care va începe să curgă din nou în mod dilerit:

- de (a data la care există din nou posibilitatea de valorificare a creanţei, când întreruperea a intervenit prin intervenţia făcută în cadrul procedurii insolvenţei;

- de la data comunicării ordonanţei de clasare, a ordonanţei de suspendare a urmăririi penale ori a hotărârii de suspendare a judecăţii sau de la data pronunţării definitive a instanţei penale, în cazurile prevăzute de art. 2537 pot. 3 NCC; dacă repararea pagubei se acordă, potrivit legii, din oficiu, de la data când cel îm potriva căruia a început să curgă prescripţia a cunoscut sau trebuia să cunoască hotărârea definitivă a Instanţei penale prin care ar fi trebuit să se stabilească despăgubirea;

- din ziua când hotărârea de adm itere a acţiunii a rămas definitivă; în acest caz, va începe să curgă un a lt fel de prescripţie, respectiv cea a dreptului de a cere executarea silită, întrucât dreptul la acţiune a fost realizat prin hotărârea pronunţată, deci nu va mai putea curge un nou termen de prescripţie a dreptului la acţiune;

- î n celelalte cazuri, term enul va începe să curgă de la data Interveniril cauzei de întrerupere.

576. în cazul în care obligaţia corelativă dreptului supus prescripţiei extinctive a fost garantată de un fideiusor, art. 2543 NCC prevede că întreruperea prescripţiei îm potriva debitorului principal sau contra fideiusorului produce efecte în privinţa amândurora.

In ceea ce priveşte obligaţiile indivizibile, întreruperea prescripţiei în privinţa unuia dintre creditori sau debitori produce efecte şi faţă de ceilalţi [art. 1433 alin. (2) NCC]. în cazul obligaţiilor solidare, întreruperea prescripţiei în privinţa unuia dintre creditorii solidari profită tu turor creditorilo r solidari [art. 1441 alin. (2) NCC], iar întreruperea prescripţiei faţă de unul dintre debitorii solidari produce efecte şi faţă de ceilalţi codebitori art. 1449 alin. (1) NCC]. însă, întreruperea prescripţiei faţă de un moşteni-

to r al debitorului solidar nu produce efecte faţă de ceilalţi codebitori decât pentru partea acelui moştenitor, chiar dacă este vorba despre o creanţă ipotecară [ari. 1449 alin. (2) NCC]^^l

577. Cea mai im portantă modificare adusă instituţiei prescripţiei este transform area caracterului său absolut într-unul relativ.

Noul Cod stabileşte că prescripţia nu operează de drept, ea trebuie să fie invocată pentru a produce efecte juridice, acest aspect rezultând în mod evident din dispoziţiile art. 2512 alin. (1) NCC, potrivit cărora prescripţia poate fi invocată numai de cel în folosul căruia curge (adică de către debitorul obligaţiei), personal sau prin reprezentant, şi fără a fi


G. Boroi, C.A. Anghelescu, op, cil., ed, a 2-a, 2012, p. 340.



ţinu t să producă vreun titlu contrar sau să fi fost de bună-credinţă; în plus, sfera persoanelor care pot invoca excepţia este întregită de alte persoane. potrivit art. 2514 NCC, şi anume codebitorii unei obligaţii solidare sau indivizibile; fideiusorii, şi aceasta chiar dacă unul d intre debitori a neglijat să o facă ori a renunţat la ea. Aşa cum se arată în doctrină^^', posibilitatea valorificării in această modalitate a apărării de către codebitor sau fideiusor decurge din modalitatea în care se repercutează, la exterior, relativitatea efectelor hotărârii judecătoreşti în asem enea situaţii şi care depinde de rezultatul favorabil sau nefavorabil al judecăţii.

De asemenea, to t astfel o pot face creditorii celui interesat» precum şi orice altă persoană interesată.

Prin persoană interesată^^' se înţelege orice persoană care are un folos material sau moral prin invocarea şi admiterea excepţiei. Această posibilitate nu transform ă excepţia prescripţiei într-una absolută, deoarece atât tim p câ t ea nu poate fi invocată de instanţă din oficiu, nu se poate susţine un astfel de caracter.

Prescripţia poate fi invocată personal sau prin reprezentant legal, jud iciar sau convenţional.

578. Se mai arată că organul de jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu [art. 2512 alin. (2) NCC] şi chiar dacă invocarea prescripţiei a r fi în interesul statului sau al unităţilor sale adm inistrativ-teritoriale [ari. 2512 alin. (3) NCC].

Cu privire la această dispoziţie, pe de o parte^^', s-a arătat că „organul jurisdicţional, deşi poate Invoca din oficiu excepţia prescripţiei extinctive, nu ar putea-o aplica în acelaşi fel, dacă partea interesată nu se prevalează de beneficiul îm plin irii prescripţiei” .

Pe de altă parte^^^ s-a arătat că organul de jurisdicţie nu poate nici invoca din oficiu excepţia prescripţiei extinctive.

Apreciem că este corectă cea de a doua opinie, deoarece considerăm că scopul legii a fost acela de a lăsa prescripţia la atitudinea diligentă a pârâtului, care nu trebuie să fie ajutată sau înlocuită de rolul activ al organului jurisdicţional; dacă pârâtul nu iese din această pasivitate, dar se va sesiza numai ca urmare a atitudinii instanţei, care îi atrage atenţia asupra existenţei posibilităţii de a se apăra prin invocarea prescripţiei, credem că va fi golit de efecte caracterul relativ al excepţiei, câtă vrem e orice pârât va avea interesul să se opună acţiunii prin invocarea excepţiei.

Interdicţia invocării excepţiei din oficiu operează şi pentru situaţia în care aceasta ar fi în folosul statului sau al unitătilor sale administra-Itiv-teritoriale. De altfel, fo losirea verbului Jn vo că ' în alin. (3) al art. 2512 întăreşte ideea că alin. (2) înţelege prin verbul „aplicst' to t operaţiunea de


Nicolae, M. Uliescu, op. cit., p. 107.Al. Suciu, op. cil-, p. 191.

^ A. G. Nfcolae, M. Uliescu, op. cil., p. 105.G. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., 2011, p. 269.



invocare; ipotezele reglementate în cele două alineate sunt. ca raţiune şi soluţie, identice.

579. In ceea ce priveşte momentul până la care se poate invoca şi actul procedural prin care se invocă, art. 2513 NCC prevede că pre- scripţia poate fi opusă numai în primă instanţă, prin întâm pinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul term en de judecata la care părţile sunt legal citate. Aceasta este o dispoziţie de procedură, conţinută de legea materială. C ât priveşte terţii care ar avea interes să invoce pre- scripţia, s-a exprim at opin ia că aceştia pot form ula o cerere de intervenţie accesorie pentru a deveni părţi şi a putea invoca excepţia; în doctrină^'^ s-a arătat că dreptul acestora de a invoca prescripţia este lim itat de formularea cererii de intervenţie până la primul termen de judecată când părţile sunt legal citate, căci după acest m om ent procedural prescripţia nu mai poate fi invocată. Aceste dispoziţii se corelează cu noile dispoziţii procedurale.

580. Consecinţele care decurg din caracterul de ordine privată al ex* cepţiei sunt următoarele:

1) părţile pot modifica durata term enelor de prescripţie;2) părţile pot modifica începutul prescripţiei;3) părţile pot modifica cauzele legale de suspendare sau de între

rupere, prin reglem entarea de cauze noi, elim inarea cauzelor legale, modificarea efectelor cauzelor legale; o asem enea posibilitate nu este însă deschisă pentru acţiunile derivate din contractele de adeziune, de asigurare şt din cele supuse legislaţiei privind protecţia consumatorului sau pentru drepturile la acţiune de care părţile nu pot să dispună.

4) renunţarea la prescripţia extinctivă. Noul Cod reglementează (dar nu ca noutate, posibilitatea existând şi conform vechii reglementări) facultatea renunţării la prescripţia neîmplinită, dar în curs de desfăşurare, precum şi la beneficiul prescripţiei îm plinite. Nu se poate renunţa la prescripţia care nu a început să curgă (o astfel de renunţare este lovită de nulitate absolută, am adăuga noi). Fiind un act jurid ic de dispoziţie, renunţătorul la prescripţie trebuie să aibă capacitatea necesară pentru întocm irea acte lor de dispoziţie. Astfel, nu poate renunţa la prescripţie cel lipsit de capacitatea de a înstrăina sau, după caz, de a se obliga (art. 2509 NCC). Renunţarea poate fi expresă sau tacită, rezultând din manifestări neechivoce.

Efectul renunţării la prescripţia îm plinită este începerea curgerii unui nou term en de prescripţie; efectul renunţării la prescripţia începută, dar neîmplinită este întreruperea prescripţiei prin recunoaşterea dreptului.

Art. 2511 NCC prevede că renunţarea la beneficiul prescripţiei nu poate fi invocată îm potriva codebitorilor solidari ori ai unei obligaţii indivizibile sau îm potriva fideiusorilor.


Al. Suciu, op. cit., p. 192.



Hotărârea prin care acţiunea a fost respinsă dobândeşte autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte efectul produs de prescripţie, astfel că s-a imaginat situaţia în care, după pronunţarea unei astfel de hotărâri, debitorul renunţă la prescripţie. Un distins autoK^^ a arătat că, deoarece ceea ce se stinge prin prescripţie este doar dreptul la acţiune, şi nu dreptul subiectiv, autoritatea de lucru judecat are efect doar în ceea ce priveşte dreptul la acţiune; rezultă că, în ciuda pronunţării unei hotărâri judecătoreşti cu autoritate de lucru judecat, renunţarea la prescripţie este valabilă şi produce efecte.

581. in ciuda caracterului de ordine privată, există şi norme im perative care reglementează prescripţia extinctivă. Astfel, sunt interzise, sub sancţiunea nulităţii absolute, clauzele care ar declara imprescriptibilă o acţiune prescriptibilă sau, invers, a r declara prescriptibilă o acţiune impres* criptibilă.

Putem spune că răm âne de ordine publică calificarea unei acţiuni ca fiind prescriptibilă sau imprescriptibilă.

582. Mijlocul procesual de invocare a prescripţiei rămâne excepţia, care este o excepţie de fond. Devenind însă, prin intrarea în vigoare a noului Cod civil, de ordine privată, va putea fi invocată. în regimul vechiului Cod de procedură civilă, numai conform regulilor de invocare a excepţiilo r de ordine privată, respectiv în condiţiile art. 136 CPC: excepţiile de procedură care nu au fos t propuse în condiţiile art. 115 (prin întâmpinare) şi art. 132 (la prima zi de înfăţişare) nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii, in afară de cele de ordine publică.

Art. 2513 NCC prevede că prescripţia poate fi opusă numai în primă instanţă, prin întâm pinare sau, în lipsa invocării, cel mal târziu la primul term en de judecată la care părţile sunt legal citate.

Sub imperiul noului Codul de procedură civilă, poate fi invocată în condiţiile art. 247 alin. (2) şi (3) NCPC, potrivit cărora: ,,{2) Excepţiile relative p o t f i invocate de partea care jus tifică un interes, ce l m a i târziu la prim ul termen de Judecată după săvârşirea neregularităţii procedurale, în etapa cercetării p rocesu lu i ş i înainte de a $e pune concluzii în fond. (3) Cu toate acestea, părţile sunt obligate să invoce toate m ijloacele de apărare ş i toate excepţiile procesuale de îndată ce le sunt cunoscute. în caz contrar, ele vor răspunde pentru pagubele pric inu ite p ă rţii adverse, dispoziţiile art. 189-191 fiind ap licab il^ '.

Cum prescripţia este, de regulă, o împrejurare ce poate fi cunoscută de (a momentul Introducerii cererii de chemare în judecată, rezultă că aceasta ar trebui invocată prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.


Idem, p. 193.



Hotărârea prin care acţiunea a fost respinsă dobândeşte autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte efectul produs de prescripţie, astfel că s-a imaginat situaţia în care, după pronunţarea unei astfel de hotărâri, debitorul renunţă la prescripţie. Un distins autoK^^ a arătat că, deoarece ceea ce se stinge prin prescripţie este doar dreptul la acţiune, şi nu dreptul subiectiv, autoritatea de lucru judecat are efect doar în ceea ce priveşte dreptul la acţiune; rezultă că, în ciuda pronunţării unei hotărâri judecătoreşti cu autoritate de lucru judecat, renunţarea la prescripţie este valabilă şi produce efecte.

581. in ciuda caracterului de ordine privată, există şi norme im perative care reglementează prescripţia extinctivă. Astfel, sunt interzise, sub sancţiunea nulităţii absolute, clauzele care ar declara imprescriptibilă o acţiune prescriptibilă sau, invers, a r declara prescriptibilă o acţiune impres* criptibilă.

Putem spune că răm âne de ordine publică calificarea unei acţiuni ca fiind prescriptibilă sau imprescriptibilă.

582. Mijlocul procesual de invocare a prescripţiei rămâne excepţia, care este o excepţie de fond. Devenind însă, prin intrarea în vigoare a noului Cod civil, de ordine privată, va putea fi invocată. în regimul vechiului Cod de procedură civilă, numai conform regulilor de invocare a excepţiilo r de ordine privată, respectiv în condiţiile art. 136 CPC: excepţiile de procedură care nu au fos t propuse în condiţiile art. 115 (prin întâmpinare) şi art. 132 (la prima zi de înfăţişare) nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii, in afară de cele de ordine publică.

Art. 2513 NCC prevede că prescripţia poate fi opusă numai în primă instanţă, prin întâm pinare sau, în lipsa invocării, cel mal târziu la primul term en de judecată la care părţile sunt legal citate.

Sub imperiul noului Codul de procedură civilă, poate fi invocată în condiţiile art. 247 alin. (2) şi (3) NCPC, potrivit cărora: ,,{2) Excepţiile relative p o t f i invocate de partea care jus tifică un interes, ce l m a i târziu la prim ul termen de Judecată după săvârşirea neregularităţii procedurale, în etapa cercetării p rocesu lu i ş i înainte de a $e pune concluzii în fond.(3) Cu toate acestea, părţile sunt obligate să invoce toate m ijloacele de apărare ş i toate excepţiile procesuale de îndată ce le sunt cunoscute. în caz contrar, ele vor răspunde pentru pagubele pric inu ite p ă rţii adverse, dispoziţiile art. 189-191 fiind ap licab il^ '.

Cum prescripţia este, de regulă, o împrejurare ce poate fi cunoscută de (a momentul Introducerii cererii de chemare în judecată, rezultă că aceasta ar trebui invocată prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.


Idem, p. 193.



7.3. Procedura de soluţionare a excepţiei prescrip ţie i d rep tu lu i m aterial la acţiune

583. Art. 137 alin. (1) CPC prevede că „instanţa $e va pronunţa m ai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum ş i asupra ce lo r de fond care fac de prisos, în to tu l sau în parte, cercetarea în fond a p ric in if. Potrivit dispoziţiilor art. 137 alin. (2) CPC, „excepţiile nu vor putea f i unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lo r este nevoie să se adm inistreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pric in ir.

Regula este menţinută prin art. 248 NCPC, potrivit căruia: „(1 ) Instanţa se va pronunţa m a i în tâ i asupra excepţiilor de procedură, precum ş i asupra ce lo r de fond care fac Inutilă, în to t sau în parte, adm inistrarea de probe oh, după caz, cercetarea în fond a cauzei. ( ...) (4) Excepţiile vor putea f i unite cu adm inistrarea probelor, respectiv cu fondu l cauzei num ai dacă pentru judecarea lo r este necesar să se adm inistreze aceleaşi dovezi ca ş i pentru finalizarea etapei cercetării procesulu i sau, după caz, pentru soluţionarea fonduluf'.

Avantajele regulii introduse de legiuitor referitoare la soluţionarea cu prioritate a excepţiilor constau în celeritatea soluţionării cauzei, evitarea continuării unei judecăţi inutile, evitarea sporirii nejustificate a cheltuielilor de judecată.

S-d mai arătat că unirea excepţiei cu fondul se im pune atunci când este vorba despre probe necesare soluţionării excepţiei şl soluţionării fondului; chiar şi în ipoteza unor probe comune, unirea excepţiei cu fondul rămâne o posibilitate pentru instanţă. Dacă instanţa, rezolvând mai întâi excepţia, o respinge, fără îndoială că probele în baza cărora a fost rezolvată excepţia rămân câştigate cauzei, instanţa urmând a administra, în continuare, numai dovezile necesare pricinii (dovezi care nu au fost necesare şi pentru soluţionarea excepţiei). Această posibilitate de unire a excepţiei cu fondul este des folosită de instanţă In cazul soluţionării excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, pentru a se analiza cauzele de întrerupere, de suspendare sau de repunere în term enul de prescripţie.

584. Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune trebuie soluţionată după soluţionarea excepţiei legate de nulitatea cererii de che* mare în judecată (ca urmare a netimbrării sau a lipsei unor elemente esenţiale) sau după soluţionarea excepţiei autorităţii lucrului judecat.

585. Asupra excepţiei, instanţa se poate pronunţa prin încheiere interlocutorie sau prin hotărâre.

în cazul în care instanţa apreciază că excepţia invocată este neînte* meiată, se va pronunţa prin încheiere interlocutorle, în sensul respingerii acesteia, continuând apoi judecata pricinii. încheierea poate fi atacată doar odată cu fondul.




In cazul în care Instanţa apreciază că excepţia este întemeiată, se va pronunţa prin ho tă râ re , adm iţând excepţia şi re sp in g â n d a c ţiu n e a ca p rescrisă .

586. în ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, se Impune o discuţie specială cu privire la ipo teza une i a c ţiu n i având ca o b ie c t co n s ta ta re a n u lită ţii a b s o lu te a u n u l a c t ju r id ic (ca regu la , Im p re s c rip tib ilă ) co n fo rm m o d u lu i de fo r m u la re ş i de redacta re a p e titu lu l a c ţiu n ii, d a r d in redacta rea căre ia rezu ltă că de fa p t au fo s t in vo ca te d o a r m o tive de n u lita te re la tivă .

Se Impune, după părerea noastră, clarificarea obiectului cererii, Instanţa având obligaţia, potrivit prevederilor art. 129 CPC (corespondentul acestuia fiind art. 22 NCPC), să solicite reclamantului să îşi precizeze cererea, în sensul de a indica obiectul cererii: nulitate absolută sau nuli* tate relativă. în ipoteza In care reclamantul este asistat sau reprezentat de avocat, instanţa va fi ţinută de calificarea dată de parte propriei cereri, nemaiputând face aplicarea art. 84 CPC (art. 152 în noul Cod) referitor la corecta calificare a cererii. în Ipoteza în care reclamantul nu este asistat sau reprezentat de avocat, instanţa poate pune în discuţia părţilor obiectul cererii, dar fiind ţinută şi de principiul disponibilităţii, apreciem că nu poate schimba chiar tem eiul juridic al cererii, stabilind că este vorba despre o ac* ţiune în declararea nulităţii relative, chiar dacă partea a intitulat-o „cerere în constatarea nulităţii absolute*’, dar a invocat numai motive de nulitate relativă (cum ar fi viciile de consimţământ).

Prin urmare, în cazul în care fie partea, prin avocat, deci în deplină cunoştinţă de cauză, fie partea neasistată de apărător insistă în solicita* rea de a se constata nulitatea absolută a unui act jurid ic pentru motive de nulitate relativă, apreciem că instanţa, fiind ţinută de temeiul de drept al cererii form ulate de reclamant, va soluţiona o eventuală excepţie de prescripţie extinctivă a dreptului material la acţiune invocată de pârât în sensul respingerii ca neîntemeiată, cu motivarea că instanţa este legată de principiul disponibilităţii şi de tem eiul jurid ic indicat de partea reclamantă. Bineînţeles, pe fondul cererii, dacă nu se dovedesc şi motive de nulitate absolută, instanţa urmează să respingă cererea ca neîntemeiată.

§8. Excepţia p rescrip ţie i d re p tu lu i de a cere executarea s ilită

587. în reg lem entarea an te rioa ră , prescripţia dreptului de a cere executarea silită era prevăzută de art. 406-405^ CPC.

Prin îm plinirea termenului de prescripţie în care creditorul are dreptul de a cere executarea silită (termenul general de prescripţie de 3 ani sau alte termene speciale, cum ar fi termenul de 10 ani, pentru titlurile emise în materia acţiunilor reale imobiliare), orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie, aşa încât devine cu neputinţă îndeplinirea vreunui act de executare (art. 405 alin. (3) CPC’




Existând aceste dispoziţii exprese şi imperative, s-a afirm at că o hotă- râre judecătorească neexeculată în term enul de prescripţie pierde „puterea executorie” , nu şi „puterea lucrului ju d e c a f. Aşa fiind, cât tim p dreptul la acţiune în sens material nu este prescris, creditorul poate iniţia un nou proces, în cadrul căruia va invoca cu succes puterea de lucru judecat a precedentei hotărâri judecătoreşti, lipsită exclusiv de forţă executohe^^l

588. Excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită este o excepţie de fond, perem ptorie şl absolută.

în reglem entarea anterioară, excepţia prescripţiei se invoca în acelaşi mod şi în faza de executare silită, organele de executare având obligaţia de a se sesiza din oficiu dacă termenul de prescripţie al dreptului de a cere executarea silită este îm plinit. Dacă termenul s-a îm plinit, ele vor refuza să pornească executarea silită.

D iscuţia care se impune, după intrarea în vigoare a noului Cod civil şi a concepţiei inovatoare, în sensul că prescripţia extinctivă nu mai este de ordine publică, este dacă se mai aplică şi în prezent posibilitatea organului de executare de a sesiza din oficiu dacă termenul este deja împlinit. Apreciem că, faţă de concepţia generală în sensul că normele legate de executarea silită sunt de ordine publică (competenţa, în special), deoarece dincolo de interesele private ale părţilor, prin încuviinţarea executării silite se acordă şi concursul organelor statului (instanţa judecătorească) pentru punerea in executare, ceea ce implică exigenţe de legalitate a actelor executoriale, este necesar ca instanţa să aibă posibilitatea de a verifica din oficiu prescripţia executării silite.

589. Ca elem ent de noutate, în acord cu cele menţionate mai sus, ca urm are a intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, sem nalăm dispoziţiile art. 706 alin. (2) NCPC, potrivit cărora prescripţia stinge dreptu l de a obţine executarea silită ş i orice titlu executoriu îş i p ierde p u terea executorie. în cazul hotărârilor judecătoreşti ş iarb itra le, dacă dreptul de a obţine obligarea pârâtu lu i este im prescriptib il sau, după caz, nu s-a prescris, creditorul poate obţine un nou titlu executoriu, pe calea unu i nou proces, fără a / se putea opune excepţia autorită ţii de lucru judecat.

Astfel, aşa cum s-a sublinlat'^^, „este infirmată acea opinie Jurispru- denţia lă potrivit căreia dreptul de a cere executarea silită a unei hotărâri judecătoreşti se naşte la data la care hotărârea devine executorie şi poate fi învestită cu form ulă executorie, potrivit art. 376 C P C \

Totodată, se observă reglementarea dreptului creditorului de a ob* ţine un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, fără a i se putea opune excepţia autorităţii de lucru judecat, în situaţia în care s-a împlinit term enul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită în cazul


G .a Frenţiu. D .-L Bâldean. C od u l..., p. 1251.K Dănâilă, C.A. Anghelescu, V.H.D. Constantinescu, op. cil., p, 451



hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, care cuprind drepturi imprescriptibile pe fond^'l

Prin urmare, în cazul unei astfel de hotărâri, legiuitorul a dat dreptul debitorului să obţină un nou titlu executoriu, fă ră a i se putea opune ex- ceptia autorităţii de lucru judecat.

In doctrină'^) s-a opinat că „derogarea legiuitorului de la dispoziţiile im perative relative la autoritatea de lucru judecat poate avea efecte negative asupra circuitului jurid ic civil şi poate duce la situaţii în care dreptul de acces la instanţă este exercitat abuziv tocmai în materia drepturilor nepatrimoniale, al căror conţinut este susceptibil de a fi afectat de aprecieri de ordin sentimental, în detrimentul aprecierilor de ordin jurid ic ’'.

In noul proces se vor putea invoca toate excepţiile şi apărările grefate pe aspecte de fapt sau de drept survenite ulterior pronunţării primului titlu executoriu (cum ar fi executarea benevolă ulterioară sau imposibilitatea de executare obiectivă survenită u lte rio rp .

590. Art. 705 NCPC nu se referă la dreptul de a cere executarea silită (de a se adresa organului de executare» precum o făcea art. 405 CPC), ci la dreptul de a obţine executarea silită (de a se adm ite cererea), fiind făcută aceeaşi distincţie ca şi în cazul dihotomiei drept procesual la acţiune (de a sesiza prin cerere instanţa) şi drept material la acţiune (de a obţine o hotărâre de condamnare pe fond); primul nu poate fi îngrădit, fiind de fapt dreptul de petiţionare, in sens larg.

591. Aşa cum se arată în doctrina recentă^*’ , alin. (1) al ari. 706 NCPC statuează implicit că normele care reglementează prescripţia dreptului de a obţine executarea silită sunt de ordine privată, şi nu de ordine publică, cât tim p legiuitorul prevede expres că „prescripţia nu operează de p lin drept, c i num ai la cererea persoanei in teresat^'. Astfel, instanţa de executare nu va mai putea invoca din oficiu. în cadrul contestaţiei la executare cu care a fost învestită, excepţia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită. Excepţia prescripţiei va fi pusă în discuţia părţilor şi va fi soluţionată de către instanţă numai la cererea persoanei interesate, prin persoane interesate înţelegându-se'^’: debitorul, alţi creditori ai debitorului şi garanţii acestuia; în cazurile prevăzute de ari. 92 alin. (1) NCPC, procurorul.

Ca urmare a admiterii excepţiei prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, creditorul nu va mai putea obţine executarea silită a debitorului cu concursul forţei coercitive a statului, însă este valabil făcută o executare benevolă a obligaţiei de către debitor şi nu poate fi supusă restituirii, precum şi compensaţia.

D.M. Gavriş. op. c it , p. 192.Idem, p. 193.Ibidem,D.M. Gavriş. op. Cit., p, 192.Ibidem.




Secţiunea a S-a. Excepţia caracteru lu i subsidiar a l ac ţiu n ii în constatare fa ţa de acţiunea în realizare

§1. Noţiunea, reglementarea şi trăsaturiie acţiunii în constatare

592. în literatura jurid ică relativ recentă^’ i, în categoria excepţiilor de fond a fost Inclusă şl excepţia privind caracterul subsid iar al acţiunii In constatare fată de cea în realizare'^).« I

întrucât prin art. 111 CPC s-a adus o îngrădire a dreptului la acţiune în ceea ce priveşte exercitarea unor componente ale sale, este vorba despre o e xce p ţie de fon d .

593. Noul Cod de procedura civilă reglementează această acţiune în ari. 35, care preia întocmai ari. 111 din codul anterior, cu singura diferenţă că teza a ll-a a articolului a fost com pletată cu sintagma „pe orice altă cale prevăzută de lege”.

Astfel, potrivit art. 35 NCPC, cu titlu l marginal „Constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept”: ^.Cel care are interes poa te să ceară consta* tarea existenţe i sau inexistenţei unu i drept. Cererea nu poa te f i prim ită dacă partea poate cere realizarea dreptulu i p e orice a ltă cale prevăzută de leg^'.

594. în doctrină au fost identificate următoarele trăsături caracteristice ale cererii în constatare:

1) imprescriptibilitatea. Art. 2502 alin. (2) pct. 2 NCC prevede că sunt imprescriptibile drepturile privitoare la acţiunea în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept;

2) caracterul subsidiar fată de acţiunea în realizare. Instanta de judecată sesizată cu soluţionarea unei cereri în constatare într-o situaţie în care partea putea form ula acţiune in realizare va Invoca şi va admite, in acest caz, din oficiu, excepţia caracterului subsidiar al cererii în constatare în raport de cererea in realizare, respingând, în consecinţă, cererea ca inadmisibila;

3) lipsa caracterului executoriu. Hotărârile judecătoreşti pronunţate în cererile în constatare de drepturi nu constituie titluri executorii şi nu pot fi puse în executare silită decât pentru celelalte dispoziţii care nu privesc soluţia efectivă pe cererea in constatare (de exemplu, pentru cheltuielile de judecată).

Cererea de suspendare a executării unei hotărâri judecătoreşti pronun- ţaţe într-o acţiune în constatare (fără dispoziţii cu caracter executoriu) este

V.M. Ciobanu, G. Boroi, Probleme privind excepţiile procesuale, în Dreptul nr, 9-12/1990, p. 150; G. Boroi, D. Hâdescu, op. cit., p. 222.

K Lozneanu, op. cil., p. 146.



neîntemeiată, din moment ce o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de executare silită^î;

4) obiectul cererii în constatare vizează un drept, care trebuie să fie concret, iar nu o situaţie de

5) acţiunea în constatare are un caracter contencios, astfel că hotărârile judecătoreşti pronunţate în această materie se bucură de autoritatea lucrului judecat, efectul principal al acestor hotărâri fiind unul declarativ.

§2. Condiţiile de exercitare a acţiunii în constatare

595. Condiţiile de exercitare a acţiunii în constatare sunt următoarele:* i- partea să nu poată cere realizarea dreptului;- partea să justifice un interes;- prin acţiune să nu se urm ărească constatarea existenţei sau inexis*

tentei unei stări de fapt.

596. Partea să nu poată cere realizarea dreptului. Această condiţieconsacră caracterul subsid iar al acţiunii în constatare fată de cea în rea-) )lizare. Nu se poate formula acţiune în constatare in următoarele situaţii:

- cererea prin care s-a solicitat constatarea calităţii de proprietar asupra unui imobil trecut în proprietatea statului, dacă are la dispoziţie acţiunea în revendicare!^';

- a fost respinsă cererea în constatare prin care s-a solicitat să se constate că în tre părţi a intervenit o convenţie privind vânzarea-cumpărarea unei suprafeţe de teren, întrucât partea putea să ceară direct realizarea dreptului!^'.

Prin acţiunea în realizare se înţeleg toate m ijloacele de realizare a dreptului, inclusiv contestaţia la executare, şi nu doar m ijloacele de drept comun, cum ar fi acţiunea de drept comun, de exemplu, acţiunea în revendicare. Anterior, instanţa suprem ă decisese că art. 111 CPC nu se referă la căile extraordinare, cum ar fi contestaţia la executare, deoarece partea nu tinde decât să paralizeze o urmărire silită pornită împotriva sa. şi nu este vorba de o acţiune propriu-zisă în justiţie, deci de dreptul com urf^l Literatura recentă*®' a arătat însă că prima soluţie este greşită, ca şi motivarea celei de-a doua soluţii, în acest sens existând două argumente. Primul argum ent este acela că art. 111 CPC presupune, prin ipoteză, că ne găsim în faza judecăţii, or, calea contestaţiei la executare

VIII. Excepţia caracterului subsidiar al acţiunii în constatare 445

E Herovanu, Pagini de practică judiciară şi extrajudiciară, Ed. Librăriei Juridice, 1944, p. 236, apud D.N. Theohari, op. cil-, p. 99,

® D.N. Theohari, op. cil,, p. 97.^ Trib. Bucureşli, s. a IV-a civ,, dec. nr. 2443/1996, în D. Lupaşcu ş. a.. Culegere

de practică a Tribunalului Bucureşti 1993-1997, Ed. AII Beck, Bucureşti, 1998, p. 273.dec. civ. nr. 1533/1993, în BulelinulJurisprudenţei, C .0 .1993, p. 134-136.

î^^Trib, Suprem, col. civ., dec. nr. 867/1953, în C.D. 1952-1954, voi, I, p. 314,G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi, I,.., p. 326.



este reglementată in cea de-a doua fază a procesului civil, respectiv executarea silită. Al doilea argument este că, în unele cazuri, contestaţia la executare are natura Juridică a unei cereri în revendicare, şi anum e atunci când este introdusă de un terţ care pretinde că este proprietarul bunurilorce se urm ăresc silit. Terţul are de ales între acţiunea în revendicare sau) tcontestaţia la executare, caz în care cererea în constatare este inadmi- sibilă, dar nu din cauza împrejurării că terţu l are la îndem ână contestaţia la executare, ci tocmai datorită faptului că este deschisă calea acţiunii în realizare, respectiv revendicarea.

597. O altă problemă a fost reprezentată de acţiunile Introduse după anul 1990, prin care se cerea constituirea de titluri de proprietate asupra unor terenuri agricole. Datorită faptului că prin Legea nr. 18/1991 s-au stabilit condiţiile în care poate fi reconstituit dreptul de proprietate şi procedura reconstituirii lui şi pentru că este de esenţa acţiunii în realizarea dreptului constituirea unor titluri de proprietate, aceste acţiuni au fost respinse.

598. Acţiunile în constatarea dreptului de proprietate au fost admise, deoarece reclamantul se afla în posesia bunului (când nu există posibilitatea introducerii unei acţiuni în revendicare, deoarece aceasta presupune existenţa unul proprietar neposesor şi a unui posesor neproprietar), în urm ătoarele situaţii:

- reclamantul a solicitat să se constate strămutarea dreptului de proprietate asupra terenului şi construcţiei potrivit contractului de vânzare*cum* părare;

- s-a cerut constatarea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren reprezentând curtea şi grădina casei aflate în proprietatea sa, fundam entat pe prevederile art. 8 din DecretuMege nr. 42/1990, prevederi menţinute prin art. 102 din Legea nr. 18/1991.

599. în practică'^^ s-a decis că, în condiţiile în care pârâtul a intrat pe terenul proprietatea reclamantului şi a construit pe el, provocându-i un prejudiciu material prin lipsa de folosinţă a terenului şi prin construcţia făcută, trebuie să se recurgă la acţiunea posesorie sau petitorie. în revendicare, şi nu la acţiunea în constatare, datorită caracterului ei subsidiar.

în ceea ce priveşte cererea constructorului, altul decât proprietarul, de a se stabili fie că este proprietarul casei construite, fie că este de bu- nă-credinţă, începând din anul 1979, instanţa supremă^^' a decis în mod constant că, atât timp cât proprietarul terenului nu îşi valorifică dreptul de a invoca dobândirea proprietăţii prin accesiunea imobiliară asupra construcţiilo r şi îl lasă pe constructor să aibă o nestingherită folosinţă, el nu poate fi obligat să îl despăgubească pe constructor. Astfel, constructorul nu are


Trib. Ral 30 Decembrie, Bucureşti s. civ., dec. nr. 7159/1957, cu notă de N. Ghiţescu, în L.P. nr. 10/1958, p. 86.

•2) Trib- Suprem, s. civ., dec. nr. 1803/1982, în C.D. 1982, p. 47.



la îndem ână o cerere în realizarea drepturilor sale prin care proprietarul terenului să poată fi obligat la a-l despăgubi.

Constructorul, deşi nu îl poate obliga pe proprietarul terenului să invoce accesiunea, are interesul să se constate calitatea în care a construit, şi anume dacă este constructor de rea-credinţă, de bună-credinţă sau este constructor în tem eiul unei convenţii încheiate cu proprietarul terenului, deoarece, în luncţie de aceasta, diferă cuantumul creanţei în despăgubire la care va avea dreptul în momentul în care va fi deposedat.

Aşadar, nu se cere constatarea simplului fapt al edificării, ci a unui raport jurid ic între constructor şi proprietarul terenului, în baza căruia creanţa devine nu numai certă, ci şi lichidă, deoarece se vor şti criteriile în funcţie de care se va calcula cuantumul despăgubirilor în momentul în care creanţa va deveni exigibilă, deci atunci când proprietarul terenului va invoca accesiunea^^l

Calitatea de constructor de bună-credinţă nu poate li opusă de către persoana care a constru it pe terenul a ltu ia decât proprietarului acelui teren, singurul care are calitate procesuală pasivă într-o acţiune intentată pentru constatarea unei asem enea situaţii juridice'^).

600. S-a mai stabilit^^^ că acţiunea în anularea certificatului de m oştenitor, bazată pe prevederile art. 85 din Legea nr. 36/1995, republicată, aparţine categoriei m ijloacelor de realizare a dreptului şi face inaplicabil textul art. 111 CPC.

601. S -a mai decis că cererea prin care se solicită interpretarea clauzelor contractuale, ca şi cerere principală, nu este admisibilă, deoarece nu aceasta este calea procedurală la care trebuia să recurgă partea. Părţile contractante au posibilitatea să solicite instanţei interpretarea clauzelor neclare sau asupra cărora există d ivergenţe în cadrul unui proces vizând chiar încheierea, executarea sau încetarea contractului respectiv*^^

De asemenea, s-a stabilit că este inadm isibilă cererea prin care se solicită constatarea pe cale judecătorească a existenţei unui anumit cuantum al dobânzii'^l

602. în ceea ce priveşte calificarea acţiunii în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în sistemul Codului civil din 1864, în doctrina recentă*®^ s-a apreciat că aceasta este o acţiune în constatare, raportat la faptul că uzucapiunea poate fi opusă pe cale de apărare de fond, independent de existenţa unei hotărâri judecătoreşti


V. Lozneanu, op. cit., p. 158,Trib. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 15/1997, în Culegere 1993-1997. p. 303.C.A. Suceava, dec. civ. nr. 611/1998. în P. Perju, Practica judiciară civilă

comentată şi adnotată, Ed. Continent XXI, Bucureşti, 1999, p. 270-271.Trib. Bucureşti, s. a V l-a corn., sent. nr. 4020/2005, în G. Boroi, O. Sp/neanu-

Matei, C o d u l e d . a 3-a, p. 227.C-S.J-, s. corn., dec. nr. 862/1996, în B J . 1996, p. 323.D.N. Theohari, op. cit,, p. 97.



anterioare prin care să se fi constatat dobândirea dreptului In acest mod. precum şi ia faptul că titu larul dreptului are posibilitatea să renunţe la invocarea beneficiului uzucapiunii, ceea ce presupune că dreptul a fost dobândit anterior de către acesta.

Din punctul nostru de vedere, argumentul legat de posibilitatea opunerii uzucapiunii pe cale de excepţie nu este hotărâtor sub aspectul calificării acestei acţiuni ca fiind o acţiune în constatare; aducem drept contraar- gument faptul că şi excepţia de nelegalitate în contencios adm inistrativ poate fi form ulată pe cale de acţiune în nulitate, ceea ce nu înseam nă că acţiunea în nulitate va fi una în constatare; nu considerăm că posibilitatea de a renunţa la beneficiul uzucapiunii duce la concluzia caracterului în constatare al acţiunii, deoarece se poate renunţa şi (a a lte situaţii legale supuse unor acţiuni în realizare.

Apreciem că acţiunea în constatarea uzucapiunii, contrar denumirii sale consacrate în doctrină, este o acţiune în realizare, deoarece rezulta- tu l acesteia este constituirea titlu lui de proprietate, care ar exista doar ca speranţă legitimă până la constatarea lui prin hotărâre judecătorească.

603. Suntem de acord cu sublinierea făcută în doctrina recentă, în sensul că, în ipoteza capătului de cerere având ca obiect constatarea nevalabilităţii titlu lui statului asupra unui bun preluat abuziv, urmat de cel vizând revendicarea Imobiliară. în realitate „nevalabilitatea titlului statului implică de fapt aplicarea de către instanţă a unei sancţiuni în privinţa actului de preluare a bunului în proprietatea statului, şi anum e a nulităţii absolute, iar o atare acţiune constituie, de asemenea, în exemplul dat, o acţiune în realizare, prom ovarea acestui capăt de cerere nefiind deci inadmisibilă"^^^

în reglem entarea noului Cod civil, legiuitorul a optat pentru term inologia de constatare a nulităţii, în ipoteza nulităţii absolute, respectiv de declarare a nulităţii actului ori de anulabilitate a actului, în ipoteza nulităţii relative [art. 1134, art. 1258, art. 2502 alin. (2) pct. 3 şi 4 NCC e tc . .

604. Aşa cum s-a sublin iat în literatura de specialitate^^^ la momentul introducerii acţiunii în realizare, reclamantului nu i se va opune excepţia autorităţii de lucru judecat, din moment ce instanţa care a soluţionat prima acţiune (în constatare) nu a intrat în analiza fondului dreptului dedus ju-decătii.t

605. Partea să justifice un interes. Este vorba despre interesul care se cere a exista într-o acţiune prin care se solicită tocmai constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, adică a justifica un interes pentru clarificarea unul raport juridic, pe când în celelalte acţiuni se cere protecţia juridică a unui drept.


I'î Idem. p, 98. fdem, p. 97.



S-a decis că există interes legitim în prom ovarea unei acţiuni în constatare în urm ătoarele situaţii:

- acţiunea prin care, în timpul căsătoriei, unul d intre soţi cere să se stabilească faptul că un imobil care se găseşte intabulat numai pe numele celuilalt so ţ este, în realitate, bun comun*^^;

- acţiunea prin care foştii soţi, îm preună sau numai unul dintre ei, cer după divorţ stabilirea cotei care se cuvine fiecăruia din bunurile comune^^';

- acţiunea prin care. în timpul căsătoriei, oricare dintre soţi cere constatarea faptului că unul sau mai multe bunuri dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, şi nu proprii ale celu ila lt soţ. sau că. dimpotrivă, sunt bunuri proprii^^J;

- acţiunea introdusă de un coproprietar pentru a se constata că o casă situată pe terenul aflat în proprietate com ună este proprietatea sa exclusivă^"**;

- acţiunea introdusă de o societate comercială pentru a se constata că este proprietara unor nave pe care le are în posesie şi în folosinţă, dinainte de transform area sa din întreprindere de stat (ce le avea în administrare operativă directă) în societate com ercială pe acţiuni;

- acţiunea în constatarea calităţii de proprietar în cazul unui imobil expropriat în vederea demolării, dar care nu a mai fost demolat, iar proprietarul încă locuieşte în el.

Cum s-a subliniat în mod judicios în doctrină^^^, o cerere în constatare este lipsită de interes în ipoteza în care dreptul invocat de reclamant nu îi este efectiv contestat sau nu ar exista posibilitatea contestării sale în viitor. Simpla solicitare a reclamantului de a i se constata o serie de drepturi pe care legea i le recunoaşte, dar care nu sunt supuse unei contestaţii prezente sau eventuale, nu este de natură să conducă la admiterea acţiunii în constatare, nefiind întrunită condiţia justificării unui interes determinat; aceasta, deoarece orice litigiu de natură contencioasă trebuie să pornească de la necesitatea soluţionării unor conflicte de natură civilă, care nu pot fi rezolvate pe altă cale, aceasta fiind o trăsătură esenţială a procesului civil.

606. P rin a c ţiu n e să nu se u rm ărească co n s ta ta re a e x is te n te i sauI fin e x is te n ţe i une i s tă r i de fa p t. Acţiunea în constatare nu este admisibilă pentru constatarea unor stări de fapt care ar putea fi fo losite ca m ijloc de apărare într-un viitor litigiu.

Astfel, acţiunea în constatare nu este admisibilă în următoarele situaţii:- pentru a se constata faptul că imobilul nu este cuprins în Decretul de

expropriere nr. 205/1977;


’ ^Tflb. Jud. Timiş, dec. civ. nr. 519/1971, în R.R.D. n r 6/1971, p. 163.^ O asemenea cerere are ca efect transformarea devălmăşiei în indiviziune.^ Trib. Suprem, dec. de îndrumare nr. 3/1974, pot. 2.

Trib. Jud. Mehedinţi, dec. cIv. nr. 259/1969, cu notă aprobativă de T. Popescu. în R.R.D. nr. 1/1970, p. 153.’

D./V. Theohan, op. cit,, p. 97.



- pentru a se constata că un înscris s-a pierdut în anum ite împrejurări;- pentru a se constata fapte arătate de Legea nr. 36/1995, unde com

petenţa revine notarilor publici sau m isiunilor d iplom atice sau oficiilor consulare ale României;

- pentru a se constata că un spaţiu dintr-un imobil-construcţie constitu ie o singură unitate locativă^^^;

- pentru preconstiîuirea dovezilor, deoarece există o procedură simplă şi rapidă, respectiv asigurarea dovezilor, reglementată de art. 235-241 CPC, respectiv art. 359-365 NCPC;

- pentru a se stabili identitatea de persoană dintre reclamant şi cel care figurează cu un a lt num e înlr*un act^ i;

- pentru constatarea unor fapte cu caracter personal, cum ar fi faptul că pârâtul a depus mărturie m incinoasă într-un proces anterior, fără a fi fost condam nat pentru aceasta;

- pentru a se constata inexistenţa vreunei datorii a reclamantului faţă de pârât sau inexistenţa vreunui drept al pârâtului asupra bunurilor reclamantului- Cu privire la această ipoteză, s-a apreciat în doctrină^^* că se impune anularea cererii, în temeiul art. 196 alin. (1) NCPC, soluţia fiind pronunţată prin prism a nevalabilităţii obiectului cererii, acesta nefiind determ inat sau determ inabil.

în schimb, s-a decis^^'i că acţiunea având drept obiect co n s ta ta re a e x is te n ţe i co n s im ţă m â n tu lu i părţilor la efectuarea unor lucrări de îm bunătăţire a imobilului proprietate comună este admisibilă, deoarece, în sens larg, consim ţământul înseam nă acordul de voinţă al părţilor unui contract.acord de voinţă care, în ultimă instantă, este chiar contractul, astfel încât, > , 1 *nu se poate vorbi despre constatarea unei situaţii de fapt.

în situaţia în care cererea ce are obiect constatarea unei situaţii de fapt este întemeiată pe dispoziţiile art. 35 NCPC, instanţa, din oficiu, va invoca şi va admite excepţia inadmisibilităţii promovării cererii, respingând-o în consecintăi^lI

§3. Clasificarea acţiunilor în constatare

607. în ceea ce priveşte c la s ifica re a acţiunilor în constatare, în doctrina jurid ică au fost evidenţiate mai multe criterii de clasificare a acestor acţiuni.

Un p rim c r ite r iu , reprezentat de aspectul care se urmăreşte a fi constatat, îm parte acţiunile în constatare in acţiuni în constatare p o z itive


CA Bucureşti, s. a IX-a civ. şl de propr. Int., dec. nr. 294/2005, în C.P.J. 2005, p. 356, apud G. Boroi, O. Spineanu-Matei, C o d u l e d . a 3-a, p. 227,

12) Jud. Constanta, sent. civ. nr. 6412/1972, în R.R.D. nr. 8/1973, p. 123.D.N. Theohari, op. cit., p. 99.O, Rădulescu, C Bîrsan, Notă la dec. civ. nr. 985/1976 a Trib. Mun. Bucureşti,

s. a lll-a civ., în R.R.D- nr. 7/1977, p. 46-48- D.N. Theohah, op. cit., p. 99.



(prin care se urmăreşte stabilirea existenţei unui anum it raport jurid ic) şi n e g a tive (prin care se urmăreşte conslatarea inexistenţei unui drept sau a unui raport juridic).

Este admisibilă acţiunea în constatarea inexistenţei unor raporturi de rudenie în tre bunici (părinţii mamei fireşti, decedate) şi nepotul adoptat cu efectele unei filiaţii fireşti.

Este inadm isibilă acţiunea în constatarea faptului că reclamantul nu are niciun fe l de datorie către pârât.

Este admisibilă acţiunea în constatarea inexistenţei dreptului de crean- ţă al Romtelecom-ului în privinţa im pulsurilor facturate pentru postul te lefonic.

Este adm isibilă acţiunea în constatarea inexistenţei dreptului de ipotecă, dacă prin aceasta reclamantul urmăreşte obţinerea unei hotărâri judecătoreşti prin care să îi fie consolidat dreptul său asupra bunului.

S-a decis^'^ că acţiunea prin care se solicită să se constate că un în scris materializează un antecontract de vânzare-cumpărare pentru un bun este o acţiune în constatare, care este imprescriptibilă extinctiv.

Acţiunea în declararea simulaţiei reprezintă o acţiune în constatare imprescriptibilă, care are drept consecinţă stabilirea actului secret, real şi a inexistenţei actului jurid ic aparent^^l

608. Un al d o ile a c r ite r iu are In vedere obiectul sau scopul acţiunilor în constatare, in funcţie de care acestea se îm part în acţiuni d e c la ra to rii, in te ro g a to r ii ş i p ro v o c a to rii.

Acţiunile d e c la ra to r ii sunt acelea prin care se solicită să se constate existenţa sau inexistenţa unui drept care se află într-o stare de incertitudine, deşi nu a fost încălcat.

Doctrinai^^ menţionează ca fiind astfel de acţiuni: I- acţiunea prin care s-a cerut constatarea pe cale judecătorească a

existenţei unui act de vânzare-cumpărare, în care s-a plătit preţul şi s-a predat bunul şi care este materializat într-un înscris sub semnătură privată;

- acţiunea prin care părţile de comun acord supun instanţei interpretarea unei clauze îndoielnice dintr-un contract, pe care o înţeleg diferit;

- acţiunea prin care beneficiarul unul legat cere instanţei să constate caracterul ilicit sau imoral al condiţiei puse de testator;

- acţiunea pe care constructorul o introduce îm potriva proprietarului terenului, care nu şi-a manifestat voinţa de a prelua construcţia, pentru clarificarea situaţiei sale juridice.

Acţiunile in te ro g a to r ii sunt acele acţiuni prin care reclamantul, în mod preventiv, cheam ă în judecată o persoană, care ar putea eventual să îi conteste dreptul, pentru a răspunde şi pentru a se lua act dacă recunoaşte


Trib. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. civ. nr. 479/1998, în Tribunalul Bucureşti, Culegere 1998, p. 149-150.

^^Trib, Suprem, s. civ., dec, civ. nr. 668/1979, în C.D. 1979, p, 247.^ V. Lozneanu, op. cit., p. 166.



sau nu d re p tu l deci pentru aH determ ina să răspundă asupra pretenţiilor sale viitoare.

Ca exemplu clasic, literatura juridică^^^ am inteşte acţiunea introdusă de moştenitorii legali, care vrând să intre în posesia bunurilor moştenirii, nu ştiu dacă pârâtul, care se pretinde legatar universal, îş i întemeiază pretenţiile pe existenţa unui testam ent lăsat de defunct. Printr-o acţiune interogatorie, moştenitorii legali pot cere ca pârâtul să fie obligat să exhibe un testament-

Un a lt tip de acţiune interogatorie este aceea prin care partea dintr-un contract susceptibil de nulitate relativă cere celeilalte părţi să opteze între a confirm a cauza anulabilitătii sau a invoca nulitatea^^l

In sfârşit, acţiunile p ro v o c a to r ii sunt acele acţiuni prin care titularul unui drept îl cheamă în judecată pe cel care, prin atitudinea sau prin actele sale, îi cauzează o tulburare serioasă în exerciţiul dreptului său, ca urmare a unui pretins drept al pârâtului. Pârâtul este astfel provocat să îş i valorifice pretenţiile, respectiv să încerce să îşi dovedească dreptul, sub sanc- ţiunea de a nu-l mai putea invoca, dacă nu îl demonstrează.

Doctrina^^) citează două exemple:- acţiunea posesorie bazată pe o tulburare de drept;- acţiunea prin care se cere constatarea prescripţiei dreptului de a cere

executarea silită a unui debit. Cu privire la această acţiune, iniţial instanţa supremă decisese că nu ar fi admisibilă, dar ulterior a revenit, statuând că o asemenea acţiune în constatare este posibilă dacă partea nu are deschisă calea contestatiei la executare.

Această clasificare a fost criticată în doctrină^^^ argumentându*se că nu prezintă vreo utilitate practică şi că nici nu sunt bine delim itate sferele fiecărei categorii.

Este de precizat, aşa cum s-a şi arătat de altfel în doctrină, că în practică nu prezintă o foarte mare relevanţă încadrarea acţiunii în constatare în vreuna dintre aceste categorii, astfel încât disputa rămâne una teoretică şi fără relevanţă practică.

§4. T im b ra ju l şi com peten ţa în a c ţiu n ile în constatare

609. In ceea ce priveşte tim b ra ju l, cererea pentru constatarea dobândirii unui drept real este considerată e va lu a b ilă în bani.

Cererile în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrim onial se timbrau, până la apariţia O.U.G. nr. 80/2013, potrivit dispoziţiilor a ri. 2 alin. (1 ') din Legea nr. 146/1997 privind taxele jud iciare de timbru, ce fac trim itere la art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, care constituie


V. stoica, Admisibilitatea acţiunii în constatare cu privire la drepturile constructorului asupra clădirii edificate pe terenul altei persoane, în R.R.D. nr, 12/1985, p. 31-32.

•2) Apud V. Lozneanu, op. cit., p. 168.Apud E. Herovanu, op, cit., p. 160,161.G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I .... p. 327.



prevederi cu caracter de drept comun în materia timbrării pentru cererile în realizarea dreptului. Cererile în constatarea existentei sau inexistenţei unul drept nepatrimonial se tim brează cu taxă fixă, potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. a) din acelaşi act normativ.

Conform prevederilor ari. 3 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind laxe le jud iciare de timbru, intrată în vigoare la data de 29 iunie 2013 (şi care are în vedere timbrajul corelat cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă), acţiunile privind constatarea existenţei sau Inexistenţei unui drept patrim onial se tim brează la valoare, conform alin. (1): „(1 ) A cţiun ile ş i cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel: a ) până la valoarea de 500 le i - 6%, d a r nu m a i puţin de 20 iei; b ) între 501 ie i ş i 5 .000 le i - 40 le i 7% pentru ce depăşeşte 500 lei; c) între 5.001 le i ş i 25.000 le i - 355 le i + 5% pentru ce depăşeşte5.000 lei; d ) între 25.001 le i ş i 50.000 le i - 1.355 ie i + 3% pentru ce depă- şeşte 25 .000 lei; e) între 50.001 le i ş i 250.000 le i - 2 .1 0 5 le i +2% pentru ce depăşeşte 50.000 lei; f) peste 250.000 le i - 6.105 le i + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 ie f\ Conform ari. 8 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ, se taxează cu 100 lei cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept nepatrimonial.

810. Sub aspectul co m pe ten ţe i, conform art. 125 NCPC (corespondent ari. 18 CPC), J n cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţe i unu i drept, com petenţa instanţe i se determ ină după regulile prevăzute pen tru cererile având ca obiect realizarea dreptului".

§5. Regimul juridic al invocării şi soluţionării excepţiei

611. Se arată în doctrină că aceasta este o e xce p ţie de fo n d , deoarece este o cerinţă specială a dreptului la acţiune. Este o e xce p ţie a b so lu tă , care poate fi rid icată inclusiv în recurs. Este o e xce p ţie d ir im a n tă (pe rem p to rie ), îm piedicând continuarea judecării cauzei.

612. Până la închiderea dezbaterilor, reclamantul poate în lo c u i ce re rea în co n s ta ta re p r ln tr -o ce re re în rea liza re ş i inve rs , dacă cererea în constatare poate fi prim ită, fără a se acorda termen de judecată, instanţa luând act de precizare şi consemnându-se în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale ale părţii in acest sens, potrivit dispoziţiilor art. 204 alin. (2) pct. 4 NCPC [corespondent art. 132 alin. (2) pct. 4 CPC]. Prin urmare, excepţia tardivităţii modificării cererii va fi respinsă ca neîntemeiată, această soluţie fiind neschim bată de dispoziţiile noului Cod de procedură civilă.

După cum se subliniază în doctrină^^^ „o atare transform are a acţiunii în constatare în acţiune în realizare şi invers constitu ie o excepţie de la condiţiile generale de form ă ale cererilor în justiţie, legea neimpunândîn acest caz form a scrisă a cererii adiţionale, fiind suficient ca declaraţia> ' t


D.N. Theohari, op. cit,, p. 99.



pârtii în sensul transform ării acţiunii să se regăsească doar în cuprinsul încheierii de şedinţă” .

Rezultă că nici d irect în apel, nici d irect în recurs nu se mai poate rea liza această precizare, deoarece nu se poate schim ba cauza cererii de chem are în judecată în calea de atac. în niciun caz, instanţa nu poate să transforme, din oficiu, acţiunea în constatare într-o acţiune în realizarea drepîului^^l

613. în cazul re s p in g e rii exce p ţie i, se pronunţă o în ch e ie re in te rlo - c u to rie , după care se continuă judecata cauzei.

Din punct de vedere procedural, în practică se pune în discuţie ex« ce p ţia in a d m is ib ilită ţ ii ce re r ii în co n s ta ta re (ca şi form ulare juridică), iar acţiunea se re sp in g e ca in a d m is ib ilă , dacă excepţia este găsită în tem eia tă .

614. Această excepţie trebuie soluţionată cu prioritate faţă de alte excepţii, cum ar fi lipsa calităţii procesuale, lipsa interesului, a capacităţii, prescripţia dreptului la acţiune, autoritatea de lucru judecat etc.


Trib- Suprem, col. dv ., dec. nr. 471/1956, în L.P. nr. 6/1956, p. 472.



615. în lr-o prim ă opinie^'i se consideră că există anum ite m ijloace de apărare cu o natură juridică mîxtă. şi anum e inadmisibiiitătiie, care au ca obiect contestarea dreptuiui reclamantului de a sesiza instanţa, aspect prin care se depărtează de apărările de lond şi se apropie de excepţiile de procedură.

Se arată^^) că, în funcţie de regimul procedural aplicabil, inadmisibilită* ţiie prezintă analogii cu excepţiile, iar cât priveşte efectele, sunt mult mai energice decât ale excepţiilor şi se apropie de consecinţele admiterii unei apărări de fond. Astfel, inadm isibilităţile se îm part în inadm isibilităţi de ordin subiectiv (referitoare la calitatea procesuală, precum şl cele deduse din adagiul nem o auditurpropriam turpitudinem allegans) şi inadmisibilităţi de ordin obiectiv (calea procesuală greşit aleasă: decăderile; autoritatea de lucru judecat).

Această opinie nu a fost acceptată^^^, arătându-se că nu rezultă cu claritate care este locul inadm isibilităţilor în cadrul excepţiilor procesuale sau al apărărilor de fond.

Se susţine că suntem, de fapt, In prezenţa unor excepţii procesuale (de fond sau de procedură), care au ca punct comun soluţia pe care o pronunţă instanţa în cazul admiterii lor: respingerea cererii ca inadmisibilă. „Deci, noţiunea de inadmisibilitate vizează nu excepţia, ci efectul spre care tinde aceasta, o anum ită modalitate de respingere a cererii".

616. în opinia noastră, faţă de amploarea şi consacrarea ei permanen- tă în practica judecătorească, apreciem necesitatea ca excepţia inadmi- sibilîtâţii să fie consacrată în doctrina juridică.

Astfel, vom încerca să arătăm de ce exact în acele situaţii în care în doctrină se susţine că nu e vorba despre excepţia inadmisibllităţii, susţinerea opiniei contrare reprezintă un avantaj din punct de vedere practic şi teoretic:

1) situaţia declarării unul recurs îm potriva unei hotărâri irevocabile (în reglem entarea actuală, definitivă). Se susţine că în această situaţie este vorba despre o excepţie de fond, pentru că priveşte exerciţiul dreptului la acţiune. Considerăm că această opinie, deşi corectă din punct de vedere al fondului excepţiei, nu rezolvă procedural problema, deoarece

Secţiunea a 9-a. Exista sau nu o excepţiea inadm isib illtâ ţii?

O. Râdu. G. Popescu, Aspecte juridice şi practice ale excepţiei de inadmisibilitate în procesul civil, în R.R.D. nr. 9/1987, p. 44-62.

M. Tăbârcă, Excepţiile pnDcesuale ..., p. 117.V.M, Ciobanu, G. Boroi. Probleme privind excepţiile procesuale, în Dreptul

9-12/1990, p. 147-155.



nu se poate invoca o excepţie „fără nume'*, iar inadm isibilitatea exprimă exâct esenţa situaţiei;

2) atacarea pe cale separată a unei încheieri premergătoare. Se susţine că în această situaţie este vorba despre o excepţie de fond, care priveşte condiţiile în care se poate exercita calea de atac. Ne menţinem dreptul de a face aceeaşi observaţie ca mai sus, fiind vorba despre o situaţie similară;

3) cererea adresată instanţei, care este însă de com petenţa unui organ al statului fără activitate jurisdicţională. Se arată că soluţia de inadmisibilitate survine ca urmare a admiterii excepţiei de necompetenţă generală, deci a unei excepţii de procedură. Cu toate acestea, constatăm că este un caz special de necompetenţă (de regulă, excepţia de necompetenţă duce la declinare şi trim iterea cererii spre instanţa competentă; deci efect dilatoriu), de fapt, o cerere care nu poate fi form ulată în faţa instanţei judecătoreşti, iar excepţia este peremptorie, duce la respingerea cererii. Caracterul peremptoriu şi faptul că se ajunge la respingerea cererii, iar nu la declinare, sunt argum ente în favoarea consacrării excepţiei inadmi- sibilităţii formulării unei astfel de cereri pe rolul instanţelor judecătoreşti;

4) cale de atac exercitată de o persoană care nu a fost parte la proces în fond. Se arată că soluţia este determ inată de adm iterea ex- cepţiei de fond privitoare la această persoană, care nu a avut calitatea de parte în proces. D incolo de aspectul că o astfel de excepţie „fără nume” nu poate fi invocată, sugerăm şi faptul că poate fi la fe l de bine invocată excepţia lipsei calităţii procesuale în apel/recurs, cu respingerea apelului ca urmare a admiterii acestei excepţii, putăndu*se evita soluţia respingerii apelului/recursului ca inadmisibil;

5) cerere nouă în apel. Această situaţie reprezintă un exemplu clasic de inadmisibilitate, care nu poate fi încadrat sub nicio form ă la alte ca^ tegorii de excepţii procesuale şi trebuie tratat ca fine de neprim ire, faţă de prevederea expresă din art. 294 alin. (1) CPC (corespondentul fiind art. 478 NCPC);

6) inadm isibilitatea cererii de intervenţie. Se susţine că poate fi invocată printr-o excepţie de fond, ca una care priveşte exerciţiul dreptului la acţiune. Constatăm însă că, în ceea ce priveşte cererile de intervenţie voluntară, principale sau accesorii, însuşi legiuitorul face vorbire despre adm iterea în principiu a acestora, ceea ce confirmă, term inologic, teoria existenţei excepţiei inadmisibilităţii, d incolo de tratarea inadmisibilităţii ca un fine de neprim ire, peremptoriu;

7) introducerea acţiunii în revendicare doar de către unul dintre coindivizari. Apreciem că soluţia corectă, din punct de vedere tehnic, în această situaţie, este aceea a respingerii cererii ca fiind Introdusă de persoane fără calitate procesuală activă (dacă nu întrunesc toate cotele indivizare din bun), iar nu respingerea cererii ca inadmisibilă, astfel încât această situaţie nu reprezintă un exemplu de inadmisibilitate.




In prezent» în legătură cu legitimarea procesuală a coproprietarului, art. 643 NCC stabileşte că fiecare coproprietar poate s ta singur în justiţie, indiferent de calitatea procesuală, în orice acţiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acţiunii în revendicare;

8) cerere de revizuire îm potriva unei hotărâri care nu evocă fondul. Legiuitorul prevede în mod clar că instanţa va acorda, la cererea de revizuire, cuvântul asupra adm isibilităţii cererii;

9) acţiune în constatare a unei situaţii de fapt. Se susţine că este vorba despre adm iterea unei excepţii de fond, deoarece este pusă în discuţie o cerinţă ce trebuie îndeplinită pentru a putea fi prom ovată acţiunea în constatare.

617. Tocm ai pentru că nu poate fi identificată o altă excepţie de fond dintre cele unanim acceptate de doctrină, care să fie invocată în aceste situaţii, considerăm că toate acestea reprezintă argum ente pentru consacrarea inadmisibilităţii ca excepţie procesuală de fond, absolută şi peremptorie.

Mai aducem un argum ent pragmatic în favoarea acestei propuneri. Astfel, în toate aceste situaţii, dacă nu acceptăm existenţa inadmisibilităţii ca excepţie procesuală care să poată fi pusă în discuţie înaintea fondului şi nu poate fi identificată o altă excepţie de fond dintre cele unanim acceptate de doctrină care să fie invocată, atunci judecătorul cauzei nu are decât soluţia de a adm inistra inutil probe, de a intra în dezbaterea unor cereri informe, care, în final, să fie respinse ca inadmisibile.

618. Fără să reluăm considerentele deja expuse, apreciem util a sublin ia o opinie recentă a doctrinei, pe care o îmbrăţişăm şi noi.

Astfel'^ se arată că „nu se poate nega că inadmisibilitatea poate îm brăca form a (i) excepţiei de procedură (acţiunea în constatarea existenţe i sau inexistenţei unui drept atunci când partea are deschisă acţiunea în realizare), (ii) excepţiei de fond (în materia contenciosului administrativ, dacă reclamantul nu parcurge etapa prealabilă obligatorie, pierde însuşi dreptul material la acţiune) sau (iii) a unei sim ple apărări de fo n d \

6 1 9 .0 altă dilemă jurisprudenţială rezolvată de noul Cod de procedură civilă este aceea a soluţiei ce trebuie dată unei acţiuni în evacuare pornite îm potriva unei persoane care nu este titular al unui titlu locativ şi nici nu invoca că ar fi fost. O parte a practicii judiciare a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinând că reclamantul are la dispoziţie numai acţiunea în revendicare, în tim p ce restul practicii judiciare a asim ilat această acţiune unei acţiuni tip ice de evacuare întemeiate pe un raport locativ născut ca urm are a unui titlu locativ.

Problema admisIbilItăţliJ^^ este rezolvată de noul Cod de procedură civilă, oare oferă două proceduri pentru acţiunea în evacuare: (i) cea de

IX. Există sau nu o excepţie a inadmisibilităţii? 457

V. Dănă'fiă, CA^ Angheiescu, V.HV. Constantinescu, op. cit., p. 129. ® idem, p. 155.



drept comun, aplicabilă ?n cazul existentei raporturilor locative, precum şi (ii) o procedură de evacuare din imobilele folosite sau ocupate fără drept.

După urmarea unei proceduri de notificare a locatarului sau a ocupantului (procedură reglementată de norme dispozitive, locatarul având posibilitatea de a renunţa la ea prin act scris), reglem entată de dispoziţiile art. 1037 şi art. 1038 NCPC, noul Cod introduce câteva reguli noi de procedură.

Astfel, art. 1039 NCPC prevede că. dacă locatarul sau ocupantul, care a fost notificat în condiţiile specifice acestei proceduri speciale, a părăsit imobilul, locatorul sau proprietarul poate intra în posesia acestuia, de drept, fără nicio procedură judiciara de evacuare. în caz contrar, sunt incidente dispoziţiile art. 1039-1044. Se prezumă că imobilul este părăsit în caz de încetare a activitătii econom ice ori de încetare a folosirii imobilului de către locatar sau ocupant ori de către persoanele aflate sub controlul lor, precum şi în cazul returnării cheilor imobilului, ridicării echipamentelor, m ărfurilor sau a ltor bunuri mobile din imobil.

Potrivit prevederilor art. 1040 NCPC, dacă locatarul sau ocupantul, notificat in condiţiile specifice acestei proceduri speciale, refuză să eva* cueze imobilul ori dacă locatarul a renunţat la dreptul său de a fi notificat şi a pierdut, din orice motive, dreptul de a folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va solicita instanţei să dispună, prin hotărâre executorie, evacuarea im ediată a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă de titlu.

C ât priveşte procedura de judecată, se statuează că cererea de evacuare se judecă cu citarea părţilor, în afară de cazul în care evacuarea imobilului pentru neplata chiriei sau a arenzii se solicită în baza unui contract care constituie, pentru plata acestora, titlu executoriu, potrivit legii. Cererea de evacuare se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, cu dezbateri sumare, dacă s-a dat cu citarea părţilor. întâm pinarea nu este obligatorie.

Dacă s-a solicitat şi plata chiriei ori a arenzii exigibile, instanţa, cu c itarea părţilor, va putea dispune odată cu evacuarea şi obligarea pârâtului la plata acestora, inclusiv a sum elor devenite exigibile în cursul judecăţii.

Hotărârea de evacuare este executorie şi poate fi atacată numai cu apel în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, sau de la comunicare, când s-a dat fără citarea lor.

Reguli interesante şi utile pentru reclamant sunt introduse prin prevederile ari. 1042 NCPC. intitulat „Apărările pârâtului în cazul judecării cu citare’*. Astfel, pârâtul chem at în judecată, potrivit procedurii prevăzute în acest titlu, nu poate formula cerere reconvenţională, de chemare în judecată a alte i persoane sau în garanţie, pretenţiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată. Pârâtul poate invoca apărări de fond privind tem einicia m otivelor de fapt şi de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului.




Apreciem că acest text introduce o v e rita b ilă in a d m is ib iiita te a ce re r ii re co n ve n ţio n a le sau de in te rve n ţie fo rţa tă formulate de pârâtul chem at în judecată pentru evacuare.

620. A lte inadm isibilitâţi introduse expres de noul Cod de procedură civilă sunt reglementate la art. 459 NCPC, care prevede imposibilitatea exercitării unei căi extraordinare de atac (inclusiv recursul în casaţie) atât tim p cât este deschisă calea de atac a apelului.

Aşa cum s-a arătat deja în doctrinăi'^, art. 459 alin. (2) teza a ll-a NCPC prevede însă o dispoziţie derogatorie de la regula instituită de alin. (1), stabilind posibilitatea ca părţile să renunţe la exercitarea apelului şi să atace hotărârea de fond direct cu recurs: J n cazu l hotărăriio r susceptibile de apel, dacă acesta nu a fost exercitat, recursul este inadmisibil. Cu toate acestea, o hotărâre susceptibilă de ape l ş i de recurs poa te f i atacată, înăuntru l term enului de apel, d irect cu recurs, la instanţa care a r f i fost competentă să judece recursul îm potriva hotărârii date in apel, dacă păr- ple consim t expres, p rin înscris autentic sau p rin declaraţie verbală, dată în faţa instanţe i a căre i hotărâre se atacă ş i consemnată într-un proces-verbal. In acest caz, recursul poate f i exercita t num ai pentru încălcarea sau aplicarea greşită a norm elor de drep t m ateria l”.

IX. Există sau nu o excepţie a inadmisibilităţii? 459

Idem, p. 228.



In d e x f* ^

A b ţin e re a 222, 226-236 Acte de procedură

- noţiune 237 ' nulitate 238

Acţiunea în constatare• clasificare 607, 608- com petenţă 610 ‘ condiţii 595*606- timbrai 609• trăsături 594

Adm inistrarea probelor 35 Alegere de com petenţă 177 Apărare de fond 1 Aplicarea în tim p a legii

procesuale civile- com petenţa 75-78• procedura medierii 398• tim brare 312-314

Autoritatea de lucru judecat 506‘ condiţii 526-531- elemente 510-525- forţa executorie a hotărârii 509• litispendenţa 508• provizorie 508

C a lita te a procesuală• acţiunea de partaj 483' com unitatea de bunuri a soţilor 480• defin iţie 475, 476• indiviziunea şi coproprietatea 481- justificare 477• legitimarea procesuală a altor persoane 486- persoane jurid ice de drept public 484• solidaritatea 482

- transm itere 487-493 Capacitatea de exerciţiu

- - a persoanelor fiz ice 434-447- - a persoanelor jurid ice 448- 451• asistare 443• autorizare 445-447- curator special 439-442, 451• reprezentare legală 438

Capacitatea de folosinţă- - a persoanelor fizice 411' ~ a persoanelor jurid ice 413- anticipată 411, 414• entităţi fără personalitate juridică 418, 420• Incapacităţi 412• principiul specialităţii capacităţii de fo losinţă 415

Capacitatea procesuală- noţiune 410

Cerere de partaj 8 3 ,1 5 9 Cerere de plată parţială 123 Cerere privind prestaţii

succesive 124 Cereri îm potriva unui

consum ator 169 Cereri în materie de

moştenire 127 ,160-166 Cereri în materie de

societate 167 Cereri în materie imobiliară 126,

156-159 Cereri patrim oniale 119 Cereri privitoare la insolvenţă sau

concordatul preventiv 168 Cereri privitoare la persoane 171

• în materie de tutelă şi fam ilie 83,171

Chestiuni prealabile 5 Chestiuni prejudiciale 5 ,1 7 5

^ Cifrele fac trim itere la numerele marginale ale paragrafelor.



462 Excepţiile procesuale în noul Cod de procedură civilă

Clasificarea excepţiilor 8*16 Competenta internaţională a

instanţelor române 182 ,185 Competenţa materială

• aplicarea legii în tim p 75-78- criteriul valoric 102-129• curte de apel 93-99- exclusivă 92• I.C.C.J. 100-101• judecătorie 81-86• noţiune 79• tribunal 87-92

Competenţa teritorială• alternativă 141-155• de drept comun 132-140• de ordine privată 131- de ordine publică 131• exclusivă 156-172

Competenţă facultativă 178 Compunerea instanţei 201 Conexitate

• condiţii 365, 366• noţiune 364I

Constituirea instantei 202 Contestatie la executare 128ICoparticipare procesuală

activă 116

D ec lina re de com petenţă 185-188 Disjungere

- condiţii 375I

E xcep ţia autorităţii de lucru judecat- caractere 532- efecte 534• invocare 533-535• soluţionare 537, 538

Excepţia caracterului subsid iar alacţiunii în constatare faţă de acţiunea în realizare 611-614I

Excepţia conexităţii- - internaţională 374• condiţii 365, 366

- Invocare 368, 369- soluţii 370

Excepţia de incompatibilitate 213, 217

Excepţia de necompetenţă- caracter absolut 71-74• caracter relativ 71-74- com petenţa m aterială 79-129• com petenţa teritoria lă 130- 178• de ordine privată 180 ,182- de ordine publică 180 ,182- invocare 181-184• soluţionare 185-190

Excepţia de necompetenţă deordine privată 182

Excepţia de necompetenţă generală a instanţelor 182

Excepţia de necompetenţă m aterială 26.1

Excepţia de necompetenţă materială de ordine publică 182

Excepţia de necompetenţă teritorială de ordine publică 182

Excepţia de necompetenţă teritoria lă exclusivă 26.1

Excepţia de neconvenţionalltate 5 Excepţia de neîndeplinire a

procedurii prealabile- invocare 382, 383• soluţii 384, 385

Excepţia de nelegalitate 5 Excepţia de nulitate a cererii de

chem are în judecată 248 Excepţia disjungerii

“ condiţii 375I- invocare 378- soluţii 378

Excepţia inadm isibilităţii 615-620 Excepţia lipsei calităţii procesuale

‘ caractere 494- invocare 494- sancţiune 494

Excepţia lipsei capacităţiiprocesuale de exerciţiu 12



Index 463

Excepţia lipsei capacItătii procesuale de exerciţiu- caractere 454-456- invocare 453- ordine soluţionare 459- sancţiune 455, 457, 458

Excepţia lipsei capacităţiiprocesuale de folosinţă ' caractere 424- invocare 423' ord ine soluţionare 432- sancţiune 425t

Excepţia lipsei de interes 469-473 Excepţia lipsei dovezii

calităţii de reprezentant ' invocare 286-290

Excepţia lipsei obiectului cererii 505

Excepţia litispendeţei- caracter 358- condiţii 357- invocare 358, 359 ' soluţii 360-362

Excepţia nelegalei compuneri a instanţei 204, 220

Excepţia nelegalei constituiri ainstantei 204t

Excepţia netimbrării sau a insuficientei timbrări 330 ' ord inea soluţionării 333I

Excepţia nulităţii acte lor de procedură• efecte 268• invocare 260*265• îndreptarea neregularităţii 267 ' soluţionare 266

Excepţia perimării 26.1, 349 Excepţia prematurităţii 402-409 Excepţia prescripţiei dreptului de a

cere executarea silită 587*591 Excepţia prescripţiei dreptului

material la acţiune• invocare 577-579, 582- soluţionare 583-586

Excepţia tardivităţii- invocare 307-309• situatii 311t' soluţionare 3103

Excepţie procesuală- defin iţie 6, 7- invocare 25- moment 26- persoane 26- soluţionare 27-36’ unire cu adm inistrarea probei 35- unire cu fondul 18, 35

Excepţii absolute 15, 26.1 Excepţii de fond 10-12

• autoritatea de lucru judecat 506-538• caracterul subsidiar al acţiunii în constatare 592-614- inadm isibilitate 615-620- lipsa calităţii procesuale 474-497' lipsa capacităţii procesualede exerciţiu 433-460t• lipsa capacităţii procesuale de folosinţă 411-432- lipsa interesului 461-473- lipsa obiectului cererii 498-505' neîndeplinirea procedurii prealabile 380-401 ‘ prematuritate 402-409- prescripţia dreptului material la acţiune 539-591

Excepţii de procedură 8- conexitate 364-374- disjungere 375-379- lipa dovezii calităţii de reprezentant 272-290- litispendenţă 356-363- necompetenţa 69-190' nelegala compunere sau constituire a instanţei 200-236• netimbrare 312-333



464 Excepţiile procesuale în noul Cod de procedură civilă

' nulitatea acte lor de procedură 237-271- perimare 334-355• tardivitate 291-311

Excepţii d ilatorii 13 Excepţii invocate concom itent

37-68Excepţii invocate în căile de atac 2

• excepţii procesuale în apel 2 Excepţii peremptorii 13 Excepţii relative 15, 26.2

Incidente privind alcătuirea instantei 200

Incidente procedurale 5 Incompatibilitate

• cazuri 209-211• invocare 213-217 ' noţiune 206I' soluţionare 218

Instanţa com petentă 24 Interesul 461-468

L itispendenţa' internaţională 363t• - parţială 357- cerinţe 357• definiţie 356I

N e lega la constituire a completului 203

Nulitatea acte lor de procedură• cererii de apel 256• - cererii de chem are în judecată 246- - cererii de recurs 257• - cererii reconvenţionale 255 ' hotărârii judecătoreşti 259- încheierii de şedinţă 258

- - întâmpinării 254• clasificare 239• condiţionată 241-243- efecte 268-271• necondiţionată 244-245

O b ie c tu l cererii- condiţii 499• lipsa 502- noţiune 498t‘ precizare/modificare 499

Ordinea de soluţionare 37-68

Perim area' - executării silite 354, 355• - instanţei 353- condiţii 336, 337, 342• coparticipare procesuală 341 ' efecte 352• invocare 343- întrerupere 339' noţiune 334, 335• suspendare 340- termen 337, 338

Prescripţia dreptului de a cereexecutare silită 539

Prescripţia dreptului material laacţiunet‘ caractere 555-558• curgere term en 564- invocare 577• întrerupere 571-576- noţiune 593, 540• suspendare 566-570

Principiul contradictorialităţii 23 Procedura prealabilă

• caracter 380' dovada îndeplinirii 381• informare cu privire la mediere 398- Legea nr. 554/2004 393-397• publicitate imobiliară 400, 401- som aţia în procedura ordonanţei de plată 399 “ verificarea evidenţelor succesorale 386-392

Prorogare de com petenţă 174-177



Index 465

Recuzarea 223-236 Reprezentare

convenţională 272»• dovada calitătii de reprezentant 285• mandat judiciar 278-280, 282- persoane fizice 275-282' persoane juridice 283, 284- prin avocat 281- prin mandatar neavocat 275-277

Reprezentare judiciară 274 Reprezentare legală 273

Secţii/com plete specializate 189 Soluţionarea excepţiilor

procesuale 27-36- ordine de soluţionare 37-68- prin încheiere interlocutorie 36• p u n sentinţă/decizie 36

T axe de timbru- anularea cererii 323- aplicarea legii în timp 312- 314-ca lcu l 315-321- coparticipare activă 325- mai multe capete de cerere 326- modificarea cererii iniţiale 328

- plată 322• sancţiune 323- scutiri 321

Term ene procedurale-ca lcu l 293- clasificare 292- decădere 297-302, 311- echipolenţă 294- nerespectare 295-296- noţiune 291- repunere în term en 303-306

U n ire a excepţiei cu administrarea probei/fondul 35

V a lo a re a obiectului litigiului 102- 129- cereri în materie de moştenire 127- cereri privitoare la contracte 117-122- cereri reale imobiliare 126- contestare 108- contestaţie la executare 128- evaluare imobil 110,111- mai multe capele de cerere 112-115- mai mulţi reclamanţi 116-122I ^- plată parţială 123- prestaţii succesive 124



Law

265639767 a-vasile-exceptii-procesuale-in-ncpc