Mozart a fost primul compozitor care a folosit clarinetul ca instrument solistic. A făcut acest lucru în cvintetul cu clarinet, apoi în 1791, cu puţin timp înaintea morţii, în acest frumos concert.

Una din cele mai frumoase lucrări concertante mozartiene, este Concertul în La Major pentru clarinet, KV 622, dedicat prietenului său clarinetistul vienez Stadler.

Iniţial, concertul a fost conceput pentru un instrument astăzi nefolosit “Bassethorn”, compozitorul exploatând cu mult succes posibilităţile clarinetului, Mozart compunând cu inteligenţă contraste sonore şi culori în diferite registre ale instrumentului, îndeosebi în cel grav.

Concertul oferă posibilitatea dezvoltării unui impresionant diapozitiv expresiv, acesta stând la baza noii epoci de înflorire a clarinetului ca instrument de virtuozitate.

Partea I, Allegro se remarcă printr-o mare melodicitate şi strălucitoare prelucrare sonoră, cu fragmente cantabile, dialoguri pline de efect între instrumentul solist şi orchestră.

Partea II, Adagio, în care se evidenţiază figuraţiile temperamentale ale clarinetului.

Partea III, Rondo, exploatează posibilităţile tehnice ale clarinetului, apărând fragmente serioase, dar şi unele prelucrari subtile.

S a b i n e M e y e r

E m m a J o h n s o n

J o n M a n a s e

M a r t i n F r o s t

A n t o n i o T i n e l l i

E m i l V i s e n e s c u

D A N

Avramovici

A u r e l i a n O c t a v P o p a

stelaspinoie@yahoo.com

W.G.Berger – Mozart cultură şi stil

Fotografii ; internet

Sunet; Adagio din Concertul în La major pentru clarinet de W.A Mozart