http://www.ebooksread.com/

                                                                                                      UTOPIA

                                                                                                                                                                                                                                                                    de Sir Thomas Morus                                                                                                                         INTRODUCERE

                Sir Thomas More, fiul lui Sir John More, judecator la King's Bench, s-a nascut in 1478 in Milk Street, in orasul Londrei. Dupa educatia sa timpurie la Scoala St. Anthony, in Threadneedle Street si-a inceput de copil ucenicia in casa Cardinalului John Morton, Arhiepiscop de Cantebury si Lord Cancelar al Angliei. Acest lucru nu era unul neobisnuit in acele timpuri pentru persoanele cu avere sau influenta si copiii de familebun, pentru a fi astfel plasati impreuna intr-o relatie ca cea dintre patron si client. Tinerii purtau insemnele patronului si contribuiau la situatia lui. Patronul se folosea ulterior de averea si influenta sa pentru a-i ajuta pe tinerii clienti sa-si faca intrarea in lume. Cardinalul Morton a fost in zilele sale de inceput Episcop de Ely, este cel pe care Richard al III-lea l-a inchis in vestitul Turn londonez; intreaga perioada ce-a urmat, el ocupindu-se de conducerea ostilitatilor impotriva lui Richard; a fost numit Prim Consilier al lui Henric al VII-lea, care in 1486 l-a facut Arhiepiscop de Cantebury, iar noua luni dupa aceea, Lord Cancelar. Cardinalul Morton --    despre a carui masa se reaminteste in discutia din "Utopia" este cel ce a incintat atit de mult spiritul tinarului Thomas More. Despre care a spus cindva: "Oricine va trai indeajuns incit sa-l cunoasca, va vedea ca acest copil care serveste aici la masa se va dovedi un personaj remarcabil si un om minunat."

          La virsta de nouasprezece ani, Thomas More a fost trimis de catre patronul sau la Colegiul Oxford din Cantebury, aici a invatat limba Greaca de la primii oameni care au adus in Anglia studiul acestei limbi din Italia, William Grocyn si Thomas Linacre. Linacre, un medic, ce dupa aceea va prelua conducerea catedrei, era deasemenea si fondatorul Colegiului Medicilor. In 1499, More a parasit Oxfordul pentru a studia dreptul in Londra, la Lincoln's Inn, iar in anul urmator, Arhiepiscopul Morton a murit.

        Seriozitatea personalitatii lui More justifica hotarirea luata in timpul studiului drepului de a-si fixa drept obiectiv supunerea instinctelor, el poarta o camase aspra de par, un bustean in loc de perna si se biciuie singur in fiecare Vineri. La virsta de douazeci si unu de ani a intrat in Parlament si curind dupa ce a fost chemat la bara a fost numit sub-Serif al Londrei. In 1503 se opune in Camera Comunelor propunerii lui Henric al VII-lea de acordare a unei subventii in contul casatoriei ficei sale Margaret si o face cu atita energie, incit Camera a refuzat cererea. Cineva s-a dus si i-a spus Regelui ca baiatul acela barbos i-a dezamagit toate asteptarile. Tocmai de aceea in ultimii ani ai domniei lui Henric al VII-lea,

More va fi in dizgratia Regelui si s-a gindit chiar sa paraseasca tara.

        Henric al VII-lea a murit in Aprilie 1509, cind More avea putin peste treizeci de ani. In primul an al domniei lui Henric al VIII-lea s-a ridicat la o inalta practica in instantele judecatoresti, unde se spune ca a refuzat sa pledeze in cazurile pe care el le credea injuste si nu a acceptat onorariu de la vaduve, orfani, sau de la cei saraci. El ar fi preferat sa se casatoreasca cu cea de-a doua fica a lui John Colt, din New Hall, Esex, dar a ales pe sora mai in virsta, pentru ca nu ar fi dorit ca ea sa fie subiect al vreunei discreditari, ceea ce s-ar fi intimplat probabil daca ar fi trecut peste ea, cerind mina surorii sale mai tinere.

          In 1513, cind Thomas More e inca sub-Serif al Londrei, se spune ca ar fi scris "Istoria Vietii si Mortii Regelui Eduard al V-lea si a Uzurpatorului Richard al III-lea". Cartea, care pare sa contina cunostintele si opiniile patronului lui Thomas More, Cardinalul John Morton, nu a fost tiparita pina in 1557, cind se implineau douazeci si doi de ani de la moartea autorului. A fost mai apoi tiparita dupa MS., editia continind scrisul olograf al lui Thomas More.

          In anul 1515 Wosley, Arhiepiscop de York, a fost facut Cardinal de Papa Leon al X-lea; Henric al VIII-lea l-a facut Lord Cancelar si din acel an si pina in 1523 Regele si Cardinalul au condus Anglia cu autoritate absoluta, fara ca Parlamentul sa mai fie convocat. In Mai 1515, Thomas More -- nu era inca innobilat -- a facut parte dintr-o comisie, fiind trimis in Tarile de Jos impreuna cu Cuthbert Tunstal si altii, pentru a participa la o conferinta cu ambasadorii lui Charles al V-lea, singurul Arhieduce al Austriei, privind reinoirea aliantei. More avea treizeci si sase de ani, absenta din Anglia de sase luni, timp in care a stabilit prietenia lui cu Peter Giles (latinizat AEgilius), un tinar erudit si curtenitor, secretar al Municipalitatii din Anvers.

          Cuthbert Tunstal era un cleric educat, Cancelar al Arhiepiscopului de Cantebury, care in acel an (1515), era numit Arhidiacon de Chelster si in Mai anul urmator (1516), Maestru al Registrului. In 1516 a fost din nou trimis in Tarile de Jos si More a ajuns impreuna cu el la Bruxelles, unde s-au gasit in compania apropiata a lui Desiderius Erasmus din Rotterdam.

            "Utopia" lui More a fost scrisa in latina si este compusa din doua parti, cea de-a doua parte descriind locul [plecind de la doua cuvinte din limba greaca "tinutul care nu exista", dar care prin analogie inseamna si "un tinut fericit"] -- sau Nusquama, dupa cum a numit-o in scrisorile sale -- 'Nicaieri'), a fost scrisa probabil catre 1515; prima parte introductiva e scrisa la inceputul anului 1516. Cartea a fost tiparita prima data la Lovain, in Flandra, in 1516, sub redactia lui Erasmus, Peter Giles si citiva alti prieteni ai lui More. A fost apoi revizuita de More [care ulterior va avea suficient timp sa regrete, ca si prietenul sau Erasmus dealtfel, atitudinea ingaduitoare fata de protestanti, fiind sustinator inflacarat al unitatii Crestinatatii si intrind intr-o apriga polemica cu Martin Luther in apararea lui Henric al VIII-lea. n.t.]    si tiparita de Frobenius, la Basel, in Noiembrie 1518. A

fost retiparita la Paris si Viena, dar nu a cunoscut lumina tiparului in Anglia pe timpul vietii lui More. Prima publicare in tara sa a fost dupa o traducere in limba Engleza, in timpul domniei lui Eduard al VI-lea(1551), efectuata de Ralph Robinson. A fost apoi tradusa intr-o forma literara de Gilbert Burnet, in 1684, imediat dupa ce acesta a condus apararea prietenului sau Lordul William Russell, a participat la executia sa, aparindu-i memoria si a fost dat afara intr-un mod premeditat din postul de asistent la St.Clement, de catre James al II-lea. Burnet a fost atras de traducerea "Utopiei" fiind minat de aceleasi sentimente puternice de revolta in fata injustitiei, ce trebuie sa-l fi determinat pe Thomas More sa scrie aceasta carte. Traducerea lui Burnet a dat in volum si numele cartii, ce a fost luat de la un adjectiv din limba Engleza -- unde este numit un regim impracticabil -- Utopie.

          Totusi, sub masca unei fictiuni vesele, incintatoare, discutia este de-o seriozitate extrema si este insotita pretutindeni de numeroase sugestii practice. Este opera unui scriitor Englez savant si spiritual, care ataca in stilul propriu principalele rele ale societatii si politicii timpului sau. Ea incepe cu povestirea lui More asupra modului cum a fost trimis in Flandra impreuna cu Cumberth Tunstal, "cel caruia majestatea sa regala, mai tirziu, spre marea bucurie a tuturor oamenilor, l-a promovat in functia de Maestru al Registrului"; cum s-au intilnit cu trimisii lui Charles la Bruges si s-au reintors intre timp la Bruxelles pentru a primi noi instructiuni; si cum More, care a plecat la Anvers, a descoperit o mare bucurie in societatea lui Peter Giles ce a reusit sa-i aline dorul de a-si revedea patria. Apoi faptele aluneca intr-o fictiune cu descoperirea lui Rafael Hythloday (al carui nume este realizat din doua cuvinte grecesti ce inseamna    [ "valoarea cunoasterii" ]), un om ce l-a insotit pe Amerigo Vespucci in ultimile trei calatorii transatlantice efectuate catre Lumea Noua, ce va fi descoperita ceva mai tirziu, a caror relatare va fi tiparita prima data in 1507, cu doar noua ani inainte ca "Utopia" sa fie scrisa.

            Intentionat fantastica in sugerarea detaliilor, "Utopia" este opera unui invatat care a citit "Republica" lui Platon, a carui fantezie este impulsionata dupa lectura istoriilor lui Plutarch despre viata Spartanilor sub legislatia lui Lycurg. Sub masca unui ideal comunitarist, unde au fost introduse abil citeva excentricitati spirituale, se afla ascunse aici argumentele nobilimii Engleze. Uneori More pune problema Frantei, sub aparenta careia se ascund de fapt problemele Angliei. Alteori sint aduse laude ironice bunei-credinte a capetelor incoronate ce domnesc peste lumea crestina, pentru a feri cartea de rigorile cenzurii si ca un atac politic fata de metodele absolutiste de guvernare ale lui Henric al VIII-lea. Erasmus din Rotterdam i-a scris unui prieten in 1517 ca ar dori sa-i trimita "Utopia" lui Thomas More, daca n-a citit-o inca si "isi doreste sa vada "adevarata sursa a tuturor relelor politice".    catre Thomas More, Erasmus va scrie: "Un Primar din    Antwerp este atit de incintat de ea, incit o cunoaste in intregime pe de rost". H. M.                                                                  

                                Conversatiile lui Raphael Hythloday asupra celei mai                             fericite conditii a unui stat si despre noua insula Utopia

                                                                                                                    Cartea I -a

         

                  Henric al VIII-lea, nebiruitul rege al Angliei, un print inzestrat cu toate virtutile necesare pentru a deveni un mare monarh, avind unele diferente nu tocmai dintre cele de cea mai mica insemnatate cu Charles, stralucitul Print al Castiliei, m-a trimis ca ambasador al sau in Flandra, pentru a duce tratative si a aplana chestiunile aflate in disputa. Am fost coleg si partener cu acel incomparabil om, Cuthbert Tonstal, cel pe care ceva mai tirziu Regele l-a numit in aplauzele universale Maestrul Registrului, despre care. personal, nu voi spune nimic; si nu din acele motive potrivit carora m-as teme ca marturia unui prieten ar putea fi suspectata, ci mai degraba datorita faptului ca virtutile si cunostintele sale ma depasesc cu mult, astfel incit sa pot eu sa le judec si este prea bine cunoscut ca nici nu are nevoie de recomandarile mele, doar daca nu cumva s-o fi adeverit intre timp proverbul potrivit caruia "se poate arata Soarele cu o lanterna." Cei care au fost numiti de catre Print pentru a trata cu noi si i-am intilnit la Bruges conform intelegerii, erau toti oameni vrednici de toata lauda. Margraful orasului Bruges se afla in fruntea lor, detinind si functia de conducator al delegatiei, dar cel considerat drept omul cel mai intelept, care vorbea in numele tuturor celorlalti, era George Temse, din Casselsee, cel in slujba caruia si-au dat concursul deopotriva atit arta cit si natura, pentru a-l inzestra cu darul elocventei, fiind un foarte bun cunoscator in chestiunile legate de lege si avind o mare abilitate de-a descurca acest gen de afaceri, dobindita printr-o lunga practica.

          Dupa ce ne-am intilnit de citeva ori fara a putea ajunge la o intelegere, am sosit la Bruxell pentru citeva zile pentru a face cunoscute dorintele Principelui. Si intrucit au fost admise acele doleante ale caror purtatori eram, am plecat la Antwerp. In timp ce ma aflam aici, printre vizitatorii mei se afla o persoana ce mi s-a parut a fi mult mai agreabila decit toti ceilalti, este vorba de Peter Giles, ce era nascut la Antwerp, un om de o mare onoare si ce purta unul din cele mai inalte ranguri nobiliare in orasul sau, desi acesta era cu mult mai prejos decit cel pe care l-ar fi meritat cu adevarat; personal nu cunosc sa existe undeva un om mai invatat si mai bine educat decit acest tinar; pentru ca era o persoana inzestrata atit cu acele cunostinte, cit si cu priceperea de-a se folosi de ele, pe cit

de bine poate fi cel mai educat dintre toti oamenii, mai ales avind o purtare atit de aleasa fata de prietenii lui, plina de atita puritate si afectiune, incit probabil ca nu pot fi descoperite nicaieri in lume doua astfel de persoane, care sa poarte un asemenea respect fata de prietenii lor. Este de-o modestie extraordinara, fara sa existe in el nici cea mai mica urma de falsitate; si niciun om nu poate manifesta o naturalete plina de atita intelepciune; conversatia lui era atit de placuta si de-o voiosie plina de inocenta, incit in compania sa simteam cum parca sub influenta unei vraje imi piereau toate acele dorinte aprinse de-a ma reintoarce cit mai curind in patrie, la sotia si la copiii mei, ce erau si mai mult stirnite de absenta din ultimile patru luni. Intr-una din zile, pe cind ma reintorceam acasa de la liturghia de la St. Mary, care este una dintre cele mai importante si mai frecventate biserici din Antwerp, l-am vazut din intimplare in timp ce statea de vorba cu un strain, ce parea trecut de floarea tineretii; fata sa era brazdata de semne adinci lasate de scurgerea timpului si poate tocmai de aceea purta o barba lunga, hainele lasind impresia ca nu acorda o prea mare importanta infatisarii sale, astfel incit, dupa modul cum se comporta si arata acel personaj, am presupus ca trebuie sa fie vorba de un om al marii.

          Imediat ce m-a zarit, Peter a venit la mine si m-a salutat; si in timp ce raspundeam gestului sau de politete, m-a luat deoparte si indicind catre cel care i-a fost doar cu putin inainte partener de conversatie, a spus: "Il vezi pe acel om? Tocmai ma gindeam sa-l aduc la tine."

          Am raspuns ca: "Era foarte bine venit din moment ce se bucura de faptul ca era prezentat de un prieten ".

          "Si deasemenea, de modul cum se prezinta el insusi," a raspuns el 'doar daca l-ai cunoaste pe acest om, pentru ca nu exista nimeni in viata care sa faca o relatare atit de bogata despre natiuni si tari ce sint pentru noi inca necunoscute, asa cum o poate face acest om; ceea ce dupa cite stiu, iti doresti foarte mult."

          In acel moment am spus ca: "Se pare ca nu am gresit prea mult, atunci cind am socotit sub influenta primei impresii, ca este vorba de un om al marii."     

          "Dimpotriva, gresiti foarte mult", mi-a raspuns el. "Pentru ca acest om nu a navigat ca marinar, ci el a cutreierat marile dupa modelul unui explorator, sau mai degraba al unui filozof. Acest Rafael, ce dupa familia sa poarta numele de Hythloday, nu doar ca nu e nestiutor al limbii Latine dar este si un eminent cunoscator al limbii vechilor Greci, pe care a practicat-o el insusi intr-un mod mult mai aprofundat decit au facut-o primii cercetatori, pentru ca s-a aplecat tot mai mult catre filozofie, cea care i-a permis cunoasterea faptului ca Romanii nu ne-au lasat nimic de valoare, cu exceptia a ceeea ce poate fi descoperit in operele lui Seneca si Cicero. Prin nastere, el este Portughez si a fost atit de fermecat de ideea de-a vedea lumea incit si-a impartit averea fratilor sai, alegind mai repede sa-si caute norocul asemeni lui Amerigo Vespucci, facindu-si cu multa osteneala

loc pentru a putea participa la trei dintre expeditiile acestuia, care sint tocmai acum publicate; doar ca nu s-a mai reintors cu el din ultima calatorie, obtinind mai mult prin forta permisiunea de-a ramine acolo, astfel incit a putut fi unul dintre cei douazeci si patru de Castilieni ce au fost lasati in cel mai indepartat loc ce l-au putut atinge in ultima lor calatorie catre Noua Spanie. Astfel l-au parasit, ca pe unul ce nu isi dorea sa-si implineasca cu o mai mai mica ardoare visul sau de-a calatori, decit cel ce isi doreste sa reintoarca acasa, pentru a fi ingropat in patria sa; pentru ca el obisnuia adesea sa spuna ca drumul spre cer este acelasi indiferent in ce loc te-ai afla; si ca cerul nu-i poate pregati o alta moarte decit cea care i-a fost harazita lui inca de la inceput. Totusi, acest tip de temperament l-ar fi costat destul de scump daca Dumnezeu in marea sa gratie nu s-ar fi indurat de soarta sa; pentru ca dupa ce a calatorit impreuna cu cinci Castilieni prin multe din tarile acelei lumi, datorita unei intimplari fericite a ajuns in cele din urma la Ceylon si de aici la Calcuta, unde a fost foarte bucuros sa descopere citeva corabii Portugheze; si tocmai atunci cind parea mai presus de toate asteptarile ce le poate avea un om, a reusit sa se reintoarca in patria sa."

          Cind Peter a terminat de spus toate aceastea i-am multumit pentru amabilitatea de a-mi fi oferit ocazia sa fac cunostinta cu un om a carui conversatie stia ca imi va fi atit de placuta; si imediat dupa ce acestea au fost spuse, eu si acel Rafael ne-am imbratisat unul pe celalalt. Dupa ce au fost indeplinite acele gesturi de politete ce sint cerute in impejurarile oferite de prima intilnire a unei persoane straine, am poposit cu totii la mine acasa si indreptindu-ne spre gradina, ne-am asezat pe una din bancile inconjurate de verdeata si ne-am angajat in conversatii. Ne-a relatat ca atunci cind Vespucci a navigat mai departe reluindu-si drumul de inapoiere spre casa, el impreuna cu ceilalti tovarasi ce au ales din propria lor vointa sa ramina in Noua Spanie, au introdus incetul cu incetul sentimente de iubire in inima oamenilor acelei tari, intilnindu-se adesea cu ei si tratindu-i cu o mare delicatete; astfel ca in cele din urma au ajuns nu doar sa traiasca in mijlocul lor fara a simti nici cel mai mic pericol, ci au inceput sa le impartaseasca liber gindurile si opiniile lor; si au cucerit intr-o asemenea masura inima unui print, al carui nume sau al tarii asupra careia guverna le-am uitat din pacate, incit acesta nu numai ca le-a oferit din belsug toate cele necesare pentru a-si duce viata alaturi de ei, dar si tot ce era nevoie pentru a efectua calatoriile lor; deopotriva cu barcile ce-i adusesera in apele din acele tinuturi, cit si cu vehiculele necesare pentru a traversa tinutul uscat; a trimis impreuna cu ei o calauza dintre oamenii sai de credinta, pentru a-i introduce si recomanda si celorlalti printi, pe care gindea ca aveau sa-i intilneasca; si dupa multe zile de calatorie au ajuns in cetatile si orasele unor republici, ce nu doar ca erau guvernate in cel mai fericit mod cu putinta, dar aveau si o populatie destul de numeroasa. Sub ecuator, atit de departe cit se misca soarele de ambele parti ale sale, se afla zone intinse de desert, pirjolite de caldura lui fara sfirsit; pamintul acelor tinuturi era uscat de focul sau mistuitor, toate avind o infatisare lugubra, locurile aflate aici fie ca erau nelocuite, fie erau populate din abundenta cu fiare salbatice, serpi si poate si citiva oameni, nu mai putin salbatici sau mai putin cruzi decit bestiile insasi.

          Dar pe masura ce inaintau, in fata ochilor se deschidea o noua perspectiva, toate lucrurile capatau o infatisare ceva mai prietenoasa, atingerea aerului nu mai era atit de fierbinte, pamintul incepea sa fie acoperit incet de verdeata, pina si animalele de aici erau parca ceva mai putin salbatice; iar in cele din urma, aici se aflau natiuni, cetati si orase, care nu doar ca practicau un comert intre ele si cu vecinii lor, dar traversau in acest scop deopotriva marile si tinuturile uscate din acele parti ale lumii, pentru a ajunge pina in cele mai indepartate tari. Aici au descoperit oportunitatea de-a cunoaste tarile din acele parti ale lumii, unde nu ajunsese pina atunci niciuna din corabiile plecate in calatoriile la care luasera parte impreuna cu tovarasii lor, deoarece nu fusesera priviti cu ochi binevoitori de populatiile din acele tinuturi. Primele vase pe care le-au zarit aveau fundul plat, iar velele erau impletite din stuf si rachita, doar la citeva dintre ele erau facute din piei de animale; dar mai apoi au intilnit si vase avind chila rotunda si pinzele din canavas, construite dupa toate regulile cunoscute, ce erau intru-totul asemanatoare vaselor noastre; iar marinarii de pe aceste vase cunosteau deopotriva navigatia si astronomia. Le-au cistigat intr-un mod minunat favorurile, aratindu-le modul de utilizare al acului magnetic, care le era cu totul necunoscut. Ei navigau inainte de-a avea aceste cunostinte cu o mare prevedere si doar pe timpul zilei, in timp ce acum se deplaseaza la fel pe intreaga perioada a unei zile, avind deplina incredere in orientarea ce le-o ofera acesti magneti naturali pe care ii considera probabil a fi mult mai siguri, decit sa se simta intru-totul in afara oricarui pericol, astfel incit exista aici suficiente motive sa se teama ca aceasta descoperire despre care s-a crezut la inceput ca le va oferi atit de multe avantaje, s-ar putea indrepta impotriva lor, marea incredere ce au capatat-o in navigatie ar putea duce in acest fel la o lipsa de prevedere, ocazie pentru multe neajunsuri in viitor. Dar ei au insistat intr-atit de mult sa povesteasca toate observatiile ce le-au facut in fiecare din locurile pe care le-am vizitat, incit ar trebui sa ne indepartam mult de la scopul prezent, in ce priveste intelepciunea si prudenta institutiilor ce le-am intilnit printre natiunile civilizate, pe care probabil le voi relata cu cea mai potrivia ocazie. Le-am pus numeroase intrebari cu privire la toate aceste lucruri la care ne-au raspuns foarte bucurosi; n-am intrebat nimic despre acele creaturi salbatice, intilnirea unor astfel de monstri este pina la urma un lucru destul de obisnuit; pentru ca probabil oricine a auzit de haitele de caini si lupi hasmesiti si de acele creaturi crude, obisnuite a se hrani cu fiinte umane, in vreme ce State guvernate cu atita intelepciune si pricepere, nu sint atit de des intilnite.

          Asa cum ne-au relatat si despre multe lucruri gresite ce exista in aceste tari de curind descoperite, astfel incit el nu se bizuie doar pe citeva lucruri, ci plecind de la astfel de modele ce pot fi luate drept exemplu, cu ajutorul caruia pot fi corectate erorile natiunilor in mijlocul carora traim; si de la care poate fi data o explicatie, asa cum am promis, dar asta cu o alta ocazie; pentru ca in acest moment doresc sa ma refer doar la acele elemente legate de moravurile si legile locuitorilor Utopiei; dar as dori sa incep cu intimplarea ce ne-a condus spre discutia despre aceasta republica. Dupa aceea, Rafael a vorbit cu o mare

determinare despre numeroasele erori comune ce exista atit la noi, cit si in interiorul acestor natiuni; apoi a tratat subiectul institutiilor ce au fost intemeiate cu atita intelepciune la noi, cit si in acele tari si a vorbit distinct despre obiceiurile si formele de guvernamint ale fiecareia din natiunile ce le-au cunoscut in calatoriile lor, ca si cum si-ar fi petrecut acolo intreaga sa viata, intr-atit de bine cunostea realitatile acelor State, incit Peter, plin de admiratie a rostit: "Sint surprins Rafael, cum de s-a intimplat sa nu intri in serviciul regelui, pentru ca sint sigur ca nu exista aici nimeni care sa fie mai potrivit pentru asta; astfel de invataturi si cunostinte dobindite atit asupra oamenilor, cit si asupra lucrurilor, nu ofera doar subiectul unor minunate conversatii ce pot fi intretinute cu o mare placere, dar pot fi si de un mare folos, de exemplu pentru a fi determinate anumite evenimente inainte ca ele sa aiba loc, iar recomandarile ce le poti da, pot servi deopotriva propriului interes si intereselor prietenilor tai ."

          "In ceea ce-i priveste pe prietenii mei." a raspuns Rafael, "nu am de ce sa imi fac prea multe griji, deoarece cred ca am facut deja pentru ei tot ce era de datoria mea; pentru ca atunci cind am fost nu doar un om sanatos, ci eram tinar si pur, am impartit toate acestea printre apropiatii si prietenii mei, un lucru pe care altii nu-l fac decit atunci cind au ajuns batrini si suferinzi, atunci cind fara voia lor sint nevoiti sa renunte la acele bunuri de care ei nu se vor mai putea bucura multa vreme. Cred ca prietenii mei ar trebui sa fie multumiti doar cu asta si sa nu se astepte ca de dragul lor, ar trebui sa intru eu insumi in sclavia a nu stiu carui rege."

          "Usurel." a spus Peter. "Nu am intentionat sa spun ca trebuie sa devii sclavul vreunui rege, ci doar aceea ca ai putea sa-l asisti si sa-i fii de folos."

          "Schimbarea citorva cuvinte," a spus el, "nu schimba cu nimic sensul lor."

          "Dar termenul este folosit dupa cum iti doresti." a raspuns Peter, "Pentru ca nu vad un alt mod in care sa poti fi atit de folositor, atit pentru prietenii tai, cit si pentru ceilalti si prin care totodata sa poti ajunge si in cea mai fericita dintre toate conditiile posibile pentru tine insuti."     

          "Fericita!" a spus Rafael, "Este aceasta modalitate de-a ma compatimi intr-un mod atit de dezgustator pentru geniul meu? Acum traiesc asa cum imi doresc, o forma de viata la care putini curteni pot aspira. Si aici se regasesc atit de multi dintre cei care cauta favorurile acordate de curtea regala celor mai mari dintre oameni, incit nu va fi o prea mare pierdere daca societatea lor nu va fi tulburata, fie de mine, sau de altii cu un temperament asemanator celui al meu."

          Privitor la acest subiect am spus: "Inteleg Rafael ca nu esti manat nici de dorinta de-a dobindi avere, nici de-a dobindi mariri si cu atit mai mult pretuiesc si admir un asemenea om, cu mult mai mult decit as putea sa-o fac fata de cel mai maret dintre oamenii intregii lumi. Totusi, cred totusi ca ar trebui sa faci tot ceea ce i se potriveste atit de bine unui spirit generos si rational ca al tau, daca doresti

sa-ti folosesti si timpul si intelectul cu afacerile publice, desi poate ca s-ar putea sa descoperi in asta anumite constringeri si nu vei reusi niciodata sa o faci intr-un mod atit de avantajos ca cel pe care il poate oferi pozitia de sfatuitor al unui mare print, pe care sa-l poti indruma catre cele mai nobile si vrednice actiuni, ceea ce stiu cu siguranta ca e ceea ti-ai fi dorit daca ai fi fost intr-o asemenea functie; caci acele actiuni ce pornesc de la un principe, deopotriva bune si rele, se revarsa asupra unei intregi natiuni ca apa izvorita dintr-o fintina eterna. Invatatura considerabila pe care o ai, chiar si fara o practica in aceste problematici, sau practica atit de mare pe care ai dobindit-o, fara nicio alta invatatura, te-ar putea recomanda drept unul dintre cei mai potriviti consilieri al oricaruia dintre regi."

          "Faceti o dubla gresala Mr. More", a spus el", atit in privinta mea cit si in modul cum judecati lucrurile; caci pe cita vreme eu nu sint inzestrat cu aceste calitati pe care vi le inchipuiti ca le-as avea, tot asa de bine, in situatia in care le-as putea avea, n-ar putea fi absolut deloc mai bine pentru ceilalti, din vreme ce mi-am sacrificat linistea in folosul lor. Pentru ca cei mai multi dintre principi se apleaca mai mult catre chestiunile legate de razboi, decit fata de folositoarea arta a pacii; iar in acestea eu nu am nici cele mai mici cunostinte, nici nu-mi doresc sa ma preocup cu acest gen de lucruri; ei sint interesati mai mult de modalitatea de-a dobindi noi regate, indiferent daca modul lor de realizare este unul corect, sau e unul gresit, decit de a guverna cum se cuvine ceea ce au deja in stapinire. Iar printre ministrii principilor nu se gaseste niciunul care sa nu fie atit de intelept incit sa aiba nevoie de orice fel de asistenta din partea cuiva, sau cel putin care sa nu se creada el insusi atit de intelept incit sa nu isi imagineze ca nu ar avea nevoie de ajutorul nimanui; iar daca vor avea la curtea lor vreunul, el va fi dintre cei intrati in gratiile personale ale printului prin linguseala si slugarnicia lor, in incercarea de a-si atinge interesul; si intradevar, Natura ne-a creat astfel, incit cu totii iubim sa fim maguliti si sa fim flatati de proprile noastre pareri pe care ni le facem in ceea ce priveste persoana noastra. Ciorile batrine le iubesc pe cele tinere si maimutele isi iubesc puii. Acum, daca intr-o asemenea curte veti introduce o persoana care sa fie obiect al invidiei tuturor celorlalti care se admira doar pe ei insisi, o persoana, care doar sa ofere toate cunostintele sale, pe care fie ca le-a citit in istorie, fie ca le-a observat in calatoriile sale, ceilalti vor putea gindi ca reputatia de care se bucura intelepciunea lor se va narui si ca interesele lor vor fi lezate, si asta doar in cazul in care nu se vor narui definitiv; si toate celelate favoruri de care se bucurau pina atunci vor fi pierdute si vor fi jefuiti de toate acestea, de astfel de privilegii si de altele asemanatoare de care s-au bucurat stramosii nostri si ar fi fost cu mult mai bine pentru noi daca ne puteam lipsi de ele. Toate acestea ii vor determina sa stabileasca un astfel de raspuns, ce va putea fi suficient pentru a respinge tot ce s-ar putea spune, ca si cum ar fi o mare nenorocire daca cineva ar putea fi socotit mai intelept decit stramosii sai; si cu toate ca ei isi doresc sa lase sa treaca toate acele lucruri bune care au existat printre cei din timpurile de altadata, totusi, daca sint propuse alte lucruri mai bune, ei se acopera cu incapatinare cu scuza respectului fata de trecut. M-am intilnit in multe locuri cu aceasta forma de-a judeca lucrurile, plina de mindrie, capriciu si absurd si in mod special o data in Anglia."

          "Ati fost vreodata acolo?", am intrebat eu.

          "Da, am fost", a spus el, "si am ramas aici vreme de citeva luni, nu cu mult timp dupa ce a fost zdrobita rascoala din vest, cu un mare masacru al cetatenilor saraci ce au luat parte la miscare. I-am ramas pentru asta recunoscator acelui cucernic prelat, John Morton, Arhiepiscop de Canterbury, Cardinal si Cancelar al Angliei; un om", a spus el, "care nu era mai putin venerabil pentru intelepciunea si virtututile sale, decit pentru nobilul sau caracter innascut, draga Peter (pentru ca Mr. More cunoaste foarte bine ceea ce el a fost). Era un om de statura mijlocie, trupul lui nu s-a frint odata cu trecerea vremii; infatisarea sa impunea mai degraba respect decit teama; conversatia lui era linistita, dar serioasa si grava, iar uneori incerca sa convinga asupra celor sositi la el cu anumite probleme, vorbind taios cu ei, desi facea asta intr-un mod decent, pentru a descoperi cugetul si prezenta de spirit care ii produceau o mare incintare atunci cind acesta nu era intru-totul lipsit de prevederea de a pastra o mare asemanare cu propriul sau temperament; si ii privea pe acesti oameni ca fiind cei mai potriviti pentru afaceri. Vorbea deopotriva, cu gratie si autoritate; avea cunostinte eminente in privinta legislatiei, o mare intelegere si o memorie podigioasa; si aceste extraordinare talente prin care l-a innobilat natura le-a perfectionat continuu prin studiu si experienta. Atunci cind am fost in Anglia, Regele se sprijinea intr-o mare masura pe sfaturile sale, iar guvernul parea a fi sustinut in principal de el; intrega sa tinerete a fost dedicata practicii treburilor publice; si a trecut prin multe incercari ale sortii si platind un mare pret a dobindit un nepretuit bagaj de intelepciune, ce odata ce-a fost achizitionat atit de scump, nu este prea usor pierdut.

          "Intr-una din zile cind am luat masa impreuna cu el, s-a intimplat a fi prezent aici unul dintre eminentii avocati englezi, ce a avut astfel ocazia de-a expune o pledoarie elogioasa asupra modului sever de actiune al justitiei in privinta hotilor, care, dupa cum spunea, au fost condamnati cu o asemenea rapiditate, incit uneori s-a intimplat sa fie spinzurati pina la douazeci, pe o singura spinzuratoare; iar despre acest fapt, a spus ca nu este un lucru de prea mare mirare cum s-a putut intimpla ca au reusit sa scape citiva hoti, ci acela ca au ramas aici intr-un numar atit de mare si jefuiesc inca pretutindeni prin tara. Mi-am luat indrazneala de-a vorbi deschis in fata Cardinalului asupra acestei chestiuni, spunind ca nu este niciun motiv de mirare in aceasta privinta, sustinind ca acest mod de-a pedepsi hotii, nici nu este echitabil in sine, nici nu este folositor binelui public; intrucit pe cit de mare a fost severitatea pedepselor, pe atit de ineficace a fost corectarea lor; un simplu furt nu constituie in sine o crima atit de mare incit ar trebui sa-l coste viata pe un om, nicio pedeapsa, oricit de severa ar fi, nu poate fi in masura sa-i infrineze pe cei care jefuiesc, sa-i retina sa mai continue asta, din momentul in care nu li se ofera nicio alta posibilitate de a-si cistiga existenta.

          "In acest sens" am spus, "nu numai in Anglia, ci in cea mai mare parte a lumii este imitat modelul acelor stapini rai, care mai degraba sint gata a pedepsi

aspru supusii, decit a-i invata. Aici au fost adoptate impotriva hotilor pedepse inspaimintatoare, dar ar fi fost cu mult mai bine daca ar fi fost luate decizii sanatoase, prin care fiecare om ar putea fi pus in conditia de a-si putea cistiga existenta si astfel a de-a se putea feri de inevitabila necesitate de-a fura si a muri pentru asta."

          "Nu a fost acordata suficienta atentie acestui lucru', a spus el, 'pentru ca exista aici numeroase meserii si o agricultura ce le permite o schimbare a modului lor de viata; cu conditia sa aiba mai multa minte decit este suficienta doar pentru a urma un mod gresit de viata."

          "Acest lucru nu le va servi prea mult la transformarea de care vorbeati', am spus eu, 'pentru ca multi si-au pierdut bratele in razboaiele civile sau straine, de felul ultimei rascoale din Cornwall, iar cu ceva timp in urma in razboaiele pe care le-ati purtat cu Franta si fiind astfel mutilati in serviciul tarii si regelui lor, nu isi mai pot practica vechile meserii si sint prea batrini pentru a invata altele noi; dar din vreme ce razboaiele sint lucruri care se petrec accidental la anumite intervale de timp, sa luam in considerare doar aceste lucruri ce se petrec in fiecare zi. Exista un mare numar de nobili printre voi, care sint la fel de inactivi ca si trintorii, care isi duc viata pe baza muncii altor oameni, pe baza chiriasilor, de la care isi ridica veniturile doar pentru a le toca cit mai repede. Si acesta este intr-adevar singurul exemplu de cumpatare, caci in toate celelalte sint risipitori pina la desavirsita lor saracie; si ca si cum asta n-ar fi de ajuns, se inconjoara cu un mare numar de indivizi trindavi, care n-au invatat niciodata vreo arta prin care sa-si cistige traiul si curind ce lorzii lor au murit, sau au cazut ei insisi la pat doboriti de cite-o boala, sint alungati pe use afara; pentru ca stapinii lor sint pregatiti mai degraba sa hraneasca niste pierde vara decit sa ingrijeasca de bolnavi; iar de multe ori mostenitorii lor nu sint capabili sa intretina o familie atit de mare ca predecesorii lor. Iar acum, cind stomacul celor aruncati pe usa afara, a inceput sa simta tot mai tare ascutisul foamei, ei jefuiesc cu o sete nu cu mult mai mica; si ce altceva ar putea sa faca? Cind in ratacirile lor si-au uzat si sanatatea si hainele, s-au calicit si arata infiorator, incit oamenii de o buna conditie nici nu-i mai pot primi, iar cei saraci nu indraznesc s-o faca, cunoscind ca cei care au crescut in lene si placere si s-au obisnuit sa hoinareasca de colo, colo, insotiti de sabia si scutul lor, isi dispretuiesc toti vecinii, aruncindu-le de departe batjocori insolente; iar asta cu atit mai mult cu cit ei nu sint apti pentru a manui hirletul si sapa; nu vor servi niciodata unui om sarman pentru o plata asa de mica, cel care nu-si poate nici macar permite sa le ofere o hrana atit de saraca."

          "Fata de acestea, el a raspuns: "Oameni de acest fel ar trebui sa pastreze o legatura speciala intre ei, pentru ca tocmai in asta consta forta armatelor atunci cind se iveste acest prilej; din vreme ce nasterea lor le inspira un nobil sens al onoarei, altul decit cel ce poate fi intilnit printre negustori sau plugari."   

          "Puteti spune la fel de bine," am replicat eu, "ca ar trebui sa-i apreciati pe cei ce se tin de tilharii pe socoteala razboiului, din moment ce nu-i veti dori

niciodata pe unii, atita vreme cit ii aveti pe ceilalti; si asa precum tilharii s-au dovedit uneori soldati curtenitori, tot la fel si soldatii s-au dovedit adesea tilhari curajosi; pe atit de apropiata este inrudirea intre aceste doua moduri de viata. Dar acest rau obicei este atit de obisnuit printre voi, desi mentinerea unui numar atit de mare de servitori nu este specifica doar acestei natiuni. In Franta exista un soi de oameni inca si mai nocivi pentru linistea regatului, pentru ca intreaga tara este plina de soldati care sint mentinuti si in vreme de pace, daca situatia unei astfel de tari sau natiuni poate fi numita o stare de pace; iar ei sint tinuti in solda pe seama aceleiasi justificari ce o invocati in cazul mentinerii suitei de trintori din jurul nobililor; acesta fiind un perecept al pretinsilor oameni de stat, ca este necesar pentru siguranta publica sa aiba un corp solid de veterani care sa fie intotdeauna gata pregatit. Ei gindesc ca nu se pot baza pe oameni neinstruiti si uneori chiar cauta prilej pentru a face un razboi doar pentru a-si putea antrena soldatii in arta de-a taia gitlejuri; ori asa cum a observat Sallust, sa-i tina ocupati pentru a nu deveni prea greoi printr-o pauza mult prea lunga. Dar Franta a aflat pe propria ei piele care e pretul pe care trebuie sa-l plateasca si cit de periculos este sa hraneasca astfel de bestii.

          "Soarta Romanilor, Cartaginezilor, Sirienilor si a multor alte cetati si natiuni, ce au fost deopotriva distruse si aduse la ruina totala de aceste armate permanente, ar trebui sa-i faca pe altii mai intelepti; si nebunia acestui percept francez este limpede infatisat chiar de asta, ca soldatii lor pregatiti in arta razboiului au descoperit adeseori ca oamenii vostri neinstruiti s-au dovedit a fi prea puternici pentru a putea fi infrinti; iar despre acest lucru nu voi spune mai multe ca nu cumva sa credeti ca incerc sa-i magulesc pe englezi. Experienta de fiecare zi ne arata ca meseriasii din orase, sau taranii de pe cimpurile agricole, nu sint inspaimintati de gindul de-a lupta cu acesti gentelmani lenesi, daca nu sint adusi in incapacitatea de-a putea lupta de cele citeva nenorociri din interiorul corpului lor, sau daca nu sint demoralizati de nevoi extreme astfel incit sa nu trebuiasca sa le fie teama de acesti oameni puternici si bine pregatiti (caci asta este ceea ce iubesc nobilii sa fie mentionat despre ei, pina ce aceasta imagine este deteriorata), a caror masa creste acum imperceptibil, putin cite putin si sint slabiti de modul lor de viata efeminat si vor fi mai putin potriviti pentru actiune, decit daca erau bine hraniti si folositi intr-un mod mult mai eficient. Si pare total lipsit de temei, ca in perspectiva unui razboi de care n-ati fi avut niciodata nevoie daca v-ati fi dorit cu adevarat asta, ar trebui sa mentineti atit de multi oameni nefolositori, care va vor aduce intotdeauna atitea tulburari in vreme de pace, incit vor fi mult mai considerabile decit razboiul insusi. Dar nu cred ca aceasta necesitate de-a lua hotariri de acest fel fara niciun temei, se ridica doar de aici; aici este implicata o alta cauza, mult mai specifica Angliei."

          "Care ar fi aceasta? a intrebat Cardinalul.              ''Cresterea pasunilor," am raspuns, 'prin care se poate spune ca oile voastre, care in mod normal sint blinde si usor de tinut intr-o buna orinduiala, au inceput acum sa devoreze oameni si depopuleaza nu numai satele, dar si

orasele; de unde se poate vedea ca oile pasunate pe orice fel de sol ofera o productie de lina mai bogata si mai moale decit in mod obisnuit, in timp ce nobilii si mica nobilime de la tara, chiar si acesti oameni sfinti ai bisericii, nu mai sint multumiti de vechile chirii pe care le-au produs fermele lor, nici nu gindesc ca este deajuns ca traiesc in dulcea lor lenevie, fara a face nimic pentru binele public si pentru a rezolva asta ei fac ca situatia sa fie cu mult mai dureroasa in loc de-a o imbunatati. Ei stavilesc dezvoltarea agriculturii distrugind case si orase, pastrind doar bisericile si ingradind paminturile in care isi pot tine oile lor. La fel ca si in cazul padurilor si parcurilor, care au fost inghitite deasemenea, incetul cu cu incetul, de aceste domenii, astfel ca acesti destoinici compatrioti au transformat cele mai potrivite zone de locuit in pustietati, pentru ca atunci cind o nefericita lacomie, care este o plaga pentru tara sa, reuseste sa anexeze mai multe mii de hectare de pamint, proprietarii, la fel ca si chiriasii, sint alungati de pe posesiunile lor prin tot felul de tertipuri sau folosindu-se de toata forta lor, ori cind i-au acuzat ca au epuizat terenul printr-o rau-intentionata intrebuintare, acestia sint fortati sa le vinda paminturile lor. Ceea ce inseamna ca acesti oameni nenorociti, deopotriva barbati si femei, casatoriti si necasatoriti, batrini si tineri, impreuna cu saracile, dar numeroasele lor familii (din vreme ce indeletnicirile de la tara au nevoie de multe brate de munca), sint obligati cu totii sa-si schimbe locul, fara sa stie nici macar incotro sa se indrepte; si trebuie sa-si vinda aproape pe nimic toate bunurile din gospodaria lor, care nu le pot aduce prea multi bani chiar daca ar mai ramine in asteptarea unui alt cumparator. Si cind acesti putini bani sint la sfirsit, pentru ca ei vor fi cheltuiti curind, atunci cind nu vor mai avea nimic, ce le-a mai ramas de facut, decit fie sa fure si sa fie spinzurati pentru asta (Dumnezeu stie cit de corect va fi asta!), sau sa umble mai departe mergind la cersit? Iar in cazul in care vor apela la asta vor fi trimisi la inchisoare pentru vagabondaj; in timp ce ei si-ar fi dorit din toata inima sa lucreze; dar nu se mai poate gasi nimeni care sa-i angajeze; pentru ca aici nu mai exista ocupatii pentru munca de la tara pentru care ei au fost crescuti, din vreme ce nu mai exista niciun teren arabil care sa mai fi ramas pe aici. Un cioban poate avea grije de-o turma de oi care va stoca in sine o mare suprafata de teren, ce altfel avea nevoie de un mare numar de brate pentru a fi arat si cules. Tot la fel cum asta va duce in multe locuri la cresterea pretului la cereale prin diminuarea suprafetelor cultivate.

          "Deasemenea, pretul linei este atit de ridicat, incit acei oamenii sarmani care obisnuiau sa faca pinza din ea, acum nu mai sint capabili s-o mai cumpere; ceea ce face ca multi dintre ei sa devina la fel de nefolositori. Pentru ca odata cu cresterea pasunilor, Dumnezeu a pedepsit avaritia proprietarilor cu o molima trimisa in rindul turmelor de oi care a distrus un mare numar dintre ele; pentru noi asta poate parea o pedeapsa mult mai meritata pe seama proprietarilor insisi. Dar presupunind ca numarul ovinelor n-ar fi trebuit sa creasca niciodata atit de mult, pretul lor probabil ca nici n-ar fi scazut; cu toate ca nu poate fi numit un monopol, din moment ce nu au incaput pe miinile unei singure persoane, totusi, ele sint detinute doar de un numar foarte mic de persoane, iar acestea sint atit de bogate, incit nu vor fi constrinse sa vinda mai devreme decit isi propun, astfel ca

nu vor face niciodata asta pina cind preturile nu vor urca cit mai sus posibil. Si potrivit aceleiasi socoteli, la fel se petrec lucrurile si in cazul celorlalte specii de vite, care sint la fel de scumpe, pentru ca multe sate au fost demolate si munca la tara a fost atit de mult desconsiderata, incit nu mai exista nimeni care sa-si bazeze afacerile pe seama cresterii lor. Cei bogati nu mai cresc vite, asa cum se intimpla in cazul oilor, dar le cumpara slabe si la preturi scazute; si dupa ce le-au ingrasat pe terenurile lor le vind din nou, la preturi ridicate de asta data. Si nu cred ca sint observate inca toate inconvenientele pe care le vor produce aceste aspecte, pentru ca asa cum ei vind vitele la preturi ridicate, astfel incit sint consumate mai repede decit isi pot permite cresterea lor cei din tarile de unde ele sint aduse, tot la fel de bine si stocurile vor trebui curind sa inceapa sa scada, iar asta va conduce in final la o mare raritate pe piata; prin aceste mijloace, insula voastra, care parea in aceasta privinta cea mai fericita din lume, va avea mult de suferit din pricina blestemului avaritiei citorva persoane; pe linga asta, cresterea preturilor la cereale va face ca toti oamenii sa-si reduca numarul membrilor familiei pe cit de mult o pot face; si ce le va ramine de facutl celor care sint indepartati in acest fel din rindurile lor, decit fie sa cerseasca, fie sa fure? Pentru ca in cele din urma toate sa conduca la retragerea mult mai din vreme din activitate decit se intimpla in trecut a unui om de un mare spirit.

          "In acelasi chip luxul se napusteste necrutator asupra voastra pentru a va statornici pe mai departe saracia si mizeria; exista aici o vanitate excesiva in imbracaminte si un cost ridicat al hranei; si asta nu se intimpla doar in familiile nobiliare, dar si chiar printre negutatori, printre fermieri si toate celelalte ranguri sociale. Aveti deasemenea, un mare numar de case rau famate pe linga cele deja cunoscute, taverne si bodegi, care nu sint cu nimic mai bune; adaugati la acestea zarurile, cartile, table, fotbalul, tenisul, aruncatul inelelor, cu ajutorul carora banii se scurg mult mai repede, iar cei care sint initiati in ele vor trebui in concluzie sa recurga la jafuri pentru a-si acoperi lipsurile. Alungati aceste molime si dati ordine ca cei care au depopulat intr-un asemenea hal paminturile, fie sa reconstruiasca satele pe care le-au distrus, fie sa le paraseasca pentru a fi preluate de cei care doresc sa faca asta; staviliti ocuparea paminturilor de cei bogati care sint aproape la fel de rai ca si monopolurile; oferiti mai putine prilejuri trindaviei; permiteti o noua organizare a agriculturii si reglemetarea manufacturilor ce prelucreaza lina, astfel incit sa poata gasi de lucru cei din tagma celor fara ocupatie care au fost nevoiti sa devina hoti, sau care sint in prezent vagabonzi sau servitori inutili si in cele din urma nu vor face altceva decit sa sporeasca numarul hotilor. Daca nu veti gasi un remediu pentru aceste rele, este un lucru zadarnic sa va mindriti cu severitatea voastra de-a pedepsi hotii, care desi poate avea aparenta justitiei, nu este in sine nici justa, nici avantajoasa. Caci daca tolerati ca oamenii vostri sa fie educati gresit si moravurile sa fie corupte inca din copilarie doar pentru a-i pedepsi mai apoi de aceste crime, dupa ce prima lor educatie i-a pregatit pentru asta, ce altceva se poate intelege de aici, decit ca mai intii dati nastere la hoti doar pentru a-i putea pedepsi mai tirziu?"

          "In timp ce vorbeam astfel, avocatul care era prezent aici a pregatit un raspuns in care s-a hotarit sa reia tot ce am spus pina atunci, conform formalitatilor cerute de o dezbatere, unde lucrurile sint repetate in general cu o mai mare precizie decit au fost date raspunsurile, ca si cum s-ar face o proba decisiva asupra amintirilor unui om.   

          "Ati vorbit destul de frumos pentru un strain', a spus el, 'care a auzit multe lucruri despre noi, pe care insa nu ati izbutit sa le apreciati in conformitate cu originea lor; dar voi face intreaga chestiune destul de clara si voi repeta prima data in ordine tot ce ati spus, apoi va voi arata cit de mare este neintelegerea problemelor noastre, cea care v-a indus in eroare; iar in ultimul rind voi raspunde argumentelor ridicate. Iar asta poate incepe, asa cum am fagaduit, de la faptul ca aici au fost afirmate patru lucruri--'

          "Pastrati-va pacea' a spus cardinalul, 'acest lucru va dura prea mult timp si de aceea va voi scuti de povara de-a raspunde acum, rezervindu-va dreptul de-a o expune la urmatoarea intilnire care poate fi chiar maine, bineinteles, asta in cazul in care afacerile lui Rafael si ale voastre o vor permite. Dar Rafael, 'a spus Cardinalul catre mine' as fi foarte bucuros sa aflu care sint acele ratiuni potrivit carora socotiti ca hotii nu ar trebui pedepsiti cu moartea? Imi puteti raspunde la asta? Sau puteti propune o alta pedeapsa care ar fi mult mai de folos binelui public? Din moment ce pedeapsa cu moartea nu poate pune stavila tilhariei, daca oamenii vor crede ca viata lor este in siguranta, ce alta teama sau forta ar putea sa-i impiedice pe cei rai-voitori sa mai comita astfel de fapte? In mod contrar, ei ar putea privi o micsorare a pedepselor ca pe o invitatie de-a comite mai multe crime."

          "Am raspuns ca: 'Asa cum imi apare, este un lucru foarte nedrept sa-i iei viata unui om pentru o mica suma de bani; pentru ca nu poate fi nimic in lume care sa aiba o valoare egala cu viata unui om; si daca se spune ca aceasta suferinta nu este datorata unei anumite sume de bani, ci incalcarii legii, atunci trebuie sa spun ca justitia extrema este o ofensa extrema; pentru ca nu ar trebui sa aprobam astfel de legi extraordinare, ce fac ca o mica ofensa sa devina o vina capitala, nici acea convingere a Stoicilor care face ca toate crimele sa fie privite ca fiind egale, daca nu poate fi facuta nicio diferenta intre uciderea unui om si a i se lua punga, intre care, daca examinam lucrurile impartial, nu exista nici asemanare si nici proportie. Dumnezeu ne-a poruncit sa nu ucidem si noi vom ucide atit de usor, doar pentru o mica suma de bani? Dar daca cineva va spune ca prin aceasta lege ne este interzis sa ucidem, cu exceptia cazului in care legile pamintului ne permit sa facem asta, pe aceiasi suprafata a pamintului, legile pot fi facute astfel incit sa permita adulterul si sperjurul? Pentru ca Dumnezeu ne-a diminuat dreptul de-a dispune, fie asupra vietii noastre, fie asupra vietii celorlalti oameni, daca se pretinde ca prin stabilirea consensului mutual al oamenilor in elaborarea legilor poate fi autorizata uciderea unei fiinte umane in anumite cazuri, pentru care Dumnezeu nu ne-a dat niciun exemplu de acest fel, aceasta inseamna o eliberare a oamenilor de obligatia legilor divine si in acest mod este

instituita crima drept o actiune perfect legala; ce poate insemna asta, decit a da prioritate legilor umane inaintea celor divine?

          "Si daca acest lucru este o singura data admis, pe baza aceleiasi reguli oamenii pot dispune in privinta tuturor celorlalte orice fel de restrictii isi vor dori asupra legilor lui Dumnezeu. Daca prin legea Mosaica, care cu toate ca a fost aspra si severa si a pus in lanturi o natiune incapatinata, aducind-o in robie, omul a fost doar pedepsit si nu a fost condamnat la moarte pentru furt; nu ne putem inchipui sub nicio forma asta in Noua Lege, a milei si iertarii, in care Dumnezeu ne trateaza pe noi cu toata blindetea unui Tata; ce sa intelegem de aici, ca ne-a dat noua o mai mare libertate formala de-a folosi cruzimea, decit a dat Evreilor? Din aceste ratiuni gindesc ca pedepsirea cu moartea a hotilor nu are un caracter legal; si in mod clar si vadit, are un caracter absurd avind consecinte defavorabile asupra statului, ca un hot si un criminal sa fie pedepsiti in mod egal; pentru ca daca un hot va vedea ca pericolul este la fel daca este condamnat pentru hotie, ca si cum ar fi vinovat de o crima, acest lucru il va incita in mod natural la uciderea acelei persoane, pe care intr-o alta circumstanta doar ar fi jefuit-o, dar din moment ce pedeapsa este aceiasi, este mult mai sigur si mult mai putin primejdios pentru a fi descoperit, cind lucrul cel mai bun pe care-l are de facut este de-a elimina cu totul din calea sa acea persoana ce poate deveni un martor periculos; astfel incit acest lucru ii inspaiminta si mai mult pe hoti, provocindu-i la cruzime.

            "Dar la intrebarea: "Care este cea mai avantajoasa modalitate de aplicare a pedepselor ce poate fi gasita?", gindesc ca este mult mai usor sa descoperi asta, decit sa inventezi ceva ce poate fi un rau si mai mare; de ce ar trebui sa ne indoim de procedura utilizata atit de multa vreme printre vechii Romani, cei care au inteles atit de bine ca arta exercitarii autoritatii consta tocmai in aplicarea pedepselor celor mai potrivite pentru crimele de care acuzatul se face vinovat? Ei condamnau pe cei gasiti vinovati de cele mai mari crime sa lucreze legati in lanturi pentru intrega lor viata in cariere, sau la sapatul minelor. Dar metoda ce mi-a parut cea mai buna, a fost cea pe care am observat-o in timp ce traversam Persia, printre Polileriti, care sint un popor remarcabil si foarte bine cirmuit. Ei platesc un tribut anual catre Regele Persiei; dar in toate celelalte privinte sint o natiune libera si guvernata de propriile lor legi. Ei se afla departe de mare si sint impresurati de munti; sint multumiti cu ceea ce produce propria lor tara, care este foarte roditoare si intretin un mic comert cu toate celelalte natiuni; tinind seama de specificul tarii lor, nu cunosc nicio pornire in a-si largi granitele; astfel muntii lor si tributul platit Persilor ii feresc de primejdia oricaror invazii.

            "Astfel ca in mijlocul lor nu sint cunoscute nici razboaiele; traiesc mai degraba intr-o situatie confortabila, fara a cunoaste lipsurile, decit in grandoare si pot fi numiti mai curind o natiune fericita, decit una eminenta sau faimoasa; pentru ca nu cred ca sint atit de bine cunoscuti dupa numele lor si de alte natiuni in afara vecinilor cei mai apropiati. Cei care se fac vinovati de furt, sint obligati sa restituie bunurile proprietarului si nu printului, asa cum se procedeaza prin alte

parti, pentru ca ei considera ca printul nu are mai multe drepturi asupra bunurilor furate decit hotul; iar in cazul in care bunurile nu mai exista, este estimata valoarea lor si este facuta restituirea plecindu-se de aici, ceea ce ramine este dat sotiilor si copiilor; iar cei vinovati sint condamnati pentru a sluji la munca in folosul comunitatii; insa nu sint inchisi, nici nu sint pusi in lanturi, cu exceptia cazului in care se intimpla sa fie anumite circumstante extraordinare in crimele lor. Pot in acest fel merge liberi si nestingheriti oriunde isi doresc pentru a lucra in folosul public. Daca sint lenesi sau intirzie la munca sint biciuiti; dar daca lucreaza din greu sint folositi asa cum trebuie si sint bine tratati, fara sa li se faca nicio urma de repros si doar un numar foarte mic dintre ei sint chemati pentru a fi inchisi intotdeauna pe timpul noptii. Nu au de suferit alte tulburari decit aceasta munca permanenta; pentru ca asa cum ei muncesc pentru folosul public, la fel de bine sint intretinuti din stocul de bunuri publice ce au fost stabilite a fi strinse in acest scop si care difera de la un loc la altul. In unele regiuni tot ceea ce li se ofera se ridica la o contributie caritabila; si desi acest ajutor poate parea incert, inclinatia spre compasiune a acestui popor e inca si mai mare, astfel incit ei le suplinesc nevoile pe deplin; dar in alte parti sint rezervate pentru ei anumite venituri publice; ori exista aici o taxa permanenta de impozitare, ridicata in scopul intretinerii lor. In unele regiuni nu este folosita munca publica dar fiecare cetatean particular care are nevoie sa angajeze muncitori merge la piata si-i angajaza public, doar ca o fac la un pret ceva mai mic decit ar plati pentru un cetatean liber; iar daca se vor dovedi lenesi in indeplinirea sarcinilor ce li se vor incredinta, ii pot grabi slujindu-se de bici.

              "In acest fel exista intotdeauna aici unele munci sau altele care sa fie facute de ei; si pe linga intretinerea lor mai cistiga inca ceva din aceasta munca publica. Poarta cu totii un vesmint specific de-o anumita culoare, iar parul este taiat ceva mai sus de urechi iar o parte din lobul uneia din urechile lor este taiat. Prietenilor le este permis sa le dea carne, bautura sau haine, cu conditia sa fie de culoarea specifica pe care sint obligati s-o poarte, dar este pedepsita cu moartea, atit pentru cel care ofera, cit si pentru cel care primeste, sa li se inmaneze anumite sume de bani; si nu este stabilita o pedeapsa mai mica pentru orice om liber care primeste o suma de bani de la ei, indiferent care ar fi explicatia pe care ar putea sa o dea; este deasemenea prevazuta pedeapsa capitala pentru oricare din acesti sclavi (asa sint numiti ei), care este descoperit purtind arme. Pentru cei impartiti pe aceste criterii pe intreg teritoriul tarii, ce se disting printr-un semn specific, este capital sa-l inlature, sa depaseasca limitele de teritoriu impuse, sau sa vorbeasca cu un sclav apartinind unei alte jurisdictii; si orice incercare de evadare nu este pedepsita mai putin decit evadarea insasi; este pedepsit cu moartea orice alt sclav care este dovedit a fi complice cu el; iar daca un om liber se angajaza in aceasta actiune de evadare, este condamnat la sclavie. Cei care descopera astfel de tentative sint rasplatiti-- daca este om liber, in bani, iar daca sint sclavi, li se ofera libertatea impreuna cu o amnistie acordata pentru vinovatia ce o poarta pentru faptul ca au fost complici; astfel incit ei pot gasi ca este mult mai potrivit sa-si ispaseasca vina decit sa regrete ca s-au angajat intr-un asemenea proiect temerar cu sanse atit de mici de izbinda si sa

persiste in executia lui.

            "Acestea sint legile si regulile lor in ceea ce priveste tilharia si este destul de limpede ca sint la fel de avantajoase pe cit sint de usoare si blinde, pe cita vreme nu doar ca viciul este inlaturat si omul este conservat, dar ele trateaza lucrurile intr-o asemenea maniera, incit poate sa-i ajute sa vada necesitatea de-a fi onesti si de-a se angaja pentru restul vietii pentru a repara prejudiciile ce le-au produs odinioara fata de societate. Si nu exista aici nicio primejdie de-a se reintoarce la vechile lor obiceiuri; pe atit de mica este teama calatorilor de-a suferi daune din partea lor, incit ii utilizeaza adesea ca ghizi pentru a-i insoti de la o jurisdictie la alta; pentru ca nu le-a fost lasat nimic cu ajutorul caruia sa mai poata jefui, din vreme ce sint dezarmati si poate tocmai datorita faptului ca nu se mai afla in lipsuri, ceea ce constituie in sine un motiv suficient de convingator; si asa cum ei sint pedepsiti cu siguranta daca sint descoperiti, tot asa nici nu pot spera la o evadare; pentru ca imbracamintea lor este diferita in toate partile acestei tari de cea pe care o poarta in mod obisnuit cetatenii liberi, astfel ca ei nu vor putea ajunge prea departe, sau asta s-ar putea intimpla doar daca ar umbla dezbracati si chiar si atunci urechea insemnata i-ar putea trada. Singurul pericol ce ar putea veni din partea lor ar fi cel de-a conspira impotriva guvernului, dar aceasta separare de vecinii lor nu permite realizarea unui scop comun, cu exceptia cazului in care a fost pregatita o conspiratie generala a tuturor sclavilor din mai multe jurisdictii, ceea ce nu se poate realiza, din vreme ce ei nu se pot intilni si nu pot vorbi intre ei; nu se vor aventura niciodata intr-un proiect in care tainuirea va fi atit de periculoasa, iar dezvaluirea atit de profitabila. Niciunul dintre ei nu si-a pierdut speranta ca isi va putea recistiga libertatea, deoarece prin rabarea si ascultarea lor si prin argumentele solide ce le-au fost date, ii fac sa creada ca schimbandu-si modul de viata, in viitor, se pot astepta ca in cele din urma sa obtina libertatea; si multi dintre ei sint repusi in drepturi in fiecare an pe baza bunului comportament de care dau dovada.'

            "Cind am relatat toate acestea am adaugat ca nu vad de ce o astfel de metoda n-ar putea sa fie urmata cu un avantaj mult mai mare decit cel care s-ar putea astepta vreodata de la aceasta justitie severa, al carei rol este exagerat atit de mult de avocat. Fata de acestea el a raspuns ca este un lucru ce nu se poate realiza in Anglia fara a pune in pericol intreaga natiune. Asa cum spunea asta, isi scutura intre timp capul si facea unele grimase incercind a-si pastra cumpatul, in timp ce intreaga companie parea a fi de aceiasi opinie cu el, cu exceptia Cardinalului, care a spus ca nu este usor sa iti formezi o parere asupra succesului sau insuccesului unei astfel de masuri, intrucit era o metoda care n-a mai fost incercata niciodata pina acum in Anglia.

            "Dar daca', a spus el, 'in momentul in care a fost pronuntata sentinta pedepsei cu moartea asupra unui hot, Printul ar putea sa-l gratieze pentru o perioada de timp si sa faca un experiment in cazul lui, interzicindu-i privilegiul oricarui cetatean urmarit de stapinire de-a se adaposti in Biserica; si in cazul in care acest lucru va avea un efect bun, el poate fi urmat; iar in cazul in care acest

experiment n-a fost incununat de succes, cel care reprezinta cazul cel mai rau posibil, va fi urmat in cele din urma de punerea in executie a sentintei persoanei condamnate. Si nu vad, ' a adaugat el, 'de ce ar putea fi fie injust, inconvenabil, sau citusi de putin periculos pentru a admite o asemenea intirziere; in opinia mea vagabonzii ar trebui tratati in aceeasi maniera; desi am facut numeroase legi impotriva lor, totusi, inca nu am reusit sa cistigam de partea noastra batalia finala.' Cind Cardinalul a terminat de spus toate acestea, ceilalti au vorbit in termeni elogiosi despre aceasta schimbare, desi atunci cind aceasta idee a venit din partea mea, au dispretuit-o cu totii; dar el a tratat mult mai specific problematica legata de vagabonzi pentru ca propunerea era facuta pe baza propriilor sale observatii.

            "Nu stiu daca merita sa va relatez ceea ce a urmat, pentru ca a fost un lucru foarte ridicol; dar ar trebui sa ma aventurez in asta, pentru ca la fel cum ea nu este pentru noi o chestiune straina, tot asa pot fi trase si unele invataminte de aici. Era prezent aici un bufon ce simula prostia atit de natural incit parea a fi cu adevarat unul dintre ei. Vorbele batjocoritoare rostite si glumele pe care le facea erau atit de seci si stupide, incit mai mult rideam de el decit de ele; cu toate acestea, uneori spunea, ca si cum ar fi fost rodul intimplarii, lucruri care nu erau chiar atit de neplacute; in asa fel incit parca isi dorea sa justifice vechiul proverb: "Cel care va arunca zarurile deseori, intr-o buna zi va avea prilejul sa intilneasca si lovitura norocoasa a vietii". Cind unul dintre invitati a spus ca aceasta ingrijorare pe care o manifest in sprijin fata de soarta hotilor, aceiasi cu cea pe care Cardinalul o manifesta fata de cea a vagabonzilor, va duce in cele din urma la faptul ca nu va mai ramine aici nimic din ajutorul public pentru a mai putea fi acordat si celor saraci, cei pe care boala sau virsta inaintata i-a adus in incapacitatea de-a putea munci, aruncindu-i in cea mai neagra mizerie, bufonul a spus: "Lasati asta in sarcina mea si voi avea eu grije de ei; pentru ca nu exista aici oameni a caror vedere sa ma poata face sa-i detest mai mult dupa ce am fost atit de des ofensat de ei si de plingerile lor jalnice; dar oricit de tinguitoare ar fi aceste povesti ale lor, n-au putut niciodata sa ajunga atit de departe incit sa ma convinga si sa reuseasca sa smulga din punga mea o singura piesa de un penny; pentru ca, fie ca nu am destula minte incit sa le dau ceva, fie atunci cind am avut de gind sa fac asta n-am avut nimic in punga; si ei ma cunosc acum atit de bine incit nu isi vor mai pierde timpul cu stradaniile lor, dar cu toate acestea ma vor lasa sa trec fara sa-mi faca necazuri, deoarece nu mai nadajduiesc la nimic, nu mai au nicio speranta, nici macar mai multa credinta decit as fi avut eu daca as fi fost popa; dar eu imi doresc sa fie facuta o lege pentru a-i trimite pe toti acesti cersetori la minastiri, ca apoi cei din ordinul Benedictinilor sa-i poata face frati mireni, iar femeile sa fie facute maicute."

        "Cardinalul a zimbit si si-a dat acordul fata de aceasta gluma, dar restul invitatilor probabil ca au luat-o in serios. Era aici prezent un calugar, care desi era un om grav si ursuz, totusi, era atit de incintat de aceasta reflectie facuta pe seama preotilor si calugarilor, incit a inceput sa joace cu bufonul, spunind catre el: "Acest lucru nu va putea sa te scape de toti cersetorii, poate doar de cei ce

vor fi luati in grija fratilor nostri.'

        "Acest lucru s-a intimplat deja', a raspuns prostul, 'Cardinalul a prevazut pentru voi care sint acele propuneri pentru a restrictiona vagabondajul si a va pune la munca, pentru ca nu cunosc niciun vagabond care sa se poata asemana voua."

        "Aceasta gluma a fost primita bine de intreaga societate, care privind la Cardinal a inteles ca acesta nu era deranjat deloc, doar singur calugarul era contrariat, asa cum poate fi usor de imaginat si a cazut intr-o astfel de tulburare sufleteasca, incit nu se putea stapini sa nu-i reproseze asta bufonului si sa-l numeasca pungas, birfitor, calomniator si fiu al pierzaniei; iar apoi a citat din Scriptura citeva amenintari inspaimintatoare impotriva lui. Acum mascariciul gindind ca era in elementul sau a rostit catre el nestingherit:

        "Bunule calugar', a spus el, 'nu fi suparat, pentru ca sta scris, "Cu ingaduinta stapineste-ti sufletul."'

        "Calugarul a raspuns (pentru a va relata propriile sale cuvinte),"Nu sint suparat, calaule; cel putin eu nu am pacatuit in asta, pentru ca Psalmul spune, "Miniati-va, dar nu pacatuiti."'

        "La auzul acestor cuvinte, Cardinalul l-a admonestat cu blindete si l-a rugat sa-si stapineasca tulburarea.

        "Nu, my lord,' a spus el, 'pentru ca nu vorbesc decit de staruinta pentru bine pe care s-ar cuveni s-o am; pentru ca oamenii sfinti au staruit pentru bine asa cum se spune: "Staruinta pentru casa ta m-a absorbit intru-totul"; si cintam in biserica noastra ca cel care sfideaza eforturile lui Elisha, asa cum el s-a inaltat pina la casa lui Dumnezeu si a simtit efectele staruintei lui; pe care acesti impostori, acesti pungasi, oameni de nimic, probabil ca le vor simti niciodata la rindul lor.'

        "Vei face asta probabil cu bune intentii', a spus Cardinalul, 'dar in opinia mea ar fi fost mult mai intelept si mult mai bine pentru tine sa nu te angajezi atit de ridicol intr-o disputa cu un prost.'

        "Nu my lord', a raspuns el, 'asta n-a fost facuta cu intelepciune; pentru ca Solomon, cel mai intelept dintre oameni a spus, "Raspunde-i unui prost in deplina concordanta cu prostia lui." ceea ce am si facut, 'si arata-i rigola in care va cadea, daca nu va lua aminte la ea', pentru ca multi dintre defaimatorii lui Elisha, care a fost un om simplu, au simtit efectele staruintei lui, va trebui ca acesta sa devina unul din cuvintele jignitoare pentru cei mai multi dintre calugari, in mijlocul carora exista un numar atit de mare de oameni simpli? Avem deasemenea o bula prin care sint excomunicati toti cei care au fata de noi o atitudine batjocoritoare.'

        "In momentul in care a observat ca nu se poate ajunge la un rezultat in aceasta chestiune, Cardinalul a facut un semn catre clovn pentru a se retrage, a indreptat discutia intr-o alta directie si curind dupa ce s-a ridicat de la masa si ne-a dat o scurta pauza, a venit pentru a asculta cauzele ce-au condus la aceasta confruntare.

        "In felul acesta Mr. More, am alunecat intr-o poveste anosta si destul de lunga, de care as fi fost rusinat daca nu m-ati fi rugat cu toata sinceritatea s-o povestesc si daca nu as fi observat ca o ascultati cu atentie ca si cum nu doreati sa pierdeti nicio particica din ea. Poate ca in anumite locuri am mai micsorat-o, dar am decis sa v-o relatez pe larg, astfe incit sa puteti observa cum acei oameni care au dispretuit propunerile facute atunci cind acestea veneau din partea mea, imediat ce au inteles ca ele nu-i displac deloc Cardinalului, ci dimpotriva, erau aprobate de el, l-au lingusit intr-o asemenea masura si l-au flatat intr-un asemenea grad, incit luind asta in serios, au aprobat toate acele lucruri pe care el le-a acceptat doar in gluma. Si de aici puteti foarte usor stabili cit de putini dintre curteni au pretuit fie valoarea mea, ori cea a sfaturilor mele."

        Fata de asta, am raspuns ca: "Simt ca mi s-a facut o mare favoare in acesta privinta, pentru ca asa cum totul a fost relatat intr-un mod atit de placut si intelept, la fel de bine asta m-a facut sa-mi imaginez ca sint in propria mea tara si am devenit din nou tinar, amintindu-mi de bunul Cardinal, in a carui familie am primit educatia in copilaria mea; si desi faci o prezentare diferita asupra unei chestiuni foarte scumpa mie, imi esti si mai drag inca, pentru ca aduci o onoare atit de mare memoriei lui; cu toate acestea eu nu-mi pot schimba opiniile, pentru ca inca mai gindesc ca daca ai putea depasi aceasta aversiune pe care o ai fata de curtile principilor, ai putea, prin sfaturile ce stau in puterea ta sa le dai sa faci mari servicii in slujba oamenilor; iar acesta este principalul scop pe care fiecare om ar trebui sa si-l propuna in viata; pentru ca prietenul tau Platon credea ca toate natiunile vor fi fericite doar atunci cind, fie filozofii vor deveni regi, fie regii vor deveni filozofi si nu este un lucru de mare mirare daca sintem atit de departe de acea fericire, pe cita vreme filozofii vor gindi ca nu au datoria sa-i asiste pe regi cu sfaturile lor.

        "Nu sint chiar atit de rau intentionati,' a spus el, 'dar ceea ce si-au dorit din toata inima sa faca, multi dintre ei au si facut-o deja prin cartile lor, daca cei carora le sta in putere sa faca asta ar si asculta de bunul lor indemn. 'Dar Platon a judecat drept aceea ca, exceptind cazul in care regii insisi ar deveni filozofi, ei, care sint inca din copilaria lor corupti cu false notiuni, nu vor cadea niciodata in acord deplin cu sfaturile filozofilor, iar asta a descoperit-o el singur a fi adevarata, in persoana lui Dionysos, atunci cind atenienii l-au trimis la curtea lui pentru a-l ajuta sa reformeze statul. [Dionysos cel Batrin: " Esti un batrin palavragiu". Platon: " Iar tu un tiran!" ]

        "Nu credeti ca daca as fi in anturajul unui rege si daca i-as propune cele mai potrivite legi si m-as stradui sa smulg din radacini toate acele seminte blestemate

ale raului pe care le-as descoperi in el, ar trebui fie sa fiu izgonit de la curte, ori cel putin sa fiu luat in bataie de joc pentru eforturile mele? De exemplu, ce insemnatate ar fi avut daca as fi fost la curtea Regelui Frantei si eram numit in Consiliul sau de Coroana, in cazul in care cei mai multi dintre inteleptii membri au propus la audierea lor atit de multe lucruri utile: care este arta si rinduielile prin care poate fi pastrat Milano si Neapole care adeseori le-au scapat din maini fiind recucerite; cum poate fi supusa Venetia si dupa aceea si restul Italiei; apoi Flandra, Barabantul si intreaga Burgundie; si alte inca citeva regate ce au fost inghitite deja in planurile lor. Unul propune aici o alianta cu Venetia care sa fie pastrata atita timp cit se va putea gasi in asta un folos si ca el este cel care va trebui sa asigure comunicarea consilierilor cu ei si sa le dea o parte din prada pina cind succesul lor ii va aduce in nenorocire ori ii va face mai putin tematori, iar apoi le va fi mai usor sa le smulga din maini pina si aceasta parte. Un altul propune sa-i angajeze pe germani si sa-i asigure pe elvetieni de faptul ca le va fi platit un tribut. Altul propune sa-l cistige de partea lor cu o anumita suma de bani pe Imparat, in felul acesta vor detine impreuna cu el puteri nelimitate. Altul propune o pace cu Regele Aragonului si pentru a o intari sa capituleze in fata pretentiilor Regelui Navarrei. Un altul crede ca Printul Castiliei este framintat de sperata unei aliante; si ca unii dintre curtenii sai sint pe punctul de-a fi cistigati de partea factiunei Frantei cu ajutorul unor stipendii. Cel mai greu punct dintre toate este insa cum sa procedeze in cazul Angliei; un tratat de pace este gata de a fi pus in miscare si daca alianta lor nu se poate baza pe el, vor trebui totusi sa-l faca in termeni cit mai fermi posibil; si ei urmeaza sa fie numiti prieteni, dar vor fi suspectati ca inamici;    prin urmare Scotienii vor trebui sa fie tinuti in stare permanenta de pregatire pentru a li se da frau liber asupra Angliei cu prilejul primei ocazii; si vor trebui sa sprijine in ascuns pe unii din nobilii surghiuniti (pentru ca datorita aliantei acest lucru nu poate fi realizat fatis), care au pretentii la coroana, ceea ce inseamna ca acel print care va da de banuit poate fi tinut usor la respect.

        "Iar acum cind lucrurile sint intr-o astfel de efervescenta si un numar atit de mare de oameni curtenitori se alatura consiliilor, cum sa se mai poata intreprinde un razboi daca avem in vedere ca oameni de o asemenea calitate, pe care te poti baza si carora le-as dori sa poata schimba toate acele consilii pentru a lasa in pace Italia si sa-si mentina trupele acasa, din vreme ce Regatul Frantei este intr-adevar mult prea mare pentru a putea fi bine guvernat de un singur om; si din acest motiv nu ar trebui sa gindeasca la anexarea altor provincii; iar daca dupa asta le-as propune rezolutia Acornienilor, un popor situat la sud-est de Utopia, care cu mult timp in urma s-a angajat intr-un razboi pentru a adauga dominatiei principelui lor un alt regat, asupra caruia au avut unele pretentii, bazate pe o mai veche alianta. Acest regat a fost cucerit, dar curind ei au descoperit ca problemele generate de mentinerea lui sub dominatie erau egale cu cele produse de cucerirea lui; ca acest popor cucerit era intotdeauna, fie in lupta de eliberare, fie expus unor invazii straine si in acest fel erau obligati la o stare permanenta de razboi, fie impotriva lor, fie pentru a apara hotarele de noile invazii si in consecinta nu puteau niciodata sa demobilizeze armata; astfel ca intre timp erau

impovarati de taxe, banii lor ieseau din regat, singele lor era varsat pentru gloria Regelui, fara ca asta sa asigure pentru acel popor nici cel mai mic avantaj, care n-a capatat nici cel mai mic beneficiu din asta chiar si in vreme de pace; si in acest fel moravurile lor au fost corupte de lunga perioada de razboi, jafurile si crimele se regaseau peste tot din belsug, iar legislatia lor a cazut in dizgratie, in timp ce Regele lor, distras de grija pentru cele doua regate, era cu atit mai putin capabil sa se aplece asupra interesului fiecaruia dintre ele.

        "Cind au vazut asta si ca nu ar fi aici un sfirsit pentru toate acele rele, printr-un acord comun al celor doua Consilii au facut o adresa umila catre Regele lor, rugindu-l sa aleaga pe care din cele doua regate isi doreste in final sa-l pastreze, din moment ce nu pot fi detinute ambele regate; pentru ca ei erau un popor mult prea mare pentru a fi guvernati de un Rege divizat, din moment ce niciun om nu ar putea fi incintat de ideea de-a avea un servitor care sa fie impartit in comun intre el si o alta persoana. Prin urmare, bunul print a fost nevoit sa renunte la noul regat in favoarea unuia dintre prietenii sai (care nu dupa mult timp a si fost detronat) si sa se multumeasca cu vechiul sau regat. As aduga la asta, ca dupa toate aceste incercari la care i-a supus starea permanenta de razboi, trebuie sa fi urmat o mare dezordine si cheltuirea resurselor umane si a tezaurului acelei tari; poate ca printr-o nenorocire au fost fortati sa renunte in cele din urma la tot, de aceea parea mult mai de dorit ca Regele lor sa faca tot ce i-ar fi stat in puteri pentru a imbunatati sistemul de guvernamint al vechiul sau Regat si sa-l faca pe cit posibil de infloritor; astfel, ar fi trebuit sa-si iubeasca poporul si sa fie adorat de ei; ar fi trebuit sa traiasca in mijlocul lor, sa-i guverneze cu blindete si sa lase celelalte regate in liniste, intrucit statul ce a cazut in sarcina sa sa-l conduca era suficient de mare, daca nu chiar prea mare pentru el. Intrebati-va sincer, ce ati putea gindi daca ati auzi un astfel de discurs?"

        "Trebuie sa marturisesc, am spus eu, 'ca nu m-am gindit foarte bine la acest lucru."

        "Dar de ce", a spus el, "daca poti alege si altfel de ministrii, cei prin al caror principal mecanism si prin consultarile lor stabilesc arta prin care poate fi sporit tezaurul principelui. Unde unul propune scaderea valorii monedei, atunci cind debitul Regelui este mare si cresterea ei, daca se maresc veniturile ce intra la tezaur, astfel incit sa se poata plati atit de mult cu doar foarte putin, iar cu foarte putin poate fi incheiata o mare speculatie financiara; un altul face propuneri pentru un pretext de razboi, astfel incit sa poata fi marite sumele impuse la plata de catre populatie si ca o pace poate fi incheiata imediat ce s-a realizat aceasta capodopera financiara; iar acest lucru sa fie facut sub o astfel de aparenta religioasa, ca si cum ar lucra pentru binele public si sa-i faca sa atribuie asta evlaviei principelui si grijii lui pentru vietile supusilor sai. Un al treilea ofera citeva legi invechite ce au fost scoase din uz de multa vreme, nemaifiind folosite; si asa cum ele au fost uitate de toti supusii, la fel de bine au si fost incalcate de ei; si propune perceperea sumelor impuse, urmate si de penalitati in cazul acestor legi, ca si cum asta ar putea sa le aduca o imensa comoara, astfel incit poate

trezi aici interesul de-a gasi un foarte bun pretext pentru asta, din vreme ce are o dubla aparenta, cea a executarii unei legi, dar si ca un act de justitie. Un al patrulea, propune interzicerea de la comercializare a unui mare numar de bunuri, sub sanctiunea unor pedepse severe, in mod special sub pretextul ca ar fi impotriva interesului public si apoi sa distribuie dispense la vinzarea acestor bunuri prohibite, inventind diferite pretexte, incasindu-se astfel mari sume de la cei ce pot gasi in evitarea lor legala avantaje substantiale pentru ei. Acest lucru ar servi din doua puncte de vedere, atit prin faptul ca ele le vor servi interesului lor, cit si datorita faptului ca vor fi acceptate de un mare numar de oameni, indusi in eroare de aceste artificii; pentru ca asa cum cei care sint condusi de avaritie vor incerca sa incalce legea, vor fi si amendati sever, tot la fel cum si vinzarea licentelor la preturi ridicate, va parea ca si cum principele ar fi blind fata de poporul sau si nu ar dori sa renunte, prin eliberarea acestor grase dispense, prea usor sau la un pret scazut, la nimic din ceea ce ar putea fi indreptat impotriva binelui public.

        "Altul va propune ca judecatorii vor trebui sa fie siguri ca vor declara intotdeauna sentintele in favoarea celor privilegiati, astfel vor trebui trimisi de mai multe ori in fata curtii, incit Regele sa asculte modul in care argumenteaza acele probleme care il nelinistesc; din vreme ce oricit de injuste pot fi oricare dintre pretentiile sale, totusi, se poate gasi intotdeauna unul sau un altul dintre ei, care fie din contradictie cu ceilalti, fie minat de trufia de-a se face remarcat, sau in incercarea de a-i face curte printului, ce va putea descoperi in acest fel un pretext sau altul, pentru a-i oferi Regelui un exemplu intemeiat de-a rastalmaci in favoarea sa legea; pentru ca daca judecatorii difera in opinii, cel mai clar lucru din lume poate fi facut pe aceasta cale discutabil si adevarul poate fi pus la indoiala; Regele poate apoi sa profite de avantajul de-a interpreta legea in propriul sau profit, in timp ce acei judecatorii care se distingeau prin a fi de partea adevarului, isi vor schimba parerea, trecind de partea sa, fie din teama, fie minati de umilinta; fiind in acest fel cistigati de partea sa, pot fi trimisi apoi cu totii pe scaunul judecatoresc pentru a rosti cu indrazneala sentintele, asa cum Regele si-ar fi dorit; pentru ca un pretext just nu poate fi niciodata pus la indoiala atunci cind sentinta este data in favoarea Principelui. Aceasta    este un fel de-a spune ca dreptatea este de partea sa, ori ca anumite cuvinte din lege vor justifica emiterea unui asemenea sens, sau ca un sens fortat va fi pus in seama lor; si in vreme ce in jur toate celelalte se vor narui, toate pretextele decurgind din prerogativele Regelui vor fi mai presus de orice indoiala, ca cel care se afla situat mai presus de lege; si fata de care un judecator evlavios ar trebui sa aiba un punct de vedere special. Acest lucru poate fi apoi aplicat si in ceea ce-i priveste pe toti ceilalti ministri. Care se vor gasi in acest fel la adapost de rigorile legii, putind profita in acelasi timp pe cit de mult posibil de toate avantajele pe care le ofera inaltele lor functii, fara nici cea mai mica teama ca vor fi vreodata judecati pentru faptele lor. Caci pe cita vreme vor incerca sa-i acuze unii, ei se vor apara pozind in victime ale represiunii politice ce ar fi indreptate chipurile impotriva lor, desi faptele lor nu sint cu nimic diferite de cele ale tilharilor la drumul mare. Obedienta si slugarnicia judecatorilor ce au fost numiti in aceste fotolii doar dupa

ce s-au asigurat de complicitatea lor, ii va feri insa de orice fel de raspundere.     

        "Astfel toate sint in deplin acord cu maxima lui Crassus potrivit careia, un print nu poate avea nicodata un tezaur care sa-i fie indeajuns, pe cita vreme trebuie sa-si intretina armatele din el; tot asa si in cazul unui rege, chiar daca el ar dori, nu poate face nimic injust; pentru ca toata proprietatea este simbolizata de el, fara a excepta tocmai persoana juridica reprezentata de supusii sai; si in acest fel, niciun om nu are alte bunuri in afara de cele pe care Regele, in marea sa generozitate, a gindit de cuvinta sa i le lase lui. Si ei cred ca este in interesul Printului, ca aici sa fie lasate cit mai putin posibil din toate acestea, ca si cum ar fi in avantajul sau ca supusii sai sa nu se bucure nici de bogatii si nici de libertate; din vreme ce toate acestea ii fac sa devina mai putin supusi si mai putin dispusi de-a sustine un guvernamint crud si injust, pe cita vreme saracia si mizeria le toceste rezistenta fizica si morala, ii face rabdatori, ii culca la pamint si le zdrobeste acea inaltime a spiritului, pe care altfel ar intrebuinta-o pentru a se razvrati. Ce s-ar intimpla acum dupa ce toate aceste propuneri au fost facute, daca m-as ridica si as sustine ca astfel de sfaturi sint deopotriva nepotrivite unui Rege, dar si vatamatoare pentru el; si nu doar ca nu fac cinste onoarei lui, dar si ca siguranta sa consta mai mult in bogatia supusilor sai, decit in a sa proprie; daca le-as arata asta, ei si-ar alege un rege doar de dragul lor si nu pentru al lui; ca prin grija si eforturile lui, ei sa poata fi depotriva lipsiti de griji, dar si lipsiti de pericole; si prin urmare, ca un Principe ar trebui sa acorde mai multa atentie fata de fericirea supusilor sai decit fata de a sa, tot asa cum pastorul poarta o mai mare grije turmei decit fata de el insusi.

                  "Este deasemenea sigur ca se face o mare eroare atunci cind este gindit ca saracia unei natiuni este un mijloc pentru siguranta publica. Unde exista mai multe conflicte decit in breasla cersetorilor? Cine se ia mai in serios tinjind dupa schimbare, decit cel care este tulburat de situatia lui din prezent? Cine actioneaza pentru a crea confuzie cu o asa disperata indrazneala, decit cel care nu mai are nimic de pierdut si nadajduieste sa cistige totul prin sine? Daca un rege s-ar putea lasa prada unui asemenea dispret sau gelozii incit sa nu-si poata pastra supusii in respectul ce li-l datoreaza, incit sa declanseze persecutia si opresiunea, aruncindu-i prada saraciei si mizeriei, ar fi cu siguranta mult mai bine pentru el sa-si paraseasca regatul, decit sa-l pastreze prin astfel de metode, ce nu fac altceva decit sa spulbere total autoritatea care prin insasi numele majestatii regale o datoreaza fata de supusii sai. Nici nu este de demnitatea unui rege de-a se acoperi cu rusinea domniei peste un popor de cersetori, ca si cum acestia ar reprezenta bogatii si fericitii sai supusi! Tocmai de aceea spunea Fabricius, un om cu un temperament nobil si inflacarat, "ca isi doreste sa guverneze mai degraba peste oameni bogati, decit sa fie el insusi bogat, deoarece un asemenea om asupra caruia se revarsa atita fericire si placere, in timp ce toti in jurul sau sint cufundati in doliu si in jale, este mai degraba temnicer, decit principe domnitor." El este un medic nepriceput, care nu poate vindeca o boala fara sa transfere boala pacientului sau intr-un altul; asemenea si

cel care nu poate gasi o alta cale pentru a indrepta erorile poporului sau, decit prin a-l deposeda de toate avantajele vietii, arata ca acest om nu stie ce inseamna sa guvernezi peste o natiune libera. El insusi, ar trebui cit de curind sa se lepede de indolenta, sau sa-si sacrifice mindria; pentru ca dispretul si ura pe care supusii sai o au pentru el iau nastere pornind de la viciile existente in el insusi. Lasati-i sa traiasca potrivit celor ce le apartin, fara a le mai imputa pe nedrept si alte rele si ajustati-le cheltuielile la veniturile lor. Lasati-i sa pedepseasca crimele si minati de conduita lor inteleapta, lasati-i mai bine sa incerce sa le previna decit sa faca legile severe, atunci cind ei le-au tolerat deja, fiind mult prea comune. Lasati-i, nu va repeziti sa reinviati legi ce-au fost abrogate ca fiind desuete, mai cu seama daca au fost demult uitate si n-au fost dorite niciodata. Lasati-i fara a fi pedepsiti de incalcarea lor, mai cu seama pentru acele fapte de la care un judecator nu s-ar da niciodata inapoi sa aplice o pedeapsa aspra atunci cind este vorba de un simplu cetatean, ci s-ar uita la el ca la un om siret, injust, doar pentru a putea apoi pretinde ca asa si este.

        "La toate acestea as adauga acea lege ce domneste printre Macarieni, un popor ce traieste nu departe de Utopia si prin care regele lor este legat printr-un juramint confirmat de un sacrificiu solemn in ziua in care isi incepe domnia, ca niciodata sa nu detina in trezoreria sa o suma care sa depaseasca valoarea a 1.000 de livre de aur, sau o cantitate de argint care sa fie egala cu aceasta valoare. Aceasta lege, asa cum ne-a fost spus, a fost promulgata de un mare rege, care era preocupat mai mult de bogatia regatului sau decit de propria sa avere si tocmai de aceea a luat masuri impotriva acumularii unui tezaur atit de mare ce ar fi putut sa duca la pauperizarea poporului. El a gindit ca o asemenea suma modica ar fi fost suficienta in cazul oricarui accident, fie ca Regele ar fi fost pus in situatia sa se apere impotriva unei forte rebele, ori daca regatul trebuia sa fie aparat impotriva invaziei unui inamic extern; dar nu ar fi fost suficienta pentru a incuraja un print sa incalce drepturile celorlalti oameni, o imprejurare care a fost gindita drept principala cauza pentru care el a recurs la o asemenea masura legislativa. A crezut deasemenea, ca ea reprezinta o prevedere excelenta pentru asigurarea liberei circulatii a masei monetare, masura atit de necesara pentru desfasurarea comertului si liberului schimb; si atunci cind un rege trebuie sa distribuie toate aceste sporuri extraordinare, care cresc bogatiile dincolo de orice nivel al asteptarilor, asta il va face mai putin dispus sa-i asupreasca pe supusii sai. Un astfel de rege va fi teroarea celor rai si va fi iubit de cei virtuosi.

        "Daca ar trebui sa vorbesc despre astfel de lucruri, sau de altele asemanatoare, unor oameni care au ales partinitor o alta cale, cit de surzi vor putea fi la tot ceea ce le voi putea eu spune?"

        "Fara nici cea mai mica indoiala, vor fi complet surzi", am raspuns eu, "si nu e de mirare pentru unii care nu isi vor da nicodata acordul fata de o propunere sau recomandare ce cu siguranta nu le va parea deloc amuzanta. Conversatii care se indeparteaza atit de mult de subiect n-au putut fi niciodata de vreun folos, nici n-au putut avea vreun efect asupra mintii acelor oameni preocupati cu

sentimente atit de diferite. Acest tip de speculatii filozofice nu sint deloc neplacute printre prieteni intr-o discutie libera, dar nu se gaseste nicio camera potrivita pentru ele la curtea unui print, unde marile chestiuni de stat se confunda cu dreptul celui ce detine puterea."

        "Este exact ceea ce am spus." a raspuns el, "ca nu exista nicio camera potrivita pentru filozofie la curtile princiare."

        "Ba da, exista," am spus eu, "dar nu pentru aceasta filozofie speculativa care face ca totul sa fie aproape la fel de potrivit in orice moment; aici exista o altfel de filozofie care este mult mai flexibila, care isi cunoaste propria scena adaptindu-se singura la ea si care il invata pe un om cu insusiri alese si decenta sa actioneze asupra acelei parti ce a cazut in sarcina sa. Daca una din comediile lui Plaut este pusa in scena si societatea unor servitori actioneaza asupra partilor ce le revin in piesa, ar trebui sa iesi pe scena invesmintat in filozof si sa reciti din "Octavia" unul din discursurile lui Seneca adresate lui Nero? N-ar fi mai bine pentru tine sa nu spui nimic, sa introduci lucruri de o natura atit de diferita pentru a face ca acea tragi-comedie sa devina insolenta? Pentru ca ai corupt si viciat intreaga piesa ce se afla pe scena, din moment ce ai amestecat lucruri de naturi atit de opuse, chiar daca ele ar putea fi cu mult mai bune. De aceea mergem mai departe cu piesa aflata pe scena, e lucrul cel mai bun pe care il ai de facut si nu trebuie sa confunzi rolul, chiar daca un altul care iti este mult mai placut iti trece prin minte. Si chiar asa se intimpla lucrurile intr-o republica sau in consiliile principilor; daca relele convingeri nu pot fi stirpite cu totul si nu poti vindeca unele vicii capatate potrivit dorintelor tale, nu trebuie ca din acest motiv sa te lepezi de republica; cel putin din aceleasi ratiuni pentru care nu ai parasi o corabie in furtuna pentru ca nu le poti porunci vinturilor din ce parte sa bata. Nu esti obligat sa asaltezi oamenii cu discursuri ce se afla in afara sferei preocuparii lor, cind vezi care sint acele notiuni pe care ei le-au primit, iar asta ar trebui sa te previna sa-ti faci o impresie asupra lor. Ar trebui mai degraba sa planuiesti si sa conduci lucrurile cu toata abilitatea care-ti sta in putinta, astfel incit, daca nu reusesti sa faci ca lucrurile sa mearga bine, cel putin ele sa decurga cit mai putin rau posibil; pentru ca exceptind faptul ca toti oamenii sint buni, nu pot fi juste si toate celelalte lucruri; iar asta este o binecuvintare pe care prezentul nu-mi ofera inca speranta ca voi putea trai sa o vad.

        "Conform argumentelor voastre", a raspuns el, "tot ce as fi capabil sa fac ar fi sa ma feresc eu insumi de-a deveni smintit, pe cita vreme ma voi stradui sa vindec sminteala altora; pentru ca daca voi rosti adevarul ar trebui sa repet ceea ce v-am mai spus; si as spune o minciuna, daca un filozof poate sau nu poate sa faca asta; si sint sigur ca nu pot s-o fac. Dar cu toate ca aceste discursuri pot fi jenante si ingrate fata de ei, nu vad de ce trebuie sa para prostesti si extravagante; intr-adevar, daca ar trebui sa propun fie lucruri asemanatoare celor pe care Platon le-a conceput in "Republica" sa, sau a celor pe care le practica locuitorii Utopiei in societatea lor, desi ele pot parea a fi cele mai bune, asa cum cu certitudine ca si sint, totusi, ele sint atit de diferite de modul de organizare

statornicit printre noi care este fondat pe proprietate, in timp ce printre ei nu se regasesc astfel de lucruri, incit nu ma pot astepta ca sa produca vreun efect vizibil asupra lor; dar astfel de discursuri, asemeni celui al meu, care nu fac altceva decit sa reaminteasca rele din trecut si sa avertizeze asupra a ceea ce poate urma, nu au nimic in ele care sa fie atit de absurde incit sa nu poata fi folosite in orice moment, pentru ca ele pot fi suparatoare doar pentru cei care sint hotariti sa se repeada pripit intr-un sens contrar; si daca trebuie sa indepartam tot ce este absurd si excentric, care datorita vietii imorale pe care foarte multi oameni o duc, poate parea un lucru foarte straniu, chiar si pentru Crestini, sa-i vindecam staruind cu acea parte pura din lucruri pe care am invatat-o de la Hristos, chiar pentru ca El a poruncit sa nu le tainuim, ci sa vestim de pe acoperisul caselor ceea ce el in secret ne-a predat.   

          "Cea mai mare parte din invataturile lui se afla intr-o mai mare opozitie cu viata oamenilor acestor vremuri decit s-ar putea afla oricare parte a discursului meu; dar predicatorii par sa fi invatat acea abilitate ce o recomandai in cazul meu, pentru ca ei au observat ca oamenii nu vor renunta de buna voie la viata lor pentru a o pune in acord cu regulile ce le-a dat Hristos si au modificat doctrina sa ca si cum ar fi o regula de plumb pentru viata lor, astfel incit, intr-un fel sau altul, in cele din urma sa poata consimti fiecare dintre ei la acest mod de viata. Dar n-am vazut niciun alt efect al acestei adaptari, cu exceptia faptului ca ii confera omului un sentiment de mai mare siguranta in ticalosia lui. Si acesta este tot succesul pe care il pot avea la o curte, pentru ca trebuie sa fiu totdeauna diferit fata de ceilalti si pe linga asta, nu trebuie sa declar nimic din intentiile mele; sau in cazul in care voi fi de acord cu ei, atunci ii voi ajuta doar sa progreseze in nebunia lor. Nu pot intelege ce vrei sa spui cu acele intentii ale tale, sau cu acea conducerea si desfasurarea a lucrurilor cu atita ingeniozitate incit daca ele nu vor decurge bine atunci sa mearga cit mai putin rau cu putinta, pentru ca acele curti nu sint absolut deloc ingaduitoare fata de un om care isi pastraza linistea sau inchide ochii la ceea ce fac ceilalti. Un om trebuie sa aprobe fara menajamente cele mai proaste sfaturi si sa-si dea consimtamintul fata de cele mai abjecte planuri; astfel ca ar putea trece drept spion, sau poate drept tradator, cel care a aprobat astfel de practici daunatoare insa a facut asta fara nicio urma de entuziasm; si prin urmare, cind un om s-a angajat sa intre intr-o astfel de societate el va fi atit de departe de-a putea sa imbunatateasca lucrurile prin bunele sale intentii, asa cum spuneai, incit nu va gasi nici macar o ocazie de-a face cel mai mic bine; proasta companie in care se gaseste il va corupe cit de curind, mai degraba decit sa poata fi mai bine pentru el; sau daca in ciuda proastei companii el va ramine ferm si inocent, inca si nebunia si ticalosia lor ii va fi imputata lui; si prin adaugarea sfaturilor lui alaturi de cele care le apartin lor, va trebui sa-si poarte partea sa din intreaga vina ce revine in totalitate altora.

          "Nu a ramas nicio ilustrare mai nepotrivita a contrariilor prin care Platon sa nu dezvaluie absurditatea amestecului filozofilor in actul de guvernare. "Daca un om,' spunea el, "a fost sa vada societatea unor oameni importanti alergind in fiecare zi prin ploaie, care sa fie incintati de faptul ca sint uzi; daca el stia ca nu

ar fi avut niciun succes in a se duce sa-i determine sa reintoarca la casele lor pentru a evita furtuna si ca tot la ce s-ar fi putut astepta de la faptul ca s-a dus sa le vorbeasca, ar fi acela ca el insusi ar fi ajuns la fel de ud, cel mai bun lucru pentru el ar fi sa ramina in spatele usii; si deoarece ca nu are destula influenta pentru a corecta nebunia altor oameni, sa-si doreasca sa fereasca el insusi de ea."

          "Desi pentru a expune clar sentimentele mele reale, trebuie sa recunosc deschis, ca atita timp cit aici exista orice fel de proprietate si cita vreme banul este un etalon pentru toate celelalte lucruri, nu pot crede ca o natiune poate fi guvernata, nici intr-un mod just, nici intr-unul fericit; nu poate fi guvernata corect, pentru ca cele mai bune lucruri vor cadea de partea celor mai rai dintre oameni; nu poate fi guvernata fericit, pentru ca toate bogatiile vor fi impartite doar intre foarte putini (si chiar si acestia nu sint in toate privintele fericiti), restul fiind lasati intr-o situatie absolut mizerabila. De aceea, atunci cind reflectez asupra Constitutiei bune si intelepte a locuitorilor Utopiei - in mijlocul carora toate lucrurile sint atit de fericit guvernate si cu un numar atit de mic de legi, unde vitutea isi are recompensa sa meritata si exista aici o asemenea echitate incit fiecare om traieste intr-o afluenta a bunurilor-- cind compar cu ei toate celelalte natiuni, atit de numeroase, care cu toate ca elaboreaza anual un numar atit de mare de noi legi, nu pot totusi aduce Constitutia lor la o reglementare corecta, cu toate ca fiecare detine proprietatea sa; cu toate legile pe care ei le pot inventa, nu au totusi puterea de-a o mentine sau de-a o apara, nici macar de a-i putea permite unui om sa distinga cu certitudine intre ceea ce ii apartine lui, de ceea ce se afla in proprietatea altcuiva; si de aici numeroasele procese ce sint declansate in fiecare zi si aflate intr-o vesnica suspensie, ce ofera o dovada suficient de clara; cind, asa cum obisnuiesc sa spun, am cumpanit toate aceste lucruri in mintea mea, inclin tot mai mult in favoarea lui Platon si nu ma mai mir ca el a decis sa nu faca niciun fel de legi pentru cei care nu ar indrazni sa sustina o posesiune in comun a tuturor bunurilor; pentru un om atit de intelept, nu a putut decit sa anticipeze ca asezarea tuturor pe o singura treapta era singura cale de a face o natiune fericita, ce nu poate fi atinsa atita timp cit aici exista proprietate; pentru ca atunci cind fiecare om trage catre sine tot ceea ce poate cuprinde cu un titlu sau altul, aici trebuie sa urmeze nenorociri, astfel cum oricit de bogata ar fi o natiune, doar citiva dintre membrii ei impart toata acea bogatia intre ei, restul  trebuind sa-si imparta mizeria.

          "Astfel daca aici printre ei vor fi doua tipuri de oameni care sa merite ceea ce soarta lor schimbatoare le va fi adus; primul total inutil, lipsit de orice valoare, dar lacom si ticalos; si ultimul, format din oameni sinceri si modesti, care prin sirguinta lor constanta servesc cauzei publice cu o mai mare daruire decit o fac pentru ei insisi; si sint convins ca pina ce proprietatea nu va fi inlaturata, aici nu se poate vorbi de echitate ori de o justa distribuire a bunurilor, nici ca lumea poate fi intr-un mod fericit guvernata; pentru ca atita timp cit aceasta proprietate este mentinuta, cea mai mare si de departe cea mai buna parte a omenirii, va fi inca apasata de o mare sarcina de nelinisti si de necazuri. Marturisesc, fara a ma

indeparta prea mult, ca aceste dificultati care apasa asupra unei mari parti a omenirii pot fi facute mai usoare; dar ele nu vor putea fi niciodata inlaturate intru-totul. Pentru ca daca legile ar fi fost facute pentru a determina cit de mari si extinse sa fie domeniile si ce suma de bani trebuie sa pastreze fiecare om, pentru a limita puterile Printului, astfel incit acestea sa nu creasca prea mult si pentru a-i impiedica pe oameni sa nu poata deveni prea insolenti si ca nimeni sa nu poata sa aspire prin razvratire sa ajunga in slujbe publice, care nu ar trebuit nici sa fie vindute, nici preturile lor sa fie oneroase, necesitind astfel o mare cheltuiala; pentru ca astfel, cei care servesc in ele vor fi tentati sa restituie ei insisi banii prin excrocherii si violente si va deveni inevitabil sa incerce sa descopere oameni bogati pentru a le acorda aceste slujbe, care ar fi potrivite mai degraba unor oameni pe a caror intelepciune sa te poti bizui -- aceste legi, spun eu, ar trebui sa aiba astfel de efecte, la fel de bune ca un regim alimentar si grija pe care ar trebui sa o arate fata de un om bolnav, a carui recuperare este disperata; ei pot domoli si alina boala, dar ea nu va putea fi niciodata vindecata complet , nici macar corpul politic nu va putea fi readus din nou la un bun obicei, atita timp cit proprietatea ramine; si vor ajunge curind la o complicatie a bolilor, unde aplicarea unui remediu pentru o nenorocire va produce declansarea altei nenorociri, poate si mai mari inca, iar ceea ce va elimina simptomele unei boli, va produce altele noi, pe cita vreme consolidarea unei parti a corpului, va slabi tot restul organismului."

          "Dimpotriva," am raspuns eu, "mie mi se pare ca omul nu poate trai convenabil acolo unde toate bunurile sint detinute in comun; cum ar putea fi creata aici orice forma de bogatie, in vreme ce fiecare om va gasi o justificare pentru a fi scutit de la munca? Pentru ca lipsa perspectivei unui cistig nu il va mai putea provoca, astfel incit increderea in harnicia celorlalti oameni il poate determina sa devina lenes si indolent; daca oamenii ajung sa fie strimtorati de nevoi si inca nu pot dispune de nimic ca de ceva aflat in proprietatea lor, ce poate urma dupa asta, decit o razvratire si o varsare de singe perpetua, in special atunci cind respectul si autoritatea datorata magistratilor se va prabusi la pamint? Pentru ca eu nu-mi pot imagina cum ar mai putea fi mentinute in mijlocul acestor oameni, care sint egali unul cu celalalt in toate lucrurile ."

          "Nu e nimic de mirare," a spus el, " ca asa vi se infatiseaza lucrurile in fata ochilor si asta pentru ca nu aveti notiuni, sau cel putin niciuna corecta, despre o astfel de Constitutie; dar daca ati fi fost in Utopia impreuna cu mine si ati fi vazut legile si regulile lor, asa cum am facut eu pe intreaga durata a celor cinci ani cit am locuit printre ei; vreme in care am fost atit de fericit, incit intr-adevar, nu as fi dorit sa-i parasesc niciodata daca nu ar trebuit sa fac cunoscuta descoperirea acestei Lumi Noi pentru Europeni; ar fi trebuit atunci sa marturisiti ca nu ati vazut niciodata un popor atit de bine guvernat ca acesta al lor."

          "Nu va fi usor sa ma convingeti," a spus Peter, "ca oricare alta natiune din aceasta Lume Noua este mai bine guvernata decit statele din sinul nostru. Pentru ca aceste cunostinte pe care le detinem nu sint cu nimic mai neinsemnate

decit cele detinute de ei, tot asa cum forma noastra de guvernamint, daca nu gresesc, fiind cu mult mai veche, o lunga practica ne-a ajutat sa descoperim multe din avantajele vietii; si unele ocazii fericite ne-au dezvaluit multe alte lucruri, pe care nicio forma a inteligentei omenesti n-ar fi putut sa si-o imagineze in alt chip vreodata."

          "In ceea ce priveste antichitatea, fie ca e vorba de forma lor de guvernamint sau de cea a noastra," a spus el, "nu poti adopta in privinta ei o judecata adevarata, pina in momentul in care nu ai citit istoriile lor; pentru ca in cazul in care ele sint credibile, ei au cunoscut intemeierea cetatilor in mijlocul lor inainte ca aceste parti ale lumii sa fi fost prea bine populate. Si cum aceste descoperiri au fost facute, fie printr-o sansa, fie prin imaginatia unor oameni, aceasta s-ar fi putut intimpla la fel de bine acolo, ca si aici. Nu pot nega insa ca noi sintem mult mai ingeniosi decit ei, dar ne depasesc cu mult in studiul specializat si in aplicabilitatea practica. Cunosc foarte putine in ceea ce ne priveste, inainte de-a ajunge la ei; ne numesc utilizind pentru toti un nume comun al unei natiuni ce se gaseste dincolo de linia ecuatorului; pentru ca in cronicile lor este mentionat un naufragiu care a avut loc in zona lor de coasta in urma cu 1.200 de ani si faptul ca la bordul navei se aflau citiva Romani si Egipteni ce au ajuns in siguranta la tarm si au petrecut tot restul vietii alaturi de ei; au dat dovada de o asemenea ingeniozitate, incit de la aceasta singura oportunitate au cistigat avantajul de-a invata de la acesti oaspeti neasteptati si a-si insusi toate artele utile ce erau atunci printre Romani si erau cunoscute de acesti naufragiati; si prin indiciile ce le-au oferit, au descoperit ei singuri unele din aceste arte, pe care nu le-au putut explica pe deplin; atit de fericit au pus in valoare aceasta intimplare ce le-a oferit doar pe citiva dintre oamenii nostri, ce-au fost aruncati pe tarmul lor.

          "Dar daca noi aveam o astfel de sansa, ce altfel s-a oferit de atitea ori, care sa aduca pe citiva dintre cei de acolo in Europa, am fi fost atit de departe de-a o valorifica, la fel de putin pe cit ne-am si putea reaminti de ea; tot la fel de bine cum in timpul ce va urma probabli ca va fi si uitat de oamenii nostri ca eu am fost cindva acolo. In vreme ce ei de la o astfel de intimplare au devenit maestri ai tuturor inventiilor valoroase ce au fost descoperite de noi; cu toate acestea, cred ca asta trebuie sa se fi intimplat cu mult inainte ca noi sa invatam, sau sa punem in practica, unele din institutiile de valoare ce existau deja printre ei. Si asta trebuie sa fie cauza adevarata, ei fiind mult mai bine guvernati si traind mult mai fericit decit noi, desi nici noi nu am ajuns prea departe in ceea ce priveste intelegerea beneficiilor aduse de calatoriile peste hotare."

          La auzul aceastora, am rostit catre el: "V-as ruga cu toata staruinta sa descrieti acea insulace pare a fi speciala pentru noi. Aceasta descriere sa nu fie prea scurta, dar sa fie expuse in ordine toate lucrurile privitoare la solul, raurile, orasele, obiceiurile, legile, constitutia, oamenii, si intr-un cuvint, tot ceea ce va imaginati ca dorim sa cunoastem. Si va puteti foarte bine inchipui ca dorim sa aflam absolut totul in ceea ce-i priveste pe acesti oameni, fata de care pina acum am fost atit de ignoranti."

          "O voi face cu mare placere," a raspuns el, "pentru ca voi sistematiza intreaga problematica cu foarte mare atentie; dar asta va dura ceva timp."

          "Atunci sa incepem," am spus eu, "dar mai intii sa luam masa si apoi vom avea la dispozitie suficient timp liber."

        A fost de acord. N-am dus si am luat masa impreuna iar dupa asta ne-am reintors si ne-am asezat in acelasi loc. Le-am ordonat servitorilor sa vegheze atent, astfel incit sa nu ne poata deranja nimeni. Si atit Peter cit si eu l-am rugat pe Rafael sa-si tina promisiunea. Cind a vazut ca eram concentrati asupra lui, a luat o mica pauza pentru a-si reaminti unde ramasese si a inceput in acest chip:                                                                                                                                                                                                  

                                                                                          Cartea a II-a                     

          Insula Utopia cuprinde in partea sa din mijloc cca. doua sute de mile terestre, iar aceasta suprafata este mentinuta aproape pe intreg cuprinsul sau; apoi ea incepe a se ingusta usor catre cele doua extremitati ale sale, imaginea ei nefiind cu mult diferita de cea a Lunii aflate in ultimul patrar. In mijlocul acestei limbi de pamant marea cuprinde intre cele doua limite unsprezece mile marine ce se desfasoara intr-un golf imens inconjurat fiind de jur-imprejur de pamint pe o raza de cca. 500 de mile, ce ofera in acest fel un adapost sigur in fata vinturilor ce sufla in aceasta parte a lumii. In interiorul acestui golf nu sint prezenti curentii marini ce fac ca navigatia de pe coasta sa fie atit de periculoasa, incit intreaga zona de interior indeplineste conditiile perfecte ale unui vast port in care conditiile naturale au dat nastere unui refugiu sigur fata de vitregiile marii, deschizind in acest fel oportunitatea desfasurarii unei intense activitati comerciale prin intermediul calatoriilor efectuate pe apa pentru toti locuitorii acestei insule; cu toate acestea, marea nu este intru-totul lipsita de primejdii, la intrarea in acest liman nascut in mod natural aflindu-se grupate formatiuni de stinci ascutite ce

uneori sint ascunse de apele marii, iar de cealalta parte se afla citeva bancuri cu nisipuri primejdioase, ce pot pune oricind in pericol navigatorul neavizat. In mijlocul acestui golf urias se afla o singura stinca masiva ce se ridica maiestuoasa deasupra marii, oferind un punct de reper pentru marinarii ce navigheaza in interiorul acestor ape, in virful sau fiind inaltat un far unde este mentinuta o mica garnizoana permanenta; celelalte stinci, asa cum am mai spus, sint ascunse in cea mai mare parte a timpului de ape, constituind un pericol real pentru navigatorii ce se incumeta sa patrunda in aceste ape necunoscute. Senalul navigabil ce permite accesul catre port este cunoscut doar de bastinasi, astfel incit daca un strain va incerca sa intre fara a avea pilot pe unul dintre ei pericolul de-a naufragia va fi foarte mare; pentru ca nici chiar pentru ei nu exista o siguranta deplina in traversarea acestui canal, daca anumite semne de marcaj ce se afla dispuse intr-un mod inteligent in regiunile de coasta nu i-ar directiona pe adevaratul drum, lipsit de orice primejdii ascunse; iar daca acestea ar fi doar putin schimbate, orice flota ce ar veni impotriva lor ar fi cu siguranta pierduta, indiferent cit de mare ar putea fi intreaga ei forta.

            De cealalta parte a insulei se afla deasemenea un mare numar de porturi, ce sint situate de aceasta data la mari adincimi, asa cum o arata si tarmul daltuit intr-un masiv muntos ce se ridica la o mare inaltime deasupra marii, regiunile de coasta din exterior sint astfel fortificate, atit prin maiestria naturii, cit si prin arta locuitorilor Utopiei, incit un mic numar de oameni pot opri oricind cu o mare usurinta debarcarea unei mari armate. Dar asa cum reiese din unele rapoarte ce s-au pastrat in mijlocul lor, (si au ramas aici si destule alte semne pentru a face credibil acest lucru) aceasta n-a fost de la inceputurile sale o insula, ci era doar o mica peninsula ce facea parte dintr-un mare continent. Utopus, cel care a cucerit peninsula (de la al carui nume ei isi pastreaza denumirea pina in zilele noastre pentru ca numele acestei peninsule a fost intial acela de Abraxa), i-a adus pe primii sai locuitori ce se mai aflau intr-un stadiu primitiv in care germenii civilizatiei nu aparusera inca, la un astfel de stadiu de evolutie asemanator celui in care se gasesc astazi, cind modul lor de organizare reprezinta una dintre cele mai fericite forme de guvernamint pentru natiuni si au o astfel de educatie aleasa dovedita prin inaltul rafinament al manierelor locuitorilor sai, incit pot spune fara o prea mare exagerare ca depasesc tot restul umanitatii; la scurta vreme dupa ce i-a supus el a planuit sa-i separe complet de continent si sa inconjoare de mare intreaga suprafata a noului sau stat. Pentru a realiza acest lucru, a dat ordin sa fie sapat un canal adinc pe intreaga lungime a celor cincisprezece mile ce legau acest promontoriu de continent, iar pentru ca bastinasii sa nu cumva sa socoteasca aceea ca sint supusi unui rau tratament, asemanator celui ce il cunosc numai sclavii, a ordonat soldatilor sai sa-i ajute in indeplinirea acestei sarcini uriase. Astfel el a statornicit pentru aceasta munca un numar atit de mare de oameni, incit au depasit toate asteptarile, reusind ca intr-un scurt timp sa incheie intreaga lucrare. Iar vecinii sai, care la inceput au luat in batjocora aceasta intreprindere, socotind-o drept o nebunie, curind ce au vazut-o adusa la un asemenea grad de perfectiune, au fost cuprinsi deopotriva de astfel de sentimente amestecate de admiratie si teroare.

            Pe aceasta insula se afla cincizeci si patru de cetati, toate fiind construite cu o deosebita maiestrie si arta, fiecare dintre ele intinzindu-se pe o mare suprafata; uzantele, conventiile si legile lor fiind aceleasi in toate regiunile ocupate de ei si toate sint concepute aproape in aceeasi maniera, la fel de bine cum regiunea izolata in care se afla le permite pe deplin acest lucru. Cele mai apropiate cetati se afla asezate la cel putin douazeci si patru de mile distanta una fata de cealalta, iar cele mai indepartate dintre ele nu se afla la o distanta mai mare decit cea pe care o poate strabate pe jos un om intr-o singura zi. Fiecare dintre ele trimite o singura data pe an pe trei dintre cetatenii sai cei mai intelepti ce sint alesi Senatori, pentru a fi prezenti la intilnirea anuala ce o tin in mijlocul cetatii Amaurot, pentru a se consulta in legatura cu problemele comune ce privesc pe toti locuitorii statului; alegerea acestui oras nu este deloc intimplatoare, el reprezinta centrul administrativ si politic al intregului stat, fiind avantajat de asezarea sa geografica, situat chiar in inima insulei, incit este si locul de intilnire cel mai nimerit cu putinta pentru adunarea reprezentantilor de pe intreg cuprinsul tarii. Jurisdictia fiecarei cetati se intinde in jurul sau pe o distanta de cel putin douazeci de mile; iar acolo unde ele se afla asezate la o distanta mai indepartata, ocupa o suprafata mult mai intinsa; nicio cetate nu doreste insa sa-si largeasca granitele sale, deoarece locuitorii lor se considera mai degraba chiriasi pe aceste paminturi decit adevaratii lor stapinitori. Au construit pretutindeni in intregul tinut locuinte pentru fermieri, ce au fost concepute si inzestrate cu toate cite sint necesare muncilor agricole. Locuitorii din interior sint trimisi pe rind sa locuiasca aici si sa se acomodeze cu rigorile vietii de la tara; nicio familie ce locuieste in aceste regiuni din afara cetatii nu poate numara mai putin de patruzeci de membri, iar asta pe linga cei doi sclavi ce intra in mod obisnuit in componenta lor. Printre ei este statornicit un barbat si o femeie care sint considerati cei doi sefi ai intregii familii; iar peste un grup format din treizeci de astfel de familii este desemnat intotdeauna un magistrat.

            In fiecare an un numar de douazeci din aceste familii se reintorc in cetate dupa ce au implinit mai intii un stadiu de sedere de cel putin doi ani in regiunile din exterior, in locul lor fiind trimise alte douazeci de familii din interior, incit ei pot invata deprinderile muncii prin intermediul celor ce au efectuat deja aici un an de ucenicie si-i pot invata la rindul lor pe noii veniti toate secretele muncii pamintului. Prin intermediul acestei forme de rotatii locuitorii fermelor deprind toate cunostintele legate de lucrarile agricole, asfel incit este evitata pe deplin comiterea unor erori care in alte situatii ar putea sa le fie chiar fatale, inlaturindu-se in acest fel orice deficit de cereale ce ar putea fi provocat prin compromiterea productiei agricole ce ar putea avea la origine ignoranta cultivatorilor. Dar cu toate ca in fiecare an are loc o astfel de rotatie a celor ce muncesc terenurile, tocmai pentru a se evita ca impotriva vointei sale sa fie cineva fortat sa urmeze o astfel de viata, pe care unul o poate gasi prea impovarata de sarcini si ce presupune mare efort pentru o perioada indelungata de timp, o mare parte dintre ei gasesc in acest mod de viata o asemenea placere, incit isi doresc sa fie lasati sa traiasca aici cit mai multi ani. Acesti fermieri cultiva pamintul, pasc vitele,

string lemnele si le transporta apoi in cetati, fie pe calea apei, fie pe uscat, dupa cum i se pare fiecaruia dintre ei mai convenabil. Intretin aici o multime infinita de pasari intr-o maniera foarte curioasa; pentru ca ei nu lasa gainile sa cloceasca, ci un mare numar de oua sint asezate sub o sursa de caldura moderata si relativ constanta oferita de apa gheizerelor din aceste tinuturi, tocmai pentru a fi clocite, si curind ce puii au iesit din ghioace si sint capabili sa se tina pe picioare, alearga incolo si incoace in jurul lor, considerind ca sint hraniti de adevaratele lor mame, urmindu-i pretutindeni cu aceeasi supunere si ascultare pe care o manifesta in mod normal toti acei pui ce au fost clociti de mamele lor naturale.

          In general intretin un numar destul de mic de cai, dar acestia pe care ii detin sint plini de agerime tocmai pentru ca ei sint folositi doar pentru a-i deprinde pe cei mai tineri in arta calariei, deoarece ei nu sint folositi la celelalte munci, la arat sau la transportul materialelor, in acest scop utilizind doar munca oferita de boi, pentru ca desi socotesc calul un animal mai puternic, munca cu ajutorul boilor permite utilizarea lor o mai lunga durata de timp, iar dupa firea lor aceste animale fiind mult mai linistite si mai rabdatoare, tot asa cum si organismul lor este mai rezistent, sint si mai ferite de numeroasele boli ce in mod natural afecteaza caii, putind fi intretinute cu un efort si o cheltuiala mult mai redusa, dar si cu mai putine necazuri; si chiar si atunci cind aceste animale si-au indeplinit in cele din urma stagiul socotit pentru durata intrebuintarii lor, atingind virsta cind trebuie inlocuite, mai pot fi inca fi utilizate pentru carnea lor, fiind ingrasate in acest scop pentru sacrificare. Nu cultiva alte cereale decit cele necesare pentru painea lor zilnica; beau fie vin, cidru sau perry si mult mai adesea apa, uneori incalzita cu miere sau ramuri si rizomi de plante pentru a o indulci, acestea gasindu-se pretutindeni din abundenta; si cu toate ca ei cunosc care este cantitatea exacta de cereale ce va servi nevoilor fiecareia dintre cetati si care este suprafata de teren ce va trebui cultivata in acest scop, cu toate acestea cultiva o suprafata mai mare cu cereale si hranesc un numar mai mare de vite decit cantitatea necesara doar pentru consumul lor; iar acest surplus care nu le este de niciun folos il daruiesc din toata inima catre vecinii lor. Atunci cind isi doresc cele citeva dintre acele bunuri pe care pamintul lor nu le poate produce, aduc aceste lucruri din cetate fara a duce acolo nimic in schimb. Iar magistratii cetatii se ingrijesc ca ei sa primeasca toate cele necesare, pentru ca ei viziteaza de regula o data pe luna cetatea, cu prilejul unei zile festive. Iar atunci cind vine vremea recoltei, magistratii din regiunile din afara cetatii ii trimit in interior pentru a face cunoscut de cite brate de munca au nevoie pentru stringerea ei; iar numarul de culegatori ce l-au solicitat sa fie trimis este in general suficient pentru a indeplini intreaga munca intr-o singura zi.

                                  DESPRE    CETATILE    LOR    SI    IN    SPECIAL    DESPRE    AMAUROT

            Acela care va cunoaste una din cetatile lor le va cunoaste pe toate, caci ele sint atit de asemanatoare una cu cealalta, exceptind poate anumite situatii specifice ce tin de unele considerente geografice, ce genereaza cele citeva mici diferente. Prin urmare as putea sa va zugravesc doar una dintre ele, pentru a va putea face astfel o imagine de ansamblu asupra lor; si niciuna nu se preteaza mai bine unei astfel de descrieri, asa cum se poate intimpla in cazul cetatii Amaurot, pentru ca niciuna nu este intr-atit de vestita incit sa poata intrece faima ce o cunoaste aceasta cetate ce se bucura de recunoasterea generala, fiind statornicita a fi scaunul de resedinta al Consiliului Suprem, tot la fel de bine cum niciuna nu este pentru mine mai cunoscuta, cu atit mai mult cu cit aici am si trait neintrerupt vreme de cinci ani.

            Aceasta cetate este asezata la baza unei coline sau mai degraba pe un podis montan; forma sa este una regulata, fiind aproximativ inscrisa intre laturile unui patrulater incepind cu una din laturi ce se inalta aproape de culmea acestei coline si se continua cu o alta latura, intru-totul asemanatoare, ce coboara intr-un plan inclinat, urmind cursul accidentat al terenului pe o distanta de cca. doua mile si ajunge pina pe malurile fluviului Anider, exceptind poate doar faptul ca aceasta latura ce se continua de-a lungul malurilor fluviului este ceva mai intinsa. Fluviul Anider apare ceva mai sus, cu aproape opt mile inainte de Amaurot, la inceput el fiind un mic izvor in care se revarsa treptat apele provenind din cursul celor citeva mici riuri, dintre care doua sint ceva mai insemnate decit celelalte. Si asa cum apele sale alearga grabite catre Amaurot, albia sa sporeste treptat, ajungind la o latime de cca. o jumatate de mila, dar pe masura ce isi continua coborirea, devine treptat din ce in ce mai larg, pe intreaga distanta a celor inca cca. saizeci de mile in care este purtat cu o forta sporita la vale, pina ce apele sale se pierd in ocean, undeva intre cetate si mare; astfel fluxul si refluxul se fac simtite aici la fiecare sase ore, cu intreaga forta ce este manata de curentii marii ce urca pina la citeva mile mai sus de-a lungul fluviului. Mareea inainteaza in amonte pe o distanta de treizeci de mile cu o asemenea forta, incit pe toata aceasta intindere nu se poate intilni in albia fluviului decit apa sarata, toata cantitatea de apa dulce fiind purtata inapoi de apele marii; iar mai sus de aici, vreme de inca alte citeva mile, apa este inca salcie la gust, doar ceva mai sus ea devine din nou cit se poate de buna; iar atunci cind marea se retrage, apa fluviului continua sa fie dulce pina aproape de varsarea in mare, putind astfel satisface cetatea cu intregul necesar de apa potabila. Aici este construit un pod peste fluviu ce leaga cele doua maluri in fata cetatii, fiind ridicat in intregime din cea mai curata piatra din care se inalta formele maiestuase ale arcadelor, fara ca lemnul sa fie utilizat absolut deloc in constructia sa, din considerente destul de usor de inchipuit; el este asezat pe acea latura a cetatii ce se afla cea mai indepartata fata de mare, astfel incit corabiile sa poata circula mai departe fara nicio piedica de-a lungul intregului tarm, putind ajunge neingradite pina la acea latura a cetatii ce are

deschidere libera pentru navigatie, prin intermediul fluviului Anider.

        Mai exista aici si un al doilea riu care strabate cetatea si desi albia sa nu este atit de mare ca cea a fluviului Anider, cursul sau este unul linistit; el izvorind din aceeasi colina pe care este aflata si Amaurot, urmind a strabate orasul in drumul sau de varsare in apele fluviului Anider. Locuitorii au fortificat izvorul acestui riu cu sisteme de aparare inconjurate de ziduri ce merg pina in afara cetatii, astfel incit daca s-ar putea intimpla vreodata sa fie supusi unui asediu, inamicul nu va putea sa opreasca sau sa devieze cursul sau, nici macar sa isi arunce acolo otrava pentru a-i ucide pe aparatorii cetatii; de aici apa este condusa prin conducte ceramice pina si pe cele mai laturalnice dintre strazile orasului; iar in acele parti ale cetatii unde nu poate fi transportata, se afla dispuse cisterne unde se stringe apa din ploi, care in acest fel suplineste toate celelalte nevoi ale populatiei. Orasul este inconjurat de un zid inalt si indeajuns de gros, de-a lungul caruia se afla amplasate numeroase turnuri de aparare si fortificatii, menite a asigura intarirea zidurilor; aici se afla sapat un sant de aparare larg si adinc, ce este fortificat cu tepuse ascutite formate din trunchiuri intregi de copaci, ce sint amplasate pe cele trei laturi ale orasului ce se invecineaza cu uscatul, pe ce-a de-a patra latura, apa fluviului jucind tocmai rolul natural al acestui sant de aparare. Strazile orasului sint destul de largi pentru a permite un trafic destul de aerisit, fiind totodata ferite de vinturile puternice ce strabat aceasta regiune intreaga perioada a anului. Constructiile din interiorul orasului sint facute cu o mare indeminare si pricepere, fiind realizate intr-un mod atit de uniform, incit dau impresia ca intreaga latura a unei strazi formata din fatadele constructiilor sale ar fi ridicata dintr-o singura cladire. Strazile au o latime de douazeci de picioare; aici se afla amplasate in spatele fiecarei case gradini pline de verdeata, ce ocupa spatii destul de largi, ce sint marginite de o parte de catre cladirile care pe cealta parte formeaza fatada ce margineste strazile, astfel incit fiecare casa are dispusa in partea din fata o use ce se deschide catre strada si o alta in partea din spate a cladirii, ce ofera accesul spre splendidele lor gradini. Aceste usi au doua canaturi care asa cum le permit sa se deschida usor, tot asa se si inchid de la sine, iar in mijlocul acestui popor nu exista proprietate particulara, astfel incit fiecare om este liber sa locuiasca in oricare dintre aceste case, o data la fiecare zece ani ei impartindu-si aceste locuinte ce sint ocupate prin tragere la sorti.

          Cultiva cu deosebita atentie aceste gradini fata de care arata o mare pretuire, avind plantate aici vita de vie, pomi fructiferi, diferite ierburi si plante dar si numeroase straturi de flori si toate se afla in cea mai mare ordine si atit de bine ingrijite, incit pot spune ca n-am vazut nicaieri altundeva o astfel de minunata alcatuire, unde sa poata fi aratata o atit de mare admirate, deopotriva atit pentru bogatele roade pe care ele le dau, cit mai ales pentru incintarea deosebita ce-o ofera privirii. Si aceasta desfatare a ochilor, impletita cu cea mai desavirsita ordine in care se afla aceste gradini, nu este mentinuta doar din placerea ce ar putea sa o gaseasca in asta, ci poate tocmai din intrecerea ce-a fost statornicita intre locuitorii celor citeva strazi, ce concureaza unii cu ceilalti in felul in care arata acea parte a orasului lor, straduindu-se din rasputeri ca ele sa fie cit mai

frumos ingrijite, nu doar pentru locuitorii din acea zona, dar totodata si pentru trecatorii ce strabat aceste strazi; si intr-adevar nu se poate gasi aici nimic mai valoros si util totodata, care sa fie in acelasi timp si atit de placut privirii unui om. Astfel incit poate parea ca in intregul oras ei nu acorda o asemenea grije fata de nimic altceva asa cum arata fata de propriile gradini; pentru ca ei spun ca intrega schema a orasului a fost proiectata pentru prima data de catre Utopius, dar ca el a lasat ca tot ceea ce tine de ornamente si amenajarile exterioare sa fie adaugate de cei ce vor veni dupa el, considerind ca ar depasi cu mult puterile unui om pentru ca acesta sa incerce de unul singur sa atinga perfectiunea. Inregistrarile oficiale ce contin istoria orasului si Statului lor sint pastrate cu o deosebita grije si merg inapoi pina in urma cu 1.760 de ani. Din aceste insemnari ne apare faptul ca pentru acea perioada de inceput constructiile lor erau mici si aproape lipsite de orice importanta, doar niste biete colibe sau simple bordeie, construite din diferite tipuri de lemn si avind peretii lipiti cu pamint, iar acoperisul era de trestie ori din paie, sau poate dintr-un strat gros de pamint ce era acoperit cu muschi si licheni. In vreme ce azi ele numara nu mai putin de trei etaje si au fatadele exterioare placate cu piatra, gresie, sau caramida ornamentala, iar amestecul de finisaj al peretilor interiori este decorat cu tot felul de fleacuri. Acoperisurile sint plate, iar aici este asezata un fel de gresie care se gaseste la un pret de cost foarte redus, dar care cu toate acestea ofera o protectie deosebita, mai ales fata de pericolul unor incendii ce ar putea foarte usor sa fie declansate datorita aglomerarii constructiilor in interiorul orasului, iar pe de alta parte rezista cu succes in fata intemperiilor naturii, fiind chiar mult mai rezistenta decit tabla de plumb. Ei se afla in posesia unor mari cantitati de sticla din care utilizeaza diferite sortimente si culori pentru a le incastra in ferestre, sau pentru a-si impodobi casele cu vitralii splendide alcatuite in cele mai vii culori. Mai utilizeaza pentru ferestre o pinza de in ce este unsa cu diferite uleiuri, sau este impregnata cu un tip de guma sau clei ce este secretat de un anumit soi de copac, care ii fereste de vint si permite in acelasi timp si patrunerea nestingherita a luminii in interior.   

                                               

                                                          DESPRE    MAGISTRATII    LOR

                Un numar de treizeci de familii isi aleg in fiecare an un magistrat, care in antichitate era numit syfogrant, in timp ce in zilele noastre sint numiti philarchi; iar peste zece syfogranti, cu toate familiile aflate in subordinea lor, este statornicit un magistrat pe care anticii il numeau tranibor, iar mai tirziu s-a numit arfilarch. Toti syfograntii, care sint in numar de 200, aleg un Print dintr-o lista de patru ce sint desemnati in acest scop, ei fiind numiti de cetatenii din cele patru diviziuni ale cetatii; dar inainte de a proceda la alegere, li se ia un juramint de credinta, astfel asigurindu-se ca vor respecta in intregime dorintele cetatenilor si vor face

alegerea lor numai dupa ce vor gindi indelung asupra celei mai potrivite persoane pentru aceasta inalta demnitate. Sufragiul lor este unul secret, astfel ca nu poate fi cunoscut careia din cele patru persoane i-au acordat votul, in acest fel asigurindu-se de faptul ca vointa lor este exprimata in deplina libertate, fara a putea ca mai apoi sa fie in vreun fel urmariti, persecutati sau pedepsiti pentru modul in care si-au exprimat vointa. Printul este ales pe viata, doar daca nu cumva nu este inlaturat intre timp, ceea ce se intimpla destul de rar de altfel si doar atunci cind asupra lui ar pluti banuiala ca isi doreste sa instaureze tirania si urmareste sa transforme supusii in sclavi. Pentru noile functii de Tranibori efectuate alegeri in fiecare an dar cea mai mare parte dintre ei continua sa conduca pe mai departe. Toti ceilalti magistrati sint alesi anual. Traniborii intilnesc la fiecare 30 de zile si uneori chiar si mai des, iar atunci cind este necesar ei se consulta impreuna cu Printul, in general, fie cu privire la acele chestiuni ce privesc afacerile de Stat, sau in ceea ce priveste diferendele private ce se pot ridica uneori intre anumiti cetateni; desi acest gen de dispute se ivesc destul de rar. Exista aici intotdeauna doi syfogranti sint prezenti in Camera de Consiliu si acestia sint schimbati in fiecare zi. Este o regula fundamentala a sistemului lor de guvernamint, astfel incit sa nu fie luata nicio hotarire in tot ceea ce este asociat interesului public, pina ce problema nu este dezbatuta inca alte trei zile in interiorul Consiliului. Este considerata o crima capitala pentru orice cetatean sa se intilneasca si sa se consulte cu oricine altcineva in problemele ce privesc soarta Statului, in afara Consiliilor ordinare sau a Adunarilor generale, formate din intregul corp al cetatenilor.

            Aceste lucruri au fost astfel statornicite printre ei pentru ca Principele si traniborii sa nu poata conspira impreuna spre a schimba forma de guvernamint, sa poata duce in sclavie poporul si de aceea atunci cind se ridica o chestiune de o mare importanta pentru destinele Statului, ea este trimisa mai intai spre dezbaterea syfograntilor, care dupa ce au comunicat-o spre dezbatere publica familiilor ce fac parte din acea diviziune administrativa aflata sub jurisdictia lor si au luat in considerare toate acele amendamente ce au fost propuse de ei, o trimit mai departe spre dezbaterea Senatului; iar atunci cind este cazul unor probleme de o mare importanta, ele sint supuse aprobarii Consiliului general, format din cetatenii intregii insule. O regula observata in acest Consiliu al lor este aceea ca nu este dezbatuta niciodata o problema in prima zi in care este propusa spre aprobare; si tocmai de aceea ea este intotdeuna deferita intilnirii ce va avea loc la o data ulterioara, astfel incit sa nu ia nimeni o hotarire pripita si in fierbinteala discutiilor sa se angajeze prea curind in apararea unei anumite pozitii, putind in acest fel deveni partinitor intr-o masura atit de mare, incit manat de dorinta de a sustine acea prima opinie, sa piarda din vedere tocmai binele public si printr-o perversa si ridicola alegere, sa puna mai degraba in pericol tara lor in locul propriei lor reputatii si sa riste totodata sa fie suspectati ca au dorit sa calculeze lucrurile astfel incit sa fie in avantajul acelei prime propuneri pe care au facut-o. Si poate tocmai de aceea, pentru a preveni astfel de erori, au grije ca mecanismul luarii deciziilor sa nu fie alterat de luarea unor hotariri grabite, ce-au fost luate in pripa, de indata ce au fost facute si primele propuneri.

                                                                             

                        DESPRE    MODUL    LOR    DE    VIATA    SI    ACTIVITATILE    LOR    COMERCIALE

            Agricultura formeaza ocupatia lor de baza, astfel ca nu exista in mijlocul lor nicio persoana, fie ca este barbat sau femeie, care sa nu cunoasca in cel mai inalt grad practicarea ei; in acest sens ei sint introdusi in tainele acestei indeletniciri inca din vremea copilariei, partial prin ceea ce invata la scoala, celelalte cunostinte dobindindu-le direct prin mijlocirea practicii efectuate direct pe cimpurile agricole. Ei sint condusi adesea in zonele din exteriorul orasului unde nu se rezuma doar sa priveasca la ceilalti cum muncesc, ci exerseaza la fel de bine ei insisi intreaga gama a lucrarilor agricole. Pe linga agricultura, cea care reprezinta ocupatia de baza pentru toti locuitorii insulei, fiecare cetatean are o meserie specifica, ocupindu-se de tesutul linei sau a inului, de constructii, de prelucrarea metalelor sau de prelucarea lemnului, pentru ca aici nu exista nicio meserie cunoscuta care sa nu se bucure de cea mai inalta pretuire printre ei. Vesmintele ce le poarta pe intregul cuprins al insulei reprezinta acelasi gen de haine, fara a avea vreo diferenta specifica, doar cu exceptia acelor obiecte vestimentare ce fac deosebirea intre cele doua sexe si intre cei casatoriti, care in acest fel sa poata fi deosebiti de persoanele necasatorite. Moda nu se schimba niciodata si asa cum ea nu este nici incomoda si nici dezagreabila, tot la fel este perfect potrivita climatului tarii si este in asa fel calculata, incit este potrivita pentru a sluji deopotriva pentru cele doua sezoane principale ce exista in aceste regiuni, atit pentru conditiile oferite de temperaturile din vara, cit si pentru conditiile din timpul iernii. Fiecare familie isi croieste vesmintele, dar fiecare dintre ei, femeile la fel de bine ca si barbatii, invata una sau alta din meseriile mentionate anterior. In cea mai mare parte, femeile se ocupa cu torsul si tesutul linei si inului, activitati ce se potrivesc cel mai bine aptitudinilor si fortelor de care ele dispun, lasind meseriile mult mai grele si solicitante pe seama barbatilor. In general, meseria este trecuta din generatie in generatie, de la tata la fiu, descendentii urmand aceleasi inclinatii pe care le-au avut predecesorii lor; si cind sint indeplinite toate acestea, grija lor nu este lasata in sarcina tatalui, ci in cea a magistratului, cel care este indrituit a forma din el un adevarat om, sincer, prudent si loial, dar care sa fie in acelasi timp si un suflet simplu, bun si modest. Daca dupa ce o persoana ce a invatat o anumita meserie doreste sa-si insuseasca si o alta, acest lucru ii este permis si se procedeaza in aceeasi mod in care s-a procedat si la invatarea primei meserii. Atunci cind un cetatean a invatat mai multe meserii o va urma pe cea care o va indragi cel mai mult, cu

exceptia cazului in care nevoile publice nu impun desfasurarea unei alte meserii.

            Sarcina principala a syfograntilor aproape singura lor ocupatie, este de-a veghea astfel incit niciun om sa nu traiasca in trindavie si fiecare sa-si urmeze cu sirguinta indeplinirea obligatiilor ce le revin; cu toate acestea ei nu muncesc pina la epuizarea totala, fiind fortati sa indeplineasca o munca istovitoare perpetua, de dimineata si pina seara tirziu, intocmai unor vite de povara, cea care reprezinta intr-adevar doar o stare de sclavie impovaratoare, tot la fel de bine cum acesta este si cursul ei normal mai peste tot si pentru toti meseriasii, exceptindu-i insa pe Utopieni; ei impart ziua si noaptea in douazeci si patru de ore, dintre care sase sint dedicate activitatior productive; trei ore de munca sint prestate inainte de masa de prinz si trei ore dupa masa. Ele sint urmate de servirea mesei de seara, iar la orele opt, Utopienii se pregatesc pentru odihna rezervata dupa o intreaga zi de munca, avind asigurate in acest sens opt ore obligatorii de somn. Restul timpului este impartit, ceea ce ramine in afara orelor atribuite pentru munca, masa si odihna, este lasat pentru a fi folosit dupa cum isi doreste fiecare dintre ei; cu toate acestea nu-i este nimanui permis luxul trindaviei, astfel ca vor trebui sa-si ocupe acest timp cu exercitii potrivite inclinatiilor de care da dovada fiecare, cea mai mare parte a timpul liber ramas fiind in general dedicat lecturii. Este un lucru obisnuit in a fi organizate aici lecturi publice in fiecare dimineata inaintea micului dejun, la care insa nu este obligat nimeni ca sa ia parte, ci ele sint organizate doar pentru aceia care au o chemare catre literatura; cu toate acestea o mare parte dintre ei, deopotriva barbati si femei, de toate rangurile sociale, merg sa asculte diferitele lecturi ce sint citite aici, fiecare alegind acele subiecte ce sint cel mai potrivite inclinatiilor sale. Dar daca se intimpla ca alte persoane ce nu sint facute pentru meditatie, aleg mai degraba sa petreaca acest ragaz pentru a se ocupa cu meseriile lor, nu sint impiedicati sa o faca, indiferent de cit de mare ar fi numarul lor, ci mai degraba ei sint laudati pentru ca astfel de oameni se dedica in a sluji patriei in felul in care ei stiu s-o faca cel mai bine. De regula, dupa masa este atribuita fiecaruia cite o ora ce este menita a fi utilizata pentru diferitele forme de relaxare, vara petrecind-o plimbindu-se in splendidele lor gradini, in vreme ce pe timp de iarna se reunesc in salile de mese; aici se intrec unii cu altii, insotiti fiind fie de muzica, fie de declamarea discursurilor. Din cite se cunoaste ei nu isi ocupa vremea cu zarurile, nici cu alte asemenea jocuri prostesti si daunatoare; ei au doua genuri de jocuri nu cu mult diferit de sahul cunoscut la noi; unul dintre ele este format din citeva numere in care un numar cistiga altele; cel de-al doilea seamana cu o batalie ce este dusa intre virtute si vicii, in care inamicul reprezinta viciile prezente printre ei, iar intelegerea in care ei se afla impotriva virtutii este reprezentata aici intr-un mod minunat, impreuna cu intreaga cohorta de conflicte specifice dintre vicii si virtuti; ca si metodele prin care viciul isi incepe asaltul sau secret asupra virtutii, iar aceasta, pe de alta parte, incearca din rasputeri sa-i reziste. Dar timpul stabilit pentru munca ar trebui analizat ceva mai indeaproape, altfel v-ati putea imagina ca deoarece aici au fost statornicite doar sase ore pentru lucru ei s-ar putea afla in situatia de-a duce lipsa de cele necesare vietii de zi cu zi. Dar acest lucru este departe de-a fi adevarat, cele sase ore nu doar ca sint suficiente pentru a-i aproviziona din plin

cu toate bunurile de care au nevoie, ci acestea sint produse chiar intr-o cantitate mult mai mare decit necesarul pentru traiul zilnic, consemnindu-se producerea unui surplus insemnat de bunuri de consum; iar acest lucru va fi destul de usor de inteles doar daca va ginditi la faptul ca o mare parte din populatia celorlalte natiuni nu-si ocupa timpul cu nimic util, ci mai degraba aleg sa-si petreaca viata in lene si in trindavie.

              In primul rind femeile, cele care formeaza jumatate din populatia lumii, muncesc in general foarte putin; iar acolo unde doar vreo citeva dintre femei sint deosebit de sirguincioase, veti afla in schimb cu siguranta, ca sotii lor trindavesc; apoi luati in calcul toata aceasta multime numeroasa de preoti inutili, precum si pe a celor asa-numiti oameni religiosi; adugati-le acestora toti oamenii bogati, in cea mai mare parte avindu-si mosiile pe cuprinsul tarii, ce se numesc ei insisi nobili si gentelmani, impreuna cu marile lor familii, care la rindul lor sint cele ce produc o mare parte dintre acesti oameni nefolositori, ce sint tinuti mai mult pentru a fi aratati decit pentru a fi folositi; iar la toti acestia adugati multimea nesfirsita de cersetori ce se perinda pretutindeni, desi sint inca destul de vigurosi si in deplina putere pentru a putea munci, dar care pretind ca au tot felul de boli inchipuite ca pe o scuza fata de apucaturile lor, ce-i indeamna mai degraba la furat si la cersit; facind socoteala, foarte repede veti putea descoperi, ca numarul celor ce suplinesc intreaga munca a omenirii este mult mai mic decit probabil v-ati fi putut imagina. Apoi, luati in calcul citi dintre acestia care muncesc sint angajati in activitati de un real serviciu omenirii; caci noi, cei care ne-am obisnuit a masura toate lucrurile in bani, am dat nastere la tot felul de meserii inutile si de prisos, ce servesc doar pentru a sprijini luxul si desfriul. Pentru ca daca toti cei care muncesc ar fi angajati doar in astfel de activitati ce sint cerute doar de necesitatile traiului zilnic, ar putea fi aici o asemene abundenta de bunuri, iar pretul lor ar scadea atit de mult, incit negutatorii nu si-ar mai putea mentine cistigurile; daca toti acestia care lucreaza la o sumedenie de articole total nefolositoare omului, ar fi angajati in slujbe mult mai profitabile si daca toti cei care lincezesc in lene si trindavie, fiecare dintre ei consumind de doua ori mai mult decit un om care lucreaza, ar fi fortati sa munceasca, va puteti foarte usor imagina de ce mica perioada de timp ar fi nevoie sa lucreze omul pentru a produce tot ceea ce este cu adevarat necesar, profitabil sau placut omenirii, in special atunci cind placerea este mentinuta in interiorul celor doua hotare ce i-au fost statornicite.

              Acest lucru va apare foarte clar in Utopia, pentru ca aici, in marele oras si in teritoriul intins din jurul sau abia de vei putea gasi 500 de suflete, barbati si femei, care prin virsta si starea lor de sanatate sa poata fi buni de munca, dar cu toate acestea sa nu fie angajati; pentru ca pina chiar si syfograntii, sint scutiti de la munca prin lege, cu toate acestea prefera din propria vointa sa munceasca, ca prin exemplu lor sa stimuleze harnicia celorlalti locuitori. De aceeasi dispensa beneficiaza si cei care la recomandarea poporului si a preotilor sint scutiti de la munca prin sufragiul secret al syfograntilor, incit sa se poata apleca intru-totul invataturii; si daca vreunul dintre ei va insela sperantele ce au fost puse inca de

la inceput in ei, vor fi obligati sa se reintoarca neintirziat la munca. Si nu rareori se intimpla, ca un meserias ce isi foloseste orele sale de odihna pentru a realiza progrese la invatatura, sa ajunga pina acolo incit sa fie ajutat sa devina negustor si sa se poata astfel numara printre oamenii invatati. Din rindul acestora ei isi aleg ambasadorii, preotii, traniborii chiar insasi Printii, pe care anticii ii numeau Barzani, iar mai tirziu s-au numit Ademus.

            Astfel, exista un mare numar dintre ei care nu accepta sa fie inutili, nici sa fie angajati in sarcini fara folos si puteti foarte usor estima cit de multe lucruri se pot realiza in aceste citeva ore in care toti cetatenii sint obligati sa munceasca. Dar pe linga tot ce s-a spus deja pina acum, mai este inca un lucru demn de-a fi mentionat si anume acela, ca in rindul lor meseriile folositoare sint realizate cu mai putin efort decit oriunde altundeva. Constructia sau repararea locuintelor necesita la noi un numar exagerat de maini de lucru, pentru ca adesea risipitorii urmasi au de suferit neajunsurile unei case pe care parintii lor au construit-o doar pentru a o lasa sa cada in ruina, astfel incit succesorii se vad obligati ca la un cost ridicat sa repare ceea ce ar fi putut fi altfel intretinut cu o cheltuiala destul de neinsemnata; se intimpla destul de frecvent ca aceeasi casa, pe care a construit-o o persoana cu un pret destul de ridicat, sa fie neglijata de un altul, care gindeste ca are un mult mai delicat simt al frumosului in arhitectura decit predecesorii sai; astfel ca o va lasa in ruina, alegind sa construiasca alta, la un pret nu cu mult mai redus. Dar printre utopieni toate lucrurile sint asa de bine statornicite, incit rareori se intimpla ca cineva sa ridice o constructie pe un nou teren care sa fie alocat in acest sens; incit ei nu doar ca se vor grabi sa isi repare cladirile, ci vor arata si o precautie deosebita fata de caderea lor in ruina; astfel incit constructiile lor vor dainui multa vreme cu ajutorul unor mici reparatii, la fel si constructorii, cei carora le apartine aceasta sarcina, ce sint cel mai adesea lipsiti de lucrari noi, fara a avea altceva de lucru cu exceptia prelucrarii lemnului si pietrelor necesare pentru consolidarea rapida a cladirilor, vor gasi in asta un bun prilej atunci cind va exista aici vreo ocazie de acest fel.

                        In ceea ce priveste vesmintele lor, veti putea observa cu destula usurinta cit de putin timp le va lua pentru a le produce; in vreme ce se afla la munca ei sint invesmintati in haine din piei de animale, pe care le poarta aruncate neglijent pe ei, urmind a le folosi vreme de sapte ani; iar atunci cind isi fac aparitia in public, aseaza peste acestea o alta haina, care in acest fel sa le ascunda pe celelalte; iar acestea sint de o singura nuanta, care de obicei pastreaza culoarea naturala a linii. De aceea ei au nevoie de mai putine haine de lina decit sint folosite in oricare alta parte a lumii, iar cele pe care le utilizeaza sint obtinute si la pretul cel mai scazut. Folosesc foarte mult si pinza de olanda; dar aceasta este produsa cu mai putina munca, iar valoarea ei o socotesc dupa albeata pinzei, in vreme ce postavul il apreciaza dupa calitatea linei, acordind mai putina importanta finetei firului; in vreme ce in alte parti, patru sau cinci haine de postav de diferite culori si tot atitea de matase, cu greu il pot deservi pe un singur om pe timpul unei perioade de un an; iar in timp ce acestia vor gindi ca zece astfel de vesminte sint

totusi intr-un numar prea mic, fiecare om de aici este multumit doar cu un singur rind de haine, care cel mai adesea ii serveste vreme de doi ani. Aici nici nu exista astfel de tentatii, care sa-l poata face pe un om sa-si doreasca mai mult decit ceea ce-i este oferit; pentru ca si daca ar fi avut mai multe astfel de haine de lina, ele n-ar fi putut sa-l incalzeasca cu nimic mai bine, nici nu ar fi putut sa-l faca cu o iota mai aspectuos decit e. Astfel ca desi ei sint angajati cu totii doar in acele meserii cu adevarat folositoare, se multumesc cu foarte putine lucruri, iar plecind de aici se poate trage concluzia destul de simpla ca exista o abundenta a bunurilor in mijlocul lor, incit se intimpla destul de frecvent ca din nevoia mainii de lucru pentru alte munci, un mare numar dintre ei sa fie trimisi pentru a lucra la reparatia si intretinerea drumurilor. Dar atunci cind nu se ridica nicio alta sarcina publica orele lor de munca sint mult mai reduse. In vreme ce magistratii nu ii vor obliga niciodata sa desfasoare sarcini fara de folos, din moment ce telul final ce a fost stabilit prin Constitutia statului este sa adapteze munca nevoilor publice si sa permita oamenilor cit mai mult timp necesar pentru a-si dezvolta si imbogati intelectul, adica tocmai pentru ceea in ce consta pina la urma fericirea vietii oricarui om traitor pe acest pamint.   

                                                        DESPRE    LEGATURILE    LOR    COMERCIALE

          Acum a venit vremea sa va explic legaturile realizate de acesti oameni prin intermediul comertului si regulile care stau la baza distribuirii tuturor bunurilor in aceasta fericita insula Utopia.                 

          Asa cum orasele lor sint in intregime alcatuite din familiile ce locuiesc aici, tot asa aceste familii sint formate la rindul lor din acei membri ce se afla unul fata de ceilalti in anumite relatii si raporturi de inrudire. Atunci cind fetele lor au ajuns la virsta adolescentei ele sint maritate, trebuind astfel sa-si urmeze sotii; dar toti copiii de parte barbateasca, deopotriva fii si nepoti, ramin sa locuiasca pe mai departe in aceeasi casa impreuna, aratind o mare supunere fata de parintii lor, pina ce virsta inaintata le slabeste acestora puterile, iar in acest caz, urmatorul situat dupa ei vine sa le ia locul. Dar pentru ca fiecare oras existent pe teritoriul lor sa fie ferit, fie de-a cunoaste o crestere prea mare a populatiei, sau datorita unui accident sa fie depopulat, aprovizionarea cetatilor este astfel facuta incit intotdeauna ele nu pot depasi un numar de 6.000 de familii, asta pe linga cei asezati pe cimpiile din jurul oraselor. Nicio familie nu poate avea un numar de

membri mai mic de 10 si mai mare de 16; dar nu poate fi determinat numarul copiilor aflati sub aceasta virsta. Aceasta regula este usor de pastrat prin mutarea unora dintre copiii din rindul familiilor numeroase, in rindul familiilor cu mai putini copii.

          Prin aceeasi regula, ei se asigura ca populatia cetatii nu va creste intr-un mod prea accelerat prin intermediul celor ce se inmultesc mai rapid; iar daca numarul cetatenilor de pe intreg cuprinsul tarii cunoaste o crestere exagerata, atunci un numar ales din cetatenii fiecarui oras sint stramutati in afara insulei, fiind trimisi vecinilor de pe continent; unde daca observa ca acei locuitori au o rezerva de pamint mai mare decit o pot cultiva, formeaza la rindul lor o colonie, integrindu-i si pe acesti locuitori in interiorul societatii lor si daca si acestia vor fi bucurosi, urmeaza sa traiasca fericiti impreuna; iar unde acest lucru se intimpla astfel, printr-un acord comun isi stabilesc propriile reguli de viata, ajungind intr-un scurt timp sa atinga fericirea pentru ambele natiuni; conform Constitutiei lor, este aratata aceeasi grije si fata de pamintul care ii hraneste, in scurta vreme acesta devenind destul de fertil pentru a asigura nevoile celor doua natiuni, desi intr-o alta circumstanta el s-ar fi putut arata mult prea redus si neproductiv pentru a putea sa acopere necesitatile doar pentru una dintre aceste natiuni. Dar in cazul in care bastinasii vor refuza sa se supuna legii lor, ei vor fi condusi in afara noilor granite trasate, iar daca acestia vor refuza, se vor vedea pusi in situatia de-a utiliza impotriva lor forta armata. Pentru ca in constiinta lor ei considera atitudinea acelor locuitori care ii impiedica a lua in stapinire o parte din pamintul care lor nu le face nicio trebuinta, ci pe care continua sa-l mentina intelenit si necultivat, drept o cauza foarte justa pentru declansarea razboiului; din vreme ce orice om are lasat inca prin legile mostenite de la natura, dreptul de-a ocupa o suprafata de pamint necesara pentru subzistenta sa. Daca printr-un accident se intimpla ca populatia unui oras sa scada intr-un numar atit de mare, incit pierderea nu poate fi suplinita prin intermediul celorlalte orase de pe insula, fara a le depopula, lucru despre care se povesteste ca s-ar fi petrecut de doua ori pe insula de la intemeierea ei de catre primii locuitori, cind un mare numar dintre ei au fost secerati de o cumplita molima, pierderea este suplinita prin rechemarea unui numar atit de mare pe cit isi doresc, dintre cei stabiliti in rindul acelor colonii; pentru ca acestia vor alege mai curind sa-si paraseasca noile lor camine, decit sa priveasca impasibili cum se prabusesc in ruina cetatile iubitei lor insule.

          Dar sa ne reintoarcem la modul lor de viata in cadrul societatii; asa cum am spus deja, barbatii cei mai in virsta din rindul familiei sint si capii de familie. Sotiile isi servesc sotii, iar copiii parintii si intotdeauna cei mai tineri ii servesc pe cei mai in virsta. Fiecare cetate este impartita in patru parti egale, iar in mijlocul ei se gaseste piata publica; tot ce este adus acolo este produs de catre familii, fiind pastrate in anumite depozite destinate acestui scop, unde toate lucrurile se afla sortate si potrivite in functie de specificul lor; iar acolo merge fiecare tata de familie pentru a face aprovizionarea cu acele bunuri de care are nevoie, fara sa trebuiasca a plati sau a lasa ceva la schimb in locul acestor bunuri. Nu exista nici cel mai mic motiv pentru a-i fi refuzat oricaruia dintre ei un produs anume, din

moment ce in mijlocul lor exista o astfel de abundenta a bunurilor; mai ales ca nu exista niciun pericol din partea cuiva de-a cere mai mult decit are nevoie; si nu poate exista nici cea mai mica ratiune in virtutea careia cineva ar putea cere mai mult decit ii face trebuinta, din moment ce este convins ca necesitatile sale sint acoperite in orice moment cu tot ce ii este necesar pentru asigurarea unei vieti lipsita de cumplita nevoie, ferindu-l in acelasi timp de periculosul surplus. Pentru ca intr-adevar, doar ea poate reprezinta acea teama ce este inspirata de nevoie, cea care face pe oricare dintre vietuitoarele lumii animale sa devina lacome si nesatioase; dar pe linga aceasta frica, omul a dobindit si o anumita trufie ce-l face sa-si inchipuie ca pentru el ar putea insemna cistigarea vreunei glorii daca-i poate depasi pe ceilalti in stralucire, in luciu si in exces. In vreme ce prin legile instituite in Utopia, aici nu exista niciun loc pentru a se putea manifesta astfel de insusiri false. Foarte aproape linga aceste locuri de aprovizionare se afla altele unde nu se gasesc doar legume, fructe si paine, ci si peste, carne de pasare si de vita, indeajuns pentru a suplini nevoile intregii comunitati.

          Aceste animale de la care se obtin toate produsele necesare locuitorilor, nu sint sacrificate in interiorul orasului, ci pentru a mentine curatenia si calitatea apei, ele sint indreptate spre zonele din afara lui, unde exista anumite cursuri de apa pentru a putea spala in urma mizeria ramasa; toate aceste sarcini revenind sclavilor; pentru ca ei nu accepta ca niciunul din oamenii lor sa participe la uciderea vitelor, deoarece gindesc ca aceasta compasiune si toate celelalte lucruri bune pe care omul le mosteneste inca de la nasterea sa de la natura, vor avea de suferit din pricina cruzimii aratate fata de animale; ei nu accepta ca nimic din ceea ce este murdar sau lipsit de curatenie sa patrunda in interiorul cetatii lor si cu atit mai putin sa le fie viciat aerul cu mirosuri pestilentiale, ce le distrug intregul echilibru interior, putind astfel sa le pericliteze sanatatea. De-a lungul fiecarei strazi exista cladiri maiestuoase, asezate la o distanta egala una fata de cealalta, ce se disting prin numele lor specifice. Syfograntii in aceste cladiri care sint menite a primi cite treizeci de familii, dintre care cincisprezece locuiesc pe o parte a lor si tot atitia de cealalta parte. In aceste cladiri se intilnesc cu totii pentru a lua masa impreuna. Intendentii fiecarei cladiri se deplaseaza in piata la o anumita ora pentru a realiza aprovizionarea cu alimente; si conform numarului acelor familii care locuiesc acolo, ei transporta acasa proviziile necesare pentru toate mesele unei intregi zile. Dar ei se ocupa cu mai multa atentie fata de bolnavi decit fata de toti ceilalti; acestia fiind trecuti in spitalele publice pentru a fi ingrijiti, fiecare oras detinind patru astfel de spitale care sint construite in afara cetatii, fara a fi inconjurate de obisnuitele lor ziduri si care sint atit de spatioase incit pot fi cu usurinta considerate a fi ele insele mici orasele; astfel incit daca exista in rindul lor un mare numar de bolnavi, ei pot fi pot fi ingrijiti in cele mai bune conditii si la o astfel de distanta fata de cetate, incit daca un anumit numar dintre ei sufera de pe urma unor boli infectioase, pot fi tinuti cu usurinta departe de restul locuitorilor pentru a preveni raspindirea bolilor in rindul lor si a indeparta astfel pericolului oricarei contagiuni. Spitalele sint aprovizionate si inzestrate cu toate lucrurile necesare pentru a ameliora si vindeca starea pacientilor; iar cei care lucreaza aici vegheaza cu o asemenea grije si tandrete

fata de bolnavi, iar medicii sint atit de experimentati, oferindu-si serviciile lor cu o asemenea bunavointa si dragoste si intreaga atentie si priceperea de care dispun fata de acesti bolnavi, incit nimeni nu este adus aici impotriva vointei sale si cu mare greutate poate fi descoperit in intreaga cetate un singur locuitor care fiind bolnav sa nu aleaga mai degraba sa mearga acolo, decit sa-si petreaca singur suferinta, fiind uitat de toti in propriul sau pat.         

          Dupa ce intendentii spitalelor au luat pentru pacientii lor tot ceea ce medicii au prescris, cele mai bune lucruri ramase in piata sint distribuite in mod egal intendentilor salilor de masa, proportional cu numarul lor, doar Printii, Preotii sefi, traniborii, impreuna cu intregul corp al ambasadorilor si strainilor aflati in acel moment in cetate, vor fi serviti inaintea lor; dar asta doar in cazul in care exista aici vreunul dintre acestia, lucru ce se petrece dealtfel destul de rar, pentru ei fiind pregatite in acest scop anumite locuinte, foarte bine inzestrate, destinate pentru aceste ocazii speciale prilejuite de sosirea lor. La ora cinei si supei toti syfograntii reunesc aici fiind chemati de sunetul trompetei; ei se intilnesc si iau masa impreuna, exceptindu-i doar pe aceia ce se afla internati in spital sau zac suferinzi acasa. Imediat dupa ce masa a fost servita, niciun om nu intirzie in a-si aduce acasa proviziile de la piata; pentru ca ei cunosc foarte bine ca nimeni nu face acest lucru fara a fi manat de un bun motiv; si desi fiecare poate lua masa acasa acest lucru nu este de dorit, din moment ce pare atit de prostesc si de ridicol pentru oricare dintre ei sa-si asume toate dificultatile legate de sarcina de-a gati acasa o mancare proasta, din vreme ce exista aici o asemenea abundenta de bunatati, ce stau gata pregatite si aflate la buna lor dispozitie in orice moment si toate se afla atit de aproape de tine, de parca intentionat ar fi asezate aici pentru a te imbia sa le incerci savoarea. Intreaga gama de servicii din salile de masa, ce nu sint deloc usoare si incumba o seama de lucruri neplacute, sint prestate de catre sclavi; dar pregatirea si prepararea bucatelor si aranjarea lor pe mese este sarcina exclusiva a femeilor; astfel incit toate iau parte la aceasta sarcina, ea fiindu-le impartita tuturor familiilor ce se ocupa de acest lucru pe rind. Ei sint asezati la trei sau la mai multe mese, in functie de numarul membrilor; barbatii fiind asezati la perete, iar femeile in partea interioara, astfel incit daca se intimpla ca vreuneia dintre ele sa i se faca deodata rau, ceea ce este un lucru comun intilnit printre femeile ce poarta in pintece copii, sa se poate ridica si indrepta degraba spre sala de nasteri fara a deranja pe cineva; iar acolo doicile se afla intotdeauna prezente, veghind permanent asupra copiilor sugari, aici fiind intotdeauna asigurata apa limpede pentru a se putea face curatenie si leagane in care sa poata fi asezati tinerii copii, in cazul in care se iveaste aceasta necesitate, precum si focul la caldura caruia sa poata fi schimbati si imbracati sugarii.

          Fiecare copil este ingrijit de propia sa mama, doar daca aici nu intervin situatii speciale precum boala si moartea care sa impiedice acest lucru; in cazul femeilor syfograntilor, cauta imediat o doica, ceea ce nu este un lucru atit de greu de realizat; pentru ca oricine poate sa faca asta se va oferi de buna voie bucuros; deorece ei sint atit de miscati de aceasta parte a sentimentelor umane

ce tin de compasiune, incit copiii vad in doici adevaratele lor mame. Toti copiii aflati sub virsta de cinci ani locuiesc alaturi de doicile lor, ceilalti tineri aflati peste aceasta virsta, de ambele sexe, servesc la masa publica pina atunci cind ajung la virsta casatoriei, sau daca nu sint suficient de puternici pentru a indeplini aceasta sarcina, stau linga ei in cea mai mare liniste si maninca ceea ce le este adus; in rindul lor nu exista alte formalitati pentru a se servi masa. In mijlocul primei mese aflata de-a lungul capatului cel mai de sus al salii de mese, sint asezati syfograntii cu sotiile lor; pentru ca acesta este locul central si cel care ofera si cea mai buna imagine asupra intregii sali; imediat linga ei sint asezati doi dintre cei mai batrini, deoarece aici sint servite intotdeauna patru feluri de mancare. Daca in apropiere se afla un templu in care syfograntii, preotii si sotiile lor se inchina, atunci acestia vor sta impreuna cu syfograntii masa, fiind situati undeva deasupra tuturor celorlalti; linga ei se afla un amestec de tineri si virstnici care sint astfel plasati incit tinerii vor fi asezati alaturi de cei mai batrini; despre acest mod de aranjare ei spun ca a fost astfel hotarit incit gravitatea celor batrini si respectul datorat lor sa-i poata retine pe cei tineri de la orice cuvinte sau gesturi indecente. Platourile nu sint asezate inca de la inceput pe mese, iar cele mai bune feluri de mincare sint asezate prima oara in dreptul celor mai in virsta, ale caror locuri se disting de ale celor mai tineri, dupa aceea toti ceilalti fiind serviti in acelasi mod. Cei mai in virsta le ofera celor tineri din orice fel curios de mancare ce este asezat in fata lor daca se intimpla ca aici sa nu exista suficiente portii incit sa le fie servite tuturor.

      Astfel cei in virsta sint onorati cu un respect deosebit; iar pe de alta parte, toti ceilalti maninca la fel de bine ca si ei. Atit masa de prinz cit si cina incep cu citirea unei lecturi inspirata din etica morala; dar ea este destul de scurta pentru a nu deveni obositoare si de aici neplacuta pentru ascultator; Plecind de aici, cei mai in virsta profita de ocazia de-a intretine discutii deosebit de utile cu privire la subiectul in cauza, incercind largirea sferei de interes plecind de la tema centrala a acestei povestiri; dar nu obisnuiesc sa acapareze in intregime discutia astfel incit tinerii sa nu-si poata impartasi opiniile, ci dimpotriva, incearca sa-i angajeze in conversatii, acestea devenind treptat libere, incit prin mijlocirea lor le pot descoperi spiritul si forta, observind in acelasi timp si temperamentul fiecaruia dintre ei. Prinzul este incheiat ceva mai repede in vreme ce masa de seara dureaza ceva mai mult; pentru ca dupa prima masa vor merge cu totii la lucru, in vreme ce dupa cea de-a doua vor pleca la culcare; in timpul somnului ei gindesc ca stomacul realizeaza o asimilare mult mai rapida a hranei. Nu cineaza niciodata in lipsa muzicii si intotdeauna dupa masa sint servite fructe; in vreme ce se afla la masa sint arse plante aromate ce-si imprastie parfumul de jur imprejur si le sint oferite totodata si minunate ape inmiresmate; pe scurt, ei nu doresc nimic altceva decit sa-si elibereze spiritul; in acest fel cistigind o mare toleranta, o eliberare ce le confera o stare interioara de pace ce le ingaduie sa simta in toate o asemenea placere sublima, fara sa poata fi in niciun fel fi deranjati de toate celelalte inconveniente marunte si inerente ale vietii. Astfel traiesc in cetatile lor, ducind cu totii impreuna o viata comuna plina de bucuriile simple, ce aduc atita din intreaga savoare a vietii; in vreme ce la tara, unde

fiecare locuieste la o mare distanta fata de ceilalti, fiecare obisnuieste sa ia masa acasa fara ca nicio familie sa duca lipsa proviziilor necesare, mai ales datorita faptului ca de la ei provin toate acele produse ce sint trimise spre a fi puse pe masa comuna in interiorul cetatii.

         

         

                                                  DESPRE    CALATORIILE    UTOPIENILOR

            Daca oricarui om ii trece prin minte sa-si viziteze prietenii ce locuiesc intr-o alta cetate, sau isi doreste sa calatoreasca pentru a vedea intreaga tara, el va obtine aceasta permisiune foarte usor de la syfogranti si tranibori, atunci cind nu exista nicio ocazie speciala care sa-l poata retine acasa; astfel devenit turist de placere, va purta asupra sa un pasaport eliberat de catre Print, ce va specifica deopotriva aprobarea incuvintata lui pentru a intreprinde aceasta calatorie si limitele de timp in care va trebui sa se reintoarca. Ei sint urcati intr-un vagon purtat de catre boii pe care ii mana un sclav, dar atunci cind in compania lor nu se afla nicio femeie, vagonul tras de boi este trimis inapoi la sfirsitul calatoriei, fiind privit mai degraba ca o piedica de prisos. In timp ce se afla pe drum nu poarta cu ei niciun fel de provizii, dar cu toate acestea nu duc nevoie de nimic caci pretutindeni sint tratati ca si cum s-ar afla acasa. Daca vor intirzia intr-un loc mai mult de o singura noapte fiecare isi va desfasura aici propria sa ocupatie, un obicei extraordinar de folositor ce va fi deosebit de bine primit de localnici, fiind folositi in scopul asigurarii necesitatilor proprii; dar daca orice om va iesi in afara cetatii de care apartine fara a avea aceasta permisiune si va fi descoperit fara pasaport, el va fi tratat cu o deosebita severitate, fiind pedepsit drept fugar si trimis acasa in dizgratie; iar daca va cadea din nou in aceeasi gresala va fi condamnat la sclavie. Daca un om isi doreste sa calatoreasca doar in hotarele cetatii sale poate face asta fara nicio constringere, obtinind in acest scop permisiunea tatalui sau si consimtamintul sotiei; dar atunci cind ajunge intr-una din casele de pe teritoriul din exteriorul cetatii, daca se asteapta sa fie primit acolo ca oaspete va trebui sa munceasca impreuna cu gazdele sale si sa se supuna regulilor acestora; iar daca va accepta acest lucru va fi liber sa se deplaseze de-a lungul intregii regiuni; fiind in acest fel de folos cetatii careia ii apartine ca si cum s-ar mai afla inca in interiorul zidurilor ei. Astfel se poate usor observa, ca nu exista printre ei oameni fara ocupatie si ca nimeni nu va ridica aici pretentii pentru a incerca sa se sustraga de la indatoririle sale publice. Aici nu exista taverne, nici circiumi, nici case ale placerilor; nici macar vreo alta posibilitate de corupere a moravurilor, nici stringerea nemultumitilor pe la colturi

si nici macar formarea unor partide adverse; toti oamenii traiesc la lumina zilei astfel ca sint obligati deopotriva sa-si realizeze sacinile ce le revin in mod firesc si sa se bucure de odihna casei lor. Iar de aici decurge aproape firesc ca un astfel de popor atit de bine organizat ar trebui sa traiasca intr-o mare abundenta a bunurilor; iar acestea fiind distribuite in mod egal printre ei nici un om nu va avea vreo necesitate care sa ramina neimplinita, sau sa se poata intimpla de-a fi pus in cumplita situatie de-a fi nevoit sa cerseasca.

          In Marele Consiliu al cetatii Amaurot in care sint trimisi cite trei reprezentanti din fiecare cetate pentru a se intilni o data pe an aici, ei examineaza fiecare cetate in parte pentru a afla care dintre ele se bucura de-o abundenta a bunurilor si care se gasesc intr-o lipsa a lor, incit pot cu usurinta stabili modul in care pot fi aprovizionate cu toate cele necesare prin schimburile realizate intre cetati; aceste intrajutorari sint liber consimtite si fara sa impuna obligatia platii a ceva in schimb, prin acordarea bunurilor pe care fiecare cetate le detine in exces catre cele ce duc lipsa acuta a acestor bunuri, incit intreaga insula poate fi considerata o mare familie. In vreme ce in acest fel au grije ca pe teritoriul intregii tari sa fie acumulate provizii pentru doi ani pentru a preveni in acest fel orice consecinte nefaste ce ar putea apare din pricina unor calamitati naturale ce ar putea afecta productia agricola, ordonind totodata si exportul surplusului de produse, cereale, miere, lina, in, lemn, ceara, untura si seu, piei de animale si vite, pe care le trimit in mari cantitati, in mod obisnuit catre celelalte natiuni vecine. Au hotarit de comun acord ca a saptea parte din toate aceste bunuri ce iau calea exportului sa fie distribuite in mod gratuit in rindul acelor oameni nefericiti din corpul social defavorizat al acelor natiuni catre care se indreapta toate aceste produse, in vreme ce restul urmeaza a fi comercializat la preturi destul de moderate, pentru a putea fi intr-adevar un sprijin real pentru intreaga populatie. Iar prin intermediul acestor schimburi comerciale ei reusesc sa aduca in tara toate acele produse de care au cu adevarat nevoie (pentru ca in realitate nevoile lor de-abia de se ridica la necesarul de fier), dar este si un bun prilej pentru a asigura rezervele de aur si argint necesare; iar prin acest comert practicat de-a lungul unei lungi perioade, au ajuns la acumularea unui tezaur de-a dreptul imposibil de imaginat; astfel incit ei nici nu mai acorda o mare atentie daca marfurile lor sint vindute pe bani lichizi, sau sint acordate in avans in contul unor plati viitoare.   

        O mare parte din tezaurul lor este reprezentat astazi de creante; dar in fiecare din contractele incheiate nu este inscris ca debitor nicio persoana particulara, ci ele sint facute doar in numele acelui oras; iar orasele care le datoreaza plata unor sume de bani le incaseaza de la persoanele private ce le sint datoare, pastrind aceste sume in camerele publice sau bucurindu-se de utilizarea lor pina atunci cind Utopienii vor veni sa le revendice; iar acestia vor alege mai degraba sa lase cea mai mare parte din acest capital pentru a fi utilizat in continuare de aceste orase ce pot in acest fel sa se bucure de sprijinul lor, mai degraba decit sa-l incaseze imediat; dar daca vor sesiza ca unii dintre vecinii lor se vor afla intr-o mare nevoie, vor solicita aceste sume pentru a le inmana acestora; iar daca vor fi implicati intr-un razboi, ceea ce reprezinta singura

situatie in care tezaurul lor isi arata cu adevarat utilitatea, se vor folosi ei insisi de acest capital. In situatiile disperate, sau la ivirea unor accidente neprevazute, sint nevoiti sa angajeze trupe de mercenari, deoarece prefera sa-i expuna pericolelor pe acesti ostasi profesionisti, protejind in acest fel proprii cetateni; ei sint platiti cu mari sume de bani, cunoscind foarte bine ca aceste metode sint utilizate chiar si in cazul inamicilor, ce pot la fel de bine sa-i atraga si sa-i motiveze financiar pina ce acestia ajung sa-i tradeze si sa treaca de partea lor; ori in cel mai fericit caz sa-i paraseasca, lasindu-i descoperiti in fata amenintarii, ceea ce reprezinta mijlocul cel mai eficace de-a ridica in rindul lor starea de nemultumire; pentru astfel de situatii neprevazute au acumulat o cantitate incredibila de tezaur, dar pe care evita s-o mentina in propria tara sub forma de moneda curenta, ci doar in acea forma pe care am descris-o putin mai inainte, despre care aproape mi-a fost teama s-o relatez, deoarece pe cit pare de extravaganta aceasta solutie, pe atit este si de putin credibila. Tocmai de aceea am si avut in vedere aceste ratiuni ce au fost determinate de o anumita retinere in istorisirea lor, pentru ca daca nu as fi vazut eu insumi cu propri mei ochi, cu greu as fi putut da crezare la o astfel de povestire, in cazul in care ar fi venit din partea unei alte persoane.

        Este sigur ca toate aceste lucruri apar ca incredibile pentru noi in aceeasi proportie in care ele difera de propriile noaste obiceiuri. Dar acela care poate judeca drept lucrurile nu se va mira sa afle toate acestea din moment ce constitutia lor difera intr-atit de constitutia noastra, iar valorile lor de aur si argint sint masurate cu alte unitati decit cele pe care obisnuim sa le utilizam noi; pentru ca desi ei nu cunosc circulatia banilor in mijlocul lor, le folosesc sub aceasta forma de tezaur ce este mentinut tocmai pentru a se apara impotriva unor astfel de evenimente neprevazute ce se petrec destul de rar si intre care se scurge un lung interval de timp, iar valoarea lor nu este calculata decit in acea masura in care se pot deservi de aceste bogatii, fara a le acorda importanta pe care noi ne-am obisnuit a le-o da, ci doar pe cea determinata de masura in care le pot fi de un real folos. Astfel apare destul de clar pentru oricine, ca ei vor prefera mai degraba fierul in schimbul aurului si argintului; pentru ca omul nu poate trai in lipsa fierului, tot asa cum nu o poate face nici fara apa sau foc; iar natura nu a harazit acestor metale o importanta atit de mare in viata noastra incit sa nu ne putem dispensa intru-totul de folosul lor. Si doar nebunia omului a fost cea care a sporit valoarea aurului si argintului datorita raritatii acestor zacaminte. In vreme ce in opinia lor, ei considera ca natura se manifesta fata de noi asemeni unui parinte plin de indulgenta fata de copiii sai, ce le-a oferit din abundenta cele mai bune lucruri de pe cuprinsul intregului pamint, asemeni apei si tarinei roditoare, de care sa se poata bucura liber ei si copiii lor, in vreme ce a ascuns de noi cufundind in maruntaiele pamintului toate acele lucruri a caror valoare este lipsita de orice folos ce-l poate aduce omului si ce odata patrunse in mijlocul lor vor fi doar obiecte ale pizmei si vrajmasiei, supunindu-i la cele mai cumplite erori pe care altfel omul nici macar nu si le-ar fi putut inchipui.   

        Daca aceste metale ar fi fost tezaurizate in interiorul regatului, atunci ele ar fi putut naste gelozia Printului si Senatului si ar fi atras toate acele suspiciuni

nebunesti de care oamenii sint cel mai adesea inselati, o gelozie ce-i va face sa sacrifice interesul public in favoarea maruntelor avantaje particulare, tulburindu-le sentimentele si facindu-i sa-si piarda mintile. Daca ar fi permis ca aceste metale sa fie utilizate pentru a lucra din ele diferitele obiecte necesare vietii cotidiene, cum ar fi bunaoara vesela, cupele si platourile de pe mesele lor, se putea intimpla ca dobindirea tuturor acestor lucruri minunat prelucrate sa le ia mintile intr-o asemenea masura, incit atunci cind s-ar fi ivit un moment in care ar fi fost necesara topirea lor pentru a putea plati armatele de mercenari, sa intilneasca opozitie din partea lor, in final acestia putind refuza sa se desparta de toata aceasta vesela stralucitoare pentru a o da in mina statului spre a fi topita si transformata in mijloacele necesare. Pentru a se feri de toate aceste inconveniente, ei au recurs la o astfel de masura care este in total acord cu intreaga politica pe care statul Utopia o duce fata de supusii sai, in vreme ce este cu totul diferita de obiceiurile din mijlocul nostru si tocmai de aceea cu mare greutate va putea gasi intelegere pentru noi, cei care acordam aurului o valoare exagerata si-l punem la pastrare cu o asemenea rivna si lacomie. Ei obisnuiesc sa foloseasca vesela din pamint sau de portelan si pahare de sticla, pe care reusesc sa le realizeze cu o maiestrie deosebita, utilizind forme si materiale ce le permit modelarea cu aceasta mare indemanare artistica ce se apropie de desavirsire. In vreme ce din aur si argint lucreaza doar plostele si vasele de noapte, nu doar pe cele din salile publice dar si pe cele din casele particularilor; din aceleasi metale sint facute lanturile si catusele sclavilor, ca si acele inele, simboluri ale infamiei, care sint trecute prin urechile si prin nasul celor ce au comis crime abjecte, pentru a putea fi astfel distinsi de restul cetatenilor onesti, sau sint incoronati cu ele; si in acest fel se iau toate masurile posibile pentru a impiedica sa fie acordata orice fel de pretuire acestor metale, ci dimpotriva, pentru a fi dispretuite ca adevarate insemne ale unei stari rusinoase, infame. Si astfel, in vreme ce la alte natiuni lipsirea de aceste metale este tot atit de dureroasa si nedorita ca si cum cineva le-ar smulge inima din piept, aici in Utopia ei le-ar oferi intru-totul, preferind sa lipseasca mai degraba de toate aceste metale -din vreme ce si asa este atit de limitata utilizarea lor- tot asa de usor ca si cum s-ar lipsi de un moft, ori de ceva estimat la aceiasi valoare cu cea a unui firfiric. Pe coastele lor sint culese minunate perle in vreme ce din muntii lor extrag diamante si safire, fara macar sa fie nevoie sa le caute in mod expres, ele gasindu-se intr-o mare bogatie pe intregul cuprins al tarii; si cu ele isi impodobesc copiii, care sint deosebiti de incintati de toate aceste pietre minunat colorate ce imprastie pretutindeni lumina in toate culorile curcubeului, prin toate fetele lor superb finisate, bucurindu-le copilaria cu stralucirea ce-o aduce in viata lor; dar atunci cind ei au crescut, pe masura ce inainteaza in virsta, observa ca nimeni in afara copiilor nu acorda atentie acestor fleacuri, iar atunci din propria lor vointa si fara macar a fi rugati de parinti, inlatura toate aceste nimicuri din viata lor; iar dupa aceea vor fi tot atit de rusinati sa le mai foloseasca, intocmai cum s-ar simti printre noi un adolescent sau un om matur, care ar mai putea simti vreodata nevoia de-a se juca cu papusile si jucariile destinate doar celor mici.

        N-am putut observa niciodata pina atunci exemplul unor obiceiuri atit de

diferite ce pot exista intre doua natiuni asa cum s-a intimplat atunci cind am avut prilejul sa asist la sosirea in Amaurot a unor ambasadori din Anemolia. Si asa cum acestia trebuiau sa soseasca pentru rezolvarea unor chestiuni de prima importanta, s-au intrunit aici deputatii din mai multe cetati in vederea intimpinarii lor. Abasadorii celorlalte natiuni vecine Utopiei, cunoscind obiceiurile lor, faptul ca tesaturile de pret sint considerate fara nicio valoare in rindul lor, ca matasea este aici dispretuita iar aurul este considerat un simbol al infamiei, utilizau a folosi vesminte foarte modeste; dar Anemolia se afla la o mare distanta fata de ei si aveau doar un mic inceput de comert cu Utopia, acestia fiind incredintati ca aici nu erau purtate hainele de pret datorita faptului ca nu era cunoscuta existenta lor si gindind la fel, ca toate celelalte lucruri la fel de fine erau la fel de necunoscute aici din pricina faptului ca nu se cunoastea utilizarea lor, ei fiind un popor mai degraba trufas decit intelept, au hotarit sa se infatiseze inaintea lor cu cea mai mare pompa, astfel incit sa le apara mai degraba asemeni unor zei ce au coborit in mijlocul lor pentru a-i orbi cu maretia si splendoarea pe acesti sarmani Utopieni. Astfel si-au facut intrarea fastuoasa cei trei ambasadori impreuna cu 100 de insotitori, cu totii invesmintati in haine de culori diferite, cea mai mare parte a lor fiind din matase; insasi ambasadorii ce apartineau nobilimii cele mai inalte din tara lor, erau invesmintati in haine cusute din fire de aur si argint, impodobite cu pietre pretioase si purtind cercei si lanturi masive de aur; in palariile lor straluceau diamante, perle si alte pietre pretioase de diferite marimi; intr-un cuvint, erau acoperiti in intregime de toate acele lucruri care printre Utopieni reprezentau simboluri ale sclaviei, semne ale infamiei, sau doar simple obiecte fara niciun pret, destinate a fi jucarii stralucitoare pentru cei mici.         

        Si era o adevarata incintare sa vezi, pe de o parte, cit de mareti si stralucitori aratau in vreme ce comparau vesmintele lor cu cele ale Utopienilor care venisera in mare numar sa asiste la intrarea lor triumfala in oras; iar pe de alta parte, sa observi cit de mult gresisera in aprecierea impresiei ce sperau s-o lase asupra lor, prin toata aceasta pompa si fast orbitor. Parea un spectacol atit de ridicol pentru toti cei care nu parasisera limitele granitelor statului si nu observasera pina acum obiceiurile celorlalte natiuni, astfel incit multimea isi arata respectul sau tocmai catre cei invesmintati cel mai putin fastuos din intregul alai, ca si cind acestia ar fi fost adevaratii ambasadori; in vreme ce atunci cind i-au vazut pe insisi ambasadorii acelei tari, intr-atit de impopotonati cu lanturi, pietre si aur, priveau catre ei ca fata de niste sclavi, manifestind retinere pentru a le arata consideratie. Ii puteai vedea pe acei copii ce crescusera indeajuns pentru a se desparti de jucariile lor, in timp ce isi intrebau uimiti parintii: "Priviti la mascaricii acestia, cum poarta perle si pietre pretioase ca si cind ar mai fi copii!" In timp ce acestia, la fel de inocenti, le raspundeau: "Linisteste-te fiule; probabil ca sint doar citiva dintre saltimbacii ambasadorilor." Altii masurau lanturile masive de aur de la pieptul si de pe mainile lor exprimindu-si parerea ca n-au nicio utilitate, din vreme ce erau prea subtiri pentru a oferi vreo siguranta, putind fi rupte cu mare usurinta de acei sclavi; pe linga asta erau atit de lungi, atirnind in jurul lor, incit puteau fi imediat scoase si aruncate pentru a se elibera.

        Dar dupa ce ambasadorii au petrecut impreuna cu ei o intreaga zi si au putut observa marea cantitate de aur existenta in casele lor si atitudinea lor fata de acest metal, ce era aici tot atit de mult dispretuit pe cit de mare importanta i se dadea in rindul celorlalte natiuni si vazind ca in catusele si lanturile unui sclav intra o cantitate mai mare de aur si argint decit in podoabele pe care toti trei impreuna le purtau, mindrindu-se cu ele, rusinindu-se de acea falsa glorie ce au afisat-o prin aceasta exagerata pretuire de sine ce singuri si-au acordat-o, au ales prin urmare sa scape de toate aceste insemne ale umilintei, renuntind a le mai purta; o decizie pe care au pus-o imediat in practica, iar pe masura ce s-au angajat cu Utopienii in discutii au putut descoperi multe din sensurile acestei atitudini specifice lor, ca si multe alte obiceiuri ce existau printre ei. Iar Utopieni nu incetau a se minuna, cum de un om poate simti o asemenea incintare privind lustrul palid al unei bijuterii sau al unei pietre, in vreme ce puteau privi nestingeriti la stralucirea vie si nemuritoare a stelelelor sau a soarelui insusi; sau cum de le poate acorda cea mai mica valoare lor insisi faptul ca poarta o tesatura dintr-un fir atit de fin; pentru ca pina la urma oricit de fin ar fi fost acel fir, el nu era altceva decit lina, cu nimic mai buna decit cea din pielea unei oi, iar pina la urma o oaie ramine tot oaie, indiferent de cine poarta pielea ei! S-au minunat si mai mult inca, sa afle ca acel aur care prin sine nu aduce niciun folos, este pretutindeni socotit a fi atit de valoros, incit pina si omul care il scoate din pamint si-i da aceasta valoare pe care el o poarta, ar trebui pretuit mai putin decit el! Astfel incit un om ii va putea conduce, desi n-are mai multa minte decit un bustean si este cel putin tot atit de rau pe cit de mare natarau este, dar in schimb ar trebui sa aiba la dispozitia sa numerosi oameni cinstiti si intelepti care sa-i satisfaca toate poftele lui nebunesti, doar pentru ca a ingramadit o mare cantitate din acest metal; iar ca toate acestea ar trebui cumva sa se petreaca in virtutea legii, ce prin intermediul unui accident sau scamatorii (care adesea produc tot atit de mari schimbari ca si soarta insasi), incit toata aceasta bogatie va putea sa treaca din mana stapinului ei de drept, in cea a celui mai prapadit dintre lacheii acestei familii, astfel incit pina si fostul stapin sa devina in scurt timp unul dintre servitorii sai, ca si cum nu ar fi altceva decit un simplu lucru ce apartine acestei bogatii, fiind astfel silit sa urmeze norocul ei. Dar si mai mult se mira si detesta nebunia acelora, care atunci cind vad un om bogat, desi ei nu-i apartin acestuia cu nimic si nu sint in niciun fel dependenti fata de el si de intelepciunea ori bunavointa lui, ci pur si simplu doar pentru ca acesta este bogat, ii acorda cu nimic mai prejos decit adevarate onoruri divine, desi cunosc prea bine de ceea ce-i poate in realitate pielea, fiind un ipocrit si un ticalos si ca nu vor putea vedea de la un astfel de zgircit in intreaga lor viata nici macar un firfirel, indiferent de cit de mult va putea el sa traiasca.

        Acestea sint notiunile pe care le-a primit acest popor, parte prin educatia sa, crescind intr-o tara al carei obicei si legi sint in opozitie cu toate acele maxime ticaloase ce umbla prin mintea otravita a conducatorilor altor popoare, ce privesc la supusi doar ca la niste oi bune doar pentru muls si tuns si le arata intocmai aceeasi iubire si ingrijire pe care lupul o poate arata fata de oaie, parte prin invatamintele si lectiile pe care le-au tras de pe urma propriei lor experiente;

pentru ca aici in fiecare cetate exista citiva care sint exclusi total de la indeplinirea altor sarcini pentru a se dedica in intregime studiilor, iar acestia sint alesi inca din copilarie din rindul acelor persoane ce au fost descoperite a avea o extraordinara capacitate si dispozitie catre lectura; cu toate acestea copiii si o buna parte din natiune, deopotriva femei si barbati, sint deprinsi a petrece aceste ore in care nu sint obligati sa munceasca, citind; iar acest lucru inseamna pentru ei un proces continuu al progresului ce se manifesta permanent de-a lungul intregii vieti. Poseda toate invataturile ce sint traduse in limba lor, care este atit o limba deosebit de bogata, pe cit este si de frumoasa si curgatoare, fiind asemeni unei ape de munte ce se prabuseste permanent catre vale prin mii de cascade si stinci si virtejuri suieratoare, pastrindu-si permanent sursurul dulce si suav, insotita mereu de acele note cristaline, ce parca sint scoase din gitul fermecat al unei privighetori, ce ii permite pina la urma unui om exprimarea deplina a propriilor ginduri si stari interioare. Ea se regaseste vorbita pe teritoriul multor tari din acea regiune, dar nicaieri nu se afla sub o astfel de forma, continind atita puritate si farmec si o linie atit de melodioasa, incit iti da senzatia unei nesfirsite balade ce isi deapana blind firul povestii in urechile tale. Ei n-au auzit niciodata prea multe despre acei filozofi ce sint atit de faimosi in aceasta parte a lumii pina sa sosim noi in mijlocul lor; si cu toate acestea au facut intocmai aceleasi descoperiri ca si Grecii in muzica, logica, aritmetica si geometrie. Dar asa cum sint aproape in toate egali cu filozofii antici, tot asa reusesc sa exceleze si in logicile moderne; pentru ca ei niciodata n-au utilizat acele metode pline de barbarie prin care tinerii nostri sint obligati sa invete toate acele lucruri lipsite de orice importanta ale scolilor de logica ce exista in rindul nostru; ei sint foarte departe de imaginea acelor himere si de fantasmele plasmuite de mintea omeneasca, incit niciunul dintre ei nu va putea intelege ce dorim sa spunem atunci cind vorbim despre om la modul abstract, ca ceea ce il reprezinta si este comun tuturor oamenilor si fiecaruia in particular (astfel ca desi ne vom referi la ele ca la un lucru ce poate fi aratat cu degetul, cu toate acestea, niciunul dintre ei nu va putea sa-l priceapa) si cu toate astea el detine acea caracteristica ce se manifesta intr-un mod atit de diferit la fiecare dintre ei, ca si cum aici s-ar arata un Colos monstruos sau un Gigant din vechime.

        Cu toata ignoranta lor si lipsa acestor notiuni, ei cunosc astronomia si detin toate cunostintele privioare la miscarile corpurilor boltii celeste si au numeroase instrumente ce le permit calculul si diviziunea, putind in acest fel aprecia cu mare acuratete drumul parcurs si pozitia soarelui, lunii si stelelor. Cit priveste sarlatania profetiilor bazate pe miscarea astrelor si a ghicitului in stele prin care sint amagiti pretutindeni credulii ce umplu pamintul cu prostia lor nemarginita, aceste excrocherii nu intra in sfera lor de ocupatie. Ei au o inteligenta deosebita bazata pe numeroasele observatii efectuate de-a lungul timpului ce le permite prognoza vremii, cu ajutorul carora pot sti cind sa se astepte la ploaie, la schimbarile vintului sau la alte modificari ce vor surveni in atmosfera; cit despre filozofia acestor lucruri, a cauzelor salinitatii apelor marii, a cauzelor fluxului si refluxului oceanului planetei, originii si naturii cerurilor si pamintului, ei se afla intr-o permanenta disputa, la fel cum s-a petrecut si la noi in timpurile antichitatii,

dar sustin si alte ipoteze noi ce difera fundamental de acelea ce au circulat odinioara printre noi, incit nu se poate spune ca in aceste chestiuni exista un acord deplin nici chiar printre ei insisi.

            In ceea ce priveste filozofia moralei pot fi intilnite aceleasi dispute ce se regasesc si aici; ei fac o examinare amanuntita asupra a ceea ce este deopotriva bun, atit pentru suflet cit si pentru trup, daca poate fi numit cu adevarat bun orice lucru material, sau daca acesta (apar)tine in exclusivitate doar de fundamentele sufletului, daca poate fi un lucru exterior noua, sau se poate regasi numai in noi insine. Isi pun aceleasi intrebari cu privire la natura virtutilor si a placerii; dar disputa lor centrala este axata pe fericirea omului; si in ce anume consta ea? Daca la fundatia ei se afla ascuns un singur lucru sau un numar mai mare de lucruri? Cea mai mare parte dintre ei par a fi inclinati sa sustina ca acea parte esentiala a fericirii omului nu se poate regasi, fiind ascunsa tocmai in micile bucurii si placeri ale vietii; iar ceea ce poate parea si mai straniu inca, ei utilizeaza argumente chiar si din religie, neputind in niciun chip intelege severitatea si asprimea ei, cautind a sustine acea opinie ce se arata toleranta in fata placerii; pentru ca disputa lor privitoare la fericire nu este purtata niciodata fara a atinge si a utiliza unele argumente preluate din principiile fundamentale ale religiei, la fel de bine din anumite ratiuni firesti, de vreme ce inca de la inceput ei socotesc ca toate intrebarile noastre cu privire la fericire trebuie sa fie doar in stadiul unor ipoteze incomplete ce se afla pe acel drum ce cauta desavirsirea, fara insa a o putea atinge niciodata.

        Acestea sint principiile lor religioase, ca sufletul omului este nemuritor si ca Dumnezeu in gratia sa si in marea sa bunatate a predestinat omul fericirii; si plecind de aici a stabilit un sistem de recompense prin care sa fie rasplatite toate actiunile bune si virtuoase, dar totodata si un sistem de acordare a pedepselor pentru toate faptele pacatoase si vicioase din viata omului, care sa-i fie atribuite dupa ce el si-a incheiat aceasta viata. Prin aceste principii generale ale religiei ce sint stabilite prin intermediul traditiei religioase, ei gindesc ca acestea vor putea contine in sine suficiente motive pentru a-i determina pe oameni sa creada in ele, sa le accepte si sa declare din proprie vointa, ca daca acest intreg sistem de valori pe baza carora este constituita insasi societatea umana, ar fi inlaturat sau alterat de proastele moravuri si de obiceiurile intilnite adesea in mijlocul oamenilor, ce sint nascute din acea goana nebuneasca spre inavutirea cu orice pret, in speranta desarta ca le-ar putea astfel aduce si mult visata fericire si s-ar putea naste astfel nefericita ocazie incit oricare dintre ei sa caute sa afle cu orice chip si prin orice mijloace placerea, indiferent daca aceste cai si mijloace sint indreptate impotriva tuturor celorlalti oameni, sint legale sau sint aflate intru-totul in afara legii; utilizarea unor astfel de mijloace reprezinta o alta cale pentru a preveni ca o mica placere sau placerea unui numar restrins de oameni, sa nu stea in calea fericirii celor mai multi dintre ei, sau a unei mari fericiri de care sa se bucure intreaga societate; si ca placerea acestui numar redus de persoane, ce reprezinta in sine doar o mica placere, sa nu atraga dupa ea declansarea celor mai mari nefericiri indreptate importiva celor mai multi dintre ei; pentru ca ei

considera drept cea mai mare nebunie din lume persecutarea virtuti, iar tocmai de aici ar izvori si cele mai mari nenorociri; si ea nu va insemna doar renuntarea la placerile vietii, ci si o alegere de buna voie a celor mai mari si a celor mai multe dintre tulburarile si nenorocirile ei; in acest fel omul va fi lipsit de orice perspectiva a acordarii oricaror recompense. Si ce rasplata va mai putea gasi cineva care si-a petrecut cea mai mare parte din viata lui, nu doar in absenta pina si a celor mai mici dintre placerile vietii, dar si in prezenta a celor mai mari dintre suferintele ei, daca nu va exista nimic aici la care sa se poata astepta dupa moarte? Cu toate acestea ei nu considera ca fericirea se poate regasi in intreaga sfera a placerilor ce le poate oferi viata, ci doar in acelea care sint justificate in sine, reprezentate prin bunatate, corectitudine, respect, onestitate.

          Exista aici in mijlocul lor un partid ce plaseaza fericirea in sfera virtutilor; altii gindesc ca natura noastra este condusa catre fericire prin intermediul practicarii virtutii, cea care reprezinta principalul bun al omenirii. Ei considera astfel ca virtutea ar fi, "sa traiesti in acord cu natura" si gindesc ca tocmai in acest scop am si fost creati de Dumnezeu; exista credinta ca atunci cind un om urmeaza sau evita anumite lucruri, el actioneaza conform acestor ratiuni superioare ce sint dictate tocmai de catre natura; si ca prima dintre ele este aceea ce aprinde in noi dragostea si respectul fata de Maretia Divina, careia ii datoram tot ceea ce noi sintem si tot ceea ce avem, dar si tot ceea ce putem spera ca vom obtine sau deveni vreodata. Ei, ii urmeaza acea ratiune ce ne conduce spre eliberarea spiritului nostru de sub povara pasiunilor ce ne urmaresc cu atita inversunare, pe cit de mult vom putea, astfel incit sa ne putem considera noi insine la fel de atasati fata de acele valori mostenite prin natura noastra si prin umanismul ce ne defineste, pentru a ne putea folosi in intregime de ele, incercind mai departe sa contribuim din toate puterile pentru a asigura o fericire a tuturor; pentru ca n-a existat niciodata un astfel de om care sa fie un urmaritor al virtutii, mai posac si mai sever ca acela care este inamic al placerii, astfel ca desi a stabilit cele mai aspre reguli pentru oameni incit acestia vor trebui sa treaca prin numeroase incercari cunoscind astfel ce inseamna suferinta si avertizindu-i in acelasi timp asupra pericolelor ce-i asteapta si ce ii vor putea face sa retraiasca aceste nenorociri intr-o forma infinit mai mare de-aceasta data, daca nu vor alege ei insisi sa reprezinte de buna voie tocmai aceasta parte a binelui si bunavointei universale ce este existenta in insasi natura noastra. Iar plecind de aici vor putea destul de lesne deduce, ca daca un om va pune intaietate, promovind bunastarea si confortul omenirii, atunci nu va putea exista aici nicio virtute mai mare si mai potrivita naturii noastre umane decit eradicarea mizeriei celorlalti semeni ai nostri si eliberarea lor de sub tortura necazurilor zilnice si de anxietatea ce le-o ofera sentimentul singuratatii in nefericire, asigurindu-le toate cite sint necesare unei vieti zilnice, a carei placere consta tocmai in binele pe care tu il poti face si nu in raul pe care ei il pot duce. Pentru ca niciun om nu se poate considera fericit pe cita vreme se afla inconjurat de nefericirile celorlalti.

                        O viata plina de placeri este:

·           fie un rau, iar in acest caz nu ar trebui sa luam exemplul de la altii in urmarirea ei intr-un asemenea sens, sau dimpotriva, ar trebui sa ne tinem cit mai departe de a face aceeasi eroare, la fel de bine cum vom evita tot ceea ce este vatamator si ce poate ajunge ca in cele din urma sa ne fie fatal;

·           fie este un lucru bun, iar atunci nu numai ca vom putea, dar sintem pina la urma obligati, fiind o datorie fata de semenii nostri sa-i ajutam sa atinga aceasta fericire.

            Si de ce nu ar trebui ca un om sa inceapa a cauta mai intii pentru sine aceasta fericire? De vreme ce niciun om nu se poate simti legat mai mult de binele unui altuia decit de propriul sau bine; pentru ca natura nu ne poate conduce la a fi buni si blinzi si ingaduitori cu altii si in acelasi timp sa fim nerecunoscatori si cruzi fata de noi insine. Tocmai de aceea definesc virtutea drept o viata dusa in acord deplin cu natura, pentru ca ei isi imagineaza ca aceasta natura este cea care ii va determina deopotriva pe toti oamenii traitori in omenire sa caute in viata fericirea ca pe un ultim tel al tuturor actiunilor intreprinse de ei. Pentru ca apoi ei sa poata observa, ca pentru a te putea bucura de placerea vietii, natura noastra interioara ne conduce spre o forma organizata, singura cale in interiorul careia fiecare om isi poate duce existenta fiintei sale umane, in care se pot regasi toti si fiecare dintre noi, cea care este reprezentata de insasi societatea umana; pentru ca niciun om nu se poate ridica deasupra umanitatii, nici nu poate ridica pretentii in a fi el singur un favorizat al naturii, din moment ce este plasat pe aceeasi treapta cu toti cei care ii apartin aceleiasi specii. Iar de aici se poate deduce ca niciun om nu ar trebui sa fie un cautator fervent al fericirii personale, ce se poate adesea manifesta ca o nefericire si prejudiciere a fericirii celorlalti oameni; si de aceea considera nu numai ca trebuie avute in vedere toate angajamentele realizate intre persoanele particulare, ci si toate acele legi pe care le-a statornicit un bun principe si au primit acordul intregii natiuni, sau acele legi prin care un popor eliberat de tiranie si opresiune, ale carui legi nu au fost inca alterate de coruptie si necinste, de venalitatea si santajul magistratilor si functionarilor sai, a consimtit in mod liber si stapin fiind pe destinele sale in a stabili aceste conventii ale vietii sociale care sa permita fiecaruia si tuturor dreptul de-a aspira in mod liber catre fericire.

            Obisnuiesc sa spuna ca adevarata intelepciune a unui om consta in a nazui spre realizarea fericirii in acele limite ce-i sint impuse de lege; iar acele legi trebuie sa fie in deplina concordanta cu interesul general. Pentru ca ei acorda pietate tocmai binelui public, cel care este de-o mai mare importanta decit toate celelalte adunate la un loc, fiind preferat inaintea binelui ce-l preocupa pe un simplu particular; pentru ca este injust si umilitor pentru un om sa-si caute propria fericire, furind fericirea celorlalti oameni. In vreme ce nu poate fi gasit nicaieri in intreaga lume un lucru mai nobil si demn de respect, decit renuntarea la binele propriu in favoarea binelui celor multi; iar pe aceasta cale un om poate afla mai multa placere decit ar fi putut gasi in toate acele fericiri trecatoare ce-i erau

oferite doar pentru o scurta vreme, de care nici macar nu s-ar fi putut bucura, atita timp cit in jurul sau toti ceilalti se aflau in nenorocire; pentru ca roata vietii este mereu schimbatoare; si asa cum azi ii ajuta pe ceilalti, tot asa se poate astepta ca maine sa primeasca ajutor de la ei, atunci cind el insusi se va afla in nevoie, astfel incit chiar si atunci cind va fi doborit de cea mai cumplita nenorocire ce-l poate lovi pe un om, el va afla totusi acea imensa multumire sufleteasca, cind reflectind asupra vietii sale, va putea sa gaseasca totusi ca in tot ceea ce a intreprins in viata sa a urmarit dragostea si gratitudinea celor fata de care s-a simtit totdeauna atit de obligat, capatind in asta in schimb mult mai multa placere decit ar fi putut vreodata descoperi in toate acele bunuri de care de buna voie el insusi s-a lipsit. Sint de asemenea convinsi ca Dumnezeu va rasplati toate aceste renuntari la citeva mici bucurii efemere cu o imensa si nesfirsita fericire, ce reprezinta un mijloc prin care religia poate incredinta destul de usor pe un om, determinindu-l sa adopte acea atitudine specifica unui suflet onest si bun.

            Astfel dupa cercetarea intregii chestiuni, ei recunosc ca toate actiunile noastre, chiar si toate virtutile noastre, au drept obiectiv final cautarea fericirii; si numesc toate starile si miscarile noastre, indiferent daca acestea sint determinate si realizate prin intermediul corpului sau mintii, prin care natura ne ofera si ne invata ce inseamna bucuria, placeri. Astfel ei limiteaza prudent placerea doar la acele dorinte spre care ne conduce natura; deoarece ei spun ca natura naste in noi doar acele dorinte la baza carora se regasesc doar acele ratiuni la fel de bune ca si sensul spre care ele ne poarta si prin care nu vom putea prejudicia nicio alta persoana si care nu vor putea atrage dupa ele orice alte neplaceri; privesc in schimb la toate aceste dorinte pe care in imensa lor prostie, ca o gresala comuna, oamenii le numesc placeri, ca si cum ei ar putea schimba tot atit de usor natura lucrurilor, tot la fel de usuratic ca si modul cum inteleg sa se foloseasca de juramintele lor; aceste lucrui sint tot atit de departe de a-i asigura fericirea, la fel cum sint si cele mai mari obstacole in calea realizarii ei, pentru ca in cele din urma ele le vor captiva intreaga ratiune a unui om, hranindu-i doar cu false notiuni ale placerii, cu simple himere, ce le vor rapi intru-totul orice placere adevarata si pura.

        Exista o multime de lucruri aici ce nu au nimic in sine care sa le faca sa fie cu adevarat incintatoare; ci dimpotriva, ele contin chiar o mare cantitate de amaraciune; si cu toate acestea, in apetitul nostru pervers pentru obiecte neingaduite, nu doar ca le inscriem in rindul acestor placeri, dar din ele sint constituite si cea mai mare parte din planurile vietii omului. Printre aceste dorinte ce urmaresc placeri atit de sofisticate ei le numara si pe acelea ce sustin ca ar fi intr-adevar mai bine daca am purta haine din tesaturi mult mai fine si elegant desenate; ceea ce constituie o dubla gresala, atit din prisma faptului ca ei poseda propriile haine, cit si a faptului ca le poarta deja, fiind imbracati in ele; pentru ca daca va veti gindi asupra utilitatii hainei, cu ce ar putea fi mai buna o haina tesuta dintr-un material mai fin decit una lucrata ceva mai grosolan? Si cu toate astea, acesti oameni se poarta ca si cum ar avea un avantaj real asupra

celorlalti si nu ar apartine intru-totul aceleiasi greseli, privindu-i pe ceilalti de sus si imaginindu-si ca respectul datorat lor este cu mult ingreunat de bogatul lor vesmint, pe care nici nu l-ar pretinde dealtfel daca ar fi mai simplu imbracati; considerind chiar un afront daca acest respect nu le-ar fi aratat. Este o mare nebunie sa fii tratat cu un asemenea respect pe baza unor semne exterioare, ce pina la urma nu inseamna nimic; pentru ca ce placere reala sau adevarata poate gasi un om in faptul ca un altul se va descoperi in fata sa si va face o plecaciune? Reprezinta cumva vreun avantaj pentru tine aceasta simpla indoire a genunchilor lui? Si cu toate acestea este uimitor sa vezi cum tot felul de false notiuni de placere ii desfata pe multi dintre oameni, cita incintare simt ei in aceasta plasmuire a nobletei lor si cit de minunati se considera a fi doar prin aceea ca sint urmasii unor stramosi ce au stapinit ca urmare a unui sir de succesiuni mari averi si posesiuni nesfirsite; pentru ca asta este pina la urma tot la ceea ce se rezuma nobilimea azi; si cu toate acestea nu se considera a fi cu nimic mai putin nobili, chiar daca parintii lor nu le-au lasat nimic din toata aceasta bogatie sau daca ei insisi si-au cheltuit-o in intregime.

          Utopienii n-au o parere mai buna nici despre cei care se dau in vint dupa geme si pietre pretioase, cei ce socotesc in asta un ultim grad de fericire, alaturi putindu-i sta doar cea divina, iar asta doar daca ei reusesc sa descopere o piatra anume, avind o culoare si o claritate extraordinara, in special daca face parte din acel tip de pietre care sint atit de cautate, pentru ca ele nu sint considerate avind aceeasi valoare universala in toate timpurile; iar oamenii nici nu le cumpara pina cind nu sint scoase din metalul in care au fost incastrate, luindu-si cele mai mari masuri de precautie, ii cer bijutierului sa jure solemn ca piatra este adevarata, astfel incit prin atitea masuri de prevedere incearca sa asigure ca nu vor cumpara un fals in locul unei pietre adevarate; caci daca vei incerca sa le examinezi cu ochii tai, nu vei putea gasi vreo diferenta intre piatra adevarata si cea contrafacuta, astfel incit pentru tine ele vor fi totuna, ca si cum ai fi orb in fata lor. Ori poate vor fi dintre aceia ce ingramadesc o mare cantitate de bogatii fara niciun folos pe care sa il poata aduce, ci doar sa se incalzeasca singuri la contemplarea lor, gasind cu toate acestea cine stie ce alte placeri adevarate in asta? Placerea ce-o vor descoperi va fi insa doar o umbra falsa a bucuriei. Caci ei nu vor fi cu nimic mai buni decit acei avari care au facut cumva aceeasi gresala la inceput, si ascunzindu-si aurul de teama sa nu si-l piarda, pina la urma chiar asta au si reusit; pentru ca ce alt nume li se potriveste acelora care isi ascund aurul in maruntaiele pamintului pentru a fi in loc mai sigur si il restituie astfel fara sa-l fi folosit, lipsindu-se singuri de beneficiul pe care l-ar fi adus atit pentru posesorul sau, cit si pentru restul omenirii? Si cu toate acestea este multumit de locul in care el l-a ascuns, gindind ca se afla acum la loc sigur. Iar daca va fi furat, desi fostul sau stapin va mai trai cu siguranta inca zece ani dupa aceea, nestiind despre acest lucru absolut nimic, nu va simti acum nicio deosebire intre faptul ca il poseda sau ca l-a pierdut; pentru ca in ambele situatii ii era la fel de nefolositor.

            Printre urmaritorii acelorasi placeri nesabuite ii recunosc pe toti aceia care

simt o placere in vinatoare cu haitasi sau caini, in jocurile de noroc, despre a caror nebunie doar au auzit, pentru ca printre ei nu-si pot avea locul asemenea lucruri prostesti. In schimb am fost intrebati la rindul nostru de Utopieni, care este placerea ce poate fi simtita de aceia ce se indeletnicesc cu aruncarea zarurilor? Pentru ca daca poate fi descoperita orice placere in asta, ei gindesc ca aruncarea lor atit de repetata ar fi putut cumva sa-i multumeasca, ajungindu-se intr-un final pina la o adevarata suprasaturare. Si care este placerea pe care o poate afla cineva in latratul si urletele scoase de cainii de vinatoare, ce pare mai degraba un zgomot odios decit o sursa producatoare de-atita fericire? Nu pot in niciun chip intelege ce placere poate fi resimtita in fata imaginii oferite de cainii ce alearga in urma unui iepure, ce nu difera cu nimic de imaginea oferita de un caine alergind in urma altui caine; pentru ca daca alergarea lor este cea care le ofera toata aceasta placere, vei avea aceeasi reprezentare in fata ochilor in ambele cazuri; iar daca placerea se regaseste in faptul ca iepurile este sfisiat de caini, acest lucru ar trebui mai degraba sa-ti stirneasca mila, ca o fiinta slaba, lipsita de aparare si atit de tematoare, este devorata de o alta, puternica, cruda si feroce. Tocmai de aceea sarcinile vinatorii sint lasate de Utopieni pe seama macelarilor; iar acestia sint cu totii sclavi; iar vinatoarea este privita ca parte componenta a meseriei de macelar, pentru ca ei socotesc ca este necesar si folositor omenirii sa ucizi aceste bestii salbatice, in timp ce sfisierea si uciderea unui animal atit de mic si nenorocit nu-i poate atrage pe vinatori decit printr-un fals spectacol al placerii, de pe urma caruia poate fi tras doar un mic avantaj. Privesc la aceasta dorinta de-a vedea curgind singe, chiar si in rindul bestiilor, drept marca a unei minti care este deja corupta de cruzime, sau cel putin ca pe o necesitatea de-a se intoarce frecvent la o placere atit de brutala, ca un semn al unei degenerari ce trebuie sa se fi petrecut in aceste biete fiinte.   

          Astfel incit desi cea mai mare parte a omenirii gaseste o placere in acestea si in numeroase alte lucruri de aceeasi natura, Utopienii nu observa nimic cu adevarat placut in ele, considerind ca nici nu pot fi inscrise in rindul placerilor; pentru ca desi acestea pot da nastere unor anumite senzatii (care in niciun caz nu pot fi considerate adevarate placeri!), cu toate acestea ele nu se ridica din imaginea lor, ci din acele obiceiuri depravate ce pot intr-atit vicia gustul unui om, incit pina si cele mai amare lucruri pot fi luate drept dulci; tot asa cum acelor femei insarcinate smoala sau seul li se pare uneori a fi mai dulce decit mierea; dar chiar si atunci cind simturile unui om sint corupte si viciate, fie de catre o boala, fie de un obicei vatamator, pina nici atunci nu poate fi schimbata natura lucrurilor, tot asa cum nu poate fi schimbata nici natura placerii.

          Ei recunosc citeva sortimente ale placerii pe care le numesc a fi adevarate; unele tin de corpul nostru, altele sint oferite spiritului. Placerea mintii consta in cunoastere si in acea minunata incintare ce o ofera contemplarea adevarurilor pe care aceasta cunoastere le dezvaluie in fata omului; la care se adauga bucuria neinchipuita pe care o aduce reflectia asupra unei vieti traita in deplina concordanta cu natura si cu acele principii sublime ce le-a inscris in insasi umanitatea noastra, ce singure pot asigura speranta unui viitor fericit. Placerile

corpului le impart in doua tipuri; unul este cel care ne ofera acele sentimente ale unor placeri reale ce sint obtinute prin refacerea naturii si suplinesc acele parti ce alimenteaza caldura interna a vietii prin intermediul hranei si bauturii; sau atunci cind natura este slabita de acel surplus ce o apasa, impovarind-o peste masura; cind sintem readusi la viata de o durere neasteptata, sau cea care se ridica din satisfacerea acelui apetit pe care natura in intelepciunea ei l-a lasat pentru perpetuarea speciei. Exista un alt tip de placere ce nu se ridica nici de la ceea ce receptam de la cererile pe care le inaintam corpului, nici de la ce traim atunci cind sintem peste masura de impovarati si cu toate acestea, printr-o virtute secreta, nevazuta, ce ne afecteaza in profunzime toate simturile de la care se ridica mari pasiuni ce inspira spiritului impresii generoase; iar aceasta este placerea ce se ridica din ascultarea muzicii. Un alt tip al placerilor corpului sint cele ce isi au originea in constitutia calma si viguroasa a corpului, atunci cind viata si spiritul activ par a fi dinamizate in fiecare particica din organism. Aceasta traire sanatoasa, eliberata de amestecul oricarei dureri, ofera ea insasi o placere launtrica, independenta de toate obiectele exterioare ale placerii; si desi aceasta placere nu ne afecteaza atit de profund, nici nu actioneaza atit de puternic asupra simturilor ca oricare alta dintre aceste placeri, cu toate acestea poate fi estimata a fi una dintre cele mai mari si Utopienii o recunosc ca aflindu-se la baza tuturor celorlalte bucurii ale vietii; de vreme ce ea singura poate face ca viata sa para suportabila si mai usor de indurat; iar atunci cind ea este urmarita, omul nu mai este realmente capabil sa-si doreasca nicio alta placere. Daca nu se vor putea ridica la o stare de sanatate perfecta, ei privesc la eliberarea de suferinta si durere mai degraba ca la o stare de stupiditate decit de fericire.

            Acest subiect a fost cercetat indelung si in amanuntime printre ei; s-a dezbatut daca o sanatate completa si ferma poate fi numita sau nu drept o placere. Citiva au gindit ca nu exista aici nicio placere, ci doar ceea ce este excitat prin intermediul unor miscari sensibile ce au loc in interiorul corpului. Dar aceasta opinie a fost respinsa de multa vreme din mijlocul lor, astfel ca acum sint aproape cu totii de acord ca starea de sanatate este cea mai mare dintre placerile corpului; si astfel, tot asa cum o durere existenta in corp este in opozitie prin natura sa oricarei placeri, tot asa cum insasi boala este in opozitie cu starea de sanatate a corpului, ei sustin ca starea de sanatate este insotita de placere; si daca cineva poate sustine ca suferinta nu este in realitate o stare de durere, ci este o stare ce doar poarta durerea ce soseste odata cu ea, privesc aceasta afirmatie drept o exprimare plina de subtilitate, care de altfel nici nu va influenta prea mult chestiunea in cauza. Sint cu totii de aceiasi opinie asupra chestiunii daca poate fi spus ca sanatatea este in sine o stare de placere, sau daca ea da nastere la placere, tot asa cum focul da nastere la caldura; astfel este unanim admis ca toti cei care poseda o stare de sanatate perfecta, au parte prin asta de bucuria unei adevarate placeri; si ei motiveaza astfel -- care alta ar putea fi placerea oferita de mancare decit aceea ca sanatatea unui om ce a fost slabit, prin intermediul acestor alimente ii este inlaturata starea de foame, refacindu-se organismul, caruia ii este redata tocmai acea vigoare pe care o detinea inca de la inceput? Si fiind astfel revigorat, el descopera o placere in acest conflict; iar daca

va gasi conflictul drept o placere, victoria va trebui sa dea nastere la si o mai mare placere, exceptind insa acel capriciu ce devine de-a dreptul o prostie curind ce a fost atins scopul urmarit, astfel ca omul nici nu va putea cunoaste, nici nu se va putea bucura, de propria sa stare de fericire si bunastare. Iar daca cineva va spune ca starea de sanatate nu poate fi simtita, ei vor neaga acest lucru intr-un mod hotarit; pentru ca cine poate fi acel om ce se bucura de o stare de sanatate deplina care sa nu simta acest lucru de fiecare data atunci cind el se trezeste? Pot exista aici astfel de oameni intr-atit de neghiobi si de stupizi, incit sa nu priceapa nicio desfatare in sanatatea lor? Si ce este pina la urma desfatarea, decit doar un alt nume ce i-a fost oferit placerii?

          Dar dintre toate placerile ei le apreciaza cel mai mult pe cele ce pot fi aflate in spiritul omului, de la care se ridica adevaratele virtuti si sint dovada celei mai inalte constiinte, cea care il desparte pe om de restul lumii, ridicindu-l din starea de animalitate. Considera sanatatea principala placere ce apartine corpului; pentru ca ei recunosc ca placerea mancarii si bauturii si toate celelalte desfatari ale simturilor sint inca realizabile doar atita vreme cit un om poseda si pastreaza aceasta buna stare de functionare a corpului. Dar care nu au nimic atit de placut in sine, decit pe acela de-a rezista la aceste impresii pe care infirmitatile dobindite prin alienarea acestei bune stari a organismului le produce intr-un mod inevitabil asupra noastra; tot asa cum un om isi doreste mai degraba sa evite toate aceste boli decit sa recurga la un tratament pentru a se elibera de durere si sa-si gaseasca vindecarea prin aceste remedii; tot astfel este mult mai de dorit sa nu simta nevoia unor astfel de placeri, decit el sa fie nevoit sa le incurajeze ca pina la urma sa ajunga ca se lase tirit de ele. Daca orice om isi va imagina ca exista o placere reala in toate aceste desfatari, va trebui apoi sa recunoasca si faptul ca el s-ar putea considera a fi cel mai fericit dintre muritori daca isi va putea petrece intrega sa viata intr-o perpetua foame, sete si mincarime a pielii, doar pentru a-si putea permite in consecinta sa-si petreaca viata apoi intr-o perpetua mincare, bautura si scarpinare; astfel ca oricine poate vedea ca in fond toate aceste lucruri nu reprezinta altceva decit o stare mizerabila a vietii, ce nu doar ca este plina de suferinta, dar este si cea mai nenorocita dintre toate relele posibile. Acestea sint intr-adevar cele mai mici dintre placeri si cele mai putin pure dintre ele; pe care nu le-am putea niciodata gusta decit daca ele sint amestecate cu acele suferinte contrare. Suferinta produsa de foame ne va permite sa simtim placerea de-a manca; iar aici suferinta contrabalanseaza aceasta placere; si cu cit suferinta produsa de foame va fi mai vehementa, cu atit mai mare va fi si durata ei; pentru ca asa cum ea este declansata inaintea placerii, tot la fel va si inceta doar prin satisfacerea acelei placeri care o domoleste, astfel ca ambele vor disparea impreuna, anihilindu-se reciproc.

          Prin urmare socotesc ca niciuna dintre placeri nu poate fi considerata a avea vreo valoare decit in masura in care se dovedeste a fi necesara; cu toate acestea se bucura de fiecare dintre ele acordind recunostinta cuvenita fata de grija aratata de Marele Autor, cel care a sadit in noi toate aceste dorinte prin care toate lucrurile care sint necesare pentru conservarea noastra, sint facute sa ne

ofere in acelasi chip si placere. Pentru ca ce lucru mizerabil ar putea fi viata daca toate aceste suferinte zilnice produse de foame si sete, ar trebui inlaturate cu ajutorul unor medicamente amare, asemeni celor pe care trebuie sa le inghitim pentru acele boli ce se intorc adesea impotriva noastra? Si astfel toate aceste placeri sint la fel de bune precum se si arata, ca adevarate daruri ale naturii ce sint menite sa mentina frumusetea, forta si voiciunea corpului nostru.

        Deasemenea, ei pretuiesc celelalte placeri de care se bucura prin intermediul ochilor, urechilor si mirosului, cele care dau intreaga savoare si culoare vietii noastre si pe care natura pare sa le fi creat doar pentru om, de vreme ce niciun alt animal al planetei nu contempla cu aceiasi incintare si nu simte acelasi farmec ce omul il resimte la admiratia acestei imagini ametitoare pe care o ofera Universul; nici nu se bucura de miros decit in masura in care pot sa identifice si sa distinga intre diferitele alimente; nu pot intelege acordul si dezacordul sunetelor; cu toate acestea au grije ca in toate placerile, o mica desfatare sa nu impiedice o mare bucurie si ca aceasta placere sa nu poata naste niciodata o suferinta, despre care cred ca intotdeauna este urmare a unor false placeri. Dar mai cred ca este o nebunie din partea omului sa dispretuiasca sau sa vatame frumusetea corpului sau, ori forta si puterea sa naturala, coruperea voiciunii prin lene si trindavie sau risipirea ei prin post si desfrinare; ca este o sminteala sa slabeasca puterile organismului sau si sa refuze orice desfatare vietii, asta doar daca prin renuntarea la propria satisfactie serveste sau sustine fericirea altora, prin a caror sprijin va putea cindva obtine o rasplata de la Dumnezeu. Astfel ca privesc un asemenea curs al vietii ca pe o trasatura a unui spirit ce este deopotriva crud cu sine si nerecunoscator fata de Marele Autor, ca si cum un om ar respinge toate binecuvintarile Lui pentru ca nu isi doreste in niciun chip sa fie recunoscator pentru toate aceste favoruri ce-i vor fi acordate; ca unul ce se flageleaza singur in vederea obtinerii unor fantasme ale unor virtuti pustiite, sau pentru a atinge un tel mai putin fericit doar pentru a putea fi capabil sa duca el insusi povara tuturor acelor nenorociri, ce foarte probabil nici nu se vor petrece vreodata.

        Aceasta este conceptia Utopienilor asupra virtutii si placerii si cred ca nu poate exista o ratiune umana care sa aiba o idee mai adevarata asupra lor, iar asta s-ar putea intimpla doar daca Cerul i-ar inspira cu astfel de descoperiri care sa le permita elaborarea unor notiuni cu adevarat sublime. Nu am ragazul in a cerceta daca ei gindesc gresit sau corect asupra acestei materii, nici nu cred ca este necesara aceasta judecata, deoarece am incercat sa va ofer doar o imagine asupra Constitutiei lor si nu sa apar acele principii aflate la baza ei. Sint convins ca indiferent de tot ceea ce poate fi spus despre modul in care sint concepute aceste asezaminte si regulile ce stau la baza societatii lor, ca nu exista in intreaga lume oameni mai buni si un astfel de sistem de guvernamint care sa poata fi mai fericit; desi sint de statura medie corpul lor este bine cladit si viguros, fiind plini de viata si desi nu au nici cel mai roditor pamint din lume, nici cel mai pur aer, isi fortifica permanent starea de sanatate la fel de bine prin viata echilibrata plina de moderatie si cumpatare pe care o duc, incercind sa lupte in

acest fel impotriva aerului nesanatos, iar prin cercetarea neintrerupta si sirguinta lor cultiva solul in asa fel, incit nu poate fi obtinuta in nicio alta parte a lumii o productie mai mare la cultura de cereale si la cresterea vitelor, tot asa cum nu pot fi gasiti in nicio alta parte a lumii oameni mai sanatosi, care sa aiba un numar mai mic de boli in rindul lor; pentru ca aici totul se reduce la practica, care este armonios imbinata cu arta, sotii fiind angajati in ingrasarea si imbunatatirea solurilor sarace si in vreme ce intr-o parte copacii sint scosi din radacini, in alta parte sint sadite paduri noi, ajungindu-se cu plantatiile pina si in acele locuri unde nu au mai existat pina atunci paduri.

          Principalul motiv este conventia realizata in privinta transportului, astfel incit lemnul din padurile lor sa poata ajunge in apropierea cetatilor sau sa fie adus pe calea marii sau fluviilor, pentru ca transportul lemnului cere o munca mult mai mare decit transportul cerealelor pentru a traversa de-a lungul tara. Locuitorii sint harnici si silitori, doritori sa invete tot la fel cum sint veseli si agreabili si nimeni nu indura o munca exagerata, doar in cazuri exceptionale si doar atunci cind acest lucru este absolut necesar, iar in aceste situatii stiu sa se bucure tot la fel de bine si de odihna. Ei se afla intr-un proces permanent de acumulare a cunostintelor, iar atunci cind le-am oferit citeva notiuni despre invataturile si disciplinele vechilor Greci, in care am fost la rindul nostru instruiti (pentru ca in ceea ce-i priveste pe Romani socotim ca nu au adus nimic nou, exceptind poate doar istoricii si poetii lor), era destul de neobisnuit sa observi cu cita abnegatie s-au dedicat invatarii acestei limbi. Si am inceput sa le citesc de aici cite putin, mai mult la insistentele lor decit in speranta ca vor putea trage un folos din asta. Dar dupa o foarte scurta perioada am descoperit cu surprindere ca au facut un asemenea progres, incit ne-am putut bucura sa vedem ca efortul nostru a avut un mai mare succes decit ne-am fi putut vreodata astepta. Au invatat sa scrie cu aceste caractere si sa pronunte cuvintele atit de exact, reusind intelegerea lor intr-un timp atit de scurt si memorarea lor atit de precisa, incit ar fi putut parea mai degraba rezultatul unui miracol, daca cea mai mare parte dintre ei nu ar fi fost oameni inzestrati cu o capacitate extraordinara de invatare si aflati la virsta ideala pentru instruirea spiritului. In cea mai mare parte ei au fost alesi dintre invatatii lor de catre inaltul Consiliu, desi citiva dintre ei au acceptat studiul din propria initiativa. In rastimpul a trei ani de studiu ei au reusit sa stapineasca in intregime aceasta limba, incit ii puteau citi singuri pe cei mai mari autori Greci si cu cea mai mare exactitate. Si consider ca sint indreptatit sa sustin ca au putut invata atit de usor aceasta limba deoarece exista anumite relatii si inrudiri intre limbile lor. Cred ca aici a existat cindva o colonie intemeiata de Vechii Greci; pentru ca desi limba lor pare a fi mai apropiata de cea Persana, cu toate acestea ea retine multe nume aflate si azi in uz, in special in numele cetatilor si magistraturilor, care deriva de la alte nume Grecesti.

          S-a intimplat ca in ce-a de-a patra calatorie sa duc cu mine numeroase carti pe care am ales sa le aduc aici in locul marfurilor, gindind ca nu voi reveni atit de curind in Europa, caci credeam mai curind ca nu ma voi mai reintoarce niciodata aici, astfel ca le-am daruit lor, printre ele gasindu-se multe dintre operele lui

Platon si Aristotel. Aveam deasemenea la mine "Asupra Plantelor", opera lui Theofrastus, care spre marele meu regret era incompleta intrucit pe timpul calatoriei pe mare fiind neatent, o maimuta ce se afla pe corabie a tabarit asupra ei reusind sa smulga citeva file din mai multe parti ale acestui volum. Cum nu aveau nici carti de gramatica le-am putut oferi pe Lascares, intrucit am uitat sa-l iau pe Theodorus; si asa cum nu aveau nici dictionare, le-am lasat pe cele ale lui Hesichius si Discorides. Au fost deosebit de incintati de Plutarch si au petrecut o buna bucata de vreme in compania lui Lucian, bucurindu-se de stilul sau fermecator. Iar dintre operele poetice, au putut face cunostiinta cu editiile Aldus ale operelor lui Aristofan, Homer, Euripide si Sofocle, cu istoriile lui Tucidide, Herodot si Herodian. Unul dintre companionii mei,Thricius Apinatus, avea citeva din scrierile lui Hippocrate si opera "Microtechne" a lui Galen, care s-au bucurat de o mare pretuire aici, pentru ca desi nu exista o natiune in lume care sa aiba mai putine cunostinte de medicina decit ei, cu toate acestea medicina se bucura de cea mai inalta onoare printre ei; ei recunosc astfel ca aceste cunostinte sint partea cea mai placuta si profitabila a filozofiei, prin intermediul ei asa cum cerceteaza lumea reusind sa patrunda secretele naturii, incit nu numai ca gasesc in studiul ei cea mai inalta incintare, ci gindesc ca aceasta cercetare este in cel mai inalt grad acceptata si de Marele Autor, imaginindu-si ca intocmai asa cum marii inventatori au descoperit multe din secretele naturii, tot asa El ne va dezvalui intreaga masinarie ce se afla la baza Universului, alegind sa ofere aceasta viziune singurei creaturi capabile de contemplarea ei, tot asa cum un observator curios si exact ce admira capodopera Sa este mult mai placut Lui decit unul din turma care asemeni unei bestii salbatice este la fel de incapabil de ratiune privind reprezentarea Sa glorioasa prin ochii unui spectator marginit, incapabil sa distinga nimic, a carui minte va ramine pururi la fel de obtuza si nemiscata ca si la Inceput.

            Spiritul Utopienilor este obisnuit cu dragostea fata de invatatura, dobindind o mare ingeniozitate ce le-a permis descoperirea unor asemenea arte ce ii pot duce catre perfectiune. Doua lucruri ne datoreaza noua, descoperirea hirtiei si inventarea tiparului, dar cu toate acestea ele nu sint in intregime opera noastra, pentru o parte din aceste inventii unele merite le revin in intregime lor. Le-am aratat citeva din cartile tiparite de Aldus explicindu-le modul in care este preparata pasta ce intra in compozitia hirtiei si misterul tiparului; dar asa cum noi n-am practicat niciodata pina atunci aceste arte, descrierea facuta de noi era destul de sumara si superficiala. Cu toate acestea, au luat in stapinire aceste indicii destul de vage pe care am putut sa le oferim si cu asemenea maiestrie au reusit sa completeze toate neajunsurile explicatiilor noastre, incit in scurta vreme au ajuns sa efectueze citeva probe in care au descoperit si au corectat multe erori, depasind toate dificultatile ce au aparut pe parcursul intregului proces. Pina atunci scrierile lor erau efectuate pe pergamente si papirusuri ce erau obtinute din pielea unor animale, din stuf si din scoarta unor copaci de aici; acum insa au reusit realizarea unor manufacturi de hirtie si a unor tiparnite, incit un mare numar dintre vechii autori Greci cunosc o mare raspindire in rindul lor prin intermediul acestei minunate inventii care este tiparul si cu toate ca nu cunosc

decit pe acei autori ce au fost deja mentionati, doar in urma a citorva imprimari ei au fost multiplicati, editiile scoase numarind azi pina la citeva mii de exemplare.   

          Daca va ajunge in mijlocul lor unul dintre acei oameni inzestrati cu un extraordinar talent sau dintre aceia care prin numeroasele calatorii pe care le-au efectuat au reusit sa acumuleze un bagaj de cunostinte iesit din comun despre diferitele locuri, obiceiuri si natiuni pe care le-au intilnit in drumurile lor (ceea ce a si facut sa fim atit de bine primiti), vor fi intimpinati cu cea mai mare bucurie; deoarece ei sint foarte doritori sa cunoasca statele existente pe suprafata intregului pamint. Pentru ca acolo ajung foarte putine din vasele comerciale, insula lor nefiind plasata pe o ruta comerciala foarte circulata, deoarece tot ceea ce poate fi negociat si cumparat de aici este fierul, aurul si argintul, adica tocmai acele bunuri pe care un negustor experimentat isi doreste tocmai sa le exporte mai degraba decit sa le importe aici, intr-o astfel de tara atit de stranie, unde nu valoreaza aproape nimic; cit despre exporturile lor sint de parere ca este mult mai bine sa si le administreze ei insisi decit sa le lase pe seama strainilor, deoarece cunosc atit de bine obiceiurile si starea vecinilor, incit asta le asigura suficiente motive sa intretina singuri navigatia comerciala pentru a furniza toate bunurile necesare si sa prezerve in intregime binele ce a fost intemeiat de primul sau Rege, mentinind acea stare fericita a acestei insulei binecuvintate.

         

     

                                    DESPRE    SCLAVII    SI    DESPRE    CASATORIILE    LOR

        UTOPIENII nu obisnuiesc sa aduca in sclavie prizonierii de razboi, cu exceptia acelora ce se dau de bunavoie prinsi in timpul bataliei, inca de pe atunci cind soarta ei nu este decisa; nu sint considerati nascuti sclavi nici fii sclavilor, nici cei apartinind altor natiuni, singurii sclavi in rindul lor sint cei care sint condamnati de catre stat pentru a plati in acest mod si cu o astfel de viata pentru crimele lor, sau cei mai multi dintre ei sint descoperiti de comerciantii lor printre condamnatii la moarte din acele parti ale lumii in care ei isi desfasoara negotul si pe care ii rascumpara uneori la preturi foarte mici, iar in alte locuri sint obtinuti chiar pe nimic. Ei sint mentinuti intr-o munca perpetua, aflindu-se totdeauna in lanturi, cu singura exceptie ca nativii lor sint tratati mult mai rau decit ceilalti; ei sint considerati mult mai desfrinati decit ceilalti, deoarece nu au putut sa-si infringa pornirile josnice in pofida tuturor avantajele ce le-au fost oferite    prin educatia excelenta de care au beneficiat si sint socotiti astfel ca-si merita pe

deplin cumplita lor soarta, fiind pusi la cele mai grele si umilitoare munci spre a oferi un exemplu pentru toti ceilalti locuitori ai insulei. O alta categorie de sclavi o constituie locuitorii saraci ai statelor vecine ce se ofera din proprie initiativa sa vina si sa serveasca in acest fel; acestia sint tratati mult mai bine si sint folositi cu acelasi respect ce-l arata si fata de cetatenii Utopiei, cu exceptia faptului ca asupra lor sint fixate un numar mai mare de sarcini, care cu toate acestea nu sint atit de grele pentru cei care s-au deprins deja cu ele; iar daca unii dintre ei vor dori sa se intoarca in propria tara, ceea ce se intimpla destul de rar, ei nu vor incerca sa-i oblige sa ramina si nici nu vor fi lasati sa plece de aici cu mainile goale.

        Am aratat deja grija pe care o arata fata de bolnavii lor, astfel ca nu este lasat nefacut nimic din toate cite pot contribui la alinarea situatiei sau la vindecarea lor, iar pentru cei care sint gasiti cu boli permanente si incurabile, folosesc toate caile posibile pentru ingrijirea lor si pentru a le face viata cit mai confortabila, atit cit este si posibil. Ii viziteaza adesea si simt fata de ei o mare suferinta incercind sa-i faca sa-si petreaca timpul cit mai usor; dar atunci cind se abate asupra cuiva tortura unei mari suferinte de o lunga durata, astfel incit nu mai exista nicio speranta, nici pentru alinarea ei, nici pentru vindecare, se prezinta alaturi de el preoti si magistrati care il sfatuiesc, aratindu-i ca de vreme ce nu-si mai poate duce mai departe viata ca si pina acum, devenind o povara pentru el insusi si pentru cei din apropierea lui, si ca in realitate, acea forma mizerabila de existenta nu mai are nicio legatura cu viata, incit nu ar trebui sa mai hraneasca o astfel de stare de boala adinc inradacinata in el si ar trebui mai degraba sa aleaga moartea, de vreme ce nu poate trai decit intr-o astfel de forma plina de mizerie; ii asigura ca astfel va scapa de toata aceasta tortura sau sint incredintati ca pot sa faca acest lucru in locul lor altii, astfel incit vor putea sa ajunga a fi fericiti urmind calea mortii. Actionind astfel, ei nu vor pierde niciuna din placerile vietii, ci doar acele suferinte oferite de ea, gindind nu numai ca se manifesta rezonabil, ci si intr-o maniera ce este conforma religiei si pietatii; pentru ca urmeaza un sfat care le-a fost dat de catre preoti, cei care sint exponenti ai vointei lui Dumnezeu. Cei care sint astfel convinsi, fie ca isi pun capat zilelor prin foame, ori cu ajutorul opiului prin intermediul caruia mor fara dureri. Dar niciun om nu este fortat ca in acest fel sa-si puna singur capat zilelor; iar daca nu pot fi convinsi sa se sinucida asta nu va afecta cu nimic modul in care sint ingrijiti, iar tot asa cum ei cred ca moartea voluntara, atunci cind este aleasa sub o astfel de autoritate, este un lucru foarte onorabil, tot asa daca un om isi va pune capat singur vietii fara a avea aprobarea preotilor si Senatului, nu-i vor fi acordate onorurile unor funeralii decente, corpul sau fiind aruncat intr-o mlastina.

        Fetele nu se pot marita pina la virsta de optsprezece ani, in timp ce barbatii nu o pot face inainte de douazeci si doi de ani, iar daca este descoperit ca unul dintre ei a gustat din placerile interzise inca inainte de casatorie, este pedepsit aspru si ii sint interzise toate privilegiile oferite de casatorie, pina atunci cind va oferi o garantie suplimentara din partea Printului. Asemenea tulburari atrag

asupra stapinului acelei familii unde ele s-au ivit mari reprosuri, considerindu-se ca el a dat gres in indeplinirea datoriilor sale. Motivul pentru severitatea acestor pedepse este datorat faptului ca ei gindesc ca daca nu vor reprima cu strictete toate aceste dorinte ratacitoare, atunci foarte putini dintre oameni vor mai alege de buna voie sa se angajeze intr-o casatorie ce va pune capat la toate aventurile pasagere, aducind monotonia unei intregi vieti la fel de limitata precum o colivie in care ti-ai pierdut intreaga libertate daruindu-te unei singure femei si fiind obligat sa induri toate inconvenientele de care ea este acompaniata.

          La alegerea sotiilor ei utilizeaza o metoda ce va parea pentru noi de-a dreptul absurda si plina de ridicol, dar este foarte des intilnita printre ei si in deplina armonie cu intelepciunea prezenta in mijlocul lor. Inainte de casatorie citeva femei respectabile vor prezenta mireasa goala in fata mirelui pentru ca el sa se poata convinge daca ea este virgina sau daca este vaduva; iar dupa aceea un barbat respectabil il va prezenta miresii pe mirele ei la fel de gol. Probabil ca auzind acestea vom ride si vom condamna aceasta actiune gasind-o indecenta. In vreme ce ei se minuneaza de prostia celor apartinind altor natiuni, care daca isi vor cumpara un cal la un pret de nimic vor fi atit de precauti, cercetindu-l amanuntit pe toate partile, cautind sub harnasament si sub sa sa vada daca nu se ascunde acolo un ulcer secret; si cu toate acestea atunci cind vine vorba de alegerea unei femei, de care va depinde fericirea sau nefericirea pentru tot restul vetii sale, un om ar trebui sa riste totul bazindu-se doar pe incredere si vazind doar o palma din fata unei femei, tot restul corpului fiind acoperit si putindu-se ascunde aici ceva contagios, sau ceva ce se poate dovedi a fi la fel de dezgustator. Nu toti oamenii au acea intelepciune de-a alege o femeie doar pentru calitatile ei; si chiar si cei mai intelepti dintre oameni considera trupul doar ca pe un simplu adaos ce-i este adus spiritului; si este sigur ca aici se pot ascunde asemenea deformitati care sint acum acoperite de haine, ce pot instraina complet un barbat de soata sa, dar asta abia atunci cind va fi prea tirziu pentru a se mai putea desparti de ea. Daca un asemenea lucru este descoperit dupa casatorie, barbatul nu va mai avea alt leac decit consolarea. De aceea gindesc ca este mult mai intelept sa fie mult mai precauti, punindu-se la adapost in fata unor asemenea inselatorii vatamatoare.

            Tocmai de aceea exista aici numeroase motive pentru a stabili o reglementare in aceasta materie, deoarece ei sint singurii din aceaste parti ale lumii care nu permit nici poligamia, nici divortul, exceptind doar cazul de adulter si preversitatea insuportabila din caracterul unuia dintre miri; iar in aceste cazuri Senatul anuleaza casatoria si garanteaza partii vatamate dreptul de-a se casatori din nou; in vreme ce vinovatul este este condamnat pentru infamie si nu-i mai este permis niciodata privilegiul de-a se casatori a doua oara. Nu-i este ingaduit nimanui izgonirea sotiei fara vointa ei, indiferent de cit de mare ar fi acea calamitatea ce a vatamat starea ei, pentru ca ei privesc drept cea mai mare miselie si cea mai inalta cruzime abandonarea unei persoane casatorite tocmai atunci cind are cea mai mare nevoie de tandrete, de grije, de afectiune si de cele mai bune conditii, iar asta in principal in cazul unei virste inaintate, ce aduce

impreuna cu ea multe neplaceri, fiind ea insasi o mare suferinta. Dar destul de adesea casatoriile lor se spulbera destul de repede, mai ales atunci cind au hotarit de comun acord sa se separe şi au intilnit o alta persoana alaturi de care speră ca pot avea o viata mai fericita. Totuşi, acest lucru nu poate fi realizat fara a obtine permisiunea in acest sens din partea Senatului, divortul nefiind admis decit in urma unei atente cercetari ce este efectuata atit de catre senatori cit si de sotiile lor asupra motivelor ce determina aceasta cerere; şi chiar şi atunci cind acestea sint intemeiate divortul este aprobat cu destula greutate, pentru ca e destul de usor de imaginat ca o prea mare usurinta in acordarea divortului si aprobarea noilor casatorii poate foarte usor influenta afectiunea existenta intre persoanele casatorite. Aceia care vor necinsti patul conjugal sint pedepsiti cu cea mai mare severitate. Daca ambele parti sint casatorite, se pronunta divortul in cazul lor, iar persoanele ce au fost lezate se pot recasatori cu cel pe care si-l vor alege, iar aceia care sint dovediti ca s-au facut vinovati de adulter sint condamnati la sclavie. Cu toate acestea, daca acele persoane ce au fost lezate in drepturile lor de catre partenerul de casatorie sint strins legate in lanturile iubirii printr-o mare dragostea fata de cel pe care l-au ales pentru a trai alaturi de el, vor putea locui in continuare împreună cu ei în interiorul acelui stat, dar vor trebui sa-l urmeze insotindu-l la acea munca la care doar sclavii sunt condamnati; şi uneori se intimpla ca Principele sa fie induiosat de cainta amarnica a celui condamnat, care acum isi regreta faptele sale din trecut, dar mai cu seama de devotamentul pe care sotii lor il arata in fata acestor nenorociti, pe care in marea lor dragostre sint gata sa ii urmeze pina in moarte; astfel incit in marea sa milostenie le ofera amindoura libertatea, pentru a se bucura de acea fericire oferita de institutia casatoriei pe care pina acum n-au stiut s-o pretuiasca indeajuns; dar aceia care vor cadea in aceiasi gresala nesocotind legile si iertarea acordata de Principe vor fi condamnati la moarte.

            Dar legea nu stabileste pedepse si pentru alte tipuri de infractiuni; acest drept este lasat in seama Senatului, pentru a hotari asupra lor in functie de imprejurarile in care au avut loc toate aceste evenimente si de gravitatea faptelor. Soţilor le este oferit dreptul de a pedepsi sotiile, iar parintilor de a-si putea pedepsi aspru copiii, cu excepţia cazului în care vina este atit de mare incit este nevoie de aplicarea unei pedepse publice, lucrurile fiind astfel gindite incit prin asprimea si duritatea acestor pedepse sa fie indusa teama in rindul celor ce sint predispusi sa incalce legile. Pedeapsa aplicata pentru cele mai multe dintre crime este sclavia si chiar si pentru cele mai mari dintre ele; pentru ca pina la urma ea nu este cu nimic mai puţin teribila decit moartea insasi, iar in acest mod ei socotesc ca este in insasi interesul statului sa-i mentina mai degraba in starea de sclavie, decit ca ei sa fie ucisi; de vreme ce munca lor este mult mai de folos in fata societatii decit ar putea fi moartea lor; pina si expunerea publica a situatiei lor de mizerie in care au ajuns, este menita a fi un exemplu capabil de-a insufla mai multa teama pentru ceilalti decit ar putea sa le ofere prin moartea lor. Pentru ca vor avea in fata ochilor zilnic astfel de exemple, ale unor oameni care n-au stiut a pretui libertatea lor, prin slabiciunile lor lasindu-se purtati pe cel mai

cumplit dintre drumurile vietii, in fata caruia doar moartea insasi poate fi izbavitoare. Iar daca se intimpla cumva sa aiba loc rebeliuni ale sclavilor, ca ei sa refuze indeplinirea sarcinilor, a obligatiilor si a ordinilor ce le sint date, vor fi tratati intocmai fiarelor sălbatice ce nu pot fi domesticite, nici nu pot fi infrinate prin lanturi, nici inchise in temnite, in cele din urma trebuind sa fie date mortii. In schimb, aceia ce suporta rabdatori situatia lor acceptindu-si soarta si prin munca grea si supunerea neclintita de care vor da dovada, vor arata ca manifesta cainta pentru faptele lor din trecut, nu le este intru-totul rapita speranta ca intr-o buna zi, prin clementa Principelui si mijlocirea semenilor, le va fi redata libertatea; sau cel putin sa le fie redusa pedeapsa. Chiar pina si acela care indeamna o femeie casatorita sa savirseasca un adulter nu este cu mai putina severitate pedepsit pentru fapta sa; pentru ca Utopienii sint de parere ca intentia de-a savirsi o crima este egala cu crima insasi; doar faptul ca ea n-a fost inca pusa in realizare nu face ca acea persoana care a esuat in mirsava ei incercare, sa fie mai putin vinovata.

          Bufonii le ofera prilejul Utopienilor pentru o mare desfatare si gasesc a fi un lucru gresit si ticalos pentru aceia ce manifesta un comportament rautacios, sau se poarta urit fata de ei, astfel incit nu considera a fi gresit ca oamenii sa se distreze in compania lor; in opinia lor acesta este si un mare avantaj pentru bufoni insasi, pentru ca daca oamenii ar fi asa de severi si de posaci incit n-ar putea gasi nicio incintare in comportamentul lor ridicol si in glumele lor stupide, nu ar avea niciun respect fata de ei, nici nu i-ar recomanda altor persoane si nu s-ar putea astepta nici la un tratament foarte bun din partea lor, gasind aceste glume mai degraba rautacioase, mai ales atunci cind este bine stiut ca ele sint intotdeauna facute pe socoteala altor oameni. Daca un cetatean doreste sa-i reproseze unui altuia forma rau intocmita sau unele parti imperfecte ale corpului sau, aceste aprecieri nu vor fi considerate drept o reflectie a acelei persoane ce a fost tratata intr-un mod atit de gresit, dar in schimb va fi socotit un lucru scandalos sa critice in altul insusiri ce-au fost lasate de la natura si pe care el prin propria vointa nu poate sa si le schimbe. Este considerat drept semnul unei minti sordide si al unei personalitati lipsite de sensibilitate, sa nu conserve cu cea mai mare grije o frumusete ce-a fost lasata de la natura, in vreme ce utilizarea fardurilor este socotita un lucru rusinos si degradant. Au putut observa cu totii ca ceea ce recomanda o sotie in cel mai inalt grad este probitatea vietii ei, respectul, supunerea si grija ce o aratata fata de sot, pentru ca asa cum doar citiva au fost prinsi in mrejele dragostei doar de frumusetea lor, tot asa toti ceilalti sint fermecati doar de acele virtuti care fascineaza intreaga lume si in fata caruia niciun suflet de om nu poate ramine rece si nepasator.

          La fel cum procedeaza in cazul celor ce se fac vinovati de crime si sint aspru pedepsiti pentru faptele lor, tot asa acopera cu onoruri publice pe aceia ce se arata a fi plini de virtuti, ridicind statui in pietele publice pentru a cinsti onoarea acelor oameni care si-au servit tara in cel mai inalt mod, ca un omagiu adus

memoriei acelor fapte deosebite de care ei au dat dovada, pentru a fi incrise in constiinta urmasilor si a le inspira modele de conduita care sa constituie pentru ei cele mai inalte exemple de viata.                                                         

        Daca oricare dintre ei va nazui sa ajunga cu orice pret la o anumita demnitate in Stat, este un lucru sigur ca n-o sa reuseasca niciodată sa o atinga; cu totii locuiesc impreună in buna intelegere si orinduiala, fara ca aici sa existe conflicte intre cetateni si autoritati, pentru nici unul dintre magistrati nu se arata a fi prea aspru, arogant, sau crud si insolent fata de cetateni; iar acest lucru face ca ei sa fie mai degraba numiti parinti, precum se si arata dealtfel a fi meritindu-si pe deplin acest nume, iar oamenii manifesta fata de ei intreaga onoare si respect ce de drept li se si cuvine fara a fi nevoie sa fie constrinsi in acest sens pentru ca niciunul dintre ei nu se da in laturi de-a arata acest lucru in modul cel mai deschis si mai liber cu putinta. Insusi Printul nu se distinge intru nimic de ceilalti cetateni, nici prin infatisarea sa, nici prin faptul ca ar simti nevoia sa poarte o coroana, el se remarca doar printr-o manunchi de spice pe care-l poarta permanent in mina, iar asa cum el este totodata si marele preot, este precedat intotdeauna de o persoana ce poarta inaintea sa o luminare de ceara.

      Ei au doar citeva legi scrise pentru ca prin insasi modul in care este redactata Constitutia lor nu au nevoie de existenta mai multor intocmiri decit cele pe care le-au mostenit de la primii legislatori. Gasesc de condamnat toate acele natiuni a caror legislatie, impreuna cu toate tomurile de comentarii facute asupra acestora, se ridica pina un numar atat de mare de volume; pentru ca ei cred ca este un lucru total nerezonabil sa obligi oamenii sa asculte de un corp de legi care sunt intr-o astfel de cantitate si cu toate acestea arunca lucrurile intr-un si mai mare intuneric, incit ele nici nu pot fi citite si nici intelese de fiecare dintre supusii statului.

        In rindul lor nu exista nici profesia de avocat, aceasta fiind considerata o incercare de-a ascunde adevarul problemelor si de-a denatura legile; si tocmai de aceea, ei cred ca este mult mai bine ca fiecare om sa isi pledeze propriul sau caz si sa aiba incredere deplina in judecator, la fel cum in alte locuri clientii au incredere in consilierii lor. Acest lucru va insemna ca multe din intirzierile si aminarile ce fac ca un proces sa ajunga o actiune aproape perpetua vor fi inlaturate, iar adevarul va fi cautat cu mai multa convingere, pentru ca dupa ce partile isi vor expune punctele de vedere asupra cazului fara toate acele rastalmaciri si artificii pe care avocatii vor incerca sa le sugereze, mai apoi judecatorul va examina in intregime chestiunea sprijinind cu simplitate acele persoane ce sint manate doar de bune intentii, care intr-o alta situatie ar fi fost inlaturate prin viclenia unor astfel de persoane versate in rastalmacirea legilor si in ascunderea adevarului sub o perdea de cuvinte bine mestesugite, in fata carora un judecator poate fi mai temator sa recunoasca unde se afla adevarul si

mai putin obisnuit cu tot acel hatis de legi carora legislatorii le-au dat o asemenea forma, incit parca in mod intentionat au dorit sa apere furii si raufacatorii si sa pedepseasca tot pe cei pagubiti. Incit numai de justitie nu se mai poate vorbi intr-un astfel de Stat, in care mai degraba domneste dreptul celui puternic, sau s-a ajuns pina acolo incit tilharii sa intocmeasca legile dupa bunul lor plac, iar judecatorii fie ca se tem sa nu isi piarda slujbele, fie au ajuns pe deplin la mana lor, se feresc sa mai vada dreptatea acolo unde se afla, incit se poate spune pe buna dreptate ca Zeita dreptatii este cu desavirsire oarba iar balanta ei trage cu tot dinadinsul spre talerul puterii, nepastuindu-l intotdeauna pe cel nevinovat, tot pagubasul fiind pus sa plateasca, cel fara putere celui puternic si saracul celui bogat. In vreme ce aici in Utopia, fiecare cetatean poate intelege toate aceste legi doar printr-un simplu studiu, intr-atit de clar este exprimat prin cuvinte intelesul legii, ceea ce face ca sensul ei sa fie unul clar, fara sa mai poata fi interpretat dupa cum ii dicteaza fiecaruia interesul. Iar Utopienii argumenteaza acest lucru astfel:

·     toate legile sint promulgate in scopul ca fiecare om sa-si cunoasca drepturile si datoriile,

                                             

·     plecind de aici ele trebuie redactate in cuvintele cele mai clare si acordindu-se frazei cel mai evident sens, din vreme ce frazele cele mai rafinate si subtile lasa locul la atitea speculatii ce se pot face, incit nici nu pot fi deplin intelese, nici nu doresc a se face explicite pe deplin, ci isi doresc sa serveasca doar a face aceste legi cu totul nefolositoare pentru cea mai mare parte a omenirii si in mod special, tocmai pentru aceia care au si cea mai mare nevoie de existenta lor, incit se dovedeste dorinta lor vadita ca acestia sa fie lasati la buna placere a stapinirii;

·     pentru ca pina la urma ar fi mult mai bine fara existenta lor, decit sa le formuleze in asemenea termeni, incit chiar pina si omul care s-a dedicat celui mai aprofundat studiu si poseda cea mai vioaie putere de intelegere, nu poate descoperi in niciun chip care ar putea fi intelesul lor; atunci ce sa mai zici despre omul de rind, care prins in menghina strinsa dictata de ocupatiile zilnice necesare existentei lui, nu are nici ragazul, nici capacitatea ceruta de-o asemenea temerara intreprindere.

          Utopienii se bucura de o astfel de legislatie, incit pina si citiva dintre vecinii lor care sint astazi oameni liberi si stapini pe destinele lor, ce nu cu multa vreme in urma au fost ajutati de Utopieni sa scuture lanturile tiraniei, sint atit de incintati de virtutile ce se gasesc in mijlocul acestui popor, incit si-au exprimat fata de acestia dorinta lor expresa de-a trimite acolo magistrati pentru a-i guverna; citiva

dintre ei sint schimbati in fiecare an in vreme ce altii doar dupa un interval de cinci ani, iar la sfirsitul mandatului fiecaruia dintre ei sint insotiti pina in Utopia fiind acoperiti cu onoruri si laude ca un semn de inalta cinste si de mare respect aratat fata de faptele lor, urmind a lua de aici alti oficiali care sa urmeze intocmai exemplul lor. O astfel de inalta cinste aratata fata de ei reprezinta recunoasterea faptului ca s-au dovedit pe deplin capabili sa se inalte pina la nivelul datoriei fata de supusii lor si sa lucreze spre fericirea si siguranta tuturor. Iar de vreme ce conditia fericita sau nefericita in care se gaseste la un moment dat o anumita natiune depinde intr-o masura atit de mare de magistratii pe care ii are in fruntea sa, nici nu puteau sa faca o alegere mai buna, de vreme ce acei oameni nu sint tentati de niciunul dintre acele avantajele ce le poate oferi puterea unor oameni slabi si urmariti de interese meschine, pentru ca in mijlocul lor dobindirea de mari latifundii si bogatii nu poate avea nicio insemnatate, deoarece in cele din urma vor trebui sa-i paraseasca si sa intoarca in patria lor, in timp ce ei fiind acolo straini nu se pot implica in niciun fel in animozitatile si amicitiile ce exista aici, devenind astfel membrii unor grupuri oligarhice ce doresc acapararea bogatiilor si a puterii din acea tara in dauna celei mai mari parti a populatiei ce este adusa in cea mai lucie saracie, pentru a fi apoi mai usor guvernata dupa cum o cer interesele acelei oligarhii corupte, tot la fel de sigur cum ei vor actiona si asupra judecatorilor care vor fi influentati in hotaririle lor fie de avaritie, fie de slugarnicia sau de interesul dictat de anumite amicitii si cirdasii, astfel incit acolo va urma o disolutie a intregii justitii, cea care este principala temelie si adevaratul izvor de putere al intregii societati.     

     

          Utopienii numesc prietene toate acele natiuni vecine ce folosesc magistrati din rindul lor dar in mod special acele natiuni carora le-au facut odinioara servicii atit de mari, eliberindu-i de jugul sclaviei sub care ii adusesera tiranii ridicati chiar din mijlocul lor. Pentru ca mult mai adesea se intimpla ca o natiune sa fie subjugata chiar de cei provenind din rindul ei, fata de care intotdeauna cetatenii arata o slugarnicie, o toleranta si o supunere oarba, pe care n-ar fi aratat-o altfel niciodata in fata unui strain, mintindu-se singuri si incercind sa impace cu ideea falsa ca raul ce vine din interior este totdeauna si cel mai mic rau, ca si cum acesta ar fi tot un gen de bine, ajungindu-se pina la a pierde cu desavirsire notiunea de Bine, ce este inlocuita intru-totul cu alegerea dintre un Rau si un alt Rau. Cit despre aliantele pe care Utopia le realizeaza cu celelalte state, datorita faptului ca acolo exista o permanenta intocmire de aliante ce sint urmate perpetuu de ruperea lor, ei evita sa intre in astfel de tratate ce nu le pot oferi nici cel mai mic beneficiu, ci sint mai degraba urmate de dobindirea de noi vrajmasii, care altfel n-ar fi avut nici cel mai mic motiv sa se nasca. Dupa credinta lor toate acele ligi sint lipsite pina si de cea mai mica insemnatate, de vreme ce acele legaturi comune ce intreaga umanitate le imparte prin insasi fiinta ei nu sint capabile sa-i unifice pe oameni, cu atit mai putin cele citeva vorbe goale pline de desarte promisiuni de credinta nu pot sa aiba nici cel mai mic efect; si sint tot mai convinsi de asta prin tot ceea ce vad ca se petrece in jurul lor, unde niciuna din natiunile intrate in astfel de tratate si aliante nu are de gind sa-si onoreze nici

macar acele obligatii care au fost luate chiar de ei insisi. Stim foarte bine cu cita credinta sint tinute promisiunile date chiar aici in Europa, unde doctrina Crestina este unanim acceptata, iar ele sint considerate drept sacre si inviolabile! Acest respect se datoreaza in parte spiritului de justitie si cucernicie al principilor, iar pe de alta parte datorita respectului si veneratiei aratata in fata papilor, care tot asa cum sint cei si mai credinciosi dintre cei ce isi respecta promisiunile facute, tot la fel ii indeamna si pe alti printi la realizarea acelor obligatii ce le revin; iar atunci cind cele mai slabe masuri dau gres, recurg la intreaga severitate oferita de mijloacele de blamare bisericeasca, gindind ca va fi cel mai indecent lucru posibil daca un om ce se distinge in mod special prin titlul sau de "cel mai credincios supus al lui Hristos", nu isi va respecta cuvintul pe care l-a intarit printr-un tratat.

          Dar in aceasta lume descoperita de curind ce nu se afla la o prea mare distanta fata de noi in ceea ce priveste modul de viata si obiceiurile oamenilor de aici, cu toate acestea nu exista printre ei credinta in trainicia acestor ligi, desi ele sint facute cu toata pompa celor mai sacre dintre ceremonii; ba chiar aceste legaminte sint cu atit mai repede rupte pe seama anumitor pretentii ce sint stipulate in frazele din tratate care in mod intentionat sint alese sa fie trecute in forma cea mai ambigua, astfel incit sa nu poata sa fie niciodata obligati sa le respecte intocmai si sa gaseasca intotdeauna citeva chichite inventate pentru a scapa de obligatiile pe care si le-au asumat; si astfel ei vor putea sa distruga dintr-o singura lovitura si cu atita usurinta atit acele ligi cit si credinta lor. Si acestea sint facute cu o asemenea imprudenta incit orice om care se respecta pe sine se va declara imediat cu o infacarata mindrie dispretuitoare impotriva tuturor acestor siretlicuri si viclenii injositoare, pentru a rosti clar ca daca asemenea fraude si inselatorii ar fi descoperite in afacerile incheiate intre oameni particulari, ar merita a fi dusi imediat la spinzuratoare.             

            Pentru ca scopul lor este sa descurajeze omul de rind in a-si mai cauta in orice fel dreptatea in aceasta lume, aruncind in derizoriu orice act de justitie, sau cel putin acela de-a stabili aici doua tipuri de dreptate:

·         una jalnica si nenorocita, ce trebuie sa tirasca la picioarele celor puternici, la mai marii zilei, care sa-i priveasca asemeni unor zei din inaltele lor functii, pentru ca ea este dreptatea norodului, tocmai prin aceea ca apartine celor mai de jos si mai umili dintre oameni, ce trebuie astfel mentinuti in saracie, mizerie si austeritate, impovarati de nevoi si de griji prin numeroase restrictii, impozite si dari la care trebuie vesnic supusi, pentru ca astfel ingenunchiati, sa nu cumva sa le treaca prin minte sa depaseasca acele granite pe care ei le-au fixat pentru dinsii.

·         celalta dreptate reprezinta o virtute speciala, un

act de justitie aleasa, de care se pot bucura doar cei puternici, cei care au in seama lor toate grijile patriei, cei care intocmesc legile si isi impart dreptatea in asa fel incit sa le permita sa subjuge prostimea si sa mane gloata, scutind-o de efortul de a-si mai dramui singura averea si libertatea, pe care altfel n-ar sti s-o foloseasca in directia potrivita. Astfel in marea lor marinimie ei iau asupra lor si povara de-a mina aceasta turma de vite turbate si a se ingriji cu folos pentru tara, insusindu-si toata bogatia si bunurile pe care acesta prostime le produce, avind grije totodata sa-i mentina in acelasi tarc strimt, pentru a nu se putea destepta prostimea si sa inceapa care cumva sa gindeasca cu propriile capete.

                   

                            Astfel ca intotdeauna ceea ce este legal si ceea ce este ilegal va fi masurat in functie de placere si de interes.

            O astfel de practica existenta in unele State vecine Utopiei ce au dovedit deplin credinta de care pot da dovada citeodata oamenii ce au ajuns sa conduca destinele popoarelor, pare sa-i fi determinat sa nu se angajeze in astfel de aliante, in care cuvintul dat nu are nicio valoare si nimeni nu are de gind sa respecte acele tratate pe care le-a semnat; si cu cit mai pline de Credinta par acele cuvinte inscrise in rindurile lor, cu atit mai mult le provoaca repulsie, de vreme ce cuvintul dat a devenit un percept mincinos si nu mai exista aici nicio legatura naturala care sa apropie o natiune de alta, ce constituie pina la urma aceeasi oameni, tot la fel de umani cum sint si egali in fata vietii si a mortii, doar ca se afla separati de un munte sau o apa curgatoare, lucru care ajunge pina intr-acolo incit ei sa se nasca intr-o stare de ostilitate unii fata de ceilalti! si la fel plecind de la aceste principii, ar trebui sa fie legalizate toate daunile si nenorocirile ce le pot abate asupra acestor vecini, fata de care n-au stabilit niciun fel de dispozitii care sa fie semnate prin tratate si chiar si atunci cind aceste tratate sint incheiate, ele nu vor trebui sa curme dreptul de-a organiza campanii de calomnie si prada, dar mai ales vrajmasia ce a fost nascuta de acest nefericit munte sau de aceasta blestemata apa, daca prin maiestria exprimarii folosita in aceste tratate, vor fi strecurate tot felul de chichite si prevederi ce se vor dovedi curind a fi atit de eficace aplicate, intorcindu-se chiar impotriva lor.

            Pe cita vreme aici se considera ca niciun om nu poate fi socotit inamicul nostru, atita vreme cit nu ne prejudiciaza cu nimic si ca tocmai acel parteneriat bazat pe aceleasi interese comune ce exista intre oameni inca de la natura, este cel care tine locul acestor ligi. Iar acea bunatate si intelegere ii uneste pe oameni cu mult mai multa eficacitate si forta decit ar putea s-o faca orice fel de tratat, de vreme ce angajamentele ce sint luate din toata inima de oameni se dovedesc a fi mult mai puternice decit catusele si obligatiile unor simple cuvinte.

                       

                                                DESPRE    DISCIPLINA    ARMATA

        Utopienii detesta razboiul considerindu-l un lucru foarte brutal de care sint demne doar fiarele salbatice si tocmai de aceea este considerat o rusine pentru specia umana, care prin practica lui este mai tenace decit toate bestiile si nu se dovedeste a fi cu nimic mai buna, actionind din aceleasi instincte primare ca si jivinele codrului, intocmai unor umbre ale trecutului ale carui himere nascute le bintuie noaptea constiinta, care n-au invatat nimic si nu cunosc nimic din tot ceea ce apartine maretiei naturii umane. In contradictie cu aproape toate celelalte natiuni ei considera ca nu poate fi nimic mai dezonorant decit gloria ce este cistigata in razboaie. Dar cu toate acestea obisnuiesc a se dedica zilnic exercitiilor militare si studiului disciplinei razboiului, in care alaturi de barbati sint initiate si femeile, astfel incit in caz de necesitate sa nu fie prinsi pe picior gresit, sa fie luati prin surprindere si nepregatiti in fata unui pericol ce s-ar putea naste intr-o buna zi, la care sa poata participa si femeile lor; dar asta doar pentru a se apara ei insisi, sau sa-i apere pe prietenii lor in fata oricarei agresiuni ce ar fi pornita miseleste impotriva lor, sau pentru a-i asista in campaniile de ajutor pentru infringerea tiranilor ce au preluat puterea Statului subjugind si exploatind poporul. Pentru ca ei isi ajuta prietenii nu doar in razboaiele de aparare dar chiar si in campanii ofensive; dar niciodata nu se angajaza intr-o asemenea actiune pina ce nu s-au consultat inainte pentru a analiza toate posibilitatile prin care pot fi aplanate conflictele aparute, sa analizeze terenul pe care se va duce lupta si pina nu au gasit ca toate cererile de reparatii solicitate au fost respinse, astfel incit razboiul devine inevitabil. Ei nu doar ca socotesc incursiunile de jaf efectuate asupra unor state vecine perfect juste, dar considera ca ele sint cerute si de ordinea publica si in acest sens este perfect justificata si deposedarea lor de bunuri pentru a fi aduse in tara drept parada de razboi, tot la fel cum se intimpla adesea ca negustorii unei tari sa fie deposedati de toate bunurile lor intr-o alta tara sub pretextul incalcarii unei legi injuste, sau prin interpretarea perversa a unei legi bune de catre magistratii corupti din acea tara in beneficiul unuia dintre ai lor. Iar acesta este socotit un mai bun motiv de razboi decit toate celelalte, deoarece aceste injurii sint facute sub aparenta legii.

        Aceasta a fost singura cauza ce a stat la baza declansarii razboiului cu Nefelogetii, impotriva Aleopolitanilor, doar cu ceva vreme mai inainte, deoarece

negustorii din acele vremuri de inceput aveau sa se intilneasca, asa cum obisnuiesc sa spuna ei, cu marea nedreptate de mai tirziu, care indiferent daca era prin ea insasi buna sau gresita, a condus la declansarea unui mare razboi in care au fost angajati multi dintre vecinii lor, iar forta lui de desfasurare a fost sprijinita de taria de care au dat dovada in intretinerea acestui conflict deschis, ce nu doar ca a zguduit din temeli multe din Statele infloritoare din acea regiune si a afectat atit de teribil pe celelalte ce au fost pustiite de flacarile acestui dezastru, dar dupa o serie de nenorociri s-a sfirsit prin cucerirea si caderea in sclavie a Aleopolitanilor, care desi inaintea acestui razboi se gaseau intr-o situatie mult superioara Nefelogetilor, aveau sa fie cu toate acestea supusi; iar Utopienii, desi i-au ajutat in acest razboi luptind de partea lor, cu toate acestea nu au avut pretentii pentru a participa la impartirea tarii sau a pradei de razboi.

            Dar i-au sprijinit pe prietenii lor cu atita vigoare in obtinerea reparatiilor pentru injuriile si daunele ce le-au fost produse, incit daca ar fi fost produsa in dauna lor orice fel de paguba nu ar fi dat dovada de atita violenta fata de acele persoane ce le afectau interesul propriu, ci ar fi dorit mai degraba sa-i pedepseasca pe cei care le-au refuzat astfel dreapta despagubire prin retinerea in intregime a comertului practicat cu astfel de oameni. Iar asta s-a intimplat nu datorita faptului ca ei ar fi tinut la vecinii lor mai mult decit la proprii cetateni, ci pentru ca vecinii lor facind negotul prin intermediul fiecaruia dintre cetatenii statului, o frauda este capabila intr-o mai mare masura sa afecteze capitalul comercial al acestor particulari, in vreme ce in Utopia proprietatea fiind publica, desfasurarea comertului este facuta doar cu acele bunuri aflate in surplus, pierderea putind fi acoperita mult mai usor. Tot la fel cum Utopia nu se asteapta sa obtina nimic din schimbul acestor mafuri exportate, care pentru ei reprezinta un surplus ce are o mai mica importanta, in acest fel fiind si mai putin afectati; si de aceea ei cred ca ar fi prea aspru sa pedepseasca o neplacere atit de mica cu declansarea unui razboi in care ar putea sa-si piarda viata sau libertatea un numar atit de mare de oameni; in schimb, daca se intimpla ca unul din supusii Statului sa fie ucis sau ranit infiorator de autoritatile publice sau cetatenii unui alt Stat, ei isi vor trimite imediat ambasadorii pentru a cere ca persoanele ce se fac vinovate sa le fie inmanate imediat, iar daca acest lucru le va fi refuzat, nu se vor da in laturi sa declanseze impotriva lor ostilitatile razboiului; pe cita vreme daca aceste cereri sint indeplinite vinovatii vor fi condamnati la moarte sau la sclavie.

          O victorie singeroasa obtinuta in razboi ii mihneste si ii rusineaza deopotriva si o considera o fapta tot atit de nechibzuita ca si cum un negustor nepriceput ar cumpara cele mai bune marfuri de pe piata la preturile cele mai ridicate. In nicio victorie obtinuta in batalie nu gasesc o glorie la fel de mare ca in cea cistigata prin intelepciunea unei bune conduceri si astfel purtate incit sa obtina victoria fara nici cea mai mica varsare de singe, doar prin abilitatea si destoinicia strategilor, folosindu-se de cele mai surprinzatoare si desavirsite tactici militare. In asemenea cazuri este organizata primirea lor cu cele mai mari onoruri militare

si sint ridicate monumente triumfale in onoarea invingatorilor, pentru ca ei recunosc ca astfel de oameni actioneaza in deplina conformitate cu regulile naturii umane prin obtinerea unor victorii prin inteligenta lor si curajul lor, cucerind inamicul intr-un astfel de mod in care nicio alta creatura de pe aceasta planeta nu poate actiona, cu exceptia omului, cel care utilizeaza forta si puterea sa de intelegere. Ursii, leii, mistretii, lupii, cainii, se folosesc de forta corpului pentru a-si invinge adversarul, toate acele calitati prin care fiecare dintre aceste animale ii sint superioare omului atit prin forta cit si prin ferocitatea lor naturala, in vreme ce omul le poate supune pe toate doar prin puterea sa de judecata si intelepciunea spiritului sau.

        Singurul scop pe care Utopienii il urmaresc in razboi este sa obtina prin mijlocirea fortei acele obiective ce le-ar fi putut obtine daca ar fi reusit sa preintimpine razboiul, iar daca acesta nu poate fi evitat, sa cistige o victorie atit de hotarita incit sa fie razbunate toate jignirile suferite si sa introduca in rindul inamicilor o asemenea teroare, incit niciodata in viitor sa nu-si mai doreasca un astfel de afront. In acest sens sint concentrate toate actiunile si planurile lor si sint conduse intr-un astfel de mod, din care reiese destul de evident, ca toate acele actiuni care primeaza nu sint dorinta de faima sau obtinerea unor victorii incununate de o glorie fastuoasa lipsita de onoare, ci isi afla obirsia plecind de la ceva mult mai simplu si usor de inteles, din nevoia de a mentine propria lor siguranta si securitate.

        Imediat ce este declansat razboiul, Utopienii sint preocupati sa intocmeasca numeroase anunturi oficiale ce sint insemnate cu sigiliile lor obisnuite si sint duse in secret intr-un mare numar, pentru a fi afisate in acelasi timp in locurile publice cele mai frecventate din tara inamica. Prin acestea ofera o mare rasplata acelora ce se vor incumeta sa-l asasineze pe principele acelei tari, oferindu-se totodata si alte recompense atragatoare pentru uciderea demnitarilor situati imediat dupa print pe scara ierarhica in conducerea statului, prin toate aceste oferte generoase ei reusind sa intoarca balanta victoriei de partea lor. In acelasi timp sint dublate sumele cuvenite celor care in loc de-ai ucide pe principalii lor inamici, vor reusi sa-i ia prinsi si sa-i ofere vii in mainile lor. Totodata ei fac propunerea celor mai importante personaje aflate in jurul printului sa-si tradeze compatriotii, oferindu-le in schimb imunitatea asupra persoanei si familiei lor, impreuna cu o mare recompensa; in acest fel sadesc samanta neincrederii in rindurile dusmanului, nascind animozitati si creind confuzie printre apropiatii printului, care vor simti permanent teama inspirata de un mare pericol, pentru ca deseori s-a intimplat ca multi dintre ei sa fie atrasi in cursele intinse de dusmani, fiind tradati tocmai de catre aceia in care aveau si cea mai mare incredere; si cu atit mai mult vor simti dureros plutind deasupra lor spectrul tradarii avind in vedere uriasele recompense ce sint oferite de Utopieni, tot asa cum se obisnuieste a se spune ca nu exista cetati inexpugnabile ale caror porti sa nu se deschida in fata unor asini incarcati cu saci de aur. Iar Utopienii cunosc foarte bine riscurile la care se supun

cei care isi asuma o asemenea intreprindere si maresc aceste sume proportional cu pericolul la care se expun. In acest scop le ofera alaturi de marile sume platite in cel mai curat aur si intinse domenii in interiorul acelor natiuni prietene, unde le pot asigura un adapost sigur si ferit de orice primejdii din exterior. Iar ei sint bine cunoscuti drept un popor religios care isi respecta cu cea mai mare strictete cuvintul dat si isi onoreaza cu sfintenie promisiunile facute.

        Desi acest obicei de-a trata inamicii le poate aparea altora drept nemilos si infam ei il apreciaza intr-un mod deosebit, pentru ca este privit mai mult ca un mijloc intelept de-a pune capat rapid unui razboi intr-o maniera destul de simpla si fara varsare de singe si care in alte circumstante ar putea fi unul destul de lung si de singeros, unde cistigarea unei batalii nu va mai tine atit de mult de hazard. Aceasta modalitate, in care prin uciderea citorva persoane vinovate sint crutate vietile a numerosi supusi si adversari, este privita ca un gest de indulgenta si milostenie fata de inamici, care sint tratati in acest fel cu cea mai curata dragoste fata de omenire de care un popor intelept poate da dovada; caci prin sacrificarea celor citiva vinovati este ferita intreaga tara de furia razboiului ce se va napusti in toate acele teritorii si care va duce la uciderea celor mai multi dintre locuitori si la caderea celorlalti in robie. In acest fel ei isi arata bunatatea si ingaduinta chiar si fata de inamicii lor, fata de care dovedesc aceiasi compasiune ca si fata de propri cetateni, cunoscind foarte bine ca cea mai mare parte a lor nu se angajaza de buna voie in razboi, ci sint tiriti cu forta, de pasiunile nascute in principii lor.

        Daca nici aceasta metoda nu va avea niciun efect, vor sadi in rindul inamicului samanta zizaniei, stirnind si incurajind pe fratele printului si pe citiva dintre cei mai puternici oameni din rindul nobililor, sa aspire la cistigarea tronului. Iar daca nu vor reusi sa produca haosul pornind din interior, atunci ii vor incuraja pe acei vecini ce le poarta o veche dusmanie, determinindu-i sa reia ostilitatile impotriva lor, ridicind din nou toate acele vechi pretentii ce-au nascut o permanenta ura intre cele doua tari si care de fapt n-a incetat niciodata, ci doar asteapta prilejul cel mai potrivit pentru a iesi din nou la suprafata. In acest scop ii vor sprijini prin toate mijloacele, oferindu-le din plin ajutoare in bani si chiar si un sprijin militar, care cu toate acestea va fi destul de limitat, mai mult constind in trupe auxiliare, tocmai pentru a proteja pe cit posibil propri supusi, caci asa cum am vazut au o grije deosebita fata de ei, ajungind pina acolo, incit nu ar accepta sa schimbe pe niciunul dintre ei, fie chiar si pentru un principe vrajmas.

          Pentru ca asa cum string mari cantitati de aur si argint tocmai pentru asemenea ocazii neprevazute, nici nu precupetesc cheltuirea lor, din vreme ce pentru ei toata aceasta bogatie nu reprezinta nicio valoare in sine. Si asa cum detin toate acele mari bogatii in propria tara, unde pentru ei reprezinta doar un semn rusinos de care sint vrednici doar sclavii, tot asa detin si vaste tezaure in

statele vecine, ce le sint indatorate profund, astfel incit isi pot usor permite sa angajeze soldati din toate regiunile invecinate pentru a purta povara razboiului, dar in mod special lefegii lor sint angajati din Zapolet, o tara ce se afla la cca. 500 de mile la rasarit de Utopia. Ei sint o natiune cruda, salbatica si feroce, ce traieste in muntii stincosi si in codrii adinci in mijlocul carora s-au nascut si unde si-au petrecut cea mai mare parte din viata. Sint obisuiti cu viata dura, cu frigul si arsita din muntii lor arizi, in care trebuie sa munceasca din greu pentru a cistiga o hrana mizerabila, necunoscind nimic din toate bucuriile oferite de viata. Nu cunosc mestesugurile, nici cultivarea pamintului si nu-si fac prea multe griji in privinta locuintei si hainelor pe care le poarta, cresterea vitelor fiind singura lor ocupatie; cei mai multi dintre ei traiesc din vinatoare si din jaf, fiind facuti parca doar pentru a se ocupa cu sarcina razboiului. Tocmai de aceea ei cauta orice prilej favorabil pentru a se oferi mercenari in slujba altor state ce se afla in disputa, fiind pregatiti in orice moment sa asigure trupele necesare oricarui solicitant. Un mare numar dintre ei se afla in cea mai mare parte in afara tarii, angajati fiind in armatele tarilor vecine in shimbul unei simbrii destul de modeste, gata oricind sa-l serveasca pe acela ce le asigura aceasta leafa mizera. Nu cunosc niciuna din celelate meserii pe care viata le ofera, ci doar pe cea a razboiului, pentru care sint si angajati mercenari. Servesc in armatele oricui ii angajeaza in acest scop, slujindu-i deopotriva cu un mare curaj si o credinta nestramutata fata de cel care le cumpara serviciile, dar nu pot fi determinati sa se angajeaze pe o durata de timp determinata, conditiile in care se face intelegerea permitindu-le ca a doua zi sa treaca de partea inamicului, daca acesta se ofera sa le plateasca o simbrie mult mai atragatoare; si cel mai probabil se vor reintoarce iarasi impotriva lui in ziua urmatoare, daca vor primi o oferta mai tentanta din partea adversarului.

          Cu toate acestea, se intimpla sa existe aici si citeva razboaie in care ei sa nu faca parte din armatele ambelor tabere combatante si din cite este relatat, adesea s-a intimplat sa fie cu totii angajati in teritoriile aceleiasi tari, astfel ca s-au acomodat deplin cu aceasta natiune si cu tovarasii lor, insa in timp, atrasi fiind de mirajul unor bogatii efemere ce le-au fost trecute prin fata ochilor de acesti principi straini, au ajuns pina acolo incit sa uite legaturile si prieteniile lor de la inceput si sa se ucida intre ei doar pentru o mica suma de bani, lipsita de orice fel de insemnatate; iar in zilele noastre manifesta un asemenea interes pentru bani incit au ajuns sa shimbe zilnic tabara doar pentru diferenta oferita de o solda mai mare cu un singur penny pe zi. Astfel ca cea care ii mana azi este in intregime doar avaritia lor si cu toate acestea, acesti bani pe care ii pretuiesc atit de mult, au o atit de mica utilitate pentru ei, pentru ca tot ceea ce cistiga prin singele varsat pe cimpul de lupta este repede risipit pe cele mai luxoase lucruri, ceea ce pentru ei nu reprezinta pina la urma nimic altceva decit cea mai jalnica si nenorocita forma a vietii.

          Aceasta natiune ii serveste pe Utopieni impotriva tuturor inamicilor sai,

pentru ca ei ofera si cele mai mari sume pentru sustinerea razboiului. Utopieni nu se arata a precupeti niciun efort financiar, in acest scop mentinind si uriasele comori si asa cum ei cauta pe cei mai buni dintre oameni pentru a-i aduce in tara lor, tot asa profita pe deplin si de acesti mercenari ce sint angajati in armatele lor, nedindu-se la o parte de-a se folosi de acest soi rau de oameni dar care sint cei mai vrednici in a intretine si a hrani razboiul, pe care-i atrag destul de usor oferindu-le o mare rasplata pentru a-si expune viata sortii norocului si intimplarii, cea mai mare parte dintre ei nemaiintorcindu-se niciodata pentru a incasa recompensa hotarita. In vreme ce acelora ce reusesc sa scape le platesc cu cea mai mare generozitate si credinta sumele promise. Acest lucru ii va determina sa se aventureze din nou atunci cind se va oferi o noua ocazie; pentru ca Utopienii nu-si fac probleme in ceea ce priveste numarul celor cazuti din rindurile lor si considera intocmai ca pe un serviciu facut omenirii daca vor reusi sa scape lumea de un astfel de soi rau si vicios de oameni ce pare a alearga dupa un cistig murdar incolo si incoace, ca o adevarata scursura a umanitatii; Pe linga ei mai folosesc in rindul armatelor si pe cei pe care se bizuie pina la urma intreaga lor actiune, cei carora in trecut le-au facut servicii atit de mari impreuna cu trupele auxiliare ale natiunilor prietene, alaturi de care lupta si trupele formate din proprii supusi. Iar conducera armatelor este incredintata unor oameni eminenti, recunoscuti unanim pentru geniul si virtutile lor dovedite, pentru a fi numiti generali en chef. Alaturi de el sint trimisi inca doi oameni de credinta ce nu sint    mai putin cunoscuti pentru faima lor, care vor ramine consilierii sai particulari dar in acelasi timp fiind desemnati sa-i succeada la conducerea armatelor daca printr-o intimplare nefericita primul va cadea pe cimpul de batalie sau va fi prins de dusman; in acest fel ei se asigura impotriva oricaror evenimente neprevazute pe care hazardul le poate aduce, ca un astfel de accident determinat de pierderea generalului en chief nu puna in pericol intreaga armata.

        Trupele formate din proprii supusi sint constituite doar din acei cetateni ce se ofera de buna voie pentru a participa la campaniile militare si nu forteaza pe cineva sa inroleze impotriva vointei sale, deoarece ei cred ca atunci cind un om este obligat sa lupte fara sa-si doreasca asta, nu doar ca o va face fara nicio hotarire, ba chiar mai mult, el ar putea fi de-a dreptul inspaimintat, frica sa putindu-se transmite intregii ostiri, care vazind lasitatea lui in fata inamicului se poate contamina, stiut fiind ca intr-o batalie este destul sa fuga din fata dusmanului doar citiva osteni si urmindu-le exemplul, o va lua pe urmele lor intreaga armata. Insa atunci cind se intimpla ca razboiul sa fie purtat pe teritoriul propriu, in urma unor invazii straine, sint chemati la oaste toti locuitorii valizi, fara a se mai tine seama de bravura lor pe cimpul de batalie; si ,fie ca sint asezati pe zidurile de aparare, fie sint urcati la bordul navelor de lupta, cei mai putin curajosi dintrei ei sint astfel postati incit sa nu poata sa dea indarat in fata dusmanului provocind panica in rindul armatei si devina rusinea semenilor. Fie datorita faptului ca sint prinsi in mijlocul luptei sau ca sint astfel asezati incit nu se pot retrage, se vad nevoiti sa-si infringa lasitatea, adesea intimplindu-se ca impinsi de virtutea necesitatii, atunci cind nu le-a mai ramas nimic de pierdut, sa dea

dovada de o bravura deosebita pe cimpul de lupta, devenind un exemplu pentru camarazi si dovedind inca o data adevarul acelor cuvinte ce spun ca disperarea este cea care da nastere la cei mai viteji dintre ostasi. Si asa cum nu obliga pe nimeni sa lupte impotriva vointei sale, nici nu impiedica pe acele femei ce isi doresc sa lupte alaturi de sotii lor, mai mult inca, ei le incurajeaza laudindu-le bravura si curajul si asezindu-le in rindurile din fata ale armatei ca pe cei mai merituosi dintre soldati, avind onoarea de a porni batalia si a-i lovi primii pe inamici. In rindurile armatei sint intotdeauna plasati alaturi, tot asa cum    parintii lupta alaturi de copii, iar cei de acelasi singe si vechii prieteni de arme lupta umar linga umar, ajutindu-se unul pe altul si incurajindu-i pe ceilalti cu barbatia si zelul lor; si este una dintre cele mai mari rusini pe care le poate suferi un om in aceasta viata, ca unul dintre soti sa-i supravietuiasca celuilalt, sau copii sa scape teferi din batalia in care si-au pierdut parintii, astfel incit atunci cind va incepe batalia ei vor lupta pina la ultimul om cu o ferocitate ce va inspaiminta adversarul si se va vedea nevoit sa retraga in fata unor oameni atit de hotariti, ce sint atit de strins legatii unii de ceilalti, atit in viata cit si in moarte.

        Si asa cum utilizeaza cele mai intelepte strategii pentru a cruta supusii si a evita angajarea lor directa in lupta, daca este posibil, fac ca furia bataliei sa loveasca in acele trupe de mercenari pe care le-au angajat sa poarte greul razboiului, insa atunci cind devine necesara intrarea in lupta a propriei armate, aceasta va ataca cu un curaj egal acelei prudente ce-a determinat evitarea angajarii lor inca de la inceput in toiul luptei si desi forta de izbire nu va avea o extraordinara violenta de prima data, presiunea exercitata asupra inamicului va spori treptat, pe masura ce trupele se desfasoara, forta lor presind continuu asupra liniei inamice cu o asemenea hotarire, incit mai degraba vor trebui ucisi decit sa poata fi respinsi; pentru ca intr-adevar, dupa moartea lor intreaga datorie le va reveni copiilor, care eliberati de orice temeri si nelinisti isi vor putea indrepta intreaga atentie asupra inamicului intocmai acelor mari maestri in arta razboiului ce se dovedesc purtatorii celui mai dirz curaj, intr-atit sint de insufletiti de cea mai nobila si nebiruita hotarire. Priceperea lor in arta razboiului sporeste curajul si acele sentimente intelepte, care conform legilor acestei tari le sint insuflate odata cu educatia, le ofera un indoit curaj, pentru ca ei sint inzestrati pe deplin cu intelegerea tuturor acelor valori si stiu ca nu se merita sa-ti risipesti aceasta singura viata ce i-a fost daruita omului printr-o fericita intimplare, lasind-o sa treaca asemeni unui lucru lipsit de orice fel de importanta, ori s-o cheltui in van cu nimicuri fara de niciun folos, care nu-ti vor putea aduce niciodata nici cea mai mica bucurie, dar inteleg totodata ca nici nu trebuie sa traiesti cu orice pret intr-o viata lipsita de libertate si onoare si sa-ti doresti sa-o pastrezi sacrificind toate bucuriile ei, alegind astfel cea mai ticaloasa si infama forma de existenta, care in cele din urma iti va produce mai multa suferinta decit moartea insasi. Si in cel mai cumplit foc al luptei si in cele mai riscante misiuni sint angajati tocmai acesti tineri care s-au devotat de buna voie cauzei lor, cei ce vor fi insarcinati a incerca sa-l captureze sau sa-l ucida pe comandantul armatei dusmane, fie intilnindu-l in cimp deschis, fie prin organizarea unei ambuscade, urmarindu-l pretutindeni si

rupind pe rind apararea inamica, vor incerca sa apropie de el sau chiar sa-l raneasca de la distanta, in asa fel incit asigurindu-si deplin protectia prin curajul si ferocitatea atacului declansat, rareori se intimpla sa dea gres in incercarea lor si in cele din urma sa nu-l captureze sau sa-l ucida in plina lupta.

            Atunci cind obtin o victorie incearca sa ucida cit mai putini dintre dusmani, dorind mai degraba sa-i ia prinsi pe cei mai multi dintre ei si preferind sa pastreze rindurile armatei in ordine, sa-i retina pe soldati sa porneasca in urmarirea resturilor imprastiate ale ostirii dusmane, asa incit daca au angajat in lupta pina si ultimile rezerve ramase fara insa sa cistige batalia decisiva, vor prefera mai degraba sa lase inamicul sa scape, decit sa permita ruperea armatei in urmarirea trupelor inamice ce se retrag in dezordine, reamintindu-si foarte bine ca adesea s-a intimplat ca inamicii sa cada in aceasta capcana ce le-a fost intinsa deliberat, tocmai atunci cind au crezut ca armata lor a fost infrinta si se retrage in deruta, iar inamicul imaginindu-si ca a obtinut victoria, pornind in urmarirea lor a permis armatei sa rupa ordinea de bataie pentru a se pierde intr-o urmarire dezorganizata; astfel incit, socotind acest moment potrivit interventiei lor, au cazut ca un adevarat traznet peste acea intreaga armata aflata in toatala disolutie, declansind o adevarata vinatoare si trimitind asupra lor toate trupele pastrate in rezerva. Aprecierea inteligenta a acestui moment decisiv a intors intreaga soarta a bataliei si dupa o rasturnare de situatie au ajuns ca dintr-o pozitie ce parea a fi disperata, sa-i rapeasca din mina dusmanului o victorie ce se arata a fi fara dubii de partea lui si doar prin aceasta mutare inteligenta cei care pareau a fi deja infrinti, au devenit deodata invingatori.               

            Este foarte greu de spus daca ei sint mai mari mesteri in intinderea curselor dusmanului sau in evitarea lor. Uneori ei par ca se pregatesc sa retraga, in vreme ce nici nu se gindesc la asa ceva, iar atunci cind doresc sa paraseasca cimpul de lupta, in situatia in care ii defavorizeaza pozitia trupelor lor fata de cele dusmane, executa aceste manevre in asa fel incit este imposibil de crezut ca acest lucru se va putea intimpla. Pentru ca daca vor observa ca sint intr-o pozitie defavorabila sau sint coplesiti numeric de adversar, vor porni imediat in mars intreaga armata in toiul noptii, pastrind cea mai desavirsita ordine si tacere pentru a se pune intr-o noua pozitie, sau prin anumite strategii abile vor induce in eroare inamicul cu privire la manevrele ce doresc sa le execute. Iar daca vor executa retragerea pe timpul zilei, intreaga armata se va afla intr-o asemenea ordine incit nu va fi mai putin periculos sa cada asupra lor intr-o retragere strategica decit intr-un astfel de mars. Obisnuiesc sa fortifice cimpul de lupta cu santuri adinci si largi de aparare, in timp ce pe marginile lor cladesc valuri inalte de pamint intarite cu palisade; toate aceste lucrari sint realizate prin intermediul muncii oferite de sclavii lor, alaturi de care participa intreaga suflare a armatei, exceptindu-i doar pe cei care asigura paza, asa incit, atunci cind sint puse la lucru un numar atit de mare de brate de munca, este terminata in scurt timp o linie de fortificatii cum greu s-ar putea altfel inchipui. In privinta echipamentului lor

de razboi este acordata o deosebita atentie inzestrarii cu tehnica de aparare, fara a folosi insa greoiul echipament defensiv ce impiedica manevra rapida a trupelor si i-ar impiedica in marsurile lor, fiind gindit in asa fel incit sa le poata permite chiar si traversarea unor cursuri de apa inot, pentru ca toti cei care sint antrenati in arta razboiului, printre celelalte sporturi se ocupa si cu practicarea acestuia. Atit trupele de infanterie cit si cavaleria sint inzestrate cu arcuri de razboi fiind cu totii adevarati maestri in manuirea lor. Nu sint inzestrati cu sabiil fiind echipati in schimb cu securi de lupta ce sint destul de grele si de bine ascutite, pe care le invirt cu o agilitate uimitoare doborindu-si dusmanii la pamint sau azvirlindu-le in ei. Sint experti in constructia si utilizarea masinariilor de razboi pe care le ascund cu o asemenea abilitate incit inamicul nici nu le sesizeaza prezenta pina nu sint asezate in linia de bataie si dezlantuie iadul asupra lor, mergind pina acolo incit nici nu inteleg ca ar putea fi realizata o defensiva eficienta fara utilitatea extraordinara pe care o ofera aceste masini de lupta. Cel mai important considerent care sta la baza utilizarii lor in toate conditiile pe care le ofera o batalie este faptul ca pot fi transportate si folosite cu o mare usurinta aproape in orice fel de situatie

            Atunci cind se intimpla sa intre intr-o alianta ei isi vor respecta cu sfintenie cuvintul dat, nicio provocare nefiind in stare sa-i determine sa incalce acele conditii ce au fost stipulate in tratat. Niciodata nu se intimpla sa pustiasca teritoriile statelor inamice, nici sa dea foc holdelor de cereale si chiar si atunci cind pornesc in mars fortat isi iau cele mai potrivite masuri de siguranta astfel incit recoltele sa nu fie calcate in picioare de trupele de infanterie sau de cavalerie, pentru ca nu se stie niciodata cind le vor fi necesare chiar lor, putindu-se intimpla in anumite situatii limita sa-i salveze de la un iminent dezastru. Nu ranesc niciodata un om neinarmat daca acesta nu se intimpla sa fie o iscoada inamica trimisa pentru a spiona, iar atunci cind un oras se preda de buna voie el este luat sub totala lor protectie. Atunci cind cetatile sint cucerite cu forta armelor, trec prin ascutisul securilor doar pe aceia care s-au impotrivit cedarii fara lupta, intreaga garnizoana pierzindu-si libertatea si fiind transformata in sclavi, in vreme ce cetatenilor de rind nu le este adusa nici cea mai mica atingere; iar acelora ce au sustinut predarea le ofera o recompensa din bunurile celor condamnati, restul fiind distribuit trupelor auxiliare formate din cetatenii statelor prietene,    nepastrind nimic din intreaga captura de razboi pentru ei insisi.

        La sfirsitul razboiului nu ii forteaza pe aliatii lor sa le ramburseze cheltuielile prilejuite de intreaga expeditie, urmand sa le recupereze pe seama celor cuceriti, fie sub forma de moneda, care este pastrata mai apoi pentru o situatie de acelasi gen, fie sub forma de domenii, din a caror renta periodica urmeaza sa-si achite intreaga datorie de razboi. Veniturile ce sint ridicate din aceste citeva teritorii ocupate si printr-o crestere treptata au ajuns sa se ridice la aproape 700 de mii de ducati pe an. In scopul recoltarii acestor impozite sint trimisi acolo citiva dintre oamenii lor de credinta care au ordin sa duca o viata grandioasa, magnifica,

asemeni unor adevarati printi, ceea ce inseamna ca vor trebui sa consume in acea tara cea mai mare parte din sumele ce sint colectate, iar asta tocmai pentru a stimula si incuraja dezvoltarea mestesugurilor aici, doar o mica parte din intreaga suma revenind Utopiei si care este lasata la rindul ei pentru a forma un capital ce este imprumutat locuitorilor de aici in vederea dezvoltarii legaturilor comerciale si stimularii comertului. Si aceasta este metoda aplicata in cea mai mare parte a timpului in toate regiunile aflate sub stapinirea Utopiei, doar daca nu se iveste o situatie speciala ce impune stringerea acestor taxe doar pentru a fi utilizate de ei, lucru care se petrece insa destul de rar. Parte din domeniile noii tari cucerite sint atribuite drept rasplata acelora pe care i-au incurajat doar ceva mai devreme sa se aventureze intr-o intreprindere atit de disperata. Daca oricare print ce s-a angajat sa poarte razboi impotriva lor va face pregatiri sa invadeze tara, mai intii va fi prevenit de pericolul la care singur se expune si de faptul ca va transforma propria lui tara intr-un cimp al razboiului, peste care va domni doar moartea si jalea, pentru ca nu vor suferi transformarea iubitei lor insule intr-un teatru de razboi, iar daca acest lucru va trebui cu toate acestea sa se intimple, ei vor prefera sa-si apere patria doar cu cetatenii poprii, evitind sa aduca trupe auxiliare, care nu vor face altceva decit sa mareasca si mai mult distrugerile si nenorocirile pe care in mod inevitabil le va produce razboiul.       

                                        DESPRE    RELIGIA    UTOPIENILOR

          In Utopia exista citeva religii recunoscute intre care se impart cetatenii tarii, iar acest lucru se intimpla nu doar in fiecare parte a insulei, ci chiar in fiecare dintre orasele ei; unii dintre ei se roaga la soare, altii la luna, in timp ce o alta buna parte se inchina la planete; in vreme ce unii au ales sa venereze omul, acea stralucire pe care el o avea in timpul antichitatii, tot la fel de bine cum el si a fost in acele vremuri de inceput, pline de virtute si de glorie, iar acest lucru nu se intimpla a fi totuna cu veneratia ce-i este aratata unei zeitati obisnuite, caci aceea este aratata numai in fata unei fiinte supreme, a unui adevarat Dumnezeu; cea mai mare parte dintre ei nu se inchina insa niciuneia din aceste zeitati, adorind drept zeitate unica o fiinta eterna, invizibila, infinita si de nepartuns, ca pe o fiinta aflata cu mult deasupra intelegerii noastre omenesti si a carei esenta se afla imprastiata pretutindeni in Univers; nu atit prin toate acele particule ce stau la baza a tot ceea ce exista si se gasesc raspindite pretutindeni in jur, cit prin puterea si virtutea Sa; aceasta zeitate este numita Tatal tuturor lucrurilor si considera ca El se afla la temelia inceputului, cresterii, progresului, vicisitudinii si

sfirsitului tuturor lucrurilor, care numai de la El isi pot afla obirsia; si doar Lui i se cuvine si ei ii ofera intreaga onoare si respectul cuvenit unei fiinte divine, singura careia i se inchina si o venereaza ca pe unicul si adevaratul Dumnezeu. Si asa cum parerile lor difera in toate celelalte, in aceasta privinta sint cu totii de acord, gindind ca aici exista o Fiinta Suprema, cea care a creat si guverneaza intreaga lume, pe care in limba lor o numesc Mythras. Singura diferenta este aceea ca in timp ce o parte dintre ei cred ca aceasta fiinta careia ei se roaga este tocmai Fiinta Suprema, in vreme ce cealalta parte cred ca numai idolul ales de ei poate fi acest Dumnezeu unic; cu toate acestea sint de comun acord asupra unui singur principiu, ca indiferent de cine sau de ceea ce ar putea fi, prin natura ei ea este imaginea vie a acestei Fiinte Supreme. Ea reprezinta acea grandioasa Esenta in fata maretiei si gloriei careia se inchina toate natiunile planetei.

        Treptat, cei mai multi dintre ei s-au indepartat de toate acele superstitii ce pina nu demult erau prezente in mijlocul lor si au imbratisat cu totii aceasta religie unica ce pare sa o reprezinte pe cea mai buna dintre ele, fiind in acelasi timp si cea mai apropiata de asteptarile pe care omul le are fata de religie, care sa poata fi capabila sa-i ofere o mangaiere pentru o viata de suferinta a carei singura incununare este moartea, singura cale prin care se poate gasi o impacare cu viata si o acceptare a tot ceea ce destinul unui om ii poate aduce in aceasta singura viata. Pentru ca daca ar fi lipsiti si de aceasta ultima credinta intr-o viata aflata undeva dinolo de moarte, ce le-ar mai putea ramane celor mai multi dintre oameni, cei care isi duc viata asemeni unei eterne poveri, fiind mereu aplecati de nevoi si lipsiti de cele mai multe dintre bucuriile vietii? De aceea Utopienii socotesc ca pina si o religie ce propovaduieste transmigratia sufletelor dupa moarte si trecerea lor in corpul unor animale, este cu mult mai utila tuturor acestor nenorociti ai vietii, decit o religie care nu ofera nicio recompensa dupa moarte. Tocmai de aceea nu este nicio indoiala, ca in scurta vreme vor imbratisa cu totii aceasta credinta, tot asa cum cu multa vreme in urma au disparut si multe din celelalte credinte; intocmai asa vor dispare si cele ce mai exista astazi in rindul lor, daca cei care ii indeamna sa paraseasca toate aceste superstitii nu s-ar lovi de anumite accidente nefericite, pe care oamenii le socotesc ca fiind semne trimise din Ceruri si-i fac sa se teama ca acel Dumnezeu caruia ei se roaga, aflind ca doresc sa-l paraseasca, se interpune, pedepsindu-i pe toti aceia care dispretuiesc autoritatea lui. Dupa ce au aflat de la noi relatarea vietii si miracolelor lui Christos, minunata credinta a numerosilor martiri si singele pe care ei de buna voie l-au varsat in apararea bisericii sale, toate acestea au creat o extraordinara ocazie pentru raspindirea religiei lor peste un mare numar de natiuni; si nici nu poate fi imaginat cu cita bucurie a fost ea primita in sinul lor, cit de multa influenta a exercitat pentru a-i convinge sa treaca la aceasta religie unica. Nici nu cred ca vom putea vreodata determina daca aceasta actiune a purtat pecetea secreta a inspiratiei divine, sau daca toate acestea s-au intimplat doar pentru ca pareau sa fie favorabile zeilor carora se inchinau acele comunitati, care tot asa cum erau foarte specifici fiecarora dintre ele, erau si foarte indragiti de ei, sau poate ca totul s-a petrecut numai datorita faptului ca ei

au inteles de ce l-au urmat pe Christos apostolii si au ales sa traiasca dupa acele reguli lasate de el, ce mai sint inca pastrate in citeva comunitati formate de cei mai devotati dintre Crestini. Indiferent de motivele ce au stat la baza alegerii lor, adevarul este ca ei au fost atrasi si au imbratisat credinta noastra, un mare numar fiind botezati in noua religie a lui Christos. Dar doi dintre tovarasii nostri murisera deja si nu mai ramasese din nefericire niciun preot printre noi, mai eram acum doar doi din cei patru citi fusesem la inceputul calatoriei, incit marele nostru regret era ca nu le puteam impartasi sfintele taine, care nu pot fi oficiate decit de un preot, in ciuda faptului ca ei au fost instruiti in toate celelalte invataturi ale religiei noastre si s-au dovedit unii dintre cei mai inflacarati credinciosi. Cu toate acestea s-a nascut in rindul lor o disputa aprinsa, astfel incit daca cei care au fost alesi de catre ei sa le fie preoti s-ar putea sa nu aiba si caderea de-a oficia toate slujbele sfinte, datorita faptului ca nu ar avea acea autoritate care sa emane si sa fie primita din partea Sfintului Scaun; dar se pare ca aceasta disputa ar fi fost rezolvata prin desemnarea anumitor persoane din rindul lor, desi acestea nu fusesera inca numite pina in momentul in care i-am parasit.

      Cei care nu au imbratisat religia noastra nu se temeau cu toate acestea de noii sai adepti, nici nu incercau sa exercite asupra lor presiuni sau incerce sa-i prigoneasca in vreun fel pentru a-i indeparta de credinta lor si atita vreme cit m-am gasit printre ei n-am putut observa decit un singur om care a fost pedepsit din motive religioase. El facea parte dintre cei botezati de curind si care, fara a intelege pe deplin invatatura lui Christos pe care am incercat sa le-o impartasim dupa puterile noastre si fara sa asculte de sfaturile noastre, a declansat o disputa publica cu privire la religia Crestina, lasindu-se manat mai mult de zel, decit de discretie si nu doar ca s-a aratat entuziasmat de serviciile divine oferite de noua religie, dar a pornit si o apriga campanie de defaimare a vechilor ritualuri religioase, pe care a inceput sa le condamne si infiereze in public, considerindu-le profanatoare; si a creat o si mai mare zarva, blamindu-i public pe toti cei care continuau sa se inchine vechilor zei, acuzindu-i de erezie si impietate, numindu-i blasfemiatori si blestemindu-i cu arderea vesnica in flacarile iadului. Dupa mai multe astfel de predici in care a reusit sa iste destula vilva si tulburare in rindul locuitorilor cetatii, a fost in cele din urma arestat si dupa o cercetare prealabila a fost condamnat la exil, iar asta nu pentru ca ar fi defaimat si calomniat semenii sai, ci pentru ca a produs zarva incitind cetatenii la revolta; pentru ca aceasta este una din vechile lor legi, potrivit careia niciun om nu poate fi condamnat pentru credinta sau religia sa. Inca de la prima Constitutie ce-a fost pusa la baza sistemului lor de guvernamint, Utopus a inteles, ca inainte de a sosi si a lua in stapinire aceste paminturi aici a domnit o mare revolta, generata de diferentele dintre religia primilor locuitori, care erau atit de divizati, incit acest lucru i-a permis o cucerire facila a intregii tari; din vreme ce in loc de a-si uni fortele, fiecare factiune religioasa prefera sa lupte doar in numele ei. Astfel incit dupa ce el i-a supus, a statornicit prin lege ca fiecare om sa fie liber sa-si aleaga acea religie pe care el si-o va dori si ca poate sa incerce sa cistige adepti pentru ea, atit prin forta reprezentata de argumentele pe care le va putea prezenta, cit si prin orice

alta cale prin care va reusi sa-i atraga pe oameni printr-o atitudine blinda si pacifista de partea acelei doctrine religioase, insa fara sa incerce vreodata un atac indreptat impotriva celor care apartin unei alte religii si fara a-i pizmui, ponegri sau oropsi in vreun fel pe cei care vor continua sa fie de o alta parere; si fara a se folosi de o alta forta decit aceea reprezentata de puterea sa de convingere, careia nu va trebui sa i se alature niciodata vreo forma de repros sau de violenta; si oricine va cuteza sa procedeze altfel va fi neintirziat condamnat la exil sau la sclavie pentru intreaga sa viata.

        Aceste legi au fost gindite de Utopus nu doar pentru a mentine pacea publica, cea care asa cum putem vedea astazi are destul de suferit in urma controverselor zilnice si a pasiunilor ireconciliabile stirnite de adeptii diferitelor religii, tocmai datorita faptului ca pierd din vedere acest bine comun si singurul ce poate avea vreodata vreo importanta, punind intotdeauna mai presus de toate doar pretinsul interes al acelei religii careia ei ii slujesc, reusind ca pina la urma sa faca mai mult rau, uitind ca rapindu-i religia unui om care crede totusi in ceva, doar pentru a o inlocui cu acea noua religie ai carei propovaduitori sint, vor submina in sine insasi credinta acelor oameni, determinindu-i sa-si piarda pentru totdeauna increderea in orice posibil Dumnezeu, a carui fata poate fi asa de schimbatoare, fiind mult mai greu de inteles, dar si mai greu de crezut. Ei nu-l judeca decit intr-un mod pripit si nu dupa cum se poate potrivi credintei acelor oameni, ce par tot mai mult a se indoi ca toate aceste religii atit de diferite ar putea veni din partea unui Dumnezeu unic, care sa-i inspire pe oameni cu o atit de mare varietate de credinte si ca acest lucru l-ar mai putea si multumi; tocmai de aceea ei judeca lucrurile in cel mai prostesc si indecent mod cu putinta, gindind ca un om il poate inspaimanta si teroriza pe un altul pentru a-l face sa creada in ceva ce nu-i poate apare lui inca de la inceput a fi drept adevarat. Si presupunind ca doar o singura credinta poate fi adevarata, in realitate tot restul celorlalte credinte fiind false, el isi poate foarte usor imagina ca forta naturala a adevarului ce salasluieste in acele principii universale va rupe toate acele umbre nascute din ceata necunoasterii si-l vor lumina in cele din urma, distrugindu-i orice incredere in aceste fantasme menite doar a-l supune unei vieti de sclav si pentru a-l face sa creada intr-o ordine universala ce in realitate a fost gindita doar de citiva sarlatani. Si toate acestea doar pentru ca ei n-au stiut a se folosi decit de forta argumentelor lor asupra unor minti luminate si lipsite de orice prejudecati; in vreme ce pe de alta parte, tot asa cum aceste dezbateri vor isca violenta si tumult, tot asa si cei mai ticalosi dintre acesti predicatori ai mortii sau ai vietii vesnice sint si cei mai indaratnici dintre toti, astfel incit pina si cea mai buna si mai sfinta dintre religii poate fi inghitita de superstitiile proprii, tot la fel de usor cum un lan minunat de grine poate fi napadit si inabusit de maracinisul si buruienile ce cresc alaturi de spicele de griu.

          Tocmai de aceea Utopus a lasat omului intreaga sa libertate, astfel incit sa poata alege singur propria sa credinta in deplina conformitate cu acea cauza

careia el intelege sa se dedice; el doar a stabilit o lege solemna si severa impotriva celor ce vor degenera intr-atit incit sa-si piarda pina si acea demnitate umana mostenita de la Natura, incit sa-i lase pe ceilalti sa creada ca sufletul va muri odata cu trupul sau, ca lumea este doar rodul guvernarii intimplarii, fara o intelepta ordine a Providentei; pentru ca toti oamenii au crezut inca de la inceput in puterile unei fiinte divine si ca aici exista un sistem de acordare a recompenselor si pedepselor dupa moarte fiecarui om, intocmai dupa cum el s-a comportat in aceasta viata, alegind sa fie bun sau rau; iar acum privesc la toti acesti predicatori care gindesc lucrurile atit de diferit, ca la niste oameni pe care de-abia se poate cineva bizui, de vreme ce au descompus si decazut un lucru atit de nobil ca sufletul unei fiinte inzestrate cu inteligenta si ratiune, ce nici macar nu mai poate fi deosebit azi de acela al unei fiare salbatice. Astfel ca un astfel de om este tot atit de departe de-a fi potrivit unei societati umane pentru a fi cetateanul unui stat guvernat de ordinea impusa prin legile sale, tot atit ca si acele jivine feroce ce locuiesc in codrii intunecosi; din moment ce un om de acest fel isi permite tot ceea ce poate indrazni, dispretuind toate legile si cutumele ce au fost stabilite de oameni inca de la inceputul societatii pentru a putea convietui, pentru ca este mai limpede decit lumina zilei, ca un astfel de om care nu se teme de nimic altceva decit de legile tarii sale si care nu se asteapta la nimic altceva dupa moarte decit la neantul din care s-a nascut, nu va avea niciun scrupul in a incalca si evita toate ingradirile ce-ar putea fi impuse prin legile unui stat, fie prin fraudarea lor, fie fortind acele limite, cind prin toate aceste actiuni isi va putea permite sa-si satisfaca toate dorintele si sa-si implineasca orice poate naste vointa sa fara limite. In mijlocul lor un om cu o minte atit de sordida ce pune la baza principiilor sale astfel de reguli si maxime calauzitoare in viata, nu va fi niciodata numit intr-o pozitie oficiala sau intr-un loc onorific, asa cum se intimpla bunaoara prin alte state ale Europei; si cu toate acestea nici nu-l vor pedepsi pentru egoismul si ticalosia lui, pentru ca la baza societatii lor stau tocmai aceste sfinte principii, ca fiecare om sa poata gindi si alege liber calea ce isi doreste s-o urmeze in viata, altfel putindu-se naste pericolul deschiderii drumului catre un regim tiranic, ce va permite mai apoi ingradirea libertatii fiecaruia si a tuturor doar pe baza aceluiasi principiu; nici nu-i va fi permis cuiva sa incerce sa schimbe modul sau pervers de-a judeca lucrurile intr-un mod la fel de fatarnic, folosindu-se de astfel de mijloace si incercind sa-l inspaiminte cu vorbe la fel de mincinoase si inselatoare, pentru ca asemenea oameni care sint tentati sa-si ascunda adevarata opinie in vorbe mincinoase sint dispretuiti public, toate aceste stratageme mincinoase fiind considerate o frauda la fel de mare, sint la fel de detestate de Utopieni. Ei manifesta o deosebita rezerva pentru ca asemenea dispute sa aiba loc public in fata poporului de rind, in schimb chiar incurajeaza ca aceste controverse sa fie abordate in particular, de catre preoti si alti oameni importanti, fiind increzatori ca nebunia lor se va vindeca curind si va putea lasa drum liber ratiunii.

        Exista in schimb printre ei numerosi oameni ce cad in cealalta extrema, care insa nefiind de o parere total daunatoare, nici intru-totul lipsita de intelepciune, nu

sint descurajati. Ei considera ca sufletele animalelor, ca si ale noastre, sint nemuritoare, desi sint aflate intr-o pozitie total inferioara acelei demnitati pe care se situeaza sufletul unui om si nu vor fi niciodata capabile de o fericire atit de mare. Cea mai mare parte dintre ei sint ferm convinsi ca omul care va fi bun aici pe pamint isi va putea gasi o fericire fara sfirsit intr-o alta stare; astfel incit desi ii compatimesc profund pe toti aceia care se afla in suferinta aici, nu depling moartea niciunui om, exceptind poate doar aceasta despartire pe care se vad obligati sa o accepte atunci cind sint parasiti de cei dragi, cu inima strinsa si impotriva vointei lor; pentru ca ei privesc la aceasta ca la o prevestire de rau augur, asa cum sufletul unui om constient de greselile sale, parasind orice speranta, s-ar teme sa lase in urma sa acest trup muritor, presimtind acea vreme a ispasirii si suferintei pentru tot raul pe care l-a facut in aceasta viata. Considera ca un astfel de om nu este primit cu placere in fata lui Dumnezeu, daca el nu a pasit vesel si fara regrete din aceasta viata, ci este tirit fara voie sau impotriva vointei lui. Imaginea unui astfel de sfirsit ii umple de oroare si-l poarta spre cele vesnice plini de tristete si in tacere, rugindu-se pentru iertarea greselilor lui, in timp ce acestuia ii vor ingropa trupul in pamint; dar atunci cind cineva isi incheie viata plin de voiosie si speranta, nu se gaseste in jurul sau nimeni care sa fie trist. Trupul sau este purtat pe ultimul sau drum in timp ce i se ridica imnuri in care il lauda in termenii cei mai elogiosi pentru viata sa fara nicio gresala, recomandindu-l astfel in fata lui Dumnezeu pentru purtarea sa aleasa; iar intreaga procesiune ce-i poarta trupul spre locul de incinerare pare mai degraba plina de solemnitate decit una trista, in acest loc urmind a se ridica un stilp ce va purta o inscriptie in onoarea celui decedat.       

          Iar atunci cind se reintorc de la funeralii sint tinute discursuri despre viata sa merituoasa si despre actiunile pline de onoare pe care le-a intreprins in timpul vietii, dar se vorbeste mai ales si cu o deosebita placere despre seninatatea si bucuria ultimilor ceasuri ale vietii sale. Ei considera ca respectul aratat in fata memoriei unui om bun si merituos este totodata un bun moment pentru a-i determina si pe ceilalti sa aleaga aceeasi cale demna de-a fi urmata, dar si cea mai potrivita forma de veneratie ce-i poate fi aratata; pentru ca ei cred ca datorita imperfectiunilor vederii umane sufletul este invizibil pentru noi, cu toate ca el isi afla prezenta aici si poate sa auda tot ceea este spus despre cel care l-a purtat in aceasta viata. Considera incompatibila cu fericirea acestor suflete ce s-au desprins de trup, libertatea de-a se duce acolo unde ele isi doresc si nu si le pot in niciun chip imagina a fi capabile de ingratitudine, sau sa nu-si doreasca sa-i mai vada pe toti acei prieteni alaturi de care au trait in viata de pe acest pamint in cea mai perfecta legatura a dragostei si prieteniei; pe linga asta, ei mai cred ca toti acei oameni buni vor pastra dupa moarte intreaga afectiune ce-au manifestat-o in timpul vietii, alaturi de cele mai nobile dintre sentimentele ce pot salaslui intr-o fiinta umana si ca toate acestea vor fi prezente chiar intr-o forma mult mai accentuata decit s-au facut simtite in aceasta viata si tocmai de aceea ei ar continua sa se afle alaturi de cei dragi, putind sa observe tot ceea ce se petrece aici si angajindu-se in sprijinul lor cu cea mai ferma convingere pentru a

le asigura succesul actiunilor ce le vor intreprinde, oferindu-le in acelasi timp incredere prin protectia asigurata de ei; totodata, aceasta credinta in continua prezenta a sufletului stramosilor alaturi de cei vii, ii determina sa fie retinuti fata de orice actiune nechibzuita, motivindu-i sa caute in viata un tel nobil pentru a carui implinire sa merite sa traiasca.

        In egala masura dispretuiesc si ridiculizeaza orice fel de superstitii, precum si credinta in tot felul de prororoci si in prevestirile aduse de acestia, impreuna cu toata suita de ghicitori si cititori in stele, in zatul din cafea si in maruntaiele animalelor sacrificate, care sint atit de adesea observate in rindul atitor natiuni ce se lasa purtate de tot felul de sarlatani ce-i amagesc cu puterile lor vindecatoare si viziunile inchipuite ale unor minti bolnave; in acelasi timp acorda intregul respect si veneratia cuvenita acelor miracole adevarate, ce nu-si pot avea originea plecind de la fortele naturii, care sint privite asemeni unor indicii si efecte ale prezentei Fiintei Supreme, despre care exista numeroase marturii in mijlocul acestei natiuni ce dovedesc aceasta existenta fara nicio urma de indoiala; iar uneori, prin rugaciunile publice ce le inchina lui Dumnezeu primesc confirmarea ferma ca ele au fost auzite, raspunzindu-li-se intr-un mod la fel de miraculos.

        Ei gindesc ca prin contemplarea operei lui Dumnezeu si prin adoratia Sa pentru aceasta mareata realizare implinesc una dintre cele mai placute forme de veneratie ce ii este inchinata Lui.   

        Cu toate acestea exista un numar destul de mare in rindul lor, cei care din motive religioase desconsidera invatatura si nu se apleaca niciodata catre orice fel de studiu, dar fara a-si lasa un singur moment de ragaz se afla intr-o perpetua corvoada, incredintati fiind ca fericirea ce va urma dupa moarte va fi asigurata de toate lucrurile bune pe care un om le face in aceasta viata. Unii dintre ei se ocupa de cei bolnavi, altii repara drumurile, spala farfuriile, repara podurile sau sapa santuri, scot pietrele sau netezesc nisipul. Unii doboara si cara lemnele din padure, altii se ocupa de transportul lor si al cerealelor si de tot ceea ce este necesar a fi adus in cetatile lor. Iar acestea nu sint singurele indeletniciri, limitindu-se sa serveasca doar la muncile publice; ei ii slujesc la fel de bine si pe particulari si chiar intr-o masura mai mare decit o fac sclavii insisi; pentru ca daca exista pe aici pe undeva o sarcina mai grea, care sa solicite o munca mai aspra, intr-unele dintre cele mai grele conditii, de care toti ceilalti sa fie inspaimintati, indepartindu-se cu groaza de la indeplinirea ei, in a carei realizare nu mai exista aproape nicio nadejde, ei se ofera de buna voie s-o duca la bun sfirsit, luind-o plini de voiosie de partea lor si asa cum toti ceilalti dupa o intreaga zi de munca isi cauta binemeritata odihna a zilei, ei din propria lor vointa se impovareaza cu cele mai grele sarcini, petrecindu-si intreaga viata intr-o munca fara ragazul unei singure clipe irosite; si cu toate acestea nu-si doresc nicio rasplata pentru

aceasta truda neincetata, nevoind sa micsoreze cu nimic din valoarea muncii celorlalti; si desi sint angajati in muncile cele mai grele si umilitoare ce sint dispretuite de toti, acest lucru este tot atit de departe in a diminua pretuirea de care ei se bucura, pe cit de mult sint stimati de intreaga natiune pentru meritele lor de necontestat.

        Acesti oameni se impart in doua categorii, unii care sint necasatoriti, sobri, care au ales sa traiasca o viata plina de castitate, ce se abtin pina si de la consumul oricarui fel de carne, intelegind sa traiasca o viata plina de modestie, hranindu-se doar cu putin si incercind sa detaseze de toate placerile vietii si optind doar pentru suferintele ei, urmarind sa poarte cele mai grele poveri si pe cele mai dureroase din aceste nefericiri in speranta unor mari bucurii ce le vor fi daruite intr-o viata viitoare; si cu cit se apropie mai mult de sfirsitul acestei vieti, ei sint cu atit mai bucurosi si increzatori ca stradania lor va fi in cele din urma rasplatita. Ceilalti, sint mai putin doritori sa accepte o viata asemeni supliciului unui condamnat la munca silnica si toate privatiunile pe care primii si le-au ales singuri si de aceea prefera casatoria, iar asa cum nu-si refuza niciuna din placerile vietii, tot asa gindesc ca prin mariajul lor implinesc acea datorie de-a zamisli prunci, ce-o au fata de insasi natura umana si totodata si fata de patria lor; iar asa cum aleg sa traiasca aceste mici bucurii si mari satisfactii pe care viata le daruieste omului, inteleg si sa se hraneasca cu carne, cu atit mai mult cu cit au observat ca o hrana buna le sporeste puterea in implinirea sarcinilor grele, fiind capabili sa depuna o cantitate sporita de efort; Utopienii ii privesc pe acestia drept o secta ce da dovada de mai multa intelepciune, in timp ce pe ceilalti ii considera a fi mult mai sfinti. Ei vor ride de buna seama de orice om care din anumite principii va prefera statutul de celibatar sau o viata de munca si suferinta, unei vieti tihnite si intelepte, dar ii admira si isi exprima consideratia fata de cei care aleg toate acestea manati fiind de acele percepte existente in religia lor. Pentru ca aici nu exista nimic fata de care sa fie mai prevazatori in exprimarea unei opinii fatise decit credinta fiecaruia dintre locuitori. Acesti oameni ce duc cea mai cumplita viata, impovarati fiind de cele mai grele dintre sarcinile ei sint numiti Brutheskas, corespunzind la ceea ce noi numim un ordin religios.

        Preotii lor sint de-o pietate remarcabila si de aceea ei sint in numar foarte mic, in fiecare oras fiind in numar de treisprezece, cite unul pentru fiecare templu; dar atunci cind pleaca in razboi sapte dintre ei ii urmeaza, raminind ca in locul lor sa fie alesi alti sapte care sa le preia temporar toate obligatiile in timpul acestei absente; la reintoarcere urmind a prelua din nou toate atributiile pe care le-au avut mai inainte, iar cei care au fost numiti pe locurile vacante ramin mai departe in slujba inaltilor preoti, pina ce aceste locuri vor fi eliberate la moartea lor; pina atunci ramin in subordinea lor ajutindu-i la implinirea datoriilor religioase. Ei sint alesi de intregul popor prin sufragiu secret la fel cum sint alesi si magistratii, pentru a preveni orice tulburari ce ar putea apare ca urmare a

numeroaselor factiuni religioase existente aici; iar atunci cind sint alesi in functie sint hirotonisiti de insasi Colegiul Preotilor, cel caruia ii revine sarcina de-a se ingriji de toate cele sfinte, de veneratia in fata lui Dumnezeu si atentia acordata credintei de locuitorii cetatii si de moravurile lor. Si este una dintre cele mai mari umilinte sa fii trimis in fata lor pentru a raspunde in fata unor acuzatii ce ti-au fost aduse sau chiar sa-i intilnesti in secret, acest lucru atragind asupra ta suspiciunea celorlalti locuitori. Datoria lor este doar sa predice multimii pentru a o reintoarce la credinta si sa-i admonesteze pe cei ce se abat de la perceptele propovaduite de ei, puterea de-ai pedepsi apartinindu-i in intregime Printului si magistratilor. Singura pedeapsa ce pot sa o dea acesti preoti este excluderea din sinul comuniunii religioase a celui ce a pacatuit, dar cu toate acestea nu exista aici nicio alta pedeapsa mai inspaimintatoare decit aceasta, pentru ca asa cum acest lucru ii va acoperi de infamie, tot asa le va incarca cugetul cu o teroare secreta, intr-atit de mare este respectul aratat de ei fata de religie; niciunul dintre ei nu-si va dori scutirea de noianul de sarcini ce apasa asupra lor ca o pedeapsa pe care sint meniti s-o ispaseasca in aceasta viata; iar daca nu vor multumi pe preoti cu raspunsurile date si cainta ce-o manifesta, vor fi dusi inaintea Senatului si pedepsiti pentru necredinta lor fata de Zei. Educatia celor tineri este lasata pe seama preotilor care ii introduc in tainele scrisului si-i formeaza modelindu-le spiritul dupa invatatura ce-au primit-o din cartile lor sfinte, obisnuind inca de timpuriu sa insufle acestor tineri credinta ca tot ce se gasest bun in ei va fi deopotriva folositor pentru ei insisi si pentru toti din jurul lor, pentru ca ei au observat in general ca atunci cind aceste invataturi bune sint sadite in sufletul plin de inocenta si candoare al acestor copii, vor putea forma din ei adevarati oameni, determinindu-i sa urmeze intreaga lor viata acest curs si asigurind in acest fel linistea sistemului lor de guvernamint, deoarece astfel de oameni ce au fost crescuti in frica fata de Dumnezeu si in speranta intr-o viata de apoi, vor fi mult mai supusi si maleabili, fara sa poata creste in ei orice germeni ai revoltei fata de ordinea ce-a fost stabilita in interiorul statului si fata de abuzurile si privilegiile de care se inconjoara inteleptii lor cirmuitori, care au inteles sa se slujeasca in acest fel de intreaga putere ce au conferit-o acestor clerici asupra spiritului supusilor. Sotiile preotilor sint cele mai extraordinare femei din intregul stat, putind la rindul lor sa ajunga preotese, la fel cum in vremurile indepartate se petrecea cu fecioarele ce intrau in rindul ordinului religios pentru a sluji in templele vechilor Zei.

        Niciunul dintre magistratii statului nu se bucura de onoarea ce este aratata in fata preotilor si chiar daca se va intimpla ca unii dintre ei sa comita anumite crime, ei nu vor fi chemati sa dea socoteala pentru ele, urmindu-se exemplul legiuitorilor statului pe care ii slujesc la rindul lor in mentinerea ordinii stabilite de Dumnezeu pe acest pamint. Pedeapsa lor este lasata in sarcina Zeilor si constiintei fiecaruia dintre ei, pentru ca ei socotesc ca nu sta in puterea oamenilor sa-i judece pe cei care slujesc divinitatii sau au fost alesi de aceasta sa conduca destinele celor multi, gindind ca este cu totul nepotrivit sa nu se tina seama de aceste virtuti de care au dat dovada pentru a se ridica la un rang atit

de inalt si sa se ia in calcul doar faptul ca s-au lasat atrasi de luciul tuturor acestor bogatii efemere si au decazut pina aici lasindu-se prada coruptiei si viciilor ce-i atrag pe cei mai multi dintre oameni. Iar daca acest lucru se poate intimpla destul de des, pentru ca omul este o creatura supusa greselii si tentatiilor pe care viata i le ofera, fara a putea decurge de aici nicio consecinta periculoasa, imunitatea de care se bucura in fata legilor fiind restrinsa doar la aceste categorii ce se afla in numar destul de mic, in acest fel siguranta publica nu va putea avea cu nimic de suferit, ordinea continuind a fi mentinuta in rindul tuturor celorlalte clase sociale in virtutea acestei impartiri a lumii pe care Zeii au hotarit-o in rindul oamenilor.

        Pentru ca intr-adevar numarul lor fiind foarte mic reputatia de care ei se bucura nu trebuie a fi stirbita cu nimic, mai ales cind sint atit de putini cei care isi impart toate aceste demnitati apartinind acestei caste de binefacatori ai natiunii ce se bucura de toate onorurile unor adevarati cirmuitori nascuti pentru a conduce toata aceasta multime aflata in totala deruta, incit nici nu se poate vorbi de prabusirea reputatiei de care ei se bucura, ce altfel ar putea duce la ruinarea ordinii de stat si instaurarea anarhiei. Ei cred deasemenea, ca este o sarcina imposibila sa poti gasi alti oameni de acest fel care sa se poata ridica pina la cele mai inalte demnitati si sa duca toata povara statului pe umerii lor, incit este usor de inchipuit ca unor astfel de persoane ce sint situate undeva deasupra muritorilor de rind nu li se poate cere o moralitate obisnuita. Si aceste minunate fiinte sint la fel de pretuite si de celelate natiuni vecine ce contempla modul desavirsit in care este pastrata aceasta organizare a societatii si impartirea ei in Utopia, pe care in admiratia lor socotesc ca numai intelepciunea dictata de o vointa divina o putea lasa oamenilor.         

          Atunci cind Utopienii pornesc atacul pe cimpul de batalie, preotii care-i insotesc se tin la o buna distanta de focul luptei, tocmai pentru a se putea ruga asezati in genunchi si invesmintati in hainele lor sfinte, spre a inclina soarta luptei si a aduce victoria de partea lor, dar si pentru cere indurare fata de sufletele celor cazuti, rugindu-se pentru pace si ca un numar cit mai mic de razboinici sa fie jertfiti de ambele parti pe altarul zeului Marte. Iar atunci cind victoria inclina decisiv de partea lor ei alearga in mijlocul razboinicilor pentru a le potoli furia si setea fata de varsarea de singe, iar daca unii dintre inamici vazindu-i, ii vor chema alaturi de ei, vor fi crutati de toate umilintele la care ar putea fi supusi, iar daca vor ajunge pina in preajma lor si le vor atinge vesmintele, nu doar ca vietile le vor fi crutate, dar va fi aparata si intreaga bogatie de care ei se bucura; si datorita acestor binefaceri toate celelalte natiuni ii privesc cu respect si consideratie, pentru ca cel mai adesea ei nu pot sa-si apere nici macar propri supusi si cu atit mai putin sa-i fereasca pe inamici de furia lor nestapinita declansata in toiul bataliei, adesea s-a intimplat ca acesti preoti sa se interpuna intre armatele lor ce se retrageau in dezordine si erau fortate sa fuga, salvind viata multora dintre ei si evitind o mai mare varsare de singe, intermedierea

pentru tratativele de pace realizata de ei sfirsindu-se cu o pace incheiata in termenii cei mai echitabili cu putinta; tocmai de aceea nu exista aici nicio natiune intr-atit de cruda, de feroce si barbara, incit sa nu priveasca la ei ca la niste fiinte sacre si inviolabile.

      In prima zi a lunii si a noului an este organizat aici un mare festival la care participa toata suflarea tarii. Ei masoara curgerea timpului dupa cursul astral urmat de Luna, in vreme ce anii sint calculati dupa drumul parcurs de Soare in trecerea lui. Prima zi este numita in limba lor Cynemernes, iar ultima este numita Trapemernes, avind drept corespondent pentru noi festivalurile de la inceputul si sfirsitul anotimpurilor.

        Aici in Utopia sint construite temple splendide, ce nu doar ca sint ridicate intr-o forma extraordinara, dar ocupa si o vasta suprafata, ce este cu atit mai necesara cu cit numarul lor este destul de mic. Interiorul lor este ceva cam intunecat, insa acest neajuns nu este datorat vreunei erori in arhitectura, ci vine mai mult din faptul ca preotii lor au hotarit sa fie concepute astfel; deoarece ei socotesc ca existenta unei cantitati prea mari de lumina in astfel de lacasuri de reculegere duce la ravasirea gindurilor, in vreme ce disiparea ei moderata ajuta deopotriva la concentrarea mintii si cresterea puterii de consacrare celor sfinte. Cu toate ca in mijlocul lor exista un mare numar de religii, ele se regasesc la un moment dat reunite printr-un punct comun, reprezentat de devotamentul aratat fata de Esenta Divina; de aceea n-o sa poti vedea sau auzi niciodata in aceste temple nimic altceva decit spiritul comun al tuturor acestor credinte, pentru ca acele secte practica ritualurile particulare ale credintei lor doar in casele de rugaciune inchinate acestor culte, fara sa incerce sa exercite acele rituri si rugaciuni ce sint contrare celorlalte credinte religioase in locurile publice. Iar in interiorul templelor nu exista reprezentata nicio imagine a lui Dumnezeu, astfel incit fiecare dintre ei si-l poate infatisa in cugetul sau in concordanta cu acea imagine ce este reflectata de cultul religios caruia ii apartine. Iar Dumnezeul propriu fiecaruia dintre ei este chemat sub numele de Mythras, cel care reprezinta expresia Esentei Divine, sau orice altceva fiecare dintre ei gindeste ca poate sa fie si nu exista printre ei un singur credincios indiferent de cultul caruia ii apartine, care sa utilizeze vreo rugaciune ce ar putea sa prejudicieze pe cineva in propria sa credinta.

          Se intilnesc de fiecare data in dimineata festivalului ce marcheaza sfirsitul sezonului in temple pentru a ridica imnuri de multumire in fata lui Dumnezeu pentru binefacerile ce le-a adus in timpul acelei luni sau an ce se afla acum la sfirsit, cu toate acestea fara sa-si intrerupa postul; iar in ziua urmatoare, inca devreme, se reintilnesc aici pentru a inalta rugaciunile lor in speranta ca noua perioada ce incepe cu aceasta zi va fi una profitabila si fasta pentru toate

actiunile ce le vor intreprinde in viitor. In timpul festivalului ce va incheia aceasta perioada, inca inainte de-a merge la templu, femeile si copii vor cadea in genunchi inaintea sotului sau tatalui lor si-i vor marturisi toate greselile si abaterile de la datoria lor, cerindu-si iertare pentru ele. In acest fel sint inlaturate toate micile neintelegeri si nemultumiri ce pot afecta bunul curs al vietii si se pot infatisa in templu cu inima curata pentru a marturisi credinta lor sincera, fara a fi intunecati de niciunul din acele pacate ce altfel le pot umbri sufletul si incatusa constiinta. Pentru ca ei considera unul dintre cele mai mari acte de impietate sa intre in templu cu gindurile ravasite si constiinta incarcata, ori sa poarte in sufletul lor orice urma de minie, ura, sau vrasmasie impotriva oricarei persoane, indiferent de cit de mare ar fi acel rau pe care aceasta l-a comis fata de ei. Gindind ca devin in acest fel ei insisi demni de cea mai grozava dintre pedepse, daca vor oferi sacrificiul si devotamentul lor Zeilor fara sa-si curete mai intii sufletul de toate aceste pacate si sa se impace cu ei insisi pentru a-si putea regasi linistea si reconcilierea. In interiorul templului barbatii sint separati de femei, primii fiind asezati in partea dreapta, in vreme ce femeile vor sta in partea din stinga; iar cei care apartin de una dintre familii, vor fi asezati in spatele capului acelei familii, astfel incit sa poata fi aratat si in public respectul de care se bucura cel care ii conduce si in viata lor obisnuita; iar ei sint astfel amestecati incit cei tineri sa afle asezati linga cei mai in virsta, pentru ca daca s-ar intimpla ca tinerii sa fie impreuna s-ar putea foarte probabil sa se apuce de tot felul de glume in loc de-a se naste in ei tocmai acel respect si teama religioasa in fata Fiintei Supreme, singurul si cel mai important indemn ce poate aduce omul spre supunerea neconditionata si catre o viata plina de virtute.

          In sacrificiile inchinate de ei nu sint oferite fiinte vii, pentru ca ei considera ca nu sint potrivite unei Fiinte Divine, astfel incit sa poata simti o placere perversa din moartea unui animal tocmai acea Fiinta din gratia careia exista toate creaturile ce poarta viata in trupul lor muritor. In acest scop este arsa tamiie si alte plante minunat parfumate ce-si raspindesc mireasma in aer si sint aprinse numeroase luminari de ceara in vreme ce-si inchina rugaciunile lor. Si nu incape nicio indoiala, ca un asemenea prinos nu poate adauga nimic mai mult fata de veneratia ce-o arata ei insisi in fata lui Dumnezeu, ci este doar o alta cale la fel de pura si inocenta prin care isi manifesta credinta lor, crezind ca toate aceste parfumuri si luminite, impreuna cu celelalte ceremonialuri religioase, printr-o virtute necunoscuta si inexplicabila, innobileaza sufletul omului, ridicind in el cele mai mari energii, pline de una dintre cele mai inalte virtuti, reprezentata de bunatatea si voiosia ce se inalta dintr-o inima curata pentru a se inchina sincera si senina in timpului serviciului divin, aratind intreaga sa adoratie fata de singurul Dumnezeu.

        Toata suflarea este imbracata in templu in haine tesute din cea mai alba olanda, in timp ce vesmintele preotilor sint colorate in diferite nuante si lucrate intr-un mod minunat. Cu toate astea nu sint confectionate din materiale

extravagante, nici nu sint ornate in fir de aur si argint sau impodobite cu dantele si pietre pretioase, ci este compus din penele frumos colorate provenind de la citeva specii de pasari si impletite cu o asemenea arta incit adevarata lor valoare depaseste cu mult pe a celor mai pretioase materiale. Ei spun ca ordinea in care sint asezate aceste pene reprezinta in sine tot atitea mistere ce sint trecute in rindul preotilor prin acea traditie secreta ce insoteste cultul practicat de ei inca din vremurile cele mai intunecate. Si asemeni acelor scrieri antice sacre pierdute din pacate astazi, poarta in insemnele ce le reprezinta semnificatii ascunse si misterele binecuvintarii acelor stiinte oculte ce-au fost lasate de la Dumnezeu pentru a-i sluji Lui si in fata semeniilor. Iara in vreme ce preotii isi fac aparitia invesmintati in aceasta tinuta sacra, se prosterneaza cu totii in genunchi in fata lor cu o asemenea veneratie si supunere ca si cind s-ar fi aratat acolo insasi acea zeitate careia ei i se inchina si-o proslavesc. Dupa o scurta perioada in care isi manifesta in acest fel credinta, se ridica cu totii in picioare inaltind imnuri de slava spre gloria lui Dumnezeu, fiind acompaniati de intreaga suita de instrumente muzicale din care se inalta in acelasi timp sunetele lor, impletindu-si armonia intr-o minunata forma. Multe dintre ele sint asemanatoare celor ce exista si la noi insa acordurile ce se inalta din ele par a fi mult mai suave, in timp ce altele au o forma asa cum nu am mai intilnit pina acum.

        Si intr-un singur domeniu ne depasesc fiind mult mai avansati decit noi in aceasta stiinta si anume in muzica; caci atit muzica lor vocala cit si cea instrumentala este adaptata pentru a imita si a da expresie la intreaga pasiune de care omul este capabil, acest gen fiind atit de potrivit pentru fiecare ocazie fericita si indiferent daca este vorba de un imn vesel dintre cele ce erau cintate odinioara pentru a alina sau a tulbura amintirea unor clipe fericite, fie pentru a da expresie sentimentelor pornite din mihnire sau cainta, aceasta muzica lasa impresia exacta a ceea ce doreste sa exprime prin intermediul ei, stirnind si stimulind pasiunile si dind glas celor mai inalte sentimente ce patrund pina adinc in inima si in constiinta ascultatorului. Cind incep sa fie intonate aceste imnuri acompaniate de instrumente, atit preotii cit si multimea exprima toate aceste simtaminte sub forma solemna a rugaciunilor inchinate lui Dumnezeu, in care cuvintele sint aranjate in acea organizare desavirsita, versurile fiind in asa fel compuse incit tot ceea ce rosteste intreaga multime intr-un singur glas se poate regasi in fiecare dintre oamenii ce sint prezenti aici, iar invatatura ce este transmisa sa poata fi folosita in fiecare caz particular, indiferent de conditia fiecaruia dintre ei. Prin intermediul lor este recunoscuta existenta lui Dumnezeu in calitatea Sa de autor si guvernator a lumii si sursa a tuturor lucrurilor bune ce de la El le primesc, pentru care ii inalta acest tedeum si ii multumesc pentru bunatatea si gratia Sa nesfirsita, pentru ca le-a oferit fericirea sa se nasca sub cea mai minunata forma de guvernamint existenta in lume, daruindu-le o religie in care speranta reprezinta singurul adevar din care decurg toate celelalte; iar daca se intimpla sa greseasca si sa existe pe aici pe undeva un sistem de guvernamint si o religie mult mai buna si mai placuta Lui, il implora sa le ofere aceasta minunata ocazie incit sa o poata cunoaste, legindu-se prin juraminte

solemne sa-L urmeze oriunde El va hotari sa-i conduca. Dar daca sistemul lor de guvernamint este cel mai bun, iar religia lor este singura adevarata, se roaga sa intareasca aceasta regula ce domneste aici astfel incit ea sa poata fi cunoscuta si impartasita incit intreaga lume sa fie guvernata urmind aceleasi reguli de viata si aceeasi credinta in Singurul si Unicul Creator al tuturor lumilor posibile; asta doar daca din anumite motive ce vor ramine pentru totdeauna de nepatruns si necunoscute pentru ei, El nu va fi incintat de existenta unui numar atit de variat de religii. Apoi isi inalta rugaciunile catre Dumnezeu pentru a le permite o trecere cit mai usoara in imparatia stapinita de El, fara insa a banui ca doreste in vreun fel sa limiteze sau sa ingreuneze accesul lor spre aceasta imparatie in care mai devreme sau mai tirziu vor ajunge cu totii; dar daca se poate intimpla sa existe aici anumite exceptii, atunci sa poata fi dupa dorinta lor luati cit mai repede din aceasta lume desavirsita si din sinul sistemului lor de guvernamint exemplar, pentru a ajunge cit mai repede alaturi de El, fara insa ca asta sa-i diminueze in vreun fel autoritatea suprema, iar daca se poate acest lucru, fie chiar si prin cea mai teribila dintre formele pe care Moartea le poate infatisa pe acest pamint, care ar fi mult mai de dorit oricarui curs fericit din aceasta viata plina de bucurii si impliniri, caci ei prefera mai degraba o moarte cumplita si in cele mai mari chinuri, decit sa mai fie retinuti o singura clipa aici, fiind tinuti departe de El. Atunci cind rugaciunile lor se incheie, cad cu totii din nou la pamint si dupa un moment de reculegere se ridica pentru a se imprastia pe la casele lor, urmind a-si petrece restul zilei in diferite forme de recreere sau cu practica diferitelor exercitii militare.

          In acest chip am putut sa descriu pe cit de bine am inteles eu insumi Constitutia acestui sistem de guvernamint, despre care cred nu doar ca este cel mai desavirsit din intreaga lume, dar ca este si singura forma de organizare social-politica a unui stat, ce intr-adevar isi merita acest nume. Si in vreme ce in toate celelalte parti ale lumii este destul de vizibil, ca atunci cind se vorbeste de forma de organizare a unui anumit stat, un om intotdeauna se gindeste la situatia sa, la pozitia, drepturile, avantajele ce decurg din calitatea de membru al acelui stat, fiecare dintre oameni cauta propria sa bogatie si bunastare. Pe cind aici niciun particular nu poseda niciun fel de proprietate sau de avere, toti oamenii slujind interesului public. Si nu este nimic de mirare    sa vezi oamenii slujind unor scopuri atit de diferite, pentru ca pe cita vreme in rindul celorlalte guvernaminte fiecare om stie ca daca nu se va ingriji el insusi sa-si umple hambarele proprii pentru a-si asigura painea pentru ziua de maine va putea pieri de foame, tot la fel va putea prevede si necesitatea de a favoriza binele public, punindu-l deasupra intereselor personale, insa acest lucru se poate petrece numai atunci cind acea forma de organizare a societatii ii ofera lui garantia ca de roadele muncii sale se va bucura el si semenii sai, fara ca acestea sa fie acaparate de acea patura destul de restrinsa, dar deosebit de avida si ticaloasa si toata aceasta bogatie a unei natiuni sa incapa doar in depozitele fara fund a celor ce au fost hotariti de soarta intimplatoare sa conduca vremelnic destinele acelui stat. In vreme ce aici in Utopia fiecare om are dreptul la orice si este stiut de toti ca grija de capatii a

fiecaruia dintre oameni este aceea de-a mentine hambarele tarii pline intotdeauna si deschise fiecaruia dintre ei, astfel incit orice particular sa se poata aproviziona de aici; pentru ca intre ei nu-si gaseste locul distribuirea inegala a bunurilor, astfel incit niciun om sarman nu se poate afla vreodata in nevoie si desi niciun om nu detine nimic in proprietatea sa, toti oamenii acelei tari sint bogati, pentru ca ce bogatie poate fi mai mare pentru un om, decit aceea de-a duce o viata tihnita si lipsita de griji, eliberata de toata suita de nelinisti ce ii macina permanent sufletul si-i trezeste indoiala? Fara ca aceste nelinisti zilnice sa apese continuu asupra lui ca o nesfirsita povara, ce este permanent intretinuta si sporita de vaicarelile fara sfirsit ale sotiei sale? Nici sa se teama de viata mizerabila pe care sint sortiti sa o duca fii sai, nici sa fie chinuit de planurile fara sfirsit cum sa-i incropeasca ficei sale o zestre? Si sa fie sigur ca toate acestea sint asigurate din belsug si se gasesc chiar aici pentru el, copii, nepotii, stranepotii, pina la atitea generatii cit singur isi poate inchipui? Si cu totii vor trai rasfatati intr-o astfel de viata plina de toate bucuriile acestei lumi. Iar de vreme ce printre ei cei care sint ajunsi de povara batrinetii si nu mai pot munci, pot sa duca in continuare o viata la fel de lipsita de griji, atunci ce sa mai spunem despre aceasta cohorta nesfirsita reprezentata de toti acei oameni care muncesc pretutindeni in lume, fara sa poata cistiga prin sudoarea fruntii si bratelor lor nici macar atit cit sa duca o viata mizerabila si plina de cele mai mari umilinte si constringeri, ce este comuna doar vietii ce poate s-o duca un caine?

          Si mi-as dori sa incerce sa compare cineva aceasta forma a dreptatii si echitatii sociale ce exista in mijlocul acestor oameni, cu toate acele forme de organizare sociala ce sint cunoscute in mijlocul celorlalte natiuni. Pentru ca eu insumi mi-as pune propria viata garantie, ca aici nici macar nu se poate intrezari vreo forma care sa poata macar sa aduca a justitie sau echitate. Pentru ca de ce forma a dreptatii sociale poate fi vorba aici, de vreme ce un bancher care el insusi nu detine nimic, ci doar este obisnuit a se folosi de banii celorlalti oameni, un bijutier, care la fel lucreaza metalul pe care il scot din maruntaiele pamintului si il cistiga ceilalti cu truda lor, sau unul dintre cei meniti sa conduca bunul mers al tarii sau al treburilor obstesti, ce se bucura de toate privilegiile, ducind o viata de lux si de huzur, toate aceste bunuri pe care el le capata fiind dobindite pe o cale atit de ticaloasa, din vreme ce cei mai multi dintre oameni, cei care scot intreaga bogatie din miezul pamintului, duc o viata tot atit de nefericita si mizerabila pe cit este de mare splendoarea in care se scalda asupritorii lor. Pe cind un plugar, un mestesugar, sau cei care transporta rodul muncii tuturor celorlalti, ce muncesc mai din greu decit insasi dobitoacele pamintului, fiind angajati in dobindirea tuturor bunurilor unei societati, fara de existenta carora insasi acel stat va putea cade chiar maine in ruina, impovarat de datoriile imense pe care ceilalti le fac in numele celor multi, insa doar in folosul lor, duce un trai atit de saracacios si este silit sa infrunte o viata atit de mizerabila, incit conditia unui dobitoc va fi intotdeauna mai buna decit a lui? Pentru ca asa cum nici macar vitele nu sint silite la o munca permanenta si apasatoare si sint hranite mult mai bine decit ei, sint si ingrijite cu mai multa atentie decit este aratata fata de acesti

nefericiti. Iar ele nici macar nu pot simti toata aceasta nefericire ce apasa asupra lor cu atita indirjire, fiind minata mereu catre ei corvoada poverilor nesfirsite ce trebuie sa le poarte pentru a potoli acesta setea nesfirsita de bogatie a cirmuitorilor lor, pina cind povara anilor, a unei vieti private de cele mai multe din necesitatile ei si a muncii depuse ii va dobori la pamint, lasindu-i la mila celor dintai, care ii vor privi mai degraba asemeni unor unelte nefolositoare ce trebuie trimise pentru a fi topite si vindute la fier vechi, sau unei vite ce nu mai este in stare sa poarte povara datoriilor ei si va trebui in curind sa fie sacrificata. Pentru ca asa cum viata lor este petrecuta in aceasta conditie mizera, fara sa-si poata cistiga nici macar traiul zilei de azi, tot la fel nici nu vor putea stringe o singura letcaie care sa le poata incalzi oasele obosite si batrine atunci cind se vor gasi la Sfirsit.

      Si oare nu poate fi numit un astfel de sistem de guvernamint deopotriva nedrept si nerecunoscator, cind se arata in a fi atit de generos si risipitor in favoarea acelora ce sint numiti bancheri, bijutieri ori cirmuitori, ce sint atit de trindavi, de incompetenti, de lingusitori si inteleg doar sa se bucure de bunurile produse de ceilalti, parca tocmai pentru a le fi date spre proasta lor administrare, iar pe de alta parte nu arata niciun fel de grije sau interes fata de cei mai nenorociti dintre supusii lor, asemeni acestui plugar, ori miner, sau mestesugar, pe care ii lasa sa se stinga in cea mai cumplita mizerie, ducind o viata sub orice limita inchipuita subzistentei unei fiinte omenesti? Iar dupa ce au extras din fiinta lui orice urma de energie prin corvoada tuturor acestor munci obstesti la care il supun si ajunge sub apasarea de neclintit a virstei, neputintei, sau bolii, orice servicii sau bunuri pe care el le-a facut fata de intreaga societate sint cu desavirsire uitate? Iar cea mai mare recompensa ce-i poate fi facuta dupa o astfel de viata, este aceea ca-l lasa sa se stinga uitat de toti semenii sai in cea mai neagra si desavirsita mizerie? Astfel ca cei ce detin intreaga putere in mainile lor vor dori intotdeauna sa plateasca pe cei carora le-au luat totul, deposedindu-i de intreaga avere prin tot felul de legi si biruri intelepte ce le aseaza mereu pe umerii lor, straduindu-se doar cum sa gaseasca acele forme si motive pentru a pune altele noi, aducindu-i in situatia sa se vada siliti sa-si vinda forta de munca pentru care ei sint dispusi sa plateasca tot mai putin, iar asta nu doar prin acele mijloace frauduloase, ci chiar prin insasi legile acelei tari, prin care vor gasi intotdeauna numeroase motive sa vinda pe nimic bogatiile solului si subsolului acelei natiuni, astfel incit aceasta sa nu poata trage niciun fel de foloase, care vor curge toate, de parca ar fi manate chiar de pronia Cereasca spre sacul lor fara fund. Caci de buna seama, ce ar mai putea opri toata aceasta gloata, daca s-ar vede in situatia sa dispuna de atita timp liber in care sa poata sa inceapa a gindi singura? Din vreme ce exista aici numerosi oameni chiar dintre ei, ce sint meniti tocmai a gindi in locul tuturor celorlalti, scutindu-i in acest fel de efortul epuizant de-a judeca lucrurile cu propriile lor capete, din moment ce sint tot atit de doritori si nepotoliti in dorinta lor fierbinte de-a inghiti pe nemestecate toate acele adevaruri ce au fost nascocite pentru mintea lor obtuza? Si desi lucrurile pot aparea a fi atit de injuste, prin a rasplati cu foarte

putin pe cel ce deserveste cu atita abnegatie si efort binele public, prin intermediul acestor mecanisme complicate ce le ofera la indemina legile acelui stat, gasesc tot felul de formulari colorate si de sperietori nascute din crize inventate pentru a instaura ordinea stabilita si supunerea datorata in interiorul acelui binecuvintat si preafericit stat!

          Tocmai de aceea ma vad nevoit sa implor ingaduinta, deoarece eu insumi nu am alte notiuni despre toate celelalte sisteme de guvernamint pe care le-am vazut, sau despre existenta carora am auzit. Si care sa reprezinte in sine altceva decit o conspiratie a oamenilor puternici si influenti care au pretentia sa conduca treburile publice urmarind doar realizarea acelor scopuri personale, in defavoarea celor mai multi dintre oameni, ticluind in acest sens cele mai complicate intrigi si tesaturi si folosidu-se de intreaga arta teatrala pe care o stapinesc pentru a atinge aceste teluri inalte. Prima data ei vor incerca sa puna la adapost peste hotarele tarii toata aceasta agoniseala strinsa cu atita truda pentru care nu vor putea gasi niciodata vreo justificare posibila, oriciti ascendenti de la care ar fi mostenit bogatii neinchipuite vor putea naste cu imaginatia lor febrila, iar asta tocmai pentru a pune la loc ferit ce au cistigat pe cai ilicite. Mai apoi, isi vor dori sa angajeze toata aceasta intreaga gloata pentru a servi acestor interese, la cel mai scazut pret posibil si sa-i oprime pe cit de mult vor putea descoperi o placere in asta. Si bazindu-se pe aceasta organizare a legislatiei lor, plecind de la faptul ca sint reprezentantii intregii natiuni, toate aceste obiceiuri statornicite de ei vor capata putere de lege, tocmai in virtutea acelei autoritati publice, ai carei reprezentanti au fost desemnati. Si chiar si atunci cind acesti oameni ticalosi isi vor fi impartit intre ei toata avutia publica, manati de lacomia lor fara sat, care in alte conditii ar fi fost mai mult decit indestulatoare pentru intreaga populatie a acelui stat, se vor afla tot atit de departe de fericirea de care se bucura locuitorii Utopiei; deoarece pe cita vreme in aceasta tara a fost stinsa orice dorinta ce ar fi pornit din intrebuintarea banilor, cei care se fac vinovati de cele mai multe dintre motivele de neliniste din viata oamenilor, au fost indepartate totodata si cele mai mari ocazii oferite rautatilor ce veneau din intrebuintarea lor. Si cine nu poate vedea toate acele fraude, hotii, jafuri, certuri, tumulturi, dispute, revolte, crime, tradari, traficul de influenta, injustitia, coruptia, pe care legea oricit de severa ar fi, poate cel mult doar sa le pedepseasca fara a le putea infrina insa niciodata, care ar disparea pentru totdeauna daca oamenii ar intelege sa nu-i mai acorde banului nicio valoare, din moment ce este o simpla hirtie pe care guvernamintele rele din aceasta lume inteleg sa o foloseasca prin tot felul de siretlicuri, devalorizind aceasta valoare ipotetica ce i-a fost acordata prin nascocirea a tot soiul de inflatii si crize ce sint declansate chiar de ei, ce nu au alt rol decit expolierea gloatei de intreaga ei bogatie si s-o forteze la acesta munca silnica si la cea mai mizerabila forma de viata? Toate grijile omenirii, temerile, nevoile, nesfirsita corvoada si continua supravegere la care este supusa, ar disparea cu toate asemeni unui fum in acelasi moment cu aceasta valoare falsa ce este acordata banilor; pina chiar si saracia insasi, in a carei alinare ar parea ca intervin acesti bani ce pina la urma sint tocmai sursa tuturor

acestor rele, ar disparea intru-totul de pe aceasta lume. Dar pentru a fi intelese asa cum ar trebui toate aceste drepturi, este nevoie de multa staruinta.

        Luati in consideratie fiecare an secetos si in care nu s-au sfirsit mai multe mii de oameni ce se aflau in cea mai mare saracie, iar daca la sfirsitul acelui an unul dintre supravietuitori ar fi aruncat o privire in hambarele celor ce au strins intreaga recolta a tarii, ar fi putut lesne constata ca era aici o cantitate de cereale ce ar fi putut acoperi usor consumul tuturor acelor nefericiti ce au pierit in mizerie; iar daca toate acestea ar fi fost distribuite celor nevoiasi, nici macar nu s-ar fi simtit efectul teribil al acelei foamete; intr-atit de usor ar fi putut fi suplinite toate necesitatile vietii daca aceasta binecuvintare, numita moneda, ce a fost pretins inventata pentru a procura toate acestea, n-ar fi fost in realitate si singura stavila pusa numai sa impiedice tocmai procurarea lor!

          In acelasi timp, nici nu am cea mai mica indoiala ca toti acesti intelepti cirmuitori ai destinului oamenilor sint perfecti constienti ca cea mai mare fericire din viata unui om nu consta in a detine tot felul de bogatii si lucruri ce nu-i vor oferi in sine niciun folos in plus in aceasta viata, ci tocmai in a nu-ti dori nimic mai mult din toate acestea, exceptind doar putinul care iti este cu adevarat necesar. Si la fel de bine cum intelegi sa te feresti de o saracie prea mare, trebuie sa stii sa te feresti de-a dobindi si o bogatie prea mare, ceea ce reprezinta in sine un lucru la fel de intelept. Nu ma pot gindi decit la sentimentele fiecaruia dintre acei oameni ce-si arata interesul de-a se afla sub autoritatea si conducerea lui Christos, care asa cum a fost de-o infinita intelepciune, cunostea la fel de bine si ceea ce este cel mai potrivit si bun pentru om si asa cum nu s-a dovedit in a fi cu nimic mai prejos in dezvaluirea bunatatii sale fata de noi, tot la fel ar fi putut sa aduca binefacere in intreaga lume prin supunerea ei sub legile ce domnesc printre Utopieni, daca trufia, aceasta adevarata plaga a naturii umane, sursa la atit de multa mizerie, nu ar fi oprit acest lucru. Caci acest viciu cumplit nu intelege sa masoare cantitatea de fericire dupa gradul de comoditate de care se bucura fiecare, ci dupa starea de mizerie a celorlalti! Si care nu se va multumi nicicind cu faptul ca este gindita ca o fiinta asemeni unei zeite, daca aici in lume n-ar mai ramine niciunul dintre toti acei nefericiti pe care sa-i poata trata in cea mai abjecta forma a dispretului sau nesfirsit si asupra carora sa poata sa arunce noianul insultelor sale. Trufia gindeste ca propria fericire luceste mult mai orbitor in comparatie cu nefericirea celorlalti oameni; si prin desfasurarea bogatiilor sale ei vor simti mult mai dureros povara saraciei ce apasa pe umerii lor. Astfel se manifesta acest sarpe al infernului ce se strecoara cu viclenie la sinul muritorilor si ce reuseste sa puna stapinire pe de-a-ntregul pe ei si intr-o forma atit de pregnanta, incit nici nu mai pot fi scosi de sub autoritatea lui. Tocmai de aceea ma bucur ca Utopienii au asezat la temelia statului acesta forma de guvernamint, pe care o doresc din tot sufletul, visind la acea zi in care intreaga omenire va da dovada de atita intelepciune si va alege sa imite modelul lor. Pentru ca intr-adevar ei au intemeiat fundatiile unei astfel de scheme politice intelepte, astfel

incit oamenii pot trai fericiti sub un asemenea asezamint, ce se arata a fi tot atit de solid si temeinic pentru a oferi societatii umane cea mai inalta forma de organizare capabila a dainui peste veacuri, caci ei au smuls din inima poporului toate acele seminte ale raului ce fac sa cresca in sufletul omului deopotriva ambitia si vrajba, incit nu a mai ramas aici niciun pericol care sa ameninte fundatiile statului. Care in alte conditii ar fi putut ajunge in aceeasi stare de ruina in care se gasesc azi multe din acele State ce ar fi parut altfel sa se afle in cea mai deplina siguranta. Si pe cita vreme se vor simti in cea mai mare siguranta in interiorul granitelor lor, fiind guvernati de cele mai intelepte legi din aceasta lume, invidia tuturor acelor printi straini care au uneltit impotriva lor adesea incercind in van ruinarea Statului, nu va fi capabila sa provoace nici cea mai mica tulburare sau dezordine in rindul lor.

        Cind Rafael a ajuns la sfirsitul discursului sau mi-a venit in minte un noian de ginduri, deopotriva legate de obiceiurile si legile acestui popor ce pareau cu toate acestea a fi atit de absurde, atit in ceea ce priveste modul lor de-a purta razboaiele, cit si in ceea ce priveste toate acele notiuni de religie si in materie divina prezente in rindul lor; impreuna cu alte citeva particularitati, dar in principal legat de tot ceea ce parea a se afla la originea tuturor celorlalte lucruri, modul lor de a trai in comun, inexistenta monedei prin care sint inlaturate toate celelalte manifestari ale bogatiei si luxului ce dau oamenilor un luciu palid, iar prin aceastea intreaga falsa importanta pe care si-o acorda oamenii, care conform convingerii comune reprezinta tocmai adevarata frumusete a unui stat, pe cind in mijlocul lor toate acestea au fost inlaturate; cu toate acestea am inteles ca Rafael se simtea slabit in urma lungii povestiri si nu eram atit de sigur ca va putea face fata unei noi discutii, amintindu-mi in acelasi timp de faptul ca facuse unele remarci acide fata de unii oameni pe care ii considera prea plini de mindrie pentru a accepta drept bune toate cite erau spuse de o alta persoana, fara ca aceste lucruri sa fie intarite prin propria lor intelepciune, facind intotdeuna cite o descoperire in discursul celorlalti pe linga cele nascute de propria lor minte; m-am multumit doar sa laud Constitutia inteleapta ce se gasea in acea tara si descrierea generala ce ne-a facut-o referitor la situatia Utopiei si in vreme ce discutam astfel cu el, l-am luat de brat pentru a-l conduce la masa, marturisindu-i ca voi incerca sa-mi gasesc alta data timp pentru a examina acest subiect mai pe indelete si mult mai in detaliu; si in acest fel vom putea incepe o conversatie mai aprinsa pe aceasta tema si m-as simti intr-adevar onorat sa imi ofere o astfel de ocazie minunata. Intre timp va trebui sa recunosc ca se dovedeste a fi deopotriva un om luminat si unul dintre cei care isi doresc sa obtina cele mai mari cunostinte pe care le poate oferi aceasta lume, dar cu toate acestea nu pot fi de acord cu tot ce a fost relatat aici; si cu toate ca exista multe lucruri intelepte in forma de guvernamint a Utopiei, pot spune ca mai degraba imi doresc sa le vad infaptuite, decit sa am si speranta ca ele vor fi urmate in sistemul nostru de guvernamint.

                                                                                        [SFIRSIT]

Tr. ~ CasCarino ~