Upload
adrian-malaescu
View
5.917
Download
5
Embed Size (px)
Citation preview
LEGĂTURA IONICĂ
“În chimie nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă. “
Date generale despre legătura ionică
Legătura ionică sau electrovalentă a fost dezvoltată de J.J.Berzelius (2 august 1779 - 7 august 1848).
W. Kossel (4 ianuarie 1888- 22 mai 1956) a reluat teoria dualistă punând-o în acord cu concepţiile asupra structurii atomului. El a scos în evidenţă faptul că în procesul de pierdere şi câştig de electroni se tinde ca ionii să aibă o structură electronică de tip gaz inert, adică o structură externă de 8 sau 18 electroni, care e foarte stabilă. Teoria sa se numeşte teoria octetului.
J.J.Berzelius W. Kossel
Ionii formaţi se atrag ,datorită legii lui Coulomb , până la o anumită distanţă, la care suprapunerea straturilor electronice contrabalansează forţa de atracţie.
Acest proces a fost extins de Kossel la toţi atomii. În perioadele scurte primele elemente pierd electroni, transformându-se în ioni pozitivi, câştigând configuraţia gazului inert care le precede, iar ultimele câştigă electroni transformându-se în ioni negativi, câştigând configuraţia gazului inert care le urmează în sistem.
Legătura ionică este un tip de legătură chimică intramoleculară ce se realizează prin transfer de electroni între atomi de elemente cu caracter chimic opus.
Etapele care trebuie parcurse pentru a crea o legătură ionică sunt formarea ionilor şi atracţia electrostatică a acestora.
Atomii astfel construiți în stare solidă se organizează sub formă de cristale, care datorită tipului de legătură se numesc cristale ionice.Cristalele ionice tipice se formează ca rezultat al reacției dintre un element metalic puternic electropozitiv (grupele I,II) cu un element puternic electronegativ (grupele VI, VII).
FORMAREA CLORURII DE SODIU
eNaNa
ClCl e
Transfer de electroni
ClNaNa
ticăelectrostauneeracţracţiCl intinteracţiune
electrostatică
UTILIZĂRILE CLORURII DE SODIU în medicină ca ser fiziologic în conservarea alimentelor şi pieilor în industrie, fiind considerată cea mai
importantă materie primă organică,este prelucrată pentru obţinerea sodiului, clorului, acidului clorhidric, hidroxidului de sodiu, carbonatului de sodiu etc.
în industria lacurilor, vopselelor, hârtiei, maselor plastice, textilă şi altele
în industria metalurgică este folosită ca reductor in electronică se foloseşte la fabricarea lămpilor
cu vapori de sodiu în industria chimică organică în industria farmaceutică
Legături ionice se întâlnesc în săruri ,în unii oxizi bazici şi în majoritatea hidroxizilor.
nHOMOHM
OMMO
OMOM
mXnMXM
nn
nmmn
:)(
:
2:
:
22
22
În oxizi metalici:
22'int22 OCaCa ostaticaiuneelectreracOCa
electronitransferdeO
Transfer de electroni
Interacţiune electrostatică
REŢELE IONICE
În stare solidă, ionii de semn contrar se atrag electrostatic şi se apropie până la o distanţă permisă de repulsiile electrostatice dintre învelişurile lor electronice.
Compuşii ionici formează reţele ionice. În nodurile reţelei ionice se află ioni mono sau
poliatomici, de semn contrar, care alternează, astfel încât cristalul să fie neutru din punct de vedere electric.
Forţele electrostatice nefiind orientate,ionii se atrag reciproc din toate direcţiile şi se înconjoară cu un număr de ioni de semn contrar, corespunzător numărului de coordinare : N.C. =6, N.C. =6Na Cl
Clorura de sodiu cristalizează în reţea cubică:
Raportul dintre numărul ionilor cu sarcini de semn opus este de 1:1 , astfel că , în ansamblu, cristalul de NaCl este neutru din punct de vedere electric.
Reţele de acelaşi tip cu NaCl mai formează: NaF, KBr, MgO, AgF, AgFl, CaS.
În cristal nu există molecule , deoarece legătura ionică nu este orientată în spaţiu ; forţele de atracţie electrostatică acţionează în toate direcţiile şi se formează un macroagregat ionic.
Întrucât forţele care se exercită între ioni sunt foarte puternice, compuşii ionici sunt substanţe solide cu puncte de fierbere şi topire ridicate.
Forţele de atracţie sunt cu atât mai puternice, cu cât distanţa dintre ioni este mai mică şi sarcina ionilor mai mare.
PROPRIETĂŢI GENERALE ALE SUBSTANŢELOR IONICE
puncte de topire şi de fierbere ridicate conductibilitate electrică în topitură au duritate mică, fiind casante, deoarece sub acţiunea unei forţe exterioare,
straturile alunecă unele faţă de altele şi astfel ajung în contact ioni de acelaşi semn care se resping, producând fisuri în cristal
cele solubile în apă formează soluţii care conduc curentul electricSubstanţa Punct de
topire
NaF 992°C
NaCl 801°C
NaBr 740°C
MgF2 1266°C
AlF3 1990°C