PUTEM CRESTE COPII BUNI INTR-O LUME NEGATIVA

COMUNICAREA IN FAMILIE

Lucrurile s-au schimbat in ultimii ani…• In anii 1960, principalele probleme ale

scolii erau: alergatul pe culoare, mestecatul de guma, imbracatu inadecvat, galagia si faptul ca hartiile nu erau aruncate la cos.

• Azi, principalele probleme ale scolii sunt: absenteismul, vandalismul, atacul, violenta, furtul, jaful, consumul de droguri.

Cum putem creste copii buni intr-o lume negativa?

Singura cale de a forma copii buni este sa devenim parinti/educatori buni.

Pentru a creste copii buni…

Trebuie sa intelegem ca exista lucruri pe care nu le putem face in locul copiilor nostri.

Insa…

Timpul si energia investite sunt cel mai mare chilipir atunci cand este vorba de copiii dvs. Va veti alege cu dividende pentru tot restul vietii.

Trebuie sa-i facem pe copii sa stie ca ii intelegem, ca suntem alaturi de ei, ca ii iubim si ii sustinem.

Saditi increderea! Cand descoperiti ceva bun (si va

va fi usor), spuneti-i si copilului, specificandu-i ce va placut.

Felul in care ganditi este felul in care actionati!

Ganditi pozitiv, optimist!

Gandirea pozitiva nu te ajuta sa faci orice, dar te ajuta sa fii eficient in folosirea

capacitatilor tale.Motivatia trebuie sa fie permanenta.

Introduceti informatii pozitive dimineata si seara.Inlocuiti “Cum a fost la scoala?” cu intrebarile:• Cum te-ai distrat azi la scoala?• Ce ti-a facut placere sa inveti azi?• Ce ti-a placut mai mult din ce-a spus doamna azi?• Ai spus sau ai facut ceva frumos azi?Daca reusiti sa le insuflati o asociatie de idei pozitiva legata

de experienta de la scoala se prea poate ca experienta lor scolara sa devina placuta si pozitiva.

Mai apoi puteti intreba si ce s-a intamplat peste zi.Nu uitati: copiii fac uz de imaginatie si exagerari cand vine

vorba de incidente nesemnificative.

Dezvoltati autocontrolul! Lipsa disciplinei este sinonima cu dezastrul. Stabiliti reguli! Copilul trebuie sa stie exact ce asteapta ceilalti de la el. Copilul lipsit de reguli bine definite, clare, devine de nestapanit. El devine nefericit si nesigur si-si dezvolta impresia ca nu este iubit. Mai mult decat atat, este nedisciplinat, incercand sa descopere care-i sunt limitele si capacitatea de control.Daca nu veti prelua controlul foarte devreme il veti pierde pentru totdeauna. Cedand mereu in fata greselilor copiilor, veti pierde autoritatea.

Copilul invata din exemple concrete. Parintii nu trebuie sa fie sau sa faca ceea ce nu-si doresc sa fie sau sa faca si copilul lor. Copiii traiesc ceea ce invata.

Psihologii au ajuns la concluzia ca…

• Expunerea repetata la violenta de la televizor ii face pe copii nu numai sa accepte violenta lumii reale, dar si sa devina ei insisi mai violenti.

Ultimele studii demonstreaza ca…Principalul pericol al ecranului de televizor consta nu atat in comportamentul pe care il induce, cat in comportamentul pe care il impiedica sa se dezvolte.

• Fiecare ora petrecuta in fata televizorului inseamna o ora mai putin investita intr-o motivatie personala, in creativitate, intr-o implicare propriu-zisa in viata celuilalt.

Copiii care se uita excesiv la televizor au tendinta sa se izoleze.

• Copiii nu trebuie sa se distreze tot timpul. Momentele mai constructive sunt cele in care sunt lasati sa si le umple singuri. Pentru un copil imaginatia este cea mai buna sursa de distractie.

Pentru agilitatea mentala: sport si regim alimentar!

Formarea copiilor buni este un efort de echipa. Cand un proiect apartine intregii familii si obiectivele au fost alese in comun, rezultatele vor fi mai bune.

Cand un copil merge la unul din parinti sa-i ceara ceva si este refuzat, iar celalalt accepta, rezultatele sunt dezastroase.

Cand un copil isi abordeaza parintele si cere voie sa faca un anumit lucru, prima intrebare ar trebui sa fie: “ Dar ai intrebat pe mama/tata?” Daca raspunsul este nu si exista banuiala ca partenerul ar putea avea o alta parere, ii puteti raspunde: “O sa discutam si iti spunem noi.”

Comunicarea intre membrii familiei.

Ingaduiti copiilor sa participe la planificarea unor activitati de familie.

Ar trebui sa raspundem, pe cat posibil, mai intotdeauna cu “da” copiilor si cu “nu” doar atunci cand este absolut necesar. Raspunsul afirmativ da incredere si ii face pe copii sa inteleaga ca sunt demni de incredere.

Cand spunem “nu”... vorbim mai mult. Fiecare “nu “ trebuie sa aiba o logica.

Spuneti “nu” cu grija, dar ferm. O directionare ferma, cu o voce stapanita, este eficienta, convingatoare si incurajatoare.

De multe ori, copiii ne testeaza. Ei ne verifica autoritatea si incearca sa vada daca cedam sau ii lasam sa obtina ce-si doresc. Cu cat va schimbati mai des parerea de la “nu” la “da”, cu atat copilul va va pune mai mult la indoiala “nu”-urile.

Cand va schimbati parerea, aveti grija sa explicati de ce v-ati razgandit. Cel mai adesea, n-ati facut-o pentru ca v-ati mai gandit, ci pentru ca ati luat o noua hotarare, bazata pe noi informatii.

Tonul raspicat poate crea probleme.

Un “Te rog” da rezultate excelente.

Ingredientul esential al comunicarii in familie este sa asculti cu adevarat.

Atunci cand ne informam copiii despre ceea ce se va intampla, viata este mai suportabila, iar conflictele mai reduse.

Seara: “Gata, in 15 minute trebuie sa fii in pat... Daca trebuie sa bei apa, sa mergi la baie etc. trebuie s-o faci acum pentru ca peste 15 minute trebuie sa fii in pat.”

Dimineata, bateti la usa, deschideti-o larg: “Gata, mai ai doar 10 minute. Dupa care trebuie sa te dai jos din pat!”

Comunicam cu copiii nostri in fel si chip. Limbajul trupului spune indirect multe si comunicam direct prin cuvantul rostit si prin timpul pe care il petrecem cu el.

SFATURI PENTRU PĂRINŢI DE LA COPILUL LOR

Nu încerca să-mi ţii predici. Vei fi surprins să constaţi cât de bine ştiu

ce e bine şi ce e rău.

Nu mă face să simt că greşelile mele sunt păcate. Trebuie să învăţ că pot face greşeli fără să simt că nu sunt bun de nimic.

Nu mă cicăli. Dacă o faci, va trebui să mă protejez prin a părea surd.

Nu mă pedepsi prea tare. Mă sperii uşor şi atunci s-ar putea să spun minciuni.

Nu uita că-mi place să experimentez. Învăţ din asta.

Nu băga prea mult în seamă indispoziţiile mele. S-ar putea să profit de faptul că îmi acorzi mai multă atenţie când sunt bolnav.

Nu mă respinge când pun întrebări cinstite. Dacă o faci, vei constata că nu te mai întreb şi caut informaţii în altă parte.

Nu-mi răspunde la întrebările prosteşti şi lipsite de sens. Altfel voi încerca mereu să te agăţ cu astfel de întrebări.

Nu încerca niciodată să pari perfect sau infailibil, pentru că mă vei face să simt că nu te voi putea ajunge niciodată.

Nu te teme că petrecem prea puţin timp împreună. Contează cum îl petrecem.

Nu te teme dacă eu sunt speriat. Arată-te curajos !

Poartă-te cu mine ca şi cu prietenii tăi. Ţine minte: învăţ mai bine de la un model decât de la un critic.

Nu uita că nu pot creşte fără încurajări şi înţelegere.

ŞI ÎN AFARĂ DE ASTA, TE IUBESC FOARTE MULT.TE ROG, IUBEŞTE-MĂ ŞI TU ÎN

SCHIMB !

VA MULTUMIM PENTRU PARTICIPARE!

SCOALA PARINTILORCURS DE FORMAREFORMATOR ELENA SERBANOIU