32
Editura Universitară Danubius, Galaţi 2010 MIHAELA NICOLAU UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAŢI DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FRECVENŢĂ REDUSĂ FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE Anul III, semestrul I BUGET ŞI TREZORERIE PUBLICĂ

Buget si trezorerie .pdf

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Buget si trezorerie .pdf

Editura Universitară Danubius, Galaţi 2010

MIHAELA NICOLAU

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALA ŢI

DEPARTAMENTUL DE ÎNV ĂŢĂMÂNT LA DISTAN ŢĂ ŞI FRECVENŢĂ REDUSĂ

FACULTATEA DE ŞTIIN ŢE ECONOMICE

Anul II I, semestrul I BUGET ŞI TREZORERIE PUBLIC Ă

Page 2: Buget si trezorerie .pdf

Buget şi trezorerie publică 2

© Toate drepturile pentru această lucrare sunt rezervate autorului. Reproducerea ei

integrală sau fragmentară este interzisă.

Editura Universitară „Danubius” este recunoscută de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (cod 111/2006)

ISBN 978-606-533-183-9

Tipografia Zigotto Galaţi

Tel.: 0236.477171

Page 3: Buget si trezorerie .pdf

Buget şi trezorerie publică 3

CUPRINS

1. Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă Bugetele publice – conţinut şi caracteristici 8

Elemente definitorii ale sistemului bugetar în România 10

Caracteristicile procesului bugetar românesc 17

Procesul bugetar - participanţi 25

Clasificaţia veniturilor şi cheltuielilor bugetare 29

Obiectivele specifice unităţii de învăţare

Rezumat 31

Teste de autoevaluare 31

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 32

Bibliografie minimală 32

2. Ministerul Finanţelor Publice şi rolul său în gestionarea bugetelor publice

Ministerului Finanţelor Publice – atribuţii şi rol 34

Organizarea Ministerul Finanţelor Publice 35

Trezoreria Finanţelor Publice 36

Rolul Trezoreria Finanţelor Publice în sistemul bugetar românesc

39

Organizarea şi funcţionarea Trezoreria Finanţelor Publice în România

42

Obiectivele specifice unităţii de învăţare

Rezumat 49

Teste de autoevaluare 50

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 51

Lucrare de verificare 51

Bibliografie minimală 51

Page 4: Buget si trezorerie .pdf

Buget şi trezorerie publică 4

3. Cheltuielile bugetare: fundamentare, finanţare, execuţie Fundamentarea cheltuielilor bugetare 53

Finanţarea cheltuielilor bugetare 57

Execuţia cheltuielilor bugetare 62

Obiectivele specifice unităţii de învăţare

Rezumat 68

Teste de autoevaluare 68

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 70

Bibliografie minimală 70

4. Veniturile bugetare Rolul fiscalităţii în realizarea veniturilor bugetare 72

Elemente tehnice ale veniturilor bugetare 73

Realizarea veniturilor bugetare 75

Execuţia veniturilor bugetare 92

Obiectivele specifice unităţii de învăţare

Rezumat 93

Teste de autoevaluare 94

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 95

Lucrare de verificare 95

Bibliografie minimală 96

Bibliografie (de elaborare a cursului)

Page 5: Buget si trezorerie .pdf

Buget şi trezorerie publică 5

INTRODUCERE Modulul intitulat Buget şi trezorerie publică se studiază în anul III, are ca scop principal pregătirea studenţilor specializării Finanţe şi Bănci, forma de învăţământ la distanţă şi frecvenţă redusă, în vederea dobândirii de competenţe în domeniul Administraţiei publice.

Competenţele pe care le vei dobândi sunt următoarele:

• Descrierea sistemului bugetar din România; • explicitarea modalităţilor de funcţionare şi organizare a Ministerului

Finanţelor Publice şi a Trezoreriei; • însuşirea modalităţilor de fundamentare, finanţare şi execuţie a

cheltuielilor bugetare; • asumarea modalităţilor de colectare a veniturilor bugetare.

Conţinutul este structurat în următoarele unităţi de învăţare:

• Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă; • Ministerul Finanţelor Publice şi rolul său în gestionarea bugetelor

publice; • Cheltuielile bugetare: fundamentare, finanţare, execuţie; • Veniturile bugetare.

In prima unitate de învăţare, intitulată Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă, vei regăsi operaţionalizarea câtorva obiective specifice, care iţi vor conferi capacitatea:

• să-ţi asumi conţinutul bugetelor publice şi a sistemului bugetar românesc; • să explici procesul bugetar şi participanţii la procesul bugetar; • să clasifici veniturile şi cheltuielile bugetare,

aceasta după ce vei studia conţinutul cursului şi vei parcurge bibliografia recomandată. Pentru aprofundare şi autoevaluare îţi propun exerciţii şi teste adecvate.

După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a doua unitate de învăţare, Ministerul Finanţelor Publice şi rolul său în gestionarea bugetelor publice, vei operaţionaliza, odată cu cunoştinţele oferite, noi obiective specifice, care îţi vor permite:

- să descrii sistemul fiscal şi funcţiile acestuia; - să explici sistemul fiscal al României înainte şi după 1989; - să argumentezi importanţa Codului Fiscal şi sfera lui de cuprindere.

Ca sa îţi evaluez gradul de însuşire a cunoştinţelor, vei rezolva o lucrare de verificare, pe care, după corectare, o vei primi cu observaţiile adecvate şi cu strategia corectă de învăţare pentru modulele următoare.

In cea de a treia unitate de învăţare intitulată, Cheltuielile bugetare: fundamentare, finanţare, execuţie, vei regăsi operaţionalizarea următoarelor obiective specifice, aferente capacitaţilor:

• să descrii metodele de fundamentare a cheltuielilor publice;

Page 6: Buget si trezorerie .pdf

Buget şi trezorerie publică 6

• să explici modalităţile de finanţare a cheltuielilor publice şi a sistemului de execuţie a acestora;

• să argumentezi execuţia bugetară,

după ce vei studia conţinutul cursului şi vei parcurge bibliografia recomandată. Pentru aprofundare şi autoevaluare îţi propun alte exerciţii şi teste adecvate.

După ce ai parcurs informaţia esenţială, în ultima unitate de învăţare Veniturile bugetare, vei achiziţiona, odată cu cunoştinţele oferite, noi competenţe care îţi vor permite:

• să descrii metodele de fundamentare a veniturilor publice; • să explici modalităţile de formare a veniturilor publice şi ale sistemului

de realizare a acestora; • să argumentezi sistemul de realizare a veniturilor bugetare.

Pentru o învăţare eficientă ai nevoie de următorii paşi obligatorii: • Citeşti modulul cu maximă atenţie; • Evidenţiezi informaţiile esenţiale cu culoare, le notezi pe hârtie, sau le

adnotezi în spaţiul alb rezervat; • Răspunzi la întrebări şi rezolvi exerciţiile propuse; • Mimezi evaluarea finală, autopropunându-ţi o temă şi rezolvând-o fără să

apelezi la suportul scris; • Compari rezultatul cu suportul de curs şi explică-ţi de ce ai eliminat

anumite secvenţe; • În caz de rezultat îndoielnic reia întreg demersul de învăţare.

Pe măsură ce vei parcurge modulul îţi vor fi administrate două lucrări de verificare pe care le vei regăsi la sfârşitul unităţilor de învăţare 2 şi 4. Vei răspunde în scris la aceste cerinţe, folosindu-te de suportul de curs şi de resurse suplimentare indicate. Vei fi evaluat după gradul în care ai reuşit să operaţionalizezi obiectivele. Se va ţine cont de acurateţea rezolvării, de modul de prezentare şi de promptitudinea răspunsului. Pentru neclarităţi şi informaţii suplimentare vei apela la tutorele indicat.

N.B. Informaţia de specialitate oferită de curs este minimală. Se impune în consecinţă, parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate si rezolvarea sarcinilor de lucru, a testelor şi lucrărilor de verificare. Doar în acest fel vei putea fi evaluat cu o notă corespunzătoare efortului de învăţare.

Lista figurilorFigura 1.1. Structura generală a bugetului de stat ............................................................................. 13 Figura 1.2. Structura generală a bugetelor locale .............................................................................. 15 Figura 1.3. Structura bugetului asigurărilor sociale de stat ............................................................... 16 Figura 1.4. Structura bugetului fondului special ............................................................................... 16 Figura 1.5. Fluxul informaţional în întocmirea lucrărilor pregătitoare ............................................. 20 Figura 2.1. Structura trezoreriei judeţene .......................................................................................... 43 Figura 2.2. Structura trezoreriilor municipale ................................................................................... 45 Figura 2.3. Structura trezoreriilor orăşeneşti ..................................................................................... 46 Figura 2.4. Structura sistemului Trezoreriei în România .................................................................. 46 Figura 2.5. Componenţa contului general al Trezoreriei Statului ..................................................... 48 Figura 3.1. Circuitul deschiderii creditelor din bugetul de stat ......................................................... 58 Figura 3.2. Circuitul repartizării creditelor de la bugetul de stat....................................................... 59 Figura 3.3. Circuitul deschiderii creditelor din bugetele locale ........................................................ 60

Page 7: Buget si trezorerie .pdf

Buget şi trezorerie publică 7

1. SISTEMUL BUGETAR ÎN ROMÂNIA – ORGANIZARE ŞI COMPONENŢĂ

Obiective specifice:

La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

• să-ţi asumi conţinutul bugetelor publice şi a sistemului bugetar românesc;

• să explici procesul bugetar şi participanţii la procesul bugetar;

• să clasifici veniturile şi cheltuielile bugetare;

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore

1.1. Bugetele publice: conţinut şi caracteristici 8

1.2. Elemente definitorii ale sistemului bugetar în România 10

1.3. Caracteristicile procesului bugetar românesc 17

1.4. Procesul bugetar - participaţi 25

1.5. Clasificaţia veniturilor şi cheltuielilor bugetare 29

Obiectivele specifice unităţii de învăţare

Rezumat 31

Teste de autoevaluare 31

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 32

Bibliografie minimal ă 32

Page 8: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 8

1.1. Bugetele publice – conţinut şi caracteristici Relaţiile economice sub formă bănească care apar în procesul repartiţiei PIB, cu ocazia constituirii şi repartizării de fonduri centralizate la, şi de la dispoziţia statului şi descentralizate la şi de la dispoziţia agenţilor economici, în scopul satisfacerii unor nevoi publice, sunt cunoscute sub denumirea generică de finanţe publice.

În acest context, bugetul reprezintă instrumentul cel mai important de îndeplinire a funcţiilor finanţelor.

Bugetele publice sunt considerate relaţii economice în formă bănească care apar în repartizarea venitului naţional cu prilejul constituirii de fonduri la nivelul instituţiilor publice şi utilizarea acestora pentru satisfacerea unor nevoi generale.

Bugetul este definit ca ansamblul de conturi care descriu, pentru un an financiar, ansamblul resurselor şi cheltuielilor statului.

Realizat de Guvern şi aprobat de Parlament, bugetul reprezintă actul cel mai important din viaţa publică, fiind expresia financiară a programului de acţiune a statului pe o perioadă de un an.

Interpretarea bugetului se poate face din următoarele patru perspective:

a) din punct de vedere juridic , el reclamă studierea diverselor reguli (norme) referitoare la conţinutul său, la prezentarea sa, la adoptarea sa de către Parlament, la execuţia şi la controlul execuţiei sale; aceste norme sunt destinate organizării unei gestiuni contabile clare a finanţelor şi precizării autorităţii Guvernului şi Parlamentului în domeniul bugetar. În conformitate cu legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, noţiunea de buget este prezentată ca „document prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare ai instituţiei publice”(Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice).

b) din punct de vedere tehnic, interesează îndeosebi procesele de pregătire şi elaborare a bugetului, precum şi metodele de previziune şi evaluare a diverselor categorii de venituri şi cheltuieli cuprinse în buget;

c) din punct de vedere economic, se poate remarca faptul că fondurile care trec prin contul bugetar reprezintă o pondere semnificativă din PIB şi că prin impozitele prelevate şi cheltuielile efectuate statul dispune de instrumente privilegiate de intervenţie în viaţa economică şi socială;

d) din punct de vedere politic, bugetul este considerat ca expresie a opţiunilor Guvernului în ansamblul domeniilor care relevă competenţele sale (politica economică, socială, educaţională, militară etc.); aceste opţiuni sunt relevate prin evoluţia şi repartiţia veniturilor şi cheltuielilor şi sunt determinate de factori multipli, legaţi de doctrinele partidelor politice, de atitudinea opoziţiei, de forţa revendicativă a diverselor grupuri de presiune, de ponderea constrângerilor economice şi politice internaţionale, de influenţa trecutului, de fenomenele inerţiale (Manolescu, Gh., Buget, abordare economică şi financiară, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1997).

Bugetul statului este instrumentul principal prin intermediul căruia se verifică şi se analizează:

Page 9: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 9

• execuţia cheltuielilor în limitele şi condiţiile impuse de legea bugetară anuală;

• eficacitatea gestiunii activităţilor publice, prin utilizarea corespunzătoare a resurselor financiare şi umane existente;

• proiectarea activităţilor statului prin evaluarea diferitelor planuri şi programe de dezvoltare pentru perioadele următoare.

Bugetul reprezintă o balanţă financiară a statului în care sunt trecute două categorii de indicatori: veniturile şi cheltuielile statului. Ambii indicatori sunt trecuţi în acelaşi document pentru a se pune faţă în faţă destinaţiile fondurilor financiare constituite cu sursele de finanţare.

Înscrierea veniturilor în această balanţă se face în cifre minimale globale care reprezintă limita minimă a încasărilor ce trebuie realizată la buget.

Cheltuielile sunt înscrise în buget în cifre maximale adică nivelul până la care pot fi consumate fondurile bugetare.

Ca balanţă financiară, bugetul reprezintă un document de acţiune, o listă de venituri şi cheltuieli în care sunt consemnate mărimile reale ale reale ale indicatorilor financiari publici (venituri şi cheltuieli) într-o exprimare dinamică.

Bugetul este utilizat nu numai în domeniul finanţelor publice, ci reprezintă un instrument foarte important în conducerea societăţilor comerciale, indiferent de forma de proprietate a acestora.

Motivaţia utilizării acestui tip de balanţă financiară în conducerea firmelor este dată de următoarele caracteristici:

• bugetul este o contabilitate a viitorului;

• bugetul coordonează activităţile societăţilor comerciale pentru obţinerea rezultatului final, profitul;

• bugetul asigură analiza situaţiei economico-financiare în vederea obţinerii informaţiilor necesare deciziilor care au ca obiect dezvoltarea societăţii şi adaptarea permanentă a acesteia la cerinţele pieţei;

• bugetul estimează cheltuielile necesare pentru realizarea politicii societăţilor comerciale referitoare la vânzări, aprovizionare, producţie, şi legat de acestea estimează rezultatele posibil de atins;

• bugetul asigură condiţiile necesare conducerii pentru exercitarea controlului asupra modului în care se realizează obiectivele prevăzute.

Astfel, putem aprecia că bugetul este unul din instrumentele financiare cel mai des utilizat în organizarea şi conducerea activităţilor economice.

Multitudinea domeniilor în care utilizat a condus la necesitatea realizării unor conexiuni între diferitele tipuri de bugete, ceea ce a dus la constituirea unui sistem bugetar.

Page 10: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 10

Sarcina de lucru 1 Menţionaţi care sunt caracteristicile bugetului statului din punct de vedere al veniturilor şi cheltuielilor înscrise în acesta.

1.2. Elemente definitorii ale sistemului bugetar în România Relaţiile bugetare alcătuiesc un sistem de bugete publice ca urmare a trăsăturilor comune ce se regăsesc la nivelul relaţiilor economice, băneşti, de repartiţie, de constituire şi repartizare a fondurilor centralizate, de satisfacere a unor interese generale şi a unor colectivităţi publice.

Aceste relaţii, în cea mai mare parte, vizează transferuri de valoare, adică trecerea unor valori dintr-o formă de proprietate în alta fără o echivalenţă directă sau indirectă (fără contraprestaţie).

Sistemul bugetelor publice ne reprezintă transferuri de valoare sub formă comercială. Aceste relaţii bugetare nu au ca element central preţul, ci valoarea economico-socială a prestaţiilor instituţiilor statului în slujba cetăţenilor plătitori de taxe şi impozite.

Conexiunile care se manifestă între diferitele bugete publice creează un mecanism a cărui funcţionalitate este asigurată de caracterul sistemic al relaţiilor bugetare.

Sistemul bugetar funcţionează dacă fiecare din componentele sale acţionează în conformitate cu o serie de principii. Pe baza acestor principii se creează un ansamblu omogen de reguli, proceduri, metode şi metodologii de lucru prin intermediul cărora se organizează activitatea bugetară la nivel macroeconomic.

Pentru ca relaţiile bugetare să se desfăşoare în cele mai bune condiţii au fost statuate o serie de principii şi reguli care stau la baza desfăşurării gestiunii bugetare. Legea finanţelor publice consemnează următoarele principii bugetare:

1. Principiul universalităţii. Veniturile şi cheltuielile se includ în buget în totalitate în sume brute. Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor, care au stabilite destinaţii distincte. În esenţă, întreprinderile sunt asocieri ale unor persoane fizice sau juridice, care în calitate de participanţi la viaţa economică, îndeplinesc roluri şi au comportamente economice similare.

2. Principiul publicităţii. Sistemul bugetar este deschis şi transparent, aceasta realizându-se prin:

- dezbaterea publică a proiectului de buget, cu prilejul aprobării acestuia;

- dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuţie a bugetelor, cu prilejul aprobării acestora;

Page 11: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 11

- publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a actelor normative de aprobare a bugetelor şi conturilor anuale de execuţie a acestora;

- mijloacele de informare în masă, pentru difuzarea informaţiilor asupra conţinutului bugetului, exceptând informaţiile şi documentele nepublicabile, prevăzute de lege.

3. Principiul unităţii. Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice. Toate veniturile reţinute şi utilizate în sistem extrabugetar, sub diverse forme şi denumiri, se introduc în bugetul de stat, urmând regulile şi principiile acestui buget, cu excepţia celor prevăzute de lege(bugetele fondurilor speciale). Veniturile şi cheltuielile Fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic şi ale Fondului special al drumurilor publice se introduc în bugetul de stat ca venituri şi cheltuieli cu destinaţie specială, urmând regulile şi principiile acestui buget. În vederea respectării principiilor bugetare, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi Guvernul va propune Parlamentului modificarea actelor normative pentru desfiinţarea veniturilor şi cheltuielilor cu destinaţie specială incluse în bugetul de stat.

4. Principiul anualităţii. Veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioadă de un an, care corespunde exerciţiului bugetar. Toate operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar în contul unui buget aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului respectiv.

5. Principiul specializării bugetare. Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget pe surse de provenienţă şi, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economică şi destinaţia acestora, potrivit clasificaţiei bugetare.

6. Principiul unităţii monetare. Toate operaţiunile bugetare se exprimă în monedă naţională.

Pentru bugetele locale mai este prevăzut şi principiul echilibrului conform căruia: „cheltuielile unui buget (local) se acoperă integral din veniturile bugetului respectiv”.

Aceste principii bugetare sunt completare de o serie de reguli privind cheltuielile şi veniturile bugetare, reguli menite să stabilească competenţe, sarcini, modalităţi de lucru.

Astfel, pentru cheltuielile bugetare sunt prevăzute o serie de reguli dintre care amintim:

• au destinaţie precisă şi limitată şi sunt determinate de autorizările cuprinse în legi specifice şi în legile bugetare anuale;

• nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget şi nici angajată şi efectuată din acest buget dacă nu există bază legală pentru cheltuiala respectivă (tot ceea ce nu este prevăzut în buget este interzis a se realiza);

• nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare.

Page 12: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 12

În ceea ce priveşte venituri bugetare, regulile din actele normative în vigoare prevăd următoarele:

• nu există venit bugetar care să nu aibă un act normativ institutor;

• este interzisă efectuarea de plăţi direct din veniturile încasate, cu excepţia cazurilor când legea prevede altfel;

• sarcina suportării veniturilor bugetare trebuie cert determinată şi adusă la cunoştinţa contribuabilului;

• în cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a căror aplicare atrage micşorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, iniţiatorii au obligaţia să prevadă şi mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de venituri sau creşterea cheltuielilor. În acest scop iniţiatorii trebuie să elaboreze, cu sprijinul Ministerului Finanţelor Publice sau al altor instituţii implicate, fişa financiară care însoţeşte expunerea de motive sau nota de fundamentare, după caz, şi care va fi actualizată în concordanţă cu eventualele modificări intervenite în proiectul de act normativ. În această fişă se înscriu efectele financiare asupra bugetului general consolidat, care trebuie să aibă în vedere:

a) schimbările anticipate în veniturile şi cheltuielile bugetare pentru următorii 5 ani;

b) eşalonarea anuală a creditelor bugetare, în cazul acţiunilor multianuale;

c) propuneri realiste în vederea acoperirii majorării cheltuielilor;

d) propuneri realiste în vederea acoperirii minusului de venituri.

Toate aceste principii şi reguli prevăzute de legea finanţelor publice şi legea finanţelor publice locale sunt menite să asigure un cadru general de desfăşurare a activităţii bugetare şi să creeze condiţiile pentru descentralizarea activităţii de administrare a fondurilor financiare publice.

Sistemul bugetar exprimă ansamblul şi totalitatea relaţiilor economice sub formă bănească care apare în procesul repartiţiei venitului naţional cu prilejul constituirii şi repartizării de fonduri centralizate la şi de la dispoziţia statului pentru satisfacerea unor nevoi generale ale societăţii.

În structura aceasta se produc grupări potrivit cu o anumită specificitate ţinând de nivelul intereselor de rezolvat ş.a., ceea ce duce la manifestarea următoarelor subsisteme (componente, verigi): - bugetul statului; - bugetele locale; - bugetul asigurărilor sociale de stat; - bugetele fondurilor speciale.

Relaţiile ce se manifestă între subsistemele menţionate sunt de colaborare (nici un buget nu este subordonat altui buget) astfel asigurându-se funcţionalitatea mecanismului financiar-bugetar.

Page 13: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 13

Bugetul de stat exprimă, din punctul de vedere al conţinutului economic, relaţii economice sub formă bănească care apar în procesul repartiţiei venitului naţional cu prilejul constituirii şi repartizării unor fonduri la şi de la dispoziţia statului în scopul satisfacerii unor nevoi generale ale societăţii. Ca dimensiune el reprezintă peste 60% din totalul sistemului bugetar.

Ca balanţă financiară, bugetul statului apare ca o structură, cel mai adesea, deficitară (V < C ) unde:

a) veniturile provin din următoarele surse: impozite directe (în special cele pe venit), impozite indirecte (TVA, accize şi taxe vamale) şi venituri nefiscale (vărsăminte de la societăţile comerciale cu capital de stat, SN şi RA);

b) cheltuielile au o diversitate de destinaţii (servicii publice generale, apărare, învăţământ, artă etc.).

Schematic, bugetul de stat se prezintă ca în figura nr. 1.1.

BUGETUL DE STAT

Venituri Cheltuieli

Venituri fiscale:

- impozite directe; - impozite indirecte

Venituri nefiscale

Cheltuieli în domeniile: - administraţie publică centrală; - apărare naţională, ordine publică; - social – cultural: sănătate,

învăţământ, cultură, tineret şi sport; - economie: industrie, agricultură; - transporturi şi comunicaţii.

Figura 1.1. Structura generală a bugetului de stat

Cel mai adesea, bugetul de stat apare ca o structură deficitară, unde V < C.

Provenienţa veniturilor scoate în evidenţă o diversitate de surse, cu o implicare generală a contribuabililor în susţinerea veniturilor bugetare.

În planul implicării instituţionale bugetul statului cade în sarcina Guvernului, atât în momentul fundamentării, cât şi pe parcursul gestiunii.

Cea mai mare parte a relaţiilor exprimate prin bugetul statului vizează redistribuiri (prin transferuri) de mijloace bugetare, fie către celelalte bugete, fie către diferite segmente ale populaţiei.

Bugetele locale exprimă relaţii economice sub formă bănească care apar cu ocazia repartiţiei venitului naţional în legătură cu constituirea şi repartizarea de fonduri centralizate la şi de la dispoziţia unităţilor administrativ-teritoriale în scopul satisfacerii unor necesităţi ale colectivităţilor publice locale. Sunt considerate autorităţi administrativ teritoriale consiliile locale (comunale, orăşeneşti şi municipale) şi consiliile judeţene.

Page 14: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 14

Ca balanţă financiară bugetele locale din România prezintă particularitatea echilibrării veniturilor cu cheltuielile (V = C) pe un fond de procedură administrativă prin care veniturile proprii sunt întregite de venituri de echilibrare.

Participanţii la fondurile locale se găsesc la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale cu obligaţii băneşti strict delimitate (impozite şi taxe locale) iar cheltuielile acoperite din acest buget, cu toată diversitatea domeniilor, vizează acţiuni economico-sociale, culturale, şi de administrare la nivelul localităţii (gospodărire comunală, administraţie publică, cultură, învăţământ şi sănătate, locuinţe).

Motivaţia principală a echilibrului bugetar la nivelul bugetelor locale prin venituri de echilibrare este dezvoltarea inegală a zonelor, localităţilor ţării. În structura bugetului de stat există un capitol distinct la cheltuieli numit: „transferuri către bugetele locale” unde sunt prevăzute veniturile de echilibrare pentru bugetele locale. Modalităţile de echilibrare cunosc două forme:

a) sume defalcate din diferitele impozite mobilizate la bugetul de stat (% din impozitul pe salarii, TVA,…se distribuie localităţilor). De exemplu, din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, se alocă lunar, în termen de 5 zile lucrătoare de la finele lunii în care s-a încasat acest impozit, o cotă de 36,5% la bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea plătitorii de impozite, 10% la bugetul propriu al judeţului şi 15% la dispoziţia consiliului judeţean pentru echilibrarea bugetelor comunelor, oraşelor şi municipiilor. Totalul sumelor alocate colectivităţilor locale este de 61,5% din încasările din impozitul pe venit plătit de locuitorii respectivei localităţi. Cota de 63% din impozitul pe venit, pentru Municipiul Bucureşti se repartizează, astfel: 18% la bugetele locale ale sectoarelor, 36,5% la bugetul propriu al Municipiului Bucureşti şi 8,5% într-un cont distinct deschis pe seama Consiliului General al Municipiului Bucureşti pentru echilibrarea bugetelor locale ale sectoarelor şi Municipiului Bucureşti, omogenitatea procesului tehnologic din secţiile producţiei de bază;

b) subvenţii de echilibrare – sume globale acordate bugetelor locale pentru echilibrare. În legea anuală a bugetului de stat este prevăzută o anexă care prevede sume ce urmează a fi alocate fiecărei unităţi administrativ-teritoriale în parte. Criteriile în conformitate cu care sunt repartizate aceste sume sunt:

- capacitatea financiară calculată în funcţie de impozitul pe venit încasat pe locuitor, în proporţie de 70% din sumele defalcate

- suprafaţa judeţului, în proporţie de 30% din sumele defalcate etc.

Balanţa financiară a bugetelor locale conform practicii bugetare din România se prezintă astfel:

Page 15: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 15

Figura 1.2. Structura generală a bugetelor locale

Gestiunea bugetelor locale ca răspundere administrativă revine consiliilor judeţene la nivelul judeţelor şi primăriilor, la nivelul comunelor, oraşelor şi municipiilor. La acest din urmă nivel instituţia primarului reprezintă puterea executivă, iar puterea legislativă este reprezentată de consiliile locale. Municipiul Bucureşti este administrat de Primăria generală şi Consiliul General (care au atribuţii similare consiliilor judeţene) şi de primăriile celor 6 sectoare.

Bugetul asigurărilor sociale de stat exprimă relaţii economice sub formă bănească care apar în procesul repartiţiei cu prilejul constituirii şi utilizării unui fond specializat la şi de la dispoziţia statului în scopul satisfacerii unor nevoi sociale ale populaţiei ca o colectivitate sau chiar ca persoane fizice.

Ca balanţă financiară bugetul asigurărilor sociale de stat este format din veniturile provenind de la specifice(pensie suplimentară, şomaj) ale agenţilor economici şi populaţiei. Cheltuielile sunt reprezentate de asigurările şi protecţia socială concretizate în pensii, indemnizaţii, ajutoare.

Balanţa BASS este de regulă deficitară ( V < C ) dar se echilibrează prin redistribuiri cu caracter de transferuri din bugetul de stat. Structura BASS ca balanţă financiară se prezintă după cum urmează:

BUGET LOCAL

Venituri Cheltuieli

A. Impozite şi taxe locale

- impozite şi taxe de la populaţie

- vărsăminte de la instituţiile publice şi regiile autonome

B. Transferuri de la bugetul de stat:

- cote defalcate din diferite impozite

- sume transferate

Cheltuielile administraţiei locale cu:

- gospodărie comunală;

- locuinţe;

- învăţământ, cultură, culte etc.

- ocrotirea sănătăţii

- administrarea teritoriului (urbanism, drumuri publice, infrastructură)

- protecţia socială (venitul minim garantat)

Page 16: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 16

BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

Venituri Cheltuieli

Contribuţiile persoanelor fizice şi juridice la fondurile de asigurări sociale

Plăţi privind:

- pensiile de toate tipurile; - indemnizaţiile şi ajutoarele; - - alocaţiile etc.

Figura 1.3. Structura bugetului asigurărilor sociale de stat

Gestiunea acestui buget revine Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale ca autoritate centrală în domeniu. La nivel teritorial acest minister are o structură organizatorică care trebuie să soluţioneze problemele cu privire la: înregistrarea forţei de muncă active; evidenţierea şomerilor; înregistrarea şi calculul pensiilor persoanelor îndreptăţite să se pensioneze sub o formă sau alta de pensii; calificarea şi formarea profesională a şomerilor, stimularea agenţilor economici să angajeze şomeri; oferirea de bilete de odihnă şi tratament pentru pensionari.

Toate aceste obiective sunt îndeplinite prin intermediul unei structuri organizatorice proprii compuse din: Inspectoratul teritorial de muncă, Agenţia pentru ocuparea şi formarea profesională a şomerilor, Casa de pensii.

Bugetele fondurilor speciale exprimă fluxurile de fonduri cu concretizare în balanţe financiare distincte. Sursele de formare sunt strict delimitate, iar destinaţia cheltuielilor vizează obiective economice sau social-culturale bine definite.

Ca balanţă financiară, fondurile speciale nu pot fi niciodată deficitare (V>C), deoarece cheltuielile se angajează cel mult la nivelul fondurilor constituite şi se execută pe măsură ce încasările la aceste fonduri s-au realizat.

BUGETUL FONDULUI SPECIAL

Venituri Cheltuieli

Colectarea fondurilor din taxele instituite prin deschiderea fondului special

Cheltuieli ocazionate de lucrările prevăzute a se realiza din acest fond special constituit

Figura 1.4. Structura bugetului fondului special

Page 17: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 17

Fondurile speciale se creează în momentul apariţiei unei nevoi care se manifestă foarte acut şi a cărei rezolvare nu este prevăzută în bugetul de stat. Pentru aceasta, se abilitează, prin lege, un organ executiv care să încaseze şi să utilizeze fondul special creat pentru eliminarea efectelor produse de nevoia respectivă. Exemple de fonduri speciale: pentru drumurile publice, pentru protecţia asiguraţilor, pentru modernizarea punctelor de trecere a frontierei de stat a României etc.

Administrarea fondurilor speciale este dată de Guvern, cu acordul Parlamentului către instituţiile centrale reprezentative domeniului în care s-au constituit aceste fonduri.

Totalitatea bugetelor prezentate sunt sistematizate în cadrul unui singur document numit bugetul general consolidat. Conform legii finanţelor publice, acesta este definit ca „ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg”.

Sarcina de lucru 2 Analizaţi cu atenţie caracteristicile fiecărui buget prezentat şi menţionaţi care sunt asemănările şi deosebirile dintre acestea din punct de vedere al echilibrului bugetar.

1.3. Caracteristicile procesului bugetar românesc Problematica bugetului poate fi abordată din mai multe unghiuri. Astfel, într-o primă interpretare procesul bugetar este ansamblul de mijloace, instrumente, acte normative pe baza cărora cei implicaţi îşi manifestă competenţe, responsabilităţi în sensul angajării de obligaţii băneşti, şi de solicitare şi utilizare de fonduri de la nivel central.

Procesul bugetar mai poate fi interpretat şi ca o succesiune de momente, faze şi stadii prin care trece balanţa financiară operativă, având ca moment de început calcule previzionale asupra indicatorilor de venituri şi cheltuieli, iar ca moment final realizarea acestora;

Cea mai des utilizată este interpretarea proprie legislaţiei finanţelor publice, potrivit căreia procesul bugetar reprezintă succesiunea următoarelor faze: elaborarea proiectului de buget, aprobarea bugetului, execuţia bugetului, încheierea execuţiei bugetare, controlul şi aprobarea contului de execuţie bugetară.

Perioada de timp pe care se întinde procesul bugetar este mai mare decât un an calendaristic. De exemplu, pentru procesul bugetar al bugetului pe anul N etapele au următoarea succesiune:

A. elaborarea proiectului de buget: aprilie-octombrie N-1;

B. aprobarea bugetului: octombrie-decembrie N-1;

Page 18: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 18

C. execuţia bugetului: 01.01-31.12. N;

D. încheierea exerciţiului bugetar: 31.12.N (dările de seamă contabile se pot depune până la 25.03.N+1);

E. controlul execuţiei bugetare: ianuarie N - octombrie N+1;

F. aprobarea contului de execuţie bugetară se face odată cu aprobarea bugetului pentru perioada viitoare: octombrie-decembrie N+1.

După cum se poate observa procesul bugetar se întinde pe o perioadă mai mare de un an, el debutând, în cazul de faţă, în aprilie N-1 şi finalizându-se, conform legii, abia în decembrie N+1, ceea ce înseamnă aproape trei ani calendaristici.

Evoluţia întreprinderii este marcată de interdependenţele faţă de mediul în care îşi desfăşoară activitatea. Întreprinderea ia naştere şi se dezvoltă în cadrul economiei naţionale, iar aceasta se dezvoltă în cadrul economiei mondiale.

Procesul bugetar presupune deci parcurgerea următoarelor etape:

1. elaborarea proiectului de buget; 2. aprobarea (adoptarea) bugetelor publice; 3. execuţia bugetelor publice; 4. încheierea execuţiei bugetare; 5. controlul execuţiei bugetare; 6. aprobarea execuţiei bugetare

Elaborarea cu caracter de proiect a bugetelor publice presupune calcule previzionale anticipative cu privire la un an bugetar folosind anumite elemente de susţinere în plan economic şi în plan juridic.

Pentru toţi cei implicaţi în procesul bugetar metodologia de acţiune are ca suport principal norme elaborate în numele Guvernului de către Ministerul Finanţelor Publice. Acestea pot şi completate de dispoziţii legale specifice diferitelor sectoare ale economiei naţionale.

Elaborarea proiectului de buget cuprinde 3 etape:

A. Fundamentarea proiectului de buget;

B. Întocmirea lucrărilor preg ătitoare;

C. Elaborarea propriu-zisă.

Fundamentarea proiectelor de bugete publice are la bază 4 repere de referinţă:

1. identificarea şi individualizarea indicatorilor fizici specifice pe activităţi şi acţiuni; 2. situaţia anului de bază; 3. folosirea de norme şi normative financiare; 4. cadrul juridic de acţiune.

Prima etapă, identificarea şi individualizarea indicatorilor fizici specifice pe activităţi şi acţiuni, presupune o anume sistematizare a datelor fizice şi valorice care conturează sectoare şi domenii de activitate. Acţiunea este concepută, sub îndrumarea Ministerului Finanţelor Publice, de fiecare minister şi instituţie ce are răspundere în domeniul respectivului domeniu de activitate.

Page 19: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 19

Indicatorii fizici specifici reprezintă, la venituri sursele de constituire a fondurilor financiare, iar la cheltuieli consumurile ce urmează a fi efectuate pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii.

Situaţia anului de bază apare prezentă în fundamentarea bugetelor publice în cuantificarea indicatorilor bugetari pe anul următor prin continuarea unor activităţi şi acţiuni din anul de bază. Situaţia este exprimată la nivelul indicatorilor financiari realizaţi din anul de bază de la care se porneşte în sensul creşterii sau diminuării în anul de plată..

Situaţia anului de bază are două componente:

- execuţia certă – realizările efective consemnate în documentele justificative;

- execuţia preliminată – aprecierile estimative cu privire la realizarea indicatorilor bugetari cuprinşi în bugetul aprobat până la finele anului de bază.

În practica fundamentării bugetare din România situaţia anului de bază reprezintă cel mai important indicator de fundamentare deoarece celelalte elemente de fundamentare sunt eliminate.

Folosirea de norme şi normative presupune folosirea unor dimensiuni (valorice, fizice, convenţionale) de către instituţiile publice în determinarea cheltuielilor. Aceste norme sunt de două categorii: obligatorii şi indicative.

Normele obligatorii se referă la limitele valorice fixe cu privire la consumul de fonduri pe indicator fizic, având ca arie de manifestare instituţiile de acelaşi fel (alocaţia de hrană pe zi, bursa unui student pe lună etc.).

Normele indicative reprezintă exprimări valorice şi fizice cuprinse într-un interval cu limite minime şi maxime în care se poate încadra o cheltuială la o instituţie publică sau alta (salariul de încadrare, consumul mediu de materiale de curăţenie etc.).

Cadrul juridic. Toţi cei implicaţi în cuantificarea de venituri şi cheltuieli în bugetele publice au obligaţia de a folosi acte normative care produc efecte direct sau indirect în dimensiunile propuse. În domeniul bugetar, actele normative sunt de două feluri:

• acte normative generale - care produc efecte cu caracter indirect – implică răspunderi şi proceduri care obligă la atitudine din partea societăţilor comerciale şi persoanelor fizice în raportul cu statul (legea privind înfiinţarea societăţilor comerciale, legea contabilităţii etc.);

• acte normative specifice - produc efecte directe asupra nivelului cheltuielilor şi veniturilor bugetare (legea impozitului pe profit, legea impozitului pe veni etc.).

Implicarea în procesul bugetar se realizează diferenţiat, potrivit cu poziţia ocupată de fiecare instituţie în aparatul de stat, precum şi cu poziţiile celorlalţi participanţi la relaţiile bugetare. Implicarea informaţională cu suport juridic în procesul bugetar presupune un flux de date cu caracter ascendent unde implicarea este treptată, potrivit cu anumite răspunderi şi competenţe precum şi cu consemnări de date în documente specifice.

Page 20: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 20

La baza sistemului informaţional, în sensul implicării în procesul bugetar, se regăsesc următoarele entităţi: instituţii publice de bază conduse de persoane care poartă denumirea de Ordonatori Terţiari de Credite (OTC), unităţi administrative, populaţia, societăţi comerciale şi regii autonome. La acest nivel sunt prefiguraţi indicatorii fizici specifici pe fiecare unitate în parte atât la venituri, cât şi la cheltuieli constituindu-se bugetul propriu de venituri şi cheltuieli al instituţiei publice conduse de ordonatorii terţiari de credite (de exemplu: şcoli, licee, spitale, teatre, biblioteci etc.)

Informaţiile bugetare cu caracter previzional circulă pe orizontală de la agenţi economici şi populaţie la administraţia locală. Pe baza lor sunt determinaţi şi indicatorii de venituri şi cheltuieli înscrişi în bugetul local.

La al doilea nivel informaţional se regăsesc în structură ierarhică instituţiile publice intermediare conduse de persoane care îndeplinesc funcţia de Ordonatori Secundari de Credite (OSC). Aceste instituţii sunt entităţi organizatorice ierarhic superioare instituţiilor de bază şi au misiunea de a coordona, îndruma şi supraveghea activitatea din domeniu care se desfăşoară în localităţile arondate după criteriul administrativ teritoriale (de exemplu: Direcţia de sănătate publică, Inspectoratul şcolar judeţean, Direcţia generală judeţeană a finanţelor publice etc.).

La acest nivel se realizează bugete centralizatoare care cuprind bugetul propriu al ordonatorului secundar de credite şi totalitatea bugetelor ordonatorilor terţiari subordonaţi. Preluarea datelor de la aceştia din urmă presupune realizarea unei analize comparative a propunerilor din bugetele proprii ale tuturor instituţiilor subordonate.

La nivelul al treilea (central) reprezentat de ministere sau alte instituţii centrale conduse de persoane care poartă denumirea de Ordonatori Principali de Credite (OPC) centralizarea bugetelor de venituri şi cheltuieli primite de la eşalonul inferior. După analiza comparativă a acestor bugete se realizează bugetul propriu şi rezultatul global se transmite organului abilitat în realizarea bugetului de stat şi anume Ministerul Finanţelor Publice.

Privite în dinamică fluxurile de date privind lucrările pregătitoare necesare fundamentării proiectului de buget de stat la nivel macroeconomic sunt surprinse de Figura nr. 1.5. Sensul raportărilor de date este ascendent, de la eşalonul de bază spre organele centrale cu atribuţii exprese în domeniul bugetar.

Scoala nr. ... Liceul "X"

Inspectoratul scolar judetean Vaslui Inspectoratul scolar judetean Sibiu

Ministerul învãtãmântului

Judecãtoria Onesti Judecãtoria Bacãu

Tribunalul Bacãu

Ministerul justitiei

Directia de sãnãtate publicã Cluj

Spitalul "Sf. Spiridon"

Directia de sãnãtate publicã Iasi

Ministerul sãnãtãtii

Ministerul finantelor publice

Guvernul României

Figura 1.5. Fluxul informaţional în întocmirea lucrărilor preg ătitoare

Page 21: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 21

Documentele bugetare cu caracter de proiect sunt preluate de Guvern unde se finalizează unele din proiectele de bugete publice, realizându-se astfel elaborarea propriu-zisă.

Întrucât în activitatea de înscriere a veniturilor şi cheltuielilor în proiectul bugetului de stat pot apare divergenţe între Ministerul Finanţelor Publice şi celelalte instituţii, răspunderea cade în sarcina Primului Ministru.

Tot aici se procedează şi la sistematizarea documentelor bugetare în două părţi:

- proiecte de legi referitoare la estimările veniturilor, a cheltuielilor, a deficitului sau excedentului bugetar, după caz şi a reglementărilor specifice exerciţiului bugetar;

- anexele la legile bugetare cuprinzând: situaţii, tabele şi sinteze cu privire la veniturile şi cheltuielile bugetare aşezate pe capitole şi subcapitole, precum şi pe sectoare şi titulari.

Proiectele legilor bugetare anuale şi ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, pe baza:

- prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget, precum şi pentru următorii 3 ani;

- politicilor fiscale şi bugetare; - prevederilor memorandumurilor de finanţare, ale memorandumurilor de

înţelegere sau ale unor acorduri internaţionale cu organisme şi instituţii financiare internaţionale, semnate şi/sau ratificate;

- politicilor şi strategiilor sectoriale, a priorităţilor stabilite în formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite;

- propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite; - programelor întocmite de ordonatorii principali de credite în scopul

finanţării unor acţiuni sau ansamblu de acţiuni, cărora le sunt asociate obiective precise şi indicatori de rezultate şi de eficienţă; programele sunt însoţite de estimarea anuală a performanţelor fiecărui program, care trebuie să precizeze: acţiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite, rezultatele obţinute şi estimate pentru anii următori, măsurate prin indicatori precişi, a căror alegere este justificată;

- propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului statului, precum şi de transferuri consolidabile pentru autorităţile administraţiei publice locale pentru echilibrarea bugetelor acestora;

- posibilităţilor de finanţare a deficitului bugetar.

Elaborarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat şi a bugetelor fondurilor speciale se realizează după un scenariu asemănător, cu diferenţa că structura organizatorică este mult mai restrânsă faţă de cea a bugetului de stat deoarece aici avem un singur domeniu, deci un singur ordonator principal de credite cu o structură ierarhică unitară la nivelul întregii ţări. În fapt proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat şi toate proiectele bugetelor fondurilor speciale sunt înglobate în proiectul bugetului de stat care urmează a fi votat de parlament sub titulatura Legea bugetului de stat pe anul 200x. Tot aici sunt cuprinse şi valoarea transferurilor de la bugetul de stat către fiecare buget local pentru echilibrarea acestora.

Page 22: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 22

Proiectele bugetelor locale se elaborează de către ordonatorul principal de credite (primarul şi preşedintele consiliului judeţean, respectiv primarii de sector şi primarul general în cazul Municipiului Bucureşti) pe baza bugetelor proprii ale administraţiei publice locale, ale instituţiilor şi serviciilor publice de subordonare locală. Fluxul informaţional este asemănător celui prezentat la bugetul de stat, cu menţiunea că toate instituţiile sunt de interes local.

Ordonatorii principali de credite ai bugetului local prezintă până la data de 1 iulie proiectul de buget la Direcţia Generală a Finanţelor Publice, instituţie care centralizează şi transmite datele Ministerului Finanţelor Publice până la data de 15 iulie. Negocierile între organele centrale şi cele locale ale administraţiei publice se încheie până la data de 1 august. Ministerul Finanţelor Publice comunică sumele finale ce vor fi transferate de la bugetul de stat către toate bugetele locale pentru echilibrare în termen de 5 zile de la publicarea bugetului de stat în Monitorul Oficial.

Proiectul de buget de stat este votat de Parlament, iar proiectul bugetelor locale de către Consiliile locale.

Documentele care constituie proiectul Legii bugetului de stat sunt transmise spre Parlament la comisiile de specialitate, nivele la care sunt analizate din punct de vedere juridic, economic, social şi politic. Din analiză pot să reiasă anumite probleme cu care comisiile de specialitate să nu fie de acord şi să retransmită guvernului aceste documente în vederea revizuirii lor.

În comisiile de specialitate se fac şi amendamente şi se înaintează plenului camerelor reunite pentru dezbatere. Dezbaterea are mai multe etape:

- expunerea de motive făcută de primul ministru sau de ministrul de finanţe în care se face referire la execuţia bugetară din anul de bază şi la dimensiunile veniturilor şi cheltuielilor perioadei viitoare precum şi la obiectivele a căror realizare a stat la baza construcţiei bugetare (rata inflaţiei, dinamica şomajului, mărimea produsului intern brut şi evoluţia acestuia, deficitul bugetar etc.);

- prezentarea poziţiei comisiei de specialitate a Parlamentului privind avizarea proiectului;

- dezbaterea şi votarea fiecărui proiect de lege din buget şi apoi a întregului pachet care defineşte legea bugetului de stat (bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale şi repartiţiile de fonduri bugetare către bugetele locale pentru echilibrare).

Votul nefavorabil a legii bugetului de stat conduce la schimbarea guvernului, ceea ce conferă un caracter special acestei legi.

Procedura de adoptare a BL cunoaşte două momente:

a) primul este legat de adoptarea legii bugetului de stat;

b) al doilea îl reprezintă votul Consiliului judeţean respectiv Consiliului Local al fiecărei localităţi.

Până la vot, proiectele de bugete locale, elaborate în maxim 10 zile de la publicarea legii anuale a bugetului, trebuie supuse dezbaterii publice timp de 15 zile. Momentul votului trebuie să se situeze „în termen de maximum 45 de zile de la data publicării bugetului de stat în Monitorul Oficial.”

Page 23: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 23

După expirarea acestui termen direcţiile generale ale finanţelor publice sistează plăţile din sumele transferate de la bugetul de stat, urmând ca autorităţile locale să poată efectua plăţi doar din veniturile proprii încasate.

În cazul neaprobării bugetului de în termenele legale (adică cu minim 3 zile înainte de expirarea anului bugetar) se aplică prevederile bugetului curent realizându-se cheltuieli lunare în limita a 1/12 din bugetul încheiat.

După aprobare bugetele au caracter operativ, adică reprezintă obligaţii de realizat.

Execuţia bugetelor publice se constituie ca cea mai importantă fază a procesului bugetar pentru care în planul practic poate fi folosită expresia de gestiune bugetară. Este faza în care sunt organizate şi administrate pe bază de acte normative relaţiile specifice în sensul mobilizării de mijloace băneşti şi repartizării lor pe destinaţii. În timp, execuţia bugetară se situează în intervalul de timp 01.ianuarie – 31.decembrie a fiecărui an.

Spre deosebire de celelalte faze ale procesului bugetar, execuţia vizează o perioadă de timp şi o adresare în spaţiu mult mai exacte care obligă la respectarea rigorilor disciplinei financiare. Dacă pentru celelalte etape sunt prevăzute doar termene finale obligatorii de respectat, pentru etapa execuţiei calendarul este mult mai exact de la începutul şi până la sfârşitul anului.

Execuţia bugetului poate fi privită ca etapa procesului bugetar în care se realizează indicatorii financiari specifici: veniturile şi cheltuielile pe componente bugetare.

Etapa execuţiei bugetare poate fi definită ca un ansamblu de măsuri, metode, tehnici proceduri şi acte normative prin intermediul cărora instituţiile specializate ale statului procedează la gestionarea mijloacelor băneşti degajate de relaţiile bugetare.

De pe poziţie de balanţă financiară, un buget public poate să redea circuitul mijloacelor băneşti degajate de relaţiile bugetare, exprimând în fond execuţia bugetară. Gestiunea mijloacelor bugetare parcurge următoarele etape:

1. înscrierea veniturilor în buget (fundamentarea); 2. vărsarea şi încasarea propriu- zisă a venitului bugetar; 3. depersonalizarea veniturilor bugetare (veniturile provenite dintr-o

anumită sursă nu pot fi folosite pentru acoperirea cheltuielilor unei destinaţii precizate);

4. stabilirea creditelor bugetare; 5. efectuarea plăţile de casă din creditele bugetare deschise; 6. înregistrarea cheltuielilor efective.

Această etapă a procesului bugetar este una pur tehnică din punctul de vedere al statului deoarece sunt stabilite responsabilităţi precise atât către Ministerul Finanţelor Publice prin Trezoreria finanţelor publice pentru gestionarea fondurilor bugetare, cât şi către instituţiile publice privind cheltuielile efectuate.

Execuţia bugetului poate fi concepută la nivelul balanţei financiare în care sunt consemnate dimensiunile aprobate ale veniturilor şi cheltuielilor bugetare. Aici abordarea gestiunii se poate face separat pe venituri şi separat pe cheltuieli, datorită tehnicilor diferite de lucru.

Page 24: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 24

În execuţia părţii de venituri sunt folosite anumite instrumente potrivit unor metode şi tehnici de lucru cu reflectare în actele institutoare şi care au continuitate în actele normative complementare care fac referire la aşezarea, calcularea, vărsarea şi plata obligaţiilor băneşti către bugetele publice.

Cu referire la execuţia părţii de cheltuieli a bugetului apare în evidenţă o noţiune specifică – credite bugetare. Acestea sunt sume de bani cu titlu definitiv fără rambursabilitate primite de la buget şi folosite pentru plata cheltuielilor efectuate. Utilizarea creditelor bugetare se face de către conducătorii instituţiilor publice care funcţionează pe bază de buget public care poartă denumirea de Ordonatori de credite bugetare.

Realizarea prevederilor pentru cheltuieli se face prin respectarea următoarelor etape: angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata.

Execuţia bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an. În acest moment orice venit neîncasat şi orice cheltuială angajată, lichidată şi ordonanţată, în cadrul prevederilor bugetare, şi neplătită se vor încasa sau se vor plăti, după caz, în contul bugetului pe anul viitor.

Dacă în momentul încheierii execuţiei bugetare ordonatorii de credite mai deţin în contul de la Trezorerie credite bugetare neutilizate, acestea sunt anulate de drept.

În cazul bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale echilibrate prin subvenţii de la bugetul de stat, sub forma transferurilor consolidabile, excedentele rezultate din execuţia acestora se regularizează la sfârşitul exerciţiului bugetar cu bugetul statului, în limita subvenţiilor primite.

În cazul bugetelor locale, excedentul anual rezultat la încheierea exerciţiului bugetar, după efectuarea regularizărilor în limita transferurilor de la bugetul de stat, se utilizează, în ordine, pentru:

- rambursarea eventualelor împrumuturi restante, plata dobânzilor şi a comisioanelor aferente acestora;

- constituirea fondului de rulment. Execuţia bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an. În acest moment orice venit neîncasat şi orice cheltuială angajată, lichidată şi ordonanţată, în cadrul prevederilor bugetare, şi neplătită se vor încasa sau se vor plăti, după caz, în contul bugetului pe anul viitor.

Controlul financiar asupra execuţiei bugetare reprezintă punerea în practică a funcţiilor finanţelor publice. (funcţia de repartiţie şi cea de control) În conformitate cu acestea controlul are, din punct de vedere temporal, 3 variante: - control preventiv; - control concomitent; - control ulterior.

Controlul financiar preventiv şi auditul intern se exercită asupra operaţiunilor care afectează fondurile publice şi/sau patrimoniul public şi sunt exercitate conform reglementărilor legale în vigoare.

Controlul concomitent se realizează pe măsura executării etapelor cheltuielilor publice. Astfel, angajarea, lichidarea şi ordonanţarea se fac cu acordul ordonatorului de credite, iar plata se face de către contabil. În acest mod se

Page 25: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 25

verifică legalitatea, oportunitatea, necesitatea şi economicitatea cheltuielilor bugetare.

Controlul financiar ulterior se realizează în momentul realizării lucrărilor contabile de sinteză şi raportare (dările de seamă contabile trimestriale şi anuale).

Legea finanţelor publice prevede şi realizarea unui control financiar delegat exercitat de Ministerul Finanţelor Publice. De asemenea, Parlamentul urmăreşte realizarea prevederilor legilor bugetare prin intermediul unui organism de control direct subordonat Curtea de Conturi.

Pe baza situaţiilor financiare prezentate de ordonatorii principali de credite, a conturilor privind execuţia de casă a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale, prezentate şi analizate, Ministerul Finanţelor Publice elaborează contul general anual de execuţie a bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat, care au ca anexe conturile de execuţie a bugetelor fondurilor speciale şi bugetele ordonatorilor principali de credite.

Conturile generale anuale de execuţie se întocmesc în structura bugetelor aprobate şi sunt prezentate de către Guvern Parlamentului până la data de 1 iulie a anului următor celui de execuţie. Conturile anuale se aprobă prin lege după verificarea acestora de către Curtea de Conturi în forma următoare: a) la venituri : prevederi bugetare iniţiale, prevederi bugetare definitive, încasări realizate; b) la cheltuieli: credite bugetare iniţiale, credite bugetare definitive, plăţi efectuate.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale prezintă spre aprobare consiliilor judeţene şi consiliilor locale, după caz, până la dat de 31 mai a anului următor, conturile anuale de execuţie a bugetului local în structura specifică acestor conturi.

1.4. Procesul bugetar – participanţi

Participanţii la relaţiile financiare publice din cadrul procesului bugetar sunt pe de o parte organele statului, iar pe de altă parte persoanele fizice şi juridice. În timp ce agenţii economici şi populaţia participă doar la anumite etape ale procesului bugetar, atunci când sunt constrânşi să o facă, instituţiile publice parcurg, după un program bine definit, toate etapele acestui proces.

Sarcina de lucru 3 Enumeraţi şi analizaţi succint etapele procesului bugetar.

Page 26: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 26

Sumele aprobate prin bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, în limita cărora se pot efectua cheltuieli, reprezintă credite bugetare, care nu pot fi depăşite. Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.

Dreptul de a utiliza creditele bugetare este acordat prin lege numai conducătorilor instituţiilor publice, care în această calitate, poartă denumirea de ordonatori de credite.

Ordonatorii de credite se grupează în funcţie de două criterii, şi anume:

a) în raport de bugetul de la care sunt finanţate instituţiile pe care le conduc;

b) în funcţie de drepturile şi obligaţiile ce le revin în procesul execuţiei bugetare.

Structurarea ordonatorilor de credite în funcţie de bugetul din care sunt finanţaţi prevede:

- ordonatori de credite finanţaţi de la bugetul de stat, - ordonatori de credite finanţaţi din bugetul asigurărilor sociale de stat, - ordonatori de credite finanţaţi din bugetele fondurilor speciale, - ordonatori de credite finanţaţi din bugetele locale.

În funcţie de drepturile şi obligaţiile ce le revin în procesul execuţiei bugetare, ordonatorii de credite se grupează în trei categorii, şi anume:

a) ordonatori de credite principali sau de gradul unu; b) ordonatori de credite secundari ori de gradul doi; c)ordonatori de credite terţiari sau de gradul trei.

Ordonatori principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale sunt conducătorii autorităţilor publice, miniştrii şi conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. La Camera Deputaţilor şi la Senat, calitatea de ordonatori principali de credite este deţinută de secretarii generali ai acestor instituţii.

Asemenea ordonatori repartizează creditele bugetare aprobate, prin bugetele centrale de la care sunt finanţaţi, pe unităţile ierarhic inferioare, în raport cu sarcinile acestora cuprinse, potrivit legii, în bugetele respective. De asemenea acestor persoane le revine sarcina de a aproba efectuarea cheltuielilor din bugetul propriu, cu respectarea dispoziţiilor legale.

Ordonatorii principali de credite, în condiţiile legii, pot delega dreptul de a aproba folosirea şi repartizarea creditelor bugetare înlocuitorilor lor de drept, asigurându-se astfel continuitatea activităţii.

Ordonatorii secundari de credite sunt conducătorii instituţiilor publice finanţate din bugetele centrale cărora ordonatorii principali de credite le repartizează credite bugetare atât pentru acoperirea cheltuielilor acestora, cât şi pentru a fi distribuite ordonatorilor terţiari de credite din subordine. Ei sunt îndreptăţiţi să aprobe efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii şi a celor din bugetele fondurilor speciale, cu respectarea dispoziţiilor legale, şi să repartizeze creditele bugetare aprobate pe unităţile ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori terţiari de credite.

Page 27: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 27

La nivelul bugetelor locale ordonatorii secundari de credite sunt mult mai puţini prezenţi în desfăşurarea procesului bugetar. Aceştia apar uneori la nivelul bugetelor judeţene, când pentru buna organizare a activităţii este necesară existenţa unei direcţii cu personalitate juridică care să aibă atribuţii de coordonare a ordonatorilor terţiari de credite.

Subvenţiile de orice fel, prevăzute potrivit legii a se acorda din bugetul de stat regiilor autonome sau societăţilor comerciale cu capital de stat, se cuprind şi se execută prin bugetele ordonatorilor principali sau secundari de credite, după caz, potrivit normelor metodologice stabilite de Ministerul Finanţelor Publice.

Ordonatorii terţiari de credite sunt conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale finanţate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi din bugetele fondurilor speciale. Ei utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate de către ordonatorii principali sau secundari de credite, după caz, numai pentru nevoile unităţilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale.

Toţi ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale. Angajarea şi efectuarea de cheltuieli din sumele aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat sau prin bugetele fondurilor speciale se aprobă de ordonatorul de credite şi se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv intern. Operaţiunile de angajare a cheltuielilor supuse controlului preventiv exercitat de Curtea de Conturi se efectuează cu viza acesteia.

Ordonatorii principali de credite au obligaţia de a analiza trimestrial necesitatea menţinerii unor credite bugetare pentru care, în baza unor dispoziţii legale sau a altor cauze, sarcinile au fost desfiinţate sau amânate şi de a propune Ministerului Finanţelor anularea creditelor respective.

Curtea de Conturi poate bloca, iar Ministerul Finanţelor poate bloca sau reduce utilizarea unor credite constatate ca fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale. Cu creditele bugetare anulate sau reduse la ordonatorii principali de credite, finanţaţi din bugetul de stat în condiţiile menţionate, se majorează Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat.

Ordonatorii de credite, potrivit legii, pe parcursul derulării procesului bugetar au următoarele atribuţiuni:

a) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate şi aprobate;

b) realizarea veniturilor; c) angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare; d) integritatea bunurilor încredinţate unităţii pe care o conduc; e) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a

rapoartelor financiare asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare;

Page 28: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 28

f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a programului de lucrări de investiţii publice;

g) organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora; h) organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului.

Fiecare comună, oraş, municipiu, sector al Municipiului Bucureşti, judeţ, respectiv Municipiul Bucureşti, întocmeşte buget propriu, în condiţii de autonomie. Între bugetele consiliilor locale şi bugetele consiliilor judeţene nu există relaţii de subordonare.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt preşedinţii consiliilor judeţene, primarul general al Municipiului Bucureşti şi primarii celorlalte unităţi administrativ-teritoriale. Şi ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale pot delega dreptul de a aproba folosirea şi repartizarea creditelor bugetare înlocuitorilor lor de drept.

La nivelul activităţii practice din întreprindere este dificil a se face o delimitare precisă privind conţinutul diferitelor funcţiuni, întrucât în activitatea de ansamblu a întreprinderii, funcţiunile se împletesc strâns, au legături de condiţionare reciproce, în aşa fel încât una şi aceeaşi activitate poate fi uşor inclusă într-o funcţiune sau alta. Oricare ar fi profilul, întreprinderea grupează cinci funcţiuni:

• cercetare-dezvoltare, respectiv, proiectarea produselor, realizarea şi testarea proiectelor, proiectarea investiţiilor, dezvoltarea capacităţilor de producţie, etc.;

• funcţia de producţie are în vedere programarea, lansarea şi urmărirea producţiei, fabricaţia, întreţinerea şi repartizarea utilajelor, controlul tehnic de calitate, metodologia, etc.;

• funcţia comercială, respectiv: studiul pieţii, vânzarea, reţeaua de desfacere, încheierea şi urmărirea contractelor, gestiunea stocurilor, transportul extern, etc.;

• funcţia financiar-contabilă are în atenţie: planificarea financiară, execuţia financiară, controlul financiar intern, sursele de finanţare, stabilirea preţurilor, etc.;

• funcţia de personal are ca obiective: analiza şi evaluarea posturilor, planificarea forţei de muncă, recrutarea personalului, salarizarea, formarea şi perfecţionarea personalului, etc.

• dintre ele şi integrarea lor în activitatea întreprinderilor pentru obţinerea performanţelor.

Sarcina de lucru 4 Prezentaţi caracteristicile care diferenţiază cele trei categorii de ordonatori de credite.

Page 29: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 29

1.5. Clasificaţia veniturilor şi cheltuielilor bugetare Clasificaţia veniturilor şi cheltuielilor bugetare reprezintă o grupare a veniturilor şi cheltuielilor înscrise în balanţele financiare operative. Este un instrument de lucru în sistemul informaţional prin intermediul căruia sunt grupate veniturile şi cheltuielile în orice moment al execuţiei bugetare.

Clasificaţia îşi atinge scopul dacă îndeplineşte următoarele cerinţe:

a) claritate în exprimare – în sensul evidenţierii indicatorilor financiari şi consemnarea lor în documente, fără nici un echivoc. Aceasta impune folosirea unui limbaj specific care conţine termeni exacţi. b) unitatea clasificaţiei – este dată de consemnarea într-un singur document a tuturor indicatorilor implicaţi în relaţiile bugetare, folosind subdiviziunile. c) comparabilitatea – vizează atât timpul cât şi spaţiul, în sensul că, se doreşte prin modul cum sunt structuraţi indicatorii financiari să se permită o analiză comparativă de la o perioadă la alta precum şi realizarea centralizării datelor; d) obligativitatea – angajează răspunderea în sensul de a respecta exact intitulările şi direcţionarea către utilizare în ceea ce priveşte indicatorii de venituri şi cheltuieli care trebuie să reflecte, în evidenţa celor implicaţi în procesul bugetar, dimensiunile exacte asupra obligaţiilor şi drepturilor băneşti din bugetele publice.

Pentru a răspunde cerinţelor amintite în structurarea clasificaţiei bugetare au fost avute în vedere criteriile:

- Criteriul financiar - Criteriul administrativ.

Primul criteriu grupează veniturile după provenienţă şi cheltuielile după destinaţie, folosind subdiviziunile: capitole şi subcapitole pentru venituri; părţi, capitole şi subcapitole pentru cheltuieli.

Cel de al doilea criteriu precizează ce unităţi au răspunderi cu privire la un anumit venit sau o cheltuială desemnată. Subdiviziunile folosite de acest criteriu sunt sectoarele şi titularii la venituri şi sectoarele şi titularii la cheltuieli.

Cumulate cele două criterii de structurare a clasificaţiei bugetare formează cadrul comun al clasificaţiei bugetare.

Pentru cheltuieli clasificaţia bugetară mai utilizează criteriul economic care împarte cheltuielile pe tipuri de activităţi folosite::

• cheltuieli curente: de personal, materiale, transferuri; • cheltuieli de capital; • împrumuturi acordate şi plăţi de dobânzi.

Subdiviziunile folosite sunt cele de titluri, articole şi alineate de cheltuieli.

Definirea subdiviziunilor folosite la partea de venituri : capitolele sunt dimensiuni cu caracter de generalitate a economiei naţionale din care provin veniturile. Exemple: impozitul pe profit, impozitul pe salarii, vărsăminte din profitul net al RA etc. Subcapitolele sunt incluse în capitole şi reprezintă detalieri ale acestora. Exemple: la taxa pe valoarea adăugată subcapitolele sunt: TVA încasată şi TVA restituită; la capitolul vărsăminte de la instituţiile publice

Page 30: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 30

subcapitolele sunt: taxe de metrologie, taxe consulare, taxe şi alte venituri din protecţia mediului, venituri din operaţiuni de menţinere a păcii etc.

Definirea subdiviziunilor folosite la cheltuieli: părţile sunt domenii generale ale economiei naţionale care definesc funcţiile statului. Exemple: partea I servicii publice generale; partea a II-a apărare, ordine publică şi siguranţă naţională; partea a III-a acţiuni social-culturale etc. Postul este cea mai simplă subdiviziune organizatorică a întreprinderii, respectiv ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor ce revin spre exercitare unui salariat al unei societăţi.

Obiectivele postului se realizează prin intermediul sarcinilor. Sarcina este un proces de muncă simplu sau o componentă de bază a unui proces complex.

Responsabilitatea este obligaţia ce revine titularului postului pe linia realizării obiectivelor individuale şi a efectuării sarcinilor. Responsabilitatea înseamnă şi răspundere pentru utilizarea competenţei formale asociate postului.

Capitolele reprezintă dimensiuni macroeconomice ale cheltuielilor bugetare pe domenii de activitate. Exemple: preşedinţia, autorităţile judecătoreşti, poliţia, învăţământul, cultura, industria etc.

Subcapitolele detaliază domeniul definit de capitol. De exemplu, capitolul învăţământ are ca subcapitole: învăţământul preşcolar, învăţământul gimnazial, cel liceal, profesional şi superior.

Sectoarele sunt subdiviziuni în gruparea instituţiilor pe ministere, autorităţi centrale, judeţene, locale, iar titularii sunt instituţiile centrale din cadrul ministerelor.

Titlurile semnifică principalele categorii de cheltuieli prezente la nivelul instituţiilor publice: cheltuieli de personal, materiale, transferuri etc.

Articolele reprezintă finalitatea cheltuielilor cu o destinaţie mai exactă decât titlurile: cheltuieli cu salariile, burse, alte drepturi cu caracter social, hrană, reparaţii curente etc.

Alineatele sunt detalieri ale articolelor şi semnifică exact ce cheltuieli se efectuează. De exemplu la cheltuielile salariale sunt alineatele: salarii de bază, indemnizaţii de conducere, sporul de vechime, alte sporuri, premii etc.

Clasificaţia bugetară prevede pentru fiecare subdiviziune o codificare numerică cu cifre romane pentru părţi (de la I la XIII)şi cu cifre arabe pentru celelalte (capitolele de venituri de la 01 la 49, iar cele de cheltuieli de la 50 la 99).

Sarcina de lucru 5

Menţionaţi care sunt criteriile generale de clasificaţie a veniturilor şi cheltuielilor bugetare.

Page 31: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 31

Teste de autoevaluare 1. Relaţiile economice sub formă bănească care apar în procesul repartiţiei PIB, cu

ocazia constituirii şi repartizării de fonduri centralizate la, şi de la dispoziţia statului şi descentralizate la şi de la dispoziţia agenţilor economici, în scopul satisfacerii unor nevoi publice, reprezintă:

a) bugetul de stat; b) bugetul de stat consolidat; c) finanţele publice.

2. Instrumentul cel mai important de îndeplinire a funcţiilor finanţelor îl constituie:

a) ordonatorul principal de credite; b) bugetul; c) ordonatorul de credite.

3. Relaţii economice în formă bănească care apar în repartizarea venitului naţional cu prilejul constituirii de fonduri la nivelul instituţiilor publice şi utilizarea acestora pentru satisfacerea unor nevoi generale constituie:

a) bugetele locale; b) finanţele publice; c) bugetele de publice.

4. Ansamblul de conturi care descriu, pentru un an financiar, ansamblul resurselor şi cheltuielilor statului defineşte:

a) bugetul; b) curtea de conturi; c) planul de conturi general.

5. Bugetul este: a) realizat de Guvern si aprobat de Parlament; b) aprobat de Guvern şi realizat de Parlament;

Rezumat Instrumentul cel mai important de îndeplinire a funcţiilor finanţelor îl constituie bugetul. Acesta este definit ca ansamblul de conturi care descriu, pentru un an financiar, totalitatea resurselor şi cheltuielilor statului. Sistemul bugetar funcţionează dacă fiecare din componentele ale acţionează în conformitate cu o serie de principii, şi anume: principiul universalităţii, principiul publicităţii; principiul unităţii; principiul anualităţii; principiul specializării bugetare; principiul unităţii monetare. Ansamblul si totalitatea relaţiilor economice sub formă bănească care apar cu prilejul constituirii şi repartizării de fonduri alcătuiesc sistemul bugetar. Acesta este format din mai multe subsisteme si anume: bugetul statului, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale. Perioada de timp pe care se întinde procesul bugetar in România este mai mare de un an calendaristic, procesul bugetar presupunând parcurgerea mai multor etape: elaborare, aprobare, execuţie, încheiere, control şi aprobare. Dreptul de a utiliza creditele bugetare este acordat prin lege numai conducătorilor de instituţii publice, care în aceasta calitate poartă denumirea de ordonatori de credite.

Page 32: Buget si trezorerie .pdf

Mihaela Nicolau Sistemul bugetar în România – organizare şi componenţă

Buget şi trezorerie publică 32

c) realizat si aprobat de Guvern si Parlament.

6. Bugetul este: a) expresia financiară a programului de acţiune a statului pe o perioadă de un

an; b) expresia financiară a programului de acţiune a Guvernului pe o perioadă de

un an; c) expresia financiară a programului de acţiune a Parlamentului pe o perioadă

de un an.

7. Interpretarea bugetului se poate face din următoarele perspective: a) economic, politic şi juridic; b) economic, juridic şi tehnic; c) juridic, tehnic, economic şi politic.

8. Instrumentul principal prin intermediul căruia se verifică şi se analizează execuţia cheltuielilor, eficacitatea gestiunii activităţilor publice şi proiectarea activităţilor statului este:

a) Guvernul; b) Comisia de buget finanţe din Parlament; c) Bugetul.

9. Bugetul reprezintă: a) o balanţă financiară a statului; b) o balanţă financiara a activităţii Guvernului; c) o balanţă financiară a activităţii Parlamentului.

10. Înscrierea veniturilor în bugetul de stat se face:

a) în cifre maximale globale; b) în cifre minimale globale; c) în cifre reale, realizate în anul precedent.

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 1. c; 2. b; 3. c; 4. a; 5. a; 6. a; 7. c; 8. c; 9. a; 10. b.

Bibliografie minimal ă Bulgariu, C. (1999). Managementul prin bugete, Anuarul Universităţii „P. Andrei”. Secţiunea Economie.

Manolescu, Gh. (1997). Buget, abordare economică şi financiară. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică.

***Hot ărârea de Guvern nr. 16/2003 privind modificarea structurii şi componenţei Guvernului, Monitorul Oficial al României nr. 436/19 iunie 2003.

***Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice.

***Ordonanţa de urgenţă nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, Monitorul Oficial al României nr.431/19 iunie 2003.