Download pdf - !!!!!!!SUPORT CURS Economie bancara 2011-2012

7/31/2019 !!!!!!!SUPORT CURS Economie bancara 2011-2012

1/42

ECONOMIE BANCAR

I.

Rolul macroeconomic al monedei

1. ROLUL MONEDEI N CONTEXT MACROECONOMIC

1.1. Rolul monedei la nivel macroeconomic

1.2. Politica macroeconomic i obiectivele acesteia

1.2.1. Componentele politicii macroeconomice i posibile obiective

ale politicii macroeconomice

1.2.2. Conflictul dintre obiectivele de politic macroeconomic

1.2.3. Alegerea obiectivului de politic monetar

1.2.4. Independena bncii centrale


2/42

1.1. Rolul monedei in economie:

Poziia monedei in cadrul economiei este evideniat chiar de rolul jucat de pieele care asigura

circulaia acesteia. Analiza activitii instituiilor financiare evideniaz varietatea gamei titlurilor

financiare care permit derularea procesului de economisire. Pe de alta parte, instituiile financiare

asigura si produse ce stau la baza sistemului de plai, facilitnd, in acelai timp, realizarea decontrilor

dintre agenii economici.

Ca urmare, in condiiile actuale, dezvoltarea produselor financiare a condus la o suprapunere a

acestora monedei. Cu toate acestea, trebuie fcuta o difereniere intre ACTIVELE FINANCIARE

(Grossmann definindu-le drept proba scrisa a unui contract legal care dau dreptul proprietarului dea obine in viitor o anumita suma in moneda) si MONEDA (acelai autor definind-o ca fiind anumite

obiecte care pot fi utilizate ca mijloc de schimb general acceptat).

In ce consta aceasta difereniere?

Daca activele care joaca rolul de moneda sunt considerate, in general, titlurile financiare, o parte destul de mica

a activelor financiare pot fi utilizate drept moneda.

In acest sens trebuie evideniat rolul monedei in economie, att la nivel macroeconomic, cat si la nivel

microeconomic.

a. Rolul macroeconomic al monedei

i. Stabilizarea macroeconomica realizata prin intermediul monedei:

De-a lungul istoriei, s-au evideniat doua curente, in ceea ce privete utilizarea monedei ca instrument

de stabilizare a ciclului economic, reprezentate, pe de o parte, de susintorii NON-

INTERVENTIONISMULUI (ce includ clasicii, neo-clasicii, monetaritii, neo-monetaritii), iar pe de

alta parte de susintorii INTERVENTIONISMULUI (Keynesitii si neo-keynesistii).

ABORDAREA NON-INTERVENTIONISTA: ciclul economic decurge din activitatea agenilor economici

care urmresc optimizarea activitii proprii, concretizate, in principal, in nivelul profitului. Ca o excepie a

non-intervenionitilor sunt monetaritii care susin ca moneda joaca un rol determinant la nivelul ciclului

economic. Cu toate acestea, politica monetara nu poate juca un rol central in realizarea stabilizrii

macroeconomice, tiut fiind faptul ca exista un decalaj destul de mare intre masurile adoptate la nivel monetar


3/42

si efectele nregistrate la nivelul variabilelor macroeconomice. Singura posibilitatea de realizare a stabilizrii

macroeconomice, din punct de vedere monetar, este de a asigura un regim monetar cat se poate de stabil.

SUSTINATORII INTERVENTIONISMULUI (reprezentanii de seama fiind keynesitii) evideniaz

incapacitatea pieelor, pe parcursul ciclului economic, de a determina un potenial ridicat economiei.

Acest lucru se poate realiza doar cu ajutorul interveniei statului pentru a stabiliza economia, pe baza

unui pachet de politici de stabilizare macro: politica fiscala si bugetara, politica monetara.

In ultimii ani, nsa, pe fondul presiunilor inflaioniste, s-a dovedit ca politica monetara orientata in

direcia asigurrii stabilitii preturilor este in msura sa contribuie la stabilizarea macroeconomica si,

implicit la reducerea duratei ciclului economic.

ii. Moneda si contextul International:

Economiile actuale sunt considerate economii deschise. In aceste condiii, politica monetara, prin

statutul monedei de convertibilitate, influeneaz cursurile valutare. Procesul de integrare a pieelor

valutare internaionale a determinat nenumrate probleme la nivelul bncilor centrale, probleme

viznd, in principal, regimul valutar adoptat. inta in aceasta direcie este alegerea regimului valutar

optimal determinat de:

- curs valutar fix sau flexibil;

- coordonarea politicilor monetare intre tari;

- crearea zonelor monetare optime legate intre ele prin cursuri valutare flexibile.

iii. Moneda ca sursa de finanare la nivel guvernamental

Trebuie pornit in aceasta direcie de la faptul ca banca centrala emite BAZA MONETARA (prin

componenta principala a acesteia emisiune monetara) cumprnd titluri de stat. Astfel, prin

emisiune monetara se poate asigura statului finanarea unei pari a activitilor proprii activitate

cunoscuta sub denumirea de SENIORAJ. (banca centrala obine profit din deinerea de titluri de stat

sub forma dobnzii ncasate, in timp ce ea nu bonifica dovada pentru moneda pusa in circulaie. In

aceste condiii, nregistrnd un profit ridicat din aceste operaiuni, o parte semnificativa este dirijata

ctre stat sub forma impozitului pe profit).

b. Rolul microeconomic- evideniat de funciile jucate de moneda in economie.


4/42

1.2.MONEDA I POLITICA MACROECONOMIC

In ultimii ani, pe fondul accenturii presiunilor inflaioniste si a celor legate de creterea numrului

omerilor, al accenturii dezechilibrelor macroeconomice, banca centrala i contureaz tot mai mult

poziia de lider al mediului bancar, fie direct, fie indirect coordonnd activitatea ntregului sistem

bancar in scopul atingerii intei finale a politicii macroeconomice. Se pune astfel, tot mai mult accent

pe stabilizarea macroeconomica (situaie ntlnita mai ales in cazul tarilor din Europa Centrala si de

Est , aflate in plin proces de restructurare).

Politica macroeconomica se concretizeaz n ansamblul instrumentelor i masurilor adoptate de

autoritile unei tari n scopul influenrii principalelor variabile economice i al atingerii niveluluidorit pentru economia respectiva. Altfel spus, politica economica este o intervenie deliberata a

statului n domeniul economic n scopul de a nfptui anumite obiective de ordin structural sau

conjunctural.1

Problema care se ridica este aceea a alegerii obiectivului de politica economica ce trebuie avut n

vedere prin mixul de politici economice ce se adopta. Chiar daca obiectivul este acelai, mijloacele de a-l

atinge nu. Economia este un mecanism att de complex, nct conducerea ei este asemnata mai degrab cu o

arta dect cu o tiina exacta. Soluiile oferite pentru o problema sau alta sunt, de obicei, multiple, uneori chiar

aparent contradictorii.2

Atingerea acestor obiective are la baza, n definitiv, instrumentele utilizate de autoritatea abilitata cu

realizarea politicii macroeconomice. Aceste instrumente sunt reprezentate de componentele politicii

economice, componente ce se concretizeaz n tot attea politici independente, dar n acelai timp

corelate una cu cealalt: politica monetara, politica valutara (considerata de unii economiti ca fiind

parte componenta a politicii monetare, iar de alii ca politica distincta n cadrul politicii

macroeconomice), politica fiscala, politica comerciala i nu n ultimul rnd politica veniturilor. Aceste

instrumente pot conduce la realizarea doar a unei pari din obiectivele propuse.

1.2.1. OBIECTIVELE POLITICII MACROECONOMICE I CONFLICTUL

DINTRE ACESTEA

1BASNO, Cezar i DARDAC, Nicolae Moneda, credit, banci, Editura Didactica i Pedagogica,

Bucureti, 1999, pag.3792 RADULESCU, Eugen Inflatia, marea provocare, Editura Enciclopedica, Bucureti, 1999, pag.8


5/42

Realizarea stabilitii macroeconomice este reflectata de modul n care sunt atinse obiectivele stabilite

prin politica macroeconomica i, nu n ultimul rnd, de natura obiectivului avut n vedere. Obiectivele

avute n vedere prin politica macroeconomica vizeaz activitatea economica; activitatea economica

poate sa fie reprezentata de mai multe variabile precum PIB, gradul de ocupare, rata inflaiei etc.

Atingerea unui anumit nivel al acestor variabile macroeconomice se constituie n obiectivul

fundamental al politicii macroeconomice a statului, n general i al politicii monetare n special.

a) GRADUL DE OCUPARE AL FORTEI DE MUNCA

Obiectivul cu cel mai mare impact social este reprezentat de gradul de ocupare al forei de munca,mergndu-se pe maximizarea acestuia. n ceea ce privete acest obiectiv, este aproape clar dorina

nregistrrii unui nivel ridicat al ocuparii, pe de o parte pentru a se asigura un nivel de trai decent, iar

pe de alta parte pentru a asigura un nivel ridicat al ofertei de produse. Asigurarea unui astfel de

obiectiv implica nenumarate probleme. O prima problema este cea legata, nca de la nceput, de

definirea nivelului ce caracterizeaza gradul cel mai nalt de ocupare. Ar fi o greeala foarte mare daca

s-ar considera ca exista economii n care exista o ocupare totala a fortei de munca. La nivelul oricarei

economii exista, n permanenta, omaj frictional. Consensul, la nivelul analitilor economici, n ceea ce

privete factorii frictionali, este acela ca nivelul cel mai ridicat al ocuparii fortei de munca exista..atunci cnd

rata omajului este cuprinsa ntre 3% - 4% din totalul fortei de munca civila.3

n conditiile economiilor actuale, pe fondul restructurarii macroeconomice, nivelul omajului frictional

a crescut destul de mult. De aceea, autoritatile ncearca sa determine cu mare atentie care sunt cauzele

care determina aceasta cretere. Complexitatea economiilor actuale conduce automat la manifestarea

anumitor forte care genereaza presiuni pe piata fortei de munca.

Factorii care genereaza omajul frictional sunt reprezentati de:

factori sezonieri: n baza acestora cererea de locuri de munca variind n functie de vreme i de

perioada din an, un exemplu concludent fiind reprezentat de activitatea din constructii, de turism etc;

factori geografici: ce influenteaza oferta de forta de munca n functie de amplasarea geografica a

locurilor de munca; oferta de forta de munca neavnd o elasticitate ridicata fata de acest factor;

3 MARSHALL, Robert & SWANSON, Rodney The monetary process: Essentials of money and banking,

Hanghton Miffin Company Boston, 1974, pag.412


6/42

factori structurali: restructurarea unor domenii de activitate din cadrul unei economii presupune

automat i o recalificare a fortei de munca, deoarece, de cele mai multe ori, cei disponibilizati nu-i pot

gasi un alt loc de munca pe vechiul domeniu de activitate;

factori discriminatori: n ciuda evolutiei economice, culturale i sociale nregistrate la nivel

mondiale, mai apar, nca, discriminari n ceea ce privete ocuparea unui loc de munca, discriminari

datorate fie nationalitatii, fie rasei, fie optiunilor politice i religioase, fie datorate vrstei sau sexului.

Toate acestea conduc la o majorare a omajului frictional.

Cu toate acestea se considera ca, la nivelul oricarei economii, exista omaj frictional i singura

problema avuta n vedere de autoritati este aceea a diminuarii ct mai mult a acestei laturi a

omajului. Pe lnga omajul frictional, n cadrul omajului se mai include i un alt aspect, aa-numitul

omaj ascuns determinat n fapt de factori pur subiectivi (specifici celui care i cauta un loc de munca,

aici fiind incluse persoanele care declara ca doresc sa munceasca, dar care nu-i cauta un loc de munca

deoarece considera ca orice cautare va fi n zadar4

Toate aceste componente pot fi identificate cu oarecare dificultate la nivelul oricarei economii, ca sa nu

mai vorbim i de existenta muncii la negru care distorsioneaza, ntr-o oarecare masura situatia ratei

omajului. De aceea, destul de multi economiti considera ca nivelul optim al ratei omajului este acela

care, n corelatie cu rata inflatiei, nu genereaza o cretere accelerata.5 Cu toate acestea, nu se poate

spune cu exactitate care este nivelul optim al ratei omajului care genereaza, ntr-adevar ocupareadeplina a fortei de munca.

n literatura de specialitate corelatia cea mai des ntlnita este cea legata de rata omajului i rata

inflatiei. Chiar daca aceasta corelatie (Curba lui Philips) a cunoscut modificari n timp, pe termen scurt

este importanta, motiv pentru care un alt obiectiv de politica economica este considerat ca fiind

reprezentat de stabilitatea preturilor.

4MARSHALL, Robert & SWANSON, Rodney The monetary process: Essentials of money and banking,

Hanghton Miffin Company Boston, 1974, pag.4155

MAYER, Thomas, DUESENBERRY, James S., ALIBER, Robert Z. Money, Banking and the Economie,W.W. Norton &Company, Inc, 1984, pag.360:many economists define the proper level of unemployment,

and hence by implication full employment, as the minimum level that is consistent with the inflation rate not

not accelerating.


7/42

b) STABILITATEA PRETURILOR

Daca pornim de la ceea ce exprima Curba lui Philips, ca unei rate a omajului scazuta i corespunde o

rata a inflatiei ridicata, este evident faptul ca mentinerea unui ridicat nivel al ocuparii fortei demunca, fara a lua n considerare alti factori economici conduce, automat, la nregistrarea unor costuri

ridicate la anumite niveluri. Aceste costuri, reprezentate, n principal, de nivelul preturilor din

economie, nu au cum sa nu se repercuteze, mai departe, asupra nivelului puterii de cumparare,

deoarece, o cretere a preturilor (generalizata) genereaza, automat, o cretere a cererilor de majorare a

salariilor i implicit o majorare a costurilor de productie ce se reflecta, mai departe, n preturile

produselor pe piata. Aceste fluctuatii puternice de preturi nregistrate la nivel mondial n ultima

perioada, au condus la reorientarea politicii autoritatilor, n sensul renuntarii la urmarirea asigurarii

unui anumit nivel al creterii economice n scopul asigurarii unei stabilitati relative a preturilor, care

sa permita restabilirea echilibrului economic general. n acest sens, Marshall & Swanson [1974]

afirmau ca stabilitatea nivelului preturilor reprezinta un obiectiv important al politicii de stabilizare

economica deoarece instabilitatea nivelului preturilor, manifestata, n principal, sub forma inflatiei, poate avea

efecte ntinse i adverse n economie. Latura nefavorabila a efectelor, pornind de la creterea inflatiei, include o

reducere a eficientei economice, o distorsiune inechitabila i capricioasa n ceea ce privete repartitia veniturilor

i o nrautatire a pozitiei balantei internationale de plati.6

n conditiile n care la nivelul unei economii rata inflatiei este la un nivel ridicat (de peste 2 cifre),

ineficienta economica se manifesta acut, fenomenul cel mai frecvent ntlnit fiind acela al creterii

cererii agregate, n conditiile n care oferta i mentine ritmul de cretere anterior. Nivelul cererii

crescnd, automat se ajunge la o noua modificare de preturi ceea ce conduce i la o cretere a cererii

pentru modificarea salariilor, cerere care, de cele mai multe ori este satisfacuta doar ntr-o mai mica

masura, deoarece aceasta reprezinta o cheltuiala care genereaza noi creteri de pret. Mai trebuie

adaugat ca, indiferent de productivitatea sectorului de activitate, cererea pentru creterea salariilor

este aceeai, motiv pentru care eficienta din anumite sectoare este suportata de catre alte sectoare. Pe

de alta parte, o rata ridicata a inflatiei genereaza i o distributie arbitrara a veniturilor la nivelul

economiei; astfel ca cei ce nregistreaza venituri variabile vor beneficia automat de creteri salariale

mult mai rapide dect cei care au un venit fix.

6MARSHALL, Robert & SWANSON, Rodney The monetary process: Essentials of money and banking,

Hanghton Miffin Company Boston, 1974, pag.417: ..price level stability is an important goal of economic

stabilization policy because price level instability, especially in the form if inflation, can have widespread andadverse effects in the economy. The unfavorable side effects arising from inflation include a lessening of the

distribution of income, and a weekened international balance-of-payments position


8/42

Daca avem n vedere cadrul extern al economiei, nu trebuie uitat impactul instabilitatii preturilor

asupra acestei activitatii reliefat de balanta de plati. Scaderea eficientei economiei conduce i la

reducerea competitivitatii produselor exportate, motiv pentru care piata externa de desfacere se poate

restrnge. Pe de alta parte, crescnd preturile de productie, este posibil ca pe piata externa sa existe

producatori mult mai competitivi cel putin din punct de vedere al preturilor practicate. O rata a

inflatiei ridicata conduce i la devalorizarea monedei nationale, fapt care poate genera o inhibare a

exporturilor. Pe de alta parte, daca productia interna este dependenta, ntr-o oarecare masura, de

materiile prime din import, continuarea activitatii este echivalenta cu o cretere a preturilor de

productie, ceea ce conduce la o noua modificare de preturi la nivelul economiei, ajungndu-se, astfel,

la o spirala inflationista ale carei costuri de eliminare sunt foarte ridicate.

Stabilitatea preturilor se contureaza ca fiind unul dintre cele mai importante obiective de politica

economica. n conditiile urmaririi realizarii acestui obiectiv trebuie avut n vedere faptul ca notiunea

de stabilitate a preturilor nu presupune ca toate preturile sa fie stabile sau fixe. La nivel pragmatic, se

pune accent pe mentinerea unei stabilitati la nivelul mediu al preturilor, urmarindu-se, n definitiv,

stabilitatea relativa a acestora i, nicidecum, cea absoluta. Economitii considera ca stabilitatea relativa

a preturilor exista n conditiile n care rata anuala de cretere a preturilor determinata pornind de la

un indice de pret reprezentativ, este de cel mult 2%.

Daca stabilitatea preturilor constituie, n prezent, una dintre principalele directii de actiune ale

autoritatilor, trebuie sa avem n vedere faptul ca una dintre problemele generate de inflatie este i

stagnarea economica. Exista, astfel, cazuri n care prin politica economica a statului se are n vedere

asigurarea unei creteri economice sustenabile.

c)CRETEREA ECONOMICA SUSTENABILA

n ceea ce privete asigurarea unui anumit nivel al creterii economice, acesta reprezinta, pentru unele

tari, una dintre cele mai importante coordonate ale politicii de stabilizare macroeconomica.

Daca avem n vedere aspectele semantice, notiunea de cretere economica are mai multe fatete, att

cantitative, ct i calitative. Nu trebuie uitat ca exista mai multe modalitati de a masura nivelul

creterii economice; cu toate acestea, analitii economici nclina catre utilizarea ritmului de cretere a

produsului intern brut al tarii analizate, considernd ca acesta reflecta cel mai bine gradul dedezvoltare al economiei avute n vedere, pentru simplul motiv ca acesta reflecta nivelul efectiv al


9/42

activitatii economice desfaurate pe teritoriul tarii analizate. Binenteles, ca se are n vedere nivelul

real al produsului intern brut, tocmai din dorinta de a se evidentia nivelul efectiv al creterii fara a lua

n considerare evolutiile inflationiste.

Stabilirea ritmului de cretere economica are la baza nregistrarile cantitative din anii anteriori, la

acest factor adaugndu-se, binenteles i factorii conjuncturali care, de cele mai multe ori influenteaza

semnificativ creterea economica. Daca la nceputul secolului XX se mergea pe ideea asigurarii unei

creteri economice de cel putin 3% - 4%, n prezent aceste ateptari pot fi mult mai pesimiste.

Pentru a vorbi de o cretere economica viabila trebuie sa se nregistreze o cretere efectiva la nivelul

productiei unei tari (cantitativ) i nu, n mod simplu o cretere a valorii monedei nationale. La acestea

trebuie sa se adauge i faptul ca mixul de produse i servicii trebuie astfel alcatuit nct sa stimuleze

cererea reala i, deci, sa stimuleze consumul. Asigurarea creterii economice depinde, la nivelul unei

economii de piata, pe de o parte de situatia ofertei agregate (oferta agregata excedentara genereaza

stagnare economica), iar pe de alta parte de ajustarea gamei de produse i servicii oferite pe piata la

necesitatile clientelei (este cunoscut cazul productiei pe stoc care a condus la scadere drastica a

creterii economice n nenumarate tari).

Asigurarea unui anumit nivel al creterii economice presupune doua aspecte: fie asigurarea unei creteri economice extensive (bazata pe creterea numarului angajatilor, spre

exemplu);

fie mbunatatirea conditiilor existente de lucru care sa permita creterea productivitatii

(presupunnd astfel o cretere economica intensiva).

Daca avem n vedere acest din urma aspect, trebuie recunoscut ca realizarea de noi investitii este calea

cea mai buna pentru asigurarea creterii economice. Problema care apare este legata de crearea

cadrului care sa permita atragerea de investitori (att din punct de vedere financiar, ct i fiscal,

precum i din punct de vedere al stabilitatii politice, militare specifica tarii avute n vedere i chiar

zonei din care face parte tara analizata).

Toate aceste tinte de stabilizare macroeconomica au n vedere doar aspecte economice interne.

d) STABILITATEA PIETEI VALUTARE


10/42

n ultima perioada, nsa, este cunoscut impasul prin care trec nenumarate tari, impas generat de

nrautatirea pozitiei balantei comerciale

Alegerea unui astfel de obiectiv este determinata tocmai de necesitatea sustinerii monedei nationale,

aceasta putnd sa conduca la nrautatirea situatiei economice a tarii analizate la toate nivelurile, ne

mai lund n considerare faptul ca un deficit al balantei de plati implica un efort financiar suplimentar,

tocmai pentru acoperirea acestuia.

Instabilitatea de pe aceasta piata a condus, in ultima perioada, la importante modificari in planul

economiei mondiale, motiv pentru care, nenumarate banci centrale au luat decizia flotarii administrate

pentru propria moneda.

e) CONTROLUL DEFICITULUI BUGETAR

Deprecierea monetara reprezinta un alt factor care presupune adoptarea unei politici ferme de

stabilizare macroeconomica. Finantarea deficitelor bugetare pe baza emisiunii monetare poate, treptat,

sa accentueze presiunile inflationiste din economie, acestea repercutndu-se, n primul rnd, asupra

valorii monedei nationale, valoare care conduce, mai departe, la scaderea puterii de cumparare i,

implicit, a nivelului de trai.

Ca urmare, n ultima perioada, printre obiectivele de politica economica se afla i cel privind

asigurarea controlului deficitului bugetului de stat.

Cheltuielile destul de ridicate ale statului, la care se adauga amplul fenomen al arieratelor (manifestat

mai ales la nivelul economiilor aflate n tranzitie la economia de piata) au condus, n ultima perioada,

la existenta a semnificative deficite bugetare care au impus eforturi financiare semnificative din partea

statului pentru a le acoperi, ca sa nu mai vorbim de faptul ca, de cele mai multe ori, pentru obtinerea

de finantare externa (n special de la Fondul Monetar Internationale) una dintre conditii era aceea a

respectarii unei anumite ponderi a deficitului bugetar n cadrul PIB.

Atingerea simultana a acestor obiective ar reprezenta un ideal pentru orice tara. Cu toate acestea,

practica a demonstrat-o, exista situatii cnd chiar i atingerea unui singur obiectiv este destul de

anevoioasa i, de cele mai multe ori, presupune adoptarea de politici economice restrictive, dure.

1.2.2. CONFLICTUL DINTRE OBIECTIVE


11/42

Alegerea obiectivelor de politica economica este de foarte multe ori contradictorie, deoarece atingerea

unuia dintre obiective poate conduce la nerealizarea celorlalte tinte, motiv pentru care, se pune un

deosebit accent pe stabilirea unui obiectiv unic de politica macroeconomica care sa permita, ntr-

adevar, realizarea stabilizarii macroeconomice. Cea mai cunoscuta contradictie este cea dintre rata

inflatiei i rata omajului, Curba lui Philips fiind infirmata pe termen lung. Pe de alta parte, este destul

de greu sa se realizeze asigurarea creterii economice fara a se genera o oarecare modificare la nivelul

preturilor i, deci, o modificare, n sens ascendent, a inflatiei. n acelai timp, asigurarea stabilitatii

preturilor impune, din partea statului cheltuieli suplimentare pentru sustinerea salariilor bugetarilor

la un nivel care sa permita un oarecare trai decent. Cheltuielile suplimentare pot fi acoperite, prin

diminuarea numarului celor care desfaoara activitate n domeniul bugetar, fapt ce genereaza o

cretere a ratei omajului. Creterea economica se considera ca este favorizata, nsa, de existenta unuianumit nivel inflatiei, aceasta din urma stimulnd investitiile.

Pe de alta parte, existenta unui nivel ridicat al inflatiei genereaza erodarea capitalurilor, motiv pentru

care posesorii de disponibilitati ncearca sa-i plaseze ct mai bine resursele astfel nct sa minimizeze

pierderile de valoare generate de inflatie. n acest sens se nregistreaza o cretere a ratelor de dobnda,

cretere care poate influenta negativ procesul investitional (costul creditului crescnd simtitor).

Inflatia ridicata conduce la deprecirea monedei nationale. Un oarecare nivel al deprecierii poate

stimula schimburile externe (n principal exporturile) ca urmare a valorii mult mai mari a valutei de

contract comparativ cu moneda interna. Pe de alta parte, importurile devin mult mai costisitoare, fapt

ce duce la o reducere a acestora (cel putin din punct de vedere teoretic, deoarece practica a demonstrat

ca exista i situatii cazul economiilor a caror activitate depinde de materii prime i materiale din

import, sau al celor pentru care pretul produselor din import este avantajos, comparativ cu cel al

produselor indigene - cnd nivelul importurilor se mentine). Daca economia este dependenta de astfel

de importuri, atunci nu exista dect doua alternative: fie se reduc importurile i, ca urmare, se va

reduce i productia ce are la baza materiile prime din import (spre exemplu), fie se mentin importurile

la nivelul anterior, dar n mod evident se va nregistra o cretere simtitoare la nivelul preturilor

produselor rezultate. Indiferent de alternativa, impactul se va simti i asupra pozitiei balantei de plati.

Avnd n vedere toate aceste conflicte de interese, tot mai frecventa este parerea potrivit careia politica

economica elaborata trebuie sa aiba la baza un obiectiv bine conturat i care, prin masurile adoptate,

sa poata fi atins i, implicit, sa permita realizarea stabilizarii macroeconomice, deci restabilireaechilibrului general al economiei.


12/42

Alegerea obiectivului fundamental de politica macroeconomica este o problema importanta pentru

factorii de decizie. Care trebuie sa fie acest obiectiv? Obiectivul ales este cel ce poate fi realizat cu

fortele proprii economiei respective sau nu? Toate aceste ntrebari sunt tot attea probleme la care

autoritatile trebuie sa raspunda n timp real, pentru ca politica macroeconomica sa dea roade. Ca

urmare se are n vedere realizarea unui aa-numit mix optim al dezechilibrelor, adica acceptarea

anumitor dezechilibre cu conditia ca existenta acestora sa nu agraveze situatia economica a tarii.

1.2.3. ALEGEREA OBIECTIVULUI DE POLITICA

MACROECONOMICA

Politica monetara, n calitate de instrument al politicii macroeconomice, reprezinta ansamblul

masurilor adoptate de banca centrala n scopul influentarii ofertei de moneda i a ratei dobnzii care

sa contribuie la influentarea, mai departe, a activitatii economice.

Elaborarea politicii monetare, ca urmare este subordonata atingerii obiectivului de politica

macroeconomica adoptat. n baza masurilor tactice adoptate de banca centrala se asigura, n fapt,

conturarea strategiei de politica monetara n baza careia se asigura realizarea obiectivului

fundamental propus.

Astfel ca autoritatea monetara are responsabiliatea de a asigura atingerea anumitor obiective stabilite

prin programul de politica macroeconomica.

In ultimul deceniu, problema cu care s-a confruntat economia mondiala a fost reprezentata de

cresterea generalizata a prepturilor, motiv pentru care inflatia nu este considerata, de catre autoritati,

fie ca este vorba de cele monetare, fie de cele politice, o veste buna (Debell ..., [1998]7). Presiunile

geneerate de cresterea preturilor genereaza, la randul lor, noi presiuni, atat in plan monetar, cat si

economic, politic, social. Astfel ca, pe langa faptul ca genereaza distorsiuni la nivelul preturilor,

inflatia genereaza o erodare accentuata a economiilor, descurajeaza investitile, favorizand migrarea

7DEBELLE, Guy; MASSON, Paul; SAVASTANO, Miguel; SHARMA, Sunil Inflation targeting as a

Framework for Monetary Policy, International Monetary Fund, Economic Issues no.15, 1998

(www.imf.org/external/pubs/ft/issues/issues15/index.htm)


13/42

capitalurilor catre activele care genereaza venituri suplimentare reale (de cele mai multe ori fiind

cazul activelor exprimate in valutele puternice ale momentului) sau, de cele mai multe ori in active

neproductive. Acest dezechilibru afecteaza puternic deciziile sectorului economic privat in ceea ce

priveste realizarea de investitii,de economii si chiar dezvoltarea productiei, efectul final

concretizandu-se in reducerea nivelului productiei. (Croce & Khan [2000]8).

Toate acestea reprezinta tot atatea argumente pentru a adopta masurile care sa conduca la reducerea

presiunilor inflationiste. Aceste este si motivul pentru care, in ultimii ani economiile nationale si-au

reorientat politicile macroeconomice in directia asigurarii stabilitatii preturilor. Asigurarea stabilitatii

preturilor a devenit astfel obiectivul fundamental de politica macroeconomica.

Luarea deciziei de a adopta o anumita strategie de politica monetara depinde, in mare masura de ceea

ce poate genera, la nvielul economiei politica monetara adoptata si, nu in ultimul rand de autoritatea

de care dispune banca centrala in economia respectiva. Ceea ce este unanim acceptat este faptul ca in

ultimii ani, majoritatea economiilor sunr orientate in directia asigurarii cresterii productiei, pe fondul

reducerii ratei somajului, toate acestea avand la baza aplicarea unor masuri sustenabile de catre

economia vizata.

Chiar daca la nivel international s-au manifestat nenumarate dispute vis-a-vis de masurile de politicamonetara ce trebuie adoptate, consensul s-a manifestat in ceea ce priveste obiectivul final al politicii

macroeconomice si, implicit al politicii monetare - asigurarea stabilitatii preturilor.

Argumentele aduse in favoarea asigurarii stabilitatii preturilor se bazeaza tocmai pe dezavantajele

evidentiate in timp de diversele abordari ale politicilor monetare adoptate (Mishkin & Posen, [1997]9):

Un prim argument este acela ca o politica monetara orientata in directia asigurarii cresterii

economice si a reducerii somajului genereaza efecte al caror lag este variabil.

Pe de alta parte, luarea in calcul a curbei lui Phillips s-a dovedit a fi eficienta doar pe

termen scurt, deoarece asigurarea unei rate scazute a somajului sau un nivel ridicat al ratei de

crestere economica nu pot fi asigurate decat prin aplicarea unei politici monetare

expansioniste care este asociata si unui nivel ridicat al inflatiei. In fapt, argumentele aduse au

8 CROCE, Enzo; KHAN, Mohsin Monetary Regimes and Inflation Targeting, International Monetary Fund,

Finance and Development Magazine, vol.37, no.3/September 2000(www.imf.org/external/pubs/ft/fandd/2000/09/croce.htm).9 MISHKIN, Frederic; POSEN, Adam Inflation Taregting: Lessons from Four Countries, Federal Reserve

Bank of New York, FRBNY Economic Policy Review, august 1997


14/42

la baza tocmai disputa referitoare la natura politicii monetare: politica monetara bazata pe

reguli stricte sau politica monetara discretionara (rules versus discretion).

Argumentele aduse au la baza si faptul ca, de multe ori, masurile de politica monetara

adoptate, pot sa nu aiba efectul scontat tocmai ca efect al inconsistentei acestora in timp.

Ceea ce nu trebuie uitat este faptul ca in conditile in care se are in vedere asigurarea stabilitatii

preturilor, sistemul monetar functioneaza mult mai bine, efectul, chiar daca in timp, fiind cel

al ridicarii nivelului de trai al populatiei.

Daca asigurarea stabilitatii preturilor nu persista (Mishkin & Posen [1997]), ceea ce inseamna cresterea

inflatiei, sociatatea este afectata de nenumarate costuri economice. Dintre aceste costuri, Mishkin si

Posen (1997) vin sa evidentieze trei categorii considerate majore.

1. Prima categorie de costuri (shoe leather cost of inflation) este cel determinat de detinerea

numerarului care, dupa, cum este stiut nu este purtator de dobanda. In conditiile in care inflatia este

ridicata, posesorii de numerar incearca sa gaseasca alte modalitati de a detine moneda, decat sub

forma de numerar.

2. Cea de a doua categorie de costuri rezulta tocmai din efectele generate de existenta inflatiei: daca

preturile tind sa creasca de ce sa nu majoram si noi preturile pana la nivelul general de crestere, chiar

daca economic aceasta nu se justifica? Aceasta reprezinta, in fapt, o oportunitate de a face profit.Aceasta conduce, in fapt, la o redistribuire, de cele mai multe ori arbitrara, a profitului prin

intermediul inflatiei. Efectul imediat se manifesta pe piata financiara, deoarce se inregistreaza o

modificare a valorii reale a activelor exprimate in termeni nominali, relizandu-se un transfer de

valoare de la creditori catre debitori(acestia din urma fiind avantajati de cresterea inflatiei).

3. Cea de a treia categorie de costuri este data de interactiunea dintre inflatie si politica fiscala a

statului, mai precis sistemul de impozitare care poate conduce la dezvoltarea acelor canale subterane

de evitare a impozitarii.

Pornind de aici, se poate evidentia necesitatea adoptarii unei unei politici monetare care sa aiba la

baza o ancora nominala, ancora care poate deveni si tinta pentru politica monetara adoptata.

Ceea ce trebuie avut in vedere este faptul ca economiile actuale nu pot sa aiba in vedere un alt obiectiv

fundamental decat cel orientatin directia asigurarii stabilitatii preturilor.


15/42

1.2.4. INDEPENDENTA BANCII CENTRALE

Pozitia de lider al politicii monetare, in coordonarea politicii macroeconomice este data, in primul

rand, de gradul de independenta al bancii centrale, afirmandu-se chiar ca problema independetei

bancii centrale este la fel de veche ca si existenta acesteia (banca centrala).

INDEPENDENTA BANCII CENTRALE este reflectata de capacitatea acesteia de a asigura realizarea

obiectivului de politica macroeconomica stabilit de catre guvern. Altfel spus, banca centrala nu

dispune de independenta in stabilirea obiectivului de politica monetara (componenta a politicii

macroeconomice), dar dispune de independenta in ceea ce priveste alegerea instrumentelor utilizate

pentru atingerea acestui obiectiv. (Fraser [1994])10

Banca centrala joaca un rol central in economie tocmai ca urmare a functiei de baza a acesteia:

emisiunea monetara. Astfel ca argumenteul traditional in favoarea asigurarii independentei bancii

centrale este acela al separarii institutiei abilitate cu cheltuirea banilor la nivelul unei economii de cea

care asigura creatia monetara.

Acest argument este sustinut de urmatoarele afirmatii:

statul poate profita de controlul asupra creatiei monetare a bancii centrale in scopul

asigurarii de moneda care sa-i acopere cheltuielile (altfel spus finantarea bugetului de

stat care duce la cresterea inflatiei);

statul poate modifica rata dobanzii in perioadele electorale (in sensul reducerii acesteia

si, practic, pentru stimularea creditului in economie). Pe termen scurt genereaza o

crestere a consumului si, practic o crestere a gradului de ocupare a fortei de munca, dar

pe termen lung efectul este tot acela al cresterii presiunilor inflationiste.

Asigurarea independentei bancii centrale este dependenta de indeplinirea mai multor conditii:

banca centrala trebuie sa aiba clar definite obiectivele operationale prin intermediul carora

aceasta asigura aplicarea politicii monetare; altfel spus, banca centrala trebuie sa dispuna de

un program de politica monetara bine definit atat din punct de vedere al strategiei, cat si din

punct de vedere al variabilelor si instrumentelor de politica monetara utilizate pentru

atingerea obiectivului final de politica macroeconomica.

10 Fraser, B.W. Central Bank Independece: What does it mean? Reserve Bank of Australia Bulletin,

December 1994


16/42

transparenta: publicul si guvernul trebuie inf ormat in permanenta in ceea ce priveste

programul de politica monetara urmat de banca centrala. Se impuns, astfel, discutii periodice

intre conducerea bancii centrale si guvern, dupa cum si prezentarea unui raport de activitate

in fata Parlamentului este necesara. Se impune, astfel, anuntarea in permanenta a

modificarilor ce intervin in aplicarea programului de politica monetara.

asigurarea unui mediu de lucru eficient. Acest lucru impune mai multe decizii legate de:11

independenta functionala: dreptul de a decide in orice directie privind

politica monetara si asigurarea stabilitatii preturilor;

independenta personala: alegerea membrilor conducerii pe criterii de inalta

competenta profesionala, fara ca acestia sa fie implicati politic sau sa fie

supusi altor presiuni;

independenta din punct de vedere al instrumentelor: controlul tuturoir

instrumentelor prin care se asigura aplicarea programului de politica

monetara, prevenindu-se, astfel, finantarea directa a deficitului bugetar;

independeta financira: prin care banca centrala sa aiba acces la propriile

resurse financiare pe care sa le administreze pe baza propriului buget.

Astfel ca, INDEPENDENTA BANCILOR CENTRALE presupune libertatea acestora de a asigura

aplicarea programului de politica monetara ce nu este stabilit de catre guvern. Acest fapt nu excludeformularea unor critici de catre reprezentantii Guvernului si nici eliminarea consultarilor bancii

centrale cu guvernul in ceea ce priveste politica monetara ca si alte componente ale politicii

macroeconmice.

Pornind de aici se disting diferite grade de independenta a bancii centrale: asigurarea realizarii unui

singur obiectiv de politica monetara sau a unui singur obiectiv intermediar, sau aplicarea unei politici

monetare bazata pe o mare flexibilitate.

Pe de alta parte, legiferarea independentei bancii centrale nu impune asigurarea in practica a acesteia,

dar orice actiune de impiedicare a finantarii deficitului bugetar prin emisiune monetara duce la

intarirea independentei bancii centrale. De acest aspect depinde , practic si credibilitatea bancii

centrale.

11 Mboweni, TT Central bank independende BIS Review nr. 88/2000


17/42


18/42

II.

STRATEGII DE POLITICA MONETARA

2.1. Strategii indirecte de politic monetar

a. intirea cursului valutar

- regimuri de curs de schimb

- caracteristicile strategiei de intire a cursului de schimb

b. intirea agregatelor monetare

- structura agregatelor monetare n Romnia

- modelul multiplicatorului monetar

- caracteristicile strategiei

2.2. Strategii directe de politic monetar

a. intirea inflaiei

- caracteristici

- condiii de aplicare

2.1.Strategii indirecte de politica monetara

a. INTIREA CURSULUI VALUTAR

- REGIMURI DE CURS DE SCHIMB


19/42

Evolutia istorica a sistemului monetar international a demonstrat ca alegerea regimului optim de rata

de schimb s-a dovedit a afi o problema care inca nu a fost rezolvata la nivelul economiei mondiale.

Conform aprecierilor FMI, evolutiile regimurilor valutare de dupa 1970 (vezi Bubula & Itker-Robe

[2002]) s-au cantonat in doua directii:

- tari ce au adoptat cursuri valutare flotante (in crestere incepand din 1970);

- tari care au adoptat un regim valutar bazat pe ancorarea monedei.

Aceasta era structurarea FMI dupa abandonarea SMI de la Bretton Woods.

Pana in prezent, s-au conturat mai multe tipuri de regimuri valutare (sura FMI), (conform diagramei

urmatoare), in functie de interventia autoritatilor in determinarea si infleuntarea cursurilor valutare

si, implicit a pietei valutare, FMI evidentiind trei grupe mari de regimuri de curs de schimb:

A. Regimuri bazate pe cursuri valutare fixe (asa numitele: HARD PEGS REGIMES);

B. Regimuri bazate pe cursuri valutare flotante (FLOATING REGIMES);

C. Regimuri intermediare (INTERMEDIATE REGIMES) (ce reprezinta, in fapt o combinatie a

primelor doua).

A. REGIMURI VALUTARE BAZATE PE CURSURI FIXE

In acest caz, cursul valutar ramane constant sau poate varia in jurul unor benzi inguste de variatie,

netinand cont, insa de evolutiile celorlalte variabiel macroeconomice care vin, totusi sa infleunteze

piata valutara. Se evidentiaza, astfel, putenica implicare a autoritatilor in inluentarea si mentinerea

cursului valutar in limitele impuse pietei.

Daca ne raportam la perioada etalonului aur-devize (mai precis Sistemul de la Bretton Woods) fiecare

moneda a fost evaluata in aur, pornind de la paritatea fixa adoptata: 1 USD = 1/35 uncii de aur.

Paritatile astfel stabilite trebuiau mentinute, facandu-se abstractie de faptul ca aurul reprezenta, pelanga etalon monetar, si o marfa al carei pret se stabilea pe piata bunurilor, pretul variind fata de

aceasta definitie oficiala si, de aicim, generand presiuni asupra paritatilor fixe dintre monedele

sistemului si dolar.

Cu toate acestea, nu putem sa nu evidentiem avantaje ale unui astfel de sistem, pricnipalul aspect

fiind cel legat de stabilitatea conferita in planul relatiilor comerciale internationale , mai precis in cazul

importurilor si exporturilor care se pot dezvolta, data fiind lipsa modificarilor la nivelul cursului

valutar si, implicit aparitia de pierderi generate in conditiile existentei unor variatii.


20/42

Toate acestea, raportandu-ne tot la Sistemul Bretton Woods, au contribuit, din plin la dezvoltarea

operatiunilor speculative care au avut un efect nefast asupra activitatii bancilor centrale, acestea fiind

obligate sa depuna un efort financiar din ce in ce mai mare pentru a mentine paritatea fixa la nivelul

propriei economii si, bineinteles, in plan international.

Odata cu abandonarea sistemului Breton Woods, au continuat sa se dezvolta alte forme ale regimului

bazat pe rate de schimb fixe, in prezent acestea fiind reprezentate de:

1.regimurile valutare ce nu dispun de un emitent de moneda distinct, individual:

regimuri valutare bazate pe moneda altui stat (dolarizarea, spre exemplu);

uniunile monetare.

2.aranjamentele de forma consiliului monetar.

1. REGIMURILE VALUTARE FARA EMITENT INDIVIDUAL:

a. Regimuri valutare bazate pe moneda altui emitent.

De foarte multe ori, existenta la nivelul pietei internationale a unei monede puternice, pe fondul

reducerii cresterii economice din propria economie, a condus la orientarea catre acea valuta care

conferea populaiei o mai mare incredere in ceea ce priveste mentinerea propriei puteri de cumparare.

Toate acestea combinate si cu imposibilitatea unei autoritati moentare de a-si impune prpria moneda

(datorita costurilor de emisiune, a lipsei instrumentelor care sa-i permita mentinerea puterii de

cumparare, a gradului redus de dezvoltatre al economiei respective, determina autoritatile sa adopte,

drept moneda a propriului sistem moneda altei tari.

Astfel ca putem vorbi de o dolarizare a economiei. Autoritatea monetara renunta astfel, la

independenta controlului asupra propriei politici monetare.

Ce trebuie amintit aici este situatia in care, chiar daca nu se poate include in aceasta categorie,

economia, pe fondul unei evolutii nefavorabile, se orienteaza catre moneda altei tari, in defavoarea

propriei monede. Aceasta nu presupune dolarizarea economiei in sensul de hard peg regime, tara

respectiva beneficiind de propria politica monetara adoptata de autoritatea monetara. In aceasta

situatie, banca centrala este obligata sa depuna insemnate eforturi financaire (care afecteaza rezerva

valutara proprie) pentru a mentine un anumit nivel al cursului valutar al propriei monede. Lipsa, insa,

a unui efort conjugat al autoritatilor, care sa contribuie la redresarea economica, poate genera graveprobleme in planul stabilitatii monetare.


21/42

b. Regimuri valutare bazate pe crearea uniunilor monetare.

In acest caz, tari din aceeasi zona, accepta sa dispuna de aceeasi autoritate monetara care sa asigure si

emisiunea monedei care sa fie utilizata in plan regional.

Teoretic, o zona monetara este caracterizata de urmatoarele elemente:

1) definirea unei relatii fixe intre moneda tarilor ce au aderat la uniune si moneda centrala

(moneda uneia dintre tari sau o moneda noua);

2) convertibilitatea si transferabilitatea monedelor tarilor membre intre ele;

3) constiuirea unor rezerve valutare comune si gestionarea acestora la nivel central;

4) reglementari valutare comune aferente relatiilor cu alte tari decat cele din cadrul uniunii.

Istoric vorbind, acestea au functionat, chiar inainte de Sistemul de la Bretton Woods, este adevarat

intr-o forma rudimentara, daca ne gandim la Uniunea Monetara Latina, spre exemplu. Un alt

exemplu de uniune monetara il reprezinta Uniunea Europeana care avea drept moneda de baza ECU,

determinata ca o moneda cos, bazata pe contributia monedelor tarilor membre, aceasta reprzentand o

etapa intermediara catre Uniunea Monetara Europeana actuala (aceasta din urma nemaiputand fi

inclusa inaceasta categorie de cursuri valutare, cursul euro bazandu-se pe cotarea libera pe piata).

2. CONSILIUL MONETAR

Consiliul monetar reprezinta autoritatea monetara obligata sa asigure mentinerea unui curs valutar fix

pentru propria moneda fata de o valuta puternica de pe piata internationala, valuta ce devine si

principalul element de rezerva. Pe langa aceasta conditie, consiliul monetar trebuie sa asigure si o a

doua conditie ce decurge din statutul de autoritate monetara, diferentiindu-l de banca centrala, si

anume cea legata de emisiunea monetara a propriei monede care trebuie sa fie in stransa corelatie cu

nivelul rezervelor detinute si, bineinteles cu nivelul fixat al cursului valutar.

Astfel ca, daca banca centrala poate emite moneda in orice moment in functie de nevoiele economiei si

de conditiile concrete generate de aceasta, emisiunea monetara a consiliul monetar este strans legata

de nivelul rezervelor. Baza monetara, in acest caz trebuie sa fie data de nivelul rezervelor valutare pe

care le gestioneaza exprimate in moneda nationala la nivelul cursului fix.


22/42

Adoptarea consiliului monetar ridica nenumarate problema, adoptarea acestuia fiind considerata, de

nenumarate ori, ca singura solutie de iesire din criza.

Hong Kong (1983), Argentina (1991), Estonia (1992), Lituania (1994), si Bulgaria (1997) sunt doar

cateva exemple in acest sens.

Consiliile monetare au fost larg raspandite, de-a lungul a peste 150 de ani in aproape 70 de tari sau

colonii. Astazi sunt in functiune peste 10 consilii monetare.

Prima intentie de creare a unui consiliu monetar a dus la aparitia uneia dintre primele banci centrale

din lume in 1844. Un grup de economisti britanici, grupati in ceea ce se numeste Currency School, au

avut influenta politica necesara pentru a transpune in termeni institutionali viziunea lor despre

sistemul monetar. In 1844 s-a dorit transformarea Bancii Angliei in consiliu monetar. Intrucat la acea

data economistii nu realizasera ca in cadrul bazei monetare atat numerarul cit si depozitele trebuie

acoperite cu rezerve, s-a legiferat numai acoperirea cu rezerve a unei parti din numerar, nu si a

depozitelor. Prima incercare reusita de creare a unui consiliu monetar a fost realizata in colonia

britanica Mauritius in 1849. Sistemul monetar bazat pe consilii monetare a inregistrat apogeul in 1940,

cand aproape 50 de tari aveau consilii monetare.

B. REGIMURI VALUTARE BAZATE PE CURSURI VALUTARE FLOTANTE

Caracteristica acestor regimuri este faptul ca determinarea cursului valutar are la baza confruntarea

fortelor pietei valutare, fara a presupune interventia autoritatilor (in cazul flotarii libere free

floating) sau in conditile unei interventii a autoritatii monetare, dar fara a impune o anumita

directionare a pietei, predeterminata. (in cazul flotarii administratefara traiectorie determinata-

managed free floating).

Daca ne gandim la avantajele acestui sistem, din punct de vedere macroeconomic, in conditiile in care

economia mondiala este stabila, existenta unor astfel de cursuri valutare este benefica, contribuind la o

permanenta balansare a economiilor. Acest lucru nu s-ar realiza in cazul cotatiilor fixe, deoarece

mentinerea acestora ar impune reducerea cresterii economice in anumite tari in defavoarea altora.

Flotarea libera da o mai mare independenta si bancii centrale, aceasta nefiind fortata sa aiba invedere

in permanenta mentinerea cursului fix.


23/42

Pe de alta parte, existenta acestor cursuri valutare flotante, poate determina si actiunea investitorilor,

acestia orientandu-si capitalurile catre tarile care ofera o rata a dobanzii atractiva.

Exista si dezavantaje, flotarea libera a cursului valutar putand genera nenumarate riscuri, daca ne

reportam la nivel microeconomic, riscul de tranzactie fiind cel mai apropiat exemplu.

C. REGIMURI VALUTARE INTERMEDIARE:

In acest caz, avem, in fapt, o combinare a caracteristicilor celor doua categorii amintite anterior.

Vorbim de:

1) flotarea controlata stricta a cursului valutar;

2) ancorareavalutara (soft peg);

1) In cazul flotarii controlate strict a cursului valutar, banca centrala stie cu exactitate cand trebuie sa

intervina pe piata pentru a influenta cursul valutar si in ce directie. Luarea acestei decizii este data de

mai multe aspecte precum situatia balantei de plati (mai precis a balantei comerciale), nivelul

rezervelor valutare, gradul de dezvoltare al pietelor paralele care pot infleunta semnificativ piata

valutara, piata valutara prin mecanismele acesteia neputand asigura, in mod automat, ajustarea

dezechilibrelor (in special a celui extern).

2) In cazul mecanismelor bazate pe soft peg se au invedere mai multe variante:

a) ancorarea fixa conventionala (conventional fixed pets), ancorarea vizand fie o valuta, fie un

cos de valute;

b) crawling pegs caz in care cursul valutar ancorat este periodic ajustat fata de moneda sau

monedele ancora. Ajustarea se face cu un anumit procent (de regula de nivel scazut), procentdetermiat:

- fie in functie de evolutia cursului valutar pe piata (forward / backward looking),

- fie in functie de evolutia unor principale variabile macroeconomice precum diferentialul

dintre tinta de inflatie si rata inflatiei previzionate in ceea ce priveste relatiile cu principalii parteneri

externi, diferentialul dintre nivelul cursului valutar determinat pe piata valutara oficiala si cea

paralele (spre exemplu cea a caselor de schimb valutar).


24/42

c) banda orizontala de variatie (horizontal band) caz in care cursul valutar este lasat sa

varieze cu o marja de cel putin 1% fata de un curs valutar oficial fixat formal sau de fapt de

autoritatea monetara. Banca centrala trebuie, in aceasta situatie sa fie in permanenta pregatita pentru a

interveni (direct sau indirect) pe piata pentru a mentine cotatia pietei intre limitele stabilite prin

politca proprie.

d) crawling band

Spre deosebire de banda orizontala de variatie, care se mentine pe o perioada indelungata de

timp, in cazul acestui tip de regim valutar, se realizeaza o ajustare periodica a cursului valutar oficial

(cel fixat) cu un anumit procent (de nivel destul de mic), ajustare determinata de modificarile

intervenite la nivelul economiei reale, modificari ce determina presiuni asupra cursului valutar.

Ca urmare, toate aceste tipuri de regimuri valutare vin sa evidentieze nenumaratele probleme ce pot fi

generate de rata de schimb.

Avand in vedere cazul Romaniei, Fondul Monetar International, a evidentiat evolutia regimurilor

valutare adoptate de autoritatea monetara in perioada de tranzitie:

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

...prez

1 2 3 4 5 6

Unde:

- 1 ancorare conventionala a cursului valutar fata de un cos de valute;

- 2 flotare adminstrata strict (tightly managed floating);

- 3 backward - looking crawling peg- 4 - forward looking crawling peg

- 5 - forward loking crawling band

- 6 flotareadministrata


25/42

- STRATEGIA BAZATA PE TINTIREA CURSULUI VALUTAR

Economia de piata presupune practicarea unui curs valutar flotant ce presupune stabilirea lui pe baza

raportului cerere-oferta, fie ca este vorba de regimul de curs independent (caz n care mecanismele

pietei sunt cele care sunt singurele care influenteaza cursul de schimb), fie ca este vorba de regimul de

curs administrat (caz n care banca centrala intervine pe piata n scopul influentarii cererii i a ofertei

de valuta).

n conditiile n care se merge pe adoptarea regimul bazat pe tintirea cursului valutar, banca centrala

ncearca sa asigure stabilitatea cursului valutar nominal, prin intermediul utilizarii instrumentelor

proprii ce vizeaza pe de o parte modificari la nivelul ratelor dobnzii practicate, iar pe de alta parte pe

baza interventiilor directe pe piata valutara, interventii menite sa sustina cursul valutar. Adoptarea

unui astfel de regim impune mai multe conditii:

adoptarea unui mix de politici macroeconomice care sa conduca la asigurarea unui

nivel scazut al ratei inflatiei comparativ cu cea aferenta monedelor sau monedei de care este

ancorat cursul valutar al propriei monede;

existenta unui nivel suficient al rezervelor internationale care sa permita interventii

prompte pe piata valutara;

mentinerea credibilitatii externe a tarii, inclusiv a stabilitatii politice i a cadrului

institutional i legislativ care le influenteaza puternic pe primele.

Forma cea mai simpla a acestei strategii presupune ancorarea cursului valutar al monedei nationale

de una sau mai multe monede apartinnd tarilor ce prezinta un nivel redus al ratei inflatiei care sa

contribuie, n acest sens, la diminuarea inflatiei i n tara ancorata (exchenge rate peg). Acest lucru serealizeaza, n fapt, prin importarea inflatiei din tara sau tarile cu care se face compararea. Principiul

de functionare al acestui regim se bazeaza pe determinarea unui curs valutar fix, pe baza raportarii la

valuta de ancorare (sau coul de valute).

Argumentele favorabile adoptarii unei astfel de strategii constau n:

accelerarea fluxurilor comerciale internationale i investitionale, prin gradul mare de

stabilitate i atractivitate a monedei nationale;

disciplinarea politicilor macroeconomice pentru mentinerea i respectarea

aranjamentului ales (ca parte integranta a programelor de macrostabilizare);


26/42

promovarea cooperarii i coordonarii internationale n cazul aparitiei unor ocuri

externe majore.

Exista i argumente orientate mpotriva acestei strategii, viznd:

necesitatea mentinerii unei rate lunare a inflatiei mici, care sa nu deterioreze nici

nivelul cursului valutar i nici competitivitatea externa;

costul mare, reprezentat de nivelul rezervelor valutare, daca n momentul de stabilire

a cursului valutar nu s-a avut n vedere nivelul de echilibru;

imposibilitatea ajustarii frecvente a cursului valutar deoarece ar conduce la

deteriorarea ncrederii n aceasta strategie i n banca centrala;

nrautatirea finantarii balantei de plati n conditiile n care nu exista alte surse dect

cele generate de rezervele valutare.

Fata de acest curs se pot stabili i marje de fluctuatie ale cursului valutar de piata, vorbind despre aa

numitul regim exchenge rate band(sau crawling band). Banda de fluctuatie se determina doar

pentru cursul valutar oficial, cursul valutar de piata flotnd liber, interventiile bancii centrale

manifestndu-se doar n conditiile n care evolutiile pietei conduc la o depaire a acestor limite. n

cazul bandei de fluctuatie, spre deosebire de exemplul clasic, se realizeaza o reducere a fluxurilor

speculative de capital, deoarece, prin acordarea unui anumit grad de flotare libera a cursului valutarincertitudinea privind evolutia viitoare a cursului valutar de piata crete ceea ce asigura bancii

centrale un grad mai ridicat de autonomie n ceea ce privete elaborarea i aplicarea politicii monetare.

b. INTIREA AGREGATELOR MONETARE

ntruct banca central nu poate aciona n mod direct asupra nivelului ratei inflaiei, dup cum nici

asupra nivelului activitii economiei reale, prin aceste inte intermediare se ncearc s se fac

legtura, n definitiv, ntre aciunea exercitat prin intermediul instrumentelor de politic monetar n

ceea ce privete atingerea obiectivelor pe termen scurt ale politicii monetare adic obiectivele

operaionale, obiective ce pot fi atinse n mod direct de autoritatea monetar i nivelul activitii

economiei reale i inflaie. (Walsh [1998]12)

- STRUCTURA AGREGATELOR MONETARE12 WALSH, Carl E. Monetary theory and policy -, Massachusetts Institute of Technology, 1998


27/42

Pentru economia romneasc de dup 1989, s-a putut constata c singura soluie viabil de combatere

a inflaiei a fost controlul masei monetare din economie i, implicit, prin manevrarea bazei monetare,

influenarea lichiditii din pia. Astfel c, se evideniaz nc o dat, faptul c n economia

romneasc presiunile puternice inflaioniste sunt legate de creterea masei monetare, rolul acordat

monedei de ctre monetariti fiind esenial, n sensul c aceasta joac rol important n fundamentarea

politicii monetare, fapt care, din pacate nu se mai regsete n condiiile aplicrii intirii inflaiei.

De ce agregatele monetare au jucat rol important n cadrul politicii monetare a BNR?

Rspunsul se regsete n legturile puternice ce se stabilesc ntre masa monetar, reprezentat de

agregatele monetare, i principalii indicatori macroeconomici precum inflaie, PIB, n condiiile crizei

economice actuale considerndu-se de ctre unii economiti c o urmrire a evoluiei masei monetare

poate previziona o posibil criz financiar, tocmai prin modificrile survenite n structura agregatelormonetare. Se evideniaz astfel, relaia dintre mas monetar i ciclurile economice.

Relia dintre masa monetar i inflaie este clar evideniat de teoria cantitativ a banilor (cunoscut i

sub denumirea de ecuaia general a schimburilor) potrivit creia o modificare n rata de cretere a

masei monetare induce o modificare de aceeai valoare n inflaie. Dar modificarea masei monetare nu

este singurul factor care conduce la modificarea inflaiei. De multe ori altele sunt cauzele presiunilor

inflaioniste.

=

unde: M= oferta de moned, v = viteza de rotaie a banilor, P = nivelul preurilor, Y= PIB n termeni

reali.

Pornind tot de la ecuaia general a schimburilor, se poate afirma c modificrile masei monetare

preced modificrile intervenite la nivelul produsului intern brut, efectele modificrii masei monetare

reflectndu-se n nivelul PIB cu ntrziere (lag-urile putnd fi de 2-4 trimestre).

Exist ns economiti care susin i efectul invers al relaiei mas monetar-PIB. Altfel spus, o cretere

a PIB induce o cretere a masei monetare, n sensul c, de multe ori, creterea masei monetare nu este

o consecin a politicii monetare i c modificrilor ce se produc n economie i, mai precis, la nivelul

economiei reale.

Cu toate acestea, elementul de legtur ntre oferta de moned din economie i PIB nominal este

tocmai viteza de rotaie a banilor. Autorul acestei teorii (I. Fisher) consider c viteza de rotaie a

banilor depinde instituiile financiare din economie, acestea influennd comportamentul celorlali

participani de pe pia. Astfel c modificrile ce intervin n structura ofertei de produse bancare, n

specificul acestora vin s influeneze pe termen lung viteza de rotaie a banilor, motiv pentru care, pe

termen scurt viteza de rotaie este considerat relativ constant.


28/42

Pornind de aici, dac modificarea masei monetare este dat de o modificare a lui P, atunci se

nregistreaz o cretere a presiunilor inflaioniste n economia romneasc, dac ns, creterea ofertei

de moned este determinat de creterea lui Y (creterea PIB n termeni reali), atunci vorbim de

cretere economic.

Ca urmare, viteza de rotaie a banilor n economie (sub form de coeficient) vine s evidenieze de cte

ori este utilizat masa monetar existent n economie pentru tranzacionarea tuturor bunurilor i

serviciilor pe o anumit perioad analizat.

Determinarea masei monetare are, ns, n vedere mai multe abordri. Astfel, cuantificarea

elementelor ce compun agregatele monetare poate fi fcut prin raportarea la sisteml nebancar, prin

intermediul creanelor acestuia asupra sistemului bancar, sau, mult mai simplu, prin luarea n

considerare a datoriilor sistemului bancar fa de sistemul nebancar, deaorece aplicnd principiile

contabilitii, ceea ce pentru o entitate reprezint crean, la nivelul unei economii, pentru entitatea

opus reprezint datorie. Pornind de aici, agregatele monetare sunt datorii ale sistemului bancar fa

de restul economiei.

Pn n 2007 (dat aderrii Romniei la UE) structura agregatelor monetare n Romnia era

urmtoarea:

Datorii ale sistemului bancar

Numerar n circulaie n afara sistemului bancarM1

M2

Disponibilitile la vedere

Depozite la termen (n lei)

Depozite n valut

Economiile populaiei

Aderarea la UE a impus i modificri n structura agregatelor monetare, n scopul armonizrii

structurii monetare a Romniei cu cea a UME. Astfel c, noua structur a agregatelor monetare n

economia romneasc este:

Datorii ale sistemului bancar

Numerar n circulaie n afara sistemului bancarM1

M2 M3Depozite overnight (lei i valut)

Depozite cu durat iniial de pn la 2 ani (inclusiv depozitele rambursabile

dup notificare la cel mult 3 luni)


29/42

mprumuturi din operaiuni repo

Aciuni/uniti ale fondurilor de pia monetar

Titluri de valoare negociabile cu maturitatea de pn la doi ani inclusiv

Unde:

-M1 Masa monetar n sens restrns

-M2 Masa monetar n sens intermediar;

-M3 - Masa monetar n sens larg

- Numerarul include bancnotele i monedele puse n circulaie cu strcutura pe cupiuri stabilit de BNR

- Depozitele overnight depozitele ce pot fi transformate imediar in numerar sau utilizate pentru pliprin intermediul decontrilor bancare;

- Depozitele rambursabile dup notificare la cel mult 3 luni depozitele la termen care au primit

notificare de rambursare cu cel puin 3 luni nainte;

- mprumuturi din operaiuni repo: de data aceasta operaiunile repo sunt derulate ntre sistemul

bancar i cel nebancar. Astfel c, banca x la momentul t0 vinde titluri unei instituii nebancare,

asumndu-i obligaia ca la o dat viitoare tn s rscumpere titlurile respective la un pre mai mare

(diferena dintre preul de rscumprare i cel de vnzare fiind tocmai dobnda bonificat pentru

aceasta operaiune).

- Aciuni/uniti ale fondurilor de pia monetar Instrumentele pieei monetare sunt reprezentate

de:

- titluri de stat;

- bonuri de tezaur;

- certificate de depozit;

- obligaiuni municipale.

Accesul la aceste instrumente presune o investiie substanial care, de multe ori, nu este accesibil

tuturor participanilor. Astfel ca micii investitori pot achiziiona titluri ale pieei monetare

reprezentate de aciuni/ uniti ale fondurilor mutuale de pe piaa monetar. n acest caz, investiia

iniial este cuprins ntre 500 USD i 5000 USD, riscul este relativ sczut i dispun de lichiditate

ridicat, retragerea sumelor investite echivalnd cu virarea contravalorii investite n contul bancar.

- Titluri de valoare negociabile cu maturitatea de pn la doi ani inclusiv sunt instrumentele emise

de sistemul bancar prin care acesta atrage lichiditi din pia (exemplu: certificatele de depozit).

- MULTIPLICATORUL MONETAR


30/42

Pentru a putea aplca strategia de intire a agregatelor monetare, banca central trebuie s evidenieze

ct mai clar legtura ce se stabilete ntre baza monetar (ca obiectiv operaional al bncii centrale n

cadrul programului de politic moentar) i agregatele monetare (avute n vedere ca inte

intermediare ale programului). Legtura dintre acestea este dat tocmai de multiplicatorul monetar dat

de raportul dintre agregatul monetar considerat i baza monetar. Stabilitatea agregatului monetar

determin eficiena msurilor de politic monetar, deaorece stabilitatea multiplicatorului asigur

bncii centrale capacitatea de a controla evoluia agregatelor monetare tiut fiind faptul c banca

central poate influena efectiv baza monetar (care include elemente ce se regsesc doar ntr-o mic

proporie n cadrul agregatelor monetare mai largi ca M1, M2 sau chiar M3), iar pe de alt parte,

evoluia masei monetare n economie, evideniat prin agregatele monetare, este dependent mult mai

mult de evoluia altor indicatori macroeconomici precum preuri, PIB.

Astfel c deducerea modului de calcul al multiplicatorului monetare poate avea n vedere:

- pe de o parte, procesul de multiplicare a banilor n economie (deci corelaia ce se stabilete ntre

componentele masei monetare i contrapartidele acesteia) sau,

- pe de alt parte, structura agregatelor monetare.

1. Multiplicatorul monetar pornind de la procesul de multiplicare a banilor n economie:

Existena sistemului bancar structurat pe cele dou paliere permite multiplicarea banilor n economie.

Astfel c punerea n circulaie a unei uniti monetare de ctre banca central nu presupunemeninerea doar a acestei uniti n circulaie, deoarece, spre exemplu, prin creditare, bncile fructifica

aceast unitate monetar (integral sau parial).

Procesul de multiplicare monetar depinde de mai muli factori precum: rata deinerii de numerar,

nivelul rezervelor minime obligatorii, nivelul facilitilor de depozit oferite de banca central n scopul

influenrii lichiditii din economie.

Astfel c, avnd n vedere o instituie de credit, la nivelul acesteia procesul de multiplicare a banilor

presupune:

- constituirea rezervelor minime obligatorii pentru depozitele atrase (D), adic: n contul de la

banca central;

- potenialul de creditare al bncii este n acest moment . n condiiile n care nu ar exista

rezervele minime obligatorii, potenialul de creditare al bncilor ar fi dat chiar de nivelul resurselor

atrase din economie sub forma depozitelor.


31/42

- n urma procesului de creditare, sumele rezultate din aceasta operaiune se rentorc la nivelul

sistemului bancar, dar nu integral, deoarece intervine acel coeficient de fug, mai precis rata deinerii

de numerar (n). Suma pstrat sub form de numerar fiind: ( )

- restul creditului acordat (creditul iniial din care s-a dedus deinerea de numerar) revine n cadrulsistemului bancar sub forma unui nou depozit, adic: ( ) = (1 )

(1 ) = (1 )(1)

Acest proces vizeaz doar un singur moment al procesului de creditare. Dac am avea n vedere n

momente, atunci procesul de multiplicare presupune:

Moment Depozit RMO Potenial decreditare

Deinerea denumerar

0 D (1 ) (1 )

1 (1 )(1 ) (1 )(1 ) (1 )(1 ) ( 1 )(1 )2 (1 )(1 ) ( 1 )(1 ) (1 )(1 ) ( 1 )(1 )

.

.

.

t-1 (1 )(1 )

Pornind de aici, n urma procesului de multiplicare, nivelul total al depozitelor la nivelul bncii

analizate este:

+ (1 )(1 ) + (1 )(1 ) + + ( 1 )(1 ) = 1 (1 )(1 )

1 (1 )( 1 )

dar r (0,1), (0,1), ca urmare i (1-r) (0,1), (1 ) (0,1) (1 )(1) (0,1)

Atunci cnd procesul de multiplicare este continuu, adic , (1 )(1) 0

Ca urmare, depozitele totale sunt:

()()

Deoarece masa monetar am convenit c o determinm pe baza creanelor sistemului bancar fa de

restul economiei, deducem c multiplicatorul monetar este: raportul dintre nivelul depozitelor finale i

depozitul iniial, adic:

=

1 (1 )(1 )

=

1

1 (1 )(1)=

1

+

Dar, banca central, pentru a steriliza masa monetar, apeleaz i la facilitile de depozit (spre

exemplu) pentru a anihila efectul nefavorabil al unei injecii de lichiditate din economie (fapt ce

conduce la constituirea unor rezerve excedentare)

Ca urmare, n condiiile existenei i a rezervelor excedentare, multiplicatorul monetar va fi:

=

1

( + ) + ( + )


32/42

Ca urmare, factorii care conduc la frnarea procesului de multiplicare a banilor n economie sunt: rata

rezervelor minime obligatorii, rata deinerii de numerar (caz ntlnit n situaia n care inflaia este

ridicat), rata excesului de rezerv.

2. Modelul multiplicatorului monetar determinat pe baza structurii agregatelor

monetare:

Acest model este un model cantitativ, bazndu-se pe doua elemente monetare:

baza monetara;

depozitele constituite la nivelul bancilor comerciale, (aceste elemente fiindapreciate strict cantitativ).Daca baza monetara, prin structura acesteia, se afla sub incidenta directa a bancii centrale, nu acelai

lucru se poate afirma i despre nivelul depozitelor. Cu toate acestea, prin masurile de politicamonetara banca centrala poate influenta procesul de economisire.

Deoarece modelul evidentiaza faptul ca deciziile autoritatilor monetare sunt cele care conduc lamodificarea ofertei de moneda, se poate trage concluzia ca aceasta (n.b. oferta de moneda) este ovariabila exogena. Astfel ca, Literatura conventionala n domeniul cererii de moneda a tratat oferta demoneda ca un element exogen. Este foarte bine cunoscut, oricum, ca endogenitatea ofertei de moneda crete ca

urmare a inovatiilor financiare i a politicii monetare endogene. 13

Cu toate acestea, n conditiile economiilor n tranzitie, multiplicatorul monetar este luat nconsiderare; n conditiile n care fluctuatiile multiplicatorului monetar sunt limitate i previzibile, controlulbazei monetare reprezinta n economia n tranzitie mijlocul cel mai eficace de a aduce oferta de moneda la nivelul

cererii i astfel de a asigura controlul inflatiei.14

Modelul pornete de la urmatoare structurare a bazei monetare i a ofertei de moneda:

= + = + + [1]

= + [2]

Idea care a stat la baza formularii acestei teorii a fost aceea potrivit careia oferta de moneda reprezinta,n fapt, baza monetara multiplicata (altfel spus, un multiplu al tuturor rezervelor potentiale15 (cum esteprezentat n cadrul ce urmeaza).

=

=

+

+ + =

+ 1

+

+

=

1+ 1

1

+ + =

1

+ + ( + )

Multiplicatorul monetar este influenat de raportul ce se stabilete ntre deinerea de numerar i

nivelul depozitelor, raport ce este influenat de comportamentul participanilor de pe pia, de gradul

13 WOON GYU CHOI & SEONGHWAN OH Endogenous Money Supply and Money Demand , InternationalMonetary Fund Working Papers WP/00/188, noiembrie 2000 : The conventional money demand literaturehas treated the money supply as exogenously given. It is well knouwn, however, that some endogeneity of the

money supply arises due to financial innovations and endogenous monetary policy.14 BANCA NATIONALA A ROMNIEI Raport anual 1998, pag.5315 HOWELLS, P.G.A. & BAIN, K. Money, Banking and Finance, Addison Wesley Longman Limited, England,1998


33/42

de dezvoltare a sistemului bancar evideniat prin gradul de bancarizare, de partajarea resurselor ntre

economisire i consum (fapt influenat de nivelul ratei de dobnd din economie). Pe de alt parte,

rata RMO este influenat direct de banca central, stabilind astfel, direcia de aciune a politicii

monetare. Excesul de rezerv este strict dependent de comportamentul bncilor, dar i de evoluia

ratei dobnzii de pe piaa interbancar. Astfel c este tiut c banca central bonific dobnd doar

pentru nivelul calculat al RMO, dobnd care este sub nivelul pieei. Excesul de rezerv apare n

condiiile n care rata dobnzii pe piaa interbancar nu este atractiv, nivelul acestora depinznd de

costul de oportunitate al deinerii de sume ce nu genereaz venituri substaniale. Nivelul excesului de

rezerve va crete n condiiile n care rata retragerii de depozite crete, deci putem spune c exist un

raport invers proporional ntre rata dobnzii i rata excesului de rezerve (n aceste condiii clienii

bncii i retrag depozitele pentru a realiza plasamente n active financiare cu randament mai mare

dect cel aferent depozitelor).

n conditiile n care multiplicatorul este fix (n, r i e fiind considerate ca date), se stabilete o relatie

fixa, directa ntre baza monetara i oferta de moneda. Se ajunge, astfel, a se evidentia importanta

controlului bazei monetare n scopul controlarii ofertei de moneda, att prin controlul emisiunii

monetare, ct i prin influentarea nivelului rezervelor constituite de bancile din sistem la nivelul

bancii centrale.

Practica a demonstrat ca elementele ce determina nivelul multiplicatorului monetar nu pot fi stabilite

n mod arbitrar i, ca urmare, nici multiplicatorul monetar nu poate fin considerat constant.

Pe de o parte, rata detinerii de numerar de catre sectorul nonbancar (populatie i agenti economici)

este influentata de nivelul ratei dobnzii pe piata (cu ct rata dobnzii este mai mare cu att nclinatia

spre economisire crete), aceasta influenta fiind completata de eficienta canalelor de transmisie ale

politicii monetare (factor mult mai greu de cuantificat).

Pe de alta parte, necesitatea constituirii rezervelor i luarea deciziei n acest sens au la baza mai multe

aspecte:

costul constituirii rezervelor i, implicit, al detinerii lor (tiut fiind faptul ca acesta sunt, de cele

mai multe ori, elemente cu un ridicat grad de lichiditate, care este nsa invers proportional cu

nivelul de remunerare comparativ cu celelalte posibilitati de fructificare a resurselor disponibile.)

costul refinantarii (accesul larg la resursele de recreditare ale bancii centrale poate determina

bancile din sistem sa-i reduca rezervele la un nivel minim, cu conditia ca i nivelul ratei dobnzii

practicate sa fie la niveluri reduse comparativ cu piata monetara).

nivelul ratei rezervelor minime obligatorii;


34/42

nivelul cash-flow-rilor la nivelul bancii vizate (nivelul intrarilor i al ieirilor de fonduri,

elemente de care depinde situatia zilnica a lichiditatii curente a bancilor).

Ca urmare, elementele modelului sunt funcii ce depind de urmtorii parametrii:( )

( )

( )

----?

),,,,iT,,if(MB,M

--

,MB,fM

-

,,,,if

?,

,

ARPs

s

AR

+++

=

+

=

++++

=

+

=

RRii

RRiir

Tifn

PMAA

PMAA

P

unde:

-- iP - rada dobnzii practicate de banci pentru operatiunile pasive;

-- T - gradul n care masurile de politica monetara se repercuteaza la nivelul economiei;

-- iAR - rata dobnzii corespunzatoare activelor de rezerva;

-- iAA - rata dobnzii pentru alte active;

-- iPM - rata dobnzii de politic monetar

-- RR - rata rezervelor minime obligatorii;

--

- variabilitatea intrarilor i ieirilor de fonduri la nivelul bancilor.

Dintre aceste variabile, doar o parte a lor poate fi influentata de banca centrala.

---

),,,,(

++

= RRiiiMBfMs ARPMAA

- INTIREA AGREGATELOR MONETARE

n ceea ce privete utilizarea agregatelor monetare ca obiectiv intermediar de politic monetar,acestea impun aplicarea unei politici monetare restrictive care s aib n vedere controlarea nivelului

de cretere al agregatelor monetare, n scopul eliminrii excesului de lichiditate din economie, exces

care conduce, n final, la reducerea puterii de cumprare a monedei naionale. Este unanim acceptat

faptul c o inflaie ridicat este nsoit, n permanen de o ofert excedentar de moned, care s

acopere creterea susinut a nivelului general al preurilor. n lucrarea Teorii ale inflaiei, Helmut

Frisch afirma c Friedman a fcut cunoscut definiia cauzal de tip monetarist: Inflaia este


35/42

pretutindeni i ntotdeauna un fenomen monetar i poate fi determinat numai de o cretere mai rapid a

cantitii de bani dect a produciei16

Adoptarea ancorei monetare bazate pe controlul agregatelor monetare are la baz teoria cantitativreprezentat de ecuaia schimbului, potrivit creia, pe termen lung creterea nivelului preurilor este

determinat de creterea nregistrat la nivelul ofertei de moned. Pentru aceasta, autoritatea

monetar are obligaia de a asigura un anumit nivel de cretere a masei monetare reprezentate de

agregatul ales pentru realizarea acestui obiectiv intermediar. n acest caz se ridic mai multe probleme

legate de:

alegerea agregatului monetar reprezentativ (avnd n vedere diversitatea acestora i

nivelul de agregare a elementelor ce le compun);

stabilirea unui nivel de cretere a agregatului ales sau a unei benzi de fluctuaie a ratei de

cretere a masei monetare;

stabilirea modalitii de gestionare a agregatului monetar stabilit drept obiectiv

intermediar de politic monetar.

Avnd posibilitatea s asigure un anumit nivel de cretere a ofertei de moned din economie, banca

central dispune, astfel, de un ridicat nivel al independenei politicii monetare, avnd astfel

posibilitatea s reacioneze rapid n condiiile manifestrii de ocuri puternice la nivelul economiei

naionale (fie prin intervenii directe, fie prin intervenii indirecte).

Cu toate acestea, o problem important cu care se confrunt autoritatea monetar este cea legat de

stabilirea agregatului monetar optim care s permit atingerea obiectivului final de politic monetar,

deoarece:

- acesta trebuie s fie relevantpentru economia pe care o reprezint i,

- n acelai timp, prin influenarea lui banca central trebuie s aib n vedere tocmai

influenarea nivelului preurilor din economie, n sensul asigurrii stabilitii acestora.

Ca atare, stabilirea ca ancor monetar a politicii monetare controlul agregatelor monetare esteeficient doar n condiiile n care legtura dintre evoluia agregatului monetar vizat i nivelul

preurilor este previzibil, banca central fiind n msur s asigure, pe baza instrumentelor de

politic monetar de care dispune la momentul respectiv, managementul eficient al ofertei de moned

din economie. n condiiile actuale, caracterizate de puternice inovaii n plan financiar, ca de altfel i

de informatizarea pieelor caracterizate de un puternic proces de globalizare, legtura dintre cele dou

16 FRISCH, Helmut Teorii ale inflaiei, Central European University Press, 1997, traducere, Editura Sedona,

Timioara, 1997


36/42

elemente (agregatul monetar supus controlului i nivelul preurilor din economie) este chiar mai

volatil i ca urmare este foarte greu de previzionat. 17

Problema care se ridic, n condiiile manifestrii unui intens fenomen inflaionist, este aceea a

meninerii, pe ct posibil, a nivelului ofertei de bani sub nivelul de cretere al produciei. La prima

vedere pare o problem uor de realizat, dar cu toate acestea, n profunzime, genereaz nenumrate

dileme: oferta de moned de ce agregat monetar este reliefat cel mai bine? Care dintre agregatele

monetare s fie avute n vedere ca inte intermediare de politic monetar?

O alt problem important este cea legat de capacitatea bncii centrale de a influena agregatul ales

drept obiectiv intermediar, ca de altfel i cea privind stabilirea nivelului cererii de moned din

economie, cerere la care s se fac raportarea ofertei de moned.

Practica a demonstrat c stabilirea acesteia nu este deloc simpl.

Pe de alt parte, avnd n vedere faptul c vorbim de existena unei economii de pia, este dificil de

realizat un control precis asupra ofertei de moned din economie, tiut fiind faptul c aceasta este

determinat i de activitatea curent a bncilor din sistem, activitate ce nu poate fi influenat direct

de autoritatea monetar, intervenind, n fapt, politicile proprii n domeniul creditrii economiei.

Dac nivelul cursului valutar este uor perceput de public, nu acelai lucru se poate spune i de

evoluia nivelului agregatelor monetare, care nu este neleas n ntregime de public, motiv pentru

care, presiunile generate de creterea ofertei de moned pe pia sunt resimite n nivelul preurilor i,implicit, al inflaiei un anumit decalaj (de cele mai multe ori pe termen lung).

Drept urmare, autoritatea monetar trebuie s acioneze n avans pentru a putea influena nivelul

viitor al ratei inflaiei. Aplicarea unei astfel de politici monetare (cu ancor monetar agregat

monetar) presupune existena unui cadru economic care s permit manifestarea unei legturi stabile

i previzibile ntre agregatul monetar avut n vedere i nivelul inflaiei, canalul ideal de transmisie a

politicii monetare fiind reprezentat de canalul creditului, deoarece creaia monetar este strns legat

de creditele acordate economiei de ctre bncile din sistem, singura posibilitate de influenare aacestora fiind nivelul ratei dobnzii.

Cu toate acestea, se consider c cel mai uor de urmrit agregat monetar este reprezentat de masa

monetar n sens larg (M2), deoarece instrumentele de politic monetar pot asigura o influen

indirect asupra componentelor acestui agregat.

n cazul economiei romneti, n condiiile existenei unei corelaii strnse ntre creterea masei

monetare i inflaie ( 22161xln9,3321y = 18), controlul masei monetare reprezint instrumentul

17 CZECH NATIONAL BANK Inflation targeting in the Czech Republic Inflation targeting in transition

economies, working papers,2000


37/42

monetar cel mai important pentru stoparea inflaiei. De aceea, interveniile pentru majorarea

lichiditii din circuitele economice trebuie realizate cu mult pruden.19

La nceputul perioadei de tranziie iluzia banilor ieftini, indus de practicarea unor dobnzi real

negative i, n acelai timp, politica monetar ovielnic, au permis creterea rapid a lichiditilordin economie, fr ca aceast cretere s fie nsoit i de o cretere a ofertei la nivelul economiei reale,

n primul rnd ca urmare a lentului proces de restructurare a acestui sector. Renunarea la susinerea

cursului valutar (meninerea unui curs valutar fix) a condus la o evideniere i mai clar a eroziunii la

care era supus moneda naional. Toate acestea au condus la adoptarea ca obiectiv intermediar de

politic monetar a controlului nivelului de cretere a agregatului monetar M 2 (pana la jumatatea

anului 2005, cand s-a trecut la noua strategie de politica monetara inflation targeting).

Adoptarea deciziei remonetizrii economiei a impus, n definitiv, o cretere mult mai mare a maseimonetare aflate n circulaie dect a ratei inflaiei, tocmai pentru a se ajunge la o pondere semnificativ

a ofertei de moned n PIB (aproximativ 40 50%). Trebuie, totui, luat n calcul i faptul c aceast

cretere a masei monetare se poate concretiza ntr-un nivel i mai ridicat al ratei inflaiei, dac nu se

asigur o oarecare cretere a produsului intern brut i, n acelai timp, stimularea cererii de moned,

astfel nct s se reduc presiunile exercitate asupra puterii