Download pdf - Studiu privind presiunile antropice în sit - Etapa 2natura2000porumbeni.ro/wp-content/uploads/2018/10/Raport...către est Depresiunea Colinară a Transilvaniei, respectiv în Bazinul

„Proiect co-finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional

Infrastructură Mare 2014-2020”

Studiu privind presiunile antropice în sit - Etapa 2

CONTRACT

DE

SERVICII:

24 / 24.08.2017

CONTRACT /

PROIECT:

Servicii de consultanță pentru elaborare studii privind

realizarea planului de management în cadrul proiectului

”REALIZAREA MANAGEMENTULUI ADECVAT ÎN SCOPUL

CONSERVĂRII BIODIVERSITĂȚII ÎN ARIA NATURALĂ

PROTEJATĂ ROSCI0357 PORUMBENI”, cod SMIS2014 –

101984

COD: cod SMIS2014 – 101984

BENEFICIAR: Asociaţia Coridorul Verde

IULIE 2018

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL

Livrabil activitatea A.1.3 Pagina1 din 40

Elaborarea studiului privind presiunea antropică

– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

1

FIȘA DE CONTROL

Activitatea A.1.3. Elaborarea studiului privind presiunea antropică – Etapa 2

Livrabil 1 Studiu privind presiunea antropica din sit (studiul socio-economic)

Aprobat

Beneficiar /

UIP:

Revizia 0

Data 20.07.2018

Verificat /

Avizat de:

Calin Vasile HODOR

Autor(i):

Ana Maria Corpade

Ciprian Corpade

Oana Ivan

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

2

INFORMAȚII PRIVIND CONTRACTUL

Titlul Contractului: Servicii de consultanță pentru elaborare studii privind

realizarea planului de management în cadrul proiectului

”REALIZAREA MANAGEMENTULUI ADECVAT ÎN SCOPUL

CONSERVĂRII BIODIVERSITĂȚII ÎN ARIA NATURALĂ

PROTEJATĂ ROSCI0357 PORUMBENI”, cod SMIS2014 –

101984

Nr. Contract:

24 / 24.08.2017

Beneficiar:

Reprezentant legal:

Manager de proiect:

Adresă:

Telefon/ Fax:

E-mail:

Asociatia Coridorul Verde

Alina FRIM, președinte

Alina Frim

str. Aleea Barajul Cucuteni, nr. 10, București

0314.322065

[email protected]

Consultant/Prestator:

Reprezentant legal:

Adresă:

Telefon/ Fax:

E-mail:

SC Wildlife Management Consulting SRL

Calin Vasile HODOR

Str. Molidului, NR. 37, Brasov, jud. Brasov

0726195878

[email protected]

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

3

CUPRINS

1. INTRODUCERE ..................................................................................................................... 4

2. DESCRIEREA GEOGRAFICĂ A ZONEI SITULUI ................................................... 4

3. DESCRIEREA UNITĂȚILOR ADMINISTRATIV TERITORIALE DIN SIT....... 18

3.1. Structurile urbane ........................................................................................................... 18

3.2. Structurile rurale ............................................................................................................ 23

4. PRESIUNEA ANTROPICĂ ÎN SIT .............................................................................. 26

4.1. Presiuni antropice la adresa speciilor de mamifere (exclusiv lilieci) ............................. 26

4.2. Presiuni antropice la adresa speciilor de lilieci .............................................................. 29

4.3. Presiuni antropice la adresa speciilor de amfibieni și reptile ......................................... 33

4.4. Presiuni antropice la adresa speciilor de nevertebrate ................................................... 34

4.5. Presiuni antropice la adresa speciilor de pești ............................................................... 35

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

4

1. INTRODUCERE

Prezentul studiu este elaborat în cadrul activității Elaborarea studiului privind presiunea

antropică și este în conformitate cu cerinţele Specificațiilor tehnice, Oferta Tehnică înaintate de

Prestator și cu Contractul 24 / 24.08.2018

Conform prevederilor contractului, Studiul privind presiunea antropica din sit (studiul

socio-economic) trebuie finalizat până la data de 31 iulie 2018.

2. DESCRIEREA GEOGRAFICĂ A ZONEI SITULUI

Situl are o suprafață de 7052 de hectare și este situat pe teritorul județelor Harghita (92%) și Mureș

(8%), pe teritoriul a 7 unități administrativ teritoriale (6 în Harghita și 1 în Mureș).

Figura 1. Localizarea ROSCI0357 Porumbeni

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

5

Din punct de vedere geografic, situl este situat în Subcarpații Odorheiului, unitate ce mărginește

către est Depresiunea Colinară a Transilvaniei, respectiv în Bazinul Târnavei. Este caracterizată

de o complexitate morfo-structurală ridicată datorită schimbării direcției cutelor, prezenței

pseudostructurilor și încrucișării liniilor de falie. Procesele exogene au generat un relief selectiv

pe formațiunile tortonian-sarmațiene și pe peticele de pliocen, iar acțiunea râurilor este marcată

în peisaj prin șesuri, lunci, terase și înșeuări de evoluție, interfluvii suprapuse și versanți de diferite

tipuri. Regiunea este intens fragmentată, energia reliefului trecând de 300 m.

Bazinul hidrografic al Târnavei, parte constitutivă a bazinului Mureşului, se situează în partea

centrală a ţării. Acesta se suprapune unităţii geografice a Dealurilor Târnavei Mici, parte integrată

a Podişului Târnavelor. Bazinul Târnavei prezintă trăsături geografice distincte faţă de celelalte

unităţi, particularităţi care derivă atât din poziţia lui faţă de spaţiul montan, cât şi de modul în care

are loc trecerea dintre regiunea montană şi cea de podiş. În est, spre munţii Gurghiului şi Harghitei

are loc o trecere succesivă prin intermediul dealurilor subcarpatice (I. Mac, 1972),iar înspre nord

legătura cu Câmpia Transilvaniei, se realizează prin culoarul Mureşului. În vest şi sud se impune

o discontinuitate marcată de prezenţa depresiunilor şi dealurilor. Toate aceste vecinătăţi reflectă

nişte note caracteristice, care la rândul lor determină o anumită repartiţie şi intensitate în dinamica

multor componente ale arealului studiat.

Cursurile principale care străbat această regiune geografică şi care formează unitatea

morfohidrografică teritorială a bazinului Târnavei, sunt râurile Târnava Mare şi Târnava Mică, cu

văi asimetrice şi cu o multitudine de afluenţi, predominând afluenţii de stânga. Bazinul studiat

ocupă o suprafaţă de 6220.376 km2, având o altitudine medie de 530.155 m, cea mai înaltă culme

fiind la altitudinea de 1790 m, iar punctul cel mai coborât înregistrând valoarea de 223 m.

Datorită influenţei regiunilor învecinate, Bazinul Târnavei se suprapune mai multor unităţi

morfostructurale cum ar fi: unitatea morfostructurală vulcanică de unde izvorăsc cele două cursuri

principale; unitatea morfostructurală a dealurilor subcarpatice; unitatea morfostructurală a

Depresiunii Centrale; unitatea morfostructurală a podişurilor înalte (I. Mac, 1978). Aceste unităţi

şi subunităţi de relief interferate de cele două Târnave, diferă atât din punct de vedere morfologic,

cât şi din punct de vedere structural. Prin urmare aceste caracteristici ale bazinului Târnavei îl

separă de alte bazine hidrografice importante. În partea nordică se învecinează cu bazinul

Nirajului, al cărui afluenţi sunt Nirajul Mic, Niaroş, Vaia, Bia, Tirimia, Cerghid, precum cu câteva

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

6

pâraie, afluenţi de stânga ai Mureşului, cum ar fi: Lăscud, Pârâul Mare, Cucerdea, Şeulia. La nord-

est limita este marcată de bazinele a numeroase pâraie de munte - Senetea, Ferăstrău, Şumuleu,

Borzonţ - afluenţi direcţi ai râului Mureş şi de bazinul Secuşului, afluent al Gurghiului. Limita

sudică şi sud-estică odată cu intersectarea bazinului cu Podişul Hârtibaciului şi cu Subcarpaţii

Odorheiului, este dată de bazinul Hârtibaciului şi de bazinul Homorodului Mare, afluenţi ai

Oltului. În partea vestică, bazinul Târnavei se învecinează cu bazinul hidrografic al Secaşelor,

afluent al Sebeşului.

Geologie

Formaţiunile întâlnite în Bazinul Târnavei sunt de vârstă tortoniană, sarmaţiană şi pliocenă,

aparţinând ultimelor două cicluri de sedimentare, ciclului tortonian-sarmaţian şi ciclului pliocen.

Formaţiunile tortoniene sunt alcătuite dintr-un complex de marne stratificate cu intercalaţii

de gresii (ex. la Blaj) şi dintr-un complex de marne, gresii, tufuri şi nisipuri, care apar sub forma

unor mici petice şi care nu se impun în relief.

Transgresiunea tortoniană prezintă o mare importanţă, deoarece, odată cu această etapă

geologică se instaurează un nou stil tectonic provocat de sare. Formaţiunea de sare are grosimi

variabile şi prezintă schimbări de formă, elevaţie şi orientare. Îngroşarea a dus la boltirea

depozitelor mio-pliocene din straturile de suprafaţă, dând astfel naştere structurilor în formă de

domuri şi brahianticlinale.

Târnava Mică pe cursul superior a tăiat platoul aglomeratelor vulcanice scoţând la

suprafaţă, la Praid şi Sovata, tortonianul format din marno-argile, masive de sare şi brecia sării.

Alunecările de teren, curgerile noroioase, microdepresiunile de disoluţie şi gama formelor carstice

pe sare (lapiezuri, doline, avene şi lacuri) înregistrează caracterul morfolitologic al substratului.

Sarmaţianul, cu toate că ocupă suprafeţe mai întinse decât tortonianul, se întâlneşte numai

local. Sarmaţianul format din conglomerate, gresii şi marne, apare la zi doar local cum ar fi la

Cristuru Secuiesc şi Fântânele, unde uşurează apariţia unui relief de abrupturi, coaste şi poliţe

structurale.

Depozitele pliocene acoperă întreaga regiune, grosimea lor maximă fiind întâlnită în

zonele sinclinale care separă domurile cum ar fi: Bratei – 750 m, Mica – 460 m, iar spre nord-est

pot ajunge la 1200 m. Pliocenul inferior are un caracter marnos cum poate fi observat pe flancurile

domurilor Deleni, Bazna, Cetatea de Baltă, unde este format din marne cenuşii cu intercalaţii de

nisipuri.

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

7

Conglomeratele ponţiene rezistente la eroziune menţin podurile întinse şi crestele din

dealurile Rez, Cireşeni, situate în partea superioară a Bazinul Târnavei, şi se afundă spre nord-est,

urmând direcţia întregului complex de conglomerate din latura vestică a munţilor Harghita,

imprimând reliefului o puternică asimetrie.

Relieful conturat pe dealurile Şoimuş, Bezid, Chibed demonstrează că rocile din baza sunt

bine închegate. În timpul periglaciarului ele au fost sfărâmate şi transformate în deluvii groase,

care s-au deplasat pe versant. Acest tip de relief etajat cu martori de eroziune, cu versanţi îngropaţi

sub cuverturi deluviale dă dovadă de o slabă împotrivire a substratului la denudaţie.

Intrând în partea de podiş şi a dealurilor înalte a bazinului Târnavei, depozitele ponţiene,

după criterii litologice, au fost împărţite în trei orizonturi:

- orizontul nisipurilor inferioare, alcătuit din bancuri groase de nisip cu concreţiuni

grezoase, conglomerate şi intercalaţii de marne (Sighişoara, Mediaş). În acest orizont de

conglomerate valea Târnavei Mari este îngustă cu aspect de defileu, cum se prezintă la

Sighişoara;

- orizontul marnelor medii, cu grosimi de cca 200 m, apare în structura dealurilor din

împrejurul localităţilor Bălcaciu, Jidvei, Găneşti, Seleuş, Hetiur, precum în regiunea de la

est de Sighişoara (Albeşti – Boiu – Şoard – Elieşeni);

- nisipurile ponţiene superioare apar în sinclinalele care delimitează domurile cum ar fi:

sinclinalul Dumbrăveni separă domul Deleni de domurile Nadeş şi Filitelnic; sinclinalul

dintre domurile Copşa Mică, Bazna şi Tăuni (N. Josan, 1979).

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

8

Figura 2. Harta geologică a bazinului Târnavei

Rețeaua hidrografică

Odată cu retragerea apei lacului pliocen din Depresiunea Transilvaniei, la sfârşitul

ponţianului are loc şi conturarea prime reţele hidrografice care s-a conformat cu înclinarea

reliefului iniţial.

Evoluţia reţelei hidrografice din această regiune cunoaşte două etape de evoluţie: etapa

precuaternară şi etapa cuaternară. Etapa precuaternară cuprinde o fază iniţială premergătoare

erupţiilor vulcanice din Gurghiu şi Harghita, şi o fază levantină care a avut loc după depunerea

aglomeratelor andezitice (I. Mac, 1972). În etapa cuaternară toate văile mari şi-au ocupat cursurile

actuale, Târnava Mică alături de Niraj, descompun vechea reţea subsecventă Praid-Reghin, în

timp ce Târnava Mare realizează traseul actual prin captarea vechii reţele din Depresiunea

Odorheiului.

În ceea ce priveşte evoluţia reţelei hidrografice din bazinul Târnavei au existat mai multe

păreri. D. Ciupagea, M. Paucă, Tr. Ichim (1970) au fost de părere că râurile principale, cum sunt

şi cele două Târnave, şi-au păstrat până în prezent caracterul iniţial de văi consecvente.

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

9

În cazul Târnavei Mari, autorii menţionaţi susţin că, aceasta în faza iniţială, a avut un

traseu paralel cu cel al Târnavei Mici, vărsându-se direct în Mureş. O părere mai veche, a lui I.

Rodeanu (1926), susţinea că Târnava Mare curgea de la Copşa Mică la Sibiu, de unde unindu-se

cu Cibinul s-a vărsat în Olt. Această ipoteză a fost combătută de N. Josan (1979) cine este de

părere că, Târnava Mare curgea pe actuala vale a Visei, prin Depresiunea Sibiu, spre Olt, fiind

afluentul acestuia.

După formarea terasei superioare a avut loc remanierea Târnavei Mari pe actualul traseu,

prin captarea sa de către un afluent al Târnavei Mici. Această captare a fost „pregătită” odată cu

perfectarea nivelului de vale, când văile s-au lărgit în urma proceselor de pedimentaţie.

Târnava Mică curgea mai la sud faţă de cursul actual şi îşi avea izvoarele undeva în aval

de Sărăţeni. Întregirea sa sub forma actuală, s-a produs sub nivelul terasei a 4-a, când Târnava

Mică a prezentat o regresiune, captând cursul superior al Nirajului (N. Josan, 1979). Târnava Mică

şi înaintea captării avea un debit mare, prin urmare a fost posibilă sculptarea teraselor superioare.

După formarea lor, râurile principale din bazinul Târnavei au suferit o continuă deplasare

spre nord, datorită mişcărilor negative din zona centrală a Depresiunii Transilvaniei şi a celor

pozitive din aria Carpaţilor Meridionali. Cu alte cuvinte, odată cu declanşarea mişcărilor

tectonice, reţeaua hidrografică a început să se adâncească în cele două niveluri de eroziune

(superior şi inferior) formate anterior. Caracteristica principală a acestei etape constă în

predominarea eroziunii liniare a reţelei hidrografice, şi conturarea văilor. Adâncirea ritmică a

reţelei hidrografice din cuaternar a rezultat terasele în cadrul râurilor principale, acompaniate de

retragerea versanţilor şi formarea glacisurilor. În procesul formării văilor a fost pusă în evidenţă

structura cutată a regiunii, care s-a impus în relief prin cuestele şi suprafeţele cvasistructurale.

Odată cu adâncirea reţelei hidrografice şi formarea văilor a crescut fragmentarea reliefului,

bazinul Târnavelor fiind transformat într-o succesiune de interfluvii separate de văi.

În ceea ce priveşte afluenţii celor două Târnave, acestea aparţin unei generaţii noi,

orientarea cărora dă dovadă de faptul că dezvoltarea reţelei hidrografice a fost pecetluită de

aceleaşi mişcări neotectonice. Unele râuri au suferit adaptări mai mult sau mai puţin accentuate la

structura geologică, cum ar fi Târnava Mică la Cetatea de Baltă.

Reţeaua hidrografică adaptată la structura domurilor are un caracter radiar şi centrifug pe

flancurile domurilor şi unul inelar, la baza acestora. Un astfel de exemplu se întâlneşte în cazul

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

10

domului Cetatea de Baltă, unde râurile Târnava Mică, Balta şi Adămuş au un caracter inelar,

curgând la baza domului, pe care îl cuprind.

Râul Târnava Mare cu un bazin hidrografic de 3606 km2, cu o lungime de 222,9 km şi cu debitul

mediu multianual de 13 m3/s este unul dintre cei mai importanţi afluenţi ai Mureşului. În sectorul

de podiş valea este puternic asimetrică, versantul de dreapta fiind mai abrupt, iar cursul râului este

meandrat.

Principalii afluenţi de stânga ai Târnavei Mari sunt Laslea, Biertan,Vişa, Soroştin, Cenade,

Spătac, Veza, Moşna, Ighiş, iar printre afluenţii de dreapta amintim Beta, Păucea, Proştea,

Chesler,.Valea Lungă. Majoritatea afluenţilor au bazine hidrografice mici şi o dinamică activă

deversând în colector cantităţi de apă cu un debit solid însemnat.

Figura 3. Harta hidrografică a bazinului Târnavei

Relief

Unitatea morfostructurală a platourilor şi conurilor vulcanice

Prin îmbinarea conurilor vulcanice Tătarca şi Şoimuş (I. Mac, 1978) acesta a jucat un rol

important în direcţionarea cursurilor apei râurilor. Ordonarea pe direcţia sud-nord a Ţării Praidului

http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ul_Laslea

http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ul_Biertan

http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ul_Vi%C5%9Fa

http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ul_Soro%C5%9Ftin

http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ul_Cenade

http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ul_Sp%C4%83tac%2C_T%C3%A2rnava

http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ul_Veza

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

11

se poate explica prin faptul că, marginea vestică a platoului vulcanic s-a deplasat în urma cutării

depozitelor terţiare subiacente. În spatele ridicării s-a adâncit epigenetic Târnava Mică.

Zona de izvor a celor două Târnave o reprezintă versantul sud-vestic al Munţilor

Gurghiului şi versantul nord-vestic al Munţilor Harghita. Cota de izvor al râului Târnava Mică

este la altitudinea de 1190 m, iar al Târnavei Mari la înălţimea de 1455 m. Din punct de vedere

litologic aici prevalează depozitele de piroclastite şi curgeri de lave în care predomină andezitele,

care au influenţat cursul celor două Târnave.

Morfologic, bazinul superior al Târnavei, se caracterizează printr-o altitudine medie de

1100 m, cu înălţimi maxime de 1800 m în munţii Harghita şi 1776 m în munţii Gurghiu. Totodată

relieful este puternic fragmentat înregistrând valori de 100-300 km/km2 în Gurghiu, iar în Harghita

300-500 km/km2, iar în ceea ce priveşte energia reliefului aceasta prezintă valori cuprinse între

500 şi 1000 m .

Unitatea morfostructurală a dealurilor subcarpatice

Această unitate se suprapune unei cuverturi terţiare cutate (cute simple şi diapire), aşezate

pe un fundament elevat (1500-2000 m) şi înclinat spre sud-vest. Formele de relief dominante şi

cele mai frecvente sunt interfluviile etajate, versanţii structurali sau cu înfăţişare de glacisuri,

abrupturile structurale şi văile însoţite de terase. Asimetria văilor şi alternanţa sectoarelor de

îngustare şi lărgire dau dovada intervenţiei structurii.

Această unitate prezintă un relief de depresiuni şi dealuri cu înălţimi mari, cuprinse între

600-1000 de metri, dar cu o lăţime redusă şi cu denivelări accentuate (300-400 m). Formele de

relief sunt rezultatul sculpturilor pe roci moi şi tari cutate sau în monoclinuri largi, văile sunt

însoţite de terase şi apare o gamă largă de forme ale denudării atât în suprafaţă, cât şi în adâncime

(I. Mac, 1972).

Intercalarea rocilor moi cu rocile tari impune în morfologia dealurilor subcarpatice

suprafeţe structurale derivate şi suborizontale. Predomină suprafeţele structurale menţinute de

conglomerate, gresii şi nisipuri uşor cimentate dintre care, cele mai extinse sunt cele înclinate

datorită direcţiei de lăsare a straturilor din structurile neogene. Diminuarea sau evidenţierea

îngustărilor şi lărgirilor care apar în relieful structural se datorează oscilaţiilor în plan orizontal şi

vertical al structurilor neogene şi sunt influenţaţi şi de modul în care acestea se întind între munţii

vulcanici şi Podişul Târnavelor.

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

12

Arhitectonica formelor de relief din această regiune reprezintă în primul rând expresia

raporturilor derivate dintre structurile neogene cutate şi relieful suprapus acestora. Cuvertura

groasă a aglomeratelor vulcanice peste formaţiunile sedimentare a determinat un mod aparte de

eroziune a reţelelor hidrografice. Pentru a ajunge la cutele neogene, râurile au fost nevoite să

erodeze placa platourilor structurale vulcanice iar formele de relief „sculptate” sunt

nesemnificative. Odată cu atingerea structurilor neogene, râurile au avut posibilitatea de a lucra

cu energie sporită, cursurile principale păstrându-şi vechile direcţii consecvente, iar noile cursuri

s-au dezvoltat în funcţie de configuraţia structurilor subcarpatice.

Cutele au fost străpunse transversal sau longitudinal, dar a dominat adâncirea epigenetică

şi inversiunile de relief a dus la apariţia unor chei sau defilee scurte şi depresiuni. Adâncirea

râurilor în cutele subcarpatice a dat naştere unor „clisuri”, care au permis lărgire văilor sub formă

de depresiuni (I. Mac, 1972). Ariile depresionare au fost alungite de-a lungul râurilor principale

(Târnava Mică şi Târnava Mare), şi lărgite prin acţiunea afluenţilor acestora.

Interfluviile principale au o altitudine de 800-1000 m, iar cele dintre afluenţi înregistrează

valori altitudinale cuprinse între valorile 600-650 m. Această etajare a reliefului înfăţişează o

dezvoltare geomorfologică policiclică care se datorează adâncirii succesive a apelor curgătoare.

Depresiunile subcarpatice.

Se pot diferenţia două mari unităţi şi anume unitatea depresionară a Târnavei Mici şi

unitatea depresionară a Târnavei Mari.

Gradul de complexitate morfo-structurală al unităţii depresionare a Târnavei Mari este

ridicat datorită schimbării direcţiei cutelor, prezenţei pseudostructurilor şi încrucişării liniilor de

falie (I. Mac, 1972). Procesele exogene au generat un relief pe formaţiuni tortonian-sarmaţiene

şi p petice de pliocen care au determinat ca Târnava Mare să creeze şesuri, lunci, terase şi înşeuări

de evoluţie, interfluvii suprapuse şi versanţi de diferite tipuri, regiunea fiind puternic fragmentată.

Depresiunea Odorheiului se prezintă sub forma unei largi arii negative care datorită

învăluirilor secundare este fragmentată în următoarele subunităţi: depresiunea Târnava Mare –

Şicasău şi depresiunile „suspendate” situate între culmile structurale Rez - Cireşeni şi dealurile

din flancul nordic al anticlinalului Odorhei. Depresiunea Târnava Mare – Şicasău îmbracă forma

unui culoar de vale nuanţată de bazinete de eroziune: bazinetul Zetea – Şicasău, unde valea

Târnavei Mari are o pronunţată asimetrie şi este mai adâncă şi mai îngustă, şi bazinetul Odorhei,

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

13

cu o inversiune de relief şi cu un conţinut geomorfologic bogat (lunci parazitate, terase, cueste,

abrupturi de falie).

Depresiunile de contact cu Podişul Târnavelor au luat naştere prin procesul de eroziune

fluviatilă pe un substrat litologic diferenţiat şi se individualizează două microdepresiuni:

depresiunea Cristuru Secuiesc, bine dezvoltată, mai largă şi cu un grad ridicat de asimetrie;

depresiunea Simoneşti – Cobăteşti unde predomină relieful de creste interfluviale în succesiune

cu bazinete de eroziune locală.

Figura 4. Harta morfologică a bazinului Târnavei

Clima

Circulaţia generală a atmosferei din Bazinul Târnavei este reprezentată în cea mai mare parte de

circulaţia vestică, în cadrul căreia deplasarea maselor de aer maritim-polar este orientată pe

direcţia vest-est. Această circulaţie a maselor de aer determină ierni blânde şi umede, şi veri

răcoroase cu caracter de instabilitate. Această circulaţie vestică este urmată de cea polară care

determină răcirile de primăvară-vară şi toamnă, dar şi temperaturile foarte scăzute din timpul

iernii. Circulaţia tropicală şi cea de blocare au o frecvenţă mai redusă, cu un maxim la începutul

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

14

verii şi altul la începutul iernii. Circulaţia tropicală provoacă o instabilitate pronunţată a vremii,

cu precipitaţii bogate şi încălziri accentuate. Circulaţia de blocare favorizează staţionarea maselor

de aer subtropicale a căror rezultate sunt verile călduroase şi secetoase, iar iernile sunt închise şi

umede, dar cu precipitaţii neînsemnate.

În cea mai mare parte a Bazinul Târnavei se impune tipul de climat al dealurilor şi

podişurilor joase cu altitudini cuprinse între 400-550 m (V.Sorocovschi, 1996), doar în partea

estică a bazinului apare un climat „montan”.

Regimul termic. Repartiţia spaţială a temperaturii aerului este destul de uniformă şi stă sub

influenţa izotermei de +9o C care pătrunde pe culoarul Târnavei Mari până la Mediaş şi pe

Culoarul Târnavei Mici până la Târnăveni. Diferenţele dintre culoarele de vale şi interfluvii sunt

relativ mici (sub 2oC) şi sunt influenţate şi de expoziţia versanţilor.

Scăderea temperaturii medii multianuale de la vest la est este destul de accentuată (9,2o C

la Blaj şi 8,2oC la Dumbrăveni) şi se datorează inversiunilor termice frecvente, mai ales în

perioada de iarnă. Temperatura medie lunară prezintă un minim în ianuarie de – 4,4oC şi un maxim

în luna iulie de 18,7 oC. Variaţiile neperiodice ale temperaturii medii lunare a aerului sunt

determinate de circulaţia generală a maselor de are, cu cele mai mari fluctuaţii în sezonul rece, iar

vara variaţiile sunt mai diminuate.

În ceea ce priveşte temperaturile extreme, temperaturile maxime absolute înregistrate în

intervalul 1900-2003, au fost 37,8oC la Blaj (09.07.1968), 34,8 oC la Dumbrăveni (08.08.1963),

35,6 oC la Sovata (16,08,1952). Temperaturile minime absolute au înregistrat următoarele valori:

-34,0 oC la Dumbrăveni (24.01.1963), -32,1 oC la Blaj (24.01.7963), -33,1 oC la Sovata

(24,01,1907).

Îngheţul. Primul îngheţ apare mai frecvent în prima decadă a lunii octombrie, iar ultimul

în a doua decadă a lunii aprilie. Îngheţurile timpurii de toamnă şi cele târzii de primăvară apar cu

un decalaj de aproximativ 3-4 săptămâni faţă de datele medii.

Umezeala relativă a aerului înregistrează o scădere dinspre est spre vest, cele mai mari

medii anuale (peste 80%) înregistrându-se în partea mai înaltă din est, în timp ce în părţile mai

joase din vest se înregistrează cele mai mici valori (77% la Blaj).

Nebulozitatea. Datorită prezenţei poluanţilor în atmosfera localităţilor, nebulozitatea este

mai ridicată deasupra localităţilor comparativ cu zonele învecinate, media multianuală fiind de

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

15

cca. 4,7 zecimi. Cele mai ridicate valori ale nebulozităţii se înregistrează din noiembrie până în

martie, depăşind 6,5 zecimi, iar cele mai mici din iulie până în septembrie cu valori sub 5,0 zecimi.

Precipitaţiile atmosferice constituie un alt element climatic important şi evidenţiază

reactivarea orografică a maselor de aer în Bazinul Târnavei. Astfel, cele mai reduse cantităţi (500-

550 mm) cad pe treptele de relief mai coborâte din vestul podişului. Pe treptele de relief

intermediare din centrul bazinului, cantităţile anuale înregistrează valori cuprinse între 600-650

mm, iar în estul regiunii studiate valorile ajung la 650-700 mm, pe alocuri chiar depăşind aceste

valori.

Caracterul continental al climei Bazinului Târnavei se face simţită prin iernile secetoase şi

cu cantităţi de precipitaţii reduse şi prin verile mai ploioase. Frecvenţa numărului zilelor cu

precipitaţii se încadrează sub 110 zile pe treptele de relief joase din vestul bazinului , în timp ce

pe unităţile de relief mai înalte din est cad în peste 130 zile din an. În regimul anual al acestui

parametru pluviometric se observă o maximă în lunile mai-iunie (12-16 zile) şi un minim în lunile

septembrie-octombrie (8-10 zile) (V. Sorocovschi, 1996).

Stratul de zăpadă joacă un rol important prin faptul că împiedică pierderea căldurii din sol

şi constituie o sursă majoră a umezelii acestuia şi a scurgerii apei în perioada de primăvară.

Căderea primei ninsori diferă dintr-o parte în alta a bazinului, astfel, în partea sud-vestică are loc

în prima decadă a lunii decembrie, iar în zona dealurilor înalte din est şi sud-est fenomenul se

produce mai devreme, în ultima decadă a lunii noiembrie. Data medie a căderii ultimei ninsori

este între 10-20 martie în regiunea Podişului Secaşelor şi de 20 martie -1 aprilie în regiunea

platourilor vulcanice.

Stratul de zăpadă de obicei apare într-un interval mediu de 45-50 de zile în vest şi de 60-

70 de zile în est. În cursul anotimpului rece valorile cele mai ridicate ale grosimii stratului de

zăpadă se întâlnesc în a doua decadă a lunii februarie în est (8-15 cm) şi în prima parte a lunii în

regiunea vestică(6-10 cm).

Vântul. Bazinul Târnavei este supus circulaţiei dominant vestice, astfel că pe văile

Târnavelor circulaţia e dirijată pe direcţia vest (22,7%) şi est (23,2%), celelalte direcţii având o

frecvenţă sub 10%. Viteza medie a vântului se încadrează între valorile 2,0-2,4 m/s. Cele mai mari

viteze medii lunare se produc în perioada martie-aprilie, iar cele mai mici în luna septembrie.

Calmul atmosferic înregistrează un procentaj ridicat în vestul bazinului (Blaj 55,9%), în

timp ce în partea estică valorile calmului sunt mai mici (32,3 %) şi joacă un rol deosebit de

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

16

important în difuzia şi stagnarea poluanţilor proveniţi de pe platformele industriale (V.

Sorocovschi, 1996).

Topoclimatele au un rol important în structurarea edafică şi ecologică a componentelor de

mediu din bazinul Târnavei. Din îmbinarea şi suprapunerea caracteristicilor climatice din Bazinul

Târnavei se pot diferenţia următoarele tipuri de topoclimate.

topoclimatul culmilor deluroase, cu particularităţi ce depind de orientare, masivitate,

altitudine şi fragmentare, caracterizate prin regim termic moderat, circulaţie intensă a

aerului şi fenomene de iarnă cu frecvenţă, durată şi intensitate medie;

topoclimatul versanţilor cu expunere vestică, influenţată de masele de aer maritim, cu

precipitaţii, umezeală, ceaţă şi nebulozitate ridicată şi regim termic moderat;

topoclimatul versanţilor cu expunere estică, influenţaţi de masele de aer continental, cu

grad mai mare de uscăciune şi contraste termice acute.

topoclimatul culoarelor şi văilor, cu o frecvenţă mare a inversiunilor termice, cu

umiditate ridicată a aerului, ceaţă frecventă şi calm atmosferic ridicat.

topoclimatul urban, care în concordanţă cu caracteristicile topoclimatelor anterioare

creează condiţii de accentuare a poluării complexe a atmosferei localităţilor depresiunii.

Solurile

În Bazinul Târnavei componenta edafică este eterogenă datorită substratului litologic, varietăţii

şi evoluţiei reliefului, condiţiilor climatice, condiţiilor hidrologice şi nu în ultimul rând

activităţilor antropice. Clasificarea solurilor din regiune s-a realizat conform Sistemului

Taxonomic al Solurilor din România din anul 2000 (N. Boar, M. Oncu, 2004). Ţinând cont de

regionarea pedogeografică, componenta edafică a Bazinului Târnavei face parte din districtul

Podişului Târnavelor (V. Sorocovschi, 1996), unde nota dominantă este dată de luvisoluri şi

cambisoluri. Pe suprafeţe mai restrânse apar şi alte categorii de soluri cum sunt luvosolurile,

preluvosolurile, cernisolurile, cernoziomul, faeziomurile, planosolurile, regosolurile,

erodosolurile, antroposolurile, iar în lunca râurilor apar aluvisolurile şi gleiosolurile.

Principalele tipuri de soluri pot fi grupate în patru clase de soluri: cernisolurile,

luvisolurile, hidrisolurile şi protisoluri.

Cernisolurile ocupă suprafeţe reduse, fiind răspândite mai ales în partea vestică a

bazinului, pe versanţii sudici ai culoarelor celor două Târnave şi sunt reprezentate de faeoziomuri

care au un caracter intrazonal fiind întâlnite în arealul pădurilor de gorun, fag şi amestec de fag

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

17

cu gorun. Datorită fertilităţii bune sunt utile pentru cultura plantelor de câmp, pomicultură şi

viticultură.

Luvisolurile sunt predominante în culoar şi includ următoarele tipuri de sol: preluvisoluri

şi luvosoluri. Preluvosolurile se întâlnesc la limita de Dealurile Târnavei Mici şi Podişul Secaşelor

şi pe suprafeţe mai restrânse în nordul Podişului Hârtibaciului. Luvosolurile domină teritoriile din

nord-vestul Podişului Hârtibaciului şi interfluviul dintre Târnava Mare şi Târnava Mică.

Luvisolurile prin fertilitatea lor naturală sunt utile pentru plantaţii pomicole sau plante furajere.

Preluvosolul tipic este favorabil pentru plantaţii pomicole şi culturi de cartofi, orz, plante furajere.

Hidrisolurile sunt caracteristice luncilor celor două Târnave şi în areale unde există exces

de umiditate. Clasa hidrisolurilor este reprezentată de gleiosoluri şi de faeoziomuri. Primul tip de

sol, adică gleiosolurile sunt prezente în lunca Târnavei Mari şi nu prezintă o bună fertilitate, prin

urmare sunt utilizate ca pajişti cu valoare furajeră destul de redusă. Faeziomurile apar pe areale

relativ restrânse pe versanţii umbriţi ai Târnavelor. Cu toate că au o fertilitate ridicată ele nu dau

rezultate bune din cauza excesului de apă şi a regimului aerohidric defectuos. Utilizarea lor este

pentru păşuni şi fânaţe, sau în unele cazuri pentru culturi de viţă-de-vie şi a pomilor fructiferi.

Protisolurile sunt frecvent întâlnite de-a lungul Târnavei Mari şi înglobează o mare

varietate tipologică. Tipurile de soluri care fac parte din această clasă sunt regosolul, erodosolul

şi aluvisolurile. Regosolurile ocupă suprafeţe reduse şi discontinue pe versanţii sudici şi nordici

abrupţi, şi datorită fertilităţii mai reduse nu sunt favorabile culturilor agricole. Erodosolurile apar

tot pe versanţii sudici şi nordici puternic înclinaţi şi au un grad de fertilitate foarte redus şi o slabă

productivitate agro-silvică. Protosolurile din luncile Târnavelor au caracteristici bune, o fertilitate

destul de ridicată datorită căruia pot fi utilizate ca terenuri agricole şi pajişti sau pentru cultivarea

pomilor fructiferi sau păduri.

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

18

Figura 5. Harta pedologică a bazinului Târnavei

3. DESCRIEREA UNITĂȚILOR ADMINISTRATIV TERITORIALE DIN

SIT

3.1. Structurile urbane

Structura urbană Cristuru Secuiesc

a. Aşezare şi împărţirea teritorială

Cel de al doilea oraş de pe valea Târnavei Mari din unitatea morfostructurală a podişurilor

înalte este Cristuru Secuiesc, care nu prezintă elemente aşa de variate în viaţa socio-economică al

oraşului, ca în cazul municipiului Odorheiu Secuiesc. Cristuru Secuiesc a fost atestată ca localitate

pentru prima dată în ianuarie 1395, iar nu după puţin timp, în anul 1495 ajunge la rangul de oraş,

fiind declarat ca „oraş de câmpie”, neavând cetate.

Intravilanul se întinde pe o suprafaţă de 616,73 ha, din care satul Beteşti deţine 50,98 ha

de suprafaţă. Oraşul s-a dezvoltat pe terasele Târnavei Mari, cu deosebire pe partea dreaptă al

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

19

acestuia, la confluenţa cu Pârâul Geoagiu. La nord este dominat de Dealul cu Cruce (535 m), iar

la sud de Dealul Filiaş (495 m).

Zona de locuit existentă, cuprinde o suprafaţă de 188 ha, cu toate funcţiunile

complementare funcţiunii de locuit. Se compune din zonele tradiţionale de locuit, cu locuinţele

unifamiliale construite în diferite perioade de timp, cât şi zonele de blocuri locuinţe colective

construite în ultimii 30 de ani. Dintre acestea se disting ansamblurile de locuinţe Orban Balazs,

Kossuth Lajos, Harghitei, Timafalvi. Fondul locuibil în ultimii 20 de ani aproape s-a dublat, iar

după 1990 se remarcă o tendinţă de creştere a construcţiilor individuale pe loturi personale, ceea

ce a determinat extinderea zonelor de locuit şi înglobarea în intravilanul oraşului a unor noi

suprafeţe de teren. Aceste zone se situează în general la extremităţile zonelor construite ale

oraşului, o problemă specifică fiind dotarea acestor zone cu lucrări tehnico-edilitare, comerciale

şi de servicii.

Spaţiile verzi, care cuprind parcuri, zone de agrement, deţin 56,5 ha de teren din intravilan,

care este o valoare destul de scăzută, doar 9% din suprafaţa intravilanului.

b. Numărul şi evoluţia populaţiei

Populaţia oraşului a cunoscut o creştere ascendentă până în anul 1989, după care are loc o

scădere, datorită atât decăderii vieţii economice, cât şi datorită scăderii natalităţii. Odată cu

sistarea anumitor unităţi industriale, un număr mare de angajaţi rămâne fără locuri de muncă, prin

urmare, o parte dintre ei se îndreaptă către forţa de muncă din străinătate. Acest fapt a determinat

scăderea numerică a populaţiei stabile şi a celei active.

Tabel 1. Evoluţia numerică a populaţiei

An 1956 1966 1977 1992 2016

Nr. populaţie 5194 5952 7197 10611 10370

Din numărul total al populaţiei oraşului, 10370 de locuitori stabili, populaţia activă

reprezintă 3230 de persoanei, care înregistrează următoarele procente în cele trei mari sectoare de

activitate:

- sectorul primar: 180 de persoane

- sectorul secundar: 1719 de persoane

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

20

- sectorul terţiar: 1331 de persoane

Figura 6. Repartiţia populaţiei active pe sectoare de economie în oraşul Cristuru Secuiesc

La rândul său, numărul total de salariaţi se împarte în următoarele categorii de activităţi,

prezentate în tabelul 16.

Tabel 2. Repartiţia pe ramuri de activităţi al populaţiei active din oraşul Cristuru Secuiesc

Grupa Ramura Număr de

pers.

% Total

A. Activi de bază

Industrie 1586 15,29

1899

(18,31%)

3230

(31,15%)

Construcţii 133 1,28

Agricultură 180 1,74

Silvicultură 0 0

B. Activi de servire

Transporturi 99 0,95

1331

(12,84%)

Telecomunicaţii 0 0

Comerţ 290 2,79

Învăţământ 291 2,81

Sănătate 217 2,1

Administraţie 119 1,15

Altele 315 3,04

Series1, primar, 180,

6%

Series1, secundar, 1719,

53%

Series1, tertiar, 1331, 41%

primar

secundar

tertiar

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

21

Această repartiţie pe domenii de activitate a populaţiei active este reprezentată grafic în

figura 20, şi se poate observa ca populaţia inactivă, întreținută depăşeşte numărul persoanelor

active.

Figura 7. Raportul dinte populaţia activă şi inactivă din oraşul Cristuru Secuiesc

Populaţia inactivă al oraşului înregistrează un număr de 7140 de locuitori, din care 1921

de persoane sunt copii între 0-15 ani, 2105 tineri cu vârsta cuprinsă între 15-21 ani, iar 3114 de

locuitori sunt pensionari cu vârsta peste 55 de ani. Astfel se poate observa faptul că populaţia are

tendinţa de îmbătrânire, numărul persoanelor trecute de vârsta de 55 de ani şi pensionaţi, este una

ridicată. Acest lucru se datorează şi faptului că o parte a populaţiei active dina cauza vieţii

economice instalate după anul 1989, au plecat în străinătate în căutarea forţei de muncă.

Rata şomajului în oraşul Cristuru Secuiesc după anul 1989 a crescut foarte mult, datorită

decadenţei vieţii economice din oraş, rată care se menţine şi în prezent la valori destul de ridicate.

La nivelul anului 2002 numărul şomerilor din localitate era de 629 de persoane, dintre care 431

bărbaţi. Raportat la numărul persoanelor active rezultă o rată de 19,47%, ceea ce este foarte

ridicată, atât la nivel local, cât şi faţă de nivelul naţional (8,1% în anul 2002). Numărul şomerilor

a înregistrat următoarea evoluţie în oraşul Cristuru Secuiesc:

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

22

Tabel 3. Evoluţia numărului de şomeri în oraşul Cristuru Secuiesc

1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2016

Nr.

şomeri

1749 797 577 474 248 727 234 661 504 642 629

Femei 968 365 238 182 111 252 90 425 429 373 198

Bărbaţi 781 432 339 292 137 475 144 236 75 269 431

În ceea ce priveşte densitatea populaţiei oraşului aceasta înregistrează o valoare de

1681,45 loc/km2, valoare care nu prezintă o aglomeraţie foarte mare, dacă o raportăm la densitatea

celorlalte oraşe ale bazinului Târnavei.

c. Infrastructura

În oraşul Cristuru Secuiesc transportul este asigurat pe cale rutieră şi pe cale ferată, atât

pentru transportul de mărfuri, cât şi pentru transportul de persoane. Calea ferată deserveşte oraşul

pe care-l traversează din direcţia vest spre est, şi este o linie secundară, care leagă localitatea de

Sighişoara şi prin aceasta are asigurată legătura cu marile magistrale ale ţării.

Reţeaua stradală este una de tip monoaxial. Artera principală de circulaţie o constituie

traseul drumului naţional DN 13C din direcţia Sighişoara, care străbate oraşul în direcţia est-vest.

Această arteră reprezintă artera principală cea mai circulată, fapt care reprezintă o perturbaţie

permanentă a zonei centrale, neavând alte trasee de ocolire.

Drumul judeţean DJ 137 direcţia Cristuru Secuiesc – Odorheiu Secuiesc se racordează la

DN 13C. Drumul judeţean DJ 136 face legătura între oraş şi Geoagiu-Avrămești. În oraş circulaţia

de tranzit se suprapune peste circulaţi locală, astfel solicitarea este mult peste capacitatea de suport

al reţelei de drumuri, ducând la aglomerarea circulaţiei.

d. Industria

Viaţa economică industrială al oraşului a fost puternic influenţată de dezvoltarea oraşelor

vecine Odorheiu Secuiesc şi Sighişoara, prin oferta de locuri de muncă mult mai variate în

comparaţie cu capacităţile locale existente. Industria locală se caracterizează printr-un grad

avansat de privatizare, însă există un număr semnificativ de întreprinderi cu viabilitate redusă.

Dintre unităţile industriale amintim:

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

23

SC Famos SA, secţia Cristuru Secuiesc, este o filială al unităţii din Odorheiu Secuiesc,

unitate care prin tehnologii moderne produce mobilier, în primul rând pentru export.

SC Montpalst SRL: Fabricarea si comercializarea suporturilor de steag (catarge) si a

stâlpilor pentru iluminat de la 6 la 12 m din poliester

SC Oteluri Pentru Scule SA (OSSA) este o firmă privată cu profil metalurgic, care

furnizează oţeluri şi piese turnate la diverşi consumatori industriali, în special industria

construcţiilor de maşini. OSSA produce şi comercializează :

- bare şi blocuri din oţel, forjate liber

- piese turnate din oţel şi fontă

- bare forjate eboşate / cojite / şlefuite

- piese prelucrate la finit conform desenului de la client

- piese din oţel manganos dur, rezistent la uzură

- elemente forjate artizanale

În ultimii ani unităţile industriale şi-au redus din activitate, prin urmare în oraşul Cristuru

Secuiesc, predomină micii întreprinzători, care încearcă să menţină la un nivel acceptabil viaţa

economică al oraşului, oferind în primul rând locuri de muncă pentru locuitori.

3.2. Structurile rurale

ROSCI0357 Porumbeni cuprinde teritorii din 5 unități administrativ teritoriale rurale din județul

Harghita și una din județul Mureș, după cum urmează:

UAT jud. Harghita:

- Comuna Dârjiu

- Comuna Feliceni

- Comuna Mugeni

- Comuna Porumbeni

- Comuna Simonești

UAT jud. Mureș:

- Comuna Vânători

Comuna Dârjiu

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

24

Comuna Dârjiu are în componenţă satele: Dârjiu (reşedinţă) şi Mujna. Comuna se află situată pe

DJ 133, la 21 km de Municipiul Odorheiu Secuiesc şi aproximativ 70 km de Miercurea Ciuc.

Conform recensământului efectuat în 2011, populaţia comunei Dârjiu se ridică la 1.036 de

locuitori, în scădere faţă de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 1.177 de

locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (91,51%). Principalele minorităţi sunt cele de

romi (5,69%) şi români (1,35%). Pentru 1,45% din populaţie, apartenenţa etnică nu este

cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt unitarieni (60,62%), dar

există şi minorităţi de reformaţi (20,46%), romano-catolici (7,34%), baptişti (3,96%), fără religie

(3,38%) şi ortodocşi (1,83%). Pentru 1,45% din populaţie, nu este cunoscută apartenenţa

confesională.

Comuna Feliceni

Comuna Feliceni este aşezată în partea sudică a judeţului Harghita, la 3 km distanţă de municipiul

Odorheiu Secuiesc şi la 20 km distanţă de Cristuru Secuiesc.

Din punct de vedere administrativ, comuna administrează localităţile – Feliceni – centru de

comună, Arvateni, Alexandrita, Cireseni, Forteni, Oteni, Polonita, Hoghia, Teleac, Valeni,

Taureni. Suprafaţa totală a comunei: 6700 ha. Căi de acces: DJ 137 A, DJ 131.

Conform recensământului efectuat în 2011, populaţia comunei Feliceni se ridică la 3.297 de

locuitori, în creştere faţă de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.026 de

locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (96,78%).

Comuna Mugeni

Mugeni are în componenţă satele: Mugeni (reşedinţă), Aluniş, Beta, Dejuţiu, Dobeni, Lutiţa,

Mătişeni şi Tăietura.

În urma reorganizării teritoriale din 2004, Porumbenii Mari s-a desprins de comuna Mugeni iar

satul Beteşti a trecut în componenţa oraşului Cristuru Secuiesc.

Conform recensământului efectuat în 2011, populaţia comunei Mugeni se ridică la 3.491 de

locuitori, în creştere faţă de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.460 de

locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (97,05%). Pentru 1,98% din populaţie,

apartenenţa etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

25

sunt reformaţi (50,56%), dar există şi minorităţi de romano-catolici (43,11%) şi unitarieni

(2,26%). Pentru 1,98% din populaţie, nu este cunoscută apartenenţa confesională.

Comuna Porumbeni

Porumbeni are în componenţă satele Porumbenii Mari (reşedinţă) şi Porumbenii Mici.

Comuna Porumbeni este situată în zona de sud-vest a judeţului Harghita la o distanţă de 8 km de

Cristuru Secuiesc, la 18 km de Odorheiu-Secuiesc şi la 75 km de Miercurea-Ciuc.

Cele două localităţi ale comunei se află pe văile afluenţilor râului Târnava Mare. Zona comunei

Porumbeni se caracterizează printr-un aspect deluros şi colinar, datorită prezenţei depozitelor

sedimentare, care rar trec de înălţimi de peste 500 m.

Prima atestare a localităţii Porumbenii Mari datează din anul 1332 când apare în dijmele papale

sub numele de Galamb villa. Prima formă scrisă a numelui satului Porumbenii Mici apare în 1506

sub forma Kis Galambfalva. În apropierea comunei Porumbeni săpăturile arheologice au scos la

iveală obiecte care atestă faptul că această zonă a fost populată începând din Neolitic, iar biserica

din localitate, monument istoric, păstrează cele mai valoroase fresce ale judeţului Harghita, care

datează de la sfârşitul secolului XIV şi începutul secolului XV.

Comuna Simonești

În sud-estul Transilvaniei, în centrul judeţului Harghita, se întinde comuna Şimoneşti. Aşezată

între oraşele Cristuru Secuiesc (aflat la 10 km depărtare) şi Odorheiu Secuiesc (la 22 de km

depărtare), localitatea administrează 14 sate, care însumează 11845 ha: Şimoneşti, Cadaciu Mic,

Cadaciu Mare, Nicoleni, Medişoru Mare, Cobăteşti, Mihăileni, Bentid, Tărceşti, Turdeni, Ceheţel,

Rugăneşti, Chedea Mare şi Chedea Mică.

Accesul rutier în localitate este asigurat de Drumul Naţional 13C. Cea mai apropiată gară de

transport persoane şi mărfuri se află la 10 km depărtare, la Cristuru Secuiesc.

Satele aflate sub administraţia comunei au fost parte a Ţinutului Secuiesc transilvănean. Moise

Székely, principe al Transilvaniei, a avut aici cetatea de scaun. Satele au facut parte din Comitatul

Odorhei al Regatului Ungar. După Tratatul de la Trianon din 1920, localităţile au devenit parte a

României şi au fost integrate în judeţul Odorhei în perioada interbelică. În 1940, Dictatul de la

Viena a încredinţat Transilvania de Nord Ungariei şi au rămas sub dominaţie ungară până în 1944.

După ocupaţia sovietică, administraţia românească şi-a recăpătat drepturile şi satele au devenit

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

26

oficial parte a României în 1947. Intre 1952 şi 1960, comuna a făcut parte din Regiunea Autonomă

Maghiară, între 1960 şi 1968 din Regiunea Autonomă Mureş-Magiară. În 1968, provincia a fost

desfiinţată, iar de atunci, comuna a fost integrată în judeţul Harghita.

Comuna Vânători

Comuna Vânători ocupă în cadrul teritoriului ţării o poziţie relativ centrală, fiind aşezată pe cursul

mijlociu al râului Târnava Mare în sud-estul Podişului Târnavelor. Coordonatele geografice ale

comunei sunt 25°52' 42" longitudine estică şi 46°15' 8" latitudine nordică.

Comuna în teritoriul său administrativ are ca vecini localităţile: Saschiz la SE, Comuna Săcuieni

din judeţul Harghita la NE, Apold la S, Fliseni la N, Albesti la V.

Comuna se compune din 5 localităţi amplasate în teritoriu după cum urmează: Satul Vânători se

afla pe malul stâng al râului Târnava Mare şi este străbătut de DN 13, care este un tronson din

Drumul European E-60 Constanţa-Hamburg, precum şi de magistrale feroviare Bucureşti - Braşov

- Teiuş, cu ramificaţii spre Arad şi Oradea şi nod de cale ferată şi şosea spre Odorheiul - Secuiesc.

Satul Soard - situat la N de centrul comunei, la o distanţă de 6 km. Satul Mureni se află la Est în

partea dreaptă a căii ferate Bucureşti - Braşov - Sighişoara, la o distanţă de 6 km. Satul Feleag -

înspre NE, la o distanţă de 8 km. Satul Archita - la Est, situat în stânga căii ferate Bucureşti -

Braşov - Sighişoara, la o distanţă de 18 km.

Comuna Vânători se întinde pe o suprafaţă în ha fiind de 11.190 ha, din care suprafaţa ocupată de

curţi şi construcţii este de 188 ha, iar lungimea străzilor este de 20 km.

4. PRESIUNEA ANTROPICĂ ÎN SIT

Presiunile antropice în sit au fost evaluate pentru fiecare categorie de secii în parte, fiind redate în

cele ce urmează.

4.1. Presiuni antropice la adresa speciilor de mamifere (exclusiv lilieci)

Specia Lynx lynx, Ursus arctos și Canis lupus

P (prezenta), IS ( Inf Scazuta), IM ( Inf Medie), IR ( Inf Ridicara) IN( Inf Necunoscuta)

celulă tabel goală - lipsă presiune sau ameninţare

Nr. COD Descrierea presiune/amenintare

Presiuni actuale Ameninţări viitoare

IS IM IR IN IS IM IR IN

A Agricultura

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

27

1 A04.01.01 Pascut intensiv de catre vaci P P

2 A04.01.02 Pascut intensiv de catre oi P P

3 A04.01.05 Pascut intensiv de animale mixte P P

B Silvicultura

4 B03

Exploatare forestiera fara

reimpadurire sau regenerare naturala

P P

5 B06

Pasunat in padure sau in zone

impadurite

P P

C Minerit, extractii de materiale si producerea energiei

6 C02

Exploatarea si extractia de petrol sau

gaz

P P

D Transport si coridoare de trecere

7 D01.02 Drumuri nationale, autostrazi P P

8 D01.04 Cai ferate P P

E Urbanizarea, dezvoltarea rezidentiala si comerciala

9 E01.02 Urbanizare discontinua P P

10 E01.03 Zone locuite izolate P P

11 E01.04 Alte modele de zone locuite P P

12 E03.01

Aruncarea de gunoi menajer / gunoi

produs de activitatile de recreere

P P

F Utilizarea resurselor biologice, altele decat cele agricole sau forestiere

12 F03.01.01

Pagube produse de vanat (densitate

prea mare a populatiilor)

P P

14 F03.02.03

Utilizarea capcanelor, a otravurilor si

braconajul

P

15 F03.02.05 Capturari accidentale P P

16 F04.02

Colectarea(ciupercilor, lichenilor,

fructelor de padure)

P P

G Intrarea nedorita a oamenilor si deranjul

17 G01.03.01 Condusul regulat de autovehicule P P

18 G01.03.02

Off-road cu autovehicule (ATV,

Enduro)

P P

19 G01.04.01 Drumetii si alpinism P P

20 G05.09

Garduri, zone ingradite pe unde fauna

nu are acces

P

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

28

21 G05.11

Moartea sau vatamarea prin

accidente de masina

P P

J Modificarea sistemelor naturale

22 J03.02

Reducerea antropica a conectivitatii

habitatelor

P

K Procese naturale biotice sau abiotice ( fara catastrofe)

23 K03.01 Competia (fauna) P P

24 K03.06 Antagonism cu animalele domestice P P

Nota: * - specia râs (Lynx lynx) nu a fost înregistrată în formularul standard și a fost identificată

în teren cu ocazila lucrărilor de inventariere a speciilor de mamifere de interes comunitar

Speciile Castor fiber și Lutra lutra

P (prezenta), IS ( Inf Scazuta), IM ( Inf Medie), IR ( Inf Ridicara) IN( Inf Necunoscuta)

celulă tabel goală - lipsă presiune sau ameninţare

Nr. COD Descrierea presiune/amenintare

Presiuni actuale Ameninţări viitoare

IS IM IR IN IS IM IR IN

A Agricultura

1 A04.01.05 Pascut intensiv de animale mixte P P

C Minerit, extractii de materiale si producerea energiei

2 C01.01 Extragerea de nisip și pietriș P P

E Urbanizarea, dezvoltarea rezidentiala si comerciala

3 E01.02 Urbanizare discontinua P P

4 E01.03 Zone locuite izolate P

5 E03.01

Deseuri / eliminarea produselor de uz

casnic / deșeuri facilitate de agrement

P P

F Utilizarea resurselor biologice, altele decat cele agricole sau forestiere

6 F.02.03 Pescuit de agrement P P

G Intrarea nedorita a oamenilor si deranjul

2 G01.03.02

Off-road cu autovehicule (ATV,

Enduro)

P P

8 G05.11

Moartea sau vatamarea prin

accidente de masina

P

G Poluarea

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

29

9 H01.04

Poluarea apelor de suprafata prin

deversarea apei menajere urbane P P

10 H01.05

Poluarea difuză a apelor de suprafață,

datorită activităților agricole și

forestiere P P

11 H01.08

Poluarea difuza în apele de suprafață

din cauza apelor menajere din

canalizare și deșeuri P P

J Modificarea sistemelor naturale

12 J02.04 Modificari realizate de inundati P P

K Procese naturale biotice sau abiotice ( fara catastrofe)

13 K03.04 Pradare P P

Nota: * - specia castor (Castor fiber) nu a fost înregistrată în formularul standard și a fost

identificată în teren cu ocazila lucrărilor de inventariere a speciilor de mamifere de interes

comunitar

4.2. Presiuni antropice la adresa speciilor de lilieci

Cod impact

(conform

listei atasate)

Intensitate

(Ridicata,

Medie sau

Scazuta)

Specie Descriere impact

B02

Gestionarea

și utilizarea

pădurii și

plantaţiei;

B02.02

curăţarea

pădurii;

Scăzută Barbastella

barbastellus

Myotis

myotis

Myotis

blythii

În România se practică încă o silvicultură

intensivă, managementul forestier general aplicat

este deficitar (îndepărtarea lemnului mort,

uniformizarea pădurilor, tăierea selectivă a

copacilor bătrâni și a unor specii - cum ar fi fagul

pentru foc).

Mobilitatea și capacitatea de a explora

diverse habitate, până la tipurile variate de adăpost

și strategiile de vânătoare, fac ca liliecii să fie

valoroși pentru evaluarea efectelor schimbărilor

dinamice ale habitatelor. Liliecii din Europa

trăiesc mult și au rata reproductivă scăzută ceea ce

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

30

îi face să fie foarte vulnerabili la schimbările de

habitat. Astfel, este important să identificăm

taxonii bioindicatori care arată răspunsuri

măsurabile la schimbările climatice și pierderea

habitatelor. Argumentele cercetătorilor, potrivit

cărora liliecii au un enorm potențial bioindicator

sunt: prezintă stabilitate taxonomică, tendințele

populațiilor pot fi monitorizate, efectele pe termen

scurt și lung asupra populațiilor pot fi măsurate,

sunt larg răspandiți pe glob. Deoarece liliecii

insectivori ocupă ultima verigă în lanțul trofic,

sunt sensibili la acumularea pesticidelor și a altor

toxine și, schimbări în abundența lor pot reflecta

schimbări în speciile pradă de artropode. In

concluzie, liliecii sunt folosiți ca și bioindicatori ai

calității habitatelor pe care le utilizează (Jones et

al. 2009). Liliecii sunt considerați indicatori

principali pentru starea de sănătate a pădurilor.

Protecţia şi managementul corect al acestor tipuri

de habitate sunt, fără îndoială, puncte cheie în

conservarea liliecilor. Pădurile pot oferi adăposturi

şi hrană liliecilor. Majoritatea speciilor de lilieci

europeni sunt parțial sau total legați de

ecosistemele forestiere (Russo & Jones, 2003).

Pădurile sunt habitate importante pentru

lilieci, asigurând locuri de adăpost, protecție și

zone de hrănire pentru multe specii de lilieci.

Distribuția istorică și structura pădurilor din lume

și, implicit din Romania, a suferit alterări

dramatice în ultimul secol. Din cauza

managementului forestier eronat din ultimul secol,

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

31

din întreaga lume, habitatele forestiere au fost

modificate în matrici fragmentate, compuse din

petice de păduri de diferite dimensiuni și vârste.

Această perturbare la scară largă a habitatelor

forestiere, a dus la consecvențe drastice pentru

multe specii sălbatice și, numeroase studii au

examinat efectele acestor modificări ale

habitatelor (Bernard & Fenton, 2007; Mazurek &

Zielinski, 2004).

Pădurile şi alte habitate împădurite,

afectează pozitiv activitatea de hrănire şi oferă

adăposturi pentru multe specii de lilieci (Myotis

sp.) (Jaberg & Guisan, 2001). Pădurile de foioase

sunt, de asemenea, puncte importante în

conservare, deoarece sunt folosite de un număr

considerabil de specii ameninţate. Liliecii evită

pădurile care prezintă coronament omogen şi din

care este îndepărtat lemnul mort (Russo & Jones,

2003; Ulrich et al., 2007).

B02.03

îndepărtarea

lăstărișului;


barbastellus

Myotis

myotis

Myotis

blythii

Este foarte important să existe elemente de

conexiune între habitate (tufișuri, copaci izolați,

pâlcuri mici de copaci), care să facă legătura între

adăposturile liliecilor și zonele de hrănire. Aceste

elemente, împreună cu văile marilor râuri și

crestele dealurilor sunt folosite ca repere in

migraţie, pentru speciile cu raza de ecolocație

scurtă, sau ca adăposturi împotriva prădătorilor

(Jaberg & Guisan, 2001).

Acoperirea cu vegetaţie naturală sau semi-

naturală (păduri dense, tufărişuri, copaci izolaţi,

petice de pădure şi pajişte) par să afecteze

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

32

distribuţia fiecărei specii de lilieci şi compoziţia

comunităţilor.

B02.04

îndepărtarea

arborilor

uscaţi sau in

curs de

uscare

(îndepărtarea

lemnului

mort)


barbastellus

Myotis

myotis

Myotis

blythii

Studiile au arătat că fragmentele de păduri

bătrâne păstrate, fără a se interveni prin

management forestier general (care încă se aplică

în România) sunt considerate habitate cheie pentru

liliecii de pădure, în principal pentru speciile rare

(Barbastella barbastellus, Myotis bechsteinii,

Myotis emarginatus, Nyctalus leisleri, N.

lasiopterus, Hypsugo savii, Rhinolophus

hipposideros, etc), deoarece aceste fragmente sunt

folosite intens de către lilieci (Zielinski &

Gellman, 1999).

B03

Exploatare

forestieră fără

replantare sau

refaceree

naturală


barbastellus

Myotis

myotis

Myotis

blythii

Fragmentarea pădurilor este un proces

important cu impact asupra faunei de lilieci şi

acest proces ar putea, mai departe, să fie luat în

consideraţie, ca principală cauză în extincţia

speciilor (Reiter, 2004). Caracteristicile

habitatului şi calitatea acestuia este influenţată de

biomasa, diversitatea şi distribuţia insectelor

(Russo & Jones, 2003).

Programul de defrișări ar trebui să evite

realizarea unor spații excesiv de mari în

coronamentul pădurii sau să ducă la apariția unor

luminișuri omogene. In stadiile mai tinere ale

pădurii, administrarea ei ar trebui să încurajeze

dezvoltarea unui coronament eterogen, în timpul

creșterii pădurii, favorizând astfel prezența

diferitelor straturi verticale, incluzând copacii

dominanți, co-dominanți și intermediari (Russo et

al. 2007).

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

33

Fragmentarea ariilor împădurite ar

reprezenta factorul primar ce intervine în extincţia

speciei Myotis myotis (Saunders et al., 1991). Cu

cât fragmentul de pădure este mai mare, cu atât

cresc și populațiile de Myotis myotis, Nyctalus

noctula și Barbastella barbastellus (Lesinski et

al., 2007).

4.3. Presiuni antropice la adresa speciilor de amfibieni și reptile

Specie Intensitate (Ridicata,

Medie sau Scazuta)

Cod impact

(conform listei

atasate)

Descriere impact

Bombina variegata Medie A04.01.02 Pășunatul intensiv al

oilor


oilor


oilor


oilor

Bombina variegata Medie B03 Exploatare forestieră

fără replantare sau

refacere naturală

Bombina variegata Medie B03 Exploatare forestieră

fără replantare sau

refaceree naturală

Bombina variegata Medie G01.03.02 Conducerea în afara

drumului a vehiculelor

motorizate

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

34

Bombina variegata Medie G01.03.02 Conducerea în afara

drumului a vehiculelor

motorizate

Bombina variegata Medie H01.07 Poluarea difuză a

apelor de suprafaţă

cauzată de platformele

industriale abandonate

4.4. Presiuni antropice la adresa speciilor de nevertebrate

Specie Intensitate

(Ridicata, Medie

sau Scazuta)

Cod impact

Descriere impact

Lucanus cervus Scazută D01.02 (Drumuri

nationale, autostrazi)

Exemplare moarte rănite

în urma impactului cu

autoturismele. Este un

impact generalizat in

lungul drumurilor

Lucanus cervus Scăzută K03 (relaţii

interspecifice

faunistice)

Prădare de către bursuci

Lucanus cervus Scăzută K03 (relaţii

interspecifice

faunistice)

Prădare de către

ciocănitori

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

35

4.5. Presiuni antropice la adresa speciilor de pești

Specie Intensitate

(Ridicata,

Medie sau

Scazuta)

Descriere impact

Barbus (meridionalis)

petenyi, Rhodeus

(sericeus) amarus,

Romanogobio (Gobio)

kessleri, Sabanejewia

aurata

scăzută Regularizarea râurilor. Recalibrarea, reprofilarea

albiei. Lucrări de decolmatare. Amenajarea

malului.

În timpul acestor lucrări apa râurilor devine tulbure,

afectând ihtiofauna. Pe termen lung se pierd habitatele

importante pentru speciile de pești sau se trensformă

în habitate mai puțin ideale pentru speciile de pești.


petenyi, Rhodeus

(sericeus) amarus,

Romanogobio (Gobio)


aurata

medie Regularizarea râurilor. Recalibrarea, reprofilarea

albiei. Lucrări de decolmatare. Amenajarea

malului.


petenyi, Rhodeus

(sericeus) amarus,

Romanogobio (Gobio)


aurata

ridicată Intrare apă poluată de la stația de epurare al

orașului Odorheiu Secuiesc.


petenyi, Rhodeus

(sericeus) amarus,

Romanogobio (Gobio)


aurata

ridicată Intrare apă poluată de la stația de epurare al

orașului Odorheiu Secuiesc.

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

36


petenyi, Rhodeus

(sericeus) amarus,

Romanogobio (Gobio)


aurata

medie Variația debitului Târnavei Mari datorită

funcționării Microhidrocentralei (MHC) de la

Zetea (proprietatea SC Uzinsider General

Contractor S.A.).

Oscilația nivelului apei din râul Târnava Mare are un

efect negativ asupra speciilor de pești din acest râu.

Datorită oscilației nivelului Târnavei, unele

exemplare pot rămâne pe uscat, dar poate fi afectată și

reproducerea speciilor prin distrugerea icrelor.

Oscilația nivelului apei poate afecta baza de hrană a

speciilor de pești. Au fost cazuri, când au rămas pe

uscat nevertebratele care fac parte din baza de hrană a

speciilor de pești.


petenyi, Rhodeus

(sericeus) amarus,

Romanogobio (Gobio)


aurata

medie Variația debitului Târnavei Mari datorită

funcționării Microhidrocentralei (MHC) de la

Zetea (proprietatea SC Uzinsider General

Contractor S.A.).

Descrierea a se vedea mai sus.


petenyi, Rhodeus

(sericeus) amarus,

Romanogobio (Gobio)


aurata

medie Tăierea arborilor de pe malul apelor curgătoare.

Arborii de pe malul râului umbresc albia, astfel apa nu

se încălzește foarte tare în perioadele de vară. Dacă

lipses aceste arbori, prin încălzirea apei poate scădea

cantitatea de oxigen dizolvat în apă. Totodată, apa

spală pe sub rădăcinile acestor arbori, creând locuri

ideale de hrănire și de ascunziș pentru speciile de

pești.


petenyi, Rhodeus

(sericeus) amarus,

Romanogobio (Gobio)

medie Tăierea arborilor de pe malul apelor curgătoare.


SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

37


aurata


petenyi, Rhodeus

(sericeus) amarus,

Romanogobio (Gobio)


aurata

medie Exploatările forestiere.

În multe locuri se trece prin albia râului, cauzând

tulburarea acestora. De pe drumurile forestiere slab

întreținute se scurge apa tulbure în râuri/pârâuri pe

timpul ploilor.


petenyi, Rhodeus

(sericeus) amarus,

Romanogobio (Gobio)


aurata

medie Exploatările forestiere.



petenyi, Rhodeus

(sericeus) amarus,

Romanogobio (Gobio)


aurata

scăzută Exploatarea pietrișului și a pietrei din albia

râurilor


petenyi, Rhodeus

(sericeus) amarus,

Romanogobio (Gobio)


aurata

scăzută Exploatarea pietrișului și a pietrei din albia

râurilor


petenyi, Rhodeus

(sericeus) amarus,

Romanogobio (Gobio)

scăzută Construirea caselor de vacanță, sau a altor clădiri

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

38


aurata


petenyi, Rhodeus

(sericeus) amarus,

Romanogobio (Gobio)


aurata

medie Poluare difuză provenită de la localități.


petenyi, Rhodeus

(sericeus) amarus,

Romanogobio (Gobio)


aurata

medie Poluare difuză provenită de la localități.


petenyi, Rhodeus

(sericeus) amarus,

Romanogobio (Gobio)


aurata

scăzută Captări și praguri de fund sau de cădere.


petenyi

scăzută Braconajul


petenyi

scăzută Braconajul


petenyi, Rhodeus

(sericeus) amarus,

Romanogobio (Gobio)


aurata

medie Captări și praguri de fund sau de cădere

SC WILDLIFE

MANAGEMENT

CONSULTING SRL



– Etapa 2

Revizia

0 1 2 3 4

39


petenyi, Rhodeus

(sericeus) amarus,

Romanogobio (Gobio)


aurata

medie Retragerea debitului


petenyi, Rhodeus

(sericeus) amarus,

Romanogobio (Gobio)


aurata

medie Amenajarea sau crearea unor lacuri pentru

pescuit sau pentru piscicultură. Afectează speciile

de pești protejate prin răspândirea speciilor invazive

cât și prin răspândirea unor boli sau paraziți.