Roma intre legenda si realitatea istorica

Legenda fondării Romei

Legenda fondarii Romei este una din cele mai celebre legende ale istoriei.

Ea cuprinde doua momente:

ridicarea cetatii Lavinium

intemeierea Romei.

22 aprilie 753 î.Hr. - începutul unui ilustru oraş al lumii

„…Destinul cerea întemeierea marelui oraş şi înscăunarea celei mai mari puteri din lume după cea a zeilor" (Titus Livius).

Ramni, Romani ….

La aproximativ cincisprezece kilometri de la gura Tibrului, se ridică în amonte, pe ambele maluri ale fluviului, coline domoale, mai înalte pe cel drept, mai scunde pe cel stâng.

De acestea din urmă se leagă, de cel puţin 2500 de ani, numele romanilor.

Sub forma cea mai timpurie sub care ne sunt cunoscuţi, locuitorii acestui canton nu se numeau Romani, ci Ramni (Ramnes).

Începuturile Romei

Romanii nu se îndoiesc de originea lor troiană.

De la Troia, incendiată de grecii învingători în 1 184 Î.Hr., dacă ne luăm după datarea tradiţională, scapă „piosul Eneas", fiul lui Anhises şi al zeiţei Venus. După o lungă peregrinare mediteraneană, Eneas îşi ia ca obârşie Italia, respectiv Latium, regiunea viitoarei Rome, căsătorindu-se cu Lavinia, fiica regelui local Latinius. Fiul său Ascanius întemeiază o nouă cetate la poalele munţilor Albani: Alba-Longa.

Timp de trei secole, Alba cunoaşte 12 regi. Ultimul este alungat de către fratele său, care, pentru a curma ramura legitimă, face din nepoata sa Rea Silvia o vestală, preoteasă constrânsă la castitate.

Legenda fondarii Romei

Potrivit legendei, la 21 aprilie 753 i.C., Romulus si fratele sau geamăn Remus au întemeiat oraşul Roma în locul unde fuseseră alăptaţi de o lupoaica atunci când erau sugari.

Legenda referitoare la Romulus si Remus îşi are probabil originea in secolul patru i.C., iar data exactă a întemeierii Romei a fost stabilita de către istoricul roman Marcus Terentius Varro, în secolul întâi i.C.

Romulus şi Remus - personaje de legendă

Înainte de naşterea gemenilor, Numitor a fost ucis de către fratele sau mai mic Amulius, care a obligat-o pe Rhea să devina vestală, pentru a nu putea da naştere unor posibili rivali la titlul sau. Rhea a rămas însărcinata cu zeul războiului, Marte, şi le-a dat naştere lui Romulus si Remus. Amulius a cerut ca sugarii sa fie înecaţi în Tibru, insa aceştia au supravieţuit si au ajuns la mal la poalele muntelui Palatin, unde au fost alăptaţi de o lupoaica, până când au fost găsiţi de ciobanul Faustulus.

Potrivit legendei, Romulus si Remus au fost fiii lui Rhea Silvia, fiica regelui Numitor din Alba Longa. Alba Longa este un oraş mitologic, localizat pe muntele Alban, in sud-estul viitoarei Rome.

Romulus - primul Rege al Romei

Crescuţi de Faustulus si nevasta sa, Romulus şi Remus au devenit mai târziu liderii unei trupe de tineri ciobani războinici.

După ce au aflat adevărata lor identitate, ei au atacat oraşul Alba Longa, l-au ucis pe maleficul Amulius şi l-au repus pe tron pe bunicul lor. După aceea gemenii au decis să întemeieze un oras pe locul in care fuseseră salvaţi când erau copii.

La scurt timp, au ajuns sa se certe si Remus a fost ucis de fratele lui.

Conform legendei înregistrate de către Plutarh şi Livius, Romulus a servit ca primul Rege al Romei.

Răpirea sabinelor

Romulus a recurs la un vicleşug: a organizat jocuri publice la care i-a invitat pe sabini, alături de celelalte triburi din zonă. În timpul curselor, romanii au răpit femeile sabine şi i-au izgonit pe sabini. Neînarmaţi, aceştia n-au putut să se apere şi au plecat blestemându-i pe romanii care călcaseră în picioare legile ospitalităţii.

Istoria veche a Romei începe prin a povesti ce a plănuit Romulus pentru a le găsi neveste coloniştilor săi. Ca să populeze Roma, Romulus a primit tot felul de oameni din vecinătate, exilaţi, datornici, sclavi fugiţi, ucigaşi. Dar lipseau femeile.

Legendă şi adevăr istoric

Legenda spune că Romulus a adus în cetate tot soiul de oameni care au răpit fetele sabinilor, care locuiau pe alte coline, şi astfel s-a iscat un război care s-a sfârşit printr-o împăcare.

Adevărul istoric spune este că cele mai vechi aşezări se aflau pe colina Palatin aparţinând latinilor, iar pe alte coline locuiau sabinii.

Roma a fost condusă alternativ de regi latini şi sabini pana când Tarquinii etrusci au preluat conducerea. Aceasta este perioada când civilizaţia etrusca îşi face intrarea în Roma, care la aceea vreme era o uniune de sate. Tuscii au făcut din ea o mare cetate.

Alte legende ale fondării Romei

O alta legenda despre întemeierea Romei, care îşi are originea in Grecia Antica, povesteşte modul in care personajul mitologic Aeneas din Troia a întemeiat aşezarea Lavinium şi a inaugurat o dinastie în care aveau să se nască cu câteva secole mai târziu Romulus si Remus.

In secolul cinci i.C, activa istorici greci au presupus ca Aeneas s-a aşezat la Roma, care la vremea respectiva era încă un mic oraş.

Mitul lui Aeneas

In secolul întâi i.C., poetul roman Virgiliu a creat mitul lui Aeneas în poemul sau epic Eneida, opera care povesteşte despre călatoria lui Aeneas catre Roma.

In Iliada, un poem grecesc epic scris de Homer in secolul VIII i.C., Aeneas a fost singurul erou troian important care a supravieţuit în urma distrugerii Troiei de către Grecia. Un pasaj din aceasta opera spune ca el şi descendenţii săi aveau să conducă Troia, dar din cauza ca nu a existat nici o însemnare cu privire la o asemenea dinastie în Troia, istoricii greci au propus ideea că Aeneas şi descendenţii săi s-au mutat în alte locuri.

Cele şapte coline

Zona în care a fost întemeiată Roma, aflată la o depărtare de patruzeci de kilometri de gurile Tibrului, nu favoriza dezvoltarea comerţului maritim, dar în acele vremuri când pirateria era în toi, faptul că se afla mai în interiorul uscatului reprezenta un avantaj. Din punct de vedere al negoţului de pe continent, Roma era bine situată, la răscrucea dintre fluviu şi drumul şerpuind de la nord la sud.

Regiunea nu era salubră; inundaţii, ploi şi izvoare perpetuau natura mlăştinoasă a solului. Aşa se explică pe de o parte ravagiile provocate de malarie în câmpia din jur şi până în partea cea mai de jos a oraşului, iar pe de altă parte popularitatea celor şapte coline.

Cele şapte coline

Colina pe care, potrivit tradiţiei, s-a stabilit prima colonie a fost Palatinul, poate pentru că, datorită prezenţei unei insule în apropiere, se putea atât traversa Tibrul cu piciorul, cât şi construi, destul de uşor, un pod.

Rând pe rând, s-au populat şi dealurile învecinate, până ce excedentul de locuitori, trecând fluviul, a ridicat aşezări spre Vatican şi Ianicul. De fapt, erau mai mult de şapte asemenea mici ridicături de pământ. De la o epocă la alta, lista "celor şapte" variază. În vremea lui Cicero, cele şapte coline erau: Palatin, Capitolin, Caelio, Esquilin, Aventin, Viminal şi Quirinal. Cele trei triburi stabilite pe coline, latinii, sabinii şi etruscii, s-au unit într-o federaţie, Septimontium, şi s-au contopit treptat formând cetatea Romei.

Consemnări despre Roma

Consemnări ale lui Vergilius despre istoria Romei

„Dar iată... Romulus, fiul lui Marte... Sub ocrotirea lui, copile, această ilustră Romă îşi va pune imperiul pe aceeaşi treaptă cu universul, tăria pe aceeaşi treaptă cu Olimpul, şi cu un singur meterez va închide şapte coline“ - spune conducătorul Anhises, în Infern, când acesta îi vesteşte fiului său, Eneas, istoria oraşului care se va naşte din neamul său.

Consemnări despre Roma

„Lupte vă cant şi pe oşteanu ce odată, din câmpuri troianice,

Dus de meniri a sosit în pământul italic, la Lavinii,

Zeii, cât timp a ţinut mania mâhnitei Iunone.

Patimi şi-n lupte-a-ndurat, în Latium până să aducă

Zeii troieni şi temeiuri să-şi pună cetăţii din care

Neamul latin a purces, poporul albanic şi Roma.”

(citat din Eneida)

Consemnări ale lui Vergilius despre istoria Romei

Consemnări despre Roma

Consemnări ale lui Plutarh

Plutarh este unul dintre istoricii antici care a relatat vechile legende, transmise prin tradiţie, cu privire la cetatea Romei.

El afirmă:

,,Conform unei legende, cândva ar fi năvălit pământurile Tibrului un neam de oameni puternici şi foarte numeroşi. Dar băştinaşii au ţinut piept cotropitorilor şi până la urmă i-au înfrânt. În cinstea acestei izbânde a fost înălţat un oraş căruia i-au zis Roma, ceea ce înseamnă putere.”

Părerea arheologilor

Principalele concluzii ale arheologilor: oraşul s-a format treptat, prin unirea mai multor comunităţi; s-a stabilit că în secolul VIII i.Hr. au apărut în Latium, pe

colinele Palatin, Esquilin , Caelius şi Quirinal , o serie de aşezări primitive, izolate unele de altele;

pe la jumătatea sec VII i.Hr. populaţia primelor aşezări a început să ocupe versanţii colinelor şi văile dintre ele; apariţia Forului roman, ca un centru al vieţii economice şi politice, sunt fixate in primul pătrar al secolului VI i.Hr.; în aceeaşi perioadă, Capitolul se transforma în citadela noului oraş.

Arheologii înclină să dateze apariţia Romei la începutul secolului VI i.Hr.

Dovezi arheologice

La începutul secolului al XX-lea, săpăturile arheologice au început să scoată la lumină cele mai vechi vestigii (contribuţii importante ale arheologului Andrea Carandini).

S-au găsit pe Palatin resturile a două sate formate din adăposturi din stâlpi de lemn şi argilă, pe care vestigiile de ceramică permit să le datăm în cea de a doua jumătate a secolului al Vlll-lea.

Grota Lupoaicei

Este o grotă subterană descoperită de arheologi.

Andrea Carandini, profesor la Universitatea La Sapienzia din Roma, pentru a demonstra veridicitatea legendei Lupoaicei citează ca argument şi scrierile antice care fac referire la grota "Lupercale", denumire evident legată de cuvântul “lupa”, adică Lupoaică, în latină.

Grota LupoaiceiReprezentare antică

Puncte de vedere ale arheologilor

“ …. Am găsit şi coliba sacerdoteselor unde se făcea focul sacru şi pardoseala veche de la jumătatea secolului al VIII-lea i.H. Aceasta e o proba care ne permite să datăm cu precizie fondarea oraşului ."

- arheologul Carandini

Titlus Livius şi istoria Romei

Titus Livius (ca. 59 î.Hr. - 17 d.Hr.) a fost istoric roman, autor al unei monumentale istorii a Romei, Ab urbe condita (De la fondarea Romei) - în 142 de cărţi.

Titus Livius a folosit materialul găsit în cronicile deja existente. El acorda, mai ales, preţuire valorii literare şi interesului provocat de povestirea unui eveniment, indiferent dacă era veridic sau nu.

Roma astăzi

Centrul Istoric al Romei este astăzi pe lista UNESCO de Patrimoniu al Umanităţii

Legendă şi adevăr istoric

Legenda întemeierii Romei este in izvor important deoarece aduce informaţii cu privire la spaţiul şi timpul formarii oraşului.

Deşi, mare parte din aceasta legendă ţine de literatură, exista şi elemente de adevăr.

Cu privire la originile Romei este practic imposibilã contrazicerea unor scriitori antici pentru partea legendară a istoriei romane.

Istoria şi realitatea nu pot fi separate de mit pentru că nu se poate trăi în afara imaginarului şi a mitologiei.

Cel mai important lucru rămas în urma civilizaţiei romane este limba latină, cea din care s-au dezvoltat: italiana, spaniola, franceza, portugheza şi româna.

Expresii şi proverbe latine celebre

VAE VICTIS (Am venit, am vazut, am invins!) - după Titus Livius, aceste cuvinte ar fi fost spuse de un anume Brennus, căpetenia jefuitorilor gali care au distrus si au pradat Roma in 390 ien.

O TEMPORA! O MORES! (Ce vremuri! Ce moravuri!) - Vorbe atribuite lui Iulius Caesar, atât de Plutarh cât şi de Suetoniu.

MARMOREAM URBEM RELINQUO, QUAM LATERICIAM ACCEPI (Mi-a fost încredinţat un oraş de cărămizi, las în urma un oraş de marmura) – cuvinte atribuite împăratului Augustus.

BONI PASTORIS EST TONDERE PECUS, NON DEGLUBERE (Pastorul cel bun îşi tunde oile, nu le jupoaie) – frază atribuita lui Tiberiu. A fost adresata de împărat guvernatorilor de provincii romane şi stă mărturie pentru chibzuinţa politică şi cumpătarea administrativa ale urmaşilor lui Augustus.

AUDACES, FORTUNA JUVAT (Soarta favorizează pe îndrăzneţi) – Vergilius

AUDIATUR ET ALTERA PARS (Să fie ascultată şi cealaltă parte) - Seneca

AB ALIO EXPECTES, ALTERI QUOD FECERIS (Aşteaptă de la altul, ce i-ai făcut tu lui)

Câteva expresii celebrefolosite în limba română şi în alte limbi

ab Urbe condita - de la întemeierea Romei

acta est fabula! - piesa a fost jucata!

acta non verba! - fapte nu vorbe!

advocatus diaboli - avocatul diavolului

ars poetica - arta poeziei cogito ergo sum - cuget, deci

exist curriculum vitae - cursul vieţii

(autobiografie)

magna cum laude - expresie comună de apreciere, de onoare

magister ludi – educator ne quid nimis! - nimic prea mult nihil novi sub sole - nimic nou

sub soare nota bene - ia aminte! panem et circenses - pâine şi

circ quod erat demonstrandum -

ceea ce era de demonstrat