CUPRINS Cap 1 Introducere Cap 2 Aspecte teoretice Cap 2.1 Conduitele licite si conduitele ilicite Cap 2.2 Tipuri de raspundere juridica Cap. 2.2.1 Rspunderea penal Cap. 2.2.2 Rspunderea civila Cap. 2.2.3 Rspunderea contravenional ( administrativa ) Cap 2.2.4 Rspunderea material Cap 2.2.5 Rspunderea disciplinar Cap 3 Studiu de caz Raspunderea juridica a medicului Cap. 3.5.1 Raspunderea civila a medicului Cap. 3.5.2 Raspunderea Disciplinara a medicului Cap. 3.5.3 Rspunderea civil a medicului Cap. 3.5.4 Raspunderea penala a medicului Cap 4 Concluzii Cap 5 Bibliografie

Cap 1 IntroducereDreptul ca fenomen social are finaliti complexe privind asigurarea coerenei, funcionalitii i autoreglrii sistemului social, soluionarea conflictelor relaiilor interumane; precum si aprarea i promovarea valorilor sociale, a drepturilor i libertilor fundamentale ale omului. Pe masura ce societate a evoluat, Drepturile Omului au capatat o importanta primordiala in viata sociala, si totodata a devenit imperios necesara protectia atat a bunului public cat si a celui privat, astfel incat apariti normelor juridice scrise nu a reprezentat decat un pas firesc spre evolutie si civilizatie.

Cap 2 Aspecte teoreticeCap 2.1 Conduitele licite si conduitele ilicite Normele juridice sunt norme cu caracter imperativ, fiindca preuspun o conduita ce se vrea nepartinitoare, dar care este impusa de legiutor, i au ca scop s orienteze, s stimuleze i s determine comportamentele umane, aplicarea lor fiind la nevoie asigurat prin fora de constrngere a statului. Nu orice conduit uman are relevan din punct de vedere juridic, ci numai acele comportamente care cad sub incidena normelor juridice. Sub aspect juridic se disting dou categorii de conduite umane:1 Conduite licite sau legale care sunt conforme normelor juridice. Conduita licit este exprimat prin anumite aciuni sau prin abinerea de a svri anumite aciuni, care se ncadreaz n limitele drepturilor i obligaiilor prescrise prin normele juridice. O particularitate legat de ncadrarea conduitelor licite este aceea c nu intereseaz motivele, care pot avea multiple de cauze, pornind de la convingere i sfrind cu teama de pedeaps, care determin subiectul de drept la un atare comportament. Ca urmare, conduita licit este dat de aciunile sau inaciunile conforme sau chiar determinate de normele juridice;

1

Ioan Ceterchi, Ion Craiovan Introducere in Teoria Generala a Dreptului, Editura All Beck 1998 2

O conduita umana licita este cea asteptata, reprezinta de fapt un ideal, este scopul pentru care se impun la nivel de legiutor a normelor juridice. Este un exemplu, totodata, si reprezinta de multe ori baza de pornire pentru a evalua si re-evalua normele juridice. Conduite ilicite sau ilegale sunt cele care contravin normelor juridice. Conduita ilicit const dintr-o aciune sau inaciune contrar prevederilor normelor juridice, svrite de o persoan care are capacitatea de a rspunde pentru faptele sale. n principiu, nclcarea prevederilor normelor juridice atrage rspunderea juridic a persoanei vinovate. Este important de mentionat faptul ca numai comportamentul contient, responsabil are relevan juridic. Spre exemplu, comportamentul unui alienat mintal nu poate fi calificat ca fiind licit sau ilicit, deoarece acest comportament nu este rezultatul unei deliberri contiente i ca atare, alienatul mintal nu poate avea rspunderea juridic a faptelor sale. Cu alte cuvinte, pentru a putea fi facut responsabil de conduita ilicita, o persoana trebuie sa fie in deplina capacitate de exercitiu, sa poata sa raspunda pentru faptele sale din punct de vedere al discernamantului. Cap 2.2 Tipuri de raspundere juridica Rspunderea juridic const ntr-un raport instituit de norma juridic, ntre autorul nclcrii normelor juridice i stat, reprezentat prin agenii unei autoriti, care pot fi instanele de judecat, funcionarii de stat sau ali ageni ai puterii publice. Coninutul raportului juridic este complex, dar n esen este format din:2 - dreptul statului, ca reprezentant al societii de a aplica sanciunile prevzute de normele juridice persoanelor care ncalc prevederile legale i - obligaia persoanelor de a se supune sanciunilor legale, pentru restabilirea ordinii de drept. Raspunderea juridica a unei persoane intervine daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: exista o fapta ilicita; exista un prejudiciu; exista legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; fapta ilicita este comisa cu vinovatie. Fapta ilicita consta intr-un act de conduita prin savarsirea caruia se incalca regulile de comportament in societate.2

Ioan Ceterchi, Ion Craiovan Introducere in Teoria Generala a Dreptului, Editura All Beck 1998 3

Prejudiciul, ca element al raspunderii juridice, consta in consecintele negative patrimoniale si morale suferite de catre o persoana ca urmare a faptei ilicite savirsite de catre o alta persoana. Prejudiciul trebuie sa fie cert, direct si sa rezulte din atingerea adusa unui drept (vatamarea sanatatii unei persoane) sau unui interes legitim. Raportul de cauzalitate este definit ca fiind acea relatie in virtutea careia un fenomen determina aparitia, modificarea sau disparitia altui fenomen; autorul faptei ilicite raspunde numai daca se stabileste ca intre conduita sa, desfasurata in planul relatiilor sociale si consecintele aparute in acelasi plan exista o relatie de la cauza la efect. Raspunderea juridica se particularizeaza prin formele pe care le generaza, situatie in care forma ilicita poate imbraca forma infractiunii, forma contraventiei, forma abaterii administrative, forma abaterii disciplinare sau forma ilicitului civil. Exista asadar mai multe forme ale rspunderii juridice, iar in domeniul fiecrei ramuri de drept s-au conturat forme specifice ale rspunderii juridice: Cap. 2.2.1 Rspunderea penal se nscrie n sfera rspunderii infracionale pentru nclcarea normelor de drept. Pentru a constitui infraciune, abaterea trebuie: - s aib un pericol social ridicat; - s reprezinte o serioas ameninare a intereselor societii. Diferena principal ntre infraciune i contravenie const n periculozitatea social a nclcrii normelor de drept. Raspunderea penala poate fi angajata doar prin fapte ilicite declarate prin lege infractiuni, adica fapte care prezinta o anumita doza de pericol social. Temeiul obiectiv al raspunderii juridice penale este conduita ilicita definita prin lege ca infractiune. Raspunderea penala se ntemeiaza totdeauna pe vinovatia autorului faptei ilicite, ceea ce nseamna ca are un caracter subiectiv. In consecinta, nu este suficient sa se fi produs o fapta n mod obiectiv, ci fapta trebuie sa fi fost savrsita cu vinovatie, iar vinovatia constituie criteriul principal de stabilire si individualizare a pedepsei. Raspunderea penala este personala si limitata n sensul ca vizeaza numai persoana autorului infractiunii si se refera n exclusivitate la fapta comisa. Numai autorul infractiunii va putea fi obligat sa suporte pedeapsa si sa o execute, legea neadmitnd substituirea celui condamnat n executarea pedepsei cu o alta persoana. De aceea moartea inculpatului mpiedica continuarea procesului penal si moartea condamnatului ntrerupe executarea pedepsei. In cazul raspunderii penale fiinteaza prezumtia de nevinovatie a inculpatului ca prezumtie relativa care poate fi rasturnata de catre acuzare prin proba contrara. Codul penal roman, in partea generala, prevede trei categorii de sanctiuni de drept penal:4

pedeapsa. Legea penala prevede urmatoarele categorii de pedepse: principale detentiunea pe viata, inchisoarea si amenda, complementare interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani si degradarea militara si accesorii care constau in interzicerea tuturor drepturilor care fac obiectul pedepsei complementare. masurile educative. Aceasta sanctiune se aplica minorului care a savarsit o infractiune; masurile de siguranta. Aceste sanctiuni au drept scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii faptelor prevazute de lege. Punerea in executare a acestor sanctiuni este reglementata in Codul de Procedura penala.

Cap. 2.2.2 Rspunderea civila clasificat n dreptul civil n: - rspunderea civil delictual. Acest tip de rspundere are drept coninut obligaia civil de reparare a prejudiciului cauzat de o fapt ilicit. Ea afirm o sanciune de drept civil prin obligaia de reparare a prejudiciului produs prin fapta ilicit, fr a dicta n acelai timp i o pedeaps. Spre exemplu, fapta ilicit cauzatoare de prejudicii poate s constituie n acelai timp i o infraciune, fr ca asocierea celor dou sanciuni s duc la pierderea individualitii lor sau la modificarea naturii juridice a fiecreia dintre sanciunile aplicabile. Conform Codului civil, rspunderea civil delictual poate fi stabilit pentru: fapta proprie (art. 998-999 din care rezulta ca greseala sau culpa pot imbraca forma dolului, intentiei directe, imprudentei, neglijentei ) fapta altei persoane (art. 1000 alin.2, 3, 4); lucruri, edificii i animale (art. 1000 alin.1, art. 1001, art. 1002);3 - rspunderea civil contractual. Fa de rspunderea civil delictual are un caracter special, derogator. Spre deosebire de rspunderea civil delictual n care obligaia nclcat este o obligaie legal cu caracter general, care revine tuturor (de a nu vtma drepturile altuia prin fapte ilicite), n cazul rspunderii civile contractuale, obligaia nclcat este o obligaie concret, stabilit printr-un contract preexistent, valabil, ncheiat ntre pgubit i cel care a nclcat obligaiile contractuale. Ambele forme de rspundere civil sunt fundamentate pe principiul reparrii unui prejudiciu patrimonial produs prin fapta ilicit a unei persoane.4 Cap. 2.2.3 Rspunderea contravenional ( administrativa ) este atras n cazul comiterii unei contravenii.3

Carmen Marinela Popa Elemente de teoria generala a dreptului, Editura Universitatii Lucian Blaga Sibiu 2009 4 Dr. Ernest Lupan Drept Civil Persoana Fizica, Editura Luminalex 1999 5

Contraventia este fapta savrsita cu vinovatie, care prezinta un pericol social mai redus dect infractiunea, si este prevazuta si sanctionata de lege. Regimul juridic al contraveniilor este legat i de activitatea organelor din administraia public, deoarece organizarea impunerii i impunerea legilor i a altor acte normative necesit i existena unor sanciuni pe care le pot institui i aplica aceste organe din administraia public n activitatea lor executiv. Rspunderea contravenional nu trebuie confundat cu rspunderea administrativ, deoarece sanciunile contravenionale se aplic att de ctre organele administraiei publice, ct i de ctre organele judectoreti. Subiectul raspunderii administrative este, n principal, numai persoana fizica si numai atunci cnd legea prevede, sanctiunea contraventionala putnd fi aplicabila si persoanelor juridice. Pentru aceeasi contraventie legea nu admite aplicarea cumulativa a doua sanctiuni administrative, de exemplu avertisment si amenda. Se admite aplicarea cumulativa a amenzii cu confiscarea, atunci cnd legea prevede masura suplimentara a confiscarii. Cnd o persoana savrseste mai multe contraventii, pedeapsa ce i se aplica se stabileste n conformitate cu sistemul cumulului aritmetic, dupa cel al absorbtiei legale, astfel ca amenzile se vor cumula pentru fiecare contraventie n parte, fara ca acestea mpreuna, sa depaseasca dublul maximului amenzii prevazute pentru contraventia cea mai grava.5 Avertismentul, amenda contraventionala si obligarea la prestarea unei activitati in folosul comunitatii se pot aplica oricarui contravenient persoana fizica ori juridica. Avertismentul consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale. Amenda contraventionala consta intr-o suma de bani pe care contravenientul trebuie sa o achite, cand savarseste o contraventie cu un grad mai mare de pericol social. In mod obisnuit, actele normative prevad limite minime si maxime ale amenzilor care pot fi aplicate in situatia in care se aplica aceasta sanctiune. Impotriva procesului verbal prin care se constata si se aplica o sanctiune contraventionala, contravenientul are posibilitatea de a formula plangere, in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia. Plangerea, insotita de copia procesului verbal de constatare a contraventiei, se depune la organul din care face parte agentul constatator, care este obligat sa o primesca, sa inmaneze depunatorului o dovada in acest sens si sa o inainteze judecatoriei in a carei raza teritoriala a fost savarsita contraventia.

5

Ioan Santai Tratat de Drept Administrativ , Editura All Beck 6

Cap 2.2.4 Rspunderea material const n obligaia oricrui salariat de a repara, n limitele prevzute de lege, prejudiciul pe care l-a cauzat unitii din vina sa i n legtur cu munca sa. Rspunderea material este o instituie proprie dreptului muncii. In dreptul muncii, raspunderea angajatilor poate fi raspundere materiala atunci cnd angajatul, din vina si n legatura cu munca sa cauzeaza pagube unitatii la care este angajat, si raspundere disciplinara atunci cnd angajatul, prin fapta sa ilicita contravine normelor de disciplina muncii n unitate, savrsind abateri disciplinare. Prin contractul de munca nu se poate stipula vreo clauza prin care s-ar mari sau micsora raspunderea peste sau sub limitele prevazute de lege. Cap 2.2.5 Rspunderea disciplinar const ntr-un ansamblu de norme legale, care privesc sancionarea faptelor de nclcare cu vinovie de ctre orice persoan ncadrat, indiferent de funcie sau locul pe care l ocup, a obligaiilor asumate prin contractul de munc. Aceste fapte constituie abateri disciplinare i pot atrage sanciuni cum sunt: mustrarea, avertismentul, reducerea salariului, desfacerea contractului de munc. Asadar raspunderea disciplinara intervine n legatura cu executarea contractului de munca. Pentru antrenarea raspunderii disciplinare nu este necesara producerea unui prejudiciu material ca rezultat direct sau indirect al abaterii disciplinare savrsite de angajat, ci este suficient ca abaterea sa se fi produs ca fapta concreta ce consta n ncalcarea cu vinovatie a obligatiilor de munca sau a normelor de comportare. Realibitarea disciplinara poate interveni n cazul n care cel ce a savrsit abaterea da dovezi temeinice de ndreptare si nu a savrsit alta abatere ntr-un anume interval de timp. Exista astfel reglementari in materie de raspundere juridica ce acopera toate ramurile de interes ale societatii. Toate aceste norme juridice au ca si scop orientarea faptelor ilicite inspre fapte licite, desi este recunoscut deja in istorie faptul ca nu exista popoare fara abateri, asa cum nici aceste norme juridice u au putut sa ajunga in forma actuala, si sa evlueze mai departe, fara existenta faptelor ilicite. Modelul american de justitie este, din acest punct de vedere, unul extrem de eficient atata timp cat utilizeaza faptele ilicite soldate cu o sentinta judecatoreasca, drept argument si sursa de netagaduit pentru analiza si judecarea unei fapte ilicite similare petrecute ulterior. In modelul european de justitie exista de asemenea principiul in baza caruia normele juridice reprezinta consecinta adaptarii in fapt a experientei acumulate in urma analizarii faptelor ilicite, cu alte cuvinte evolutia este asigurata cu certitudine din procesul de auto-invatare si auto-analiza a propriului sistem de justitie.

Cap 3 Studiu de caz Raspunderea juridica a mediculuiDat fiindca teoria isi regaseste cel mai bine reprezentarea in practica, in cele ce urmeaza s-a realizat un studiu de caz in domeniul raspunderii juridice a medicului, pentru7

a evidentia caracteristicile raspunderii juridice din prisma concreta a legii si a actiunilor medicale. Principala raspundere a medicului este de a obine cele mai bune rezultate pentru sntatea pacientului, nendeplinirea obligaiilor profesionale, greita lor punere n practic sau nerespectarea dispoziiilor legale, a regulamentelor i instruciunilor specifice profesiei, angajeaz rspunderea juridic a medicului care ncalc aceste norme legale sau profesionale. n funcie de tipul de norme nclcat, precum i de consecinele ce deriv de aici (dac prin activitatea sa, medicul aduce atingere sntii bolnavului), rspunderea poate fi penal, administrativ i/sau disciplinar. Raspunderea civila a medicului: Cap. 3.5.1 Raspunderea civila a medicului Raspunderea civila este o forma a raspunderii juridice care consta intr-un raport de obligatii in temeiul caruia o persoana este indatorata sa repare prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa ori, in cazurile prevazute de lege, prejudiciul pentru care este raspunzatoare. Temeiul juridic al raspunderii civile il constiuie prevederile inserate in art. 998-999 Cod civil, potrivit carora, orice fapta a omului, care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a cauzat, a-l repara. Aceasta forma de raspundere juridica intervine in situatia in care medicul comite o fapta ilicita, care are legatura cu exercitarea profesiei. Pornind de la formele raspunderii civile: delictuala sau contractuala, in literatura juridica, s-a apreciat ca raspunderea medicului are un caracter delictual si nu un caracter contractual, deoarece viata, sanatatea, integritatea fizica sau psihica nu pot face obiectul vreunei conventii iar in cazul raspunderii contractuale, prejudiciul pe care il cauzeaza medicul reprezinta o consecinta a executarii necorespunzatoare a obligatiei ce-i revenea din contractul incheiat cu bolnavul. Astfel, victima faptei ilicite comisa de medic, care solicita angajarea raspunderii civile a acestuia, trebuie sa faca dovada indeplinirii celor patru conditii ale raspunderii civile delictuale. Fapta ilicita care, prin ea insasi, evoca ideea de comportare nepermisa, neingaduita si care deroga de la normele de conduita statuate in actele normative specifice exercitarii profesiunii de medic, atingerile si incalcarile drepturilor personale si raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si aceste incalcari pot fi dovedite prin orice mijloace de proba reglementate de lege.8

In condiitiile in care raspunderea civila reclama in afara de prejudiciu si de raport de cauzalitate o fapta umana pagubitoare, care, in principiu, trebuie sa fie ilicita si savarsita cu greseala, persoana care solicita pretentiile civile trebuie sa probeze si culpa medicului. Din analiza textelor art. 998-999 Cod civil, rezulta ca greseala sau culpa pot imbraca forma dolului, intentiei directe, imprudentei, neglijentei. Imprudenta sau neglijenta medicului duc, de cele mai multe ori, la angajarea raspunderii civile delictuale, constituind cauzele cele mai frecvente ale greselilor medicale. Personalul medical raspunde civil pentru: prejudiciile produse din eroare, care includ si neglijenta, imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente in exercitarea profesiunii, prin acte individuale in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament. pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementarilor privind confidentialitatea, consimtamantul informat si obligativitatea acordarii asistentei medicale. prejudiciile produse in exercitarea profesiei si atunci cand isi depaseste limitele competentei, cu exceptia cazurilor de urgenta in care nu este disponibil personal medical ce are competenta necesara. Cap. 3.5.2 Raspunderea Disciplinara a medicului: Rspunderea disciplinar constituie o form specific de rspundere juridic ce intervine atunci cnd se comite o abatere disciplinar, nclcndu-se normele deontologice, regulamentele sau chiar normele de comportare. n cazul medicilor, n Titlul XII Seciunea a 6-a din Legea nr. 95/2006 se precizeaz c acesta rspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor i regulamentelor profesiei medicale, a Codului de deontologie medical i a regulilor de bun practic profesional a Statutului Colegiului Medicilor din Romnia, precum i pentru orice fapte svrite n legtur cu profesia. De exemplu, o situaie n care medicul poate rspunde disciplinar este destinuirea secretului profesional. Plngerea mpotriva medicului se depune la colegiul al crui membru este medicul. Biroul Consiliului dispune trimiterea dosarului disciplinar la comisia de disciplin., care n urma analizrii plngerii, poate aplica una din urmtoarele sanciuni disciplinare:9

-

Mustrare - Avertisment - Vot de blam - Amenda de la Amenda de la 100 lei la 1500 lei; - Interdicia de a exercita profesia ori anumite activiti medicale pe o perioad de la o lun la un an; - Retragerea calitii de membru al Colegiului Medicilor din Romnia

n cazul amenzii, plata acesteia se va face n termen de 30 de zile de la rmnerea definitiv a hotrrii disciplinare. Neplata acesteia atrage suspendarea de drept din exerciiul profesiei pn la plata achitarea sumei. Deciziile privind aplicarea sanciunilor care se soldeaz cu suspendarea sau interzicerea exercitrii profesiei se comunic i Ministerului Sntii Publice i, respectiv, angajatorului. Persoana care fcut sesizarea va fi informat cu privire la soluionarea cauzei de ctre comisia de disciplin. n termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancionat, persoana care a fcut sesizarea sau Ministerul Sntii Publice, preedintele colegiului teritorial sau preedintele Colegiului Medicilor din Romnia poate contesta decizia pronunat de comisia de disciplin a colegiului teritorial.. mpotriva deciziei de sancionare a Comisiei Superioare de disciplin, n termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancionat poate formula o aciune n anulare la secia de contencios administrativ a Tribunalului n raza cruia i desfoar activitatea. Cap. 3.5.3 Rspunderea civil a medicului Titlul XV al Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sntii reglementeaz rspunderea civil a personalului medical i a furnizorului de produse i servicii medicale, sanitare i farmaceutice. Rspunderea civil este o form a rspunderii juridice care const ntr-un raport de obligaii n temeiul cruia o persoan este obligat s repare prejudiciul cauzat prin fapta sa altei persoane, cazurile fiind delimitate prin lege. n ceea ce privete medicul, rspunderea civil intervine atunci cnd medicul comite o fapt ilicit, care are legtur cu exercitarea profesiei. Astfel, victima faptei ilicte comis de medic, care solicit angajarea rspunderii civile a medicului, trebuie s fac dovada ndeplinirii cumulative a celor patru condiii enumerate mai sus - o conduita ilicit, un prejudiciu, legtura de cauzalitate ntre conduita culpabil i rezultatul vtmtor, vinovie din partea10

subiectului actului ilicit. La acestea se adaug si inexistena mprejurrilor sau a cauzelor care inltur rspunderea juridic. Potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006, personalul medical rspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ i neglijena, imprudena sau cunotine medicale insuficiente n exercitarea profesiunii, prin acte individuale n cadrul procedurilor de prevenie, diagnostic sau tratament. De asemenea, rspunderea civil este atras i pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementrilor legale privind confidenialitatea, consimmntul informal i obligativitatea acordrii asistenei medicale, ori n cazurile n care personalul medical i depete limitele competenei, cu excepia cazurilor de urgen n care nu este disponibil personal medical cu competena necesar. Legea nr. 95/2006 reglementeaz n art. 643 limitarea rspunderii civile. Astfel, toate persoanele implicate n actul medical defectuos vor rspunde proporional cu gradul de vinovie al fiecreia. Aliniatul 2 al acestui text de lege prezint cauzele care nltur rspunderea civil pentru malpraxis, respectiv faptul c personalul medical nu este rspunzator pentru prejudiciile produse n exercitarea profesiunii n situaia n care acestea se datoreaz condiiilor de lucru, dotrii insuficiente cu echipament, infeciilor nosocomiale, efectelor adverse, complicaiilor i riscurilor general acceptate ale metodelor de investigaie i tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare i n cazul n care acioneaz cu buncredin n situaii de urgen, cu respectarea competentei acordate. Avnd n vedere faptul c eroarea medical poate produce consecine grave pentru integritatea fizic i moral a pacientului, legiuitorul a introdus la art. 656 din Legea nr. 95/2006 obligativitatea ncheierii de ctre personalul medical care acord asisten medical, a unei asigurri de malpraxis pentru cazurile de rspundere civil profesional pentru prejudiciile cauzate prin actul medical, dovada ncheierii unei asemenea polie de asigurare fiind o condiie obligatorie la angajare. Asiguratorul acord despgubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat s le plteasc cu titlu de dezdunare si cheltuielile de judecat ale persoanei pgubite, prin aplicarea unei asistene medicale inadecvate. n vederea stabilirii cazurilor de rspundere civil profesional pentru medici, farmaciti si alte persoane din domeniul asistenei medicale, se constituie, potrivit prevederilor art. 668 din Legea nr. 95/2006, la nivelul fiecrei autoriti publice judeene si a municipului Bucureti, o comisie de monitorizare si competen profesional pentru cazurile de malpraxis. Drept urmare a sesizrii acestei comisii de ctre persoana pgubit printr-un act de malpraxis, ori de ctre motenitorii acesteia, n caz de deces, se desemneaz, prin tragere11

la sori, din lista judeean a experilor medicali un expert ori un grup de experi, n funcie de complexitatea cazului, nsrcinat cu efectuarea unui raport asupra cazului. Experii au obligaia ntocmirii i naintrii ctre comisie a acestui raport n termen de 30 de zile, comisia urmnd s adopte o decizie asupra cazului, n maximum trei luni de la data sesizrii. Decizia prin care comisia stabilete dac n cauz a fost sau nu o situaie de malpraxis se comunic tuturor persoanelor implicate n termen de 5 zile calendaristice. Persoanele nemuumite de decizia comisiei pot face contestaie n termen de 15 zile de la data comunicrii deciziei. Potrivit art. 673 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu mpiedic liberul acces la justiie potrivit dreptului comun, astfel c persoana care a fost prejudiciat printrun act de malpraxis medical se poate adresa instanei civile de judecat, dupa parcurgerea procedurii stabilirii cazurilor de malpraxis, cu respectarea termenului de prescriptie de 3 ani de la producerea prejudiciului. Cap. 3.5.4 Raspunderea penala a medicului Aceasta forma de raspundere juridica intervine in situatia in care medicul comite o fapta ilicita, declarata prin lege ca infractiune. Domeniul de reglementare al infractiunii apartine dreptului penal; potrivit Codului penal, infractiunea este o fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie, sanctionata de legea penala. In domeniul sanatatii, spre exemplu, urmatoarele infractiuni reglementate de Codul penal au legatura cu exercitarea profesiei de medic: infractiunea de ucidere din culpa: Aceasta infractiune face parte din grupul infractiunilor contra vietii si consta in savarsirea oricarei actiuni sau inactiuni, prevazute de lege, prin care se suprima, din culpa, viata unei persoane; divulgarea secretului profesional: Acesta infractiune face parte din grupul infractiunilor contra libertatii persoanei si consta in divulgarea fara drept a unor date, de catre cel caruia i-au fost incredintate sau de catre cel care a luat cunostinta in virtutea profesiei sau functiei, daca fapta este de natura a aduce prejudicii unei persoane; neglijenta in serviciu: Aceasta infractiune face parte din grupul infractiunilor care aduc atingere unor activitati de interes public sau altor activitati reglementate de lege si consta in incalcarea din culpa, de catre un functionar public, a unei indatoriri de serviciu, prin neindeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei defectuoasa, daca s-a cauzat o tulburare al bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori altei unitati publice; luarea de mita: Aceasta infractiune face parte din grupul de infractiuni care aduc atingere unor activitati de interes public sau altor activitati reglementate de lege si consta in fapta functionarului, care direct sau indirect pretinde sau primeste bani sau alte foloase12

care nu i se cuvin, ori accepta promisiunea unei astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri; primirea de foloase necuvenite: Aceasta infractiune face parte din infractiuni care aduc atingere unor activitati de interes public sau altor activitati reglementate de lege si consta in primirea de catre functionar, direct sau indirect, de bani sau de alte foloase, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia. O alta categorie de infractiuni care au legatura cu profesia de medic este cea reglementata prin intermediul dispozitiilor penale inserate in legile speciale. Spre exemplu: in Legea 95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitiile penale sunt inserate in art. 387 respectiv la art. 480. Aceste dispozitii incrimineaza o fapta concreta, de practicare a profesiei de medic, respectiv de practicare a profesiei de medic dentist de catre o persoana care nu are aceasta calitate si constituie o varianta de specie a infractiunii de exercitare fara drept a unei profesii, inscrisa in art.281 Cod penal infractiune cadru pentru orice profesie sau ocupatie pentru care se cere autorizatie in vederea exercitarii. Fapta ilicita a medicului, respectiv a medicului dentist consta in desfasurarea activitatii fara certificat de membru vizat anual; in Legea 130/1999, dispozitia penala este inserata in art.19. Potrivit acestui text de lege, constituie infractiune incalcarea repetata de catre angajator a obligatiilor referitoare la incadrarea in munca a persoanelor precum si sustragerea acestuia de la plata contributiilor datorate fondului de asigurari sociale de stat. Fapta ilicita care imbraca forma infractiunii reclama, in principiu, o sanctiune penala.

Cap 4 ConcluziiAtat din partea teoretica, dar si din cea practica, rezulta faptul ca tragerea la raspundere juridica este un liant extrem de important pentru asigurarea unui comportament adecvat al cetatenilor in societate. Indiferent de meseria sau de specificul activitatii derulate, raspunderea juridica aminteste tot timpul de obligatiile pe care le au indivizii in a respecta legile in vigoare. Formele raspunderii juridice, desi pot fi clasificate, ele se completeaza reciproc, dand13

nastere la un sistem juridic complex, menit sa impuna si, daca este cazul, sa forteze cetatenii sa se comporte corespunzator.

Cap 5 Bibliografie 1. Carmen Marinela Popa Elemente de teoria generala a dreptului, Editura Universitatii Lucian Blaga Sibiu 2009 2. Ioan Santai Tratat de Drept Administrativ , Editura All Beck 3. Ioan Ceterchi, Ion Craiovan Introducere in Teoria Generala a Dreptului, Editura ALL 1998 4. Dr. Ernest Lupan Drept Civil Persoana Fizica, Editura Luminalex 19992. 5. Legea 95/2006 privind reforma n domeniul sntii 6. Legea 130/1999 privind unele msuri de protecie a persoanelor ncadrate n munc 7. Codul Civil 8. Codul Penal 9. Codul Muncii

14