Download pdf - Program Monumentul 2015. Final (1)

Simpozionul InternaționalMONUMENTUL

TRADIȚIE ȘI VIITOREdiția a XVII-a

Program

Iași - Chişinău - Cernăuţi1-4 octombrie 2015

Organizatori:

Ministerul Culturii din RomâniaComplexul Muzeal Național “Moldova” Iași – Muzeul UniriiMitropolia Moldovei şi BucovineiPrimăria Municipiului IașiDirecția Județeană pentru Cultură IașiInstitutul Național al Patrimoniului BucureştiUniunea Naţională a Restauratorilor de Monumente IstoriceUniversitatea “A. I. Cuza” Iaşi - Facultatea de IstorieAcademia de Ştiinţe a Republicii MoldovaInstitutul Naţional al Patrimoniului - ChişinăuCentrul Cultural Român “Eudoxiu Hurmuzachi” Cernăuţi

Primăria Cernăuţi

PROGRAM

9.00

10.30

11.10

15.00

Joi 1 octombrie 2015

Deschiderea oficială a lucrărilor SimpozionuluiMesaje de salut din partea organizatorilor principali și a

oficialitățilorPrezentarea eseului cinematografic Trecere: regizor Violeta

Gorgos TVR Iasi Angela Olaru - Apel pentru salvarea arhitecturii ruraleVlad Grigorescu – un cuvânt din partea unui elev olimpic la

istorie Vernisaj expoziții: Restauratori români: Arhitectul Ion D. Trajanescu – 140 de

ani de la naştereCuratori: Gheorghe Sion, Alin Saidac, Vasile

Andrei - Institutul Naţional al PatrimoniuluiMonumente restaurate – mărturii ale patrimoniului naţional

Curator: Călin Hoinărescu - UNRMIStrada Lăpuşneanu din Iaşi. Memoria monumentelor

Curatori: Aurica Ichim, Sorin Iftimi - ComplexulMuzeal Naţional ”Moldova”

Comunicări pe secţiuni

Vizită la monumente istorice din Iași* Palatul Culturii:

- prezentarea vestigiilor Curții Domnești - Stela Cheptea- prezentarea lucrărilor de restaurare - Lăcrămioara Stratulat, Gheorghe Baean Lansări de carte:Oana Marinache, Cristian Gache: Cristofi Cerchez, un vechiu arhitect din BucureștiOana Marinache, Cristian Gache: Arhiva de arhitectură 1830 - 1860Sidonia Teodorescu: Mari arhitecţi bucureşteni:Ion D.BerindeySorin Iftimi, Mădălin - Cornel Văleanu: Piața „Mihai Eminescu” din Iași - Repere istorice și cercetare arheologică

* Mănăstirea Golia - prezentarea lucrărilor de restaurare a picturii -Carmen Cecilia Solomonea

* Biserica Banu - prezentarea lucrărilor de restaurare a picturii - Grigore Negrescu 3

Muzeul UniriiLansarea volumelor:In honorem Mircea Ciubotaru

prezintă: prof. univ. dr. Petronel ZahariucMonumentul XVI prezintă: prof. univ. dr. Ion GiurcăCu binecuvantarea IPS Teofan, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei

Strada LăpușneanuIn memoriam: Ion Mitican: “Bătaia cu flori” pe Uliţa LăpuşneanuConcert de fanfară Organizatori: Garnizoana Iași, Asociația ”Al. Lăpușneanu”Asociaţia Culturală ”Kasta Morrely” Iaşi

Vineri, 2 octombrie 2015Deplasarea la Chișinău

Primirea la Academia Republicii MoldovaSalutul oficialitățilorÎntâlnire cu specialiști în restaurarea monumentelor

Comunicări pe secțiuni

Sâmbătă, 3 octombrie 2015

Vizitarea cetăților: Soroca prezintă lucrările de restaurare Andrei Atanasiu şi

Eugen BâzguHotin prezintă: Vasile Tărâţanu

Duminică, 4 octombrie 2015Centrul Cultural Român Cernăuți

Salutul oficialitățilorÎntâlnire cu specialiști în restaurarea monumentelor

Deplasarea la SuceavaVizitarea cetății Suceava - prezintă: Gheorghe SionMasa rotundă: Tehnici și tehnologii aplicate la restaurarea cetățilorde la Soroca, Hotin și Suceava Închiderea lucrărilor SimpozionuluiConcluziile prezentate de moderatorii secțiunilor

18.00

20.00

7.0010.30

15.00

7.00

9.00

15.0017.0018.00

19.00

PROGRAM

4

Secţiunea A - SALA DE CONFERINŢEViaţa monumentelor laice - istorie, arhitectură, arheologie

11.10

11.30

11.50

Moderatori: Ruxandra BeldimanMircea Ciubotaru

Ruxandra Beldiman, Conacul Ghika-Brigadier de la Budeşti(judeţul Neamţ)

La origine curțile de la Budești - conacul și biserica (1664) -sunt ctitoria marelui vornic Toma Cantacuzino (1593?-1666), așacum este menționat în documentele epocii. În forma în care ne-a fosttransmis până astăzi, conacul datează credem noi de la sfârsitulsecolului al XVIII-lea început de secol XIX, fiind reconstruit probabilde către vornicul Nicolae Ghika (1807-1853), din ramura Budești.Fațadele decorate într-o formulă stilistică ce reunește elemente de stilbaroc și clasicist, interioare cu pereți și plafoane decorate cu alegoriiși motive geometrice pictate și parchetele de influența vienezăconferă edificiului o alură monumentală. Budeștii au fost în decursultimpului în proprietatea familiilor Cantacuzino, Racovitză, Ghika-Budești și Ghika-Brigadier, fiecare dintre acestea aducându-șicontribuția la renovarea sau conservarea conacului și înfrumusețareacurților.

Stela Cheptea, Bobi Apăvăloaei, Cele mai noi descopeririarheologice din Iași: Pasajul Mitocul Maicilor și ParcareaRomtelecom

Evoluția teritorială a Iașilor, veche capitală a Țării Moldoveiîncepând cu a doua jumătate a veacului al XVI-lea, a interesatdeopotrivă și pe istorici și pe geografi. Rapiditatea cu care s-a extinsorașul spre nord, spre dealul Copoului ne indică intensitatea șicalitatea vieții urbane din Iașii perioadei medievale. În acest sensdescoperirile arheologice prilejuite de lucrările de reabilitare a zoneiPiața Unirii - Str. Lăpușneanu - Pasajul Mitocul Maicilor suntedificatoare.

Mircea Ciubotaru, Grădinile publice din Iași în secolul al XIX-lea.Grădina Aleilor și Grădina Domnească

După Grădina Publică, unul dintre frumoasele locuri de peplatoul Copou a fost Grădina Aleilor, cu o istorie începută în anii1851-1852, când Grigore IV Ghica-vodă a dispus amenajarea cabulevard și grădină de promenadă drumul de la bariera Copou înainte,spre Breazu, plantând copaci și chiar îngrădind-o, cu alei pentru

Joi 1 octombrie

Iaşi

5

trăsuri, călăreți și „pedeștri” (pietoni). Pe traseu erau două ronduripentru popasul trăsurilor (acelea existente până în prezent, la statuialui Mihai Viteazul și la intrarea în Parcul Expoziției), unde cânta laocazii diverse câte un taraf. Ea era puțin frecventată pe la 1913,devenind spațiul arboricol din stânga și din dreapta BulevarduluiCopou. O fotografie cu un peisaj de iarnă și sănii restituie imagineagrădinii în această epocă. Numeroase documente inedite păstreazăinformații detaliate despre crearea și întreținerea acestei grădinipublice.

Un alt proiect edilitar al Eforiei Iași a fost refacerea fosteigrădini domnești, părăsită odată cu abandonarea Curții dupăincendiul din anul 1827. În anul 1832, se propunea transformarealocului în târg și adunare de iarmaroace, iar în 1856 un proiectambițios prevedea crearea unei grădini publice după modelulGrădinii Cișmigiu, cu iaz, feredeu și școală de înot. Acesta esteînceputul amenajării unui spațiu îndrăgit de ieșeni, ștrandul de maitârziu, devenit de curând locul de cea mai mare atracție a orașului,complexul Palas. Documente de arhivă reconstituie, cu interesanteinformații noi, un segment al activității edilitare din secolul al XIX-lea.

Radu Moţoc, Auguste Raffet (1804-1860)Litograful Raffet a făcut parte din echipa complexă iniţiată

de prinţul Demidoff, care şi-a propus să studieze din mai multepuncte de vedere Rusia Meridională, în trecere prin Ţările Române.Rolul lui Raffet era să ilustreze volumul ce urma să apară, careconţinea toate datele ştiinţifice rezultate ca urmare a acestei expediţiiefectuate în anul 1837. În trecere prin Ţările Române, litografulRaffet a surprins cu un rafinament demn de invidiat mai multeimagini precum: obiceiuri şi portul naţional, dar şi imagini de biserici,unele din ele dispărute sau restaurate din temelie.Ilustrarea acestor obiective constituie cu siguranţă un motiv deanaliză comparativă a realităţii actuale cu imaginea vechilor edificiiînainte de restaurare.

Ina Chirilă, Istoria ridicării bustului „Ion Creangă” din CopouÎn contextul procesului de modernizare a societăţii în

ansamblul său, practica ridicării monumentelor publice s-a manifestatca un fapt social, fiind adesea marcat de discursul şi atitudinea unorpersoane oficiale sau particulare, care urmăreau să arate rolul

12.10

12.30


Joi, 1 octombrie

Iaşi

6


12.50

important pe care l-ar fi putut juca, în special statuile, în maturizareaideologiei naţionale. Modelul francez adoptat în arealul românesc,mai cu seamă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a generatatracţia pentru „arta solemnă a marmurei şi bronzului”, în care„statuile purtătoare de ideologie” au jucat un rol esenţial. În Românianu putem vorbi de existenţa unei „statuomanii”, deşi în fiecare oraş alţării se iniţiase o „campanie” de ridicare a monumentelor în onoareaunor personalităţi locale politice sau culturale.

Ridicarea statuilor unor lideri politici sau a unorpersonalităţi culturale, literare urmau etape standard: concursul deproiecte, formarea unor comitet diriguitor, subscripţia publică,comenzile de materiale, supravegherea lucrărilor, marcate de oimplicare serioasă a grupării în numele omagiatului, mai ales încontextul inaugurării statuii. Pe modelul partidelor politice româneşti,care îşi sporeau legimitatea prin asocierea cu personalităţile lordefuncte, dar care transfomau bronzurile dedicate acestora în pretextede a reactualiza disputele dintre putere şi opoziţie, în provinciefenomenul se transferă în plan cultural, apărând ca o manifestare aorgoliului local.

Una dintre statuile cu o istorie aparte este aceea a lui IonCreangă din grădina Copoului din Iaşi. Ne propunem să arătămcontribuţia unor personalităţile locale implicate în proiect, dar maiales cum s-au petrecut lucrurile în jurul ridicării bustului celebruluipovestitor, explicîndu-ne motivele tărăgănării unei asemenea operede-a lungul a trei decenii (1902-1932), capitalul de resurse şimiloacele utilizate, precum şi problemele determinate deevenimentele perioadei.

Ştefania Dinu, Cazinoul din Constanţa - un monument Art Nouveaula ţărmul Mării Negre

Primul Cazinou care a fost ridicat pe faleza Mării Negre, înzona Farului Genovez în anul 1880, a dăinuit până în anul 1891, cânda fost distrus de o puternică furtună. Un al doilea cazinou a fost ridicatîncepând din acel an, dar a fost mutat din zona Farului Genovez, sprezona portului, mai precis, spre locul actualului edificiu. Clădireaactuală a Cazinoului a fost ridicată între 1903-1910, după planurile,mai întâi ale arhitectului Petre Antonescu, şi mai apoi de arhitectulelveţian de origine română, Daniel Renard. Pentru că a fost construitîn plină perioadă Belle Epoque, Cazinoul a fost proiectat în stil Art

Joi, 1 octombrie

Iaşi

7

Nouveau, specific arhitecturii acelei perioade.Cazinoul a reprezentat principala atracţie a oraşului

Constanţa pentru turiştii care îşi petreceau vacanţa la malul mării,cunoscând o deosebită înflorire în perioada interbelică. În anul 1937a fost restaurat chiar de arhitectul Daniel Renard.

Din 1941, Cazinoul a devenit gazdă pentru trupele germaneşi a avut de suferit de pe urma bombardamentelor, dar a fost renovatîn anul 1951 cu ajutorul deţinuţilor politici de la penitenciarul PoartaAlbă. Începând din anul 1948, Cazinoul a adăpostit Casa de Culturăa Sindicatelor, iar între anii 1960 şi 1989 a aparţinut ONT Litoral,fiind transformat în restaurant.

Ultima reparaţie majoră a Cazinoului a fost făcută între anii1986–1988, în urma unui proiect propus de ONT Litoral şi realizat deInstitutul de Proiectare Judeţean Constanţa. Astăzi, Cazinoul dinConstanţa, monument inclus pe Lista monumentelor istorice se aflăîntr-o avansată stare de degradare, aşteptându-şi salvarea de laautorităţile oraşului, pentru a-şi recăpăta strălucirea de odinioară.

Alin Spânu, Istoria unei clădiri: sediul Fundației Culturale Regale„Principele Carol” din București

La început a fost un teren deținut de cineva și cumpărat dealtcineva. La finalul Primului Război Mondial a devenit sediul unuiminister, apoi a fost donat Fundației Culturale Regale „PrincipeleCarol”. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial a fostrebotezată Fundația Culturală Regală „Regele Mihai” și așa a rămaspână la desființare, în 1948. La început imobilul a fost pe stradaModestiei, apoi Kalinderu și în final Latină, care se menține și înprezent.

Dan Prisăcaru, Crucea eroilor neamului de pe muntele Caraiman.Monument reprezentativ al Războiului de Întregire Naţională 1916-1918

Construită între anii 1926-1928, din iniţiativa Reginei Mariaşi a Regelui Ferdinand I al României, la altitudinea de 2291 m, pentrua cinsti memoria eroilor neamului căzuţi în Războiul de ÎntregireNaţională, Crucea de pe muntele Caraiman este un monument istoricde valoare naţională şi universală, clasat în grupa A potrivit Legii nr.422/2001.

Realizată din profile de oţel, cu o înălţime de 39,37 m şi

13.10

13.30


Joi, 1 octombrie

Iaşi

8


13.50

anvergură a braţelor de 14,97 m, montată pe un soclu de beton de 8m, Crucea de pe muntele Caraiman a fost declarată în 2013 deexperţii GUINNES WORLD RECORD drept “cea mai înaltă crucedin lume amplasată pe un vârf montan”.

Monumentul este opera arhitecţilor români GeorgesCristinel şi Constantin Procopiu, a inginerilor Alfred Pilder şi TeofilRevici, care au realizat studiile de rezistenţă, a dirigintelui de şantierNicolae Stănescu şi a şefului de şantier V. Bumbulescu.

Lucrările au fost supravegheate îndeaproape de ReginaMaria, iar inaugurarea şi sfinţirea monumentului a avut loc la14septembrie 1928, de Ziua Înălţării Sfintei Cruci.

În colecţia românească a ,,arhitecturii de fier", cele maireprezentative unicate, inrudite prin aspiraţia lor către înalt, prinvaloarea lor de simbol naţional comemorativ, prin calitatea lor deobiect de artă şi, nu în ultimul rând, prin caracterul lor exclusivromânesc sunt: COLOANA FĂRĂ SFÂRŞIT şi CRUCEAEROILOR NEAMULUI DE PE MUNTELE CARAIMAN.

Liviu Brătescu, Evocări şi controverse la 1890. Inaugurarea statuiilui Gh. Asachi

Într-un spaţiu cultural precum era cel ieşean, de la sfârşitulsec. XIX, evocarea lui Gh. Asachi avea pe bună dreptate un importantimpact în toate mediile sociale si politice.

Redescoperirea lui Gh. Asachi prin inaugurarea unuimonument dedicat acestuia avea să provoace reacţii dintre cele maidiverse, toate reflectând orgolii şi pasiuni greu de închipuit.

Joi, 1 octombrie

Iaşi

9

Secţiunea B - SALA “DUBLEI ALEGERI”Viaţa monumentelor religioase

11.10

11.30

Moderatori: Mihail Dim. SturdzaPetronel Zahariuc

Ştefan S. Gorovei, Doi boieri dorohoieni şi ctitoriile lorÎn plină epocă a circulaţiei uşoare şi rapide a informaţiilor de

tot felul, organe de presă şi site-uri de internet – atât laice, cât şibisericeşti – pun în circulaţie şi promovează cu insistenţă „fabule,bagatele şi impertinenţe” despre monumente vechi şi ctitorii lor.Poveşti şi născociri, de dată mai veche sau mai nouă, sunt răspândite,lăsate să circule în toată voia şi încurajate să pătrundă în sufletele şiîn minţilor oamenilor dornici să cunoască trecutul ţării lor. Acest valde falsificare a istoriei atinge şi două monumente aflate azi în judeţulBotoşani, ridicate în secolul al XVIII-lea de înaintaşi ai autoruluicomunicării: Mănăstirea Gorovei şi biserica de lemn din Brăieşti.Într-un fel sau altul, adevărul despre începuturile acestor monumenteeste cu regularitate şi în chip metodic trecut sub tăcere, ocolit,fragmentat sau schilodit. Acest „fenomen” priveşte cu deosebire (şinu fără explicaţie) ctitoriile boiereşti. În cadrul mai larg al cercetărilorsale despre familie, autorul crede că poate fi de folos oferind unmănunchi de informaţii istorice exacte, documentate, despre ctitoriicelor două monumente: căpitanul Ion Gorovei şi cămăraşul MironGorovei, boieri din vechiul ţinut al Dorohoiului, a căror activitatepublică şi viaţă privată i-a legat şi de târgul Iaşilor, unde cel de-aldoilea şi-a găsit şi locul odihnei veşnice.

Petronel Zahariuc, Legăturile Moldovei cu mănăstirea Zograf de laMuntele Athos. Starea cercetării

În perspectiva publicării arhivei româneşti din mănăstireaZograf de la Muntele Athos este nevoie de o evaluare a stăriicercetării relaţiilor dintre mănăstirea athonită şi Moldova din secolulal XV-lea până la secularizarea averilor mănăstireşti. În aceastăcomunicare ne propunem să identificăm şi să analizăm documentelepublicate până acum; dintre documentele publicate cea mai mareparte se păstrează în copii în arhivele româneşti, iar altele, mult maipuţine, au fost editate după originalele păstrate în arhiva mănăstiriiZograf.

10

Joi, 1 octombrie

Iaşi

Aurica Ichim, Biserica Sfinții Voievozi-Rufenii. Ultima biserică delemn din Iași

Bisericile de lemn din județul Iași au beneficiat în ultimii anide un interes deosebit. A rămas în uitare faptul că un asemeneamonument a existat și în hotarul orașului Iași, supraviețuind până înepoca modernă. Este vorba despre biserica Sfinții Voievozi-Rufenii,din dealul Tătărașilor, înfățișată într-o binecunoscută stampă, din1845, a lui J. Rey. În vechea arhivă a Comisiei Monumentelor Istoricede la București se păstrează un dosar care cuprinde rapoarte, releveeși fotografii privitoare la acest monument. Din aceeași sursă se știe căiconostasul bisericii se păstrează în biserica de la Ciurea, de lângă Iași.

Mihail Dim. Sturdza, Radu Creţianu: viaţa şi opera unui istoric deartă puţin cunoscut

Laurenţiu Chiriac, Biserica de lemn “Sf. Nicolae” a schituluiPârvești, jud. Vaslui - monument reprezentativ al artei popularemoldovenești

Schitul Pârveşti a fost creat pentru călugării din zonă,grupaţi în jurul bisericii de lemn “Sf. Nicolae”. Biserica a fostctitorită de vornicul de poartă Apostol Talpeş, împreună cu nepoţii săiIoan şi Simion Popescu, la 1666. Între 1816-1820, ea a fost refăcutăde către ieromonahul Nicodim Popescu.

Biserica era căptuşită cu dulapi de brad, acoperită cu şindrilăşi avea trei turnuri din lemn. Ea prezenta tipul clasic al planuluitriconc, cu pridvor la vest şi cu intrarea pe latura sudică, iar clopotniţadin lemn era detaşată, acoperită cu şindrilă şi avea trei clopote.Motivele populare ornamentale se axau pe reprezentarea în mai multeipostaze a pomului vieţii, dar şi pe ornamente simbolice. Eledovedesc că meşterii populari din zonă erau specializați în artalemnului. Biserica a avut în interior şi o pictură religioasă, în strânsălegătură cu arta decorativă.

Attila István Szekeres, Stemele bisericii reformate de laBrâncovenești

Biserica reformată de lângă castelul baronilor KeménydeGyerőmonostor de la Brâncovenești (județul Mureș) a fost construităși mobilată în intervalul anilor 1727–1770 sub patronajul familieiKemény. Interiorul bisericii păstrează mai multe steme legate de

11.50

12.10

12.30

12.50


Joi, 1 octombrie

Iaşi

11


13.10

familia amintită. Peretele este decorat cu patru plăci comemorative,fiecare fiind ornamentat cu câte o stemă. O placă poartă stemaKemény, pentru comemorarea baronului Simon (I) Kemény (†1722),alta pentru soția acestuia, Anna Vay (†1736), poartă stema familieiVay de VajașiIbrány. O altă placă o comemorează pe contesaDruzsina Rhédey de Kisréde, mama baronilor István și Simon (II)Kemény. Apoi este o placă care îl comemorează pe István Kemény,care a decedat la Cremona. În 1768 la baza amvonului sculptat, s-amontat o placă, care comemorează construcția acesteia de cătreSimon (II) Kemény și soția sa, Polixena Wesselényi de Hadad(†1764), purtând stemele Kemény și Wesselényi în basorelief. Corulcu orgă este ornamentat cu o placă datată 1770, care comemoreazăterminarea edificiului, fiind decorată cu stemele soților Simon (II)Kemény și a celei de a 2-a soții, Kata Wass de Cege și Szentegyed. Înfine, deasupra intrării sudice s-a plasat un monument sculptat,purtând o stemă, pentru comemorarea soției baronului János Kemény,Ágnes Szentpáli, care a decedat la vârsta de 20 de ani în timpulnașterii, în 1802. Autorul prezintă succint istoria construcțieiedificiului, punând accentul pe prezentarea stemelor din interiorulacestuia.

Marius Chelcu, Andrei Chiriac, Rămăşiţele unei ctitorii dispărute:biserica Sf. Dimitrie de la Tăuteşti (Iaşi)

Către jumătatea secolului al XIX-lea, Dimitrie Cantacuzino-Paşcanu şi soţia sa Pulheria, născută Beldiman, ca proprietari ai celeimai însemnate părţi a moşiei Tăuteşti, din preajma oraşului Iaşi, auridicat acolo o biserică de zid. Cei doi sunt cunoscuţi mai cu seamăca fondatori ai Spitalului „Paşcanu” din Tătăraşi. Construcţia de laTăuteşti a fost terminată în anul 1848, când a fost sfinţită cu hramulSfinţilor Dimitrie şi Pulheria de către arhiereul Meletie Stavropoleos,numit şi Burdujanul. După obicei, biserica a fost înzestrată de ctitoricu icoane, iconostas, veşminte, cărţi şi cu toate obiectele bisericeştinecesare oficierii cultului. Zidirea a avut o soartă tragică fiinddistrusă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în timpulluptelor care au avut loc în preajma oraşului Iaşi în primăvara anului1944.

Astăzi, din ctitoria lui Dimitrie Cantacuzino-Paşcanu şi aPulheriei se mai păstrează doar resturile unor ruine din cărămidă şipiatră şi câteva obiecte de cult pe care le-am regăsit în inventarul

Joi, 1 octombrie

Iaşi

12

actualei biserici, ce a fost ridicată alături, după război, din resturilecelei vechi. În fondurile de arhivă am aflat câteva documenteprivitoare la destinul vechiului lăcaş, inclusiv cele ale unei amplerenovări care a avut loc în anii 1892-1893. Adunând laolaltă toateaceste rămăşite, materiale şi documentare, încercăm să recuperăm,măcar în parte, destinul unei ctitorii dispărute.

Costin Clit, Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din municipiulHuși

Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din Huși, amplasată înpreajma Școlii nr. 3 „Anastasie Panu” din Huși, străjuia partea de suda târgului medieval, pe care îl delimitează de satul Broșteni, astăzicartier al municipiului. Informația istorică pusă în circulație desprebiserica Sfântul Nicolae este precară, căci lăcașul nu a constituitobiectul unei cercetări istorice temeinice.

Actualul edificiu religios a fost construit în anii 1832-1834de Zaharia și Ruxanda Sotir, negustori cu stare materială din Huși,imortalizați de mâna artistului în tabloul ctitoricesc. Prin studiul defață punem în evidență personalitatea lui Zaharia Sotir și etapelelucrărilor de construcție, prin documentele depistate în ArhiveleNaționale din Iași, Vaslui și Huși. Biserica suferă reparații capitaleinterioare în perioada 1922-1925, iar în 1936 sunt realizate reparațiiexterioare. Cutremurul din 9/10 noiembrie 1940 provoacă avariiinterioare și exterioare, restaurarea durând până în 1958. Cutremuruldin 1986 a distrus biserica în proporție de 80 %. Lucrările dereparație, demarate în 1990, au fost continuate de reparațiile capitaledin perioada 1995-2006, iar între 2006-2008 biserica a fost pictată.Lucrările de înfrumusețare și modernizare sunt finalizate în cursulanului 2015, iar la resfințire biserica a primit al doilea hram, anume„Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon”.

Biserica a fost deservită de slujitori vrednici, căroraîncercăm să le creionăm portretele și să le delimităm perioadele deslujire.

13.30


Joi, 1 octombrie

Iaşi

13

Secţiunea C - HOLUL DE ONOARE Arhitecţi în an aniversar

11.10

11.30

Moderatori: Ruxandra NemţeanuIoana Maria Petrescu

Ruxandra Nemţeanu, Expresia stilul neoromânesc în operaarhitecțior: Petre Antonescu, Cristofi Cerchez, Ion Trajanescu

Începând cu jumătatea secolului al XIX-lea, centrul degreutate al teoriilor culturale face obiectul unei triple tendinţe:istorică, geografică şi socială, care permite fixarea naţionalului caprincipiu generator al modernităţii. Cultura antichităţii greco-latine,exprimată prin clasicismul academic francez, este înlocuită cu epocilebarbare, lumea mediteraneeană cu Europa nordică, saloanele eliteirafinate cu colibele rustice. Modernitatea unei naţiuni este legitimatăde o naştere la fel de antică (la români: dacii și romanii) şi la fel devenerabilă ca aceea din care se trage clasicismul occidental.

Evocarea activității celor trei arhitecți români: PetreAntonescu (1873 - 1965), Cristofi Cerchez (1872 - 1955) și Ion D.Trajanescu (1875- 1964) are un numitor comun și anume găsirea unuimodel cult, autohton, potrivit pentru arhitectura tinerii nații române,născută din grele lupte diplomatice.

Evoluţia conceptului în proiectare şi în teoria stilului aplicat,de către fiecare dintre acești trei mari arhitecti, a fost marcatăcategoric de personalitatea fiecăruia, de studiului arhitecturii propriu-zise, de mediul familial, de mediul social din care provenea, şcoala dearhitectură pe care a urmat-o, profesorii, primul atelier în care alucrat, relația cu beneficiarii etc. Au impus cu un model propriu și aulăsat în urmă o manieră stilistică și arhitecturală de urmat.

Anca Filip, Arhitectul Ion D. Trajanescu - 140 de ani de la naştereAnul acesta se împlinesc 140 de ani de la nașterea

arhitectului Ion D. Trajanescu (1875 – 1964), restaurator - membru alServiciului Tehnic al Comisiunii Monumentelor Istorice (1908 –1923), profesor al Școlii Superioare de Arhitectură (1920 – 1940),arhitect proiectant - autor al unor lucrări importante, membru alComitetului Societății Arhitecților Români, cu o bogată activitatepublicistică desfășurată în Buletinul Comisiunii MonumentelorIstorice, revistele Arhitectura, Urbanismul, Artele Frumoase.

Dintre lucrările de restaurare ale lui Ion D. Trajanescu se potenumera: mănăstirea Hurezi, biserica „Sf. Treime” din Corbii Mari, bisericaScaune din București, paraclisul Episcopiei Râmnicului, schitul Sărăcinești.

Joi, 1 octombrie

Iaşi

14

Este autorul proiectelor pentru Liga Culturală Română dinBucurești, catedrala ortodoxă din Timișoara, biserica ”Sf. Dumitru”din Colentina, biserica ”Sf. Spiridon” – Spirea Veche, catedralaortodoxă din Tecuci, biserica Madona Dudu din Craiova (co-autor,alături de arh. Sterie Becu), biserica ”Sf. Apostoli Petru și Pavel” –Belvedere, locuințele Casei Autonome a Monopolurilor ș.a.

Constantin Bogdan Stanciu, Din activitatea publicistică aarhitectului Ion D. Trajanescu. Monumentele Olteniei

Ion Trajanescu s-a afirmat datorită lucrărilor de restaurare lacare a luat parte începând cu primii ani ai secolului al XX-lea, precumşi prin calitatea remarcabilă a lăcaşelor de cult proiectate în perioadainterbelică. Activitatea sa nu s-a desfăşurat însă doar în domeniulpractic, Trajanescu semnând un număr considerabil de studii despecialitate, multe dintre acestea aplecându-se asupra unormonumente din Oltenia şi în special din regiunea Vâlcei. Prezentareaurmăreşte să pună în evidenţă contribuţia arhitectului la cunoaştereapatrimoniului construit prin intermediul articolelor din periodicele deprofil, insistând asupra acelor lucrări dedicate obiectivelor dindreapta Oltului.

Cătălina Macovei, Cele două caiete de schiţe "Istoria ArhitectureiRomâneşti, ilustraţii" de Arhitect Ioan D.Trajanescu

Caietele de schiţe, aflate în colecţiile Cabinetului de Stampeal Bibliotecii Academiei Române, cuprind o parte din materialuladunat de arhitectul Ioan. D. Trajanescu, pentru volumul"Arhitectura", pe care acesta l-a publicat în 1916. Albumele de schiţeintitulate de autor "Istoria Arhitecturei Româneşti", cuprind desene încreion, pentru Capitolul I, Capitolul II şi Capitolul III al viitoareicărţi. Autorul completează desenele cu cărţi poştale, fotografii şi chiarreproduceri ale monumentelor pe care arhitectul le ilustreză în volum.

Alin Saidac, Activitatea arhitectului Ion D. Trajanescu reflectată înArhiva Comisiunii Monumentelor Istorice

Motto:,,Este timpul să atragem atenţiunea celor ce se ocupă cu

sistematizarea oraşului, ori cu înfrumuseţarea lui, ca în noile tendinţede continui prefaceri, să ocrotească vechile noastre monumente decari sunt strâns legate istoria, arta şi credinţa strămoşească.” I. D.Trajanescu, Mitropolia din Bucureşti, 1913.

11.50

12.10

12.30

Secţiunea C - HOLUL DE ONOAREArhitecţi în an aniversar

Joi, 1 octombrie

Iaşi

15

Secţiunea C - HOLUL DE ONOARE Arhitecţi în an aniversar

12.50

13.10

Andreea Pop, Biserica Belvedere din Bucureşti – arh. I. D.Traianescu

Biserica Belvedere a fost construită între anii 1934 – 1940,piatra de temelie fiind aşezată de patriarhul Miron Cristea. Proiectula fost întocmit de către arhitectul Ion D. Traianescu. Elaborate într-operioadă foarte scurtă de timp, proiectele, respectiv construcţiile celordouă biserici – Catedrala din Timişoara şi biserica Belvedere – suntfoarte similare, obiecte de arhitectură aparte printre edificiilereligioase din această perioadă. Silueta, volumul şi materialeleutilizate pentru ambele lucrări sunt tuşa aparte a arhitectului.

Studiul propune o prezentare a acestei lucrări a arhitectuluiIon D. Traianescu, pusă în contextul întregii sale cariere. Întregdemersul realizării bisericii Belvedere, de la obţinerea terenului pecare este amplasată, la adunarea de fonduri prin vânzare de cartepoştală şi parcurgând etape ale construcţiei şi ale intervenţiilorulterioare, până la starea actuală a bisericii.

Viorel Gheorghe, Arhitectul Duiliu Marcu și construirea PiețiiCentrale din Buzău

La începutul anului 1934, primăria și consilierii locali dinBuzău au căzut de acord că este nevoie de modernizarea piețiicentrale a orașului, cunoscută în epoca ca ”Piața Sf. Îngeri”. Pentrurealizarea proiectului a fost cerută colaborarea arhitectului DuiliuMarcu, recunoscut pentru valoarea sa. Acesta a acceptat și a realizatun prim proiect care cuprindea o hală de carne, una de pește, una dealimente, un restaurant, un chioșc pentru limonadă, o poștă, 66 boxepentru zarzavaturi, etc. La 17 august 1934, Consiliul Comunal aaprobat executarea lucrărilor de construire a Pieții Centrale, dupăplanurile întocmite de prof. arhitect Duiliu Marcu. Desemnareafirmei ce urma să construiască piața a avut loc pe 18 august 1934. Laaceastă licitație au participat cinci societăți ”de încredere”, iar ofertacea mai avantajoasă a venit din partea firmei bucureștene”Edilitatea”. Lucrările au demarat imediat, iar pe 8 decembrie 1934,primăria constata că noua piață era aproape gata. Duiliu Marcu a realizato piață ultramodernă, cu o arhitectură de tip cubist, ce a devenit imediatun punct de reper pentru oraș. Din păcate, după 1990, această piață a fostcomplet compromisă. Un monument de arhitectură a fost transformat într-un veritabil kitsch, de către niște autorități locale, complet indiferente fațăde comorile arhitecturale ale orașului.

Joi, 1 octombrie

Iaşi

16

Ioana Maria Petrescu, Contribuţia lui Petre Antonescu la proiectulArhivelor Statului

Printre realizările de debut ale lui Petre Antonescu senumără şi modernizarea Arhivelor Statului de la Mihai Vodă.Arhitectul a preluat comanda în 1911, continuând, prin intervenţia sa,transformările făcute cu câţiva ani mai devreme sub conducerea luiConstantin Băicoianu, respectiv a lui Cristofi Cerchez. Intenţiile luiAntonescu în privinţa acestei lucrări finalizate în 1925, sunt descriseîn amănunt într-o serie de documente din colecţia Arhivelor Naţionaleale României. Comunicare intenţionează să aducă în discuţie acestproiect ce încheie un şir de tentative, majoritatea eşuate, ce aveau cascop dotarea Arhivelor cu un local corespunzător.

Daniel Niculae, Arhitectul peisagist Rebhuhn Fritz şi proiectele salespeciale pentru înfrumuseţarea monumentelor din Bucureşti (1918-1945)

Născut la 28 aprilie 1883 în satul Gellerndorf, districtulBreslan-Germania, arhitectul peisagist Rebhuhn Fritz, după oactivitate îndelungată în patria sa, primeşte o ofertă din partea şefuluisecţiei horticole a oraşului Bucureşti, în timp ce se afla la ExpoziţiaMondială a Dendrologilor din Bruxelles din anul 1910. Deşi acceptăiniţial pentru un an, ramâne toată viaţa. O activitate de 32 de ani înslujba Serviciului Horticol al Capitalei, în care, cu toate că eraarhitect peisagist, a iniţiat o serie de proiecte destinate înfrumuseţăriimonumentelor din Bucureşti.

13.30

13.50

Secţiunea C - HOLUL DE ONOAREArhitecţi în an aniversar

Joi, 1 octombrie

Iaşi

17

Secţiunea D - SALA REFORMELORTehnici şi tehnologii de restaurare

11.10

11.30

Moderatori: Gheorghe NiculescuVirgil Polizu

Maria Urmă, Casa de pe cascadă, intervenţii de conservare şirestaurare

Casa de pe cascadă, proiectată de Frank Lloyd Wright înanul 1935, cu structură din beton armat cu console succesive foarteadânci, a depăşit limitele tehnice din acea perioadă. De maridimensiuni, cu multe încăperi, cu etaje şi terase decalate, casa areprincipala trăsătură că este construită pe o cascadă a unui râu, îninima pădurii. Consolele foarte îndrăzneţe au pus serioase problemeconstructive încă de la început. Din acest motiv structura a necesitatîn timp subconsolidari datorită apariţiei deformărilor. De asemeni,din cauza mediului umed, mucegaiul şi condensul s-au dovedit a fiiarăşi o problemă. Astăzi, datorită unui intens program de conservareşi restaurare, monumentul este complet consolidat şi restaurat atât castructură cât şi ca finisaj, redându-i-se aspectul iniţial.

Alexandra Chiliman, Cezar Cozma, Restaurarea muzeului "TeodorCincu" din Tecuci

Casa “Teodor Cincu”, datorită valorii arhitecturii şi adecoraţiei interioare, care îi conferă şi o valoare de raritate şiunicitate, este singurul monument A din Tecuci. Acurateţea cu caresunt executate detaliile pune în valoare faţada. Casa împreună cugrădina sunt o prezenţă remarcabilă la stradă, alcătuind un ansambluunic, caracteristic sfarşitului de veac al XIX-lea. Muzeul are şi o marevaloare memorial simbolică datorită familiei donatorului, TeodorCincu, care a contribut la dezvoltarea oraşului, dar şi a evenimentelorimportante din istoria noastră care au avut loc în această clădire.Muzeul de istorie este un reper pentru municipiul Tecuci. Colecţiacare este expusă este rezultatul unor îndelungi cercetări şi estereprezentativă pentru istoria oraşului şi a judeţului Galaţi.

Cladirea se afla într-o stare avansată de degradare, în specialdatorită umidităţii excesive. Au fost necesare lucrări de consolidare şide restaurare la nivelul întregului ansamblu arhitectural, atât dinpunct de vedere structural, cât şi a componentelor artistice şi nu înultimul rând al reechipării cu instalaţii şi dotări pentru bunafuncţionare a acestuia. Intervenţii majore au fost la nivelul parteruluişi a faţadelor, cu punerea în valoare a componentelor artistice, dar şi

Joi, 1 octombrie

Iaşi

18

de modernizare a muzeului. Spaţiul util al muzeului s-a majorat, prinmansardarea podului şi introducerea acestuia în circuitul funcţionalprecum şi prin reevaluarea anexelor.

Primăria Municipiului Tecuci a obţinut fonduri europenepentru această restaurare.

Mircea Mironescu, Adrian Mircea Stănescu, Teodor Brotea,Radu Comănescu, Daniel Purdea, Mircea V. Stănescu,Intervențiile structurale după cutremurele din 10 noiembrie 1940 şi14 martie 1977, la bisericile de rit ortodox din România. Învățămintepentru viitor

Comunicarea prezintă problemele legate de intervențiilestructurale la bisericile de rit ortodox din România după cutremureledin 10 noiembrie 1940 şi 14 martie 1977. Sunt trecute în revistăstadiul cunoștințelor în domeniu pentru perioadele respective,conceptele de intervenții structurale în cadrul lucrărilor de restaurare,metodele de evaluare prin calcul, conformările și detalierile pentruaceste intervenții, ținând seama de acțiunile seismice dar și decelelalte acțiuni care pot conduce la stări de afectare structurală aacestor construcții, care sunt, multe dintre ele, monumente istorice demare imporanță pentru patrimoniul nostru cultural.

Adrian Puişoru, Consolidare şi restaurare Colegiul Naţional – Corp B În anul 1926 se inaugurează căminul de elevi al Liceului

Naţional (actualul Corp B), realizat prin contribuţia părinţilorelevilor, în prezenţa ministrului Instrucţiunii Publice, Ion Petrovici.

Forma de U în plan a structurii era defavorabilă privindefectul de torsiune generală la acţiunea seismică. S-a observat că laintersecţiile tronsoanelor clădirii au apărut crăpături datorităconcentrării eforturilor în zonele respective. Planşeele din lemn şicele din bolţişoare de cărămidă pe grinzi metalice de peste demisolerau degradate şi nu puteau transmite o încărcare uniformă la pereţiidemisolului.

Lucrările de consolidare şi restaurare s-au executat înperioada 2012-2013.

Gheorghe Macarie, Restaurarea unui monument-Casa Burchi ZmeuLucrarea impune câteva repere istorice din evoluția casei

Burchi Zmeu din Iaşi integrate fiind neoclasicismului arhitecturii din

11.50

12.10

12.30


Joi, 1 octombrie

Iaşi

19

prima jumătate a secolului XIX. Se scot în evidență problemeleridicate din restaurarea ornamentelor exterioare ale clădirii.

Ana-Maria Vlad, Gheorghe Niculescu, Elemente pe bază de cupru- cauze de deteriorare şi metode de intervenţie

Decoraţia unor faţade cu elemente pe bază de cupru a dus laapariţia unor probleme specifice, rar întâlnite în alte situaţii similare.Produşii de coroziune formaţi, ce alterau grav aspectul estetic, au fostatipici şi presupuneau existenţa unui mediu puternic alcalin. Cauzaapariţiei acestui mediu s-a dovedit a fi aditivii adăugaţi în materialelede construcţie.

Determinările au necesitat analize extinse prin fluorescenţăde raze X (XRF) şi difracţie de raze X(XRD). Funcţie de compoziţiaproduşilor identificaţi a fost stabilit procedeul de tratare pentrurevenire la aspectul original şi înlăturarea cauzelor ce au dus laapariţia coroziunii pe suprafaţa decorată.

Nicoleta Vornicu, Cristina Bibire, Maria Geba, Cercetări privinddegradarea biologică a structurilor la monumente istorice dinMoldova

Dintre factorii cu agresivitatea cea mai ridicată, identificaţiîn studiul degradărilor monumentelor istorice şi a elementelor depatrimoniu mobil din interiorul acestora, factorul biologic ocupăprimul loc. Indiferent de tipul de structură a monumentului (lemn,piatră, zidărie etc.) consecinţele sunt uneori iremediabile. Lucrareaprezintă aspecte ale degradărilor biologice la Biserica MănăstiriiMoldoviţa, Biserica Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul, Vaslui,Sinagoga Mare, Iaşi, Sf. Nicolae, Botoşani şi încearcă stabilirea unuinumitor comun în evoluţia acestui tip de degradare.

Lăcrămioara Stratulat, Gheorghe Baean, Utilizarea bois-cement-uluiinventat de Henri Coandă în ornamentația interioară a Palatului deJustiție din Iași (1925)

Palatul de Justiție din Iași, opera arhitectului Ion D. Berindei(1925), este în prezent sediul Complexului Muzeal Național„Moldova” din Iași. Pentru o restaurare cât mai adecvată, materialelefolosite la realizarea vechilor decorațiuni ale Palatului au făcutobiectul unor atente investigații.

Intenția arhitectului I.D. Berindei a fost de a realiza o clădire

12.50

13.10

15.00-PalatulCulturii


Joi, 1 octombrie

Iaşi

20


16.00 - MănăstireaGolia

cu aer de vechime și prestanță istorică, dar folosind materialemoderne, recent apărute pe piață, care își demonstrau astfelperformanțele, reducând semnificativ costurile de execuție.Arhitectul Berindei era și reprezentantul firmei care comercializamateriale de construcții realizate după rețetele lui Henri Coandă,recent brevetate. Aceste materiale reprezentau, în epocă, un vârf alinteligenței tehnice românești, care dădea dovadă de creativitate șioriginalitate.

Dintre aceste materiale, un interes deosebit a fost trezit debois-cement, un material care reușea să imite foarte bine lemnul destejar. Din acest material au fost realizate lambriurile principalelorsăli din Palatul de Justiție. Punerea în valoare deosebită a acestuimaterial s-a făcut în sala Curții cu Juri de la etajul I, care a și primitdenumirea de Sala „H. Coandă”, pentru cinstirea memorieiinventatorului noului material (1925).Pentru a pune în valoare această realizare tehnică, a unui material careimită cu naturalețe lemnul, a fost ales ca model cea mai celebrăstructură de lemn medievală. Este vorba despre șarpanta în console dela Westminster Hall (Londra).

La renovările din anii regimului de democrație populară,lambriurile și celelalte decorațiuni realizate din bois-cement au fostacoperite de un strat de vopsea maron, care a ascuns înfățișareamaterialului original, timp de mai multe decenii. Lucrările derestaurare aflate în desfășurare au readus la lumină bois-cement-ul luiHenri Coandă, care a trezit interesul specialiștilor, atât din punct devedere tehnic, cât și din perspectiva valorii estetice.

Carmen Solomonea, Restaurarea picturilor murale din pronaosulbisericii mănăstirii Golia. Degradările generate de tehnicile deexecuție din secolele XVII și XIX

Biserica mănăstirii Golia din Iași, păstrează suprafețedecorate cu picturi murale din secolele XVII și XIX care au fostrealizate în tehnica affresco și respectiv mezzofresco. În timp,biserica a suferit multe intervenţii, care au afectat diferenţiat picturilemurale.

Cercetarea detaliată a creat posibilitatea de a identificarelaţia directă dintre manierele de execuţie tehnică a picturilor şiformele de degradare care s-au produs, cauzate sau influenţate deacestea, efectele acțiunilor de repictare sau refacerile asociate cu

Joi, 1 octombrie

Iaşi

21


acțiunile de spălare.Comunicarea prezintă elemente artistice şi stilistice

caracteristice picturilor murale din cele două perioade, ale cărorparticularităţi tehnice conturează conceptul artistic specific epocilor.Intervențiile la nivelul arhitecturii, refacerile și repictările aucontribuit masiv la modificarea stării de conservare a pigmenţilor şipreparaţiei picturilor. Recent s-au încheiat lucrările de conservare şirestaurare ale picturilor murale interioare din biserică, în cadrulcărora s-au eliminat refacerile și repictările, s-a stabilizat stareastratului de culoare a celor două tipuri de picturi și s-a recuperataspectul original din punct de vedere estetic.

Joi, 1 octombrie

Iaşi

22

Moderatori: Mariana ŞlapacSorin Iftimi

Mariana Şlapac, Date noi cu privire la cetatea IsmailuluiIstoria cetăţii Ismailului în perioada otomană poate fi

completată cu noi informaţii datorită izvoarelor epigraficedescoperite de autor în Arhiva Militară-Istorică a Rusiei dinMoscova. Un interes deosebit prezintă desenul alb-negru („Steme şiinscripţii aflate pe Werk-urile cetăţii Ismailului”) realizat la 9 aprilie1819 de locotenent-colonelul armatei ţariste Andrei Litov. Printrepetroglifele desenate se evidenţiază reprezentarea stilizată a unuiderviş surprins într-o ceremonie ritualică, cu mâinile lipite de piept,precum şi cea a „sabiei lui Ali”. Alăturarea componentei spirituale(dervişul) cu cea militară (sabia lui Ali) semnifică o relaţie strânsădintre misticii şi ienicerii care s-au aflat odinioară în cetate.

Alte reprezentări din desenul lui Litov sunt două tamgale cucaracter geometric, vârful de săgeată, semiluna şi soarele, arcul şisăgeata, tugraua sultanului Selim al III-lea, formula musulmanăprotectoare masha-Allah („aşa a vrut Dumnezeu”) ş.a. Prezintăinteres un basorelief original, în care este plasată „mâna lui Fatima”,flancată de două tamgale în formă de şerpi încolăciţi – simboluri carear putea aparţine emblemei vreunei orte ale ienicerilor staţionaţi untimp oarecare în fortificaţie.

Mihai-Bogdan Atanasiu, Conacul de la Deleni – ctitorie a boierilorCantacuzini din veacul al XVIII-lea

Ctitorie a celui mai de seamă Cantacuzin din veacul alXVIII-lea, marele logofăt Iordache, conacul de la Deleni este unmonument plin de istorie. Construit după model occidental, conacula constituit un loc predilect de retragere a Cantacuzinilor Deleni atâtîn vremuri bune, cât şi în altele de restrişte. Frumuseţea locului,precum şi ospitalitatea stăpânilor au făcut ca unii dintre domniiMoldovei să aleagă Delenii ca loc de recreere şi refugiu. Spre fineleveacului al XVIII-lea, printr-un complex de împrejurări, întreagamoşie, cu conacul şi biserica din apropiere, au intrat în posesiafamiliei Ghica, atunci când hatmanul Costache a luat de soţie peMaria, o fiică a Cantacuzinilor. După acest moment, amintireavechilor stăpâni s-a pierdut încetul cu încetul, memoria lor păstrându-se doar în frumoasele steme cu imperialul vultur bicefal.

15.00

15.20

Secţiunea AViaţa monumentelor laice - istorie, arhitectură, arheologie

Vineri, 2 octombrie

Chişinău

23

Sorin Iftimi, Iași la 1848. Memoria clădirilor istoriceMomentul revoluției de la 1848 pune în evidență capitala

Moldovei ca fiind orașul cel mai estic în care s-a resimțit unda de șoca acestei mișcări sociale înnoitoare. Generația implicată în revoluțieeste cea care a realizat ulterior unirea Principatelor Române (1859).Acest al doilea moment istoric este bine reprezentat la nivelulmonumentelor de referință. În schimb, clădirile de la 1848, legate dedesfășurarea revoluției, au fost mai toate demolate, fără o urmă dememorie sau de regret. Comunicarea se referă la Hotelul St.Petersburg (casa Ghika) unde a izbucnit mișcarea, și la cele două casedin Copou: casa logofătului Costache Sturdza, în care a fost semnatăPetițiunea-Proclamație, și casa Alex. Mavrocordat, în care au fostarestați principalii participanți la revoluție. Nici una dintre acesteclădiri nu mai există astăzi.

Alexandru Istrate, Călătorii de studiu desfășurate în ȚaraRomânească în 1861

La finalizarea cercetărilor din toamna anului 1860, comisariiguvernamentali își dădeau seama că o bună parte dintre obiectivelestabilite de comun acord cu ministerul Cultelor și InstrucțiuniiPublice nu fuseseră nici măcar tatonate. Rămăseseră prea multelocuri în care nici nu ajunseseră, darămite să mai inițieze vreodocumentare. În alte zone, orarul poștalioanelor zoriseră pe cei patrucolaboratori ai ministerului, obligându-i să sară peste analizepunctuale. Un soi de nemulțumire generală plana la sfârșitulpreumblărilor. Dar nu toate neîmplinirile le puteau fi imputate.Proiect ambițios, planificarea vizitării unui număr prea mare deașezăminte într-un interval de doar două-trei luni, lipsa resurselorfinanciare, șicanele făcute de către egumeni și autoritățile locale seconstituiau în explicații plauzibile atingerii parțiale a scopurilorurmărite. Rămăseseră locații necercetate, iar o mulțime de obiecte cuvaloare istorică selectate în fuga trăsurilor nu erau încă trimise laBucurești. Se adăugau descoperiri inedite, trecute, în lipsa timpului,pe o listă de așteptare. Toate aceste eforturi păreau a nu fi produsnimic concret. Dorința reluării cercetărilor, condiționări imperativeprivind salvarea unor piese aflate într-o accentuată stare de degradareconturau premizele susținerii instituționale a unor noi voiajuri.

În primele luni ale anului 1861, cei patru reprezentanțiguvernamentali, Alexandru Pelimon, Cezar Bolliac, DimitriePapazoglu și Alexandru Odobescu, implicați în acțiunile derulate în

15.40

16.00

Secţiunea A Viaţa monumentelor laice - istorie, arhitectură, arheologie

Vineri, 2 octombrie

Chişinău

24


16.20

16.40

vara precedentă, înaintau noi memorii către ministerul Cultelor șiInstrucțiunii Publice.

Cristian Căldăraru, Noi date privind casa domnitorului Al. Ioan ICuza din Galaţi

În data de 24 ianuarie 1939, la 80 de ani de la înfăptuireaunirii Principatelor Române, se inaugura la Galaţi Muzeul de IstorieCasa Cuza Vodă. A fost un ideal pe care gălăţenii l-au dorit realizatchiar din primul deceniu al secolului XX. Primul Război Mondialurmat de o serie de tergiversări ale autorităţilor locale, au dus laamânarea acestui moment până în anul 1937 când comunitatea localăgălăţeană a găsit toate fondurile pentru răscumpărarea casei dinGalaţi în care a locuit, până la Unirea din 1859, Alexandru Ioan Cuzacu familia sa. O serie de acte noi de arhivă completează informaţiileştiute până acum despre istoria acestui imobil.

Florentina Udrea, Conace boierești din Olt, mărire şi decădere.Studiu de caz - Conacul Argeşanu (Piatra Olt)

În Lista Monumentelor Istorice (2010) din România, județulOlt are înscrise 25 de conace boierești ridicate în perioada cuprinsăîntre sfârșitul secolului XIX și început de secol XX. Acestea, ca simulte alte case si conace, care nu sunt monument istoric dar prezintao importanță deosebită pentru comunitatea locală, au fost și suntsimbolul unei perioade efervescente ce a caracterizat Oltenia, înperioada de după războiul de independență și până la primul războimondial. Este o perioadă a construcțiilor fastuoase, elegante, expresiea stilului de viață, nivelului de educație coroborat cu dorința de aaduce suflul nou al modernității occidentale în materie de arhitectură;a respectării blazonului de veche familie boierească (Buzești,Darvari, etc.) completat de funcții noi în domeniul politic, militar,diplomatic. Din păcate, jumătate din conace sunt astăzi în stareavansată de degradare, chiar ruine. Conacul Argeșeanu (cod LMI:OT-II-m-B-08986) din oraşul Piatra Olt, cartier Criva de Sus, esteunul dintre puținele conace ce a reușit să-și păstreze o stare deconservare relativ bună, deși este sediul unei mici fabrici deprefabricate. Conacul a fost ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea decătre moşierul Constantin (Dinu) Marinescu, şi a ajuns în proprietateafamiliei general Gheorghe Argeşanu, prim-ministru (septembrie1939) în urma căsătoriei cu Ana Marinescu.

Vineri, 2 octombrie

Chişinău

25


17.00

17.20

Aurelia Trifan, Crama de la Bulboaca (raionul Anenii Noi,Republica Moldova): latura rațională și artistică

Gospodăria vitivinicolă de la Bulboaca s-a înscris în istoriavinificaţiei basarabene ca una dintre cele mai impunătoare datorităproprietarului său – Constantin Mimi, care s-a evidențiat nu numai caactivist pe tărâm obştesc, fiind preşedinte al Upravei Zemstvei dinjudeţul Bender, iar ulterior – al Zemstvei Guberniale, dar și capromotor al unei viticulturi moderne în Basarabia.

Apariția cramei de la Bulboaca a însemnat, din punct devedere artistic, racordarea la curentele vehiculate în țările europene lasfârșitul secolului al XIX-lea, și anume la cel eclectic. Arhitecturavinăriei are tangenţe cu tradiţiile arhitecturii cramelor chateaux-urilordin Franța, ce se explică prin faptul cercetării de către proprietarulmoșiei a arhitecturii cramelor franceze și susținerea relațiilor cupersonalități marcante din domeniul vitivinicol din această ţară.

Clădirea a fost proiectată cu trei nivele, fiind una dintre celemai mari fabrici de vinuri din Basarabia de la începutul secolului alXX-lea. La realizarea ei s-au utilizat atât materiale de construcţietradiționale, clasice, precum piatra de calcar, cât și betonul armat –soluție inovatoare la acea perioadă. Păstrată până în zilele noastre,arhitectura cramei este un exemplu de pătrundere a stilurilorarhitecturale în arhitectura industrială din Basarabia. Se observă opreocupare specială pentru latura estetică: stilul și-a pus amprenta,dând valoare formei arhitecturale.

Alexandru Levinschi, Modele de dezvoltare a aşezărilor geticefortificate din spațiul pruto-nistrean

În silvostepa dintre Nistru şi Prut la ora actuală suntdocumentate aproape 50 de aşezări getice fortificate. Conformformelor de relief pe care ele sunt amplasate, circa jumătate (52,8 %)sunt de tip „promontoriu”, cele de tip „pe înălţimi” constituie o treime(30,5 %) şi restul (16,7 %) sunt de tip „mal abrupt”. Din punctul devedere al complexităţii sistemului defensiv, printre aşezările de tip„promontoriu”, cu val şi şanţ în curbă dinspre câmp, sunt situri cudouă până la patru linii fortificate dinspre calea de acces şi situri cuconstrucţii de tip bastion sau turn la intrare. Printre aşezările circularede tip „pe înălţimi”, cu sistem defensiv de jur-împrejur, este cazul laCigîrleni cu sisteme defensive duble în semioval, de o parte şi alta înlungul înălţimii şi urme de locuinţe în afara zonei fortificate. În cazulaşezărilor de tip „mal abrupt” – la Butuceni constatăm noi linii

Vineri, 2 octombrie

Chişinău

26

defensive de o parte şi alta a promontoriului cu mal abrupt şi zonelocuite în afara incintelor fortificate, ca în cazul aşezării Saharna „LaRevechin”. Astfel, prezenţa la aşezările getice a câtorva liniidefensive complexe sunt mărturie a dezvoltării „planificate” asiturilor, iar existenţa unor zone locuite în afara incintelor –extinderea neplanificată a aşezărilor.

Pauză de cafea

Vlad Vornic, Cercetări de salvare efectuate în cimitirul sarmatic dela Medeleni, com. Petrești, raionul Ungheni

Cimitirul sarmatic de la Medeleni este situat în partea stângăa drumului Chișinău-Sculeni, la circa 1 km nord de râul Prut și la 1,3km spre nord-nord-est de localitatea Medeleni. Semnalat în iarnaanului 2015 cu prilejul lucrărilor de reconstrucție a sistemulului deirigare Blindești, situl a fost cercetat parțial prin săpături de salvare înprimăvara acestui an. A fost explorată o suprafață de 864 mp, fiinddescoperite cinci morminte de înhumație orientate nord-sud și uncomplex de cult delimitat de șănțulețe și prevăzut cu intrare în parteade sud. Toate mormintele au fost deranjate din antichitate, scheletelefiind răvășite parțial sau în totalitate. Potrivit inventarului șideterminărilor antropologice, mormintele au aparținut unor persoanede gen feminin. Dintre complexe, se remarcă mormântul 1, care eraprevăzut cu un inventar bogat ce consta din trei pandantive și 11aplici vestimentare de aur, 13 mărgele de agat și o fusaiolă de lut.Analiza pieselor de inventar cu valoare cronologică și a altorelemente susține datarea complexelor descoperite în a doua jumătatea sec. I – sec. II d.Hr. Referitor la apartenența etnico-culturală, ritul,practicile funerare și inventarul de obiecte pledează pentru atribuireanecropolei de la Medeleni sarmaților.

Delia Bălăican, Mausoleul de la Mărăşti – cea mai importantărealizare a Societăţii Mărăşti

Mausoleul de la Mărăşti, situat în satul Mărăşti, comunaRăcoasa din judeţul Vrancea cinsteşte memoria soldaţilor căzuţi înPrimul Război Mondial. Mausoleul a fost ridicat prin eforturileSocietăţii Mărăşti, după proiectul arhitectului Pandele Şerbănescu, cusculpturi realizate de către sculptorul Aurel Bordenache. „Cea maifrumoasă operă înfăptuită de Societatea Mărăşti“ o reprezintă

17.40

18.00

18.20


Vineri, 2 octombrie

Chişinău

27


18.40

19.00

19.20

„criptele-mausoleu a căror frumuseţe şi grandoare nu are egal în ţarăşi, după arătările cunoscătorilor, ele sunt unele din cele mai frumoasedin Europa“, se afirma în „Darea de seamă“ din 1941 a Societăţii.Organizaţia fondată în anul 1917 a avut ca obiective reclădirea satuluiMărăşti, zidirea unei biserici, a unei şcoli şi ridicarea unei cripte-mausoleu dedicate jertfei ofiţerilor şi ostaşilor români şi străini.Propunerea fusese a generalului Alexandru Averescu, după ideea dintimpul confruntărilor militare a generalului Mărgineanu, care a fost şiprimul preşedinte activ al Societăţii Mărăşti (1917-1931), urmat degeneralul G.A. Dabija (1931-1949). Piatra de temelie a mausoleului afost pusă la 10 iunie 1928 în prezenţa Reginei Maria şi a uneiimpresionante asistenţe. Lucrările au fost finalizate în anul 1938.Mausoleul de la Mărăşti este un loc important al memoriei colective,un simbol al luptei românilor pentru unitate naţională.

Ana-Maria Gavril, Un monument uitat al eroilor din Primul RăzboiMondial

Refacerea armatei române în Moldova, în 1917, a fost atinsăde o epidemie de tifos care a dus la moartea a sute de ostaşi. Loculmultor cimitire militare din judeţul Vaslui a fost uitat, păstrându-sedoar listele morţilor. S-a păstrat însă un monument, în curtea bisericiiSf. Treime din Dumeşti, care păstrează amintirea acelor vremuri.

Florin Şperlea, Spaţii publice bucureştene convertite sub influenţăsovietică

Comunicarea vizează felul în care s-au organizat spaţiilepublice pe axele E-V şi N-S ale Capitalei şi modul în care au fostdistruse principalele monumente dedicate unor personalităţi aleistoriei moderne şi contemporane, după instaurarea regimuluicomunist. De asemenea, sunt prezentate avatarurile unor spaţiipublice reconfigurate sub influenţă sovietică.

Cristian Scăiceanu, Un proiect utopic al sculptorului SpiridonGeorgescu: statuia lui Ghiță Cristescu - Plăpumaru

O scrisoare din 29 ianuarie 1972, trimisă de SpiridonGeorgescu prietenului său Ghiță Cristescu Plăpumaru, ne dezvăluieun proiect inedit al sculptorului, care în ianuarie 1972 are o revelație,în urma unui articol din ziarul Scânteia. În acel moment sculptoruleste cucerit de dimensiunea politică a lui Ghiță Cristescu Plăpumaru

Vineri, 2 octombrie

Chişinău

28

- primul secretar general al Partidului Comunist Român și unul dintrefondatorii acestuia din 1921 - și îi propune să-i facă o statuie ce urmasă fie amplasată într-una din piețele mari ale Bucureștiului. Esteremarcabil entuziasmul care l-a cuprins pe sculptor – să nu uităm căavea pe atunci 85 de ani – dar este surprinzătoare lipsa de evaluare asituației politice în care se afla Gheorghe Cristescu Plăpumaru, maimult decât neglijat de către autoritățile comuniste. Un monumentdedicat lui Gheorghe Cristescu Plăpumaru ar fi fost imposibil derealizat în acei ani.

Elena Gherman, O reţea de alimentare cu apă din incinta reşedinţeimitropolitane Iaşi

În spaţiul dintre reşedinţa mitropolitană şi biserica Sf.Gheorghe s-au executat două casete arheologice cu dimensiunea de10x10 m necesare amenajări reţelei de drenuri. În ambele secţiunis-a descoperit o reţea complexă de conducte din ceramică destinatăalimentării cu apă a unei părţi din zona centrală a oraşului medieval.Cronologic aceaste conducte au fost utilizate între jumătateasecolului al XVII-lea şi începutul secolului al XIX-lea.

Sergiu Musteață, Ion Tentiuc, Ion Ursu, Noi date privindarheologia cetății Soroca (campania 2015)

Echipa Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” acontinuat cercetările arheologice la cetatea Soroca și în această vară.În acest an săpăturile au fost efectuate în partea de nord-vest a cetății.Investigațiile din 2015 au avut obiectivul precizării configurațieifortificațiilor de pământ și lemn, care au existat până la construireacetății de piatră de la Soroca. Cel mai vizibil în cele două secțiunicercetate (XII și XIII) s-a dovedit a fi stratul de construcție al cetățiide zid, reprezentat de resturi de mortar și moloz, pietre de dimensiunimici și medii. Printre puținele piese de import menționăm fragmentede vas acoperite cu smalț, dar și fragmente de pahar de sticlă din adoua jumătate a secolului al XV-lea. Fundamentul de piatră al cetățiiîn secțiunea XII are o adâncime de 70-75 cm, iar în secțiunea XII de90-95 cm. În afară de aceasta, în secțiunea XIII au fost identificateresturile unui șanț, săpat în sol steril, de la vechea fortificație depământ și lemn. Acesta era adânc de circa 3,0 m. Pe fundul șanțuluiau fost descoperite două rânduri paralele de gropi de par. Prin aceastădescoperire a fost identificată latura de vest a fortificației de pământ

19.40

Susţinerela Soroca


Vineri, 2 octombrie

Chişinău

29


Susţinerela Soroca

și lemn, situată la aproximativ 100 de metri de apa Nistrului. Laturăde sud a fortificației de pământ și lemn a fost cercetată în 2013 și2014. Prin cercetările arheologice de la cetatea Soroca din ultimii anis-a reușit identificarea a două laturi (de sud și de vest) a fortificațieide pământ și lemn care a precedat construcția cetății actuale de piatră.Pentru identificarea parcursului șanțului de nord a fortificației depământ și lemn și a șanțului de est, paralel cursului Nistrului, suntnecesare noi sondaje arheologice.

Tamara Nesterova, Cu privire la restaurarea cetăţii SorocaImplementarea proiectului transfrontalier „Bijuterii

medievale: cetăţile Soroca, Suceava şi Hotin” de restaurare şiconsolidare cu finanţarea Consiliului Europei, a trezit interesul faţăde Cetatea din oraşul Soroca, monument medieval fără reperecronologice sigure. Deşi de mulţi ani se află în atenţia istoricilor,arheologilor, criticilor de artă, cunoaşterea istoriei cetăţii n-a avansatsubstanţial, vehiculându-se periodic, ba ipoteza originii genoveze aconstructorilor, lansată de istoricii ruşi, ba varianta de datare inspiratăde tradiţia locală, ce atribuia cetatea lui Ştefan cel Mare, ba bazată peo informaţie documentar-istorică, de unde iniţiativa ridicării cetăţii laSoroca ar fi fost a lui Petru Rareş în anul 1543. Ultima ipoteză esteîmpărtăşită de mediile savant şi public, fără a se acorda atenţiearhitecturii, care la o atentă cercetare, este un indicator sigur altimpului edificării. Reeşind din analiza imaginilor istorice a cetăţii, adetaliilor păstrate şi a urmelor detaliilor pierdute, privite prin prismaevoluţiei fortificaţiilor europene, se prefigurează convingerea căarhitectura cetăţii Soroca a fost modificată, detaliile influenţândperceperea datării târzii a fortificaţiei. În intervenţiile care au avut locla începutul sec. XX; în 1934; 1970-1975 şi 2013-2014, detaliile aufost neglijate, cu păstrarea modificărilor anterioare, la care s-auadăugat altele noi. În prezent nu corespunde arhitecturii iniţiale:paraclisul (boltirea, intrarea, cota pardoselii, fereastra mare, canatulportalului), turnul intrării (acoperire inventată, cota joasă a intrării şia pasajului de trecere); înălţimea merloanelor, înălţimeaacoperişurilor turnurilor cilindrice, etc. Neglijarea problemei datăriicetăţii de la Soroca, lipsa cercetării arhitecturii în scopul elucidăriischimbărilor structurale de către echipa de restauratori, care audesfăşurat intervenţii de proporţii în structura cetăţii, toate au condusla pierderea, în mare parte, a caracterului de document istoric alarhitecturii castelului de la Soroca.

Vineri, 2 octombrie

Chişinău

30

Moderatori: Aurica IchimEmil Dragnev

Manole Brihuneț, Biserica de tip „rotondă” Sf. Mare MucenicGheorghe din satul Ciuciulea, raionul Glodeni, Republica Moldova

Noile abordări constructive şi tehnologice au îmbogățittradițiile vechi din arhitectura ecleziastică, marcând evoluțiaarhitecturii moldoveneşti. În acest context vorbim de utilizarea pietreiîn construcție, implementarea proiectelor - „tip”, racordarea lalegislația imperială rusă din domeniul construcției. Un loc aparte înacest context revine bisericilor de tip „rotondă”. Avem documentateasemenea biserici în satele Valea Adâncă–Camenca (1831),Drujineni–Făleşti (1831), Zăzuleni–Râbniţa (1845), biserica cuhramul Tuturor Sfinţilor, ridicată prin anii 1818–1830 în CimitirulCentral din Chişinău.

Biserica Sf. Mare Mucenic Gheorghe din satul Ciuciulea,raionul Glodeni, Republica Moldova, a fost ctitorită în anii1820–1831 de către proprietarul moșiei Ciuciulea, asesorul colegialGheorghe Leondari († 1835). În trecut tufecci-bașa în PrincipatulMoldovei, tot el a ctitorit și legendara biserică Sf. Haralambie din Iași(construită în anii 1799–1804 în memoria fratelui său Haralambie). Încomunicarea de față, axată pe analiza aspectelor istorice, arhitecturaleși artistice ale bisericii, pe baza documentelor inedite ne propunem săprezentăm argumente concludente, prin care să demonstrăm căambele biserici (Sf. Mare Mucenic Gheorghe din satul Ciuciulea șiSf. Haralambie din Iași) înfrățite prin contribuția ctitorului comun, auatât forme arhitecturale (planimetria, decorația) cât și inventarul(iconostasul, clopotele ș.a.) asemănătoare.

Cătălin Hriban, Relaţii spaţiale între biserică şi ambient urban înIaşi secolului al XVIII-lea. Interpretare a izvoarelor documentare şicartografice

Relația spațială dintre biserică și ambientul urban semanifestă atât sub forma spațiului gol care definește edificiul înraport cu clădirile înconjurătoare, cât și sub forma relațiilor dedistanță, orientare și vizibilitate cu restul orașului, în ansamblulacestuia. Acest atribut spațial al bisericii urbane este foarte importantîn analiza și interpretarea istorică a spațiului și culturii urbane în EvulMediu și perioada modernă timpurie.

15.00

15.20

Secţiunea BViaţa monumentelor religioase

Vineri, 2 octombrie

Chişinău

31

Secţiunea B Viaţa monumentelor religioase

15.40

16.00

În cazul orașului Iași, putem corobora informațiadocumentară, publicată, cu sursele cartografice din secolul al XIX-lea, care permite o plajă foarte largă de analize dimensionale șiinterpretări topografice, deschizând calea pentru concluzii importantepentru istoria urbană și cultura spațială, care ar fi dificil de obținut înalt mod.

Andrei Creţu, Biserica de zid „Sfântul Gheorghe” din satul Laza,județul Vaslui, ctitorie a comunității locale

La începutul veacului trecut, biserica de lemn din satul Laza,construită la 1780, se afla într-o stare de degradare avansată. Deasemenea, spațiul insuficient al lăcașului de cult, pentru o parohieformată din patru sate – Laza, Sauca, Râșnița și Bejenești – impunea,drept măsură urgentă, construirea unui edificiu care să corespundănevoilor spirituale ale comunității.

Primii pași, privind construirea bisericii de zid, s-au făcut înanul 1902. Au fost întâlniri ale comunității cu autoritățile și preotul șis-au stabilit obligațiile enoriașilor de a susține financiar proiectulcostisitor al noului locaș. Deși semnaseră un contract prin care seangajau să doneze o anumită sumă de bani, membrii comunității s-auarătat la început destul de reținuți. Închiderea bisericii de lemn decătre autoritățile eclesiastice a fost o măsură dură care a deșteptatconștiința credincioșilor din Laza și a declanșat acțiunea de strângerea fondurilor necesare.

Construirea bisericii de zid a început în primăvara anului1910. În toamnă era terminată bolta și se lucra la turle. Graba cu cares-a lucrat a generat anumite greșeli care au dus la năruirea mărețuluiedificiu. S-au reluat lucrările în anul următor și au continuat într-operioadă extrem de dificilă, marcată de războaie și de boli care ausecerat nenumărate vieți. Lucrările au fost finalizate în 1919, fiindsfințită, pe 27 octombrie, de arhiereul Iacov Antonovici, locțiitor deepiscop al Eparhiei Hușilor.

Emil Dragnev, Câteva observații privind programele iconograficeale sistemelor de boltire ale naosurilor bisericilor moldovenești dinultimele decenii ale secolului al XV-lea – mijlocul secolului al XVI-lea

Lucrările de restaurare la bisericile moldoveneşti dinsecolele XV–XVI, care au avansat sensibil în ultimele decenii, nepermit să revenim cu mai multe observaţii asupra conţinutului

Vineri, 2 octombrie

Chişinău

32

picturilor murale din această epocă. Până la demararea lucrărilor derestaurare menţionate, cel mai puţin cunoscute din acest punct devedere, au fost picturile dispuse pe suprafeţele sistemelor de boltire.Cu toate că până astăzi, nu toate picturile din această epocă au fostdegajate, în baza studiului monumentelor restaurate (Pătrăuţi,Voroneţ, Popăuţi-Botoşani, Neamţ, Bălineşti, Arbore, Probota, Sf.Gheorghe şi Sf. Dumitru din Suceava, Humor, Moldoviţa) vomîncerca să schiţăm câteva observaţii privind concordanţeleprogramelor iconografice ale acestor biserici, în spaţiul menţionat, cupracticile respective din epoca paleologă şi cea post-bizantină dinSud-estul european, precum şi trăsăturile specifice ale monumentelormoldave, evidenţiind şi cazurile de hapax, care apar în unele cazuri.De asemenea, o atenţie specială va fi acordată datelor epigrafice pecare le furnizează aceste monumente din aceiaşi perspectivăcomparativistă cu monumentele anterioare sau paralele din alte spaţii.

Lilia Zabolotnaia, Prima redare autentică a chipului Mariei (Lupu)Radziwiłł

Prezenta comunicare are ca scop abordarea unor asocieri cuchipul Mariei (Lupu) Radziwiłł, reflectate în imaginile ilustrate. Labaza demersului ştiinţific stau sursele picturale de epocă: frescele dinbiserica „Trei Ierarhi” (restaurate în anii ’80 ai secolului al XIX-lea)şi portretul realizat de Kornel Szleglu în 1851, ce a imortalizatimaginea frescelor menţionate, anterioare restaurării. Aceste douăimagini extraordinare, prin măiestria lor, reprezintă cele mai veridicesurse ale epocii, care ne permit să cunoaştem mai bine personajulstudiat de noi, nu numai prin descriere, dar şi vizual. În realitate,portretizarea familiei lui Vasile Lupu în tabloul realizat de KornelSzleglu reprezintă unica şi veritabila imagine, ilustrând fresceleoriginale din secolul al XVII-lea. Imaginile vor fi supuse unui studiuproteiform, fiind examinate atât din punct de vedere artistic cât şi încalitate de componentă a patrimoniului cultural şi istoric.

Emanuela Cernea, Epitafuri insolite din necropola brâncoveneascăa Bisericii Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti

Necropola domnească din Biserica Sf. Gheorghe Nou dinBucureşti se constituie şi se îmbogăţeşte de-a lungul timpului într-odiscreţie desăvârşită, judecând după puţinele pietrele tombale de aicicare nu pomenesc pe vreunul dintre membrii familiei Brâncoveanu.

16.20

16.40


Vineri, 2 octombrie

Chişinău

33


17.00

Pornind de la aşa zisa descoperire de la începutul secoluluial XX-lea a mormântului voievodului martir, Drăghiceanu deschidedosarul documentar al acestei necropole, completat astăzi cu o seriede obiecte din colecţia Muzeului Naţional de Artă al României saudin cea a Bisericii Sf. Gheorghe Nou. Broderiile sau argintăria epociioferă informaţii inedite despre anii naşterii şi morţii unora dintremembrii familiei Brâncoveanu, confirmând înmormântarea aici arămăşiţelor pământeşti ale voievodului.

Ele susţin însă, în egală măsură, ipoteza repatrierii şiînhumării în biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti a trupurilortuturor celor ucişi la Ţarigrad, în teribila zi de 15 august 1714, alăturide ceilalţi membrii ai familiei Brâncoveanu, ale căror epitafuri secitesc doar în lumina vechilor candele ale bisericii.

Adelaida Chiroşca, Tipuri mariale consacrate în colecţia de icoanepopulare din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei

Colecţia Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei deţine maimulte icoane populare ce conservează în câmpul lor modele marialeremarcabile – Maica Domnului de la Poceaev, Maica Domnului de laMănăstirea Iviron, Maica Domnului „Maria a aflat har la Dumnezeu”,Maica Domnului „Mijlocitoarea celor păcătoşi” ş.a. Datate de lasfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea,icoanele provin din Basarabia şi din alte regiuni ale Imperiului Rus,inclusiv din spaţiile actuale ale Ucrainei şi ale Belarusului. Acestelucrări reflectă în compoziţiile lor particularităţile artei iconograficeşi elementele tradiţionale caracteristice zonelor unde au fost pictate.În mare parte ele reprezintă icoana casei, care împodobea odatăcolţişorul de rugăciune al creştinului şi se caracterizează printr-un stilnaiv de interpretare.

Icoana basarabeană cunoaşte în secolul al XIX-lea o scurtăperioadă de înflorire, exprimând pe de o parte iscusinţa zugravilor cupregătire specială, pe de alta – aspiraţiile sincere şi inocente alezugravilor amatori. În această perioadă devin din ce în ce maifrecvente icoanele realizate de meşterii populari, ele reprezentând oadevărată atestare de artă medievală basarabeană. Icoanele deprovenienţă ucraineană şi belorusă, inspirate din prototipurileatestate, se remarcă prin expresii fine şi cromatică modestă.Trăsăturile distincte ale acestor icoane sunt decorul floral, subaspectul trandafirilor stilizaţi din registrul superior, la fel şi stelele de

Vineri, 2 octombrie

Chişinău

34

mari dimensiuni, din veşmintele personajelor. Deşi icoana popularădin colecţia muzeului se remarcă printr-o executare mai stângace, eanu este mai puţin expresivă ca cea de o executare riguroasă.

Anca Maria Zamfir, Biserici ortodoxe din orașul Săcele, județulBrașov

Studiul își propune să prezinte bisericile ortodoxe din orașulSăcele, județul Brașov, ridicate în secolele XVIII–XX. O parte dintreacestea, ridicate între anii 1794 – 1819, își datorează existența, camulte altele din Transilvania, Edictului de toleranță promulgat deIosif al II-lea la 8 noiembrie 1781, prin care ortodocșii dinTransilvania, ca tolerați care beneficiau de dreptul exercitării publicea cultului, au primit dreptul de edificare sau renovare a bisericilor dezid. Ridicarea, în aceste condiții, a câte unei biserici ortodoxe înfiecare dintre satele săcelene (în unele cazuri, pe locul unor bisericide lemn mai vechi) și împodobirea lor cu pictură murală, icoane,obiecte de cult și clopote s-au făcut cu ajutorul financiar al frațilorîntru credință din Țara Românească și Moldova și cu contribuțiamaterială a locuitorilor satelor săcelene. Dacă din punct de vedere alplanului și al decorației interioare ele se supun exigențelor cultuluiortodox, în ceea ce privește decorația exterioară avem de a face cu ocombinație de elemente decorative ale bisericilor din ȚaraRomânească și elemente ale barocului provincial și aleneoclasicismului. Tradiția, moda și meșterii proveniți din mediiculturale diverse și-au pus amprenta pe aceste monumente, careilustrează legăturile săcelenilor cu românii din celelalte provinciiromânești, circulația meșterilor și a modelelor și deschiderea cătresoluții constructive și decorative noi, sinteza acestora determinând otipologie specifică mediului transilvănean al epocii.

Pauză de cafea

Liliana Condraticova, Circulația clopotelor în Basarabia în secolulal XIX-lea – prima jumătate a secolului al XX-lea: între est și vest

Alături de vase de cult, cruci și icoane de valoare dinpatrimoniul bisericilor și mănăstirilor din spațiul actual al RepubliciiMoldova, un loc deosebit revine clopotelor. Sursele de arhivă șidocumentările de teren ne aduc informații noi privind clopotnițele șiclopotele mănăstirilor Bocancea, Hârjauca, Dobrușa, Cosăuți,

17.20

17.40

18.00


Vineri, 2 octombrie

Chişinău

35


18.20

18.40

Cușelăuca, Noul Neamț ș.a. Nu mai puţin importantă era şi montarealor, sursele relatând procedura de turnare şi instalare a clopotelor(pentru Catedrala Maicii Domnului din Chişinău clopotele au fostturnate din metalul tunurilor turceşti).

Scopul comunicării constă în repertorierea clopotelor datateîn secolul al XIX – prima jumătate a secolului al XX-lea și păstrate înlăcașele de cult basarabene, scoaterea în evidență a inscripțiilorctitoricești și a ctitorilor principali, identificarea turnătoriilor de bază,furnizori ai bisericilor din Basarabia (fabrica lui Râjov, Finleandski,Oloveanişnikov, turnătoriile din Podolia, Arad, Viena ș.a.) șicomercializarea prin intermediul saloanelor chișinăuiene (DavidCara-Stoianov), determinarea materiilor prime (bronz, aramă),prețurile clopotelor, elementele decorative etc.

Mircea Tănase, Mănăstirea Răteşti – strălucire, suferinţă şisperanţă

Cu o istorie, o viaţă monahală şi o activitate ecleziasticădintre cele mai impresionante, depozitară a unor preţioase colecţii decarte şi artă bisericească veche, dintre care multe pot fi apreciate cafăcând parte din tezaurul naţional, mănăstirea Răteşti, din judeţulBuzău, este una dintre cele mai cunoscute şi mai preţuite lăcaşuri decult din această parte de ţară.

Din nefericire, ploile abundente din primăvara şi vara anului2014 au cauzat puternice alunecări de teren care au afectat gravclădirile acestui ansamblu monahal, inclusiv biserica mănăstirii.

Lucrările de consolidare a terenului şi de refacere, chiar dintemelii, a unora dintre clădirile acestui monument istoric necesităeforturi umane şi financiare considerabile, dar care se impunimperativ pentru salvarea şi redarea strălucirii unui punct de referinţădin spaţiul spiritual românesc.

Maria Popa, Biserica Sf. Gheorghe din com. Tăcuta, jud. Vaslui -ctitorie a familiei Sturdza

Ctitorie boierească, construită între anii 1839 – 1840 decătre vornicul Gheorghe Sturdza şi soţia sa, Smaranda, ca paraclis decurte, biserica face parte din ansamblul conacului cu acelaşi nume.Din punct de vedere monumental, ilustrează evoluţia arhitecturiireligioase din eparhia Huşilor, aflată la confluenţa dintre tradiţie(plan) şi inovaţie (asimilarea unor elemente din repertoriul neoclasic

Vineri, 2 octombrie

Chişinău

36

în plastica arhitecturală).Biserica are plan dreptunghiular, cu absida altarului

semicirculară, nedecroşată, turn clopotniţă pe pronaos, intrare vest.Faţadele sunt decorate cu elemente din repertoriul neoclasic, cesubliniază structura edificiului şi-i dă supleţe (fronton susţinut dedouă coloane; pronaos marcat de nişe adâncite în zidărie, străjuite dedouă coloane; panouri rectangulare, pilaştri şi cornişă cu profilurisimple; ferestre cu deschideri în arc în plin cintru). Turnul-clopotniţăde formă prismatică cu acoperiş bulbat, este marcat de profiluri şiferestre la fel ca la biserică. La interior, sistemul de boltire se sprijinăpe pandantivi şi arcuri dublou (altar – semicalotă, naos – boltă teşită,pronaos – boltă în leagăn). Lăcaşul păstrează o parte din inventarul decult, donat de ctitori: iconostasul, secolul al XIX-lea, ulei pe lemn,argintărie şi carte religioasă cu inscripţii şi însemnări ale vorniculuiGheorghe Sturdza.

Demir Dragnev, Bisericile din Basarabia: un proiect de perspectivăImportanţa unor studii enciclopedice, care scot în evidenţă

numeroase aspecte ale vieţii religioase din Basarabia, este unaapreciabilă. În seria lucrărilor de acest gen, dicţionarul enciclopedic„Bisericile Basarabiei”, primul volum al căruia a văzut luminatiparului la Chişinău, în anul 2013, îşi ocupă locul binemeritat.Proiectul este bine gândit, în paginile celor şase volume planificatepentru ediţie, fiind realizată o trecere în revistă a istoricului sfintelorlăcaşe din ţara noastră (amplasate în ordine alfabetică), de la apariţiepână la etapa actuală. Autorul volumului, Alexandru Cerga, aducedate importante despre istoricul fiecărei biserici şi mănăstiri,completate de descrierea arhitecturală şi artistică a edificiilor de cult.Consemnăm în acest sens şi valoarea informaţiilor aduse cu referinţăla succesiunea preoţilor de la prima documentare a bisericii până laziua de azi, cu menţionarea contribuţiei aduse de fiecare slujitor etc.Apariţia unor lucrări de anvergură constituie un bun îndemn pentrucercetătorii din domeniul istoriei şi artelor spre continuarea muncii deadunare şi sistematizare a informaţiei pentru a fi accesibilă publiculuilarg, atât în format tradiţional, pe suport de hârtie, cât şi în formatdigital, moment care face mai atractiv procesul de studiere pentrutinerii cercetători.

19.00


Vineri, 2 octombrie

Chişinău

37

Lucian-Valeriu Lefter, Monumente ruinate, amintiri fotograficeDegradarea și dispariția monumentelor istorice înseamnă

distrugerea urmelor trecutului. Vechi biserici din lemn sau din piatră,bătrâne case boierești au ajuns ruine și au dispărut din cauza vitregieivremurilor, dar, de cele mai multe ori, din nepăsarea și ignoranțaoamenilor și a unor instituții. Avem în vedere câteva asemeneaobiective istorice din cuprinsul județului Vaslui, precum bisericile dinlemn de la Curteni (sec. XVIII), Laza (1780), Ivești (1840), Portari(1804), biserica din piatră de la Mânzați (1761), ori conacul de laBârzești al familiilor Cuza și Vârnav și altele. Toate acestea audispărut sau sunt în stadiu înaintat de degradare, încât doar imagineafotografică mai este în măsură să readucă la viață locuri și zidiri deodinioară.

Adriana Natalia Bangălă, Monumente istorice în fotografiile luiCarol Popp de Szathmari, din colecţiile Cabinetului de Stampe alBibliotecii Academiei Române

Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Românepăstrează în colecţiile sale trei albume de fotografii realizate de CarolPopp de Szathmari în perioda anilor 1866 -1870. Ele includ imaginidin zona Munteniei, Olteniei, Argeşului, Munţilor Bucegi şiîmprejurimile Bucureştiului, printre ele aflându-se şi imagini alemonumentelor istorice bisericeşti cum ar fi: Biserica Colţei dinBucureşti, ruinele cetăţii Târgovişte, Biserica Bistriţa, Biserica Cozia,Biserica Hurezi ş.a., ce se constituie într-o frescă istorică a arteiromâneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, puse în valoarede tehnica exemplară fotografică a marelui artist român, Carol Poppde Szathmari.

Alina-Monica Popescu, Surse, influenţe şi tendinţe în artasinagogală din Moldova

Diversitatea modelelor arhitecturale şi de decoraţieinterioară a sinagogilor din România reflectă surse tradiţionaleprovenite din ariile de origine (Rutenia, Polonia, Imperiul Otoman)ale comunităţilor evreieşti ce s-au aşezat aici, dar şi influenţelegenerate de curente culturale europene (Iluminism, Historism).Articolul îşi propune să analizeze aceste tendinţe estetice într-uncontext istoric mai larg, pentru a identifica acele trăsături dinstinctiveale artei sinagogale din Moldova.

19.20

19.40

20.00


Vineri, 2 octombrie

Chişinău

38

Secţiunea CArhitecţi în an aniversar

15.00

15.20

Moderatori: Dan Dumitru IacobNarcis Dorin Ion

Ion Giurcă, Arhitectul Petre Antonescu membru al AcademieiRomâne

Personalitate marcantă a arhitecturii românești, în calitate dearhitect, profesor, rector al Academiei de Arhitectură în perioada1931-1938, Petre Antonecu a avut un binemeritat loc în rândurilemembrilor Academiei Române. La 30 mai 1936 a fost ales membrude onoare al celui mai înalt for de știință și cultură al țării, iar la 19mai 1945 membru titular, pe locul rămas vacant după moartea luiLiviu Rebreanu. Discursul de recepție a fost susținut la 5 iunie 1947,în prezența regelui Mihai I, răspunsul fiind dat de către AlexandruLapedatu. În contextul epurării unor membri ai Academiei Române,când s-a prevăzut că ,,Nu pot fi membri ai Academiei Românepersoane care, prin activitatea lor, s-au pus în slujba fascismului,reacțiunii, dăunând prin aceasta interesele țării și ale poporului", la 9iunie 1948 a fost înlăturat din această prestigioasă instituție. A fostreprimit ca membru al Academiei R.P.R. în anul 1955, în cadrulcăreia a activat până la decesul său, la 22 aprilie 1965.

Narcis Dorin Ion, Petre Antonescu – arhitectul favorit al familieiBrătianu

Arhitectul Petre Antonescu (1873-1965) – care a dominatşcoala românească de arhitectură timp de mai multe decenii şi aproiectat unele dintre cele mai importante edificii publice şi privatedin Bucureşti – a adus contribuţii importante la dezvoltareaarhitecturii neoromâneşti în prima jumătate a secolului al XX-lea.Absolvent al Şcolii de Arte Frumoase din Paris (1893-1899), PetreAntonescu va deveni unul dintre marii profesori (1903-1938) şirectori (1931-1938) ai Şcolii Superioare de Arhitectură din Bucureşti,membru marcant al Comisiunii Monumentelor Istorice (1904-1938),preşedinte al Societăţii Arhitecţilor din România (1912, 1919-1921,1946-1949) şi al Societăţii Arhitecţilor Diplomaţi (1926-1932).

Articolul de față își propune să prezinte reședințele pe carearhitectul Petre Antonescu le-a construit, la București și Florica-Argeș, pentru trei membri marcanți ai familiei Brătianu: Ionel, Dinuși Vintilă Brătianu. Adept al stilului neoromânesc, marele om politicIon I. C. (Ionel) Brătianu (1864-1927), prim-ministru al României în

Vineri, 2 octombrie

Chişinău

39

mai multe rânduri, a găsit în arhitectul Petre Antonescu artistultalentat care va proiecta reședințele sale de la țară și oraș. Astfel,impunătoarea casă Brătianu din București, de pe strada BisericaAmzei nr. 5-9, a fost construită în anul 1908 de antrepriza ingineruluiHugo Schmiedigen, după planurile arhitectului Petre Antonescu.Fratele lui Ionel Brătianu, Vintilă Brătianu (1867-1930), va apela totla serviciile arhitectului Petre Antonescu pentru construirea – în anul1920 – a casei sale din Bucureşti, situată pe strada Aurel Vlaicu nr.19. Al treilea frate, Constantin (Dinu) I. C. Brătianu își va construicasa din București, de pe Calea Dorobanților nr. 16, tot după planurilearhitectului Petre Antonescu, optând însă pentru un stil eclectic deinfluență franceză.

Arhitectul Petre Antonescu este şi autorul planurilor dupăcare a fost extins și reamenajat conacul familiei Brătianu de laFlorica, situat în oraşul Ştefăneşti (judeţul Argeş). Prima casă de laFlorica a fost construită de Ion C. Brătianu în 1858, pe partea demoşie ce i-a revenit după succesiunea tatălui său. Amenajările şiconstrucţiile pe care Ionel Brătianu le-a făcut la Florica au durat, cuintermitenţe, din 1889 până în 1925. Marea renovare şi extindere aconacului a avut loc în anii 1905-1912, sub directa conducere aarhitectului Petre Antonescu. În 1925, Ionel Brătianu a hotărâtconstruirea etajului al doilea al conacului, mai mult o mansardă,lucrare executată de către inginerul Iliescu.

A doua componentă de bază a conacului de la Florica oreprezintă monumentala clădire a fermei, care este opera aceluiaşiarhitect Petre Antonescu, din anii 1905-1912, fiind construită pe douăniveluri în stil neoromânesc. Tot arhitectul Petre Antonescu este celcare va proiecta și supraveghea construirea sarcofagelor de marmurădin cripta bisericii de la Florica (zidită în 1898, după planurilearhitectului Lecomte du Nouy), în care sunt înmormântați Ion și IonelBrătianu, făuritorii României Moderne și Mari.

Sidonia Teodorescu, Aspecte constructive în opera arhitectului PetreAntonescu

Personalitatea lui Petre Antonescu (n. 29 iunie 1873,Râmnicu Sărat – d. 22 aprilie 1965, Bucureşti) a dominat activitateaarhitecturală din România în prima jumătate a secolului XX, numelesău fiind întâlnit în primele colaborări dintre arhitecţi şi ingineri înţara noastră.

Vineri, 10 octombrie

15.40


Vineri, 2 octombrie

Chişinău

40



16.00

Numeroase lucrări ale arhitectului Petre Antonescu suntrodul colaborării sale cu ingineri prestigioşi şi inovatori ai acelorvremuri: Anghel Saligny (Silozurile de cereale din Constanţa, 1906-1909); Elie Radu şi Gogu Constantinescu (Palatul MinisteruluiLucrărilor Publice, apoi al Primăriei Capitalei, 1904-1911); C.M.Vasilescu şi Emil Prager (imobilul Societăţii Politehnica, azi, sediulAGIR, 1925-1928); Dumitru Marcu şi Tiberiu Eremie (imobilul debirouri și locuinţe al societăţii de asigurare „Agricola Fonciera”,1927-1930); Dumitru Marcu (Palatul Facultăţii de Drept, 1933-1936); Emil Prager (Corpul Funcţionarilor Casei de Credit P.T.T., azi,Teatrul de Comedie, 1915 şi Casa de Cultură a Studenţilor, 1935-1936).

Preocuparea pentru latura constructivă (firmitas, la Vitruviu)a creaţiei sale este vizibilă şi în descrierile pe care însuşi autorul leface sistemelor de construire utilizate în imobilele sale, în lucrarea samonumentală, „Clădiri. Construcţii, proiecte și studii”, apărută înanul 1963. Autorul menţionează în mod special folosirea betonuluiarmat, atât la aceste clădiri publice, cât şi la numeroase alteconstrucţii: Cazinoul şi Hotelul „Palace” din Sinaia, Accademia diRoma, Palatul Administrativ din Craiova, Gara Fluvială din Galaţi, înBucureşti: Institutul de Istorie Universală „Nicolae Iorga”, Arcul deTriumf, Muzeul Arhivelor Statului de la Mănăstirea Mihai Vodă,Banca Marmorosch-Blank, casele Geblescu, Mihail Oromolu, DinuBrătianu, Ciru Iliescu, Nicolae Malaxa, Vintilă Brătianu etc.

Marius Mitrof, Palatul Administraţiei Navigaţiei Fluviale RomâneDeşi Galaţii, la începutul secolului al XX-lea, era încă cel

mai mare port al României, pe malul Dunării gălăţene se găseau doaragenţii de navigaţie străine. În anul 1890, s-a înfiinţat Societatea deNavigaţie Fluvială Română, cu sediul la Galaţi. Din păcate nu aveaun sediu care să reprezinte oraşul, importanţa portului şi societateaînfiinţată. Problema construirii unui edificiu reprezentativ se pune de-abia în anul 1909, lucrarea fiind atribuită discipolului lui Ion Mincu,arhitectul Petre Antonescu, cel care avea să devină în perioadainterbelică rector al Academiei Române de Arhitectură, de numeleacestuia fiind legate edificii reprezentative în România cum ar fi:Primăria Capitalei, Facultatea de Drept din Bucureşti etc.

Edificiul construit de Petre Antonescu pentru Societatea deNavigaţie Fluvială Română, în Galaţi, a primit denumirea de Palatul

Vineri, 2 octombrie

Chişinău

41


Navigaţiei. Această construcţie era unicat în zonă, cu un program dearhitectură determinat de destinaţie şi de natura terenului, având odecoraţie simplă, realizată cu motive specifice arhitecturii româneşti,elemente ce au determinat ca, peste ani, imobilul să fie clasat camonument istoric.

Emanuel Bădescu, Ion Mincu în viziunea lui Toma T. SocolescuFondatorul stilului naţional în arhitectură a avut în studentul

său, Toma T. Socolescu, primul şi cel mai cuprinzător biograf. Textul,o dactilogramă de 190 pagini, deşi abundă în date şi precizări, arecăldura proprie învăţăcelului impresionat de maestru, fiind totodată şio mostră de cum trebuie scrisă o monografie, fiecare lucrarebucurându-se de reprezentare iconografică şi de o analiză atentă, iarcând este cazul de un excurs comparatist în trecutul arhitecturii. Peransamblu, lucrarea profesorului Socolescu are capacitatea de aevidenţia aportul stilistic al maestrului său la includerea în arhitecturaeuropeană a tinerei şcoli de arhitectură româneşti.

Alla Ceastina, Arhitecți din Basarabia din prima jumătate asecolului al XIX-lea: nume inedite

Acum zece ani, în istoriografia națională erau cunoscute celmult 30 de nume de arhitecți, care au activat în orașele basarabene înprima jumătate a secolului al XIX-lea. Astăzi, în baza surselorpublicate şi a noilor documente depistate în arhivele din Rusia,Ucraina şi Republica Moldova, au fost extinse substanțialcunoștințele noastre și practic dublată această listă, fiind scoase dinanonimat nume de referință pentru arhitectura autohtonă. Alături dearhitecți, care au elaborat proiecte ale bisericilor, clădirilor de meniresocială etc., un loc aparte revine activității inginerilor cadastrali, careși-au adus contribuția în dezvoltarea urbanistică a Basarabiei.

Prin creația lor, arhitecții și inginerii Mihail Ozmidov,Bogdan Eitner, Ivan Harting, G. Torriceli, A. Veisman, F. Boffo, A.Gleining, M. Lubencov, Anton Tirnberg, Andrei Rosițchi, IosifBettini, I. Melnikov ș.a. au marcat imaginea arhitecturală și istorică aorașelor Chișinău, Ismail, Tiraspol, Cetatea Albă, Cahul etc.Demersul nostru vine să prezinte o viziune panoramică asupracreației acestor arhitecți, despre activitatea cărora practic nu secunoștea nimic, astfel fiind atribuite și unele monumente dearhitectură de valoare artistică și istorică, atât păstrate în orașe, cât și

16.20

16.40


Vineri, 2 octombrie

Chişinău

42



17.00

17.20

cele pierdute irecuperabil sau denaturate pe parcursul anilor din variamotive.

Liviu Brătuleanu, Mergând spre obârșia arhitecturii bisericești,tipul planimetric triconc

Triconcul ca tip planimetric cum aveam să o spun cu prilejulunui studiu de arhitectură comparată (destinat a completa DosarulNeamţ), este cunoscut în tot estul Europei, desigur în mod diferit dar,nicăieri nu a avut o asemenea răspândire ca în Principatele Române,Moldova şi Ţara Românească.

Bisericile de “plan triconc” aparţin exclusiv spaţiuluicultural de sorginte bizantină; modelul este cel bizantino-balcanic.

Triconcul simplu, specific întemeierilor dintâi a unor obştimici, rod al unui misionarism monastic de propagandă ortodoxă şigrai slavon, s-a propagat cel mai probabil, pe “culoarele culturale” ceexistau în evul mediu, dinspre sud, dinspre Ohridul lui Climent şiNaum către părţile de răsărit ale Europei şi apoi la nord de Dunărecătre principatele dunărene. Sunt cunoscute cele două mici bisericiSf. Pantelimon și Sf. Naum întemeiate de aceștia pe malul estic allacului Ohrid, dar la nivel de fundații, elevația acestora rămânând onecunoscută. Mai la sud, în Macedonia grecească, pe malul laculuiOrestiada, vis a vis de orașul Kastoria, pe culmea unei coline sepăstrează ruinată o biserică Metamorfosi contemporană celor de laOhrid - construite la cumpăna veacurilor VIII-IX. Cu totul remarcabileste faptul că biserica Metamorfosi, deși grav avariată, prezintăîntreaga elevație. Se pot măsura înălțimile până la cupola turlei, sepoate vedea cum a fost realizată structura boltirii naosului. Și ceea ceo face mai valoroasă, este faptul că se păstrează etapa originară, fărătransformări. În apropiere se văd urme care (sept. 2012) arătau căacolo fusese o mică comunitate monahală. După ce trecusem cu aniîn urmă prin zona de obârșie a triconcului consacrat în lumeamonahală de limbă şi alfabet slavon - altul decât cel din Bizanţulgrecesc - unde se puteau vedea urme la nivelul “arheologic” aveam săvăd exemplarul rămas în picioare al primei generații de naos croit caun triconc (trilob) pe la începutul anilor 900.

Vitalie Malcoci, Arhitectura tradițională moldovenească – tradiții șiinovații

Arta tradițională moldovenească, una dintre cele mai

Vineri, 2 octombrie

Chişinău

43


impresionante forme materiale din trecutul nostru, s-a înrădăcinatadânc în orizontul vieţii spirituale sătești, arhitectura constituind ceamai veche şi excepţională ocupaţie, furnizând forme constructive noi,neîntâlnite în arta altor popoare. În acest context, arhitecturatradițională din lemn și piatră din Republica Moldova deţine rolulhotărâtor, fiind unul dintre domeniile cele mai complexe alepatrimoniului cultural autohton.

Dezvoltându-se de-a lungul mileniilor, ea a dus la formareaunor tradiţii în construcţia arhitecturii ţărăneşti, la alcătuirea şievoluţia formelor arhitecturale noi şi la aplicarea ornamenticii şidecorului arhitectural. Comunicarea de față are ca scop descriereatipologiei formelor arhitecturale țărănești, relevând semnificațiaornamenticii şi decorului ca valoare artistică de excepţie a creaţieipopulare în cultura tradițională românească.

Pauză de cafea

Tudor-Radu Tiron, Un ansamblu de arhitectură tradiţională dinzona subcarpatică: comuna Pietroşiţa (judeţul Dâmboviţa)

Atestată la finele veacului al XVI-lea, localitatea Pietroşiţase află situată în partea de nord a judeţului Dâmboviţa, pe valeaIalomiţei. Amplasată pe vechiul drum comercial dintre Târgovişte şiBraşov, satul Pietroşiţa a fost multă vreme centrul vătafilor plaiuluiIalomiţei. Bucurându-se, de-a lungul timpului, de o anumităprosperitate rezultată din poziţionarea geografică avantajoasă,precum şi din veniturile rezultate din stăpânirea mai multor munţi,moşnenii din Pietroşiţa au ridicat, între 1765-1767, o elegantăbiserică din cărămidă – monument istoric „categoria A”, recentrestaurat.

Dezvoltarea constantă a comunităţii a avut ca efect ridicareaunui număr însemnat de imobile având funcţia de locuinţă, imobile acăror arhitectură este caracteristică pentru zona subcarpatică. Înprezent, aproape 30 de imobile cu caracter laic de pe teritoriulcomunei Pietroşiţa sunt înscrise în Lista monumentelor istorice(2010), fiind de remarcat faptul că o parte însemnată a centruluilocalităţii a fost înscrisă, în aceeaşi listă, ca zonă istorică de„categoria A”.

Ideal amplasat în peisajul văii Ialomiţei, ansamblul dearhitectură tradiţională din Pietroşiţa suferă de pe urma inerentelor

17.40

18.00


Vineri, 2 octombrie

Chişinău

44


18.20

18.40

lucrări de modernizare, având ca rezultat pierderea irecuperabilă aspecificului local.

Dan Dumitru Iacob, Palatul Roznovanu din Iași la mjlocul secoluluial XIX lea. Planurile clădirii și curții boierești

Palatul de pe Ulița Mare din Iași a fost cea mai importantăreședință urbană a familiei Rosetti-Roznovanu și una dintre cele maireprezentative locuințe boierești din Moldova secolului al XIX lea.Planurile orașului Iași din vremea respectivă, inventarul palatului din1851, o copie inedită din 1883 a planului proprietății și palatului,reflectând însă o situație mult mai timpurie, și descrierile lui DumitruC. Moruzi ne vor ghida în încercarea de reconstituire a structuriipalatului și curții boierești. Vom insista asupra celor mai importanteîncăperi, dotări, funcții și servicii existente în palat și vom acorda oatenție specială și acelor elemente de arhitectură care nu se maipăstrează în prezent, precum paraclisul, turnurile de colț și balcoaneledin spatele clădirii.

Valentin Arapu, „Alexandropol” – proiectul edificării unui oraşcircular în sudul Basarabiei (începutul secolului al XIX-lea)

Stabilirea lui Manuc Bei în Basarabia a fost urmată delansarea unui proiect ambițios de edificare a unui oraș –Alexandropol. Pentru fondarea oraşului-port „Prințul Armenilor”solicita autorităților ruse să i se acorde terenurile de pământ dinapropierea localității Reni, cuprinse în perimetrul Dunăre–Prut–Valullui Traian–lacul Ialpug. Întreprinzătorul armean solicita şi acordareaunor privilegii de ordin economic şi social pentru colonişti,asumându-şi totodată cheltuielile pentru construirea oraşului şiîntreţinerea administraţiei. Planul reprezenta un păienjeniş de străzidispuse radial, seamănând mult cu cercul solar de la care în formă deraze pornesc străzile. În mijlocul acestui plan erau amplasate clădirileinstituţiilor comunale şi reşedinţa lui Manuc Bei. Două dintre străzilecentrale realizau legătura cu portul şi carantina. Casele-model careurmau a fi construite, trebuiau să aibă două nivele: la primul eraamplasată prăvălia, iar la al doilea domiciliul propriu-zis. Proiectuloraşului, nefiind materializat din cauza decesului lui Manuc Bei(iunie 1817), are multiple similitudini cu planurile unor oraşe-modelelaborate cu multe secole înainte. În partea centrală a oraşului, pe unpromontoriu, urma a fi amplasată o piaţă în formă dreptunghiulară, pe

Vineri, 2 octombrie

Chişinău

45


19.00

19.20

laturile scurte ale acestui dreptunghi urmau a fi edificate palatulprincipelui şi catedrala comunităţii, respectiv, pe laturile lungiproiectul prevedea construcţia instituţiilor administrative şijudecătoreşti. În centrul pieţei era prevăzut un bazin acvatic şi un turnde supraveghere. La intersecţia străzilor radiale cu strada, care formacercul central, erau amplasate 16 pieţe: opt destinate comerţului şi optpentru a găzdui centrele de cult şi bisericile.

Sergiu Tronciu, Pasajul comercial „Pocrovski” din Tiraspol,Republica Moldova

Apariţia acestui studiu se datorează mai multor conjuncturi,cum ar fi lipsa unor articole ştiinţifice, cercetări urbanistice,monografii, privind constituirea arhitecturii oraşului fluvial Tiraspol,analizei amplasării edificiilor publice (în cazul dat – complexulcomercial) în raport cu arterele principale: acvatică (râul Nistru) şicea a transportului (strada 25 Octombrie 1917). Autorul determinămai multe etape de dezvoltare a urbei riverane şi fazele de existenţăfuncţională a complexului: I – funcţia iniţială (raza de deservire,regimul de înălţime, relaţia plin–gol, stilul arhitectural, perioadaedificării etc.); II – funcţia actuală (cu abatere, demolarea cartieruluiîn vederea construirii noului complex locativ). Strada Pokrovskaiaeste cuprinsă între cetatea de Mijloc și Piața Teatrală. Are o lungimede 2,7 km, de-a lungul căreia au fost amplasate cele mai importanteobiective ale vieții sociale, politice, economice și culturale orășeneșticu compoziţii spaţial volumetrice vizibile dinspre Nistru. Cartierulcuprins între străzile Şevcenko şi Lunacearski reprezintă un Pasaj-shopping cu o lungime de cca 100 metri, construit în 1914 subconducerea consilierului G. Olişevski. Pasajul a fost construit în stileclectic, ce combină elemente din diferite stiluri, printre acestea senumără elementele clasicismului, detalii caracteristice arhitecturiiantice: triglife, ghirlande, pilaştri.

Angela Munteanu, Peisajul arhitectonic în arta naționalămoldovenească

Peisajul arhitectonic constituie un subiect important, abordatde pictori în timp și în spațiu. Vorbim în primul rând de gravurile deepocă și picturile, care transpun peisaje citadine sau rustice, alefortărețelor istorice din Basarabia (Tighina, Soroca, Cetatea Albă) ș.a.Ajunse până în ziua de azi, aceste opere reprezintă o sursă interesantăde cercetare atât a construcțiilor arhitecturale ale vremii, cât și a

Vineri, 2 octombrie

Chişinău

46

evoluției artei naționale în ansamblu. Peisajul cuprinde vaste spaţiilargi cu podgorii şi codri, sate şi oraşe, locul de frunte ocupândlăcaşele sfinte, care domină centrul compoziţional. Totodată,monumentele arhitectonice astfel imortalizate reprezintă uncompartiment valoros al patrimoniului naţional. Scopul comunicăriinoastre este punerea în evidență anume a peisajelor cu imagineamănăstirilor, inclusiv ale celor rupestre, a bisericilor, edificiilorsociale și culturale, caselor ţărăneşti din lut cu o prispă şi coloane dinlemn sau piatră cu încrustaţii, acoperite cu stuf, cu o poartă la intrare.De menționat, că unii arhitecți au folosit ca sursă de inspirație larealizarea lucrărilor lor anumite elementele arhitecturale și detaliilereflectate în picturile vremii. Abordarea peisajului arhitectonic înlucrările plasticienilor (Porţile lui M. Grecu, Clopotniţa și SfinţireaClopotniţei de P. Jireghea, Mănăstiri rupestre de E. Brigalda-Barbasș.a.) reprezintă o etapă însemnată nu numai în creaţia pictorilor, dar şiîn istoria națională a artelor plastice.

Lilia Dragneva, Protest prin apelare la memoria colectivă sauprotejare prin deresemnificare

Comunicarea vizează o descriere și o analiză a unui șir deintervenții artistice, realizate de artiștii vizuali locali și invitați încadrul proiectului Chișinău – Artă, Cercetare în Sfera Publică(curatoriat de Ștefan Rusu), lansat în anul 2010 la Chișinău. Oplatformă transdisciplinară, care și-a propus să analizeze legăturiledintre simbolurile politice/culturale şi propagandă, şi impactul lorasupra mediului urban, interferenţa dintre naraţiunile personale şiideologiile şi discursurile culturale importante, în relaţie cu sfera șispațiul public. Acțiunile și practicile artistice – intervenția Jocul cumemorii vizând schimbarea titlurilor monumentelor de DumitruOboroc, Arcul de Triumf suspendat de un copac de ziuaIndependenței de Ghenadie Popescu, acțiunea Romașca de TatianaFiodorova în căminul de familiști, lansarea Stației de Manipulare aClimei în fața Hotelului Național, acțiunea grupului Societe Realiste(Ferenc Grof și Jean-Baptiste Naudy) Steaua Paradisului pe fundalullacului secat, Memorial pentru o casă demolată – un demers demarcare a unuia din multiplele acte violente față de patrimoniularhitectural al Chișinăului cu implicarea autorităților publice, deVladimir Us și altele – au punctat o serie de situații în raport cupoliticile promovate de autorități, folosind un set de mijloacecreative, care în ansamblu au creat interacțiuni cu alte sfere alesocietății.

19.40


Vineri, 2 octombrie

Chişinău

47

Secţiunea DTehnici şi tehnologii de restaurare

15.00

15.20

Moderatori: Maria UrmăIoan Sasu

Alexandrina Cuțui, Restaurarea catapetesmei bisericii ,,Sf.Nicolae” Șoldănești

Biserica monument istoric ,,Sf. Nicolae” din ȘoldăneștiFălticeni a fost construită în anul 1798, de către vornicul AndreiBașotă. Catapeteasma nu este cea originală. Conform inscripției de peIcoana Maica Domnului cu Pruncul Iisus, actuala catapeteasmă estefăcută în anul 1802. Multiplele forme de degradare prezente la toatenivelele (suportul din lemn, policromie și icoane), au necesitatintrarea catapetesmei în restaurare în regim de urgență. Cele mai mariprobleme au fost întâlnite la policromie. Variațiile de temperatură șiumiditate, dar și îmbătrânirea liantului din componența grundului, audus la desprinderi masive ale stratului policrom de pe suprafețelesculptate. Atacul insectelor xilofage au fragilizat lemnul din suportulcatapetesmei. Brunificarea stratului de protecție aplicat pe suprafeţelepictate dar și repictările ulterioare au făcut ca procesul de restaurareal stratului pictural să fie și mai dificil. Lucrările de restaurare au fostefectuate în echipă, acestea desfășurându-se pe o perioadă de doi ani.

Ciprian Tocar, Biserica ,,Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” din satulMoara, județul Suceava

Biserica cu hramul ,,Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” estesituată în partea de sud a satului Moara Nica, din comuna Moara,județul Suceava.

Aceasta a fost construită inițial în comuna Bosanci din lemnde stejar, în anul ,,al cincilea dila venirea muscalilor în Moldova”după cum spune inscripția, adică în ,,leat 7282 iulie 8”, deci în anul1774, în preziua tragicului eveniment al raptului Bucovinei din trupulMoldovei. Biserica a fost construită de popor, din stejarii crescuți pelocul în care a fost amplasată construcția. Lucrările de construcțieau fost conduse de către meșterii Kiril Ungureanu și Crăciun Cazacdin Udești. După finalizarea lucrărilor, biserica a fost sfințită cuhramul ,,Sf. Gheorghe”.

În anul 1920, biserica a fost mutată în Bulai – Moara. Dupăreconstrucția ei, a fost făcută resfințirea, fiind schimbat și hramul.Noul hram primit a fost ,,Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”. În timp,au fost făcute mai multe lucrări de restaurare. Starea actuală de

Vineri, 2 octombrie

Chişinău

48

conservare a bisericii este precară din cauza atacului biologic activdar și al intervențiilor necorespunzătoare care s-au făcut asupramonumentului.

Viorel R. Barbu, Diana Iuliana Barbu, Tehnici ale picturiireligioase în secolul al XIX-lea – Biserica Sfânta Mare MucenițăEcaterina din București

Studiul “Tehnici ale picturii religioase în secolul al XIX-lea– Biserica Sfânta Mare Muceniță Ecaterina din București” s-a născutdin necesitatea acoperirii într-o anumită măsură a unei carențe, înspațiul românesc, care din păcate, s-a perpetuat după anii 1990, prinfaptul că domeniul restaurării picturii murale și pe lemn este destul depuțin prezent în publicațiile de specialitate. Dacă în cazul picturiimurale în tehnica frescă reușim să întocmim o bibliografie despecialitate, în ceea ce privește pictura religioasă în tehnica ulei dinsecolul al XIX-lea, studiile de caz sunt aduse destul de rar în atenție.

Pictura Bisericii Sfânta Ecaterina din București care esteprezentată ca studiu de caz se numără printre cele mai reprezentativelucrări de artă religioasă din secolul al XIX-lea ce au beneficiat deconservarea în proporție mare (de peste 80%) a picturii muraleoriginale și a catapetesmei, executate de Constantin Lecca și MișuPopp și care, în prezent, suferă o restaurare făcută după cele mairecente norme în domeniu. De menționat că pe lângă rezolvareaproblemelor de degradare fizică, chimică sau biologică, cea maiimportantă contribuție a intervențiilor de restaurare o constituie fărădiscuție descoperirea imaginii autentice a reprezentăriloriconografice, imagini ce au fost ascunse mai bine de 100 de ani.

Olimpia-Hinamatsuri Barbu, Dan Mohanu, Caracterizarea in situa picturii murale de la biserica Doamnei din București, utilizândmicroscopia, colorimetria, spectrometria XRF și analiza multivariatăa datelor

În această lucrare sunt prezentate rezultatele obținute prinaplicarea tehnicilor nedistructive în analiza in situ a picturii. Pentrucrearea unei baze de date utile în identificarea pigmenților și deasemenea, pentru analiza picturii originale s-au utilizat un microscopdigital, 20 - 230x, cu lumină UV și IR și sursa externă pentru VIS, uncolorimetru și un sistem portabil de analiză prin fluorescență de razeX (XRF). Datele obținute au fost stocate, prelucrate și analizate

15.40

16.00


Vineri, 2 octombrie

Chişinău

49


16.20

16.40

utilizând programe de specialitate (o aplicație creată de către secțiaInvestigații a MNIR, în colaborare cu specialiști IT și programulMatlab. Analiza componentului principal (PCA) combinată cuanaliza de clusteri a datelor spectrale s-a dovedit a fi o metodaeficientă în caracterizarea picturii, putând fi astfel identificați in situpigmenții necunoscuți. Aproximativ 240 pigmenți de referiță (KremerPigmente) au fost utilizați în acest studiu iar obiectivul cercetat a fostbiserica Doamnei din București, monument de secol al XVII-lea.Dintre pigmenții identificați în pictura originală se numară roșucinabru, ocru galben, miniu, albastru azurit și verde de pământ.Rezultatele obţinute au fost confirmate de analiza prin spectrometrieFTIR-ATR pentru probele prelevate de ocru, miniu, azurit și verde depământ.

Natalia Procop, Păstrarea şi restaurarea textilelor din colecțiilemuzeale din Republica Moldova

Patrimoniul plastic al țării are un rol incontestabil înprocesul evolutiv al oricărui gen de artă. În domeniul artei textilebogate colecţii deţine Muzeul Naţional de Etnografie şi IstorieNaturală (covoare, costume populare, vestimentaţie orăşenească ş.a.),Muzeul Naţional de Arte a Moldovei (tapiserie, batik), MuzeulNaţional de Istorie a Moldovei (haine de epocă, covoare ş.a.),Uniunea Artiştilor Plastici din Republica Moldova (tapiserie, batik).Demersul nostru vine să reflecte problemele legate de colecţia detextile din fondurile MNAM, colecţie de o certă valoare artistică, carene permite să conturăm un tablou amplu cu privire la evoluţia arteinaţionale. Actualmente, din lipsa fondurilor financiare, rămânedeschisă nu numai problema achiziţiilor noi, dar şi a creăriicondiţiilor păstrării şi restaurării obiectelor de patrimoniu.

Mariana Rusu, Restaurarea cărților de patrimoniu: abordăriteoretico-conceptuale

Un bun cu valoare deosebită al patrimoniului cultural îlconstituie, fără îndoială, cărțile vechi – adevărate monumente aleistoriei, tradițiilor și evoluției unui popor. Pentru a prelungi durata deviaţă a documentelor de patrimoniu, se impune a se acţiona în douădirecţii: conservarea preventivă – asigurarea unui microclimatcorespunzător şi conservarea curativă – restaurarea documentelordeteriorate, scopul principal fiind redarea funcţionalităţii, precum şi

Vineri, 2 octombrie

Chişinău

50

prelungirea vieţii documentelor. Restaurarea cărților de cele maimulte ori este un proces ocazional şi impus de o necesitate stringentă,cauzată de starea de conservare a acesteia. Practica restaurării sebazează pe pregătirea ştiinţifică şi istorico-umanistă, pe sensibilitateaculturală şi tehnică a restauratorului. O primă tendință în procesul derestructurare a cărților vechi este axată pe restaurarea integrală avolumelor, restaurări de mare amploare. O altă tendință, maiapropiată de practica internațională, are la bază intervențiile miciasupra cărților, fără ca acestea să fie descusute, fiecare metodăavându-și justificarea sa.Ne propunem să facem o trecere în revistă a principalelor tehnici derestaurare a cărților vechi, referindu-ne la organizarea și funcționarealaboratoarelor de restaurare a cărții și documentelor grafice,prezentând dispozitive, mașini și utilaje, scule folosite în procesul derestaurare.

Constantin Firtea, Lucian Soveja, Constantin Gavriloaia, IonuţVasilachi, Florin Adomnoaie, Consolidare şi restaurare laUniversitatea din Bucureşti, Corp A, Complex Panduri

Ridicată în mai multe etape, construcţia a adăpostit fostulAzil Elena Doamna cu: Şcoală Normală, Şcoală pedagogică, Şcoalăprimară şi Şcoală profesională. Ulterior, destinaţia clădirii dinşoseaua Panduri nr. 90, Bucureşti – corp A s-a schimbat în spaţiipentru învăţământ ale Universităţii Bucureşti, respectiv Facultatea deChimie, precum şi spaţii închiriate. Construcţia a fost ridicată înansamblul ei pe durata a 64 de ani începând în 1862 şi terminând în1926. Procesul de construire a fost unul etapizat, alipindu-se câte uncorp în lateralele primelor tronsoane ridicate (A0, A1, A2).

Cu o lungime de 236 m, imobilul are o formă neregulată înplan, cu ieşinduri, intrânduri şi corpuri aşezate pieziş. Se menţioneazăcă între tronsoanele executate în perioade diferite, cu rezolvăridistincte din punct de vedere al concepţiei, nu există rosturi deseparaţie. Imobilul are o structură de rezistenţă alcătuită din pereţigroşi din zidărie de cărămidă plină şi mortar de var, cu planşee dinbolţi de cărămidă şi bolţişoare cu profile metalice, planşee din lemn(peste etaj) şi planşee din beton armat (la tronsonul A5).

Având în vedere consideraţiile de mai sus, rezultatelemăsurătorilor dinamice şi analizele statice liniare, decizia deintervenţie se bazează pe tronsonarea ansamblului în corpuri funcţie

17.00


Vineri, 2 octombrie

Chişinău

51


17.20

17.40

18.00

de perioadele în care au fost construite, concepţia şi alcătuireastructurală şi consolidarea individuală a acestora conformcaracteristicilor particulare pe care le prezintă. Soluţiile deconsolidare constau în introducerea de elemente verticale din betonarmat, introducerea de tiranţi în galerii verticale forate,suprabetonarea planşeelor şi consolidarea fundaţiilor prin eclisareaacestora cu grinzi din beton armat.

Ioan Sasu, Roxana Nechita, Lucrări de restaurare şi consolidare -Ambulatoriul de specialitate – Maternitatea “Cuza Vodă Iaşi“

Monumentul istoric ,,Maternitatea Cuza Vodă”, datat laînceputul secolului XX, este amplasat pe parcela deţinută, în Iaşi, str.Cuza Vodă, nr. 34, înregistrat în L.M. I., Cod L.M.I.- 2010 - IS-II-m-B-03847.02 (Clădirea C8-Ambulatoriu).

Clădirea C8 - Ambulatoriul de specialitate a avut de la dataexecuţiei şi până în perioada anilor 2012 diverse modificărifuncţionale, cuplarea a două corpuri de clădiri din care a rezultatforma si volumul actual şi diverse intervenţii structurale sau reparaţii.În urma cutremurelor severe suportate, dar şi a intervenţiilor lastructura de rezistenţă, corpul de clădire Ambulatoriu de specialitate,a avut degradări majore (conform Expertizei tehnice).

Construcţia a fost adaptată ulterior execuţiei, cu practicareaunor goluri în structura de rezistenţă, pentru diverse funcţiuni – înprezent Ambulatoriu Maternitate.

Propunerile de restaurare, consolidare, compartimentare podexistent şi refuncţionalizare - prevăzute în proiect, urmărescînlăturarea cauzelor care au contribuit la degradarea monumentului şipunerea în valoare a acestuia, în cadrul construit existent.

Pauză de cafea

Virgil Polizu, Stil neoromânesc, muzeu, parc istoric, restaurare,punere în valoare Vila Minovici - Bucureşti

Muzeul Dr. Nicolae Minovici este o construcţie ridicată lapartea de nord a capitalei în anul 1905 de către arhitectul CristofiCerkez la comanda prof. dr. Nicolae Minovici, medic, pasionat deartă populară românească. Clădirea a fost concepută în stilneoromânesc pe structura planimetrică a unei locuinţe - cula, dar cufuncţiunea de muzeu privat.

Vineri, 2 octombrie

Chişinău

52

În data de 17 iulie 1937, profesorul Nicolae Minovicidonează muzeul şi parcul Comunei Bucureştilor.

Donată Municipalităţii din Bucureşti, clădirea a funcţionat,cu perioade de întrerupere, ca muzeu public de artă populară până înanul 2004, an în care este închis ca urmare a avariilor structurale,fiind pusă în pericol siguranţa personalului şi a vizitatorilor.

Prezentarea noastră îşi propune, ca pe baza unei analize şi aunui diagnostic a stării de degradare să descrie un concept deintervenţie pentru restaurarea muzeului şi a parcului istoric.

Utilizând toate mijloacele moderne care stau la dispoziţiaproiectanţilor şi constructorilor dar fără a schimba caracterulmonumentelor şi stilul arhitectonic, toate intervenţiile fiind în spiritulregulilor restaurării şi conservării monumentelor istorice, am realizatnu numai protecţia si restaurarea monumentului dar şi valorificareaacestuia în relaţie cu incinta istorică şi cu contextul urban existent,rezultând un ansamblu reintegrat în circuitul social, cultural şieconomic urban.


Vineri, 3 octombrie

Chişinău

53

54

55

Note

56

Note

57

Note

58

Note

59

Note

60