Pamanturi organice ca teren de fundare

Masterand : Luchiian Cezar Master : Inginerie Geotehnica

• Solul organic este o concepție, care implică mai multe tipuri de sol , sub diferite forme organice ca turba si gyttja la forme de tranziție spre solurile minerale, precum zgura- gyttja si argila organica.

• Solurilor organice "sau" soluri cu un conținut organic “ a fost adesea un concept cu semnificații diferite în inginerie geotehnică .

• În afară de formele pur organice de turbă și gyttja, există un număr mare de forme de tranziție spre solurile minerale.

• Termenul de "sol organic" este utilizat pentru a desemna compusul constând din plante și resturi de animale, care nu se pot descompune in humus sau gyttja. În special în marile tropicale , acest tip de problemă apare în forma recifurilor de corali.

• Solurilor organice pot fi ușor identificate de către combustibilitate lor. Ele sunt formate în timpul de descompunere a substanțelor organice moarte ,adică resturi de plante și animalelor. Acest proces are loc în diferite moduri , în principal prin activitatea bacteriilor și este intensificata de un climat cald, umiditatea adecvată și acces la oxigenul de la aer. Procesele sunt schematizate după cum urmează:

Fig 1 Procesul de schematică în timpul descompunerii a materiei biogene .dupăHallden (1961) .

• Humusul este o substanță întunecată, cu o structură coloidală. Procesul de distrugere de substanțe organice moarte formeaza humusul, produsul solid al acestui proces este numit humificare. Procesul are loc cu ajutorul de ciuperci, bacterii și alte organisme.

• În zonele uscate, procesele ulterioare de descompunere sunt atât de rapide încât grosimea din solurile de suprafață depășește rareori câteva zecimi metri. În zonele mlăștinoase, procesele sunt mai lente datorita lipsei de oxigen se intarzie procesul de oxidare.

• În straturile superioare, există, de obicei, o anumită cantitate de oxigen de la precipitații , contactul cu aerul, apa care curge contine acest oxigen care poate pătrunde în straturile mai profunde. De asemenea, în absența oxigenului liber, cariile se afla sub formă de fermentație și putrefacție. Acest lucru este dovedit de evolutia cifrei de produse gazoase, cum ar fi metanul și hidrogen sulfurat.

• Formarea zonelor de turbă se produce în principal în zonele umede ale temperat zonele climatice

• Solurile vor forma și acumula turba ori de câte ori condițiile sunt favorabile, indiferent de altitudine sau latitudine, dar mai ales în acele părți ale lumii în cazul în care , clima este relativ rece și umeda și în cazul în care condițiile sunt adecvate descompunerii . Tabelul 1.1.

• Turba provine din plante și denotă diferitele etape în procesul de humificare în cazul în care structura de planta poate fi încă deosebite. Dy denotă stadiul în care structura plantei este complet distrusa. Turba este un sol sedentar, care a fost format in situ din materialul original.

Tabelul 1. Procentul din suprafața națională acoperită de turbă în diferite țări

• Gyttja provine din resturi de plante si animale bogate în grăsimi și proteine, spre deosebire de turbă, care este formata din resturi de plante bogate in carbohidrati.

• Zonele de turbă și depozitele groase de soluri mai mult sau mai puțin organice ,apar într-o mare măsura în partea de nord a lumii. În nordul Europei, depunerea de post- zgura glaciara a început într-un moment când o mare parte din teren a fost scufundata sub mare.

• În unele zone, lacurile au fost prea mari, devenind mlaștini și mlaștinile in continuare s-au transformat in diferite tipuri de turbă . Aceste zone au fost, de asemenea, create în regiunile mai mari de condițiile topografice , care conduc la niveluri ridicate ale apei subterane . Pentru- mații de turbarii a fost descrisă în detaliu de către Hobbs (1986)

• Mlaștinile turboase de acest tip sunt, în general, formate la baza din namoluri moi ,de gyttja și argile organice, ceea ce poate provoca grave probleme de inginerie .

• În a doua etapă, de tranziție, mocirlă se bazează într-o măsură tot mai mare asupra precipitatiei. Ea continuă să primească nutrienți prin apa freatică fluctuantă, deși într-o masura descrescătoare .

• În a treia etapă, mocirlă a crescut dincolo de limitele maxime fizice ale apelor subterane și se bazează doar pe cantitatea directa pentru alimentarea cu apa. Turbă în sine acționează ca un rezervor de apa care deține apa rezervata , peste nivelul apei freatice.

• Aceste mlaștinile sunt numite Turbării și sunt acid în caracter.

Tabelul 1.3 .Vegetația și succesiunea turbă ( Hobbs 1986

Fig. 1.2. Lacul de umplere - Rețineți că ridicarea în mod normal, începe de la centrul de lac vechi după ce umplerea este completă. (Hobbs 1986)

Fig. 1.3. Patru etape in timpul dezvoltarii unei mlastini suedeze de tipridicat: 1) Un lac cu gyttja depus la partea de jos.

2) Lacul a devenit un strat cu rogoz si turbă. 3) muschi Sphagnum au invadat și Fen a fost transformat într-o mlaștină. Mlaștina a crescut în înălțime, s-a extins și în cele din urmă a devenit o vegetatie de pini . Doar un mic iaz rămâne fostul lac. 4) mlastina a crescut în continuare și s-a dezvoltat sub forma unei mlaștini tipice pentru centrul Suediei, înconjurata de mesteacani si vegetatie de arini. Pinii cresc pe marginea mlaștinei ș(Magnusson et al 1963).

• Proprietățile de inginerie ale solurilor organice arată o variație mare, în funcție de tipul și cantitatea de materie organică. Materiei organice pot apărea în mai multe forme de cantități mici de substanță amorfă sau coloidal încorporate în porii unui sol mineral fibroasă de turba cu o structură care seamănă cu un covor gros, vag țesute.

• Efectul conținutului organic asupra proprietăților de inginerie în ceea ce privește proprietățile unui sol mineral este în primul caz, în principal limitat la o scădere a permeabilitatii .

• Fibreler plantelor de obicei, au o orientare orizontală, de aceea aceste fibre constituie o suprafeta orizontala de armare și eșecul în astfel de materiale apare de obicei ca fractura verticala sau orizontala de forfecare paralele cu fibrele.

• Datorita permeabilitatii ridicate și fibrelor, stabilitatea nu este, de obicei, o problemă în turba fibroasă , cu condiția să se ia măsuri pentru a preveni perforarea sau crăparea în zona de încărcare .

• Compresibilitatea la turba este foarte mare. Chiar și pentru sarcini mici externe, solul turbos este supus unei tasari care ajunge la jumatatea inițială a stratului de turbă. Pe lângă aceasta, există deformări considerabile si fluaj cu timpul, care pentru majoritatea sarcinilor de inginerie, nu pot fi acceptate și trebuie să fie oprite.

• Proprietățile de inginerie ale solurilor organice, astfel, depind de tipul de lor , precum și de conținutul organic. Anizotropia structurală este importantă nu numai în turbă, dar, de asemenea, în alte soluri organice, cum ar fi gyttja, în cazul în care efectele semnificative pot apărea chiar și la conținutul relativ mic de organice.

• Problemele de inginerie în solurile organice cu permeabilitate mica seamănă cu problemele întâlnite în argile minerale moi, dar sunt de multe ori mult mai accentuate, din cauza compresibilitii mai mari, efectele sporite la fluaj foarte mici , subliniază eficienta.

• Diferitele sisteme de clasificare sunt utilizate în diferite țări. Normele de clasificare prezentate aici sunt conforme cu cele suedeze de clasificare geotehnice elaborat de Karlsson și Hansbo (1981), în colaborare cu Laboratorul de Comitet al Societății geotehnice suedeze

• În scopul de a clasifica corect solurile în laborator, o cerință inițială este o determinarea a conținutului organic, a conținutului de carbonați și, eventual, a conținutului de sulfură de fier. Conținutul de apă naturala, limitele de consistență și densitate sunt, de asemenea, ajutoare valoroase pentru clasificare. Pentru clasificarea detaliată a turbei, un numărul de determinări sunt necesare .

• Ca o regulă, probele proaspete de soluri organice pot fi distinse de minerale pure a solurilor prin mirosul lor, care provine de la substanțele organice putrede. Miros dintr-un eșantion cu un continut scazut de apa poate fi accentuat de umectare și de încălzire a probei.

• Gyttja este în mod normal, de culoare verzuie, dar poate fi maro sau rosie. Acesta albește la uscare, de obicei, într-o culoare gri. În stare umedă, gyttja are structura cauciucata spre elastica. Ea are o ruptură fragil. Se micsoreaza puternic la uscare pentru a forma noduli duri cu densitate scăzută.

• Argila gytta în stare umedă are o culoare verde-gri. Aceasta diferă de la gyttja în stare umedă, în care se simte lipicioasă, ca urmare a conținutului de argilă.

• Gyttja purtător de lut în stare umedă are culoare ușor verzuie, adesea întunecata la culoare, uneori maro, datorită prezenței de dy, uneori neagra sau cu pete negre din cauza sulfurii feroase.

• Gyttja- zgura este mai puțin elastică și mai puțin fragila decât gyttja. Pe suprafața solului, de multe ori se gasesc fisuri caracteristice. Extracte alcaline de gyttja sunt de culoare verde la galben pal sau deschise la culoare.

• Gyttja- calcaroasa pot fi deosebite de marne, prin scăderea unei probe într-un pahar conținând acid clorhidric diluat. În cazul în care eșantionul este format din gyttja-calcaroasa, se va menține scheletul său gyttja.

• Dy constă dintr-un sol dens, brun inchis sau negru, care, pe lângă materia dy, de Pe 18 solurilor organice uscate, dy păstrează culoarea întunecată. Spre deosebire de gyttja, dy este relativ inelastică și are o consistență moale. Ca gyttja, se micsoreaza puternic la uscare, conține turbă sau gyttja și particulele minerale. Pur dy este rar văzut.

• Turba: În practică, se clasifica și se se divide bazandu-se pe inspectarea oculară de structura și la testul de stoarcere .

• Turba-fibroasa este humificata și are o structură distinctă de plante. Este maro ,galben-maronie la culoare. În cazul în care un eșantion este stors în mână, dă maro

incolor. Materialul rămas în mână are o structură fibroasă.• Pseudo-turba fibroasa este humificata moderata și are o structura distincta de

plante . Acesta este, de obicei maro. În cazul în care un eșantion este stors în mână, puțin mult de jumătate din masa turbei trece între degete. Materialul rămas în mână are o consistenta mai mult sau mai puțin moale, dar cu o structură distinctă de plante.

• Turba-amorfa este foarte humificata. Structura de plante este foarte vagă sau invizibila. Este maro până la negru-maroniu la culoare. În cazul în care un eșantion este stors în mână, mai mult de jumătate din masa turbei trece printre degete fără nici un fel umezeala. Când strangerile, doar câteva mai multe componente solide, cum ar fi rădăcini, resturi de lemn, etc poat fi simtite. Acestea constituie orice material rămas în parte nedescompus.

• Culoarea stratului de sol poate fi mai inchisa sau mai deschisa in functie de continutul de humus .Pentru unul și același sol mineral, culoarea va fi mai inchisa cu continutul mai mare de humus. Chiar și un nisip oarecum humus-rulment are o culoare destul de întunecata. Pe de altă parte parte, un pamant cu un continut de zgura humus are cam aceeasi culoare ca un lut pur.

• Solurilor organice: Pe baza compoziției, a solurilor organice sunt împărțite în trei tipuri principale: gyttja, dy și turbă. Pentru acestea sunt solurile de suprafață adăugate. Solurilor organice minerale și organice sunt clasificate în funcție de conținutul și natura materialelor organice, precum și componența minerală .

• Clasificarea detaliată a turbei • Potrivit Hobbs (1986), un sistem de clasificare referitoare la turbă ar trebui, în-

concluziona următoarele caracteristici: • - Culoarea turbă in situ, care se poate schimba rapid la expunerea la aer.

- Gradul de descompunere (sau humificare). - Umezeala, în mod normal, înlocuite cu conținutul de apă și, dacă este posibil, limitele de consistență în inginerie geotehnica. - Elementele constitutive principale, fibre, resturi de lemn, material amorf și granulare. - Conținutul de minerale straturi andpossible. Fosta este de obicei exprimată în termeni conținutului organic, continut de cenusa sau conținutul mineral în inginerie geotehnica. - Miroase. Sulfuri miros puternic, dar poate fi distribuit neuniform. Metan re- interesați și astfel presupune un detector. - Chimie. Măsurarea ofpH la detemame whetherthe turba trebuie să fie descrise alcalină sau acid. - Rezistenta la rupere. Rezistența la forțe de tracțiune este un indicator al structurii și starea de fibre. - Dacă un test de limită de plastic este posibilă sau nu. Acest lucru este posibil, pe Fen și unele peats de tranziție, dar nu pe turbarie cu excepția cazului în care este aproape complet humified. - Caracteristicile speciale, inclusiv tipuri de plante în cazul în care acestea pot fi identificate.

• Conținutul de apă dupa gradientul B:În domeniu, conținutul de apă al turbei este estimat pe o scară de 5 grade. B 1 reprezintă aerul uscat turbă, B 2 oarecum uscat turbă, B 3 turba cu apă normală con- cort, B 4 foarte umed de turbă și B 5 de apă în mare parte gratuit cu noroi. În cazul real conținutului de apă, și Landva Pheeney (1980) au sugerat mai târziu, următoarele sunat- es B 2 mai mic de 500%; B 3 500 la 1000%; B 4 1000-2000 și B 5% mai mare decât 2000%.

•Rogoz fibre (F) Conținutul de fibre și tulpini de rogoz este dat ca Radacini F. nu ar trebui să fie incluse. F 3 denotă o turbă în întregime sau în principal constând din astfel de fibre, F 2, dar un nivel ridicat nu conție fibre predominante, F 1, cu un conținut de fibre scăzut și F 0 nici o fibra vizibila. Landva și Pheeney sugerează că, de asemenea, fibrele din mușchi și mlădițe de arbust ar trebui să fie incluse, cu condiția ca acestea să fie specificate corect ca F (H) sau F (S) pentru Hypnum și mușchi Sphagnum și F (N) pentru mlădițe arbust.

• Conținutul de resturi de lemn a fost dat de simboluri V3, V2, V 1 și V de-a lungul 0 aceleași linii ca și pentru simbolurile F și R. Specii de lemn și consistența ar trebui, dacă este posibil, să fie dat în paranteze după simbolul R. Landva și Pheeney sugerează o divizie a simbolului V, în W pentru resturile de lemn și N pentru resturi de arbusti.

• Conținutul de substanțe organice (N) A Nu este posibil să se estimeze conținutul organic cu excepția cazului în turba este evident argiloasa..Conținutul organic pot fi clasificate după cum urmează: N 5 mai mare de 95% materie organică, N 4 95 până la 80%; N 3 80 până la 60%; N 2 60 la 40%; N ~ 40 - 20%.

• Rezistența la rupere (TV și TH) Rezistența la tracțiune în direcțiile verticală și orizontale . Următoarea scală poate fi folosit " T 0 o concentrație de zero; T 1 redus, spun mai puțin de 2 kN / m ~; T 2 moderat, spun 2 la 10 kN / m ~; și T 3 ridicat sau mai mare de 10 kN / m ~.

• Mirosul (A) Mirosul, care este un indiciu al fermentației în condiții anaerobe, poate fi scalate după cum urmează: A 0 nu miros; A 1 usoara; A 2 moderat; A 3 puternică. Notă, metan, CH 4, indicatorul principal de activitate anaerobă, nu are miros.

• Plasticitatea (P) Plasticitatea de încercare P1 limita este posibila, nu este posibila P0 Aciditate (pH-ul) PH-acid; neutru PH0, pH-ul alcalin H.

• Clasificarea geotehnica de turbă În multe cazuri, doar o versiune simplificată de scalare pentru gradul de humificare este utilizat în inginerie geotehnice pentru clasificarea de turbă, pentru ca împreună cu parametrii normali geotehnici ,utilizate pentru toate solurile, cum ar fi apa de conținut, limite de consistență, conținutul organic, etc densitatea în vrac. Această procedură a fost recomandat de Helenelund (1975) și Karlsson și Hansbo (1981), printre alții, și este utilizata în mod normal în Fenno - Scandinavia. În Canada, sistemul Radforth a fost folosit într-o oarecare măsură și în alte țări unde se incearca sistemele regionale de clasificare, de multe ori legate de Von Post într-un fel sau altul, au fost utilizate. În Scandinavia și Canada, precum și în alte părți, recomandări puternice au a fost făcute pentru a introduce complet scala de clasificare, de asemenea, în geotehnică .

• Diferite anchete au studiat aceste proprietati la turbe și la soluri organice .Rezultatele raportate indică diferențe importante în comportamentul din solurile anorganice ambele calitativ și cantitativ. Datorită capacității a acestor materiale de a păstra ridicat conținutului de apă, acestea sunt in general slabe în starile lor naturale, dar să dobândească putere semnificativă este realizabil cu consolidare. Prezența fibrelor induce o anizotropie de armare. Aceste efecte sunt reflectate în parametrii de rezistență și de pământ laterală .

•Adams (1965) a raportat că comportamentul turbei a fost exclusiv de frecare în caracter, cu un unghi de frecare de 48 grade și măsurat, de asemenea, cu un coeficient de presiune pământ la- odihnă, Ko cât mai scăzut 0.18, și a constatat că o consolidare și o anizotropie au avut efect redus asupra parametrilor de rezistență. Ulterior, alți cercetători au raportat, de asemenea, concluzii similare în ceea ce privește rezistența la forfecare a turbei fiind, în esență, cu frecare mare a unghiurilor de fricțiune și interceptari relativ mici de coeziune (0 la 6 kPa).

• Ei au aratat ca armarea formata din fibra , ar reprezenta până la 16 grade a unghiului de frecare măsurat în încercarea de compresie triaxiale, în funcție de fibră.

Diagrama de evaluare a tipului de sol în conformitate cu Larsson (1991)

Potrivit Landva et al (1986) utilizarea testului de penetrare statică con in turba fibroasa este discutabilă din cauza faptului că presiunea negativă porilor este indusă și că, turbă, în partea din față a conului este comprimat înainte de eșec.Încercare de penetrare standard (SPT) este cea mai comuna teste de penetrare .

• O vastă ancheta de testare cu palete în turbă a fost efectuată de către Landva(1980). Există diferite tipuri de echipamente de teren cu palete.

Principiul de echipamente de palete de câmp utilizat în Suedia

Ko reprezintă coeficientul lateral de presiune în pământ , limitat de condițiile în care nu tulpina laterală este permisă, la repaus-condiție.

Datele prezentate mai jos ne arata cum ,Ko ține de exemplare in mod normal încărcate. În timpul descărcarii, Ko devine mai mare decât cele din timpul de încărcare, cum ar fi de așteptat de soluri preconsolidate.

Tabelul 2 furnizează o listă a valorilor măsurate la Ko Universitatea din Wisconsin, împreună cu cei raportate în literatura de specialitate

Datele prezentate mai sus Ko ține de exemplare in mod normal încărcate

Figura 4 prezintă unghiul de frecare a functiei de conținut organic. În această figură, aceste materiale organice cu un conținut de mai puțin de aproximativ 25% sunt numit solurilor organice. Datele Universitare și datele din literatura de specialitate arată ca nu este nici o dependență directă intre unghiul de frecare pe conținut organic ,odată ce există suficient material organic, adică, mai mult de 25%, pentru a desemna materialele "Turbă“.

Concluzii• Bazat pe o interpretare a datelor generate de autori, precum și cele raportate în

literatura de specialitate în ceea ce privește presiunea pământului lateral și testarea rezistenței solurilor organice, următoarele concluzii și orientări sunt avansate. Acestea Interpretările sunt limitate la conținute de date disponibile și pot fi supuse modificărilor, în calitate de mai multe date devin disponibile. Cu toate acestea, baza de date este unul dintre cele mai extinse privind materiale organice până în prezent.

• 1. Coeficientul de presiune pământ la-repaus (Ko) pentru turbe în mod normal, consolidate sunt de obicei mai mici decât pentru solurile anorganice. Ea nu depinde de conținutul de substanțe organice, dar depinde de fibrele de conținut. În linii mari, acesta poate fi luat egal cu 0.49 pentru turbele amorfe și 0,33 pentru turbele fibroase.

• 2. Unghiul efectiv de frecare (p ') pentru turbe în mod normal consolidate, astfel cum sunt stabilite ,consolidate nedrenat ,testate triaxial la compresie, nu pare să depindă de conținutul organic sau tipul de turbă. Aceasta variază între 40 - 60 grade cu o valoare medie de 53 grade. Acesta este mai mic pentru solurile organice (- 41 grade ).

• 3. Turbele sunt determinate izotrop sau anizotrop, consolidate triaxiale si testate la comprimare, nu pare să depindă de conținutul organic, de tipul de turbă, sau tipul sau nivelul de consolidare (izotrop sau anisotropie). Aceasta variază între 0,5 și 0,7 cu o valoare medie de 0,59. Se pare a fi mai mic pentru solurile organice.

• 4. Revizuirea datelor de rezistență implică o schimbare în comportament pe măsură ce crește conținutul ecologic din aproximativ 20 până la 25% la valori mai mari. Prin urmare, o clasificare superioară de frontieră poate fi propusa pentru solurile organice, la pierderea de 20 la 25% pe baza consideratiilor geotehnice.

• Datele raportate aici sunt oarecum dispersate. Acest lucru se datorează, probabil, la un număr de factori, cum ar fi distribuția geografică largă de surse de eșantionare, echipamente de testare, de încercare.

• Operatorii precum și variabilitatea inerentă a turbelor și a solurilor organice, inclusiv gradul lor de humificare. Nu a fost posibil să se delimiteze efectul conținutului de fibre în mod clar din cauza lipsei de date. Este posibil, în dispersie largă a datelor există o dependență de conținutul de fibre. Se recomandă in urma conținutului de apă sa se faca urmatoarele teste (ASTM Metode de testare pentru umiditate, cenușă, și materie organică de turbă și alte soluri organice, D 2974), conținutul organic (D 2974), conținutul de fibre (ASTM Metoda de testare pentru determinarea Laboratorul de Conținut de fibre de turbă).

Amestecarea in adancime• Amestecarea in adancime se referă la amestecul de ciment, var, zgură, și / sau alți

lianți sub formă de praf sau sub formă tulburelii să se stabilizeze solul in situ. Atunci când este liantul sub formă de pulbere, metoda este frecvent menționată ca metoda uscată. Atunci când liantul este în formă slam, metoda este frecvent menționată ca metoda umedă.

• Alegerea metodei de aplicare va depinde de caracteristicile unui anumit site, precum și caracteristicile de performanță dorite de sol tratate. Amestecarea se poate face cu o singură axă instrumente rotative pentru a crea coloane unice, multiple axe de rotație instrumente pentru a crea un set de coloane care se suprapun într-un singur punct, drujba-ax ar fi echipamente de amestecare pentru a crea panouri continue, sonde de amestec de stabilizare în masă, sau alte dispozitive.

• Pentru metode uscate și metode umede se folosesc aceleasi-unelte rotative de amestecare, lianți sunt injectate prin golul tijei al sculei rotative. Metoda uscata de echipamente rotative este de obicei mai usor decat metoda umeda de echipamente rotative.

• La metoda uscata coloanele sunt, de obicei aproximativ 2 până la 3 ft în diametru, și la aceasta metoda, coloanele pot fi de până la aproximativ 8 metri în diametru. Adâncimile de tratament sunt de obicei mai puțin de 60 de metri pentru metoda uscată și 100 de metri de metoda umedă, deși adâncimile mai mari sunt posibile.

• Solurile tratate prin metode adânci de amestecarea ,are putere mai mare și comprimare mai mică decât la sol netratat. Conductivitatea hidraulică a solului tratat va fi mai mică decât cea a solurilor netratate ,motiv pentru care solurile nisipoase și lutoase, dar tratamentul profundă de amestecare poate crește conductivitatea hidraulică pentru solurile argiloase. Puterea de la sol de tratate prin metode profunde de amestecare ,depinde de factori cum ar fi caracteristicile solului, caracteristicile originale a liantului , valoarea adăugată de liant, viteza de amestecarea , gradul de tratare a solului ,precum și condițiile de încărcare. Forta de compresiune din gama sol tratate de la aproximativ 30 - 400 psi pentru metoda uscată și de la aproximativ 80 de la 2.000 psi pentru metoda umedă.

• Amestecurile de adancime prin metoda coloanelor sunt în zilele noastre pe larg utilizate la reduce tasarile mari și pentru a îmbunătățirea globală de stabilitate de drum și de cale ferat ori terasamente și fundații pe soluri moi. În timp ce aplicațiile cele mai tipice sunt diguri, din ce în ce metoda este utilizată sub fundatii.

• Prima categorie de aplicatii este foarte comună în tările scandinave, în timp ce aplicarea acesteia din urmă a fost un pionier în Polonia ca o alternativa eficienta de cost de amplasare de piloane. Datorită durabilității economice, și de mediu este un interes în creșterea tehnica în restul Europei.

• Ipoteza inițială a echilibrului local între sol și materialul coloana , la fiecare punct de integrare poate fi formulată cu următoarele condiții de echilibru, care asigură faptul că nu există nici o discontinuitate între sol și coloana .

În plus, aderenta perfecta intre coloane și solul moale se presupune, și, prin urmare, nici o alunecare nu este permisa între cele două materiale. Acest poate fi formulat cu următoarele Condiții cinematice:

• Ecuațiile constitutive pentru elementele constitutive pot fifi descrisă în termeni de creșteri de stres eficiente ca :

unde D reprezintă corespunzătoare elasto-plastic materiale elastice (sau) matrice de rigiditate pentru sol și coloanele, și-a exprimat în mod natural în termeni de eficienta stres. C, S .Modelarea constitutiv al coloanelor adânci mixte Coloanele profunde mixte au fost modelate cu MNhard model (Benz, 2007). MNhard este formulată în teoria clasică de plasticitate. Diferite stressdependent rigiditati Se presupune că atât pentru elastic descărcare / reîncărcare și primar forfecare de încărcare hiperbolic stres-tulpina relatie pentru primar încărcare este definită de secantă rigiditate Modulul E (Fig. 3). E 50 (Și în mod similar E reprezentând descărcare / reîncărcare.

• unde E arbitru 50 este modulul de rigiditate secantă la izotrop presiunea de referință p " , C "și *" sunt de coeziune și unghiul de frecare, * ' 3 este principiul eficient minor stres și m puterea este definirea cantitatea de stres .

• De referință primul care demonstrează performanța procedura este un rambleu întemeiată pe moale Vanttila argilă (Dimensiuni Fig. 4) sa îmbunătățit cu coloane de ciment de 0,6 m diametru și o distanța între centre de 1,0 m Fig similară. 1a), ducând la o îmbunătățire raport de 28,3%.

• Vanttila este un teren din zona glaciară ( zgura) de la Espoo, în sudul Finlanda, care este un tipic exemplu de informații argilelor sensibile Scandinave.

• Greutatea * Unitatea a fost considerată a fi 20 kN / m , Modulul lui Young E = 40 MPa, raportul lui Poisson * '= 0,3, frecare unghi * '= 38o și unghiul dilatancy * = 0 °. Din motive numerice o coeziune mica de c "= 1 kPa este introdusa.

• Se ia in considerare ca Vanttila argil sa fie înlocuita si inbunatatire a solului, având în vedere un raport de coloană 28,3%. Apoi terasamentul a fost drenat de apa, înainte de simularea de consolidare la un exces de maxim rămas porilor de apă presiune de 1 kPa.

• Graficul de timp-tasare(fig. 5) prezinta un acordul de mediere între extrema bună volumica și analize convenționale (aici monitorizată un punct de la suprafața solului inițial sub creasta ,rezultate obținute pe terasament). In acest exemplu se observa puncte locale de stres care au fost monitorizate în spațiul de stres triaxiale. Un punct de stres este la 6 m adâncime este trasată în figura 6 pentru terenul moale și pentru îmbunătățirea cu coloana.