Minunata cdldtorie<r lui Nrils.FIoIgersson prin SuediaSehna Lagerliif

\

SELinA L f,Eru-tf

MIMUTAUAYY

CALIToRI E

ALUr NINFTOLGERSSON

PR.'IN SUED

Edilie prescurtati

de TAGE KATHERINE AURELL

gi revizuitl de REBECCA ALSBERG

Traducere din suedezl gi note

deANDREEA CALEMAN

Tlustratii

de THOMAS DOCHERTY

4ffhuR

I

CUPRINS

I. NizdrivanulII. Akka din Kebnekaise

III. Marele dans al cocorilorde pe Kullaberg

IV. DunfinV. Oragul blestemat

VI. Vulpoiul Smirre gi duliulVII. Corbul Bataki gi vulturul Gorgo

VIII. Laponia

IX. Drumul spre rniaz5'zi

X. Intoarcerea acasi

5

20

30

39

6t

75

89

Lo7

125

ry6

Selma Ottiliana Lovisa Lagerltif (1858 - r94o) a fost o

scriitoare suedezi care a devenit un clasic al literaturii pentru

copii. A fost prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru

Literaturi (rqoq) li prima femeie membrl a Academiei Sue-

deze (r9r4).

S-a niscut gi a crescut in finutul Virmland, care va fi prezent

mai tArziu in toate ci4ile sale. A trlit intr-o familie fericit5,

cu un tati mereu dornic si participe Ia jocurile copiilor, cu o

mami sensibiltr, in;elegitoare qi inqeleaptl qi cu o bunici ale

clrei cAntece pi povegti micufa Selma nu se mai situra si leasculte. La trei ani, Selma s-a imbolndvit grav 9i in urma bolii

a rimas cu un picior paralizat. Din acest motiv, nu a mers la

gcoala publici, ci a primit lec;ii particulare. Micula Selma citea

foarte mult, de la povegtile din O mie qi unq de nopfi la cirfilelui Hans Christian Andersen gi ale lui Walter Scott.

Autoarea a scris atat pentru copii, cAt 9i pentru adulli, dar

cartea care a consacrat-o a fost Minunata cdldtorie q lui M/s

Holgerssonprin Suedia (19o6 - r9o7).

Thomas Docherty s-a ndscut in Noua ZeelandS, iar

acum locuiegte in Marea Britanie, impreund cu solia sa

Helen qi cu cele doud fetile ale lor.

in copildrie citea qi pronunla cu dificultate cuvintele,

prin urmare nu qi-a imaginat niciodatd c-ar putea deveni

autor sau ilustrator de cdrfi. A fost intotdeauna pasionat de

desen gi;i-a inceput cariera de ilustrator lindnd unjurnalde cdl6torie in imagini. Dupd absolvirea studiilor univer-

sitare, a scris gi a ilustrat prima sa carte, Pip and the Lost

Dream, iar in zoog cartea sa Little Boat a fost nominalizati

pentru Medalia Kate GreenawaY.

Nizdrivanul

A fost odati un biiat. De mare ispravi nu era nez-

drlvanul - cel mai mult pe lume ii plicea si doarmS,

si mlnAnce gi si se tini de ;otii.intr-o duminici diminea!5, plrinfii biiatului se

pregiteau si meargi la biserici. ,,Ce bine! O si pot

trage cu pu;ca tatei firi si mI ia nimeni la rost", i;izise in sinea lui.

insi tatil parci ii ghici gAndurile:

- Daci nu vrei si mergi cu noi la biserici, sI faci

bine si citeqti predica singur acase! zise el'

Mama ii aduse de indati ceaslovul 9i il deschise

la predica zilei.

- Paisprezece pagini qi jumitate, spuse ea. Tata o

si te-asculte la fiecare pagini, ata ci di-i bitaie daci

vrei s-apuci si buchisetti tot pini ne intoarcem!

in sfhrgit, plecari spre biserici. Aerul era proaspit

gi mugurii se iliseri pe crengi' Apele troienelor

topite umpleau Sanfurile, iar pe marginea lor inflo-

rise deja pipidia. Mama 9i tata s-ar fi dus bucuroqi

It

qi mullumili la slujbi in dimineafa aceea frumoasidaci n-ar fl avut grija biiatului. Era leneg gi prostinac,n-avea chef si invefe nimic la gcoalS, ba mai mult,era nemilos cu animalele gi dugminos cu oamenii.

- De i-ar imblAnzi Domnul firea! ofti mama dez-

nidijduiti. Altfel praful se alege qi de el, gi de noi!

Rimas singur, biiatul ipi spuse ci ar fl bine si fleascultitor de data aceasta qi se puse pe citit. incepu

si turuie cu voce tare, dar, cum indruga el acolo, ilapuci toropeala qi nu se mai putu fine si nu afipeasci.

DeodatS, un zgomot ugor il trezi. Chiar in fala lui,sprijiniti de fereastr5, era aqezati o oglinjoari qi, in ea,

vizu ci lacitul de la cuflrul vechi gi frumos al mameiera spart. Pe marginea cufirului qedea un pitic gi se

uita curios nevoie mare la podoabele din sipet.

Biiatul fu tare uimit de aqa aritare, dar nicidecuminfricoqat, doar era atAt de mititel! Ce-ar fi si rAd[ ni]elde pitic? Apuci plasa de prins fluturi qi ha!, il prinse.

Biata fipturi, trezindu-se trAntitl in plas5, incepusi-l roage stiruitor pe qtrengar si-i dea drumul:

- Numai noroc v-am adus ani de-a rAndul, zise

piticul. De-mi dai drumul, o linguri de argint gi-unban de aur primegti in dar!

Bliatul se indupleci atunci, dar, cAnd si se cafere

piticul afari din plasi, poznaqului ii didu prin cap ciar putea si-i cearl lucruri mai de pre!. Odati scuturl

Iel

l:.j

plasa gi-l aruncl pe mosneguf inapoi iniuntru. ins5,cAt ai clipi, biiatul se pomeni cu o palmi aqa de stra$-

nici, de simfi c5-i crapi capul gi cizu firi simfire lapimAnt.

CAnd ipi veni in fire, biiatul era din nou singur inodaie. Cufirul avea lacitul pus, plasa de prins fluturiera la locul ei in cui, insi obrazul tare ii mai ardea.

Agadar nu vis fusese ce p5lise el. ,,Mai bine termin de

buchisit predica aia', iqi zise el gi se indrepti spre masi.Dar cum se ficea c5, dintr-odati, era nevoit si faci

atAt de mulli pagi?

Era ca qi cum odaia se mirise. Fu silit si se calereca si poati ajunge sus in jilf gi sI se cocoafe pe unbraf ca si poati vedea peste tiblia mesei. Iar ca sipoati citi, nizdrivanul trebui si se suie pe carte!

Buchisi el vreo doui rAnduri, apoi ridici privireaqi z5li oglinjoara de pe pervazul ferestrei.

- Ia te uiti, incl un pitic! strigi el, c5ci in luciuloglinzii vizuse limpede un prichindel cu nidragi gi

scufie. $i e imbricat ca mine! mai zise el, bitAnduimit din palme.

Prichindelul din oglindi bitu gi el din palme inacelagi timp. Atunci biiatul incepu si se ciupeasci,si se tragi de pir - piticul din oglindi ficu intoc-mai. $trengarul didu roati oglinzii si vadi daci e

cineva ascuns acolo. Nici urmi de pitic!Abia atunci

I8i

il apuci o spaimi grozavi, cici pricepu ci piticul ilfl'rmecase, iar prichindelul din oglindi era chiar el.

,,DacI agtept pufin, mi fac om la loc, cu sigurantS!"igi zise qi inchise ochii.

Dar vai, tot de-o gchioapi era cAnd ii deschise iar!

- Trebuie si-l imbunez pe pitic! strigi el dezni-dijduit qi incepu si caute dupi dulap ti pe sub sofa,dar nici urmi de pitic.

il podidi plAnsul gi flgidui sI nu se mai fini de

Eotii niciodati, si nu mai fie riuticios, sI nu maiadoarmi cu cartea in faq5. Numai de l-ar face dinnou om gi o si fie un biieqel ascultitor, vrednic gi

bun cu toatl lumea.insi toate flgiduielile furi in zadar.

Si fie oare in grajd piticul? Uga casei era intre-deschisi, aga ci se strecuri afari. in tindi gisi o

pereche de sabofi de lemn mititei. Piticul se gindise,vezi bine, ci tirSgenia asta o si dureze ceva, de vre-me ce-i vrijise gi sabolii.

CAnd iegi in gridini, un stol de vrlbii dldu cuochii de el gi incepu si ciripeascS:

- Cip-cirip! Ia uite-l pe Nils gAscarul! Ia uite-l pe

Nils Degefel! Nils Holgersson Degefel!Se iscl apoi o zarvl. nemaipomenit5.

- Cucuriguuuuu! cAnti cocogul. Aga-i trebuie, sImai vinl acum si mi tragl de creasti daci-i di mAna!

luI

- Cot-cot-cot-cotcodac! cotcodlciri 9i giinile'

Aqa-i trebuie, aga-i trebuie!

Uluit, biiatul rimase fintuit locului 9i asculti'

- O fi din cauzl ci sunt pitic, de infeleg graiul

oritlniilor? murmuri el gAnditor'

AzvArli o piatri inspre pisiri 9i qipi:

- Ia mai finefi-vi clonful, urAcioaselor!

insi pisirile nu se mai temeau de el defel gi nu

se potoliri pAni nuJ vizuri pe motan venind tiptil'

- Pisicu!5, pis, pis, pis, ia spune-mi tu, unde se

ascunde piticul? intrebi biiatul.Motanul zise blAnd 9i binevoitor:

- De gtiut, gtiu prea bine unde sil5gluieqte piticul!

insi, cu o scliPire tlioasi, adiugi:

- Dar de ce aq vrea si te-aiut, dupi ce m-ai tras

de coadi de atAtea ori?

Scos din sirite, biiatul uiti cAt de mic era acum'

- Ia pofteqte, jupAne, si te mai trag o datS! se

rifoi el gi se repezi la motan

Cit ai clipi, motanul se nipusti 9i el spre biiat, iltrAnti la pimAnt gi i;i propti ghearele in pieptul lui'

Cu gura ciscati cAt era de mare, guiera 9i scuipa, iar

ochii ii scanteiau ca jiraticul. B5iatul fu incredinfat cii-a sunat ceasul gi incepu sI strige dupi ajutor' Dar nu

era nici lipenie de om prin preajmi' in cele din urmi,

motanul ii didu drumul.

I10 1

- Aga!Acum sper c-ai priceput cine-i il mai mare

i;i mai tare! zise el gi, preschimbAndu-se pe datiin mAga blAndi gi ascultitoare de mai inainte, se

indepirti.in grajd se iscase aga o hirmllaie, mugete gi tropiit

rlc copite, de ziceai ci sunt pe pu+in treizeci de vaci.

- Muuu! mugi Rozica atunci cAnd intri biiatul.Cc bine ci mai e dreptate pe lume!

Nils incercl sI intrebe din nou de pitic.

- Ia f5-te-ncoace, si vezi cum joci pe coarnelernele! zise Stelula.

- Hai qi aici, si-!i iei risplata pentru viespea pet'are mi-ai vArit-o in ureche! strigi gi Lilica.

- Poftegte gi pe la mine, ci gi-am rimas datoarepentru toate digile in care ai tras sciunelul de subbiata maici-ta cAnd ne mulgea! $i pentru piedicilepe care i le-ai pus cAnd iegea cu ciubirul plin culapte gi pentru toate lacrimile pe care le-a vlrsatsirmana din cauza ta! zbieri din nou Rozica.

Fiind cea mai bitrAnivaci din grajd, Rozica avusese

rnult de-a face cu poznagul gi era foc gi pari.Biiatul incerci si ingaime ci ii plrea tare r5u de

toate nlzbAtiile gi ci avea si fie cuviincios de acuminainte, numai si-i spuni unde-l glseqte pe pitic. insivicufele diduri din cap gi incercari si-l impungi cucoarnele. Pricepu ci era mai bine si-gi ia tilpigiga.

At,,

Iegi abitut afar5. Era limpede ci nu avea si giseas-

ci in ograda lor pe nimeni care si-l ajute si dea de

pitic. De altminteri, 9i de l-ar fi gisit, nu prea gtia la

ce i-ar folosi.

Se c5liri pe zidul lat de piatri ce inconjura gos-

podiria qi se aqezi si cugete. Ce-o si se aleagi de el

daci nu-gi mai recapiti infi;igarea de om? Ce-or sizici mama gi tata cAnd se intorc de la bisericS? Tot

satul o si se minuneze de a9a arltare'

Era tare deznidifduit fl5ciul nostru' Nu mai era

om ca tofi oamenii, ci o stArpiturs' Nu mai putea

si se ioace laolalti cu alqi biieqi, si moqteneasci

gospodiria pirinfilor qi, de buni seami, nicio fati nu

o si vrea si se mirite cu el.

Se uiti spre casa pirinteasci. Altora le pirea, poate,

mici qi siricicioasi, dar pentru el era acJrm mult prea

mare - o gauri in podeaua graidului ar fi fost mai

potrivitS. Nu mai avea nicio bucurie pe lume'

Era o vreme neasemuit de frumoasi, nicicAnd nu-i

fusese dat si vadi un cer mai azuriu! soseau pisirile

cilitoare. Zburaseri peste Marea Baltici qi se indrep-

tau spre miazinoapte. Erau, firi indoiali, de multe

neamuri, dar Nils nu recunoscu decAt gAqtele sSlbatice

care zburau pe doui giruri lungi, impreunate la un

capit. Le auzi strigind acolo, in inaltul cerului:

- Spre munte! SPre munte zburim!

Ia2 l

VizAndu-gi in ogradi suratele domestice, gAgtele

slllbatice se lSsari aproape de pimAnt gi incepuri silc indemne:

- Haidefi cu noi!Haidqi!Spre munte, spre munte!

insl gAgtele din ogradi rispunserl cuminfi:

- Ne e bine aici, ne e bine aici!Era, agadat, o zi nespus de frumoasi, cu un viz-

duh atAt de limpede, ci trebuie si fi fost o adeviratlpltrcere pentru pisiri si zboare. Cu fiecare stol de

g5pte sllbatice ce trecea, suratele de curte erauparci pi mai tulburate gi fhlfAiau din aripi de parci.rr fi vrut si se avAnte pi ele in zbor.

- Nu fi1i nesibuite! zise mama gAsci cea bitrAni.Zburitoarele astea gtiu prea bine cum e si indurifbamea qi frigul!

Chemarea gAgtelor silbatice ii trezi insi un dorde duci de nestipAnit unui gAscan mai tinerel. Un.rlt cArd trecu pe deasupra lui gi-l imbie:

- Hai cu noi! Hai cu noi!Atunci gAscanul strigS:

- Vin pi eu!Vin gi eu!

igi desficu aripile gi incerci sI se ridice, dar,

cum nu era obignuit si zboare, cizu grimadi laptrmAnt. GAgtele silbatice se intoarseri din drum gi

bituri mai domol din aripi, si vadX daci gAscanul

se invrednicegte si se inalle pAni la ele.

It,,