Transcript
Page 1: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 2012 1

Oficiul Român pentru Imigrari

Direcţia Generală Afaceri Europene și Relații Internaționale

Proiect finanţatde Uniunea Europeană

Ministerul Administraţiei şi Internelor UnIUnEA EUROPEAnă

MigrantRomâniaînwww. migrant.ro

nr. 12 / 2012

Construim interculturalitatea în Clujul multicultural aplicând

principiile managementului modernpagina 24

Proiectul „Asistenţă pentru Resortisanţi ai unor ţări

terţe (RTT) în România“pagina 4

Nu suntem străinipagina 10

Page 2: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 20122

Revista este disponibilă şi online la www.migrant.ro.

Exemplare tipărite pot fi comandate la Institutul Intercultural Timişoara

sau la Punctul Naţional de Contact pentru Resortisanţii

Ţărilor Terţe, Str. Povernei nr. 28-30, et. 1, ap. 3,

Sector 1, Bucureşti

Revista Migrant în România este editată de

Institutul Intercultural Timișoara (coordonator) în colaborare cu LADO filiala Cluj, Centrul pentru Resurse Civice – Constanţa şi Asociaţia ADIS – Bucureşti

Bd. 16 Decembrie 1989, nr. 8, 300173 TimişoaraTel. 0256 498 457, Fax. 0256 203 942E-mail: [email protected] Site: www.intercultural.ro

Acest număr este realizat în cadrul proiectului „România

interculturală“. Contract nr. ref.: IF/10.01-04.01,

finanţat de Uniunea Europeană prin Programul General

„Solidaritatea şi gestiunea fluxurilor migratorii“,

gestionat în România de Oficiul Român pentru Imigrări.

Comitetul de redacţie:Daniela Cervinschi, Daniela Crăciun, Romina Matei, Oana Neştian, Mbela Nzuzi, Călin Rus. Grafica: Codruţ Radu Contact: [email protected]

Responsabilitatea pentru conţinutul articolelor revine în exclusivitate autorilor. Aceştia păstrează drepturile de autor pentru articolele publicate. Comitetul de redacţie primeşte propuneri de contribuţii la Revista „Migrant în România“. Detalii pe coperta 3 sau la www.migrant.ro

Page 3: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 2012 3

La 1 ianuarie oameni de pe toate continentele celebrează sosirea noului an. Cu toate acestea, anul nou nu vine pentru toata lumea… sau cel puţin, nu la aceeaşi dată. Calendarul pe baza căruia anul începe la 1 ianuarie este caledarul Gregorian. Acest calendar mai este numit şi calendarul occidental sau creştin şi este oficial acceptat ca fiind „calendarul civil“, bazându-se pe ciclul solar. Există însă numeroase calendare care se folosesc în diferite regiuni ale lumii şi conform cărora anul nou nu vine în 1 ianuarie.

Anul nou Hijri, cunoscut de asmenea ca anul nou Islamic (în arabă -Ras as-Sanah al ةيرجهلا ةنسلا سأرHijriyah) începe în prima zi a lunii Muharram, prima lună a calendarului islamic. Deoarece anul islamic este cu 11 sau 12 zile mai scurt decât anul gregorian, anul nou islamic nu vine în fiecare an la aceeaşi zi a calendarului gregorian. În 2011 anul nou Hijri (AH 1433) a venit în 26 noiembrie, iar în 2012 (AH 1434) va veni în 14 noiembrie.

Anul nou chinezesc, denumit şi „Festivalul Primăverii“, marchează sfârşitul anotimpului friguros, conform calendarului lunisolar (care se bazează atât pe un ciclu solar cât şi pe unul lunar), ceea ce înseamnă că anul nou se celebrează în fiecare an la o dată diferită a calendarului gregorian, între 21 ianuarie şi 20 februarie. În 2012, anul nou chinezesc vine în 23 ianuarie şi este anul Dragonului.

Conform Bisericii Ordodoxe de Rit Vechi, anul nou vine în ziua de 14 ianuarie a calendarului gregorian (1 ianuarie conform calendarului iulian).

Multe ţări predominant ortodoxe de rit vechi celebrează anul nou atât conform calendarului gregorian, cât şi celui iulian.

Acestea sunt doar câteva exemple de diferenţe cu privre la data la care începe un nou an. Există, de asemenea, modalităţi diferite de celebrare a acestui eveniment, precum şi o multitudine de semnificaţii ataşate lor. Fie că e vorba de măreţe focuri de artificii, de petreceri grandioase sau de ritualuri spirituale ori întruniri liniştite de familie, pentru noi toţi noul an aduce noi speranţe, noi începuturi, schimbări mai mici sau mai mari şi multe planuri.

Ca în fiecare an, Revista Migrant în România îşi propune să vă aducă poveşti de viaţă ale migranţilor care trăiesc în România, informaţii despre contribuţia societăţii civile la procesul de integrare a migranţilor, oportunităţi de participare, studii relevante şi interviuri cu actori cheie la nivel naţional şi european.

Vă invităm din nou, pe această cale să vă alăturaţi demersului nostru şi să participaţi la activităţile pe care le desfăşurăm în oraşele: Timişoara, Cluj-Napoca, Iaşi, Bucureşti şi Constanţa, precum şi să ne transmiteţi gânduri şi articole pentru revistă.

Pentru mai multe informaţii legate de evenimentele celebrate în diferite culturi vă invităm să vizitaţi www.calendarintercultural.ro

Pentru mai multe informaţii despre proiectele în domeniul integrării migranţilor vă invităm să vizitaţi www.migrant.ro

Gânduri bune pentru anul nou

editorial

Oana NeștianInstitutul Intercultural Timișoara

Page 4: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 20124

ProieCt

Acest proiect are ca scop principal sprijinirea integrării resortisanţilor unor ţări terţe în societatea românească prin asigurarea de asistenţă şi servicii specifice, adaptate nevoilor acestora. Proiectul reprezintă continuarea proiectului „Reţea de centre de informare şi consiliere pentru resortisanţi ai unor ţări terţe“, prin care au fost consiliaţi peste 7.000 migranţi în cele 15 centre de informare şi consiliere din ţară.

Informaţiile colectate pe perioada desfăşurării activităţii centrelor au stat la baza noului proiect, au dus la includerea unor noi servicii şi activităţi destinate migranţilor, dar şi continuarea unor activităţi derulate în cadrul primului proiect şi care s-au dovedit folositoare pentru aceştia.

Activităţile proiectului vin în întâmpinarea nevoilor migranţilor din România, prin oferirea mai multor tipuri de servicii în centrele de informare din ţară:l Informarea şi consilierea

migranţilor în vederea soluţionării diverselor cereri, ce ţin de: şederea în România, legislaţia privind străinii din România, orientare culturală, învăţarea limbii române, acomodare (găsirea unei locuinţe, înscrierea la facultăţi şi cursuri, deschiderea/închiderea unui cont bancar etc.).l Oferirea unui număr de 350 de

cursuri de calificare profesională gratuite; aceste cursuri vor fi identificate în funcţie de nevoile şi opţiunile migranţilor, dar şi de nivelul de cunoaştere a limbii române de către migrant, tipul de curs, durata acestuia şi furnizori.l Activităţi de consiliere cu privire la

angajarea migranţilor, care vor urmări: elaborarea de CV-uri, pregătirea pentru interviul de angajare, ajutor oferit în identificarea unui loc de muncă etc.

Proiectul „Asistenţă pentru Resortisanţi ai unor ţări terţe (RTT) în România“

Asociaţia Serviciul APEL Bucureştil Facilitarea accesului migranţilor

la servicii medicale; se urmăreşte furnizarea de informaţii privitoare la etapele, procedurile şi actele necesare pentru accesul la sistemul naţional de asigurări de sănătate. l Asigurarea de asistenţă medicală şi

psihologică şi a măsurilor de reabilitare pentru migranţii cu nevoi speciale. l Asigurarea de asistenţă

materială specifică pentru migranţii cu nevoi speciale; prin această activitate, se urmăreşte intervenţia în situaţiile de criză, cu scopul de a creşte şansele de integrare şi de a asigura autosusţinerea migrantului. Asistenţa materială poate cuprinde: pachete de hrană, îmbrăcaminte, rechizite şcolare, contribuţii la plata chiriei şi a utilităţilor, medicamente, aparatură medicală de uz personal, bunuri de folosinţă îndelungată etc.

Proiectul este implementat de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM) în parteneriat cu Asociaţia Serviciul Apel şi alte 11 organizaţii din ţară în oraşele: Bucureşti, Bacău, Braşov, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Galaţi, Iaşi, Piteşti, Sibiu, Suceava, Târgu Mureş şi Timişoara. Proiectul este finanţat prin Fondul European de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe, Programul Anual 2010, gestionat în România de Oficiul Român pentru Imigrări.

Adresele şi datele de contact ale centrelor de informare sunt:

1. BUCUREŞTI inclusiv ILFOV Serviciul APEL - Centru de resurse pentru dezvoltarea economiei sociale (Bd Regina Elisabeta nr. 73, Scara 1, etaj 1, ap 2, interfon 02, Sector 5, Bucureşti, 050016)

Tel 021-311-6142Fax 021-311-6143Email: [email protected] [email protected]

Anamaria-Bianca LucaDana GavrilMarceleta SanduAna Maria Oteanu 2. BACĂU Fundaţia de Sprijin Comunitar (Str Livezilor nr 1, sc A, ap 2, Bacău, 600059)Tel 0234-512-334Email: [email protected] [email protected] [email protected]

Gabriel Magurianu (0769-003.178)Viorica Raba (0769-003.176) 3. BRAŞOV

Asociaţia pentru Parteneriat Comunitar Braşov (Str. Mihail Sadoveanu nr 3, etaj II, cam 19, Braşov, 500030)Tel/fax 0268-410-192Fax 0268-410-192Email: [email protected] [email protected]

Mihaela Cârstea (0752-319-771) 4. CLUJ Liga Pentru Apărarea Drepturilor Omului (LADO) Cluj (Bld. 21 Decembrie 1989 nr. 108, ap 23-24, Cluj, 400124)Tel/fax 0264-434-806 Email: [email protected] [email protected]

Ana Luduşan (0742-685-623)Daniela Cervinschi (0742-845-810)

Page 5: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 2012 5

Proiectul „Asistenţă pentru Resortisanţi ai unor ţări terţe (RTT) în România“

5. CONSTANŢA

Centrul pentru Resurse Civice (Str. Ştefan cel Mare nr. 63, ap 1, Constanţa, 900692)Tel 0341-481-866, 0742-738-836Fax 0341-818-835Email: [email protected] [email protected]

[email protected]

Georgiana Gheorghiţă (0724-547-440)Cosmin Bârzan (voluntar -

0742-738.836)

6. CRAIOVA

Asociaţia Global Help (Str. Fratii Buzeşti nr. 25, Craiova, 200381)Tel/fax 0351-442-287Email: [email protected] [email protected]

Andra Maria Brezniceanu (0721-299-800)

[email protected] Rudăreanu (0730-520-542)

[email protected] Buzatu (voluntar - 0721-299-800) 7. GALAŢI

Fundaţia Familia (Str. Brăilei nr 138-202, Galati, 800366)Tel 0236-312-231Tel/fax 0236-477-423

Email: [email protected] [email protected]

Mariana Robea (0749-097-133)[email protected]

Ionel Ifrim (0722-762-941)

8. IAŞI Asociaţia Alternative Sociale (Şoseaua Nicolina nr 24, bl. 949, parter, Iaşi, 700733)Tel 0332-407-178Fax 0332-407-179Email: [email protected] [email protected] [email protected]

Manuela Niţă (0744-897-013)Gabriel Acasandrei (0733-955-115) 9. PITEŞTI

Asociaţia Solidaritatea Umană 2011 (Bd. Petrochimiştilor nr. 23, Piteşti, 110166)Tel/Fax 0248-615-415Email: [email protected] [email protected]

Niculae Jianu (0746-984-302) Roxana Georgiana Badoi (0721-106-589) 10. SIBIU

Asociaţia de Ajutor Familial Pro

Vita Sibiu (Str. Litovoi nr 30,Sibiu, 550075)Tel 0269-215-944Fax 0269-206-895Email:[email protected] [email protected]

Maria Secu (0740-407-870)[email protected]

Ileana Costin Cons Jr. (0724-025-191)[email protected]

11. SUCEAVA Asociaţia pentru Rezolvarea Alternativă a Disputelor (ADRA) (Str. Universităţii nr 48, cam 7,Suceava, 720228)Tel/fax 0230-524-127Email: [email protected] [email protected] Doru Mihai Afrasinei (0742-919.797)Corina Diacovschi

(voluntar - 0746-529.736) 12. TG MURES

Asociaţia Filantropia Tg Mureş (Str Mitropolit Andrei Saguna nr 2Tg Mureş 540090)Tel 0265-211-092Email: [email protected] [email protected]

Eleonora Sai (0743-165-770)Pr Petru Sala (0740-244-416) 13. TIMIŞOARA

Serviciul APEL – Birou Timişoara (Bd. Haşdeu nr 11, ap 1Timişoara 300016)Tel/fax 0256-498-869email:[email protected] [email protected] Cătălin Mihai Stroe Durina

(0747-547-342)

Centrul de informare pentru străini Brașov

Page 6: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 20126

Cultură

Musulmanii au două sărbători: Eid al fitr’ şi Eid al kabir. Prin opoziţie cu Aïd el-Fitr , Aīd al-Kabīr , numit şi „sărbătoarea sacrificiului,“ este cea mai importantă sărbătoare a Islamului.

Anual, peste un miliard de musulmani sărbătoresc Eid al kabir sau sacrificiul lui Abraham. El are loc pe data de 10 ale lunii dhou al-hijja, ultima din calendarul musulman şi coincide în fiecare an cu sfârşitul pelerinajului la Mecca, în Arabia Saudită, unde în anul 2011 s-au adunat nu mai putin de două milioane de fideli.

Cuvantul Eid provine de la aud şi are mai multe sensuri: sărbătorire, rememorare, manifestarea bucurie, manifestarea mulţumirii.

Musulmanul sărbătoreşte Eid-ul pentru că Allah i-a dat putere, credinţă, supunere, astfel încât a postit cum trebuie. Pentru aceasta îi mulţumeşte lui Dumnezeu. Musulmanii nu sărbătoresc faptul că s-a terminat postul şi au scăpat de el, ci faptul că au reuşit să îl respecte cu bine.

Eid al fitr se sărbătoreşte a doua zi dupa ce se încheie ramadanul sau postul la musulmani. Musulmanii folosesc şi calendarul solar şi calendarul lunar, respectiv calendarul gregorian şi calendarul hejri. Primul se bazează pe rotatia pământului în jurul soarelui, celălalt, pe rotaţia lunii în jurul pământului. Acesta înseamnă că în fiecare an, luna Ramadanului vine cu 11 zile mai devreme, faţă de calendarul solar (Gr). Eid Al-Fitr durează trei zile.

Profeţii sau trimişii lui Dumnezeu

primesc bronca prin revelaţie. Această revelaţie poate să apară sub formă de vis. Bronca poate fi primită de la un înger, un mesager al lui Dumnezeu, sau poate fi impusă de Acesta. Profetul Muhammed a avut toate tipurile de revelaţii. În ceea ce priveşte Eid-al kabir, Profetul Ibrahim a primit bronca lui Allah prin vis. El a avut copii la o vârstă foarte înaintată. Într-o noapte, l-a visat pe Dumnezeu ordonându-i să-l sacrifice pe Ismael, fiul lui cel mare. Cand i-a povestit fiului său ce a visat, acesta i-a zis că, dacă e un

Semnificaţia Eid al kabir la musulmani

ordin de la Dumnezeu, el este de acord să fie sacrificat de tatăl lui.

Altfel, Eid al-kabir comemorează supunerea Profetului Ibrahim (Abraham în tradiţia Evreiască) lui Dumnezeu, simbolizată prin scena în care el acceptă să-l sacrifice pe fiul lui, Ismaël, la ordinul lui Dumnezeu. Cand Seydina Ibrahim era pe cale să sacrifice pe fiul lui, Dumnezeu, a trimis pe îngerul Gabriel să-l schimbe pe Ismail cu un berbec. De atunci, în fiecare an şi în aceaşi perioadă, toţi musulmanii comemorează acest rit, această tradiţie. În acest an, în România, Eid-al kabir a avut loc în data de 6 noiembrie. Spre deosebire de Eid al fitr, sărbatoarea Eid al kabir durează patru zile.

Orice musulman major, cu

jedecată, având mijloace financiare, are obligaţia de a sacrifica un animal pentru a comemora sacrificiul lui Abraham. De preferat, acest animal trebuie să fie un berbec având o vârstă de cel puţin 6 luni. Dacă nu are un berbec, atunci poate sacrifica un berbec castrat. Dacă nu are aşa ceva, el poate alege o oaie. Dacă nu are o nici pe acesta din urmă, atunci poate să aleagă, în ordinea următoare: un ţap, un ţap castrat sau o capră. În definitiv, important este să sacrifice un animal, să verse sânge. Pentru musulmanul căsătorit, un singur animal este suficient pentru sine şi pentru familia lui, chiar dacă are mai multe neveste.

Islamul acceptă să fie sacrificate şi alte animale mai mari. Altfel, până

Mecca – Hartă din 1787

(Sursa: wikipedia.org)

Page 7: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 2012 7

Semnificaţia Eid al kabir la musulmanila şapte persoane se grupa pentru a cumpăra un taur, un taur castrat sau o vacă. Dacă nu au aşa ceva, atunci ei pot cumpăra o camilă. Fiecare dintre aceste şapte persoane poate să aiba o familie. În toate cazurile, animalul menit să fie sacrificat, trebuie să fie perfect sănătos şi să nu aibă o rană sau un handicap, de pildă să fie orb, chior sau şchiop.

Pentru a nu-i pune pe fideli în dificultate, în Islam este menţionat faptul că musulmanii fără posibilităţi financiare nu au voie să se împrumute cu bani sau să se îndatoreze pentru a-şi procura un animal.

Înainte de rugăciune

În ajunul Eid al kabir, numit ziua arafa, este recomandat musulmanilor să postească. Nu este obligatoriu, ci depinde de fiecare dacă alege sau nu să ţină acest post.

În ziua sărbătorii, musulmanii, bărbaţi şi femei, merg de dimineaţă la moschee pentru a participa la slujbă şi la rugăciune. Sacrificiul animalului nu poate să aibă loc decât după ce se termină rugăciunea.

La fel ca postul din ajun, Eid al kabir şi rugăciunea de Eid nu sunt obligatorii. Ele sunt numite „suna“, adică tradiţie profetică, la fel ca şi sacrificiul pe care urmează să-l facă musulmanul. Totuşi, această tradiţie profetică devine obligatorie, din momentul în care musulmanul nu are constrângeri obiective.

Potrivit Soheib Bencheikh, fostul Mare Mufti din Marsilia, sacrificiul unui berbec cu ocazia Aid-al kabir, „nu este nici un pilon al Islamului, nici o obligaţie majoră comparabilă cu rugăciunea sau postul de Ramadan“, adăugând că „se permite înlocuirea acestui act cu o donaţie, într-o ţară în care oamenii nu mănâncă pe săturate, cea ce este mai conform cu spiritul solidarităţii pe care-l implică această practică.“

Unul dintre riturile pe care trebuie să-l respectăm, să-l arătăm în timpul sărbătorii este manifestarea bucuriei. Eid-ul este o tradiţie pentru fiecare musulman.

Ritualuri pentru rugăciune

Dacă musulmanul are obligaţia de a se ruga de 5 ori pe zi, rugăciunea pentru Eid şi pregătirea ei sunt cu totul şi cu totul particulare. Înainte de fiecare rugaciune, musulmanul face abluţie. Această abluţie considerată minoră se deosebeşte de abluţiile majore sau ghusl, care este o baie rituală. Pentru rugăciunea colectivă de vineri, ghusl-ul este obligatoriu. Ghusl se practică, de asemenea, în mod obligatoriu, după ce musulmanul întreţine relaţii intime, pentru a se purifica. Această baie ţine şi loc de abluţie şi fără ea, musulmanul nu poate să-şi practice rugaciunile zilnice. Cât despre rugaciunea de Eid, ghusl-ul este doar recomandat. Totuşi nu înseamnă că poate fi ignorat, dacă musulmanul dispune de condiţiile (apă potabila de exemplu) pentru a o face.

În ziua Aid-ului, este recomandat musulmanului să se îmbrace cu cele mai frumoase şi valoroase obiecte personale. În general, toată familia se găteşte cu haine şi încăltaminte noi.

De ziua Eid al kabir, este recomandat fidelilor să meargă la moschee cu stomacul gol. Ei pot să mănânce după rugaciune.

Spre deosebire de rugaciunea zilnică de dimineaţă care are loc între orele 5.30 şi 6.30, în funcţie de vreme şi de regiuni geografice, rugăciunea de Eid începe mai târziu, când soarele este la răsărit. În practică, conducerea fiecărei moschei îşi fixează ora rugăciunii. În România, această rugăciune are loc între orele 7.30 şi 8.45.

Înainte de rugăciune, glorificarea lui Dumezeu este foarte recomandată. Ea constă în a repeta de trei ori o invocare (există mai multe): „Glorie lui Dumnezeu şi laudă lui Dumnezeu. Nu există altă divinitate decât Dumnezeu. Dumnezeu este cel mai mare, laudă lui Dumnezeu.“

(Subhâna-Llâhi wal hamdu li-Llâhi wa lâ ilâha illâ-Llâhu. Allâhu Abkar, Allâhu Akbar, Allâhu Akbar wa li-Llâhi-l-hamd.)

Amadou Diouma Niang, Asociaţia Cultura Păcii

Rugăciunea propriu-zisă şi recomandări

Rugăciunea are loc imediat după ce soseşte imamul; nu se face nicio chemare sau apel cu voce tare sau cu portavoce de către muezin, cum e cazul înainte de fiecare dintre cele cinci rugăciuni zilnice obligatorii.

După rugăciune, fidelii trebuie să asculte predica (khutbah) imamului. După ce termină predica, imamul îşi sacrifică berbecul. Numai atunci musulmanii pot şi ei, la rândul lor, sacrifica animalul lor. Khutbah face parte integrantă din rugaciune, motiv pentru care musulmanii nu trebuie să plece acasă până când imamul nu termină comunicarea pentru ei.

Cele două Eid sunt momente în care reconcilierea, iertarea şi fraternitatea trebuie să domnească între musulmani. Dacă iubeşti pe cineva, e ocazia să i-o spui mergând în vizită la el şi oferindu-i un cadou. E momentul potrivit să faci efortul de a scăpa de resentimente şi de ranchiună şi să pui contoarele din nou la zero.

Formula consacrată cu această ocazie este: „Fie ca Allah să ne accepte pe noi şi pe voi. Fie ca Allah să ne ierte şi să vă ierte. „ (Taqabala-Llâhu minnâ wa minkum. Ghafara-Llâhu lana wa lakum ).

Page 8: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 20128

aNaliZă

2006), caracterul vag al termenului poate duce la interpretări greşite sau voit înguste care pot pune imigranţii într-o poziţie vulnerabilă în legătura lor cu statul şi cu Uniunea Europeană. În ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile, autorul este de părere că noţiunea de integrare nu este definită ca un proces de incluziune socială a imigranţilor, ci mai degrabă a devenit o noţiune cu accepţiuni juridice şi un mecanism politic de control prin care statele decid cine intră şi cine rămâne pe teritoriul lor. Conceptul poate ascunde abordări ale asimilaţionismului. S. Carrera a ajuns la concluzia că atunci când ne referim la procesul social prin care un imigrant este inclus în diferitele sfere sociale, culturale, economice şi politice ale statului, mai bine utilizăm în locul integrării, conceptul incluziune socială. În ce mai exact ar trebui să se integreze imigranţii? Conceptualizarea identităţii naţionale este supusă unor interpretări subiective a ce înseamnă noi şi propria noastră identitate percepută şi valorile sociale.

Alţi autori utilizează termenul de integrare civică care vine ca răspuns la strategiile de integrare anterioare adoptate de statele membre. Politicile de integrare civică explică faptul că succesul includerii într-o societate

gazdă nu se poate baza doar pe integrare economică şi politică, dar şi pe consimţământul individului pentru integrarea civică, adică învăţarea limbii, cunoştinţe despre cultura ţării, valori şi obiceiuri (Wallace, S.,G., 2010), dar nu într-un mod asimilaţionist, ci care se bazează pe autonomia individului.

Pentru a analiza programele de integrare este necesar să se facă apel la principalele modele teoretice privind integrarea atât la nivel de analiza micro (este vorba despre strategiile de acomodare ale imigranţilor din perspectivă psihologiei cros-culturale) şi macro (modele teoretice transpuse în politici la nivel de stat privind integrarea) Nu voi insista prea mult pe descrierea teoriilor multiculturale şi interculturale, ci mai degrabă pe modele de politici şi programe de integrare derulate în unele state membre ale UE.

Multiculturalismul este înţeles atât ca stare de fapt, adică diversitate culturală, ca teorie şi ca model de politica de integrare. Conform teoriei multiculturalismului statul trebuie să fie neutru faţă de valorile culturale şi să fie tolerant faţă de modurile de viaţă şi identităţile culturale minoritare, protejând acele culturi marginale prin măsuri specifice (de ex. acţiuni

Integrarea migranţilor – un mecanism politic de control?

Noţiunea de integrare provine din latinescul integrare şi are înţelesul de „construcţie şi reconstrucţie a unui tot unitar“. Astăzi semnificaţia generală a cuvântului este includerea unor unităţi mai mici în totul unitar.

În ştiinţele sociale integrarea are conotaţia unui proces de armonizare într-o societate privind diverse roluri, grupuri, organizaţii. Integrarea imigranţilor poate fi descrisă, astfel, ca fiind incluziunea noilor veniţi într-o societate, inserţia acestora, împreună cu viziunea lor asupra culturii, obiceiurilor, religiilor în ţara gazdă (Jesse M, 2008.)

Unii practicieni ai domeniului sunt de părere că integrarea imigranţilor, de fapt, este strâns legată de parametrii legali, adică legislaţia are un mare rol în reglementarea integrării imigranţilor. De exemplu legislaţia privind munca decide indirect cine are dreptul sau nu să obţină un permis de muncă, în consecinţă cine are oportunitatea de a se integra din punct de vedere economic. De asemenea în unele ţări legea chiar impune programe de integrare privind limba ţării gazdă sau de la o ţară la alta, legea cetăţeniei poate conţine prevederi mai permisive sau mai restrictive.

Integrarea este un termen a cărui conceptualizare e neclară (Carrera, S.,

Daniela CervinschiLADO [email protected]

Tendinţe în privinţa programelor de integrare

Page 9: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 2012 9

afirmative pentru minorităţile etnice). Kymlicka (1995) argumentează că sub umbrela multiculturalismului trebuie să fie asigurate drepturi specifice grupurilor de minorităţi etnice şi de imigranţi şi anume: de autoguvernare pentru minorităţile naţionale sau pentru populaţia indigenă, drepturi polietnice pentru grupuri de imigranţi, şi drepturi speciale de reprezentare. Drepturile polietnice, de fapt, asigură integrarea în societatea gazdă şi nu sunt permanente. Principala critică privind multiculturalismul este că a ajutat la segregarea comunităţilor, la formarea de comunităţi închise, mai ales în cazul asiaticilor şi musulmanilor (Bourne, J. 2007).

Interculturalismul este definit ca un set de procese prin care sunt construite relaţiile dintre diferite culturi, pune accent pe comunicare, educaţie şi pe implicaţiile pluralismului lingvistic, pe interacţiunea dintre populaţia minoritară şi cea majoritară (Beamer L 1992) .

Discursul UE privind politicile de integrare este unul intercultural.

La nivel individual, din perspectiva teoriilor psihologiei cros-culturale, există patru strategii

Integrarea migranţilor – un mecanism politic de control?

de acomodare precum: integrarea sau biculturalismul – o combinaţie între dorinţa imigrantului de a adopta valorile dominante, dar şi de a păstra apartenenţa sa la cultura proprie. Separare, segregare sau excluziune – imigranţii ţin foarte mult la identitatea lor etnică, la valorile culturale de origine şi nu găsesc important să se integreze şi să se adapteze în societatea gazdă, este dat exemplul chinezilor, care formează aşa numitele enclave sau comunităţi închise în societatea gazdă. Asimilarea – imigranţii se adaptează complet culturii gazdă, pierzându-şi identitatea şi valorile culturale proprii. Marginalizarea – imigranţii nu doresc să aibă relaţii în nici un fel cu grupul culturii dominante, în realitate această orientare nu este de fapt o alegere personală a individului, ci mai degrabă este o reacţie la discriminarea şi neacceptarea pe care ei o simt din partea culturii dominante (Barry, J. Sam, D.L 1997).

Literatura academică privind integrarea la nivel de politici statale clasifică trei mari modele de integrare: l Modelul multiculturalismului

– bazat pe respectul şi protecţia diversităţii culturale şi are ca scop garantarea explicită a identităţii comunităţii de imigranţi, ţările care sunt considerare că au implementat acest model sunt Olanda şi Suedia. l Modelul asimilaţionismului

(numit şi modelul republican sau universalist) – se bazează pe asimilarea completă a noilor veniţi în societatea dominantă, Franţa este exemplul clasic. l Modelul excluzionismului –

care este caracterizat prin legislaţie şi politici rigide ca să fie îndeplinite de imigrant pentru a se stabili pe teritoriul ţării gazdă, imigranţilor pentru muncă sub acest tip de model li se resping drepturile de cetăţenie. Ţările considerate a fi exclusioniste sunt Germania, Elveţia şi Belgia.

Modele prezentate mai sus, sunt de fapt, modele ideale, care nu există,

ţările mai degrabă utilizează un amestec de măsuri multiculturale, asimilaţioniste sau în anumite domenii excluzioniste. Atitudinea Statelor Membre privind politicile de imigrare şi integrare este în continuă schimbare, în funcţie de interesele lor economice şi politice, de reglementările UE, de imigraţia internaţională şi realităţile contemporane. Cu toate că modelele de integrare ale statelor membre diferă foarte mult, se observă câteva elemente generale care sunt totuşi comune programelor de integrare, precum cursuri de limbă, cursuri civice de prezentare a istoriei, valorilor şi culturii ţării gazdă, consiliere în privinţa găsirii unui loc de muncă.

Unele state membre implementează politici de integrare obligatorii imigranţilor, astfel integrarea devenind un proces unidimensional prin care responsabilitatea este transferată individului, fiind forţat să se integreze, pentru a avea acces la un status de rezident şi securitate în ţara gazdă. Ţările care au implementat programe de integrare obligatorii sunt: Germania, Olanda, Austria, Belgia (Flandra), Danemarca, Elveţia. Pe lângă aceste programe obligatorii mai există şi proiecte, cursuri realizate de ONG-uri prin fonduri europene sau finanţări din fonduri publice care au scopul integrării imigranţilor prin diverse activităţi interactive.

Ca notă concluzivă la acest articol observ că în prezent statele implementează politici restrictive privind imigraţia, dar pe de altă parte stimulează integrarea imigranţilor care se află deja pe teritoriile lor. Şi mai interesant este faptul că în unele state integrarea nu mai este văzută ca un proces care are loc în interiorul statului gazdă, ci care începe încă înainte ca individul să emigreze din ţara sa de origine, iar dacă persoana care doreşte să imigreze nu reuşeşte să se acomodeze acelor paşi pre-integrare (ex. învăţarea limbii) îi va fi refuzată admiterea în statul gazdă (ex. Olanda).

Tendinţe în privinţa programelor de integrare

Page 10: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 201210

oPiNii

cunoşteam o singură persoană, Andrea, pe care o iubesc cel mai mult.

Pakistan este o ţară minunată, cu patru anotimpuri, resurse naturale şi oameni prietenoşi. Este o ţară cu graniţe recente, dar cu poveşti vechi din leagănele civilizaţiei, de la intersecţiile imperiilor, culturilor, limbilor, oamenilor şi religiilor. Sistemul de guvernământ este unul democratic, dar din nefericire nu este cea mai bună formă a democraţiei, iar proasta guvernare este cea mai mare problemă. Oamenii nepotriviţi sunt aleşi mereu, deoarece oamenii nu merg la vot. În consecinţă, această ţară este foarte puţin înţeleasă în afară, dar eu încă sper că lucrurile se vor îmbunătăţi cu timpul.

Nu voi uita niciodată seara de 3 martie 2008, când am ajuns la Bucureşti. La aeroport mă aşteptau doi ochi minunaţi, care atunci când m-au văzut s-au transformat într-un lac de lacrimi... Atunci când am ieşit din aeroport s-a pornit o furtună de zăpadă, o combinaţie de vânt furios şi ploie rece care m-au întâmpinat... Bine ai venit în România! A fost o seara extrem de friguroasă, dar atunci când eşti îndrăgostit este recomandat să iei nişte sirop de tuse decât să te plângi de vreme.

Există multe asemănări între România şi Pakistan în domeniul culturii. Cea mai remarcabilă dintre ele este asemănarea între doi mari poeţi ai timpului lor, Mihai Eminescu şi Allama Iqbal. Este interesant de ştiut că asemănarea dintre aceşti poeţi a fost descoperită de Prof. Dr. Emil Ghiţulescu, Ambasadorul României la Pakistan. Mihai Eminescu, unul dintre cei mai mari poeţi a reprezentat existenţa spirituală a tuturor generaţiilor de români. Poezia lui exprimă galaxia de gânduri şi sentimente a naţiunii sale. Iqbal, poetul estului, a transformat o mulţime într-o naţiune prin poezia sa. El a facut ca visul său, Pakistan, să devină realitate prin poezia sa. Mesajul lor comun poate fi o bună

sursă de a stabili relaţii şi prietenii între Pakistan şi România. În Islamabad există un monument a lui Mihai Eminescu şi al lui Iqbal, care a fost construit în 2004, simbolizând opera lui Constantin Brâncuşi, un sculptor de tale mondială. Singura mare diferenţă între cei doi poeţi este că poza lui Mihai Eminescu o găsim pe bancnota de 500 de lei, în timp ce poza lui Iqbal apare doar pe timbre în Pakistan.

Tind să fiu de acord cu cei care cred că m-am adaptat bine aici în România. Nu are legături cu calităţi personale deosebite, ci pur şi simplu nu am avut de ales. Soţia mea a încercat din greu să mă înveţe româneşte, dar nu sunt un elev prea bun. Poate aştept momentul când mă va ţine de mâni să

Nu suntem străiniCuvintele sunt pretexte; chemarea

interioară este cea care atrage o persoană către alta. Nu vă mulţumiţi cu poveştile care vi se oferă, decoperiţi propriul dumneavoastră mit. Vă puteţi întreba atunci, de ce să mai citiţi această poveste? Sincer, motivul pentru care am decis să scriu această poveste este că: „Raţiunea nu are nici o putere în exprimarea iubirii“.

Eu şi Andrea ne-am cunoscut prin internet în 2005. A fost prieteni timp de 2 ani înainte de a deveni un cuplu. Ne-am întâlnit pentru prima oară în 28 decembrie, ne-am logodit în 29 decembrie şi ne-am căsătorit în 30 decembrie 2007. Aparent nu există nici o logică în a-ţi părăsi familia, o carieră de succes şi o viaţă frumoasă atunci când ai şi un foarte important rol social şi politic în societate, dar atunci când ne este sete, nu putem decât să mergem în direcţia apei. O viaţă fără iubire nu are nici un rost, iar Iubirea este apă pentru viaţă, aşa că vă invit să o beţi cu inima şi cu sufletul. Trebuie să răspundeţi fiecărie chemări care se adresează sufletului vostru.

Nu a fost o decizie uşoară pentru nici unul dintre noi, dar împreună am reuşit. Am avut o viaţă minunată împreună până în 2 octombrie 2010 când Dumnezeu ne-a binecuvântat cu un fiu, Ayan Shah. De atunci, nu mai sunt eu VIP-ul la noi acasa. Cu fiecare zi care trece îi iubesc pe amândoi din ce în ce mai mult. Dumnezeu nu a creat nimic mai frumos decât zâmbetul inocent al unui bebeluş.

Tatăl meu a fost directorul Biroului de reclamaţii al Secretariatului Primului Ministru. A trăit o viaţă foarte simplă şi respectabilă şi ne-a învăţat să iubim şi să respectăm oamenii. Părinţii mei ne-au oferit mie şi fraţilor mei cele mai bune condiţii de trai. În Pakistan am lucrat la Marriott Hotel şi Serena Hotel timp de cinci ani. Mi-a plăcut foarte mult ceea ce făceam, dar în 2 martie 2008 mă aflam într-un avion cu destinaţia România, ţară în care

Page 11: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 2012 11

Nu suntem străiniîmi spună „Învaţă pentru mine“. Îmi place cultura română, îmi plac tradiţiile româneşti, îmi plac oamenii prietenoşi şi cu simţul umorului. Am fost mereu primit cu braţele deschise. Sunt uimit de generozitatea fără margini a românilor. Lucrez la una dintre cele mai bune companii din ţară, Property Shark Cluj. Este un loc de muncă minunat cu oameni profesionişti şi o atmosferă prietenoasă. Colaborez, de asemenea, cu Institutul Intercultural Timişoara, în cadrul proiectului România interculturală, finanţat prin Fondul European pentru Integrare, având ca scop îmbunătăţirea situaţiei străinilor în România. Această colaborare mă ajută să stabilesc legături de prietenie cu români şi alţi străini. Cultura este un

stil de viaţă, iar activităţile interculturale pot micşora distanţa dintre culturi.

Am vizitat câteva oraşe şi îmi plac Sinaia şi Beliş cel mai mult. Apa, munţii şi spaţiile verzi fac aceste locuri să fie extrem de frumoase. Atunci când te aproprii de natură, natura de primeşte în moduri profunde şi divine. Cluj-Napoca este acum oraşul meu drag de reşedinţă. Îmi place să îmi petrec timpul cu prietenii în Făget şi Căpuşu Mic. „Prietenii sunt ca florile … îţi colorează viaţa“.

Viaţa este minunată dacă poţi ignora lucrurile urâte. Cei care se îndrăgostesc la prima vedere... ar trebui să se uite de două ori. Dacă găseşti dragostea adevărată în viaţă nu ezita

să îţi asumi riscuri, deoarece căsătoria este modalitatea prin care natura ne ţine departe de conflicte cu străinii. În momentele dificile de acasă ridicaţi cuvintele, nu vocile, doarece ploaia face plantele să crească, nu fulgerul. Aici aş vrea să îl citez pe poetul meu preferat Rumi, care a spus: „Let the beauty of what you love, be what you do“. Vă doresc tuturor să aveţi parte de aceeaşi fericire pe care o avem noi acum. Nu am nici un regret din momentul în care am venit în România până în prezent.

Iubirea, toleranţa şi respectul

reciproc sunt valori ale culturilor şi aspecte pe care le avem în comun. Iubirea este limbajul lui Dumnezeu, restul sunt traduceri proaste. Uneori merg la biserică cu Andrea şi Ayan unde primesc hrană pentru suflet. Nu am ştiut cum să mă rog până nu am ştiut cum să iubesc.

Vă doresc ca anul nou să vă aducă multă fericire. Deşi m-am născut în Pakistan, acum România este casa mea în care am tot ceea ce iubesc. Sunt un om simplu, dar familia mea, prietenii, iubirea lui Ayan şi a Andreei mă fac să mă simt special a... Acestea sunt câteva repere din povestea mea... Iar tu ?... Când vei începe lunga călătorie pentru a te descoperi pe tine ... ?

Shah Syed Zulfiqar Ali

Mediator intercultural Cluj

Traducere din engleză de Oana Neștian

Page 12: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 201212

CoordinatorProvincia di Mantova - Italy

Partners- Articolo 3 - Italy- Eurocircle - France- IEBA - Portugal- Diputacíon de Jaén - Spain- Intercultural Institute of Timisoara - Romania- Fundacíon Almería social y laboral - Spain- Institute for International and Social Studies (ISS) - Estonia- Europeople - Italy

ContaCtswww.inotherwords-project.eu

The main objective ofIn Other Words projectis to combat discrimination in the media.This pilot action is set up with the aim of reducing the impact of public communication and wrong messages delivered by the media.

It develops a European network of media monitoring and a web portal of positive communication providing correct inter-cultural information.

Besides, 7 local press units are set up, a monthly web based newsletters is published and a European compre-hensive website including a European magazine, multi-media materi-als and interactive tools is provided.

projectobjectives

↘ Develop a new methodology for media monitoring↘ Set up and coordinate intercultural press units↘ React against discrimination by means of a positive and neutral communication↘ Create a European network to encourage intercultural understanding

ProieCt

Proiectul Cu alte cuvinte pleacă de la recunoaşterea rolului pe care mass-media îl are în combaterea discriminării şi promovarea diversităţii culturale, dar şi în influenţarea unor comportamente intolerante.

A fost dovedit ştiinţific faptul că intoleranţa, rasismul, xenofobia şi alte atitudini discriminatorii se nasc din ignoranţă, prejudecăţi şi stereotipuri. Cunoaşterea corectă a contextelor culturale, rezultatelor cercetărilor şi a dinamicilor sociale ajută la dezvoltarea unei gândiri critice, independente de prejudecăţi. Prin cunoaşterea reală a specificului grupurilor minoritare care sunt percepute ca „diferite“ se pot dezvolta atitudini pozitive şi combate stereotipurile.

Formatorii de opinie şi canalele de informare media joacă un rol crucial în dezvoltarea unei conştiinţe multi-culturale şi a unor atitudini mature, şi influenţează atitudinile şi credinţele populaţiei. În acest context, o informare corectă poate deveni principalul instrument de combatere a discriminării şi a atitudinilor intolerante.

Plecând de la această premiză, proiectul îşi propune dezvoltarea potenţialului pe care mass-media îl are în combaterea discriminării.

La ora actuală, presa a devenit un vehicul care diseminează atitudini discriminatorii şi stereotipuri, joacă mai degrabă un rol negativ şi încurajează prejudecăţile. În mare parte, informaţia diseminată astăzi de către canalele de comunicare în masă conţine stereotipuri, iar limbajul folosit este adesea poluat cu prejudecăţi. Mesajele transmise de către mass-media conduc la neînţelegeri sau influenţează cititorul/ascultătorul/telespectatorul în dezvoltarea stereotipurilor mai mult decât în diminuarea acestora.

Transmiterea informaţiei incorecte prin mass-media se referă nu doar la un discurs direct discriminatoriu, ci şi la o reprezentare eronată şi superficială a realităţii, cuvinte generice sau ofensatoare ori folosirea unui limbaj care face referire specifică la minorităţi. Acest limbaj cuprinde descrieri prin care apartenenţa unei persoane la

Cu alte cuvinte

un grup specific se menţionează fără ca acesta să facă subiectul ştirii sau descrierii, precum şi definiţii superficiale care fac referire la un întreg grup de oameni. În alte cazuri, stereotipurile sunt promovate prin evidenţierea unor presupoziţii în locul faptelor şi fără a se verifica direct cu persoana implicată.

Astfel de informaţii incorecte pot fi diseminate fără o intenţie directă de a discrimina, dar stereotipurile se transmit prin simpla folosire incorectă a limbajului sau prin transmiterea propriilor prejudecăţi ale oamenilor care elaborează ştirile, articolele sau mesajele.

Scop

Proiectul Cu alte cuvinte a fost creat pentru a răspunde la situaţia actuală în care mass-media este un vehicul pentru diseminarea stereotipurilor. Prin acest proiect se doreşte îmbunătăţirea modului de transmitere a mesajelor jurnalistice atât din punct de vedere deontologic cât şi a corectitudinii informaţiei.

Parteneri

Proiectul este coordonat de Provincia di Mantova, fiind co-finanţat de Comisia Europeană. Partenerii proiectului sunt:l Diputación de Jaén, Spanial Eurocircle, Marseille, Franţal Articolo 3 Osservatorio sulla

discriminazione, Mantova, Italial IEBA Centro de Iniciativas

Empresariais e Sociais, Mortágua, Portugalial Fundación Almería Social

y Laboral, Almeria, Spanial Univeritatea din Tallin, Estonial Institutul Intercultural

Timişoara, România

Obiective specifice

Dezvoltarea unei atitudini critice în comunităţile locale privind mesajele transmise prin mass-media; Creşterea gradului de

Platformă online de monitorizare şi analiză pentru deconstrucţia stereotipurilor şi a mesajelor discriminatorii privind grupurile minoritare

Page 13: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 2012 13

CoordinatorProvincia di Mantova - Italy

Partners- Articolo 3 - Italy- Eurocircle - France- IEBA - Portugal- Diputacíon de Jaén - Spain- Intercultural Institute of Timisoara - Romania- Fundacíon Almería social y laboral - Spain- Institute for International and Social Studies (ISS) - Estonia- Europeople - Italy

ContaCtswww.inotherwords-project.eu

The main objective ofIn Other Words projectis to combat discrimination in the media.This pilot action is set up with the aim of reducing the impact of public communication and wrong messages delivered by the media.

It develops a European network of media monitoring and a web portal of positive communication providing correct inter-cultural information.

Besides, 7 local press units are set up, a monthly web based newsletters is published and a European compre-hensive website including a European magazine, multi-media materi-als and interactive tools is provided.

projectobjectives

↘ Develop a new methodology for media monitoring↘ Set up and coordinate intercultural press units↘ React against discrimination by means of a positive and neutral communication↘ Create a European network to encourage intercultural understanding

conştientizare a mass-media cu privire la contibuţia pe care o are în diseminarea stereotipurilor şi potenţialul ei în construirea unei culturi a diversităţii; Implicarea directă a tinerilor şi

a membrilor din grupurile minoritare care sunt victime ale discriminării în monitorizarea mass-mediei şi dezvoltarea capacităţii de reacţie a acestora pentru promovarea unor informaţii corecte.

Activităţi:

Monitorizarea a zece platforme media online pe o perioadă de 15 luni (septembrie 2011 – decembrie 2012) pe subiecte care fac referire la grupurile minoritare;

Crearea unui grup de observatori ai presei locale, cu statut voluntar, care să fie format atât din reprezentanţi ai grupurilor minoritare discriminate cât şi din jurnalişti, cu scopul de a face o analiză critică a articolelor de presă; Realizarea unui set de recomandări

pentru folosirea corectă a limbajului referitor la minorităţi şi pentru evitarea terminologiei peiorative şi creării de stereotipuri referitoare la minorităţi. Contactarea directă a instituţiilor

media şi oferirea analizelor şi recomandărilor privind abordarea subiectelor care fac referire la grupurile minoritare într-un mod discriminatoriu;

Grupul ţintă:

Diferitele grupuri minoritare spre care se centrează proiectul sunt reprezentate de: imigranţi, refugiaţi, minorităţile etnice, religioase, persoane cu dizabilităţi şi femei. În aceeaşi măsură proiectul se adresează jurnaliştilor care abordează subiecte ce fac referire la grupurile minoritare, precum şi editorii, respectiv redactorii şefi ai publicaţiilor monitorizate.

O primă analiză

În prezent, mai multe instituţii publice şi media menţionează apartenenţa naţională a unor persoane care au făcut infracţiuni sau sunt suspectate de a fi făcut infracţiuni. Acest lucru contravine cu normele etice ale jurnalismului şi au impact negativ asupra imaginii publice a unor comunităţi de străini sau minorităţi.

Institutul Intercultural Timişoara a făcut la începutul anilor 2000 o monitorizare a presei cu privire la romi. Comunicatele instituţiilor publice erau preluate de presă şi se făcea referire la apartenenţa etnică în situaţii negative. Odată cu înfiinţarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării numărul articolelor de acest tip, care fac referire la romi, a scăzut drastic. Dorim, aşadar, să ajungem la o situaţie generală în care să se evite menţionarea apartenenţei naţionale în situaţii negative

şi în ceea ce priveşte migranţii.

Este de asemenea deosebit de important să ajungem să schimbăm modalitatea în care instituţiile publice prezintă comunicări cu privire la situaţii în care sunt implicaţi migranţi. De exemplu, există un comunicat care vorbeşte despre faptul că unui cetăţean turc i-a expirat viza de şedere şi el se află în continuare în România, iar titlul este: Străini depistaţi cu şedere ilegală pe raza judeţului Constanţa. Nu numai că există o mare discrepanţă între titlu şi conţinutul articolului, dar faptul că unui om i-a expirat viza nu este un subiect de ştire care să apară pe site-ul unei instituţii publice.

În codul deontologic al jurnalistului se face referire explicită la situaţiile în care este permisă menţionarea apartenenţei etnice: „Se va menţiona rasa, naţionalitatea, apartenenţa la o anumită minoritate numai în cazurile în care informaţia publicată se referă la un fapt strict legat de respectiva problemă“.

Un alt aspect important identificat în cadrul monitorizării media este faptul că uneori se amestecă faptele cu opiniile, ceea ce contravine codului deontologic al jurnaliştilor. În ceea ce priveşte textele citate, este important de identificat principiul pe baza căruia se aleg citatele şi de a se ţine cont de faptul că în situaţiile în care se alege citarea unui text cu caracter tendenţios, jurnalistul are posibilitatea de a se distanţa de acel citat şi de a oferi o opinie neutră sau divergentă.

Problema generată de transmiterea unor astfel de ştiri este faptul că, prin menţionarea apartenenţei culturale a unei persoane care este autoarea un act negativ nu se transmite o ştire, ci se transmite un stereotip, care este preluat de cititor, iar pe baza lui, acesta va dezvolta prejudecăţi cu privire la grupul cultural respectiv.

Mai multe detalii despre proiect la: http://www.inotherwords-project.eu

Pentru a primi newsletter-ul lunar realizat în cadrul acestui proiect vă rugăm să ne scrieţi la: [email protected]

Page 14: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 201214

funcţiile unui Consulat de Carieră sunt axate pe problema asigurării legalităţii activităţilor şi apărarea drepturilor cetăţenilor. Consulatul Onorific al Republicii Moldova la Timişoara, primul şi singurul Consulat Onorific al Republicii Moldova pe teritoriul României, are un spectru mai vast de activitate, incluzând şi activităţi de promovare a Republicii Moldova în zonă şi a acestei zone în Republica Moldova, activităţi socio-culturale, academice şi legături economice. Consulatul are un teritoriu de activitate care circumscrie cinci judeţe: Hunedoara, Caraş-Severin, Timiş, Arad şi Bihor.

Consulatul Onorific al Republicii Moldova la Timişoara – la început de drum

Recent a avut loc deschiderea oficială a Consulatului Onorific al Republicii Moldova la Timişoara. În ce constă activitatea acestuia, cu ce este diferit de Consulat de Carieră?

Consulatul de carieră deţine competenţa în materia eliberării de paşapoarte, acte de stare civilă, autentificării de procuri sau declaraţii, de certificare oficială a tranzacţiilor dintre Republica Moldova, România şi ţările limitrofe, asigură documentaţia de călătorie sau de şedere în Republica Moldova pentru cetăţenii din România, precum şi din alte ţări. Toate

Prof. Univ. Dr. Silviu Sofronie, Consulul Onorific al Republicii Moldova la Timişoara

Consulatul Onorific al Republicii Moldova la Timişoara şi-a început

activitatea într-un spirit de susţinere a tinerilor

basarabeni veniţi la studii în vestul României. Excelenţa

Sa, Prof. Univ. Dr. Silviu Sofronie a semnat un

acord de parteneriat cu Basarabeni Media Grup

în vederea desfăşurării de proiecte comune. Astfel,

Basarabeni Media Grup a devenit purtătorul de cuvânt

oficial al Consulatului Onorific al Republicii

Moldova la Timişoara. Zona de vest a României, fiind situată la o distanţă

mare de locul de baştină al basarabenilor, avea nevoie

de un reprezentant onorific pentru apărarea drepturilor şi soluţionarea problemelor

cetăţenilor Republicii Moldova în această regiune. Un vis al Domnului Consul, şi în acelaşi timp o realitate

care se apropie cu paşi repezi, este formarea unui

Centru Basarabean în vestul României, concentrat în

jurul Consulatului Onorific al Republicii Moldova la Timişoara, ca centru de

convergenţă al basarabenilor.

eveNimeNt

Page 15: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 2012 15

Săptămâna trecută, Consulatul Onorific al Republicii Moldova la Timişoara şi Basarabeni Media Grup au încheiat un acord de colaborare. Care vor fi rezultatele acestei colaborări?

Fiind o instituţie civică, cheltuielile unui Consulat Onorific nu sunt acoperite de Guvernul Republicii Moldova, astfel nu suntem marginalizaţi într-un cadran dur de activitate. Dezvoltarea şi evoluţia acestuia depinde de cei care se implică în activităţile desfăşurate, adică de Consulul Onorific al Republicii Moldova la Timişoara şi tinerii basarabeni care s-au grupat în acest colectiv pe care urmează să-l consolidăm prin relaţii de colaborare între diferite organizaţii non-guvernamentale, cu scopul de a crea un „centru basarabean“. Acest contract de colaborare este un început pentru a atrage în activităţile noastre mai multe organizaţii din zonă, cum ar fi Organizaţia Studenţilor Basarabeni din Timişoara. Nu avem nicio culoare politică, ci o culoare etno-socială, noi suntem cei care vrem să devenim cetăţeni cu drepturi depline în această zonă, să fim acceptaţi, dar, în acelaşi timp, să şi oferim bogăţia de cultură din Republica Moldova.

Ce proiecte aţi planificat pentru anul 2012?

Am făcut un plan de desfăşurat de proiecte, fixând mai multe sfere şi direcţiile de activitate. Unul dintre proiectele în derulare în care m-am implicat voluntar, în calitate de mentor, este programul de mentorat „Succes în România“. Este un proiect de educare a omului nou, de formare a tinerilor veniţi în Timişoara şi de a-i adapta la împrejurările specifice acestui oraş şi în consecinţă, formarea noului „cetăţean European“. În domeniul cultural, am planificat Festivalul Românilor de Pretutindeni organizat

în Covăsînţ, judeţul Arad, în iulie, un festival frumos organizat în Tabăra de vară a Bisericii Ortodoxe din zona respectivă. La acest festival participă românii de pretutindeni, din ţări precum Serbia, Ungaria, Albania, Republica Moldova, Bulgaria, Ucraina, Estonia. Anul viitor, sperăm să reuşim să atragem mai multe formaţiuni folclorice din Republica Moldova, să organizăm o expoziţie a lucrărilor de artizanat a meşterilor populari şi să implicăm în activitatea culturală tinerii basarabeni talentaţi din această zonă.

Expoziţia tradiţională de primăvară „Vin Vest“ a atras şi participanţi din Republica Moldova. Îmi pare rău că, până în ziua de astăzi, nu a luat parte nemijlocit niciuna dintre firmele serioase din Chişinău, care ar putea participa şi la concursurile în urma cărora se acordă medalii şi premii.

Avem un program de colaborare bine stabilit cu Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură din Timişoara. Noi fiind şi reprezentanţii oficiali ai Camerei de Comerţ a Republicii Moldova în zonă, desigur că ne asumăm şi activitatea de promovare a producţiei din Basarabia în zona de vest a României şi invers.

Pentru o legătură mai sigură cu Republica Moldova aţi desemnat o persoană responsabilă din partea Consulatului Onorific în Republica Moldova?

Această idee a apărut pe parcurs. Am simţit necesitatea de a avea un reprezentant în Republica Moldova care ar fi mai aproape şi de zona de vest. Unul dintre acei discipoli ai societăţii studenţeşti şi culturale din vestul României, originar din Basarabia, care a plecat în Republica Moldova, a fost atras în activitatea de promovare a tuturor activităţilor Consulatului Onorific al Republicii Moldova la Timişoara. Există legături care nu pot fi făcute telefonic

sau prin poştă, ci necesită a fi create personal, în momentul în care îţi vine o idee. O persoană de legătură şi un om care cunoaşte şi zona din vest a României şi Basarabia ne este de folos.

În Timişoara s-au stabilit foarte mulţi basarabeni, atât studenţi, familii, cât şi refugiaţi din anii 40 ai secolului trecut. Cum intenţionaţi să ajutaţi comunitatea basarabeană din Timişoara?

Spectrul de activitate şi de implicare în diferite probleme creşte în fiecare zi. Nici nu mi-am imaginat că este atât de necesar un centru basarabean în Timişoara, problemele care se adresează cetăţenilor Republicii Moldova fiind mult mai vaste decât le cunoşteam la început. Spectrul de activitate începe de la acţiuni de recuperare de averi de către cei refugiaţi din teritoriile fostei Românii Mari, inclusiv Basarabia şi Bucovina de Nord şi continuă cu orice probleme legate de trecut, prezent şi viitor care ţin de relaţiile dintre teritoriile româneşti de pe ambele maluri ale Prutului.

Consulatul Onorific al Republicii Moldova la Timişoara – la început de drum

Interviu realizat de Anatoli CodreanuOrganizaţia Studenţilor Basarabeni din Timișoara

Page 16: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 201216

euroPa

faptul că cele două abordări nu trebuie să fie puse mereu în opoziție una față de cealaltă. Festivalul Migrație şi Drep-turile Omului este organizat de către o echipă de profesionişti, care au reuşit să introducă cu subtilitate numeroase idei interculturale în cadrul concret al societății româneşti actuale. Astfel, ei au reuşit să îmbine evenimente intercul-turale, precum world café-ul şi work-shop-ul interactiv privind toleranța şi

Am participat la Festivalul Migrație şi Drepturile Omului, organizat de către Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului la Cluj la începutul lunii decembrie, în calitate de coordonator regional al organizației partenere European Alternatives. European Alternatives este o rețea dedicată în principal producțiilor artistice şi literare angajate social, capabile de a deconstrui imaginariul național, cu scopul de a descoperi spațiul necesar pentru vizualizarea, imaginarea şi crearea unui teritoriu transnațional comun palpabil. Proiectele noastre artistice se concentrează pe tematici precum urbanismul, migrația, diferențele sociale şi situația minorităților. În tratarea acestor subiecte, promovăm dialogul între artişti, sfera academică, factori de decizie şi cetățeni, cu scopul de a lărgi, prin intermediul experimentului şi al intervenției artistice, tipurile de discurs disponibile pentru dezbaterea subiectelor politice şi culturale de actualitate.

Participarea mea la Festivalul Migrație şi Drepturile Omului a fost, prin urmare, rezultatul deopotrivă al unui angajament public şi al unui interes personal orientat spre o mai bună înțelegere a dimensiunilor naționale şi locale ale migrației în România şi, respectiv, la nivelul oraşului Cluj. Spre surprinderea mea, datorită festivalului am putut descoperi, înțelege şi accepta diferențele existente între ceea ce reprezintă migrația şi drepturile omului în Cluj, pe de o parte, şi modul în care este abordată chestiunea în alte țări europene cu care, în mod surprinzător sau nu, am ajuns să fiu mai familiarizată.

Un astfel de şoc (pozitiv) s-a datorat faptului că viziunea organizației pentru care activez este construită în jurul credinței că formele tradiționale de participare politică, dezvoltate în interiorul cadrului statului-națiune, au devenit insuficiente pentru situația actuală şi că, în consecință, devine necesar să experimentăm în mod activ noi forme de implicare transnațională, reunite în jurul unei convingeri ferme că participarea politică trebuie să fie deopotrivă deliberativă şi activă. Prin

Modalităţi alternative activități precum consultări publice, campanii şi alte activități de mobilizare la nivel european, scopul nostru este acela de a reuni un număr crescut de organizații ale societății civile şi alți parteneri sociali, cu scopul de a progresa şi de a inova în descoperirea şi aplicarea unor soluții transnaționale comune pentru problemele-cheie cu care se confruntă în prezent Europa.

Un exemplu de astfel de activități sunt exercițiile de cartografiere urbană alternativă pe care le-am organizat în cursul primăverii anului 2011, ale că-ror rezultate au fost prezentate la Cluj, Londra şi Bologna în cadrul Festivalului Transeuropa, ca parte a proiectului Vizualizing Transnationalism. Alte eve-nimente organizate la Cluj au inclus, de exemplu, evenimentul Go East-Roma-nia, Transylvania, Cluj as destination, cu scopul de a provoca imaginea Europei Centrale şi de Est ca țări de emigrație – am spus povestea (ficțională, dar extrem de realistă) a unui kurd din Turcia aflat în drum spre Germania, care este forțat de circumstanțe să rămână pentru o perioadă în România, o poveste minu-nat portretizată de către actorul András Hatházi şi regizorul Marian Crişan în-tr-un film intitulat Morgen şi analizată apoi de către un public predominant înternațional format în principal din imigranți.

Mi-a luat, trebuie să recunosc, o

perioadă de timp pentru a întelege şi accepta abordarea diferită pe care Festivalul Migrație şi Drepturile Omu-lui o oferă tematicilor emigrației şi imigrației, cea a unei credințe profunde şi, în acelaşi timp, foarte pragmatice a continuei existențe a statului-națiune, a ideii de comunitate, ale cărei trăsături vizibile şi durabile au o influență clară asupra identității şi a comportamentului membrilor săi. Este, desigur, o perspec-tivă multiculturală, aşa cum s-ar putea ea defini prin diferențiere de intercul-turalismul promovat de către European Alternatives.

Datorită acestui festival, am des-coperit însă cu surprindere şi bucurie

Diana PrisacariuEuropean AlternativesCoordonator Regional

Page 17: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 2012 17

înțelegerea mutuală, cu evenimente precum serile de film multiculturale şi concertul, urmat de petrecerea de închi-dere. Succesul unei astfel de abordări a fost clar, deopotrivă datorită unei rate ridicate a participării, cât şi datorită unor posibilități clare de a întelege şi de a aborda în mod diferit problematici comune, precum chestiunea integrării şi cea a protejării drepturilor omului.

Evenimentul pe care European Alternatives l-a organizat cu sprijinul Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe ca parte a Festivalului Migrație şi Drepturile Omului, intitulat Carta Fundamentală a Drepturilor în Uniunea Europeană, Curtea Europeană de Justiție şi utilizarea lor de către secto-rul nonguvernamental, a putut fi astfel integrat cu succes în cadrul conceptual creat de către Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului. Succesul semina-rului a constat, pe lângă evidenta di-mensiune a conținutului oferit de către cei doi experți internaționali, în dialo-gul autentic ce s-a constituit între diferi-tele identități, pe de o parte, dar şi între diferite abordări asupra unor problema-tici comune. Acest lucru s-a datorat, în opinia mea, unei puternice deschideri a tuturor participanților în a descoperi

şi înțelege individul ca parte a, dar, în acelaşi timp, ca separat de comunitatea culturală din care se presupune că ea sau el face parte.

A fost oare aceasta o consecință a subiectului mai degrabă tehnic ce a fost abordat pe parcursul seminarului, şi anume cel al rolului pe care îl joacă instituțiile europene în protejarea drep-turilor omului şi promovarea practicilor

de advocacy de la bază înspre vârf? Sau este oare rezultatul unor diferențe profunde, depăşite în mod reuşit între evenimentele precedente şi ulterioare din cadrul Festivalului, care creaseră deja cadrul necesar pentru întelegerea reciprocă a multi şi interculturalismu-lui? Personal, favorizez din plin cea de-a doua posibilitate. Lecția pe care am învățat-o în acest week-end de decem-brie devine astfel una esențială.

de participare

EUROPEAN ALTERNATIVES este o organizaţie ce doreşte să promoveze şi să exploreze, prin intermediul conferinţelor, al publicaţiilor şi al Festivalului Transeuropa, ce se desfăşoară anual, posibilităţile oferite de o politică şi o cultură transnaţionale.

Credem că în zilele noastre participarea democratică, egalitatea socială şi inovaţia culturală sunt ameninţate de statul-naţiune din Europa. În acelaşi timp, formele existente de guvernare birocratică globală nu sunt democratice, nici juste, nici corecte. European Alternatives crede că participarea democratică, echitatea socială şi inovaţia culturală sunt subminate de statele-naţiune în Europa şi că pentru promovarea acestor valori sunt necesare forme colective de colaborare transnaţională.

EUROPEAN ALTERNATIVES este un actor politic şi cultural unic şi original cu o activitate, o echipă şi o logistică  într-adevăr transnaţionale. Avem birouri în patru ţări europene – Marea Britanie, Franţa, Italia şi România, iar TRANSEUROPA Network,  reţeaua de activişti şi grupuri locale, este prezentă pe întreg continentul. European Alternatives caută să fie atât un laborator de generare a unor noi idei şi propuneri pentru o politică şi o cultură

transnaţionale, cât şi un actor politic şi cultural în întreaga Europă. EUROPEAN ALTERNATIVES se preocupă şi lucrează pentru:

l Democraţiel Egalitatel Cultură

Iar toate acestea le vedem ca fiind...

Dincolo de statul-naţiune

EUROPEAN ALTERNATIVES crede că statul-naţiune nu mai reprezintă cea mai potrivită formă de organizare politică pentru a apăra cauza democraţiei, echităţii şi culturii, astfel încât trebuie construite cât mai rapid structuri democratice transnaţionale de la bază spre vârf.

EUROPEAN ALTERNATIVES vede Uniunea Europeană ca exemplul cheie al unui spaţiu politic de experimentare a noi forme de colaborare politică colectivă.

Desfăşurăm proiecte atât înăuntrul cât şi în afara frontierelor UE şi nu defininim «Europa» ca un spaţiu îngrădit: Europa a fost mereu un spaţiu de schimb şi de interconexiuni culturale, un spaţiu în care întreaga lume e prezentă în complexitatea sa.

Page 18: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 201218

orgaNiZaţii

Obiectivele reţelei sunt: Promovarea egalităţii de

şanse, a egalităţii în drepturi şi a unei mai bune integrări pentru femeile migrante în Europa Oferirea de expertiză pentru

dezvoltarea şi implementarea de politici europene în toate domeniile care au impact asupra vieţii femeilor migrante Sprijinirea autorităţilor în

dezvoltarea de politici sociale şi dezvoltarea de programe adresate nevoilor specifice ale femeilor migrante Reprezentarea organizaţiilor

membre şi lobby pentru şi cu femeile migrante în scopul de a avea o voce mai puternică la nivel european Sprijinirea organizaţiilor femeilor

migrante prin informare şi training

Tematicile specifice ale proiectelor implementate de membrii reţelei sunt în principal legate de domenii cruciale pentru integrarea femeilor migrante: Muncă – de exemplu AkiDwa

şi Consiliul Imigranţilor din Irlanda organizează întâlniri regulate cu parteneri sociali, angajatori şi autorităţi, pentru a îmbunătăţi accesul la muncă pentru femeile migrante din Irlanda. FATIMA, în colaborare cu East Midlands Development Agency au organizat un seminar naţional pentru femei migrante, oameni de afaceri şi autorităţi în scopul sprijinirii femeilor migrante pentru a deveni antreprenori. Sănătate (inclusiv drepturi

sexuale şi reproductive) – de exemplu, organizaţia Maisha din Germania a oferit servicii de sănătate pentru familiile fără documente legale în parteneriat cu primăria din Frankfurt. Această iniţiativă de a oferi servicii de sănătate în medii culturale diferite a fost recunoscută ca un exemplu de bună practică în Germania. Violenţa împotriva femeilor –

de exemplu, organizaţia MONIKA din Finlanda oferă servicii juridice şi sprijin, inclusiv adăpost, pentru femeile migrante care sunt victime ale violenţei. Condiţii de muncă – de exemplu,

Comisia Muncitorilor Migranţi Filipinezi din Olanda a colaborat activ cu sindicatele pentru oferirea de

condiţii de muncă decente migranţilor care desfăşoară munci casnice, unul dintre domeniile principale de muncă pentru feneile migrante Participarea la viaţa publică

şi politică – prin colaborarea dintre organizaţiile femeilor migrant din diferite ţări, reţeaua îşi propune să facă auzite vocile femeilor migrante la nivel naţional şi european Imigraţie, integrare, politici

de azil şi legislaţie – de exemplu, reţeaua a transmis o scrisoare deschisă miniştrilor care au participat la cea de-a patra Conferinţă Ministerială privind integrarea din Zaragoza, Spania, 15-16 aprilie 2010.

Politici publice la nivel european

Reţeaua Europeană a Femeilor Migrante a realizat o serie de documente la nivel european. Cele mai importante dintre acestea sunt:

Linii directoare pentru aplicarea Principiilor Comune de Bază ţinând cont de diferenţele de gen (pe baza a 12 consultări naţionale) Fişe de istorie a femeilor

migrante, realizate împreună cu European Network Against Racism (ENAR) şi European Women’s Lobby „Regândirea imigraţiei, integrării

şi azilului dintr-o perspectivă de gen: asigurarea unor politici corecte pentru ambele sexe“ pentru Raportul despre Migraţie al European Social Watch Amendamente la Rezoluţia

Consiliului Europei asupra măsurilor de îmbunătăţire a participării migranţilor la viaţa democratică Contribuţii regulate la

documentele de politici publie ale European Women’s Lobby: în calitate de membri asociaţi ai European Women’s Lobby, membrii reţelei oferă regulat consultanţă pe aspecte cheie ale integrării femeilor migrante

Reţeaua europeană a femeilor migrante

European Network of Migrant Women

(ENoMW) este o reţea europeană de organizaţii

non-guvernamentale care reprezintă nevoile,

preocupările şi interesele femeilor migrante în Uniunea Europeană.

Organizaţiile membre ale reţelei provind in 16 ţări

ale Uniunii Europene.

Page 19: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 2012 19

Comisia Europeană a lansat în noiembrie 2011 un process de consultare publică privind Carta Verde pentru Reunificare Familială, aşteptând contribuţii de la instituţii locale, regionale, naţionale şi europene, ţări candidate, ţări terţe partenere, organizaţii non-guvernamentale şi interguvernamentale.

Toţi actorii de stat şi privaţi, mediul academic, organizaţii ale societăţii civile şi indivizi sunt invitaţi să contribuie prin completarea chestionarelor disponibile pe site-ul Comisiei Europene.

Scopul acestei consultări este colectarea de opinii pentru dezvoltarea unei legislaţii mai eficiente în domeniul reunificării familiale pentru resortisanţii ţărilor terţe la nivel european şi oferirea de informaţii şi date cu privire la aplicarea Directivei 2003/86/EC. Această directivă defineşte condiţiile de intrare şi rezidenţă a membrilor de familie ai cetăţenilor non-europeni, cu rezidenţă legală într-un Stat Membru.

Mai multe detalii pe www.migrant.ro

În noiembrie 2011 Reţeaua Europeană a Femeilor Migrante a lansat prima publicaţie, intitulată: „Este legislaţia privind reunificarea familială discriminativă pentru femeile migrante?“.

Această publicaţie, realizată de Professor Eleonore Kofman de la Middlesex University, Marea Britanie, prezintă situaţia actuală cu privire la implementarea legislaţiei europene în domeniul reunificării familiale şi subliniază necesitatea unei perspective mai puternice în ceea ce priveşte egalitatea de gen în cadrul politicilor naţionale. În ultimii 10-15 ani perspectiva imigraţiei şi conceptul de multiculturalism în Europa s-au modificat în sens negativ şi se află în dezbatere. Astfel, multe ţări europene au stabilit condiţii mai dure – precum teste de admitere şi teste de cunoştinţe despre societate (educaţie civică) – pentru a restricţiona reunificarea

familială. Directiva pentru Reunificare Familială a fost directiva principală în domeniul migraţiei legale adoptată de Consiliul European. Cu toate acestea, mai multe ţări europene, fie au întârziat procesul de adaptare a directivei în cadrul legislaţiei naţionale şi au implementat condiţii mai dure pentru reunificarea familiilor, fie, unele ţări precum Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie nu au semnat directiva.

În contextul Cartei Verzi pentru Reunificare Familială, European Women’s Lobby şi European Network of Migrant Women atrag atenţia asupra faptului că politicile de reunificare familială trebuie să ţină cont de specificităţile de gen, să fie accesibile atât pentru starea de bine cât şi pentru şansele de integrare ale familiilor ca întreg.

Mai multe detalii despre Reţeaua Europeană a Femeilor Migrante găsiţi la www.migrantwomennetwork.org

Reţeaua europeană a femeilor migrante

Page 20: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 201220

aNaliZă

Integrarea migranților în societatea gazdă a devenit unul dintre cele mai frecvent discutate subiecte în cadrul statelor Uniunii Europene. Aceast fenomen a dus la transformarea integrării într-un veritabil „hot topic“, poziționându-l adesea în rândul chestiunilor problematice - mai mult chiar decât ar fi, poate, nevoie. Ca orice concept „la modă“, inerția internă pe care un termen o capătă prin supra-utilizare reuşeşte să creeze iluzia existenței unei probleme sociale noi, ce poate părea atât de clar asociată vremurilor noastre şi atât de presantă, încât cere o soluție urgentă şi cu rezultate la fel de vizibile precum aşa-zisa problemă de „lipsă de integrare“ în sine. Situația reală este însă diferită, întrucât integrarea migranțior nu este deloc un fenomen nou – în schimb, problema integrării migranților, sau mai bine spus problematizarea acestui proces este, într-adevăr, de natură mai recentă.

În acest articol voi împrumuta definiția integrării conform careia „Integrarea resortisanţilor ţărilor terţe reprezintă un proces de acomodare reciprocă atât din partea societăţilor gazdă, cât şi din partea imigranţilor şi un factor esenţial în conştientizarea tuturor beneficiilor imigrării“ 1.

Migranți către meleagurile României cât şi ale Europei au existat dintotdeauna, majoritatea culturilor europene fiind ele însele rezultate ale amestecării mai

multor popoare şi limbi, proces petrecut prin migrație (de diferite forme, scopuri, intensități etc.). Şi totuşi, discuțiile la nivel înalt despre integrare sunt relativ recente. În aceste condiții nu putem decât să ne intrebăm: cum anume a devenit integrarea migranților, un proces ce s-a produs de la sine de-a lungul secolelor, o problemă socială ce trebuie rezolvată cât mai urgent? Ce anume presupune acest concept în forma în care este utilizat în prezent şi ce anume implică el atât din partea migranților cât şi din partea societății gazdă sau a statului național? Pentru a încerca să răspundem la aceste întrebări propun să analizăm cu atenție una din numeroasele poveşti de integrare de succes şi conviețuire interculturală ale unor migranți pakistanezi în România. Astfel, putem încerca să înțelegem ce anume cere şi implică această „integrare“ şi din punctul de vedere al migranților, nu doar din perspectiva strict instituțională prin care este abordată de cele mai multe ori „problema“ migrației în prezent.

O poveste de success

Stabilit în România din anul 1994, inginerul mecanic Muhammad Muzaffar, în vârstă de 43 de ani, este de parere că: „România s-a schimbat foarte mult – de unde înainte oamenii erau cu frică de străini,

acum sunt mai deschişi“. Originar din Pakistan, Muhammad locuieşte în România de 17 ani şi deține un service auto renumit printre automobiliştii din Constanța. Afacerea lui Muzzafer in România a devenit cu timpul una de familie, astfel încât în cadrul acestui service mai lucrează şi alți frați şi nepoți de-ai lui, ce au venit în România mai recent, ultimii doi ajungând aici în 2009. Interviul ce a inspirat şi documentat acest articol a fost purtat în limba română, limbă în care Muhammad se descurcă extraordinar de bine, vorbind-o, aşa cum remarcă el însuşi, „mai bine ca mulți români“. În mod interesant, când l-am intrebat dacă această performanță se datorează unor cursuri de limba română pe care le-a urmat, acesta a zâmbit şi mi-a spus că „o limbă se invață prin interacțiuni cu cei care o vorbesc, şi nu prin cursuri“. Deşi nu putem generaliza această observație, totuşi ea reflectă experiența de integrare a lui Muhammad, precum şi a multor migranți şi de aceea, veridicitatea acestei afirmații nu poate fi contestată. Fiind căsătorit cu o româncă împreună cu care are un băiat în clasa a IV-a, inginerul Muzaffar este un migrant integrat cu succes în toate planurile vieții sociale şi economice a țării pe care acum o consideră ca fiind „acasă“.

Povestea sa de migrație este una cel putin interesantă, întrucât România nu a fost prima țară gazdă a lui Muhammad. Cu câțiva ani înainte să ajungă în România,

Ce a fost mai întâi? Integrarea

problematică sau problematica

integrării?

Page 21: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 2012 21

acesta a încercat să înceapă o nouă viață în Grecia, țară care însă l-a dezamăgit din cauza atitudinii rasiste şi discriminatoare față de străini, cu care s-a confruntat. Înainte de a ajunge în Europa de Sud-Est, Inginerul Muzaffar lucrase în funcţia de mecanic pe diverse nave comerciale şi astfel mai trecuse pentru foarte scurt timp prin Constanța, în anul 1984. Acest oraş i s-a întipărit în minte şi ulterior a aplicat pentru a primi azil politic în România. Astfel am aflat că motivul migrației lui Muhammad a fost mai degrabă unul politic decât unul economic, Pakistanul fiind o țară pe care acesta o consideră în continuare ca fiind mai dezvoltată decât România (are mai multe autostrăzi, un sistem educațional mai riguros etc.) dar care, din păcate, se confruntă cu o gravă şi continuă criză politică. Odată cu obținerea dreptului de şedere permanentă pe teritoriul României şi a acordării statutului de azilant (în urma plătirii unor taxe de peste $10,000), Muhammad a aflat că barierele birocratice ce l-ar fi putut împiedica să aibă acces la un trai decent în această țară şi de a încerca a se integra în societate erau multiple: „Fără cetățenie nu poți să cumperi nimic pe numele tău 2, situație ce face aproape imposibilă orice încercare de a-ți clădi un trai“.

Deşi situația nu s-a schimbat fundamental în prezent, ea s-a schimbat totuşi în anumite aspecte cheie, astfel încât fratelui şi nepoților lui Muhammad le-a fost mult mai uşor să migreze în scop de muncă în România în ultimii 3 ani, decât i-a fost acestuia inițial. Această situație poate părea paradoxală având în vedere noile politici de viză pentru resortisanții țărilor terțe, cărora le este din ce în ce mai greu să obțină permise de muncă în România. Totuşi, faptul că aveau aici pe

cineva din familie dornic să îi sprijine în procesul de integrare şi acomodare i-a ajutat considerabil pe noii migranți în obținerea actelor necesare pentru efectuarea unei munci legale în România. În acelaşi timp, taxele de analiză a dosarului de aplicație pentru aceste acte au scăzut considerabil față de vremea când a aplicat Muhammad pentru acestea, făcând mai accesibil acest tip de migrație pentru muncă 3.

Nepoții lui Muhammad, cei mai recent sosiți în România, au între 23 şi 29 de ani şi îşi doreau să migreze de mai mulți ani, deoarece îşi doreau un tip de siguranță pe care în climatul politic incert din Pakistan nu îl puteau avea. Nişte tineri luminoşi şi zâmbitori, aceştia au învățat în mai puțin de 2 ani limba română suficient de bine cât să discute cu clienții lor şi să îşi facă prieteni români din cartierul de unde locuiesc. Am fost oarecum surprinsă de acest fapt (în mare parte datorită felului în care este prezentată integrarea – şi anume ca un proces ce solicită numeroase resurse din partea statului gazdă, precum oferirea cursurilor de limbă şi a consultanțelor legale etc.) şi am întrebat dacă aceşti tineri au primit vreun tip de ajutor de integrare din partea statului. Răspunsul primit a fost negativ, iar într-o notă explicativă, Muhammad a ținut să precizeze că „înveți să cunoşti un popor şi limba lui atunci când stai cu ei, când munceşti cu ei, când îți e greu cu ei“.

Această perspectivă este importantă pentru că explică felul în care s-a produs atât de mult-dorita „integrare“ de atâtea secole încoace – prin contact direct între nou-veniți şi populația stabilită deja.

Întrebarea ce se impune este de ce această „rețetă“ a unei integrări de succes nu mai este considerată valabilă şi necesită resurse suplimentare precum şi coordonare din partea instiuțiilor statului (ba chiar a mai multor state)? Oare prin aceste programe destinate integrării migranților nu se accentuează „înstrăinarea“ străinilor de populația locală? Răspunsul la această întrebare nu îsi poate găsi esența într-un simplu da sau nu, însă faptul că acest proces de integrare este considerat a fi o problemă, poate să creeze alienare şi nu o comuniune între migranți şi populația gazdă, este bine să fie luat în calcul.

Despre migranții pakistanezi în România trebuie menționat că aceştia nu sunt un grup foarte numeros, deşi numărul lor a crescut semnificativ în ultimii ani, aceştia rămânând în continuare enumerați în majoritatea statisticilor publicate de Oficiul Român de Imigrari ca făcând parte din categoria „alte grupuri“, reprezentând mai puțin de 2% din totalul migranților

în România 4. Conform spuselor lui Muhammad, în prezent, în România se află între 500 şi 600 de pakistanezi stabiliți permanent în țară, dintre care o treime sunt studenți, altă treime au propriile afaceri şi o ultimă treime se află în România temporar (chiar dacă acest temporar este de durată mai lungă) fiind încă în drum spre alte țări. Această imagine de ansamblu a fost obținută de Muhammad în timpul îndelungatei sale prezențe în România, şi având între timp ocazia să cunoască alți membri ai acestei comunități, inclusiv oameni din serviciile diplomatice pakistaneze, ce se poate spune că au o parere obiectivă, concludentă şi avizată asupra situației la nivel național. Mi s-a părut aşadar relevant să întreb ce reacție au românii când întâlnesc un migrant din Pakistan. Conform spuselor lui Muhammad, „La început mulți veneau să vadă cum arată un pakistanez; asta înainte de anul 2000, acum s-au mai obişnuit cu diversitatea“. La întrebarea cum anume abordează românii relația comercială cu un patron de service auto străin, am aflat cu relativă stupoare că atunci „când oamenii te văd că eşti străin, 10% sunt mai miloşi, dar majoritatea sunt mai bandiți, cred că te pot păcăli“.

Inginerul Muzaffer este stabilit în România de aproape 20 de ani, are familie aici, propria sa afacere, plăteşte taxe statului român de peste un deceniu, cunoaşte şi înțelege cultura şi obiceiurile româneşti în profunzime (atât din perspectiva unui „outsider“ cât şi din cea a unui „insider“). Totuşi, chiar şi în aceste condiții, acordarea cetățeniei, ce ar constitui recunoaşterea oficială a acestei integrări reuşite, intârzie să apară, dosarul acestuia de cetățenie fiindu-i deja respins de două ori. Această situație relevă o tensiune ce există între integrarea socio-economică şi cea la nivel administrativ. Cazul lui Muhammad pare să indice faptul că integrarea socio-economică ar putea fi atinsă mai uşor decât integrarea la nivel administrativ sau că integrarea administrativă urmăreşte alte rațiuni decât integrarea socio-economică. În cazul acesta ar putea fi spus că acest concept de „integrare“ a evoluat şi a acumulat mai multe dimensiuni, precum cel de integrare legală, integrare culturală, integrare socială, integrare pe piața muncii, integrare lingvistică, integrare civică etc., astfel încât pentru o integrare totală, toate acestea trebuie să fie simultan întrunite, situație ce nu poate fi decât greu de atins – de unde şi apare această nouă problematică a integrării.

În aceste condiții, ridicarea la rang de problemă a discursului integrării migranților în societatea gazdă pare justificată. Totuşi, o întrebare referitoare la cauzalitatea

Suzana CarpFundaţia Soros România

Page 22: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 201222

aNaliZă

acestei relații trebuie pusă, şi anume: ce a fost mai intâi? Problematizarea integrării la nivel discursiv şi administrativ sau cea la nivelul concret al experiențelor de zi cu zi ale migranților? Şi mai important, cum relaționează acestea două? Există posibilitatea ca din tendința de a diseca acest concept de integrare în mai multe părți componente, pentru a fi mai uşor monitorizate şi implementate demersurile în acest sens, să se ajungă de fapt la intensificarea problematicii experienței migratorii şi de integrare?

Strategia Uniunii Europene pentru dezvoltare durabilă, cunoscută sub numele de Europa 2020, subliniază faptul că „depăşirea cu success a provocării pe care o constituie integrarea este fundamentală

pentru coeziunea socială Europeană“ 5. Există însă riscul ca printr-o abordare de tip „ajutor pentru integrare“ să se sugereze şi să se instituționalizeze o presupusă incapabilitate a migranților de a se integra prin propriile lor eforturi. Într-adevăr, poate fi susținut că această supoziție se sprijină pe un sâmbure de adevăr, dacă este să ne reamintin definiția integrării folosită în acest articol – şi anume cea conform căreia acest process este unul ce se întamplă în două sensuri, atât dinspre migrant înspre societatea gazdă, cât şi dinspre societatea gazdă spre migrant – migrantul nu se poate integra de unul singur, este nevoie şi de o anumită deschidere a societății locale înspre acest dialog intercultural. În acest sens, şi sub inspirația poveştilor

1) Prezentă în Al treilea raport anual privind migraţia şi integrarea / COM/2007/0512’ din 2007 ce poate fi accesat la http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2007:0512:FIN:RO:HTML

2) Aici Muhammad face referire la Legea nr. 54/1998 privind dreptul de proprietate asupra terenurilor, care spune că „cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor“.

3) Deşi în acest context un astfel de aranjament legal între Muhammad şi nepoţii şi fraţii lui a fost unul pozitiv, nu trebuie uitat faptul că de foarte multe ori acest tip de contract prin care un angajator sponsorizează venirea unor migranţi pentru a lucra pentru compania lui poate duce la situaţii de exploatare şi tratament inuman al acestor migranţi.

4) http://ori.mai.gov.ro/detalii/pagina/ro/Statistici-si-publicatii/1475) Traducere din engleză, fraza originală este: „Succeeding in the integration challenge is crucial for European social cohesion“ şi poate fi

găsită în următorul registru de documente: http://www.cite.gov.pt/pt/destaques/complementosDestqs/Europ_Platf_against_Poverty.pdf

de integrare a lui Muhammad Muzaffar şi a nepoților şi fratelui său, propun o nouă definiție a conceptului de integrare ca fiind arta de a conviețui placut, respectuos si productiv în diversitate. Iar ca orice artă, aceasta se perfecționează prin practică şi mai puțin prin teorie.

Migrația a fost şi este unul din procesele fundamentale ce au stat la baza dezvoltării societății actuale, fiind o formă de manifestare a libertății umane şi un mecanism complex ce a produs efecte care au diferit în funcție de perioada şi cultura în care s-au manifestat. Atât timp cât acest fenomen s-a manifestat în mod continuu şi neîntrerupt în cursul istoriei, el nu poate fi considerat o problemă actuală decât prin prisma faptului că omul se raportează la alte ideologii şi la alte modele de organizare statală. Aceste noi modele de organizare statală modernă vin cu reguli ce par a se intersecta în mod dramatic cu legile fundamentale ale libertăților umane ce vin să ridice noi bariere în calea migranților. Albert Einstein spunea că: „problemele importante cu care ne confruntăm azi nu pot fi rezolvate la acelaşi nivel de gândire la care eram atunci când le-am provocat“. Din acest punct de vedere, societatea ar trebui sa îşi reinventeze raționamentele şi să scoată acest fenomen numit migrație din categoria problemelor, eventual să îl mute acolo unde îşi are locul, şi anume, în sfera firescului. Conceptul de problemă stârneşte în mintea umană mecanisme de protecție care, în acest caz, nu fac altceva decât să complice o situație naturală şi firească. Totodată, migrația ca „problemă“ există, fiind provocată de mecanismele de „reglementare“ ce o privesc ca fiind o problemă, şi nu de forma ei de manifestare umană, aceasta fiind naturală.

Deşi Isaac Newton este cel ce a spus că „omul construieşte prea multe ziduri şi prea putine poduri“, nu trebuie să fim cu toții Newtoni ca să realizăm că atunci când vine vorba de integrarea migranților, modelul construcțiilor podurilor (simultan dinspre un mal înspre celălalt) ar fi unul bun de urmat.

Page 23: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 2012 23

Majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene îşi manageriază fluxurile de migranți prin centre de detenție. Violări ale drepturilor omului au fost raportate în majoritatea țărilor de către deținuți care nu au comis nici o crimă, dar cărora li s-a refuzat consultanță juridică, comunicarea cu exteriorul sau libertatea de mişcare. Condițiile de viață din centrele de detenție sunt precare, şi au fost denunțate de-a lungul timpului de către organizațiile care militează pentru protejarea drepturilor omului.

Dacă drama oamenilor care încearcă să ajungă în Europa a atras atenția media, publicul larg nu este conştient de condițiile de detenție din aceste centre; chit că întreaga atenție a Europei se focalizează pe cazul Lampedusa, media de multe ori face abstracție de faptul că asemenea condiții se întâlnesc pe toată suprafața continentului. Accesul în centrele de detenție este limitat sau imposibil pentru jurnalişti, militanți pentru drepturile omului, societatea civilă şi uneori chiar autoritățile locale.

Aceasta este o problemă majoră, în condițiile în care lipsa accesului în centrele de detenție pentru migranți conduce la îngrădirea drepturilor şi libertăților de informare şi expresie.

Forumul transnațional de la Paris, din 22 octombrie, organizat de European Alternatives şi Migreurope a adus împreună organizații care militează pentru libertatea informației şi drepturile migranților, cu scopul de a discuta metode şi strategii în vederea implementării unei campanii pentru deschiderea accesului în centrele de detenție pentru jurnalişti şi organizații non-guvernamentale.

În cadrul acestui forum au fost analizate condițiile în centrele de detenție din diferite țări europene, dar în special cele din Italia şi Franța. Dezbaterile au continuat cu conturarea posibilității, modalităților şi obiectivelor unei campanii de advocacy pentru accesul în centrele de detenție, pornind de la campanii de success derulate în trecut de Migreurope şi, mai recent, în Italia, de către coaliția

LasciateCIEntrare. Această campanie a stârnit şi interesul jurnaliştilor, care au venit cu propuneri şi s-au arătat deschişi spre a se implica în punerea în practică a ideilor dezbătute.

Strategia campaniei a fost conturată iniţial în grupuri mici, ulterior fiind prezentată publicului larg. Mijloacele de comunicare propuse sunt atât canalele media tradiţionale, cât şi, mai ales, canalele de social media, care au un număr foarte mare de utilizatori.

Ca un prim rezultat al campaniilor lansate în țările participante, este demn de menționat faptul că Ministrul de Interne al Italiei a decis să acorde accesul jurnaliştilor în centrele de detenție din Italia. Această victorie este doar începutul: este necesară implementarea acestei reglementări privind accesul în centrele de detenție în toată Europa, ca un prim pas în vederea consolidării unei vaste discuții publice privind posibilitatea de a privi dincolo de sistemele de detenție pentru migranți.

Apel pentru accesul societăţii civile în centrele de detenţie

Oana Teona Banu

Liga Apărării Drepturilor

Omului Filiala Cluj

Page 24: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 201224

eveNimeNt

Festivalul „Migraţie şi drepturile omului“, desfăşurat la Cluj-Napoca între 9-11 decembrie 2011, adică timp de trei zile şi trei nopţi, a fost evenimentul care a demonstrat cum se poate construi un festival care promovează interculturalitatea atunci când pui la lucru principiile managementului modern. Festivalul a reunit 12 ţări: Tunisia, Maroc, Ecuador, Peru, Mexic, Palestina, Siria, Egipt, Pakistan, Gana, Japonia, Republica Moldova, din 4 continente, într-o demonstraţie fantastică de interculturalitate. Iniţiat de Liga Apărării Drepturilor Omului, filiala Cluj şi desfăşurat sub egida Institutului Intercultural Timişoara şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie din România, acest eveniment a reuşit să mobilizeze peste 200 de migranţi din afara Uniunii Europene, reprezentanţi ai instituţiilor publice cu responsabilităţi în domeniul migraţiei, reprezentanţi ai ONG-urilor din domeniul drepturilor omului, ai tineretului şi ai promovării democraţiei şi păcii. Cum a fost posibil acest lucru? Printr-o metodă de management de anvangardă promovată de echipa LADO filiala Cluj prin care am construit relaţii între membrii unor etnii foarte diferite, persoane vulnerabile, recent venite în România şi care îşi găsesc cu greu locul în spaţiul public. Asociaţia noastră a valorificat cele mai noi metode de mangement în organizarea unui eveniment, devenit tradiţional, în luna decembrie. În fiecare an la începutul lunii decembrie asociaţia noastră organizează un eveniment de mare impact care marchează aniversarea adoptării Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului în 10 decembrie 1948 de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite. În ultimii doi ani acest eveniment a fost dedicat migranţilor din afara Uniunii Europene. Deoarece comunităţile migranţilor sunt

comunităţi destul de închise, LADO, filiala Cluj împreună cu Institutul Intercultural Timişoara şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie din România întreprind demersuri pentru ca aceste comunităţi să se deschidă către spaţiul public pentru a-şi gestiona mai bine problemele de şedere în vederea studiilor sau a altor tipuri de şedere, de acomodare culturală, de integrare profesională şi socială. Metoda încercată în organizarea festivalului: „Migraţie şi drepturile omului“ a fost

aceea de delegare a responsabilităţii organizării evenimentului în mare parte către comunităţile de migranţi. Aceasta a însemnat că în organizarea acestui eveniment nu a existat un şef care ar fi trebuit ascultat ci a existat o echipă formată mai ales din mediatorii interculturali, reţea de lideri ai comunităţilor de migranţi şi de voluntari specializaţi ai LADO filiala Cluj. Fiecărui membru al echipei i-a fost cedată responsabiilitatea organizării unei activităţi a evenimentului,

Construim interculturalitatea în Clujul multicultural aplicând principiile managementului modern

Festivalul nu a avut un şef ci o echipă în care toţi coechipierii au fost eroii evenimentului pe care l-au creat

Page 25: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 2012 25

Ana LudușanLADO Cluj

activitate care să îl reprezinte pe el şi comunitatea din care provine. Totul a început în septembrie când s-a schiţat un concept al evenimentului cu tema: migraţie şi drepturile omului, eveniment care trebuia să aibă loc până cel târziu în 15 decembrie. Tema a fost transmisă echipei de coordonare a proiectului: „România interculturală“, mediatorilor interculturali şi reprezentanţilor tuturor comunităţilor de migranţi. A fost organizată o primă întâlnire unde s-a anunţat tema

evenimentului, termenul de realizare şi s-a propus ca toată responsabilitatea organizării acestui eveniment să fie preluată de mediatorii inerculturali şi de alţi reprezentanţi ai comunităţilor de migranţi. Preluarea responsabilităţilor a însemnat elaborarea unui concept de eveniment, definirea activităţilor, identificarea resurselor necesare, identificarea echipelor de implementare pentru fiecare activitate, definirea responsabilului pentru fiecare activitate, elaborarea programului, a listei de invitaţi şi implementarea propriu zisă a evenimentului. Adică nici mai mult nici mai puţin decât punerea în mişcare a unei strategii de lucru care antrena în muncă peste 50 de persoane şi pregătea 7 locaţii. Propunerea a fost primită cu sfială, fiindcă nimeni nu ştia în ce intră, nimeni nu ştia ce trebuie să facă, de cine să asculte, sau pe cine să coordoneze.

Fiecare membru al echipei simte că participă la un eveniment important, iar o bucăţică din acel eveniment trebuie să fie creaţia lui.

LADO filiala Cluj a lansat un alt principiu al managementului modern, acela al implicării în luarea deciziilor şi în elaborarea planului de implementare a evenimentului pentru fiecare membru al echipei. Fiecare mediator intercultural şi fiecare voluntar a fost rugat să propună în decursul unei săptămâni propriul lui concept pentru acest eveniment. Nu au fost foarte multe propuneri, dar au venit cel puţin două care au putut fi comentate, contestate şi până la urmă reformulate după chipul, energia şi pasiunea celor care s-au aruncat în organizarea acestui eveniment cu toată inima. Metoda de management s-a dovedit corectă. Încă din luna septembrie exista un concept al evenimentului de trei zile care cuprindea mai multe activităţi.

Mediatorii şi voluntarii s-au împărţit pe echipe, şi-au ales activităţile pe care şi-au propus să le coordoneze şi au schiţat un plan de implementare pentru fiecare activitate. Activităţile erau extrem de diverse: de la prezentarea culturii japoneze în timp ce participanţii la festival îşi beau liniştiţi ceaiul japonez, la conferinţe, workshop-uri, seri de filme, scenete jucate de elevii claselor a 4-a pe tema combaterii discriminării, până la o culme a festivalului: o seară interculturală cu dans, muzică şi mâncare din diferite ţări participante în festival.

Bugetul proiectului: aproape inexistent pentru un asemenea eveniment. Strategia de management miza pe contribuţia instituţiilor publice prin alocarea cu titlu gratuit a sălilor unde aveau să se desfăşoare activităţile, ceea ce s-a şi întâmplat, şi pe voluntariatul tuturor celor care munceau din greu pentru ca acest festival să se întâmple. Două metode de management modern în care responsabilitatea socială este combinată inovativ cu voluntariatul cu expertiză înaltă. Şi s-a întâmplat ca aceste metode să dea roade şi festivalul să reuşească

Construim interculturalitatea în Clujul multicultural aplicând principiile managementului modern

Festivalul nu a avut un şef ci o echipă în care toţi coechipierii au fost eroii evenimentului pe care l-au creat

Page 26: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 201226

eveNimeNt

peste aşteptări. Şi asta pentru că Daniela Cervinschi, Director de programe în cadrul LADO filiala Cluj, basarabeancă şi fostă migrantă până în vara aceasta, a ştiut să mobilizeze, să energizeze şi să-i responsabilizeze pe toţi cei care „cădeau“ pe drum, deoarece drumul organizării festivalului a fost lung, iar entuziasmul din septembrie a scăzut semnificativ pe la sfârşitul lui noiembrie. Festivalul a reuşit pentru că Ionela Răcătău, Director executiv al LADO filiala Cluj, responsabila reţelei de mediatori a găsit gestul şi cuvântul potrivit în situaţii de criză, pentru că Ana Bacioi, voluntară LADO filiala

Cluj este nu numai deşteaptă foc ci şi extrem de riguroasă, harnică şi pasionată şi a ştiut cum să mobilizeze şi să gestioneze voluntarii. Festivalul a fost un succes pentru că Emir Majbar este un adevărat lider al studenţilor tunisieni şi marocani care ştie să revendice drepturi în numele lor, dar ştie şi să îi mobilizeze. Punctul forte al lui Emir Majbar este că are o mare sensibilitate pentru ceea ce înseamnă drepturile omului şi le valorifică foarte bine pentru comunitatea lui şi se foloseşte de ele ca argumente în faţa instituţiilor statului. Emir poate fi un model pentru întreaga reţea de mediatori interculturali de

la nivel naţional. Festivalul a reuşit şi pentru că Doctor Hammad Gazi este un om blând şi foarte ataşat de Asociaţia Culturală Româno-Arabă Ierusalim şi Asociaţia Palestina, comunităţi pe care le reprezintă şi le protejează şi de aceea impune respect în faţa autorităţilor şi în spaţiul public. Festivalul a reuşit pentru că ecuadorianul Alex Jakob este omul cel mai liniştit dar şi cel mai generos pe care l-am cunoscut. Alex a fost eroul cinei inerculturale, răsfăţând participanţii cu un tort „cât casa“ pe care erau gravate steagurile a 12 ţări participante la festival, cu numele acestora frumos inscripţionate cu mărgeluţe multicolore şi dulci. În mijlocul tortului harta României acoperită de steagul tricolor găzduia seara multiculturală. Tortul lui Alex a stârnit strigăte de uimire şi de admiraţie. Tortul lui Alex nu a fost numai frumos a fost şi nemaipomenit de bun.

S-a muncit, a fost greu dar ne-am câştigat prieteni şi am cunoscut mai bine culturi foarte diferite.

Festivalul a adus împreună mulţi oameni, într-un efort structurat precis, timp de trei luni, cu o ţintă comună: un eveniment care să-i reprezinte pe cei care îl creează şi pe cei care participă la el. La Cluj-Napoca festivalul „Migraţie şi drepturile omului“ a început într-o ceainărie japoneză unde am văzut şi am ascultat poveşti despre samurai, legende şi obiceiuri, unde am sorbit ceaiuri parfumate şi am învăţat să confecţionăm ornamente din hârtie. Ne-am mutat apoi la Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj unde nu am încăput în jurul mesei rotunde din sala de conferinţe pentru a deschide Conferinţa: „Migraţie şi drepturile omului“. Printre invitaţii de seamă menţionăm pe: Domnul Marius Mureşan, Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Cluj, Doamna Emilia Groza, Directoarea Casei de Asigurări de Sănătate Cluj, Doctor Hammad Gazi, Asociaţia Culturală Româno-Arabă Ierusalim, Emir Majbar, comunitatea studenţilor tunisieni şi marocani. Conferinţa a dezbătut tema interculturalităţii în Clujul multicultural subliniindu-se faptul că pe lângă etniile tradiţionale de români, maghiari, germani, evrei, romi, începând cu anii 1970 au început să vină la Cluj studenţi din ţările

Page 27: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 2012 27

arabe şi de pe continetul african, iar în ultimi ani din America Latină, SUA, China, Japonia şi Coreea de Sud. Clujul este astăzi un mozaic de culturi şi de aceea el este cu atât mai bogat.

O intervenţie deosebit de interesantă în cadrul Conferinţei a avut-o Imamul comunităţi palestiniene care a reliefat faptul că apare în percepţia publică sintagama, extrem de greşită, că a fi musulman este egal cu a fi terorist. Imamul a adus argumente solide pentru deconstruirea acestei sintagme, subliniindu-se faptul că valorile Coranului sunt valori pacifiste şi valori morale universal valabile, regăsite şi în drepturile fundamentale ale omului. Conferinţa a abordat şi probleme concrete ale studenţilor migranţi confruntaţi cu returnarea voluntară din cauza repetării anului de studii. Credem că în acest caz e nevoie de o mai bună informare a studenţilor asupra consecinţelor repetării anilor de studii, atât de către facultăţi, dar şi de către Serviciile de Imigrări ale judeţelor în care aceşti studenţi îşi au reşedinţa.

Festivalul a continuat la Colegiul

Naţional „George Coşbuc“ cu sceneta

Karlinchen despre discriminare, jucată de elevii clasei a 4-a. Elevilor li s-au decernat diplome din partea LADO filiala Cluj, au primit cadouri şi îmbrăţişări. Eroina acestei activităţi a fost voluntara LADO Raluca Daneş. Prima zi a festivalului s-a încheiat la Casa de cutură a studenţilor cu vizionarea filmului: „America Abracadabra“ care vorbeşte despre peregrinările hazlii-dramatice ale unui grup de egipteni care visează să ajungă în America, dar împrejurările îi obligă să rămână în România. Eroul acestei activităţi a fost Ali Elbark.

Sâmbătă, Sala de sticlă a Primăriei a găzduit seminarul: „The European Chater of Fundamental Rights, the European Court of Justice and its use by NGOs“, parte a proiectului: „Strengthening Romanian civil society`s capacity to advocate at European level“ iar Casa de cultură a studenţilor a găzduit seara filmului arab moderată de invitatul special Emir Majbar.

Duminica a început cu World caffe „Eu, migrant în România“ la Casa de cultură a studenţilor, combinat cu un atelier interactiv „Căsuţa din Haşdeu“, activităţi în care s-au

dezbătut problemele migraţiei, s-a vorbit despre prejudecăţi şi toleranţă, în care voluntara Oana Banu de la LADO filiala Cluj şi Alice Fărcaş de la ARTEMIS au demonstrat că profesionalismul este vecin cu arta. .

Festivalul s-a încheiat cu cea mai spectaculoasă activitate: „Seara interculturală“ care a umplut până la refuz Pub-ul Agronomiei, o locaţie retro, amenajată cu gust. A fost seara tinerilor din 12 ţări care au adus cu ei dansuri tradiţionale, cântece melancolice din vatra strămoşească, aromele mâncărurilor din copilărie şi uriaşul tort multicultural, realizat de generosul ecuadorian Alex Jakob. E greu de descris feţele acelea pline de uimire, de fascinaţie, de bucurie. E greu de descris sentimentul de prietenie pe care l-am simţit pentru fiecare participant pentru că a împărţit cu mine o astfel de seară, pentru că au creat un eveniment pe care nu-l voi uita niciodată. Sunt convinsă că acest festival va avea multe ediţii de acum încolo. Eroii acestor ediţii vor fi alţii, dar toţi vor fi fericiţi pentru că vor crea evenimente după chipul şi asemănarea lor, după modelul celui din anul acesta.

Page 28: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 201228

oPiNii

Atât de departe de începuturi… Orice s-ar întâmpla, nu putem uita începuturile, mirajul prin care evenimentele devin istorie, amintirile şi emoţiile se nasc. Epoca în care culoarea pielii generează rasism a devenit o parte centrală a istoriei omenirii. Fraternitatea a fost limitată la ceea ce este considerat a fi cultura şi religia comună, iar distribuţia bogăţiei şi a bunurilor economice a fost influenţată de sentimentele rasiale.

A fost atât de dificil să percepem şi să înţelegem că omenirea este una. Mult mai uşor a fost să ignorăm, să manifestăm lipsă de respect pentru credinţele şi

culturile care nu ne sunt familiare. Fiecare rasă s-a simţit puternică, fiecare naţiune a dorit să fie mai puternică, fiecare grup religios a considerat că deţine adevărul absolut şi fiecare grup etnic a considerat că este cel mai bun. Poate că nu e nimic rău în a fi mândru de propria cultură şi religie, dar cu siguranţă este anormal să nu fim în stare să înţelegem şi să apreciem faptul că trebuie să respectăm şi dreptul celorlalţi de a-şi practica şi urma religia, cultura şi tradiţiile, atât timp cât nu intră în conflict cu drepturile omului, echitatea şi conştiinţa dreaptă.

După cum arată indicatorii la ora actuală, putem spune că în mare

parte, lumea se uneşte în pace şi iubire. Oamenii sunt instrumentul crucial pentru pacea globală, fiind în acelaşi timp beneficiarii acesteia. Este important să credem că această pană rănită trebuie vindecată, să ştim că ea poate fi vindecată. Din această perspectivă, şi pentru binele generaţiilor nenăscute încă, minţile luminate se adună în jurul mesei din când în când şi lucrează pentru pace, dezvoltând metode şi scenarii pentru a uni lumea întreagă într-un spirit de înţelegere, apreciere a părţilor tari şi a celor slabe din fiecare rasă şi naţiune, respectând şi tolerând religia şi cultura fiecărei naţiuni,

Dragostea a început să înflorească

Page 29: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 2012 29

Dragostea a început să înflorească

redefinind viaţa şi oferind umanităţii o percepţie adecvată şi benefică.

Bunătatea unui om nu este înscrisă în culoarea pielii, nici în religie sau cultură, ci în caracterul personală. În ziua de astăzi mulţi oameni trăiesc fericiţi în afara ţării de origine şi le sunt oferite posibilităţi de a se integra cu alte culturi.

Iubirea este sursa tuturor lucrurilor bune, pacea este calea tuturor faptelor, înţelegerea şi toleranţa sunt piatra de temelie a tuturor relaţiilor, iar integrarea este un aspect al unităţii şi o forţă care poate face lumea să se învârtă.

Udearo Chrisitian Chigozie

Mediator interculturalAssociation of African Immigrants Timișoara

Traducere din limba engleză de Oana Neștian

Integration Could Be the SolutionIf it is an act of conscience,Then it may be a humor from human.And if it’s a culture of humanity,no doubt it could be more esteemed than self righteousnessand much more important than holiness.Could water had been given to Alien stream will never run dry.Barn would have been filled with food if Alien isn’t said good bye with empty stomach.Be kind to Stranger and bring blessings to generations.Let Alien be sheltered and you have built Tower for yourself.Save a foreigner form problems and you would have woven yours.Protect a foreigner and be projected.Teach and educate a Stranger and be remembered for good.Relationship between Alien and indigene is not specified or writtenin any mind and their friendship however could be limitless.Like a guest-host relationship, common law suppose in as much as the former comes with good heart, acting in utmost good faith thelater ought to embrace, accommodate as well accord possibilities for integration and adaptation.

Therefore, if it appeals sense to feel for Strangers, let heart belarger enough to accept and accommodate them, then mind will neverskip off their existence.More so, if arms are opened to embrace Alien, let hands be stretched to help and help right.

Life is too long to live alone after all and earth is too spacious to accommodate all, human beings are too beautiful to rebuke andscorn, even as wonders are for everyone so as pleasure for all.If minds are reframed and thoughts are given, perceptions could bechanged and Immigrants may feel sense of belonging and without prejudice to their races, cultures and religions.

Page 30: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 201230

CuliNar

Mod de preparare

Se aleg curmale mari. Se taie pe lungime, fără să se despartă cele două jumătăţi, şi se scot sâmburii. Separat, se freacă brânza cu coniacul şi se umplu curmalele. Se adaugă câte o migdală întreagă şi se aşază pe un platou. Se lasă la rece câteva ore înainte de a fi servite. Este un desert sănătos şi foarte uşor de preparat. Poftă bună!

Carmen Suia

Sukaina Hashim Jasim

Reţete din bucătăria lumiiMaacouda Bil Batata - omletă tunisiană cu cartofi

Curmale desert

Mod de preparare

Căliţi ceapa albă şi pătrunjelul în unt până devine ceapa maronie. Lăsaţi să se răcească.

Amestecaţi toate ingredientele. Puneţi totul într-o tavă unsă cu ulei. Lăsaţi 20-30 de minute la cuptor, la o temperatură de 180°C, până omleta devine aurie.

inGReDiente

l 2 ouă bătute ca pentru omletăl 3 cartofi fierţi în coajă - zdrobiţil 1 ceapă mică albă – fideluţăl 1 ceapăl 1 lingură untl pătrunjel verde - după preferinţăl mentă - după gust l sare şi piper - după gust

inGReDiente

pentru 4 porţii

l 250 g curmalel 50 g migdalel 100 g brânză cremoasăl 2 linguri coniac

Page 31: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 2012 31

Institutul Intercultural Timişoara solicită contribuţii la revista Migrant în România.

Articolele trebuie să fie relevante

pentru problematica integrării cetăţenilor din ţări ne-membre UE care locuiesc în România, să aibă între 3000 şi 10000 de caractere şi să fie redactate în limbile română, franceză, engleză sau spaniolă. Sunt acceptate texte ce descriu cazuri individuale, comunităţi, organizaţii, activităţi,

interviuri sau mărturii personale, precum şi alte tipuri de texte.

Textele trebuie transmise de către

autori, aceştia asumându-şi întreaga responsabilitate pentru conţinutul transmis. Autorii păstrează în totalitate drepturile asupra textului transmis, prin transmiterea lui permiţând însă Institutului Intercultural Timişoara să îl publice în revista Migrant în România şi pe site-ul www.migrant.ro. Autorii trebuie să aibă vârsta de peste 18 ani şi să aibă o formă de şedere

legală în România, indiferent de cetăţenie. Transmiterea articolelor se va face exclusiv în format electronic (.rtf, .txt, .doc, .docx, .odt) pe adresa [email protected] sau prin postare la secţiunea Contribuiţi la revistă de pe Forumul www.migrant.ro.

Comitetul de Redacţie al revistei

va informa autorii ale căror texte vor fi publicate. Aceştia vor putea fi invitaţi să participe la acţiuni locale, naţionale sau internaţionale privind problematica migraţiei.

Articole pentru revista Migrant în România

Gânduri bune pentru anul nou . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3Proiectul „Asistenţă pentru Resortisanţi ai unor ţări terţe în România” . . . . . . . . . . 4-5Semnificaţia eid al kabir la musulmani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6-7integrarea migranţilor – un mecanism politic de control? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8-9nu suntem străini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10-11Cu alte cuvinte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12-13Consulatul Onorific al Republicii Moldova la timişoara – la început de drum . . . 14-15Modalităţi alternative de participare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16-17Reţeaua europeană a femeilor migrante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18-19Ce a fost mai întâi: integrarea problematică sau problematica integrării . . . . . . 20-22Apel pentru accesul societăţii civile în centrele de detenţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23Construim interculturalitatea în Clujul multicultural aplicând principiile managementului modern . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24-27Dragostea a început să înflorească . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28-29Culinar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

CuPriNs

Page 32: Migrant în România nr. 12

Migrant în România - nr. 12, 201232 Publicaţie �nanţată de Uniunea Europeanăprin «Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe»

în cadrul proiectului „România Interculturală“ coordonat de Institutul Intercultural Timişoara migrant.ro

Nr. 10 - 2011

Publicaţie realizată în cadrul proiectului „România Interculturală“, finanţat prin Programul general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii“, Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe - Programul anual 2010

Editor: Institutul Intercultural Timişoara Data publicării: ianuarie 2012 Adresa de sesizări: Institutul Intercultural

Timisoara, str. 16 Decembrie 1989, nr. 8. Tel. 0040.256.498.457; Fax: 0040.256.203.942; E-mail: [email protected]; Web: www.migrant.ro

„Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene“

ISSN 2067 – 6565