1. Definiţii, arie de aplicareMasajul terapeutic are rol în tratarea a diverse afecţiuni şi în recuperarea după diverse îmbolnăviri, în tratamentul funcţional al leziunilor şi tulburărilor evolutive, ca tratament recuperator aplicat în cazul unor evoluţii lente spre vindecare şi în cazul unor modificări morfofuncţionale şi al existenţei unor sechele patologice.Tratamentul funcţional urmăreşte vindecarea/ ameliorarea tulburărilor / sechelelor, cu păstrarea intactă a formelor şi funcţiunilor normale, în scopul prevenirii riscului apariţiei unor deficienţe sau a unor alte urmări nedorite ale bolilor şi accidentelor.Tratamentul recuperator urmăreşte să stimuleze procesele de vindecare lentă şi nesatisfăcătoare şi să grăbească evoluţia tratamentului, să scurteze convalescenţa, să corecteze sechelele.Aşadar, masajul are ca obiect de studiu omul şi modalităţile de acţionare prin intermediul cărora poate contribui la asigurarea unei stări de sănătate optime.Folosirea raţională a oricărei terapii este bazată pe cunoaşterea indicaţiilor, contraindicaţiilor şi limitelor sale. Trebuie cunoscute, de asemenea, eventualele riscuri la care pacientul poate fi supus în timpul tratamentului, pentru ca specialistul să poată evalua în cunoştinţă de cauză responsabilitatea pe care şi-o asumă atunci când stabileşte prescripţia. Eşecul terapeutic poate avea două cauze: aplicarea greşită a metodei sau aplicarea sa în cazul unei afecţiuni car nu prezintă indicaţii pentru această terapie. Problema poate fi rezolvată, în primul caz prin perfecţionarea continuă a tehnicilor de lucru, alegerea şi combinarea eficientă şi optimă a acestora iar în a doilea caz prin conştientizarea faptului că nici o metodă terapeutică nu este perfectă şi că toate trebuie considerate şi folosite în relaţii de complementaritate (sintetizând adevăratele noţiuni de valoare ale fiecăreia, în funcţie de cazul concret).2. Mijloace adăugătoareÎn decursul timpului, din dorinţa de a proteja terapeutul, s-au inventat şi folosit şi o serie de aparate, la început mecanice, acestea fiind treptat înlocuite cu cele electrice şi/sau electronice.Dintre acestea, efectele benefice ale unora nu trebuie neglijate. Astfel:- Aparate de masaj pneumatice, construite pe pricipiul manşoanelor gonflabile, de diverse forme şi mărimi, mergând de la manşoane mici, pentru membrele

superioare, până la adevărate costume gonflabile, care se folosesc pentru întregul corp.- Aparate de percuţie, Aparate care funcţionează pe bază de vibraţii, de diverse forme şi mărimi, construitespecial pentru diverse regiuni ale corpului Mijloacele ajutătoare sunt cele care facilitează aplicarea unor procedee şi/sau tehnici mai greu de realizat manual sau foarte obositoare pentru masor.În zilele noastre, există o multitudine de aparate (mai mari sau mai mici) care sunt recomandate pentru aplicarea masajului. Majoritatea însă nu funcţionează decât pe principiul percuţiilor sau a vibraţiilor (la care se mai asociază uneori razele infraroşii, căldura etc.), astfel că ele nu pot înlocui în totalitate mâna maseurului.Ingredientele care pot fi folosite în aplicarea masajului au rolul de a facilita alunecarea sau au efecte terapeutice, însă este obligatoriu ca înainte de a fi folosite să se testeze toleranţa subiectului şi a maseurului la produsul respectiv.

3. Dispozitivele folosite pentru a intari miinile de un masajSupleţea şi forţa mâinilor, rezistenţa lor la oboseală, dar mai ales abilitatea şi adaptabilitatea lor se pot îmbunătăţi, atât la începători, cât şi la avansaţi, prin exerciţii speciale constând din mişcări active şi pasive, cu sau fără tensiuni finale, ale extremităţilor membrelor superioare.

Pentru degete şi articulaţia pumnului se fac mişcări de flexie, extensie, de lateralitare şi circumducţie. Degetul mare va executa mişcările împreună cu celelalte degete separat. Pentru antebraţ se fac mişcări de pronaţie şi supinaţie, iar pentru cot flexii şi extensii.

4. Masaj general in sindrom de oboseala cronicaSurmenajul sau supraantrenamentul sunt forme de oboseala cronica ce implica functiile intregului organism. In acest caz, se indica incetarea activitatii pe o perioada de timp si se recomanda masaj general sau partial sub forma calmanta, strict individualizata.

5.Examinarea subiectului în vederea aplicării masajului

Examinarea subiectului în vederea aplicării masajului terapeutic-recuperator este un aspect foarte important al muncii masorului, deoarece pe baza rezultatelor acestei examinări poate să-şi structureze corect intervenţia în vederea atingerii scopului urmărit şi a obţinerii rezultatelor dorite. Unele dintre aspectele care pot fi descoperite la examinare ar putea să contraindice aplicarea masajului (momentan sau în anumită regiune) şi, în felul acesta, se pot evita eşecurile terapeutice. De asemenea, examinarea continuă (chiar în timpul aplicării masajului) poate da informaţii despre modul în care răspunde organismul subiectului la intervenţia respectivă, ceea ce poate face necesară reglarea intervenţiei.

8. Aplicatiile masajului medical in afectiunile sistemului respiratorFuncţia respiratorie este una dintre funcţiile vitale, a cărei perturbare poate fi foarte invalidantă şi chiar fatală. În patologia respiratorie este foarte importantă menţinerea unui minim nivel de funcţionare. Masajul nu poate avea pretenţia că tratează afecţiunile respiratorii, dar poate contribui la stimularea, pe cale reflexă, a inspiraţiei şi / sau expiraţiei şi la mobilizarea şi eliminarea secreţiilor, în cazul afecţiunilor obstructive.A. Pentru stimularea inspiraţiei:-efleuraj, presiuni statice, presiuni alunecate, frământat aplicate la nivelul cefei şi umerilor (trapezi, scaleni, deltoizi);- presiuni+vibraţii, executate cu palma aşezată la nivelul articulaţiilor coloanei vertebrale cervicale şi a primelor 4-6 vertebre dorsale (în scopul obţinerii unor efecte mai profunde se procedează la scăderea suprafeţei de contact şi diminuarea suprafeţei pe care se acţionează, adică se acţionează cu faţa palmară a 1, 2, 3 degete asupra unei singure vertebre şi efectuând deplasarea din aproape în aproape până când se acoperă toată regiunea);- procedee şi tehnici calmante aplicate pe proiecţia dorsală a ariei cardiace (regiunea suprascapulară şi latero-dorsală stângă).B. Pentru stimularea expiraţiei:- efleuraj, presiuni statice şi presiuni alunecate aplicate la nivelul sternului şi al plexului solar;-fricţiuni, presiuni statice şi presiuni alunecate la nivelul spaţiilor intercostale; -efleuraj, presiuni statice şi presiuni alunecate aplicate pe toracele inferior, mai ales.

9. masaj medical in osteohondroza

35-40% din populaţie se adresează la medici cu această problemă şi tot atâția încearcă să lupte împotriva bolii independent sau nu sunt deloc conştienţi de ea.

Adevărul e că, osteohondroza este o boală foarte insidioasă, şi se poate masca sub orice, începând cu apendicita şi terminând cu un atac de cord, chiar și medicii nu pot identifica întotdeauna imediat cauza bolii. Toate organele noastre interne sunt direct legate de coloana vertebrală, şi de starea ei depinde, în mare măsură, și sănătatea noastră. 

Cel mai des, problemele coloanei vertebrale încep la vârsta şcolară, atunci când ignorăm apelurile părinţilor şi a profesorilor de a sta drept. În rezultat, mușchii spatelui slăbesc și toată sarcina cade pe coloana vertebrală, cartilajele devin mai subțiri și încep să strângă vasele de sânge și nervii. După astfel de modificări ireversibile (ţesuturile nervoase şi cartilaginoase nu se restabilesc), încep să sufere şi organele din apropiere. Şi iată imaginea bolii este evidentă. La osteohondroza cervicală apar dureri de cap severe, insomnie, dureri în regiunea gâtului și a claviculei, lumbago. Localizarea bolii la nivelul toracic al coloanei vertebrale duce la apariția problemelor cu inima, iar osteohondroza în regiunea lombară poate duce la bolile organelor pelviene și a picioarelor. 

Dar ce putem face dacă, diagnosticul de "osteohondroză" este deja pus? Țesutul cartilaginos, desigur, nu poate fi restabilit, dar este necesar să întăriți mușchii spatelui şi să întindeţi coloana vertebrală! Consultându-vă cu medicul, efectuați un complex de exerciții (cultura fizică terapeutică). Îndepliniți exercițiile încet şi cu atenţie, dacă apar dureri, reduceți încărcătura. Puteţi face, de asemenea, yoga sau qigong, aceste sisteme de recuperare dau, de asemenea, rezultate foarte bune, dar totuși nu trebuie să vă ocupați de ele independent, aveți nevoie de un antrenor. 

În afară de introducerea exercițiilor fizice regulate, viaţa de zi cu zi, de asemenea, trebuie să sufere unele modificări. Alegeți-vă un scaun "corect" pentru muncă, el nu trebuie să fie înalt şi trebuie să aibă o proeminență în regiunea

lombară. Fiind în maşină, puneți o pernă mică în regiunea lombară. Nu ridicați lucruri grele, dacă totuși trebuie să o faceți, așezați-vă în genunchi şi ridicați-vă având spatele drept, dar, în niciun caz, nu vă aplecați înainte. Pentru curățenia în casă, puneți la maximum lungimea țevii aspiratorului, şi încercaţi să nu vă aplecați. 

Dieta ar trebui să fie diversă, singurul lucru ce poate fi limitat este consumul de sare. Ea are o caracteristică neplăcută, se acumulează în articulaţii. Organismului, încercând să "dilueze" concentraţia ridicată, îndreaptă spre articulația cu "sare" mai mult lichid, ce duce la formarea de edeme, iar acest lucru nu este ceea ce avem nevoie. Este foarte folositor de mâncat răcituri și jeleuri, unii medici recomandă de adăugat puțină gelatină chiar şi în supe. Și la orice mâncare, trebuie obligatoriu să adăugați un complex de vitamine şi minerale. Va fi mai bine, dacă vi-l va prescrie medicul. Osteohondroza nu este un verdict, cu un astfel de diagnostic oamenii trăiesc până la 100 de ani. Este mai degrabă un semnal că, este timpul să vă ocupați de starea dumneavoastră, pentru că de starea coloanei vertebrale depind multe.

10. masaj medical in rupturile membrelor superioare

La masarea bratului se folosesc toate manevrele cunoscute: netezire, frictiune, framantare, tapotament (loviri) si vibratii. Netezirile se vor face ori pe toata portiunea bratului, ori prin pasare (palma dupa palma) pe portiuni mai mici. Frictiunea va actiona atat asupra tesutului cat si a grupelor de muschi care executa flexia si extensia bratului. Framantatul se va face in cuta, cuprinzand intre degete sau palme o portiune de muschi. Tapotamentul sub forma de plescait al degetelor se aplica de asemenea numai pe masele musculare. Netezirea de incheiere va fi insotita de scuturatul intregului brat, precum si de miscari pendulare ale acestuia. Mana propriu-zisa se maseaza incepand cu fiecare deget in parte prin neteziri pornite de la varful degetelor spre incheietura. Se fac scuturari, frictiuni si tractiuni. Manevrele amintite vor fi facute atat pe partea interna cat si pe cea externa a mainii, insistandu-se asupra articulatiilor pentru a preveni contractura tendoanelor si aponevrozelor. Netezirea de incheiere va fi insotita de scuturari din articulatia pumnului, rotari, flexii si extensii.

11.aplicarea masajului medical in entorse si fracturi b. Entorsa - Este o leziune articulară produsă printr-o mişcare forţată ce depăşeşte limitele mobilităţii fiziologice normale, producând o întindere sau/şi ruptură parţială sau totală a ligamentelor articulare, fără să intervină însă deplasări de la normal ale segmentelor osoase care alcătuesc articulaţia.

Se manifestă prin dureri, inflamaţii articulare, chiar exudaţia articulaţiei (hidrartroză), tulburări de circulaţie locală, echimoze, impotenţă funcţională.Tratament:- comprese reci, locale, antiinflamatoare, aparat gipsat la nevoie; kinetoterapie; mişcări de flexii şi extensii adresate segmentelor articulare sau musculare învecinate; masaj manual aplicat la distanţă proximală pe segmente distale, în scopul reducerii inflamaţiei, îmbunătăţirii circulare sanguine, prevenirea hipotrofiei musculare. Mişcările aplicate vor fi neteziri uşoare, fricţiuni, frământat în cută, rulat, cernut, tapotament ventuză ,tocatul sau bătătoritul.

Şedinţa durează 30 de minute şi se repetă de 2 ori pe zi

f. Fractura, sechele după aparat gipsat - Ruptura unui os cauzată fie de un traumatism fie apărută spontan în urma unei boli de oase (osteoporoză).

Ruptura poate fi completă, incompletă sat doar o fisură. Fractura poate fi deschisă, atunci când capetele deschise prin ruptură ale osului, dure fiind, perforează părtile moi din jur sau de deasupra, putând străbate până la exterior cauzând astfel plagă, sau fractura poate fi închisă când părtile moi din jur rămân intacte. Ea poate fi fractură unică, când osul lezat prezintă o singură fractură, poate fî multiplă când pe acelaşi os lezat s-au produs mai multe fracturi sau fractura poate fi cominutivă prin fârâmiţarea osului la nivelul traumei. Dacă fractura s-a produs la nivelul traumei, vorbim de o fractură directă, dar dacă aceasta s-a produs la o anumită distanţă de locul traumat, vorbim de o fractură indirectă.

Fractura se manifestă în primul rând printr-o tumefiere rapidă, sau chiar o hemoragie deschisă, plagă deschisă, deformarea prin dislocare, mobilitatea anormală şi durere. Fracturile oaselor capului se recunosc prin hemoragii nazale, bucale sau la nivel de ureche sau paralizii.

Tratament: imobilizarea improvizată a osului; repoziţionarea (readucerea) şi imobilizarea oaselor rupte prin aparat gipsat şi tratarea complicaţiilor intervenite care de regulă apartin medicului specialist ortoped;

- masajul manual va avea scop reglarea circulaţiei sanguine, înlăturarea tulburărilor vasculare şi tonifierea lor, mobilizarea capsuloligamentelor articulare pentru ameliorarea mobilităţii acestora, reglarea drenajului limfatic, restabilirea şi îmbunătăţirea elasticizării şi tonifierii musculaturii, cât şi de evitare a atrofiilor musculare din jur. Masajul se poate lucra intercalat cu infraroşii. Mişcările de masaj vor cuprinde neteziri şi fricţiuni pentru zona articulară ca o protecţie împotriva depunerilor de aderenţe şi tonifierea capsulei; urmează un masaj pe segmentele zonei învecinate fracturii, care constă din neteziri lucrate cu palma, fricţiuni alternate cu neteziri, fricţiunile cu degetele urmează celor executate cu palma în scopul de a facilita circulaţia şi a înlătura inflamaţiile, urmând rulatul sau frământatul blând, cemutul şi tocatul uşor ca stimul al tonusului muscular.- vibroterapia.- infraroşii.- kinetoterapie după aparatul gipsat.

12.aplicarea masajului in scolioza Scolioza reprezinta o deviatie a coloanei vertebrale in plan frontal insotita de rotiri ale corpurilor vertebrale de partea convexa. Kinetoterapia este singura forma de tratament, de recuperare medicala reconoscuta de Organizatia Mondiala pentru Sanatate. Exceptie fac scoliozele foarte grave (cu o deviatie de peste 40 grade) care se trateaza prin interventie chirurgicala. In mod obisnuit aceasta apare la mijlocul coloanei vertebrale (coloana toracala) sau in partea inferioara a spatelui (coloana lombara). In 70-75% dintre cazuri, cauza aparitiei scoliozei este necunoscuta. Aceast tip de afectiune este cunoscuta ca si forma idiopatica. Ea apare de obicei in copilarie sau adolescenta si in mai mute cazuri este asociata cu factorul genetic.Tipuri: In functie de forma deviatiei poate fi , » scolioza in forma literei "S" (dreapta sau stanga), » scolioza in forma literei "C"( stanga sau dreapta) In functie de zona afectata poate fi: » scolioza toracala, lombara sau cervicala» toraco-lombara, » cifoscolioza (asociata cu cifoza)Tratament: Scopul tratamentului medical pentru aceasta afectiune este de a corecta si stabiliza curbura usoara sau severa si de a preveni accentuarea curburii

coloanei vertebrale indiferent de locul unde a aparut. Tipul de tratament medical este ales in functie de cauza afectiunii. De exemplu: la forma subiacenta (nestructurata) situatia se imbunatateste cand conditiile care au cauzat deformarea curburii vertebrale fiziologice sunt tratatate (ca si conditii favorizante putem enumera: inegalitatea membrelor superioare,  inegalitatea membrelor inferioare sau contractura musculara)

Sunt cunoscute urmatoarele tipuri de tratament pentru scolioza: 1.Tratament kinetic-kinetoterapie2.Tatament ortopedic3.Tratament chirurgical   Gimnastica medicala de recuperare pentru scolioza trebuie facuta intr-un cabinet medical de recuperare sub supravegherea unor specialisti in kinetoterapie. Exercitiile de gimnastica medicala invatate in timpul sedintelor de kinetoterapie nu trebuie facute acasa (fara supravegerea unui kinetoterapeut)!!!   Tratamentul scoliozei depinde de stadiul bolii. Ea trebuie depistata din timp ca sa poata fi tratata fara a se mai ajunge la interventii chirugicale.    Tratamentul prin kinetoterapie (gimnastica medicala) urmareste sa corecteze deviatiile coloanei vertebrale si sa mentina aceasta corectare, sa opreasca evolutia scoliozelor, sa reduca tulburarile functionale si asimetriile secundare ale corpului. Daca ne referim la sedintele de kinetoterapie , precizam ca abordarea trebuie sa fie deosebita in sensul in care se vor utiliza programe terapeutice concepute special pentru fiecare pacient in parte, in functie de evolutia si caracterul afectiunii sale. In ziua de astazi sunt cunoscute multe tipuri de tratamente de recuperare pentru scolioza, asa numitele "tratamente naturiste"; dar tratamentul medical pentru recuperarea scoliozei in functie de gradul de deviatie a coloanei vertebrale poate fi urmatorul:1. Kinetoterapie-gimnastica medicala (pentru scolioze cu o deviatie de pana la 30 de grade)2. Tratamentul ortopedic asociat cu kinetoterapie (purtarea unui corset ortopedic pentru scolioze intre 30-50 de grade)3. Tratmentul chirurgical (pentru scolioze cu deviatie de peste 50 de grade)

13.aplicarea masajului in radiculita lombare-sacrale

Radiculita - este o boala a sistemului nervos periferic, durerea este semnul distinctiv al boliiRădăcinilespinale formează un set de fibre nervoase care reglează activitatea coordonată a tuturor organelor interne şi întregului organism. Manifestările clinice ale bolii sunt determinate de faptul la ce nivel există leziunea sau inflamarea fibrelor nervoase.Potrivit statisticilor această boală afectează circa 15% din populaţia de peste patruzeci de ani. Şi mai important, spun medicii că în ultima perioadă această boală a întinerit mult, ea este întîlnită la persoane relativ tinere, în special şi mai frecvent în rîndul sportivilor profesionişti şi persoanelor care activează în muncă intelectuală (cum ar fi cei care petrec zile întregi la calculator).Prima întrebare care apare în cazul atacului: cum se tratează radiculita? În medicina clasică lanţul "radiculită - tratament", în perioada acută include odihna şi repaus la pat, căldură confortabilă, analgetice, care sunt prescrise de medicii ce practică medicina alopatică.Tratamentul se efectuează în cazul în care faza acută a bolii a trecut. În consecinţă, în toată această perioadă de timp persoana suferă de dureri extenuante.

14.aplicarea masajului in obezitateAplicarea masajului în obezitate trebuie să ţină cont de două aspecte, care derivă din practică, astfel: Trebuie evitată practicarea unui masaj agresiv, chiar dacă există opinia că numai un masaj foarte puternic şi, eventual, dureros poate contribui la scăderea stratului adipos. Aceasta poate fi părerea unor practicieni (din fericire din ce în ce mai puţini), dar şi a unor pacienţi, care cer chiar un masaj foarte puternic (psihologii explică această tendinţă prin prisma faptului că, inconştient, pacienţii respectivi se simt vinovaţi de starea lor şi sunt dispuşi să-şi "ispăşescă greşelile"). Trebuie ţinut cont de faptul că, dincolo de efectele sale mecanice şi reflexe, masajul urmăreşte mai ales obţinerea unei "împăcări" a subiectului cu propriul său corp pe care, aflat în această stare, îl renegă, ori acest lucru nu se poate realiza sub nici o formă printr-un mod de acţionare agresiv.

În obezitatea androgină, masajul toracelui este la fel de important ca şi cel al abdomenului, eficienţa sa putându-se constata chiar mai rapid. Stratul adipos care acoperă toracele îngreuiază travaliul pulmonar ventilator al pacientului, conducând la hipoxie şi chiar la cianozare. Practica demonstrează că această "vestă" adiposofibroasă care îmbracă peretele toracic este mai uşor de înlăturat decât stratul adipos de pe abdomen, unde prezenţa viscerelor limitează posibilitatea de aplicare a unui frământat profund. Posologie: şedinţe de 30-40', în serii de 10-15, repetate de 2-3 ori pe an. Masajul toracelui contribuie, de altfel, şi la detensionarea zonelor de proiecţie a anginei pectorale (care se poate instala în corelaţie cu greutatea exagerată şi perturbarea funcţiei respiratorii), care pot contribui la producerea blocajului respirator în poziţie inspiratorie. 15 şedinţe de câte 20' (aplicând masajul pe toracele anterior, posterior şi lateral) vor contribui la îmbunătăţirea spectaculoasă a funcţiei respiratorii (îndepărtând senzaţia de dispnee, care uneori provoacă diminuarea presiunii arteriale şi apariţia cianozei). Se recomandă folosirea, în principal, a unor procedee de ridicare, stoarcere şi presare a paniculului adipos, urmate de presiuni alunecate, profunde şi lente, în scop sedativ

15 aplicarea masajului in afectiunile pielii. AplicareÎn tratamentul acneeiAcneea este o foliculită supurată asociată unei infecţii a glandelor sebacee şi unei retenţii de sebum, care survine cu maximum de frecvenţă la pubertate şi la menopauză, fiind localizată ai ales la nivelul feţei, dar şi al spatelui şi cefei şi lăsând adesea, după vindecare, cicatrici dizgraţioase. Între tipurile de acnee se amintesc acneea comună, frecvent întâlnită (juvenilă, polimorfă şi rozacee) şi forme de acnee mai rar întâlnite (conglobiată, cheliodă şi necrotică).Tratamentul medical, general şi local, vizează mai multe aspecte, din acest motiv apelându-se şi la unele tehnici strict specializate, cum ar fi tratamentul exfoliant, tratamentul cu gheaţă carbonică etc.Masajul va începe obligatoriu cu dezinfectarea minuţioasă a zonei însoţită de o examinare palpatorie foarte atentă, urmată de pulverizarea unei substanţe medicamentoase recomandate de medic în tratamentul acneei. Mai ales pe faţă, masajul va începe prin aplicarea unor procedee şi tehnici superficiale, intensitatea urmând a fi treptat crescută până la apariţia hiperemiei; apoi, masajul va putea deveni mai profund, executându-se prelucrarea, cu intensitate crescândă, în funcţie de toleranţa cutanată a subiectului, a câte un pliu cutanat. De

asemenea, se pot folosi - cu prudenţă - vibraţiile mecanice şi aerul cald, pulsatil. Se va insista mai mult asupra zonelor cu infiltrate profunde masive, care se percep la palpare ca induraţii, asupra colecţiilor purulente şi a canalelor colectoare profunde. Se atrage atenţia că toate aceste modalităţi de acţionare sunt, mai mult sau mai puţin, dureroase, aspect asupra căruia pacientul trebuie avizat, maseurul încercând să-şi dozeze acţiunile până la limita suportabilităţii durerii. După Jacquet, masajul aplicat în tratamentul acneei ar trebui să fie viguros: "eu presez între pulpele degetelor, ţesuturile întregii feţe, în toată grosimea lor, în toate sensurile, timp de câteva minute, apoi efectuez doar frământatul pielii acţionând metodic de la centru spre periferie".Părerea majorităţii specialiştilor însă este că ţesuturile ar trebui supuse unei excitaţii mecanice de intensitate progresivă, aplicând zilnic un masaj timp de aproximativ 8-15 zile. O altă faţetă a tratamentului este cea reprezentată de situaţiile în care se acţionează asupra colecţiilor în sine. Uneori devine necesară extirparea comedoanelor (puncte negre), deoarece această ocupaţie poate deveni un gest-tic al pacienţilor cu această afecţiune. De asemenea, în acneele pustuloase ale feţei, în acneele tuberoase, în cele furuncoide ale spatelui, în faza iniţială masajul se efectuează chiar în faza activă acţionând asupra colecţiilor purulente, pentru a produce spargerea lor. Este de la sine înţeles că, în aceste situaţii, în timpul deschiderii pustulelor sau chisturilor se vor lua cele mai stricte măsuri de asepsie locală. 119În urma aplicării corecte şi consecvente a tratamentului prin masaj, după o fază de acutizare aparentă, asupra căreia trebuie avertizat pacientul, puţin câte puţin, gravitatea şi întinderea acestor leziuni se diminuează.În acneea rozacee şi masajul endonazal şi endobucal poate fi util, după primele şedinţe putându-se constata apariţia unei hiperemii considerabile, fapt care semnalează o evoluţie pozitivă. O şedinţă de tratament poate dura 1h. sau mai mult, masajul efectuându-se de două ori pe săptămână, la început, rărindu-se apoi treptat şedinţele. Planificarea corectă a şedinţelor în timp şi continuitatea lor este foarte importantă pentru atingerea unui rezultat de calitate.a masajului in afectiunile pielii

16 . tehnica aplicarii masajului partii pieloase a capului .Aproape niciun tratament dedicat ingrijirii parului si pielii capului, oricat de eficient si performant ar fi, nu este complet daca nu este insotit si de un masaj corespunzator. Un masaj efectuat in mod regulat, cu sau fara un produs special, previne aparitia multor dintre afectiunile parului (inclusiv albirea si caderea parului), stimuland circulatia sangelui si ajutand astfel la regenerarea firelor de par.

Executarea masajuluiMasajul pielii capului trebuie executat timp de aproximativ 10 minute, de cateva ori pe zi. In cazul in care se foloseste un produs special de intretinere a pielii capului, acesta se intinde cu ajutorul unui tampon demachiant de-a lungul cararilor, la radacina firului de par.

Pentru a repartiza in mod uniform produsul pe toata pielea capului executa miscari de frictionare, ajutandu-te de degetele ambelor maini.

In cazul in care se executa un masaj simplu, fara ajutorul vreunui produs de ingrijire, masajul se incepe sustinand de craniu degetelele mari, in timp ce celelalte degete indepartate vor mobiliza pielea capului. Miscarile efectuate trebuie sa fie circulare. La inceput, miscarile nu vor fi tocmai placute, insa incetul cu incetul pielea va deveni mai elastica, iar miscarile vor deveni si ele agreabile.

Tinand degetele mainilor asezate fata in fata, intre varfurile acestora mentinandu-se o distanta de cativa centimetri, preseaza pielea capului, strangand-o usor.

Efectuati apoi miscari in zig-zag, ciupind usor pielea capului.Puteti incheia masajul in efleuraj, actionand cu degetele ambelor maini sau cu palma. Miscarea pe care o executati trebuie sa fie similara pieptanatului parului cu degetele. Pentru un plus de eficacitate, indicate sunt si exercitiile circulare de gimnastica a capului. Acestea au rolul de a destinde, dar si de a preveni migrenele.

17 ZONA GULER. În caz de spondiloză vom insista cu geluiri, fricţiuni, vibraţii pe tot traseul coloanei cervicale, vom decontracta musculatura contractată şi vom face o uşoară gimnastică la nivelul coloanei cervicale. În caz de nevralgii Arnold vom insista cu geluiri şi fricţiuni în jurul găurilor nervului Arnold şi pe linia nucală; în nevralgii cervico-brahiale vom face un masaj de-a lungul traseului dureros, inclusiv la nivelul braţului. În contracturi musculare insistăm pe zona de contractură.Gimnastica gâtului:-flexie - extensie; -lateral dreapta – lateral stânga; -mişcări de rotaţie; -mişcări de circumducţie.Patologii: diverse. In caz de torticolis: facem un masaj sedativ asupra regiunii contractate (muşchiul trapez) si un masaj tonifiant pe musculatura antagonista sănătoasă, încercând o reechilibrare a situaţiei; daca situaţia e mai grava încercam o metoda de suprasolicitare a muşchiului trapez contractat prin mişcări cu rezistenta.

18 APARATUL DIGESTIV

Masajul abdominal profund se efectuează la indicaţiile stricte ale medicilor specialişti şi sub controlul clinic al acestora. Scopul principal este ameliorarea ş reglarea prin acţiunea mecanică a masajului a funcţiei de evacuare a tubului digestive în principal şi a căilor urinare în subsidiar. Se acţionează asupra stomacului, intestinului subţire şi gros (colonul), a colecistului şi a vezicii urinare. Poziţionarea bolnavului va fi în decubit dorsal, cu membrele inferioare flectate pentru relaxarea abdomenului. Se începe cu manevre de netezire şi fricţiune ca la masajul abdominal superficial, care au ca scop pregătirea regiunii pentru manevrele ulterioare, mai profunde.

Masajul abdomenului întreg se începe executând manevrele de netezire şi fricţiune la fel ca în masajul peretelui abdominal. Aceste manevre introductive măresc relaxarea muşchilor şi scad sensibilitatea exagerată a peretelui, pregătind regiunea pentru manevrele ulterioare, care vor fi mai pătrunzătoare. Frământatul întregului conţinut abdominal se realizează printr-o manevră amplă de presiune şi alunecare transversală, executată dintr-o parte într-alta, cu palmele aplicate pe

părţile posterioare şi laterale ale abdomenului, între coaste şi crestele iliace. Apăsând uniform asupra conţinutului abdominal, palmele alunecă înainte, se încrucişează pe linia mediană şi continuă să alunece spre partea opusă.

Această manevră se repetă schimbând de fiecare dată nivelul la care se aplică palmele, pentru a influenţa întregul conţinut al cavităţii abdominale.

Percutatul şi tocatul se execută la fel ca pentru peretele abdominal, dar urmând traiectul colonului, adică în cerc de la dreapta spre stânga. Vibraţiile se execută manual, cu presiune moderată pe zona epigastrică, subcostală dreaptă şi stânga, sau suprapubiană.

19 CUTIA TORACICA

La femei masajul regiunii toracice se face ocolind regiunea sânilor. Netezirea:• Cu ambele mâini, se alunecă simultan de la baza toracelui, peste regiunea sternală şi apoi în lungul claviculelor până peste umeri.

• Cu ambele mâini, se alunecă simultan pornind din mijlocul toracelui, peste coaste, în lateral, în sensul spaţiilor intercostale.

Fricţiunea: • Cu degetele, se descriu spirale, pe lateral, de sus din regiunea claviculei, până în regiunea coastelor, iar apoi pe mijloc, peste muşchii pectorali.• Aceleaşi manevre se fac cu podurile palmelor, simultan cu ambele mâini.

Frâmântatul:• Pe muşchii pectorali se execută frământatul "în cută", prinzând cu ambele mâini şi storcând muşchiul între degetele mari şi celelalte degete. • Se continuă ca mai sus, combinând însă frământatul cu fricţiunea. Tapotamentul: • Este strict interzis tapotamentul în regiunea toracică a femeii !!!• La bărbaţi se face un tapotament uşor, ocolind regiunea mamară, acţionând cu vârfurile şi pulpele degetelor.• La sfârşit se face o netezire uşoră de încheiere.• După terminarea masajului sunt indicate câteva respiraţii ample,cu uşoare presiuni la baza toracelui în timpul expiraţiei.

Vibraţia:•Diafragma, muşchi profund, este masat prin introducerea vârfurilordegetelor 2-5 sub rebordul costal şi se efectuează manevre vibratorii, în specialfricţiunea vibrantă.

20 MASAJUL MEMBRULUI SUPERIOR

Membrul superior cuprinde: -regiunea braţului: de la umăr la cot; -regiunea antebraţului: de la cot la articulaţia pumnului; -regiunea mâinii: de la articulaţia pumnului în jos.

Masajul articulaţiei scapulo-humerale = masajul umărului.

La masajul regional vom face masajul muşchiului deltoid (treimea superioară a braţului), anterior vom prelucra muşchiul pectoral si posterior jumătate din regiunea cervicala (muşchiul trapez si muşchii care se insera pe omoplat).

Netezirile: - poziţionăm mâinile mana peste mana la nivelul vârfului deltoid; (muşchiul deltoid are doua fascicule: unul anterior si altul posterior, care converg spre braţ si formează un unghi ca litera V = vârful deltoidian); îmbrăcăm cu palmele deltoidul pana la nivelul articulaţiei umărului, apoi o palma îmbracă anterior muşchiul pectoral, iar cealaltă, posterior, omoplatul. Mâinile refac apoi acelaşi traseu in sens invers, până ajungem la poziţia iniţială.- a doua netezire: netezim intre index si police separat cele doua fascicule ale deltoidului, de la vârful acestuia pana la umăr;- netezirea pe muşchiul trapez, de la umăr spre regiunea cervicala;- cu doua degete, pe sub clavicula, de la acromion la manubriul sternal (de la umăr la stern).

Frământări: frământăm cele doua fascicule ale muşchiului deltoid, musculatura de pe omoplat, muşchiul trapez si muşchiul pectoral. Bateri: uşoare, căuş si nuiele pe muşchi. Trecem la masajul zonal: netezim spaţiul articular cu partea cubitală a mâinilor, de la acromion in jos, spre linia axilei. Tot pe acest traseu executăm geluiri, fricţiuni, vibraţii. Mai rar: o fricţiune uşoara cu policele in axila (in caz de luxaţie in special).Masajul articulaţiei umărului: cel mai complex; articulaţia umărului are toate gradele de mobilitate.

Mişcări: -flexia anterioara (anteducţie 1800); -extensia posterioara a braţului (retroducţie); -depărtarea braţului de corp, lateral in sus la 1800 (abducţie); -apropierea braţului de corp (adducţie); -mişcări de rotaţie interna si externa (cu cotul îndoit in interiorul articulaţiei); -mişcări largi, în cerc, de circumducţie; -mişcări combinate: ducerea mâinii sus la cap, la spate etc.

Afecţiuni mai des întâlnite: -PSH (periartrita scapulo-hunerala) de origine reumatica sau traumatica; -după entorse sau luxaţii; -rar: artroze, de obicei după PSH, probleme ligamentare etc; -diverse afecţiuni ale muşchilor (întinderi) etc.Masajul articulaţiei cotuluiFacem mai întâi un masaj regional care sa cuprindă antebraţul si braţul, apoi un masaj zonal asupra articulaţiei cotului, punem mâna pacientului in şold, indexul de la ambele mâini îl poziţionăm la plica cotului, iar policele deasupra articulaţiei, pe braţ, de o parte şi de alta a tendonului tricepsului; alunecăm cu policele până la nivelul,a rticulaţiei (până între cei doi epicondili), coborâm în lateral spre plica cotului pe linia articulara, refacem traseul in sens invers până ajungem pe articulaţie intre cei doi epicondili, după care alunecăm pe antebraţ. Pe acelaşi traseu executăm şi geluiri, geluiri, vibraţii – si la nivelul plicii cotului, fără presiune prea mare.Gimnastica: -flexia si extensia cotului (cotul = pârghie de gradul II, gen balama).

21 MASAJUL MEMBRULUI INFERIOR

Membrul inferior se descompune in: -regiunea coapsei: de la genunchi la articulaţia soldului; -regiunea gambei: de la articulaţia gleznei la articulaţia genunchiului; -piciorul propriu-zis: de la gleznă în jos;

Masajul articulaţiei şoldului. La început pacientul va sta cu fata in jos si facem un masaj regional asupra regiunii fesiere si a coapsei, după care executam un masaj zonal – geluiri, fricţiuni, vibraţii – la nivelul plicii fesiere si lateral, la nivelul articulaţiei si al trohanterului.Gimnastica: contracţii izometrice ale musculaturii fesiere.Invitam pacientul sa se întoarcă cu fata in sus si începem cu un masaj regional al coapsei; poziţionăm membrul inferior in dublă flexie si facem un masaj zonal

asupra articulaţiei, la nivelul plicii inghinale, la nivelul trohanterului si lateral de articulaţie.Încheiem cu gimnastica (mişcări) pentru articulaţia şoldului: flexia coapsei pe bazin, bicicleta, mişcări de lateralitate etc.Afecţiunile cele mai frecvente ale articulaţiei şoldului: coxartroza si subluxaţia de şold – se combina obligatoriu cu gimnastica medicala.Masajul articulaţiei genunchiului. Poziţia iniţiala a pacientului: in decubit ventral; - facem mai întâi un masaj regional al gambei si coapsei, după care plasam o mana sub glezna pacientului, ridicam uşor gamba flectând genunchiul si facem neteziri (cu partea cubitala a mâinii), geluiri, fricţiuni si vibraţii la nivelul plicii genunchiului;

- facem întâi un masaj regional al gambei si coapsei; - poziţionăm membrul inferior in duble flexie si executam masajul zonal asupra articulaţiei genunchiului;- netezirea: plasam degetele 1, 2, 3 si indexul la nivelul plicii genunchiului (sub articulaţia genunchiului) iar policele de o parte si de alta a tendonului muşchiului cvadriceps, deasupra sau in faţa rotulei; alunecăm apoi cu policele netezind pe sub rotulă până la spaţiul articular, coborâm apoi cu policele pe părţile laterale ale articulaţiei spre plica genunchiului; refacem traseul în sens invers până la rotulă, coborâm pe sub rotulă, apoi pe lângă tendonul rotulian până pe tibie.- facem apoi geluiri, fricţiuni, vibraţii pe aceleaşi trasee, prelucrând spaţiul articular.Cele mai frecvente afecţiuni (de obicei la sportivi dar nu numai): de natură traumatică - entorse, afecţiuni ale meniscului, gonartroză etc.Încheiem cu gimnastică pentru articulaţia genunchiului şi pentru tonifierea muşchiului cvadriceps; de altfel şi în masajul regional trebuie să insistăm pe tonifierea lui (prin frământări contratimp, bateri etc.).Masajul articulaţiei gleznei. Pacientul va sta la început cu faţa în jos şi vom face un masaj regional asupra gambei şi un masaj zonal la nivelul tendonului lui Ahile şi la nivelul calcaneului.

Netezirea: se realizează intre police si index in jurul maleolelor, iar geluirea, fricţiunea, vibraţia în jurul maleolelor, transversal, de-a lungul liniei articulare şi printer tendoanele muşchilor flexori ai degetelor.Gimnastică: -flexia şi extensia piciorului; -flexia şi extensia articulaţiei piciorului; -

mişcări de lateralitate şi de circumducţie.Afecţiunile cel mai des întâlnite: recuperarea după entorsă, artroza gleznei, redori după fracturi.Masajul medical la nivelul piciorului -se face în caz de platfus, fractură sau după fracturi, artroze la nivelul tarsului

22 SPATELE

Masajul spatelui – cuprinde regiunea dorsala (toracala), regiunea lombara si regiunea sacro-fesiera.Coloana vertebrala: - cervicala C: 7 vertebre C1 – C7; - toracala sau dorsala: 12 vertebre T1 – T12 sau D1 –D12; - lombara: 5 vertebre, cele mai mari: L1 – L5; - sacrala: 5 vertebre sudate care formează osul sacru notat de obicei S1; - coccigiana: 4 sau 5 vertebre sudate.Masajul regiunii dorsale

Regiunea este delimitata superior de linia care trece printre vertebrele C7 si T1 si inferior de linia care trece printre T12 si L1. Se executa mai întâi un masaj regional, care depăşeşte liniile de delimitare a regiunii dorsale, iar in cadrul masajului zonal ne concentram cu geluiri, fricţiuni si vibraţii asupra articulaţiilor intervertebrale, capsulei articulare si asupra ligamentelor de prindere a muşchilor paravertebrali. Prelucrăm de asemenea muchiile omoplatului si inserţiile diverşilor muşchi eventual afectaţi.

Masajul regiunii lombare Regiunea este delimitata superior de linia care trece printre vertebrele T12 si L1 si inferior de linia care trece printre vertebrele L5 si S1. In cadrul masajului zonal ne vom concentra asupra elementelor care compun coloana vertebrala lombara, asupra articulaţiei dintre L5 si S1 si asupra crestelor iliace lombare. In caz de discopatii sau alte afecţiuni ale coloanei lombare, când apar contracturi ale musculaturii paravertebrale, vom plasa o perna sub abdomenul pacientului pentru delordozareea coloanei lombare si relaxarea musculaturii paravertebrale.

Masajul regiunii fesiereRegiunea este delimitata superior de creasta iliaca corespondenta si inferior de

plica fesiera. Pacientul este poziţionat cu fata in jos (decubit ventral). Netezirea regiunii: aşezăm mâinile mână peste mână cu partea cubitala lateral de articulaţia soldului; îmbrăcăm cu palmele regiunea fesiera, deschidem in evantai o mana ajungând superior pana la creasta iliaca superioara iar cealaltă inferior până la nivelul plicii fesiere; refacem traseul iniţial până când reajungem la poziţia de început. Prelucram regiunea prin neteziri, frământări si batere sub toate formele; geluiri si fricţiuni vom face printre fibrele muşchilor fesieri, superior pe creasta iliaca, inferior la nivelul plicii fesiere iar lateral la nivelul articulaţiei si al trohanterului.De obicei masajul regiunii fesiere se face in caz de atrofii ale muşchilor fesieri sau in afecţiuni ale articulaţiei soldului (v. coxartroza, de ex.).

23 ABDOMENUL, MUSCHII ABDOMENULUI

La unele persoane, regiunea abdominală este foarte sensibilă, fapt care face imposibilă aplicarea manevrelor de masaj. Pentru a înlesni relaxarea muşchilor abdominali, picioarele se îndoaie şi se sprijină pe tălpi.

Netezirea:• Alunecările se încep din regiunea supraombilicală şi se îndreaptă în sus spre marginile costale. Mâinile se duc apoi în lateral, spre flancuri şi, în sfârşit, coboară peste regiunea sub-ombilicală, îndreptându-se în jos şi înăuntru, în lungul şanţurilor iliace, spre simfiza pubiană.• Se fac alunecări circulare cu toată palma, mână pe sub mână, circular, în sensul acelor de ceasomic, pe traiectul colonului. Se descrie în acest fel un cerc pe marginea suprafeţei abdomenului.Fricţiunea: • Se folosesc degetele de la ambele mâini pentru a descrie mişcări circulare pe ambele părţi ale abdomenului, mâna stângă acţionând pe partea stângă, iar dreapta pe partea dreaptă. Se porneşte din regiunea coastelor şi se coboară pe lateral până în regiunea subombilicală, iar apoi aceeaşi mişcare se face pe mijlocul abdomenului pe crestele muşchilor abdominali.• Se procedează la fel cu podurile palmelor.Frământatul: • Datorită conformaţiei speciale a acestei zone, frământatul se face numai stratului de grăsime subcutanat, în cazul în care acesta există; frământatul se face transversal, în val dintr-o parte în alta a abdomenului.

Tapotamentul • Se face uşor, folosind vârfurile şi pulpele degetelor.• Nu este permisă folosirea altor procedee de tapotament. In încheiere se face o netezire uşoră, însoţită de vibraţii uşoare şi relaxante.După masaj sunt recomandate câteva mişcări active de respiraţie profundă.

24 TEHNICILE DE BAZA ALE MASAJULUI MEDICALSelectarea şi îmbinarea în cadrul aceleiaşi şedinţe de masaj a unor elemente din diversemetode va ţine cont de o serie de aspecte referitoare la pacient şi afecţiune, cum ar fi: diagnostic; vechimea afecţiunii; simptome; recomandări medicale; afecţiuni asociate; scopul urmărit; observaţiile rezultate în urma examinării subiectului în vederea aplicării masajului starea pacientului (în general şi în momentul începerii şedinţei); gradul de reactivitate al pacientului şi modul de obţinere a reacţiilor de răspuns; evoluţia generală şi evoluţia ca urmare a efectelor specifice urmărite prin aplicareamasajului etc.Atunci când se vorbeşte despre alcătuirea unui program de acţionare în funcţie de scopul propus, este vorba de fapt de selectarea acelor metode, procedee şi tehnici care au posibilitatea de a se completa şi a-şi întări efectele reciproc. Cunoscându-se faptul că efectele masajului nu se pot disocia complet, este de la sine înţeles că programele vor fi alcătuite din dominante sau metode, procedee şi tehnici de masaj cu efecte predominant asupra aparatelor sau sistemelor interesate, orientate în sensul atingerii scopului principal.În general, principalele scopuri urmărite în timpul aplicării masajului, din care derivă efectele necesare rezolvării majorităţii abordărilor terapeutice, sunt: - scopul circulator; - scopul relaxator.

25 VARICEeste o afecţiune circulatorie venoasă, o insuficienţă venoasă cronică, cu tulburări trofice. Se manifestă prin vene vizibil dilatate, edeme, crampe musculare şi oboseală pe membrele afectate.Tratament:A.) Pacientul în poziţie culcată în repaus, cu piciorul ridicat pe diagonală de până la 90 de grade- Purtare de bandaje elastice sau ciorapi elastici; - Hidroterapie, duş scoţian, prin altemanţă apă rece cu apă caldă, terminându-se cu temperatura care se află în cameră sau afară, dacă urmează părăsirea camerei;- masaj - cu contraindicaţie în tromboflebite;B.) Masajul manual al membrului afectat:- Se aplică un masaj specific acestei părţi de corp;- Se foloseşte netezirea pe gambe şi coapse în sens centripet, care uşurează hemodinamica venoasă. Se aplică fricţiunea mai ales contra tulburărilor MASAJ DE INTRETINERE SI RELAXARE UZ INTERN vasculotrofice ale pielii şi ţesuturilor subcutanate. Urmează tapotamentul percutat cu scopul de a tonifia pereţii venoşi.