VARIOLELE LA MAMIFERE

Reprezentarea schematică a câtorva categorii de virusuri

Etiologie

• Virusurile variolice sunt cele mai mari

virusuri, având si cea mai complexă structură.

• Virusurile variolice au un nucleoid dens, de formă obisnuit biconcavă, ce contine ADN dublu catenar

• Prin tehnici speciale de colorare (Löffler,

Marozov, Romanovski, Giemsa), datorită dimensiunilor lor mari, particulele virale încărcate cu colorant devin vizibile la microscopul optic obisnuit. Acestea au primit

diferite denumiri: corpusculii Paschen în variola

umană si în variola bovină, corpusculii Borrel în

variola ovină.

Prin multiplicarea intracitoplasmatică, corpusculii elementari dau nastere unor conglomerate oxifile cu dimensiuni mai mari, numite incluzii, usor colorabile prin metoda Giemsa. Ele au primit denumirea de

• incluzii Buist în variola vacilor, incluzii• Guarnieri în variola omului, oilor si iepurilor,

• incluziile Bollinger în variola aviară.

• Virusurile variolice au un pronuntat tropism

• pentru tesuturile ectodermice, dar se pot

• multiplica si în tesuturile endo– sau

• mezodermice

• Desi se admite că virusurile variolelor

• mamiferelor au origine comună, posedând

• proprietăti morfologice si biologice

• asemănătoare, ele se deosebesc, totusi, din punct de vedere imunologic si al spectrului de patogenitate

• Multă vreme s-a lucrat, în laboratoarele de

• specialitate, la realizarea unui vaccin antivariolic uman, dintr-o tulpină de virus variolic denumită

• Virus vaccinia (de la latinescul “vacca” = vaca).

• În cadrul virusurilor variolelor aviare există

• mai multe specii, distincte din punct de vedere

• antigenic si patogenic: galinar, columbar, de curcă, de canar, de prepelită, de graur, al vrăbiilor, psitacidelor etc.

• Virusul difterovariolei• aviare, numit si galinar, este patogen

pentru mai• multe specii de păsări (găini, fazani, păuni,• papagali, turturele s.a.) dar celelalte specii

de• virus sunt de regulă patogene numai pentru• specia de păsări gazdă.

• Rezistenta

• Toate virusurile variolice au o rezistentă

• remarcabilă fată de actiunea factorilor fizici si chimici. Virusurile variolelor mamiferelor rezistă până la 20 min. la 56°C, 5 min. la 80°C si 5 min. la 100°C.

• Temperaturile scăzute conservă

• virusurile variolice aflate în stare uscată, până la

• 2 ani prin refrigerare, peste 3 ani prin congelare si

• peste 4 ani prin liofilizare

• La temperaturile ordinare, virusul variolei

• ovine rezistă până la 2 luni pe păsune, 6 luni în

• adăposturi si peste 2 luni în lâna oilor. Este foarte

• sensibil la actiunea directă a radiatiilor solare.

• Toate dezinfectantele uzuale, cu exceptia

• clorurii de var si a alcoolului (formol 1%,

• hidroxid de sodiu 1%, fenol 3‰, permanganat de

• potasiu 0,1%, apă oxigenată etc.) distrug

• virusurile variolice în câteva minute

CARACTERE GENERALE:

- sunt boli eruptive ce se manifesta ca exantem (pe pielea glabra) sau enantem (pe mucoase); - leziunea variolica este stadiala;

- evolutia este benigna, exceptie facand ovinele la care se intalneste localizarea pe organele interne;

- la om evolueaza ca la porc;

- sunt produse de poxvirusuri epiteliotrope, incluziogene (produc incluzii in citoplasma celulelor epiteliale);

- trecerea prin boala imunizeaza durabil.

DIAGNOSTICUL PREZUMTIV

Epidemiologia:

Receptivitatea: sunt receptive toate mamiferele si pasarile, inclusiv omul (fiecare specie se infecteaza cu virus specific);

Factori favorizanti: varsta tanara, anotimpul secetos, ectoparazitii, carentele vitamino-minerale, supraaglomerarea.

Surse de infectie:-primare: animalele cu leziuni (lichidul din vezicule, pustule,

cruste); -secundare: elementele de mediu contaminate;

Cai de contaminare: - respiratorie, - digestiva, - cutanata (transcutanata);

Dinamica: sporadico-enzootica.

TABLOUL CLINIC SI LEZIONAL:

-perioada de incubatie este de 2 saptamani;

-la taurine, cabaline, caprine, parcurg toate stadiile;

-la ovine si suine fara vezicule;

-la pasari fara vezicule si pustule, dar apar noduli.

PATOGENEZA• Poarta de intrare a virusului în infectiile

• variolice naturale o reprezintă mucoasele sau

• pielea. La acest nivel virusul se multiplică dând

• nastere unei leziuni primare, care uneori este

• sesizabilă după 3-5 zile de la infectie, dar de cele

• mai multe ori scapă observatiei

• De aici virusul difuzează în limfă si apoi în sânge. Viremia este acompaniată de febră, mai mult sau mai putin ridicată.

• Dacă în această fază virusul nu este

distrus de sistemul nespecific de apărare a

organismului, infectia se extinde încontinuare, localizându-se în piele sau mucoase, pentru care

• are o afinitate deosebită si unde se multiplică

• Exantemul variolic se caracterizează prin

• evolutia stadială a eruptiei pe piele, cu

• parcurgerea succesivă a stadiilor de maculă,

• papulă, veziculă, pustulă, crustă si decrustizare.

• În prima fază, de maculă, apar pe piele pete hiperemice de dimensiuni mici, rosii. În faza următoare, de papulă, pe locul maculelor apar niste formatiuni proeminente, indurate si bine delimitate, de culoare alb – gălbuie si cu diametru de câtiva milimetri, constituite prin hiperplazia

• celulelor poliedrice din corpul mucos al lui

• Malpighi si infiltratia seroasă intercelulară a straturilor profunde ale epidermei.

• Urmarea degenerării balonizante a celulelor

• hiperplaziate si a necrozei de colicvatie, papulele

• se transformă în vezicule, care sunt proeminente,

• de culoare mai deschisă decât restul tegumentului

• si contin un lichid gălbui, limpede

• Peretele veziculei nu constituie o barieră eficientă în calea bacteriilor de la suprafata pielii, astfel că aceasta se infectează prin transversul peretelui, înainte de spargere, continutul veziculei luând un aspect purulent, datorat continutului în bacterii, leucocite si celule

epiteliale, ceea ce marchează stadiul de pustulă.

• Pustulele se sparg, eliberând continutul care se usucă, formând o crustă sub care începe epitelizarea. Vindecarea leziunilor cutanate se poate face fără urme, ca la porcine, sau cu cicatrici persistente, dacă a fost afectat stratul germinativ sau dacă s-au produs complicatii, asa cum se întâmplă în variola umană (vărsatul

negru) sau ovină.

• Evolutia tipică a exantemului variolic, care decurge în linii mari asa cum s-a descris mai sus, se întâlneste la taurine, cabaline si caprine. La alte specii, evolutia stadială a eruptiei prezintă unele particularităti. Astfel, la ovine proliferarea celulară din faza de papulă este puternică, luând

• nastere adevărati noduli. În schimb, la ovine si porcine, stadiul de veziculă este slab exprimat.

• La pasăre, degenerarea balonizantă si formarea veziculelor sunt slab exprimate si are loc o cheratinizare a peretelui celular, din care cauză lizarea celulară nu se mai poate produce. Ca urmare, macroscopic, faza de veziculă si pustulă lipsesc, ceea ce se surprinde la examenul clinic fiind fie faza de papulă, fie faza de crustă, respectiv leziuni cu aspect papulo - crustos.

bovine

• În prezent, variola bovinelor este o boală

• extrem de rar semnalată. În Marea Britanie, nici

• măcar seroprevalenta bolii nu depăseste 1%.

• 1. Virusul variolei vacilor (Cowpox virus),,care afectează în primul rând taurinele, dar si bubalinele, rozătoarele si felinele

• 2. Virusul variolei bubalinelor

• (Buffalopox virus), care afectează în primul rând

• bubalinele (bivolii), dar care infectează si

• taurinele. Este identic antigenic cu virusul

• variolei vacilor.

• 3. Virusul vaccinal (Poxvirus officinale,

• Vaccinia virus) care se poate transmite de la persoanele recent vaccinate, în special copii, la bovine, iar de la acestea, din nou la oameni .

• 4. Virusul variolei umane se crede că a

putut trece, în anumite circumstante, de la oameni la bovine, existând chiar supozitia că virusul variolei vacilor nu ar fi altceva decât o adaptare a virusului variolei umane la bovine.

BOVINE

- hipertermie discreta,

- hipogalaxie si agalaxie,

- macule si papule pe uger delimitate de zona normala printr-o zona de eritem.

- de la infectie trec 3 – 4 saptamani pana la reepitelizare.

- eruptii pe gat, fata interna a coapsei, scrot, zona perineala.

• Evoluează întotdeauna sub formă sporadică sau de mici endemii, având

• caracter benign. Apare de regulă la vaci, fiind• transmisă de la un animal la altul de mâinile• mulgătorilor, si numai foarte rar apare la masculi• sau la tineret. O enzootie de variolă a vacilor• durează în medie câteva luni, în funcŃie de• mărimea efectivului, după care nu mai apare în• efectivul respectiv, timp de cel putin câtiva ani• datorită imunitătii solide care se instalează

• consecutiv trecerii prin infectia variolică.

• La bovine, fiecare din stadiile de maculă,• papulă, veziculă, pustulă, crustă si decrustizare• este bine reprezentat si are o durată medie de 3• zile. Localizarea de predilectie a eruptiei este• reprezentată de tegumentul mamar, în mod• deosebit de pe mameloane. Pe locul maculelor de• culoare rosietică, localizate în special pe• mameloane, dar si pe pielea ugerului, având• diametrul de 1-2 cm, se formează papule, de• culoare deschisă, dar înconjurate de o zonă• hiperemică. Veziculele, de formă rotundă sau• ovală, au centrul usor înfundat.

CABALINE:

-enantem bucal, peribucal, nazal, mucoasa conjunctiva, mucoasa genitala;

-hipersalivatie;

-avort;

- exantem la nivelul chisitei (se poate confunda cu ariceala = inflamatia chisitei).

SUINE:

- evolutia este benigna, afebrila cu leziuni in diferite stadii;

- vindecarea este spontana cu suprapunerea bolilor de portaj (rujet, pasteureloza).

OVINE

1. forma tipica: -sindrom febril (41 – 42ºC), catar respirator, sensibilitate cutanata pana la 1 –2 zile cand apar eruptii variolice limitate de tip exantem sau enantem; avort;

2. forme atipice:

- benigne (variola de piatra = inflamatie cataral-hemoragico-purulenta a mucoselor capului);

- maligne: evolueaza ca enantem al aparatului respirator si digestiv (varsatul negru), noduli, ulcere (variola gangrenoasa interna –noduli translucizi cu continut necrotic sau tumoral in ficat, splina, rinichi si infiltratii sero-sangvinolente in tesutul conjunctiv subcutanat).

DIAGNOSTICUL DE CONFIRMARE

Izolarea si identificarea virusului:

→ materiale patologice: cruste triturate si aseptizate inoculate pe membrana corioalantoidiana de ou embrionat de 9 – 11 zile ce vor determina formarea de noduli dupa 5 – 7 zile; inocularea pe culturi celulare receptive este urmata de aparitia efectului citopatic dupa 4 – 14 zile si dezvoltarea de incluzii intracitoplasmatice oxifile.

Identificarea virusului se realizeaza prin imunofluorescenta.

Examenul histopatologic din pielea cu leziuni la mamifere si pasari: Se constata proliferarea celulelor poliedrice din stratul mucos Malpighi cu hipertrofie si distrofie balonizanta in citoplasma celulelor epiteliale si ale mucoaselor si incluzii specifice granulare:

→ corpusculii Borrel – ovine; → corpusculii Paschen – om, bovine;

→ incluzii Buist – bovine; → incluzii Guarnieri – ovine, iepure, om; → incluzii Bolinger – pasare;

Poxvirus – celule infectate, model tridimensional

1.Poxvirus localizat în citoplasma celulelor degenerate; ME50,000X (A) și 112,500X (B). 

2. Poxvirus localizat într-un macrofag alveolar – incluzii eozinofilice citoplasmatice, 1000X.

3. PULMON – infecție poxvirus: bronhiole (dreapta), vase de sânge (stânga), parenchim pulmonar necrozat, 200x. 

PROFILAXIE

Nespecifica:

- carantina profilactica si prohibirea importurilor de ovine din tari in care evolueaza boala la aceasta specie; - achizitionarea de animale din efectivele indemne; - DDD; - filtru sanitar; - indepartarea factorilor favorizanti.

Specifica:

NU se face vaccinare la mamifere, exceptie la ovine, la cererea importatorului cu 2 saptamani inainte de livrare.

Supravegherea clinica, anatomopatologica in variola ovina si caprina:

-carantina profilactica pentru animalele in tranzit;

-supravegherea serologica prin virus-neutralizare sau imunofluorescenta: - pentru detectia contaminarii transfrontaliere;-pe 1% ovine sau caprine din zona I;-pe 0.5% ovine sau caprine din zona II;-la animalele importate din tari libere de boala, dar cu risc epidemiologic;-la solicitarea administratiilor veterinare a tarilor care importa animale receptive.- in caz de necesitate se aplica masuri de combatere: notificare, examen serologic; Romania este indemna, nu vaccineaza si nu a produs vaccinuri, nu importa animale din speciile receptive din tari care nu au statut de tara indemna; stabilirea zonelor de supraveghere se face de catre ANSV cu avizul IDSA.