http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_lumii

Grecii aveau în comun cultura, religia, limba, obiceiurile, deși nu erau organizați

într-un stat, ci în mai multe orașe-state.Arta, teatrul, democrația, filosofia sunt

elemente ce au fost moștenite de la civilizația greacă și se manifestă și azi.

Prima manifestare culturală a fost lucrările literare ale lui Homer: Iliada și Odiseea ce

istoriseau desfășurarea Războiului Troian. Explorează viețile războinicilor ce luptau pentru

onoare, răzbunare, câștig personal, eroism și victorie. Mosternirea Iliadei a fost o moștenire a

Greciei arhaice ce reprezenta o cale de rezolvare a disputelor pe cale violență. Mici orașe

individuale s-au constituit în secolele VIII-V i.e.n. numite polisuri, formate din triburi ce au

renunțat la propria autonomie și au recunoscut o autoritate centrală politică. După

intensificarea comerțului, multe comunități s-au supus sub comandă unui singur polis. Polisurile

își acordau importantă poziției geografice și plasării strategice ce le ofereau o bună apărare

datorită dealurilor și munților. Cea mai importantă zona a polisului era Agora, o piață publică și

un loc de adunare a cetățenilor greci ce interacționau și se angajau în viață politică. Orașul-

stat a devenit adaptiv și a prosperat. Au luat ființă 1500 de orașe-state în Grecia, precum și în

coloniile din Spania, Italia, Africa, sudul Franței, Asia Mică și chiar și în Afghanistan. Iubirea

față de polis a devenit chiar o dorința sexuală de a trăi în oraș-himeros. Cetățenii unui oraș se

considerau cu adevărat civilizați de restul indivizilor din afară considerați "barbari"-hoi

barbaroi. Orașele au devenit centre ale dezvoltării științei și filosofiei. Dar au devenit și

fronturi de lupta dintre oligarhi și democrații ce își disputau supremația în societatea greacă.

Pe plan artistic, se dorea căutarea perfecțiunii: bărbații erau reprezentați prin statui de

marmură, înfățișați că fiind goi, perfecți, idealizați, bântuiti de fantomă lui Ahile. De

asemenea, se punea accent pe concurență și obținerea gloriei. Erau manifestate prin

competențe că luptele organizate i cadrul unui eveniment: pankration. Olimpiadele nu ofereau

premii de consolare, de astfel, cei de pe locul secundar erau batjocoriți și disprețuiți. Templele

din Olympia de astfel erau pline de suvenire ale atleților dedicate zeilor. Legătură dintre

dibăcia de pe terenul de sport și cea de pe câmpul de lupta era strânsă. La olimpiade nu există

un echipament de sport. Toți participanții erau goi. În război, grecii aveau un echipament

complex: armură, cască, scutul (hoplonul) ce îi proteja jumătate din trup și sulița. Hopliții

luptau în formații strânse denumite "falanga", astfel, cu ajutorul scutului, aceștia își protejau

apropiatul și pe el. Falanga trebuia menținută la înaintare. În momentul luptei dintre două

falange, nu erau lupte eroice individuae că cele din Iliada. Luptau laolaltă, la câțiva metri

distanță și atacau cu sulitele pentru a străpunge părțile sensibile ale hopliților din falanga

inammica. Se împingeau unii pe ceilalți cu scuturile, imbrancindu-se și izbindu-se, continuând să

înjunghie inamicii, rândurile din spate avansând și impingandu-i pe cei din față spre inamic, până

îi făceau pe celălalt să cedeze, să rupă rândul, rănindu-i pe adversari, fie infricosandu-i.

Hopliții nu erau doar nobili, erau și oameni de rând ce își puteau permite achiziționarea

echipamentului, luptând laolaltă cu cei mai bogați aristocrați. După lupta, se întorceau la viață

politică.

Popoarele Mării, alcătuite din indivizi deposedați și disperați în a obține pământ, au

cotropit orașe și culturi din Egipt, Siria, Anatolia și Creta, distrugând civilizații ca cea

egipteană, hitită și cea minoică. După prăbușirea epocii bronzului, supraviețuitorii aveau

să rivalizeze pentru supremație în cadrul epocii fierului.

Fenicienii au marcat nouă etapă a antichității prin intermediul Marii Mediterane ce

a unit culturi diferite și a stat la baza formării și declinului multor civilizații prin negoț,

transport, schimbând tehnologii și idei, Marea Mediterana fiind o adevărată rețea.

Lângă coasta sud-estică a Turciei a fost găsită o epava de la Uluburun cu peste 17 tone

de artefacte, 15 000 de obiecte și lingouri de zece tone de cupru, lemn sudanez din

sudul Egiptului, cositor din Afghanistan, vase de ceramică miceniene din Cretă, un topor

de piatră de pe Dunăre, atestă amploarea negoțului în faa finală a epocii bronzului.

Căpitanul vasului era un canaanit după cum arată sabia și pumnalul ce le purta, iar

greutățile în formă de animale, talerul și tăblițele de scris le aparțineau negustorilor

aflați la bord, proveniți din Siria, precum și tăblițe ce conțineau scrisori despre

descrierea distrugerii orașului Ugarit de "popoarele marii" ce ardeau satele și comiteau

nelegiuiri, și cum era lipsit de apărare, atacat de corăbiile "popoarelor marii" bine-

echipate, având la bord razboincii ce debarcau și incendiau orașele, dispărând în câteva

ore. Fiindcă înfruntau foametea și sărăcia, și lipsa de teritorii, aceștia erau nevoiți să

cotropească că să obțină teritorii. În Egipt, armatele lui Ramses al III-lea au respins

invadatorii în conformitate cu comemorările de pe fațadele templelor sale. Dar nu toate

formațiunile statale au avut norocul Egiptului, în Grecia, multe orașe că Pilos, Sparta

,Atena sau Micene, sau în Anatolia, ca Hattusa, Tars sau Ugarit, precum și Qatna,

Kadesh, Lachis sau Megiddo fiind devastate sau nimicite. Deși rețeaua comercială părea

complexă și rafinată ,civiliatia bronzului era fragilă și vulnerabilă. De asemenea,

civilizația egeeană a fost extrem de afectată. Orașele au dispărut, agricultură a

decăzut, orizontul vieții s-a îngustat, iar comerțul s-a prăbușit. Dar civilizația a

supraviețuit, începând un proces de schimbare: epoca fierului. Inițial folosit pentru

unelte, din el se făceau arme mult mai bune și mai dure, unelte mult mai practice. Fierul

a democratizat războiul, devenind accesibil tuturor. Apar centre de putere mai mici,

dar mobile, ceea ce va relansa comerțul. Fenicienii, creatori a unor figurine și ofrande

votive găsite în Byblos, aveau să ducă civilizația mai departe. Pe laturile sarcofagului lui

Ahiram s-a descoperit primul exemplu de alfabet. Spre deosebire de scrierile

anterioare cu multe simboluri și lipsit de logică, alfabetul era mai ușor de asimilat că o

înregistrare a vorbirii, fiind accesibil tuturor. Alfabetul fenician constă doar din

consoane și era utilizat pentru comerț. Byblos a prosperat că un oraș comercial după ce

a fost supus de egipteni, după cum ne arată Templul Obeliscurilor dedicat lui Ra

construit în 1300 i.en. După prăbușirea epocii bronzului, Egiptul pierde controlul Nubiei,

sursă aurului sau, și era divizat politic în două formațiuni. De asemenea, nu mai avea

acces nelimitat la pădurile de cedri din Liban, ce era o sursă de lemn rezistent și

parfumat din belșug.

Acum patru milenii, un poet necunoscut descria orașele prospere ale epocii

bronzului, cu "grânare pline, case bine clădite, negustorii străini ce umblau ca păsările

exotice, despre cei ce se veseleau în curți de sărbătoare".Bătrânii erau chibzuiți și buni

sfătuitori, iar copii se jucau veseli." Irakul este locul unde a luat naștere civilizația :

civilizația sumeriană. Tărâmul dintre cele două fluvii: Tigru și Eufrat, un tărâm muntos

și arid, cu lagune și mlaștini, denumit de greci ca "Mesopotamia",este considerată de

istorici ca fiind leagănul civilizației. În sudul Irakului, acum 5000 de ani, a avut loc un

boom al orașelor-state ca Ur, Uruk, Nippur, Lagas, Eridu ce au prosperat. În Uruk

locuiau 30 000 de oameni. Conform miturilor, Urukul a fost întemeiat de însuși

Ghilgamesh, fiind descris în amănunțime în epopeea dedicată lui, având ziduri din

cărămizi arse, cu grădini, pământuri în afară , și un templu dedicat zeiței Ishtar. Au

fost ridicate 12 clădiri publice, temple, palate sau săli de adunare, cu mozaicuri din

conuri ce acopereau pereții. Zidurile de cărămidă erau acoperite cu ipsos, iar conurile

erau introduse în ipsos, astfel, li se vedeau baza îmbibată în culoare roșie sau neagră,

formând modele geometrice, romburi, pătrate concentrice de diferite culori. Locuitorii

Urukului ocupau un loc restrâns, ceea ce ducea la dificultăți ce erau rezolvate prin

investiții în infrastructură sau în crearea de locuri de muncă în construcție. Conform

dovezilor arheologice, civilizația a fost expusă violențelor și conflictelor cu alte orașe-

state. În războaie era utilizate arcul și alte arme din bronz. Orașele erau cucerite sau

incendiate, iar prizonierii erau legați, orbiți, li se puneau căluș în fața noilor stăpânitori.

Vasul Warka

Preot sumerian

Coliere si bijuterii

Registru ce consemneaza alocarea berii

Gudea de Lagash

Stela lui Naram Sin

Malurile fluviilor Eufrat și Tigru sunt fertile și roditoare. Nefiind precipitații,

săparea irigațiilor era necesară. Agricultura, cultivarea cerealelor a apărut și s-a

intensificat, luând amploare. Cultivarea câmpurilor necesită colaborarea dintre oameni,

astfel, s-a introdus un nou tip de organizare a muncii. Cooperarea a avut consecințe

profunde. Unii erau responsabili pentru săparea solului și însămânțare, alții erau

responsabili cu săparea și curățarea canalelor sau cu construirea digurilor și caselor,

sau producerea uneltelor. Un alt leagăn important al civilizației este în Siria, în orașele

nou descoperite situate lângă site-ul arheologic Tell Brak din nordul Mesopotamie, de o

suprafață totală de 130 de hectare, cu o movilă centrală, unde s-au găsit fragmente

ceramice vechi de șase milenii și boluri de lut, ce oferă indicii despre modul de

organizare a societății și modul de viață. Bolurile erau vase produse în masă și modelate

repede cu o matrițe. Bolurile indicau astfel o economie de redistribuție. Autorititate

centrală conducea forța de muncă și culegea roadele muncii, pe care le redistribuia

printr-un sistem de raționalizare. Instituțiile le ofereau muncitorilor grâne pentru a le

plăti munca. Dar recolta obținută depășea nevoile, creându-se un surplus, păstrat

pentru săraci. Se produceau produse nealimentare și materii prime ce erau schimbate

cu materialele altor centre. Erau meșteșugari care țeseau, produceau vase din

ceramică, băteau metale și negustorii care importau și exportau produsele. Surplusul a

permis diversificarea și specializarea societăților, marcând începuturile comerțului,

meșteșugurilor, domeniului militar, precum și a altor specializări: soldați, constructori,

muzicieni, medici, ghicitori, artiști, prostituate, astfel apar clasele. În vârful sistemului

erau stăpânii de oi sau de grâne ce se îmbogățeau. Vasul Warka din Irak conține patru

benzi ce reflectau societatea stratificată, ce reprezintă copaci și apă în prima bandă,

în banda următoare turme de animale, apoi muncitori goi ce trudeau și nobili ce aduceau

ofrande zeilor. Sistemul rigid ducea uneori la războaie civile în care mureau sute de

oameni datorită creșterii demografice și diferențelor sociale, ceea ce amenință

stabilitatea. Însă religia îi reuneau. Religia explică lucrurile și fenomenele neînțelese, ca

inundațiile. Preoții îi calauzau pe oameni spre paradis. Fără protecția divină, totul putea

fi distrus. De aceea, toate clădirile și roadele erau dedicate zeilor. Omul chiar luase

viață din lut, iar acesta, în semn de recunostiinta, trebuia să-i hrănească pe zei cu

ofrande. Statuile zeilor aveau forme antropomorfe și caracteristicile umane. Templele

au devenit instituții puternice ale interactiuniilor umane pe plan social și economic. În

temple s-a dezvoltat scrierea ce a devenit piatră de temelie a civilizațiilor.

Istoria lumii reprezintă memoria experienței din trecut a lui Homo sapiens, până în

zilele noastre, de pe întreaga planetă, păstrată în vestigii arheologice, documente

scrise sau în memoria individuală/colectivă.

Originea omului rămâne încă necunoscută, fiind subiect a numeroase controverse

istorice,filozofice sau religioase.. Încă din zorii apariției Omului, istoria omului primitiv

este marcată de o lungă perioadă de invenții (care se continuă de fapt și în zilele

noastre chiar la o scară mai amplă). Una dintre cele mai vechi invenții o constitutie

scrisul, care a creat infrastructura menținerii și transmiterii informațiilor, a

cunoștințelor umane și comunicarea acestora la mari distanțe. Societatea complexă la

care s-a ajuns astăzi nu ar fi fost posibilă fără arta scrisului.

Istoria lumii este marcată de o serie de descoperiri și invenții , de mișcări sociale și

revoluții , reprezentând salturi calitative ce deschid noi ere și epoci.Un astfel de salt îl

constituie Revoluția Agrară . Între anii 8.500 și 7.000 î.Hr., în acel Corn al Abundenței

din zona Mesopotamiei, Feniciei și Egiptului Antic, oamenii au început o sistematică

îmblânzire a animalelor și cultivare a plantelor: agricultura. Aceasta s-a răspândit și în

regiunile învecinate și, în mod independent, și în alte zone îndepărtate, acolo unde Homo

sapiens va locui sedentar în mijlocul unor culturi permanente ca agricultor.Nu toate

societățile umane au abandonat stilul de viață nomad , mai ales în regiunile izolate

sărace în plante care puteau fi cultivate. Acele societăți care au devenit sedentare

constau în locuințe răzlețe, situate în special lânga ape (râuri sau lacuri) dar care, cu

timpul încep să se grupeze în formațiuni (așezări) tot mai extinse o dată cu evoluția

mijloacelor de transport.Viața tot mai sigură, datorată unei agriculturi tot mai

productive conduce la creșterea populației.Surplusul de hrană implică apariția shimbului

de mărfuri, diviziunea muncii, apariția și dezvoltarea primelor orașe și astfel a

civilizației.Complexitatea crescânda a relațiilor sociale implică necesitatea calculelor și

a contabilizării și astfel, începând cu epoca bronzului , apare scrierea. Istoria

universală, din perspectiva ei globală, privește inventarea scrisului ca un factor-cheie

ce a dus la formarea civilizațiilor. Aceasta invenție a creat bazele păstrării și

transmiterii informațiilor, la răspândirea și dezvoltarea cunoștințelor.