Download pdf - Globalizare - teologie

8/16/2019 Globalizare - teologie

1/31

UNIV. OVIDIUS CONSTANTA

GlobalizareaGeneralitati

Prof. Coord: Pr. Prof. Univ. Dr. GHEORGHE ISTODOR

Sustinator: Marius-Marian GANEATeologie Pastorala Ortodoxa

An II Master

Ianuarie 2016

0


2/31

Introducere

Globalizarea este o idee al cărei timp a sosit. Având origini obscure în scrierile franceze şi

americane ale anilor '60 conceptul de globalizare îşi găseşte astăzi e!presia în toate limbile de circula"ie

ale lumii. Ii lipseşte însă o defini"ie e!actă. Globalizarea este în pericol de a deveni # dacă nu a devenit

de$a # clişeul timpurilor noastre% ideea grandioasă care cuprinde absolut totul de la pie"ele financiare la

internet dar care nu oferă o perspectivă substan"ială asupra condi"iei umane contemporane.

&otuşi clişeele surprind adesea e!perien"e trăite ale unei epoci. in această perspectivă

globalizarea reflectă o percep"ie largă a faptului că lumea se transformă cu rapiditate într#un spa"iu social

comun sub influen"a for"elor economice şi te(nologice şi că evolu"iile dintr#o regiune a lumii pot aveaconsecin"e profunde asupra indivizilor sau comunită"ilor din cealaltă parte a globului.

)entru mul"i globalizarea este asociată şi cu un sentiment de fatalism politic şi insecuritate

cronică prin aceea că scara sc(imbării economice şi sociale contemporane pare să depăşească

posibilitatea guvernelor na"ionale ori a cetă"enilor de a controla a contesta sau a se opune acestei

sc(imbări. *u alte cuvinte globalizarea evidenţiază într-un mod convingător limitele politicii naţionale.

eşi bine cunoscuta retorică asupra globalizării poate surprinde aspecte ale Zeitgeist 1-ului

contemporan e!istă o dezbatere academică amplă pe marginea întrebării dacă globalizarea # luată drept

construct analitic # ne a$ută în căutarea unei percep"ii coerente a for"elor istorice care de la începuturile

noului mileniu conturează realită"ile socio#politice cotidiene. In ciuda unei literaturi vaste şi în continuă

creştere nu e!istă # ceea ce este oarecum surprinzător # nici o teorie solidă a globalizării şi nici o analiză

sistematică a caracteristicilor ei definitorii. +ai mult decât atât pu"ine studii despre globalizare oferă o

relatare istorică coerentă care să distingă între evenimentele tranzitorii sau imediate şi acele dezvoltări

care semnalează prezen"a unei noi con$uncturi # adică o transformare a naturii formei şi perspectivelor

comunită"ilor umane. ,ine cunoscandu#se deficien"ele abordărilor e!istente asa cum este specificat in

numeroase publicatii in acasta lucrare voi incerca să prezint o descriere specială a globalizării

întemeiată istoric şi condusă de un cadru analitic riguros. Introducerea oferă fundamentul intelectual

pentru a trata întrebările centrale care inspiră întregul studiu.

- *e este globalizarea *um ar trebui conceptualizată

- Globalizarea contemporană reprezintă o stare nouă

- /ste globalizarea asociată cu dispari"ia resurgen"a sau transformarea puterii statului

- Globalizarea contemporană impune noi limite politicii *um poate fi civilizată1

1 Zeitgeist, cuant !e origine ger"ana, se"ni#ca $s%iritul re"ii& sau $s%iritul e%ocii&. Zeitgeist este cli"atulintelectual, s%iritual, etic si'sau %olitic !in ca!rul unei natiuni sau a unei gru%ari s%eci#ce, tin!e sa se ras(arnga asu%raa"biantei generale, "oralei si se in!rea%ta catre !irectiile socio)culturale. Zeitgeist %oate # consi!erat !e ase"enea,si starea !e s%irit a unei e%oci.

1


3/31

sau democratizată globalizarea

Intrebările vin din nenumăratele controverse şi dezbateri care îşi găsesc e!presia în

discu"iile contemporane despre globalizare şi consecin"ele sale.

Dezbaterea asupra globalizării

Ini"ial globalizarea poate fi percepută ca o lărgire adâncire şi accelerare a interconectării la

scară mondială în toate aspectele vie"ii sociale contemporane de la cultură la criminalitate de la

finan"e la sfera spirituală. 2aptul că programatorii din India oferă acum servicii în timp real

patronilor lor din /uropa şi 34A în timp ce cultivarea macului în ,irmania poate fi asociată cu

abuzul de droguri din ,erlin sau ,elfast ilustrează modurile în care globalizarea contemporanăconectează comunită"i dintr#o regiune a lumii cu evenimente de pe alt continent. ar dincolo de

confirmarea unei reale sau percepute intensificări a interconectării globale e!istă o dispută despre

cum ar fi cel mai bine conceptualizată globalizarea cum ar trebui privite dinamicile sale cauzale şi

cum ar trebui caracterizate consecin"ele ei structurale dacă ele e!istă. A luat naştere o dezbatere

aprinsă asupra acestor c(estiuni dezbatere în cadrul căreia pot fi distinse trei şcoli de gândire dupa

cum urmeaza% hiperglobalişti, sceptici şi transformativişti. 3e poate spune că în esen"ă fiecare

dintre aceste şcoli reprezintă o perspectivă diferită asupra globalizării # o încercare de a în"elege şi

e!plica acest fenomen social.

)entru (iperglobalişti precum 5(mae globalizarea contemporană defineşte o eră nouă în

care popoarele de pretutindeni sunt tot mai mult supuse sanc"iunilor pie"ei globale 7880 7889:.

impotrivă scepticii asemenea lui ;irst şi &(ompson argumentează că globalizarea este în esen"ă

un mit care ascunde realitatea unei economii interna"ionale din ce în ce mai divizate în trei blocuri

regionale ma$ore în care guvernele na"ionale rămân foarte puternice. In sfârşit pentru

transformativişti dintre care se disting de provenienta din lb. engelza avand sensul de% model e!emplu tipar.

*


4/31

are o perspectivă acceptată asupra globalizării ca fenomen socio#economic. In rândul mar!iştilor

globalizarea este în"eleasă în moduri efectiv incompatibile % e!tinderea imperialismului capitalist al

monopolurilor sau alternativ o formă cu totul nouă de capitalism global. In mod asemănător în

ciuda punctelor lor de pornire specifice neoliberalismului conven"ional 5(mae şi


5/31

cele din urmă statele#na"iune tradi"ionale ca principale unită"i economice şi politice ale societă"ii

mondiale.

In acest cadru e!istă o considerabilă divergen"ă normativă între neoliberalii care salută

triumful autonomiei individuale şi al principiului pie"ei asupra puterii statale pe de o parte şi

radicalii sau neomar!iştii pentru care globalizarea contemporană reprezintă victoria capitalismului

global opresiv. ar în ciuda convingerilor ideologice divergente e!istă un ansamblu împărtăşit de

convingeri conform cărora globalizarea este în primul rând un fenomen economic@ că astăzi e!istă o

economie globală din ce în ce mai integrată@ că nevoile capitalului global impun guvernelor o

disciplină economică neoliberală astfel încât politica nu mai reprezintă arta posibilului1 ci mai

degrabă practica unui management economic în"elept1.

+ai departe (iperglobaliştii sus"in că globalizarea economică generează un nou pattern de

învingători şi învinşi în economia globală. 3e consideră că vec(ea diviziune Cord # 3ud este tot maianacronică pe măsură ce o nouă diviziune globală a muncii înlocuieşte tradi"ionala structură centru

> periferie cu o ar(itectură mult mai comple!ă a puterii economice. )e acest fundal guvernele

trebuie să administreze1 consecin"ele sociale ale globalizării sau să se descurce cu cei care rămân

în urmăD. Insă ele trebuie să le administreze într#o măsură din ce în ce mai mare într#un conte!t în

care constrângerile disciplinei concuren"iale şi ale disciplinei financiare globale fac ca modelele

social#democrate de protec"ie socială să fie greu de sus"inut şi anun"ă dispari"ia politicilor statului

bunăstării. Globalizarea poate fi asociată cu o polarizare crescândă între învingători şi învinşi în

economia globală însă nu e nevoie ca lucrurile să se petreacă astfel% cel pu"in din perspectivă

neoliberală competi"ia economică globală nu produce neapărat rezultate de sumă#zero. In timp ce

anumite grupuri dintr#un stat pot fi defavorizate ca rezultat al competi"iei globale aproape toate

statele au un avanta$ comparativ în producerea anumitor bunuri care poate fi e!ploatat pe termen

lung. Ceomar!iştii şi radicalii consideră ne$ustificată o asemenea viziune optimistă1 apreciind că

astfel capitalismul global creează şi consolidează pattern#urile structurale de inegalitate în

interiorul statelor şi la nivel interstatal.

Intre elitele şi cercetătorii noii economii globale s#au creat ataşamente transna"ionale de

clasă1 tacite întărite de ataşamentul ideologic fa"ă de o ortodo!ie economică neoliberală. )entru

cei astăzi marginaliza"i răspândirea globală a unei ideologii consumiste impune şi ea un nou

sentiment al identită"ii înlocuind culturile şi modurile de via"ă tradi"ionale.


6/31

globalizarea este vestitorul primei civiliza"ii cu adevărat globale în timp ce pentru mul"i radicali ea

reprezintă prima civiliza"ie de pia"ă1 globală.

in perspectivă (iperglobalistă creşterea economiei globale apari"ia institu"iilor de

guvernare globală răspândirea globală şi (ibridizarea culturilor sunt percepute ca dovezi ale unei

ordini mondiale cu totul noi care prefigurează dispari"ia statului#na"iune. e vreme ce economia

na"ională este din ce în ce mai mult un loc al flu!urilor transna"ionale şi globale şi în tot mai mică

măsură principalul cadru al activită"ii socio#economice na"ionale autoritatea şi legitimitatea

statului#na"iune sunt puse în cauză% guvernele na"ionale devin tot mai incapabile să controleze ceea

ce se întâmplă în interiorul propriilor grani"e sau să ducă la îndeplinire singure cererile propriilor

cetă"eni. +ai mult pe măsură ce institu"iile de guvernare globală şi regională dobândesc un rol mai

important suveranitatea şi autonomia statului se erodează tot mai mult. )e de altă parte date fiind

infrastructurile globale de comunica"ii şi conştientizarea tot mai acută a numeroaselor interesecomune condi"iile care facilitează cooperarea transna"ională dintre popoare nu au fost niciodată

mai prielnice. In această privin"ă e!istă dovezi ale unei societă"i civile globale1 în curs de apari"ie.

In această viziune (iperglobalistă puterea economică şi puterea politică devin efectiv

dena"ionalizate astfel încât statele#na"iune orice ar spune politicienii de la nivel na"ional devin din

ce în ce mai mult un mod tranzitoriu de organizare pentru administrarea problemelor economice.

2ie că porneşte dintr#o perspectivă liberală sau dintr#una radicalăEsocialistă teza (iperglobalistă

prezintă globalizarea ca întruc(ipând nici mai mult nici mai pu"in decât reconfigurarea

fundamentală a cadrului ac"iunii umane1.

Tema sceptică

)rin compara"ie scepticii folosindu#se de datele statistice privind flu!urile comer"ului

investi"iilor şi for"ei de muncă la nivel mondial din secolul al FlF#lea sus"in ideea conform căreia

nivelurile contemporane de interdependen"ă economică nu sunt nici pe departe fără precedent

istoric. +ai degrabă decât globalizarea ce implică pentru sceptici în mod necesar o economie

mondială perfect integrată în care prevalează legea pre"ului unic1 datele istorice confirmă în cel

mai bun caz doar niveluri sporite de interna"ionalizare adică interac"iuni între economii

preponderent na"ionale . Afirmând că globalizarea este un mit scepticii se bazează pe o concep"ie a

globalizării ca fenomen e!clusiv economic asimilând#o în primul rând cu o pia"ă globală perfect

integrată. 3us"inând că nivelurile integrării economice nu ating acest tip ideal1 şi că integrarea

atâta câtă este rămâne mult mai pu"in semnificativă decât la sfârşitul secolului al FlF#lea era

clasică a /talonului#Aur: scepticii sunt liberi să conc(idă că gradul de globalizare1 contemporană

este e!agerat. in acest punct de vedere scepticii consideră teza (iperglobalistă drept fundamental

eronată şi totodată naivă din punct de vedere politic de vreme ce subestimează puterea durabilă a

guvernelor na"ionale de a reglementa activitatea economică interna"ională. eparte de a fi scăpat de


7/31

sub control for"ele interna"ionalizării depind ele însele de puterea de reglementare a guvernelor

na"ionale pentru a asigura continuarea liberalizării economice.

)rin compara"ie cu era clasică a /talonului#Aur economia mondială este vizibil mai pu"in

integrată decât anterior. In rândul scepticilor globalizarea şi regionalizarea sunt percepute ca

tendin"e contradictorii. upă cum conc(id atât Gordon cât şi eiss prin compara"ie cu perioada

imperiilor mondiale economia interna"ională a devenit mult mai pu"in globală în cuprinderea sa

geografică.

3cepticii tind de asemenea să ignore prezum"ia conform căreia interna"ionalizarea

prefigurează apari"ia unei noi ordini mondiale mai pu"in statocentrică. eparte de a considera că

guvernele na"ionale devin imobilizate din cauza imperativelor interna"ionale. /i atrag aten"ia asupra

centralită"ii lor tot mai evidente în reglementarea şi promovarea activă a activită"ii economice

transfrontaliere. Guvernele nu sunt victimele pasive ale interna"ionalizării ci dimpotrivă principalii ei ar(itec"i.

In consecin"ă teza sceptică respinge în general ideea conform căreia interna"ionalizarea

aduce după sine o restructurare profundă sau c(iar semnificativă a rela"iilor economice globale. In

această privin"ă pozi"ia sceptică reprezintă o recunoaştere a pattern#urilor bine înrădăcinate ale

inegalită"ii şi ierar(iei în economia mondială care în termeni structurali s#au sc(imbat doar foarte

pu"in de#a lungul ultimului secol.

in punctul de vedere al multor sceptici această inegalitate contribuie la avântul

fundamentalismului şi na"ionalismului agresiv astfel încât în loc de naşterea unei civiliza"ii

globale după cum prezic (iperglobaliştii lumea se fragmentează în blocuri civiliza"ionale şi

enclave culturale şi etnice. Co"iunea de omogenizare culturală şi cultură globală reprezintă alte

mituri ce cad pradă argumentului sceptic. +ai mult accentuarea inegalită"ilor globale realpolitik

în rela"iile interna"ionale şi ciocnirea civiliza"iilor1 dezvăluie natura iluzorie a guvernării

globale1 în condi"iile în care managementul ordinii mondiale rămâne aşa cum a fost de#a lungul

secolului trecut în mod copleşitor privilegiul statelor occidentale. In această privin"ă argumentul

sceptic tinde să conceapă guvernarea globală şi interna"ionalizarea economică drept proiecte în mod

esen"ial occidentale al căror obiectiv principal este sus"inerea primatului 5ccidentului în afacerile

mondiale.

In general scepticii contestă toate afirma"iile principale ale (iperglobaliştilor subliniind

nivelurile comparativ mai mari ale interdependen"ei economice şi întinderea geografică mult mai

e!tinsă a economiei mondiale la începutul secolului FF. /i resping mitul1 popular conform căruia

puterea guvernelor na"ionale sau suveranitatea statelor este subminată astăzi de interna"ionalizarea

2realpolitiHD a se vedea de asemenea realismul politic: provine din limba germană% real # 1real1 1realist11practic1şi politik #1politică1.


8/31

economică sau de guvernarea globală. eiss 3c(arpf şi Armingeon printre al"ii afirmă că datele

disponibile contrazic convingerea populară că e!istă o convergen"ă a politicilor macroeconomice şi

sociale pe întreg globul. In timp ce condi"iile economice interna"ionale pot limita op"iunile

guvernelor acestea din urmă nu sunt în nici un caz imobilizate. upă cum sus"ine eiss

interna"ionalizarea capitalului poate nu numai să restrângă alegerile politice ci şi să le e!tindă1 .In

loc ca lumea să devină din ce în ce mai interdependentă după cum cred (iperglobaliştii scepticii

caută să demaşte miturile care sus"in teza globalizării.

Teza transformativistă

a baza tezei transformativiste se află convingerea că la începutul unui nou mileniu

globalizarea este o for"ă motrice centrală a rapidelor sc(imbări sociale politice şi economice care

reconfigurează societă"ile moderne şi ordinea. *onform partizanilor acestui punct de vedere procesele contemporane de globalizare sunt din perspectivă istorică fără precedent astfel încât

guvernele şi societă"ile de pe glob trebuie să se adapteze la o lume în care nu mai e!istă o distinc"ie

clară între intern !domestic" şi interna"ional afaceri interne şi afaceri e!terne. in acest punct de

vedere globalizarea este concepută ca o puternică for"ă transformativă responsabilă pentru masiva

restructurare1 a societă"ilor a institu"iilor de guvernare şi a ordinii mondiale .

&otuşi din perspectiva transformativistă direc"ia acestei restructurări1 rămâne nesigură de

vreme ce globalizarea este percepută ca un proces istoric contingent plin de contradic"ii. In discu"ie

este o concep"ie dinamică şi cu final desc(is despre unde anume duce globalizarea şi care este tipul

de ordine mondială pe care l#ar prefigura. 3pre deosebire de sceptici şi (iperglobalişti

transformativiştii nu se pronun"ă asupra traiectoriei viitoare a globalizării şi nici nu încearcă să

evalueze prezentul prin prisma unei lumi ideal#tipice fi!e o lume globalizată1 fie că este vorba de

pia"a globală sau de civiliza"ia globală. &ransformativiştii privesc globalizarea drept un proces

istoric pe termen lung marcat de contradic"ii şi în mare măsură modelat de factori con$uncturali.

Această precau"ie în legătură cu viitorul e!act al globalizării este totuşi înso"ită de

convingerea că pattern#urile contemporane ale flu!urilor globale economice militare te(nologice

ecologice migratoare politice şi culturale sunt fără precedent din punct de vedere istoric. upă

cum scrie Cierop practic toate "ările lumii dacă nu c(iar toate păr"ile teritoriilor lor şi toate

segmentele societă"ilor lor sunt acum din punct de vedere func"ional parte a acelui sistem JglobalK

mai vast în una sau mai multe privin"e. )entru transformativişti globalizarea este asociată cu noi

pattern#uri ale stratificării globale în care unele state societă"i şi comunită"i devin din ce în ce mai

angrenate în ordinea globală în timp ce altele sunt din ce în ce mai marginalizate. 3e sus"ine că este

în curs de cristalizare o nouă configura"ie a rela"iilor globale de putere pe măsură ce divizarea Cord

# 3ud face loc cu rapiditate unei noi diviziuni interna"ionale a muncii astfel încât piramida

4


9/31

familiară a ierar(iei centru # periferie nu mai reprezintă o divizare geografică ci una socială a

economiei mondiale1. A vorbi despre Cord şi 3ud despre umea ezvoltată şi umea a &reia

înseamnă a trece cu vederea modurile în care globalizarea a transformat pattern#urile tradi"ionale de

includere şi e!cludere dintre "ări făurind noi ierar(ii care întretaie şi penetrează toate societă"ile şi

regiunile lumii. Cordul şi 3udul umea ezvoltată şi umea a &reia nu mai sunt acolo1 ci sunt

aglomerate în marile oraşe ale lumii.

&ransformarea pattern#urilor stratificării globale este în strânsă legătură cu deteritoriali#

zarea tot mai accentuată a activită"ii economice pe măsură ce produc"ia şi finan"ele capătă tot mai

mult dimensiuni globale şi transna"ionale. In această economie globalizatoare sistemele

transna"ionale de produc"ie sc(imb şi finan"e între"es tot mai strâns viitorul comunită"ilor şi al

familiilor de pe diferite continente.

Cucleul argumentului transformativist este convingerea că globalizarea contemporanăreconstruieşte sau reproiectează1 puterea func"iile şi autoritatea guvernelor na"ionale. eşi nu

contestă faptul că statele încă îşi men"in dreptul legal fundamental la suprema"ia efectivă asupra a

ceea se petrece pe teritoriul lor1 transformativiştii afirmă că acesta este $u!tapus în grade diferite

$urisdic"iei în e!pansiune a institu"iilor de guvernare interna"ională precum şi constrângerilor şi

obliga"iilor care derivă din dreptul interna"ional. Acest fapt este evident în special în ceea ce

priveşte 4niunea /uropeană în cadrul căreia puterea suverană este împăr"ită între autorită"i

interna"ionale na"ionale şi locale dar şi în func"ionarea 5rganiza"iei +ondiale a *omer"ului

5+*:. &otuşi c(iar acolo unde suveranitatea apare intactă statele nu mai de"in controlul unic #

dacă l#au avut vreodată # asupra a ceea ce se petrece în interiorul grani"elor lor. 3isteme globale

comple!e de la cel financiar la cel ecologic conectează destinele comunită"ilor dintr#un loc cu cele

ale comunită"ilor din regiuni îndepărtate ale lumii. +ai mult infrastructurile globale de comunica"ii

şi transport sus"in noi forme de organizare economică şi socială care transcend grani"ele na"ionale

fără nici o diminuare a eficien"ei sau a controlului.

)u"ine state şi#au e!ercitat vreodată suveranitatea completă sau absolută în interiorul

propriilor grani"e teritoriale după cum o eviden"iază practica imunită"ii diplomatice. Intr#adevăr

practica # spre deosebire de doctrina # suveranită"ii statului s#a adaptat întotdeauna fără efort la

realită"ile istorice în sc(imbare. 3us"inând că globalizarea transformă sau reconstituie puterea şi

autoritatea guvernelor na"ionale transformativiştii resping atât retorica (iperglobalistă a sfârşitului

suveranită"ii statului#na"iune cât şi afirma"ia scepticilor conform căreia nu s#a sc(imbat mai nimic.

In sc(imb ei sus"in că un nou regim al suveranită"ii1 înlocuieşte concep"iile tradi"ionale despre

statalitate ca formă de putere publică absolută indivizibilă e!clusivă din punct de vedere teritorial

şi de sumă#zero. Astfel după cum sugerează ei suveranitatea este astăzi cel mai bine percepută nu

5


10/31

atât ca o barieră definită teritorial cât sub forma unei resurse de negociere în conte!tul unei politici

caracterizate de re"ele transna"ionale comple!e .

Aceasta nu ec(ivalează cu a afirma că grani"ele teritoriale nu au semnifica"ie politică

militară sau simbolică ci cu recunoaşterea faptului că în"elese ca indicatori spa"iali principali ai

vie"ii moderne ele au devenit tot mai problematice într#un timp al globalizării intensificate. Astfel

suveranitatea puterea statală şi teritorialitatea se află astăzi într#o rela"ie mult mai comple!ă decât

în epoca în care a luat naştere statul#na"iune modern. Intr#adevăr transformativiştii argumentează

că globalizarea este asociată nu numai cu un nou regim al suveranită"ii1 ci şi cu apari"ia unor noi

şi puternice forme non#teritoriale de organizare economică şi politică în domeniul global asemenea

corpora"iilor multina"ionale mişcărilor sociale transna"ionale agen"iilor de reglementare

interna"ionale etc. 2orma şi func"iile statului trebuie să se adapteze pe măsură ce guvernele caută

strategii viabile de anga$are într#o lume în plină globalizare. 3trategii distinctive sunt urmate pornind de la modelul neoliberal al statului minimal de la modelul statului developmental cu

guvernul ca promotor central al e!pansiunii economice: şi de la cel al statului catalitic cu guvernul

ca element care facilitează ac"iunea coordonată şi colectivă:. Guvernele privesc tot mai mult înspre

e!terior pe măsură ce caută să urmărească strategii de cooperare şi să alcătuiască regimuri

interna"ionale de reglementare pentru a face fa"ă mai eficient varietă"ii din ce în ce mai bogate a

problemelor transfrontaliere ce apar cu regularitate pe agenda politică na"ională. In loc să ducă la

sfârşitul statului1 globalizarea a încura$at un întreg spectru de strategii de a$ustare şi în anumite

privin"e un stat mai activ. In consecin"ă puterea guvernelor na"ionale nu e în mod necesar

diminuată de globalizare ci dimpotrivă e reconstituită şi restructurată ca un răspuns la

comple!itatea în creştere a proceselor de guvernare într#o lume mai interconectată .

In tabelul 7.7 sunt prezentate pe scurt cele trei tendin"e dominante din dezbaterea asupra

globalizării. )entru a trece dincolo de aceste trei abordări este nevoie de un set de întrebări prin care

pot fi evaluate principalele afirma"ii ale fiecăreia. ar pentru a construi un asemenea cadru o

condi"ie ini"ială este dobândirea unei în"elegeri asupra liniilor de falie de#a lungul cărora se

structurează dezbaterea. Identificarea temelor critice din dezbatere creează fundamentul intelectual

pentru o conceptualizare optimă şi pentru aprecierea enun"urilor contradictorii despre globalizare.

#abelul 1.1. *onceptualizarea globalizării% trei tendin"e

;iperglobalisti 3ceptici &ransformativisti

Ce este nou? 5 era globala ,locuri comerciale

geoguvernare mai

Civeluri de


11/31

Trasaturi dominante

Puterea guvernelor

nationale

Forte motrice ale

globalizarii

Pattern de

stratificare

Motiv dominant

Conceptualizarea

globalizarii

Traiectorie istorica

Argument concluzie

*apitalism global

guvernare globala

societate civila

globala

In declin sau in curs

de erodare

*apitalismul si

te(nologia

/roziunea vec(ilor

ierar(ii

+conaldLs

+adonna etc

*a o reordonare a

cadrului actiunii

umane

*ivilizatie globala

3farsitul statului#

natiune

slaba decat in perioadele

amnterioare

umea mai putin

interdependenta

decat in anii 78M0


12/31

*inci probleme principale constituie sursele ma$ore de controversă printre abordările actuale

ale globalizării. Acestea se referă la %

- conceptualizare@

- cauzalitate@

- periodizare@

- impacturi@

- traiectoriile globalizării.

Conceptualizarea

Atât printre sceptici cât şi printre (iperglobalişti e!istă tendin"a de a conceptualiza

globalizarea ca prefigurând o condi"ie unică sau o stare finală adică o pia"ă globală complet

integrată cu o egalizare a pre"ului şi a ratei dobânzilor. In consecin"ă pattern#urile contemporane deglobalizare economică sunt analizate după cum am arătat în func"ie de cât de mult se potrivesc cu

acest tip ideal. ar c(iar şi în propriii termeni această abordare este eronată de vreme ce nu e!istă

nici un motiv a priori pentru a presupune că pie"ele globale trebuie să fie perfect competitive1 mai

mult decât au fost vreodată pie"ele na"ionale. )ie"ele na"ionale pot foarte bine să nu fie perfect

competitive acest lucru neîmpiedicându#i pe economişti să le caracterizeze drept pie"e deşi

prezintă forme diverse de imperfec"iune1. )ie"ele globale asemenea celor interne pot fi

problematice.

2aptul că mai mul"i oameni de pe glob vorbesc limba c(ineză sau dialecte ale limbii

c(ineze: şi nu limba engleză ca prima limbă nu confirmă în mod necesar teza că limba c(ineză

este o limbă globală. e asemenea c(iar dacă s#ar putea demonstra că raportul comer" # )I, pentru

statele occidentale în anii 7M80 era similar dacă nu c(iar mai mare decât cel din anii 7880 aceste

date luate în sine ar dezvălui prea pu"in despre impacturile sociale şi politice ale comer"ului în

oricare din perioadele men"ionate. / nevoie de precau"ie şi gri$ă teoretică pentru a trage concluzii

din tendin"e globale aparent clare. 5rice afirma"ie convingătoare asupra globalizării trebuie să

cântărească semnifica"ia datelor calitative relevante şi a problemelor interpretative.

)rin compara"ie abordările socio#istorice consideră globalizarea drept un proces care nu are

o destina"ie1 precisă unică sau determinată din punct de vedere istoric fie ea în"eleasă în termenii

unei pie"e globale perfect integrate fie ai unei societă"i sau civiliza"ii globale. Cu e!istă vreun

motiv a priori pentru a considera că globalizarea trebuie să evolueze doar într#o direc"ie sau că

poate fi în"eleasă doar în rela"ie cu o unică stare ideală pie"e globale perfecte:. In consecin"ă

globalizarea este concepută în termenii unui proces istoric mai contingent şi fară un final dinainte

stabilit proces care nu se potriveşte cu modelele lineare conven"ionale de sc(imbare socială.

egată de problema globalizării ca proces istoric este întrebarea dacă globalizarea ar trebui

11


13/31

în"eleasă în termeni unici sau diferen"ia"i. 5 mare parte a literaturii sceptice şi (iperglobaliste tinde

să conceapă globalizarea drept un proces singular ec(ivalat cel mai adesea cu interconectarea

economică sau culturală. &otuşi a o concepe astfel înseamnă a ignora pattern#urile distincte ale

globalizării în diferite aspecte ale vie"ii sociale de la politic la cultural. In această privin"ă

globalizarea ar putea fi mai bine concepută ca un proces intens diferen"iat care îşi găseşte e!presia

în toate domeniile principale ale activită"ii sociale politic militar legal ecologic al criminalită"ii

etc.:. Cu e deloc clar motivul pentru care ea ar trebui considerată un fenomen pur economic sau

cultural. In consecin"ă relatările despre globalizare care conştientizează această diferen"iere pot fi

mai satisfăcătoare în e!plicarea formei şi a dinamicii sale decât cele care o trec cu vederea.

Cauzalitatea

4nul dintre punctele centrale în disputa pe marginea globalizării se a!ează pe problemacauzalită"ii% ce anume conduce procesul


14/31

pentru concluziile la care se a$unge în privin"a trăsăturilor unice sau distinctive ale globalizării

contemporane din perspectivă istorică. In special modul în care este periodizată istoria lumii are o

importan"ă centrală pentru tipurile de concluzii ce pot fi deduse din orice analiză istorică mai ales

cu privire la întrebarea% ce aduce nou globalizarea contemporană In mod clar din perspectiva

răspunsului la o asemenea întrebare nu este acelaşi lucru dacă globalizarea contemporană este

definită ca fiind întreaga eră postbelică perioada de după anii 78N0 sau întreg secolul FF.

3tudii istorice recente asupra sistemelor mondiale şi a pattern#urilor de interac"iune

civiliza"ională aduc în prim#plan opinia # în general acceptată # că globalizarea este în primul rând

un fenomen al erei moderne. /!isten"a religiilor mondiale şi a re"elelor de comer" în epoca

medievală încura$ează o sensibilitate mai intensă la ideea că globalizarea este un proces care are o

istorie îndelungată ceea ce implică nevoia de a privi dincolo de epoca modernă în orice încercare

de a e!plica trăsăturile noi ale globalizării contemporane. ar pentru aceasta este nevoie de unanumit cadru analitic capabil să ofere o platformă pentru a contrasta şi compara faze diferite sau

forme istorice diferite ale globalizării la scara pe care istoricul francez ,raudel o numeşte longue

duree # adică mai degrabă secole decât decenii.

Impacturile

)resiunile competitive globale au for"at guvernele conform punctului de vedere în discu"ie

să micşoreze c(eltuielile şi interven"iile statului@ aceasta întrucât în pofida diferitelor anga$amente

partizane toate guvernele au fost presate în aceeaşi direc"ie. a baza respectivei teze stă o

concep"ie oarecum deterministă asupra globalizării # o cuşcă de fier1 care impune guvernelor o

disciplină financiară globală limitând sever mar$a de aplicare a unor politici progresiste şi

subminând negocierea socială pe care s#a bazat statul bunăstării după al doilea război mondial.

Astfel s#a observat o tot mai mare convergen"ă a strategiilor economice şi sociale între statele

occidentale indiferent de ideologia guvernelor în e!erci"iu.

Această teză este ve(ement contestată de o abunden"ă de studii recente care ridică dubii

serioase asupra ideii că de fapt globalizarea imobilizează1 guvernele na"ionale în desfăşurarea

politicii economice. upă cum notează +ilner şi Oeo(ane impactul economiei mondiale asupra

statelor desc(ise influen"ei sale nu pare să fie uniform1. Asemenea studii au oferit o în"elegere mai

clară a modului în care impactul social şi politic al globalizării este mediat de structurile

institu"ionale interne de strategiile statului şi de localizarea "ării în ierar(ia globală. +ai mul"i

autori au contribuit de asemenea la o conştientizare mai profundă a modurilor în care globalizarea

suscită contestare şi rezisten"ă din partea statelor şi a oamenilor. Asemenea studii sugerează nevoia

unei tipologii sofisticate a modurilor în care globalizarea influen"ează economiile şi comunită"ile

1


15/31

na"ionale o tipologie care să conştientizeze consecin"ele ei inegale şi importan"a formelor în care

este administrată este contestată şi suscită rezisten"ă.

Traiectoriile

2iecare dintre cele trei şcoli1 din dezbaterea asupra globalizării are o concep"ie proprie a

dinamicii şi direc"iilor sc(imbării globale. Aceasta impune o formă generală a pattern#urilor

globalizării şi procedând aşa prezintă o descriere distinctă a globalizării ca proces istoric. Astfel

(iperglobaliştii tind să prezinte globalizarea ca un proces secular de integrare globală . Aceasta din

urmă este adesea asociată unei viziuni lineare a sc(imbării istorice@ globalizarea este asimilată cu

progresul relativ lin al omenirii. )rin compara"ie teza sceptică tinde spre o viziune a globalizării

care să reliefeze atât fazele sale distincte cât şi trăsăturile sale repetabile. In parte aceasta

demonstrează preocuparea scepticilor pentru evaluarea globalizării contemporane în rela"ie cuepocile istorice anterioare mai ales cu presupusa eră de aur1 a interdependen"ei globale ultimele

decenii ale secolului al FlF#lea:.

Cici unul dintre aceste modele de sc(imbare istorică nu îşi găseşte un spri$in solid în tabăra

transformativiştilor. Aceştia tind să conceapă istoria ca un proces punctat de tulburări dramatice sau

de discontinuită"i. 5 asemenea viziune accentuează contingen"a istoriei şi modul în care sc(imbarea

epocală provine din confluen"a condi"iilor istorice şi a for"elor sociale specifice. /a inspiră tendin"a

transformativistă de a descrie procesul de globalizare ca fiind contingent şi contradictoriu.

eoarece conform acestei teze globalizarea împinge şi atrage societă"ile în direc"ii opuse@ ea

fragmentează pe măsură ce integrează generează deopotrivă cooperarea şi conflictul

universalizează şi particularizează în acelaşi timp. Astfel traiectoria sc(imbării globale este în mare

măsură nedeterminată şi nesigură.

5 încercare convingătoare de a construi un cadru analitic care să mute dezbaterea asupra

globalizării dincolo de limitele intelectuale prezente trebuie să abordeze cele cinci puncte ma$ore de

controversă descrise mai sus. 5rice descriere satisfăcătoare a globalizării trebuie să ofere% o

conceptualizare coerentă o e!punere $ustificată a logicii cauzale propozi"ii clare privind

periodizarea istorică o specificare robustă a impacturilor şi câteva reflec"ii solide asupra traiectoriei

procesului însuşi. *onfruntarea acestor sarcini este centrală pentru elaborarea şi construirea unor

noi moduri de gândire asupra globalizării.

Cadru analitic

*e este globalizarea eşi în sens foarte larg globalizarea se referă la lărgirea adâncirea şi

grăbirea interconectării globale o asemenea defini"ie trebuie detaliată. In ciuda unei proliferări a

1+


16/31

defini"iilor în dezbaterea contemporană # printre ele interdependen"ă acceleratoare1 ac"iune la

distan"ă1 şi comprimare spa"io#temporală16 în literatura actuală e!istă pu"ine date referitoare la

încercări de a specifica ce este global1 în globalizare. e e!emplu toate defini"iile de mai sus sunt

compatibile cu procese mult mai limitate din punct de vedere spa"ial asemenea răspândirii

intercone!iunilor na"ionale sau regionale. In căutarea unei solu"ii pentru această dificultate

conceptuală studiul de fa"ă porneşte de la o în"elegere a globalizării care conştientizează atributele

sale spa"iale distinctive şi modul în care acestea se desfăşoară în timp.

Globalizarea poate fi localizată într#un continuum alături de local na"ional şi regional N. a

un capăt al continuumului se află rela"iile şi re"elele sociale şi economice organizate pe bază locală

şiEsau na"ională@ la celălalt capăt se află rela"iile şi re"elele sociale şi economice care se cristalizează

la scara mai largă a interac"iunilor regionale şi globale. Globalizarea se poate referi la acele procese

spa"io#temporale de sc(imbare care sus"in o transformare în organizarea treburilor omeneşti prinlegarea şi e!tinderea activită"ii umane peste regiuni şi continente. 2ără referire la asemenea

cone!iuni spa"iale în e!pansiune nu poate e!ista nici o formulare clară sau coerentă a acestui

termen.

In consecin"ă conceptul de globalizare implică în primul rând o întindere a activită"ilor

sociale politice şi economice peste grani"e astfel încât evenimentele deciziile şi activită"ile dintr#o

regiune a lumii să aibă semnifica"ie pentru indivizi şi comunită"i din regiuni îndepărtate ale

globului. In acest sens ea întruc(ipează interconectarea transregională e!tinderea re"elelor de

activitate şi putere socială şi posibilitatea ac"iunii la distan"ă. Globalizarea implică faptul că în plus

cone!iunile peste grani"e nu sunt ocazionale sau întâmplătoare ci sunt regularizate astfel încât să

e!iste o intensificare detectabilă sau o magnitudine crescătoare a interconectării a pattern#urilor de

ac"iune şi a flu!urilor care transcend societă"ile şi statele constituente ale ordinii globale. +ai mult

e!tensiunea şi intensitatea tot mai mari ale interconectării globale pot implica şi o grăbire a

interac"iunilor şi proceselor globale pe măsură ce dezvoltarea sistemelor mondiale de transporturi

şi comunica"ii intensifică velocitatea poten"ială a răspândirii globale a ideilor bunurilor

informa"iilor capitalului şi a oamenilor. $%tensiunea, intensitatea şi velocitatea crescătoare ale

6 )rin interdependen"ă acceleratoare1 se în"elege intensitatea crescândă a angrenării interna"ionale a

economiilor şi societă"ilor na"ionale astfel încât evenimente dintr#un stat să aibă impact direct asupra

altui stat. Ac"iunea la distan"ă1 se referă la modul în care în condi"iile globalizării contem porane

ac"iunile agen"ilor sociali indivizi colectivită"i corpora"ii etc.: dintr#un loc pot avea consecin"e

semnificative inten"ionate sau nu asupra comportamentului celorlal"i de la distan"ă1 In fine

comprimarea spa"io#temporală1 se referă la modul în care globalizarea pare să diminueze distan"a

geografică şi timpul@ într#o lume a comunicării instantanee distan"a şi timpul nu mai par a fi

constrângeri ma$ore asupra patternurilor de organizare sau interac"iune socială umană.N


17/31

interac"iunilor globale pot fi de asemenea asociate cu o adâncire a împletirii între local şi global

astfel încât impactul evenimentelor de la distan"ă este amplificat în timp ce ma$oritatea

evenimentelor locale pot avea consecin"e globale enorme. In acest sens legăturile dintre problemele

interne şi afacerile globale pot fî neclare. 5 defini"ie satisfăcătoare a globalizării trebuie să

surprindă toate aceste elemente% e!tensiune întindere: intensitate velocitate şi impact. Iar o

analiză satisfăcătoare a globalizării trebuie să le e!amineze minu"ios.

)rin conştientizarea acestor dimensiuni se poate oferi o defini"ie mai precisă a globalizării.

In consecin"ă globalizarea poate fi percepută ca%

Un proces (sau un set de procese) care întruchipează o transformare în

organizarea spaţială a relaţiilor i tranzacţiilor sociale ! analizate în termenii e"tensiunii#

intensităţii# velocităţii i impactului lor ! gener$nd flu"uri i reţele transconti nentale sau

interregionale de activitate# interacţiune i e"ercitare a puterii%In acest conte!t flu!urile se referă la mişcarea artefactelor fizice a oamenilor simbolurilor

semnelor şi informa"iilor peste timp şi spa"iu pe când re"elele se referă la interac"iunile regularizate

sau modelate între agen"i independen"i noduri de activitate sau locuri ale puterii. Această formulare

contribuie la depăşirea incapacită"ii abordărilor e!istente de a diferen"ia globalizarea de procesele

mai pronun"at delimitate spa"ial # ceea ce putem numi localizare1 na"ionalizare1 regionalizare1

şi interna"ionalizare1. in modul în care a fost definită mai sus globalizarea poate fi deosebită de

evolu"iile sociale mai restrânse. &ocalizarea se referă doar la consolidarea flu!urilor şi re"elelor

într#un anumit loc. 'aţionalizarea reprezintă procesul prin care rela"iile şi tranzac"iile sociale se

dezvoltă în cadrul unor grani"e teritoriale stabilite. (egionalizarea sugerează o concentrare a

tranzac"iilor flu!urilor re"elelor şi interac"iunilor dintre grupările func"ionale sau geografice de

state sau societă"i în timp ce interna"ionalizarea se poate referi la pattern#urile de interac"iune şi

interconectare dintre două sau mai multe state#na"iune indiferent de localizarea lor geografică.

Astfel globalizarea contemporană descrie de e!emplu flu!urile de comer" şi finan"e dintre

regiunile ma$ore din economia mondială în timp ce flu!urile ec(ivalente din interiorul lor pot fi

diferen"iate în termenii unor aglomerări locale na"ionale şi regionale.

)entru a oferi o defini"ie mai e!actă a acestor concepte este crucial să semnalăm faptul că

globalizarea nu este concepută aici în opozi"ie cu procesele mai limitate din punct de vedere spa"ial@

dimpotrivă ea se află într#o rela"ie comple!ă şi dinamică cu acestea. )e de o parte procese precum

regionalizarea pot crea tipurile necesare de infrastructuri economice sociale şi fizice care

facilitează şi completează adâncirea globalizării. In această privin"ă regionalizarea economică de

e!emplu 4niunea /uropeană: nu a reprezentat o barieră pentru globalizarea comer"ului şi a

produc"iei ci un impuls. )e de altă parte asemenea procese pot impune limite globalizării sau pot

13


18/31

c(iar încura$a procesul de deglobalizare. &otuşi nu e!istă nici un motiv a priori) pentru a considera

că localizarea sau regionalizarea sunt în rela"ie de opozi"ie sau de contradic"ie cu globalizarea.

+odul în care aceste procese interac"ionează în domeniul economic sau în altele este mai mult o

problemă empirică.

&orme istorice ale globalizării

3cepticii ne avertizează asupra faptului că interconectarea interna"ională sau globală

nu este sub nici o formă un fenomen nou@ totuşi ei nu iau în seamă posibilitatea ca forma specifică

luată de globalizare să difere în timp. )entru a distinge noile trăsături ale globalizării în oricare

epocă este nevoie de un anumit cadru analitic pentru organizarea acestei cercetări istorice

comparative. 2ără un asemenea cadru ar fi dificilă identificarea acelor mai importante trăsături

continuită"i sau diferen"e între epoci. Astfel abordarea dezvoltată aici se concentrează asupra ideii

formelor istorice ale globalizării ca bază pentru construirea unei analize comparative sistematice aglobalizării de#a lungul timpului. 2olosirea acestei no"iuni furnizează un mecanism pentru

surprinderea şi sistematizarea diferen"elor şi similitudinilor relevante. In acest conte!t formele

istorice ale globalizării se referă la atributele spa"io#temporale şi organiza"ionale ale interconectării

globale în epoci istorice distincte. )entru a spune lucruri semnificative despre atributele unice sau

despre trăsăturile dominante ale globalizării contemporane avem nevoie de categorii analitice clare

din care pot fi alcătuite asemenea descrieri. )ornind direct de la distinc"iile anterioare formele

istorice ale globalizării pot fi descrise şi comparate ini"ial având în vedere cele patru dimensiuni

spa"io#temporale %

- e!tensiunea re"elelor globale @

- intensitatea interconectării globale @

- velocitatea flu!urilor globale@

- propensiunea de impact a interconectării globale

4n asemenea cadru furnizează baza pentru o apreciere atât cantitativă, cât şi calitativă a

pattern#urilor istorice ale globalizării întrucât se pot analiza% 7: e!tensiunea re"elelor rela"iilor şi

cone!iunilor@ =: intensitatea flu!urilor şi nivelurile de activitate în interiorul acestor re"ele @ :

velocitatea sau viteza sc(imburilor @ B: impactul acestor fenomene asupra unor comunită"i

particulare. 5 analiză sistematică a modului în care au evoluat aceste fenomene a$ută să în"elegem

formele istorice în sc(imbare ale globalizării şi oferă posibilitatea să identificăm şi să comparăm cu

mai mare precizie atributele#c(eie şi rupturile ma$ore dintre formele distinctive ale globalizării în

epoci diferite. 5 asemenea abordare istorică evită tendin"a răspândită de a presupune fie că

globalizarea este fundamental nouă fie că nu e!istă nimic nou în nivelurile contemporane de

5 a priori # 1inaintea oricaror fapte1 1inaintea oricarei e!periente1.

14


19/31

interconectare economică şi socială globală de vreme ce acestea par să semene cu cele din

perioadele anterioare.

,ineîn"eles simpla no"iune a formelor istorice ale globalizării presupune faptul că se poate

sc(i"a în sens empiric e!tensiunea intensitatea velocitatea şi propensiunea de impact ale

flu!urilor re"elelor şi tranzac"iilor globale de#a lungul timpului. In continuarea lucrarii mele voi

analiza prin folosirea statisticilor şi a altor indicatori amploarea geografică a flu!urilor de comer" #

magnitudinea velocitatea impactul lor ş.a.m.d. ar o dimensiune specifică a globalizării este dificil

de opera"ionalizat% propensiunea de impact a flu!urilor re"elelor şi tranzac"iilor globale. &otuşi fără

o în"elegere clară a naturii impactului no"iunea de globalizare ar rămâne imprecisă. *um ar trebui

concepută propensiunea de impact

In acest studiu se face distinc"ia între patru tipuri analitic distincte de impact% decizional,

instituţional, distributiv şi structural. Impacturile decizionale se referă la gradul în care costurile şi beneficiile relative ale alegerilor politice cu care se confruntă guvernele corpora"iile colectivită"ile

şi gospodăriile sunt influen"ate de for"ele şi condi"iile globale. Astfel globalizarea poate face unele

op"iuni privind politicile şi unele direc"ii de ac"iune politică mai mult sau mai pu"in costisitoare şi

astfel poate condi"iona deznodământul procesului de decizie individual sau organiza"ional.

epinzând de sensibilitatea sau de vulnerabilitatea deciden"ilor şi a colectivită"ilor la condi"iile

globale alegerile lor politice vor fi constrânse sau facilitate într#un grad mai mic sau mai mare 8.

Impacturile decizionale pot fi evaluate în termeni de impact înalt în care globalizarea alterează

fundamental preferin"ele referitoare la politici prin transformarea costurilor şi beneficiilor aferente

diferitelor moduri de ac"iune: şi impact redus în care preferin"ele referitoare la politici nu sunt

afectate decât marginal:.

Insă impactul globalizării poate să nu fie întotdeauna cel mai bine în"eles în termenii

deciziilor luate sau abandonate deoarece el poate opera mai pu"in transparent reconfigurând însăşi

agenda decizională deci op"iunile aflate efectiv la dispozi"ia agen"ilor. *u alte cuvinte globalizarea

poate fi asociată cu no"iunea pe care 3c(attsc(neider 70 o numea mobilizarea părtinirii1 în măsura

în care preferin"ele şi op"iunile cu care se confruntă guvernele gospodăriile şi corpora"iile sunt

strâns legate de condi"iile globale. Astfel în timp ce no"iunea de impact decizional vizează modul

în care globalizarea influen"ează direct preferin"ele şi op"iunile deciden"ilor no"iunea de impact

institu"ional reliefează căile prin care agendele organiza"ionale şi colective reflectă op"iunile sau

gama de op"iuni efective disponibile ca rezultat al globalizării. In această privin"ă no"iunea oferă o

8 3ensibilitatea implică grade de receptivitate într#un cadru de politici # cât de repede sc(imbările

dintr#o "ară duc la sc(imbări costisitoare în alte "ări şi cât de mari sunt efectele din punctul de

vedere al costului... Pulnerabilitatea poate fi definită ca e!punere a unui actor la costuri generate de

evenimentele e!terne c(iar şi după ce politicile sale au fost modificate1 Oeo(ane şi CQe 78NN p.7=:.

10 /lmer /ric 3c(attsc(neider 77 0M 7M8= ,et(anQ +innesota # B martie 78N7 5ld 3aQbrooH *onnecticut: a fost unom de ştiin"ă si de politica de origine americana.

15


20/31

perspectivă asupra modului în care anumite alternative pot să nu fie niciodată luate în considerare

ca op"iuni.

incolo de acestea globalizarea poate avea consecin"e apreciabile pentru distribu"ia puterii

şi avu"iei în interiorul statelor şi între state. Impacturile distribu"ionale se referă la modurile în care

globalizarea modelează configurarea for"elor sociale grupuri clase colectivită"i: în şi între

societă"i. Astfel de e!emplu comer"ul poate submina prosperitatea unor muncitori în timp ce o

poate spori pe a altora. In acest conte!t unele grupuri sau societă"i pot fi mai vulnerabile la

globalizare decât altele.

In fine globalizarea poate avea impacturi structurale vizibile în măsura în care

condi"ionează patternuri ale organizării şi comportamentului social economic şi politic pe plan

intern. In consecin"ă globalizarea se poate imprima în institu"ii şi în func"ionarea cotidiană a

societă"ilor. e e!emplu răspândirea concep"iilor occidentale asupra statului modern şi asupra pie"elor capitaliste a condi"ionat dezvoltarea ma$orită"ii societă"ilor şi civiliza"iilor din lume. /le au

for"at sau au stimulat adaptarea pattern#urilor tradi"ionale de putere şi autoritate generând noi

forme de guvernare şi de alocare a resurselor. *onsecin"ele structurale ale globalizării pot fi vizibile

atât pe termen lung cât şi pe termen scurt depinzând doar de modul în care statele şi societă"ile se

adaptează la for"ele globale. ar o asemenea acomodare este bineîn"eles departe de a fi automată.

Globalizarea face obiectul medierii administrării contestării şi rezisten"ei guvernelor agen"iilor şi

oamenilor. 3tatele şi societă"ile pot prezenta grade diferite de sensibilitate sau vulnerabilitate la

procesele globale astfel încât pattern#urile a$ustării structurale interne să varieze în grad şi

durabilitate.

In evaluarea impactului globalizării asupra statelor şi comunită"ilor trebuie să subliniem

faptul că cele patru tipuri de impact pot avea o influen"ă directă asupra lor afectându#le forma şi

modul de operare sau o influen"ă indirectă sc(imbând conte!tul şi balan"a for"elor cu care statele

trebuie să se confrunte. Impacturile decizionale şi institu"ionale tind să fie directe din acest punct de

vedere deşi pot avea consecin"e şi pentru circumstan"ele economice şi sociale în care operează

statele. Impacturile distribu"ionale şi structurale tind să fie indirecte dar bineîn"eles aceasta nu le

face mai pu"in semnificative.

/!istă şi alte trăsături importante ale formelor istorice ale globalizării. )e lângă

dimensiunile spa"io#temporale care sc(i"ează conturul larg al globalizării mai e!istă patru

dimensiuni care conturează profilul său organiza"ional specific% infrastructuri, instituţionalizare,

stratificare şi moduri de acţiune. 3c(ematizarea e!tensiunii intensită"ii velocită"ii şi propensiunii

de impact ale re"elelor de interconectare globală implică în mod necesar şi identificarea

infrastructurilor care facilitează sau între"in flu!urile re"elele şi rela"iile globale.


21/31

simbolice # de e!emplu o infrastructură de transport legile războiului respectiv matematica

văzută ca limba$ comun pentru ştiin"ă. ar în marea ma$oritate a domeniilor infrastructurile sunt

constituite prin combinarea tuturor acestor tipuri de facilită"i. e e!emplu în sfera financiară e!istă

un sistem informa"ional global pentru tranzac"iile bancare reglementat printr#un set de reguli

norme şi proceduri comune şi care ac"ionează pe calea propriului limba$ te(nic prin care comunică

membrii săi.

Infrastructurile pot facilita sau constrânge e!tensiunea sau intensitatea conectării globale în

orice domeniu. Ri aceasta datorită faptului că ele mediază flu!urile şi legăturile % infrastructurile

influen"ează nivelul general al capacită"ii de interac"iune din orice sector şi astfel magnitudinea

poten"ială a interconectării globale. *apacitatea de interac"iune a sistemului mondial medieval

constrânsă printre altele de mi$loacele de comunicare limitate era mult mai redusă decât în epoca

contemporană în care sateli"ii şi internetul facilitează comunicarea imediată şi aproape simultană.Astfel sc(imbările în infrastructură au consecin"e importante pentru dezvoltarea şi evolu"ia

capacită"ii globale de interac"iune.

*ondi"iile infrastructurale facilitează şi instituţionalizarea re"elelor flu!urilor şi rela"iilor

globale. Institu"ionalizarea cuprinde regularizarea pattern#urilor de interac"iune Ri în consecin"ă

reproducerea lor în timp şi spa"iu. A gândi în termenii institu"ionalizării pattern#urilor de conectare

globală comer" alian"e etc.: înseamnă a conştientiza modurile în care re"elele şi rela"iile globale

devin regularizate şi se înrădăcinează în practicile şi func"ionarea agen"iilor state colectivită"i

gospodării indivizi: în fiecare domeniu social de la cultură la criminalitate. In consecin"ă

institu"ionalizarea constituie o dimensiune semnificativă a formelor istorice ale globalizării.

iscu"ia despre infrastructuri şi institu"ionalizare se leagă în mod direct de problema puterii.

)rin putere se în"elege capacitatea agen"ilor sociali a agen"iilor şi institu"iilor de a#şi men"ine sau

transforma circumstan"ele sociale sau fizice.

)uterea unui agent agen"ie sau institu"ie oriunde ar fi localizată nu e!istă niciodată izolată.

)uterea este întotdeauna e!ercitată iar rezultatele politice sunt întotdeauna determinate în

conte!tul capacită"ilor relative ale păr"ilor. )uterea trebuie să fie în"eleasă ca un fenomen rela"ional.

Astfel puterea e!primă în acelaşi timp inten"iile şi scopurile agen"iilor şi institu"iilor şi balan"a

relativă de resurse pe care acestea le pot desfăşura una fa"ă de cealaltă. &otuşi puterea nu poate fi

concepută doar în termenii a ceea ce întreprind sau nu agen"ii sau agen"iile # pentru că puterea este

şi un fenomen structural pe care îl conturează şi care conturează la rândul său comportamentul

structurat social şi modelat cultural al grupurilor precum şi practicile organiza"iilor. 5rice

organiza"ie sau institu"ie poate condi"iona şi limita comportamentul membrilor săi.


22/31

decizii dar nu şi altora@ de fapt ele institu"ionalizează o rela"ie de putere între conducători1 şi

conduşi1 guvernan"i1 şi supuşiD.

Globalizarea transformă organizarea distribuirea şi e!ercitarea puterii. în această privin"ă

globalizarea din diferite perioade poate fi asociată cu patternuri distincte de stratificare globală. In

sc(i"area formelor istorice ale globalizării trebuie să se acorde o aten"ie deosebită pattern#urilor de

stratificare. Astfel stratificarea are atât o dimensiune socială cât şi una spa"ială% ierar(ie respectiv

neomogenitate sau inegalitate. Ierar(ia se referă la asimetrii în controlul accesul şi implicarea în

re"elele şi infrastructurile globale în timp ce inegalitatea denotă efectele asimetrice ale proceselor

globalizării asupra şanselor de via"ă şi bunăstare ale oamenilor claselor grupurilor etnice şi se!elor.

Aceste categorii furnizează un mecanism pentru identificarea rela"iilor distincte de domina"ie şi

control global în perioade istorice diferite.

iferen"e importante e!istă şi în modurile de interacţiune prevalente în fiecare perioadă aglobalizării. )utem distinge în mare între tipurile dominante de ac"iune # imperiale sau coercitive

cooperative competitive conflictuale # şi instrumentele primare ale puterii de e!emplu instrumente

militare vs. instrumente economice. Astfel în ultima perioadă a secolului al FlF#Iea o epocă de

e!pansiune occidentală imperialismul şi puterea militară erau moduri şi instrumente dominante ale

globalizării în timp ce în secolul FF instrumentele economice concuren"a şi cooperarea par să

aibă întâietate fa"ă de for"a militară.

)e scurt formele istorice ale globalizării pot fi analizate în termenii a opt dimensiuni 7.7:.

împreună acestea determină forma globalizării în fiecare epocă.

*aseta 1.1. +orme istorice ale globalizării dimensiuni-cheie

imensiuni spaţio-temporale

7. e!tensiunea re"elelor globale

=. intensitatea interconectării globale

. velocitatea flu!urilor globale

B. propensiunea de impact a interconectării globale

imensiuni organizaţionale

9. infrastructura globalizării

6. institu"ionalizarea re"elelor globale şi a e!ercitării puterii

N. patternul stratificării globale

M. modurile dominante de interac"iune globală

*1


23/31


24/31

- &ipul 7 reprezintă o lume în care cuprinderea e!tensivă a re"elelor globale este înso"ită

de intensitatea lor ridicată velocitatea ridicată şi propensiunea ridicată de impact în toate

domeniile sau aspectele vie"ii sociale de la economic la cultural.

Aceasta poate fi etic(etată drept globalizare groasă. )entru unii sceptici sfârşitul

secolului al FlF#lea era imperiilor globale se apropie de acest tip. ar după cum indică figura

7.B e!istă mai multe forme poten"iale ale globalizării aceasta fiind doar una dintre ele.

- &ipul = se referă la re"elele globale care combină e!tensiunea ridicată cu intensitatea

şi velocitatea ridicate dar pentru care propensiunea de impact este scăzută. Acest tip ar putea fi

etic(etat drept globalizare difuză în condi"iile în care impacturile sale sunt intens mediate şi

reglate. Ceavând concretizări istorice el reprezintă o stare de lucruri care din punct de vedere

normativ ar putea fi dezira'oilă pentru mul"i dintre cei care au criticat e!cesele globalizăriieconomice contemporane.

- &ipul este caracterizat de o e!tensiune ridicată a interconectării globale combinată

cu o intensitate şi o velocitate scăzuta dar cu o propensiune de impact ridicată. Aceasta ar putea

fi etic(etată drept globalizare e%pansivă deoarece este definită mai mult prin aria de cuprindere

şi impactul său decât prin velocitatea flu!urilor. )erioada modernă timpurie a e!pansiunii

imperiale occidentale în care imperiile europene au dobândit o cuprindere globală cu impacturi

interciviliza"ionale considerabile se apropie cel mai mult de acest tip.

*


25/31

+igura 1.. imensiuni spaţio-temporale ale globalizării

- &ipul B surprinde ceea ce poate fi catalogat drept globalizare subţire prin faptul că

e!tensiunea ridicată a re"elelor globale nu este înso"ită de o intensitate o velocitate sau un

impact similare toate acestea rămânând reduse. *ircuitele de comer" timpuriu cu mătase şi

mărfuri de lu! care legau /uropa de *(ina şi de 5rient sugerează paralele cu acest tip.

&ipologia prezintă patru moduri alternative de concepere a globalizării dar mai e!istă şi alte

configura"ii posibile. /!perimentul de gândire1 care generează aceste patru tipuri poate produce şi

alte rezultate depinzând de valoarea dată fiecărei dimensiuni spa"io#temporale.

upă cum am căutat să argumentăm globalizarea nu este nici o condi"ie singulară nici un proces linear. /a poate fi cel mai bine în"eleasă ca un fenomen diversificat care implică domenii de

activitate şi interac"iune diferite % politic militar cultural economic de migra"ie şi ecologic.

2iecare domeniu implică pattern#uri diferite de rela"ii şi activită"i. Acestea pot fi gândite ca locuri

ale puterii1 # conte!te de interac"iune sau medii organiza"ionale în care şi prin care puterea

operează conturând capacită"ile de ac"iune ale oamenilor şi comunită"ilor@ adică modelând şi

circumscriind oportunită"ile lor efective şansele de via"ă şi bazele de resurse. /lemente ale

conte!tului interac"iunii dintr#un anumit loc pot opera autonom adică rela"iile şi structurile de

putere din acel loc pot fi create şi aplicate intern. 4n e!emplu îl reprezintă anumite aspecte ale

organizării militare în care ierar(iile interne pot genera resurse pot întări autoritatea şi dezvolta

puteri de interven"ie în domenii strict limitate.

&otuşi unele locuri ale puterii pot genera presiuni şi for"e care se e!tind dincolo de grani"ele

lor şi pot contura şi limita alte locuri. Anumite re"ele de interac"iune au o mai mare capacitate de a

organiza rela"ii sociale intensive şi e!tensive autoritare şi difuze în compara"ie cu altele. Aceste

locuri ale puterii devin într#un anumit grad surse de putere pentru alte locuri. Interven"ia ,isericii

medievale în via"a economică sau influen"a corpora"iilor puternice din punct de vedere productiv şi

financiar asupra guvernelor contemporane reprezintă e!emple în acest sens.

*+


26/31

+igura 1./. #ipuri logice ale globalizării

omeniile politic militar economic şi cultural cele ale mişcării for"ei de muncă şi a

migran"ilor sau cel al mediului încon$urător reprezintă locurile centrale ale puterii. Acesta nu este un

set definitiv de locuri sau surse posibile ale puterii.

/!tensiune ridicată

!interregional"

/!tensiune scăzută

!local"

*


27/31

+igura 1.0. tipologie a globalizării

)roblema principală care trebuie eviden"iată este necesitatea e!aminării globalizării printr#o

serie de domenii centrale ale activită"ii umane şi recunoaşterea faptului că o descriere generală a

globalizării nu poate e!trage sau prezice dintr#un anumit domeniu evenimente care au loc sau ar

putea avea loc în alt domeniu. ezbaterea asupra globalizării a fost mult prea adesea slăbită datorită

unor contribu"ii care consideră de e!emplu sc(imbările din economia mondială pie"ele financiare

globale sau for"ele concuren"iale globale: din sistemul interstatal pattern#urile în permanentă

transformare ale guvernării regionale şi globale: sau din mediul încon$urător încălzirea globală: ca

fiind tipice şi pentru sc(imbările care apar în alte domenii ale interac"iunii umane. ar nu e!istă nici

un motiv $ustificat pentru a presupune că un domeniu poate e!emplifica în mod necesar activită"i şi

pattern#uri ale sc(imbării în alte domenii. /ste foarte important să păstrăm separarea între aceste

domenii şi să construim o descriere a globalizării şi a impactului său "inând cont de ceea ce se

petrece în fiecare dintre ele.

!tensiune ridicată

!interregional"

&ipul 7 S globalizare groasă e!tensiune ridicată intensitate ridicată velocitate ridicată

impact ridicat:

#ipul 2 globalizare difuză e!tensiune ridicată intensitate ridicată velocitate ridicată

impact redus:

#ipul / 2 globalizare e%pansivă e!tensiune ridicată intensitate redusă velocitate redusă

impact ridicat:

#ipul 0 2 globalizare subţire e!tensiune ridicată intensitate redusă velocitate redusă

impact redus:

*3


28/31

ate fiind aceste considera"ii cartea analizează procesele globalizării pornind de la un

model teoretic bazat pe e!aminarea unor procese de sc(imbare adânc înrădăcinate petrecute în

diverse domenii şi în perioade istorice diferite. Cu le amestecă într#un singur proces ci le tratează

ca procese diferite operând la scări istorice diferite şi a căror interac"iune necesită o aten"ie

deosebită deoarece poate avea consecin"e variabile şi contingente. 3unt accentuate procesele

factorii şi pattern#urile cauzale distinctive iar nu posibilele e!plica"ii monocauzale.

&ipologia globalizării figurile 7.7#7.B: furnizează o metodă de descriere a globalizării care

evită atât simplismul abordărilor sceptice şi (iperglobaliste cât şi capcanele analizei speculative

asupra direc"iei tendin"elor globale. In această privin"ă tipologia conştientizează atât comple!itatea

globalizării cât şi contingen"a sa istorică. ar c(iar dacă o asemenea tipologie a$ută la crearea unei

baze pentru în"elegerea globalizării contemporane ea nu va căpăta un în"eles clar decât în conte!tul

unei cercetări comparative sistematice asupra formelor istorice ale globalizării. 3e va recurge la o compara"ie între patru mari epoci ale globalizării% perioada premodernă

perioada modernă timpurie a e!pansiunii occidentale era industrială modernă şi perioada

contemporană din 78B9 până în prezent. upă cum vom vedea procesele esen"iale ale globalizării

se dezvoltă de#a lungul câtorva secole într#o manieră înceată şi inegală şi este dificilă # dacă nu

c(iar imposibilă # identificarea unui singur punct de plecare. /!istă continuită"i interesante între

perioade istorice diferite dar şi discontinuită"i rupturi sc(imbări radicale. )rocese diferite ale

globalizării s#au dezvoltat în momente diferite au avut traiectorii şi ritmuri distincte.

3inergia poten"ială dintre procesele de globalizare din fiecare domeniu poate genera o logică

sistemică proprie. /ste esen"ială sc(i"area globalizării în fiecare domeniu însă nu trebuie în nici un

caz negli$ate modurile în care totalitatea acestor flu!uri re"ele interac"iuni şi intercone!iuni îşi

generează propriile imperative. Astfel concluzia va căuta să integreze relatările despre globalizarea

din fiecare domeniu într#o compara"ie mai cuprinzătoare a formelor istorice principale ale

globalizării. oar după sc(i"area formelor istorice ale globalizării cu referire la domenii#c(eie ale

activită"ii umane ne#am putea da seama în ce măsură e!istă o aglomerare de pattern#uri ale

interconectării globale pe toate aceste arii. oar printr#o analiză a unei asemenea aglomerări se va

putea a$unge la deducerea formei generale a globalizării contemporane@ adică dacă pattern#urile

contemporane de sc(imbare globală pot fi cel mai bine descrise ca groase sub"iri e!pansive difuze

sau prin alte forme poten"iale.

Concluzii

escrierea globalizării realizată reflectă şi se bazează pe un număr de puncte men"ionate

până acum în introducere%

*4


29/31

7. Globalizarea poate fi cel mai bine percepută mai degrabă ca un proces sau un set de

procese decât ca o stare singulară. /a nu reflectă o logică lineară simplă a dezvoltării şi nici nu

prefigurează o societate sau o comunitate mondială. în sc(imb reflectă apari"ia re"elelor şi a

sistemelor de interac"iune şi de sc(imb interregionale. In această privin"ă trebuie făcută

distinc"ia între angrenarea sistemelor na"ionale şi societale în procese globale mai e!tinse şi

orice no"iune de integrare globală.

=. Anvergura spa"ială şi densitatea interconectării globale şi transna"ionale împletesc

re"ele de rela"ii între comunită"i state institu"ii interna"ionale organiza"ii neguvernamentale şi

corpora"ii multina"ionale care constituie ordinea globală. Aceste re"ele care se întrepătrund şi

interac"ionează definesc o structură evolutivă care impune constrângeri şi în acelaşi timp

conferă putere comunită"ilor statelor şi for"elor sociale. In această privin"ă globalizarea este

similară unui proces de structurare1 prin aceea că este un produs atât al ac"iunilor individualecât şi al interac"iunilor cumulative dintre nenumăratele agen"ii şi institu"ii de pe glob.

Globalizarea este asociată cu o structură globală dinamică în evolu"ie de facilitare şi

constrângere. ar structura este şi puternic stratificată de vreme ce globalizarea este profund

inegală% reflectă pattern#urile e!istente de inegalitate şi ierar(ie şi totodată generează noi

pattern#uri de includere şi e!cludere noi învingători şi învinşi. Astfel globalizarea poate fi

în"eleasă ca întruc(ipând procese de structurare şi stratificare.

. )u"ine arii ale vie"ii sociale scapă de influen"a proceselor globalizării. Aceste procese

sunt reflectate în toate domeniile vie"ii sociale # cultural economic politic legal militar şi

ecologic. Globalizarea este cel mai bine percepută ca un fenomen social diferen"iat sau cu mai

multe fa"ete. Cu poate fi concepută ca o condi"ie singulară ci se referă la pattern#urile

interconectării globale din cadrul tuturor domeniilor#c(eie ale activită"ii sociale. )entru a

în"elege dinamica şi consecin"ele globalizării sunt necesare cunoştin"e despre patternurile

diferen"iate ale interconectării globale în fiecare dintre aceste domenii. e e!emplu pattern#

urile interconectării ecologice globale sunt diferite de cele ale interac"iunii globale în domeniul

cultural sau în cel militar. 5rice descriere generală a proceselor globalizării trebuie să

conştientizeze faptul că departe de a fi o condi"ie singulară aceasta este cel mai bine în"eleasă

ca un proces diferen"iat şi cu multe fa"ete.

B. întretăind frontierele politice globalizarea este asociată atât cu deteritorializarea cât

şi cu reteritorializarea spa"iului socio#economic şi politic. e vreme ce activită"ile economice

sociale şi politice se întind din ce în ce mai mult pe glob ele nu mai rămân într#un sens

semnificativ organizate doar conform unui principiu teritorial. /le pot avea rădăcini în diverse

locuri dar să fie desprinse de elementul teritorial. In condi"iile globalizării spa"iul economic

politic şi social local1 na"ional1 sau c(iar continental1 este reconfigurat astfel încât să nu

*5


30/31

mai coincidă în mod necesar cu limitele legale şi teritoriale stabilite. )e de altă parte pe măsură

ce globalizarea se intensifică ea generează o serie de presiuni în direc"ia unei reteritorializări a

activită"ii socio#economice sub forma zonelor economice a mecanismelor de guvernare şi a

comple!elor culturale subna"ionale regionale şi suprana"ionale. e asemenea ea poate întări

localizarea1 şi na"ionalizarea1 societă"ilor. în consecin"ă globalizarea implică o

deteritorializare şi o reteritorializare comple!ă a puterii politice şi economice. Astfel

globalizarea este cel mai bine descrisă ca ateritorială.

9. Globalizarea este legată de scara în e!pansiune la care este organizată şi e!ercitată

puterea adică de anvergura spa"ială e!tensivă a re"elelor şi circuitelor de putere într#adevăr

puterea este un atribut fundamental al globalizării. Intr#un sistem global din ce în ce mai

interconectat e!ercitarea puterii prin deciziile ac"iunile şi non#ac"iunile agen"ilor de pe un

continent poate avea consecin"e semnificative pentru na"iunile comunită"ile şi gospodăriile de pe alte continente.


31/31

"ibliografie

- urH(eim /mile iviziunea muncii sociale /ditura Albatros ,ucureşti =007@

- ogan +atei )elassQ ominiTue *um să comparăm na"iunile /ditura Alternative,ucureşti 788@

- ungaciu an Ca"iune şi provocările post:modernită"ii /ditura &ritonic ,ucureşti=00B@

- ucH 3teve