Download pdf - Ghid de Bune Practici in Medii Explozive

1

Ghid de bune practici fără caracter obligatoriu Directiva 1999/92/CE „ATEX”

(medii explozive)

Ocuparea forţei de muncă & afaceri sociale

Comisia Europeană

2

Ghid de bune practici fără caracter obligatoriu în vederea punerii în aplicare a Directivei 1999/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului

privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea protecţiei sănătăţii şi securităţii lucrătorilor expuşi unui potenţial risc în medii explozive

Ocuparea forţei de muncă & afaceri sociale Comisia Europeană

Direcţia Generală Ocuparea forţei de muncă, afaceri Sociale şi egalitate de şanse Unitatea D4

Manuscris finalizat în aprilie 203

Document elaborat pe baza COM/2003/515 (final). În cazul în care doriţi să primiţi buletinul informativ în format electronic „ESmail” al Direcţiei Generale Ocuparea forţei de muncă, afaceri Sociale şi egalitate de şanse a Comisiei Europene, vă rugăm trimiteţi un e-mail la următoarea adresă: [email protected] – buletinul informativ în format electronic apare în mod regulat în limba germană, engleză şi franceză.

3

Europe Direct este un serviciu destinat să vă ajute să găsiţi răspunsurile la întrebările dumneavoastră privind Uniunea Europeană.

Număr unic de apel gratuit*

00 800 67891011 *Anumiţi operatori de telefonie mobilă nu permit accesul la numerele 00 800

sau pot factura aceste apeluri.

Numeroase informaţii suplimentare privind Uniunea Europeană sunt disponibile şi pe internet prin server-ul Europa (http://europa.eu.int). O fişă bibliografică este disponibilă la sfârşitul acestei lucrări. Luxemburg: Biroul publicaţiilor oficiale ale Comunităţilor Europene, 2005

4

ISBN 92-894-8722-4 ©Comunităţile Europene, 2005 Reproducerea este permisă numai cu menţionarea sursei Tipărit în Italia IMPRIMAT PE HÂRTIE ALBITĂ, FĂRĂ CLOR

5

CUPRINS Introducere.................................................................................................................................................10 1 UTILIZAREA GHIDULUI DE BUNE PRACTICI...........................................................................10 1.1 Corespondenţele cu Directiva 1999/92/CE .......................................................................................13 1.2 Domeniul de aplicare a ghidului........................................................................................................14 1.3 Reglementările în vigoare şi informaţii suplimentare.....................................................................15 1.4 Sursele de informare oficiale şi neoficiale ........................................................................................16 2. EVALUAREA RISCURILOR DE EXPLOZIE ................................................................................16 2.1 Metode .................................................................................................................................................18 2.2 Criterii de evaluare.............................................................................................................................18 2.2.1 Există substanţe inflamabile? ..........................................................................................................20 2.2.2. Se poate forma un mediu exploziv din cauza unei dispersii suficiente în aer? ..........................21 2.2.3. Unde se poate forma un mediu exploziv? ......................................................................................23 2.2.4. Este posibilă formarea unui mediu exploziv periculos?...............................................................25 2.2.5. Poate fi împiedicată într-un mod sigur formarea unui mediu exploziv periculos?...................27 2.2.6. Poate fi împiedicată într-un mod sigur aprinderea unui mediu exploziv periculos? ................27 3. MĂSURI TEHNICE DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA EXPLOZIILOR.........................................27 3.1. Prevenirea formării mediilor explozive periculoase........................................................................27 3.1.1. Înlocuirea substanţelor inflamabile………………………………………………. ......................28 3.1.2. Limitarea concentraţiei .....................................................................................................................28 3.1.3. Punerea în stare inertă.......................................................................................................................28 3.1.4. Prevenirea sau limitarea formării mediilor explozive în jurul instalaţiilor.......................................29 3.1.5. Utilizarea detectoarelor de gaz .........................................................................................................31 3.2. Evitarea surselor de aprindere .........................................................................................................32 3.2.1. Clasificarea pe zone a locurilor periculoase .....................................................................................33 3.2.2. Măsurile de protecţie şi sfera de aplicare a acestora.........................................................................36 3.2.3. Tipuri de surse de aprindere .............................................................................................................37 3.3. Atenuarea efectelor exploziilor (măsuri de atenuare)....................................................................41 3.3.1. Mod de construcţie rezistent la explozie ..........................................................................................41 3.3.2. Descărcarea presiunii de explozie ....................................................................................................42 3.3.3. Suprimarea exploziei ........................................................................................................................43 3.3.4. Prevenirea propagării exploziei (decuplarea tehnică în caz de explozie) .........................................44 3.4. Utilizarea tehnicilor de comandă de proces......................................................................................47 3.5. Cerinţe în materie de echipament de lucru.......................................................................................49 3.5.1 Selectarea echipamentului de lucru ...................................................................................................50

6

3.5.2 Asamblarea echipamentelor...............................................................................................................51 4. MĂSURI ORGANIZATORICE DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA EXPLOZIILOR .....................51 4.1 Dispoziţii ...............................................................................................................................................53 4.2 Calificarea lucrătorilor ......................................................................................................................54 4.3 Formarea lucrăptorilor .....................................................................................................................54 4.4 Supravegherea lucrătorilor...............................................................................................................54 4.5 Sistem de autorizare a lucrărilor......................................................................................................55 4.6 Executarea operaţiunilor de mentenanţă..........................................................................................55 4.7 Inspecţie şi control .............................................................................................................................57 4.8 Semnalizarea amplasamentelor care prezintă risc de explozie .........................................................58 5. OBLIGAŢII DE COORDONARE.......................................................................................................59 5.1 Modalităţi de coordonare...................................................................................................................59 5.2 Măsuri de protecţie pentru o colaborare în condiţii de siguranţă ................................................61 6. DOCUMENT PRIVIND PROTECŢIA ÎMPOTRIVA EXPLOZIILOR ........................................63 6.1. Cerinţele prevăzute de Directiva 1999/92/CE.....................................................................................63 6.2. Punerea în aplicare ..............................................................................................................................63 6.3. Structura tip a unui document privind protecţia împotriva exploziilor.........................................64 6.3.1 Descrierea locurilor de muncă şi a spaţiilor de lucru .......................................................................64 6.3.2 Descrierea etapelor procesului şi/sau a activităţilor .........................................................................65 6.3.3 Descrierea substanţelor utilizate/ parametri de siguranţă .................................................................65 6.3.4 Prezentarea rezultatelor evaluării riscurilor......................................................................................65 6.3.5. Măsuri de protecţie luate împotriva exploziilor...............................................................................65 6.3.6. Punerea în aplicare a măsurilor de protecţie împotriva exploziilor ..................................................66 6.3.7. Coordonarea măsurilor de protecţie împotriva exploziilor...............................................................66 6.3.8 Anexă la documentul privind protecţia împotriva exploziilor..........................................................67 ANEXE A. 1 Glosar.....................................................................................................................................................69 A.2 Legislaţie, standarde şi alte surse de informare privind protecţia împotriva exploziilor............76 A.2.1 Directive şi ghiduri europene.............................................................................................................76 A.2.2. Dispoziţii naţionale ale statelor membre de transpunere a Directivei 1999/92/CE ..........................77 A.2.3 Selecţie de standarde europene ..........................................................................................................84 A.3 Modele de formulare şi liste de control.............................................................................................85 A.3.1 Listă de control: protecţia împotriva exploziilor în interiorul aparatelor ..........................................86 A.3.2 Lista de control: protecţia împotriva exploziilor în apropierea aparatelor ........................................89 A.3.3 Model de borderou de autorizare pentru realizarea de lucrări cu surse de aprindere în medii explozive......................................................................................................................................................91 A.3.4 Listă de control: măsuri de coordonare destinate protecţiei împotriva exploziilor ...........................95

7

A.3.5 Listă de control: sarcinile coordonatorului măsurilor de protecţie împotriva exploziilor în întreprindere.................................................................................................................................................94 A.3.6 Listă de control: caracterul exhaustiv al documentului privind protecţia împotriva exploziilor.......95 A.4 Directivele 1999/92/CE, 89/391/CEE şi 94/9/CE ............................................................................100

ă

Prefaţă Unul din obiectivele Uniunii Europene a fost întotdeauna acelamuncă mai numeroase şi mai bune. Acest obiectiv a fost adopcătre Consiliul European de la Lisabona din martie 2000 şi constitucheie ale îmbunătăţirii calităţii muncii. Pentru a pune în evidenţă noile provocări la care politica socialăca urmare a transformării radicale a economiei şi a societăţeuropeană pentru politica socială, susţinută de Consiliul Eurobazează pe necesitatea de a asigura o interacţiune pozitivă şi economice, sociale şi de ocupare a forţei de muncă. Agenda ptrebuie să întărească rolul politicii sociale şi, în acelaşi timp, să îeficacitate în asigurarea protecţiei persoanelor, reducerea inegsocială. Consiliul European de la Stockholm s-a axat pe problemdorinţa nu numai de a apăra standardele minime, dar şi de a întăde a garanta o distribuţie mai echitabilă a progresului – ca elerecâştigări a ocupării întregii forţe de muncă. În acest context, sela locul de muncă constituie unele dintre problemele de politică Uniunea Europeană şi-a concentrat eforturile. Exploziile şi incendiile instantanee nu constituie, din fericire, cauzeale accidentelor de muncă. Cu toate acestea, consecispectaculoase şi dramatice în ceea ce priveşte pierderile prejudiciile economice. Necesitatea de a reduce frecvenţa producerii exploziilor şi a incelocul de muncă se explică prin considerente atât umanitare ccondus la adoptarea de către Parlamentul European şi de cătrATEX 1999/92/CE. Considerentele umanitare sunt evidente: explprovoca răniri extrem de grave şi decese. Considerentele econoconsacrate costurilor reale ale accidentelor, care arată că o îmriscurilor (pentru sănătate şi securitate) poate mări coîntreprinderilor. Acest ultim punct este în mod deosebit adevăraexploziile potenţiale. Adoptarea măsurilor legislative este o parte a angajamentului deşi securitatea la locul de muncă în abordarea globală a confortuComisia Europeană asociază diverse instrumente în scopul consoculturi a prevenirii riscurilor. Prezentul ghid de bune practici este unul din aceste instrumente; Pşi Consiliul l-au prevăzut la articolul 11 din Directiva ATEX, în tertrebuie să elaboreze orientări practice fără caracter obligatori

Prefaţ

8

de a crea locuri de tat în mod oficial de

ie unul din elementele

trebuie să facă faţă ii europene, agenda pean de la Nisa, se dinamică a politicilor entru politica socială

i permită o mai mare alităţilor şi coeziunea a calităţii muncii – cu ri aceste standarde şi ment esenţial al unei curitatea şi sănătatea socială asupra cărora

le cele mai frecvente nţele acestora sunt de vieţi omeneşti şi

ndiilor instantanee la ât şi economice şi a e Consiliu a Directivei oziile şi incendiile pot mice reies din studiile bunătăţire a gestiunii nsiderabil profiturile t în ceea ce priveşte

a integra sănătatea lui la locul de muncă. lidării unei adevărate

arlamentul European menii căruia Comisia u. Ghidul poate servi

9

drept bază pentru ghidurile naţionale destinate să ajute întreprinderile mici şi mijlocii în îmbunătăţirea securităţii şi rentabilităţii acestora. În concluzie, doresc să profit de această ocazie pentru a încuraja toate părţile care au un rol în domeniul sănătăţii şi securităţii, şi în special autorităţile naţionale şi angajatorii, să pună în aplicare această directivă într-un mod responsabil şi ferm pentru a evita sau, cel puţin, pentru a reduce la minim riscurile legate de mediile explozive şi pentru a crea un mediu de lucru corespunzător. Odile Quintin Director General

Introducere Protecţia împotriva exploziilor are o importanţă deosebită pentfaptul că exploziile pun în pericol viaţa şi sănătatea lucrătorilonecontrolate ale flăcărilor şi a presiunii, a prezenţei produselor ncauza consumului de oxigen din aerul înconjurător respirat de că De aceea, stabilirea unei strategii coerente de prevenire adoptarea unor măsuri organizatorice la locul de muncă. Directprevede ca angajatorul să pună în aplicare măsurile necessănătăţii şi a securităţii lucrătorilor, ceea ce include prevenireainformarea, formarea şi punerea la dispoziţie a organizării şi a mijlo Este necesar să se sublinieze că respectarea cerinţelor minime dedirective nu garantează conformitatea cu legislaţia naţională afost de fapt adoptată în temeiul articolului 137 din Tratatul de Europene, articol care prevede în mod expres că un stat memîmpiedicat să menţină sau să stabilească măsuri de protecţie mcu tratatul.

I. Utilizarea ghidului de bune practici Riscurile de explozie pot fi prezente în toate întreprinderile carinflamabile. Printre aceste substanţe figurează numeroase maproduse intermediare, produse finite şi deşeuri generate în cadde muncă, astfel cum este ilustrat în figura 1. Este necesar ca prezentul ghid de bune practici să fie utilizat în co1999/92/CE2, Directiva cadru 89/139/CEE şi Directiva 94/9/CE3.

Figura 1: Exemple de formare a mediilor explozive4

1 Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în apromovarea îmbunătăţirii sănătăţii şi securităţii lucrătorilor la locul de muncă, J2 Directiva 1999/92/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 deccemminime pentru îmbunătăţirea protecţiei sănătăţii şi securităţii lucrătorilor expuşexplozive, JO L 23, 28.1.2000, p.57. 3 Directiva 94/9/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 martie 1994statelor membre referitoare la echipamentele şi sistemele de protecţie destpotenţial explozive, JO L 100, 19.4.1994, p.1. 4 Extras din broşura ISSA „Explozia gazelor”, Secţia internaţională pentru preveîn industria chimică, Asociaţia Internaţională pentru Securitate Socială (ISSA), H

Introducere

10

ru securitate dat fiind r din cauza efectelor

ocive de reacţie şi din tre muncitori.

a exploziilor necesită iva cadru 89/391/CEE1 are pentru protecţia riscurilor profesionale, acelor necesare.

finite în cadrul acestei plicabilă. Directiva a

instituire a Comunităţii bru nu trebuie să fie ai stricte compatibile
Utilizarea ghidului de bune practici
e utilizează substanţe terii prime şi diverse

rul procesului cotidian

roborare cu Directiva

plicare de măsuri pentru O L 193, 29.6.1981, p.1

brie 1999 privind cerinţele i unui potenţial risc în medii

de apropiere a legislaţiilor inate utilizării în atmosfere

nirea riscurilor profesionale eidelberg, Germania.

11

Directiva 1999/92/CE se referă la cerinţele minime pentru îmbunătăţirea protecţiei sănătăţii şi securităţii muncitorilor expuşi unui potenţial risc în medii explozive. Articolul 11 din directiva în cauză prevede elaborare de către Comisie a unor orientări practice în cadrul unui ghid de bune practici fără caracter obligatoriu. Ghidul este în principal destinat să ajute statele membre să îşi definească politicile naţionale în domeniul protecţiei sănătăţii şi a securităţii lucrătorilor. În consecinţă, scopul acestuia este să permită angajatorului, în special în cadrul întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM), să îndeplinească următoarele funcţii în domeniul protecţiei împotriva exploziilor:

• să determine pericolele şi să evalueze riscurile; • să ia măsurile specifice pentru a asigura securitatea şi pentru a proteja sănătatea

lucrătorilor expuşi la medii explozive; • să garanteze un mediu de muncă sigur, şi atunci când sunt prezenţi lucrătorii să

asigure o supraveghere corespunzătoare bazată pe evaluarea riscurilor;

• să ia măsurile necesare si să definească modalităţile de coordonare necesare atunci când diferite întreprinderi sunt prezente la acelaşi loc de muncă;

• să redacteze un document privind protecţia împotriva exploziilor.

Aproape toate ramurile industriale sunt vizate, deoarece cea mai mare parte a procedeelor industriale determină formarea de medii explozive care reprezintă surse de risc. Tabelul 1.1oferă câteva exemple. O explozie se produce atunci când un combustibil în amestec cu aerul (respectiv o cantitate suficientă de oxigen) atinge limitele de explozivitate în prezenţa unei surse de aprindere (a se vedea Figura 1.2). Trebuie menţionat că directiva oferă o definiţie specială pentru „explozie”, care include cazurile în care, după aprindere, combustia se propagă asupra întregului amestec nears. În caz de explozie, lucrătorii sunt expuşi la riscuri care rezultă din fenomene necontrolate de aprindere şi de presiune, cum ar fi radiaţie termică, flăcări, unde de şoc, proiecţia de resturi precum şi din prezenţa de produse de reacţie nocive şi sărăcirea aerului în oxigenul indispensabil respiraţiei.

Figura 1.2. Triunghiul exploziei

12

Tabelul 1.1 Exemple de riscuri de explozie în diverse sectoare

Sector Exemplu de risc de explozie

Industria chimică

Industria chimică utilizează numeroase procedee de transformare şi de prelucrare a substanţelor combustibile gazoase, lichide şi solide. Aceste procedee pot genera amestecuri explozive.

Depozite de deşeuri şi

construcţii civile

Depozitele de deşeuri pot produce gaze inflamabile. Pentru ca acestea sa nu fie emise într-un mod necontrolat şi să se aprindă, sunt necesare măsuri tehnice de anvergură. Gazele inflamabile care provin din diferitele surse se pot acumula în tuneluri, pivniţe etc., care sunt slab ventilate.

Producătorii de energie

Amestecurile explozive pulberi/aer se pot forma în timpul transportului, măcinării sau uscării cărbunelui bulgări care nu este exploziv în amestec cu aerul

Întreprinderile de epurare a

apei

Gazele de fermentare care se degajă în timpul tratării apelor uzate în staţiile de epurare pot genera amestecuri explozive de gaz/aer.

Întreprinderile de distribuţie

a gazelor

Amestecurile explozive de gaz/aer se pot forma în cazul scăpărilor de gaze naturale.

Prelucrarea lemnului

Prelucrarea pieselor din lemn produce pulberi de lemn care pot forma amestecuri explozive pulberi/aer în filtre sau silozuri, de exemplu.

Ateliere de vopsire

Excesul de vopsea pulverizată care se formează în cabinele de vopsire în timpul lăcuirii suprafeţelor cu ajutorul pistolului de vopsit cât şi vaporii de solvenţi eliminaţi pot genera medii explozive.

13

Agricultură Anumite tipuri de exploatări agricole care utilizează instalaţii de recuperare a biogazului. În cazul scăpărilor de biogaz, se pot forma amestecuri explozive de biogaz/aer.

Ateliere de prelucrare a

metalelor

În timpul prelucrării pieselor metalice, se poate forma pulberi metalice explozive, de exemplu în timpul operaţiilor de prelucrare a suprafeţelor (polizare). Aceasta are loc în special în cazul metalelor uşoare. Aceste pulberi metalice pot genera riscuri de explozie în colectoare.

Industria alimentară şi

industria hranei pentru

animale

Pulberi explozive se pot forma în timpul transportului sau a depozitării cerealelor, zahărului etc. În cazul în care acestea sunt aspirate şi filtrate, în filtru se poate forma un mediu exploziv.

Industria farmaceutică

Producţia farmaceutică utilizează frecvent alcooluri ca şi solvenţi. În plus, sunt utilizate substanţe active şi adjuvanţi care pot forma pulberi explozive, de exemplu lactoza.

Rafinării Hidrocarburile prelucrate în rafinării sunt toate inflamabile şi, în funcţie de temperatura de aprindere a acestora, pot forma medii explozive chiar şi la temperatura mediului ambiant. Zonele din jurul instalaţiilor de rafinare a petrolului sunt în general considerate drept zone periculoase.

Întreprinderi de reciclare

Reciclarea deşeurilor poate genera riscuri de explozie din cauza, de exemplu, a unor butoaie sau a altor recipiente negolite care conţin gaze şi/sau lichide inflamabile sau chiar din cauza unor pulberi de hârtie sau plastic.

Exemple:

1. În timpul lucrărilor de curăţare, o explozie s-a produs într-un cazan pe cărbune. Cei doi lucrători au decedat ca urmare a arsurilor suferite. Explozia a fost provocată de o lampă al cărei cablu electric era defect. Scurtcircuitul a provocat o aprindere a pulberii aflate în suspensie.

2. Pulberile impregnate cu solvenţi erau amestecate într-un mixer. Operatorul nu a inertizat suficient mixerul înainte de a începe lucrul. Pe durata umplerii, s-a format un amestec exploziv de vapori de solvenţi şi de aer iar acesta s-a aprins sub efectul scânteilor electrostatice create în timpul umplerii. Acest operator a suferit de asemenea arsuri grave.

3. Un incendiu s-a produs la o moară mecanică. Acesta s-a propagat prin deschiderile existente în acoperiş, ceea ce a provocat explozia pulberilor. Patru muncitori au fost răniţi şi întreaga clădire a fost distrusă. Valoarea pierderilor materiale se ridică la 600 000 EUR.

Ghidul de bune practici este un instrument fără caracter obligatoriu conceput pentru a ajuta la protejarea vieţii şi a sănătăţii lucrătorilor împotriva pericolelor de explozie.

1.1 Corespondenţele cu Directiva 1999/92/CE

14

În conformitate cu articolul 11 din Directiva 1999/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1999 privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea protecţiei sănătăţii şi securităţii lucrătorilor expuşi unui potenţial risc în medii explozive, prezentul ghid se referă la întrebările menţionate la articolele 3, 4, 5, 6, 7 şi 8, precum şi în anexa I şi anexa II, partea A la directivă (a se vedea anexa 4). Tabelul 1.2 indică căror articole şi anexe corespund diferitele capitole din ghid. Tabelul 1.2 Corespondenţa între diferitele articole din directivă şi capitolele din ghid (textul articolelor din directivă este reluat în anexa 4)

Articolul din

Directiva 1999/92/CE

Titlu Capitolul din ghid

Articolul 2 Definiţie Anexa 1: Glosar Articolul 3 Prevenirea şi protecţia

împotriva exploziilor 3.1. Prevenirea formării mediilor

explozive periculoase 3.3 Atenuarea efectelor 3.4 Utilizarea tehnicilor de comandă de

proces 3.5 Cerinţe în materie de echipament

de lucru Articolul 4 Evaluarea riscurilor de

explozii 2. Evaluarea riscurilor de explozie

Articolul 5 Obligaţii generale 4. Măsuri organizatorice Articolul 6 Sarcina coordonării 5. Obligaţii de coordonare Articolul 7 Locuri unde pot

apărea medii explozive 3.2. Evitarea surselor de aprindere

Articolul 8 Documentul privind protecţia împotriva exploziilor

6. Documentul privind protecţia împotriva exploziilor

Ordinea capitolelor din ghid a fost modificată în două puncte faţă de ordinea articolelor din Directiva 1999/92/CE, pentru a facilita utilizarea acestuia.

1. Evaluarea riscurilor de explozie figurează la capitolul 2 (articolul 4 din directivă) înainte de punerea în aplicare a măsurilor de protecţie împotriva exploziilor (articolele 3,5,6,7 din directivă).

2. Măsurile de prevenire a aprinderii mediilor explozive periculoase sunt prezentate la capitolul 3.2 (articolul 7 anexele I şi II la directivă) şi fac parte din măsurile tehnice de protecţie împotriva exploziilor menţionate la capitolul 3 (articolul 3 din directivă).

1.2 Domeniul de aplicare a ghidului Acest ghid este conceput pentru toate întreprinderile în cadrul cărora manipularea substanţelor inflamabile poate genera medii explozive periculoase şi poate determina

15

riscuri de explozie. Prezentul ghid este aplicabil numai în ceea ce priveşte manipularea în condiţii atmosferice. Manipularea include producerea, tratarea, prelucrarea, eliminarea, depozitarea, transvazarea şi transportul intern prin intermediul conductelor sau prin alte mijloace. Remarcă: În conformitate cu definiţia juridică pentru „mediu exploziv” din Directiva 1999/92/CE, prezentul ghid se referă numai la condiţiile atmosferice. În consecinţă, directiva împreună cu prezentul ghid nu se aplică în condiţii neatmosferice, fapt care nu îl scuteşte pe angajator de obligaţiile privind protecţia împotriva exploziilor în cazul în care în care dispoziţiile altor reglementări în materie de protecţia sănătăţii şi siguranţei lucrătorilor rămân aplicabile. Problemele privind protecţia împotriva exploziilor la care fac referire diferitele capitole ale ghidului sunt formulate în aşa fel încât să vizeze în mod special întreprinderile mici şi mijlocii. În consecinţă, ghidul pune accentul pe transmiterea cunoştinţelor de bază şi a principiilor care sunt clarificate prin scurte exemple integrate în text. Pentru punerea în practică în cadrul întreprinderii, sunt furnizate formulare tip şi liste de control în anexa 3. În plus, se face referire la dispoziţii şi la alte surse de informaţii care sunt enumerate la anexa 2. În conformitate cu articolul 1 din Directiva 1999/92/CE ghidul nu este aplicabil pentru:

• zonele utilizate în mod direct în tratamentele medicale ale pacienţilor şi pe durata acestora,

• utilizării aparatelor cu gaz în conformitate cu Directiva 90/396/CEE, • manipulării explozibililor şi a substanţelor chimice instabile. • industriilor extractive care intră sub incidenţa Directivei 92/91/CEE sau a Directivei

92/104/CEE, • utilizării mijloacelor de transport terestru, maritim, pe căi navigabile interioare şi

aeriene pentru care sunt aplicabile dispoziţiile relevante din acordurile internaţionale (de exemplu ADNR, ADR, OACI, OMI, RID) şi directivele comunitare care pun în aplicare aceste acorduri. Mijloacele de transport destinate pentru a fi utilizate într-un mediu exploziv nu sunt excluse.

În ceea ce priveşte punerea în circulaţie, darea în folosinţă şi caracteristicile aparatelor şi sistemelor de protecţie destinate pentru a fi utilizate în medii explozive, este necesar să se facă trimitere la Directiva 94/9/CE.

1.3 Reglementările în vigoare şi informaţii suplimentare Aplicarea ghidului nu este în sine suficientă pentru a asigura respectarea dispoziţiilor legislative adoptate de către diferitele state membre în ceea ce priveşte protecţia împotriva exploziilor. Se aplică prevederile juridice naţionale ale statelor membre care vizează transpunerea Directivei 1999/92/CE şi care pot merge dincolo de cerinţele minime prevăzute de directivă, care stau la baza prezentului ghid.

16

În efectuarea sarcinilor prevăzute la articolul 8 din Directiva 1999/92/CE, de exemplu proiectarea unui nou echipament în conformitate cu Directiva 94/9/CE, este utilă consultarea site-urilor web dedicate Directivei CE 94/9 ATEX.

- http://europa.eu.int/comm/enterprise/atex/index.htm - http://europa.eu.int/comm/enterprise/atex/whatsnew.htm

În plus, standardele europene (EN) care pot fi obţinute contra cost de la organismele naţionale de standardizare, facilitează aplicarea legislaţiei prin intermediul măsurilor tehnice şi organizatorice. Anexa 2.2 prezintă lista acestor standarde. Informaţii mai ample pot fi obţinute din dispoziţiile şi standardele naţionale precum şi în literatura de specialitate. În această privinţă, trimiterile la publicaţiile considerate drept utile de către organismele naţionale competente ale statelor membre şi reluate în acest ghid sunt prezentate în anexa 2.3. Cu toate acestea, citarea unei publicaţii în anexă nu implică faptul că întregul conţinut al acesteia este conform cu ghidul.

1.4 Sursele de informare oficiale şi neoficiale

În cazul în care punerea în practică a dispoziţiilor privind protecţia împotriva exploziilor ridică probleme la care ghidul nu este în măsură să ofere un răspuns, este necesar să fie contactate surse locale de informare. Printre aceste surse figurează, la nivel naţional, autorităţile responsabile pentru protecţia muncii, organismele de gestionare a asigurărilor în caz de accidente, organizaţiile profesionale sau camerele de comerţ, de industrie şi artizanat.

2.Evaluarea riscurilor de explozie

Angajatorul trebuie să evite formarea de medii explozive de fiecare dată când acest lucru este posibil. Respectarea acestui principiu director în conformitate cu articolul 3 din Directiva 1999/92/CE necesită, pentru evaluarea riscurilor de explozie, să se determine, în primul rând, dacă se pot forma medii explozive periculoase în condiţiile date. După aceea, trebuie să se determine dacă acestea se pot aprinde. Această evaluare trebuie efectuată întotdeauna pentru un caz specific şi nu poate fi generalizată. În conformitate cu articolul 4 din Directiva 1999/92/CE se ia în considerare în special probabilitatea ca mediile explozive să apară şi să persiste, de probabilitatea ca surse de aprindere să fie prezente să devină active şi efective, de instalaţii, de substanţele utilizate, de procedee şi de eventualele interacţiuni ale acestora precum şi de magnitudinea consecinţelor previzibile. Remarcă: Evaluarea riscurilor de explozie se concentrează iniţial pe:

• formarea de medii explozive periculoase şi ulterior pe

17

• prezenţa şi activarea surselor de aprindere

În procesele de evaluare, examinarea consecinţelor are o importanţă secundară dat fiind faptul că este de aşteptat ca exploziile să determine întotdeauna daune considerabile, de la daune materiale importante la daune corporale care pot cauza moartea. În ceea ce priveşte protecţia împotriva exploziilor, abordările cantitative ale riscurilor sunt secundare în raport cu prevenirea formării mediilor explozive periculoase. Fiecare proces de muncă şi de producţie precum şi fiecare condiţie de funcţionare a unei instalaţii şi fiecare modificare a acestor condiţii trebuie să facă obiectul unei evaluări. În timpul evaluării instalaţiilor noi sau a celor existente, trebuie ţinut seama în mod deosebit de următoarele condiţii de funcţionare:

- condiţiile normale de exploatare, inclusiv lucrările de întreţinere, - pornirea şi oprirea, - accidentele de exploatare şi panele previzibile, - utilizările incorecte care pot fi prevăzute în mod rezonabil. Riscurile de explozie trebuie evaluate în ansamblu. Este necesar să se ţină seama de: - echipamentele utilizate, - caracteristicile de construcţie, - substanţele utilizate, - condiţiile de muncă şi procedeele industriale şi - interacţiunile posibile între aceşti diferiţi factori precum şi cu mediul de lucru.

De asemenea, trebuie să se ţină seama, în evaluarea riscurilor de explozie, de amplasamentele care sunt sau pot fi legate prin deschizături de amplasamente unde pot exista riscuri de explozie. Atmosferele explozive compuse din mai multe tipuri de gaze, vapori, ceţuri sau pulberi inflamabile trebuie luate în considerare în mod adecvat la evaluarea riscurilor de explozie. Efectul exploziei poate fi în mod considerabil sporit în prezenţa, de exemplu, a amestecurilor hibride. Atenţie: În general, amestecurile hibride compuse din pâcle sau din pulberi şi gaz şi/sau vapori pot forma o atmosferă explozivă chiar dacă concentraţia diferitelor componente inflamabile rămâne mai mică decât limitele inferioare de explozivitate în cauză. De asemenea, trebuie evaluat riscul ca una dintre faze să aibă un efect negativ asupra materialului de detectare (de exemplu, o „otrăvire” a catalizatorilor de către pâcle). 2. 1 Metode

Metodele care trebuie utilizate pentru a evalua procedeele sau instalaţiile tehnice din punct de vedere al riscurilor de explozie trebuie să se bazeze pe o abordare sistematică pentru a verifica siguranţa instalaţiilor şi a procedeelor. O abordare

18

sistematică înseamnă în acest context că se procedează într-un mod structurat pe baza considerentelor logice şi raţionale. Analiza se efectuează pentru sursele existente care pot conduce la formarea de medii explozive periculoase şi, eventual, la prezenţa concomitentă a surselor de aprindere active.

În practică, este suficient de obicei să se determine şi să se evalueze în mod sistematic riscurilor de explozie cu ajutor unei serii de întrebări specifice. Capitolul 2.2 descrie un demers simplu care trebuie urmat bazându-se pe criteriile de evaluare caracteristice.

Remarcă: Literatura de specialitate descrie alte metode de evaluare a riscurilor, de exemplu pentru identificarea surselor de pericol (utilizarea listelor de control, analiza modurilor de defecţiune şi a efectelor acestora, analiza erorii de comandă, analiza HAZOP) sau chiar pentru evaluarea acestora (analiza evenimentelor sau analiza prin intermediul arborelui de defectare), dar în cazul protecţiei împotriva exploziilor, acestea nu sunt utile decât în situaţii excepţionale, de exemplu pentru determinarea surselor de aprindere în instalaţiile tehnice complexe.

2.2 Criterii de evaluare

Evaluarea riscului de explozie se efectuează indiferent dacă se cunoaşte sau nu dacă sursele de aprindere sunt prezente sau pot apărea. Pentru ca o explozie cu caracter periculos să se producă, trebuie să fie îndeplinite următoarele patru condiţii:

- un grad de dispersie ridicat al substanţelor inflamabile, - concentraţia substanţelor inflamabile din aer în cadrul limitelor de explozivitate

combinate, - medii explozive în concentraţii periculoase, - surse de aprindere active.

Pentru a verifica aceste condiţii, în practică se pot evalua riscurile de explozie prin intermediul a şapte întrebări. Acest demers analitic este ilustrat în graficul 2.1, fiecare întrebare care trebuie pusă fiind subliniată. Criteriile care trebuie luate în considerare pentru a răspunde la aceste întrebări sunt prezentate mai detaliat în cadrul capitolelor indicate. Primele patru întrebări servesc pentru a verifica în primul rând dacă există un risc de explozie şi dacă măsuri de protecţie împotriva exploziilor sunt neapărat necesare. În caz afirmativ, următoarele trei întrebări permit să se stabilească dacă măsurile de protecţie prevăzute reduc riscurile de explozie la un nivel de siguranţă. La nevoie, trebuie repetat acest demers pentru a selecta măsurile de protecţie menţionate la capitolul 3 din ghid atât timp cât o soluţie care să ţină seama de ansamblul situaţiei nu a fost încă identificată.

Atunci când se trece la evaluare, trebuie ţinut seama de faptul că criteriile de siguranţă aplicabile pentru protecţia împotriva exploziilor nu sunt valabile, în general, decât în condiţii atmosferice. Criteriile de securitate pot varia considerabil în alte tipuri de condiţii decât cele atmosferice.

19

Exemple:

1. În prezenţa concentraţiilor de oxigen sau a temperaturilor ridicate, energia

minimă de aprindere poate fi considerabil redusă. 2. Cu cât presiunea iniţială este mai ridicată, cu atât presiunile maximale şi

creşterile de presiune se măresc. 3. Limitele de explozivitate se distanţează cu temperatura şi presiunea. Acest lucru

înseamnă că limita inferioară de explozivitate se poate situa la concentraţii mai puţin ridicate iar limita superioară de explozivitate se poate situa la concentraţii mai ridicate.

Figura 2.1Desfăşurarea evaluării în vederea identificării şi a prevenirii riscurilor de explozie

20

Figura 2.1 reia întrebările legate de prevenirea „fiabilă” a formării de medii explozive periculoase. Răspunsul „da” este posibil numai atunci când măsurile tehnice şi organizaţionale deja luate sunt astfel încât producerea unei explozii să nu fie luată în considerare ţinând seama de toate condiţiile de funcţionare şi de defecţiunile previzibile în mod rezonabil.

2.2.1 Există substanţe inflamabile?

21

Pentru ca o explozie să se producă, trebuie ca substanţe inflamabile să fie prezente în cadrul proceselor de muncă sau de producţie. Acest lucru înseamnă că cel puţin o substanţă inflamabilă este utilizată ca materie primă sau ca aditiv, este generată sub formă de deşeu, de produs intermediar sau de produs finit, sau se poate forma ca urmare a unei defecţiuni operaţionale obişnuite. Exemplu: Substanţele inflamabile se pot, de asemenea, forma involuntar, de exemplu în cazul depozitării acizilor slab concentraţi sau a leşiei în recipiente metalice. În astfel de cazuri, hidrogenul se poate forma prin reacţie electrochimică şi se poate acumula în fază gazoasă.

În general, toate substanţele care pot provoca o reacţie de oxidare exotermă trebuie să fie considerate ca fiind inflamabile. Acestea sunt toate substanţele deja clasificate sau etichetate ca fiind inflamabile (R10), uşor inflamabile (F sau R 11/R15/R17) sau puternic inflamabile (F+ sau R12) în conformitate cu Directiva 67/548 CEE privind substanţele periculoase. Acestea mai sunt de asemenea şi toate celelalte substanţe şi preparate care nu sunt încă clasificate, dar care îndeplinesc criteriile de inflamabilitate corespunzătoare sau sunt în general considerate ca fiind inflamabile.

Exemple:

1. Gaz şi amestecuri gazoase inflamabile, de exemplu gaze lichide (butan, butenă,

propan, propilenă), gazul natural, gaze de ardere (de exemplu monoxid de carbon sau metan) sau substanţe chimice gazoase inflamabile (de exemplu acetilenă, oxid de etilenă sau clorură de vinil).

2. Lichide inflamabile de exemplu solvenţi, carburanţi, petrol, păcură, uleiuri de gresaj sau de golire, vopsele, substanţe chimice insolubile sau solubile în apă.

3. Pulberi din solide inflamabile, de exemplu cărbune, lemn, produse pentru consumul uman şi animal (de exemplu zahăr, făină sau cereale), materii plastice, metale sau substanţe chimice.

Remarcă: Există un anumit număr de substanţe care se aprind greu în condiţii normale, dar care, în amestec cu aerul, pot forma un mediu exploziv atunci când dimensiunea particulelor este suficient de redusă sau atunci când energia de aprindere este suficient de mare (de exemplu pulberile metalice, aerosolii).

O examinare mai aprofundată a riscurilor de explozie posibile nu este necesar decât în cazul în care sunt prezente substanţe inflamabile.

2.2.2 Se poate forma un mediu exploziv din cauza unei dispersii suficiente în aer? Probabilitatea ca un mediu exploziv să se formeze în prezenţa substanţelor inflamabile depinde de gradul de inflamabilitate al amestecului acestor substanţe cu aerul. Un mediu exploziv este prezent în cazul în care gradul de dispersie necesar este atins şi în cazul în care concentraţia substanţelor inflamabile în aer se situează în limitele de explozivitate. Prin natura lor, gazele şi vaporii au un grad de dispersie suficient.

22

Pentru a oferi un răspuns întrebării menţionate mai sus, este necesar, aşadar, ţinând seama de împrejurări, să fie luate în considerare următoarele proprietăţi ale substanţelor şi starea în care acestea se pot afla:

1. Gaze inflamabile şi amestecuri gazoase:

• Limite de explozivitate inferioară şi superioară • Concentraţie maximă (după caz, minimă) a substanţelor inflamabile în

curs de prelucrare.

2. Lichide inflamabile:

• Limite de explozivitate inferioară şi superioară a vaporilor • Limite de explozivitate inferioară a ceţii • Temperatură de aprindere

Remarcă: Un amestec exploziv nu se poate forma în interiorul unui recipient în cazul în care temperatura din interiorul acestuia se menţine în permanenţă la o valoare suficient de joasă faţă de temperatura de aprindere (aproximativ de la 5 la 15oC, a se vedea exemplul din capitolul 3.1.2).

• Temperatura de lucru şi/sau temperatura mediului ambiant. Remarcă: Amestecurile explozive de vapori/aer pot fi prezente, de exemplu, în cazul în care temperatura de lucru maximă este prea apropiată de temperatura de aprindere.

• Tipul de transformare suferit de un lichid (de exemplu vaporizare, ţâşnire, dispersarea unui jet de lichid, evaporare şi condensare)

Remarcă: În cazul în care lichidele sunt dispersate sub formă de stropi, de exemplu prin vaporizare, se pot forma medii explozive chiar şi la temperaturi inferioare temperaturii de aprindere. Utilizarea unui lichid la presiuni ridicate (de exemplu în cadrul sistemelor hidraulice). Remarcă: În cazul în care se produc scurgeri în cadrul instalaţiilor care conţin lichide inflamabile la presiuni ridicate, lichidul poate ţâşni şi poate forma o ceaţă explozivă care se poate transforma în vapori explozivi în funcţie de importanţa scurgerii, a presiunii şi a stabilităţii substanţei.

• concentraţia maximă (după caz, minimă) a substanţelor inflamabile în curs de

prelucrare (numai în interiorul aparatelor/instalaţiilor).

3. Pulberile din solide inflamabile:

• Prezenţa sau formarea amestecurilor pulberi/aer sau a depunerilor de pulberi.

Exemple:

1. măcinarea sau filtrarea, 2. refularea, umplerea sau evacuarea, 3. uscarea.

• Concentraţiile maxime ale substanţelor inflamabile produse sau obţinute în cursul

prelucrărilor în raport cu limita inferioară de explozivitate. 23 • Limitele de explozivitate inferioară şi superioară.

Remarcă: În practică, pentru pulberi, limitele de explozivitate nu prezintă aceeaşi utilitate ca şi pentru gaze şi vapori. Concentraţia pulberilor poate varia în mod considerabil atunci când depunerile de pulberi sunt ridicate sau atunci când pulberile aflate în suspensie cad. De exemplu, un mediu exploziv se poate forma prin punerea pulberilor în suspensie.

• Granulometria (în special fracţiunea particulelor de mai puţin de 500 microni),

umiditate şi punctul de ardere înăbuşită. Figura 2.2 Exemple de formare a amestecurilor pulberi/aer în timpul operaţiilor de umplere sau de transport.5

2.2.3 Unde se poate forma un mediu exploziv?

În cazul în care se poate forma un mediu exploziv, este necesar să se determine în care punct al locului de muncă sau al instalaţiei se formează, pentru a putea evalua potenţialul de risc. În acest scop, trebuie din nou să se ţină seama de proprietăţile substanţelor şi de caracteristicile instalaţiilor, de procedee şi de factorii de mediu.

1. Gaze şi vapori:

5 Extras din broşura AISS „Exploziile de gaz”, Departamentul internaţional pentru prevenirea riscurilor profesionale în industria chimică, Asociaţia Internaţională de Securitate Socială (AISS), Heidelberg, Germania.

• Densitatea în raport cu aerul: în fapt, cu cât gazele si vaporii sunt mai grei, cu atât cad mai repede, se amestecă treptat cu aerul şi se depun în şanţuri, conducte şi puţuri.

24

- Densitatea gazelor, de exemplu propanul, este în general mai mare decât densitatea aerului. Aceste acumulări au tendinţa de a se lăsa în jos şi de a se difuza la nivelul solului, câteodată pe distanţe mari, şi se pot aprinde foarte departe de punctul de origine al acestora.

- Anumite gaze au aproape aceeaşi densitate ca şi aerul (de exemplu acetilena,

acidul cianhidric, etilena, monoxidul de carbon). Aceste gaze au o tendinţă redusă de a se disipa sau de a se lăsa în jos în mod natural.

- Anumite gaze sunt mult mai uşoare decât aerul, de exemplu hidrogenul şi

metanul. În mod natural, acestea au tendinţa de a se disipa în atmosferă, cu excepţia cazurilor când se află într-un spaţiu închis.

- Chiar şi deplasările uşoare de aer (curent natural de aer, circulaţia de persoane,

convecţia termică) pot accelera în mod considerabil amestecarea cu aerul. Figura 2.3 Modul de propagare a gazului lichefiat6. 2. Lichide şi ceţuri: • Indicele de evaporare care determină cantitatea de mediu exploziv care se

formează la o temperatură dată. • Dimensiunea suprafeţei de evaporare şi temperatura de lucru, de exemplu

atunci când lichidele sunt vaporizate sau pulverizate. • Presiunea la care lichidele vaporizate sunt eliberate în mediu şi formează pâcle

explozive.

3. Pulberi:


• Prezenţa pulberilor puse în suspensie, de exemplu în filtre, în timpul deversărilor în recipiente, la punctele de transfer sau în interiorul instalaţiilor de uscare.

• Formarea de depuneri de pulberi, de preferinţă pe suprafeţele orizontale

sau cu o înclinare uşoară, şi punerea în suspensie a pulberilor.

• Mărimea granulelor

25 Trebuie luate în considerare alte aspecte ale configuraţiei locurilor şi a funcţionării:

• Operaţiunile efectuate cu substanţe într-o incintă etanşă la gaze, lichide sau pulberi sau în cadrul dispozitivelor deschise, cum ar fi de exemplu umplerea sau golirea.

• Posibilitatea apariţiei unor scurgeri prin supape, vane, racorduri de canalizare, etc.

• Sisteme de ventilaţie şi de aerisire precum şi alte aspecte referitoare la configuraţia locurilor.

• Substanţele sau amestecurile inflamabile pot apărea în special în amplasamentele care nu sunt aerisite, de exemplu în punctele joase neventilate cum ar fi şanţurile, conductele şi puţurile.

2.2.4 Este posibilă formarea unui mediu exploziv periculos?

În cazul în care un mediu exploziv se poate forma în anumite amplasamente în asemenea concentraţii încât măsuri de protecţie sunt indispensabile pentru a asigura securitatea şi pentru a proteja sănătatea lucrătorilor în cauză, acest mediu este considerat ca fiind periculos iar aceste amplasamente sunt clasificate ca fiind amplasamente periculoase.

Evaporarea unor cantităţi mici de lichide inflamabile poate genera cantităţi mari de vapori inflamabili (de exemplu propanul lichefiat).

26

Notă: transformat în gaz şi diluat în aer la limita inferioară de explozivitate, 1 litru de propan lichefiat ar putea produce un mediu exploziv de 13 000 litri.7

Atunci când este stabilită existenţa unui mediu potenţial exploziv, periculozitatea acestuia depinde de volumul său în legătură cu efectul distructiv al unei eventuale aprinderi. Cu toate acestea, ca regulă generală, se poate porni de la principiul că o explozie are efecte distructive importante şi că este prezent un mediu exploziv periculos.

Există excepţii de la această regulă atunci când este vorba de manipularea unor cantităţi foarte mici, de exemplu în cadrul unui laborator. În funcţie de modul de operare şi de condiţiile locale, este necesar să se aprecieze dacă cantitatea prevăzută de mediu exploziv este periculoasă.

Exemple:

1. Un mediu exploziv cu un volum de peste 10 litri prezent în cantitate constantă în spaţii închise este întotdeauna considerat ca fiind periculos, independent de dimensiunile spaţiului.

2. Este posibil să se procedeze la o evaluare aproximativă aplicând regula empirică potrivit căreia mediile explozive prezente într-un spaţiu închis sunt periculoase în cazul în care cantităţile sunt mai mari decât volumul său supra zece mii, cum ar fi, de exemplu, pentru un spaţiu de 80 m3, un mediu exploziv de 8 litri. Cu toate acestea, aceasta nu înseamnă că întregul spaţiu trebuie calificat drept amplasament periculos; numai acea parte a amplasamentului unde se poate forma un mediu periculos trebuie să fie considerată ca fiind un amplasament periculos.

3. Pentru majoritatea pulberilor inflamabile, este de ajuns o depunere uniformă de pulberi de un milimetru grosime care să acopere întreaga pardoseală a unui local de o înălţime normală pentru a îl umple în întregime cu un amestec exploziv pulbere/aer, în cazul în care pulberile sunt puse în suspensie.

4. În cazul în care un mediu exploziv este prezent în recipiente care nu sunt concepute pentru a rezista la presiunea de explozie potenţială, concentraţii net inferioare celor indicate anterior sunt considerate ca fiind periculoase din cauza riscurilor pe care le pot determina, de exemplu, proiectarea de resturi ca urmare a exploziei recipientului. În acest caz, limita inferioară de explozivitate nu poate fi stabilită.

În plus, în evaluarea formării unui mediu periculos specific, trebuie, de asemenea, să se ţină seama de efectele distrugerii eventuale a părţilor instalaţiei care sunt situate în apropiere. Remarcă: O explozie poate provoca, în zonele învecinate, daune care pot determina la rândul lor emisii şi, după caz, aprinderea substanţelor inflamabile sau periculoase.


27

2.2.5 Poate fi împiedicată într-un mod sigur formarea unui mediu

exploziv periculos? În cazul în care se poate forma un mediu exploziv periculos, sunt necesare măsuri de protecţie împotriva exploziilor. În primul rând trebuie să se încerce evitarea formării de medii explozive. Posibilele măsuri de protecţie împotriva exploziilor sunt descrise la capitolul 3.1, în coroborare cu măsurile organizatorice de la capitolul 4. Trebuie verificată eficacitatea măsurilor de protecţie luate. În acest scop, trebuie luate în considerare toate stările de funcţionare şi toate disfuncţionalităţile instalaţiilor (inclusiv cele rare). În cazul în care formarea mediilor explozive periculoase poate fi evitată cu certitudine, nu este necesar ca alte măsuri să fie luate.

2.2.6 Poate fi împiedicată într-un mod sigur aprinderea unui mediu

exploziv periculos? În cazul în care formarea de medii explozive periculoase nu poate fi în întregime exclusă, sunt necesare măsuri pentru evitarea surselor de aprindere active. Cu cât formarea mediilor explozive periculoase este mai probabilă, cu atât prezenţa surselor active de aprindere trebuie să fie evitată într-un mod sigur. Măsurile posibile de protecţie împotriva exploziilor sunt descrise la capitolul 3.2, în coroborare cu măsurile organizatorice de la capitolul 4. În cazul în care prezenţa simultană a mediilor explozive periculoase şi a surselor active de aprindere nu poate fi exclusă în totalitate, este necesar, de asemenea, să se adopte măsurile de atenuare menţionate la capitolul 3.3, , în coroborare cu măsurile organizatorice de la capitolul 4. În caz contrar, trebuie să fie luate măsuri de atenuare proporţionale.

3. Măsuri tehnice de protecţie împotriva exploziilor Printre măsurile de protecţie împotriva exploziilor figurează toate măsurile care:

• previn formarea mediilor explozive periculoase, • evită aprinderea mediilor explozive periculoase sau • atenuează efectele exploziilor pentru protejarea sănătăţii şi securităţii lucrătorilor.

3.1 Prevenirea formării mediilor explozive periculoase În conformitate cu articolul 3 din Directiva 1992/92/CE intitulat „prevenirea şi protecţia împotriva exploziilor”, prevenirea formării mediilor explozive periculoase trebuie întotdeauna să aibă prioritate în raport cu celelalte măsuri de protecţie împotriva exploziilor.

3.1.1 Înlocuirea substanţelor inflamabile

28

Formarea de medii explozive periculoase poate fi prevenită prin evitarea sau prin reducerea utilizării de substanţe inflamabile. Pentru a evita utilizarea substanţelor inflamabile, putem, de exemplu, să înlocuim solvenţii şi produsele de întreţinere inflamabile cu soluţii apoase. În ceea ce priveşte pulberile, dimensiunea particulelor substanţelor utilizate poate de asemenea să fie mărită în anumite cazuri, astfel încât formarea amestecurilor potenţial explozive nu mai este posibilă. În acest sens, trebuie avut grijă ca dimensiunea particulelor să nu fie redusă în cursul prelucrărilor ulterioare, de exemplu prin abraziune. Este de asemenea posibil să se umezească pulberile sau să se utilizeze produse păstoase, pentru a evita punerea în suspensie a pulberilor. 3.1.2 Limitarea concentraţiei Gazul şi pulberile în amestec cu aerul nu sunt explozive decât între anumite limite de concentraţie. Este posibilă menţinerea în afara acestor limite de explozivitate în anumite condiţii de mediu şi în anumite condiţii de funcţionare. În cazul în care aceste condiţii sunt respectate, nu există pericol de explozie. În general, este relativ uşor să se menţină concentraţia gazului şi a vaporilor de lichide inflamabile în afara limitelor de explozivitate în instalaţii şi recipiente închise. Exemplu: perdeaua de vapori care se formează deasupra lichidelor inflamabile se situează cu certitudine sub limita inferioară de explozivitate în cazul în care temperatura la suprafaţa lichidului este menţinută la o valoare net inferioară temperaturii de aprindere (în general, este suficientă o diferenţă de temperatură de 5 0C pentru solvenţii puri şi de 15 0C pentru amestecurile de solvenţi,). Pentru lichidele inflamabile care au o temperatură de aprindere scăzută, limita superioară de explozivitate este de obicei depăşită (de exemplu, în interiorul rezervorului cu benzină al vehiculelor). În ceea ce priveşte pulberile, este mai dificil să se prevină formarea amestecurilor explozive prin limitarea concentraţiei. În cazul în care concentraţia pulberilor în aer se situează sub limita inferioară de explozivitate, căderea particulelor de praf formează depuneri în cazul în care deplasările de aer sunt insuficiente. Aceste depuneri pot fi puse în suspensie şi astfel pot genera amestecuri explozive. Remarcă: particulele de pulberi care sunt reţinute în filtre formează depuneri de pulberi care pot avea un potenţial ridicat de explozie şi de aprindere. 3.1.3 Punerea în stare inertă Formarea unui mediu exploziv periculos poate de asemenea să fie evitată prin diluarea oxigenului din aer în interiorul instalaţiilor sau a substanţei inflamabile cu substanţe chimice nereactive (substanţe inerte). Această măsură de protecţie este denumită punere în stare inertă. Pentru a pune în aplicare această măsură de protecţie este necesar să se cunoască concentraţia maximă de oxigen (concentraţia limită de oxigen) la care nu are loc o

29

explozie. Concentraţia maximă de oxigen se determină prin încercări. Concentraţia maximă admisă de oxigen se obţine prin scăderea din concentraţia limită de oxigen a unei marje din concentraţia de siguranţă. Concentraţia maximă admisă se determină prin analogie pentru substanţele inflamabile diluate cu o substanţă inertă. În cazul în care concentraţia de oxigen poate varia rapid sau poate fi foarte diferită în diversele părţi ale instalaţiei, este necesară o marjă importantă de siguranţă. Manevrele greşite şi defecţiunile echipamentului trebuie să fie luate în considerare. Timpul de activare a dispozitivelor de protecţie sau a funcţiilor de siguranţă trebuie de asemenea să fie luat în considerare. Exemplu: substanţele inerte gazoase utilizate în general sunt următoarele: azotul, dioxidul de carbon, gazele rare, gazele de ardere şi vaporii de apă. Printre substanţele inerte sub formă de pulberi figurează, de exemplu, sulfatul de calciu, fosfatul de amoniu, hidrogencarbonat de sodiu, pudră de gresie etc. În alegerea substanţei inerte, este important ca acesta să nu reacţioneze cu substanţa inflamabilă (de exemplu aluminiul poate reacţiona cu dioxidul de carbon). Remarcă: depunerile de pulberi pot genera focuri de suprafaţă sau focuri mocnite chiar în prezenţa unor concentraţii slabe de oxigen sau de substanţe inflamabile. Aceste concentraţii pot fi net inferioare valorilor considerate ca fiind sigure pentru prevenirea unei explozii. De exemplu, un amestec constituit în proporţie de 95% în greutate din calcar şi de 5% în greutate din cărbune mai poate încă prezenta o puternică reacţie exotermă. În general, punerea în stare inertă prin gaz este practicată numai în instalaţiile închise, unde schimbul volumelor de gaz pe unitate de timp este relativ redus. Gazele inerte emise din deschiderile funcţionale sau din defectele de etanşeitate ale instalaţiei pot pune în pericol muncitorii din cauza unei scăderi a nivelului de oxigen (risc de stop respirator). Utilizarea gazului de ardere ca şi gaz inert poate conduce la intoxicarea muncitorilor în caz de scăpări în afara instalaţiei. Locurile de încărcare manuală constituie, de exemplu, deschizături funcţionale. Este important să se ţină seama, la deschiderea acestor dispozitive, de emisiile de gaz inert în exteriorul instalaţiei şi de intrarea oxigenului din aer în interiorul acesteia. 3.1.4 Prevenirea sau limitarea formării mediilor explozive în jurul instalaţiilor

Formarea de mediilor explozive periculoase în exteriorul instalaţiilor ar trebui evitată cât de mult posibil. În acest scop, trebuie utilizate instalaţii închise. Părţile instalaţiei trebuie să fie etanşe la substanţele care pot fi eliberate. Instalaţiile trebuie proiectate astfel încât să nu prezinte nici un fel de scurgere semnificativă în condiţiile de exploatare previzibile. O întreţinere regulată, printre altele, garantează prevenirea scurgerilor. În cazul în care emisiile de substanţe inflamabile nu pot fi evitate, un sistem adecvat de ventilaţie permite adesea împiedicarea formării de medii explozive periculoase. Pentru a evalua eficacitatea sistemului de ventilaţie, trebuie luaţi în considerare următorii factori:

- pentru gaz, vapori si pâcle, este necesar să se evalueze cantitatea maximă de gaz, de vapori şi de pâcle care se pot degaja (intensitatea sursei) şi să se cunoască amplasamentul sursei şi condiţiile de dispersie, pentru a putea dimensiona sistemul de ventilaţie.

- Pentru pulberi, sistemele de ventilaţie nu furnizează în general o protecţie suficientă cu excepţia cazului în care pulberile sunt aspirate de la sursa de degajare şi atunci când, în plus, formarea depunerilor de pulberi periculoase poate fi evitată în siguranţă.

30 - În cel mai bun caz, o ventilaţie adecvată poate împiedica formarea mediilor

potenţial explozive. Cu toate acestea, luând în considerare limitele prezentate anterior, există posibilitatea ca ventilaţia să nu facă decât să reducă probabilitatea de formare a unui mediu exploziv periculos sau să reducă întinderea amplasamentelor periculoase (zone).

Este recomandată efectuarea unor controale pe eşantioane de concentraţii care se formează local şi în funcţie de timp, în condiţii defavorabile de funcţionare. Figura 3.1: Exemplu de dispunere corectă a deschizăturilor de aerisire pentru gaze şi vapori mai grele decât aerul8.

Eliminarea depunerilor de pulberi Formarea de depuneri de pulberi periculoase poate fi evitată prin curăţarea în mod regulat a locurilor de muncă şi a spaţiilor de exploatare. În această privinţă, programe de curăţare care stabilesc tipul, întinderea şi frecvenţa operaţiunilor de curăţare şi care reglementează cu caracter obligatoriu responsabilităţile individuale, au dat rezultate excelente. Definiţia operaţiunilor de curăţare poate fi adaptată cerinţelor individuale. Este necesar în special să se ia în considerare, de asemenea, suprafeţele puţin vizibile (de exemplu cele situate la înălţime) sau suprafeţele greu accesibile, unde se pot acumula în timp cantităţi semnificative de pulberi. Atunci când cantităţi considerabile de pulberi sunt eliberate ca urmare a unui defect de funcţionare (de exemplu,


deteriorarea sau explodarea recipientelor, scurgeri), trebuie luate măsuri suplimentare pentru a elimina, fără întârziere în cazul în care este posibil, depunerile de pulberi. Procedeele de spălare si de aspirare (dispozitive centralizate sau aspiratoare industriale rulante care nu prezintă surse de aprindere) s-au dovedit a fi eficiente pentru a elimina în siguranţă depunerile de pulberi. Procedeele de curăţare care pot ridica pulberile ar trebui evitate (a se vedea figura 3.2). În cazul în care se recurge la spălare, trebuie luate în considerare problemele suplimentare de evacuare pe care acest procedeu le poate determina.

31 Eventualitatea unei eliberări de hidrogen trebuie luată în considerare în cazul reţinerii pulberilor de metale uşoare din interiorul scruberelor. Este necesar să se evite punerea în suspensie a pulberilor depuse. Operaţiunile de curăţare pot fi stabilite în cadrul instrucţiunilor de folosire referitoare la lucrul cu solide inflamabile. Remarcă: aspiraţia pulberilor inflamabile nu poate fi efectuată decât prin intermediul aspiratoarelor care nu prezintă surse de aprindere. Figura 3.2 Eliminarea depunerilor de pulbere9.

3.1.5 Utilizarea detectoarelor de gaz

Concentraţiile din jurul instalaţiilor pot fi controlate, de exemplu, prin intermediul detectoarelor de gaz. În scopul utilizării detectoarelor de gaz, principalii factori care trebuie luaţi în considerare sunt următorii:


32

- o cunoaştere adecvată a substanţelor previzibile, a amplasamentului şi a intensităţii maximale a sursei acestora precum şi a condiţiilor în care acestea se propagă,

- o capacitate de funcţionare a aparatului adaptată utilizării căreia îi este destinat, în ceea ce priveşte, în special, timpul de răspuns, pragul de răspuns şi sensibilitatea la interferenţe,

- prevenirea situaţiilor periculoase în caz de defecţiune a uneia dintre funcţiile detectorului de gaz (fiabilitate),

- posibilitatea de a detecta rapid şi în deplină siguranţă amestecurile care se pot forma datorită alegerii adecvate a numărului şi a amplasamentului punctelor de măsurare,

- cunoaşterea amplasamentului care prezintă riscuri de explozie atât timp cât dispozitivele de siguranţă comandate de aparat nu sunt activate. Este esenţial să se evite sursele de aprindere în această zonă de proximitate (în funcţie de factorii prezentaţi anterior),

- prevenirea sigură a formării de medii explozive periculoase în exteriorul zonei de proximitate prin intermediul dispozitivelor de siguranţă acţionate şi prevenirea altor pericole care rezultă dintr-o defecţiune.

Detectoarele de gaz destinate pentru a fi utilizate în cadrul amplasamentelor periculoase trebuie să fie autorizate şi marcate din punct de vedere al siguranţei acestora, ca aparat electric care este în conformitate cu Directiva 94/9/CE. Remarcă: detectoarele de gaz utilizate ca dispozitive de siguranţă, de control şi de reglaj pentru prevenirea surselor de aprindere (de exemplu, oprirea unui aparat neprotejat în caz de formare a unui mediu exploziv periculos) ar trebui să facă obiectul unei încercări individuale sau de tip/al unei etalonări pentru a se garanta că acestea sunt conforme pentru utilizarea prevăzută. În acest scop, trebuie respectate cerinţele prevăzute de Directiva 94/9/CE (a se vedea de asemenea capitolul 3.4 privind sistemele de comandă de procese).

3. 2 Evitarea surselor de aprindere În cazul în care nu este posibil să se împiedice formarea unui mediu exploziv periculos, este necesar să se evite aprinderea acestuia. Acest rezultat poate fi obţinut prin adoptarea de măsuri de protecţie care vizează prevenirea prezenţei surselor de aprindere sau reducerea probabilităţii de apariţie a acestora. Pentru a defini măsurile de protecţie eficiente, trebuie cunoscute diferitele surse de aprindere si modul în care acestea acţionează. Probabilitatea ca un mediu exploziv periculos şi o sursă de aprindere să fie prezente în acelaşi timp şi în acelaşi loc este evaluată iar aria măsurilor de protecţie care trebuie luate sunt determinate în consecinţă. Această operaţiune se efectuează pe baza modelului de clasificare pe zone descris mai jos, care permite stabilirea unor anumite măsuri de protecţie.

Figura 3.3: Exemple privind cele mai frecvente surse potenţiale de aprindere10

33

3.2.1 Clasificarea pe zone a locurilor periculoase

Un amplasament periculos este un amplasament unde poate apărea un mediu exploziv în concentraţii atât de mari încât să necesite măsuri pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor de explozie. Un mediu exploziv este desemnat periculos atunci când acesta se prezintă în astfel de concentraţii. Pentru a evalua aria măsurilor de protecţie, este necesar ca amplasamentele periculoase identificate în funcţie de probabilitatea de apariţie a unui mediu exploziv periculos să fie subîmpărţite în zone. Zona 0: un loc în care este prezent permanent sau pe perioade lungi sau frecvent un mediu exploziv format la contactul substanţelor inflamabile sub formă de gaz, vapori sau ceaţă cu aerul. Exemplu: în general, condiţiile din zona 0 pot fi întâlnite numai în interiorul recipientelor sau aparatelor (evaporator, reactor etc.) dar pot apărea de asemenea şi în apropierea unor ventile şi a altor deschizături. Zona 1: un loc în care este probabil să apară ocazional în stare de funcţionare normală un mediu exploziv format la contactul substanţelor inflamabile sub formă de gaz, vapori sau ceaţă cu aerul. Exemplu: Pot face parte din această zonă, printre altele:

• imediata vecinătate a zonei 0, • imediata vecinătate a deschizăturilor de umplere, • amplasamentele din jurul aparatelor sau a conductelor fragile din sticlă,

ceramică sau alte materiale similare, cu excepţia cazului în care conţinutul este prea puţin semnificativ pentru a forma un mediu exploziv periculos,


34

• amplasamentele din jurul presetupei care nu este suficient de etanşă, de exemplu în apropierea pompelor sau alimentatoarelor,

• interiorul instalaţiilor precum evaporatoarele sau reactoarele. Zona 2: un loc în care nu este probabil să apară un mediu exploziv format la contactul substanţelor inflamabile sub formă de gaz, vapori sau ceaţă cu aerul, dar dacă apare, persistă doar o scurtă perioadă. Exemplu: pot face parte din zona 2, printre altele şi:

• amplasamentele din jurul zonelor 0 sau 1. Remarcă: amplasamentele din apropierea conductelor prin care substanţe inflamabile sunt transportate numai în conducte permanent etanşe din punct de vedere tehnic, nu sunt considerate ca fiind amplasamente periculoase. Zona 20: un loc în care este prezent permanent sau pe perioade lungi sau frecvent un mediu exploziv sub formă de nor sau pulbere combustibilă în aer. Exemplu: în general, aceste condiţii se manifestă numai în interiorul recipientelor, conductelor, aparatelor etc. Zona respectivă nu se referă, în principiu, decât la interiorul instalaţiilor (mori, uscătoare, mixere, conducte de refulare, silozuri etc.) atunci când concentraţii periculoase de amestecuri explozive de pulberi se pot forma permanent, pe perioade lungi de timp sau frecvent. Zona 21: un loc în care este posibil să apară ocazional în stare de funcţionare normală un mediu exploziv sub formă de nor de pulberi combustibile în aer. Exemplu: din această zonă pot face parte, printre altele, amplasamentele din jurul dispozitivelor de evacuare a pulberilor sau a staţiilor de încărcare şi amplasamentele care prezintă depuneri de pulberi care pot forma ocazional, în timpul funcţionării normale, o concentraţie explozivă de pulberi combustibile în amestec cu aerul. Zona 22: un loc în care nu este probabil să apară un mediu exploziv sub formă de nor de pulberi combustibile în aer în stare de funcţionare normală, dar, dacă apare, persistă doar o scurtă perioadă. Exemplu: pot face parte din această zonă, printre altele:

• amplasamentele din jurul instalaţiilor care conţin pulberi, în cazul în care scăpări de pulberi se pot produce din cauza defectelor de etanşeitate şi pot forma depuneri de pulberi în cantităţi periculoase.

Note: Straturile, depunerile şi grămezile de pulberi combustibile considerate ca orice altă sursă care poate genera un mediu exploziv. „Funcţionare normală” reprezintă situaţia în care instalaţiile sunt utilizate în parametrii lor de proiectare.

Remarcă: depunerile de pulberi combustibile au un potenţial de explozie foarte ridicat. Depunerile de pulberi se pot forma în interiorul unei zone de exploatare pe toate suprafeţele pe care se pot acumula pulberi. Depunerile de pulberi pot fi puse în suspensie ca urmare a unei explozii primare şi pot declanşa o serie de explozii în lanţ ale căror consecinţe sunt dezastruoase. 3.2.1.1 Exemplu de clasificare pe zone a amplasamentelor periculoase ca urmare a prezenţei gazelor inflamabile

35 Figura 3.4 reprezintă un rezervor de lichide inflamabile. Rezervorul, situat în aer liber, este umplut sau golit în mod regulat şi este conectat la atmosfera înconjurătoare printr-o priză de compensare a presiunii. Temperatura de aprindere a lichidului inflamabil este apropiată de temperatura medie anuală iar densitatea vaporilor generaţi este mai mare decât densitatea aerului. În consecinţă, există probabilitatea ca medii explozive periculoase să apară pe perioade lungi de timp în interiorul rezervoarelor. În consecinţă, interiorul rezervorului este clasificat ca fiind în zona 0. Figura 3.4: Exemplu de clasificare pe zone a unui rezervor de lichide inflamabile.

Vaporii pot scăpa ocazional prin priza de compensare a presiunii şi pot forma amestecuri explozive. Prin urmare, amplasamentul din jurul prizei este clasificat ca fiind în zona 1. În condiţii atmosferice defavorabile rare, vaporii se pot scurge de-a lungul peretelui rezervorului şi pot forma medii explozive periculoase. În consecinţă, amplasamentul din jurul rezervorului este clasificat ca fiind în zona 2. Întinderea zonelor din exteriorul unui rezervor depinde de gradul previzibil de degajare a vaporilor. Gradul de degajare a vaporilor depinde de proprietăţile lichidului, de mărimea prizei şi de frecvenţa operaţiunilor de umplere şi de golire, precum şi de variaţia medie a nivelului de lichid din interiorul rezervorului. Existenţa unei ventilaţii naturale este de asemenea determinantă pentru dimensiunea amplasamentului periculos. 3.2.1.2 Exemplu de clasificare pe zone a amplasamentelor periculoase ca urmare a prezenţei pulberilor inflamabile

Graficul 3.5 reprezintă o moară care dispune de o cuvă de alimentare (încărcare manuală), de o staţie de descărcare şi de un filtru. Un produs inflamabil care formează pulberi este transferat manual pornind de la un butoi în cuva de alimentare.

În timpul transferului, ocazional se poate forma un amestec exploziv de pulberi şi de aer în jurul punctului de descărcare a butoiului în cuvă. Această zonă este clasificată ca fiind în zona 21. În jurul cuvei de alimentare se formează depuneri de pulberi care pot, rar sau pentru o scurtă perioadă de timp, să formeze un mediu exploziv periculos atunci când sunt puse în suspensie. Acest amplasament este clasificat ca fiind în zona 22.

36 În timpul funcţionării normale, pulberile se prezintă sub formă de nor în interiorul morii. Curăţarea sacilor filtrului generează de asemenea un nor de pulberi la intervale regulate de timp. În consecinţă, interiorul morii şi al filtrului sunt clasificate ca fiind în zona 20. Produsul măcinat este descărcat în mod continuu. Astfel, şi în staţia de descărcare se formează, în timpul funcţionării, un amestec exploziv sub formă de nor de pulberi. În consecinţă, staţia de descărcare este clasificată ca fiind în zona 20. Pulberile rezultate din defectele de etanşeitate formează depuneri în jurul staţiei de descărcare. Acest amplasament este clasificat ca fiind în zona 22. Întinderea zonelor 21 şi 22 depinde de tendinţa produsului de a genera pulberi.

Figura 3.5: Exemplu de clasificare pe zone pentru pulberile inflamabile.

3.2.2 Sfera măsurilor de protecţie

Sfera măsurilor de protecţie depinde de probabilitatea de apariţie a mediilor explozive periculoase (clasificare pe zone) şi, în consecinţă, este necesar să fie stabilită ţinând seama de factorii indicaţi în tabelul 3.1.

Tabelul 3.1. Sfera măsurilor de protecţie în funcţie de clasificarea pe zone

37

Clasificarea pe zone Sursele de aprindere* trebuie evitate în mod sigur:

• în absenţa defecţiunilor (funcţionare normală)

• în caz de defecţiuni previzibile si

0 sau 20

• în caz de defecţiuni rare

• în absenţa defecţiunilor (funcţionare normală)şi

1 sau 21

• în caz de defecţiuni previzibile 2 sau 22 • în absenţa defecţiunilor (funcţionare

normală) *pentru zonele 20, 21 şi 22, se ia în considerare, de asemenea, probabilitatea de aprindere a depunerilor de pulberi. Tabelul se aplică tuturor tipurilor de surse de aprindere.

3.2.3 Tipuri de surse de aprindere Standardul EN 1127-1 evidenţiază 13 tipuri de surse de aprindere: • suprafeţe calde • flăcări şi gaze calde • scântei produse mecanic • instalaţii electrice • curenţi vagabonzi, protecţie catodică împotriva coroziunii • electricitate statică • fulgere • unde electromagnetice cuprinse într-o gamă de frecvenţă de la 9kHz la 300 GHz • unde electromagnetice cuprinse într-o gamă de frecvenţă de la 300 GHz la 3x106

GHz sau într-o gamă de lungimi de undă de la 1000 µm la 0,1 µm (spectru optic) • raze ionizante • ultrasunete • compresie adiabatică, unde de şoc, scurgeri de gaz • reacţii chimice

În continuarea acestui document sunt prezentate numai sursele de aprindere cele mai des întâlnite în aplicaţiile industriale. Informaţii suplimentare şi detaliate privind diferitele tipuri de surse de aprindere şi evaluarea acestora sunt prezentate în standardul EN 1127-1.

3.2.3.1 Suprafeţe calde

38

Un mediu exploziv se poate aprinde în contact cu o suprafaţă caldă în cazul în care temperatura suprafeţei atinge temperatura de aprindere a mediului exploziv.

Exemplu: printre suprafeţele calde care se formează în stare de funcţionare normală figurează de exemplu sistemele de încălzire, anumite aparate electrice, ţevi calde etc. Suprafeţele calde care se formează ca urmare a defecţiunilor sunt, de exemplu, părţile care se încălzesc din cauza unui gresaj insuficient.

În cazul în care suprafeţele calde pot intra în contact cu un mediu exploziv, este necesar să se garanteze o marjă de siguranţă între temperatura maximă a suprafeţei şi temperatura de aprindere a mediului exploziv. Valoarea marjei de siguranţă care trebuie respectată depinde de clasificarea locului şi este fixată în conformitate cu standardul EN 1127-1.

Remarcă: depunerile de pulberi au un efect izolant şi, în consecinţă, împiedică disiparea termică. Cu cât stratul de pulberi este mai gros cu atât disiparea termică este mai limitată. Aceasta poate conduce la o acumulare de căldură şi, în consecinţă, poate induce o creştere a temperaturii. Acest fenomen se poate desfăşura până în momentul în care poate provoca aprinderea stratului de pulberi. În consecinţă, echipamentele a căror utilizare este autorizată într-un mediu exploziv de gaz/aer în conformitate cu Directiva 94/9/CE nu sunt neapărat adecvate pentru locurile unde se poate produce o explozie pulberi/aer.

3.2.3.2 Flăcări şi gaze calde

Atât flăcările cât şi particulele solide incandescente pot aprinde un mediu exploziv. Flăcările, chiar de dimensiuni reduse, figurează printre sursele de aprindere cele mai active şi, în consecinţă, ca regulă generală, trebuie să fie excluse din locurile periculoase din zonele 0 şi 20. Flăcările nu pot apărea în zonele 1, 2, 21 şi 22 decât în cazul în care acestea sunt izolate, în deplină siguranţă (a se vedea EN 1127-1). Este necesar să fie adoptate măsuri organizatorice care să vizeze interzicerea sudurilor şi a fumatului pentru a evita prezenţa focului deschis.

3.2.3.3 Scântei produse mecanic

Scânteile se pot produce prin frecare, şoc sau abraziune, de exemplu în timpul operaţiunilor de polizare. Acestea pot aprinde gaze sau vapori inflamabili precum şi anumite amestecuri ceaţă/aer sau pulberi/aer (în special amestecurile de pulberi metalice cu aerul). În plus, scânteile pot genera surse incandescente în interiorul depunerilor de pulberi, acestea putând deveni o sursa de aprindere a mediilor explozive.

Pătrunderea unor corpuri străine, de exemplu a pietrelor sau a pieselor din metal, în aparate sau în părţi ale instalaţiilor trebuie să fie considerată ca o sursă de producere de scântei.

39

Remarcă: frecarea, şocul şi abraziunea ruginii şi a metalelor uşoare (de exemplu aluminiul şi magneziul) şi a aliajelor acestora pot declanşa o reacţie aluminotermică (reacţia termitului) care poate produce scântei ce pot provoca aprinderi.

Producerea de scântei incendiare prin frecare şi şoc poate fi redusă prin selectarea combinaţilor cele mai indicate de substanţe (de exemplu pentru ventilatoare). În ceea ce priveşte echipamentele cu piese mobile, combinaţia metal uşor/oţel (cu excepţia oţelului inoxidabil) trebuie evitată în principiu pentru punctele potenţial expuse la frecare, la şocuri sau la abraziuni.

3.2.3.4 Reacţii chimice

Substanţele se pot încălzi ca urmare a reacţiilor chimice care produc căldură (reacţii exoterme) şi pot deveni astfel surse de aprindere. O încălzire spontană poate apărea în cazul în care viteza de producere a căldurii este mai mare decât rata de disipare termică. În cazul în care disiparea termică este împiedicată sau temperatura mediului ambiant este ridicată (de exemplu în timpul depozitării), viteza de reacţie poate creşte până la valoarea la care sunt realizate condiţiile necesare pentru aprindere. În plus, alţi parametri trebuie luaţi în considerare, în special raportul volum/suprafaţă al sistemului de reacţie, temperatura mediului ambiant şi timpul de reţinere. Temperaturile crescute care sunt generate pot conduce fie la formarea de surse incandescente şi/sau incendii, fie la aprinderea unui mediu exploziv. Substanţele inflamabile care pot fi eliberate în urma reacţiei (de exemplu gaz sau vapori) pot forma la rândul lor un mediu exploziv la contactul cu aerul şi pot spori semnificativ periculozitatea acestor sisteme.

În consecinţă, substanţele care au tendinţe de autoaprindere trebuie să fie evitate pe cât posibil în toate zonele. În caz de manipulare a acestor substanţe, măsurile de protecţie necesare sunt definite pentru fiecare caz specific.

Remarcă: măsurile adecvate de protecţie pot fi:

1. punerea în stare inertă, 2. stabilizarea, 3. ameliorarea disipării termice, de exemplu prin reducerea dimensiunii unităţilor

de depozitare sau prin recurgerea la moduri de depozitare care prevăd spaţieri, 4. reglarea temperaturii instalaţiei, 5. depozitarea la temperaturi mai scăzute ale mediului ambiant, 6. limitarea timpului de reţinere la perioade mai mici decât durata inducţiei care

declanşează incendierea pulberilor.

3.2.3.5 Instalaţii electrice

Scânteile electrice se pot produce – chiar şi la tensiuni scăzute - şi pot forma o sursa de aprindere în instalaţii electrice, de exemplu la deschiderea şi închiderea circuitelor electrice sau în prezenţa curenţilor tranzitorii şi a suprafeţelor calde.

40

În consecinţă, numai instalaţiile electrice care respectă cerinţele anexei II la Directiva 1999/92/CE pot fi utilizate în locurile periculoase. În toate zonele, echipamentele noi trebuie să fie alese în funcţie de categoriile stabilite de Directiva 94/9/CE. În conformitate cu documentul privind protecţia împotriva exploziilor, echipamentele de muncă, inclusiv dispozitivele de alarmă, trebuie să fie proiectate, utilizate şi întreţinute luând în considerare în mod corespunzător siguranţa.

3.2.3.6 Electricitate statică

Descărcările de electricitate statică care pot provoca o aprindere pot să se producă în anumite condiţii, ca urmare a separării substanţelor din care cel puţin una are o rezistivitate mai mare de 109Ωm sau a obiectelor a căror rezistenţă superficială este mai mare de 109Ω. Figura 3.1 prezintă diferite exemple de acumulare de sarcini electrostatice care rezultă dintr-o separare de sarcini. În condiţii de exploatare normale, descărcările electrostatice pot apărea sub următoarele forme:

• Descărcări de scântei:

Descărcările de scântei pot fi generate în urma acumulării sarcinii electrice în piesele conducătoare care nu sunt legate la pământ. • Descărcări corona: Descărcările corona pot apărea pornind de la piese încărcate realizate din materiale neconducătoare, printre care figurează majoritatea materialelor plastice. • Descărcări glisante corona

Descărcările corona denumite glisante se pot produce în timpul unui proces de separare rapidă, cum ar fi trecerea foilor de metal într-un laminor, transportul pneumatic în conducte sau containere metalice cu înveliş izolator şi pe curele de transmisie.

• Descărcări pe conuri de deversare Descărcări se pot forma pe conurile de deversare, de exemplu în timpul umplerii pneumatice a silozurilor.

Toate formele de descărcări electrostatice menţionate mai sus pot aprinde majoritatea gazelor şi a vaporilor de solvenţi. Amestecurile pâclă/aer sau pulberi/aer se pot de asemenea aprinde în prezenţa acestor descărcări. Cu toate acestea, descărcările corona trebuie să fie considerate ca fiind numai o sursă posibilă de aprindere pentru pulberile explozive. Pentru evaluarea descărcărilor electrostatice şi pentru eventualele măsuri de protecţie care trebuie luate, a se vedea CENELEC RO44-001 „Orientări şi recomandări pentru evitarea riscurilor cauzate de electricitatea statică”. Figura 3.6: Exemple de separări de sarcini care pot provoca o acumulare de sarcini electrostatice11


41

Exemple: măsuri de protecţie importante aplicabile în funcţie de zonă:

1. legarea la pământ a obiectelor şi a dispozitivelor conducătoare de electricitate 2. purtarea de încălţăminte adecvată pe o pardoseală corespunzătoare, astfel

încât rezistenţa electrică a prizei de pământ să nu depăşească în totalitate 108Ω, 3. evitarea materialelor şi a obiectelor care au o conductivitate electrică slabă, 4. reducerea suprafeţelor neconducătoare, 5. evitarea conductelor şi a recipientelor din metal conducător prevăzute cu izolare

electrică internă pentru operaţiile de transport şi de umplere cu pulberi. 3.3 Atenuarea efectelor exploziilor (măsuri de atenuare) În anumite cazuri, punerea în aplicare a măsurilor de protecţie împotriva exploziilor nu este suficientă pentru a evita, în siguranţă, formarea de medii explozive şi prezenţa surselor de aprindere. Prin urmare, este necesar să fie luate măsuri care să aducă efectele unei explozii la un nivel admisibil. Aceste măsuri sunt următoarele:

• mod de construcţie rezistent la explozii • descărcare a presiunii de explozie • suprimarea exploziei • prevenirea propagării flăcărilor şi a exploziei

Aceste măsuri se referă în principiu la limitarea efectelor periculoase ale exploziilor care survin în interiorul instalaţiilor. În ceea ce priveşte selectarea mijloacelor de protecţie constructive, aparatele şi sistemele de protecţie care respectă cerinţele Directivei 94/9/CE sunt în general privilegiate. Pot fi luate, de asemenea, măsuri structurale precum merloane de protecţie.

3.3.1 Mod de construcţie rezistent la explozie Părţile unei instalaţii cum ar fi recipientele, aparatele, conductele, sunt proiectate astfel încât să reziste efectelor unei explozii interne fără a se sparge Trebuie ţinut seama de presiunea iniţială din interiorul respectivei părţi a instalaţiei, în cazul în care aceasta este diferită de presiunea atmosferică normală. În general, se disting următoarele tipuri de construcţii rezistente la explozii:

• construcţia rezistentă la suprapresiune maximă de explozie, • construcţia rezistentă la o suprapresiune de explozie redusă, asociată unui

dispozitiv de descărcare a presiunii de explozie sau de suprimare a exploziei

42

Părţile instalaţiei sunt proiectate pentru a rezista fie presiunii de explozie, fie undelor de şoc. Remarcă: în cazul în care interiorul unei instalaţii este împărţit în compartimente sau în cazul în care două recipiente sunt racordate printr-o conductă, o explozie care survine într-un volum poate genera, în celălalt volum, o creştere a presiunii care poate provoca o explozie internă sub efectul creşterii presiunii iniţiale. Astfel, sunt create vârfuri de presiune care pot superioare parametrului de presiune maximă de explozie determinat în condiţii atmosferice. În cazul în care nu este posibilă evitarea împărţiri unei instalaţii, este necesar să se adopte măsuri adecvate, cum ar fi un tip de construcţie capabilă să reziste la o presiune de explozie mai ridicată sau să reziste decuplării tehnice. 3.3.1.1 Mod de construcţie rezistent la presiunea exploziei Recipientele şi aparatele rezistente la presiunea de explozie rezistă la suprapresiunea de explozie previzibilă, fără a face obiectul deformării permanente. Presiunea de calcul care trebuie luată în considerare este suprapresiunea de explozie previzibilă. Remarcă: pentru majoritatea amestecurilor gaz/aer şi pulberi/aer, suprapresiunea maximă de explozie variază între 8 şi 10 bari. Aceasta poate, cu toate acestea, să depăşească aceste valori pentru pulberile de metale uşoare. 3.3.1.2 Mod de construcţie rezistent la şocul presiunii de explozie Recipientele şi aparatele rezistente la şocul presiunii sunt proiectate astfel încât să reziste, în caz de explozie internă, la un şoc al presiunii egal cu suprapresiunea de explozie previzibilă. Cu toate acestea, sunt tolerate deformări permanente. În urma unei explozii, este necesară controlarea eventualelor deformări suferite de părţile instalaţiei care au fost afectate de acest fenomen.

3.3.2 Descărcarea presiunii de explozie În sens larg, conceptul de „descărcare a presiunii de explozie” desemnează orice fel de măsură care, atunci când apare o explozie sau se propagă într-o măsură dată, permite, pentru o perioadă scurtă de timp sau în mod durabil, într-o direcţie nepericuloasă, deschiderea instalaţiei închise în care se produce explozia în cazul în care este atinsă presiunea de declanşare a unui dispozitiv de descărcare a presiunii de explozie. Dispozitivul de descărcare a presiunii de explozie trebuie să asigure că instalaţia nu este solicitată dincolo de rezistenţa sa la explozii. Se obţine astfel o suprapresiune de explozie redusă.

43

Remarcă: suprapresiunea de explozie redusă este mai mare decât presiunea de declanşare a dispozitivelor de descărcare a presiunii de explozie. Dispozitivele de descărcare a presiunii de explozie care pot fi utilizate sunt, de exemplu, discurile de rupere şi clapetele de explozie. Remarcă: ar trebui utilizate numai dispozitive de descărcare a presiunii de explozie testate şi conforme cu dispoziţiile Directivei 94/9/CE. Adesea, dispozitivele de descărcare a presiunii de explozie de concepţie personală nu sunt eficiente şi au provocat deja accidente grave. De asemenea, capacele neîncuiate ale rezervoarelor, şi în general capacele şi uşile, nu sunt în principiu adaptate. Cu toate acestea, în cazul în care sunt utilizate dispozitive de concepţie personală care s-au dovedit a fi performante, este important să se demonstreze, în cadrul unei evaluări a riscurilor, că acestea sunt corespunzătoare din punct de vedere al protecţiei împotriva exploziilor. Rezultatul acestei evaluări trebuie să figureze în documentul privind protecţia împotriva exploziilor. Cerinţele aplicabile ale Directivei 94/9/CE trebuie de asemenea, să fie respectate. Pentru a calcula suprafaţa de descărcare a presiunii cerută pentru instalaţii, este necesar să se cunoască, printre altele, parametri de siguranţă ai amestecului. Descărcarea presiunii de explozie este interzisă în cazul în care acest procedeu implică emisia de substanţe care prezintă pericole pentru persoane sau care au un efect dăunător asupra mediului (de exemplu emisia de substanţe nocive). Remarcă: la declanşarea unui dispozitiv de descărcare a presiunii de explozie, jeturi semnificative de flăcări si presiune pot fi proiectate pe direcţia fluxului de descărcare. În consecinţă, este necesar să se asigure că dispozitivele de descărcare a presiunii de explozie sunt instalate astfel încât presiunea să fie descărcată într-o direcţie care să nu fie periculoasă. Prin urmare, descărcările de presiune trebuie evitate, în principiu, în interiorul locului de muncă. Experienţa arată că respectarea distanţelor de siguranţă necesare poate fi dificilă în cazul în care dispozitivele de descărcare a presiunii de explozie sunt montate a posteriori pe instalaţiile existente. Excepţie: în cazul utilizării unui dispozitiv denumit „ţeava Q”, poate apărea o descărcare de presiune în interiorul unei zone, efectele flăcărilor şi ale presiunii fiind aduse la un nivel inofensiv. Cu toate acestea, este necesar să se ia în considerare eliberările posibile de gaze toxice de ardere. Remarcă: în cazul utilizării unui dispozitiv de descărcare a presiunii de explozie ca protecţie împotriva exploziilor, este necesar să se asigure decuplarea tehnică a părţilor instalaţiei conectate în amonte şi în aval.

3.3.3 Suprimarea exploziei Prin injecţia rapidă a agenţilor extinctori în recipiente şi instalaţii, dispozitivele de suprimare a exploziei împiedică atingerea presiunii maxime de explozie în caz de

44

explozie. În consecinţă, aparatele echipate cu acest tip de protecţie trebuie proiectate pentru a rezista numai unei presiuni de explozie reduse. Contrar descărcării presiunii de explozie, efectele exploziei sunt izolate în interiorul aparatului. Suprapresiunea de explozie poate fi redusă la aproximativ 0,2 bari în funcţie de modele. Remarcă: dispozitivele noi de suprimare a exploziei ar trebui testate şi marcate ca sisteme de protecţie în conformitate cu cerinţele prevăzute de Directiva 94/9/CE. Remarcă: în cazul utilizării unui dispozitiv de suprimare a exploziei, se procedează, de asemenea, după caz, la decuplarea tehnică a părţilor instalaţiei conectate în amonte şi în aval.

3.3.4 Prevenirea propagării exploziei (decuplarea tehnică în caz de explozie) În cazul în care o explozie se produce într-o parte a instalaţiei, aceasta se poate propaga în părţile conectate în amonte şi în aval şi poate provoca noi explozii în aceste zone. Efectele de acceleraţie induse de către asamblaje sau de propagarea în conducte pot intensifica efectele exploziei. Presiunile de explozie generate pot depăşi cu mult presiunea maximă de explozie în condiţii normale şi pot chiar provoca ruptura părţilor instalaţiei care sunt rezistente la presiunea de explozie sau la şocul presiunii. De aceea, este foarte important ca posibilele explozii să fie izolate în fiecare parte a instalaţiei. Acest rezultat poate fi obţinut prin intermediul decuplării tehnice. Pentru decuplarea tehnică a părţilor instalaţiilor, se utilizează, de exemplu, următoarele sisteme:

• baraj mecanic cu răspuns rapid, • stingerea flăcărilor în fante înguste sau prin injecţia de agenţi extinctori, • oprirea flăcărilor printr-un contracurent puternic, • imersiunea, • vane rotative.

La punerea în practică, următoarele aspecte pot fi folositoare: Remarcă: în caz de explozie a amestecurilor de gaz, de vapori şi de ceţuri cu aerul, barajele şi sistemele de stingere active se dovedesc adesea a fi prea lente din cauza vitezelor de propagare foarte mari atinse în anumite condiţii (detonări), astfel încât sunt preferate sistemele pasive cum ar fi dispozitivele care evită întoarcerea flăcărilor (stingătoare uscate sau dispozitive cu imersiune). 3.3.4.1 Dispozitive de siguranţă de stingere a flăcărilor pentru gaze, vapori şi ceţuri

Pentru a evita întoarcerea flăcărilor într-un mediu exploziv, de exemplu printr-o instalaţie de conducte, prin dispozitive de aerisire şi conducte de umplere şi de golire care nu sunt umplute permanent de lichide, pot fi utilizate dispozitive de siguranţă de stingere a flăcărilor. De exemplu, în cazul în care nu este posibilă evitarea formării de

45

medii explozive periculoase într-un rezervor de lichide inflamabile care nu sunt rezistente la explozii, trebuie să fie protejate împotriva întoarcerii flăcării deschiderile permanente care comunică cu locurile unde apariţia surselor de aprindere este probabilă şi prin care o explozie se poate propaga la rezervor. Remarcă: sunt vizate, de exemplu, dispozitivele de ventilaţie şi de aerisire, indicatoarele de nivel şi conductele de umplere şi de golire, în cazul în care acestea nu sunt umplute permanent cu lichid. În schimb, în cazul în care este vorba de evitarea transmiterii de flăcări între un aparat şi un amplasament periculos, trebuie aplicate în consecinţă măsurile citate anterior. Funcţionarea dispozitivelor de siguranţă de stingere a flăcărilor se bazează în principal pe unul sau mai multe din mecanismele următoare:

- înăbuşirea flăcărilor în fante sau canale înguste (de exemplu benzi metalice încreţite, metale sinterizate)

- oprirea frontului flăcării prin evacuarea cu viteză mare a amestecurilor nearse (vanele de evacuare rapidă)

- oprirea frontului flăcării prin intermediul sistemelor umede.

Remarcă: printre dispozitivele de siguranţă de stingere a flăcărilor, pot fi menţionate armăturile antideflagrante, antiincendii de lungă durată şi antidetonări. Armăturile care nu sunt proiectate pentru a rezista unei combustii de lungă durată nu rezistă la incendii decât pe durată limitată (durabilitate) şi îşi pierd astfel stabilitatea la foc. 3.3.4.2 Sisteme de decuplare pentru pulberi Stingătoarele utilizate pentru gaze, vapori şi ceţuri nu sunt aplicabile pentru pulberi din cauza pericolelor de obstrucţie pe care acestea le prezintă. Următoarele dispozitive s-au dovedit eficiente în practică pentru evitarea propagării exploziilor de pulberi prin racorduri ale sistemelor de conducte, dispozitive transportoare etc. cât şi pentru evitarea emisiilor de flăcări în exteriorul părţilor instalaţiilor:

- Baraj cu agent extinctor: explozia este detectată de senzori. Agenţi extinctori sunt injectaţi din duze în conducte şi sting flăcările. Această operaţiune nu are efect asupra presiunii de explozie care se formează în faţa barajului. Conductele şi aparatele conectate în spatele barajului trebuie de asemenea să fie proiectate pentru a rezista unei presiuni previzibile. Agentul extinctor trebuie să fie adaptat tipului de pulbere.

- Vană cu închidere rapidă, clapă cu închidere rapidă: explozia care se propagă prin conducte este detectată de senzori. Un mecanism acţionează închiderea vanei sau a clapei în câteva milisecunde.

- Supapă cu închidere rapidă (supapă de protecţie împotriva exploziilor): atunci când fluxul de aer depăşeşte o anumită viteză în interiorul unei conducte, acesta acţionează închiderea unei supape. Viteza fluxului de aer necesar pentru

46

închiderea supapei este generat fie prin unda de şoc a unei explozii, fie printr-un curent auxiliar comandat de un senzor (de exemplu, insuflarea de azot pe supapă). În prezent, supapele cu închidere rapidă sunt autorizate numai pe conductele orizontale şi acestea se potrivesc numai pentru conductele puţin acoperite de pulberi (de exemplu la ieşirea din instalaţiile de filtrare).

- Vana rotativă: vanele rotative nu pot fi utilizate ca şi opritoare de flăcări decât atunci când stabilitatea la foc şi rezistenţa la presiune a acestora este certificată pentru condiţiile de utilizare prevăzute. În cazul producerii unei explozii, un detector acţionează automat oprirea vanei, pentru a evita dispersia produsului aprins.

- Dispozitivul de deturnare a exploziei: acest dispozitiv se compune din părţi de conducte legate printr-un tronson de tub special. Un ventil închide ieşirea în atmosferă (placă de acoperire sau disc de rupere; suprapresiunea de declanşare: în general, p≤0,1 bar). Dispozitivul de deturnare împiedică propagarea prin devierea direcţiei fluxului cu 1800 şi prin asigurarea în mod simultan a descărcării presiunii de explozie la punctul de deviere după deschiderea ventilului. Proiectarea de resturi ale elementului de descărcare trebuie să fie evitată, de exemplu, cu ajutorul unui coş de siguranţă. Presiunea trebuie să fie, în principiu, descărcată într-o direcţie care nu este periculoasă, însă în nici un caz către spaţiile de lucru sau căile de comunicaţie. Utilizarea acestui mijloc de protecţie este interzisă atunci când substanţele emise sunt periculoase pentru persoane sau dăunează mediului. Dispozitivele de deturnare nu permit întotdeauna evitarea în deplină siguranţă a propagării exploziei. Cu toate acestea, propagarea flăcărilor este redusă atât de mult încât explozia se va difuza cel mult foarte lent în partea conductei conectate în aval. Efectul de decuplare poate fi considerat ca fiind suficient în cazul în care formarea concentraţiilor de amestecuri explozive în conductă este exclusă, ţinând seama, de exemplu, de prezenţa numeroaselor dispozitive de eliminare a pulberilor.

- Sistem de înăbuşire (produs utilizat ca baraj de oprire): sistemele de înăbuşire cu o înălţime suficientă (de exemplu, lângă staţia de descărcare a unui siloz) se dovedesc a fi utile pentru decuplarea părţilor aparatului în combinaţie cu sistemele de descărcare a presiunii de explozie. Cantitatea de produs trebuie să aibă o asemenea înălţime – verificată prin intermediul unui indicator de nivel –încât flăcările să nu se poată propaga prin produs sub presiunea exploziei.

- Vana dublă: descărcările de produse de la aparatele proiectate pentru a rezista la explozii pot beneficia de un sistem de prevenire împotriva riscului de întoarcere a flăcărilor datorită unor sisteme de vane duble. Aceste vane trebuie să aibă o rezistenţă cel puţin egală cu cea a aparatului. Este necesar să ne asigurăm printr-un mecanism de reglaj adecvat că una dintre cele două vane este întotdeauna închisă.

Remarcă: toate dispozitivele de suprimare a exploziilor care intră sub incidenţa Directivei 94/9/CE trebuie să fie testate şi marcate ca sisteme de protecţie care respectă cerinţele directivei.

47

3.4 Utilizarea tehnicilor de comandă de proces Dispozitivele de protecţie împotriva exploziilor prezentate anterior pot fi menţinute în stare operaţională, controlate sau acţionate prin mecanisme de siguranţă, de control şi reglare (denumite în continuare sisteme de comandă de proces). În general, sistemele de comandă de proces pot fi utilizate pentru prevenirea formării de medii explozive periculoase, pentru evitarea surselor de aprindere sau pentru atenuarea efectelor nocive ale unei explozii.

Potenţialele surse de aprindere cum ar fi, de exemplu, suprafeţele calde, pot fi controlate prin intermediul sistemelor de comandă şi pot fi menţinute la o temperatură de siguranţă prin mecanisme de comandă corespunzătoare. De asemenea, este posibil ca sursele de aprindere potenţiale să fie dezactivate în prezenţa unui mediu exploziv periculos. Astfel, aceste sisteme pot, în cazul declanşării unui detector de gaz, să întrerupă tensiunea în aparatele electrice neprotejate atunci când această operaţie permite neutralizarea surselor de aprindere potenţiale în interiorul aparatului. Formarea unui mediu exploziv periculos poate fi evitată, de exemplu, prin acţionarea unui ventilator înainte de atingerea concentraţiei maxime de gaz admise. Sistemele de comandă de proces permit reducerea amplasamentelor (zonelor) periculoase şi reducerea sau eliminarea probabilităţii de apariţie a unui mediu exploziv periculos. Împreună cu dispozitive pentru atenuarea efectelor nocive ale unei explozii, acestea constituie sisteme de siguranţă (de exemplu, suprimarea unei explozii) şi sunt descrise în cadrul măsurilor de protecţie prevăzute la proiectare, în capitolul 3.3. Proiectarea şi capacitatea sistemelor de comandă de proces şi a mecanismelor care le acţionează depind de probabilitatea de apariţie a unui mediu exploziv periculos şi a unor surse de aprindere active. Fiabilitatea sistemelor de comandă de proces, utilizate împreună cu măsurile tehnice şi organizatorice adoptate în domeniul protecţiei împotriva exploziilor trebuie să garanteze un nivel de risc de explozie acceptabil în toate condiţiile de exploatare. În anumite cazuri, poate fi utilă combinarea sistemelor pentru prevenirea surselor de aprindere cu sisteme de comandă de proces care împiedică formarea de medii explozive periculoase.

Fiabilitatea pe care trebuie să o garanteze sistemele de comandă de proces depinde de evaluarea riscurilor de explozie. Prevenirea şi administrarea defectelor (luând în considerare toate condiţiile de exploatare şi de operaţiunile de control şi întreţinere prevăzute) sunt factorii care determină fiabilitatea sistemelor de comandă de proces şi componentele acestora ca dispozitive de siguranţă.

Exemplu: în cazul în care, în urma evaluării riscurilor de explozie şi a conceptului de protecţie împotriva exploziilor se constată că, în absenţa sistemelor de comandă de proces, există, de exemplu, un risc ridicat ca un mediu exploziv periculos să fie prezent în mod constant, pentru perioade lungi de timp sau în mod frecvent (zona 0 sau zona 20) şi că, în caz de disfuncţionalităţi o sursă de aprindere ar putea deveni activă, sistemele de comandă de proces trebuie proiectate în aşa fel încât o defectare a uneia dintre componentele acestora să nu compromită eficacitatea întregului dispozitiv de siguranţă. La acest rezultat se poate ajunge, de exemplu, printr-o utilizare redundantă a sistemelor de comandă de proces. De asemenea, un efect similar poate fi obţinut şi prin combinarea unui sistem de comandă de prevenire a formării de medii explozive cu un sistem de comandă independent în vederea prevenirii activării de surse de aprindere.

48

În tabelul 3.2 sunt prezentate diverse concepte pentru sisteme de comandă de proces, destinate prevenirii apariţiei de surse de aprindere în stare de funcţionare normală şi în cazul defectelor previzibile sau rare.

Exemplu: În zona 1 trebuie utilizat un ansamblu cu mai multe lagăre. În stare de funcţionare normală, temperatura lagărelor se situează în mod sigur sub temperatura de aprindere a amestecului gaz/aer. În caz de defecţiune (de exemplu pierderi de lubrifiant) temperatura lagărelor, în absenţa dispozitivelor de protecţie, să atingă temperatura de aprindere. Un nivel adecvat de siguranţă poate fi atins prin utilizarea unui dispozitiv de control al temperaturii lagărelor, care blochează mecanismul de antrenare atunci când temperatura de suprafaţă maximă admisă a fost atinsă.

Cerinţele în privinţa sistemelor de comandă de proces, prezentate în tabelul 3.2., se aplică prin analogie pentru prevenirea formării de medii explosive periculoase în cazul în care probabilitatea de apariţie a surselor de aprindere potenţiale necesită securizarea unei zone determinate.

Exemplu: piesele de prelucrat înmuiate în solvent sunt puse la uscat într-o etuvă. Temperatura de încălzire la suprafaţă poate atinge temperatura de aprindere în caz de defecţiune. Un sistem de comandă de proces împreună cu un ventilator împiedică depăşirea unui nivel limită pentru concentraţia de vapori de solvent (marjă de siguranţă specifică, raportată la LIE). Sistemul de comandă împreună cu ventilatorul trebuie să continue să funcţioneze, chiar şi în caz de defecţiune (de exemplu, întreruperea alimentării cu energie electrică).

49

Tabelul 3.2: Concepte de utilizare pentru sisteme de comandă de proces, în vederea reducerii probabilităţii de apariţie a unei surse de aprindere active Amplasament periculos

Prezenţa surselor de aprindere

Cerinţe în materie de sisteme de comandă de proces

niciun sistem prezente în condiţii de funcţionare

niciun sistem

zona 2 sau zona 22

prezente în condiţii de funcţionare

sistem unic adaptat de prevenire a surselor de aprindere

nu sunt previzibile în condiţii de funcţionare

niciun sistem

zona 1 sau zona 21

prezente în condiţii de funcţionare

două sisteme adaptate de prevenire a surselor de aprindere*


sistem unic adaptat de prevenire a surselor de aprindere

nu sunt previzibile în condiţii de funcţionare sau în caz de defecţiune

niciun sistem

zona 0 sau zona 20


două sisteme adaptate de prevenire a apariţiei de surse de aprindere

nu sunt previzibile în condiţii de funcţionare sau în caz de defecţiune

sistem unic adaptat de prevenire a surselor de aprindere*

nu sunt previzibile în condiţii de funcţionare, în caz de defecţiune şi în cazurile rare de defecţiune

niciun sistem

* sau un dispozitiv echivalent, testat în conformitate cu Directiva 94/9/CE.

Observaţie:

1. Sistemele de comandă de proces descrise nu sunt aplicabile decât în cazul în care parametrii fizici, chimici şi tehnici relevanţi din punct de vedere al protecţiei împotriva exploziilor pot fi în principiu reglementaţi sau controlaţi, într-un termen rezonabil sau într-un interval de timp suficient. Astfel, în general, aceste sisteme nu intervin asupra caracteristicilor materialelor.

2. Noile sisteme de comandă de proces utilizate pentru evitarea apariţiei de surse de aprindere sau a formării unui mediu exploziv (fără a împiedica în mod sigur formarea acestuia) într-o zonă periculoasă, trebuie să fie conforme cu Directiva 94/9/CE. Acestea trebuie testate permanent pentru aceeaşi categorie cu echipamentul care trebuie protejat.

3.5 Cerinţe în materie de echipament de lucru Angajatorul se asigură că echipamentele de lucru şi întregul material pentru instalaţie sunt adaptate pentru utilizarea în zone periculoase. În acest scop, sunt luate în considerare condiţiile de mediu de la fiecare post de lucru. Echipamentele de lucru nu trebuie, ca urmare a asamblării, instalării sau funcţionării lor, să poată declanşa o explozie.

50

3.5.1 Selectarea echipamentului de lucru

Aparatele şi sistemele de protecţie destinate utilizării în zone în care se pot forma medii explozive periculoase trebuie selecţionate în conformitate cu categoriile prevăzute de Directiva 94/9/CE, în cazul în care nu există dispoziţii contrare prevăzute de documentul privind protecţia împotriva exploziilor pe baza evaluării corespunzătoare a riscurilor. În plus, pentru funcţionarea în siguranţă a aparatelor într-o zonă periculoasă, trebuie luate în considerare şi alte criterii, cum ar fi clasa de temperatură, tipul de protecţie împotriva exploziilor, clasa de explozie etc. Aceste criterii depind de caracteristicile de combustie şi de explozie a substanţelor utilizate.

Echipamentul de lucru destinat utilizării în zone unde pot apărea medii explozive, care este deja dat în folosinţă sau este pus la dispoziţie pentru prima dată în întreprindere sau unitate înainte de 30 iunie 2003 trebuie să respecte, începând cu această dată, cerinţele minime definite în anexa II partea A, în cazul în care nu face obiectul nici unei alte directive comunitare sau în cazul în care nu face decât parţial obiectul unei alte directive.

Echipamentul de lucru destinat utilizării în zone în care pot apărea medii explozive, care este pus la dispoziţie pentru prima dată în cadrul întreprinderii sau a unităţii după 30 iunie 2003, trebuie să respecte, începând cu această dată, cerinţele minime prevăzute în anexa II părţile A şi B.

Echipamentul de lucru care nu intră sub incidenţa definiţiei oferite pentru „aparat” în Directiva 94/9/CE nu poate fi conform cu directiva în cauză, însă trebuie să respecte dispoziţiile Directivei 1999/92/CE.

În cazul în care, în urma evaluării riscurilor (proprietăţi ale substanţelor, proceduri), rezultă că potenţialul de risc la care sunt supuşi lucrătorii sau alte persoane depăşeşte riscurile întâlnite în condiţii normale, poate fi necesară sporirea nivelului de protecţie a aparatelor şi echipamentelor de lucru selectate. În cazul în care echipamente portabile, luând în considerare modul acestora de funcţionare, ar putea fi utilizate în zone care prezintă potenţial diferit de risc (clasificare pe zone diferite), acestea trebuie alese în funcţie de ipoteza de utilizare cea mai defavorabilă. Astfel, în cazul în care un echipament este utilizat în zona 1 şi în zona 2, acesta trebuie să respecte cerinţele de funcţionare în zona 1.

Sunt admise derogări în cazul în care măsurile organizatorice corespunzătoare garantează o funcţionare în siguranţă a echipamentelor mobile pe toată durata utilizării acestora într-un amplasament periculos. Aceste măsuri trebuie să fie precizate în autorizaţia lucrărilor şi/sau în documentul privind protecţia împotriva exploziilor. Aceste echipamente nu pot fi utilizate decât de angajaţii care au beneficiat de o formare corespunzătoare (89/655/CEE).

51

Tabelul 3.3: Aparate utilizate în diverse zone.

Zona Categorie care poate fi utilizată fără luarea de măsuri complementare

Aparat adaptat pentru

0 II 1 G • amestec gaz/aer • amestec vapori/aer • ceaţă

1 II 1 G sau 2G • amestec gaz/aer • amestec vapori/aer • ceaţă

2 II 1 G sau 2 G sau 3 G • amestec gaz/aer • amestec vapori/aer • ceaţă

20 II 1 D • amestec pulberi/aer 21 1 D 1 D sau 2 D • amestec pulberi/aer 22 II 1 D sau 2 D sau 3 D • amestec pulberi/aer

Remarcă: în cazul în care aparatele sunt utilizate în prezenţa amestecurilor hibride, acestea trebuie adaptate şi, după caz, testate în consecinţă. De exemplu, un aparat marcat II 2G/D nu este neapărat adaptat sau autorizat pentru utilizarea într-o zonă în c are sunt prezente amestecuri hibride.

3.5.2 Asamblarea echipamentelor

Echipamentele de lucru şi dispozitivele lor de racordare (de exemplu conducte, conexiuni electrice) trebuie montate astfel încât să nu provoace sau să declanşeze o explozie. Acestea nu sunt puse în funcţiune decât în cazul în care, în urma evaluării riscurilor de explozie, rezultă că funcţionarea lor nu implică niciun risc de aprindere a unui mediu explosiv. Acest lucru este valabil şi pentru echipamentele şi dispozitivele lor de racordare care nu sunt aparate şi sisteme de protecţie în sensul Directivei 94/9/CE. În conformitate cu Directiva 89/655/CEE (cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de lucru la locul de muncă), angajatorul trebuie să se asigure că aceste echipamente de lucru sunt adaptate condiţiilor efective de funcţionare şi utilizare. De asemenea, angajatorul trebuie să se asigure că materialele de instalaţie, îmbrăcămintea de lucru şi echipamentul de protecţie individuală sunt adecvate, în momentul selectării acestora. 4. Măsuri organizatorice de protecţie împotriva exploziilor Existenţa unui risc potenţial de explozie la locul de muncă are implicaţii şi în ceea ce priveşte organizarea muncii. Este necesar să fie luate măsuri organizatorice atunci când aplicarea numai a măsurilor tehnice nu garantează şi nu menţine protecţia împotriva exploziilor la locul de muncă. În practică, mediul de lucru poate fi de

52

asemenea securizat printr-o combinaţie de măsuri tehnice şi organizatorice de protecţie împotriva exploziilor.

Exemplu: Gazele inerte emise prin deschideri funcţionale sau din cauza unor defecte de etanşeitate a instalaţiei pot pune în pericol muncitorii prin scăderea nivelului de oxigen (risc de stop respirator). Astfel, nu se poate pătrunde într-un aparat aflat în stare inertă decât după ce punerea în stare inertă a încetat şi după ce a fost asigurată introducerea de oxigen atmosferic în cantitate suficientă sau au fost luate precauţii adecvate şi a fost utilizat un sistem de protecţie a căilor respiratorii.

Măsurile organizatorice determină derularea activităţii în aşa fel încât o explozie să nu poată genera daune pentru lucrători. De asemenea, trebuie organizate menţinerea măsurilor tehnice de protecţie împotriva exploziilor prin inspecţie, întreţinerea şi punerea în funcţiune. Măsurile organizatorice trebuie să ţină seama în egală măsură de eventualele interacţiuni între măsurile de protecţie împotriva exploziilor şi organizarea muncii. Aceste măsuri combinate de protecţie împotriva exploziilor trebuie să permită executarea de către lucrători a sarcinilor de lucru încredinţate, fără a compromite securitatea şi sănătatea acestora sau a altor persoane.

Figura 4.1: Exemple de măsuri organizatorice de protecţie împotriva exploziilor12


53

Măsurile organizatorice de protecţie împotriva exploziilor sunt următoarele: • elaborarea de instrucţiuni scrise în cazul în care acest lucru este prevăzut de documentul privind protecţia împotriva exploziilor, • formarea lucrătorilor în domeniul protecţiei împotriva exploziilor, • calificarea adecvată a lucrătorilor, • aplicarea unui sistem de autorizare a lucrărilor în cazul lucrărilor periculoase, în cazul în care acest lucru este prevăzut de documentul privind protecţia împotriva exploziilor, • executarea de operaţiuni de întreţinere,

• executarea controlului şi a monitorizării, • semnalizarea zonelor periculoase, după caz.

Măsurile organizatorice luate în materie de protecţie împotriva exploziilor trebuie să figureze în documentul privind protecţia împotriva exploziilor (a se vedea capitolul 6). Figura 4.1 prezintă câteva exemple de măsuri organizatorice de protecţie împotriva exploziilor.

4.1 Dispoziţii

Dispoziţiile reprezintă instrucţiuni şi reguli de conduită, în formă scrisă, obligatorii şi conexe activităţii, pe care angajatorul le dă lucrătorilor. Acestea descriu riscurile pentru om şi pentru mediu, specifice locului de muncă, şi fac trimitere la măsurile de protecţie care au fost luate sau care trebuie respectate.

Dispoziţiile sunt redactate de angajator sau de o persoană desemnată de acesta. Lucrătorii trebuie să respecte aceste dispoziţii. Acestea se referă la un loc de muncă/ o parte specifică din întreprindere. Dispoziţiile privind locurile de muncă care prezintă riscuri din cauza mediilor explozive trebuie să specifice unde sunt identificate riscurile de explozie, echipamentele mobile care pot fi utilizate şi, după caz, echipamentul de protecţie individuală care trebuie purtat.

Exemplu: Dispoziţiile pot prezenta o listă a tuturor echipamentelor mobile a căror utilizare este autorizată în amplasamentul periculos în cauză. Acestea trebuie să facă referire la echipamentul de protecţie individuală care trebuie purtat în zona în cauză.

Din punct de vedere lingvistic, dispoziţiile trebuie redactate în aşa fel încât conţinutul material să poată fi înţeles şi aplicat de orice lucrător. În cazul în care întreprinderea angajează lucrători care nu stăpânesc suficient limba ţării, dispoziţiile trebuie redactate în limba pe care aceştia o înţeleg.

Dispoziţiile specifice unei activităţi care descriu diverse riscuri sau sunt redactate pe baza a diferite dispoziţii juridice pot fi rezumate, în mod practic, într-un singur document. Această metodă permite, de asemenea, o viziune de ansamblu asupra riscurilor.

Omogenitatea dispoziţiilor într-o întreprindere este recomandată pentru a beneficia de efectul de recunoaştere.

54

4.2 Calificarea lucrătorilor

Pentru fiecare loc de muncă, este necesar să se prevadă un număr suficient de lucrători care să aibă, în domeniul protecţiei împotriva exploziilor, experienţa şi formarea necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le sunt încredinţate.

4.3 Formarea lucrătorilor

Lucrătorii trebuie să fie informaţi cu privire la riscurile de explozie prezente la locul de muncă şi cu privire la măsurile de protecţie adoptate în cadrul unei sesiuni de formare organizate de angajator. Această sesiune de formare trebuie să explice cum apare riscul de explozie şi în care din zonele de la locul de muncă este acesta prezent. Sesiunea de formare trebuie să prezinte măsurile de protecţie împotriva exploziilor şi funcţionarea acestora. De asemenea, trebuie explicată manipularea corectă a echipamentelor de lucru disponibile. Lucrătorii trebuie informaţi cu privire la executarea în siguranţă a muncii în amplasamente periculoase sau în apropiere. De asemenea, este necesar să se explice importanţa eventualei semnalizări a amplasamentelor periculoase şi să se indice echipamentele mobile a căror utilizare este autorizată în aceste zone (a se vedea capitolul 3.5.1). În plus, lucrătorii trebuie informaţi cu privire la echipamentele de protecţie individuală obligatorii la locul de muncă. Formarea trebuie să facă referire şi la dispoziţiile existente.

Observaţie: Formarea adecvată a lucrătorilor sporeşte semnificativ securitatea în întreprindere. Astfel, pot fi identificate şi corectate mai rapid eventualele abateri de la obiectivul de protecţie vizat.

Muncitorii trebuie să beneficieze de formare cu ocazia (89/391/CEE): • angajării lor (înainte de începerea activităţii), • transferului sau schimbării funcţiei, • introducerii sau înlocuirii unui echipament de lucru, • introducerii unei noi tehnologii. Formarea angajaţilor trebuie repetată la intervale adecvate, de exemplu, o dată pe an. La încheierea formării, este util să se efectueze un control al cunoştinţelor transmise.

Obligaţia în ceea ce priveşte formarea se aplică în acelaşi mod lucrătorilor care provin de la alte întreprinderi. Formarea trebuie realizată de o persoană abilitată. Formarea este documentată în scris în ceea ce priveşte datele, conţinutul şi participanţii.

4.4 Supravegherea lucrătorilor

În mediile de lucru în care se pot forma medii explozive în concentraţii care ar putea pune în pericol securitatea şi sănătatea lucrătorilor, trebuie asigurată o supraveghere adecvată, bazată pe evaluarea riscurilor, prin utilizarea de mijloace tehnice corespunzătoare în perioada în care angajaţii sunt prezenţi.

55

4.5 Sistem de autorizare a lucrărilor

În cazul în care sunt efectuate lucrări care ar putea provoca o explozie într-un amplasament periculos sau în apropierea acestuia, aceste lucrări trebuie autorizate de persoana responsabilă în cadrul întreprinderii în cauză. Acest lucru este valabil şi pentru operaţiunile care interacţionează cu alte lucrări, putând astfel determina riscuri. În aceste cazuri, utilizarea unui sistem de autorizare s-a dovedit a fi avantajoasă. Acest sistem poate, spre exemplu, să fie sub forma unui borderou de autorizare pe care toate persoanele în cauză îl primesc şi pe care trebuie să îl semneze.

Exemplu: Borderoul trebuie să indice cel puţin: 1. locul precis în cadrul întreprinderii unde trebuie efectuate lucrările, 2. identificarea clară a lucrărilor care trebuie efectuate; 3. identificarea riscurilor; 4. precauţiile necesare (responsabilul de execuţie trebuie să semneze pentru a indica faptul că aceste precauţii au fost luate); 5. echipamentul de protecţie individuală necesar; 6. începutul şi sfârşitul estimat al lucrărilor; 7. acceptarea, pentru confirmarea acordului; 8. extinderea/ modificarea procedurii de transfer;

9. restituirea, instalaţia pregătită pentru încercări şi repunerea în funcţiune, 10. anularea, instalaţia testată şi repusă în funcţiune, 11. raportul cu privire la orice anomalie constatată în cursul lucrărilor.

La finalul lucrărilor, este necesar să se controleze dacă siguranţa instalaţiei s-a menţinut sau a fost restabilită. Toate persoanele în cauză trebuie informate cu privire la finalizarea lucrărilor.

4.6 Executarea operaţiunilor de mentenanţă

Lucrările de mentenanţă cuprind punerea în funcţiune, întreţinerea, inspecţia şi controlul instalaţiilor. Înainte de începerea lucrărilor de mentenanţă, toate persoanele în cauză trebuie informate iar lucrările trebuie să facă obiectul unei autorizări, după caz, în cadrul unui sistem de autorizare (a se vedea mai sus). Numai persoanele abilitate pot efectua lucrări de mentenanţă.

Experienţa demonstrează că riscul de accident creşte în timpul lucrărilor de mentenanţă. De aceea, este necesar să se verifice cu atenţie ca toate măsurile de protecţie necesare să fie luate înainte, în timpul şi după efectuarea lucrărilor.

Observaţie: În timpul lucrărilor de mentenanţă, este necesar, în cazul în care este posibil, să se izoleze mecanic şi/sau electric aparatele sau părţile din instalaţie a căror punere involuntară în funcţiune în timpul lucrărilor ar putea provoca o explozie. De exemplu, în cazul în care trebuie efectuate lucrări la cald într-un recipient, este necesar să se izoleze de recipient şi să se echipeze, de exemplu, cu o flanşă plină sau un dispozitiv asemănător, toate conductele de la care ar putea proveni un mediu

exploziv periculos sau care sunt legate la alte recipiente în care ar putea exista un astfel de mediu.

Prezenţa mediilor explozive periculoase trebuie exclusă în timpul executării de lucrări de mentenanţă care prezintă pericol de aprindere în amplasamente periculoase. Este necesar să se asigure respectarea acestei condiţii pe întreaga durată a lucrărilor de întreţinere şi, după aceea, pe o perioadă limitată după încheierea lucrărilor (de exemplu, în cazul fenomenelor de răcire).

56

Cu excepţia împrejurărilor excepţionale, când au fost luate alte măsuri de precauţie adecvate, părţile de instalaţie pe care trebuie efectuate lucrări sunt golite, depresurizate, curăţate şi epurate în funcţie de necesităţi si nu trebuie sa conţină substanţe inflamabile. Astfel de substanţe trebuie îndepărtate de la locul de muncă în timpul executării operaţiilor.

Trebuie utilizate mijloace de protecţie adecvate (a se vedea figura 4.2) pentru executarea de lucrări care pot provoca jeturi de scântei (de exemplu laminarea, arderea, polizarea) şi, după caz, trebuie stabilit un pichet de incendiu.

Odată finalizate lucrările de întreţinere, este necesar să se garanteze că mijloacele de protecţie necesare împotriva exploziilor în stare de funcţionare normală au fost reactivate. În timpul lucrărilor de întreţinere şi punere în funcţiune, este în mod special util un sistem de autorizare a lucrărilor (a se vedea mai sus). Pentru reactivarea măsurilor de protecţie împotriva exploziilor, ar putea fi utilă folosirea unei liste de control realizate în acest scop.

Figura 4.2: Exemplu de mijloace de protecţie în timpul lucrărilor care provoacă jeturi de scântei13.


57

4.7 Inspecţie şi control

Înainte de prima utilizare a locurilor de muncă care includ amplasamente în care ar putea apărea medii explozive periculoase este necesar să se verifice siguranţa întregii instalaţii. De asemenea, este necesară o verificare a siguranţei generale a instalaţiei în urma modificărilor sau a incidentelor care au avut efect asupra siguranţei.

Eficacitatea măsurilor de protecţie împotriva exploziilor adoptate într-o instalaţie trebuie verificată la intervale regulate. Frecvenţa verificărilor depinde de tipul de măsuri luate. Toate verificările trebuie efectuate exclusiv de către persoane abilitate.

Prin persoane abilitate se înţeleg acele persoane care, prin experienţa, formarea şi activitatea lor profesională exercitată la momentul considerat, posedă competenţe extinse în domeniul protecţiei împotriva exploziilor.

Exemplu: Capacitatea de funcţionare a detectoarelor de gaz trebuie controlată de personal calificat, după instalarea lor şi apoi la intervale regulate. În acest scop, se ţine seama de legislaţia naţională în vigoare şi de indicaţiile furnizate de constructor. Atunci când pot exista amestecuri hibride, detectoarele trebuie adaptate la cele două faze şi trebuie etalonate pentru toate amestecurile posibile.

Exemplu: O persoană calificată trebuie să verifice că sistemele de ventilaţie care au drept scop să împiedice mediile explozive periculoase precum şi dispozitivele de control conexe sunt în măsură să producă efectele scontate, înainte de punerea lor în funcţiune. Trebuie efectuate controale la intervale regulate. Sistemele de ventilaţie, prevăzute cu dispozitive reglabile (clapete de închidere, aeratoare cu direcţie reglabilă, ventilatoare cu viteză variabilă) trebuie să facă obiectul unui control la fiecare nouă reglare. Se recomandă blocarea acestor dispozitive împotriva oricărei dereglări involuntare. Controlul dispozitivelor de ventilaţie cu reglaj automat trebuie să fie efectuat pentru întregul domeniu de reglare.

58

4.8 Semnalizarea amplasamentelor care prezintă risc de explozie

În locurile în care acest lucru se dovedeşte necesar, angajatorul semnalizează, în conformitate cu Directiva 1999/92/CE, amplasamentele unde s-ar putea forma medii explozive periculoase în concentraţii care ar putea compromite securitatea şi sănătatea lucrătorilor, prin plasarea la punctele de acces a indicatorului de avertizare de mai jos:

Figura 4.3: Indicator de avertizare pentru locuri unde pot apărea medii explozive.

Caracteristici:

• formă: triunghiulară, • configuraţie: litere negre pe fond galben cu margine neagră (culoarea de

securitate, galben, acoperă cel puţin 50% din suprafaţa indicatorului). O semnalizare de acest tip este necesară, de exemplu, pentru localurile sau amplasamentele în care este posibil să se formeze medii explozive periculoase (de exemplu, localurile sau incintele împrejmuite destinate depozitării de lichide inflamabile). Pe de altă parte, este inutilă semnalizarea unei părţi dintr-o instalaţie care, prin proiectarea sa, este protejată în întregime împotriva exploziilor. În cazul în care numai o parte din locaţie, şi nu locaţia în ansamblu, constituie un amplasament periculos, aceasta poate fi semnalizată prin haşuri galbene şi negre, de exemplu pe podea.

Pot fi adăugate explicaţii suplimentare pe indicatorul de avertizare şi pot fi prezentate, de exemplu, tipul şi frecvenţa apariţiei unui mediu exploziv periculos (substanţă şi zonă). De asemenea, poate să fie utilă amplasarea altor indicatoare de avertizare (fumatul interzis etc.) în conformitate cu Directiva 92/58/CEE.

Lucrătorii trebuie să fie informaţi cu privire la semnalizare şi semnificaţia acesteia în cadrul formării.

59

5. Obligaţii de coordonare În cazul în care persoane sau echipe de lucru independente lucrează simultan şi în proximitate, acestea pot, prin inadvertenţă, să-şi compromită reciproc securitatea. Astfel de riscuri sunt cauzate în principal de faptul că lucrătorii se concentrează înainte de toate asupra sarcinii lor şi că adesea, nu sunt informaţi suficient cu privire la începerea, tipul şi volumul lucrărilor executate de persoanele care se află în apropierea lor.

Exemple: Rezultatele caracteristice ale unei coordonări defectuoase între personalul intern şi cel extern sunt următoarele:

1. Contractantul nu conştientizează pericolul de la societatea angajatoare şi implicaţiile acestuia pentru propria activitate. 2. Adesea, sectoarele vizate din cadrul întreprinderii societăţii angajatoare nu ştiu

că există personal extern care munceşte în cadrul întreprinderii şi/sau ce risc potenţial implică activităţile efectuate pentru întreprindere.

3. Cadrele din cadrul societăţii angajatoare nu sunt informate cu privire la modul în care acestea sau personalul acestora trebuie să se comporte faţă de contractanţi.

O activitate realizată în condiţii de siguranţă în cadrul unei echipe de lucru nu exclude riscurile la adresa persoanelor care se găsesc în imediata apropiere a acestei echipe. Prevenirea expunerii reciproce la pericol nu poate fi asigurată decât printr-o coordonare a tuturor lucrătorilor, în timp util.

În consecinţă, în momentul atribuirii lucrărilor, societatea angajatoare şi contractantul sunt obligaţi să se pună de acord cu privire la o coordonare adecvată, în vederea prevenirii expunerii reciproce la pericol a lucrătorilor. Obligaţia de coordonare se referă, de asemenea, la obligaţia prevăzută la articolul 7 alineatul(4) din Directiva 89/391/CEE, în măsura în care lucrătorii care provin de la mai multe întreprinderi operează în acelaşi loc de muncă. În ceea ce priveşte şantierele, trebuie de asemenea respectate măsurile stabilite de legislaţiile naţionale în domeniu.

5.1 Modalităţi de coordonare În cazul în care sunt prezenţi la acelaşi loc de muncă lucrători din mai multe întreprinderi, fiecare angajator este responsabil pentru zonele controlate de acesta.

Fără a aduce atingere răspunderii individuale a fiecărui angajator, în conformitate cu Directiva 89/391/CEE, angajatorul responsabil pentru locul de muncă, în conformitate cu legislaţia şi/sau practicile naţionale, este responsabil pentru coordonarea tuturor măsurilor privind sănătatea şi securitatea lucrătorilor. El este obligat să asigure desfăşurarea în siguranţă a operaţiunilor în vederea protejării sănătăţii şi securităţii lucrătorilor. În acest scop, el trebuie să se informeze cu privire la riscurile de explozie, să stabilească măsurile de protecţie cu persoanele în cauză, să dea instrucţiuni şi să controleze respectarea acestora. În documentul privind protecţia împotriva exploziilor, el descrie scopul coordonării, precum şi măsurile şi procedurile de punere în practică a coordonării.

60

Angajatorul responsabil pentru locul de muncă, în conformitate cu legislaţia şi/sau practicile naţionale este de asemenea responsabil de punerea în aplicare a tuturor măsurilor privind sănătatea şi securitatea lucrătorilor, împreună cu toţi ceilalţi angajatori prezenţi pe şantier.

În funcţie de mărimea întreprinderii sau pentru alte motive, angajatorul nu poate întotdeauna să îndeplinească singur această obligaţie. În consecinţă, el trebuie să desemneze persoane corespunzătoare din cadrul personalului întreprinderii. Aceste persoane preiau în responsabilitatea lor obligaţiile angajatorului iar sarcinile de coordonare revin coordonatorului.

Observaţie: Este necesar să se prevină expunerea reciprocă la pericol, chiar dacă acesta nu este imediat aparent, în special în ceea ce priveşte lucrările în interior ori în apropierea amplasamentelor periculoase sau ceea ce priveşte lucrările cu substanţe inflamabile care pot genera medii explozive periculoase. De aceea, în caz de incertitudine, se recomandă angajatorului să desemneze un coordonator.

Având în vedere responsabilitatea sa specifică în materie de planificare, securitate şi organizare, angajatorul sau coordonatorul trebuie să aibă următoarele calificări în ceea ce priveşte protecţia împotriva exploziilor:

• competenţă în materie de protecţie împotriva exploziilor, • competenţă cu privire la dispoziţiile naţionale care transpun Directivele 89/391/CEE şi 1999/92/CE, • cunoaşterea structurii de organizare a întreprinderii, • calităţi de lider, pentru a asigura punerea în aplicare a instrucţiunilor necesare.

În principal, angajatorul sau coordonatorul acestuia au ca sarcină să coordoneze lucrările echipelor în cauză, fie că aceste echipe aparţin sau nu întreprinderii, pentru a identifica posibilităţile de expunere reciprocă la pericol şi pentru a putea interveni dacă este cazul. În consecinţă, angajatorul sau coordonatorul acestuia trebuie să fie informat la timp cu privire la lucrările prevăzute.

61

Remarcă: Colaboratorii angajatorului sau ai coordonatorului acestuia, cum ar fi contractantul (contractanţii) şi toate persoanele active în cadrul întreprinderii trebuie să furnizeze în timp util următoarele informaţii angajatorului sau coordonatorului acestuia: • lucrările care trebuie efectuate, • momentul estimat de începere a lucrărilor, • momentul estimat de încheiere a lucrărilor, • locul de desfăşurare a lucrărilor, • efectivele, • modul de operare prevăzut, precum şi măsurile şi procedurile de aplicare a

documentului privind protecţia împotriva exploziilor; • numele responsabilului (responsabililor).

În mod specific, sarcinile angajatorului sau ale coordonatorului acestuia includ efectuarea de inspecţii pe teren şi reuniuni de coordonare, planificare, control şi, după caz, de reprogramare a operaţiunilor în caz de dificultăţi (a se vedea lista de control de la A.3.5). 5.2 Măsuri de protecţie pentru o colaborare în condiţii de siguranţă

În întreprinderile în care sunt prezente medii explozive periculoase, cooperarea poate interveni la diferite niveluri si în toate sectoarele întreprinderii. Pentru a defini şi pentru a aplica măsurile de prevenire a expunerii reciproce la pericol, este necesar să se ţină seama de orice situaţie în care, în cadrul lucrării şi al execuţiei acesteia, este posibil ca persoanele să lucreze împreună sau unele în apropierea celorlalte, sau să interacţioneze la distanţă (spre exemplu, în timpul lucrărilor în mai multe locuri ale aceluiaşi sistem de conducte sau ale aceluiaşi circuit electric).

În practică, măsurile de coordonare privind protecţia împotriva exploziilor fac cel mai adesea parte din obligaţiile generale de coordonare:

1. în timpul etapei de proiect, 2. în timpul etapei de execuţie, 3. după încheierea lucrărilor. În timpul acestor diverse etape, angajatorul sau coordonatorul acestuia trebuie, de asemenea, să asigure luarea măsurilor organizatorice de protecţie împotriva exploziilor, care să evite interacţiunile între mediile explozive periculoase, sursele de aprindere şi disfuncţionalităţi.

Exemple:

62

1. Evitarea formării de medii explozive periculoase în apropierea instalaţiilor tehnice care prezintă surse de aprindere (a se vedea capitolul 3.1), de exemplu, prin înlocuirea produselor de curăţare, a vopselelor etc., care conţin solvenţi, sau prin asigurarea unei ventilaţii suficiente.

2. Evitarea utilizării şi producerii de surse de aprindere în amplasamentele unde sunt prezente medii explozibile periculoase, spre exemplu, în timpul lucrărilor de sudură, decupare sau tăiere [a se vedea capitolul 4.4/4.5 şi modelul A.3.3].

3. Evitarea funcţionărilor necorespunzătoare, care rezultă, de exemplu, din oprirea alimentării cu gaz, producerea de variaţii de presiune, pene de energie sau dezactivarea sistemelor de protecţie în urma lucrărilor executate în apropiere.

Poate fi util să se recurgă la o listă de control pentru a determina dacă măsurile de protecţie convenite sunt aplicate în timpul lucrărilor, dacă persoanele în cauză sunt informate suficient iar comportamentul acestora respectă aceste măsuri [a se vedea anexa 3.4].

Remarcă: Independent de obligaţiile fiecăruia, este necesar ca fiecare persoană în cauză: • să stabilească contacte, • să încheie acorduri, • să ia în considerare anumite lucruri, • să respecte convenţiile.

63

6. Document privind protecţia împotriva exploziilor

6.1 Cerinţele prevăzute de Directiva 1999/92/CE În îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la articolul 4 din Directiva 1999/92/CE, angajatorul se asigură că un document privind protecţia împotriva exploziilor a fost întocmit şi este actualizat.

Acest document trebuie să indice cel puţin:

• că riscurile de explozie au fost identificate şi evaluate; • că s-au luat măsuri adecvate pentru a îndeplini obiectivele directivei; • care sunt amplasamentele clasificate pe zone; • care sunt amplasamentele pentru care se aplică cerinţele minime stabilite în anexa II

la directivă; • că locurile de muncă şi echipamentele de lucru, inclusiv dispozitivele de alarmă, sunt

proiectate, utilizate şi întreţinute luând în considerare în mod corespunzător siguranţa;

• că au fost luate măsuri pentru utilizarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor de lucru, în conformitate cu Directiva 89/655/CEE a Consiliului.

Documentul privind protecţia împotriva exploziilor trebuie elaborat înainte de începerea activităţii. Documentul este revizuit atunci când locurile de muncă, echipamentele de lucru sau organizarea muncii fac obiectul unor modificări, extinderi sau transformări semnificative.

Angajatorul poate combina evaluarea riscurilor, documentele sau alte rapoarte utile existente şi le poate integra în documentul privind protecţia împotriva exploziilor.

6.2 Punerea în aplicare Documentul privind protecţia împotriva exploziilor trebuie să ofere o perspectivă de ansamblu asupra rezultatelor evaluării riscurilor şi asupra măsurilor de protecţie tehnice şi organizatorice care rezultă din aceasta, pentru o instalaţie şi mediul acesteia de muncă.

Structura unui document tip privind protecţia împotriva exploziilor este prezentată mai jos. Această structură integrează punctele care pot susţine prezentarea cerinţelor de mai sus şi poate servi ca îndreptar în elaborarea documentului privind protecţia împotriva exploziilor.

Acest lucru nu implică totuşi că aceste puncte trebuie preluate integral în documentul privind protecţia împotriva exploziilor. Documentul trebuie adaptat la situaţia din fiecare întreprindere. Documentul trebuie să fie, pe cât posibil, bine structurat, uşor de citit şi să permită o înţelegere generală a conţinutului. Documentaţia nu trebuie să fie excesivă. Atunci când este necesar, se recomandă elaborarea unui document acre permite adăugări, de exemplu, cu ajutorul unor foi volante. Această soluţie este deosebit de utilă în instalaţiile de dimensiuni mari sau în caz de modificări tehnice frecvente.

Articolul 8 din Directiva 1999/92/CE prevede expres posibilitatea de combinare a evaluărilor, documentelor sau rapoartelor existente privind riscurile de explozie (de

64

exemplu raportul de siguranţă, în sensul Directivei 96/82/CE14). Aceasta înseamnă că documentul privind protecţia împotriva exploziilor poate conţine trimiteri la alte documente, fără a fi necesar, cu toate acestea, să le reproducă în mod explicit, în întregime.

Pentru întreprinderile în care există mai multe instalaţii care prezintă amplasamente periculoase, poate fi utilă împărţirea documentului privind protecţia împotriva exploziilor într-o parte generală şi o parte specifică pentru instalaţii. Partea generală explică structura documentaţiei şi măsurile aplicabile pentru toate instalaţiile. Acestea sunt, de exemplu, formarea muncitorilor etc. Partea specifică descrie riscurile şi măsurile de protecţie pentru fiecare instalaţie.

În cazul în care condiţiile de exploatare se schimbă frecvent într-o instalaţie, din cauza, spre exemplu, a prelucrării pe loturi de diferite produse, este de preferat să se considere ca bază a evaluării şi a documentaţiei condiţiile de exploatare cele mai periculoase.

6.3. Structura tip a unui document privind protecţia împotriva exploziilor

6.3.1 Descrierea locurilor de muncă şi a spaţiilor de lucru

Locul de muncă este împărţit în spaţii de lucru. Documentul privind protecţia împotriva exploziilor descrie spaţiile de lucru unde există un risc cauzat de un mediu exploziv.

Descrierea reia, de exemplu, denumirea întreprinderii, tipul de instalaţie, clădirea/localul în cauză, responsabilul, numărul de lucrători.

Datele cu privire la clădiri şi la topografie pot face obiectul unei prezentări grafice, în special cu ajutorul planurilor de instalare şi amplasare. Prezentarea grafică trebuie să includă şi planurile căilor de evacuare şi salvare.

14 Directiva 96/82/CE a Consiliului din 9 decembrie 1996 privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanţe periculoase, JO L 10, 14.1.1997, p. 13.

65

6.3.2 Descrierea etapelor procesului şi/sau a activităţilor

Procesul în cauză trebuie descris într-un text succint, însoţit eventual de o schemă a procesului. Descrierea trebuie să conţină toate datele semnificative cu privire la protecţia împotriva exploziilor. Aceasta cuprinde o descriere a diverselor etape de funcţionare, inclusiv punerea în funcţiune şi oprirea instalaţiei, un raport cu parametrii de proiectare şi de funcţionare (de exemplu, temperatură, presiune, volum, debit, număr de rotaţii, instalaţii de exploatare) şi, după caz, tipul şi amploarea lucrărilor de curăţare şi indicaţii privind ventilaţia.

6.3.3 Descrierea substanţelor utilizate/parametri de siguranţă

Este necesar, în special, să se descrie substanţele care sunt la originea mediilor explozive, precum şi condiţiile tehnice în care acestea se formează. În acest stadiu, este utilă o listă a parametrilor de siguranţă importanţi pentru protecţia împotriva exploziilor.

6.3.4 Prezentarea rezultatelor evaluării riscurilor

Este necesar să fie descrise locurile în care se pot forma medii explozive periculoase. Se poate stabili o distincţie între interiorul instalaţiei şi mediul în care se află. Sunt luate în considerare nu numai funcţionarea normală, ci şi punerea în funcţiune/ oprirea, curăţarea şi funcţionarea incorectă. În plus, trebuie descrisă calea de urmat în caz de schimbări de proces sau de produs. Amplasamentele (zonele) periculoase pot fi descrise prin intermediul unui text dar pot fi şi reprezentate grafic, sub formă de planuri de zone (a se vedea capitolul 3.2.1).

În această etapă, sunt de asemenea prezentate riscurile de explozie (a se vedea capitolul 2). Descrierea procedurii utilizate este folositoare în vederea identificării riscurilor de explozie.

6.3.5. Măsuri de protecţie luate împotriva exploziilor

În prezentul capitol sunt descrise măsurile de protecţie împotriva exploziilor, selectate în funcţie de evaluarea riscurilor. Trebuie menţionat principiul de protecţie de bază, de exemplu „evitaţi sursele de aprindere active”. În acest sens, este util să se facă distincţia între măsurile de protecţie tehnice şi cele organizatorice.

Măsuri tehnice

• Măsuri preventive Atunci când conceptul de protecţie împotriva exploziilor din instalaţie se bazează total sau parţial pe măsurile preventive care constau în evitarea mediilor explozive sau a surselor de aprindere, este necesară o descriere detaliată a aplicării acestor măsuri (a se vedea capitolele 3.1şi 3.2).

• Măsuri de atenuare Atunci când instalaţia este protejată prin acest tip de măsuri, este necesar să fie descris tipul acestora, modul de funcţionare şi locul de montare (a se vedea capitolul 3.3).

66

• Măsuri de comandă de proces În cazul în care instalaţia este protejată prin acest tip de măsuri, este necesar să fie descris tipul acestora, modul de funcţionare şi locul de montare (a se vedea capitolul 3.4).

Măsuri organizatorice

Documentul privind protecţia împotriva exploziilor trebuie să descrie de asemenea măsurile de protecţie organizatorice (a se vedea capitolul 4).

Documentul trebuie să indice:

• dispoziţiile cu privire la un loc de muncă sau la o activitate, • în ce mod este asigurată calificarea lucrătorilor, • conţinutul şi frecvenţa sesiunilor de formare (precum şi participanţii), • cum este administrată eventuala utilizare a echipamentelor mobile în amplasamentele periculoase, * cum se garantează că lucrătorii poartă numai îmbrăcăminte de protecţie adecvată, • dacă există un sistem de autorizare a lucrărilor şi, eventual, cum este acesta organizat, • cum sunt organizate lucrările de întreţinere, inspecţie şi control, • în ce mod sunt semnalate amplasamentele periculoase. În cazul în care există formulare care corespund acestor puncte, acestea pot fi încorporate ca modele în documentul privind protecţia împotriva exploziilor. Poate fi anexată acestui document o listă a echipamentelor mobile autorizate pentru utilizare în amplasamente periculoase. Gradul de precizie depinde de tipul şi dimensiunea întreprinderii şi de nivelul de risc. 6.3.6 Punerea în aplicare a măsurilor de protecţie împotriva exploziilor

Documentul privind protecţia împotriva exploziilor trebuie să indice persoana responsabilă sau autorizată pentru aplicarea măsurilor date (în special pentru elaborarea şi actualizarea documentului). De asemenea, documentul trebuie să menţioneze momentul în care trebuie aplicate măsurile şi în ce mod este controlată eficacitatea acestora.

6.3.7 Coordonarea măsurilor de protecţie împotriva exploziilor În cazul în care sunt prezenţi la acelaşi loc de muncă lucrători din mai multe întreprinderi, fiecare angajator este responsabil pentru zonele controlate de acesta. Angajatorul care este responsabil pentru locul de muncă coordonează aplicarea măsurilor privind protecţia împotriva exploziilor şi precizează, în documentul privind protecţia împotriva exploziilor, scopul, măsurile şi modalităţile de punere în aplicare a acestei coordonări.

67

6.3.8 Anexă la documentul privind protecţia împotriva exploziilor

Anexa poate relua, de exemplu, atestările de examen de tip CE, declaraţiile CE de conformitate, fişele tehnice privind siguranţa, instrucţiunile de utilizare a aparatelor, a echipamentului instalaţiei sau a echipamentelor tehnice. De exemplu, în anexă putem include planurile de întreţinere, importante pentru protecţia împotriva exploziilor.

68

ANEXE

69

A. 1 Glosar Din motive de claritate, definiţiile principalilor termeni privind protecţia împotriva exploziilor sunt reproduse mai jos. Sursele corespunzătoare sunt indicate pentru termenii care fac obiectul definiţiilor legale în directivele şi normele europene armonizate. Definiţiile celorlalţi termeni tehnici provin din lucrări de specialitate.

Condiţii atmosferice

Prin condiţii atmosferice se înţelege în general o temperatură a mediului ambiant între -20°C şi 60°C şi o presiune cuprinsă între 0,8 bari şi 1,1 bari. [Ghid ATEX, Directiva 94/9/CE]

Categorie:

Clasificare a echipamentelor în funcţie de gradul de protecţie necesar

[Directiva 94/9/CE]

Componente: „Componente” înseamnă piesele care sunt esenţiale pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor şi sistemelor de protecţie, dar care nu au o funcţie autonomă. [Directiva 94/9/CE]

Grad de dispersie:

Gradul de dispersie măsoară dispersia (cea mai fină), în absenţa asocierii moleculare, pentru o substanţă lichidă sau solidă (fază dispersată) într-o altă substanţă gazoasă sau lichidă (fază dispersantă) sub formă de aerosoli, emulsie, coloid sau suspensie.

Surse de aprindere active:

Efectele surselor de aprindere sunt adesea subestimate sau necunoscute. Eficienţa acestora, respectiv posibilitatea acestora de a aprinde un mediu exploziv, depinde între altele de energia sursei de aprindere şi de caracteristicile mediului exploziv. Criteriile de aprindere pentru mediile explozive variază în condiţii neatmosferice; de exemplu, energia minimă de aprindere se reduce de câteva zeci de ori pentru amestecurile care conţin un procent ridicat de oxigen.

Angajator:

Orice persoană fizică sau juridică care este titularul unui raport de muncă cu lucrătorul şi care are răspundere în ceea ce priveşte întreprinderea şi/ sau unitatea respectivă. [Directiva 89/391/CE]

Echipament:

„Echipament” înseamnă maşini, aparate, dispozitive fixe sau mobile, componente şi instrumente de control şi sisteme de detecţie sau prevenire care, separat sau împreună, sunt destinate generării, transferului, stocării, măsurării, controlului şi conversiei energiei pentru prelucrarea materialului şi care pot declanşa o explozie prin propriile surse potenţiale de aprindere. [Directiva 94/9/CE]

Categorie de echipamente:

70

Echipamentele şi sistemele de protecţie pot fi proiectate pentru medii explozive speciale. În acest caz, echipamentele şi sistemele de protecţie sunt marcate corespunzător. [Directiva 94/9/CE]

71

Remarcă: Există , de asemenea, echipamente care sunt proiectate pentru utilizarea în diverse medii explozive şi care pot, spre exemplu, să fie utilizate atât în amestecuri pulberi-aer cât şi în amestecuri gaz-aer.

Grup de aparate: Grupul de echipamente I se aplică echipamentelor destinate utilizării în părţile subterane ale minelor şi acelor părţi ale instalaţiilor de suprafaţă ale acestor mine care ar putea fi puse în pericol de gazul grizu şi de pulberile combustibile. Grupul de echipamente II se aplică echipamentelor destinate utilizării în alte locuri care ar putea fi puse în pericol de medii explozive.. [Directiva 94/9/CE]

Remarcă: Echipamentele din grupa I nu intră sub incidenţa prezentului ghid (a se vedea capitolul 1.2 Domeniu de aplicare).

Categorie de explozie:

Gazele şi vaporii sunt repartizaţi în trei grupuri (II A, II B şi II C, II C corespunzător celui mai mic interstiţiului maxim), în funcţie de interstiţiul maxim al acestora (capacitatea de amorsare a unei flăcări de explozie printr-un interstiţiu dat este determinată într-un aparat standard) şi de curentul minim de aprindere al acestora (curent care provoacă aprinderea într-un aparat standard).

Limite de explozivitate:

O explozie se poate produce atunci când concentraţia unei substanţe inflamabile, în amestec cu aerul în cantitate suficientă, depăşeşte o valoare minimă determinată (limita inferioară de explozivitate). Atunci când concentraţia de gaz sau vapori depăşeşte o valoare maximă determinată (limita superioară de explozivitate), explozia amestecului nu mai este posibilă.

Limitele de explozivitate variază în condiţii neatmosferice. Gama de concentraţii cuprinse între limitele de explozivitate este, în principiu, mult mai extinsă atunci când, de exemplu, presiunea şi temperatura amestecului cresc. Un mediu exploziv nu se poate forma deasupra unei substanţe inflamabile decât în cazul în care temperatura de la suprafaţa lichidului depăşeşte o valoare minimă specificată.

Presiune de explozie (maximă):

În condiţii de testare specifice, presiunea maximă obţinută într-un recipient închis, în timpul exploziei unui mediu exploziv. [EN 1 127-1]

Rezistenţa la presiunea de explozie:

Proprietatea recipientelor şi echipamentelor proiectate pentru a rezista la presiunea de explozie preconizată, fără a suferi deformări permanente. [EN 1127-1]

Rezistenţa la şocul presiunii de explozie:

72

Proprietatea recipientelor şi echipamentelor proiectate pentru a rezista la presiunea de explozie preconizată, fără a fi distruse, dar care permite o deformare permanentă. [EN 1 127-1]

73

Suprafaţa de descărcare:

Suprafaţă geometrică de descărcare a unui sistem de descărcare.

Dispozitiv de descărcare: Dispozitiv care închide un orificiu de descărcare în timpul funcţionării normale şi îl deschide în caz de explozie. Descărcarea exploziei:

Măsură de protecţie care limitează presiunea de explozie, prin descărcarea de amestec ars şi nears şi de produse de ardere prin orificii prevăzute în acest scop, astfel încât recipientul, locul de muncă sau clădirea să nu fie solicitate dincolo de rezistenţa acestora la explozie.

Explozie:

Reacţie bruscă de oxidare sau de descompunere care generează o creştere de temperatură, de presiune, sau pe amândouă simultan. [EN 1 127-1]

Mediu exploziv:

„Mediu exploziv” reprezintă un amestec de aer, în condiţii atmosferice, şi substanţe inflamabile sub formă de gaze, vapori, ceaţă sau pulberi în care, după aprindere, focul se extinde la întregul amestec.. [Directiva 1999/92/CE]

Trebuie reţinut că un mediu exploziv, în sensul directivei, poate să nu fie în măsură să se aprindă destul de repede pentru a provoca o explozie, în sensul standardului EN-1 127-1.

Amestec exploziv:

Amestec compus dintr-o substanţă combustibilă în fază gazoasă, fin dispersată, şi un oxidant în care se poate propaga o explozie după aprindere. În cazul în care oxidantul este aer în condiţii atmosferice, se foloseşte termenul de mediu exploziv.

Punct de inflamabilitate:

Temperatură minimă la care, în condiţii de testare specifice, un lichid eliberează suficient de mult gaz sau vapori combustibili, care se pot aprinde în orice moment în prezenţa unei surse de aprindere active. [EN 1 127-1]

Mediu exploziv periculos:

Mediu exploziv prezent în concentraţii periculoase.

Loc periculos (loc unde pot apărea medii explozive):

Un loc în care pot apărea medii explozive în concentraţii atât de mari încât să necesite măsuri speciale de precauţie pentru a proteja sănătatea şi securitatea lucrătorilor este considerat periculos. [Directiva 1999/92/CE]

Concentraţii periculoase:

Mediu exploziv prezentă în concentraţii care pot prezenta un risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor sau a altor persoane. [Directiva 1999/92/CE]

74

Un mediu exploziv de peste zece litri prezent în concentraţie constantă în spaţii închise este, în principiu, considerat ca fiind periculos, indiferent de dimensiunile spaţiului.

Amestec exploziv:

Amestec al substanţelor inflamabile cu aerul în diverse stări fizice, de exemplu amestecurile de metan, praf de cărbune şi aer. [EN 1127-1)

Sursă de aprindere:

O sursă de aprindere transmite unui amestec exploziv o cantitate de energie dată care poate provoca propagarea aprinderii în acest amestec.

Temperatură de aprindere:

În condiţii încercare specificate, temperatura cea mai scăzută a unei suprafeţe calde la care are loc aprinderea unei substanţe inflamabile sub formă de amestec gaz-aer, vapori-aer sau praf-aer. [EN 1127-1)

Destinaţie:

Destinaţia echipamentelor, sistemelor şi dispozitivelor de protecţie menţionate la articolul 1 alineatul (2) în conformitate cu grupurile şi categoriile şi cu toate informaţiile furnizate de fabricant, care sunt necesare pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor. [Directiva 94/9/CE].

Concentraţia limită de oxigen:

În condiţii de încercare specificate, concentraţia maximă de oxigen a unui amestec de substanţe inflamabile, aer şi un gaz inert, la care nu are loc o explozie.

Limita inferioară de explozivitate:

Limita inferioară a domeniului de concentraţie al unei substanţe inflamabile în aer, în cadrul căreia se poate produce o explozie. [EN 1127-1]

Substanţe care pot forma medii explozive:

Substanţele inflamabile sau combustibile sunt considerate materialele care pot forma medii explozive, exceptând cazul în care o analiză a proprietăţilor lor relevă că în contact cu aerul nu pot propaga independent explozia. [Directiva 1999/92/CE]

Loc lipsit de pericol:

Un loc în care nu pot apărea medii explozive în concentraţii atât de mari încât să necesite măsuri speciale de precauţie pentru a proteja sănătatea şi securitatea lucrătorilor implicaţi este considerat lipsit de pericol. [Directiva 1999/92/CE]

Dimensiunea particulelor:

Diametrul nominal al unei particule de pulbere.

Sisteme de protecţie:

„Sisteme de protecţie” înseamnă dispozitive, altele decât componentele de echipamente definite mai sus, a căror funcţie este de a stopa imediat exploziile incipiente şi/sau a limita zona afectată de o explozie şi care sunt introduse pe piaţă separat ca sisteme autonome. [Directiva 94/9/CE]

Remarcă:

75

De asemenea, prin sisteme de protecţie se înţeleg sistemele integrate introduse pe piaţă împreună cu un echipament.

Ţeava Q:

Ţevile Q pot fi instalate în aval de dispozitivele de descărcare a exploziei. Flacăra exploziei este oprită de o plasă metalică specială şi nu se propagă dincolo de ţeava Q.

Temperatură de ardere înăbuşită:

Temperatura de ardere înăbuşită este temperatura peste care este necesar să se ţină seama de formarea unui amestec exploziv care rezultă din gazele de ardere.

Temperatura de suprafaţă, maximă admisă:

Temperatura maximă admisă a unei suprafeţe (de exemplu a unui echipament) obţinută prin scăderea unei valori date de temperatură din temperatura de aprindere şi/sau de ardere.

Etanş din punct de vedere tehnic:

O subunitate este etanşă din punct de vedere tehnic în cazul în care nicio scurgere nu este detectată în cursul încercărilor,a monitorizării sau a verificărilor de etanşeitate printr-o metodă adecvată aplicaţiei, de exemplu prin utilizarea de agenţi de spumare sau de dispozitive de reperare sau de detectare a punctelor de scurgere, posibilitatea unor emisii reduse şi rare de substanţe inflamabile neputând fi însă exclusă.

Clasă de temperatură:

Echipamentul este clasificat în clase de temperatură în funcţie de temperatura maximă de suprafaţă a acestuia. Într-un mod similar, gazele sunt repartizate în funcţie de temperatura de aprindere a acestora.

Tip de protecţie împotriva aprinderii:

Măsurile specifice aplicate echipamentului în vederea evitării aprinderii unui mediu exploziv înconjurător. [EN 50014]

Limita superioară de explozivitate:

Limita superioară a domeniului de concentraţie al unei substanţe inflamabile în aer, în cadrul căreia se poate produce o explozie. [EN 1127-1]

Echipament de lucru:

Prin echipament de lucru se înţelege orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie utilizată la locul de muncă [Directiva 98/655/CEE]

Zone:

A se vedea „Clasificarea pe zone”.

Clasificarea pe zone:

Locurile periculoase sunt clasificate pe zone în funcţie de frecvenţa şi durata permanenţei unui mediu exploziv. !Directiva 1999/92/CE]

76

A.2 Legislaţie, standarde şi alte surse de informare privind protecţia împotriva exploziilor Anexa A.2 enumeră directivele şi orientările europene, precum şi standardele europene armonizate în aceeaşi limbă ca şi versiunea naţională a ghidului. În măsura în care acestea sunt deja cunoscute la data redactării prezentului ghid, dispoziţiile naţionale de transpunere a Directivei 1999/92/CE sunt indicate în limba în care au fost publicate. Anexa conţine secţiuni suplimentare pe care instanţele naţionale competente le pot completa indicând alte dispoziţii naţionale, lucrări de documentare şi centre naţionale de consultanţă. A.2.1 Directive şi ghiduri europene15

89/391/CEE Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare

de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă, JO L 183, 29.6.1989, p. I.

89/655/CEE Directiva 89/655/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerinţele

minime de securitate şi sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de lucru la locul de muncă [a doua directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE], JO L 393, 30.12.1989, p.13.

90/396/CEE Directiva 90/396/CEE a Consiliului din 29 iunie 1990 privind aprobarea

legislaţiilor statelor membre referitoare la aparatele consumatore de combustibili gazoşi, JO L 196, 26.7.1990, p.15.

92/58/CEE Directiva 92/58/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992 privind cerinţele minime

pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă [a noua directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE], JO L 245, 26.8.1992, p. 23.

92/91/CEE Directiva 92/91/CEE a Consiliului din 3 noiembrie 1992 privind cerinţele minime

de îmbunătăţire a protecţiei securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de foraj [a unsprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE], JO L 348, 28.11.1992, p. 9.

92/104/CEE Directiva 92/104/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1992 privind cerinţele

minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţiei sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de suprafaţă şi în subteran [a douăsprezecea directivă

15 Textul integral al directivelor menţionate poate fi obţinut gratuit de pe internet de pe pagina de acces la legislaţia Uniunii Europene (EUR-Lex), la adresa http://europa.eu.int/eur-lex/fr/search/search_lif.html.

77

specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE], JO L 404, 31.12. 1992, p. 10.

94/9/CE Directiva 94/9/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 martie 1994

de apropiere a legislaţiilor statelor membre referitoare la echipamentele şi sistemele de protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive, JO L 100, 19.4.1994, p. 1.

96/82/CE Directiva 96/82/CE a Consiliului din 9 decembrie 1996 privind controlul aspra

riscului de accidente majore care implică substanţe periculoase, JO L 10, 14.1. 1997, p. 13.

1999/92/CE Directiva 1999/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16

decembrie 1999 privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea protecţiei sănătăţii şi securităţii lucrătorilor expuşi unui potenţial risc în medii explozive [a cincisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE], JO L 23, 28.1.2000, p. 57.

2001/45/CE Directiva 2001/45/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 iunie

2001de modificare a Directivei 89/655/CE a Consiliului privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de lucru la locul de muncă [a doua directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE], JO L 195, 19.7.2001, p. 46.

Ghid ATEX Ghid de aplicare a Directivei 94/9/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 martie 1994 de apropiere a legislaţiilor statelor membre referitoare la echipamentele şi sistemele de protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive, mai 2000 (Comisia Europeană, 2001). ISBN 92-894-0784-0

67/548/CEE Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor

cu putere de lege şi a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase, JO P 196, 16.8.1967, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată la 6 august 2001 (JO L 225, 21.8.2001, p. 1).

A.2.2. Dispoziţii naţionale ale statelor membre de transpunere a Directivei 1999/92/CEE (până la 23 mai 2005) Belgia Arrêté royal du 26 mars 2003 concernant le bien-être des travailleurs susceptibles d’être exposés aux risques présentés par les atmosphères explosives. [Moniteur Belge du 5.5.2003 (C-2003/012174)] Koninklijk besluit van 26 maart 2003 betreffende het welzijn van de werknemers die door explosieve atmosferen gevaar kunnen lopen. [BS van 05/05/2003 (C - 2003/012174)]

78

Republica Cehă Zákon c. 155/2000 Sb., kterým se mení zákon c. 65/1965 Sb., zákoník práce, ve znení pozdejších predpisu, a nekteré další zákony (Sbírka zakonu CR z 21/06/2000) Zákon c. 65/1965 Sb., zákoník práce (Sbírka zakonu CR z 30/06/1965) Zákon c. 174/1968 Sb., o státním odborném dozoru nad bezpecností práce (Sbírka zakonu CR z 27/12/1968) Zákon c. 356/2003 Sb., o chemických látkách a chemických prípravcích a o zmene nekterých zákonu (Sbírka zakonu CR z 29/10/2003) Narízení vlády c. 11/2002 Sb., kterým se stanoví vzhled a umístení bezpecnostních znacek a zavedení signálu (Sbírka zakonu CR z 15/01/2002) Narízení vlády c. 23/2003 Sb., kterým se stanoví technické požadavky na zarízení a ochranné systémy urcené pro použití v prostredí s nebezpecím výbuchu (Sbírka zakonu CR z 11/02/2003) Zákon c. 124/2000 Sb., kterým se mení zákon c. 174/1968 Sb., o státním odborném dozoru nad bezpecností práce, ve znení pozdejších predpisu, zákon c. 61/1988 Sb., o hornické cinnosti, výbušninách a státní bánské správe, ve znení pozdejších predpisu, a zákon c. 455/1991 Sb., o živnostenském podnikání (živnostenský zákon), ve znení pozdejších predpisu (Sbírka zakonu CR z 12/05/2000) Narízení vlády c. 405/2004 Sb., kterým se mení narízení vlády c. 11/2002 Sb., kterým se stanoví vzhled a umístení bezpecnostních znacek a zavedení signálu (Sbírka zakonu CR z 08/07/2004) Narízení vlády c. 406/2004 Sb., o bližších požadavcích na zajištení bezpecnosti a ochrany zdraví pri práci v prostredí s nebezpecím výbuchu (Sbírka zakonu CR z 08/07/2004) Danemarca Bekendtgørelse om arbejde i forbindelse med eksplosiv atmosfære. (ref.: BEK nr. 478 af 10.6.2003) Bekendtgørelse om klassifikation af eksplosionsfarlige områder. (ref.: BEK nr. 590 af 26.6.2003) Germania Verordnung zur Rechtsvereinfachung im Bereich der Sicherheit und des Gesundheitsschutzes bei der Bereitstellung von Arbeitsmitteln und deren Benutzung bei der Arbeit, der Sicherheit beim Betrieb überwachungsbedürftiger Anlagen und der Organisation des betrieblichen Arbeitsschutzes – Betriebssicherheitsverordnung (BetrSichV) (BGBl. 2002 Teil I S. 3777)

79

Estonia Töötervishoiu ja tööohutuse nõuded töötamisel plahvatusohtlikus keskkonnas (Elektrooniline Riigi Teataja 16.7.2003) Grecia Nouo6eTiKn npd^n - Ecpnuepi'q me; Kupepviiaecoq, <t>EK, Teuxoq A, api6. 44, me; 2inq Qeppouapi'ou 2002, σ. 493

Spania Real Decreto 681/2003, de 12 de junio, sobre la protección de la salud y la seguridad de los trabajadores expuestos a los riesgos derivados de atmósferas explosivas en el lugar de trabajo (BOE n° 145 de 18 de junio de 2003, p.23341)

Franţa Décret n° 2002-1553 du 24 décembre 2002 relatif aux dispositions concernant la prévention des explosions applicables aux lieux de travail et modifiant le chapitre II du titre III du livre II du code du travail (deuxième partie : décrets en Conseil d’État). Journal officiel de la République française n° 303 du 29.12.2002, p. 21939 (NOR: SOCT0211901D). Arrêté du 8 juillet 2003 relatif à la protection des travailleurs susceptibles d’être exposés à une atmosphère explosive. Journal officiel de la République française du 26.7.2003, p. 12667 (NOR: SOCT0310971A). Décret n° 2002-1554 du 24 décembre 2002 relatif aux dispositions concernant la prévention des explosions que doivent observer les maîtres d’ouvrage lors de la construction des lieux de travail et modifiant le chapitre V du titre III du livre II du code du travail (deuxième partie: décrets en Conseil d'État). Journal officiel de la République française n° 303 du 29.12.2002, p. 21940 (NOR: SOCT0211902D). Arrêté du 28 juillet 2003 relatif aux conditions d’installation des matériels électriques dans les emplacements où des atmosphères explosives peuvent se présenter. Journal officiel de la République française n° 180 du 6.8.2003, p. 13554 (NOR: SOCT0311077A). Arrêté du 8 juillet 2003 complétant l’arrêté du 4 novembre 1993 relatif à la signalisation de sécurité et de santé au travail Journal officiel de la République française du 26.7.2003, p. 12667 (NOR: SOCT0310970A).

Irlanda Safety, Health and Welfare at Work (Explosive Atmospheres) Regulations 2003 SI No 258 of 26.6.2003.

Italia Decreto legislativo 12 giugno 2003, n. 233 – Attuazione della direttiva 1999/92/CE relativa alle prescrizioni minime per il miglioramento della Tutela della sicurezza e della salute dei lavoratori esposti al rischio di atmosfere esplosive; GURI (Gazzetta ufficiale della Repubblica italiana), Serie generale n. 197, del 26.8.2003, pag. 13.

80

Cipru Oi nepi aacpdAeiaq KCU uyeiaq ainv epYaai'a (eAdxiaieq anannaeiq

Yla Tnv npoaiaai'a TCOV npoaconcov craw epyaaia ano Kiv5uvouq ano EKpn^iueq aiuoacpaipeq) Kavoviauoi TOU 2002 [Em'anun Ecpnuep(5a mq 2inq louvi'ou 2002, api6. 3612, a. 2847, l(l)-286o, 1(1)]

Letonia Ministru kabineta noteikumi nr. 300 "Darba aizsardzības prasības darbā sprādzienbīstamā vidē" (Latvijas Vēstnesis 13/06/2003, Nr. 89)

Lituania Lietuvos Respublikos socialinės apsaugos ir darbo ministro įsakymas Nr.110 „Dėl darbuotojų, dirbančių potencialiai sprogioje aplinkoje, saugos nuostatų patvirtinimo" (Valstybės žinios, 2001 01 05, Nr. 1) Luxemburg Règlement grand-ducal du 21 mars 2005 concernant les prescriptions minimales visant à améliorer la protection en matière de sécurité et de santé des travailleurs susceptibles d’être exposés au risque d’atmosphères explosives (Mémorial A du 5.4.2005, n° 39, p. 683-688)

Ungaria 1993. évi XCII I . tv. a munkavédelemről (Magyar Közlöny, 1993/11/03,160. sz., 9942-9953. o.)

3/2003. (III. 11.) FMM-ESzCsM együttes rendelet a potenciálisan robbanásveszélyes környezetben levő munkahelyek minimális munkavédelmi követelményeiről (Magyar Közlöny, 2003/03/11, 24. sz., 1885-1890. o.) Agazdasági miniszter 17/2000. (VI. 9.) GM rendelete a sújtólég- vagy robbanásbiztos védelmű vil-lamos gyártmányokvizsgálatáról és tanúsításáról szóló 25/1996. (IV. 17.) IKM rendelet módosításá-ról (Magyar Közlöny, 2000/06/09, 56. sz., 3256-3230. o.)

Malta Regolamenti ta’ l-2004 dwar Il-Post Tax-Xoghol (Bzonnijiet Ta’ Sahha U Sigurtà Minimi Fuq Ix-Xoghol) (Spazji Ristretti Jew Spazji b’Atmosferi Esplossivi) Taht L- Att Dwar L-Awtorità Ghas-Sahha U S-Sigurtà Fuq Il-Post Tax-Xoghol (Kap. 424) (The Malta government gazette of: 30/01/2004, no 17,534, p. B 327- B 374) Ţările de Jos Wijziging Arbeidsomstandighedenregeling. (ref.: Staatscourant nr. 128 van 8.7.2003, blz. 10. Besluit van 19.6.2003 tot wijziging van het Arbeidsomstandighedenbesluit houdende regels betreffende explosieve atmosferen. Ref.: Staatsblad nr. 268 van 19.6.2003 blz. 1.

81

Austria Gesetz vom 02/07/2003 über den Schutz der Bediensteten in den Dienststellen des Landes Tirol, der Gemeinden und der Gemeindeverbände (Tiroler Bedienstetenschutzgesetz 2003 – TBSG 2003), LGBl. Tirol Nr. 75 vom 02/09/2003, Seite 275. NÖ Landarbeitsordnung 1973, LGBI. 9020-19. Land- und forstwirtschaftliche Sicherheits- und Gesundheitsschutz-Verordnung, LGBI. Nr. 96 vom 13/11/2001, Seite 461. NÖ Bediensteten-Schutzverordnung 2003 (NÖ BSVO 2003) LGBl. für NÖ Nr. 2015/1-0 vom 21/11/2003. Verordnung der Kärntner Landesregierung vom 15. Februar 2005 über den Schutz der Bediensteten des Landes, der Gemeinden und der Gemeindeverbände vor Gefährdungen durch explosions fähige Atmosphären, LGBl. Nr. 21/2005 vom 07/03/2005. Verordnung der Oö. Landesregierung, mit der die Oö. Arbeitsmittelverordnung (Oö. AmV), die Oö. Landes-Bauarbeiterschutz-Verordnung (Oö. LBauV) und die Oö. Gesundheitsüberwachungsverordnung (Oö. GÜV) geändert werden (Oö. Landesbedienstetenschutz-Anpassungsverordnung 2004), LGBl. Nr. 18/2005 vom 31/03/2005. 309. Verordnung des Bundesministers für Wirtschaft und Arbeit über den Schutz der Arbeitnehmer/innen vor explosionsfähigen Atmosphären und mit der die Bauarbeiterschutz-Verordnung und die Arbeitsmittel-Verordnung geändert werden (Verordnung explosionsfähige Atmosphären – VEXAT), Bundesgesetzblatt für die Republik Österreich BGBl. II Nr. 309/2004 vom 26/07/2004. Verordnung der Vorarlberger Landesregierung über den Schutz der Landes- und Gemeindebediensteten vor Gefährdungen durch explosionsfähige Atmosphären, LGBl. Nr. 47/2004, 22. Stück vom 05/10/2004. Verordnung der Salzburger Landesregierung – Schutz von Dienstnehmerinnen und Dienstnehmern vor Gefährdungen durch explosionsfähige Atmosphären, LGBl. 11. Stück vom 15/07/2004 Nr. 46. Änderung des Landeslehrer-Dienstrechtsgesetzes und das Landesvertragslehrergesetzes 1966, Bundesgesetzblatt für die Republik Österreich BGBl. I Nr. 69/2004 vom 06/07/2004. Verordnung der Kärntner Landesregierung vom 21. Dezember 2004, Zl. 14-SV-3004/16/04, über den Schutz der Dienstnehmer in der Land- und Forstwirtschaft vor explosionsfähigen Atmosphären, LGBl. Nr. 2/2005 vom 18/01/2005.

82

Landesverfassungsgesetz und Gesetz vom 18. November 2004, mit dem die Kärntner Landesverfassung geändert wird und ein Gesetz über die Sicherheit und den Gesundheitsschutz der in den Dienststellen des Landes, der Gemeinden und Gemeindeverbände beschäftigten Bediensteten (Kärntner Bedienstetenschutzgesetz 2005 – K-BSG) erlassen wird, LGBl. Nr. 7/2005 vom 03/02/2005. Verordnung der Steiermärkischen Landesregierung vom 18. April 2005, mit der die Verordnung über die Durchführung des Bedienstetenschutzes im Bereich der Dienststellen des Landes geändert wird, LGBl. Nr. 34/2005 vom 29/04/2005. Verordnung der Wiener Landesregierung über den Schutz der in Dienststellen der Gemeinde Wien beschäftigten Bediensteten vor Gefahren durch explosionsfähige Atmosphären, LGBl. Nr. 3/2005 vom 09/02/2005. Tirol: Verordnung der Landesregierung vom 23. November 2004, mit der die Arbeitsstoffe-Verordnung, die Arbeitsmittel-Verordnung und die Bauarbeiterschutz-Verordnung geändert werden, LGBl. Nr. 93/2004 vom 23/11/2004. Tirol: Verordnung der Landesregierung vom 23. November 2004, mit der die Gesundheitsüberwachungs-Verordnung geändert wird, LGBl. Nr. 94/2004 vom 23/11/2004. Verordnung der Oö. Landesregierung über den Schutz der Bediensteten vor explosionsfähigen Atmosphären (Oö. Verordnung über explosionsfähige Atmosphären – Oö. VEXAT), LGBl. Nr. 86/2004 vom 30/11/2004.

Polonia Rozporządzenie Ministra Gospodarki, Pracy i Polityki Społecznej z dnia 29 maja 2003 r. w sprawie minimalnych wymagań dotyczących bezpieczeństwa i higieny pracy pracowników zatrudnionych na stanowiskach pracy, na których może wystąpić atmosfera wybuchowa (Dziennik Ustaw z dnia 24/06/2003). Portugalia Decreto-Lei n.° 236 de 30.9.2003. Diário da República, I Série A, n.° 226 de 30.9.2003, p. 6419.

Slovenia Odredba o protieksplozijski zaščiti (Uradni list RS z dne 10.11.2000, št. 102/2000, str. 10810 - 10840)

Slovacia Zákon Národnej rady Slovenskej republiky c. 330/1996 Z. z. o bezpecnosti a ochrane zdravia pri práci (Zbierka zákonov SR z 23.11.1996 c. 117 s.2142 – 2146). Zákon c. 367/2001 Z. z. – Úplné znenie zákona Národnej rady Slovenskej republiky c. 330/1996 Z. z. o bezpecnosti a ochrane zdravia pri práci, ako vyplýva zo zmien a doplnení

83

vykonaných zákonom c. 95/2000 Z. z. a zákonom c. 158/2001 Z. z. (Zbierka zákonov SR z 15.9.2001 c. 147, s. 3642 – 3652). Zákon c. 95/2000 Z. z. o inšpekcii práce a o zmene a doplnení niektorých zákonov (Zbierka zákonov SR z 23.3.2000, c. 43, s. 1406 – 1413). Zákon c. 231/2002 Z. z., ktorým sa mení a doplna zákon c. 95/2000 Z. z. o inšpekcii práce a o zmene a doplnení niektorých zákonov a ktorým sa mení zákon Národnej rady Slovenskej republiky c. 320/1993 Z. z. o úprave náhrady za stratu na zárobku po skoncení pracovnej neschopnosti vzniknutej pracovným úrazom alebo chorobou z povolania (Zbierka zákonov SR z 3.5.2002, c. 99, s. 2282 – 2283). Nariadenie vlády Slovenskej republiky c. 117/2001 Z. z., ktorým sa ustanovujú podrobnosti o technických požiadavkách a postupoch posudzovania zhody zariadení a ochranných systémov urcených na použitie v prostredí s nebezpecenstvom výbuchu (Zbierka zákonov SR z 31.3.2001, c. 48, s. 1322 – 1341). Zákon c. 109/1998 Z. z. – Úplné znenie zákona c. 50/1976 Zb. o územnom plánovaní a stavebnom poriadku (stavebný zákon), ako vyplýva zo zmien a doplnení vykonaných zákonom c. 103/1990 Zb., zákonom c. 262/1992 Zb., zákonom NR SR c. 136/1995 Z. z., zákonom NR SR c. 199/1995 Z. z., nálezom Ústavného súdu SR c. 286/1996 Z. z. a zákonom c. 229/1997 Z. z. (Zbierka zákonov SR z 18.4.1998, c. 39, s. 762 – 789). Zákon c. 237/2000 Z. z., ktorým sa mení a doplna zákon c. 50/1976 Zb. o územnom plánovaní a stavebnom poriadku (stavebný zákon) v znení neskorších predpisov a o zmene a doplnení niektorých zákonov (Zbierka zákonov SR z 28.7.2000, c. 102, s. 2907 – 293). Zákon c. 50/1976 Zb. o územnom plánovaní a stavebnom poriadku (stavebný zákon) (Zbierka zákonov SR z 7.5.1976, c. 9, s. 145 – 174). Nariadenie vlády Slovenskej republiky c. 493/2002 Z. z. o minimálnych požiadavkách na zaistenie bezpecnosti a ochrany zdravia pri práci vo výbušnom prostredí (Zbierka zákonov SR z 24.8.2002, c. 190, s. 4994 – 5003). Finlanda Valtioneuvoston asetus räjähdyskelpoisten ilmaseosten työntekijöille aiheuttaman varaan torjunnasta. SSK n° 576/2003 tehty 18.6.2003. Suedia Arbetsmiljöverkets föreskrifter om arbete i explosionsfarlig miljö. AFS nr 3 av den 30 juni 2003, s. 1. Regatul Unit Dangerous Substances and Explosive Atmospheres (Northern Ireland) Regulations 2003, S.I. No 152 of 7.3.2003.

The Dangerous Substances and Explosive Atmospheres Regulations 2002, S.I. No 2776 of 15.11.2002.

84

Factories (Explosive Atmospheres) Regulations 2004, Second Supplement to the Gibraltar Gazette No 3386 of 8.1.2004. A.2.3 Selecţie de standarde europene O listă actualizată este disponibilă pe site-ul web al Comitetului European pentru Standardizare la adresa: http://www.cenorm.be/standardization/tech_bodies/cen_bp/workpro/tc305.htm. EN 50 281-3 Clasificarea amplasamentelor în care sunt sau pot fi prezente pulberi combustibile. EN 1127-1 Atmosfere explozive – Prevenirea şi protecţia la explozii – Partea I: concepte

fundamentale şi metodologie; versiunea 1127-1:1997 EN 13463-1 Echipamente neelectrice pentru atmosfere potenţial explozive – Partea 1:

Metodă şi cerinţe de bază; versiunea 13463-1:2001 EN 12874 Opritoare de flacără – Cerinţe de performanţă, metode de încercare şi limite de utilizare, versiunea EN 12874:2001 EN 60079-10 Aparatură electrică pentru atmosfere explozive gazoase – Partea 10:

clasificarea ariilor periculoase, versiunea 60079-10:1996 prEN 1839 Determinarea limitelor superioare şi inferioare de explozie pentru gaze şi vapori prEN 13237-1 Atmosfere potenţial explozive – Prevenirea şi protecţia la explozii – Partea

1: termeni şi definiţii pentru echipamentele şi sistemele de protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive; versiunea prEN 13237-1:1998

prEN 13463-2 Echipamente neelectrice pentru utilizare în atmosfere potenţial explozive –

Partea 2: protecţie prin carcasă cu restricţie la curgere; versiunea prEN 13463-2:2000

prEN 13463-5 Echipamente neelectrice pentru utilizare în atmosfere potenţial explozive –

Partea 5: protecţie prin securitate constructivă; versiunea prEN 13463-5:2000 prEN 13463-8 Echipamente neelectrice pentru utilizare în atmosfere potenţial explozive –

Partea 8: protecţie prin imersie într-un lichid „k”; versiunea prEN 13463-8:2001

Iulia Serafimescu

http://www.minind.ro/info_prod/Liste_standarde/Ordin_nr_476_2004.html

Iulia Serafimescu

http://www.asro.ro/romana/standard/standarde%202005/anulate%20decembrie%202005.htm

85

prEN 13673-1 Determinarea presiunii maxime de explozie şi a vitezei maxime de creştere a presiunii gazelor şi vaporilor – Partea 1: determinarea presiunii maxime de explozie; versiunea prEN 13673-1:1999

prEN 13673-2 Determinarea presiunii maxime de explozie şi a vitezei maxime de creştere

a presiunii gazelor şi vaporilor – Partea 2: determinarea vitezei maxime de creştere a presiunii de explozie

prEN 13821 Determinarea energiei minime de aprindere a amestecurilor pulberi/aer; versiunea prEN 13821:2000 prEN 13980 Atmosfere potenţial explozive – Aplicarea sistemelor calităţii; versiunea prEN 13980:2000 prEN 14034-1 Determinarea proprietăţilor explozive ale norilor de praf – Partea 1:

determinarea presiunii de explozie maxime; versiunea prEN 14034-1:2002 prEN 14034-4 Determinarea proprietăţilor explozive ale norilor de praf – Partea 4:

determinarea concentraţiei limită de oxigen a norilor de praf; versiunea prEN 14034-4:2001

prEN 14373 Sisteme de suprimare a exploziei prEN 14460 Echipament rezistent la explozie prEN 14491 Sisteme de protecţie prin ventilaţie împotriva exploziei de pulbere combustibilă prEN 14522 Determinarea temperaturii minime de aprindere a gazelor şi vaporilor A.3 Modele de formulare şi liste de control Modelele şi listele de control trebuie să faciliteze punerea în aplicare a ghidului, fără să pretindă a fi exhaustive. A.3.1 Listă de control: protecţia împotriva exploziilor în interiorul aparatelor A.3.2 Listă de control: protecţia împotriva exploziilor în apropierea aparatelor A.3.3 Model de borderou de autorizare pentru realizarea de lucrări cu surse de aprindere în medii explozive

86

A.3.4 Listă de control: măsuri de coordonare destinate protecţiei împotriva exploziilor în întreprindere A.3.5 Listă de control: sarcinile coordonatorului măsurilor de protecţie împotriva exploziilor în întreprindere A.3.6 Listă de control: caracterul exhaustiv al documentului privind protecţia împotriva exploziilor A.3.1 Listă de control: protecţia împotriva exploziilor în interiorul aparatelor

Autor Listă de control: Evaluarea protecţiei împotriva exploziilor I - În interiorul aparatelor - Data

Obiectiv Evaluarea protecţiei împotriva exploziilor în interiorul instalaţiilor şi al aparatelor, în vederea evaluării dispozitivului existent de protecţie împotriva exploziilor prin intermediul întrebărilor-ţintă şi, după caz, pentru aplicarea măsurilor complementare necesare. Răspunsurile la neclarităţi pot fi găsite în capitolele din ghid la care se face trimitere, prin consultarea organizaţiilor locale de protecţie a muncii sau în literatura actuală de referinţă. Aparat/Instalaţie Punct de control Da Nu Măsuri

luate/observaţii Se evită pe cât posibil prezenţa substanţelor inflamabile [a se vedea capitolul 2.2.1]?

Se evită pe cât posibil formarea de amestecuri explozive din substanţele inflamabile existente [a se vedea capitolul 2.2.2/2.2.3]?

Se evită pe cât posibil formarea de atmosfere explozive în concentraţii periculoase [a se vedea capitolul 2.2.4]?

Se poate împiedica sau limita formarea de amestecuri explozive în interiorul aparatelor [a se vedea capitolul 3.1]?

• Condiţiile de muncă pot garanta prezenţa unor concentraţii sigure [a se vedea capitolul 3.1.2]?

• Se menţine în permanenţă şi în siguranţă concentraţia

sub limita inferioară sau deasupra limitei superioare de explozivitate [a se vedea capitolul 3.1.2]?

87

• Se evită în timpul pornirii şi/sau opririi instalaţiei domeniul de concentraţie care prezintă un pericol de explozie [a se vedea capitolul 3.1.2]?

• Există posibilitatea ca amestecurile emanate din

aparatul care funcţionează peste limita superioară de explozivitate să formeze atmosfere explozive în afara aparatului şi este acest lucru evitat [a se vedea capitolul 3.1.4]?

• Se evită aportul de aer şi, prin urmare, formarea

amestecurilor explozive în instalaţiile sub vid atunci când acestea funcţionează peste limita superioară de explozivitate?

• Se reduce riscul producerii exploziilor sau violenţa

acestora printr-o scădere a presiunii (funcţionare sub vid)?

• Adaosul de substanţe inerte (precum azot, gaz

carbonic şi gaze rare), de vapori de apă sau de substanţe inerte sub formă de pulberi pot evita complet formarea amestecurilor explozive în toate condiţiile de funcţionare [a se vedea capitolul 3.1.3]?

- Se ţine seama de influenţa condensării atunci când se

realizează punerea în stare inertă cu vapori de aer? - Se are în vedere ca, în cazul punerii în stare inertă după

amestecarea unei cantităţi suficiente de oxigen sau aer (scoaterea în aer liber, de exemplu), amestecul să nu redevină exploziv?

88

Continuare Pagina 2/2

Autor Listă de control: Evaluarea protecţiei împotriva exploziilor I - În interiorul aparatelor - Data

Punct de control Da Nu Măsuri/observaţii • S-a stabilit marja de siguranţă între concentraţia limită de oxigen determinată pe baza testelor şi concentraţia maximă admisă de oxigen, ţinându-se cont de variaţiile în spaţiu şi timp în stare normală de funcţionare şi în caz de funcţionare necorespunzătoare, precum şi de întârzierea activării dispozitivelor de protecţie? • Se evită depozitele de pulberi nedorite [a se vedea capitolul 3.1.4.1]?

Se asigură prevenirea sau limitarea formării de amestecuri explozive în interiorul aparatelor?

Există posibilitatea formării de atmosfere explozive în interiorul instalaţiilor sau al aparatelor, în ciuda măsurilor menţionate anterior [a se vedea capitolul 2.2.5]?

Se aplică toate măsurile necesare pentru evitarea aprinderii atmosferelor explozive [a se vedea capitolul 3.2/ 3.2.2]? • Sunt zonele cunoscute şi clasificate [a se vedea capitolul 3.2.1]? • Există probabilitatea apariţiei surselor de aprindere active, dintre cele 13 tipuri de surse de aprindere cunoscute în funcţie de clasificarea pe zone [a se vedea capitolul 3.2.3]?

Există posibilitatea aprinderii atmosferelor explozive în interiorul instalaţiilor sau al aparatelor în ciuda tuturor măsurilor menţionate anterior [a se vedea capitolul 2.2.6]?

Efectele unei explozii sunt aduse la un nivel de siguranţă prin măsuri de proiectare care să corespundă stadiului tehnologic şi acestea nu reprezintă un risc pentru zona înconjurătoare (de exemplu, prin descărcarea presiunii) [a se vedea capitolul 3.3]? • Modul de construcţie este rezistent la explozii [a se vedea capitolul 3.3.1]? • Descărcarea presiunii de explozie [a se vedea capitolul 3.3.2]?

89

• Suprimarea exploziei [a se vedea capitolul 3.3.3]? • Prevenirea propagării flăcărilor şi a exploziei în părţile conectate în amonte şi în aval de dispozitiv [a se vedea capitolul 3.3.4]?

- Stingător pentru gaze, vapori şi ceţuri? - Sisteme de decuplare pentru pulberi?

- Decuplare tehnică în prezenţa amestecurilor hibride?

A.3.2 Listă de control: protecţia împotriva exploziilor în apropierea aparatelor

Autor Listă de control: Evaluarea protecţiei împotriva exploziilor II - În apropierea aparatelor - Data

Obiectiv Evaluarea protecţiei împotriva exploziilor în apropierea instalaţiilor şi al aparatelor, în vederea evaluării dispozitivului existent de protecţie împotriva exploziilor prin intermediul întrebărilor-ţintă şi, după caz, pentru aplicarea măsurilor complementare necesare. Răspunsurile la neclarităţi pot fi găsite în capitolele din ghid la care se face trimitere, prin consultarea organizaţiilor locale de protecţie a muncii sau în literatura actuală de referinţă Aparat/Instalaţie Punct de control Da Nu Măsuri/Observaţii

90

Se evită formarea de medii explozive în apropierea aparatelor [a se vedea capitolul 3.1.4]? • Este formarea de medii explozive împiedicată prin măsuri tehnice, mod de construcţie sau configuraţia spaţiilor? • Instalaţiile/aparatele sunt etanşe? • Se aplică măsuri de ventilaţie sau aspirare?

Este monitorizată concentraţia în apropierea aparatelor [a se vedea capitolul 3.1.5]? • Prin detectoare de gaze cu declanşarea alarmei? • Prin detectoare de gaze cu declanşare automată a măsurilor de protecţie? • Prin detectoare de gaz cu declanşare automată a funcţiilor de urgenţă?

Există posibilitatea formării de medii explozive în apropierea instalaţiilor sau a aparatelor, în ciuda măsurilor menţionate anterior [a se vedea capitolul 2.2.5]?


Autor Listă de control: Evaluarea protecţiei împotriva exploziilor II - În apropierea aparatelor - Data

Punct de control Da Nu Măsuri/Observaţii Se aplică toate măsurile necesare pentru evitarea aprinderii mediilor explozive [a se vedea capitolul 3.2/ 3.2.2]?

91

• Sunt zonele cunoscute şi clasificate [a se vedea capitolul 3.2.1]? • Există probabilitatea apariţiei surselor de aprindere active, dintre cele 13 tipuri de surse de aprindere cunoscute în funcţie de clasificarea pe zone [a se vedea capitolul 3.2.3]?

Prin ce tehnici de construcţie sunt aduse la un nivel de siguranţă efectele unei explozii, de exemplu: • prin construirea unui zid de separare a autoclavelor de înaltă presiune?

S-au luat măsuri organizatorice pentru garantarea eficienţei măsurilor tehnice [a se vedea capitolul 4]? • Sunt disponibile instrucţiuni de utilizare? • Se foloseşte personal calificat? • Sunt muncitorii informaţi? • Există un sistem de autorizaţie de muncă? • Sunt semnalate amplasamentele periculoase?

S-au prevăzut măsuri de protecţie pentru lucrările de întreţinere [a se vedea capitolul 4.5]?

A.3.3 Model de borderou de autorizare pentru realizarea de lucrări cu surse de aprindere în medii explozive

Borderou de autorizare

92

pentru realizarea de lucrări cu surse de aprindere în medii explozive 1 Locul /

amplasamentul lucrării

...................................................................................

...................................................................................

2 Precizarea lucrării (de exemplu, sudare de conducte)

...................................................................................

...................................................................................

Sudare Decupare Secţionare cu disc abraziv Lipire

3 Natura lucrărilor

Decongelare ............................. Îndepărtarea tuturor obiectelor şi substanţelor inflamabile şi mobile, inclusiv a depunerilor de pulberi, pe un perimetru de ...... m şi de asemenea – după caz – în spaţiile adiacente Acoperirea obiectelor inflamabile imobile, precum grinzi, pereţi şi podele din lemn, obiecte din plastic, cu materiale de protecţie Colmatarea cu substanţe neinflamabile a deschiderilor din clădiri, a îmbinărilor, fisurilor şi a altor puncte de comunicare, precum grilajele Îndepărtarea stratului acoperitor şi a izolaţiilor Îndepărtarea riscului de explozie în interiorul recipientelor şi al sistemelor de conducte, dacă este cazul prin punerea în stare inertă Astuparea deschiderilor din sistemele de conducte, recipienţi, armături etc.

4 Măsuri de siguranţă luate înainte de începerea lucrărilor

Stabilirea unui pichet de incendiu prevăzut cu găleţi cu apă şi extinctoare pline sau cu un furtun de apă flexibil conectat (în cazul pulberilor, doar a se pulveriza) pe perioada realizării lucrării Nume: .............................. 5 Pichet de

incendiu după realizarea lucrării Nume: Durata: h. Localizarea celui mai apropiat punct semnalizator de incendiu .......................................................................................... telefon ..........................................................................................................

6 Alarmă

Număr de telefon pompieri: ……………………………………………………………………………. Extinctor pe bază de apă CO2 pulberi Găleţi pline cu apă

7 Echipament de stingere a incendiilor şi agent extinctor

Furtun de apă flexibil conectat

8 Autorizare

Trebuie aplicate măsurile de siguranţă menţionate. Trebuie respectate cerinţele legale în materie de prevenirea accidentelor

93

......................... Data

şi instrucţiunile de securitate ale asigurătorilor. .................................................... .......................................... Semnătura directorului de întreprindere Semnătura executantului sau a mandatarului acestuia

A.3.4 Listă de control: măsuri de coordonare destinate protecţiei împotriva exploziilor în întreprindere

Autor Listă de control a măsurilor de coordonare - Protecţia împotriva exploziilor în întreprindere - Data

Obiectiv Această listă de control este utilă pentru a stabili dacă, în cadrul lucrărilor care îl implică pe angajator şi o altă întreprindere, măsurile de protecţie convenite au fost luate în mod corespunzător, dacă persoanele în cauză au fost suficient informate şi dacă acestea au respectat măsurile de protecţie convenite în vederea garantării siguranţei lucrărilor. Precizarea lucrării Punct de control

Da Nu

Se verifică respectarea cerinţelor legale şi a normelor întreprinderii de transpunere a Directivei 1999/92/CE?

94

• Există o persoană (coordonator) responsabilă de coordonarea lucrărilor care implică mai multe întreprinderi [a se vedea capitolul 5.1]? • Persoana responsabilă este suficient de calificată [a se vedea capitolul 5.1]? • Este coordonatorul cunoscut în teren? • Sunt subcontractanţii semnalaţi angajatorului?

S-a verificat dacă lucrarea este organizată astfel încât să se evite expunerea reciprocă la pericol a muncitorilor [a se vedea capitolul 5.2]? • Este exclusă formarea mediilor explozive în amplasamente unde pot exista surse de aprindere? • Se evită utilizarea şi generarea de surse de aprindere în amplasamente unde sunt prezente medii explozive? • Se evită defecţiunile în situri învecinate care comportă amplasamente periculoase?

S-a stabilit organizarea lucrării [a se vedea lista din anexa A.3.5]? Măsurile de protecţie convenite au fost adaptate în mod corespunzător astfel încât să ia în considerare progresul lucrărilor sau deficienţele constatate? • Sunt furnizate constant informaţii? • Există o coordonare permanentă? • Se acordă constant indicaţii? • Există un control constant?

A.3.5 Listă de control: sarcinile coordonatorului măsurilor de protecţie împotriva exploziilor în întreprindere

Listă de control al sarcinilor de coordonare Autor

95

- Protecţia împotriva exploziilor în întreprindere - Data Obiectiv Stabilirea sarcinilor persoanei responsabile pentru coordonare (de preferinţă un coordonator desemnat de angajator), în vederea coordonării lucrărilor grupurilor de lucru/a altor întreprinderi vizate, a detectării şi prevenirii în timp util a expunerii reciproce la pericol a lucrătorilor şi a intervenţiei rapide în caz de incidente. Precizarea lucrării Punct de control

Da Nu

S-a efectuat un control la faţa locului? S-a elaborat un plan de lucru cronologic? • Sunt menţionate locul şi ora diferitelor lucrări? • Au fost desemnate persoanele vizate, inclusiv persoanele în funcţii superioare? • A fost stabilită desfăşurarea lucrărilor? • Au fost fixate condiţiile speciale de realizare a lucrărilor? • Sunt vizibile măsuri specifice de protecţie împotriva exploziilor? • Au fost stabilite şi semnalate amplasamentele periculoase, în special cele unde există pericolul producerii exploziilor? • Sunt prevăzute măsuri în caz de defecţiuni?

Sunt prevăzute întâlniri de coordonare între persoanele vizate? S-a verificat respectarea planului de lucru? S-a elaborat un nou plan de lucru în caz de defecţiune? A.3.6 Listă de control: caracterul exhaustiv al documentului privind protecţia împotriva exploziilor

Autor Listă de control: document privind protecţia împotriva exploziilor

- Verificarea caracterului exhaustiv - Data

96

Obiectiv Verificarea caracterului exhaustiv al documentului privind protecţia împotriva exploziilor, cu indicarea informaţiilor importante pentru locul în cauză. Răspunsurile la neclarităţi pot fi găsite în capitolele din ghid la care se face trimitere, prin consultarea organizaţiilor locale de protecţie a muncii sau în literatura actuală de referinţă. Document privind protecţia împotriva exploziilor (titlu, amplasament)

Sursa Punct de control Document privind protecţia împotriva exploziilor

Alte documente

Documente de elaborat

Există o descriere a locurilor şi a spaţiilor de lucru [a se vedea capitolul 6.3.1]? • Descriere • Planul ansamblului • Structura • Planul căilor de evacuare şi de urgenţă

Există o descriere a etapelor acestui procedeu/acestor activităţi [a se vedea capitolul 6.3.2]? • Descriere • Schema procesului (în cazul în care este necesar) • Schema sistemului de canalizare şi al instrumentelor (în cazul în care este necesar) • Plan de ventilaţie (în cazul în care este necesar)

Există o descriere a substanţelor utilizate [a se vedea capitolul 6.3.3]?

97

• Descriere • Fişe tehnice de securitate • Parametri de securitate




Sursa Punct de control Document privind protecţia împotriva exploziilor

Alte documente

Documente de elaborat

Există o prezentare a rezultatelor evaluării riscurilor [a se vedea capitolul 6.3.4]? • Procedura utilizată pentru identificarea riscurilor • Amplasamente în care poate apărea un mediu exploziv în interiorul părţilor unei instalaţii (text) • Amplasamente în care poate apărea un mediu exploziv în apropierea unei instalaţii (text) • Clasificare pe zone (text)

98

• Planul zonelor (grafic) • Riscuri care pot să apară în timpul unei funcţionări normale • Riscuri care pot să apară la pornire/oprire • Riscuri care pot să apară în timpul unei funcţionări necorespunzătoare • Riscuri care pot să apară în timpul curăţării • Riscuri legate de schimbări de procedeu/produs

Există o prezentare a măsurilor tehnice de protecţie împotriva exploziilor [a se vedea capitolul 6.3.5]? • Măsuri preventive • Măsuri de atenuare • Măsuri de comandă a procesului • Standardele impuse echipamentelor şi alegerea echipamentelor




Sursa Punct de verificare Document Alte Documente

99

privind protecţia împotriva exploziilor

documente de elaborat

Există o prezentare a măsurilor organizatorice de protecţie împotriva exploziilor [a se vedea capitolul 6.3.6]? • Dispoziţii în scris • Instrucţiuni de utilizare a echipamentelor • Descrierea echipamentului de protecţie individual • Atestarea calificării • Indicarea instrucţiunilor • Descrierea sistemului de autorizare a muncii • Descrierea intervalelor de mentenanţă, de control şi de supraveghere • Documentaţie privind sistemul de semnalizare a amplasamentelor periculoase • Controlul eficienţei

Au fost indicate persoanele responsabile şi persoanele calificate [a se vedea capitolul 6.3.7]?

Au fost indicate măsurile şi modalităţile de coordonare [a se vedea capitolul 6.3.8]?

Conţinutul anexei [a se vedea capitolul 6.3.9]: • ........................................................................ • ........................................................................ • ........................................................................

100

A.4 Directivele 1999/92/CE, 89/391/CEE şi 94/9/EC Directiva 1999/92/CE Directiva 89/391/CEE

101

Directiva 94/9/CE

DIRECTIVA 1999/92/CE

A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

din 16 decembrie 1999

privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea protecţiei sănătăţii şi securităţii

lucrătorilor expuşi unui potenţial risc în medii explozive

[a cincisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1)

din Directiva 89/391/CEE]

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi, în special, articolul 137 al

acestuia;

având în vedere propunerea Comisiei1, înaintată după consultarea cu Comitetul

consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă şi cu organul

permanent pentru securitate şi sănătate în industria minieră şi alte industrii extractive;

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social2;

după consultarea Comitetului Regiunilor;

1 JO C 332, 9.12.1995, p. 10 şi JO C 184, 17.6.1997, p. 1. 2 JO C 153, 28.5.1996, p. 35.

102

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat, având în vedere

proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la 21 octombrie 19993;

întrucât:

(1) articolul 137 din tratat prevede că, prin intermediul directivelor, Consiliul poate adopta

cerinţe minime pentru a încuraja îmbunătăţiri, în special în mediul de lucru, pentru a

garanta un nivel mai bun de protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;

(2) în conformitate cu termenii articolului menţionat, aceste directive trebuie să evite

impunerea unor constrângeri administrative, financiare şi legale care ar îngreuna

constituirea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii;

(3) îmbunătăţirea securităţii, igienei şi sănătăţii la locul de muncă este un obiectiv care nu

ar trebui să fie subordonat consideraţiilor pur economice;

(4) concordanţa cu cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţiei sănătăţii

lucrătorilor aflaţi în potenţial pericol în medii explozive este esenţială dacă se urmăreşte

asigurarea securităţii şi protecţiei sănătăţii lucrătorilor;

(5) prezenta directivă este o directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din

Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri

pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă4; în

consecinţă, dispoziţiile directivei menţionate, în special cele privind informarea

lucrătorilor, consultarea şi participarea lucrătorilor, precum şi formarea acestora, pot fi

aplicate în totalitate în cazurile în care lucrătorii sunt expuşi unui potenţial risc în medii

3 Avizul Parlamentului European din 20 iunie 1996 (JO C 198, 8.7.1996, p. 160), ratificat la 4 mai 1999 (JO C 279, 1.10.1999, p. 55), Poziţia comună a Consiliului din 22 decembrie 1998 (JO C 55, 25.2.1999, p. 45), Decizia Parlamentului European din 6 mai 1999 (JO C 279, 1.10.1999, p. 386). Decizia Parlamentului European din 2 decembrie 1999 şi Decizia Consiliului din 6 decembrie 1999. 4 JO L 183, 29.6.1989, p. 1.

103

explozive, fără a aduce atingere dispoziţiilor mai restrictive sau speciale conţinute în

prezenta directivă;

(6) prezenta directivă constituie un element concret în cadrul realizării dimensiunii sociale

a pieţei interne;

(7) Directiva 94/9/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 martie 1994 privind

armonizarea legislaţiei statelor membre cu privire la echipamentele şi sistemele de

protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive5 prevede pregătirea unei

directive adiţionale în temeiul articolului 137 din tratat privind, în special, pericolele de

explozie cauzate de anumite utilizări şi tipuri şi metode de instalare a echipamentelor;

(8) protecţia împotriva exploziilor prezintă o importanţă deosebită pentru securitate;

întrucât exploziile pun în pericol vieţile şi sănătatea lucrătorilor ca urmare a efectelor

necontrolate ale flăcărilor şi presiunii, a prezenţei produşilor de reacţie nocivi şi a

consumului de oxigen din aerul pe care trebuie să îl respire lucrătorii;

(9) stabilirea unei strategii coerente pentru prevenirea exploziilor presupune ca măsurile

organizatorice să completeze măsurile tehnice luate la locul de muncă; Directiva

89/391/CEE prevede ca angajatorul să fie în posesia unei evaluări a riscurilor asupra

sănătăţii şi securităţii lucrătorilor la locul de muncă; din această cerinţă rezultă că

directiva prevede că angajatorul trebuie să elaboreze un document sau un set de

documente privind protecţia împotriva exploziilor, care să satisfacă cerinţele minime

menţionate de prezenta directivă şi să îl (le) actualizeze; documentul privind protecţia

împotriva exploziilor include identificarea pericolelor, evaluarea riscurilor şi definirea

măsurilor specifice care urmează să fie luate pentru a proteja sănătatea şi securitatea

lucrătorilor expuşi riscului în atmosfere explozive, în conformitate cu articolul 9 din

Directiva 89/391/CEE; documentul privind protecţia împotriva exploziilor poate face

5 JO L 100, 19.4.1994, p. 1.

104

parte din evaluarea riscurilor pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor la locul de

muncă, prevăzută în articolul 9 din Directiva 89/391/CEE;

(10) o evaluare a riscurilor de explozii poate fi solicitată şi prin alte acte ale

Comunităţii;întrucât, pentru a evita dublarea inutilă a activităţii, angajatorului ar trebui

să i se permită, în conformitate cu practica naţională, să combine documente, părţi

ale documentelor sau alte rapoarte echivalente elaborate în conformitate cu alte

acte comunitare pentru a forma un singur „raport privind securitatea”;

(11) prevenirea formării mediilor explozive include de asemenea aplicarea principiului

substituţiei;

(12) este necesară o coordonare în cazurile în care, la acelaşi loc de muncă, există

lucrători din mai multe întreprinderi;

(13) măsurile de prevenire trebuie să fie suplimentate, dacă este necesar, cu măsuri

suplimentare care să devină eficiente în momentul declanşării incendiului; securitatea

maximă poate fi realizată combinând măsurile de prevenire cu alte măsuri

suplimentare care să limiteze efectele dăunătoare ale exploziilor asupra lucrătorilor;

(14) Directiva 92/58/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992 privind cerinţele minime în

domeniul semnelor de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă [a noua directivă

specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]6 se aplică în

totalitate, în special în cazul zonelor aflate în imediata vecinătate a suprafeţelor aflate

în pericol, unde fumatul, polizarea, sudarea sau alte activităţi care implică flăcări sau

scântei pot interacţiona cu suprafeţele aflate în pericol;

6 JO L 245, 26.8.1992, p. 23.

105

(15) Directiva 94/9/CE clasifică echipamentul şi sistemele de protecţie pe care le

cuprinde în grupe şi categorii de echipamente; prezenta directivă prevede

clasificarea de către angajator pe zone a locurilor unde pot apărea medii explozive şi

stabileşte categoriile şi grupurile de sisteme de protecţie şi echipament care trebuie

folosite în fiecare zonă,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

SECŢIUNEA I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1

Obiectivul şi domeniul de aplicare

(1) Prezenta directivă, care este a cincisprezecea directivă specială în sensul articolului 16

alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, stabileşte cerinţele minime pentru protecţia

securităţii şi sănătăţii lucrătorilor expuşi unui potenţial risc în medii explozive în conformitate

cu articolul 2.

(2) Prezenta directivă nu se aplică pentru:

(a) zonele utilizate direct pentru şi în timpul tratamentului medical al pacienţilor;

(b) utilizarea dispozitivelor de ardere a combustibililor gazoşi în conformitate cu Directiva

90/396/CEE7;

7 JO L 196, 26.7.1990, p. 15, directivă modificată de Directiva 93/68/CEE (JO L 220, 30.8.1993, p. 1).

106

(c) producerea, manevrarea, utilizarea, depozitarea şi transportul substanţelor explozive

sau cu o structură chimică instabilă;

(d) industriile extractive care fac obiectul Directivei 92/91/CEE8 sau Directivei 92/104/CEE9;

(e) utilizarea mijloacelor de transport terestre, navale şi aeriene cărora li se aplică

dispoziţiile relevante ale acordurilor internaţionale (de ex. ADNR, ADR, OACI, OMI, RID)

şi ale directivelor Comunităţii care pun în practică aceste acorduri. Mijloacele de

transport destinate utilizării în medii potenţial explozive nu sunt excluse.

(3) Dispoziţiile Directivei 89/391/CEE şi directivele speciale relevante se aplică în totalitate

domeniului prevăzut la alineatul (1), fără a aduce atingere dispoziţiilor mai restrictive şi

speciale cuprinse în prezenta directivă.

Articolul 2

Definiţie

În sensul prezentei directive, „mediu exploziv” reprezintă un amestec de aer, în condiţii

atmosferice, şi substanţe inflamabile sub formă de gaze, vapori, ceaţă sau pulbere în

care, după aprindere, focul se extinde la întregul amestec.

SECŢIUNEA II

OBLIGAŢIILE ANGAJATORULUI

Articolul 3

8 JO L 348, 28.11.1992, p. 9. 9 JO L 404, 31.12.1992, p. 10.

107

Prevenirea şi protecţia împotriva exploziilor

În vederea prevenirii, în sensul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 89/391/CEE, şi a

asigurării protecţiei împotriva exploziilor, angajatorul ia măsuri tehnice şi organizatorice

corespunzătoare naturii operaţiei, în ordinea priorităţilor şi respectând următoarele

principii de bază:

- prevenirea formării mediilor explozive sau, acolo unde natura activităţii nu o permite;

- evitarea aprinderii mediilor explozive;

- limitarea efectelor dăunătoare ale unei explozii în vederea asigurării sănătăţii şi

securităţii lucrătorilor.

Acolo unde este cazul, aceste măsuri trebuie să fie combinate şi suplimentate cu măsuri

împotriva propagării exploziilor şi actualizate frecvent şi, în orice caz, ori de câte ori au loc

schimbări semnificative.

Articolul 4

Evaluarea riscurilor de explozii

(1) În vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la articolul 6 alineatul (3) şi articolul 9

alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, angajatorul evaluează riscurile specifice din mediile

explozive, luând în considerare cel puţin:

- probabilitatea producerii şi menţinerii mediilor explozive;

108

- probabilitatea existenţei surselor de aprindere, inclusiv a descărcărilor electrostatice, a

activării acestora şi a declanşării incendiului;

- instalaţiile, substanţele folosite, procesele şi posibilele lor interacţiuni;

- dimensiunile efectelor anticipate.

Riscurile de explozii sunt evaluate în mod global.

(2) La evaluarea riscurilor de explozii trebuie luate în considerare locurile care sunt sau pot

fi legate prin deschideri de locurile în care pot apărea medii explozive.

Articolul 5

Obligaţii generale

Pentru a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor şi în conformitate cu principiile de

bază ale evaluării riscurilor şi cele prevăzute la articolul 3, angajatorul ia măsurile necesare

astfel încât:

- acolo unde pot apărea medii explozive în concentraţii atât de mari încât să pună în

pericol sănătatea şi securitatea lucrătorilor sau a celorlalţi, mediul de lucru să fie de

aşa natură încât procesul muncii să se poată desfăşura în condiţii de siguranţă;

- să se asigure supravegherea corespunzătoare în timpul prezenţei lucrătorilor la locurile

de muncă unde pot apărea medii explozive în concentraţii atât de mari încât să pună

în pericol sănătatea şi securitatea lucrătorilor, conform evaluării riscurilor prin utilizarea

unor mijloace tehnice adecvate.

109

Articolul 6

Sarcina coordonării

În cazul în care sunt prezenţi la acelaşi loc de muncă lucrători din mai multe întreprinderi,

fiecare angajator este responsabil pentru toate aspectele care îi revin în sarcină.

Fără a aduce atingere răspunderii individuale a fiecărui angajator conform Directivei

89/391/CEE, angajatorul responsabil pentru locul de muncă conform legislaţiilor şi

practicilor naţionale trebuie să coordoneze aplicarea tuturor măsurilor privind sănătatea şi

securitatea lucrătorilor şi să declare, în documentul privind protecţia împotriva exploziilor

menţionat la articolul 8, scopul acestei coordonări, măsurile şi procedurile adoptate

pentru a-l pune în practică.

Articolul 7

Locuri unde pot apărea medii explozive

(1) Angajatorul clasifică locurile unde pot apărea medii explozive pe zone, în conformitate

cu anexa I.

(2) Angajatorul asigură aplicarea cerinţelor minime prevăzute în anexa II în locurile

prevăzute în alineatul (1).

(3) Acolo unde este cazul, locurile unde pot apărea medii explozive în concentraţii atât

de mari încât să pună în pericol sănătatea şi securitatea lucrătorilor trebuie marcate cu

indicatoare la punctele de intrare, în conformitate cu anexa III.

110

Articolul 8

Documentul privind protecţia împotriva exploziilor

În vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la articolul 4, angajatorul asigură elaborarea şi

actualizarea unui document, denumit în continuare „document privind protecţia împotriva

exploziilor”.

Documentul privind protecţia împotriva exploziilor demonstrează, în special, că:

- au fost stabilite şi evaluate riscurile de explozie;

- se vor lua măsuri adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei directive;

- locurile au fost clasificate pe zone conform anexei I;

- se vor aplica cerinţele minime stabilite în anexa II;

- locul de muncă şi echipamentul de muncă, inclusiv dispozitivele de avertizare, sunt

proiectate, realizate şi întreţinute conform normelor de protecţia muncii;

- s-au luat măsuri pentru utilizarea în condiţii de securitate a echipamentului de lucru, în

conformitate cu Directiva 89/655/CEE10 a Consiliului.

10 JO L 393, 30.12.1989, p. 13, directivă modificată de Directiva 95/63/CE (JO L 335, 30.12.1995, p. 28).

111

Documentul privind protecţia împotriva exploziilor este elaborat anterior începerii

activităţii şi trebuie actualizat în cazul în care locul de muncă, echipamentul de lucru sau

organizarea activităţii suferă schimbări semnificative, extinderi sau transformări.

Angajatorul poate combina evaluări ale riscurilor de explozii existente, documente sau

alte rapoarte echivalente elaborate în conformitate cu alte acte ale Comunităţii.

Articolul 9

Cerinţe speciale pentru echipamentul de lucru şi locurile de muncă

(1) Echipamentul de lucru necesar în locurile unde pot apărea medii explozive, care este

deja în folosinţă sau este pus la dispoziţie în întreprindere sau instituţie pentru prima dată

înainte de 30 iunie 2003, trebuie să îndeplinească de la acea dată cerinţele minime

prevăzute în anexa II partea A, dacă nici o altă directivă a Comunităţii nu poate fi

aplicată sau poate fi aplicată doar parţial.

(2) Echipamentul de lucru necesar în locurile unde pot apărea medii explozive care este

deja în folosinţă sau este pus la dispoziţie în întreprindere sau instituţie pentru prima dată

după 30 iunie 2003 trebuie să îndeplinească cerinţele minime prevăzute în anexa II părţile

A şi B.

(3) Locurile de muncă unde pot apărea medii explozive şi care sunt folosite pentru prima

dată după 30 iunie 2003 îndeplinesc cerinţele minime prevăzute în prezenta directivă.

(4) Locurile de muncă unde pot apărea medii explozive şi care sunt deja în folosinţă

înainte de 30 iunie 2003 îndeplinesc cerinţele minime prevăzute în prezenta directivă în cel

mult trei ani de la data menţionată.

112

(5) Dacă, după 30 iunie 2003, se întreprind modificări, extinderi sau lucrări de restructurare

în locurile de muncă unde pot apărea medii explozive, angajatorul ia măsurile necesare

astfel încât acestea să îndeplinească cerinţele minime prevăzute în prezenta directivă.

SECŢIUNEA III

DISPOZIŢII DIVERSE

Articolul 10

Adaptări ale anexelor

Se adoptă adaptări de natură pur tehnică ale anexelor, impuse de:

- adoptarea directivelor privind armonizarea tehnică şi standardizarea în domeniul

protecţiei împotriva exploziilor;

- progresul tehnic, modificările regulamentelor sau specificaţiilor internaţionale şi

progresele în domeniul prevenirii şi protecţiei împotriva exploziilor,

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 din Directiva 89/391/CEE.

Articolul 11

Ghidul de bune practici

113

Comisia elaborează linii directoare într-un ghid de bune practici, care nu este de natură

coercitivă. Acest ghid se referă la temele menţionate la articolele 3 - 8, anexa I şi anexa II

partea A.

Comisia consultă în primul rând Comitetul consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia

sănătăţii la locul de muncă, în conformitate cu Decizia 74/325/CEE11 a Consiliului.

În contextul aplicării prezentei directive, statele membre ţin seama în cea mai mare

măsură de acest ghid la elaborarea politicilor lor naţionale pentru protecţia sănătăţii şi a

securităţii lucrătorilor.

Articolul 12

Informaţii pentru întreprinderi

A. Statele membre depun eforturi, la cerere, pentru a pune la dispoziţia

angajatorilor informaţii relevante, în conformitate cu articolul 11, cu referiri

speciale la ghidul de bune practici.

Articolul 13

Dispoziţii finale

(1) Statele membre adoptă şi pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele

administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la data de 30

iunie 2003. Statele membre informează de îndată Comisia în acest sens.

11 JO L 185, 09.07.1974, p. 15. Decizie modificată şi completată ultima dată de Actul de aderare din 1994.

114

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziţii, ele conţin o trimitere la prezenta

directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele

membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispoziţiilor de drept intern deja

adoptate sau în curs de adoptare în domeniul reglementat de prezenta directivă.

(3) Statele membre raportează Comisiei din cinci în cinci ani în legătură cu punerea în

practică a dispoziţiilor prezentei directive, indicând punctele de vedere ale angajatorilor

şi ale lucrătorilor. Comisia informează Parlamentul European, Consiliul, Comitetul

Economic şi Social şi Comitetul consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la

locul de muncă în această privinţă.

Articolul 14

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităţilor

Europene.

Articolul 15

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles la 16 decembrie 1999.

Pentru Parlamentul European,

Preşedintele,

Pentru Consiliu,

Preşedintele,

115

N. FONTAINE K. KEMILÄ

ANEXA I

CLASIFICAREA LOCURILOR UNDE POT APĂREA MEDII EXPLOZIVE

B. Notă introductivă

Următorul sistem de clasificare trebuie aplicat locurilor unde se iau măsuri de precauţie în

conformitate cu articolele 3, 4, 7 şi 8.

1. Locuri unde pot apărea medii explozive

Un loc în care pot apărea medii explozive în concentraţii atât de mari încât să necesite

măsuri speciale de precauţie pentru a proteja sănătatea şi securitatea lucrătorilor

implicaţi este considerat periculos în sensul prezentei directive.

Un loc în care nu pot apărea medii explozive în concentraţii atât de mari încât să

necesite măsuri speciale de precauţie pentru a proteja sănătatea şi securitatea

lucrătorilor implicaţi este considerat lipsit de pericol în sensul prezentei directive.

Substanţele inflamabile sau combustibile sunt considerate materialele care pot forma

medii explozive, exceptând cazul în care o analiză a proprietăţilor lor relevă că în contact

cu aerul nu pot propaga independent explozia.

2. Clasificarea locurilor periculoase

116

Locurile periculoase sunt clasificate pe zone în funcţie de frecvenţa şi durata permanenţei

unui mediu exploziv.

Gradul măsurilor luate în conformitate cu anexa II partea A este stabilit de această

clasificare.

Zona 0

Un loc în care este prezent permanent sau pe perioade lungi sau frecvent un mediu

exploziv format la contactul substanţelor inflamabile sub formă de gaz, vapori sau ceaţă

cu aerul.

Zona 1

Un loc în care este probabil să apară ocazional în stare de funcţionare normală un mediu

exploziv format la contactul substanţelor inflamabile sub formă de gaz, vapori sau ceaţă

cu aerul.

Zona 2

Un loc în care nu este probabil să apară un mediu exploziv format la contactul

substanţelor inflamabile sub formă de gaz, vapori sau ceaţă cu aerul, dar dacă apare,

persistă doar o scurtă perioadă.

Zona 20

Un loc în care este prezent permanent sau pe perioade lungi sau frecvent un mediu

exploziv sub formă de nor sau pulbere combustibilă în aer.

117

Zona 21

Un loc în care este posibil să apară ocazional în stare de funcţionare normală un mediu

exploziv sub formă de nor de pulbere combustibilă în aer.

Zona 22

Un loc în care nu este probabil să apară un mediu exploziv sub formă de nor de pulbere

combustibilă în aer în stare de funcţionare normală, dar, dacă apare, persistă doar o

scurtă perioadă.

Note:

1. Straturile, depunerile şi grămezile de pulbere combustibilă trebuie considerate ca orice

altă sursă ce poate genera un mediu exploziv.

2. „Funcţionare normală” reprezintă situaţia în care instalaţiile sunt folosite în parametrii lor

de proiectare.

ANEXA II

A. CERINŢE MINIME PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI SĂNĂTĂŢII ŞI SECURITĂŢII

LUCRĂTORILOR EXPUŞI UNUI RISC POTENŢIAL ÎN MEDII EXPLOZIVE

C. Notă introductivă

Obligaţiile prevăzute în prezenta anexă se aplică:

118

- locurilor clasificate ca periculoase conform anexei I ori de câte ori este impusă de

caracteristicile locurilor de muncă, ale punctelor de lucru, de echipamentele sau

substanţele folosite sau de pericolul cauzat de activitatea în medii explozive;

- echipamentului utilizat în locuri lipsite de pericol care ajută la folosirea în siguranţă a

echipamentului aflat în locuri periculoase.

1. Măsuri organizatorice

1.1. Formarea lucrătorilor

Angajatorul trebuie să le asigure celor care lucrează în locuri unde pot apărea medii

explozive o formare corespunzătoare şi suficientă cu privire la protecţia împotriva

exploziilor.

1.2. Indicaţii scrise şi permise de lucru

Acolo unde este cerut de documentul privind protecţia împotriva exploziilor:

- munca în locuri periculoase trebuie efectuată respectând instrucţiunile scrise emise de

angajator;

- trebuie aplicat un sistem de permise de lucru pentru a îndeplini şi activităţile

periculoase şi pe cele care pot interacţiona cu alt gen de activitate, producând

pericole.

Permisele de lucru trebuie emise anterior începerii lucrului de către o persoană cu

responsabilitate în acest domeniu.

119

2. Măsuri de protecţie împotriva exploziilor

2.1. Orice scurgere sau pierdere, voită sau nu, de gaze inflamabile, vapori, ceaţă sau

pulbere combustibilă care poate produce pericole de explozie trebuie deviată sau

îndepărtată corespunzător spre un loc sigur sau, dacă nu este posibil, trebuie oprită în

condiţii de securitate sau trebuie remediată prin altă metodă adecvată.

2.2. Dacă un mediu exploziv conţine mai multe tipuri de gaze, vapori, ceaţă sau pulberi

inflamabile sau combustibile, măsurile de protecţie trebuie să fie adecvate celui mai

mare pericol posibil.

2.3. Prevenirea pericolelor de aprindere conform art. 3 trebuie, de asemenea, să ia în

considerare descărcările electrostatice, acolo unde lucrătorii sau mediul de lucru

acţionează ca purtători sau producători de sarcină electrică. Lucrătorilor trebuie să li

se asigure haine de protecţie corespunzătoare, din materiale ce nu produc

descărcări electrostatice care pot aprinde mediile explozive.

2.4. Instalaţia, echipamentul, sistemele de protecţie şi toate dispozitivele de conectare

asociate trebuie puse în funcţiune doar dacă documentul privind protecţia împotriva

exploziilor permite utilizarea lor în siguranţă în mediu exploziv. Aceasta se aplică şi

echipamentului de lucru şi dispozitivelor de conectare asociate care nu sunt

considerate echipament sau sisteme de protecţie în conformitate cu Directiva

94/9/CE, dacă încorporarea lor într-o instalaţie poate produce pericol de aprindere.

Trebuie luate măsurile necesare pentru prevenirea confuziei între dispozitivele de

conectare.

2.5. Trebuie luate toate măsurile necesare ca locul de muncă, echipamentul de lucru şi

toate dispozitivele de conectare asociate puse la dispoziţia lucrătorilor să fie

120

proiectate, construite, asamblate, instalate, întreţinute şi utilizate astfel încât să reducă

la minimum pericolul de explozii şi, dacă se produce o explozie, să controleze sau să

reducă la minimum extinderea ei în acel loc de muncă şi/sau la echipamentul de

lucru. Pentru astfel de locuri de muncă trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a

reduce la minimum efectele fizice ale exploziei asupra lucrătorilor.

2.6. Acolo unde este cazul, lucrătorii trebuie avertizaţi prin semnale optice sau acustice şi

retraşi înainte să se atingă condiţiile de explozie.

2.7. Acolo unde este prevăzut în documentul privind protecţia împotriva exploziilor, trebuie

asigurate şi întreţinute ieşiri de siguranţă pentru a face posibilă, în caz de pericol,

părăsirea de către lucrători, rapid şi în condiţii de securitate, a locurilor aflate în

pericol.

2.8. Înainte ca un loc de muncă unde pot apărea medii explozive să fie folosit pentru

prima oară, trebuie verificată siguranţa sa globală faţă de explozii. Trebuie întreţinute

toate condiţiile necesare pentru asigurarea protecţiei împotriva exploziilor.

Aceste verificări trebuie să fie efectuate de persoane competente în domeniul

protecţiei împotriva exploziilor, care au experienţă sau pregătire profesională.

2.9. Dacă evaluarea riscurilor arată că este necesar:

- acolo unde o pană de curent poate produce extinderea unor pericole suplimentare,

trebuie să fie posibilă menţinerea echipamentului şi a sistemelor de protecţie în stare

sigură de funcţionare, independent de restul instalaţiei;

- pentru a opri echipamentul şi sistemele de protecţie implicate în procese automate

care deviază de la condiţiile de lucru dorite, trebuie să fie posibilă oprirea manuală a

instalaţiei, cu condiţia ca aceasta să nu compromită siguranţa. Doar lucrătorii

competenţi pot face această acţiune;

- la oprirea în caz de urgenţă, energia acumulată trebuie disipată cât mai repede şi mai

sigur posibil sau izolată astfel încât să nu mai constituie un pericol.

121 B. CRITERII PENTRU ALEGEREA ECHIPAMENTULUI ŞI A SISTEMELOR DE PROTECŢIE

Dacă documentul privind protecţia împotriva exploziilor bazat pe o evaluare a riscurilor nu

prevede altfel, echipamentul şi sistemele de protecţie pentru toate locurile în care pot

apărea medii explozive trebuie alese în funcţie de categoriile stabilite în Directiva 94/9/CE.

În special, următoarele categorii de echipament trebuie folosite în zonele indicate, cu

condiţia ca ele să fie adecvate naturii gazelor, vaporilor sau ceţii şi/sau pulberilor după

cum urmează:

- în zona 0 sau zona 20, echipament de categoria 1;

- în zona 1 sau zona 21, echipament de categoria 1 sau 2;

- în zona 2 sau zona 22, echipament de categoria 1, 2 sau 3.

ANEXA III

Indicatoare de avertizare pentru locuri unde pot apărea medii explozive, conform

articolului 7 alineatul (3)

122

Loc unde pot apărea medii explozive

Trăsături caracteristice:

- formă triunghiulară;

- litere negre pe fond galben cu margine neagră (partea galbenă acoperă cel puţin

50% din suprafaţa indicatorului).

Dacă doresc, statele membre pot adăuga alte date explicative.

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 12 iunie 1989

privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii

securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă

(89/391/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,

123

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene şi, în special,

articolul 118a al acestuia;

având în vedere propunerea Comisiei1, prezentată după consultarea Comitetului

consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă;

în cooperare cu Parlamentul European2;

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social3;

întrucât articolul 118a din tratat prevede adoptarea de către Consiliu, prin intermediul

directivelor, a cerinţelor minime pentru a promova îmbunătăţirea, în special, a mediului

de muncă, în vederea garantării unui nivel mai bun de protecţie a sănătăţii şi securităţii

lucrătorilor;

întrucât prezenta directivă nu justifică o eventuală scădere a nivelurilor de protecţie deja

atinse în fiecare stat membru, acestea angajându-se, în temeiul tratatului, să promoveze

îmbunătăţirea condiţiilor existente în acest domeniu şi având ca obiectiv armonizarea

acestor condiţii pe calea progresului;

întrucât s-a demonstrat că lucrătorii, pe toată durata vieţii lor profesionale, pot fi expuşi

efectelor unor factori de mediu periculoşi la locul de muncă;

întrucât, în conformitate cu articolul 118a din tratat, aceste directive trebuie să evite

impunerea unor constrângeri administrative, financiare şi juridice care ar îngreuna

constituirea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii;

1 JO C 141, 30.5.1988, p. 1. 2 JO C 326, 19.12.1988, p. 102 şi JO C 158, 26.6.1989. 3 JO C 175, 4.7.1988, p. 22.

124

întrucât Comunicarea Comisiei privind programul său în domeniul securităţii, igienei şi

sănătăţii la locul de muncă4 prevede adoptarea de directive menite să garanteze

sănătatea şi securitatea lucrătorilor;

întrucât Consiliul, în Rezoluţia sa din 21 decembrie 1987 privind securitatea, igiena şi

sănătatea la locul de muncă5, a luat act de intenţia Comisiei de a prezenta Consiliului, în

termenul cel mai scurt, o directivă privind organizarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la

locul de muncă;

întrucât, în februarie 1988, Parlamentul European a adoptat patru rezoluţii în urma

dezbaterilor privind piaţa internă şi protecţia lucrătorilor; întrucât aceste rezoluţii invită în

special Comisia să elaboreze o directivă-cadru care să servească drept bază pentru alte

directive specifice care să acopere toate riscurile legate de securitatea şi sănătatea la

locul de muncă;

întrucât statele membre au responsabilitatea de a încuraja îmbunătăţirea securităţii şi

sănătăţii lucrătorilor pe teritoriul lor; întrucât adoptarea de măsuri pentru protecţia

sănătăţii şi securităţii lucrătorilor la locul de muncă contribuie, în anumite cazuri, la

menţinerea sănătăţii şi, eventual, a securităţii persoanelor care locuiesc cu aceştia;

întrucât sistemele legislative ale statelor membre în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul

de muncă diferă mult şi trebuie îmbunătăţite; întrucât prevederile naţionale în acest

domeniu, care includ adesea specificaţii tehnice şi standarde voluntare, pot conduce la

apariţia de nivele diferite de protecţie a securităţii şi sănătăţii şi permit apariţia

concurenţei, în detrimentul securităţii şi sănătăţii;

întrucât este încă mare numărul accidentelor la locul de muncă sau al bolilor

profesionale; întrucât trebuie adoptate sau îmbunătăţite fără întârziere măsuri de

4 JO C 28, 3.12.1988, p. 3. 5 JO C 28, 3.2.1988, p. 1.

125

prevenire, pentru a proteja securitatea şi sănătatea lucrătorilor şi a asigura un nivel mai

mare de protecţie;

întrucât, pentru a se asigura un mai mare nivel de protecţie, lucrătorii şi reprezentanţii

acestora trebuie informaţi cu privire la riscurile privind securitatea şi sănătatea şi la

măsurile necesare pentru reducerea sau eliminarea acestor riscuri; întrucât ei trebuie să

contribuie la luarea măsurilor de protecţie necesare, prin intermediul unei participări

echilibrate în conformitate cu legislaţiile şi practicile interne;

întrucât informarea, dialogul şi participarea echilibrată în domeniul securităţii şi sănătăţii la

locul de muncă trebuie dezvoltate între angajatori şi lucrători sau reprezentanţii acestora,

cu ajutorul unor proceduri şi instrumente adecvate, în conformitate cu legislaţiile şi

practicile interne;

întrucât îmbunătăţirea securităţii, igienei şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă este un

obiectiv care nu trebuie subordonat unor consideraţii pur economice;

întrucât angajatorii sunt obligaţi să se informeze continuu asupra ultimelor progrese

tehnologice şi ştiinţifice privind proiectarea locului de muncă, ţinând cont de riscurile

inerente din întreprinderile lor, şi să-i informeze, în consecinţă, pe reprezentanţii lucrătorilor

care îşi exercită drepturile de participare, în conformitate cu prezenta directivă, pentru a

putea asigura un nivel mai bun de protecţie a securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;

întrucât dispoziţiile prezentei directive se aplică, fără a aduce atingere unor dispoziţii mai

restrictive, prezente sau viitoare, ale Comunităţii, tuturor riscurilor şi, în special, celor care

rezultă din utilizarea la locul de muncă a agenţilor chimici, fizici şi biologici reglementaţi de

Directiva 80/1107/CEE6, modificată de Directiva 88/642/CEE7;

6 JO L 327, 3.12.1980, p. 8. 7 JO L 356, 24.12.1988, p. 74.

126

întrucât, conform Deciziei 74/325/CEE8, Comitetul consultativ pentru securitate, igienă şi

protecţia sănătăţii la locul de muncă este consultat de Comisie în vederea elaborării de

programe în acest domeniu;

întrucât trebuie constituit un comitet format din membri numiţi de statele membre pentru

a sprijini Comisia în efectuarea adaptărilor tehnice la directivele speciale menţionate de

prezenta directivă,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

SECŢIUNEA I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1

Obiectul

(1) Obiectul prezentei directive este adoptarea de măsuri privind promovarea

îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă.

(2) În acest scop, directiva conţine principii generale privind prevenirea riscurilor

profesionale, protecţia sănătăţii şi securităţii, eliminarea factorilor de risc şi de accident,

informarea, consultarea, participarea echilibrată în conformitate cu legislaţiile şi practicile

interne şi formarea lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora, precum şi liniile directoare

generale privind aplicarea principiilor menţionate.

8 JO L 185, 9.7.1974, p. 15.

127

(3) Prezenta directivă nu aduce atingere dispoziţiilor dreptului intern şi ale dreptului

comunitar, în vigoare sau viitoare, care sunt mai favorabile protejării securităţii şi sănătăţii

lucrătorilor la locul de muncă.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1) Prezenta directivă se aplică tuturor sectoarelor de activitate, atât publice, cât şi

private, (industrie, agricultură, comerţ, administraţie, servicii, educaţie, cultură, recreere

etc.).

(2) Prezenta directivă nu este aplicabilă atunci când caracteristici inerente anumitor

activităţi specifice din domeniul administraţiei publice, cum ar fi forţele armate sau poliţia,

sau anumitor activităţi specifice din domeniul serviciilor de protecţie civilă sunt, în mod

inevitabil, în contradicţie cu dispoziţiile acesteia.

În acest caz, trebuie asigurate securitatea şi sănătatea lucrătorilor, ţinându-se cont, pe

cât posibil, de obiectivele prezentei directive.

Articolul 3

Definiţii

În sensul prezentei directive, termenii de mai jos se definesc după cum urmează:

(a) prin lucrător se înţelege orice persoană încadrată în muncă de către un angajator,

inclusiv stagiarii şi ucenicii, cu excepţia personalului de serviciu;

128

(b) prin angajator se înţelege orice persoană fizică sau juridică care este titularul unui

raport de muncă cu lucrătorul şi care are răspundere în ceea ce priveşte întreprinderea

sau unitatea respectivă;

(c) prin reprezentantul lucrătorilor cu răspunderi specifice privind securitatea şi

sănătatea lucrătorilor se înţelege orice persoană aleasă, selectată sau desemnată, în

conformitate cu legislaţiile şi practicile interne, pentru a-i reprezenta pe lucrători în

probleme legate de protecţia securităţii şi sănătăţii lor la locul de muncă;

(d) prin prevenire se înţelege ansamblul dispoziţiilor sau măsurilor adoptate sau

planificate în toate etapele de lucru din întreprindere, pentru a preveni sau a reduce

riscurile profesionale.

Articolul 4

(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că angajatorii, lucrătorii şi

reprezentanţii lucrătorilor fac obiectul dispoziţiilor legale necesare aplicării prezentei

directive.

(2) Statele membre asigură, în special, supravegherea şi controlul necesare.

SECŢIUNEA II

OBLIGAŢIILE ANGAJATORILOR

Articolul 5

Dispoziţii generale

129

(1) Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor, sub toate

aspectele, referitoare la activitatea desfăşurată.

(2) Dacă, în temeiul articolului 7 alineatul (3), angajatorul recurge la servicii sau persoane

specializate din exteriorul întreprinderii sau unităţii respective, acesta nu este exonerat de

răspunderile care îi revin în acest domeniu.

(3) Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă nu aduc

atingere principiului răspunderii angajatorului.

(4) Prezenta directivă nu aduce atingere posibilităţii statelor membre de a prevedea

excluderea sau diminuarea răspunderii angajatorilor pentru faptele determinate de

împrejurări independente de voinţa acestora, neobişnuite şi imprevizibile ori determinate

de evenimente excepţionale, ale căror consecinţe nu ar fi putut fi evitate, în ciuda

diligenţei manifestate.

Statele membre nu sunt obligate să recurgă la posibilitatea menţionată în paragraful

anterior.

Articolul 6

Obligaţii generale angajatorilor

(1) În cadrul răspunderilor sale, angajatorul ia măsurile necesare pentru protecţia

securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, inclusiv pentru prevenirea riscurilor profesionale şi

asigurarea informării şi formării, precum şi asigurarea organizării şi mijloacelor necesare.

130

Angajatorul trebuie să vegheze la adaptarea aceste măsuri, ţinând seama de

schimbarea împrejurărilor, cu scopul de a îmbunătăţi situaţiile existente.

(2) Angajatorul aplică măsurile menţionate la alineatul (1) primul paragraf pe baza

următoarelor principii generale de prevenire:

(a) evitarea riscurilor;

(b) evaluarea riscurilor care nu pot evitate;

(c) combaterea riscurilor la sursă;

(d) adaptarea muncii în funcţie de persoană, în special în ce priveşte proiectarea

locurilor de muncă, alegerea echipamentului de lucru şi a metodelor de producţie şi de

lucru, în vederea, în special, a atenuării muncii monotone şi a muncii normate şi a

reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii;

(e) adaptarea la progresul tehnic;

(f) înlocuirea aspectelor periculoase prin aspecte nepericuloase sau mai puţin

periculoase;

(g) dezvoltarea unei politici de prevenire cuprinzătoare şi coerente, care să includă

tehnologia, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor

legaţi de mediul de lucru;

(h) acordarea priorităţii măsurilor de protecţie colectivă faţă de cele de protecţie

individuală;

131

(i) acordarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.

(3) Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale prezentei directive şi ţinând cont de

natura activităţilor din întreprinderea sau unitatea în care lucrează, angajatorul:

(a) evaluează riscurile privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor, între altele, la alegerea

echipamentului de lucru, a substanţelor chimice sau a preparatelor utilizate şi la

amenajarea locurilor de muncă.

Ulterior acestei evaluări şi în funcţie de necesităţi, măsurile de prevenire şi metodele de

producţie şi de lucru aplicate de către angajator, trebuie:

- să asigure o îmbunătăţire a nivelului de protecţie a securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;

- să fie integrate în toate activităţile întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate

nivelurile ierarhice;

(b) ia în considerare capacitatea lucrătorilor în ceea ce priveşte sănătatea şi securitatea

lor ori de câte ori le încredinţează o sarcină;

(c) se asigură că planificarea şi introducerea de noi tehnologii fac obiectul consultării

lucrătorilor sau a reprezentanţilor lor în ceea ce priveşte consecinţele alegerii

echipamentului, condiţiilor de lucru şi mediului de lucru asupra securităţii şi sănătăţii

lucrătorilor;

(d) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca numai salariaţii care au primit instrucţiuni

adecvate să poată avea acces în zonele de risc grav şi specific.

132

(4) Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale prezentei directive, în cazul în care, la

acelaşi loc de muncă, sunt prezenţi lucrători ai mai multor întreprinderi, angajatorii

cooperează pentru aplicarea prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena

profesională şi, luând în considerare natura activităţilor, îşi coordonează acţiunile de

protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale, se informează reciproc şi îi informează şi pe

lucrătorii lor sau pe reprezentanţii acestora în privinţa riscurilor profesionale.

(5) Măsurile privind securitatea, igiena şi sănătatea la locul de muncă nu trebuie să

presupună, în nici o situaţie, obligaţii financiare din partea lucrătorilor.

Articolul 7

Servicii de protecţie şi prevenire

(1) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute la articolele 5 şi 6, angajatorul

desemnează unul sau mai mulţi lucrători pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi

prevenire a riscurilor profesionale în întreprindere sau unitate.

(2) Lucrătorii desemnaţi nu trebuie să fie dezavantajaţi ca urmare a desfăşurării

activităţilor de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale.

Lucrătorii desemnaţi în acest sens trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea

îndeplini obligaţiile care rezultă din prezenta directivă.

(3) În cazul în care resursele întreprinderii sau unităţii respective sunt insuficiente pentru

organizarea activităţilor de protecţie şi prevenire din lipsa personalului specializat,

angajatorul este obligat să recurgă la resurse (persoane sau servicii) din afara întreprinderii

sau unităţii respective.

133

(4) În cazul în care angajatorul recurge la asemenea resurse, persoanele sau serviciile

trebuie informate de către angajator cu privire la factorii cunoscuţi sau suspectaţi ca

având efecte asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi trebuie să aibă acces la

informaţiile menţionate la articolul 10 alineatul (2).

(5) În toate cazurile:

- lucrătorii desemnaţi trebuie să aibă capacitatea necesară şi să dispună de

mijloacele necesare;

- persoanele sau serviciile externe consultate trebuie să aibă aptitudinile şi mijloacele

personale şi profesionale necesare;

- lucrătorii desemnaţi şi persoanele sau serviciile externe consultate trebuie să fie în

număr suficient

pentru a se putea ocupa de organizarea măsurilor de protecţie şi prevenire, ţinând cont

de mărimea întreprinderii sau unităţii şi de riscurile la care sunt expuşi salariaţii, precum şi

de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii sau unităţii.

(6) Protecţia şi prevenirea riscurilor privind securitatea şi sănătatea, care fac obiectul

prezentului articol sunt asigurate de unul sau mai mulţi lucrători, de către un serviciu sau

de către servicii distincte, indiferent dacă sunt din interiorul sau exteriorul întreprinderii sau

unităţii.

Lucrătorul sau lucrătorii şi serviciul sau serviciile trebuie să lucreze împreună ori de câte ori

este necesar.

134

(7) Statele membre pot defini, în funcţie de natura activităţilor şi de mărimea

întreprinderilor, categoriile de întreprinderi în care angajatorul, dacă este competent,

poate el însuşi să-şi asume răspunderea pentru măsurile menţionate la alineatul (1).

(8) Statele membre definesc capacităţile şi aptitudinile necesare menţionate la alineatul

(5).

Acestea pot determina numărul suficient necesar menţionat la alineatul (5).

Articolul 8

Primul ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor,

riscurile grave şi imediate

(1) Angajatorul trebuie:

- să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi

evacuarea salariaţilor, măsuri adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii sau

unităţii şi care iau în considerare prezenţa altor persoane;

- să asigure orice contacte necesare cu serviciile externe, în special în ceea ce

priveşte acordarea primului ajutor, asigurarea serviciului medical de urgenţă, a serviciilor

de salvare şi a celor de pompieri.

(2) În conformitate cu alineatul (1), angajatorul desemnează, între altele, salariaţii care

trebuie să aplice aceste măsuri de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a

lucrătorilor.

135

Numărul acestor lucrători, formarea şi echipamentul disponibil trebuie să fie adecvate,

ţinând cont de mărimea şi de riscurile specifice ale întreprinderii sau unităţii.

(3) Angajatorul:

(a) informează, cât mai curând posibil, toţi salariaţii care sunt sau pot fi expuşi unui

pericol grav şi imediat asupra riscului implicat şi asupra măsurilor luate sau care urmează a

fi luate cu privire la protecţia lor;

(b) acţionează şi oferă instrucţiuni pentru a le permite lucrătorilor să înceteze lucrul şi să

părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte către o zonă sigură, în condiţiile unui

pericol grav, imediat şi inevitabil;

(c) cu excepţia cazurilor bine întemeiate, nu impune lucrătorilor reluarea lucrului, atunci

când la locul de muncă există încă un pericol grav şi imediat.

(4) Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav, imediat şi inevitabil, îşi părăsesc postul de

lucru sau o zonă periculoasă nu trebuie dezavantajaţi, ci trebuie protejaţi împotriva

oricăror consecinţe vătămătoare şi nejustificate, în conformitate cu legislaţiile şi practicile

interne.

(5) Angajatorul se asigură că toţi lucrătorii săi, în cazul unui pericol grav şi imediat pentru

propria lor securitate şi cea a altor persoane şi în cazul în care responsabilul imediat

superior nu poate fi contactat, pot lua măsurile corespunzătoare în conformitate cu

cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui

astfel de pericol.

Acţiunile lor nu le pot cauza prejudicii, cu excepţia situaţiilor în care acţionează fără

discernământ sau dau dovadă de neglijenţă.

136

Articolul 9

Diverse obligaţii ale angajatorului

(1) Angajatorul:

(a) trebuie să dispună de o evaluare a riscurilor privind securitatea şi sănătatea la locul

de muncă, inclusiv a celor referitoare la grupurile de lucrători expuşi unor riscuri speciale;

(b) decide care sunt măsurile de protecţie ce urmează a fi luate şi, dacă este necesar,

care este echipamentul de protecţie care poate fi utilizat;

(c) ţine evidenţa accidentelor de muncă care conduc la o incapacitate de muncă a

lucrătorului mai mare de 3 zile;

(d) redactează, la solicitarea autorităţilor competente şi în conformitate cu legislaţiile şi

practicile interne, rapoartele privind accidentele de muncă suferite de lucrători.

(2) Statele membre definesc, în funcţie de natura activităţilor şi mărimea întreprinderilor,

obligaţiile ce revin diferitelor categorii de întreprinderi cu privire la redactarea

documentelor prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b) şi la pregătirea documentelor

prevăzute la alineatul (1) literele (c) şi (d).

Articolul 10

Informarea lucrătorilor

137

(1) Angajatorul ia măsurile corespunzătoare pentru ca lucrătorii şi reprezentanţii acestora

din întreprindere sau unitate să primească, în conformitate cu legislaţiile şi practicile

interne, care pot avea în vedere, între altele, mărimea întreprinderii sau unităţii, toate

informaţiile necesare privind:

(a) riscurile pentru sănătate şi securitate şi măsurile şi activităţile de protecţie şi

prevenire atât la nivelul întreprinderii sau al unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui tip

de post de muncă sau funcţie, în particular;

(b) măsurile luate în conformitate cu articolul 8 alineatul (2).

(2) Angajatorul ia măsurile corespunzătoare pentru ca angajatorii lucrătorilor din orice

întreprindere sau unitate externă încadraţi în muncă în întreprinderea sau unitatea sa să

primească, în conformitate cu legislaţiile şi practicile interne, informaţii adecvate cu privire

la aspectele menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (b), destinate lucrătorilor în cauză.

(3) Angajatorul ia măsurile corespunzătoare pentru ca lucrătorii care îndeplinesc funcţii

specifice de protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor sau reprezentanţii acestora să

aibă acces, pentru a-şi îndeplini funcţiile lor în conformitate cu legislaţiile şi practicile

interne, la următoarele:

(c) evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie prevăzute la articolul 9 alineatul (1)

literele (a) şi (b);

(d) lista şi rapoartele prevăzute la articolul 9 alineatul (1) literele (c) şi (d);

(e) informaţii care rezultă din măsurile de protecţie şi prevenire, agenţiile de control şi

organismele care răspund de sănătate şi securitate.

138

Articolul 11

Consultarea şi participarea lucrătorilor

(1) Angajatorii consultă lucrătorii şi pe reprezentanţii acestora şi le permit să ia parte la

discuţii cu privire la toate problemele referitoare la securitatea şi sănătatea la locul de

muncă.

Aceasta presupune următoarele:

- consultarea lucrătorilor;

- dreptul lucrătorilor şi al reprezentanţilor acestora de a face propuneri;

- participarea echilibrată, în conformitate cu legislaţiile şi/sau practicile naţionale.

(2) Lucrătorii şi reprezentanţii acestora cu răspunderi specifice privind securitatea şi

sănătatea lucrătorilor iau parte la următoarele activităţi, în mod echilibrat, în conformitate

cu legislaţiile şi practicile interne, sau sunt consultaţi în prealabil şi în timp util de către

angajator cu privire la:

(a) orice măsură care ar putea afecta în mod semnificativ securitatea şi sănătatea;

(b) desemnarea lucrătorilor menţionaţi la articolul 7 alineatul (1) şi articolul 8 alineatul

(2) şi activităţile prevăzute la articolul 7 alineatul (1);

(c) informaţiile menţionate la articolul 9 alineatul (1) şi la articolul 10;

139

(d) recurgerea, dacă este cazul, la persoane sau servicii competente din afara

întreprinderii sau unităţii, prevăzute la articolul 7 alineatul (3);

(e) planificarea şi organizarea formării prevăzute la articolul 12.

(3) Reprezentaţii lucrătorilor cu răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea

lucrătorilor au dreptul să solicite angajatorului să ia măsurile corespunzătoare şi să îi

prezinte propuneri cu scopul de a îndepărta riscurile la care sunt expuşi lucrătorii şi/sau de

a elimina sursele de pericol.

(4) Lucrătorii menţionaţi la alineatul (2) şi reprezentaţii lucrătorilor menţionaţi la alineatele

(2) şi (3) nu pot fi dezavantajaţi din cauza desfăşurării activităţilor prevăzute la alineatele

(2) şi (3).

(5) Angajatorii trebuie să acorde reprezentanţilor lucrătorilor, cu răspunderi specifice

privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor, timp liber plătit corespunzător şi să le furnizeze

mijloacele necesare pentru le permite acestora să-şi exercite drepturile şi funcţiile care

derivă din prezenta directivă.

(6) Lucrătorii şi reprezentanţii acestora au dreptul să recurgă, în conformitate cu legislaţiile

şi practicile interne, la autoritatea care răspunde de protecţia securităţii şi sănătăţii la

locul de muncă, în cazul în care consideră că măsurile luate şi mijloacele puse la dispoziţie

de angajator nu corespund scopurilor de asigurare a securităţii şi sănătăţii la locul de

muncă.

În timpul inspecţiilor, reprezentanţilor lucrătorilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a

prezenta autorităţilor competente observaţiile lor.

Articolul 12

140

Formarea lucrătorilor

(1) Angajatorul trebuie să se asigure că fiecare lucrător beneficiază de o formare

suficientă şi corespunzătoare privind protecţia securităţii şi sănătăţii, în special sub formă

de informaţii şi instrucţiuni:

- la angajare;

- în cazul schimbării locului de muncă sau al unui transfer;

- în cazul introducerii unui nou echipament de lucru sau al unor modificări ale

echipamentului existent;

- în cazul introducerii oricărei tehnologii noi.

Această formare este:

- adaptată în funcţie de evoluţia riscurilor sau de apariţia unora noi;

- periodică, dacă este necesar.

(2) Angajatorul trebuie să se asigure că lucrătorii din întreprinderi sau unităţi externe care

sunt încadraţi în muncă în întreprinderea sau unitatea sa au primit instrucţiunile

corespunzătoare referitoare la riscurile privind securitatea şi sănătatea pe durata

desfăşurării activităţilor în întreprinderea sau unitatea sa.

(3) Reprezentanţii lucrătorilor cu un rol specific privind protecţia securităţii şi sănătăţii

lucrătorilor au dreptul la o formare corespunzătoare.

141

(4) Costul formării prevăzute la alineatele (1) şi (3) nu poate fi suportat de lucrători sau de

către reprezentanţii acestora.

Formarea prevăzută la alineatul (1) trebuie să se desfăşoare în timpul programului de

lucru.

Formarea prevăzută la alineatul (3) trebuie să se desfăşoare în timpul programului de lucru

sau conform practicii naţionale, fie în interiorul, fie în afara întreprinderii sau unităţii.

SECŢIUNEA A III-A

OBLIGAŢIILE LUCRĂTORILOR

Articolul 13

(1) Fiecărui lucrător îi revine obligaţia de a avea grijă, în măsura posibilului, de sănătatea şi

securitatea sa şi a altor persoane care pot fi afectate de actele sau omisiunile sale la locul

de muncă, în conformitate cu formarea şi instrucţiunile date de angajatorul său.

(2) În acest scop, lucrătorii, în conformitate cu formarea lor şi instrucţiunile primite de la

angajator, trebuie, în special:

(a) să utilizeze corect maşinile, aparatele, uneltele, substanţele periculoase,

echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;

(b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie pus la dispoziţie şi, după

utilizare, să îl înapoieze la locul său;

142

(c) să evite deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de

securitate ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor şi să utilizeze

corect aceste dispozitive de protecţie;

(d) să comunice imediat angajatorului şi altor lucrători cu răspunderi specifice privind

securitatea şi sănătatea lucrătorilor orice situaţie de muncă pe care au motive întemeiate

să o considere un pericol grav pentru securitate şi sănătate, precum şi orice defecţiuni ale

sistemelor de protecţie;

(e) în conformitate cu practica internă, să coopereze cu angajatorul şi lucrătorii cu

răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea, atâta timp cât este necesar, pentru

a face posibilă realizarea oricăror sarcini sau cerinţe impuse de autoritatea competentă

pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;

(f) în conformitate cu practica internă, să coopereze cu angajatorul şi lucrătorii cu

răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor, atâta timp cât este

necesar, pentru a da posibilitatea angajatorului să se asigure că mediul de lucru şi

condiţiile de muncă sunt corespunzătoare şi nu prezintă riscuri pentru sănătate şi

securitate în cadrul domeniului său de activitate.

SECŢIUNEA IV

DISPOZIŢII DIVERSE

Articolul 14

Controlul medical

143

(1) Pentru a asigura lucrătorilor controlul medical corespunzător situaţiilor de risc pentru

sănătate şi securitate cu care se confruntă la locul de muncă, se introduc măsuri în

conformitate cu legislaţia şi practicile interne.

(2) Măsurile prevăzute la alineatul (1) sunt astfel formulate încât fiecare lucrător, dacă

doreşte, să poată beneficia de control medical la intervale regulate.

(3) Controlul medical poate fi prevăzut ca parte a sistemului naţional de sănătate.

Articolul 15

Grupurile de risc

Grupurile de risc extrem de sensibile trebuie protejate împotriva pericolelor care le

afectează în mod deosebit.

Articolul 16

Directivele speciale. Modificări.

Domeniul general de aplicare al prezentei directive

(1) Consiliul adoptă, la propunerea Comisiei, în temeiul articolului 118a din tratat, directive

speciale, între altele, în domeniile enumerate în anexă.

(2) Prezenta directivă şi, fără a aduce atingere procedurii menţionate la articolul 17

privind adaptările tehnice, directivele speciale pot fi modificate în conformitate cu

procedura prevăzută la articolul 118a din tratat.

144

(3) Dispoziţiile prezentei directive se aplică integral tuturor domeniilor reglementate de

directivele speciale, fără a aduce atingere dispoziţiilor mai restrictive sau specifice

prevăzute de aceste directive speciale.

Articolul 17

Comitetul

(1) Pentru adaptările pur tehnice ale directivelor speciale prevăzute la articolul 16

alineatul (1), în funcţie de:

- adoptarea de directive în domeniul armonizării tehnice şi standardizării

şi

- progresul tehnic, evoluţia reglementărilor sau specificaţiilor internaţionale şi a

cunoştinţelor,

Comisia este sprijinită de un Comitet format din reprezentanţii statelor membre şi prezidat

de reprezentantul Comisiei.

(2) Reprezentantul Comisiei prezintă Comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie

adoptate.

Comitetul îşi dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care preşedintele îl poate

stabili în funcţie de urgenţa chestiunii în cauză.

145

Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru

deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei.

În cadrul Comitetului, voturile reprezentanţilor statelor membre sunt ponderate conform

articolului menţionat anterior. Preşedintele nu participă la vot.

(3) Comisia adoptă măsurile preconizate, dacă acestea sunt conforme cu avizul

Comitetului.

Dacă măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul Comitetului sau în lipsa avizului,

Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie

adoptate. Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.

Dacă, la expirarea unui termen de trei luni de la data prezentării la Consiliu, acesta nu a

adoptat încă o hotărâre, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie.

Articolul 18

Dispoziţii finale

(1) Statele membre adoptă şi pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele

administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la 31 decembrie

1992.

Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispoziţiilor de drept intern pe

care le-au adoptat deja sau pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta

directivă.

146

(3) Statele membre raportează Comisiei la fiecare cinci ani cu privire la punerea concretă

în aplicare a dispoziţiilor prezentei directive, indicând punctele de vedere ale partenerilor

sociali.

Comisia informează Parlamentul European, Consiliul, Comitetul Economic şi Social şi

Comitetul consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă.

(4) Comisia înaintează periodic Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului

Economic şi Social un raport cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive, având

în vedere alineatele (1) – (3).

Articolul 19

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg la 12 iunie 1989.

Pentru Consiliu,

Preşedintele,

M. CHAVES GONZALES

147

ANEXĂ

Lista domeniilor menţionate la articolul 16 alineatul (1):

- locurile de muncă;

- echipamentul de lucru;

- echipamentul individual de protecţie;

- lucrul cu echipamente dotate cu ecrane de afişaj;

- manipularea încărcăturilor grele care implică riscul accidentării zonei lombare;

- şantiere temporare sau mobile;

- pescuitul şi agricultura.

148

DIRECTIVA 94/9/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

din 23 martie 1994

de apropiere a legislaţiilor statelor membre referitoare la echipamentele şi sistemele de protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 100a, având în vedere propunerea Comisiei1, având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social2, în conformitate cu procedura stabilită în articolul 189b din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, întrucât este de datoria statelor membre să protejeze pe teritoriul lor sănătatea şi siguranţa persoanelor şi, dacă este cazul, a animalelor domestice şi a bunurilor, în special a lucrătorilor, mai ales împotriva riscurilor rezultate din utilizarea echipamentelor şi a sistemelor care oferă protecţie împotriva atmosferelor potenţial explozive; întrucât dispoziţii obligatorii din statele membre determină nivelul de siguranţă pe care trebuie să îl atingă echipamentul şi sistemele destinate utilizării în medii potenţial explozive; întrucât este vorba în general despre specificaţii electrice şi neelectrice care influenţează concepţia şi structura echipamentului care poate fi utilizat în atmosfere potenţial explozive; întrucât cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească un astfel de echipament diferă de la un stat membru la altul în ceea ce priveşte gradul de extindere şi procedurile de control; întrucât, în consecinţă, aceste diferenţe pot crea obstacole în calea comerţului în cadrul Comunităţii; întrucât armonizarea legislaţiei naţionale este singurul mod prin care pot fi eliminate obstacolele în calea comerţului liber; întrucât acest obiectiv nu poate fi îndeplinit în mod

1 JO C 46, 20.2.1992, p. 19. 2 JO C 106, 27.4.1992, p. 9.

149

satisfăcător numai de către statele membre; întrucât prezenta directivă nu stabileşte decât cerinţele indispensabile liberei circulaţii a echipamentelor cărora li se aplică; întrucât regulamentele destinate eliminării obstacolelor de ordin tehnic din calea comerţului sunt necesare pentru a urma noua abordare prevăzută în Rezoluţia Consiliului din 7 mai 19853 care impune definirea cerinţelor fundamentale privind siguranţa şi alte cerinţe ale societăţii, fără a reduce nivelurile de protecţie justificate existente în cadrul statelor membre; întrucât această rezoluţie prevede ca un număr foarte mare de produse să fie reglementate printr-o directivă unică pentru a evita modificările frecvente şi proliferarea directivelor; întrucât directivele existente privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la echipamentul electric utilizabil în atmosfere potenţial explozive au reprezentat o evoluţie pozitivă în domeniul protecţiei împotriva exploziilor prin măsuri legate de structura echipamentului în cauză şi au contribuit la eliminarea obstacolelor în calea comerţului în această zonă; întrucât, în paralel, este necesară o revizuire şi o extindere a directivelor existente, dat fiind că, în special, într-un context general, trebuie luate măsuri de protecţie împotriva riscurilor potenţiale care decurg din utilizarea acestui echipament. Acest lucru implică, în special, ca măsurile destinate garantării unei protecţii eficiente a utilizatorilor şi a terţilor să fie avute în vedere încă din fazele de proiectare şi fabricare; întrucât forma pe care o ia pericolul, măsurile de protecţie şi metodele de testare sunt adesea foarte asemănătoare, dacă nu identice, atât pentru echipamentul electric din minerit, cât şi pentru cel de suprafaţă; întrucât este aşadar absolut necesar ca echipamentele şi sistemele de protecţie din ambele categorii să fie reglementate de o singură directivă; întrucât cele două categorii de echipamente menţionate anterior sunt utilizate într-un număr mare de sectoare comerciale şi industriale şi au o importanţă economică semnificativă; întrucât respectarea cerinţelor fundamentale de siguranţă şi sănătate este esenţială pentru a asigura siguranţa echipamentelor şi sistemelor de protecţie; întrucât aceste cerinţe au fost împărţite în cerinţe generale şi suplimentare care trebuie îndeplinite de echipamentele şi sistemele de protecţie; întrucât, în special, scopul cerinţelor suplimentare este de a ţine seama de riscurile existente şi potenţiale; întrucât echipamentele şi sistemele de protecţie vor pune aşadar în aplicare cel puţin una din aceste cerinţe, dacă acest lucru este necesar pentru buna lor funcţionare sau se aplică destinaţiei lor; întrucât noţiunea de destinaţie este de primă importanţă pentru rezistenţa la explozii a echipamentelor şi sistemelor de protecţie; întrucât este esenţial ca fabricanţii să furnizeze informaţii complete; întrucât este de asemenea necesar ca echipamentului electric

3 JO C 136, 4.6.1985, p. 1.

150

menţionat să i se aplice un marcaj specific clar, prin care să se indice utilizarea în atmosferă potenţial explozivă; întrucât se intenţionează pregătirea unei directive privind operaţiunile în atmosfere potenţial explozive, în temeiul articolului 118a; întrucât această directivă suplimentară va viza în special pericole de explozie care derivă dintr-o utilizare dată şi din tipurile şi metodele de instalare; întrucât respectarea cerinţelor esenţiale de sănătate şi siguranţă constituie un imperativ pentru asigurarea securităţii echipamentului electric; întrucât aceste cerinţe vor trebui aplicate cu discernământ pentru a ţine seama de nivelul tehnologic existent în momentul fabricaţiei, cât şi de cerinţele tehnice şi economice; întrucât prezenta directivă defineşte aşadar numai cerinţele fundamentale; întrucât, pentru a facilita sarcina demonstrării conformităţii cu cerinţele fundamentale, sunt necesare standarde europene armonizate, în special cu privire la aspectele neelectrice ale protecţiei împotriva exploziilor – standarde referitoare la proiectarea, fabricarea şi testarea echipamentelor, a căror respectare permite ca un produs să fie considerat ca îndeplinind aceste cerinţe fundamentale; întrucât standardele europene armonizate sunt elaborate de organisme private şi trebuie să îşi păstreze statutul de dispoziţii cu caracter facultativ; întrucât, în acest scop, Comitetul European de Standardizare (CEN) şi Comitetul European de Standardizare Electrotehnică (Cenelec) reprezintă organismele competente care au fost autorizate să adopte standarde armonizate în conformitate cu liniile directoare generale care reglementează cooperarea dintre Comisie şi cele două instituţii, ratificate pe 13 noiembrie 1984; întrucât, în sensul prezentei directive, un standard armonizat este un text care conţine specificaţii tehnice (un standard european sau un document de armonizare), care a fost adoptat, la cererea Comisiei, de unul sau de către ambele organisme menţionate anterior, în conformitate cu Directiva 83/189/CEE a Consiliului din 28 martie 1983 de stabilire a unei proceduri de furnizare a informaţiilor în domeniul standardelor şi regulamentelor tehnice4 şi în temeiul orientărilor generale menţionate anterior; întrucât ar trebui îmbunătăţit cadrul legislativ, astfel încât partenerii sociali să contribuie în mod efectiv şi adecvat la procesul de standardizare; întrucât acesta ar trebui finalizat înainte de punerea în aplicare a prezentei directive; întrucât, având în vedere natura riscurilor pe care le presupune utilizarea echipamentului electric în atmosfere potenţial explozive, este necesară stabilirea unor proceduri care se aplică evaluării respectării cerinţelor fundamentale ale directivei; întrucât aceste proceduri trebuie stabilite în funcţie de gradul de risc pe care îl pot prezenta echipamentele şi împotriva cărora sistemele trebuie să protejeze mediul imediat; întrucât,

4 JO L 109, 26.4.1983, p. 8, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 88/182/CEE (JO L 81, 26.3.1988, p. 75).

151

în consecinţă, fiecare categorie de conformitate a echipamentului electric trebuie completată de o procedură adecvată sau de o alegere între câteva proceduri echivalente; întrucât procedurile adoptate respectă pe deplin dispoziţiile Deciziei 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele pentru diferite faze ale procedurilor de evaluare a conformităţii destinate utilizării în directivele de armonizare tehnică5; întrucât Consiliul a prevăzut aplicarea marcajului CE fie de către fabricant, fie de către reprezentantul său autorizat în cadrul Comunităţii; întrucât acest marcaj înseamnă că produsul respectă toate cerinţele fundamentale şi procedurile de evaluare prevăzute de legislaţia comunitară care se aplică produsului respectiv; întrucât este oportun ca, în conformitate cu articolul 100a din tratat, statele membre să poată lua măsuri temporare de limitare sau interzicere a introducerii pe piaţă şi a utilizării echipamentelor şi sistemelor de protecţie în cazurile în care acestea prezintă un risc special pentru siguranţa persoanelor şi, acolo unde este cazul, pentru animale domestice sau bunuri, cu condiţia ca aceste măsuri să fie supuse unei proceduri comunitare de control; întrucât destinatarii oricărei decizii luate în cadrul prezentei directive trebuie să fie conştienţi de motivele care stau la baza deciziei şi de căile de atac pe care le au la dispoziţie; întrucât Consiliul a adoptat, la 18 decembrie 1985, Directiva-cadru privind echipamentul electric utilizabil în atmosfere potenţial explozive (76/117/CEE)6 şi, la 15 februarie 1982, o Directivă privind echipamentul electric utilizabil în atmosfera potenţial explozivă a minelor grizutoase7; întrucât, încă de la începutul lucrărilor de armonizare, s-a avut în vedere convertirea armonizării opţionale şi parţiale pe care se bazează aceste directive în armonizare totală; întrucât prezenta directivă acoperă în întregime domeniul de aplicare a directivelor menţionate anterior şi întrucât, în consecinţă, aceste directive trebuie abrogate; întrucât piaţa internă cuprinde o zonă fără frontiere interne, în care este asigurată libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului; întrucât este necesar să se prevadă un regim tranzitoriu care să permită comercializarea şi punerea în funcţiune a echipamentului electric fabricat în conformitate cu reglementările de drept intern în vigoare la data adoptării prezentei directive,

5 JO L 220, 30.8.1993, p.23. 6 JO L 24, 31.1.1976, p. 45, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 90/487/CEE (JO L 270, 2.10.1990, p. 23). 7 JO L 59, 2.3.1982, p. 10.

152

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ: CAPITOLUL I Domeniu de aplicare, introducerea pe piaţă şi libera circulaţie Articolul 1 (1) Prezenta directivă se aplică echipamentelor şi sistemelor de protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive. (2) Sunt incluse în domeniul de aplicare a prezentei directive dispozitivele de siguranţă, de control şi de reglaj destinate utilizării în afara atmosferelor potenţial explozive, dar care sunt necesare sau utile pentru buna funcţionare a echipamentelor şi sistemelor de protecţie în ceea ce priveşte riscurile de explozie. (3) În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii: Echipamente şi sisteme de protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive (a) „Echipament” înseamnă maşini, aparate, dispozitive fixe sau mobile, componente şi instrumente de control şi sisteme de detecţie sau prevenire care, separat sau împreună, sunt destinate generării, transferului, stocării, măsurării, controlului şi conversiei energiei pentru prelucrarea materialului şi care pot declanşa o explozie prin propriile surse potenţiale de aprindere. (b) „Sisteme de protecţie” înseamnă dispozitive a căror funcţie este de a stopa imediat exploziile incipiente şi a limita extinderea flăcărilor şi a presiunilor rezultate din explozie. Sistemele de protecţie pot fi integrate în echipamentul electric sau pot fi introduse pe piaţă separat ca sisteme autonome. (c) „Componente” înseamnă orice piesă esenţială pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor şi sistemelor de protecţie, dar care nu are o funcţie autonomă. Atmosfere explozive Combinaţia cu aerul, în condiţii atmosferice, a substanţelor inflamabile sub formă de gaze, vapori, abur sau pulberi în care, după aprindere, combustia se propagă în întregul amestec nears. Atmosferă potenţial explozivă O atmosferă care ar putea deveni explozivă datorită condiţiilor locale şi de funcţionare.

153

Grupuri şi categorii de echipamente Grupul de echipamente I se aplică echipamentelor destinate utilizării în părţile subterane ale minelor şi acelor părţi ale instalaţiilor de suprafaţă ale acestor mine care ar putea fi puse în pericol de gazul grizu şi de pulberile combustibile. Grupul de echipamente II se aplică echipamentelor destinate utilizării în alte locuri care ar putea fi puse în pericol de atmosferele explozive. Categoriile de echipamente care definesc nivelurile de protecţie necesare sunt prezentate în anexa I. Echipamentele şi sistemele de protecţie pot fi proiectate pentru atmosfere explozive speciale. În acest caz, echipamentele şi sistemele de protecţie vor fi marcate corespunzător. Destinaţie Destinaţia echipamentelor, sistemelor şi dispozitivelor de protecţie menţionate în articolul 1 alineatul (2) în conformitate cu grupurile şi categoriile şi cu toate informaţiile furnizate de fabricant, care sunt necesare pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor. (4) Se exclud din domeniul de aplicare a prezentei directive: - dispozitivele medicale destinate utilizării într-un mediu medical; - echipamentele şi dispozitivele de protecţie în care riscul de explozie rezultă exclusiv din prezenţa substanţelor explozive sau a substanţelor chimice instabile; - echipamentele destinate utilizării în medii casnice şi necomerciale în care atmosferele potenţial explozive nu pot fi create decât foarte rar, numai ca rezultat al scurgerii accidentale de combustibil gazos; - echipamentele individuale de protecţie care intră sub incidenţa Directivei 89/686/CEE8; - navele maritime şi unităţile mobile de coastă, precum şi echipamentelor de la bordul acestor nave sau unităţi; - mijloacele de transport, de exemplu vehiculele şi remorcile destinate exclusiv transportului de pasageri aerian, rutier, feroviar sau pe apă, precum şi mijloacele de

8 JO L 399, 30.12.1989, p. 18.

154

transport, în măsura în care acestea sunt destinate transportului de mărfuri pe cale aeriană, pe drumuri publice sau feroviare sau pe apă. Nu trebuie excluse vehiculele destinate utilizării într-o atmosferă potenţial explozivă; - echipamentele care intră sub incidenţa articolului 223 alineatul (1) litera (b) din tratat. Articolul 2 (1) Statele membre iau toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura că echipamentele, sistemele şi dispozitivele de protecţie menţionate în articolul 1 alineatul (2) cărora li se aplică prezenta directivă pot fi introduse pe piaţă şi puse în funcţiune numai dacă, atunci când sunt instalate corect, întreţinute şi utilizate conform destinaţiei lor, nu pun în pericol sănătatea şi siguranţa persoanelor şi, dacă este cazul, a animalelor domestice sau a bunurilor. (2) Dispoziţiile prezentei directive nu aduc atingere dreptului statelor membre de a stabili, în conformitate cu dispoziţiile tratatului, orice cerinţe pe care le consideră necesare pentru a asigura protecţia persoanelor, în special a lucrătorilor, în momentul utilizării echipamentelor, sistemelor şi dispozitivelor de protecţie menţionate în articolul 1 alineatul (2), cu condiţia ca acestea să nu presupună modificări ale echipamentelor, sistemelor şi dispozitivelor de protecţie care să contravină dispoziţiilor prezentei directive. (3) Statele membre nu trebuie să împiedice prezentarea la târguri, expoziţii, demonstraţii etc., a echipamentelor, sistemelor şi dispozitivelor de protecţie menţionate în articolul 1 alineatul (2) care nu se conformează dispoziţiilor prezentei directive, cu condiţia ca un panou vizibil să indice în mod clar că aceste echipamente, sisteme şi dispozitive de protecţie menţionate în articolul 1 alineatul (2) nu sunt conforme şi că vânzarea lor este interzisă până la respectarea cerinţelor de conformitate de către fabricant sau reprezentantul acestuia stabilit în Comunitate. În timpul demonstraţiilor, trebuie luate măsuri de siguranţă corespunzătoare pentru a asigura protecţia persoanelor. Articolul 3 Echipamentele, sistemele şi dispozitivele de protecţie menţionate în articolul 1 alineatul (2) cărora li se aplică prezenta directivă trebuie să îndeplinească cerinţele fundamentale de siguranţă şi sănătate prezentate în anexa II care li se aplică, ţinând seama de destinaţia lor. Articolul 4 (1) Statele membre nu interzic, restrâng sau împiedică introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a echipamentelor, sistemelor şi dispozitivelor de protecţie menţionate în articolul 1 alineatul (2) care respectă dispoziţiile prezentei directive.

155

(2) Statele membre nu interzic, restrâng sau împiedică introducerea pe piaţă a componentelor EIP care sunt însoţite de certificatul de conformitate menţionat în articolul 8 alineatul (3) şi care sunt destinate incorporării în echipamente şi sisteme de protecţie în sensul prezentei directive. Articolul 5 (1) Statele membre consideră ca fiind în conformitate cu toate dispoziţiile prezentei directive, inclusiv cu procedurile relevante de evaluare a conformităţii prezentate în capitolul II: - echipamentele, sistemele şi dispozitivele de protecţie menţionate în articolul 1 alineatul (2), însoţite de declaraţia de conformitate CE menţionată în anexa X, care poartă marcajul CE prevăzut în articolul 10; - componentele menţionate în articolul 4 alineatul (2), însoţite de certificatul de conformitate menţionat în articolul 8 alineatul (3). În absenţa standardelor armonizate, statele membre iau orice măsuri pe care le consideră necesare pentru a aduce în atenţia părţilor în cauză specificaţiile şi standardele tehnice naţionale existente, considerate importante sau relevante pentru aplicarea corectă a cerinţelor fundamentale de sănătate şi siguranţă din anexa II. (2) Dacă un standard naţional care transpune un standard armonizat, a cărui referinţă a fost publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, se referă la una sau mai multe dintre cerinţele fundamentale de sănătate şi siguranţă, se consideră că echipamentul, sistemul, dispozitivul de protecţie menţionat în articolul 1 alineatul (2) sau componenta menţionată în articolul 4 alineatul (2), fabricate în conformitate cu standardul respectiv, respectă cerinţele fundamentale relevante de sănătate şi siguranţă. Statele membre publică referinţele standardelor naţionale care transpun standarde armonizate. (3) Statele membre asigură adoptarea unor măsuri corespunzătoare care să permită partenerilor sociali să joace un rol în procesul de pregătire şi monitorizare a standardelor armonizate la nivel naţional. Articolul 6 (1) Dacă un stat membru sau Comisia consideră că standardele armonizate menţionate în articolul 5 alineatul (2) nu îndeplinesc în întregime cerinţele fundamentale relevante de sănătate şi siguranţă menţionate în articolul 3, Comisia sau statul membru interesat sesizează Comitetul constituit în temeiul Directivei 83/189/CEE, denumit în continuare „Comitetul”, fundamentându-şi sesizarea. Comitetul emite un aviz de urgenţă.

156

Pe baza avizului Comitetului, Comisia notifică statele membre asupra necesităţii de a retrage sau nu standardele respective din documentele publicate conform articolului 5 alineatul (2). (2) Comisia poate adopta orice măsură adecvată pentru a asigura o aplicare uniformă a prezentei directive în conformitate cu procedura stabilită în alineatul (3). (3) Comisia este sprijinită de un Comitet permanent, alcătuit din reprezentanţi desemnaţi de statele membre şi prezidat de un reprezentant al Comisiei. Comitetul permanent îşi stabileşte regulamentul de procedură. Reprezentatul Comisiei supune comitetului un proiect de măsuri ce urmează să fie adoptate. Comitetul emite un aviz asupra proiectului, în termenul stabilit de preşedinte în funcţie de urgenţa problemei, dacă este necesar, prin vot. Avizul se consemnează în procesul verbal; în plus, fiecare stat membru are dreptul să ceară ca poziţia sa să fie consemnată în procesul verbal. Comisia acordă o mare importanţă avizului emis de comitet. Comisia informează Comitetul asupra modului în care a ţinut seama de avizul său. (4) De asemenea, Comitetul permanent poate examina orice problemă legată de aplicarea prezentei directive, ridicată de preşedinte fie din iniţiativă proprie, fie la cererea unui stat membru. Articolul 7 (1) În cazul în care constată că unele echipamente, sisteme şi dispozitive de protecţie menţionate în articolul 1 alineatul (2), care poartă marcajul de conformitate CE şi care sunt utilizate conform destinaţiei lor, pot pune în pericol siguranţa persoanelor şi, acolo unde este cazul, a animalelor domestice sau a bunurilor, un stat membru trebuie să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a retrage astfel de echipamente sau sisteme de protecţie de pe piaţă, pentru a interzice introducerea pe piaţă, punerea în funcţiune sau utilizarea acestora sau pentru a le restrânge libera circulaţie. Statul membru respectiv trebuie să informeze imediat Comisia cu privire la orice astfel de măsură, motivându-şi decizia şi indicând în special dacă lipsa de conformitate se datorează: (a) nerespectării cerinţelor fundamentale menţionate în articolul 3; (b) aplicării incorecte a standardelor menţionate în articolul 5 alineatul (2);

157

(c) unei lacune a standardelor prevăzute în articolul 5 alineatul (2). (2) Comisia iniţiază consultări cu părţile în cauză cât mai curând posibil. Dacă, după aceste consultări, Comisia decide că acţiunile întreprinse au fost justificate, informează imediat statul membru care a avut iniţiativa şi toate celelalte state membre în această privinţă. Dacă, după aceste consultări, Comisia decide că acţiunile întreprinse nu au fost justificate, informează imediat statul membru care a avut iniţiativa şi fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate în această privinţă. Dacă decizia menţionată în alineatul (1) este motivată de o lacună a standardelor şi dacă statul membru care a adoptat decizia îşi menţine poziţia, Comisia informează imediat Comitetul pentru a iniţia procedurile menţionate în articolul 6 alineatul (1). (3) Dacă un echipament sau un sistem de protecţie care nu este în conformitate cu cerinţele relevante poartă marca CE, statul membru competent ia măsurile corespunzătoare cu privire la persoana(ele) care a(u) aplicat marcajul şi informează Comisia şi celelalte state membre în această privinţă. (4) Comisia se asigură că statele membre sunt informate în permanenţă cu privire la evoluţia şi rezultatele acestei proceduri. CAPITOLUL II Proceduri de evaluare a conformităţii Articolul 8 (1) Procedurile de evaluare a conformităţii echipamentelor, inclusiv, dacă este necesar, a dispozitivelor menţionate în articolul 1 alineatul (2) sunt următoarele: (a) grupurile de echipamente I şi II, categoriile de echipamente M 1 şi 1 În scopul aplicării marcajului CE, fabricantul şi reprezentantul său autorizat în Comunitate trebuie să urmeze procedura de examinare CE de tip (menţionată în anexa III), coroborată cu una din următoarele: - procedura privind asigurarea calităţii producţiei (menţionată în anexa IV), - procedura privind verificarea produselor (menţionată în anexa V); (b) grupurile de echipamente I şi II, categoriile de echipamente M 2 şi 2 (i) în cazul motoarelor cu combustie internă şi al echipamentului electric din aceste grupuri şi categorii, pentru a aplica marca CE, fabricantul sau reprezentantul său autorizat

158

stabilit în Comunitate trebuie să urmeze procedura de examinare CE de tip (menţionată în anexa III), coroborată cu una din următoarele: - procedura privind conformitatea cu tipul, menţionată în anexa VI - procedura privind asigurarea calităţii produselor, menţionată în anexa VII; (ii) în cazul altor echipamente din aceste grupuri sau categorii, pentru a aplica marca CE, fabricantul sau reprezentantul său autorizat în Comunitate trebuie să urmeze procedura privind controlul intern al producţiei (menţionată în anexa VIII) şi comunică dosarul prevăzut în anexa VIII punctul 3 unui organism notificat care confirmă primirea lui în cel mai scurt timp şi îl păstrează. (c) grupul de echipamente II, categoria de echipamente 3 Pentru a aplica marcajul CE, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate trebuie să urmeze procedura privind controlul intern al producţiei, menţionată în anexa VIII; (d) grupurile de echipamente I şi II Pe lângă procedurile menţionate în alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), fabricantul sau reprezentantul său stabilit în Comunitate poate să urmeze de asemenea, pentru a aplica marcajul CE, procedura privind verificarea CE a unităţii (menţionată în anexa IX). (2) Dispoziţiile alineatului (1) litera (a) sau (d) se utilizează pentru evaluarea conformităţii sistemelor de protecţie autonome. (3) Procedurile menţionate în alineatul (1) se aplică componentelor menţionate în articolul 4 alineatul (2), cu excepţia aplicării marcajului CE. Se eliberează un certificat de către fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate, prin care se declară conformitatea componentelor cu dispoziţiile prezentei directive care li se aplică şi se prezintă caracteristicile acestora, precum şi modul în care trebuie incorporate în echipamentele sau sistemele de protecţie pentru a contribui la respectarea cerinţelor fundamentale aplicabile echipamentelor sau sistemelor de protecţie finite. (4) În plus, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate pot urma, pentru a aplica marcajul CE, procedura privind controlul intern al producţiei (menţionată în anexa VIII) în ceea ce priveşte aspectele de siguranţă din anexa II punctul 1.2.7.

159

(5) Prin derogare de la alineatele precedente, autorităţile competente pot, pe baza unei cereri justificate, să autorizeze introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune pe teritoriul statului membru interesat a echipamentelor, sistemelor şi dispozitivelor individuale de protecţie menţionate în articolul 1 alineatul (2) pentru care nu au fost aplicate alineatele anterioare şi a căror utilizare este în interesul protecţiei. (6) Documentele şi corespondenţa privind procedurile menţionate în alineatele anterioare sunt redactate în una dintre limbile oficiale ale statelor membre în care se aplică procedurile respective sau în limba acceptată de organismul notificat. (7) (a) Dacă echipamentele şi sistemele de protecţie fac obiectul altor directive comunitare care reglementează alte aspecte legate de aplicarea marcajului CE menţionat în articolul 10, marcajul respectiv indică faptul că echipamentele şi sistemele de protecţie sunt de asemenea considerate ca fiind conforme cu dispoziţiile directivelor menţionate. (b) Cu toate acestea, dacă una sau mai multe din aceste directive îi permite fabricantului să aleagă, pe o perioadă tranzitorie, regimurile pe care doreşte să le aplice, marcajul CE trebuie să indice conformitatea numai cu directivele aplicate de fabricant. În acest caz, trimiterile la directivele menţionate, publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, trebuie menţionate în documentele, notiţele sau instrucţiunile prevăzute de directivele respective şi care însoţesc echipamentele şi sistemele de protecţie. Articolul 9 (1) Statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei şi a celorlalte state membre organismele pe care le-au desemnat să efectueze procedurile menţionate în articolul 8, precum şi sarcinile specifice pentru care au fost desemnate aceste organisme şi numerele de identificare atribuite în prealabil de Comisie. Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene lista organismelor notificate, împreună cu numerele lor de identificare şi sarcinile pentru care au fost notificate. Comisia asigură actualizarea acestei liste. (2) Statele membre aplică criteriile stabilite în anexa XI pentru evaluarea organismelor care urmează să fie notificate. Se consideră că organismele care îndeplinesc criteriile de evaluare stabilite în standardele armonizate relative îndeplinesc şi criteriile menţionate anterior. (3) Un stat membru care a certificat un organism trebuie să retragă notificarea în cazul în care constată că organismul nu mai îndeplineşte criteriile prevăzute în anexa XI. Acesta informează imediat Comisia şi celelalte state membre în această privinţă.

160

CAPITOLUL III Marcajul de conformitate CE Articolul 10 (1) Marcajul de conformitate CE constă din iniţialele „CE”. Forma marcajului care urmează să fie utilizat este prezentată în anexa X. Marcajul CE este urmat de numărul de identificare a organismului notificat, dacă un astfel de organism intervine în faza de control al producţiei. (2) Marcajul CE se aplică în mod distinct, vizibil, lizibil şi imposibil de şters pe echipamentele şi sistemele de protecţie, în completarea dispoziţiilor din anexa II punctul 1.0.5. (3) Se interzice aplicarea pe echipamentele şi sistemele de protecţie a unor marcaje care ar putea induce în eroare terţii cu privire la sensul şi forma marcajului CE. Orice alt marcaj poate fi aplicat pe echipamentele şi sistemele de protecţie, cu condiţia ca acesta să nu reducă vizibilitatea şi lizibilitatea marcajului CE. Articolul 11 Fără a aduce atingere articolului 7: (a) dacă un stat membru constată că marcajul CE a fost incorect aplicat, fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate este obligat să respecte conformitatea produsului cu dispoziţiile privind marcajul CE şi să pună capăt infracţiunii în condiţiile impuse de statele membre; (b) dacă neconformitatea persistă, statul membru trebuie să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a restrânge sau a interzice introducerea pe piaţă a produsului în cauză sau pentru a asigura retragerea lui de pe piaţă în conformitate cu procedurile stabilite în articolul 7. CAPITOLUL IV Dispoziţii finale Articolul 12 Orice decizie adoptată conform prezentei directive, care restrânge sau interzice introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune sau necesită retragerea de pe piaţă a unui echipament, sistem sau dispozitiv de protecţie menţionat în articolul 1 alineatul (2) trebuie să fie bine fundamentată. Decizia se notifică în cel mai scurt timp persoanei interesate,

161

care este informată şi cu privire la căile de atac conform legislaţiei în vigoare în statul membru în cauză şi la termenele de introducere a acestor căi de atac. Articolul 13 Statele membre veghează ca toate părţile implicate în aplicarea directivei să aibă obligaţia de a păstra confidenţialitatea informaţiilor obţinute în îndeplinirea sarcinilor lor. Acest lucru nu afectează obligaţiile statelor membre şi ale organismelor notificate cu privire la informarea reciprocă şi difuzarea avertizărilor. Articolul 14 (1) Directiva 76/117/CEE, Directiva 79/196/CEE9 şi Directiva 82/130/CEE se abrogă de la 1 iulie 2003. (2) Certificatele de conformitate CE la standardele armonizate, obţinute în conformitate cu procedurile stabilite în directivele menţionate în alineatul (1), rămân valabile până la 30 iunie 2003, cu excepţia cazului în care expiră înainte de această dată. Valabilitatea continuă să fie limitată la standardele armonizate indicate în directivele menţionate anterior. (3) Statele membre adoptă dispoziţiile necesare pentru ca organismele notificate răspunzătoare în conformitate cu articolul 8 alineatele (1) – (4) de evaluarea conformităţii echipamentelor electrice introduse pe piaţă înainte de 1 iulie 2003 să ţină seama de rezultatele testelor şi verificărilor deja efectuate în temeiul directivelor menţionate în alineatul (1). Articolul 15 (1) Statele membre adoptă şi publică actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive, până la 1 septembrie 1995. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Statele membre aplică aceste măsuri de la 1 martie 1996. Atunci când statele membre adoptă măsurile menţionate la primul paragraf, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. (2) Cu toate acestea, până la 30 iunie 2003, statele membre permit introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a echipamentelor şi sistemelor de protecţie care se conformează reglementărilor naţionale în vigoare pe teritoriul lor la data adoptării prezentei directive.

9 JO L 43, 20.2.1979, p. 20, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 90/487/CEE (JO L 270, 2.10.1990, p. 23).

162

Articolul 16 Prezenta directivă se adresează statelor membre. Adoptată la Bruxelles, 23 martie 1994. Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

D. Preşedintele Preşedintele E. KLEPSCH TH. PANGALOS

163

ANEXA I CRITERII CARE DETERMINĂ CLASIFICAREA GRUPURILOR DE ECHIPAMENTE ÎN CATEGORII

1. Grupurile de echipamente I (a) Categoria M 1 cuprinde echipamente proiectate şi, acolo unde este cazul, dotate cu mijloace de protecţie speciale suplimentare care să poată funcţiona în conformitate cu parametrii operaţionali stabiliţi de fabricant şi să poată asigura un nivel foarte înalt de protecţie. Echipamentele din această categorie sunt destinate utilizării în părţile subterane ale minelor şi acelor părţi ale instalaţiilor de suprafaţă ale acestor mine, care ar putea fi puse în pericol de gazul grizu şi de pulberile combustibile. Este necesar ca echipamentele din această categorie să rămână funcţionale, chiar şi în cazul unor accidente rare survenite în prezenţa unei atmosfere explozive, şi sunt caracterizate prin mijloace de protecţie, astfel încât: - fie, în cazul defectării unui mijloc de protecţie, cel puţin un al doilea mijloc independent asigură nivelul de protecţie necesar, - fie, în cazul apariţiei a două defecţiuni independente una de alta, este asigurat nivelul de protecţie necesar. Echipamentul din această categorie trebuie să respecte cerinţele suplimentare menţionate în anexa II punctul 2.0.1. (b) Categoria M2 cuprinde echipamente proiectate să funcţioneze în conformitate cu parametrii operaţionali stabiliţi de fabricant şi să asigure un înalt nivel de protecţie. Echipamentele din această categorie sunt destinate utilizării în părţile subterane ale minelor şi acelor părţi ale instalaţiilor de suprafaţă ale acestor mine, care ar putea fi puse în pericol de gazul grizu şi de pulberile combustibile. În prezenţa unei atmosfere explozive, alimentarea cu energie a acestui echipament ar trebui să poată fi întreruptă. Mijloacele de protecţie care ţin de echipamentele din această categorie asigură nivelul necesar de protecţie în condiţii de funcţionare normală, dar şi în cazul unor condiţii de exploatare severă, în special cele rezultate din suprasolicitarea echipamentului sau din condiţii de mediu schimbătoare.

164

Echipamentele din această categorie trebuie să respecte cerinţele suplimentare menţionate în anexa II punctul 2.0.2. 2. Grupurile de echipamente II (a) Categoria 1 cuprinde echipamente proiectate să poată funcţiona în conformitate cu parametrii operaţionali stabiliţi de fabricant şi să asigure un înalt nivel de protecţie. Echipamentele din această categorie sunt destinate utilizării în zonele în care sunt prezente în mod constant, pe perioade îndelungate sau frecvent, atmosfere explozive cauzate de combinaţiile de aer şi gaze, vapori sau abur sau aer/pulberi. Echipamentele din această categorie trebuie să asigure nivelul necesar de protecţie, chiar şi în cazul unei defecţiuni rare a echipamentului, şi sunt caracterizate de mijloace de protecţie astfel încât: - fie, în cazul defectării unui mijloc de protecţie, cel puţin un al doilea mijloc independent asigură nivelul de protecţie necesar, - fie, în cazul apariţiei a două defecţiuni independente una de alta, este asigurat nivelul de protecţie necesar. Echipamentele din această categorie trebuie să respecte cerinţele suplimentare menţionate în anexa II punctul 2.1. (b) Categoria 2 cuprinde echipamente proiectate să poată funcţiona în conformitate cu parametrii operaţionali stabiliţi de fabricant şi să asigure un înalt nivel de protecţie. Echipamentele din această categorie sunt destinate utilizării în zonele în care pot să apară atmosfere explozive cauzate de combinaţiile de aer şi gaze, vapori sau abur sau aer/pulberi. Mijloacele de protecţie care ţin de echipamentele din această categorie asigură nivelul necesar de protecţie, chiar şi în cazul unor erori de funcţionare frecvente sau a unor defecţiuni care trebuie luate în considerare în mod normal. Echipamentele din această categorie trebuie să respecte cerinţele suplimentare menţionate în anexa II punctul 2.2. (c) Categoria 3 cuprinde echipamente proiectate să poată funcţiona în conformitate cu parametrii operaţionali stabiliţi de fabricant şi să asigure un înalt nivel de protecţie.

165

Echipamentele din această categorie sunt destinate utilizării în zonele în care este puţin probabil să apară atmosfere explozive cauzate de combinaţiile de aer şi gaze, vapori sau abur sau aer/pulberi sau, dacă acestea apar, se manifestă rar şi pe o perioadă scurtă de timp. Echipamentele din această categorie asigură nivelul necesar de protecţie în condiţii de funcţionare normală. Echipamentele din această categorie trebuie să respecte cerinţele fundamentale menţionate în anexa II punctul 2.3.

166

ANEXA II CERINŢE FUNDAMENTALE DE SĂNĂTATE ŞI SIGURANŢĂ PRIVIND PROIECTAREA ŞI FABRICAREA ECHIPAMENTELOR ŞI SISTEMELOR DE PROTECŢIE DESTINATE UTILIZĂRII ÎN ATMOSFERE POTENŢIAL EXPLOZIVE

Observaţii preliminare A. Trebuie să se ţină seama într-o măsură cât mai mare posibil de cunoştinţele tehnologice, aflate într-o permanentă schimbare, şi să se aplice imediat. B. Pentru dispozitivele menţionate în articolul 1 alineatul (2), cerinţele fundamentale se aplică numai în măsura în care sunt necesare pentru funcţionarea şi exploatarea în condiţii de siguranţă şi fiabilitate a acestor dispozitive în ceea ce priveşte riscurile de explozie. 1. CERINŢE COMUNE PENTRU ECHIPAMENTE ŞI SISTEME DE PROTECŢIE 1.0. Cerinţe generale 1.0.1. Principii de siguranţă integrată împotriva exploziilor Echipamentele şi sistemele de protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive trebuie proiectate din perspectiva securităţii integrate împotriva exploziilor. În acest scop, fabricantul trebuie să ia măsuri: - înainte de toate, dacă este posibil, pentru a preveni formarea atmosferelor explozive care ar putea fi produse sau eliberate chiar de echipamentele şi sistemele de protecţie, - pentru a preveni aprinderea atmosferelor explozive, ţinând seama de natura fiecărei surse electrice şi neelectrice de aprindere, - în cazul în care s-ar produce totuşi o explozie care ar pune în pericol direct sau indirect persoane şi, dacă este cazul, animale domestice sau bunuri, pentru a o stopa imediat şi a limita extinderea flăcărilor exploziei şi a presiunilor rezultate la un nivel de siguranţă suficient. 1.0.2. Echipamentele şi sistemele de protecţie trebuie proiectate şi fabricate după analizarea corespunzătoare a posibilelor defecte de funcţionare pentru a împiedica pe cât posibil situaţiile periculoase.

Trebuie luată în considerare orice funcţionare incorectă care poate fi anticipată în mod raţional. 1.0.3. Condiţii speciale de control şi întreţinere Echipamentele şi sistemele de protecţie supuse unor condiţii speciale de control şi întreţinere trebuie proiectate şi fabricate ţinând seama de aceste condiţii. 1.0.4. Condiţii ale zonei înconjurătoare

167 Echipamentele şi sistemele de protecţie trebuie proiectat şi fabricat astfel încât să poată face faţă condiţiilor existente şi previzibile ale zonei înconjurătoare. 1.0.5. Marcaj Pe toate echipamentele şi sistemele de protecţie trebuie marcate în mod lizibil şi imposibil de şters cel puţin următoarele detalii: - denumirea şi adresa fabricantului, - marcajul CE (a se vedea anexa X punctul A), - indicarea seriei sau tipului, - numărul de serie, dacă acesta există, - anul fabricării, - marcajul specific de protecţie împotriva categoriei de echipamente, - pentru grupul de echipamente II, litera „Ggaze, vapori sau abur), şi/sau

litera „D” (privind atmosferele explozive cau

În plus, dacă este necesar, pe echipamentede asemenea toate informaţiile esenţiale pen 1.0.6. Instrucţiuni

exploziei , urmat de simbolul grupului sau

”(privind atmosferele explozive cauzate de

zate de pulberi).

le şi sistemele de protecţie trebuie marcate tru utilizarea lor în condiţii de siguranţă.

168

(a) Toate echipamentele şi sistemele de protecţie trebuie însoţite de instrucţiuni, inclusiv cel puţin următoarele detalii: - o recapitulare a informaţiilor cu care este marcat echipamentul sau sistemul de protecţie, cu excepţia numărului de serie (a se vedea punctul 1.0.5.), împreună cu orice alte informaţii suplimentare corespunzătoare care pot facilita întreţinerea (de exemplu, adresa importatorului, unităţii de reparare etc.); - instrucţiuni pentru a efectua fără riscuri:

- punerea în funcţiune, - utilizarea, - montarea şi demontarea, - întreţinerea (service şi reparaţii de urgenţă), - instalarea, - reglarea;

- dacă este necesar, indicaţii privind zonele de pericol din faţa dispozitivelor de reducere a presiunii; - dacă este necesar, instrucţiuni de formare, - detalii care să permită adoptarea în cunoştinţă de cauză a unei decizii cu privire la utilizarea în condiţii de siguranţă a unui echipament dintr-o categorie indicată sau a unui sistem de protecţie în locul şi în condiţiile de utilizare prevăzute; - parametri electrici şi de presiune, temperaturi maxime de suprafaţă şi alte valori limită; - dacă este necesar, condiţii de utilizare speciale, inclusiv detalii cu privire la o posibilă utilizare incorectă care experienţa arată că ar putea să apară; - dacă este necesar, caracteristicile esenţiale ale uneltelor care pot fi montate pe echipamentul sau pe sistemul de protecţie. (b) Instrucţiunile trebuie redactate de către fabricant sau de reprezentantul său stabilit în Comunitate în una din limbile Comunităţii.

169

La punerea în funcţiune, toate echipamentele şi sistemele de protecţie trebuie însoţite de o traducere a instrucţiunilor în limba sau limbile ţării în care va fi utilizat echipamentul sau sistemul de protecţie şi de instrucţiunile în limba originală. Această traducere trebuie efectuată fie de fabricant, fie de reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate sau de persoana care introduce echipamentul sau sistemul de protecţie în zona lingvistică în cauză. Prin derogare de la această cerinţă, instrucţiunile de întreţinere destinate personalului specializat angajat de fabricant sau de reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate pot fi redactate într-o singură limbă comunitară înţeleasă de personalul menţionat. (c) Instrucţiunile trebuie să cuprindă desenele şi schemele necesare pentru punerea în funcţiune, întreţinerea, controlul, verificarea funcţionării corecte şi, dacă este cazul, repararea echipamentului sau sistemului de protecţie, împreună cu toate instrucţiunile utile, în special în ceea ce priveşte siguranţa. (d) Literatura care descrie echipamentul sau sistemul de protecţie nu trebuie să contrazică instrucţiunile cu privire la aspectele de siguranţă. 1.1. Alegerea materialelor 1.1.1. Materialele utilizate pentru fabricarea echipamentelor şi sistemelor de protecţie nu trebuie să provoace declanşarea unei explozii, ţinând seama de constrângerile de funcţionare previzibile. 1.1.2. În limitele condiţiilor de utilizare stabilite de fabricant, trebuie evitată producerea unei reacţii între materialele utilizate şi componentele atmosferei potenţial explozive care ar putea deteriora situaţia existentă în ceea ce priveşte prevenirea exploziilor. 1.1.3. Materialele trebuie alese astfel încât schimbările previzibile ale caracteristicilor lor şi ale compatibilităţii lor în combinaţie cu alte materiale care nu antrenează o diminuare a protecţiei asigurate; în special, trebuie să se ţină seama de rezistenţa la coroziune, rezistenţa la uzură, conductibilitatea electrică, rezistenţa la şocuri, rezistenţa la îmbătrânire şi efectele variaţiilor de temperatură. 1.2. Proiectare şi fabricare 1.2.1. Echipamentele şi sistemele de protecţie trebuie proiectate şi fabricate ţinând seama de cunoştinţele tehnologice cu privire la protecţia împotriva exploziilor, astfel încât să poată funcţiona în condiţii de siguranţă pe durata de viaţă previzibilă. 1.2.2. Componentele care urmează să fie incorporate sau utilizate ca piese de schimb în echipamentele şi sistemele de protecţie trebuie să fie proiectate şi fabricate astfel încât,

170

dacă sunt montate în conformitate cu instrucţiunile fabricantului, să funcţioneze în condiţii de siguranţă adecvate destinaţiei lor în ceea ce priveşte protecţia împotriva exploziilor. 1.2.3. Structuri închise şi prevenirea scurgerilor Echipamentele care pot elibera gaze sau pulberi inflamabile trebuie să fie dotate, în măsura posibilului, numai cu structuri închise. Dacă echipamentele au deschideri sau defecte de etanşeizare, trebuie să fie proiectate astfel încât emisiile de gaze sau de pulberi să nu dea naştere unor atmosfere explozive în exteriorul echipamentelor. Orificiile de umplere şi de golire trebuie proiectate şi dotate, în măsura posibilului, astfel încât să limiteze emisiile de materii inflamabile în timpul umplerii şi golirii. 1.2.4. Depunerile de pulberi Echipamentele şi sistemele de protecţie destinate utilizării în zonele expuse pulberilor trebuie proiectate astfel încât pulberile depuse pe suprafeţele lor să nu se aprindă. În general, depunerile de pulberi trebuie limitate în măsura posibilului. Echipamentele şi sistemele de protecţie trebuie să poată fi curăţate cu uşurinţă. Temperaturile de suprafaţă ale pieselor echipamentului trebuie să fie net inferioare temperaturilor de incandescenţă ale depunerilor de pulberi. Grosimea stratului de pulberi depuse trebuie avută în vedere şi, dacă este cazul, trebuie luate măsuri de limitare a temperaturii pentru a evita acumularea de căldură. 1.2.5. Mijloace de protecţie suplimentare Echipamentele şi sistemele de protecţie care pot fi expuse anumitor tipuri de constrângeri externe trebuie dotate, dacă este cazul, cu mijloace de protecţie suplimentare. Echipamentele trebuie să poată rezista constrângerilor, fără ca acest lucru să antreneze o scădere a protecţiei împotriva exploziilor. 1.2.6. Deschiderea în condiţii de siguranţă Dacă echipamentele şi sistemele de protecţie sunt introduse într-o carcasă sau într-un recipient blocat care fac parte din protecţia împotriva exploziilor, trebuie să fie posibilă deschiderea acestei carcase sau a acestui recipient numai cu un instrument special sau prin măsuri de protecţie corespunzătoare.

171

1.2.7. Protecţia împotriva altor riscuri Echipamentele şi sistemele de protecţie trebuie proiectate şi fabricate astfel încât: (a) să evite rănirea sau alte leziuni care ar putea fi cauzate de contactul direct sau indirect; (b) să asigure că nu se produc temperaturi de suprafaţă ale pieselor accesibile sau radiaţii care ar putea reprezenta un pericol; (c) să elimine pericolele de natură neelectrică dovedite de experienţă; (d) să asigure că în condiţii previzibile de suprasarcină nu apar situaţii periculoase. Dacă, pentru echipamentele sau sistemele de protecţie, riscurile menţionate în prezentul paragraf sunt în întregime sau parţial reglementate de alte directive comunitare, prezenta directivă nu se aplică sau încetează să se aplice în cazul unor astfel de echipamente şi sisteme de protecţie şi al unor astfel de riscuri la aplicarea acelor directive specifice. 1.2.8. Supraîncărcarea echipamentului Trebuie evitată supraîncărcarea periculoasă a echipamentului în faza de proiectare prin dispozitive integrate de măsură, reglare şi control, cum ar fi comutatoare de întrerupere a supracurentului, limitatoare de temperatură, comutatoare de presiune diferenţială, debitmetre, relee temporizate, dispozitive de supraveghere a supravitezei şi tipuri similare de dispozitive de control. 1.2.9. Sisteme de protecţie antideflagraţie Dacă piesele care se pot aprinde într-o atmosferă explozivă sunt introduse într-o incintă, trebuie luate măsuri pentru ca respectiva incintă să reziste presiunii dezvoltate pe parcursul exploziei interne a unui amestec exploziv şi împiedică transmiterea exploziei în atmosfera explozivă înconjurătoare. 1.3. Surse potenţiale de aprindere 1.3.1. Riscuri care derivă din diferite surse de aprindere Trebuie evitată apariţia unor potenţiale surse de aprindere, cum ar fi scântei, flăcări, arcuri electrice, temperaturi de suprafaţă înalte, energie acustică, radiaţii optice, unde electromagnetice şi alte surse. 1.3.2. Riscuri care derivă din electricitatea statică

172

Trebuie evitate prin măsuri corespunzătoare sarcinile electrostatice care pot determina descărcări periculoase. 1.3.3. Riscuri care derivă din curenţi electrici şi de scurgere vagabonzi Trebuie împiedicată formarea de curenţi electrici şi de scurgere vagabonzi în piesele conducătoare ale echipamentului, care ar putea da naştere, de exemplu, unor coroziuni periculoase, unei supraîncălziri a suprafeţelor sau unor scântei care s-ar putea aprinde. 1.3.4. Riscuri care derivă din supraîncălzire În faza de proiectare, trebuie evitată în măsura posibilului supraîncălzirea provocată de frecare sau şocuri între, de exemplu, materiale şi piese care intră în contact unele cu altele în momentul rotaţiei sau prin pătrunderea unor corpuri străine. 1.3.5. Riscuri care derivă din operaţiunile de compensare a presiunilor Echipamentele şi sistemele de protecţie trebuie să fie concepute şi dotate cu dispozitive integrate de măsură, control şi reglaj astfel încât operaţiunile de compensare a presiunilor să nu genereze unde de şoc sau compresii de aprindere. 1.4. Riscuri care derivă din fenomene exterioare 1.4.1. Echipamentele şi sistemele de protecţie trebuie proiectate şi fabricate astfel încât să îşi poată îndeplini în condiţii de siguranţă funcţiile pentru care au fost prevăzute, chiar şi în cazul unor variaţii ale condiţiilor de mediu sau în prezenţa altor fenomene externe, cum ar fi tensiuni externe, umiditate, vibraţii, contaminare etc., ţinând seama de limitele condiţiilor de funcţionare stabilite de fabricant. 1.4.2. Piesele echipamentelor trebuie să corespundă presiunilor mecanice şi termice preconizate şi să poată rezista acţiunii agresive a unor substanţe prezente sau previzibile. 1.5. Cerinţe cu privire la dispozitivele de siguranţă 1.5.1. Dispozitivele de siguranţă trebuie să funcţioneze independent de orice dispozitive de măsură sau control necesare funcţionării. În măsura posibilului, defectarea unui dispozitiv de siguranţă trebuie detectată suficient de rapid prin mijloace tehnice adecvate pentru a limita cât mai mult probabilitatea apariţiei unor situaţii periculoase. Ca regulă generală, se aplică circuitelor electrice principiul securităţii intrinseci.

173

Ca regulă generală, întrerupătoarele de siguranţă trebuie să acţioneze direct dispozitivele de control relevante, fără programare computerizată. 1.5.2. În cazul unei defecţiuni a dispozitivului de siguranţă, echipamentele şi sistemele de protecţie trebuie securizate, în măsura posibilului. 1.5.3. Comenzile de întrerupere de urgenţă trebuie dotate, în măsura posibilului, cu dispozitive de blocare împotriva repornirii. O nouă comandă de pornire poate fi aplicată unei funcţionări normale numai după readucerea intenţionată la zero a dispozitivelor de blocare împotriva repornirii. 1.5.4. Dispozitive de comandă şi afişaj Dacă se utilizează dispozitive de comandă şi afişaj, acestea trebuie proiectate conform unor principii ergonomice pentru a atinge cel mai înalt nivel de siguranţă a funcţionării în ceea ce priveşte riscul de explozie. 1.5.5. Cerinţe cu privire la dispozitivele cu funcţie de măsurare destinate protecţie împotriva exploziilor În măsura în care sunt legate de echipamentele utilizate în atmosfere explozive, dispozitivele cu funcţie de măsurare trebuie proiectate şi fabricate astfel încât să îndeplinească cerinţele de funcţionare previzibile şi condiţiile speciale de utilizare. 1.5.6. Dacă este necesar, trebuie să fie posibilă verificarea preciziei indicaţiilor şi a durabilităţii dispozitivelor cu funcţie de măsurare. 1.5.7. Proiectarea dispozitivelor cu funcţie de măsurare trebuie să ţină seama de un coeficient de siguranţă care să garanteze că pragul de alarmă este suficient de îndepărtat de limitele de explozie şi aprindere ale atmosferei de analizat, ţinând seama, în special, de condiţiile de funcţionare ale instalaţiei şi de posibilele imprecizii ale sistemului de măsurare. 1.5.8. Riscuri care derivă din programare În proiectarea echipamentelor computerizate, a sistemelor de protecţie şi a dispozitivelor de siguranţă, trebuie să se ţină seama în special de riscurile care derivă din erori de programare. 1.6. Integrarea cerinţelor de siguranţă a sistemului 1.6.1. Echipamentele şi sistemele de protecţie incorporate în procese automate care se îndepărtează de condiţiile de funcţionare preconizate trebuie să poată fi închise prin

174

suprareglare manuală, cu condiţia ca acest lucru să nu compromită condiţiile de siguranţă. 1.6.2. În momentul acţionării sistemului de închidere de urgenţă, energia acumulată trebuie dispersată cât mai rapid şi mai sigur posibil sau izolate astfel încât să nu mai reprezinte un pericol. Acest lucru nu se aplică şi energiei stocate prin metode electrochimice. 1.6.3. Riscuri care derivă din căderile de tensiune Echipamentele şi sistemele de protecţie în care o cădere de tensiune poate antrena propagarea unor pericole suplimentare trebuie să poată fi menţinute în stare de funcţionare în condiţii de siguranţă, independent de restul instalaţiei. 1.6.4. Riscuri datorate racordărilor Echipamentele şi sistemele de protecţie trebuie dotate cu intrări corespunzătoare pentru cabluri şi conducte. Dacă se intenţionează utilizarea echipamentelor şi sistemelor de protecţie în combinaţie cu alte echipamente şi sisteme de protecţie, interfaţa trebuie să fie sigură. 1.6.5. Instalarea unor dispozitive de avertizare ca parte integrantă a echipamentului Dacă echipamentele sau sistemele de protecţie sunt dotate cu dispozitive de alarmă şi detecţie pentru supravegherea producerii unor atmosfere explozive, trebuie furnizate instrucţiunile necesare pentru a amplasa aceste dispozitive în locurile corespunzătoare. 2. CERINŢE SUPLIMENTARE PENTRU ECHIPAMENTE 2.0. Cerinţe aplicabile echipamentelor din categoria M a grupului de echipamente I 2.0.1. Cerinţe aplicabile echipamentelor din categoria M 1 a grupului de echipamente I 2.0.1.1. Echipamentele trebuie proiectate şi fabricate astfel încât sursele de aprindere să nu devină active nici măcar în cazul unor anomalii excepţionale ale echipamentului. Echipamentul trebuie dotat cu mijloace de protecţie, astfel încât: - fie, în cazul defectării unui mijloc de protecţie, cel puţin un al doilea mijloc de protecţie independent să ofere nivelul de protecţie necesar,

175

- fie nivelul de protecţie necesar să fie asigurat în cazul a două defecţiuni care se manifestă independent una de alta. Dacă este necesar, acest echipament trebuie dotat cu mijloace de protecţie speciale suplimentare. Echipamentul trebuie să rămână funcţional în prezenţa unor atmosfere explozive. 2.0.1.2. Dacă este necesar, echipamentul trebuie astfel proiectat încât să se evite pătrunderea prafului. 2.0.1.3. Pentru a împiedica aprinderea pulberilor în suspensie, temperaturile de suprafaţă ale pieselor echipamentului trebuie menţinute la un nivel net inferior celui al temperaturilor de aprindere a amestecurilor aer/pulberi previzibile. 2.0.1.4. Echipamentele trebuie proiectate astfel încât deschiderea pieselor echipamentelor care pot constitui surse de aprindere să fie posibilă numai în condiţii de încetare a funcţionării sau de siguranţă intrinsecă. Dacă nu este posibilă scoaterea din funcţiune a echipamentului, fabricantul trebuie să aplice o etichetă de avertizare pe piesele care se deschid ale echipamentului. Dacă este necesar, echipamentele trebuie dotate cu sisteme de blocare suplimentare adecvate. 2.0.2. Cerinţe aplicabile echipamentelor din categoria M 2 a grupului de echipamente I 2.0.2.1. Echipamentele trebuie dotate cu mijloace de protecţie care să împiedice activarea surselor de aprindere în condiţii de funcţionare normală, chiar şi în condiţii de funcţionare mai severe, în special cele care derivă din suprasolicitarea echipamentului sau din variaţii ale condiţiilor de mediu. În prezenţa unei atmosfere explozive, ar trebuie să se poată întrerupe alimentarea cu energie a echipamentelor menţionate. 2.0.2.2. Echipamentele trebuie proiectate astfel încât deschiderea pieselor echipamentelor care pot constitui surse de aprindere să fie posibilă numai în condiţii de încetare a funcţionării sau prin sisteme de blocare corespunzătoare. Dacă nu este posibilă scoaterea din funcţiune a echipamentului, fabricantul trebuie să aplice o etichetă de avertizare pe piesele care se deschid ale echipamentului. 2.0.2.3. Trebuie aplicate cerinţele privind riscurile de explozie datorate prafului, aplicabile categoriei M 1. 2.1. Cerinţe aplicabile echipamentelor din categoria 1 a grupului de echipamente II

176

2.1.1. Atmosfere explozive datorate prezenţei gazelor, vaporilor sau ceţii 2.1.1.1. Echipamentele trebuie proiectate şi fabricate astfel încât sursele de aprindere să nu devină active nici măcar în cazul unor anomalii excepţionale ale echipamentului. Echipamentul trebuie dotat cu mijloace de protecţie, astfel încât: - fie, în cazul defectării unui mijloc de protecţie, cel puţin un al doilea mijloc de protecţie independent să ofere nivelul de protecţie necesar, - fie nivelul de protecţie necesar să fie asigurat în cazul a două defecţiuni care se manifestă independent una de alta. 2.1.1.2. Pentru echipamentele ale căror suprafeţe se pot încălzi, trebuie luate măsuri pentru ca temperaturile de suprafaţă maxime indicate să nu fie depăşite nici în cele mai defavorabile împrejurări. Trebuie să se ţină de asemenea seama de creşterile de temperatură cauzate de acumulările de căldură şi de reacţii chimice. 2.1.1.3. Echipamentele trebuie concepute astfel încât deschiderea pieselor echipamentului, care ar putea constitui surse de ardere să fie posibilă numai în condiţii de încetare a funcţionării sau de siguranţă intrinsecă. Dacă nu este posibilă scoaterea din funcţiune a echipamentului, fabricantul trebuie să aplice o etichetă de avertizare pe piesele care se deschid ale echipamentului. Dacă este necesar, echipamentele trebuie dotate cu sisteme de blocare suplimentare adecvate. 2.1.2. Atmosfere explozive datorate amestecurilor de aer/pulberi 2.1.2.1. Echipamentele trebuie proiectate şi fabricate astfel încât, nici măcar în cazul unor anomalii excepţionale ale echipamentului, să nu se producă aprinderea amestecurilor de aer/pulberi. Echipamentul trebuie dotat cu mijloace de protecţie, astfel încât: - fie, în cazul defectării unui mijloc de protecţie, cel puţin un al doilea mijloc de protecţie independent să ofere nivelul de protecţie necesar, - fie nivelul de protecţie necesar să fie asigurat în cazul a două defecţiuni care se manifestă independent una de alta.

177

2.1.2.2. Dacă este necesar, echipamentele trebuie proiectate astfel încât pulberile să poată pătrunde sau să poată fi eliminate numai în punctele special prevăzute în acest scop. Capetele de cablu şi racordurile trebuie să îndeplinească aceeaşi cerinţă. 2.1.2.3. Temperaturile de suprafaţă ale pieselor echipamentelor trebuie menţinute la un nivel net inferior temperaturii de ardere a amestecurilor previzibile de aer/pulberi pentru a împiedica arderea pulberilor în suspensie. 2.1.2.4. În ceea ce priveşte deschiderea în condiţii de siguranţă a pieselor echipamentului, se aplică cerinţa de la punctul 2.1.1.3. 2.2. Cerinţe pentru categoria 2 din grupul de echipamente II 2.2.1. Atmosfere explozive datorate prezenţei gazelor, vaporilor sau ceţii 2.2.1.1. Echipamentele trebuie proiectate şi fabricate astfel încât să se evite sursele de ardere, chiar şi în cazul unor defecţiuni frecvente sau al unor defecte de funcţionare a echipamentului, care trebuie avute în vedere în mod normal. 2.2.1.2. Piesele echipamentelor trebuie proiectate şi fabricate astfel încât temperaturile de suprafaţă indicate să nu fie depăşite nici măcar în cazul riscurilor care derivă din situaţiile anormale anticipate de fabricant. 2.2.1.3. Echipamentul trebuie proiectat astfel încât deschiderea pieselor echipamentului, care ar putea constitui surse de ardere să fie posibilă numai în condiţii de încetare a funcţionării sau prin sisteme de blocare corespunzătoare. Dacă nu este posibilă scoaterea din funcţiune a echipamentului, fabricantul trebuie să aplice o etichetă de avertizare pe piesele care se deschid ale echipamentului. 2.2.2. Atmosfere explozive datorate amestecurilor de aer/pulberi 2.2.2.1. Echipamentul trebuie proiectat şi fabricat astfel încât să se prevină arderea amestecurilor de aer/pulberi, chiar şi în cazul unor defecţiuni frecvente sau al unor defecte de funcţionare a echipamentului, care trebuie avute în vedere în mod normal. 2.2.2.2. În ceea ce priveşte temperaturile de suprafaţă, se aplică cerinţa de la punctul 2.1.2.3. 2.2.2.3. În ceea ce priveşte protecţia împotriva prafului, se aplică cerinţa de la punctul 2.1.2.2.

178

2.2.2.4. În ceea ce priveşte deschiderea în condiţii de siguranţă a pieselor echipamentului, se aplică cerinţa de la punctul 2.2.1.3. 2.3. Cerinţe aplicabile echipamentelor din categoria 3 a grupului de echipamente II 2.3.1. Atmosfere explozive datorate prezenţei gazelor, vaporilor sau ceţii 2.3.1.1. Echipamentele trebuie proiectate şi fabricate astfel încât să se evite sursele de ardere previzibile care pot să apară în condiţii de funcţionare normală. 2.3.1.2. Temperaturile de suprafaţă nu trebuie să depăşească temperaturile de suprafaţă maxime indicate în condiţiile de funcţionare preconizate. Temperaturile înalte în împrejurări excepţionale pot fi permise numai dacă fabricantul adoptă măsuri de protecţie speciale suplimentare. 2.3.2. Atmosfere explozive datorate amestecurilor de aer/pulberi 2.3.2.1. Echipamentele trebuie proiectate şi fabricate astfel încât să nu poată fi arse de sursele de ardere previzibile care ar putea să existe în condiţii de funcţionare normală. 2.3.2.2. În ceea ce priveşte temperaturile de suprafaţă, se aplică cerinţa de la punctul 2.1.2.3. 2.3.2.3. Echipamentele, inclusiv capetele de cablu şi racordurile, trebuie fabricate astfel încât, ţinând seama de dimensiunea particulelor, să se evite amestecurile explozive de aer şi pulberi sau formarea unor acumulări periculoase în interiorul echipamentului. 3. CERINŢE SUPLIMENTARE CU PRIVIRE LA SISTEMELE DE PROTECŢIE 3.0. Cerinţe generale 3.0.1. Sistemele de protecţie trebuie dimensionate astfel încât să se reducă efectele unei explozii la un nivel de siguranţă suficient. 3.0.2. Sistemele de protecţie trebuie să fie proiectate şi să poată fi amplasate astfel încât să se evite propagarea prin reacţii în lanţ periculoase sau conturnare şi transformarea exploziilor incipiente în detonări. 3.0.3. În cazul unei căderi de tensiune, sistemele de protecţie trebuie să îşi păstreze capacitatea de a funcţiona pe o perioadă suficientă pentru a evita situaţiile periculoase. 3.0.4. Sistemele de protecţie nu trebuie să prezinte erori de funcţionare datorate unor influenţe perturbatoare din exterior.

179

3.1. Planificare şi proiectare 3.1.1. Caracteristicile materialelor În ceea ce priveşte caracteristicile materialelor, valorile maxime ale temperaturii şi presiunii care trebuie avute în vedere în faza de planificare reprezintă presiunea previzibilă în cazul unei explozii care se produce în condiţii de funcţionare extreme şi efectul anticipat de încălzire al flăcării. 3.1.2. Sistemele de protecţie proiectate să reziste la explozii sau să le limiteze trebuie să poată rezista la unda de şoc produsă fără a pierde integritatea sistemului. 3.1.3. Accesoriile conectate la sistemele de protecţie trebuie să poată rezista la presiunea de explozie maximă previzibilă fără a-şi pierde capacitatea de funcţionare. 3.1.4. Reacţiile cauzate de presiune în echipamentele periferice şi reţeaua de conducte trebuie avute în vedere la planificarea şi proiectarea sistemelor de protecţie. 3.1.5. Sistemele de reducere a presiunii Dacă se prevede că solicitarea sistemelor de protecţie utilizate va depăşi capacitatea lor de rezistenţă, proiectarea acestora trebuie să includă dispozitive de reducere a presiunii adecvate care să nu pună în pericol persoanele aflate în vecinătatea lor. 3.1.6. Sistemele de înăbuşire a exploziilor Sistemele de înăbuşire a exploziilor trebuie planificate şi proiectate astfel încât să reacţioneze la o explozie incipientă încă din primele faze ale unui accident şi să o controleze cât mai eficient, ţinând seama de creşterea maximă a presiunii şi de presiunea maximă a exploziei. 3.1.7. Sisteme de decuplare în caz de explozie Sistemele de decuplare destinate deconectării echipamentelor specifice în cel mai scurt timp posibil în cazul exploziilor incipiente prin intermediul unor dispozitive corespunzătoare trebuie planificate şi proiectate astfel încât să rămână etanşe la transmiterea flamei interioare şi să îşi păstreze rezistenţa mecanică în condiţii de funcţionare. 3.1.8. Sistemele de protecţie trebuie să poată fi integrate într-un circuit cu un prag de alarmă adecvat astfel încât, dacă este necesar, să se întrerupă intrarea şi ieşirea produselor şi să se scoată din funcţiune acele piese ale echipamentului care nu mai funcţionează în condiţii de siguranţă.

180

ANEXA III MODUL: EXAMINAREA CE DE TIP 1. Acest modul descrie acea parte a procedurii prin care un organism notificat recunoaşte şi atestă că un specimen reprezentativ din producţia respectivă îndeplineşte prevederile aplicabile relevante ale directivei. 2. Cererea de examinare CE de tip trebuie prezentată de fabricant sau de reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate unui organism notificat ales de el. Cererea trebuie să includă: - denumirea şi adresa fabricantului şi, dacă cererea este prezentată de reprezentantul său autorizat, denumirea şi adresa acestuia; - o declaraţie scrisă care să specifice că aceeaşi cerere nu a fost prezentată nici unui alt organism notificat; - documentaţia tehnică descrisă la punctul 3. Solicitantul pune la dispoziţia organismului notificat un specimen reprezentativ din producţia respectivă, denumită în continuare „tip”. Organismul notificat poate solicita şi alte specimene, dacă acestea sunt necesare pentru efectuarea programului de testare. 3. Documentaţia tehnică trebuie să permită conformitatea produsului cu cerinţele directivei care urmează să fie evaluată. În măsura în care este necesar pentru această evaluare, documentaţia tehnică trebuie să includă proiectarea, fabricarea şi funcţionarea produsului şi să cuprindă în acest scop: - o descriere generală a tipului; - desenele de proiectare şi fabricare şi schemele componentelor, subansamblelor, circuitelor etc.; - descrierile şi explicaţiile necesare pentru înţelegerea desenelor şi schemelor menţionate şi a funcţionării produsului; - o listă a standardelor menţionate în articolul 5, aplicate în totalitate sau parţial, şi descrieri ale soluţiilor adoptate pentru a îndeplini cerinţele fundamentale ale directivei, dacă standardele menţionate în articolul 5 nu au fost aplicate; - rezultatele calculelor de proiectare, ale examinărilor etc.;

181

- rapoartele de încercare. 4. Organismul notificat: 4.1. examinează documentaţia tehnică, verifică dacă tipul a fost fabricat în conformitate cu documentaţia tehnică şi identifică elementele care au fost proiectate în conformitate cu dispoziţiile relevante ale standardelor menţionate în articolul 5, precum şi componentele care au fost proiectate fără a aplica dispoziţiile relevante ale acestor standarde; 4.2. efectuează sau a efectuat examinările corespunzătoare şi încercările necesare pentru a verifica dacă soluţiile adoptate de fabricant îndeplinesc cerinţele fundamentale ale directivei, în cazul în care standardele menţionate în articolul 5 nu au fost aplicate; 4.3. efectuează sau au efectuat examinările corespunzătoare şi încercările necesare pentru a verifica dacă acestea au fost într-adevăr aplicate, în cazul în care fabricantul a ales să aplice standardele relevante; 4.4. convin împreună cu solicitantul asupra locului în care vor fi efectuate examinările şi încercările necesare. 5. Dacă tipul îndeplineşte dispoziţiile directivei, organismul notificat eliberează solicitantului un certificat de examinare CE de tip. Certificatul trebuie să conţină denumirea şi adresa fabricantului, concluziile examinării şi datele necesare pentru identificarea tipului aprobat. O listă a părţilor semnificative ale documentaţiei tehnice este anexată certificatului, o copie a acesteia fiind păstrată de organismul notificat. Dacă fabricantului sau reprezentatului său autorizat stabilit în Comunitate i se refuză certificarea tipului, organismul notificat trebuie să îşi motiveze detaliat decizia. Trebuie prevăzută o procedură de recurs. 6. Solicitantul informează organismul notificat care deţine documentaţia tehnică referitoare la certificatul de examinare CE de tip cu privire la toate modificările echipamentului aprobat sau ale sistemului de protecţie care trebuie să primească o aprobare suplimentară în cazul în care aceste schimbări pot influenţa conformitatea cu cerinţele fundamentale sau cu condiţiile prevăzute pentru utilizarea produsului. Această aprobare suplimentară este acordată sub forma unei adăugiri la certificatul original de examinare CE de tip.

182

7. Fiecare organism notificat comunică celorlalte organisme notificate informaţiile relevante cu privire la certificatele de examinare CE de tip şi la adăugirile acordate şi retrase. 8. Celelalte organisme notificate pot primi copii ale certificatelor de examinare CE de tip şi ale adăugirilor la acestea. Anexele certificatelor se păstrează la dispoziţia celorlalte organisme notificate. 9. Fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate păstrează împreună cu documentaţia tehnică copii ale certificatelor de examinare CE de tip şi ale adăugirilor la acestea pe o perioadă de cel puţin 10 ani de la ultima dată de fabricaţie a echipamentului sau sistemului de protecţie. Dacă nici fabricantul, nici reprezentantul său autorizat nu sunt stabiliţi în Comunitate, obligaţia de a păstra documentaţia tehnică la dispoziţia celor interesaţi revine persoanei care a introdus produsul pe piaţa Comunităţii.

183

ANEXA IV MODUL: ASIGURAREA CALITĂŢII PRODUCŢIEI 1. Acest modul descrie procedura prin care fabricantul care îndeplineşte obligaţiile de la punctul 2 asigură şi declară că produsele în cauză sunt în conformitate cu tipul descris în certificatul de examinare CE de tip şi satisfac cerinţele directivei care li se aplică. Fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate aplică marcajul CE pe fiecare echipament şi elaborează o declaraţie scrisă de conformitate. Marcajul CE este însoţit de numărul de identificare a organismului notificat răspunzător de supravegherea CE specificată în secţiunea 4. 2. Fabricantul trebuie să aplice un sistem aprobat de calitate a producţiei, de inspectare finală a echipamentelor şi de încercare, după cum se specifică în secţiunea 3, şi este supus supravegherii menţionate în secţiunea 4. 3. Sistem de calitate 3.1. Fabricantul prezintă unui organism notificat ales de el o cerere de evaluare a sistemului său de calitate pentru echipamentul în cauză. Cererea trebuie să cuprindă: - toate informaţiile relevante pentru categoria de produse avută în vedere; - documentaţia privind sistemul de calitate; - documentaţia tehnică privind tipul aprobat şi o copie a certificatului de examinare CE de tip. 3.2. Sistemul de calitate trebuie să asigure conformitatea echipamentului cu tipul descris în certificatul de examinare CE de tip şi cu cerinţele directivei care li se aplică. Toate elementele, cerinţele şi dispoziţiile adoptate de fabricant trebuie să fie documentate în mod sistematic şi ordonat sub formă de politici, proceduri şi instrucţiuni scrise. Documentaţia sistemului de calitate trebuie să permită o interpretare uniformă a programelor, planurilor, manualelor şi dosarelor referitoare la calitate. Documentaţia trebuie să cuprindă în special o descriere corespunzătoare - a obiectivelor de calitate şi a structurii organizatorice, a răspunderilor şi competenţelor organismelor de conducere cu privire la calitatea echipamentului;

184

- a acţiunilor sistematice, procedeelor şi tehnicilor de fabricaţie, control al calităţii şi asigurare a calităţii care vor fi utilizate; - a examinărilor şi încercărilor care vor fi efectuate înainte, în timpul şi după fabricare şi a frecvenţei acestora; - a dosarelor de calitate, cum ar fi rapoarte de control şi date cu privire la încercare, date cu privire la calibrare, rapoarte privind calificările personalului în cauză etc.; - a mijloacelor de supraveghere a îndeplinirii obiectivelor prevăzute de calitate a echipamentului şi a funcţionării eficiente a sistemului de calitate. 3.3. Organismul notificat evaluează sistemul de calitate pentru a verifica dacă satisface cerinţele menţionate în secţiunea 3.2. Se admite conformitatea cu aceste cerinţe cu privire la sistemele de calitate care pun în aplicare standardul armonizat relevant. Echipa de evaluare trebuie să cuprindă cel puţin un membru cu experienţă în evaluarea tehnologiei echipamentului în cauză. Procedura de evaluare trebuie să includă o vizită de control la unitatea fabricantului. Notificarea trebuie să conţină concluziile examinării şi motivarea deciziei adoptate în urma evaluării. 3.4. Fabricantul se angajează să respecte obligaţiile care derivă din sistemul de calitate aprobat şi să îl menţină la un standard corespunzător şi eficient. Fabricantul sau reprezentantul său autorizat informează organismul notificat care a aprobat sistemul de calitate cu privire la orice intenţie de actualizare a sistemului de calitate. Organismul notificat evaluează modificările propuse şi decide dacă sistemul de calitate modificat va mai satisface cerinţele menţionat în secţiunea 3.2 sau dacă este necesară o reevaluare. Organismul notifică fabricantului decizia adoptată. Notificarea trebuie să conţină concluziile examinării şi motivarea deciziei adoptate în urma evaluării. 4. Supravegherea aflată în răspunderea organismului notificat 4.1. Scopul supravegherii este de a se asigura că fabricantul respectă pe deplin obligaţiile care derivă din sistemul de calitate aprobat. 4.2. În scopul inspectării, fabricantul trebuie să permită organismului notificat accesul în unităţile de fabricaţie, inspectare, încercare şi stocare şi să furnizeze toate informaţiile necesare, în special - documentaţia cu privire la sistemul de calitate;

185

- dosarele de calitate, cum ar fi rapoarte de control şi date cu privire la încercare, date cu privire la calibrare, rapoarte privind calificările personalului în cauză etc. 4.3. Organismul notificat efectuează controale periodice pentru a verifica dacă fabricantul menţine şi aplică sistemul de calitate şi furnizează fabricantului un raport de control. 4.4. În plus, organismul poate face vizite inopinate fabricantului. În decursul acestor vizite, organismul poate efectua încercări sau dispune efectuarea unor încercări pentru a evalua dacă sistemul de calitate funcţionează corect, în cazul în care acest lucru este necesar. Organismul notificat furnizează fabricantului un raport al vizitei şi, dacă a fost efectuată o încercare, un raport al încercării. 5. Pe o perioadă de cel puţin 10 ani de la ultima dată de fabricaţie a echipamentului, fabricantul ţine la dispoziţia autorităţilor naţionale: - documentaţia menţionată în secţiunea 3.1 a doua liniuţă; - actualizarea menţionată în secţiunea 3.4 al doilea paragraf; - deciziile şi rapoartele organismului notificat menţionate în secţiunea 3.4, ultimul paragraf, secţiunea 4.3 şi secţiunea 4.4. 6. Fiecare organism notificat comunică celorlalte organisme notificate informaţiile relevante cu privire la aprobările sistemului de calitate eliberate şi retrase.

186

ANEXA V MODUL: VERIFICAREA PRODUSELOR 1. Acest modul descrie procedura prin care un fabricant sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate verifică şi atestă că echipamentul care face obiectul dispoziţiilor de la punctul 3 este în conformitate cu tipul descris în certificatul de examinare CE de tip şi dacă îndeplineşte cerinţele relevante ale directivei. 2. Fabricantul ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de fabricaţie să garanteze conformitatea echipamentului cu tipul descris în certificatul de examinare CE de tip şi cu cerinţele directivei care li se aplică. Fabricantul sau reprezentatul său autorizat stabilit în Comunitate aplică marcajul CE pe fiecare echipament şi elaborează o declaraţie de conformitate. 3. Organismul notificat efectuează examinările şi încercările corespunzătoare pentru a verifica conformitatea echipamentului, sistemului de protecţie sau dispozitivului menţionat în articolul 1 alineatul (2) cu cerinţele directivei prin examinarea şi încercarea fiecărui produs, după cum se specifică în secţiunea 4. Fabricantul sau reprezentatul său autorizat păstrează o copie a declaraţiei de conformitate pe o perioadă de cel puţin 10 ani de la ultima dată de fabricaţie a echipamentului. 4. Verificarea prin examinare şi încercare a fiecărui echipament 4.1. Toate echipamentele sunt examinate individual şi se efectuează încercările corespunzătoare definite în standardul(ele) menţionat(e) în articolul 5 sau încercări echivalente pentru a verifica conformitatea acestora cu tipul descris în certificatul de examinare CE de tip şi cu cerinţele relevante ale directivei. 4.2. Organismul notificat aplică sau dispune aplicarea numărului său de identificare pe fiecare componentă aprobată a echipamentului şi elaborează un certificat scris de conformitate cu privire la încercările efectuate. 4.3. Fabricantul sau reprezentatul său autorizat trebuie să poată prezenta, la cerere, certificatele de conformitate ale organismului notificat.

187

ANEXA VI MODUL: CONFORMITATEA CU TIPUL 1. Acest modul descrie acea parte a procedurii prin care fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate asigură şi declară că echipamentul în cauză este în conformitate cu tipul descris în certificatul de examinare CE de tip şi îndeplineşte cerinţele directivei care li se aplică. Fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate aplică marcajul CE pe fiecare echipament şi elaborează o declaraţie scrisă de conformitate. 2 Fabricantul ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de fabricaţie să asigure conformitatea echipamentelor sau a sistemelor de protecţie fabricate cu tipul descris în certificatul de examinare CE de tip şi cu dispoziţiile relevante ale directivei. 3. Fabricantul sau reprezentantul său autorizat trebuie să păstreze o copie a declaraţiei de conformitate pe o perioadă de cel puţin 10 ani de la ultima dată de fabricaţie a echipamentului. Dacă nici fabricantul, nici reprezentatul său autorizat nu sunt stabiliţi în Comunitate, obligaţia de a păstra documentaţia tehnică la dispoziţia celor interesaţi revine persoanei care introduce echipamentul sau sistemul de protecţie pe piaţa Comunităţii. Pentru fiecare echipament fabricat, încercările legate de aspectele de protecţie împotriva exploziilor sunt efectuate de fabricant sau în numele acestuia. Responsabilitatea efectuării încercărilor revine unui organism notificat ales de fabricant. Aplicarea de către fabricant a numărului de identificare a organismului notificat în timpul procesului de fabricaţie este responsabilitatea acestuia din urmă.

188

ANEXA VII MODUL: ASIGURAREA CALITĂŢII PRODUSELOR 1. Acest modul descrie procedura prin care fabricantul care îndeplineşte obligaţiile din secţiunea 2 asigură şi declară că echipamentul este în conformitate cu tipul descris în certificatul de examinare CE de tip. Fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate aplică marcajul CE pe fiecare produs şi elaborează o declaraţie scrisă de conformitate. Marcajul CE este însoţit de numărul de identificare a organismului notificat răspunzător de supravegherea menţionată în secţiunea 4. 2. Fabricantul aplică un sistem de calitate aprobat pentru inspectarea finală şi încercarea echipamentelor menţionate în secţiunea 3 de mai jos şi este supus supravegherii menţionate în secţiunea 4 de mai jos. 3. Sistem de calitate 3.1. Fabricantul prezintă unui organism notificat ales de el o cerere de evaluare a sistemului său de calitate pentru echipamentele şi sistemele de protecţie. Cererea trebuie să cuprindă: - toate informaţiile relevante pentru categoria de produse avută în vedere; - documentaţia privind sistemul de calitate; - documentaţia tehnică privind tipul aprobat şi o copie a certificatului de examinare CE de tip. 3.2. În cadrul sistemului de calitate, se examinează fiecare echipament şi se efectuează testele corespunzătoare stabilite în standardul(ele) relevant(e) menţionat(e) în articolul 5 sau în standarde echivalente pentru a asigura conformitatea cu cerinţele relevante ale directivei. Toate elementele, cerinţele şi dispoziţiile adoptate de fabricant trebuie documentate în mod sistematic şi ordonat sub forma unor strategii, proceduri şi instrumente scrise. Această documentare a sistemului de calitate trebuie să permită interpretarea uniformă a programelor, planurilor, manualelor şi dosarelor de calitate. Documentaţia trebuie să cuprindă în special o descriere corespunzătoare: - a obiectivelor de calitate şi a structurii organizatorice, a răspunderilor şi competenţelor organismelor de conducere cu privire la calitatea produselor; - a examinărilor şi încercărilor care vor fi efectuate după fabricare;

189

- a mijloacelor de supraveghere a funcţionării eficiente a sistemului de calitate; - a dosarelor de calitate, cum ar fi rapoarte de control şi date cu privire la încercare, date cu privire la calibrare, rapoarte privind calificările personalului în cauză etc. 3.3. Organismul notificat trebuie să evalueze sistemul de calitate pentru a verifica dacă îndeplineşte cerinţele menţionate în secţiunea 3.2. Se admite conformitatea cu aceste cerinţe în ceea ce priveşte sistemele de calitate care pun în aplicare standardele armonizate relevante. Echipa de evaluare trebuie să cuprindă cel puţin un membru cu experienţă în evaluarea tehnologiei produsului în cauză. Procedura de evaluare trebuie să includă o vizită de control la unitatea fabricantului. Decizia trebuie notificată fabricantului. Notificarea trebuie să conţină concluziile examinării şi motivarea deciziei adoptate în urma evaluării. 3.4. Fabricantul se angajează să respecte obligaţiile care derivă din sistemul de calitate aprobat şi să îl menţină la un standard corespunzător şi eficient. Fabricantul sau reprezentantul său autorizat informează organismul notificat care a aprobat sistemul de calitate cu privire la orice intenţie de actualizare a sistemului de calitate. Organismul notificat evaluează modificările propuse şi decide dacă sistemul de calitate modificat va mai satisface cerinţele menţionat în secţiunea 3.2 sau dacă este necesară o reevaluare. Organismul notifică fabricantului decizia adoptată. Notificarea trebuie să conţină concluziile examinării şi motivarea deciziei adoptate în urma evaluării. 4. Supravegherea aflată în răspunderea organismului notificat 4.1. Scopul supravegherii este de a se asigura că fabricantul respectă pe deplin obligaţiile care derivă din sistemul de calitate aprobat. 4.2. În scopul inspectării, fabricantul trebuie să permită organismului notificat accesul în unităţile de inspectare, încercare şi stocare şi să furnizeze toate informaţiile necesare, în special - documentaţia cu privire la sistemul de calitate; - documentaţia tehnică;

190

- dosarele de calitate, cum ar fi rapoarte de control şi date cu privire la încercare, date cu privire la calibrare, rapoarte privind calificările personalului în cauză etc. 4.3. Organismul notificat efectuează controale periodice pentru a verifica dacă fabricantul menţine şi aplică sistemul de calitate şi furnizează fabricantului un raport de control. 4.4. În plus, organismul notificat poate face vizite inopinate fabricantului. În decursul acestor vizite, organismul poate efectua încercări sau dispune efectuarea unor încercări pentru a evalua dacă sistemul de calitate funcţionează corect, în cazul în care acest lucru este necesar; organismul notificat furnizează fabricantului un raport al vizitei şi, dacă a fost efectuată o încercare, un raport al încercării. 5. Pe o perioadă de cel puţin 10 ani de la ultima dată de fabricaţie a echipamentului, fabricantul ţine la dispoziţia autorităţilor naţionale: - documentaţia menţionată în secţiunea 3.1 a treia liniuţă; - actualizarea menţionată în secţiunea 3.4 al doilea paragraf; - deciziile şi rapoartele organismului notificat menţionate în secţiunea 3.4, ultimul paragraf, secţiunea 4.3 şi secţiunea 4.4. 6. Fiecare organism notificat comunică celorlalte organisme notificate informaţiile relevante cu privire la aprobările sistemului de calitate eliberate şi retrase.

191

ANEXA VIII MODUL: CONTROLUL INTERN AL PRODUCŢIEI 1. Acest modul descrie procedura prin care fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate, care îndeplineşte obligaţiile stabilite în secţiunea 2, asigură şi declară că echipamentul îndeplineşte cerinţele directivei care i se aplică. Fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate aplică marcajul CE pe fiecare echipament şi elaborează o declaraţie scrisă de conformitate. 2. Fabricantul stabileşte documentaţia tehnică descrisă în secţiunea 3 şi o păstrează, el sau reprezentantul său autorizat stabilit în Comunitate, la dispoziţia autorităţilor naţionale relevante, în scopul inspectării, pe o perioadă de cel puţin 10 ani de la ultima dată de fabricaţie a echipamentului. Dacă nici fabricantul, nici reprezentantul său autorizat nu sunt stabiliţi în Comunitate, obligaţia de a păstra documentaţia tehnică la dispoziţia celor interesaţi revine persoanei care introduce echipamentul pe piaţa Comunităţii. 3. Documentaţia tehnică permite evaluarea conformităţii echipamentului cu cerinţele relevante ale directivei. În măsura în care este necesar pentru această evaluare, documentaţia tehnică trebuie să includă proiectarea, fabricarea şi funcţionarea produsului. Documentaţia trebuie să cuprindă: - o descriere generală a echipamentului; - desenele de proiectare şi de fabricare şi schemele componentelor, subansamblelor, circuitelor etc.; - descrierile şi explicaţiile necesare pentru înţelegerea desenelor şi a schemelor menţionate şi a funcţionării echipamentului; - o listă a standardelor aplicate integral sau parţial şi descrieri ale soluţiilor adoptate pentru a îndeplini cerinţele de siguranţă ale directivei, în cazul în care nu au fost aplicate standardele; - rezultatele calculelor de proiectare, ale examinărilor etc.; - rapoartele de încercare. 4. Fabricantul sau reprezentantul său autorizat trebuie să păstreze o copie a declaraţiei de conformitate cu documentaţia tehnică.

192

5. Fabricantul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de fabricaţie să garanteze conformitatea echipamentului fabricat cu documentaţia tehnică menţionată în secţiunea 2 şi cu cerinţele directivei aplicabile unui astfel de echipament.

193

ANEXA IX MODUL: VERIFICAREA PE UNITATE DE PRODUS 1. Acest modul descrie procedura prin care fabricantul asigură şi declară că echipamentul sau sistemul de protecţie pentru care a fost eliberat certificatul menţionat în secţiunea 2 este conform cu cerinţele directivei care i se aplică. Fabricantul sau reprezentatul său autorizat din Comunitate aplică marcajul CE pe echipament sau pe sistemul de protecţie şi elaborează o declaraţie de conformitate. 2. Organismul notificat examinează echipamentul sau sistemul de protecţie şi efectuează încercările corespunzătoare definite în standardul(ele) relevant(e) menţionat(e) în articolul 5 sau încercări echivalente pentru a-i asigura conformitatea cu cerinţele relevante ale directivei. Organismul notificat aplică sau impune aplicarea numărului de identificare pe echipamentul sau sistemul de protecţie aprobat şi elaborează un certificat de conformitate cu privire la încercările efectuate. 3. Scopul documentaţiei tehnice este de a permite evaluarea conformităţii cu cerinţele directivei şi înţelegerea proiectării, fabricării şi funcţionării echipamentului sau sistemului de protecţie. Documentaţia trebuie să cuprindă: - o descriere generală a produsului; - desenele de proiectare şi de fabricare şi schemele componentelor, subansamblelor, circuitelor etc.; - descrierile şi explicaţiile necesare pentru înţelegerea desenelor şi a schemelor menţionate şi a funcţionării echipamentului; - o listă a standardelor aplicate integral sau parţial şi descrieri ale soluţiilor adoptate pentru a îndeplini cerinţele fundamentale ale directivei, în cazul în care nu au fost aplicate standardele menţionate în articolul 5; - rezultatele calculelor de proiectare, ale examinărilor etc.; - rapoartele de încercare.

ANEXA X A. Marcajul CE Marcajul CE de conformitate constă în iniţialele „CE”, sub următoarea formă:

194 Dacă marcajul este mărit sau micşorat, trebuie respectate proporţiile prezentate în desenul gradat de mai sus. Diversele componente ale marcajului CE trebuie să aibă în esenţă aceeaşi dimensiune verticală, care nu poate fi mai mică de 5 mm. Se poate deroga de la această dimensiune minimă în cazul echipamentelor, sistemelor de protecţie sau dispozitivelor la scară redusă, menţionate în articolul 1 alineatul (2). B. Conţinutul declaraţiei CE de conformitate Declaraţia CE de conformitate trebuie să cuprindă următoarele elemente: - denumirea şi marca de identificare şi adresa fabricantului sau a reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate; - o descriere a echipamentului, sistemului de protecţie sau dispozitivului menţionat în articolul 1 alineatul (2); - toate dispoziţiile relevante pe care le îndeplineşte echipamentul, sistemul de protecţie sau dispozitivul menţionat în articolul 1 alineatul (2); - dacă este cazul, denumirea, numărul de identificare şi adresa organismului notificat şi numărul certificatului de examinare CE de tip; - dacă este cazul, referinţa la standardele armonizate;

195

- dacă este cazul, standardele şi specificaţiile tehnice utilizate; - dacă este cazul, trimiterile la alte directive ale Comunităţii care au fost aplicate; - identificarea semnatarului care a fost împuternicit să se angajeze în numele fabricantului sau al reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate.

196

ANEXA XI CRITERII MINIME PE CARE TREBUIE SĂ LE AIBĂ ÎN VEDERE STATELE MEMBRE PENTRU NOTIFICAREA ORGANISMELOR 1. Organismul, directorul acestuia şi personalul răspunzător de efectuarea testelor de verificare nu pot fi persoane care se ocupă cu proiectarea, fabricarea, furnizarea sau instalarea echipamentelor, sistemelor de protecţie sau dispozitivelor menţionate în articolul 1 alineatul (2) şi nici reprezentantul autorizat al vreuneia dintre aceste părţi. Aceştia nu pot interveni nici direct, nici în calitate de reprezentanţi autorizaţi în proiectarea, fabricarea, comercializarea sau întreţinerea echipamentelor, sistemelor de protecţie sau dispozitivelor în cauză, menţionate în articolul (1) alineatul (2). Acest lucru nu exclude posibilitatea unor schimburi de informaţii tehnice între fabricant şi organism. 2. Organismul şi personalul de control efectuează testele de verificare cu cel mai înalt grad de integritate profesională şi de competenţă tehnică şi nu trebuie supuse nici unei presiuni sau influenţe, în special de ordin financiar, care le-ar putea afecta judecata sau rezultatele controlului, în special din partea unor persoane sau grupuri interesate de rezultatul verificărilor. 3. Organismul dispune de personalul necesar şi de mijloacele necesare pentru îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor administrative şi tehnice legate de verificare; de asemenea, are acces la echipamentul necesar pentru verificările speciale. 4. Personalul de control trebuie să aibă: - o calificare profesională şi tehnică corespunzătoare; - cunoştinţe satisfăcătoare cu privire la cerinţele controalelor pe care le efectuează şi experienţă corespunzătoare în domeniu; - capacitatea de a redacta certificatele, dosarele şi rapoartele necesare pentru certificarea efectuării controalelor. 5. Imparţialitatea personalului de control este garantată. Remunerarea acestuia nu depinde de numărul de controale efectuate, nici de rezultatele acestor controale. 6. Organismul trebuie să încheie o asigurare de răspundere civilă, cu excepţia cazului în care statul îşi asumă răspunderea în conformitate cu legislaţia naţională sau dacă statul membru este direct răspunzător pentru efectuarea controalelor. 7. Personalul organismului are obligaţia de a respecta secretul profesional cu privire la toate informaţiile obţinute în îndeplinirea sarcinilor sale (dar nu şi în faţa autorităţilor

administrative competente ale statului în care se desfăşoară activităţile), în conformitate cu prezenta directivă sau cu orice dispoziţie de drept intern care o pune în aplicare.

197

198

VÂNZARE ŞI ABONAMENTE

Publicaţiile editate de Oficiul pentru publicaţii sunt disponibile la birourile de vânzare ale

acestuia din întreaga lume. Comanda se face la unul din aceste birouri, de unde se poate obţine şi lista publicaţiilor:

o consultând site-ul web al Oficiului http://publications.eu.int o Solicitând o copie la nr. (352) 29 29 – 42758

199