Cuprins

Capitolul I. Prezentarea de ansamblu al Frantei

1.1. Asezarea geografica.Limite si vecini

1.2. Caile de acces

1.3. Rolul factorului istoric in dezvoltarea turistica a Frantei

1.4. Prezentarea principalelor componente ale cadrului natural

Capitolul II. Analiza si valorificarea potentialului turistic natural al Frantei

2.1. Potentialul turistic al reliefului

2.2. Potentialul climato-turistic

2.3. Potentialul turistic al apelor

2.4. Potentialul turistic al florei şi faunei

2.5. Prezentarea principalelor arii protejate din cadrul Frantei

Cap III Analiza si valorificarea potentialului turistic antropic al Franţei

3.1. Obiective turistice religioase

3.4. Traditii si obiceiuri.manifestari etnofolcorice

3.3. Alte obiective turistice de natura antropica

3.2. Obiective cultural-istorice

Cap IV Propuneri si strategii privind dezvoltarea serviciilor turistice la nivelul Frantei

Capitolul I.

Prezentarea de ansamblu a Franţei

1.1. Asezarea geografică. Limite şi veciniSuprafata: 543945 km

Asezarea geografica: intre  42°20`-51°5`

latitudine nordica şi 5°55` longitudine vestica-8°10`

longitudine estica

Vecini: Luxemburg (N-E),Germania si Elvetia

( E ), Italia si Monaco ( S-E ),Marea Mediterana,

Spania si Andora ( S ), Oceanul Atlantic ( V ).

Frantei ii apartine si insula Corsica din Marea

Mediterana.

Populatia: 57800000 locuitori

Densitatea populatiei: 100 locuitori/km²

Capitala: Paris (9319000 locuitori)

Limba oficiala: franceza

Principalele articole de import: masini si utilaje, titei, fonta si otel, metale neferoase,

autovehicule, produse textile

Principalele articole de export: masini si utilaje, utilaje de transport, fonta si otel, produse

textile, grau, produse petroliere, produse chimice, metale neferoase, fructe, vin

Moneda nationala: euro

Produsul intern brut: 1321394 milioane dolari

Forma de guvernamant: republica

1.2. Căile de acces

TGV- tren de mare viteza (300 km/h), calea ferata ce leaga Franta de Anglia (prin canalul de

sub M. Manecii).

Autostrada Soarelui pe valea Ronului

Porturi maritime: Le Havre, Brest, Bordeaux (Oc. Atlantic) Marseille, Nice (Marea Mediterana)

Aeroporturi la: Paris, Nice, Toulouse, Bordeaux, Lyon

Capitolul II.

Analiza şi valorificarea potenţialului turistic natural al Franţei

2.1. Potentialul turistic al reliefului

Relief variat, dispus sub forma unor trepte cu larga extindere astfel: o regiune inalta,

Masivul Central Francez si Alpii inconjurati spre vest si sud de podisuri si apoi, la perigerie, campii

formand un larg amfiteatru. In est se desfasoara Alpii Maritimi, Cotici, Graici si Savoiei, precum si

Muntii Jura.

La granita cu Spania, se afla Muntii Pirinei, masivi, inalti, cu puternice urme glaciare. Spre

sud se intinde Masivul Central Francez, spre nord si nord-est Masivele Vosgi si Ardeni, iar in nord-

vest muntii josi (Armoricani), bine impaduriti din Peninsula Bretagne si Normandia. Principalele

cursuri de apa sunt: Sena cu Oise, Loara, Rinul, Ronul si Gironde.

Masivul Armorican este situat in nord-vestul Frantei, are altitudini ce nu depasesc 450 m,

cele mai joase regiuni fiind bazinele interioare cu 100-200 m altitudine.Este caracterizat de un

climat breton, foarte instabil cu succesiuni intre vreme insorita si innorata, temperaturi fara excese si

precipitatii abundente.

Masivul Central Francez este situat in mijlocul tarii si are o altitudine medie de 700 m. In

general relieful se inscrie in trei trepte caracteristice: treapta montana, treapta platourilor si cea a

depresiunilor sau culoarelor interioare.

Muntii Vosgi sunt situati in NV tarii intre Bazinul Parisului in vest si Campia Alsaciei in

E.Fac parte din acelasi sistem hercinic,fiind alcatuiti din sisturi cristaline, gresii, granite.

Masivele Ardeni, Maures si Esterel. Masivul Ardeni este alcatuit din sisturi cristaline cenusii

si violacee. Nu depaseste 600m in altd, este traversat de la S catre N de raul Meuse, a carui vale este

destul de adancita cu sectoare de defilee care dau un farmec deosebit peisajului.

Masivele Maures si Esterel sunt ramasitele unui vechi bloc hercinic prins in cutarile alpine. Sunt

situate la marginea sudica a Alpilor, vecine cu Marea Mediterana.

Muntii Alpi se gasesc in partea de SE a Frantei si se desfasoara sub forma unui arc pe cca

350km cu convexitatea spre V. Altitudinea maxima in Alpii Frantei depaseste 4000m (4807m Mont

Blanc). Eroziunea legata de inghet – dezghet, ca si cea torentiala si glaciara au un rol important in

fasonarea reliefului. Ea a generat si continua sa creeze creste, abrupturi, vai si circuri glaciare, mari

conuri de dejectie . Alpii francezi sunt grupati in: Alpii de nord si Alpii de sud.

Muntii Pirinei, o regiune muntoasa masiva, au inaltimi care trec de 3000m, si se intind pe

cca 400km de la Est catre Vest. Prezinta un abrupt pronuntat spre Campia Acvitaniei, si unul mai

domol catre Ebru. Sunt fragmentati de vai puternic adancito care permit comunicarea intre Franta si

Spania.

Regiunea d’Armagnac (Piemontul Lannemezan) este un podis cu aspect colinar, la poalele

nordice ale Pirineilor, cu altd cuprinse intre 300 si 700m.

Muntii si Podisul Jura. Muntii Jura, alaturi de Podisul Jura, se gasesc la granita dintre Franta

si Elvetia. Nu depasesc 1800m (Vf. Cret de la Neige, 1723m).

Podisul Jura se ridica deasupra campiei Saone, cu cca 300-400m. Jura are in baza un soclu

cristain, peste care se asterne o groasa cuvertura calcaroasa cutata in cute paralele dar si faliata.

Campia Alsaciei si culoarul Rhodanian. Campia Alsaciei este o fosa hercinica umpluta cu

depozite sedimentaremarine si lacustre tertiare.

Bazinul Parisului si Bazinul Acviatniei. In partea nordica, nord-vestica, se gaseste Campia

Flandrei. Este formata pe depozite cretoase, argiloase si nisipoase care se astern pe structura

hercinica consistenta a ardenilor. Bazinul parizian (Bassin parisien) in partea central-nordica, cea

mai mare unitate naturala a Frantei, cu relief tipic de cueste, depresiuni si suprafete structurale in

est, cu o zona joasa, drenata de Loire si afluentii sai in sud si suprafate din creta acoperite de loess si

argila in nord. Bazinul aquitanian (Bassin aquitain) in sud-vest, cu podisuri calcaroase in est si nord

(Perigord, Quercy, Charente) si o campie nisipoasa (Landes de Gascogne) in vest, de-a lungul

tarmului golfului Biscaya.

Corsica – insula a Marii Mediterane – a devenit parte integranta a Frantei in 1.768. Are o

suprafata de 8.680 km si 250.000 locuitori. Situata la 180 km in sud-estul orasului Nisa, Corsica

are un relief accidentat, mai inalt in N-V, unde inaltimea maxima ajunge la 2.710 m pe varful

Monte Cinto, iar in partea estica se afla o campie litorala fertila (Plaine d’Aleria). Numai aceasta

parte, ce reprezinta 2% din suprafata insulei, se cultiva cu maslini, portocali, vita-de-vie, restul fiind

acoperita de paduri.

Cel mai mare oras, principal port, este Bastia cu 90.000 locuitori, dar capitala traditionala se

afla pe coasta sud-vestica a insulei in orasul Ajaccio. Corsica este cea mai intinsa insula a Frantei si

cea de-a patra ca intindere din Marea Mediterana. Geografic si cultural este mult mai aproape de

Italia decat de Franta. Micul oras Girolata este situat intr-un golf stramt apartinand vestului insulei.

Regiunea Mont-Blanc. Domeniul schiabil Evasion de Mont Blanc este impartit in trei

subregiuni: zona din jurul Mont d'Arbois, Massif du Rochebrune, Masiff du Jaillet.

Domeniul schiabil din Chamonix se deschide la inceputul lunii decembrie, in functie de

gradul de inzapezire al zonei si cuprinde 3 versanti principali: Brevent/Flegere cu orientare sudica,

in fata lantului Mont Blanc, les Grands Montets versant nordic care domina satul Argentiere si

domeniul Balme, la frontiera cu Elvetia.

Les Grands Montets (1235 m - 3300 m)

Denivelarile exceptionale si partiile dificile repartizate pe 3 versanti ( ghetarul Argentiere,

Lodnan si Pendat) dau renumele acestui domeniu prestigios aflat partial pe ghetar.

Brévent / Flegere(1030 m - 2525 m)

Partiile sunt potrivite exigentelor tuturor categoriilor de schiori. Pe domeniu se poate ajunge

cu telecabina Chamonix - Plan Praz sau cu telefericul din Flegere.

Domeniul Balme (1453 m - 2270 m)

Pe versantul Charmillon sunt partii largi si line, potrivite pentru cei care invata sa schieze, in

timp ce versantul Vallorcine este potrivit unui schi tehnic, la un nivel mai inalt.

Info partii:

Total partii: 205 km

incepatori: 39 (51) km

intermediari: 25 (190) km

avansati: 10 (21) km

Instalatii de transport pe cablu:

In regiunea Mont Blanc: 230

In regiunea Chamonix/Argentiere:

8 telecabine

5 telegondole

17 telescaune

20 teleschiuri

Tunuri de zapada: 96

Cea mai lunga partie: 24 km (Valea Blanche)

Restaurante in zona partiilor: 14

Trasee cross-country: 42 km

Zona de ski: de la 1040 m la 3842 m

Altitudinea statiunii: 1053 m

Cel mai inalt punct de teleski: 3842 m

Regiunea Foret Blanche

Situata in Alpii Sudici, la aproximativ 50 de kilometri de Briançon, în centrul

departamentului Hautes-Alpes, se afla regiunea cu numele de La Foręt Blanche. Aceasta include

doua statiuni montane conectate între ele, si anume Risoul (1850 m) si Vars (1850 m).

Info partii:

Total partii: 180 km

- incepatori: 57 km

- intermediari: 36 km

- avansati: 11 km

Instalatii de transport pe cablu: 50

Tunuri de zapada: 116

Cea mai lunga partie: 8 km

Restaurante in zona partiei: 9

Zona de ski: de la 1650 m pana la 2750 m

Altitudine statiune: 1850 m

Cel mai inalt punct de teleski: 2750 m

Statiunea Les Deux Alpes

Les Deux Alpes - una dintre cele mai frumoase statiuni montane din Franta este si una din cele

mai inalte zone glaciare de schi ale lumii, cu o altitudine care variaza intre 2130 - 3600 m.

Statiunea Les Deux Alpes este un excelent resort pentru incepatori avand partii perfecte pentru

deprinderea tehnicilor de baza.

Pentru intermediari exista partii de diferite dificultati cu trasee variate prin padure sau prin locuri

amenjate

Schiorii avansati pot profita de pistele negre de interes maxim: Super Diable si The BelleEtoile.

Figura 2. Peisaj de iarna în zona munţilor...............

Sursa:

Info partii:

Altitudine: 1300 m - 3600 m

Total partii: 225 km

Instalatii de cablu: 51

- Telescaune: 23

- Teleschiuri: 19

- Teleferice: 1

- Funiculare:

- Telecoarda: 1

Regiunea Les Trois Vallees

Les Trois Vallees este cel mai mare domeniu schiabil din lume. Are 600 km de partii accesibile

tuturor turistilor.

Dintre cele 330 partii cate numara domeniul, 13% sunt verzi, 39% albastre, 38% rosii si 10%

negre, asta insemnand 50% partii pentru incepatori si 50% partii pentru avansati.

Pe teritoriul celor 3 vai sunt in total 2000 de tunuri de zapada care acopera 1/3 din domeniul

schiabil.

Statiunea Brides Les Bains – vedere de ansamblu

Statiunea Brides-les-Bains face parte din marele domeniu Les 3 Vallees alaturi de Meribel,

Courchevel si Val Thorens-Les Menuires si este o statiune termala renumita.

Statiunea Courchevel.

Domeniul schiabil Courchevel cuprinde 528 hectare de munte dedicat in intregime

practicarii sporturilor de iarna. Cei 150 km de partii de ski alpin deserviti de 62 instalatii de

cablu va permit sa profitati din plin de vacanta de iarna.

Meribel este situat in inima marelui domeniu Les Trois Vallees. Cu cele aproape 74 de partii

deservite de 46 instalatii de cablu, el se intinde pe versantii vaii Allues de la 1400 m pana la 2900 m

altitudine.

Statiunea Meribel dispune de o retea impresionanta de inzapezire artificiala, compusa din 685

tunuri de zapada.

Meribel este cea mai importanta statiune din intreagul domeniu, este singura statiune din lume

care are 16 telecabine si in plus mai dispune de 17 telescaune si 13 teleschiuri.

Info partii:

Total partii: 600 km

- partii usoare: 171

- partii medii: 314

- partii grele: 115

Numar de partii:

- partii verzi: 48

- partii albastre: 135

- partii rosii: 117

- partii negre: 34

Nr de tunuri de zapada: 1920

Cea mai lunga partie: 5 km

Restaurante in zona partiilor: 43

Cel mai inalt punct de teleski: 3200 m

Nr. total instalatii de cablu: 183

- Telecabine: 3

- Telegondole: 37

- Telescaune: 69

- Teleschiuri: 74

Regiunea Les Orres

Statiunea Les Orres , se afla la doar 3 ore distanta de aeroportul din Grenoble, este asezata in

Alpii de Sud, si ofera o priveliste minunata asupra Lacului Serre Poncon , cel mai mare lac artificial.

Asezarea sa, la 1800 m inaltime si expunerea sa nordica , ofera statiunii posibilitatea zapezii

permanente .

Domeniul schiabil detine 90 km de partie , aproximativ 35 de partii (din care 3 negre , 21 rosii , 4

albastre si 7 verzi) toate extinzandu-se de la 1550 m pana la 2720 m .

Deasemenea exista 21 de instalatii de cablu precum si tunuri de zapada care pot acoperi pana la 70

% din domeniul schiabil.

St Sorlin d'Arves

Statiunea franceza de ski St Sorlin d'Arves face parte din zona de ski Les Sybelles, cu acces la 127

piste individuale. In plus fata de zona de ski in sine (90 km partii de ski in St Sorlin d'Arves), ski lift

pass-ul va permite sa schiati sau sa faceti snowboard in alte statiuni din Les Sybelles: Albiez

Montrond, La Toussuire, Le Corbier, Les Bottières, St Colomban des Villards, St Colomban des

Villards si St Jean d'Arves.

Statiunea de ski este la peste 1500 m, astfel ca schiatul si snowboardingul catre statiune sunt de

obicei posibile.Cu piste de ski peste 2500 m, schiatul si snowboardingul sunt asigurate pe parcursul

intregului sezon.

Snowmaking - Statiunea St Sorlin d'Arves poate imbunatati calitatea zapazii naturale prin

intermediul celor 66 de tunuri de zapada

Ski lift capacity (capacitatea ski lifturilor)-cele 14 ski lifturi au capacitatea de a inalta 20350 de

skiori/snowborderi pe ora.

Exista patru aeroporturi, la numai 2 ore de condus, astfel incat, weekendurile si vacantele

rezervate skiului sau pauzele pentru snowboard pot fi cu usurinta realizate.Aeroportul Chambery

este la doar o ora de condus, in conditii bune de mers, astfel incat puteti fi pe pista rapid.

St Sorlin d'Arves ofera conditii bune de ski, in special pentru schiorii intermediari si incepatori.

Date despre statiune:

Partii negre: 2

Partii rosii: 9

Partii albastre: 10

Partii verzi: 4

Ski lift-uri: 12

Lungimea partiilor de ski: 90 km

Cross Country Trails (Schi fond): 20 km

Ski lift-uri: 14

Maximum atins in verticala: 1070 m

Cel mai inalt lift: 2620 m

Cea mai joasa pista: 1550 m

Altitudinea statiunii: 1550 m

Coasta de Azur (sau Riviera Franceză, franceză Côte d'Azur) este regiunea de coastă a Franţei la

Marea Tireniană. Una dintre cele mai cunoscute zone de litoral din lume, Coasta de Azur, se

continuă în est cu Riviera Italiană prin Monaco.

Coasta de Azur se întinde pe teritoriul departamentelor mediteraneene Alpes-Maritimes şi

Var, în apropierea departamentelor Alpes-de-Haute-Provence, Bouches-du-Rhône şi Vaucluse. Este

unul din cele mai exotice si mai cautate locuri.

2.2. Potenţtialul climato-turistic

Clima, pozitia geografica, formele reliefului, orientarea lui şi miscarile aerului sunt factorii

care influenteaza clima Frantei, aceasta fiind situata in zona temperată. Astfel, clima Frantei, ca si a

celorlalte regiuni ale continentului care se invecineaza cu Oceanul Atlantic, se afla insa sub influenta

moderatoare a maselor de aer (umede si racoroase) care vin dinspre vest.

Nord-vestul Frantei are o clima blanda oceanica, ale carei conditii sunt determinate de

curentul nord-atlantic. In est iarna este mai geroasa, vara mai calda, si in general sunt mai putine

precipitatii. Centrul si estul Frantei, cu relief inalt, mai indepartate de ocean, au o clima cu caracter

continental. Partile sudice, situate la latitudine mai mica, nu sunt supuse influentei oceanice, ci celei

mediteraneene.Temperatura medie anuala indica +15°C in sudul Frantei si +10°C in partile de nord.

Nivelul precipitatiilor in zona de coasta occidentala este de peste 800 mm, in est numai in

unele locuri atinge 600 mm. In munti clima este mai rece, precipitatiile sunt peste 1000 mm, care in

mare parte cad iarna sub forma de zapada.

2.3. Potentialul turistic al apelor

Reteaua hidrografica este densa si orientata spre patru intinderi marine:

Oceanul Atlantic:Loire (1.012 km), Garonne (650 km), Dardogne (472 km)

Marea Manecii: Seine (776 km) cu afluentii sai Moselle (550 km ) si Marne ( 525 km )

Marea Mediterana:Rhonul (812 km din care 552 km pe teritoriul Frantei)

Marea Nordului:Rhinul ( 195 km pe teritoriul Frantei ) si afluentul sau Meuse (950km ).

Pe teritoriul Frantei exista si numeroase lacuri din care cele mai cunoscute sunt: Leman /

Geneva la granita cu Elvetia ( 582 km ), Bourget ( 44 km ), Grandlieu si d’Annecy. Apele Frantei

sunt legate intre ele prin canale navigabile in lungime totala de 4.600 km . In afara apelor enumerate

mai sus, mai exista si ape subterane, dintre care cele mai cunoscute sunt apele arteziene, al caror

nume provine de la numele provinciei Artois.

Garonne (în latină Garumna) este un fluviu aflat în sud-vestul Franţei cu lungimea

(împreună cu Estuarul Gironde) de 650 km şi suprafaţa bazinului de cca. 85 km². Izvorăşte în munţii

Pirinei, la altitudinea de 1870 m şi se varsă în golful Biscaya (Oceanul Atlantic), formând estuarul

Gironde.

Valea Loarei, înscrisă în anul 2000 pe lista locurilor din patrimoniul mondial UNESCO,

desemnează partea situată între localităţile Sully-sur-Loire şi Saint-Florent-le-Vieil. Valea Loarei

constituie un loc excepţional datorită diversităţii biologice, dar şi pentru bogăţia istorică şi culturală

(parcuri, castele şi oraşe).

Această parte a fluviului traversează două regiuni şi patru departamente, Loiret, Loir-et-

Cher, Indre-et-Loire şi Maine-et-Loire. Cunoscută şi sub numele de „grădina Franţei” sau „tărâm de

basm al castelelor” este o regiune a superlativelor, unde se concentrează cele mai multe castele, din

cea mai vizitată ţară din lume.Singulară ca ambianţă, în Europa şi chiar în lume, cu un peisaj mirific,

străbătută de ape limpezi, tărâm al artei şi al istoriei, presărat cu nenumărate castele şi monumente,

atrage ca un magnet turiştii din lumea întreagă

Constructia castelelor a început în secolul XII, primul dintre ele fiind cel din Angers. Pentru

construcţia lor, de-a lungul timpului, au fost chemaţi cei mai mari arhitecţi, între care şi Leonardo da

Vinci. Valea Loarei a inspirat mulţi eroi medievali şi a sedus inima celor mai frumoase prinţese ale

timpului. Aici şi-au desăvârşit cavalerii stilul, eleganţa şi curajul, acoperindu-şi numele de onoare şi

glorie cu sabia în mână. Tot aici s-au urzit unele dintre cele mai mârşave intrigi şi trădări, care au

răzbit acolo unde vitejia şi-a pierdut din strălucire.

Vizitatorul nu va vedea numai somptuase palate renascentiste, ci şi cetăţi, turnuri medievale,

conace, fortăreţe, castele ca din poveşti, ferme fortificate, biserici şi mănăstiri, catedrale şi citadele.

Franta este cea mai mare tara din Europa Occidentala, cu doua fatade maritime (Oceanul

Atlantic si Marea Mediterana). Are un relief variat: Muntii Alpi (altitudine maxima – Mont Blanc, 4

810 m), cu vai adanci si relief glaciar tipic (ghetari, lacuri, creste ascutite, vai), in SV se afla Muntii

Pirinei la granita cu Spania (altitudine maxima 3 404 m ) si Muntii Jura si Vosgi mai scunzi si mai

vechi (altitudine sub 1 750 m) in E, bine impaduriti, caror li se adauga regiuni colinare si podisuri

(Ardenii in N, Masivul Armorican in NV, Masivul Central dominat de inaltimi vulcanice, precum si

de bazine si culoare depresionare: bazinul Parisului, al Acvitaniei, culoarul Rhônului, campia

Alsaciei si campiile litorale: Languedoc, Roussillon, Gascogne).

Clima este temperat-oceanica, cu precipitatii mai bogate in V si in muntii inalti (peste 1000

mm/an) si mediteraneana (precipitatii 500 mm/an) pe litoralul sudic unde vanturi reci precum

mistralul si tramontanul pot sa compromita recoltele de citrice.

Datorita intinderii sale considerabile, in Franta se intalneste o vegetatie variata. Situate mai ales

in muntii Alpi, Jura si Vosgi, padurile de foioase ( fag, stejar ) si de conifere, ocupa peste un sfert

din teritoriul Frantei. In landele nisipoase din S-V se dezvolta paduri de pin, iar in insula Corsica

este este dominant maquisul mediteranean.

Fauna este relativ bogata: pasari (flamingo,egrete, fluierari in Camargue ), ursi ( in Pirinei ),

vulturi, marmote, ibex, mufloni (in Corsica ). In afara faunei autohtone au mai climatizate capra

neagra, cerbul sika ( japonez ), muflonul corsican. Acestea traiesc in libertate, in padurile Frantei,

dar si in parcuri si rezervatii naturale cum ar fi : parcul La Vanoise, fondat in 1963, cu o suprafata de

52.839 ha ; parcul Pyrenees Orientales, fondat in 1967 si avand o suprafata de 46.000 ha si Port Cros

infiintat in 1963 cu 685 ha. In Franta exista 21 rezervatii nationale de vanatoare ( Chambord

fondata in 1957 cu 5.450 ha, Burrus fondata in 1964 cu 4.387 ha, Les Bauget, in Savoia, fondata in

1955 cu 4.070 ha), 9 rezervatiicinegetice de interes national si 25 de rezervatii speciale sau

particulare, intre care Camargue in delta Rhone-ului si Les Sept Isles ( f. 1912 cu 82 ha ) si 32 de

rezervatii forestiere de stat.

Peste ¼ din teritoriu este acoperit de paduri (stejar, fag, conifere); in insula Corsica (muntoasa cu

altitudinea maxima de 2 710 m) dominant este maquisul mediteranean. Exista in Alpi si Pirinei

numeroase rezervatii ce protejeaza elemente rare din flora si fauna, inclusiv animale aclimatizate,

precum muflonul, cerbul sika, capra neagra etc.

Agricultura antreneaza 7% din populatia activa desi are o contributie redusa in PNB (3,3%),

Franta situandu-se pe locul intai in Europa si cinci in lume la productia de cereale.Ca valoare a

exporturilor agricole, Franta ocupa locurile doi-trei pe glob. Viticultura este si ea larg reprezentata

(locul al doilea pe glob la productia de struguri si de vinuri). Cea mai mare cantitate de vin se

produce in zona Languedoc, dar majoritatea vinurilor de calitate sunt originare din zona Bordeaux,

din Cote d’Or de langa Dijon si din Champagne. Cresterea animalelor asigura 53% din valoarea

porductiei agricole. Se cresc bovine, porcine si ovine.

In nord –estul tarii se extrage si azi carbune si minereu de fier. Exista rezerve de bauxita, uraniu

si sare. Langa Les Baux se extragea candva bauxita, minereu care a luat numele localitatii

respective. Langa Muntii Pirinei sunt zacaminte mai mici de titei si gaze naturale. Majoritatea

energiei electrice este produsa in centrale atomo-electrice. Proportia energiei nucleare (70%) din

totalul energiei electrice produse este cea mai mare din lume.

Principalele zone sau obiective: Paris (Versailles, Chantiliy, Fontainebleau, Compiegne),

orase cu monumente si muzee (Chartres, Reims, Lyon), catedrala Notre Dame, muzeul Luvru si

Turnul Eifell valea Loirei cu vestite castele din sec.15-16 (Chinon, Chenonceaux, Blois, Amboise,

Chambord), litoralul Oceanului Atlantic cu statiunile Deauville, Trouville, Honfleur si manastirea

Mont San Michel in Normandie, Les Sables d’Olonne in Vendee, Biarritz. Statiuni montane din Alpi

(Chamonix), insula Corsica.

2.5.Prezentarea principalelor arii protejate din cadrul Frantei

Parcurile nationale si ariile protejate nu ar fi necesare intr-o lume ideala, dar noi traim intr-o lume

reala. Si este o realitate ca noi, oamenii, nu am descoperit inca cum sa traim in armonie cu aceasta

mica si frumoasa planeta." - Aitken Clark

Este unanim recunoscut pe intreg globul ca ariile protejate sunt printre cele mai eficiente mijloace

destinate conservarii biodiversitatii. Numai in  Franta , exista arii protejate de 1,5 mil ha, adica 3%

din  suprafata totala a tarii Astfel, de-a lungul ultimului secol, au fost investite resurse importante

pentru constituirea de arii protejate in intreaga lume. Aceste eforturi au avut ca rezultat pentru

majoritatea tarilor crearea sau cel putin planificarea unui sistem national de arii protejate.

Parcul National Cevennes din Franta

Parcul Naţional Cevenne (franceză Parc National des Cévennes) este situat în sudul Franţei în

regiunea muntoasă Cevennes, având suprafaţa de 3213 km² si este unul dintre cele mai bine

amenajate si frecventate parcuri nationale din lume

Istoric

Incă din anul 1913 speologul „Edouard Alfred Martel” propune, pentru protejarea naturii, crearea în

regiune a unui parc naţional. Idea lui a fost preluată în anul 1956 de administraţia departamentului

Lozère, idea fiind realizată abia în anul 1970.

Amplasarea geografică

Centrul de administrare al parcului este în Florac, parcul se întinde pe teritoriul departamentelor

Lozère şi Gard şi numai o mică parte pe teritoriul departamentelor Ardèche şi Aveyron. În regiunea

parcului sunt o serie de munţi ca Mont Lozère, Mont Aigoual şi podişul Causse Méjean.

Flora şi fauna

Regiunea are o floră şi faună bogată reprezentată prin plante ca: „Roua cerului”, lalele, crini ,

orhidee alpine, lavande şi castani. Animalele mai reprezentative ale parcului sunt: muflonii, căproare

şi cerbi, sau capra de stâncă, castorul şi ciocănitoarea.

Castelul şi parcul de la Fontainebleau

Fontainebleau este un oraş în Franţa, sub-prefectură a departamentului Seine-et-Marne, în regiunea

Île-de-France. Oraşul este renumit pentru castelul situat în vecinătatea sa, Castelul de la

Fontainebleau, una dintre reşedinţele preferate ale lui Napoleon Bonaparte.

Castelul şi parcul de la Fontainebleau au fost înscrise în anul 1981 pe lista patrimoniului cultural

mondial UNESCO.

Valea Loarei, înscrisă în anul 2000 pe lista locurilor din patrimoniul mondial UNESCO,

desemnează partea situată între localităţile Sully-sur-Loire şi Saint-Florent-le-Vieil. Valea Loarei

constituie un loc excepţional datorită diversităţii biologice, dar şi pentru bogăţia istorică şi culturală

(parcuri, castele şi oraşe).

Cunoscută şi sub numele de „grădina Franţei” sau „tărâm de basm al castelelor” este o regiune a

superlativelor, unde se concentrează cele mai multe castele, din cea mai vizitată ţară din

lume.Singulară ca ambianţă, în Europa şi chiar în lume, cu un peisaj mirific, străbătută de ape

limpezi, tărâm al artei şi al istoriei, presărat cu nenumărate castele şi monumente, atrage ca un

magnet turiştii din lumea întreagă.

Rezervatia Naturala Camargue, o întinsă zonă mlăştinoasă este formată de delta Ronului care este

împărţită între ferme, câmpuri de orez, organizaţii ştiinţifice şi un parc naţional

Rezervaţia naturală Camargue, locul în care Rhonul se varsă în Mediterana, denumită şi „delta

francezilor“, este una dintre cele mai umede zone din Europa, cu mlaştini întinse şi heleştee care

împrăştie un miros neobişnuit, de sare.

Păsări dintre cele mai diverse specii, cum ar fi găinile sălbatice sau păsările-de-mare, au găsit un

adevărat paradis la Camargue, deşi vara, când soarele străluceşte puternic, ţânţarii sunt, aici,

adevăraţii stăpâni.

Masivul Les Calanques se intinde pe o distanta de 20 km (suprafata de 5000 ha), intre Marseille si

Cassis

Din 1975 este luat sub protectie conform legii din 02 mai 1930. Din limba provensala, "cala"

inseamna "panta abrupta".A aparut in urma eroziunii progresive a calcarului gratie riurilor in timpul

erei cuaternare. Vaile fluviale de aspect de canioane au fost invadate de mare la sfirsitul erei

glaciare.

Bogatia arheologica a fost confirmata prin descoperirea in 1991 a unei pesteri "Henri Cosquer": cea

mai straveche din lume pestera submarina pictata, in varsta de 27000 de ani si clasata ca monument

istoric in 1992.

Les Calanques figureaza ca o zona din cele mai aride din Franta. Tarmurile abrupte constituie un loc

de reproducere pentru cateva specii rare si remarcabile: vulturul Bonelli, soimul pelerin, bufnita

mare duce... Aici vegeteaza circa 9000 de specii de plante.

Parcul Naţional Vanoise (franceză Parc National de la Vanoise, prescurtat PNV) este un parc

naţional situat în Alpii Graici (Alpes grées) din Franţa. El a fost iniţiat în anul 1963 pentru

protejarea caprei negre din regiune, fiind primul parc naţional din Franţa. În anul 1976 primeşte

diploma europenă pentru protecţia naturii şi animalelor.

Fauna este reprezentată prin: capra de stâncă (Capra ibex), capra neagră (Rupicapra rupicapra),

muflonul (Ovis orientalis musimon), (Marmota marmota), (Gypaetus barbatus), (Aquila chrysaetos)

şi (Mustela erminea).

Parcul Naţional din Pirinei(franceză Parc national des Pyrénées) este un parc naţional francez ce a

fost înfiinţat în anul 1967. Parcul se întinde pe o lungime de aproape 100 de km de-a lungul graniţei

cu Spania şi are o lăţime maximă de 15 km. Parcul are suptafaţa de 457 km² fiind cel mai mare parc

natural din Munţii Pirinei. Regiunea parcului cuprinde munţii din sudul comunei Lescun Franţa,

până la „Valleé d'Aspe” în vest şi „Valleé d'Aure” în est. Locurile cele mai cunoscute din parc sunt

comuna Gavarnie şi masivul Vignemale care este punctul cel mai înalt din Pirineii francezi.

Parcul Naţional Port-Cros franceză Parc National de Port-Cros a fost decretat la data de 14

decembrie 1963 de preşedintele Franţei Pompidou. Regiune din jurul insulei Port-Cros se află la 10

km depărtare de Côte d'Azur, la est de Toulon şi Hyères.

Parcul naţional cuprinde aproape toată regiunea din jurul insulei Port-Cros şi insulelor mai mici

Bagaud, Gabinière şi Rascas, ca şi o fâşie cu o lăţime de 600 m de pe coastă. Ocupând pe coastă o

suprafaţă de 700 ha de uscat şi 1288 ha suprafaţă de apă. El este primul parc naţional din Europa,

care reuneşte o suprafaţă protejată pe uscat şi apă. Din anul 1971 este alipit parcului suprafaţa de

1000 de ha, ce aparţine insulei vecine

După declaraţia institului botanic există ca. 530 de specii de plante pe teritoriul parcului. In regiune

din anul 1890 nu se mai practică agricultura, lăsând spaţiul pădurilor. Se caută repopularea parcului

cu focile din bazinul mediteran. Fauna este reprezentată prin ca. 114 specii de păsări, mai multe

specii de gecko (şopârle), broaşte pe insule care nu există pe continent.

Situat la cateva zeci de kilometri de Marea Mediterana, la nord de Nisa, Parcul National

Mercantour ofera o incredibila varietate peisagistica, desfasurata incepand de la altitudinea de 1700

m si pana la 2500m. Celebritatea regiunii este conferita de urmele lasate in peisaj de glaciatiunea

cuaternara, de sisturile scrijelite de gheata din Valea Minunilor, ornate cu aproximativ 100000

gravuri rupestre. in acelasi timp Mercantour reprezinta un adevarat taram al florei si faunei montane:

cele peste 1500 specii apar ca efect combinat al influentelor alpine, mediteraneene si orientale. in

timpul glaciatiunilor regiunea a servit drept refugiu pentru numeroase specii floristice, marturie in

acest sens fiind astazi cele aproximativ 200 specii rare adapostite de acest spatiu. in etajul subalpin,

laricele, singura specie cu frunze cazatoare dintre coniferele europene, contribuie la splendoarea

peisajului prin tenta aurie pe care toamna o da frunzelor.

Parcul National Réunion (franceză: Parc National de la Réunion) este un parc naţional pe insula

Réunion, un departament de peste mări din Franţa situat în regiunea de vest a Oceanului Indian.

Infiintata la data de 5 martie 2007, parcul protejează ecosistemele endemice ale Les Hauts, din

interiorul muntilor insulei Réunion.

Misiunea de bază a Parcul National Réunion este de a proteja speciile de pe insulă endemică, în

contrast cu Parcul Guyana Amazoniană în Guyana Franceză, care a fost instituit, în acelaşi timp,

însă în scopul de a proteja biodiversitatea în interiorul graniţelor sale. Numărul de specii endemice

de pe insula este triplu fata de Hawaii, şi de patru ori decat cel al Galapagos-ului.

Capitolul III.

Analiza şi valorificarea potenţialului turistic antropic al Franţei

3.1.Obiective turistice religioase

Notre Dame

Cu maretia sa gotica Notre Dame din Paris, domina nu numai raul Sena si Ile-de-la-Cite ci si istoria

capitalei Frantei. Pe locul unde se inalta astazi maiestuosul edificiu sacru in antichitate romanii

ridicasera un templu dedicat lui Jupiter, care a fost urmat de o bazilica si apoi de o biserica in stil

romanic inchinata sfantului Stefan, construita de regele merovingian Hildebert, in anul 528.

Initiativa de a ridica o catedrala, cu aproximativ 900 de ani in urma, a apartinut iui Maurice de Sully,

episcop de Paris, datorita cresterii numarului de credinciosi. Lucrarile au inceput in 1163, dar nu au

fost incheiate decat cu 180 de ani mai tarziu, in 1345, si atunci fara finisajele finale. Catedrala,

inchinata Fecioarei Maria, a fost ridicata in perioada analfabetismului, asa ca a fost conceputa incat

sa prezinte intr-un mod cat mai plastic scenele si personajele Bibliei, in portalurile, picturile si

vitraliile ce impodobesc.

Fatada vestica este de-a dreptul spectaculoasa. Turnul din partea de sud, practic clopotnita

catedralei, in care se afla celebrul clopot Emmanuel, refacut ultima data tocmai in 1631 este legata

de turnul din partea de nord de celebra galerie a Himerelor sau Marea Galerie in care sunt sculptate

figuri apocaliptice infricosatoare inspirate din vechi legende crestine. Nivelul inferior include

celebra fereastra in roza care are un diametru de 10 metri, avand in fata sa statuia Fecioarei cu

Pruncul in brate. Multe din elementele sale de vitraliu dateaza de la constructia catedralei, din

secolul al XIII-lea. Ultimul nivel cel inferior, numit si Galeria Regilor, prezinta o linie de 28 de

statui ale regilor din Iuda si Israel, refacute dupa ce au fost decapitate de revolutionarii de la 1789,

credeau ca sunt regii Frantei. Sculpturile si vitraliile au o puternica influenta naturalistul fapt ce la

ofera o expresie aproape umana. In partea de jos exista trei portaluri: in nord Portalul Fecioarei, in

centru Portalul Judecatii Ultime si in sud Portalul Sfintei Ana cu scene din viata mamei Fecioarei

Maria.

Interiorul a fost transformat la mijlocul secolului al XIII-lea si poseda un maximum spatiu si lumina.

Exista aici o sculptura a intitulata Fecioara din Paris. Realizata in timp infloririi orasului prin

contributia negustorilor care au vazut in catedrala o sursa de mandrie civica, statuia iese in evidenta

fiind mai degraba un simbol al unei bogatii arogante deci al pietatii. Obiectele din catedrala sunt de

o valoare si vechime considerabila: relicvarul contine, astfel, inelul sfintei coroane de spini a

Mantuitorului si alte relicve ale Patimilor Domnului cumparate de sfantul rege Louis, in 1238. De

asemenea orga, datand din 1730 si restaurata in 1962, este cea mai mare din Franta. Din 1991

catedrala se afla intr-un amplu program de restaurare interioara si exterioara.

Catedrala Notre-Dame din Paris este chintesenta artei franceze medievale. Este si motiv pentru care

a inspirat multe opere literare sau artistice, precum Cocosatul de la Notre-Dame a lui Victor Hugo

sau comedia muzicala Notre-Dame de Paris a lui Luc Plamadon si Richard Cocciante. Actualmente,

acest simbol al istoriei religioase si artistice al Frantei este in proprietatea statului francez, dar sub

jurisdictia Bisericii catolice, in ea savarsindu-se slujbe

religioase.

Sainte-Chapelle (Capela Sfanta din Paris )

Sfanta Capela sau Sainte-Chapelle, localizata in interiorul complexului Palatului de Justitie aflat in

centrul Parisului, este un exemplu perfect al stilului rayonnant al arhitecturii gotice. Aceasta a fost

ridicata de catre regele Louis al IX-lea al Frantei, cu menirea de a pazi Coroana Regala si un

fragment din Sfanta Cruce, valoroasa relicva a Patimilor.

Fragmentul din Sfanta Cruce a fost achizitionat de catre regele Louis in anul 1239, la la imparatul

bizantin Balduin II, pentru exorbitanta suma de 135.000 livre (mentionam ca intregul cost al Capelei

a costat abia 40.000). Doi ani mai tarziu, si alte relicve au fost aduse alaturi de aceasta, din Bizant.

In timp ce acestea erau depozitate temporar in capela Sfantul Nicolae a palatului regal, regele Louis

a intreprins actiuni de cautare a unui loc mai potrivit pentru acestea. Astfel, Sfanta Capela a fost

insarcinata cu pastrarea acestora, ajungand un renumit relicvar

Planurile originale ale catedralei dateaza din anul 1241, fiind atribuite, in mare parte, lui Pierre de

Montreuil, arhitectul care a rezidit absida Abatiei Sfantul Denis si a completat fatada sudica a

Catedralei Notre Dame din Paris.

Dupa asezarea pietrei de temelie a Capelei din luna ianuarie a anului 1246, aceasta a fost ridicata

rapid, lucrarile incheindu-se la data de 25 aprilie 1248. In ziua imediat urmatoare, capela de sus,

care servea atat pentru capela regala cat si pentru pastrarea si afisarea relicvelor, a fost sfintita de

legatul papal Eudes de Chateauroux. Capela de jos, folosind drept biserica de parohie a palatului, a

fost inchinata Fecioarei Maria de catre Pierre Berruyer, arhiepiscop de Bourges.

Catedrala Sfanta Capela are o lungime de 36 de metri, o latime de 17 metri si o inaltime de aproape

43 de metri. Fatada acesteia, alcatuita din doua randuri de portaluri, prezinta verticalitatea emfatica a

proportiilor arhitecturii gotice, care a fost perfectionata in timpul secolului al XII-lea.

Din punct de vedere arhitectural, catedrala este o cladire in forma de nava, culminand intr-o absida

cu sapte paneluri. In exterior, arhitectura acesteia se concentreaza pe elementele esentiale, astfel,

baza este una sobra iar partea superioara din ce in ce mai usoara si aerisita.

Acoperisul este dominat de spira facuta din cedru, care atinge inaltimea de 33 de metri, fiind o

capodopera de mare finete, realizata in secolul al XIX-lea, fiind o replica fidela a unei lucrari din

secolul al XV-lea.

Fiind supusa vicistitudinilor vremii, capela a fost supusa unor lucrari de renovare. Aceasta a fost

incendiata in anul 1630 si din nou in anul 1776. Vitraliile capelei de jos au fost indepartate in urma

unei inundatii, cand Sena a iesit din matca, in anul 1690.

Fiind atat un simbol al religiei, cat si al regalitatii, Sfanta Capela a suferit considerabil in urma

Revolutiei Franceze. Mobila acesteia, cat si multe elemente compozitionale si arhitecturale au

disparut. Orga, construita de Francois Henri Cliquot a fost transportata la Saint Germain Auxerrois.

Spira acesteia a fost daramata, timpanele distruse iar relicvele imprastiate. Majoritatea statuilor au

fost salvate de catre Alexandre Lenoir.

Incepand cu anul 1837, sub auspiciile lui Eugene Emmanuel Viollet Duc, au fost interprinse lucrari

de restaurare si renovare de catre arhitectul Felix Duban, Jean Baptiste Lassus si Emile

Boeswillwald. Astfel, pana in anul 1868, Capela Sfanta a fost readusa la splendoarea ei initiala.

Chiar daca nu au fost gasite toate relicvele indepartate, o mare parte dintre ele s-au adunat in

Catedrala Notre Dame si in Libraria Nationala..

3.2 Obiective turistice cultural-istorice

Catedrala Chartres

Catedrala Chartres este situata in orasul cu acelasi nume, la o distanta de aproximativ 80 de

kilometri de Paris, fiind considerata una dintre cele mai reusite modele de arhitectura gotica din

Franta. Catedrala este scaunul episcopal al diocezei Chartres, parte a provinciei catolice ecleziale din

Tours. Constructia unei noi cladiri pe fundatiile romanice a inceput in anul 1145, in spiritul unei

explozii de entuziasm, numita "cultul carutelor". In timpul exploziei religioase, un grup de mai bine

de o mie de penitenti au tras dupa ei carute intregi pline cu provizii incluzand si pietre, lemn, grane,

etc pana la locul de ridicare al catedralei.

In anul 1194, un incendiu a a distrus aproape in intregime catedrala, lasand in picioare doar

frontonul de vest al acesteia. Prin urmare, partea vestica a catedralei este singura ce prezinta inca

stilul gotic timpuriu.

Corpul catedralei a fost reconstruit intre anii 1194 si 1220, un timp relativ scurt tinand cont de

duratele ce erau necesare ridicarii unor catedrale in timpurile medievale. Catedrale este ridicate pe o

suprafata de 10.875 de metri patrati.

Chartres este o catedrala ce inspira superlativul, ceea ce justifica faptul ca doar foarte putini istorici

nu i-au dedicat studii ample si descrieri pe masura. Aceste omagii sunt pe deplin meritate, caci

catedrala din Chartres este cu adevarat una dintre cele mai marete si frumoase catedrale gotice din

Franta.

Potrivit unor legende, din anul 876 catedrala detine o tunica ce se crede a fi apartinut Fecioarei

Maria. Relicva se crede ca a fost oferita catedralei de catre Charlemagne, care la randul sau o are din

timpul unei cruciade in Ierusalim.

Insa, in adevar, relicva este un dar facut de catre Charles cel Bald si s-a dovedit ca provine din Siria,

neapartinand secolului intai. Timp de sute de ani, credinciosii au venit in pelerinaj la aceasta relicva,

la care unii mai vin si azi. Biserica era un centru de pelerinaj renumit in secolul al XII-lea. Catedrala

a fost cel mai important loc din orasul Chartres.

Aceasta era centrul economic al orasului, cat si cel mai cunoscut reper. In evul mediu, catedrala a

functionat o perioada ca piata, in fiecare portal al bisericii vanzandu-se un anumit gen de produse:

textile, uleiuri, vegetale si carne. De multe ori, clerul a incercat sa scoata aceasta practica din

biserica, insa nu a reusit. Vanzatorii de vin nu aveau voie sa vanda vin in cripta insa aveau voie sa il

vanda in nava, fiind astfel scutiti de taxele ce le erau cerute in afara bisericii.

Chiar si inainte de ridicarea catedralei gotice, Chartres era un loc de pelerinaj. In perioada Focului

Sfantului Antonie, care a afectat multi oameni, cripta bisericii a fost folosita pe post de spital.

Catedrala existenta din Chartres este o alta capodopera a stilului gotic francez. Catedrala arsa in anul

1020 a fost inlocuita cu o basilica in stil romanic ce includea o cripta masiva. Proiectul a fost realizat

sub conducerea episcopului Fulbert, iar mai tarziu sub conducerea lui Geoffroy de Leves.

In orice caz, supravietuind incendiului din anul 1134, care a distrus o mare parte din oras, focul a

lovit din nou in iunie 1194, cand catedrala a fost atinsa de un fulger ce a aprins-o in intregime. Ce a

ramas din aceasta este doar fatada vestica si cripta.

Oamenii au fost ingroziti gandindu-se ca relicva lor a ars, insa trei zile mai tarziu aceasta a fost

gasita neatinsa de foc in trezoreria catedralei, impreuna cu preotii care au luat-o cu ei si care s-au

inchis acolo, de teama focului

Reconstruirea catedralei, cu ajutorul multor donatii din intreaga Franta, a inceput aproape imediat,

folosindu-se planurile lasate de primul arhitect, ramas inca necunoscut. Planurile au fost pastrate

pentru a se pastra inca aerul armonios al catedralei. Materialele necesare au fost carate imediat de

localnici din carierele aflate la o distanta de opt kilometri.

Lucrarile au inceput in nava, iar pana in anul 1220 structura de baza a acesteia era gata, alaturi de

veche cripta si portalul regal din secolul al XII-lea, care a scapat incendiului, si care au fost

incorporate in noua structura. La data de 24 octombrie 1260, catedralaa fost in sfarsit inchinata, in

prezenta regelui Louis al IX-lea. In orice caz, catedrala nu a fost niciodata terminata, cu tot setul de

spire din proiectul initial.

Planul catedralei este cruciform, avand o nava lunga de 28 de metri si scurte transepte in aripile de

sud si nord. Capatul estic este semicircular, prezentand o serie de cinci capele. Nava spatioasa are o

inaltime de 36 de metri, oferind o privire neintrerupta din capatul verstic pana in absida estica,

acoperita de magnificul dom. Vitraliile extraordinare ale catedralei dateaza din secolul al XIII-lea,

scapand cu bucurie din razboaiele religioase ale secolului al XVI-lea. Se spune ca acestea constituie

cea mai mare colectie de vitralii medievale, in pofida modernizarii din anul 1753, cand un cler gresit

intentionat a inlocuit o parte din acestea. Dintre cele 186 de vitralii originale, au supravietuir doar

152. Acestea sunt renumite pentru culoarea lor albastra.

Catedrala prezinta si trei mari rozarii: unul este pozitionat in portalul de vest infatisant Judecata de

Apoi, altul se afla in transeptul de nord si infatiseaza incoronarea Fecioarei Maria, iar ultimul se afla

in transeptul de sud, infatisand Inaltarea lui Hristos. Portalurile si usile sunt bogat incarcate cu statui

dotate cu sabai, carti, cruci si alte instrumente de comert, a caror expresivitate este la fel de vie ca

acum 700 de ani, cand au fost sculptate

Catedrala din Chartres nu a fost distrusa sau afectata in timpul Revolutiei Franceze, iar numeroasele

restaurari nu i-au afectat frumusetea initiala. A ramas mereu aceeasi: o victorie a artei gotice.

Catedrala a fost adaugata in lista monumentelor mondiale de catre UNESCO in anul 1979.

Lourdes, Franta  

Lourdes este o mica comuna aflata in Pirinei, in sud-vestul Frantei. Initial, doar o asezare de

trecere, orasul a devenit in prezent, neincapator pentru milioanele de turisti care se indreapta catre

aceasta directie anual. Destinul acestei mici localitati s-a schimbat radical in anul 1858, cand insasi

Fecioara Maria l-a onorat cu a sa aparitie miraculoasa. Pana in acel moment, singurul punct de

atractie erau doar ruinele unui castel fortificat aflat in centrul orasului. Dupa ce Bernadette

Soubirous a sustinut ca Fecioara Maria i s-a aratat in diverse ocazii si dupa ce au avut loc cateva

vindecari miraculoase, orasul a devenit una dintre destinatiile preferate ale crestinilor.

Pana in 1858, Lourdes era doar un oras linistit si modest, cu o populatie de doar 4.000 de locuitori.

Castelul era ocupat de o garnizoana de infanterie. Orasul insemna, in traseul turistic, doar un loc de

trecere catre apele termale de la Bareges, Cauterets, Luz-Saint-Sauveur sau Bagneres-de-Bigorre. In

data de 11 februarie 1858, o fetita din partea locului, Bernadette Soubirous, in varsta de 14 ani, a

sustinut ca o doamna frumoasa i-a iesit in cale in Grota Massabielle. Acesta doamna s-a prezentat ca

fiind Conceptia Imaculata, iar credinciosii au numit-o Binecuvantata Fecioara Maria. Aparitiile s-au

repetat de inca 17 ori si, dupa numai un an, mii de pelerini veneau sa se reculeaga in mijlocul noului

loc sfant.

In luna februarie a anului 2008 a avut loc comemorarea a 150 de ani de la prima aparitie a

Fecioarei. La festivitati au luat parte peste 45.000 de pelerini. Desi orasul are numai 15.000 de

locuitori, beneficiaza de o capacitate de cazare imensa, avand cel mai mare numar de hoteluri dupa

Paris.

Sezonul pelerinajului incepe din martie si dureaza pana in octombrie, iar locul in care s-a petrecut

prima aparitie miraculoasa a Fecioarei a devenit o destinatie preferata atat a europenilor, cat si a

crestinilor din alte colturi ale lumii. Apei care izvoraste din grota i s-au atribuit puteri tamaduitoare,

insa se gasesc destui sceptici care sa se indoiasca de adevarul acestor zvonuri neconfirmate stiintific.

Se estimeaza ca un numar de aproximativ 200 de milioane de oameni au vizitat locul din 1860 pana

in prezent, iar Biserica Romana-Catolica a recunsocut oficial 67 de vindecari miraculoase. Detaliile

sunt verificate foarte atent, pentru a se asigura ca vindecarea nu are de-a face cu alte tratamente

paralele, si se bazeaza doar pe proprietatile tamaduitoare ale apei. In ciuda valurilor de credinciosi

care iau cu asalt oraselul in fiecare sezon, exista dezbateri asupra naturii primelor aparitii. Au existat

mai multe tentative, atat din partea politiei, cat si din parea bisericii, de a cerceta posibile incercari

de frauda, insa cel putin unii dintre investigatori si-au schimbat parerea pe parcurs.

Multi dintre cei care ajung aici se arata dezamagiti la sosire din cauza mercantilismului exagerat

care se practica pe strazile orasului. Bastinasii si-au dat seama ca obiectele de cult religios reprezinta

o sursa sigura de venit, insa rezultatul final se traduce printr-o dominatie a kitsch-ului. Vitrinele

magazinelor sunt pline pana la refuz de statuete si alte suveniruri religioase, realizate mai mult sau

mai putin artistic. Fenomenul a dat nastere unor critici aspre, in vreme ce anumite voci sustin ca

Lourdes nu este altceva decat o fabrica de bani pentru oras si pentru regiune, prin urmare exista un

interes crescut in atragerea si mentinerea interesului pelerinilor.

3.3. Traditii si obiceiuri. Manifestari etnofolcorice

Pastele in Franta

Considerata leaganul crestinatatii, Franta sarbatoreste Pastele cu mult fast. Intreaga tara este

cuprinsa de euforia sarbatorii, pana si magazinele fiind decorate cu iepurasi, pui, clopote si pesti

colorati din ciocolata. De cum se trezesc in prima zi de Paste, copii merg la cuibul pe care l-au facut

in curte sau in gradina si gasesc ouale pascale, special lasate pentru ei.

Iepurasul pascal inlocuit de pesti

Spre deosebire de obiceiurile de Paste din celelalte tari, in Franta simbolul Iepurasului este inlocuit

cu pesti si clopote. Pestii francezi de Paste poarta denumirea de „Pesti de aprilie”. Acestia isi fac

aparitia pe 1 aprilie, atunci cand copii francezi se amuza cu un fel de joc numit „Pacaleala de

aprilie”. In aceasta perioada, copiii incearca sa lipeasca hartii pe care se gaseste fotografia unui peste

pe spatele a cat mai multi adulti

Pastele in Franta: traditii

O alta traditie pascala importanta pentru francezi este denumita „Clopotele zburatoare”. Catolicii

francezi cred ca in Vinerea Mare toate clopetele bisericilor zboara la Vatican, purtand cu ele durerea

celor care au jelit crucificarea Domnului Isus Hristos. Clopotele zburatoare se intorc in prima zi de

Paste aducand o multime de oua de ciocolata. Respectand aceasta traditie, in Franta clopotele

bisericilor nu mai bat din Vinerea Mare si pana in prima zi de Paste.

Un alt obicei francez consta intr-un concurs de rostogolire a unor oua crude pe o panta. Oul care nu

se spargea este considerat „Oul victorios” si simboliza piatra care a fost data la o parte de la

mormantul lui Isus Hristos. In ceea ce-i priveste pe copii, acestia se implica intrun joc in care arunca

ouale in aer. Primul care a scapat oul, a pierdut concursul.

Craciunul in Franta

In Franta , Craciunul este perioada reuniunii familiei si a generozitatii , marcata de daruri si dulciuri

pentru copii , cadouri pentru cei sarmani , liturghia de la miezul noptii , si de revelion (le

Reveillon) .

Obiceiurile de craciun , originare din Orientul Mijlociu , au fost introduse in Franta de catre

romani.Orasul Reims a fost locul in care a fos sarbatorit pentru intaia oara Craciunul in Franta , in

anul 496 , ocazie cu care Clovis , impreuna cu cei 3000 de luptatori ai sai , a fost botezat , trecand

astfel la crestinism.

Sarbatorirea Craciunului in Franta variaza de la o regiune la alta , in cele mai multe din provincii

fiind celebrat pe 25 decembrie , zi in care bancile sunt inchise.In estul si nordul Frantei , perioada

Craciunului debuteaza pe 6 decembrie , cu La fête de Saint Nicolas (Sarbatoarea sfantului Nicolae) ;

in alte zone La fête des Rois (Sarbatoarea regilor) este un eveniment de mare importanta , care are

loc pe 6 decembrie sau in prima duminica dupa 1 ianuarie.Pe 8 decembrie , in Lyon , are loc La Fête

de lumières (Sarbatoarea luminilor) , ocazie cu care sunt puse la ferestre lumanari , ca un omagiu

adus Fecioarei Maria.

Copiii francezi isi aseaza incaltarile in fata caminului , sperand ca Pere Noel sau Papa Noel (Tata

Noel) sau "le petit Jesus" ("micutul Isus") le va umple cu daruri.Bomboane , fructe , nuci si mici

jucarii sunt agatate pe ramurile bradului de Craciun.Exista si un Pere Fouettard (Tata Fouettard) ,

care are datoria de a-i bate la fund pe copiii care au fost obraznici de-a lungul anului.

Numele Noel provine din expresia "les bonnes nouvelles" , cu semnificatia de "vesti bune".

In anul 1962 , a fost votata in Franta o lege care stipuleaza ca toate scrisorile trimise lui Pere Noel

(Mos Craciun) trebuie sa li se raspunda cu o carte postala.Pentru a se conforma acestei legi , cadrele

didactice trimit ravase de raspuns tutror copiilor din scoli care se adreseaza in scris lui Papa Noel.

In ajunul de Craciun exista obiceiul de a se posti toata ziua , pentru ca la miezul noptii , toata familia

, cu exceptia copiilor mici , sa mearga la biserica sau la catedrala pentru slujba .

Dupa asistarea la La Messe de Minuit (Liturghia de la miezul noptii) , francezii se aduna in grupuri

de prieteni sau in familie pentru a serba Le Reveillon (Revelionul) , la o masa imbelsugata , acasa ,

la un restaurant sau la o cafenea.Fiecare regiune franceza are propriile traditii culinare legate de

revelion , cu feluri de mancare din curcan , clapon , gaina , sau cu boudin blanc (Budinca alba).

Bucatele sunt stropite cu vinuri Muscadet, Anjou, Sauterne and Champagne .Cuvantul "Reveillon"

provine din verbul "reveiller"= "a se trezi , a se destepta".Revelionul reprezinta o

"desteptare"simbolica semnificand nasterea lui Isus .

De-a lungul perioadei de Craciun , se servesc deserturi traditionale :

-La Buche de Noel (Butucul lui Noel) , constand dintr-o prajitura lunguiata din ciocolata cu castane ,

care reproduce forma unui butuc ars intre ajunul Craciunului si Anul nou in Périgord , reminiscenta

a unui stravechi ritual pagan.

-Le pain Calendeau (painea Calendeau) .Paine de craciun facuta in sudul Frantei , din care se da o

bucata unei persoane sarace.

-La Galette des Rois(Prajitura regilor sau magilor) , o prajitura rotunda , taiata in bucatele care sunt

impartite de un copil ascuns sub masa , numit le petit roi sau l'enfant soleil (micul rege sau copilul

soare).Cine gaseste la feve , boaba de fasole ascunsa in prajitura , devine "rege' sau "regina" , si isi

poate alege un partener.

Intre decoratiile de Craciun frantuzesti , un rol major il are Sapin de Noel (Bradul lui Noel ) , care

impodobeste casele , strazile , birourile si fabricile.Sapin de Noel aparut in secolul XIV in Alsacia ,

decorat cu mere , flori de hartie si panglici , fiind introdus in Franta in anul 1837.

Un alt aspect important al Craciunului frantuzesc consta in Creche , scene zugravind momente din

nasterea mantuitorului , in care este amplasat sfanta familie alaturi santons ( "micii sfinti"), si care

este expusa in biserici si in case.Pentru a da un ultim tuseu scenelor din "creche' , copii le orneaza cu

muschi , pietricele si crengute de brad.Atunci cand se aprind lumanarile , "creches" devin locul

central de sarbatorire a Craciunului.Copii se aduna in jurul lor si canta colinde pana in ziua de

epifanie , pe 6 ianuarie.Exista si Creche insufletite , constand din piese de teatru cu copii sau cu

papusi descriind evenimentele din timpul nasterii lui Isus.

Familiara scena sfanta "creche" , a fost introdusa in Avignon de care familia sfantului Francisc de

Assisi intre anii 1316 si 1334 , insa abia in secolul XVI a devenit o traditie imbratisata de cultura

populara.

In sudul Frantei , in Provence ,in "creche" sunt introdusi si cei trei magi , pastorii , animale , sateni

imbracati in vechi costume traditionale.Aceste figurine includ un primar al satului , un taran , un

tigan , un tobosar si alte personaje pitoresti.Un alt obicei in Provence consta in costumarea unor

persoane in pastori care iau parte la o procesiune in care se da ocol bisericii.

Dupa revelion , exista obiceiul de a se lasa o lumanare aprinsa , in eventualitatea in care casa va fi

vizitata de Fecioara Maria.

Capitolul IV.

Propuneri si strategii privind dezvoltarea serviciilor turistice la nivelul Frantei

Turismul este cunoscut ca fiind cea mai largă industrie. Veniturile sale au o proporţie

semnificativă în economia multor ţări şi este una din cele mai mari producătoare de locuri de muncă.

Contribuţia sa la PNN, angajarea şi dezvoltarea regională sunt bine documentate, spre deosebire de

alte sectoare, este prevăzut să crească în importanţă în următoarele decenii ca urmare a creşterii

timpului liber. În turism informaţia are un rol, foarte important, de fapt informaţia a fost descrisă ca

fiind “sângele” unei industrii, fără care un sector nu poate funcţiona .

Chiar şi cea mai simplă excursie înseamnă să potrivească aşteptările diverşilor turişti cu

varietatea sortimentelor şi opţiunilor furnizate de milioane de furnizori de turism, fiecare încercând

să se diferenţieze de concurenţii săi. Datorită faptului că milioane de turişti călătoresc în fiecare zi,

se poate vedea că comunicaţiile exacte, informaţiile curente şi relevante sunt esenţiale pentru

operaţii eficiente în industria turismului.

Călătorii pot primi informaţii de la o mare varietate de surse. Totuşi (poate din cauza

presiunii timpului de care am menţionat mai devreme), mulţi aleg să folosească serviciile

intermediarilor. Aceasta ia diferite forme. Agentul de turism acţionează ca un serviciu “caută şi

rezervă” şi ca sfătuitor pentru client, eliberându-l de povara căutării de produse potrivite şi, de

asemenea folosindu-şi cunoştinţa şi experienţa pentru a ajuta clienţii să se obişnuiască cu

experienţele de călătorie. Tour operatorii acţionează ca, consolidatori, “împachetând” diferite

componente turistice şi vânzându-le ca un singur produs. Câteva organizaţii turistice

guvernamentale de asemenea acţionează ca intermediari, distribuind informaţii şi broşuri pentru

furnizorii de turism din zona lor.

Rolul principal al fiecărui acest intermediar este de a uşura procesul de cumpărare, iar

schimbul de informaţii este cheia acestui rol . Aşa că, furnizorii de turism trebuie să furnizeze

fiecărui intermediar informaţii într-o formă potrivită de a-i asista în procesul de vânzare. Furnizorii

de turism au furnizat în mod tradiţional aceste informaţii sub forma broşurilor sau fluturaşilor şi prin

liste publicate în ghiduri locale sau regionale. Totuşi, dezvoltarea şi distribuirea acestor materiale

promoţionale este costisitoare, necesită consum de timp şi muncă intensivă. În completare,

asemenea informaţii sunt statice, în timp ce multe din datele cerute de a face o rezervare se schimbă

frecvent.

Ca rezultat, consumatorul, de obicei trebuie să contacteze furnizorul direct pentru a se asigura că

produsul este disponibil şi să afle valoarea la care el va fi vândut . Încă o dată, accesul la informaţii

imediate şi exacte este importantă în acest stadiu. Produsele turistice sunt volatile în aceea că dacă

nu sunt vândute, ele reprezintă valoare pierdută. De aceea, furnizorii manipulează preţurile în

încercarea de a se asigura că produsele se vând toate .

Valoarea curentă trebuie, de aceea, stabilită în concordanţă cu intermediarii şi cu cumpărătorii

direcţi. Informaţia, de asemenea, trebuie să poată să circule şi în direcţia opusă, ca atunci când un

client doreşte să facă o rezervare, detaliile de contact şi plată trebuie să fie comunicate celui mai

apropiat furnizor de turism, şi de aceea este cerută metoda cea mai eficace şi eficientă de

comunicare .

Franta este exemplul demn de urmat in domeniul turismului, o tara care a reusit sa pastreze intacte

valorile de patrimoniu.

Castelele de pe valea Loarei

Valea Loarei strabate 4 provincii ale Frantei: Orleans, Blésois, Touraine si Anjou, 4 verigi care

formeaza un element liant al Frantei.

Valea regala este deschisa de castelul GIEN, domeniul Anei de Beaujeu, fiica regelui Luis al

– XI – lea. Este dotat cu mici turnuri, dominate de o fatada ornamentala de caramizi bicolore,

asezate in romburi. Castelul este amplasat aproape de podul care traverseaza orasul Orleans, reputat

pentru faiantele sale.

SULLY este un castel restaurat cu abilitate, cu o arhitectura militara destul de aspra.

TALCY este primul castel care ne intampina in provincia Blésois. Fundatia castelului

dateaza din secolul - XV - , initial nefiind un castel pentru persoane regale. In 1520, Bernard

Salviati obtine autorizatia de fortificare a castelului, aparand astfel drumul pentru patrule ce se vede

de-a lungul donjonului patrat. Restul castelului se inspira din Blois, cu galeria sa cu stalpi

octogonali, sustinand patru arcade cu bolti tesite, un etaj luminat de ferestre mici si doua ziduri

grele, triunghiulare, la nivelul acoperisului.

CHAMBORD – pe timpul contilor de Blois – nu era decat un loc unde se adunau pentru

partide de vanatoare. La venirea lui Luis al – XII – lea, este integrat domeniului regal, iar pe timpul

lui François I se incep lucrarile de extindere, astfel incat, in Franta, in perioada in care Chambord a

fost construit, nu exista un alt castel de dimensiuni asa de mari: 440 de camere, 440 de seminee, 13

scari si 800 de capitoluri. In 1821 e donat ducelui de Bordeaux care va fi initiatorul unei vaste opere

de restaurare.

De forma dreptunghiulara, are in cele patru colturi patru turnuri rotunde. In centru se ridica

donjonul, constructie enorma, patrata, flancata de tot atatea turnuri, care constituie partea principala

a castelului. Fatada are o alura sobra, punctata de ferestre cu cercevele separate la fiecare etaj de

catre un cordon dublu impodobit cu muluri. La nivelul acoperisului se dezlantuie luxul si fantezia

stilului arhitectural italienesc, atat de stralucitor in abundenta de pilastrii si colonade, si in

policromia incrustatilor de ardezie. Deasupra acestei elegante dezordini de structuri domina turnul

cupolei centrale, la 32 m inaltime. In centrul donjonului scara spiralata permite sa fie admirate

boltile sapate si varitatea incomparabila de capiteluri. Curtea interioara a castelului se deschide in

doua aripi: cea de est cu cariatide si lanternon, cu flori de crin, apartine epocii lui François I, pe cand

aripa de vest, mai clasica, dateaza din vremea lui Henry al – II – lea. Interiorul castelului se

caracterizeaza prin simplitate, peretii fiind goi si mobilierul rar.

BLOIS ofera un rezumat al stilurilor arhitecturale practicate in epoca feudala, pana la Louis

al – XIII – lea. Charles d'Orleans a construit imediat dupa eliberarea sa din captivitatea din Anglia

lucrari de reconditionare a donjonului si a construit severa galerie ce-i poarta numele. La nivelul

parterului, construit din piatra gasesti arcade tesite, asezate pe stalpi ortogonali, iar la etaj fatada de

caramizi e aerisita de ferestre cu cercevele incadrate de piatra. Pe acoperis se observa mici lucarne

cu pinioane. Totul de o simplitate plina de savoare si de finete.

Louis al – XII – lea a adaugat o noua aripa celei construite de Charles d'Orleans, mai bogata

in ornamentatii, dar perfect armonizata. Si acest castel se compune dintr-un amestec de caramizi si

pietre, dar stilul nou si influenta italiana sunt aici mai accentuate.

Aripa construita de François I se prezinta ca un aliniament vertical de ferestre bordate de

piastri, care taie un dublu rand orizontal de muluri. Aceasta dispozitie in sah este indulcita de motive

ornamentale de o remarcabila .

Arhitectura castelului CHEVERNY respecta regulile de simetrie cele mai riguroase, in acelasi

timp denuntind gustul pentru ostentatie, caracteristic epocii.

De o conceptie foarte simpla castelul se compune dintr-un pavilion central de proportii modeste,

prelungit de doua aripi avind la extremitati, mari domuri, quatrangulare. Pe toata lungimea fatadei,

la nivelul etajului, sunt fixate in nise, busturi ale unor imparati romani.

Interiorul cu lambriuri superbe, tapiserii flamande si plafoane in caseta, este de o exceptionala

frumusete .

FOUGERES este tipul asezarii seniorale modeste ale secolului al XV - lea, rustica, dar amabila. La

intrare doua turnulete cu acoperisuri conice de ardezie, introduc un donjon, cu patru laturi egale si

un gros turn. In curtea interioara, o inlantuire de acoperisuri de diferite niveluri, confera o nota de

vesela fantezie la intreg asamblul arhitectural.

BEAUREGARD este un castel de tip clasic construit in secolul al – XVI – lea, ce se compune dintr-

o galerie legata de doua paviliuane rectangulare, care adaposteste o interesanta colectie de portrete

istorice.

CHAUMONT, la prima vedere, ne face sa credem ca avem de-a face cu o fortareata datorita

aspectului militar dat de metereze, de drumul de straja si podul mobil. Este placut si cochet, datorita

fatadei albe, intrerupta de blazoane si frize. Intrarea in castel se face printr-un parc plantat cu cedrii

si avand peluze cu flori. Trecand de podul mobil ne intampina doua turnuri rotunde, batute cu

blazoane, ce pazesc intrarea. O friza inconjoara peretii si tunurile la nivelul parterului; dublul "C" de

la Charles de Chaumont se invecineaza cu interpretarea etimologica a cuvantului "chaumont",

reprezentata sub forma unor coline in flacari. Mai sus se observa emblemele Dianei de Poitier

( amanta regelui Henry al – II – lea). De-o parte si de alta a castelului, aripile sunt flancate de doua

turnuri cu acoperis conic. Turnul Amboise constituie partea cea mai inalta, severa si veche a

castelului. Imediat dupa ce depasesti cetatuia, descoperi curtea, delimitata de 3 constructii

perpendiculare, intinse catre vale. Aripa orientala se termina printr-o capela a carei obsida, cu trei

ziduri, se sprijina pe contra-forturi cu pinacle. Aripa de vest se distinge printr-un sombru tur de

scara, gotic pur, si prin prelungirea sa la nord intr-un corp de apartamente cu aspect renascentist.

Prima dovada a renasterii franceze, castelul AMBOISE, uneste puterea citadelelor cu gratia noii

arhitecturi. Cu exceptia fatadei renascentiste, construita de catre François I, castelul reflecta traditia

gotica, fanteziile stilului italienesc, remarcandu-se numai sporadic, prin motivele ornamentale. De

notat, capela SAINT HUBERT, mic monument de un stil stralucitor, imbogatit de splendide

decoratii scluptate.

CHENONCEAUX, constituit dintr-un careu ridicat in apele Cher-ei, construit pe stalpi cu patru

laturi, cu deshiderile ornate cu antablamente renascentiste si pilastrii. Henry al – II – lea a construit

un pod cu cinci arcuri, care leaga castelul de malul stang al Cher-ei, si o galerie, inaltata pe trei etaje,

constructie sobra si aproape lipsita de decoratii.

Muzeul Orsay (franceză Musée d'Orsay) este un muzeu aflat în capitala Franţei, Paris, situat pe

cheiul stâng al Senei în arondismentul al VII-lea. A fost inaugurat în 1986, fiind construit în locul

Gării Orsay care a fost reconfigurată între anii 1983-1986 pentru a putea găzdui muzeul. Colecţiile

muzeului Orsay constau în principal în opere din perioada 1848-1914[2], de artă plastică şi sculptură,

însă acesta prezintă şi opere de artă decorativă, fotografie şi arhitectură.

Centrul Naţional de Artă şi Cultură Georges-Pompidou, cunoscut mai ales sub denumirea de

Centrul Cultural „Georges-Pompidou”, Centrul Pompidou sau Centrul Beaubourg, este o

instituţie policulturală situată în cartierul Beaubourg, în al 4-lea arondisment din Paris, pe malul

drept al Senei, între cartierele Halelor şi Marais.

Centrul deschis publicului din 1977[1], a apărut la cererea lui Georges Pompidou[2], preşedinte al

Franţei, de a se crea, în inima Parisului, o instituţie culturală originală, în întregime dedicată creaţiei

moderne şi contemporane, în care artele plastice se învecinează cu cărţile, designul, muzica,

cinematograful.

În 2006, Centrul Pompidou primea 6,6 milioane de vizitatori pe an, ceea ce îl situa pe locul al treilea

între cele mai vizitate instituţii din Franţa, după Luvru şi Turnul Eiffel. Centrul Georges-Pompidou

păstrează una dintre cele două mai mari colecţii de artă modernă şi contemporană din lume, alături

de cea a Museum of Modern Art din New York. Adăposteşte importante galerii de expoziţii

temporare, săli de spectacole şi de cinema, şi prima bibliotecă de lectură publică din Europa.