UNIVERSITATEA “SPIRU HARET” Facultatea de MANAGEMENT, Braşov

Sinteza curs FINANłE PUBLICE ŞI FISCALITATE

Titular curs prof. univ. dr. Posea Constantin

1. CONCEPTUL DE FINANłE PUBLICE FinanŃele, ca o categorie economică distinctă, sunt strâns legate de apariŃia şi evoluŃia statului ca

entitate în cadrul căreia relaŃiile economice îşi găsesc expresia în aceea că acesta îşi are veniturile, cheltuielile şi datoriile sale proprii. De aceea se apreciază că el, prin mijloacele proprii, îşi procură resursele necesare îndeplinirii atât a funcŃiilor cât şi a sarcinilor sale cu ajutorul coerciŃiei, pe care o exercită asupra membrilor societăŃii.

1.1. Scurt istoric al finanŃelor publice Modul de manifestare a finanŃelor s-a adaptat în raport cu evoluŃia societăŃii şi a statului, în

principal, astfel încât acestea au îmbrăcat mantia relaŃiilor sociale de natură economică. De aceea se vor puncta, în continuare, principalele momente ale evoluŃiei finanŃelor.

a. Comuna primitivă are drept caracteristică faptul că funcŃiile publice erau ocupate de oameni aleşi de către comunitate. Diviziunea socială a muncii a condus la apariŃia la claselor sociale având interese diferite, la apariŃia proprietăŃii private etc.

b. Orânduirea sclavagistă are drept caracteristică iniŃială faptul că unele funcŃii publice de conducere, de justiŃie etc. erau onorifice, iar soluŃionarea unor probleme ori desfăşurarea unor activităŃi erau asigurate prin prestaŃii în muncă şi dări în natură. Ulterior, pe măsura dezvoltării economiei de schimb, statul sclavagist foloseşte şi resursele băneşti pentru acoperirea cheltuielilor publice.

c. În orânduirea feudală, până către finele acestei perioade, în multe state au predominat prestaŃiile în muncă şi dările în natură, ca rezultat al faptului că relaŃia marfă-bani nu a devenit încă predominantă.

d. În orânduirea capitalistă, când viaŃa economică a fost dominată fie de concepŃia privind superioritatea iniŃiativei particulare, fie de necesitatea corectării dezechilibrelor apărute ca urmare a influenŃei unor factori perturbatori (războaie, recesiuni economice, jocul liber al economiei de piaŃă, etc.) relaŃiile băneşti cunosc o largă dezvoltare, iar întreŃinerea aparatului de stat şi acoperirea celorlalte cheltuieli publice se bazează exclusiv pe folosirea resurselor băneşti.

e. Orânduirea socialistă are în vedere ca statul să mobilizeze o parte importantă din resursele aflate la dispoziŃia sa şi să le utilizeze în scopul îndeplinirii funcŃiilor şi sarcinilor sale.

FinanŃele au îmbrăcat, fără excepŃie, forma valorică, bănească, indiferent de orânduire, ele îndeplinind un anumit rol corespunzător condiŃiilor economice, politice, sociale în care au existat. În acest context, finanŃele poartă amprenta condiŃiilor în care se înfăptuieşte procesul constituirii şi repartiŃiei fondurilor financiare. 1.2. Conceptul de finanŃe publice Cuvântul finanŃe îşi are originea în limba latină din expresiile finatio, financias şi financia pecuniaria, în sensul de plată în bani. În FranŃa în sec. XV se foloseau expresiile de hommes de finances şi financiers pentru indicarea persoanelor ce se ocupau cu încasarea impozitelor; se mai foloseau noŃiunile de finance şi finances desemnând o sumă de bani, respectiv patrimoniul statului. În Germania sec. XV – XVII exista cuvântul finanz şi finanzer, care desemnau plata în bani şi respectiv cămătarul. Ulterior, cuvântul finanŃe a devenit tot mai folosit desemnând bugetul statului, creditul, operaŃiile bancare şi de bursă, relaŃiile cambiale, respectiv resursele, relaŃiile şi operaŃiile bancare. FinanŃele sunt o formă bănească a relaŃiilor economice în procesul repartiŃiei produsului social şi a venitului naŃional, în legătură cu îndeplinirea sarcinilor şi funcŃiilor statului; totalitatea mijloacelor băneşti de care dispune statul, o întreprindere, etc.

Aşa cum s-a prezentat şi în spaŃiul destinat scurtului istoric, finanŃele au evoluat continuu de la apariŃia lor şi până astăzi. În această accepŃiune de idei se consideră că finanŃele au parcurs, în evoluŃia lor, două mari etape astfel:

a. Etapa întâi, corespunde maşinismului, capitalismului ascendent, respectiv sec. XVIII-XX. ConcepŃiile respective reflectă, în linii mari, doctrina liberală şi sunt considerate a fi clasice.

b. Etapa a doua, este cea a dezvoltării monopolurilor din sec. XX şi până astăzi. - În prezent şi perspectivă rolul statului se manifestă tot mai mult ca acela de actor economic

luând asupra sa rezolvarea unor probleme majore de ordin social. 1.3. Obiectul de studiu ŞtiinŃa finanŃelor, ca disciplină ştiinŃifică, este o ramură a ştiinŃei economice. Principiile generale ale dreptului, economiei şi ale politicii constituie izvoarele ştiinŃei finanŃelor. Obiectul de studiu al finanŃelor îl constituie: relaŃiile economice care apar în procesul constituirii şi repartiŃiei fondurilor bugetare şi extrabugetare ale autorităŃilor publice centrale, ale unităŃilor administrativ-teritoriale şi ale altor instituŃii de drept public (fonduri de resurse financiare publice); metodele de gestionare folosite în cadrul sectorului public; modalităŃile de stabilire, percepere şi urmărire a impozitelor, taxelor şi a veniturilor nefiscale; metodele de dimensionare şi repartizare a cheltuielilor publice pe obiective, acŃiuni şi beneficiari; procedura de angajare şi efectuare a cheltuielilor publice din fonduri bugetare şi extrabugetare; întocmirea, aprobarea, executarea şi încheierea bugetelor de venituri şi cheltuieli publice la diferite eşaloane ale autorităŃilor publice; modalităŃile de echilibrare a diferitelor categorii de bugete, de acoperire a eventualelor goluri temporare de casă şi de finanŃare a deficitelor bugetare; organizarea şi efectuarea controlului financiar de natură politică, administrativă şi jurisdicŃională, cu caracter preventiv, operativ-curent şi posterior, de către diverse organe de stat; plasarea şi rambursarea împrumuturilor de stat şi gestionarea datoriei publice; metodele de raŃionalizare a opŃiunilor bugetare; metodele de planificare, proiectare şi prognozare financiară; politica financiară promovată de către stat; criteriile ce trebuie avute în vedere de organele de decizie cu prilejul aprobării şi finanŃării cheltuielilor publice; efectele directe şi indirecte ale prelevărilor de resurse la fondurile publice, ale repartizării şi utilizării acestora asupra procesului reproducŃiei sociale; metodele de determinare a eficienŃei cu care sunt utilizate fondurile publice; alte probleme de natură economică, socială cu efecte financiare.

1.4. CorelaŃii ale finanŃelor cu alte discipline Fiind o disciplină ştiinŃifică economică integratoare, finanŃele au legături strânse cu dreptul

administrativ, cu dreptul constituŃional şi cu politicul. a. CorelaŃia finanŃelor cu dreptul administrativ şi constituŃional

Această corelaŃie se manifestă pe multiple planuri. Prelevările de resurse băneşti de la persoane juridice şi fizice la fondurile publice se fac, în majoritatea cazurilor, prin constrângere, fără contraprestaŃie şi cu titlu nerambursabil. Aceste sume băneşti se stabilesc de către autorităŃile publice competente şi îmbracă o formă juridică adecvată - lege, decret - opozabilă tuturor membrilor societăŃii. Metodele de gestionare aplicate în sectorul public, răspunderile persoanelor care mânuiesc bani şi alte valori publice, raporturile dintre unităŃile publice şi dintre acestea şi cele private se reglementează prin acte ale autorităŃilor publice.

Aceste aspecte reunite au condus la emiterea ideii nejustificate în totalitate, că finanŃele pot fi considerate o ramură a dreptului public, ele putând fi studiate şi tratate atât din punct de vedere economic cât şi juridic.

b. CorelaŃia finanŃelor publice cu politicul Partidele aflate la putere definesc coordonatele politicii financiare a statului în programele

lor de guvernare, iar puterile legiuitoare şi executive veghează la aplicarea lor. 1.5. Structura finanŃelor publice În terminologia curentă finanŃele se împart în două categorii: finanŃe publice şi finanŃe private,

fiecare dintre acestea având un conŃinut propriu. a. FinanŃele publice exprimă relaŃii social – economice băneşti asociate statului, unităŃilor

administrativ – teritoriale, prin intermediul cărora se formează şi se repartizează fondurile de resurse financiare publice în scopul dezvoltării economice şi sociale a Ńării, satisfacerii celorlalte nevoi obşteşti.

b. FinanŃele private exprimă relaŃii social – economice băneşti asociate sectorului privat. FinanŃele private exprimă:

2. CONłINUTUL ECONOMIC, ROLUL ŞI FUNCłIILE FINANłELOR În scopul satisfacerii nevoilor reale tot mai crescânde ale societăŃii sunt necesare fonduri băneşti

aflate la dispoziŃia statului şi autorităŃilor administrativ-teritoriale publice. 2.1. ConŃinutul economic FinanŃele constituie o categorie economică ce are la bază relaŃii. RelaŃiile economice, exprimate

valoric ce apar în procesul repartiŃiei produsului intern brut în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societăŃii, sunt relaŃii financiare, respectiv finanŃe.

NoŃiunea de finanŃe poate fi folosită în dublu sens: în sens larg sunt relaŃii ce exprimă un împrumut de resurse băneşti, relaŃii de transfer de resurse băneşti în schimbul unei contraprestaŃii care depinde de producerea unui eveniment şi relaŃii de formare şi repartizare de fonduri la nivelul firmei; în sens restrâns cuprind numai relaŃii financiare clasice, respectiv veniturile şi cheltuielile bugetare.

2.2. Rolul finanŃelor IntervenŃia statului în economie cu ajutorul finanŃelor publice îndeplineşte un rol activ. Acest rol se

manifestă ca fiind: susŃinerea financiară a acŃiunilor publice; rolul de redistribuire a veniturilor şi averii în rândurile populaŃiei şi întreprinzătorilor; sprijinirea cu precădere a celor lipsiŃi de posibilităŃi materiale sau cu un potenŃial economic redus prin acordarea de ajutoare, indemnizaŃii, pensii, burse, subvenŃii etc.; influenŃarea proceselor economice; completarea resurselor financiare interne şi folosirea lor pentru realizarea de obiective şi acŃiuni de interes naŃional prin contractarea de împrumuturi de pe piaŃa internă sau/şi externă în funcŃie de nevoi.

2.3. FuncŃiile finanŃelor Rolul finanŃelor se îndeplineşte prin funcŃiile exercitate, respectiv funcŃia de repartiŃie şi cea de

control. 2.3.1. FuncŃia de repartiŃie FuncŃia de repartiŃie constă în constituirea fondurilor la dispoziŃia autorităŃii publice şi distribuirea

(repartizarea) lor. a. Constituirea fondurilor; la constituirea fondurilor financiare publice participă: - agenŃii economici indiferent de forma de proprietate şi de organizare a acestora; - instituŃiile publice şi unităŃile din subordinea acestora; - populaŃia; - persoane juridice şi fizice rezidente în străinătate. Participarea la constituirea fondurilor publice de resurse financiare se face prin următoarele forme: - impozite, taxe, contribuŃii pentru asigurări sociale de stat; - amenzi, penalităŃi; - vărsăminte din veniturile instituŃiilor publice; - redevenŃe şi chirii din concesiuni şi închirieri de terenuri şi alte bunuri proprietate de stat; - venituri din valorificarea unor bunuri proprietate de stat şi a bunurilor fără stăpân; - împrumuturi de stat primite de la persoane juridice şi fizice; - rambursări ale împrumuturilor de stat acordate; - dobânzi aferente împrumuturilor acordate; - donaŃii, ajutoare şi alte transferuri primite; - alte venituri. b. Distribuirea fondurilor; reprezintă un proces prin care are loc împărŃirea resurselor pe beneficiari

şi poate fi analizată din punct de vedere funcŃional şi din perspectivă macro ori microeconomică. Distribuirea fondurilor constă în repartizarea fondurilor de resurse financiare pe beneficiari – persoane fizice şi juridice.

DestinaŃiile distribuirii fondurilor financiare sunt: - învăŃământ, sănătate, cultură; - asigurări sociale şi protecŃie socială; - gospodărire comunală şi locuinŃe; - apărare naŃională; - ordine publică; - acŃiuni economice; - datorie publică; - alte acŃiuni. Resursele financiare se defalcă pe beneficiari, obiective şi acŃiuni.

Deosebit de modul de constituire şi distribuire a resurselor financiare pe plan intern are loc redistribuirea resurselor financiare pe plan internaŃional după cum urmează:

- primirea de împrumuturi externe în completarea resurselor financiare interne, ce antrenează cheltuieli publice ocazionate şi de rambursarea ratelor scadente şi plata dobânzilor şi comisioanelor aferente;

- acordarea de împrumuturi externe antrenează plăŃi din resursele financiare interne, dar generează şi încasări de resurse la rambursarea de către debitor a ratelor scadente şi la plata dobânzilor aferente;

- achitarea cotizaŃiilor şi contribuŃiilor datorate organismelor internaŃionale; - primirea sau acordarea de ajutoare externe pentru înlăturarea efectelor unor calamităŃi. Caracteristicile funcŃiei de repartiŃie sunt următoarele: - caracterul obiectiv al constituirii unor fonduri de resurse financiare la dispoziŃia statului; - caracterul subiectiv al procesului de redistribuire a resurselor datorită capacităŃilor diferite de a

se putea percepe nevoile; - fluxuri multiple realizate ca urmare a procesului de constituire şi dirijare a fondurilor de resurse

financiare publice; - fondurile de resurse financiare sunt în continuă modificare ca dimensiune, provenienŃă şi

destinaŃie. 2.3.2. FuncŃia de control Privitor la funcŃia de control a finanŃelor publice apreciem că aceasta constă în controlul

constituirii şi distribuirii fondurilor, a modului de repartizare a resurselor, precum şi a modului în care sunt utilizate aceste fonduri de către beneficiari.

FuncŃia de control a statului are o sferă largă de manifestare cuprinzând toate domeniile vieŃii sociale şi anume:

- activitatea economică; - activitatea cultural-educativă; - activităŃile de ocrotire medicală şi protecŃie socială; - partea de asigurări sociale de stat; - acŃiunile de menŃinere a ordinii publice; - acŃiunile de apărare a Ńării; - activităŃile de promovare a relaŃiilor dintre state. Controlul îmbracă forme diferite, se realizează de organe diferite şi foloseşte instrumente diferite.

Fiecare domeniu enumerat are, din punct de vedere al controlului, următoarele domenii de aplicabilitate: - acela al sarcinilor specifice ce-i revin şi care vizează producŃia, repartiŃia, schimbul şi

consumul; - efortul financiar al statului reclamat de desfăşurarea activităŃii respective şi care are formă

bănească; - efectele utile ale acestei activităŃi cuantificabile şi susceptibile de a fi exprimate în bani. Controlul financiar se realizează în faza repartiŃiei, schimbului şi consumului de către organe

specializate precum: parlament; guvern; organe ale CurŃii de Conturi; organe ale Ministerului FinanŃelor; organe specializate ale ministerelor, departamentelor, agenŃilor economici de stat şi instituŃiilor publice; direcŃiile generale ale finanŃelor publice judeŃene şi ale controlului financiar; garda financiară.

Ca forme ale controlului financiar se evidenŃiază: - controlul financiar preventiv; are în vedere: încheierea şi executarea contractelor; plata

salariilor şi altor drepturi; constituirea de fonduri prevăzute de lege; înregistrarea la cheltuieli a pierderilor; casarea şi declasarea bunurilor; cererile de credit; lucrările de investiŃii etc.;

- controlul financiar operativ curent; are ca obiectiv principal controlul recepŃiei, depozitării, conservării, inventarierii, Ńinerea contabilităŃii, modul de exercitare a controlului preventiv etc.;

- controlul financiar posterior; se face după ce actele economice, sociale şi financiare au fost realizate şi se exercită de către: Curtea de Conturi, Ministerul FinanŃelor, Garda Financiară şi alte organe specializate.

3. CHELTUIELILE PUBLICE

În orice Ńară, statul trebuie să asigure satisfacerea necesităŃilor publice şi să îndeplinească sarcinile şi funcŃiile ce-i revin. Pentru aceasta trebuie să dispună de resurse de financiare pe care să le utilizeze în direcŃiile solicitate de programele guvernamentale cu ajutorul cheltuielilor publice.

3.1. Sistemul cheltuielilor publice Prin cheltuieli publice statul acoperă necesităŃile publice de bunuri şi servicii considerate prioritare în fiecare perioadă. 3.1.1. ConŃinutul cheltuielilor publice Cheltuielile publice exprimă relaŃii economico-sociale în formă bănească, care se manifestă între stat, pe de o parte, şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcŃiilor acestuia. Prin urmare cheltuielile publice conŃin totalitatea cheltuielilor ce se efectuează de la: bugetul statului; bugetele locale; bugetul asigurărilor de stat; fondurile proprii ale agenŃilor economici cu capital de stat; instituŃii publice pentru: acŃiuni social-culturale; dezvoltare economico-socială; organele statului; apărare naŃională; ordine publică; asigurarea suveranităŃii şi independenŃei naŃionale. Cheltuielile publice înglobează:

- cheltuielile publice efectuate de administraŃiile publice centrale de stat din fondurile bugetare şi extrabugetare;

- cheltuielile colectivităŃilor locale, respectiv ale unităŃilor administrativ-teritoriale; - cheltuielile finanŃate din fondurile asigurărilor sociale de stat; - cheltuielile administraŃiilor internaŃionale finanŃate din resursele publice prelevate de la

membrii acestora. Se face distincŃie între: - cheltuielile publice care cuprind totalitatea cheltuielilor efectuate în sectorul public prin

intermediul instituŃiilor publice (aparat de stat, instituŃii social-culturale, armată, ordine internă, cercetare ştiinŃifică) şi care se acoperă de la bugetul de stat sau din bugetul propriu, pe seama veniturilor obŃinute;

- cheltuieli bugetare ce se referă la acele cheltuieli care se acoperă de la bugetul administraŃiei centrale de stat, din bugetele locale sau din cel al asigurărilor sociale de stat, ele având o sferă mai restrânsă decât cele publice.

Delimitarea cheltuielilor bugetare în cadrul celor publice are în vedere următoarele elemente: - efectuarea cheltuielilor bugetare este condiŃionată de prevederea expresă şi aprobarea nivelului

acestora de către Parlament sau Consiliile locale; - nerambursabilitatea sumelor alocate şi cheltuite conform destinaŃiilor pentru care s-au aprobat

aceste sume; - efectuarea cheltuielilor este determinată de îndeplinirea condiŃiilor legale şi nu numai de

constituirea resurselor băneşti; - finanŃarea se efectuează în funcŃie de gradul de subordonare a instituŃiilor sau activităŃilor cu

caracter bugetar (bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale); - exercitarea controlului financiar cu caracter preventiv şi acordarea vizei cu ocazia operaŃiunilor

de deschidere a finanŃării, de alocare şi utilizare a resurselor financiare publice. Modul de calcul a cheltuielilor publice este următorul: - cheltuielile publice totale se obŃin prin însumarea cheltuielilor diferitelor categorii de

administraŃii publice, din care s-au dedus sumele reprezentând transferuri de resurse financiare

între administraŃiile publice; Cpt = pj

n

j

C∑=1

= Cpc + Cpi + Cpl , în care: Cpc = cheltuielile

administraŃiei publice centrale, Cpi = cheltuielile publice ale subdiviziunilor politice şi administrative intermediare, finanŃate de la bugetele acestora, Cpl = cheltuielile colectivităŃilor locale;

- cheltuielile publice totale consolidate se compun din Cptc = Cpt – Tig + Crext + Rcaext, în care: Cpt = cheltuieli publice totale, Tig = transferuri între bugetele administraŃiilor publice centrale şi

cele locale sau alte bugete, Crext = intrări anuale de credite externe în fiecare buget, Rcaext = rambursări de credite externe anuale, mai puŃin dobânzile.

3.1.2. Clasificarea cheltuielilor publice Abordarea structurii cheltuielilor publice necesită utilizarea mai multor criterii de clasificare a

acestora după cum urmează: a. Clasificarea administrativă este folosită la repartizarea cheltuielilor publice pe ordonatori de

credite bugetare; are în vedere următoarele grupări: - gruparea organică; cheltuielile publice sunt grupate după instituŃia care le efectuează

(ministere, unităŃi administrativ-teritoriale, instituŃii); - gruparea funcŃională; cheltuielile publice sunt grupate după profilul activităŃii instituŃiilor

publice, beneficiare de alocaŃii bugetare (Parlament, executiv, justiŃie, apărare etc.). b. Clasificarea economică grupează cheltuielile publice astfel: - cheltuieli curente ce includ cheltuieli de personal, cheltuieli materiale şi pentru prestări de

servicii, cheltuieli pentru subvenŃii şi transferuri, ele reprezentând un consum definitiv din PIB ce trebuie reînnoit anual;

- cheltuieli de capital destinate realizării realizării de investiŃii la unităŃi economice sau instituŃii publice, cumpărări de terenuri, constituirii de stocuri de rezervă, ele conducând la dezvoltarea şi modernizarea patrimoniului public;

- cheltuieli ale serviciilor publice sau administrative ce conŃin cheltuielile destinate remunerării serviciilor, a prestaŃiilor şi furniturilor necesare bunei funcŃionări a instituŃiilor publice ori achiziŃionării de mobilier, aparatură şi echipamente;

- cheltuieli de transfer sau redistribuire ce constau în trecerea unor sume de bani de la buget la dispoziŃia unor persoane juridice, fizice sau unor bugete ale administraŃiilor locale, sub formă de subvenŃii, pentru acoperirea unor cheltuieli, stimularea exportului, redresare financiară ori pentru burse, pensii, ajutoare şi alte indemnizaŃii definitive şi fără contraprestaŃie.

c. Clasificarea funcŃională foloseşte drept criteriu domeniile, ramurile, sectoarele de activitate, spre care sunt îndreptate resursele financiare publice sau alte destinaŃii ale cheltuielilor legate de efectuarea unor transferuri între diferitele niveluri ale administraŃiilor publice, plata dobânzilor la datoria publică sau constituirea de rezerve la dispoziŃia autorităŃii executive. Ea reflectă obiectivele politicii financiare a statului. Repartizarea resurselor financiare se face pe următoarele domenii: social; susŃinerea unor programe prioritare de cercetare, îndeosebi fundamentală; economic; asigurarea cerinŃelor de apărare a Ńării, ordinii publice şi siguranŃă naŃională; finanŃarea administraŃiei publice centrale şi locale; dobânzile aferente datoriei publice.

d. Clasificarea financiară grupează cheltuielile publice astfel: - cheltuieli definitive; prin care se realizează o repartizare şi utilizare definitivă a resurselor

financiare alocate şi cuprind cheltuieli curente şi cheltuieli de capital; - cheltuieli temporare; ele nu figurează în bugetele publice ci se gestionează prin trezoreria

publică; nu presupun o finalitate imediată, ci temporizează efectuarea lor; - cheltuieli virtuale sau posibile; sunt cheltuieli pe care le angajează statul să le efectueze în

anumite condiŃii sau se vor efectua în anumite condiŃii. - cheltuieli publice fără contraprestaŃie; au caracter de subvenŃie sau finanŃare definitivă fără a se

urmări un contraserviciu din partea consumatorului; - cheltuieli publice cu contraprestaŃie; au caracter de finanŃare temporară; - cheltuieli publice definitive; nu presupun restituirea sumelor băneşti alocate de stat; - cheltuieli publice provizorii; sunt urmate de rambursarea sau lichidarea obligaŃiei de furnizare

de produse sau servicii statului; - cheltuieli publice speciale; se folosesc pentru finanŃarea unui anumit sector economic sau

social; - cheltuieli publice globale; vizează influenŃa asupra echilibrului general economic; - cheltuieli publice ordinare; se repetă în fiecare exerciŃiu financiar şi volumul lor este previzibil; - cheltuieli publice extraordinare; efectuate în condiŃii deosebite şi cu volum imprevizibil,

cuprinse, de regulă, în fonduri de rezervă. e. Clasificarea după rolul cheltuielilor publice în procesul reproducŃiei sociale cuprinde: - cheltuieli reale; destinate întreŃinerii aparatului de stat, dobânzilor şi comisioanelor la creditele

de stat, întreŃinerea armatei etc.;

- cheltuieli economice; reprezentate de investiŃii efectuate de stat pentru înfiinŃarea de noi întreprinderi, dezvoltarea şi modernizarea celor existente, construcŃia de drumuri şi poduri etc.

f. Clasificarea folosită de instituŃiile specializate ale O.N.U. este: - clasificarea după criteriul funcŃional; cuprinde cheltuielile pentru: servicii publice generale;

apărare; educaŃie; sănătate; securitate socială; locuinŃe şi servicii comunale; recreaŃie, cultură şi religie; acŃiuni economice; alte scopuri;

- clasificarea după criteriul economic; cuprinde: cheltuielile ce reprezintă consumul final; formarea brută de capital.

3.1.3. Nivelul, structura şi dinamica cheltuielilor publice 3.1.3.1. Nivelul cheltuielilor publice Se apreciază static şi dinamic în raport cu următorii indicatori: a. Volumul cheltuielilor publice în expresie nominală şi reală efectuate de către organele centrale şi

locale de stat din fondurile publice de resurse financiare. Volumul cheltuielilor publice în expresie nominală se exprimă în preŃuri curente existente la nivelul

anului considerat, în monedă naŃională şi se notează cu n

pC .

Volumul cheltuielilor publice în expresie reală se calculează prin transformarea cheltuielilor în preŃuri curente în preŃuri constante cu ajutorul indicelui preŃurilor astfel:

n

p

n

pn

pn

p

n

por

poI

CCsi

I

CC

1

1

1

0

==

b. Ponderea cheltuielilor publice în PIB într-o anumită perioadă de timp. Calculul se realizează cu

relaŃia: 100xPIBC

C n

n

p

pPIB= .

c. Volumul cheltuielilor publice medii pe un locuitor ce reprezintă mărimi variabile calculate în monedă naŃională şi în dolari SUA potrivit relaŃiei:

$// NCC loc

n

pploc=

3.1.3.2 . Structura cheltuielilor publice Determinarea structurii cheltuielilor publice serveşte la urmărirea în dinamică a modificării

opŃiunilor bugetare sau extrabugetare ale Ńărilor şi efectuarea de comparaŃii între statele cu diferite niveluri de dezvoltare.

În acest scop se stabileşte ponderea (greutatea specifică) fiecărei categorii de cheltuieli publice în totalul acestora cu relaŃia:

100xcpcp

gst

i

cpi= în care: cpi = cheltuieli publice ale categoriei i, cpt = cheltuieli publice totale,

iar i = 1…n categorii de cheltuieli. 3.1.3.3. Dinamica cheltuielilor publice Exprimă modificările ce intervin în cuantumul şi structura acestora în decursul unui interval de

timp. Are drept indicatori: - creşterea nominală şi creşterea reală a cheltuielilor publice; - modificarea ponderii cheltuielilor publice în PIB; - modificarea volumului mediu al cheltuielilor publice ce revin pe un locuitor; - modificarea structurii cheltuielilor publice; - indicatorul privind corespondenŃa dintre creşterea cheltuielilor publice şi creşterea PIB; - elasticitatea cheltuielilor publice faŃă de PIB. a. Creşterea nominală şi creşterea reală a cheltuielilor publice Creşterea nominală a cheltuielilor publice rezultă din comparaŃia cheltuielilor publice exprimate în

preŃuri curente.

Creşterea reală a cheltuielilor publice rezultă din comparaŃia cheltuielilor publice exprimate în preŃuri constante.

RelaŃiile de calcul sunt următoarele: n

p

n

p

n

pCCC

0110−=∆ şi

r

p

r

p

r

pCCC

0110−=∆

Compararea cheltuielilor exprimate în preŃuri curente poate da o imagine deformată dacă în perioada analizată a avut loc o depreciere a monedei naŃionale şi atunci se apelează la preŃurile constante.

b. Modificarea ponderii cheltuielilor publice în PIB se efectuează cu ajutorul relaŃiei:

1001000/0/1/xx CpCpCp

PIBpPIBpPIBp−=∆

c. Modificarea volumului mediu al cheltuielilor publice ce revin pe un locuitor se calculează cu relaŃia:

CCC locplocplocp 0/1//−=∆

d. Modificarea structurii cheltuielilor publice se calculează cu relaŃia:

gsgsgscpicpicpi 01

−=

e. Indicatorul privind corespondenŃa dintre creşterea cheltuielilor publice şi creşterea PIB se calculează cu relaŃia:

II

PIB

Cpk0/1

0/1=

f. Elasticitatea cheltuielilor publice faŃă de PIB măsoară amploarea reacŃiei cheltuielilor publice la modificarea produsului intern brut calculată cu relaŃia:

PIBPIB

CC

ep

p

cp0

0/1

0

0/1 /∆∆

= ; dacă e > 1 există tendinŃa de utilizare într-o măsură mai mare a PIB

pentru finanŃarea cheltuielilor publice; dacă e = 1 tendinŃa rămâne aceeaşi; dacă e < 1 acesta exprimă tendinŃa de restrângere a proporŃiei cheltuielilor publice în PIB.

3.1.4. Factorii de influenŃă ai creşterii cheltuielilor publice a. Factorii ce conduc la creşterea cheltuielilor publice sunt: - factorul demografic conduce la mărirea (micşorarea) cererii de servicii social-culturale, de

asigurări sociale, de noi locuri de muncă în sectorul public: - factorul economic asigură, pe seama bugetului de stat, finanŃarea unor acŃiuni economice

costisitoare, redistribuirea resurselor financiare publice şi repararea unor prejudicii create de repartiŃia concurenŃială;

- factorul social desemnează preocuparea statului ca prin efort financiar să aloce resurse pentru armonizarea veniturilor persoanelor din sectorul public;

- factorul politic are în vedere creşterea complexităŃii sarcinilor statului, transformarea concepŃiei politice cu privire la funcŃiile statului şi pentru care sunt necesare resurse financiare destinate cheltuielilor publice;

- factorii de ordin istoric acŃionează prin transmiterea de la o perioadă la alta a nevoilor sporite de cheltuieli şi de suportare a poverii celor făcute în anii anteriori;

- factorul militar prin pregătirea sau purtarea de acŃiuni militare conduce la creşterea cheltuielilor legate de aceste operaŃiuni;

- urbanizarea antrenează resurse financiare publice destinate creerii şi dezvoltării centrelor urbane, finanŃării unor utilităŃi publice etc.

b. ConsecinŃe ale creşterii cheltuielilor publice: - de ordin politic; se referă la influenŃa creşterii cheltuielilor publice asupra structurilor politice; - de ordin financiar; se referă la corelaŃiile dintre tendinŃele de creştere a cheltuielilor publice şi

cele ale creşterii avuŃiei naŃionale şi a PIB şi punctul optim al acestui raport; - de ordin ştiinŃific; privesc dimensionarea corectă a cheltuielilor. 3.2. EficienŃa cheltuielilor publice

Exprimă o dimensiune optimă a unui raport determinat între eforturile financiare şi efectele comensurabile sau estimative obtenabile pe seama obiectivelor finanŃate de către stat.

3.2.1. SemnificaŃia eficienŃei cheltuielilor publice EficienŃa cheltuielilor se realizează atunci când:

- este posibilă alegerea alternativei celei mai puŃin costisitoare în raport cu rezultatul final al serviciului public, pentru care se doreşte creşterea cantitativă a serviciului public;

- modernizarea, din punct de vedere al producerii serviciului public, în vederea maximizării utilităŃilor la consumator, dată de satisfacŃia performanŃelor;

- maximizarea utilităŃii la consumator, comportând şi latura economică; - puterea de previziune în cadrul unui orizont de timp stabilit. Coroborarea acestor elemente implică: - minimizarea costurilor proiectelor obiectivelor de finanŃat; - preŃuri accesibile plătite la consumatori; - creşterea calităŃii consumului de bunuri publice; - maximizarea bunăstării sociale. 3.2.2. Conceptul de eficienŃă a cheltuielilor EficienŃa poate fi privită ca valoare economică. În acest context eficienŃa are drept probleme: - împărŃirea activităŃii economice între sectoarele piaŃă şi non-piaŃă; - împărŃirea sectorului pieŃei între mecanismele specifice sectorului public şi celui privat; - operarea sectorului public non-piaŃă, atât în privinŃa alocării resurselor între utilizatorii

competitori, cât şi a nivelului imputurilor, în ordinea atingerii unor obiective date. Există două dimensiuni ale eficienŃei economice: a. EficienŃa alocativă a resurselor în care conceptul Pareto joacă rolul central. Există următoarele

judecăŃi de valoare: - preocuparea pentru bunăstarea tuturor indivizilor din societate luaŃi în mod separat; - unii factori neeconomici ce afectează bunăstarea indivizilor pot fi ignoraŃi; - există un consumator complet şi suveranitatea producătorului; - o anumită schimbare în alocarea resurselor sporeşte bunăstarea la o ultimă persoană, fără să o

reducă la altă persoană. Optimalitatea lui Pareto poate fi conceptualizată în: - eficienŃa schimbului; se referă la asigurarea că un anumit grup al bunurilor de consum este

alocat între indivizi într-o asemenea măsură încât să devină imposibile unele realocări viitoare ale bunurilor care ar urmări să facă o persoană mai bogată, fără ca altă persoană să devină mai săracă; se solicită ca rata marginală a substituŃiei între două bunuri să fie egală pentru toŃi consumatorii.

- eficienŃa tehnică; vizează combinarea optimală a factorilor de producŃie. Rata marginală a substituŃiei între doi factori trebuie să fie egală pentru toate bunurile produse.

- omniprezenta eficienŃă a lui Pareto; este atinsă atunci când rata marginală a transformării factorilor este egală cu rata marginală comună a substituŃiei; orice realocare a bunurilor sau factorilor nu poate face o persoană mai bogată, fără să facă simultan pe o alta mai săracă.

Atingerea optimalităŃii lui Pareto presupune existenŃa următoarelor condiŃii: - să existe o informare perfectă; - toŃi indivizii să dorească să-şi maximizeze utilitatea lor; - să nu existe nici o externalitate; - să existe o perfectă competiŃie între cumpărători şi între vânzători; - toŃi producătorii să-şi maximizeze profitul. b. X- eficienŃa resurselor; presupunerea maximizării profitului garantează că firmele pot produce

rezultate cu costuri minime. Ea necesită ca toate ineficienŃele să fie eliminate printr-o alocare optimă a resurselor.

3.2.3. Teorii moderne privind eficienŃa cheltuielilor publice Orientările moderne cu privire la eficienŃa cheltuielilor publice se materializează în: - serviciile publice nu trebuie să fie furnizate întotdeauna în mod liber şi cu titlu gratuit; - furnizarea serviciilor publice trebuie să fie înlocuită cu furnizarea privată; - furnizarea serviciilor publice poate fi restabilită la mecanismele cvasipiaŃă prin utilizarea de

cupoane sau bonuri valorice; - Redistribuirea dorită a veniturilor trebuie să fie implementată prin transferuri în bani, iar nu prin

avantaje în natură.

Teoriile moderne se referă la: - teoria surplusului consumatorului în abordarea eficienŃei sociale a cheltuielilor publice; - analiza cost-beneficiu, ca metodă de evaluare a cheltuielilor publice pe baza criteriilor de

eficienŃă. 3.3. Dimensionarea eficienŃei cheltuielilor publice pentru obiective şi acŃiuni economice

EficienŃa cheltuielilor publice pentru obiective economice se determină şi urmăreşte pe baza metodei de analiză costuri-avantaje. Metoda presupune:

- definirea clară a obiectivelor ce trebuie atinse; - identificarea resurselor posibile şi a mijloacelor tehnice susceptibile de a fi luate în considerare

în cadrul soluŃiilor alternative proiectate; - determinarea costurilor şi a avantajelor pe care le prezintă fiecare din aceste alternative; - compararea costurilor şi a avantajelor mijloacelor luate în calcul. Indicatorii de eficienŃă se stabilesc pe componente ale efortului sau efectului astfel: a. pentru capitalul total şi separat pentru capitalul fix sau circulant se calculează: - producŃia la 1000 unităŃi monetare capital total, capitalul fix şi capitalul circulant cu relaŃiile

următoare:

10001000

xCt

QqCt= ;

10001000

xCf

QqCf= ;

10001000

xCc

QqCc= .

- valoarea adăugată la 1000 unităŃi monetare capital total, capital fix şi capital circulant cu relaŃiile următoare:

10001000

xCt

VAva

Ct= ;

10001000

xCf

VAva

Cf= ;

10001000

xCc

VAva

Cc= .

- profitul la 1000 unităŃi monetare capital total, capital fix şi capital circulant cu relaŃiile:

10001000

xCt

Ct ππ = ;

10001000

xCf

Cf ππ = ;

10001000

xCc

Cc ππ = .

b. pentru investiŃii privind întreprinderile noi sau dezvoltări şi modernizări sunt relaŃiile:

- pentru investiŃia specifică Q

ItIs = în care: It = investiŃia totală, Q = producŃia proiectată;

- sporul de producŃie, sporul de valoare adăugată sau sporul de profit la 1000 unităŃi monetare investiŃii:

1000011000

xI

QQQ

t

Ct −=∆ ;

1000011000x

IVAVAVAt

Cf −=∆ ;

1000011000x

I t

Cc πππ

−=∆ .

c. pentru eficienŃa muncii se calculează productivitatea muncii cu relaŃia: T

QW = în care Q =

producŃia realizată, iar T = timpul total de muncă exprimat în ore-om sau zile-om. d. pentru eficienŃa producŃiei se calculează:

- rata rentabilităŃii cu relaŃia: 100xRC p

π= în care Cp = costul de producŃie;

- cheltuielile materiale la 1000 unităŃi monetare producŃie cu relaŃia: 10001000

xQCCt tQ

= ;

e. pentru operaŃiunile de comerŃ exterior se calculează:

- cursul de revenire brut cu relaŃia: PEPE

VALUTAFFR

LEIFFRCrb/

/= ;

- cursul de revenire net cu relaŃia: MPEMPE

VALUTAIEVALUTAFFR

LEIIELEIFFRCrb//

//

−

−= ;

- aportul net în valută cu relaŃia: 100xAnvPE

MPEFFR

IEFFR−

= ;

- profitul în valută cu relaŃia: CvPEvv −=π f. pentru investiŃiile efectuate pe seama eforturilor valutare se calculează durata de recuperare pe

baza încasărilor în valută din exportul de bunuri obŃinute pe seama investiŃiilor efectuate. 3.4. Cheltuielile publice pentru acŃiuni social-culturale Vizează satisfacerea unor necesităŃi colective privind învăŃământul, ocrotirea sănătăŃii, cultura,

asigurările sociale. Pe seama acestor cheltuieli se asigură: - educaŃia şi instrucŃia copiilor şi a tinerilor; - ridicarea calificării profesionale; - asistenŃa medicală a indivizilor; - influenŃarea evoluŃiei demografice; - un sistem de protecŃie socială; - ridicarea nivelului cultural, artistic şi de civilizaŃie. Rolul acestor cheltuieli se manifestă pe diverse planuri – economic, social, uman, educativ. Cheltuielile social-cultural manifestă o tendinŃă de creştere sau scădere de la o perioadă la alta în

funcŃie de următoarele cauze: - dezvoltarea economică ce reclamă indivizi bine pregătiŃi, sănătoşi, care să asigure desfăşurarea

normală şi dezvoltarea activităŃilor economico-sociale; - factorul demografi care determină extinderea serviciilor sociale existente şi apariŃia de noi

programe sociale; - creşterea costului acestor servicii sau a nivelului alocaŃiilor, ajutoarelor, ce reclamă resurse

financiare mai mari. Structura cheltuielilor social-culturale cuprinde: - cheltuieli pentru învăŃământ; - cheltuieli pentru sănătate; - cheltuieli pentru cultură, culte, acŃiuni privind activitatea sportivă şi de tineret;

- cheltuieli pentru securitatea socială ce includ cheltuielile cu alocaŃiile, pensiile, ajutoarele şi indemnizaŃiile;

- alte cheltuieli social-culturale; - asigurările sociale de stat; - pensia suplimentară; - ajutorul de şomaj. Sursele de finanŃare a cheltuielilor social-culturale sunt: - fondurile bugetare; - cotizaŃii sau contribuŃii; - fonduri proprii ale întreprinderilor publice sau private; - venituri realizate de instituŃii social-culturale; - veniturile populaŃiei; - fondurile organizaŃiilor fără scop lucrativ; - ajutor financiar extern. 3.5. Asigurările sociale Asigură ocrotirea cetăŃenilor, sub diferite forme. Sistemul asigurărilor sociale cuprinde: - asigurările sociale de stat (pensii, trimiteri la tratamente şi odihnă, indemnizaŃii şi ajutoare,

unele cheltuieli cu ocrotirea sănătăŃii, ajutorul în caz de şomaj, alocaŃia de sprijin, ajutorul de integrare profesională);

- asigurările sociale din cooperaŃia meşteşugărească şi ale meşteşugarilor cu ateliere proprii; - asigurările sociale din asociaŃiile agricole (pensii, indemnizaŃii, ajutoare, alte drepturi de

asigurări sociale); - asigurările sociale ale agricultorilor cu gospodărie proprie; - asigurările sociale ale avocaŃilor; - asigurările sociale ale slujitorilor cultelor; - asigurările sociale ale artiştilor plastici, muzicienilor, compozitorilor şi scriitorilor Principiile funcŃionării sistemului asigurărilor sociale: - unicitatea; - obligativitatea; - garantarea de către stat a drepturilor de asigurări sociale; - cetăŃenii sunt ocrotiŃi în toate cazurile şi pentru toată perioada pierderii capacităŃii de muncă; - contributivitatea; - egalitatea; - ocrotirea în concordanŃă cu cerinŃele eticii şi echităŃii sociale; - pensiile sunt scutite de impozite şi taxe cu excepŃia celor peste 900 ron; - imprescriptibilitatea dreptului la pensie şi la indemnizaŃiile de asigurări sociale; - pensiile şi indemnizaŃiile de asigurări sociale nu pot fi cedate nici parŃial şi nici total; - autonomia şi descentralizarea asigurărilor sociale. Sursele de constituire a fondurilor asigurărilor sociale sunt: - contribuŃiile pentru asigurările sociale; - contribuŃia pentru asigurările sociale datorate de unităŃile particulare bazate pe libera iniŃiativă; - contribuŃiile diferenŃiate ale salariaŃilor şi pensionarilor care merg la tratament balnear şi

odihnă; - contribuŃiile pentru constituirea fondului de şomaj, a ajutorului de integrare profesională şi a

alocaŃiei de sprijin; - alte venituri; - contribuŃia de 5% pentru pensia suplimentară. ContribuŃiile pentru asigurările sociale se calculează asupra fondului total de salarii folosit de

agenŃii economici în care se cuprind: - salariile tarifare ale personalului unităŃilor; - drepturile băneşti pentru concediile legale şi suplimentare; - salariile cuvenite lucrătorilor scoşi din producŃie pentru a urma o formă de pregătire şi cele care

se acordă elevilor şcolilor de arte şi meserii pentru practica în producŃie;

- onorariile plătite specialiştilor pentru expertizele efectuate; - sporurile de salarii; - indemnizaŃiile de conducere; - sumele prevăzute a se acorda din fondul de participare a personalului la profituri; - drepturile băneşti ce se acordă personalului în perioada de timp cât îndeplineşte diferite obligaŃii

de stat şi obşteşti; - premiile prevăzute să se acorde personalului în cursul anului. ContribuŃia pentru asigurările sociale nu se datorează şi nu se calculează asupra sumelor

reprezentând: - drepturile plătite asiguraŃilor din fondurile de asigurări sociale de stat; - drepturile plătite potrivit dispoziŃiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă; - diurnele de deplasare, detaşare şi indemnizaŃiile de transferare; - drepturile de autor sau de colaborator extern; - salariile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile,

pentru alte categorii de lucrări ce nu au la bază contracte de muncă reglementate ca atare prin legislaŃia muncii;

- premiile acordate de agenŃii economici din beneficiile realizate; - premiile şi recompensele ocazionale individuale acordate pe baza aprecierii conducerii unităŃii; - încasările realizate de şcolile de arte şi meserii din vânzarea diferitelor obiecte confecŃionate de

elevi; - indemnizaŃii de încorporare. 3.6. Asigurările sociale pentru sănătate Constituie principalul sistem de relaŃii economico-sociale de ocrotire a sănătăŃii populaŃiei, sunt

obligatorii şi funcŃionează descentralizat pe baza principiului solidarităŃii sociale şi subsidiarităŃii în colectarea şi utilizarea fondurilor, precum şi a dreptului alegerii libere de către asigurat a medicului, a unităŃii medico-sanitare şi a casei de asigurări pentru sănătate.

Sunt organizate şi funcŃionează pe baza următoarelor principii: - cuprinderea obligatorie a tuturor cetăŃenilor în cadrul sistemului medico-sanitar coerent de

protecŃie socială; - solidaritatea socială cuprinzătoare între toate categoriile sociale; - prestarea în favoarea asiguraŃilor a unui pachet definit de servicii medico-sanitare; - finanŃarea autonomă şi echilibrul financiar; - conducerea autonomă a asigurărilor sociale pentru sănătate. Persoanele cuprinse în sistem sunt: - cetăŃenii români cu domiciliul în Ńară sau aflaŃi temporar în străinătate; - cetăŃenii străini şi apatrizii care au reşedinŃă în România; - copii şi tinerii până la vârsta de 26 ani, dacă sunt elevi, studenŃi sau ucenici şi dacă nu

realizează venituri din muncă; - persoanele handicapate ce nu realizează venituri din muncă sau se află în îngrijirea familiei; - soŃia, soŃul, părinŃii şi bunicii, fără venituri proprii, aflaŃi în întreŃinerea unei persoane asigurate; - persoanele care au fost persecutate politic, deportate în străinătate, prizonieri de război, veterani

de război, invalizi şi văduve de război, urmaşii eroilor martiri, răniŃilor şi luptătorilor în RevoluŃia din 1989, dacă nu realizează alte venituri.

Calitatea de asigurat o are, fără plata contribuŃiei respective, persoana care: - satisface serviciul militar; - se află în concediu medical, în concediu medical pentru sarcină şi lehuzie sau în concediu

medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani; - execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv; - face parte dintr-o familie ce beneficiază de ajutor social. Sunt exceptate de la asigurarea obligatorie: - membrii misiunilor diplomatice acreditate în România; - cetăŃenii străini care se află temporar în Ńară. Calitatea de asigurat încetează în momentul când: - se pierde cetăŃenia şi dreptul de şedere în Ńară;

- în caz de deces. Sursele de constituire a fondurilor asigurărilor sociale pentru sănătate: - contribuŃii ale persoanelor fizice şi juridice, în părŃi egale; - subvenŃii de la bugetul de stat şi de la bugetele locale; - alte venituri. Fondurile asigurărilor de sănătate se utilizează pentru: - plata medicamentelor şi a serviciilor medicale acordate; - cheltuieli de administrare şi funcŃionare, într-o cotă de cel mult 5%; - fondul de redistribuire, în cotă de 7%; - fondul de rezervă în cotă de 5%. Organele asigurărilor sociale de sănătate sunt: - Casa NaŃională de Asigurări de Sănătate; - Casele JudeŃene de Asigurări de Sănătate şi Municipiului Bucureşti; - Oficii teritoriale. 3.7. Cheltuielile publice pentru obiective şi acŃiuni economice, protecŃia mediului şi cercetare-

dezvoltare Sunt destinate finanŃării regiilor autonome sau societăŃilor comerciale cu capital de stat, privat sau

mixt, fermierilor şi altor mici întreprinzători, sau vizează acŃiuni ori obiective importante pentru fiecare Ńară. În categoria cheltuielilor publice pentru obiective şi acŃiuni economice se pot include: - cheltuielile pentru combustibili şi energie; - cheltuieli pentru gospodărie comunală şi locuinŃe sociale; - cheltuieli pentru protecŃia mediului; - cheltuieli pentru cercetare-dezvoltare; - agricultură, silvicultură, pescuit şi vânătoare; - minerit, industrie şi construcŃii; - transporturi şi telecomunicaŃii; - alte acŃiuni şi servicii economice. Formele ajutoarelor financiare ale statului se pot clasifica astfel: - ajutoare financiare directe sub formă de: subvenŃii (de funcŃionare, de exploatare, pentru

export); investiŃii (alocaŃii bugetare globale, comenzi publice); împrumuturi cu dobândă subvenŃionată; ajutoare financiare pentru difuzarea de informaŃii, studii de marketing, organizarea de expoziŃii; avansuri rambursabile;

- ajutoare financiare indirecte sub formă de: avantaje fiscale; garantarea împrumuturilor bancare. Sursele de acoperire a cheltuielilor publice pentru acŃiuni şi obiective economice sunt: - interne (bugetul de stat, resurse proprii, fonduri financiare speciale constituite în afara bugetului

de stat); - surse externe (fonduri comunitare cu caracter structural). Cheltuielile publice destinate protecŃiei mediului au următoarele surse de finanŃare: - fondurile agenŃilor economici în cazul în care: aceştia suportă pagubele produse mediului;

realizează investiŃii pentru combaterea poluării şi îmbunătăŃirea performanŃelor ecologice ale firmelor respective; plătesc impozite şi taxe pentru poluarea mediului;

- fondurile bugetare în cazul când se alocă resurse pentru: investiŃii în domeniul protecŃiei mediului; avantaje fiscale; subvenŃionarea dobânzilor bancare; finanŃarea activităŃii de cercetare-dezvoltare în domeniului poluării mediului;

- fonduri speciale constituite din: fondul naŃional de mediu; fonduri în custodie; - credite acordate de Banca Mondială; - sisteme de garanŃie-colectare a deşeurilor în scopul reciclării; - conversia datoriei externe în fonduri destinate protecŃiei mediului. Cheltuielile publice destinate cercetării-dezvoltării au în vedere că această activitate îmbracă

următoarele forme: - cercetarea fundamentală; - cercetarea aplicativă; - cercetarea de dezvoltare. Sursele de finanŃare a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare sunt:

- fondurile bugetare; - fondurile industriei; - universităŃile; - surse externe. InstituŃiile şi unităŃile în cadrul cărora se desfăşoară activitatea de cercetare-dezvoltare, indiferent de

tipul de proprietate şi de forma de organizare sunt: - institute naŃionale de cercetare-dezvoltare organizate ca regii autonome; - unităŃi de cercetare-dezvoltare organizate ca instituŃii publice; - unităŃi sau structuri de cercetare-dezvoltare din cadrul învăŃământului superior; - unităŃi de cercetare ştiinŃifică ale Academiei Române, organizate ca instituŃii publice; - unităŃi de cercetare-dezvoltare ale academiilor de ramură; - societăŃi comerciale de cercetare-dezvoltare; - muzee şi alte unităŃi cu personalitate juridică; - persoane fizice autorizate. 3.8. Cheltuielile pentru servicii publice generale, ordine publică, apărare şi siguranŃă naŃională AutorităŃile publice generale cuprind: - organele puterii şi administraŃiei publice (instituŃia prezidenŃială, organele puterii legislative

centrale şi locale, organele puterii judecătoreşti, organele executive centrale şi locale); - organele de ordine publică (poliŃia, jandarmeria, securitatea naŃională, servicii de informaŃii,

servicii speciale de pază şi protecŃie. Factorii care influenŃează nivelul cheltuielilor publice destinate acestor activităŃi sunt: - mărimea şi structura aparatului de stat şi a organelor de ordine publică; - nivelul salarizării funcŃionarilor publici; - dezvoltarea economică şi socială; - înzestrarea cu echipamente şi aparatură informatică, mijloace de transport şi alte mijloace

tehnice specifice. Cheltuielile publice cu autorităŃile cuprind cheltuielile efectuate cu: - preşedinŃia; - autorităŃile legislative (Senat, Camera DeputaŃilor); - autorităŃi judecătoreşti (Ministerul de justiŃie, Curtea Supremă de JustiŃie, Ministerul Public); - autorităŃi executive şi alte organe ale autorităŃii publice (Secretariatul General al Guvernului,

Ministerele, organele de specialitate ale administraŃiei publice centrale-Curtea de Conturi, Curtea ConstituŃională, Avocatul Poporului etc..

Cheltuielile cu ordinea publică şi siguranŃa naŃională cuprind cheltuielile efectuate cu: - poliŃia; - jandarmeria; - poliŃia de frontieră; - inspectoratele de urgenŃă; - penitenciare; - paşapoarte; - arhivele statului. Cheltuielile de apărare sunt neproductive şi finanŃate de la bugetul de stat. Cheltuielile de apărare

sunt: - cheltuieli directe (cheltuieli cu întreŃinerea armatei în Ńară sau în alte zone de conflict, pensii

militare); - cheltuieli indirecte (plăŃi în contul datorie publice, despăgubiri, cheltuieli de refacere a propriei

economii, plăŃi de pensii cuvenite orfanilor, invalizilor sau văduvelor de război, cercetare ştiinŃifică cu finalitate militară).

4. SISTEMUL RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE

În cadrul economiei de piaŃă resursele, indiferent de forma lor de manifestare, au un caracter limitat comparativ cu nevoile societăŃii.

Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti necesare realizării obiectivelor economice şi sociale într-un interval de timp determinat.

Resursele financiare pot fi publice, private şi mixte. a. Resursele financiare publice includ: - resursele financiare ale administraŃiei publice centrale şi locale; - resursele financiare ale asigurărilor sociale de stat; - resursele instituŃiilor publice cu caracter autonom. b. Resursele financiare private sunt formate din: - resursele financiare ale agenŃilor economici particular; - resursele instituŃiilor şi unităŃilor fără scop lucrativ; - resursele populaŃiei. c. Resursele financiare mixte au drept componentă asocierea dintre instituŃii publice şi private în

urma căreia se pot fructifica operativ resurse financiare cu diferite destinaŃii în ambele sensuri. 4.1. Factorii ce influenŃează sistemul resurselor financiare publice Printre factorii care conduc la creşterea volumului resurselor financiare destinate cheltuielilor

publice se pot enunŃa: - factorul economic; are în vedere faptul că dezvoltarea economică imprimă o anumită evoluŃie

pozitivă produsului intern brut cu repercusiuni asupra sporirii veniturilor impozabile; - factorii monetari; ei îşi transmit influenŃa prin preŃ; dacă preŃurile cresc, au loc fenomene de tip

inflaŃionist, acestea conduc la sporirea resurselor financiare obŃinute din taxe şi impozite; - factorii sociali; antrenează preocuparea statului pentru sporirea resurselor financiare destinate

asigurării nevoilor de educaŃie, asigurărilor sociale de stat, asigurărilor de sănătate ş.a.; - factorii demografici; au în atenŃie creşterea sau scăderea numerică a populaŃiei şi modificările

de structură ce conduc la sporirea ori la micşorarea numărului de contribuabili; - factorul politic; prin măsurile de politică economică, socială şi financiară are influenŃe asupra

producŃiei şi veniturilor cu conotaŃii în planul resurselor financiare; - factorul militar se manifestă ca un mare consumator de resurse financiare; acesta are influenŃă

asupra creşterii necesarului de resurse financiare în anumite etape, creştere realizată prin mărirea impozitelor şi taxelor, a diferitelor contribuŃii şi presiuni asupra bugetului general consolidat;

- factori financiari; au în vedere realizarea optimului dintre creşterea cheltuielilor publice şi creşterea avuŃiei naŃionale şi a produsului intern brut; orice deficit bugetar necesită acoperirea sa, acŃiune care incumbă resurse financiare sporite.

4.2. Tipologia resurselor financiare Gruparea resurselor financiare se realizează în raport de existenŃa unor factori de influenŃă cu efect

direct asupra diversificării acestora. a. Din punct de vedere al conŃinutului lor economic, resursele financiare publice pot fi: - veniturile fiscale ce au un nivel limitat şi sunt insuficiente; ele se bazează pe prevederile codului

fiscal şi nu se pot colecŃiona imediat; - resursele de trezorerie asigură acoperirea temporară a deficitului curent al bugetului de stat,

bugetului asigurărilor sociale, a golurilor de casă înregistrate la bugetele locale şi a deficitelor temporare ale bugetelor fondurilor speciale; ele se asigură prin împrumuturi pe termen scurt având caracter rambursabil, contractate de stat prin emiterea unor bonuri de tezaur;

- împrumuturile publice interne şi externe; reprezintă o datorie publică pe termen mediu şi lung contractată de către administraŃia publică centrală şi locală şi de către agenŃii economici; sunt destinate acoperirii deficitului bugetar;

- emisiunea de bani de către banca centrală; asigură finanŃarea deficitului bugetar, dar produce efecte negative precum: creşterea artificială a veniturilor, sporirea taxelor şi impozitelor, creşterea preŃurilor, reducerea puterii de cumpărare a banilor, inflaŃie.

b. După structura organizatorică a statelor resursele financiare publice sunt: - resursele statelor de tip federal: resurse ale bugetului federal; resurse ale bugetelor statelor,

regiunilor sau provinciilor membre; resurse ale bugetelor locale; - resursele statelor de tip unitar: resursele publice ale bugetului central; resursele publice ale

bugetelor locale.

c. Clasificarea prin prisma bugetului general consolidat are în vedere ca resursele financiare să se grupeze în:

- resurse financiare ale bugetului de stat: venituri curente (impozite, taxe, contribuŃii, venituri nefiscale); venituri din capital;

- resurse financiare ale asigurărilor sociale de stat: resurse provenite din contribuŃii pentru asigurările sociale; alte resurse ce alimentează bugetul asigurărilor sociale de stat;

- resurse financiare cu destinaŃie specială: contribuŃii la fondurile speciale constituite la nivel central;

- resurse financiare ale bugetelor unităŃilor administrativ-teritoriale: impozite, taxe şi venituri nefiscale cu caracter local; cotele şi sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat; cotele adiŃionale la unele venituri ale bugetului de stat; transferurile cu destinaŃie specială de la bugetul de stat; diverse venituri proprii ale bugetelor locale, inclusiv venituri din capital.

d. Clasificarea în funcŃie de ritmicitatea încasărilor la buget. Din acest punct de vedere resursele financiare pot fi:

- resurse financiare ordinare sau curente: resurse pe care statul le încasează în mod obişnuit, au caracter permanent şi un volum care poate fi estimat (impozite, taxe, contribuŃii sau vărsăminte de la întreprinderile publice; resursele trezoreriei reprezentate de disponibilităŃile instituŃiilor publice, fondurile speciale şi mijloacele extrabugetare;

- resurse financiare extraordinare: resurse la care statul recurge în situaŃii excepŃionale: impozite extraordinare, împrumuturi de stat interne şi externe, emisiune de bani, ajutoare şi alte transferuri primite din străinătate, sume rezultate în urma lichidărilor de capital etc.

e. Clasificarea în funcŃie de provenienŃă consideră că resursele financiare pot fi clasificate astfel: - resurse financiare interne: veniturile fiscale, împrumuturile de stat interne, emisiunea

de bani, donaŃii interne; - resurse financiare externe: împrumuturi externe, ajutoare nerambursabile. 4.3. Indicatori privind nivelul resurselor financiare Nivelul resurselor financiare publice şi al diferitelor categorii de venituri se apreciază static şi

dinamic pe baza următorilor indicatori: a. Volumul veniturilor publice, în expresie nominală şi reală Volumul veniturilor publice reprezintă suma veniturilor publice aflate la dispoziŃia entităŃilor

publice; el se exprimă în formă nominală şi se notează cu vn

p.

Deoarece preŃurile curente sunt influenŃate de inflaŃie, pentru exprimarea volumului real al resurselor, veniturile publice se recalculează în preŃuri constante, care exprimă volumul veniturilor publice

în expresie reală vr

p.

Transformarea valorilor din preŃuri curente în preŃuri constante se efectuează cu ajutorul indicelui PIB deflator ce măsoară modificarea nivelului general al preŃurilor în anul considerat 0 sau 1 faŃă de anul de bază, pentru preŃurile constante notate cst.

Indicele PIB deflator se calculează cu relaŃia:

1000/0

xPIBPIBI

cstcstp=

b. Ponderea veniturilor publice în produsul intern brut Exprimă o caracterizare a nivelului veniturilor publice şi a dinamicii acestora în fiecare stat, într-o

anumită perioadă de timp; ea diferă de la o Ńară la alta şi de la o zonă la alta. Se constată: - o accentuare a procesului de redistribuire a veniturilor prin intermediul instrumentelor

financiare; - o creştere mai rapidă a veniturilor publice decât PIB, dar mai lentă decât cheltuielile publice,

fapt ce determină apelul la veniturile extraordinare; - pentru acoperirea cheltuielilor publice în valută, statul utilizează disponibilităŃile sale valutare

sau chiar rezerva de aur. Calculul ponderii veniturilor publice în PIB se face cu relaŃia:

100/

xPIB

vv n

n

p

PIBp=

b. Venitul mediu public pe locuitor Reprezintă mărimi variabile ce se calculează atât în monedă naŃională cât şi în dolari SUA pentru a

se asigura compatibilitatea datelor între diferite Ńări. Se calculează cu relaŃia:

Nvvn

plocp/

/= exprimat în monedă naŃională sau curs de schimb în $.

4.4. Structura veniturilor publice Resursele se constituie, de regulă, ca urmare a redistribuirii PIB, ponderea cea mai mare în totalul

resurselor financiare având-o veniturile fiscale. Veniturile nefiscale au o pondere mai redusă în formarea resurselor financiare (8-19%). Analiza veniturilor publice poate fi făcută atât din punct de vedere global, cât şi din punct de vedere

al structurii lor pe diferite categorii în cadrul unui criteriu de clasificare adoptat. De aceea este necesar a se stabili ponderea (greutatea specifică) fiecărei categorii de venituri publice în totalul acestora cu ajutorul relaŃiei:

100xvvgs

pt

pi

vpi=

Cu ajutorul ponderilor se poate da interpretarea structurii resurselor financiare ale statului şi realiza comparaŃii între state cu niveluri de dezvoltare diferite.

4.5. Dinamica veniturilor publice Indicatorii dinamicii veniturilor publice sunt: a. Modificarea nominală şi reală a veniturilor publice: - modificarea nominală a veniturilor publice; rezultă din compararea veniturilor publice

exprimate în preŃuri curente; - modificarea reală a veniturilor publice; rezultă din compararea veniturilor publice exprimate în

preŃuri constante. Modificarea nominală şi reală a veniturilor publice poate fi identificată în mărime relativă sau

absolută. b. Modificarea ponderii veniturilor publice în produsul intern brut. c. Modificarea volumului mediu al veniturilor publice ce revin pe un locuitor. d. Modificarea structurii veniturilor publice. e. Coeficientul de corelare dintre veniturile publice şi produsul intern brut. f. Elasticitatea veniturilor publice în raport cu produsul intern brut.

5. IMPOZITELE- NOłIUNI GENERALE

Impozitele şi taxele se bazează pe următoarele principii: - neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori şi capitaluri, cu

forma de proprietate, asigurând condiŃii egale investitorilor, capitalului român şi străin; - certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la

interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înŃelege sarcina fiscală ce le revine, precum şi să poată determina influenŃa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;

- echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferită a veniturilor, în funcŃie de mărimea acestora;

- eficienŃa impunerii prin asigurarea stabilităŃii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice şi juridice.

5.1. Despre impozite, taxe şi contribuŃii

NoŃiunea de impozit desemnează o prelevare obligatorie, fără contraprestaŃie şi nerambursabilă, efectuată de către administraŃia publică pentru satisfacerea necesităŃilor de interes general. Din definiŃia respectivă rezultă trei caracteristici fundamentale ale impozitului şi anume: caracterul obligatoriu, titlul nerambursabil şi lipsa contraprestaŃiei. a. Caracterul obligatoriu al impozitului desemnează faptul că plata acestuia către stat este o sarcină impusă tuturor contribuabililor persoane fizice şi/sau juridice române ori străine ca şi rezidenŃilor ce obŃin venituri atât în România cât şi în străinătate şi datorează impozit. Dreptul de a decide asupra nivelului impozitului revine puterii legislative şi organelor administraŃiei locale pentru acele segmente care prin lege le sunt date în responsabilitate. CetăŃenii au obligaŃia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice; sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. b. Titlul nerambursabil al impozitului are în vedere că acesta este o plată definitivă către stat; statul stabileşte nivelul impozitului pe categorii de contribuabili, îl aduce la cunoştinŃa acestora şi urmăreşte colectarea lui la termenele stabilite prin legislaŃia în vigoare. c. Lipsa contratrestaŃiei semnifică ideea potrivit căreia contribuabilii nu pot solicita statului un contraserviciu având o valoare egală sau apropiată cu valoarea impozitului plătit. Rolul important al impozitului se manifestă pe următoarele planuri:

- în plan economic; rolul impozitului se concretizează ca fiind un factor de: încurajare sau descurajare a unor anumite activităŃi economice, creştere sau reducere a producŃiei ori a consumului, îngrădire sau impulsionare a comerŃului exterior. Fără să înceteze de a fi un mijloc de acoperire a cheltuielilor publice, impozitul a devenit a devenit un mijloc de intervenŃie în domeniul economic şi social.

- în plan financiar; rolul impozitului este acela de a se constitui în mijlocul principal de colectare a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice; ele pot creşte sau scădea atât în mărime relativă cât şi absolută fie prin mărirea/micşorarea numărului de plătitori, extinderea bazei de impunere, majorarea/micşorarea cotelor de impunere.

- în plan social; rolul impozitelor constă în faptul că, prin intermediul acestora, statul asigură redistribuirea unei părŃi din produsul intern brut între membrii societăŃii, indiferent dacă aceştia sunt persoane fizice sau juridice.

Taxa reprezintă suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o instituŃie publică ori financiară. Din conŃinutul definiŃiei rezultă că:

- taxa este o sumă bănească plătită de persoane fizice sau juridice către stat ori agenŃi economici/instituŃii publice în baza unei contraprestaŃii efectuate de acestea în favoarea plătitorului;

- nivelul taxei respective depinde de costul serviciului prestat şi poate fi negociat, în raport cu mai multe criterii potrivit uzanŃelor;

- plata taxelor se poate face anticipat sau sfârşitul contraprestaŃiei fără a se percepe penalităŃi; - plata taxelor este benevolă în raport cu opŃiunile solicitanŃilor de servicii, respectiv dacă aceştia

vor sau nu serviciul respectiv. ContribuŃia este o prelevare obligatorie a unei părŃi din veniturile persoanelor fizice sau juridice, cu

sau fără posibilitatea obŃinerii unei contraprestaŃii. Se consideră că aceste contribuŃii pot avea atât un caracter fiscal, obligatoriu, cât şi un caracter nefiscal. De aceea legislaŃia în vigoare face precizarea că denumirea de contribuŃie este mai frecvent folosită în cazul asigurărilor sociale de stat decât în alte cazuri. În aceste condiŃii se poate specifica faptul că aceste contribuŃii pentru asigurările sociale de stat sunt garanŃia că plătitorul va beneficia, la un moment dat, de servicii de protecŃie socială, i se va acorda o pensie. Totodată se fac eforturi ca să existe o corelaŃie între cuantumul sumelor achitate sub formă de contribuŃii şi cele încasate la un moment dat de către contribuabilul respectiv.

În cazul contribuŃiilor statul este garantul că asiguraŃii vor beneficia de servicii de protecŃie socială în mod direct şi imediat, în situaŃia în care situaŃia o impune. Cu toate acestea se constată că nu există o corelaŃie între sumele achitate sub formă de contribuŃii şi contravaloarea serviciilor de protecŃie socială oferite.

5.2. Componentele şi tipologia impozitelor 5.2.1. Componentele impozitelor

Prin urmare componentele impozitului se referă la: subiectul impozitului, suportatorul im-pozitului, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota impozitului, termenul de plată şi sancŃiunea. a. Subiectul impozitului poate fi o persoană fizică sau juridică obligată prin lege la plata sa. LegislaŃia în vigoare numeşte pe acest subiect contribuabil. b. Suportatorul impozitului este reprezentată de persoana fizică sau juridică ce suportă efectiv impozitul. Aceasta poate fi suportatorul real (în cazul impozitelor datorate de către persoanele fizice organelor fiscale locale) sau un interpus (în cazul când impozitul datorat se achită de către o altă persoană – situaŃia ce priveşte impozitul pe salarii, spre exemplu). c. Obiectul impunerii are ca formă de manifestare profitul, venitul, reprezentanŃele, impozitele locale. d. Sursa impozitului constituie originea din care se plăteşte impozitul; aceasta poate fi venit sau avere. e. Unitatea de impunere este exprimarea în unităŃi de măsură a dimensiunii impunerii; ea se poate exprima în unităŃi naturale (kilogram,, litru, hectar, metru pătrat) sau/şi unităŃi monetare (lei). f. Cota impunerii poate fi stabilită în sumă fixă ori în cote procentuale şi reprezintă impozitul datorat pentru o unitate de impunere.

g. Termenul de plată reprezintă momentul calendaristic până la care impozitul trebuie să fie achitat. h. SancŃiunea constituie pedeapsa prevăzută de legile fiscalităŃii pentru contribuabilii care încalcă

dispoziŃiile lor şi se pot materializa în popriri, sechestre, penalităŃi. 5.2.2. Tipologia impozitelor a. După criteriul trăsăturilor de fond şi formă se pot distinge următoarele categorii de impozite: a1 Impozite directe (ele se stabilesc nominal pe contribuabili în raport cu veniturile sau averea

acestora); contribuabilul cunoaşte cu precizie ce impozite şi cota ce o datorează statului, termenul de plată şi sancŃiunile pentru neplata lor, impozitele directe se pot grupa în două familii:

- impozite reale; au în vedere impozitele ce se percep de către stat pentru deŃinerea unor obiecte materiale (pământ, clădiri, maşini etc) şi nu au legătură cu subiectul impozitului; ele se mai denumesc şi impozite pe produs;

- impozite personale; sunt acea categorie de impozite ce au centrul atenŃiei subiectul impozitului iar cuantumul acestora se stabileşte în funcŃie de avere, venit; se plătesc direct de către suportator sau de către terŃe persoane, nu au legătură cu impozitele pe produs şi se mai denumesc şi impozite subiective.

a2 Impozitele indirecte se percep de către stat prin însăşi vânzarea de produse sau bunuri care conŃin în preŃul lor acest tip de impunere; ele se plătesc statului în mod indirect, prin cumpărarea de bunuri şi/sau produse. Impozitele indirecte îmbracă următoarele forme de manifestare: taxa pe valoarea adăugată; accizele; taxele vamale; alte impozite indirecte.

b. După criteriul obiectul impunerii impozitele se clasifică astfel: - impozite pe profit; reprezintă un impozit direct, stabilit nominal în sarcina contribuabilului, prin

care se urmăreşte impunerea profitului obŃinut din activităŃile desfăşurate; - impozitul pe venit; este o impunere directă stabilită asupra veniturilor realizate de către

contribuabili, într-o perioadă de timp (lună, an), indiferent de sursa de provenienŃă şi încasată ca venit la bugetul de stat;

- impozite pe produs; sunt acele impuneri ce se regăsesc în conŃinutul preŃului produsului şi sau bunurilor cumpărate;

- impozitul subiectiv; sunt impuneri ce se referă la averea personală a subiectului, respectiv contribuabilul.

c. În raport cu scopurile urmărite impozitele pot fi: - impozite financiare; scopul urmărit prin impunerea acestora este acela de a crea venituri la

bugetul statului, venituri care să acopere cheltuielile. În cadrul acestui tip de impozit pot intra: impozitul pe venit, accizele, taxa pe valoarea adăugată, taxele de consumaŃie, taxele de timbru şi de înregistrare etc.;

- impozite de ordine; au în vedere limitarea anumitor acŃiuni ori atingerea unui obiectiv cu caracter fiscal; ele pot fi taxe pe vicii în scopul limitării consumului unor produse, ori sub forma accizelor având ca scop obŃinerea de noi resurse financiare.

d. După frecvenŃa utilizării lor impozitele se categorisesc astfel: - impozite permanente; sunt acele impuneri care se încasează, de regulă, anual de la contribuabili,

ele fiind în cuantum constant ori variabil; - impozite de incidenŃă; acestea se percep o singură dată, odată cu declararea acestora (impozitul

pe avere, impozitul pe sumele obŃinute din câştiguri la jocurile de noroc, impozitul pe sumele încasate ca urmare a vânzării unor imobile etc.).

e. În funcŃie de instituŃia care le percepe şi administrează impozitele sunt: - impozite federale; se stabilesc la nivelul pentru realizarea veniturilor la nivel federal; - impozite la nivel de stat component al federaŃiei; se stabilesc drept venituri fiscale la nivelul

statului respectiv; - impozite la nivelul provinciilor sau regiunilor componente ale federaŃiei; se stabilesc drept

venituri similare cu cele ale administraŃiei locale; - impozite ale administraŃiei centrale de stat; - impozite ale administraŃiei de stat locale.

5.3. Metode de impozitare Dacă din punct de vedere teoretic impunerea este clarificată şi se regăseşte exprimată în cadrul codului fiscal, practica fiscală operează cu următoarele metode de impunere: impunerea în sume fixe şi impunerea în cote procentuale. 5.3.1. Impunerea în sume fixe Metoda impunerii în sume fixe este folosită încă din evul mediu şi însemna un impozit perceput pe fiecare cap de locuitor, sub forma unei cote fixe. El purta denumirea şi de capitaŃie. Metoda impunerii în cote fixe se foloseşte, potrivit codului fiscal, în cazul impozitelor ce se referă la averea personală a subiectului, respectiv contribuabilul. Cu privire la metoda de impunere în sumă fixă se poate constata următoarele:

- cu cât venitul este mai mic, cu atât povara fiscală este mai mare; - conduce la o impunere regresivă astfel încât pe măsură ce veniturile cresc, cotele de impozit se

reduc; - povara fiscală este invers proporŃională cu veniturile; - generează cel mai mici cheltuieli ocazionate de stabilirea, constatarea, urmărirea şi încasarea

impozitelor; - realizează inechitate în rândul contribuabililor cu diferite venituri. 5.3.2. Impozitarea în cote procentuale Impozitarea în cote procentuale prevăzută de codul fiscal în vigoare poate fi: în cote proporŃionale,

în cote progresive şi în cote regresive. a. Impozitarea în cote proporŃionale are în vedere ca toŃi contribuabilii să plătească aceeaşi cotă de

impozit, indiferent de veniturile realizate din aceeaşi sursă. Cu alte cuvinte, se consideră că: un agent economic are profitul impozitat cu 25%, indiferent de valoarea profitului fiscal impozabil; impozitul pe câştig, indiferent de sumă, se impozitează cu 10% etc. Prin urmare impozitul nu se corelează cu valoarea venitului contribuabilului el fiind permanent acelaşi.

b. Impozitarea în cote progresive are în atenŃie faptul că se ia o cotă mai mare de impozit unui contribuabil care câştigă mai mult sau are o avere mai mare. Impozitarea în cote progresive poate avea ca evoluŃie următoarea schemă:

- cote uniform crescătoare în raport cu veniturile (averea); - cote în creştere mai mari decât veniturile; - cote în creştere mai mici decât veniturile. Impozitarea în cote progresive poate fi:

- simplă; aceasta poate fi identificată din baremul anual de impunere pentru veniturile realizate - compusă; se exprimă pe tranşe de venit - c. Impozitarea în cote regresive are ca efect procentual luarea unei părŃi mai mari din

venitul persoanelor sărace decât din cel al persoanelor bogate. Cu toate acestea impozitarea în cote regresive se aplică la unele impozite indirecte, dar, în nici un

caz, la impozitele directe. 5.4. Încasarea impozitelor

Literatura de specialitate apreciază că încasarea impozitelor se poate efectua astfel: - la sediul organului fiscal de care aparŃine contribuabilul; în acest caz contribuabilul efectuează

plata în numerar prin prezentarea sa la casieria organului fiscal la termenele stabilite; în prezent se folosesc tot mai mult operaŃiunile de plată prin mijloace electronice;

- deplasarea organului fiscal la sediul contribuabilului; este din ce în ce mai puŃin folosită de către organele fiscale; acest sistem a fost aplicat doar pentru anumite categorii de impozite, de regulă pentru cele locale; cazurile în care are loc această modalitate de plată a impozitului datorat se stabilesc în mod explicit prin legislaŃia în vigoare şi se referă, în principal, la efectuarea controalelor, punerea de sigilii şi sechestre, vânzarea la licitaŃie a unor active etc.;

- reŃinerea la sursă a impozitului datorat; constă în calculul impozitului de către suportatorul impozitului respectiv din drepturile ce se cuvin persoanelor fizice şi juridice şi virarea acestuia la termenele şi pe destinaŃiile stabilite de lege; obligaŃiile de plată care se încadrează la această formă de încasare a impozitului sunt următoarele: veniturile din salarii; veniturile din drepturile de proprietate intelectuală; venituri din dividende; venituri din dobânzi; venituri din jocuri de noroc şi câştiguri; venituri din pensii; contribuŃia la asigurările sociale de stat; alte venituri realizate cu caracter neperiodic, întâmplător;

- perceperea impozitului prin aplicarea de timbre fiscale; este o modalitate de încasare a unor impozite practicată, în principal, de către instanŃele judecătoreşti; în prezent se optează tot mai mult pentru plata acestor taxe prin agenŃi economici specializaŃi precum CEC.

5.5. Dubla impunere juridică internaŃională În prezent, trecerea la economia de piaŃă a produs nu numai schimbări în organismul social, ci şi în

modul de a concepe şi înŃelege acŃiunea economică în sine a indivizilor ori agenŃilor economici indiferent de apartenenŃa acestora la un sistem de capital sau altul, de mărime sau ramură a economiei în care activează.

Adâncirea şi diversificarea schimburilor economice, financiare internaŃionale, adâncirea cooperării economice, tehnice şi ştiinŃifice, precum şi a a celei din producŃie necesită mijloacele adecvate pentru abordarea unui sistem fiscal unitar care să asigure buna desfăşurare a activităŃilor, cointeresarea reciprocă şi evitarea dublei impuneri.

Supunerea la impozit a aceleeaşi activităŃi aducătoare de venit, pentru aceeaşi perioadă de timp, atât în Ńara de sursă cât şi în Ńara de rezidenŃă a beneficiarului de venit, poate conduce la stânjenirea schimburilor economice, a circulaŃiei libere a factorilor de producŃie.

Dubla impunere juridică internaŃională poate să apară doar în cazul impozitelor directe – pe venit şi avere, dar nu şi în cazul impozitelor indirecte.

Practica fiscală internaŃională a sesizat o serie de cerinŃe ce stau la baza dublei impuneri juridice internaŃionale şi anume:

- rezidenŃa; în această situaŃie, veniturile realizate atât în România cât şi în străinătate se impozitează, indiferent dacă acesta se află pe teritoriul statului respectiv sau în afara acestuia;

- naŃionalitatea; semnifică faptul că un stat impune rezidenŃilor săi impozite pe veniturile şi averea lor, indiferent dacă aceştia locuiesc sau nu în Ńara lor;

- originea veniturilor; impozitul se pune de către organele fiscale din Ńara pe teritoriul căreia s-au realizat veniturile sau se află averea, făcându-se abstracŃie de rezidenŃă sau naŃionalitate.

Evitarea dublei impuneri juridice internaŃionale se poate realiza prin: - scutire totală; potrivit acestei metode venitul realizat de rezidentul unei Ńări şi care a fost

impozitat la sursă, se deduce în întregime din venitul total impozabil al acestuia în statul de rezidenŃă;

- scutirea progresivă; venitul obŃinut de rezident în străinătate se adaugă la venitul realizat de acesta în statul de rezidenŃă, urmând ca la venitul total rezultat să se aplice cota progresivă aferentă;

- creditarea ordinară; constă în aceea că impozitul plătit statului străin pentru venitul realizat pe teritoriul acestuia de către rezidentul altui stat, se deduce direct din impozitul datorat în statul de rezidenŃă, însă numai până la limita impozitului intern ce revine la un venit egal cu venitul obŃinut în străinătate;

- creditatea totală; specifică faptul că impozitul plătit în străinătate pentru venitul realizat acolo se deduce integral din impozitele datorate în statul de rezidenŃă.

Pentru evitarea dublei impuneri juridice internaŃionale a veniturilor şi averii s-au încheiat diferite convenŃii în tre state. Astfel aceasta de venit obiect al acŃiunilor OrganizaŃiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică, a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, promovând recomandări, modele de convenŃii şi soluŃii acceptabile, care să stea la baza încheierii actelor legale de evitare a dublei impuneri şi care să se armonizeze cu legislaŃia internă a statelor. România are încheiate convenŃii pentru evitarea dublei impuneri cu majoritatea Ńărilor din Europa, dar şi cu state de pe alte continente. În cadrul acestor convenŃii au fost adoptate una sau alta dintre metodele de evitare a dublei impuneri astfel :

- creditarea totală se găseşte în convenŃiile încheiate cu Belgia, Norvegia, Olanda, Danemarca, Canada, Siria, Pakistan, Sudan, Iordania;

- creditarea ordinară o putem regăsi în convenŃiile cu FranŃa, Germania, Italia, Suedia, SUA, Turcia, India, China, Tunisia.

6. IMPOZITELE DIRECTE

Impozitele directe sunt acele impuneri percepute direct asupra persoanelor fizice şi juridice şi obligate prin lege la plata acestora. Caracteristicile de bază ale impozitelor directe pot fi enunŃate astfel:

- caracter nominal; ele se stabilesc pe numele şi adresa fiecărui contribuabil; - caracter anticipat; se stabilesc înainte de termenele de plată prevăzute pentru acestea; - cuantum individualizat pe fiecare contribuabil; - au la bază o solidă documentare (carte funciară, rol fiscal, stat de plată etc.); - se stabilesc pe veniturile/averea contribuabililor; - termenele de plată sunt prevăzute de legislaŃia fiscală în vigoare; - se cunoaşte atât plătitorul cât şi suportatorul impozitului. 6.1. Impozitele reale Au în vedere impozitele ce se percep de către stat pentru deŃinerea unor obiecte materiale (pământ,

clădiri, maşini etc) fără să se Ńină seama de situaŃia personală a subiectului impunerii; ele se mai denumesc şi impozite pe produs. Impozitele reale se referă doar la averea materială a contribuabililor şi nu la veniturile acestora exprimate sub formă bănească. În categoria impozitelor reale intră: impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaŃiilor, taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate.

a. Impozitul pe clădiri de la persoane fizice şi juridice În conformitate cu prevederile legale, orice persoană care are în proprietate o clădire situată în

România datorează anual impozit pentru acea clădire; impozitul respectiv se numeşte impozit pe clădiri, se datorează bugetului local al unităŃii administrativ-teritoriale în care se află amplasată clădirea.

b. Impozitul pe teren de la persoane fizice şi juridice Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit

anual denumit impozit pe teren ce se plăteşte la bugetul local al unităŃii Administrativ-teritoriale în raza căreia este situat terenul.

Impozitul pe teren se stabileşte luând în calcul numărul de metri pătraŃi de teren, rangul localităŃii în care este amplasat terenul şi zona şi/sau categoria de folosinŃă a terenului, conform încadrării făcute de Consiliul local.

c. Taxa asupra mijloacelor de transport deŃinute de către persoane fizice şi persoane juridice Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat în România

datorează o taxă anuală pentru mijlocul de transport, taxă ce se plăteşte la bugetul local al unităŃii administrativ-teritoriale unde persoana îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.

Taxa asupra mijloacelor de transport se calculează în funcŃie de tipul mijlocului de transport, capacitatea cilindrică a acestuia, masa totală maxim autorizată sau destinaŃia sa.

d. Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaŃiilor Orice persoană care trebuie să obŃină un certificat, aviz sau altă autorizaŃie trebuie să plătească o

taxă compartimentului de specialitate al autorităŃii publice locale înainte de a i se elibera certificatul, avizul sau autorizaŃia necesară.

e. Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate Are ca suport ideea potrivit căreia orice persoană, care beneficiază de servicii de reclamă şi

publicitate în România în baza unui contract sau a unui alt fel de înŃelegere încheiată cu altă persoană,

datorează plata taxei respective cu excepŃia serviciilor de reclamă şi publicitate realizate prin intermediul mijloacelor de informare în masă scrise ori a audiovizualului. Taxa se poate plăti pentru:

- servicii de reclamă şi publicitate, caz în care se plăteşte lunar până la data de 10 a lunii următoare celei în care a intrat în vigoare contractul de prestări de servicii de reclamă şi publicitate;

- afişaj în scop de reclamă şi publicitate, caz în care taxa se stabileşte pentru un an calendaristic şi se poate plăti integral anticipat, ori pe trimestre

Taxa se plăteşte la bugetul local al unităŃii administrativ-teritoriale în raza căreia persoana prestează/realizează servicii de reclamă şi publicitate.

6.2. Impozite personale Impozitele personale sunt acea categorie de impozite ce au centrul atenŃiei subiectul impozitului şi

se plătesc direct de către suportator sau de către terŃe persoane. Forma de manifestare a impozitelor personale este impozitul pe venit. El se aplică următoarelor categorii de venituri supuse impozitării:

- venituri din activităŃi independente; cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităŃi adiacente. Venitul net din activităŃi independente se include în venitul anual global şi se impozitează.

- venituri din salarii; cuprind veniturile în bani şi/sau natură obŃinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaŃiile pentru incapacitate temporară de muncă. Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plăŃi anticipate care se calculează şi reŃin la sursă de către plătitorii de venituri. Plătitorii de salarii şi de venituri asimilate au obligaŃia de a calcula şi de a reŃine impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, la data efectuării plăŃii acestor venituri, precum şi de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri. Anual are loc regularizarea impozitului reŃinut pentru anumite venituri de natură salarială.

- venituri din cedarea folosinŃei bunurilor; sunt veniturile, în bani şi/sau natură provenind din cedarea folosinŃei bunurilor mobile şi imobile, obŃinute de către proprietarul uzufructuar sau alt deŃinător legal, altele de cât veniturile din activităŃile independente. Un contribuabil ce realizează venituri din cedarea folosinŃei bunurilor pe parcursul unui an, cu excepŃia veniturilor din arendare, datorează plăŃi anticipate în contul impozitului pe venit către bugetul de stat; venitul net din cedarea folosinŃei bunurilor se include în venitul anual global şi se impozitează.

- venituri din investiŃii; veniturile din investiŃii se referă la: dividende; venituri impozabile din dobânzi; câştiguri din transferul titlurilor de valoare; venituri din operaŃiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum şi alte operaŃiuni similare. Veniturile din dividende se impozitează cu 5%; dobânzile au cota de impozitare de 1%.

- venituri din pensii; reprezintă sume primite ca pensii de la fondurile înfiinŃate din contribuŃiile sociale obligatorii, făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din schemele facultative de pensii ocupaŃionale şi cele finanŃate de la bugetul de stat. Venitul impozabil lunar din pensii se stabileşte prin scăderea unei sume neimpozabile lunare de 800 lei din venitul din pensii.

- venituri din activităŃile agricole; provin din următoarele activităŃi: cultivarea şi valorificarea florilor, legumelor şi zarzavaturilor în sere şi solarii special destinate acestor scopuri şi/sau în sistem irigat; cultivarea şi valorificarea arbuştilor, plantelor decorative şi ciupercilor; exploatarea pepinierelor viticole şi pomicole şi altele asemenea. Impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 15% asupra venitului net, determinat pe bază de norme de venit, cât şi în sistem real, impozitul fiind final.

- venituri din premii şi din jocuri de noroc; cuprind veniturile din concursuri şi jocuri de noroc, altele decât cele realizare ca urmare a participării la jocuri de tip cazinou, maşini electronice cu câştiguri şi altele; aceste venituri nu se includ în venitul anual global; cota de impozitare este: pentru venitul provenit din premii 10% din venitul net; veniturile provenite din jocurile de noroc se impun cu o cotă de 20% asupra venitului net calculat.

- venitul anual global; se stabileşte prin deducerea din venitul anual global, în ordine a următoarelor: pierderi fiscale reportate; deduceri personale; cheltuieli pentru reabilitarea locuinŃei de domiciliu destinate reducerii pierderilor de căldură în limita a 1500 lei pe an; prime de asigurare pentru locuinŃe în limita a 200 euro pe an; contribuŃii la schemele facultative de pensii ocupaŃionale în limita de 200 euro pe an; contribuŃii pentru asigurările private de sănătate în limita a 200 euro pe an; cotizaŃia de sindicat. Contribuabilii respectivi depun la organul fiscal o declaraŃie de venit global şi declaraŃii speciale pentru fiecare an fiscal până la data de 15 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. În baza acestei declaraŃii de venit global se calculează impozitul pe venitul anual global din anul fiscal respectiv.

6.3. Impozitul pe profit

Modalitatea de impozitare a profitului realizat de persoanele juridice este determinată, în principal, de modul de organizare a acestora.

Sunt obligate la plata impozitului pe profit următoarele categorii de contribuabili: persoanele juridice române; persoanele juridice străine ce desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România; persoanele juridice străine şi persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activitate în România într-o asociere fără personalitate juridică; persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăŃi imobiliare situate în România; persoane fizice rezidente asociate cu persoane fizice române, pentru veniturile realizate atât în România cât şi în străinătate din asocieri fără personalitate juridică.

Profitul impozabil se calculează ca diferenŃă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

7. IMPOZITELE INDIRECTE Resursele financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice conŃin, alături de impozitele directe, impozitele indirecte. Impozitele indirecte au următoarele caracteristici:

- necesită un timp din momentul instituirii lor şi până ce devin operaŃionale; - reclamă cheltuieli modice de aşezare, percepere şi urmărire; - au un caracter voalat fiind conŃinute în preŃul de vânzare al produselor; - nu sunt nominative şi ca atare nu se cunosc date despre contribuabil; - se stabilesc pe consumul unor produse sau servicii; - nu se comunică fiecărui contribuabil impozitul pe care îl are de plătit; - se include în preŃul unor produse şi/sau servicii; - se aplică cota regresivă de impozitare întrucât sunt în relaŃia directă cu consumul şi cheltuielile

şi nu cu venitul sau cu averea; - suportatorul este diferit de plătitor; - termenul de plată al suportatorului este diferit faŃă de cel al plătitorului. Scopul impozitelor indirecte se manifestă ca fiind: - procurarea necesarului de venituri bugetare, care nu pot fi asigurate doar prin impozite directe; - frânarea importului şi a consumului unor bunuri şi servicii din partea populaŃiei. Din categoria impozitelor indirecte fac parte: taxa pe valoarea adăugată, accizele, monopolurile

fiscale, taxele de timbru şi taxele vamale. 7.1. Taxa pe valoarea adăugată Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se datorează bugetului de stat. Ea se aplică

începând din anul 1993 în locul impozitului pe circulaŃia mărfurilor. Taxa pe valoarea adăugată se aplică tuturor operaŃiunilor care îndeplinesc cumulativ următoarele

condiŃii: - constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată; prin livrare de bunuri

se înŃelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă persoană, direct sau prin persoane care acŃionează în numele acestuia; prestarea de servicii este orice operaŃiune care nu se constituie în livrare de bunuri

- locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi România; - livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă;

- livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activităŃile economice; - în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprinde şi importul de bunuri; se consideră

import de bunuri intrarea de bunuri în România provenind dintr-un alt stat; - operaŃiunile care se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată precum: operaŃiuni

taxabile; operaŃiuni scutite cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată, dar este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziŃionate; operaŃiuni scutite fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată şi nu este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziŃionate; operaŃiuni de import scutite de taxa pe valoarea adăugată pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată în vamă.

Taxa pe valoarea adăugată are drept elemente: - faptul generator al taxei care reprezintă faptul prin care sunt realizate condiŃiile legale, necesare

pentru exigibilitatea taxei; - exigibilitatea taxei atunci când autoritatea fiscală devine îndreptăŃită, în baza legii, la un

moment dat, să solicite taxa pe valoarea adăugată de la plătitorii taxei, chiar dacă plata acesteia este stabilită prin lege la o altă dată.

Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din: a. Pentru operaŃiunile în interiorul Ńării: - pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii, ceea ce constituie contrapartidă obŃinută sau care

urmează a fi obŃinută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terŃ, inclusiv subvenŃiile direct legate de preŃul acestor operaŃiuni;

- preŃurile de achiziŃie sau, în lipsa acestora, preŃul de cost, determinat la momentul livrării; - suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru executarea prestărilor de servicii. b. Pentru operaŃiunile de import: - pentru un import de bunuri este constituită din valoarea pentru import în vamă a bunurilor,

stabilită conform legislaŃiei vamale în vigoare, la care se adaugă taxele vamale, comisionul vamal, accizele şi alte taxe, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, datorate pentru importul de bunuri;

- se mai cuprind cheltuielile accesorii precum comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare care intervin până la primul loc de destinaŃie a bunurilor, în măsura în care aceste cheltuieli nu au fost cuprinse în baza de impozitare stabilită;

- dacă suma folosită la stabilirea bazei de impozitare pentru un import de bunuri este exprimată în valută, aceasta se converteşte în moneda naŃională, pentru a se stabili valoarea în vamă a bunurilor importate.

Cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de 19% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru orice operaŃiune impozabilă care nu este scutită de taxa pe valoarea adăugată sau care nu este supusă cotei reduse a taxei pe valoarea adăugată.

Cota redusă a taxei pe valoarea adăugată este de 9% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru o serie de livrări de bunuri şi prestări de servicii.

O serie de operaŃiuni de interes general sunt scutite de plata taxei pe valoarea adăugată precum şi unele bunuri de import, dar şi operaŃiuni de export ori alte operaŃiuni similare şi transportul internaŃional.

Perioada fiscală pentru taxa pe valoarea adăugată este luna calendaristică. Plătitorii taxei pe valoarea adăugată sunt: - persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, pentru operaŃiunile

taxabile realizate; - beneficiarii prestărilor de servicii taxabile, efectuate de persoane impozabile stabilite în

străinătate, indiferent dacă aceştia sunt înregistraŃi sau nu ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată;

- persoanele care importă bunuri, pentru bunurile introduse în Ńară, potrivit regulamentului vamal aplicabil acestora.

7.2. Accizele sau taxele de consumaŃie Accizele sau taxele de consumaŃie reprezintă taxe speciale de consum care se datorează bugetului

de stat, pentru următoarele produse provenite din producŃia internă sau din import:

- bere; pentru berea produsă de micii producători independenŃi, care deŃin instalaŃii de fabricaŃie cu o capacitate nominală anuală care nu depăşeşte 200.000 hl, se aplică accize specifice reduse.

- vinuri; vinurile sunt: * vinuri liniştite, cu excepŃia vinului spumos şi care au o concentraŃie alcoolică mai mare de 1,2% în

volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conŃinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare, sau au o concentraŃie alcoolică mai mare de 15% în volum, dar care nu depăşeşte 18% în volum, au fost obŃinute fără nici o îmbogăŃire, şi la care alcoolul conŃinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

* vinuri spumoase şi care sunt prezentate în sticle închise, cu un dop tip ciupercă, fixat cu ajutorul legăturilor sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în soluŃie egală sau mai mare de 3 bari şi au o concentraŃie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conŃinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

- băuturi fermentate, altele de cât berea şi vinuri; reprezintă: * alte băuturi fermentate liniştite cu excepŃia altor băuturi fermentate spumoase, având: o

concentraŃie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 10% în volum; sau o concentraŃie alcoolică ce depăşeşte 10% în volum, dar nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conŃinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

* alte băuturi fermentate spumoase care sunt prezentate în sticle închise cu un dop tip ciupercă, fixat cu ajutorul legăturilor sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în soluŃie egală sau mai mare de 3 bari, şi care: au o concentraŃie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 13% în volum; sau au o concentraŃie alcoolică care depăşeşte 13% în volum, dar nu depăşeşte 15% în volum şi la care alcoolul conŃinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

- produse intermediare; reprezintă toate produsele care au o concentraŃie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 22% în volum; se consideră produse intermediare şi orice băutură fermentată liniştită care are o concentraŃie alcoolică ce depăşeşte 5,5% în volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare, şi orice băutură fermentată spumoasă care are o concentraŃie alcoolică ce depăşeşte 8,5% în volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare.

- alcool etilic; reprezintă toate produsele care au o concentraŃie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum; produsele care au o concentraŃie alcoolică ce depăşeşte 22%; Ńuică şi rachiuri de fructe; orice alt produs, în soluŃie sau nu, care conŃine băuturi spirtoase potabile.

- produse din tutun sunt: Ńigarete; Ńigări şi Ńigări de foi; tutun de fumat (tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în Ńigarete; alte tutunuri de fumat).

- uleiuri minerale; uleiurile minerale pentru care se datorează accize sunt: benzină cu plumb; benzină fără plumb; motorină; păcură; gazul petrolier lichefiat; gazul metan; petrol lampant; benzen, toluen, xileni şi alte amestecuri de hidrocarburi aromatice.

- alte produse accizabile: cafea; confecŃii din blănuri naturale; articole din cristal; bijuterii din aur şi platină; produse de parfumerie; aparate video şi combine audio; dublu radiocasetofoane; aparate de luat imagini fixe şi camere video; aparate fotografice; cuptoare cu microunde; aparate pentru aer condiŃionat; arme de vânătoare şi arme de uz individual altele decât cele de uz militar sau de sport; iahturi şi bărci cu motor.

Plătitorii de accize sunt agenŃii – persoane juridice, asociaŃii familiale şi persoane fizice autorizate – care produc sau importă astfel de produse; plătitori de accize sunt şi persoanele fizice care introduc în Ńară autoturisme şi autoturisme de teren, inclusiv rulate.

7.3. Taxele vamale Taxele vamale reprezintă un impozit indirect ce se percepe de către stat în cadrul comerŃului

internaŃional, respectiv în activităŃile de import-export şi tranzitul de mărfuri. Plătitorii taxelor vamale sunt agenŃii economici importatori, indiferent de forma de organizare şi

tipul de proprietate. Taxele vamale se aplică, în Ńara noastră, doar asupra importurilor de produse şi mărfuri, iar exporturile sunt scutite de la plata acestora.

7.3.1. Principiile de bază pentru aplicarea reglementărilor vamale sunt: - bunurile se introduc sau se scot din Ńară numai prin birourile vamale; aceste mărfuri sunt supuse

operaŃiunii de vămuire şi rămân sub supraveghere vamală până la acordarea liberului de vamă; - bunurile intrate în Ńară se înscriu, în ordinea sosirii la frontieră, în registrul de evidenŃă, pe baza

documentelor de transport şi a celor comerciale;

- mărfurile şi bunurile intrate în Ńară sunt îndrumate către biroul vamal stabilit de autoritatea vamală sau în alt loc desemnat de aceasta, ori spre o zonă liberă;

- la intrarea sau ieşirea din Ńară a mărfurilor autoritatea vamală stabileşte un regim vamal după cum urmează: regimul vamal definitiv (cuprinde importul şi exportul de mărfuri); regimul vamal suspensiv (cuprinde tranzitul mărfurilor, antrepozitul etc.)

7.3.2. Tipologia taxelor vamale a. După fluxurile comerciale taxele vamale pot fi: - taxele vamale de export au atât un scop fiscal cât şi/sau unul economic. Ele se instituie atunci când

statul doreşte să protejeze, prin măsuri fiscale, unele materii prime, semifabricate sau produse finite fie pentru a se asigura prelucrarea lor în Ńară, fie pentru faptul că deŃin o pondere extrem de mare în totalul exporturilor Ńării respective.

- taxele vamale de tranzit sunt acele taxe ce se aplică în cazul tranzitării teritoriului unui stat asupra produselor şi mărfurilor tranzitate. Ele se instituie în cazuri de excepŃie de către unele state, dar regula generală este aceea de a nu fi folosite întrucât împietează comerŃul, iar teritoriul lor va fi ocolit de tranzitul de mărfuri.

- taxele vamale de import sunt cele mai des întâlnite taxe şi se instituie asupra produselor şi mărfurilor importate în momentul în care acestea trec frontiera statului importator.

b. După modul lor de exprimare putem avea: - taxe vamale ad-valorem; sunt taxe vamale ce se exprimă ca procent din valoarea mărfurilor

importate; - taxe vamale specifice; sunt taxe vamale ce stabilesc în sumă fixă pe unitatea fizică de marfă

importată; - taxe vamale compuse; sunt taxe vamale ce rezultă din combinarea taxelor vamale ad-valorem cu

taxele vamale specifice. c. După nivelul lor, taxele vamale pot fi: - taxe vamale în condiŃia clauzei naŃiunii celei mai favorizate; se practică la importul de mărfuri în

cadrul Ńărilor membre ale OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului, dar şi între acestea şi alte state cu care sunt încheiate acorduri în acest sens şi în baza cărora se acordă reciproc această clauză. Nivelul taxelor vamale, în aceste condiŃii, poate reprezenta: un nivel consolidat (se stabileşte în cadrul unor negocieri multilaterale şi nu poate fi schimbat decât în prezenŃa celor care l-au negociat); un nivel neconsolidat (se stabileşte în baza unor negocieri bilaterale).

- taxe vamale autonome; sunt taxe ce au un nivel mai ridicat şi se stabilesc între Ńările care nu fac parte din OrganizaŃia Mondială a ComerŃului sau nu au acorduri cu state din interiorul acestui organism;

- taxe vamale preferenŃiale; sunt taxe ce se stabilesc între Ńări cu niveluri de dezvoltare diferite ori în interiorul uniunilor vamale cu caracter închis, în baza unor acorduri şi au un nivel suficient de redus ce rivalizează cu taxele vamale în condiŃia clauzei naŃiunii celei mai favorizate.

d. După modul de fixare taxele vamale se categorisesc astfel: - taxe vamale convenŃionale; au un nivel mai redus şi se aplică asupra relaŃiilor comerciale între

Ńările care fac parte din anumite uniuni vamale; - taxe vamale asimilate; sunt taxe temporare, ele fiind introduse cu ocazia preluării sistemului

vamal al unei alte Ńări. e. După scopul instituirii taxelor vamale avem: - taxe vamale preferenŃiale; sunt determinate de negocierile între guverne şi constau într-o reducere

reciprocă a taxelor vamale; - taxe vamale de sancŃiune; se pot manifesta sub următoarele forme: taxe anti-dumping (=preŃ

mondial - preŃul de dumping); taxe compensatorii ce se aplică la produsele importate ce beneficiază în Ńara de origine de subvenŃii ilegale; taxe de retorsiune ce se aplică atunci când un stat partener în relaŃii comerciale îşi ridică taxele vamale, fără a se fi căzut de comun acord asupra acestui lucru sau fără o consultare reciprocă prealabilă.

7.3.3. Aspecte cu privire la vămuire Documentele principale necesare activităŃii de import-export în spaŃiul european sunt:

- factura; reflectă cantitativ şi valoric contractul de vânzare la export; - declaraŃia vamală; întocmită de către exportator sau comisionarul de vamă; - certificatul de origine comunitar vizat de Camera de ComerŃ; justifică originea mărfii în Ńara

importatoare;

- EUR 1 vizat de vamă; este document de circulaŃie ce însoŃeşte marfa până la destinatar şi certificat de origine;

- EXE 1; este un document vamal solicitat la ieşirea mărfii exportate din teritoriul vamal; - conosamentul pentru transportul naval; - CMR pentru transportul rutier; - scrisoarea de transport aerian; - scrisoarea de transport internaŃional pe calea ferată; - confirmarea de preluare a mărfii; - certificatul de asigurare; - cererea de asimilare etc.

Baza de calcul pentru stabilirea cuantumului vămuirii o reprezintă datele cuprinse de factură, deoarece pornind de la aceasta se calculează valoarea în vamă. Valoarea în vamă reprezintă acea valoare care constituie baza de calcul al taxelor vamale pentru import conform tarifului vamal de import al României. La valoarea în vamă, în măsura în care au fost efectuate, dar nu au fost cuprinse în preŃ, se mai includ: cheltuielile de transport al mărfurilor importate până la frontiera română; cheltuielile de încărcare, de descărcare şi de manipulare, conexe transportului, ale mărfurilor din import aferente parcursului extern; costul asigurării pe parcursul extern. Transformarea în lei a valorii în vamă se face la cursul de schimb stabilit şi comunicat de Banca NaŃională a României; acest curs de schimb se utilizează pe toată durata săptămânii următoare, pentru declaraŃiile vamale înregistrate în cursul acelei săptămâni.

După achitarea taxei vamale stabilite se primeşte "liberul de vamă" (reprezintă actul prin care autoritatea vamală lasă la dispoziŃia titularului declaraŃiei vamale mărfurile vămuite, în scopul prevăzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate) şi operaŃia de vămuire s-a încheiat.

7.4. Monopolurile fiscale Raportat la această definiŃie apreciem că prin monopol fiscal se înŃelege dreptul exclusiv al statului

de a exercita un impozit sau o taxă asupra producerii şi/sau comercializării anumitor mărfuri. Statul instituie monopoluri fiscale asupra următoarelor categorii de mărfuri: tutun şi produse din tutun; sare; alcool; jocuri de noroc etc. Aceste monopoluri fiscale contribuie într-o măsură substanŃială la formarea veniturilor bugetului de stat. Aceste venituri sunt formate, pe de o parte, din profitul creat în procesul de producere a acestor mărfuri, iar pe de altă parte, din impozitul indirect conŃinut de preŃul produsului şi care se încasează de la consumatorul final.

Practic, acest impozit (taxa) fixat asupra preŃului de vânzare şi care se include în acesta, se numeşte monopol fiscal.

Monopolurile fiscale pot fi clasificate astfel: - monopoluri fiscale depline; sunt măsuri fiscale instituite asupra producerii şi comercializării unor

mărfuri; - monopoluri parŃiale; se instituie fie numai asupra producŃiei şi comerŃului cu ridicata, fie numai

asupra comerŃului cu amănuntul.

7.5. Taxele de înregistrare şi de timbru Taxele de înregistrare şi de timbru reprezintă plăŃile pe care le fac diferite persoane fizice şi/sau

juridice pentru serviciile efectuate în favoarea lor de anumite instituŃii publice. Taxele de înregistrare şi de timbru au următoarele caracteristici specifice:

- au caracter obligatoriu; nu poŃi beneficia de serviciul respectiv solicitat dacă nu ai achitat taxa stabilită;

- sunt cu titlu nerambursabil; odată achitată taxa nu se mai restituie sub nici un motiv; - neplata lor conduce la urmărire judiciară; - presupun o contraprestaŃie; plătitorul beneficiază de un contraserviciu din partea instituŃiei

respective. Taxele de înregistrare şi de timbru se clasifică astfel:

- taxe judecătoreşti; sunt plăŃile efectuate către instanŃele jurisdicŃionale în legătură cu acŃiunile introduse spre judecare de către persoanele fizice şi/sau juridice;

- taxe notariale; reprezintă o plată datorată birourilor notariale pentru efectuarea de diferite înregistrări, autentificări etc.;

- taxe consulare; sunt plăŃi efectuate către consulate pentru eliberarea unor certificate de origine, acordare de vize etc.;

- taxe de administrare; sunt plăŃi efectuate către diferite organe ale administraŃiei de stat pentru eliberări de autorizaŃii, permise, legitimaŃii etc., la cerere;

- taxe de timbru; sunt taxe ce se percep la efectuarea unor operaŃii; acestea sunt: timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric şi al artelor plastice, care alimentează diferite fonduri publice destinate susŃinerii unor activităŃi din domeniul culturii etc.

- taxe de înregistrare; plăŃile percepute la vânzări de imobile, la înfiinŃarea de societăŃi comerciale, cumpărarea la bursă etc.;

- diverse tarife, ca de exemplu: tarifele pentru servicii prestate de Oficiul NaŃional de Cadastru; tarifele pentru servicii prestate de Oficiul de Autorizare şi Control în Turism etc.

8. POLITICA FISCALĂ 8.1. Conceptul de politică fiscală

În domeniul economic se adoptă următoarele instrumente ale politicii: - politica monetară ce constă în ansamblul mijloacelor de influenŃare a Băncii NaŃionale asupra masei monetare din economie, în scopul reglării acesteia în concordanŃă cu obiectivele de politică economică stabilite; politica monetară se materializează în: stabilirea taxei scontului (reescontului); reglarea mărimii creditului; politica pieŃei deschise (măsură ce se ia de către Banca NaŃională prin vânzarea sau cumpărarea de creanŃe în scopul de a influenŃa masa totală de bani existentă pe piaŃă); liberalizarea ratei dobânzii; politica valutară; - politica bugetară acŃionează prin bugetul de stat; bugetul de stat reprezintă o balanŃă ce cuprinde atât veniturile cât şi cheltuielile structurate pe obiective de cheltuieli pe parcursul unui an, la nivel central; acesta descrie pentru o perioadă de un an toate resursele şi toate cheltuielile permanente ale statului;

- politica fiscală reprezintă o formă a politicii economice care se referă la stabilirea proporŃiilor dintre impozitele directe şi cele indirecte, la ponderea impozitelor şi taxelor în venituri, în scopul influenŃării dezvoltării economice şi a politicii sociale; reprezintă ansamblul de măsuri de sporire sau dimensionare a ratei impozitelor şi cheltuielilor guvernamentale luate într-un stat, într-o anumită perioadă de timp, în scopul influenŃării vieŃii economice şi sociale; - politica socială este definită ca fiind activităŃile/acŃiunile desfăşurate de către/prin intermediul statului (strategii, programme, proiecte, instituŃii, acŃiuni, legislaŃie) care au ca scop promovarea/influenŃarea bunăstării individului, familiei sau comunităŃii într-o societate, ca şi a bunăstării societăŃii în ansamblul ei ; prin politica socială se garantează fixarea salariului minim garantat, transferurile sociale şi dreptul la muncă; - politica veniturilor are ca obiectiv libertatea negocierilor sau reglementărilor în materie de salarii, controlul preŃurilor; - politica industrială ca ansamblu de intervenŃii şi măsuri orientative ale statului cu scopul de a restabili sau întări competitivitatea întreprinderilor industriale; - politica agricolă ca ansamblu de intervenŃii şi măsuri orientative ale statului cu scopul de a restabili sau întări competitivitatea în sectoarele specifice agriculturii; - programarea economică reprezentând acŃiunea de defalcare, etapizare şi sincronizare a unor sarcini precise, în timp şi în spaŃiu, inclusiv de repartizare pe factori de răspundere, concretizate în profil de execuŃie, prin care se realizează, în condiŃii de eficienŃă, obiective economice prealabil stabilite.

Având în vedere cele exprimate anterior, politica fiscală reprezintă puterea de a percepe venituri la bugetul de stat prin sistemul impozitelor şi de a cheltui aceste venituri pe destinaŃiile din capitolele bugetare. Ca atare politica fiscală poate să conŃină următoarele elemente: - încasarea veniturilor în condiŃii de echitate şi folosirea acestora în vederea exercitării rolului şi funcŃiilor statului; - realizarea de cheltuieli având drept rezultat eficienŃa economică a acestora în îndeplinirea rolului şi funcŃiilor statului; - emiterea şi impunerea de reglementări fiscale de către stat prin care să se stimuleze dezvoltarea economică, sporirea veniturilor, efectuarea de cheltuieli. Politica fiscală se materializează în practică prin bugetul de stat care cuprinde atât partea de venituri cât şi pe cea de cheltuieli.

8.2. Politica fiscală în domeniul formării veniturilor publice Politica fiscală în domeniul formării veniturilor publice va trebui să aibă în vedere stabilirea volumului şi provenienŃei resurselor ce pot fi colectate de către stat, în condiŃii normale, metodele de prelevare ce urmează a fi utilizate, precum şi obiectivele ce vor trebui a fi atinse de instrumentele fiscale folosite în procesul de constituire a cestor fonduri. În consecinŃă, politica fiscală în domeniul formării veniturilor publice, constă în modalităŃile pe care guvernul le concepe şi acŃionează în scopul obŃinerii veniturilor bugetare. a. Volumul veniturilor publice de care are nevoie statul este dat de volumul cheltuielilor considerate a fi realizate în perioada dată. Volumul veniturilor publice este cu atât mai mare cu cât un stat are o economie naŃională mai dezvoltată. AfirmaŃia are la bază corelaŃia dintre volumul veniturilor colectate de stat şi indicatorii macroeconomici de bază precum:

- produsul intern brut; el este expresia valorică a totalităŃii bunurilor şi serviciilor finale furnizate de agenŃii economici care-şi desfăşoară activitatea pe teritoriul unei Ńări; se calculează atât în preŃul pieŃei, respectiv în preŃuri curente cât şi în costul factorilor, respectiv după scăderea impozitelor indirecte şi adăugarea subvenŃiilor de exploatare;

- produsul intern net; reprezintă suma produire finite, adică pe lângă bunurile şi serviciile pentru consum se iau în calcul numai investiŃiile nete; scăzând din produsul intern brut deprecierea (cantitatea de capital consumată într-un an) se obŃine produsul intern net. b. ProvenienŃa veniturilor publice poate fi din resurse interne sau/şi din resurse externe. OpŃiunea pentru una sau alta dintre alternative, ori pentru ambele este la latitudinea organelor de decizie ale statului respectiv. Veniturile interne sunt constituite din impozite şi taxe care se constituie nu numai în metode de prelevare, ci şi în instrumente de influenŃare a proceselor economice. Veniturile externe implică contractarea de împrumuturi care generează o serie de probleme, în funcŃie de scop, mod de rambursare, surse de rambursare a împrumutului, termenul de rambursare, condiŃiile în care s-a efectuat împrumutul, monedă, piaŃa de pe care s-a contractat împrumutul etc. c. Metodele de prelevare au în vedere folosirea unui număr şi tipuri adecvate de modalităŃi după cum urmează: - în privinŃa numărului de metode se manifestă două tendinŃe: folosirea unei singure metode (nu-şi găseşte întotdeauna aplicabilitate în practica fiscală); - tipul metodelor are în vedere modul cum se realizează prelevarea veniturilor după cum urmează: impozite şi taxe percepute în mod individual pe persoane fizice şi juridice, în funcŃie de venit (profit), avere (activ net) sau de alte criterii; impozite şi taxe percepute cu ocazia vânzării de produse ori efectuării de servicii, la import-export etc.

Repercusiunile politicii fiscale în domeniul formării veniturilor publice se pot materializa în următoarele afirmaŃii: - prevenirea declinului economic prin crearea de noi locuri de muncă; aceasta se realizează prin investiŃii în proiecte de lucrări publice (construcŃia de unităŃi de învăŃământ şi de spitale; extinderea reŃelelor de gaze, electricitate, apă; construcŃia de drumuri, poduri, căi ferate, aeroporturi); protecŃia mediului; - scăderea nivelului impozitelor conduce la: mărirea veniturilor populaŃiei, creşterea cheltuielilor cu achiziŃionarea de bunuri şi servicii, creşterea volumului producŃiei; - creşterea nivelului impozitelor şi a altor obligaŃii de plată bugetare; conduce la creşterea preŃurilor produselor şi serviciilor; schimbarea comportamentului în consum şi în realizarea sarcinilor de muncă; nemulŃumiri pentru un mare număr de contribuabili etc.

- sporirea veniturilor bugetului care va conduce la creşterea volumului de resurse financiare publice folosite pentru a dezvolta sectorul de stat, realizarea programelor de protecŃie socială, stimularea dezvoltării economice.

8.3. Politica fiscală în domeniul cheltuielilor publice Politica fiscală în domeniul cheltuielilor publice are drept scop stabilirea volumului, destinaŃiei şi

structurii cheltuielilor respective şi să formuleze metodele şi instrumentele folosite în acest scop. a. Volumul cheltuielilor publice se defalcă pe ani în cadrul planurilor. Mărimea acestora este comparată cu ce s-a realizat în perioada anterioară şi se finalizează cu tendinŃa de stagnare, de creştere sau descreştere a efortului financiar făcut de către stat. Pentru a putea avea o situaŃie reală a tendinŃelor efortului financiar

făcut de către stat, mărimile respective se calculează în preŃuri curente (constante). Volumul cheltuielilor publice poate fi exprimat atât în monedă naŃională cât şi în monede ale altor state precum euro sau dolarul. b. DestinaŃia cheltuielilor publice are în vedere nevoile ce trebuiesc satisfăcute în mod prioritar în raport de etapa parcursă de către societate. Va trebui să se asigure un echilibru între toate categoriile de cheltuieli astfel încât acestea să asigure realizarea opŃiunilor şi priorităŃilor stabilite de către organele de decizie. Orice depăşire a cheltuielilor faŃă de posibilităŃile de asigurare din surse interne poate produce grave prejudicii prin crearea unor dezechilibre în economie. Repartizarea cheltuielilor publice pe capitolele prevăzute în bugetul de stat trebuie să se facă pe fiecare destinaŃie în parte, să fie dimensionat în mod corespunzător şi în funcŃie de obiectivele stabilite.

c. Structura cheltuielilor publice are în atenŃie utilizarea acestora în condiŃii de maximă eficienŃă. O structură judicioasă a cheltuielilor publice necesită şi o aboradre corectă, realistă a problemelor sociale şi economice existente.

d. Metodele au în vedere achiziŃiile guvernamentale, transferurile şi subvenŃiile de la buget. e. Instrumentele folosite se referă la impozite, cheltuieli bugetare (au fost tratate la metode) şi

reglementările fiscale. Impozitele şi cheltuielile bugetare fiind tratate independent ne vom opri doar la conŃinutul

reglementărilor fiscale. Reglementările fiscale sunt date de ansamblul de măsuri (norme) de ordin juridic prin care se

influenŃează sau dirijează obŃinerea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor bugetare. Cu ajutorul reglementărilor fiscale se stabilesc următoarele:

- modalitatea prin care se obŃin veniturile bugetare; - modalităŃile de cheltuire a resurselor bugetare; - realizarea principiilor de echitate fiscală şi socială; - modul de stimulare a dezvoltării activităŃii economice şi prestărilor de servicii; - interzicerea, reducerea ori limitarea desfăşurării unor activităŃi economice sau prestări de servicii; - stimularea ocupării forŃei de muncă; - creşterea exporturilor; - atragerea de investiŃii străine; - combaterea fenomenelor de corupŃie şi evaziune fiscală.

9. PRESIUNEA ŞI EVAZIUNEA FISCALĂ

În orice sistem social economic convieŃuiesc două elemente contradictorii - presiunea fiscală şi evaziunea fiscală, ca modalităŃi de răspuns la diverşi stimuli. 9.1. Presiunea fiscală Presiunea fiscală reprezintă o măsură economică de constrângere, exercitată de un impozit sau de un ansamblu de impozite. 9.1.1. Conceptul de presiune fiscală şi limitele sale Presiunea fiscală se determină ca raportul dintre încasările fiscale şi produsul intern brut. Ea serveşte la stabilirea sarcinilor fiscale, la evaluarea schimbării în timp a impozitelor, la comparaŃii internaŃionale. La baza creşterii presiunii fiscale se consideră a fi sporirea rolului social şi economic al statului; concomitent cu aceasta se consideră că sporirea cheltuielilor statului necesită o prelevare mai accentuată de venituri la fondurile acestuia pentru a se putea achita de obligaŃiile sale, ori aceste prelevări suplimentare se bazează pe mărirea fiscalităŃii. Presiunea fiscală este legată, deci, de impunerea fiscală; în situaŃia unei impuneri slabe, o mărire a acesteia poate să stimuleze efortul pentru obŃinerea unei stabilităŃi a venitului disponibil, rezultând astfel o creştere economică şi o mărire a încasărilor fiscale. Dacă se aplică o impunere fiscală ridicată, o nouă mărire a acesteia poate antrena acŃiuni de evaziune fiscală, o diminuare a produsului intern brut şi o scădere a încasărilor fiscale. 9.1.2. Factorii de influenŃă ai presiunii fiscale Se consideră de către specialişti că factorii de influenŃă ai presiunii fiscale se pot materializa în:

- performanŃele economiei statului respectiv; - structura şi formele de proprietate existente; - nevoile publice stabilite prin politica financiară şi date de volumul cheltuielilor publice;

- eficienŃa cheltuielilor publice finanŃate prin resurse interne; - gradul de adeziune al populaŃiei la politica financiară practicată; - consimŃământul populaŃiei la plata impozitelor şi taxelor; - mărimea datoriei publice; - stadiul de dezvoltare al economiei de piaŃă.

9.1.3. Niveluri la care se percepe presiunea fiscală Perceperea presiunii fiscale are loc la următoarele niveluri: la scară naŃională, la nivelul agenŃilor

economic şi la nivelul individului. a. Perceperea presiunii fiscale la nivel naŃional se materializează în rata fiscalităŃii. Rata fiscalităŃii

reprezintă raportul dintre suma totală a încasărilor fiscale percepute pe o anumită perioadă de timp, de regulă un an, şi mărimea produsului intern brut realizat în aceeaşi perioadă. Din punct de vedere matematic relaŃia este următoarea:

100xPIB

CTIR

++= , în care:

R= rata fiscalităŃii I= impozitele totale T= taxele totale C= contribuŃiile la asigurările sociale de stat PIB= produsul intern brut b. Perceperea presiunii fiscale la nivelul agenŃilor economici se materializează în sumele pe care

aceştia le plătesc statului sub formă de impozite şi taxe şi percepute ca presiune fiscală datorită mărimii lor, cu atât mai mult cu cât ponderea lor în valoarea adăugată realizată este mai mare. Se calculează cu relaŃia:

100xVIR

a

tf= , în care:

=R frata presiunii fiscale la nivelul agentului economic

=I fsuma totală a diverselor impozite, taxe şi contribuŃii la asigurările sociale de stat

=V avaloarea adăugată obŃinută de agentul economic

Din analiza relaŃiei de calcul se poate constata că cu cât impozitele, taxele şi contribuŃiile la asigurările sociale de stat sunt mai mari, cu atât va fi mai mare rata fiscalităŃii la nivelul agentului economic respectiv.

c. Perceperea presiunii fiscale la nivelul indivizilor se resimte sub aspect psihologic. Ea se măsoară în toleranŃa individului la impozitare şi se calculează ca raport între totalul prelevărilor fiscale suportate de contribuabil şi suma veniturilor brute obŃinute de acesta înainte de impozitare.

La nivelul contribuabilului presiunea fiscală se manifestă ca o consecinŃă a unor factori precum diversitatea prelevărilor, încorporarea impozitelor în preŃuri, volumul serviciilor publice de care beneficiază, progresivitatea impozitării etc.

La nivelul individului presiunea fiscală se manifestă pregnant în puterea de cumpărare a acestuia de bunuri şi servicii destinate nevoilor sale de subzistenŃă şi pentru alte nevoi.

9.1.4. Efectele creşterii presiunii fiscale Efectele creşterii presiunii fiscale se pot materializa în diverse fenomene precum scăderea/creşterea efortului productiv, riscul de inflaŃie prin fiscalitate, apariŃia şi/sau dezvoltarea economiei subterane, reducerea competitivităŃii internaŃionale, frauda/evaziunea fiscală. a. Scăderea/creşterea efortului productiv se materializează în următoarele efecte:

- efectul de substituŃie; - efectul de venit; are în vedere modificarea în sens pozitiv sau negativ a venitului real al

contribuabililor persoane fizice şi juridice ca urmare a creşterii/scăderii fiscalităŃii. b. Riscul de inflaŃie prin fiscalitate are în vedere că orice creştere a fiscalităŃii se repercutează

asupra procesului de creştere a preŃului şi respectiv a salariilor ce au influenŃe directe asupra procesului inflaŃionist.

c. ApariŃia şi dezvoltarea economiei subterane este unul din rezultatele creşterii fiscalităŃii. Economia subterană este reprezentată de totalitatea activităŃilor economice nedeclarate instituŃiilor

însărcinate cu stabilirea impozitelor şi cotizaŃiilor sociale, care scapă înregistrărilor statistice şi din contabilitatea naŃională; se bazează pe utilizarea unor mari sume de bani în numerar, a căror mişcare este greu de controlat, este evazionistă şi foarte profitabilă pentru vânzători.

d. Reducerea competitivităŃii internaŃionale este strâns legată de piaŃa concurenŃială internaŃională. Sporirea volumului preluărilor obligatorii suportate de către agenŃii economici are repercusiuni asupra creşterii preŃului practicat de aceştia la produsele fabricate, capacităŃii de autofinanŃare, capacităŃii de a investi, respectiv asupra competitivităŃii sale în raporturile cu agenŃii economici externi.

e. Evaziunea/frauda fiscală sunt fenomene economice negative cu care se confruntă statele ca rezultat la presiunii fiscale continui.

9.2. Evaziunea/frauda fiscală Evaziunea/frauda fiscală reprezintă un fenomen economico-social complex, de mare amploare şi

importanŃă, cu care se confruntă numeroase state, în măsură mai mare sau mică. 9.2.1. ConŃinutul conceptului de evaziune/fraudă fiscală Într-o lucrare mai recentă se sugerează definirea evaziunii fiscale ca fiind "sustragerea de la impunere a unei părŃi mai mari sau mai mici din materia impozabilă". Evaziunea fiscală este clasificată de Virgil Cordescu astfel: ilicită şi legală.

a. Evaziunea ilicită are un caracter fraudulos. Prin aceasta se înŃelege acŃiunea contribuabilului ce violează o prescripŃie legală cu scopul de a nu plăti impozitul cuvenit. b. Evaziunea legală exprimă acŃiunea contribuabililor de a ocoli legea, recurgând la o combinaŃie neprevăzută de legiuitor şi, deci, tolerată prin scăparea din vedere.

În sens restrâns, evaziunea fiscală reprezintă acŃiunea contribuabilului al cărei scop exclusiv este de a se plasa în cele mai avantajoase condiŃii faŃă de legea fiscală.

În sens larg, evaziunea fiscală reprezintă sustragerea unor persoane fizice sau juridice de la impunerea unei părŃi din baza impozabilă fie la adăpostul legii, fie în mod fraudulos; ea se poate realiza prin nedeclarare sau prin falsa declarare a veniturilor impozabile; existenŃa secretului comercial-bancar favorizează întocmirea unor declaraŃii fiscale ireale. Frauda fiscală este şi ea de două tipuri: legală şi ilegală. a. Frauda legală este o expresie metaforică şi ambiguă; ea este utilizată frecvent în Ńările francofone. b. Frauda ilegală desemnează violarea directă şi deschisă a legii fiscale şi nu acoperă decât frauda stricto senso, astfel încât see preferă utilizarea formulei de fraudă fiscală. 9.2.2. Cauzele evaziunii/fraudei fiscale Cauzele care generează evaziunea/frauda fiscală sunt:

- creşterea excesivă a presiunii fiscale prin sporirea impozitelor şi taxelor; - insificienta educaŃie a contribuabililor; - excesul de zel al organelor fiscale; - absenŃa unui control efficient, bine organizat, realizat cu personal calificat; - existenŃa unei legislaŃii ce conŃine mai multe lacune şi care prin omisiunile respective permite

sustragerea de la plata contribuŃiilor; - necunoaşterea ori eludarea voită a legislaŃiei.

9.2.3. Fapte ce constituie infracŃiuni de evaziune fiscală În conformitate cu legislaŃia în vigoare constituie infracŃiune de evaziune fiscală următoarele fapte:

- fapta contribuabilului care, cu intenŃie, nu reface documentele de evidenŃă contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de control, deşi acesta putea să o facă;

- refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a fost somată de 3 ori, documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale;

- împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în condiŃiile prevăzute de lege, în sedii, incinte ori terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale;

- reŃinerea şi nevărsarea, cu intenŃie, în cel mult 30 de zile de la scadenŃă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuŃii cu reŃinere la sursă;

- punerea în circulaŃie, fără drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special;

- stabilirea cu rea credinŃă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuŃiilor, având ca rezultat obŃinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat;

- ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile; - omisiunea în tot sau în parte, a evidenŃierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a

operaŃiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; - evidenŃierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază

operaŃiuni reale ori evidenŃierea altor operaŃiuni fictive; - alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat

electronice fiscale sau de alte mijooace de stocare a datelor; - executarea de evidenŃe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a

datelor; - sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea,

declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale ori secundare ale persoanelor verificate;

- substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terŃe persoane a bunurilor sechestrate. 9.2.4. AcŃiuni de prevenire şi combatere a evaziunii fiscale Măsurile ce trebuiesc întreprinse în scopul prevenirii şi combaterii evaziunii/fraudei fiscale sunt:

- unificarea legislaŃiei fiscale şi o mai bună sistematizare şi corelare a acesteia cu ansamblul cadrului legislativ din economie;

- eliminarea acelor prevederi din actele normative care pot favoriza evaziunea fiscală şi o mai bună corelare a facilităŃilor fiscale;

- în cadrul legislaŃiei fiscale să se regăsească, pe lângă aspecte punitive şi cele care să determine un comportament economic normal ;

- reorganizarea structurilor teritoriale fiscale astfel încât să se elimine paralelismele şi suprapunerile în privinŃa controlului fiscal, combaterii evaziunii fiscale, supravegherea fiscală;

- trecerea în prim plan a controlului prin sondaj, în locul celui permanent şi excesiv; - stabilirea unui raport optim între salariu şi stimulente pentru cointeresarea aparatului fiscal în

îndeplinirea obligaŃiilor de control; - implementarea unui sistem informatic adecvat pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale; - instituirea unui sistem de pregătire permanentă a personalului din sectorul fiscului.

10. CREDITUL PUBLIC

10.1. ConŃinutul, trăsăturile şi tipologia creditului public Statul şi organismele sale legal constituite, în vederea realizării echilibrului dintre venituri şi cheltuieli se adresează persoanelor fizice şi/sau juridice deŃinătoare de capital temporar disponibil pentru acoperirea diferenŃei existente între cele două procese.

Creditul public este o formă de credit acordat statului sau oricărui organism dependent de acesta. Ca modalităŃi de acordare a creditului se pot distinge:

- contractarea directă de către stat de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice deŃinătoare de disponibilităŃi băneşti;

- intermediul unor instituŃii specializate care colectează disponibilităŃile băneşti de pe piaŃă, încredinŃându-le apoi statului pe o perioadă determinată. Plasarea creditelor publice se poate face prin:

- subscriere publică la o reŃea de puncte ale unei instituŃii împuternicite în acest sens şi la care cei ce sunt interesaŃi îşi exprimă cererea de titluri şi depun sumele subscrise;

- intermediul unui consorŃiu sau sindicat bancar care fie preia contra unui comision plasarea împrumutului, fie cumpără efectiv titlurile de credit emise;

- vânzare la bursă. Creditul public are următoarele caracteristici: a. Caracter contractual; are la bază principiul facultativităŃii; condiŃiile de emisiune şi rambursare,

forma şi mărimea venitului pe care îl asigură şi eventualele avantaje acordate împrumutătorilor se stabilesc de către organele de decizie competente ale statului, fără consultarea prelabilă a subscriitorilor potenŃiali.

b. Caracter rambursabil; presupune restituirea creditului acordat la termenul stabilit cu excepŃia cazurilor împrumuturilor perpetue care nu au o scadenŃă determinată, dar se restituie în funcŃie de posibilităŃile statului; de regulă statul stabileşte termenele de rambursare ale creditului public. c. Este purtăror al unei contraprestaŃii sau dobânzi; contraprestaŃia sau dobânda reprezintă preŃul pe care statul trebuie să-l plătească pentru creditul acordat acestuia.

Tipologia creditelor publice se realizează în raport de durată, destinaŃie, locul de plasare, cauza de finanŃare şi poziŃia statului faŃă de creditori.

a. După durata (termenul) rambursării se pot distinge: - credit pe termen scurt, de până la un an; se folosesc drept resurse de trezorerie pentru asigurarea

echilibrului bugetar; - credit pe termen mediu, de până la 5 ani; se asigură pentru completarea resurselor necesare

cheltuielilor publice înscrise în planurile anuale; - credit pe termen lung, peste 5 ani; asigură corelaŃia dintre nivelul veniturilor şi cel al cheltuielilor

bugetare. b. După destinaŃia sa, creditul poate fi:

- credit de trezorerie destinat acoperirii unor plăŃi curente ce decurg din funcŃionarea normală a activităŃilor;

- credit de export, destinat finanŃării activităŃilor de export; - credit de documentare, destinat activităŃilor de import; - credit pentru obiecte de investiŃii; - credit de consum.

c. După locul de plasare avem: - credit intern, obŃinut de pe piaŃa internă de capital; are în atenŃie nevoile de procurare a lichidităŃilor

pe termen scurt, acoperirea deficitului bugetar ori refinanŃarea datoriei publice; - credit extern, obŃinut de pe piaŃa externă de capital; se referă la finanŃarea unor obiective de

investiŃii specifice reformei, restructurării, modernizării sau dezvoltării, ori echilibrării balanŃei de plăŃi externe. d. În raport de cauza de finanŃare se distinge:

- credit de finanŃare acordat statelor care nu au creanŃe asupra altora; - credit de refinanŃare acordat statelor care au creanŃe asupra altora.

e. În raport cu poziŃia statului faŃă de creditori avem: - credite contractate direct de către stat; - credite garantate de către stat, dar contractate de agenŃii economici sau alte entităŃi în drept.

10.2. Rolul şi importanŃa creditului public Statul apelează la credite din următoarele considerente:

- majorarea impozitelor constituie o măsură luată în ultimă instanŃă, cu caracter nepopular, ce generează conflicte sociale şi economice;

- creditele reprezintă, pentru cei cu stare, un plasament sigur şi remunerator pentru disponibilităŃile lor de capital;

- creditele sunt un mijloc mai rapid de procurare a resurselor financiare necesare decât sistemul de impozite şi taxe;

- creditul solicitat la banca centrală se acordă mult mai repede decât atunci când acesta se plasează în rândurile populaŃiei sau al persoanelor juridice, altele decât banca centrală. Raportat la modul de gândire contemporan se consideră că:

- fiecare generaŃie suportă consecinŃele creditelor contractate de stat în epoca sa; - nici o generaŃie viitoare nu va avea de suportat o sarcină suplimentară întrucât plusului de cheltuieli

îi va corespunde un plus de venituri; - creditele nu afectează capitalul individual şi al naŃiunii, ci îl conservă şi multiplică; - creditele constituie un mijloc de procurare a resurselor financiare necesare statului mai costisitor

decât impozitele, dar întârzie momentul transpunerii lor asupra contribuabililor; - creditele publice produc efecte asupra întregii societăŃi; ele se manifestă în mod diferit sub aspect

temporal, cât şi ca sens; - creditele sunt utilizate pentru acoperirea unor cheltuieli neproductive, în general.

Prin urmare rolul creditului public se manifestă pe multiple planuri, în raport de destinaŃia acestuia după cum urmează:

- poate fi un instrument de politică economică în scopul impulsionării activităŃilor economice şi restabilirii echilibrului prin orientarea acestuia spre investiŃii;

- contribuie la redistribuirea produsului intern brut întrucât sumele temporar disponibile sunt plasate în hârtii de valoare emise de stat şi folosite în scopuri neproductive;

- constituie o modalitate de procurare rapidă a resurselor financiare în raport cu alte mijloace; - asigură plata costului creditului prin surplusul de valoare generat de impulsionarea activităŃilor

productive. 10.3. Tehnica creditului public În scopul lansării unui credit public este necesar ca, de la început, să se stabilească definirea

acestuia din punct de vedere juridic şi să se ofere eventualilor subscriitori informaŃii cu privire la posibilitatea achiziŃionării unor titluri.

10.3.1. Definirea creditului public din punct de vedere juridic Din punct de vedere juridic creditul public este compus (definit) din următoarele elemente: denumirea creditului; valoarea creditului; termenul de rambursare; forma de contractare; costul plătit pentru creditul contractat. a. Denumirea creditului are în vedere, în principal, destinaŃia acestuia şi se poate regăsi sub formulările următoare: Creditul destinat înzestrării armatei; Creditul destinat stabilizării; Creditul de reconstrucŃie şi dezvoltare; Creditul destinat acoperirii deficitului bugetar etc. b. Valoarea creditului se poate regăsi sub următoarele forme: valoarea nominală; valoarea reală; cursul. SemnificaŃia fiecăruia dintre acestea este următoarea:

- valoarea nominală; reprezintă suma înscrisă pe faŃa unui titlu financiar, independent de cursul real al acestuia; această mărime are importanŃă în cazul titlurilor financiare care exprimă relaŃii de creditare şi pe piaŃa bursieră; valoarea nominală reprezintă datoria statului faŃă de beneficiarul efectului public respectiv;

- valoarea reală; reprezintă cursul de cotaŃie al înscrisului la bursă, la un moment dat; această valoare poate fi mai mică, egală sau mai mare decât suma înscrisă pe titlul respectiv; valoarea reală depinde de cursul la care sunt cotate titlurile la bursă;

- cursul reprezintă determinarea preŃului la care se fac tranzacŃiile pe piaŃa bursieră; acesta este în raport cu cererea şi oferta de capital de creditare, de nivelul dobânzilor practicate, precum şi de alte avantaje oferite deŃinătorilor de titluri din acel credit public. c. Termenul de rambursare; rambursarea creditului poate fi acordat pe termen scurt, mediu, lung,

ori acesteia nu i se stabileşte un termen. Acordarea de credite fără termene de rambursare are loc în anumite condiŃii şi pentru anumite

destinaŃii cum sunt cele social-culturale, sănătate etc. d. Forma de contractare creditului poate fi:

- creanŃe în cont, dacă creditul public se înregistrează în contul datoriei publice, fără eliberare de înscrisuri; are loc când există un număr limitat de creditori;

- emisiune de înscrisuri, când statul împrumută la un număr mai mare de creditori. Creditele pe termen scurt au în vedere emiterea de bonuri de tezaur, poliŃe de tezaur, certificate de

trezorerie etc. Creditele pe termen mediu şi lung au în vedere emiterea de înscrisuri precum obligaŃiuni sau titluri

de rentă. Creditele fără termene precise de rambursare au în vedere folosirea drept instrumente financiare a

titlurilor de rentă perpetuă. e. Costul plătit pentru creditul contractat are în vedere dobânda, câştigul şi alte avantaje acordate. În practică se întâlnesc şi alte forme de manifestare a costului plătit pentru creditul acordat, avantaje

ce se pot materializa în: - valoarea de emisiune a titlului destinat creditului public este mai mare decât cotaŃia pe piaŃa de

acŃiuni a acestuia; - scutirea de impozite şi taxe pe veniturile obŃinute din tranzacŃii de către deŃinătorii de titluri

creditate; - acceptarea de către stat a înscrisurilor reprezentând credite publice ca plată a unor impozite şi taxe.

10.4. OperaŃiuni specifice creditului public OperaŃiunile specifice creditului public se materializează în plasarea creditului pe piaŃă, modificarea

nivelului dobânzii, modificarea termenelor de rambursare, amortizarea creditului public. a. Plasarea creditelor publice reprezintă operaŃiunea prin care se realizează o cheltuială de capital

efectuată în vederea sporirii valorii acestuia. Plasarea creditului are loc prin mai multe modalităŃi după cum urmează:

- plasarea creditului prin subscriere publică; se realizează de către ministerul de resort sau de către o altă instituŃie specializată împuternicită de acesta;

- plasarea creditului prin intermediul unor consorŃii sau asociaŃii bancare; - vânzarea la bursă se derulează prin intermediul brokerilor, iar cumpărătorii nu ştiu dacă înscrisurile

respective sunt credite mai vechi sau mai noi. b. Modificarea nivelului dobânzii are loc prin operaŃiunea de conversiune. Conversiunea se poate manifesta în următoarele feluri:

- conversiune forŃată, atunci când statul oferă o singură alternativă – preschimbarea titlurilor vechi în titluri ale noului credit, într-un interval de timp, după care vechile înscrisuri îşi pierd valabilitatea;

- conversiunea facultativă, atunci când deŃinătorilor de titluri de valoare li se oferă, la alegere, posibilitatea de preschimbare a înscrisurilor vechi cu cele noi sau păstrarea celor vechi;

- conversiunea anticipată, denumită şi rambursare anticipată, atunci când alternativele între care au ales deŃinătorii sunt: preschimbarea înscrisurilor vechi cu cele noi, caz în care se presupune acceptarea de către creditor a noilor condiŃii; solicitarea rambursării anticipate a înscrisurilor vechi. c. Modificarea termenului de rambursare implică recurgerea statului la consolidarea datoriei ajunsă

la scadenŃă. Prin această operaŃiune se asigură preschimbarea înscrisurilor corespunzătoare creditelor exigibile imediat, sau pe termen scurt, cu înscrisuri ale unor credite pe termen mediu şi/sau lung, ori fără termen de rambursare.

d. Amortizarea creditului public cuprinde următoarele aspecte: - rambursarea obligatorie sau facultativă propriu-zisă a creditului reprezintă răscumpărarea

înscrisurilor de la deŃinătorii lor utilizând ca metode: anuitatea - modalitate ce constă în achitarea de către stat a dobânzii şi creditului contractat după o anumită perioadă de timp; tragerea la sorŃi a obligaŃiunilor amortizabile în fiecare an în limita unei valori stabilite la începutul anului; răscumpărarea de pe piaŃa de capital;

- incapacitatea de plată poate fi generată de cauze politice sau economice, situaŃie în care creditorii primesc asigurarea că într-un interval de timp li se va restitui o parte a creditului restant cu titlu de arierat financiar, ori se optează pentru reeşalonarea creditului.

- deprecierea monedei naŃionale conduce la stingerea treptată a obligaŃiilor debitorului; - repudierea creditului constă în refuzul statului, din diverse motive, de a onora obligaŃiile ce decurg

dintr-un credit public.

11. DATORIA PUBLICĂ Datoria publică este ansamblul obligaŃiilor pe care statul şi le asumă atunci când contractează

împrumuturi interne sau/şi externe în vederea finanŃării economiei, când aceasta se confruntă cu deficite bugetare, cu insuficienŃa rezervelor valutare şi alte fenomene de dezechilibru. Prin urmare datoria publică poate fi internă şi externă. 11.1. Datoria publică internă Prin datorie publică internă se înŃelege obligaŃia asumată de către stat faŃă de persoane fizice şi/sau juridice, denumite generic cetăŃenii Ńării respective (societate), datorie cauzată de existenŃa deficitului bugetar. Datoria publică internă se poate manifesta ca fiind:

- datorie publică de consum; aceasta rezultă din împrumuturile contractate de stat în vederea cumpărării de bunuri de consum pentru o perioadă determinată ce a fost convenită de comun acord de către părŃile contractante;

- datorie publică pentru mărfuri; este generată de împrumuturile destinate promovării diverselor categorii de mărfuri de către autorităŃile publice;

- datorie publică de producŃie; este determinată de împrumuturile destinate activităŃilor de producŃie pentru dezvoltarea (modernizarea) societăŃilor comerciale productive existente ori crearea altora noi, pentru exploatarea de noi zăcăminte de ŃiŃei, gaze sau cărbune, precum şi pentru acŃiuni de ameliorare în agricultură în scopul obŃinerii de producŃii superioare;

- datorie publică de valori; se materializează în emiterea de hârtii de valoare pe care statul le înmânează creditorilor săi ori le înregistrează în contul datoriei publice fără să emită înscrisuri speciale. Drept instrumente ale datoriei publice interne se consideră a fi:

- titlurile de stat în monedă naŃională; - împrumuturile de stat acordate de Banca NaŃională a României în condiŃiile stabilite de lege; - împrumuturile de stat contractate la băncile comerciale din România; - împrumuturile de stat contractate la alte instituŃii de credit din România şi de la agenŃii

neguvernamentale. Datoria publică internă se angajează:

- pe termen scurt sau mediu, situaŃie în care datoriile se restituie pe o durată de sub cinci ani incluzându-se aici bonurile de tezaur şi împrumuturile băncii centrale;

- pe termen lung, situaŃie în care datoriile se restituie într-un timp mai mare de cinci ani şi se materializează în titluri de stat ori alte tipuri de împrumuturi;

- la vedere, se materializează în sumele colectate de Trezorerie prin circuitul său propriu, reunind depozitele corespondenŃilor Trezoreriei şi moneda divizionară. Achitarea datoriei interne presupune şi plata dobânzilor către creditori, ceea ce conduce la:

- stabilirea şi perceperea de noi impozite; aceste noi impozite se stabilesc în raport cu gradul sarcinii fiscale şi generează efecte directe şi propagate;

- creşterea în volum a celor existente; conduce la creşterea unor fenomene antisociale şi activităŃi economice ilegale.

11.2. Datoria publică externă Prin datorie publică externă se înŃelege suma în valută datorată, la un moment dat, de o Ńară altor

Ńări şi/sau instituŃii financiare internaŃionale în baza creditelor primite de stat (guvern) şi de întreprinderi private, dar cu garanŃia statului şi care urmează a fi achitată într-o perioadă mai mare de un an.

11.2.1. Scopurile, instrumentele şi provenienŃa datoriei publice externe Datoria publică externă poate fi contractată în următoarele scopuri:

- finanŃarea deficitului bugetului de stat; - refinanŃarea datoriei publice; - susŃinerea balanŃei de plăŃi şi consolidarea rezervei valutare a statului; - finanŃarea externă a proiectelor de investiŃii pentru dezvoltarea sectoarelor prioritare ale economiei; - finanŃarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii; - finanŃarea achiziŃionării de bunuri şi servicii, inclusiv importul de materii prime şi resurse

energetice; - îndeplinirea obligaŃiilor legate de garanŃiile de stat pentru împrumuturi; - amortizarea şi achitarea împrumuturilor guvernamentale şi răscumpărarea datoriei neachitate,

incluzând capitalul, dobânda şi alte costuri; - finanŃarea necesităŃilor bugetului de stat; - finanŃarea cheltuielilor legate de consecinŃele dezastrelor naturale şi ale altor calamităŃi; - alte necesităŃi aprobate prin lege; - crearea unor noi locuri de muncă şi susŃinerea întreprinderilor de stat sau private; - finanŃarea restructurării economiei şi constituirea stocurilor strategice; - finanŃarea achiziŃiilor publice; - finanŃarea proiectelor de investiŃii în infrastructură şi servicii sociale.

Instrumentele datoriei publice externe includ: - titlurile de stat eliberate în valută, emise pe pieŃele financiare internaŃionale şi interne; - împrumuturile de la guvernele altor state, agenŃii neguvernamentale, instituŃii financiare sau alte

organizaŃii internaŃionale; - împrumuturi sindicalizate pe termen scurt, mediu şi lung; - împrumuturi directe primite de la investitori privaŃi pe termen scurt, mediu sau lung.

În consecinŃă sursele datoriei publice externe sunt constituite din: - creditori oficiali: împrumuturi multilaterale şi/sau bilaterale; - creditori privaŃi: bănci comerciale; împrumuturi din tranzacŃiile cu titluri de stat; - alŃi creditori.

11.2.2. Tipologia datoriei publice externe a. Tipologia datoriei publice externe după destinaŃie cuprinde:

- credite destinate cumpărării de diverse mărfuri; - credite financiare acordate în valută convertibilă de către organisme internaŃionale, autorităŃi

publice şi persoane fizice sau juridice străine. b. Tipologia datoriei publice externe după durata acordării se materializează în:

- credite pe termen scurt rambursabile în 1-2 ani; - credite pe termen mediu rambursabile în maximum 5 ani; - credite pe termen lung rambursabile în termen de peste 5 ani.

c. Tipologia creditelor publice externe din punctul de vedere al creditorului pot fi: - credite comerciale sau de firmă; - credite bancare; - credite financiare; - reŃineri; - credite acordate de către persoane fizice.

d. Tipologia creditelor publice externe din punct de vedere al rambursării pot fi: - credite rambursabile în cote egale; - credite rambursabile în cote inegale şi creştere progresivă; - credite rambursabile într-o singură tranşă.

e. Tipologia creditelor publice externe din punctul de vedere al beneficiarului sunt: - credite aordate societăŃilor comerciale private; - credite acordate băncilor; - credite acordate guvernului; - credite acordate unităŃilor administrativ-teritoriale şi altor instituŃii de drept public.

11.2.3. Formele datoriei publice externe şi indicatorii de îndatorare Datoria publică externă poate avea următoarele forme:

- datoria externă brută în sens larg; reprezintă datoria rezidenŃilor publici şi privaŃi, persoane fizice şi juridice dintr-o Ńară, către străinătate, la un moment dat;

- datoria externă brută în sens restrâns; reprezintă datoria rezidenŃilor publici şi privaŃi, persoane fizice şi juridice dintr-o Ńară către străinătate, dar spre deosebire de datoria externă în sens larg nu include: creditele pe termen de sub un an; ajutoarele cu caracter nerambursabil; investiŃiile străine directe, care nu au stabilite termene de rambursare sau lichidare; împrumuturile externe pe termen lung; împrumuturile acordate de creditori externi sucursalelor, filialelor sau reprezentanŃelor în condiŃii avantajoase; creditele acordate de creditori persoanelor fizice sau juridice rezidente negarantate de statul respectiv;

- datoria externă în opinia Băncii Mondiale, Băncii NaŃionale şi a altor instituŃii din sistemul acestora: reprezintă sumele datorate unor creditori publici ori privaŃi de către rezidenŃii publici, în valută, cu termen de rambursare scurt şi mediu, precum şi sumele datorate de persoane particulare cu garanŃia autorităŃilor publice. Această formă de datorie nu include: datoria persoanelor particulare negarantată de către autorităŃile publice; datoria din tranzacŃiile cu Fondul Monetar InternaŃional; datoria care se achită de către debitor în moneda Ńării sale; împrumuturi pentru care nu s-au stabilit termene de rambursare;

- datoria externă netă; reprezintă diferenŃa dintre activele publice şi private ale rezidenŃilor unei Ńări în străinătate şi activele deŃinute de rezidenŃii străini în Ńara respectivă. Gradul de îndatorare al unei Ńări faŃă de străinătate şi efortul valutar pe care îl reclamă această

îndatorare se poate exprima cu ajutorul următorilor indicatori: - datoria externă totală sau absolută; exprimă suma datorată străinătăŃii la un moment dat exprimată

în valută, fapt ce permite compararea cu alte state; - datoria externă medie pe locuitor; reprezintă rezultatul împărŃirii datoriei externe totale (absolute)

la numărul populaŃiei, serveşte la efectuarea de comparaŃii în timp pe plan naŃional şi internaŃional şi se exprimă în valută; relaŃia de calcul este:

de= De/N, în care: de= datoria externă medie pe locuitor De= datoria externă totală N= numărul de locuitori - raportul dintre datoria externă şi produsul intern brut; desemnează cât din produsul intern brut al

anului considerat este necesar pentru rambursarea datoriei externe; se calculează cu relaŃia: gDe=De/PIB, în care: gDe= raportul dintre datoria externă şi produsul intern brut De= datoria externă totală PIB= produsul intern brut

- raportul dintre datoria externă şi exporturile de bunuri şi servicii; exprimă timpul în care se rambursează datoria unei Ńări pe seama valutei încasate din vânzarea bunurilor şi prestarea de servicii către străinătate;

- serviciul datoriei externe; reprezintă rambursarea ratelor împrumuturilor externe, exigibile în anul considerat, precum şi plata dobânzilor, comisioanelor şi a altor cheltuieli aferente datoriei externe. 11.2.4. Factorii care influenŃează datoria publică externă Datoria externă se formează treptat, în timp, ca urmare a existenŃei unor factori interni şi externi

dintre care se pot evidenŃia următorii: a. Factorii interni au în vedere:

- existenŃa dezechilibrelor dintre nivelul resurselor existente şi nivelul cheltuielilor productive şi neproductive, respectiv consum;

- politicile economice practicate de către guvernele aflate la putere prin direcŃionarea creditelor către consumul neproductiv ori către investiŃii neprofitabile;

- greşelile săvârşite în orientarea politicii financiar-valutare. b. Factorii externi se referă, în principal, la:

- majorările succesive ale preŃului ŃiŃeiului pe piaŃa mondială; - nivelul ridicat al dobânzilor practicate de instituŃiile bancare la creditele externe; - fluctuaŃii ale preŃurilor la unele produse existente pe plan internaŃional; - criza energetică mondială; - instabilitatea sistemului monetar internaŃional; - existenŃa unor zone de conflict armat; - politica bugetară expansionistă a unor state puternic dezvoltate.

11.2.5. Măsuri destinate micşorării gradului de îndatorare externă Se pot evidenŃia următoarele măsuri:

- reeşalonarea parŃială a datoriilor, cu condiŃia majorării ratei dobânzilor; - ştergerea parŃială sau totală a unor datorii în anumite condiŃii; - transformarea datoriei în participaŃii ale băncii creditoare la capitalul unor societăŃi productive din

statele debitoare; - înlocuirea datoriei cu titluri care să garanteze creditorului o cotă din venitul realizat din exportul

Ńării debitoare; - vânzarea creanŃelor pe piaŃă, contra numerar; - transformarea creanŃelor în ajutoare nerambursabile; - diminuarea sensibilă a dobânzilor percepute la împrumuturile acordate; - prelungirea termenelor de rambursare şi a perioadei de graŃie; - reducerea obstacolelor tarifare şi netarifare şi majorarea preŃurilor la produsele de bază; - plafonarea serviciului datoriei externe la un anumit nivel; - revizuirea condiŃiilor de acordare a împrumuturilor; - împărŃirea riscului creditului între creditor şi debitor.

Se impun şi pe viitor măsuri de soluŃionare globală a situaŃiei îndatorării şi de preîntâmpinare a unor noi cazuri grave de imposibilitate a achitării creditelor asumate.

12. SISTEMUL BUGETAR Prin noŃiunea de buget de stat se înŃelege un instrument financiar care cuprinde veniturile

mobilizate la dispoziŃia statului şi repartizarea acestora pe categorii de cheltuieli.

12.1. Despre sistemul bugetar În cadrul unui stat se elaborează mai multe categorii de bugete care se corelează între acestea şi

alcătuiesc sistemul bugetar. În acest context facem precizarea că sistemul bugetar poate cuprinde: bugetul administraŃiei publice centrale, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale, bugetul fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetul instituŃiilor publice autonome, bugetul fondurilor externe nerambursabile etc.

Bugetul poate fi abordat atât din punct de vedere juridic, financiar, cât şi din punct de vedere economic.

Abordarea juridică a bugetului de stat este reprezentată de faptul că acesta este un act oficial prin care sunt prevăzute şi autorizate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului. În acest context bugetul este influenŃat de concepŃiile politice, economice şi sociale ale celor care se află la guvernare în perioada respectivă. Drept urmare bugetul de stat poate avea următoarele trăsături specifice: previziunea (prezintă un tablou evolutiv şi comparativ veniturile şi cheltuielile viitoare); autorizarea (executivul este împuternicit de legislativ să preleveze venituri şi să le cheltuiască în acord cu prevederile stabilite); anualitatea (bugetul se elaborează pentru durata unui an calendaristic).

Abordarea financiară are în vedere faptul că bugetul reprezintă un plan financiar la nivel macroeconomic, un instrument de previziune pe termen scurt, dar şi pe termen mediu prin elaborarea bugetelor program destinate cheltuielilor publice de investiŃii.

Abordarea economică evidenŃiază corelaŃia bugetului de stat cu nivelul şi evoluŃia produsului intern brut.

Din cele enunŃate mai sus se poate concluziona că rolul bugetului este de a: - asigura mobilizarea şi distribuirea resurselor financiare în vederea îndeplinirii funcŃiilor şi sarcinilor

statului; - realizează politica de stimulare economică şi protecŃie socială.

12.2. Tipologia şi structura bugetului de stat În practică se regăsesc următoarele tipuri de bugete: a. Bugete private:

- bugetele de venituri şi cheltuieli ale agenŃilor economici; - bugete de venituri şi cheltuieli ale instituŃiilor private organizate pe principiul nonprofitului; - secŃiuni ale bugetelor de venituri şi cheltuieli luate separat.

b. Bugete elaborate de către organisme ale statului: - bugetul economiei naŃionale; reprezintă estimarea valorică a evoluŃiei viitoare a tuturor activităŃilor

economice dintr-o Ńară şi se foloseşte pentru elaborarea politicii economice a guvernului fiind un instrument indicativ ce nu se substituie bugetului public;

- bugetul funcŃional; se manifestă ca un buget complementar celui propriu-zis în corelaŃie cu modelul O.N.U. cu privire la surse şi destinaŃii ale veniturilor;

- bugetul social; conŃine operaŃiuni de transfer financiar ce vizează ameliorarea condiŃiilor de viaŃă ale populaŃiei, în special a categoriilor defavorizate; este un instrument prin care statul îşi realizează funcŃia socială;

- bugetul umbră; constă în întocmirea şi aprobarea a două sau trei variante ale bugetului ce se aplică, fiecare, în raport de evoluŃia situaŃiei. În condiŃiile legii, structura bugetului de stat al României cuprinde: bugetul de stat; bugetul asigurărilor sociale de stat; bugetul fondurilor speciale; bugetul trezoreriei statului; bugetele instituŃiilor publice autonome; bugetele instituŃiilor publice finanŃate integral sau parŃial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz; bugetele instituŃiilor publice finanŃate integral din venituri proprii; bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice; bugetul fondurilor externe nerambursabile. 12.3. Principii bugetare Principiile bugetare sunt prevăzute în lege şi corespund unei organizări clare şi riguroase a

finanŃelor publice. Aceste principii sunt:

a. Principiul universalităŃii reclamă ca veniturile şi cheltuielile să se includă în buget în totalitate, în sume brute, iar veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepŃia donaŃiilor şi sponzorizărilor, care au stabilite destinaŃii distincte.

b. Principiul publicităŃii are în vedere că sistemul bugetar are caracter deschis şi transparent. Acest principiu se realizează prin: dezbaterea publică a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării acestora; dezbaterea publică a conturilor generale de execuŃie a bugetelor, cu prilejul aprobării acestora; publicarea în Monitorul Oficial, Partea I, a actelor normative de aprobare a bugetelor şi conturilor anuale de execuŃie a acestora; mijloacele de informare în masă, pentru difuzarea informaŃiilor asupra conŃinutului bugetului, exceptând informaŃiile şi documentele nepublicabile, prevăzute de lege.

c. Principiul unităŃii se materializează în: veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice; toate veniturile reŃinute şi utilizate în sistem extrabugetar, sub diverse forme şi denumiri, se introduc în bugetul de stat, urmând regulile şi principiile acestui buget, cu unele excepŃii prevăzute de lege; veniturile şi cheltuielile Fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic şi ale Fondului special al drumurilor publice se includ în buget urmând regulile şi principiile acestuia.

Unitatea bugetară implică şi elaborarea unor bugete şi conturi extraordinare, anexe, autonome ori speciale. În acest context categoriile incluse aici se referă la:

- bugete extraordinare; sunt cele elaborate ca alăturate bugetului ordinar al statului, fiind adoptate de către Parlament odată cu acesta şi se referă la: acoperirea unor pierderi materiale cauzate de calamităŃi naturale ori situaŃii de conflict armat;

- bugete anexă; se referă la bugetele redactate de unele servicii publice ori instituŃii ale statului cărora legea nu le-a atribuit personalitate juridică;

- bugete autonome; se elaborează de către instituŃii publice cu personalitate juridică, autonome funcŃional, de către instituŃii publice din sfera administraŃiei publice de stat, de către serviciile publice şi nu au caracter industrial şi comercial;

- conturile speciale de trezorerie; se prezintă ca fiind următoarele: conturile cu afectaŃie specială ce se referă la cheltuieli acoperite pe seama unor resurse special mobilizate; conturile de comerŃ ce evidenŃiază veniturile şi cheltuielile aferente unor operaŃiuni cu caracter industrial sau comercial efectuate ocazional de unele instituŃii ale statului; conturi de reglementare cu guvernele altor Ńări prin care se evidenŃiază contribuŃiile altor state la finanŃarea cheltuielilor publice dintr-o Ńară, pe bază de acorduri; conturi de operaŃiuni monetare; conturi de avans cordat diferitelor instituŃii în limita creditelor bugetare aprobate; conturi de împrumut şi consolidare ce reflectă împrumuturile pe termen mediu. d. Principiul anualităŃii prevede ca veniturile şi cheltuielile bugetare să fie aprobate prin lege pe o

perioadă de un an, care corespunde exerciŃiului bugetar; toate operaŃiunile de încasări şi plăŃi efectuate în cursul unui an bugetar în contul unui buget aparŃin exerciŃiului corespunzător de execuŃie a bugetului respectiv.

Se consideră că este benefic pentru state ca gestiunea financiară, respectiv operaŃiunile bugetare, să aibă loc în două moduri după cum urmează:

- sistemul de gestiune propriu-zis în cadrul căruia execuŃia bugetului este limitată strict la un an calendaristic; veniturile şi cheltuielile neefectuate se înscriu în contul anului bugetar următor;

- sistemul de exerciŃiu care prevede ca operaŃiunile bugetare să poată fi continuate timp de 3-6 luni (uneori şi 15-18 luni) după expirarea anului bugetar, timp în care să se realizeze veniturile şi cheltuielile aferente anului bugetar încheiat. e. Principiul specializării bugetare constă în aceea că veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi

se aprobă în buget pe surse de provenienŃă şi, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economică şi destinaŃia acestora, potrivit clasificaŃiei bugetare.

Clasificarea bugetară este gruparea veniturilor şi cheltuielilor bugetare într-o ordine obligatorie şi după criterii unitare astfel:

- după criteriul administrativ sau departamental veniturile şi cheltuielile se grupează după instituŃiile care le încasează sau cheltuieşte;

- după criteriul economic se face distincŃie între operaŃiuni curente şi operaŃiuni de capital; după criteriul funcŃional face gruparea cheltuielilor în raport cu sarcinile, funcŃiile şi obiectivele statului.

f. Principiul unităŃii monetare are ca suport faptul că toate operaŃiunile bugetare se exprimă în moneda naŃională.

g. Principiul echilibrului bugetar exprimă egalitatea dintre cheltuielile şi veniturile bugetului public. Atunci când se constată inexistenŃa echilibrului statul adoptă una dintre următoarele măsuri:

- reexaminarea surselor de venit prin sporirea cuantumului ori a numărului de surse; - acŃiuni de reducere a cheltuielilor; - emisiuni de monedă; - contractarea de noi credite de pe piaŃa internă şi/sau externă.

h. Principiul realismului consideră că atât veniturile cât şi cheltuielile înscrise în bugetul public trebuie să fie stabilite pe baze reale, în concordanŃă cu situaŃia economico-socială şi financiară a statului respectiv şi previzibilă pentru anul bugetar considerat. i. Principiul neafectării veniturilor bugetare are în vedere că veniturile vărsate la buget se depersonalizează finanŃând în totalitate cheltuielile. Principiul întăreşte unitatea bugetară atât din punct de vedere formal, cât şi din punct de vedere material. 12.4. Metode privind dimensionarea veniturilor şi cheltuielilor bugetare a. Metodele clasice de dimensionare a veniturilor şi cheltuielilor se manifestă ca fiind:

- metoda automată, denumită şi a penultimei; metoda constă în întocmirea bugetului pentru anul următor luând drept bază veniturile şi cheltuielile penultimului an al cărui exerciŃiu a fost încheiat; se materializează prin relaŃia: (t+1)=(t-1);

- metoda majorării denumită şi a diminuării; constă în luarea în considerare a rezultatelor exerciŃiilor bugetare pe un interval de cinci sau mai mulŃi ani consecutivi din perioada premergătoare anului pentru care se elaborează proiectul de buget;

- metoda evaluării directe; constă în efectuarea unor calcule pentru fiecare sursă de venit şi fiecare categorie de cheltuieli; se are în vedere execuŃia preliminară a bugetului pe anul în curs şi previziunile în domeniul economic şi social pentru anul bugetar următor.

b. Metodele moderne de dimensionare a veniturilor şi cheltuielilor se bazează pe analiza costuri-avantaje sau costuri-eficacitate. Aceste metode moderne sunt următoarele:

- metoda de Planificare, programare, bugetizare (P.P.B.S.=Planned Programmed Budgeting System) este o metodă americană folosită iniŃial în sistemul militar şi preluată ulterior de bugetul federal; se bazează pe analiza cost-avantaje; presupune identificarea obiectivelor ce urmează a fi îndeplinite pe termen lung, cuantificarea costurilor şi a avantajelor diferitelor programe finanŃate de la buget şi stabilirea unui clasament al acestora în raport de indicatorii de eficacitate; metoda necesită parcurgerea următoarelor faze: planificarea, programarea, bugetizarea;

- metoda Managementului prin obiective (M.B.O.=Management by objectives) constă în a pune accentul pe identificarea finalităŃilor (Ńintelor) pentru fiecare domeniu de activitate; are drept scop identificarea opŃiunilor orizontale privind mărimii creditelor bugetare pe ministere;

- metoda Bază bugetară zero (Z.B.B.=Zero-Based Budgeting) a fost practicată în S.U.A. după anul 1980 şi are ca scop prevenirea creşterii excesive a cheltuielilor bugetare de la un an la altul; presupune existenŃa unor programe alternative grupate în decizii-pachet; se bazează pe identificarea valorii prezente a programelor alternative şi pe ierarhizarea acestora în funcŃie de avantajul net şi efectul obŃinut la unitatea de efort;

- metoda raŃionalizării opŃiunilor bugetare (R.C.B.=La Rationalisation des Choix Budgetaires) este de inspiraŃie franceză şi constă în analiza sistemică folosită pentru dimensionarea indicatorilor bugetari, în contextul gestiunii prin obiective a resurselor publice; prin iteraŃii succesive reformulează obiectivele şi mijloacele utilizate pentru atingerea obiectivelor, dând posibilitate decidentului să aleagă din mai multe variante un mod de acŃiune preferenŃial; fazele parcurse în cadrul acestei metode sunt studiul, decizia, execuŃia şi controlul; Prin urmare sistemul bugetar diferă de la un stat la altul în raport de structura sa organizatorică, iar

pentru îndeplinirea sarcinilor şi obiectivelor se face apelul la diferite metode clasice sau moderne.

13. PROCESUL BUGETAR Prin noŃiunea de proces bugetar se înŃelege ansamblul acŃiunilor şi măsurilor întreprinse de instituŃiile competente ale statului în vederea concretizării politicii financiare aplicate de către guvern pe parcursul unui an.

13.1. Etapele, trăsăturile şi instituŃiile cu atribuŃii în procesul bugetar Etapele procesului bugetar se pot concretiza în:

- elaborarea proiectului de buget; are loc în a doua jumătate a primului an calendaristic; în această etapă se redactează proiectul de buget şi dimensionează cifrele bugetare aferente;

- aprobarea proiectului de buget; are loc la finele etapei anterioare prin obŃinerea acordului de la forul legislativ;

- execuŃia bugetului; începe în anul următor aprobării, respectiv pe parcursul celui de-al doilea an; - încheierea execuŃiei bugetului are loc în cel de-al treilea an; - aprobarea execuŃiei bugetare de către Parlament are loc tot în cel de-al treilea an; - controlul execuŃiei bugetare se realizează periodic în scopul menŃinerii ori îmbunătăŃirii echilibrului

bugetar. Trăsăturile procesului bugetar sunt:

- are caracter decizional; constă în alocarea unor resurse necesare finanŃării obiectivelor în condiŃiile în care acestea au un caracter limitat în raport cu nevoile;

- are caracter democratic; pe timpul derulării procesului bugetar se manifestă atât separaŃia puterilor în stat, cât şi impunerea punctului de vedere al celor care deŃin majoritatea politică în Parlament;

- are caracter predominant politic; bugetul are la bază obiectivele programului de guvernare al celor aflaŃi la putere şi reprezintă interesele economico-financiare ale anumitor grupuri de cetăŃeni; aprobarea bugetului de către Parlament este o decizie politică: cu continuitate ciclică, întrucât etapele procesului bugetar sunt stabilite prin legi specifice; de larg impact public, cu implicaŃii la nivel macro şi microeconomic, ce se manifestă atât în plan economic cât şi social;

- are caracter complex prin faptul că se realizează prin participarea unui grup mare de subiecŃi ce au interese, nevoi şi posibilităŃi diferite;

- are caracter strict reglementat prin faptul în derularea bugetului se impune respectarea cu stricteŃe a legislaŃiei şi normelor metodologice de aplicare.

InstituŃiile cu atribuŃii în procesul bugetar sunt Guvernul, Parlamentul şi Ministerul FinanŃelor Publice; se are în vedere separarea pe orizontală a celor trei instituŃii implicate, dar şi subordonarea pe verticală a instituŃiilor în cadrul fiecărui sistem în parte. Rolul fiecărei instituŃii cu atribuŃii în procesul bugetar este următorul:

- Parlamentul: adoptă legile bugetare anuale şi legile de rectificare, elaborate de Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta; adoptă legile contului general anual de execuŃie; nu aprobă amendamente la legile bugetare anuale, care determină majorarea nivelului deficitului bugetar;

- Guvernul asigură: realizarea politicii fiscal-bugetare, care ia în considerare perspectivele economice şi priorităŃile politice cuprinse în Programul de guvernarea acceptat de Parlament; elaborarea raportului privind situaŃia macroeconomică pentru anul bugetar respectiv şi proiecŃia acesteia în următorii 3 ani; elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale şi transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, în cadrul termenului limită prevăzut de lege; exercitarea conducerii generale a activităŃii executive în domeniul finanŃelor publice; supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare şi a contului general anual de execuŃie; utilizarea fondului de rezervă bugetară şi a fondului de intervenŃie la dispoziŃia sa, pe bază de hotărâri;

- Ministerul FinanŃelor Publice: coordonează acŃiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar; dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare; emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor şi forma de prezentare a acestora; emite norme metodologice, precizări şi instrucŃiuni prin care se stabilesc practicile şi procedurile pentru încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanŃarea şi plata cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, încheierea exerciŃiului bugetar anual, contabilizarea şi raportarea; solicită rapoarte şi informaŃii oricăror instituŃii care gestionează fonduri publice; aprobă clasificările bugetare; analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a acestuia; furnizează Parlamentului documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale; asigură monitorizarea execuŃiei bugetare; avizează înŃelegerile cu partenerii externi; stabileşte modul de redactare a programelor elaborate de ordonatorii principali de credite; prezintă periodic informări cu privire la situaŃia bugetară; participă la tratativele externe privind acordurile bilaterale şi multilaterale, etc.

13.2. Elaborarea proiectului de buget

Elaborarea proiectului de buget este un proces complex în cadrul căruia se împleteşte iniŃiativa guvernamentală cu cea parlamentară. ConŃinutul legilor bugetare anuale cuprind: la venituri, estimările anului bugetar; la cheltuieli, creditele bugetare determinate de autorizările conŃinute în legi specifice, în structura funcŃională şi economică a acestora; deficitul sau excedentul bugetar; reglementări specifice exerciŃiului bugetar. La acestea se adaugă anexele legilor bugetare ce cuprind sintezele bugetelor, bugetele ordonatorilor principali de credite, sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi criteriile de repartizarea a acestora, alte anexe speciale. Proiectul legilor bugetare anuale şi ale bugetelor se elaborează de către guvern, prin Ministerul FinanŃelor Publice, pe baza:

- prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar respectiv şi pentru următorii 3 ani;

- politicilor fiscale şi bugetare; - prevederilor memorandumului de finanŃare, înŃelegere sau alte acorduri internaŃionale cu organisme

şi instituŃii financiare, semnate şi/sau ratificate; - politicilor şi strategiilor sectoriale, a priorităŃilor stabilite în formularea propunerilor de buget,

prezentate de ordonatorii principali de credite; - propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite; - programelor întocmite de către ordonatorii principali de credite; - propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum şi de transferuri

consolidabile pentru autorităŃile administraŃiei publice locale; - posibilităŃilor de finanŃare a deficitului bugetar.

Calendarul bugetar are următoarele etape: - elaborarea indicatorilor macroeconomici; se elaborează pentru anul bugetar pentru care se

elaborează proiectul de buget, precum şi pentru următorii 3 ani, până la data de 31 martie a anului curent; obiectivele politicii fiscale şi bugetare pentru anul bugetar respectiv şi pentru următorii 3 ani, împreună cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite, se aprobă până la data de 15 mai, informând comisiile pentru finanŃe, buget şi bănci ale Parlamentului despre aceasta;

- transmiterea scrisorii-cadru; se transmite ordonatorilor principali de credite până la data de 1 iunie a fiecărui an de către Ministerul FinanŃelor Publice; aceasta cuprinde contextul macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiecte de buget, metodologiile de elaborare a acestora, precum şi limitele de cheltuieli; modificările ce privesc limitele de cheltuieli se transmit până la data de 15 iunie ordonatorilor principali de credite;

- transmiterea propunerilor bugetare ale ordonatorilor principali de credite; se face către Ministerul FinanŃelor Publice până la data de 15 iulie a fiecărui an pentru anul bugetar următor cu încadrarea în limitele de cheltuieli şi estimările pentru următorii 3 ani; Camera DeputaŃilor şi Senatul îşi aprobă bugetele proprii şi le înaintează Guvernului pentru a fi cuprinse în proiectul de buget; autorităŃile administraŃiei publice locale au aceeaşi obligaŃie pentru propunerile de transferuri consolidate şi de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat; cheltuielile pentru investiŃiile publice şi alte cheltuieli de investiŃii finanŃate din fonduri publice se cuprind în proiectele de buget, în baza programelor de investiŃii publice, care se prezintă ca anexă la bugetul fiecărui ordonator principal de credite; până la data de 1 august a fiecărui an se definitivează proiectele de buget ale ordonatorilor principali de credite şi anexele acestora;

- transmiterea proiectului de buget la Guvern şi Parlament/Raportul anual la buget; Ministerul FinanŃelor Publice transmite până la 30 septembrie a fiecărui an proiectul legilor bugetare însoŃite de raport privind situaŃia macroeconomică pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul şi următorii 3 ani; raportul şi proiectele legilor bugetare vor exprima politica fiscal-bugetară a Guvernului, precum şi alte informaŃii relevante în domeniu; Guvernul supune spre aprobare Parlamentului proiectele legilor bugetare şi de buget până la data de 15 octombrie a fiecărui an;

- reluarea procesului în cazul neaprobării bugetului de către Parlament; dacă legile bugetare nu au fost adoptate cu cel puŃin 3 zile înainte de expirarea procesului bugetar, Guvernul îndeplineşte sarcinile prevăzute în anul bugetar precedent, limitele lunare de cheltuieli neputând depăşi 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent; instituŃiile publice şi acŃiunile noi, aprobate în anul curent, dar care încep cu data de 1 ianuarie a anului bugetar următor, vor fi finanŃate, până la aprobarea legii bugetare, în limita a 1!” din prevederile acestora cuprinse în proiectul de buget.

13.3. Aprobarea proiectului de buget

Bugetele se aprobă de către Parlament pe ansamblu, pe părŃi, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum şi alineate, după caz, şi pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum şi creditele de angajament pentru acŃiuni multianuale. Estimările pentru următorii 3 ani reprezintă necesarul de finanŃare pe termen mediu şi nu vor face obiectul autorizării pentru anii bugetari respectivi. Bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele instituŃiilor publice autonome, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile, bugetul trezoreriei statului şi bugetele instituŃiilor publice se aprobă astfel:

- bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile, prin lege;

- bugetele instituŃiilor publice autonome, de către organele abilitate în acest scop prin legi speciale; - bugetele instituŃiilor publice finanŃate parŃial din bugetul de stat, prin lege, ca anexe la bugetele

ordonatorilor principali de credite; - bugetele instituŃiilor publice finanŃate integral din bugetul de stat, de către ordonatorul principal de

credite ierarhic superior al acestora; - bugetele instituŃiilor publice care se finanŃează integral din venituri proprii, de către organul de

conducere al instituŃiei publice şi cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior; - bugetul trezoreriei statului, prin Hotărâre a Guvernului.

DocumentaŃiile tehnico-economice aferente obiectivelor de investiŃii noi care se finanŃează, potrivit legii, din fonduri publice se aprobă de către:

- Guvern, pentru valori mai mari de 130 miliarde lei; - ordonatori principali de credite, pentru valori cuprinse între 18 miliarde lei şi 130 miliarde lei; - ceilalŃi ordonatori de credite, pentru valori de până la 18 miliarde lei, cu avizul ordonatorului

principal de credite. DocumentaŃiile tehnico-economice aferente investiŃiilor publice ce se realizează pe bază de credite externe contractate sau garantate de stat, indiferent de valoarea acestora, se supun aprobării Guvernului. 13.4. ExecuŃia bugetară ExecuŃia bugetară se derulează potrivit următoarelor principii:

- creditele bugetare pentru cheltuielile fiecărui exerciŃiu bugetar, precum şi structura funcŃională şi economică a acestora se prevăd şi aprobă prin legile bugetare anuale;

- creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exerciŃiului bugetar; - alocaŃiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite şi, în cadrul

acestora, pe capitole, nu pot fi majorate şi nu pot fi virate şi utilizate la alte articole de cheltuieli; - creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate şi utilizate

pentru finanŃarea altui ordonator principal de credite; - creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanŃarea altui capitol; - virările de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale clasificaŃiei bugetare sunt în competenŃa

fiecărui ordonator principal de credite, pentru bugetul propriu şi bugetele instituŃiilor subordonate, şi se pot efectua în limita de 10% din prevederile capitolului bugetar la nivelul ordonatorului principal de credite, care urmează a se suplimenta, cu cel puŃin o lună înainte de angajarea cheltuielilor;

- virările de credite de la un capitol la altul al clasificaŃiei bugetare, precum şi între programe se pot efectua în limita de 10% din prevederile capitolului bugetar, la nivelul ordonatorului principal de credite şi, respectiv, de 5% din prevederile programului, care urmează a se suplimenta, cu acordul Ministerului FinanŃelor Publice;

- virările de credite se pot efectua începând cu trimestrul III al anului bugetar; - sunt interzise virările de credite bugetare de la capitolele care au fost majorate din fondurile de

rezervă bugetară şi de intervenŃie la dispoziŃia Guvernului; - propunerile de virări de credite sunt însoŃite de justificări, detalieri şi necesităŃi privind execuŃia,

până la finele anului bugetar, a capitolului şi subdiviziunii clasificaŃiei bugetare de la care se disponibilizează şi, respectiv, a capitolului şi subdiviziunii clasificaŃiei bugetare la care se suplimentează prevederile bugetare;

- ordonatorii principali de credite transmit lunar Ministerului FinanŃelor Publice, în termen de 5 zile de la închiderea lunii, situaŃia virărilor de credite bugetare aprobate, potrivit instrucŃiunilor. ExecuŃia bugetară cuprinde două părŃi: execuŃia părŃii de cheltuieli şi execuŃia părŃii de venituri. ExecuŃia părŃii de cheltuieli are următoarele faze:

- angajamentul; constă în asumarea răspunderii instituŃiilor bugetare de a plăti o anumită sumă de bani, repartizată din bugetul de stat, unei terŃe persoane fizice sau juridice pentru bunurile şi serviciile furnizate; angajarea reprezintă un act voluntar, bazat pe prerogativele guvernamentale sau deciziile organului legislativ;

- lichidarea; constă în verificarea activităŃii de furnizare a de bunuri de servicii în favoarea statului în scopul stabilirii cuantumului de bani destinaŃi acestor activităŃi; are la bază actele justificative de execuŃie şi este o operaŃiune ulterioară realizării activităŃilor respective;

- ordonanŃarea; constă în emiterea unui ordin (dispoziŃii) de plată prin care se dispune plata contravalorii serviciilor şi bunurilor furnizate de către un terŃ;

- plata; ea constituie acŃiunea de stingere a obligaŃiei băneşti a statului faŃă de persoanele îndreptăŃite. ExecuŃia părŃii de venituri are drept faze:

- stabilirea (aşezarea) impozitului; constă în stabilirea obiectului impunerii şi a mărimii acestuia; - lichidarea; constă în determinarea cuantumului impozitului datorat de persoanele fizice şi juridice; - emiterea titlului de percepere a impozitului; constă în emiterea unui act oficial de impunere în

cadrul căruia se stabileşte cuantumul impozitului şi în baza căruia se autorizează perceperea sa; - perceperea impozitului; constă în încasarea efectivă a sumei datorate de către debitor; - urmărirea; constituie procedura prin care contribuabilii care nu-şi achită obligaŃiile stabilite sunt

obligaŃi prin executare silită, ori ipotecarea bunurilor, la plata datoriei către stat. 13.5. Încheierea şi aprobarea execuŃiei bugetare Încheierea execuŃiei bugetare are la bază următoarele principii:

- execuŃia bugetară se încheie la 31 decembrie a fiecărui an; - orice venit neîncasat şi orice cheltuială angajată, lichidată şi ordonanŃată, în cadrul prevederilor

bugetare, şi neplătită până la data de 31 decembrie se vor încasa sau se vor plăti, după caz, în contul bugetului pe anul următor;

- creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept; - disponibilităŃile din fondurile externe nerambursabile şi cele din fondurile publice destinate

cofinanŃării contribuŃiei financiare a ComunităŃii Europene, rămase la finele exerciŃiului bugetar în conturile structurilor de implementare, se raportează în anul următor;

- fondurile se utilizează în condiŃiile prevederilor prezentei legi şi potrivit acordurilor încheiate cu partenerii externi;

- în cazul bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale echilibrate prin subvenŃii de la bugetul de stat, sub forma transferurilor consolidabile, excedentele rezultate din execuŃia acestora se regularizează la sfârşitul exerciŃiului bugetar cu bugetul de stat, în limita subvenŃiilor primite;

- prevederile legilor bugetare anuale şi ale celor de rectificare acŃionează numai pentru anul bugetar respectiv. 13.6. Controlul execuŃiei bugetare Potrivit legislaŃiei în vigoare, controlul execuŃiei bugetare se poate efectua în următoarele planuri:

politic, jurisdicŃional şi administrativ. a. Din punct de vedere politic, controlul se realizează prin dezbaterea şi aprobarea de către

Parlament a proiectelor legilor bugetare şi a contului general anual de execuŃie bugetară, dar şi prin audierea periodică a membrilor guvernului care administrează şi gestionează fonduri publice; totodată, controlul politic se realizează şi asupra legilor de rectificare bugetară prin examinarea şi adoptarea acestora.

b. Controlul jurisdicŃional se realizează de către Parlament, prin Curtea de Conturi a României, asupra modului de execuŃie a exerciŃiului bugetar. Acest control vizează legalitatea şi realitatea datelor înscrise în raportul anual de către Guvern. În urma controlului efectuat Curtea de Conturi a României prezintă Parlamentului raportul cu rezultatele controlului.

c. Controlul administrativ are în vedere partea economico-financiară şi poate fi:

- control financiar preventiv şi audit intern; se exercită asupra tuturor operaŃiunilor care afectează fondurile publice şi/sau patrimoniul public şi sunt exercitate conform reglementărilor legale în domeniu;

- control financiar preventiv propriu; aici se au în vedere: angajarea, lichidarea şi ordonanŃarea cheltuielilor din fondurile publice se aprobă de ordonatorii de credite, iar plata acestora se efectuează de către contabil; angajarea şi ordonanŃarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv propriu, potrivit dispoziŃiilor legale;

- controlul financiar preventiv delegat; se exercită de către Ministerul FinanŃelor Publice, conform legislaŃiei în domeniu. Procesul bugetar are o durată în timp relativ mare şi necesită un ansamblu de acŃiuni şi structuri

angajate în elaborarea, aprobarea, execuŃia şi controlul acestuia.

14. ECHILIBRUL/DEFICITUL BUGETAR Echilibrul ori dezechilibrul bugetar se manifestă la nivel la nivel macroeconomic reflectând starea de fapt a economiei unei Ńări.

14.1. Echilibrul bugetar Echilibrul bugetar reprezintă egalitatea dintre cheltuielile şi veniturile bugetului public şi este o problemă de politică economică şi financiară.

Drept caracteristici ale echilibrului bugetar se manifestă ca fiind următoarele: - se construieşte după trierea nevoilor sociale, stabilirea opŃiunilor şi a priorităŃilor în satisfacerea

necesităŃilor economiei naŃionale şi asigurarea bazei materiale a acestora; - în elaborarea programului de dezvoltare a economiei naŃionale se Ńine seama de factorii cu acŃiune

previzibilă în perioada considerată; în acest context se au în vedere şi resurse destinate unor nevoi neprevăzute;

- se referă la resursele şi necesităŃile financiare ale sectorului public; - se sprijină pe resursele financiare mobilizate pe plan naŃional prin diverse metode şi tehnici; - necesită determinarea nivelului optim la care se construieşte echilibrul bugetar; - în stabilirea nivelului echilibrului bugetar se iau în considerare numai resursele pe care societatea le

poate mobiliza pe piaŃa internă, nu şi cele de pe piaŃa externă; - se elaborează mai multe variante de proiecte de buget (2-3 sau mai multe) până se poate ajunge la

varianta optimă; - volumul resurselor financiare ale bugetului variază în funcŃie de mărimea produsului intern brut, de

proporŃiile în care acesta se repartizează pentru consum şi formare brută de capital, de regimul amortizării mijloacelor fixe, de proporŃia participării persoanelor fizice şi juridice la constituirea fondurilor de resurse financiare ale societăŃii. Resursele financiare destinate realizării bugetului general consolidat al statului se clasifică după

criteriul economic şi criteriul provenienŃei (al locului unde se constituie şi utilizează) astfel: a. După criteriul economic resursele financiare se categorisesc în:

- partea din produsul intern brut ce foloseşte la finanŃarea consumului social şi a formării brute de capital;

- excedentul de resurse destinat nevoilor şi deciziilor proprii ale societăŃilor nefinanciare; - disponibilităŃile băneşti ale agenŃilor economici, temporar degajate din circuitul fondurilor de

producŃie şi de circulaŃie şi mobilizate de către bănci; - disponibilităŃile băneşti temporare ale bugetelor administraŃiei publice, ale altor instituŃii publice şi

persoane juridice fără scop lucrativ, colectate de bănci sau alte instituŃii financiare; - disponibilităŃile băneşti ale populaŃiei colectate de casele de economii, alte bănci şi instituŃii

financiare; - resursele provenite din valorificarea unor bunuri publice;

b. După locul la care se constituie şi utilizează resursele financiare publice sunt: - resursele prelevate la buget; - resursele fondurilor speciale extrabugetare; - resursele aflate la dispoziŃia agenŃilor economici privaŃi; - resursele aflate la dispoziŃia agenŃilor economici de stat; - resursele societăŃilor şi asociaŃiilor cu scop lucrativ;

- resursele populaŃiei. Starea de echilibru ori dezechilibru bugetar se stabileşte în cadrul activităŃilor de producŃie a

bunurilor şi serviciilor, în procesul complex de formare a valorii adăugate. Starea de echilibru este, în consecinŃă, o expresie generalizată a echilibrelor individuale ale agenŃilor economici, indiferent de apartenenŃa lor.

Starea de echilibru se proiectează la nivel macroeconomic, iar Sistemul Conturilor NaŃionale furnizează informaŃii pentru dimensionarea resurselor financiare şi a destinaŃiei acestora.

În scopul realizării echilibrului bugetar se folosesc politici financiare şi monetare adecvate. 14.2. Deficitul bugetar În accepŃiunea legii deficitul bugetar este parte a cheltuielilor bugetare ce depăşeşte veniturile

bugetare într-un an bugetar. Deficitul bugetar poate fi:

- deficit structural, atunci când bugetul ajustat periodic rămâne în deficit; - deficit ciclic, atunci când se scade din deficitul bugetar, deficitul structural.

14.2.1. Cauzele şi efectele deficitului bugetar Printre cauzele care determină apariŃia deficitului bugetar pot fi enumerate:

- produsul intern brut; scăderea volumului produsului intern brut ca urmare a încetinirii ritmului de creştere a veniturilor bugetare conduce, în mod nemijlocit, la apariŃia deficitului bugetar; o Ńară cu o economie dezvoltată şi o populaŃie ocupată conduce la realizarea unor venituri care să acopere cheltuielile publice, respectiv la echilibru bugetar;

- modul de distribuire a produsului intern brut între componentele bugetului general consolidat; cu cât se distribuie mai multe resurse către componentele de asistenŃă socială cu atât sunt necesare mai multe fonduri destinate asigurării echilibrului dintre venituri i cheltuieli, fapt ce poate conduce la deficit bugetar;

- sporirea cheltuielilor destinate unor activităŃi neproductive, cu caracter militarist, conduce, de cele mai multe ori, la apariŃia unor dezechilibre bugetare;

- fluctuaŃiile valutelor internaŃionale principale por conduce la fenomene conjuncturale ale apariŃiei deficitului bugetar. Deficitul bugetar are drept efecte următoarele:

- sporirea datoriei publice şi a serviciului acesteia; - încetinirea ritmului creşterii economice; - investiŃii foarte puŃine în economie; - creşterea ratei dobânzilor pe piaŃa bancară pentru creditele acordate; - inechitate între generaŃiile care consumă şi, respectiv, care plătesc costul deficitului bugetar.

14.2.2. ModalităŃi de finanŃare a deficitului bugetar Se consideră de către specialişti că sunt două modalităŃi de finanŃare a deficitului bugetar

generalizate: emisiune monetară şi credit public. a. Emisiunea monetară reprezintă o operaŃiune de producere sau fabricare a biletelor de bancă şi a

monedei metalice în vederea punerii în circulaŃie; ea serveşte fie pentru creşterea cantităŃii de bani în circulaŃie, fie pentru înlocuirea banilor uzaŃi.

b. Creditul public reprezintă o formă de credit acordat statului sau oricărui organism dependent de acesta.

Prin creditul public se acoperă deficitul bugetar pe termen scurt fără ca statul să apeleze la o creştere a fiscalităŃii, dar conduce la costuri suplimentare în timp datorate rambursării cu dobândă a acestuia. Bibliografie obligatorie Constantin Posea, Finante publice, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007