1

Conceptul de finante

Aparute pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii, si anume, n perioada de trecere de la ornduirea gentilica la ornduirea sclavagista, finantele, strns legate de istoria statului si dreptului, nsotesc pe scena istoriei, att institutia statului, ct si institutia dreptului, utiliznd banii si formele valorice n procesul repartitiei produsului social.

Este de presupus ca finantele vor disparea de pe aceasta scena n momentul n care existenta lor nu va mai fi utila societatii.

Evolutie termenului de finante se poate prezenta succint astfel:

- origine limba latina

1. finare * sens general:

- a termina

- a ncheia* sens restrns:

- a aranja o afacere

- a solutiona un diferend prin mijlocirea banului

2. financia - a ncheia o tranzactie patrimoniala prin plata unei financia pecuniaria sume de bani.

3. finis - n sensul de termen de plata ; utilizat de romani ;

4. ficusus - avea sensul de cos n care se depuneau darile ncasate ;

5. hommes de finances pentru a denumi - arendasii de impozite ;

6. financiers (sec.al XV-lea) - persoanele care ncasau

Franta impozitele regelui ;

a. finance (sec.al XVI-lea) suma de bani ;

b. les finances (sec.al XVI-lea) gospodaria publica, patrimoniul statului ;

La ntrebarea "ce sunt finantele?" specialistii, de-a lungul timpului, au sustinut pareri diferite:

- unii au sustinut ca finantele sunt fonduri banesti la dispozitia statului;

- altii au considerat ca finantele sunt numai mijloace de interventie a statului n economie;

- dupa parerea altora, finantele ar fi numai metode de gestionare a banului public;

- alti specialisti au sustinut ca finantele sunt numai un act juridic, respectiv un act la dispozitie statului prin care acesta si constituie fonduri de resurse financiare in procesul repartitiei produsului intern brut.

Conceptiile despre finante au evoluat de-a lungul timpului, evidentiindu-se drept conceptii distincte, specifice celor doua etape de dezvoltare din istoria societatii omenesti ntre secolele XVIII si XX.

1.1.1. Conceptiile clasice caracteristici :

- conceptul are caracter juridic;

- specific epocii "statului jandarm";

- reflecta doctrina liberala predominanta n perioada capitalismului ascendent ;

- scopul: evitarea oricaror interventii ale statului n economie pentru a nu influenta initiativa privata, libera concurenta, actiunea legilor obiective ale pietei;

- statul trebuie sa-si ndeplineasca atributiile numai n domeniile urmatoare:

- mentinerea ordinii interne;

- apararea nationala;

- ntretinerea de relatii diplomatice cu alte state;

- sarcinile finantelor publice erau:

- asigurarea resurselor financiare pentru ntretinea si functionarea institutiilor publice;

- caracterul neutru al impozitelor si mprumuturilor pentru a nu modifica relatiile socialeconomice;

- asigurarea echilibrului bugetar, deficitul fiind acceptat cu. titlu de exceptie, nu de regula.

Sinteza principiilor conceptiei liberale este:

- impozitele sunt un rau (influenteaza procesul reproductiei si afecteaza acumularea de capital productiv), dar unul necesar, pentru ca asigura resursele financiare publice pentru finantarea cheltuielilor societatii;

- impozitul cel mai bun:

- presupune un efort mic al contribuabilului;

- are n vedere posibilitatile contribuabilului;

- nu este arbitrar, ci cunoscut anterior;

- veniturile bugetare:

- sa acopere anual cheltuielile publice;

- apelarea la emisiunea baneasca sa fie foarte rar utilizata;

- sa nu se apeleze la mprumuturi;

- sa nu se contracteze mprumuturi pentru scopuri neproductive;

- cheltuielile publice:

- reduse la minim;- sa acopere numai costurile institutiilor si lucrarilor publice strict necesare n societati si pe care piata nu le poate furniza.

1.1.2. Conceptia moderna, interventionista, caracteristici:- conceptul are caracter

1. economic

2. sociologic;

- specific perioadei "statului providenta" sau "statului bunastarii";

Autoritatea publica are urmatoarele sarcini:

- sa influenteze procesele economice;

- sa corecteze evolutia ciclica;

- sa previna crizele economice;

- sa limiteze efectele negative ale crizelor;

- sa acorde subventii, alte facilitati ntreprinderilor private;

- studierea mijloacelor de interventie a statului n economie cu ajutorul veniturilor si al cheltuielilor.

De-a lungul etapelor parcurse de istoria societatii omenesti, finantele s-au concretizat sub forma relatiilor sociale, de natura economica, n strnsa legatura cu repartitia produsului social, contribuind la ndeplinirea functiilor interne si externe ale statului.Activitatea societii omeneti se nfieaz ca un complex de aciuni i relaii pe care le promoveaz participanii, adic subiecii acestei activiti, respectiv indivizii, grupurile de indivizi sau instituiile ce-i reprezint n ansamblul lor sau pe comuniti definite dup diferite criterii. Aceast activitate se concretizeaz n procese formative (fabricarea unui bun, culegerea unei informaii, efectuarea unui serviciu, crearea unei opere de art sau tiinifice etc.) i n fluxuri de transfer exprimnd, n general, dorina fiecrui participant de a-i satisface nevoile de consum, de a-i asigura i mbunti existena. Derularea unui proces formativ presupune existena unor mijloace pe care iniiatorul acestui proces le folosete n scopul elaborrii, construirii obiectului (bun, serviciu, informaie) pe care el i-a propus s-l obin. Mijloacele se pot afla n patrimoniul subiectului sau, de cele mai multe ori, trebuie constituite pe seama unui flux de transfer. Obiectul fluxului de transfer l formeaz chiar bunurile, serviciile, informaiile etc. pe care le-au construit subiecii activitii sociale. Att aceste obiecte, ct i mijloacele utilizate pentru producerea lor pot fi exprimate att fizic, material, ct i valoric, bnesc.

Aspectul bnesc al acestor procese i fluxuri s-a emancipat, s-a individualizat pe msura evoluiei activitii sociale i a generat relaii de un anumit tip, numite relaii bneti, n sfera crora se includ i relaiile financiare. Procesul de emancipare a acionat i n legtur cu relaiile financiare, care au devenit obiect de studiu distinct, concretizat n tiina finanelor, component a grupului de tiine cunoscute sub numele de tiine economice.

Finanele reprezint tiina constituirii i administrrii mijloacelor bneti la dispoziia unui agent economic sau stat pentru ndeplinirea obiectului su de activitate, a funciilor i sarcinilor sale.Relaii financiare

Iniiatorul unui proces formativ dispune, numai ca excepie, n forma lor fizic, material, de toate mijloacele necesare derulrii respectivului proces. Cel mai adesea dispune doar parial sau deloc de mijloacele necesare n chiar forma fizic, material cerut n mod expres de procesul respectiv. De pild, un fermier nu dispune, cel mai adesea, de grul necesar pentru smn, chiar dac el a produs gru i nainte. Boabele pentru smn trebuie s aib anumite caliti i s fie tratate ntr-un anumit fel pentru a rspunde exigenelor unei anumite utilizri. De aceea, fermierul trebuie s-i procure astfel de boabe, trebuie s-i constituie acest mijloc necesar derulrii activitii sale.

n relativ numeroase cazuri, iniiatorul dispune doar de mijloace bneti sau (li se mai spune n mod curent) financiare, cu care el i poate constitui, n baza unui flux de transfer, mijloacele n forma fizic de care are nevoie. O astfel de constituire de mijloace genereaz ntre parteneri relaii bneti.

n majoritatea cazurilor, iniiatorul dispune doar parial de mijloace, att n forma lor material expres necesar, ct i bneti. El are ns o experien i are voina de a ncepe un proces formativ. n astfel de cazuri, parteneriatul su cu ali ageni economici include i completarea mijloacelor bneti insuficiente. O astfel de constituire de mijloace genereaz ntre parteneri relaii financiare, n sfera Carora se includ i cele generate de raporturile cu statul.

Relaiile financiare sunt relaii bneti de repartiie a produsului global sau a componentelor sale, relaii reprezentnd transferuri monetare, n dublu sens, ntre buget i firme sau ntre firme.

Sfera relaiilor bneti o include pe cea a relaiilor financiare, deoarece relaiile bneti presupun contraprestaia, nu necesit neaprat un instrument legal de reflectare sau o baz legal generatoare i nu au neaprat sau de regul un caracter de continuitate. De exemplu, achiziionarea de ctre o antrepriz de construcii a unei cantiti de ciment contra cost pltibil pe loc arat existente contraprestaiei (care n acest caz este direct i imediat), considerat de ambii parteneri echivalent, deoarece afacerea nu s-ar mai fi fcut dac unul din ei avea rezerve. Vnzarea se poate face sau nu pe baza unui contract (instrumentul legal), dar este prea puin probabil ca ea s fi fost generat de legislaia curent: constituie, cod civil, o lege ordinar, o hotrre de guvern etc. De asemenea, nimic nu ndreptete vreuna din pri (cumprtor, vnztor) s pretind sau s spere ca un astfel de aranjament s devin perpetuu sau mcar s se repete.Caracteristicile relaiilor financiare sunt:

a) Relaiile financiare sunt parte a relaiilor economice.

Apartenena relaiilor financiare la sfera celor economice este determinat de faptul c sunt suportul bnesc al unor raporturi ntre proprieti i modific patrimoniul partenerilor sau cel puin structura acestuia. De exemplu, firma A achit la finele lunii consumul de energie electric. O astfel de relaie are de regul caracter de continuitate. Consumul s-a fcut treptat, dar permanent, iar achitarea contravalorii sale se face ulterior, ceea ce presupune generarea unei obligaii a firmei A ctre furnizorul de energie, adic o obligaie care nu se stinge imediat. Pe de alt parte, cei doi parteneri sunt subieci de drept distinci, n baza autonomiei lor economice, exprimat prin proprietatea fiecruia asupra propriului patrimoniu, proprietate recunoscut i garantat de ctre stat. n sfrit, plata efectuat de firma A modific volumul i/sau structura patrimoniului fiecruia dintre parteneri. n ce-l privete pe A, se produce o modificare de structur a patrimoniului: se reduc mijloacele bneti disponibile, dar se mrete corespunztor valoarea produselor finite sau a produciei n curs de fabricaie; adic n componena activelor circulante, rmase la acelai volum, se micoreaz componenta mijloace bneti i se mrete componenta stocuri. n ce-l privete pe furnizorul de energie, patrimoniul su crete cu profitul inclus n tariful energiei i se produce i o modificare de structur deoarece componenta rezultate se mrete, crescnd ponderea ei n total patrimoniu (volumul celorlalte componente ale patrimoniului nu s-a modificat).

b) Relaiile financiare au loc organizat, adic pe baz legal i de regul cu caracter de continuitate.

Cnd bugetul de stat este parte, atunci legea stabilete: obligativitatea, cuantumul i termenul ce caracterizeaz respectiva relaie. De exemplu, legea privind impozitul pe profil stabilete c toi agenii economici care obin profit din activitatea pe care o desfoar sunt obligai s plteasc un impozit de 16%, efectund vrsminte lunare cu regularizri trimestriale i anuale.

Cnd bugetul de stat nu este parte, atunci legea precizeaz doar cadrul i condiiile creerii obligaiei, urmnd ca partenerii s stabileasc cuantumul i termenul, n acest context definit de lege. c) Relaiile financiare au efecte cu caracter definitiv.

Aceast caracteristic exprim faptul c, odat transferul financiar efectuat, modificarea de structur a patrimoniului este, n principiu, ireversibil i, de asemenea, suma transferat nu se mai poate rentoarce la partea care a efectuat transferul. De exemplu, dac se mrete capitalul social al unei firme pe seama fondului su de rezerv, noua structur a capitalului propriu nu se va mai reface, dect ca excepie, i numai n timp, prin vrsminte periodice din profit n fondul de rezerv, care, treptat, va putea ajunge din nou la ponderea pe care o avea n momentul transferului presupus mai sus. Pe de alt parte, plata de ctre un contribuabil a impozitului prevzut de lege este definitiv, n sensul c respectiva sum nu mai poate fi returnat pltitorului.

d) Relaiile financiare presupun, n principiu, transferuri bneti fr contraprestaie direct i imediat i fr titlu rambursabil.

Aceast caracteristic presupune c cel ce transfer nu poate pretinde contraprestaii directe i imediate i nici restituirea sumelor. n exemplul despre creditul comercial este evident c firma A nu poate pretinde restituirea contravalorii energiei electrice consumate, dar nici furnizorul de energie nu poate pretinde contraprestaie (plat) imediat. n cazul plii impozitelor, ca i n cazul operaiunilor de asigurare exist contraprestaii cu caracter indirect i mijlocit (condiionat), prevzute fie ntr-un context legal mai general, fie printr-un contract expres intervenit ntre pri. Pltitorii de impozite creeaz statului resurse financiare cu care acesta i ndeplinete funciile sale. n virtutea acestui fapt, ca i a nelesului i obiectivului funciei sociale a statului, de exemplu, ei pot pretinde, n msura n care ndeplinesc unele condiii, s beneficieze de nvmnt general gratuit pentru copiii lor sau de alte servicii sociale gratuite presupuse de funciile statului. n cazul operaiunilor de asigurare, ntre pri se ncheie un contract care prevede obligaiile acestora, iar pentru asigurator condiiile n care se nate obligaia lui de a plti asiguratului anumite sume de bani. Contraprestaia pltibil de asigurator este condiionat de producerea riscului menionat n contractul de asigurare, dar nu este condiionat de numrul de rate de asigurare pltite sau de ponderea sumei acestora n valoarea estimat a riscului produs.

Relaiile financiare pot fi publice sau private, dup cum statul apare n cadrul lor ca autoritate public sau nu. De pild, o societate comercial cu capital de stat este parte ntr-un credit comercial i ntr-un contract de asigurare. Relaiile financiare nscute n acest caz fac obiectul finanelor private, ntruct statul apare aici ca un agent economic oarecare. n acelai mod sunt tratate i relaiile financiare ce apar n legtur cu proprietatea public a statului i cu proprietatea sa privat.

Manifestate ca relatii economice aparute n procesul repartitiei produsului intern independent de vointa si constiinta oamenilor, finantele fac parte din baza economiei societatii.Finanele private

Componenta privat a finanelor are n vedere constituirea i gestiunea resurselor necesare agenilor economici pentru realizarea obiectului lor de activitate n condiii normale de profitabilitate. Caracteristica de normalitate este efectul acceptrii de ctre agentul economic a unui ctig pe care el l consider satisfctor pentru a-i continua activitatea. n teoria modern a finanelor, acest ctig este interpretat i ca o recompens destinat agentului economic pentru asumarea riscului de a-i fi angajat resursele n activitatea pe care o desfoar. n acest sens, apare problema arbitrajului, adic a opiunii ntre variante. Problema este definit, n contextul menionat, ca o alegere ntre variante ctig - risc, referitoare la modalitatea de utilizare (investire, plasare) a resurselor financiare disponibile la un moment dat.

Teoria finanelor a dezvoltat dup 1950 o mulime de probleme de mare interes pentru participarea eficient a agenilor economici pe piaa financiar, multe din acestea fiind azi numite (definite ca) teorii. Dintre acestea, menionm pe cele mai renumite prin contribuia la dezvoltarea finanelor ca tiin, dar i prin impactul practic deosebit n fundamentarea deciziei i comportamentului agenilor economici pe piaa financiar.

a) Teoria portofoliului, creat de Henry Marcovitz n anii '50 i publicat n articolul Portofolio Selection (Journal of Finance, vol. 7, nr. 1, martie 1952) i n lucrarea Portofolio Selection: Efficient Diversification of Investments, New York, Willey, 1959

Contribuia major a acestei teorii la dezvoltarea de fond i pragmatic a finanelor const n aceea c n decizia financiar se ia n considerare n mod sistematic covariana preurilor marii majoriti a activelor financiare. Un operator raional, atunci cnd constituie un portofoliu de active financiare, trebuie s in seama de implicaiile unui titlu oarecare asupra optimalitii portofoliului, diversificndu-l pe acesta din urm pe seama unui arbitraj ntre risc i rentabilitate, astfel nct portofoliul format s rspund cel mai bine situaiei concrete de pe pia, ca i obiectivelor investitorului.

b) Modelul preului de echilibru pe piaa financiar, elaborat de William Sharpe i publicat n articolul A Simplified Model for Portofolio Analysis (Management Science, vol. 9, nr. 1, ianuarie 1963) i n lucrarea Portofolio Theory and Capital Markets, New York, McGraw Hill, 1970

Modelul lui Sharpe este cunoscut sub numele de modelul CAPM (Capital Asset Pricing Model) sau MEDAF (Modle dvaluation des actifs financiers) i are ca obiect determinarea preului de risc pe care se bazeaz analiza valorilor mobilare i evaluarea performanelor administrrii averii. Concluzia teoriei dezvoltate de Sharpe este c, pe o pia concurenial, riscul este cel ce se remunereaz i c acesta nu poate fi eliminat prin diversificarea plasamentelor, adic a structurrii diversificate a portofoliilor de active. Acest risc nediversificabil este msurabil prin procedee statistice (varian, dispersie) i este intrat n limbajul curent sub numele de coeficientul beta. Chiar dac uzul acestui coeficient nu reprezint soluia infailibil a ctigului pe piaa financiar, modelul CAPM rmne totui pn azi abordarea fundamental cea mai convingtoare n problema portofoliilor i a pieei financiare. Ipoteza eficienei acestei piee, pe care de altfel este fondat modelul, continu s nu fie unanim acceptat, fiind obiect de controvers ntre susintorii analizei financiare fundamentale i adepii analizei tehnice.

c) Teoria structurii financiare i a politicii de distribuire a profitului, elaborat de Merton Miller i Franco Modigliani (laureai Nobel pentru economie, 1987) i publicat n articolele The Cost of Capital, Corporation Finance and the Theory of Investments (American Economic Review, vol. 48, nr. 3, iunie, 1958) i Corporate Income Taxes and the Cost of Capital: a Correction (American Economic Review, vol. 53, nr. 3, iunie, 1963)

Pn la apariia acestei teorii, abordrile i regulile n materie de teorie financiar erau bazate pe ipoteze strict empirice privind comportamentul operatorilor pe piaa financiar, fr nici o ncercare fezabil de a modela interaciunea operatorilor i procesul generator al preului de echilibru. Teoria lui Miller i Modigliani arat c pe o pia financiar eficient nu exist rat de ndatorare sau rat de distribuie optime. S-a ncercat o atenuare a caracterului tranant al acestei afirmaii prin aa numita teorie a compromisului (Stewart Myers, Determinants of Corporate Borrowing n Journal of Financial Economics; vol. 5, nr. 2, noiembrie 1977). Merton Miller a combtut aceast teorie ntr-o not prezidenial (1977) ctre Asociaia American de Finane, artnd c ceea ce este caracteristic practicii financiare este: a) grija managerilor de a menine o rat de ndatorare rezonabil i b) tendina manifestat n cazul unui mare numr de societi comerciale de a promova o rat de distribuie a profitului mai mare dect ar justifica-o interesul fiscal al acionarilor.

d) n anii '70 au nceput s se dezvolte i alte probleme (teorii), pornind mai ales de la inovaiile n materie de active financiare i pia financiar. Este vorba, n primul rnd, de apariia activelor de tip opiuni (1973), pentru care s-a ncercat formularea unor principii de evaluare. De asemenea, este vorba de ncercrile de aplicare a teoriei semnalelor la problemele financiare, pornind de la asimetria informaiei ntre participanii la pia, precum i de formularea teoriei ageniei care formalizeaz interaciunea (conflictul de interese) ntre acionari i manageri. Aceast din urm abordare ridic noi probleme n teoria firmei: firma nu mai este privit ca o entitate compact ce ia decizii pentru a-i maximiza funcia de utilitate definit univoc, ci ca un organism complex al crui comportament este rezultanta unui proces de echilibru i arbitraj ntre interese adesea divergente ale diferitelor grupuri, categorii, indivizi care o formeaz. O astfel de abordare permite un demers de integrare mai profund a teoriei financiare a firmei n teoria controlului managerial formulat n anii '30 de Berle i Means i reactivat la nceputul anilor '80 de John Kenneth Galbraith (tiina economic i interesal public).

Obiectul finanelor private include:

constituirea (modalitatea de constituire) a capitalului social;

repartizarea profitului (acumularea, capitalizarea, remunerarea acionarilor);

plasarea eventualelor disponibiliti;

obinerea/crearea mijloacelor financiare necesare pentru derularea curent a activitii lucrative;

mobilizarea creanelor;

lichidarea obligaiilor.

Constituirea i administrarea mijloacelor bneti ale agenilor economici privai sunt obiect al dreptului comercial.

Legea stabilete cadrul legislativ al desfurrii operaiunilor presupuse de obiectul finanelor private, adic principiile, regulile, instrumentele agreate, precum i aspectele fiscale complementare acestor operaiuni. Tot prin lege sunt stabilite instituiile, atribuiile i competenele acestora, menite s poat interveni n soluionarea eventualelor nenelegeri, deficiene, conflicte pendinte, prin arbitraj sau judecat.

n cadrul legal menionat, operaiunile financiare decurgnd din obiectul finanelor private se deruleaz potrivit deciziilor consiliului de administraie/managerului firmei n cauz, dar i potrivit prevederilor contractelor economice sau financiare ncheiate cu terii.Finane publice Finane private; asemnri i deosebiri

ntre cele dou componente ale sistemului financiar se stabilesc urmtoarle deosebiri i asemnri:

Finanele publice sunt indisolubil legate de existena statului, iar finanele private sunt generate de existena ntreprinderii ca celul economic productoare de profit. Astfel finanle publice se manifest la nivel macroeconomic pe cnd sfera de manifestare a finanelor private este de nivel microeconomic. Scopul principal urmrit de finanele publice const n satisfacerea nevoilor publice prin intermediul utilitilor publice iar n situaia finanaelor private se urmrete gestionarea fondurilor ntreprinderii n vederea obinerii profitului. Finanele publice se supun dreptului public; finanele private sunt generate de dreptul comercial. La nivel macroeconomic bugetul de stat se stabilete prin fundamentarea mai nti a cheltuielilor publice care trebuiesc efectuate pentru a asigura desfurarea proceselor economice, sociale, politice necesare existenei statului dup care se stabilesc veniturile necesare efecturii acestor cheltuieli. La nivel microeconomic bugetul ntreprinderilor se formeaz prin stabilirea n prim faz a veniturilor pe care ntreprinderea le poate obine dup care se stabilete nivelul cheltuielilor pe care aceasta i le poate permite. Att finanele publice ct i finanele ntreprinderii se confrunt cu probleme de echilibru financiar.BAZELE FINANELOR CORPORATIVE

Coninutul finanelor corporaiilor i obiectivul major al acestora

n finane exist o singur expresie: finane ce desemneaz multiplele fenomene financiare, politici i strategii financiare, decizii financiare pe termen scurt i finane pe termen lung.

Exist 2 concepte ale finanelor corporative:

n sens larg: se refer la finanele organizaiilor financiare i necomerciale

n sens mai restrns: se refer numai la finanele organizaiilor comerciale pe aciuni ale ntreprinderilor mari i societi multinaional

Obiectul finanelor corporative este de a alege una sau mai multe surse de finanare dintr/un ansamblu de resurse financiare rare i de a afecta la una sau mai multe utilizri alese dintre mai multe posibiliti.

Atunci cnd aleg resursele, finanele sunt n legtur cu sistemul financiar al economiei naionale, iar cnd aleg alocrile, finanele se refer la investiiile ntreprinderii i la strategia sa deoarece natura i modalitile de investiii alese pot determina coninutul unei strategii.

Orice unitate corporativ prezint aspecte financiare i conine decizii financiare. n cazul statelor sau al naiunilor, sau n cazul regruprii naiunilor statelor precum Uniunea European se vorbete de finane corporative. Sunt studiate dou aspecte financiare:

Colectarea resurselor care dau natere la stabilirea unui sistem fiscal

Afectarea resurselor financiare la alocri care corespund opiunilor bugetare a fiecrei uniti corporative

Tipuri de decizii financiare:

Deciziile de finanare sau de alegere a surselor de finanare n funcie de posibilitile oferite de mobilizarea capitalurilor proprii i mprumutate ale fiecrei uniti corporative.

Deciziile de investiii care determin natura activitii, dimensiunea i strategia ntreprinderii pe termen mediu i lung. Deciziile de investiii trebuie s antreneze venituri viitoare care trebuie comparate cu costurile generate de operaiunile de finanare i de asemenea se refer la deciziile referitoare la distribuirea dividendelor sau a profitului:

Decizii n legtur cu ciclul de exploatare din cadrul unitilor corporative

Decizii n legtur cu riscul ratei dobnzii bancare

De la nceputul anilor 1980 pieele de capital au cunoscut o foarte puternic dezvoltare prin:

creterea volumului de tranzacii de vnzare i cumprare de bunuri i servicii

introducerea de contracte la termen

dezvoltarea preurilor internaionale de capitaluri

practicarea de ctre sistemele financiare naionale de politici internaionalizate

i au rezultat fenomene de globalizare sau de modernizare a pieelor de capitaluri care ntrein relaii din ce n ce mai stricte de integrare.

Sursele de finanare sunt cerute n principal de pia. Bncile care erau furnizori tradiionali de capitaluri au fost obligate s adopte noi forme de intermediere, n timp ce finanele unitilor corporative se refer la deciziile financiare n cadrul ntreprinderii, n principal ca decizii de investiii i de finanare.

Finanele de pia studiaz mecanismele pieelor de capitaluri i deciziile luate de investitori pe diferite piee.

Finanele corporative se refer la mecanismele financiare n cadrul ntreprinderii, pe cnd finanele de pia pun accentul pe compartimentul investitorilor i pe evaluarea instrumentelor financiare care circul pe aceste piee.

Printre preocuprile comune ale finanelor unitilor corporative i ale finanelor de pia sunt:

tehnici comune: capitalizarea, actualizarea, rente i anuiti

domenii comune:

organizarea pieelor de capitaluri,

studiul instrumentelor pe termen scurt i al instrumentelor pe termen lung

evaluarea aciunilor

evaluarea obligaiunilor

gestiunea obligatar i rata dobnzii

structura ratelor de dobnd

Finanele unitilor corporative cuprind:Finanele de pia cuprind:

decizia de investiii n mediul cert i incert eficiena pieelor de capital

rentabilitate i risc atitudinea investitorului n faza riscului de producie i comercial

costul capitalului utilizat teoria portofoliului de aciuni i obligaiuni

structura de finanare opiuni i evaluarea opiunilor

relaia investiii finanare

politicile de dividend

gestiunea pe termen scurt a stocurilor de exploatare i a activelor pe termen scurt

gestiunea trezoreriei

achiziii, fuziuni, etc.

evaluarea ntreprinderii

Obiectivul major al corporaiilor nseamn s se determine motivaia desfurrii ntregii sale activiti. De fapt, se urmrete identificarea unui indicator sintetic sau a unui complex de indicatori de exprimare a performanei n investiia de capital.

Teoria economico-financiar a identificat ca obiectiv major maximizarea valorii ntreprinderii sau maximizarea averii proprietarilor. n forma iniial acest obiectiv era exprimat sub forma maximizrii profiturilor ca surs principal pentru creterea valorii ntreprinderii.

Va valoarea ntreprinderii

CFDt profitul net (activul final activul iniial)

VRt valoarea rmas a activului ntreprinderii la sfritul perioadei

K rata de actualizare

Maximizarea profitului trebuie urmrit pe termen lung n strns corelaie cu creterea economic a ntreprinderii autofinanate din profitul net.

Pentru corporaiile care coteaz la burs obiectivul fundamental se poate aprecia prin maximizarea capitalizrii bursiere (cursul bursier numrul total de aciuni).

Teoriile managementului privesc unitile corporative ca un grup de indivizi cu obiective individuale specifice. Pentru acetia se caut o maximizare a funciei privind creterea economic a ntreprinderii ca o cretere a cifrei de afaceri sau o cretere a activului economic total al ntreprinderii.

Valoarea patrimonial a activului net a ntreprinderii se determin pe baza situaiei drepturilor i obligaiilor asumate de acionar sau de ctre patron i reflectate n bilan. Astfel valoarea patrimonial este egal cu activul net, respectiv cu diferena dintre activul total i datoriile totale.

Valoarea financiar se determin, nu pe baza activului economic existent, ci pe baza speranelor de ctig pe care-l va aduce ntreprinderii din exploatarea activelor sale.

VF valoarea financiar

CFD cash flow-ul disponibil viitor, dividende acionari

t durata de via a ntreprinderii

VRn valoarea rezidual, respectiv valoarea de pia a activului net a ntreprinderii, valoarea ce rmne dup durata de via economic

K rata de actualizare egal cu rata dobnzii fr risc + o prim normal de riosc economic i financiar ce caracterizeaz profitul industrial comercial n care funcioneaz ntreprinderea respectiv

Dac admitem ipoteza funcionrii constante a ntreprinderii i pe o durat nedeterminat atunci valoarea financiar se va determina ca raport ntre cash flow-ul anului curent i rata de actualizare. Iar maximizarea acestei valori va avea loc prin maximizarea cash flow-ului i maximizarea costului mediu ponderat al capitalului.Tipuri de unitati corporative si partenerii acestora

In cadrul unitatii corporative tipologia intreprinderi este complexa astfel dupa forma de proprietate:

Intreprindere privata individuala;

Intreprindere privata in asociere corporativa;

Intreprindere sau societate privata/publica pe actiuni;

Intreprindere mixta, privata si publica, nationala sau internationala;

Intreprindere multinationala.

Partenerii intreprinderilor corporative:

Clienti; >> Furnizori de exploatare si investitii;

Personalul angajat; >>Actionarii managerii;

Creditorii (bancile care au investit in intreprinderi prin intermediul pietei de capital);

Statul si diverse organisme sociale.

In categoria de parteneri intervin mult mai direct in luarea deciziilor financiare:

Actionarii sunt proprietarii actiunilor; acestia pot participa la cresterea capitalului, pot accepta reinvestirea drepturilor in intreprindere, isi asuma riscul in caz de faliment si primesc un dividend si eventualele plus valori realizate asupra valorii actiunilor.

Conducatorii gestioneaza patrimoniul intreprinderii si iau deciziile financiare. In intreprinderile mari conducatorii au preferinte pentru autofinantare in timp ce actionarii doresc sa obtina dividende.

Creditorii sunt cei care furnizeaza resurse financiare unitatii corporative. Se pot distinge urmatorii creditori:

Obligatarii care au subscris la imprumuturile obligatare toate lansate de intreprindere;

Bancile si institutiile financiare care furnizeaza creditele bancare pe termen scurt, mediu si lung;

Diferiti creditori care sunt remunerati printr-o dobanda fixa sau variabila in functie de un indice, dar independent de rezultatul financiar al intreprinderii; isi asuma anumite riscuri (risc de semnatura; risc de faliment al intreprinderii cand rata dobanzii este ridicata; risc de crestere de preturi care sa antreneze o pierdere de putere de cumparare a capitalului imprumutat si neindexat);

Statul este prezent in toate deciziile financiare ca urmare a consecintelor fiscale ale oricarei decizii financiare cu privire la profit, TVA, alte impozite si taxe locale sau contributii sociale.

Definirea conceptuluide corporaii multinationaleCorporaia multinaional este un fenomen economic aflat in plin dinamic

Corporaia multinaional este o societate public sau privat care prin structura ,performanele si comportamentul ei reueste sa indeplineasc funcii economice la nivel internaional ,facilitate de proprietate si dreptul de gestiune ,total sau partiala asupra unui important patrimoniu ,alctuit din active si pasive dispersate pe teritoriul mai multor ari ,altul decat statul de origine.Pentru aceasta ,ea este angajat in producia si comercilizarea unui impresionant volum de bunuri si servicii ,finanate in principal prin intermediul investiiilor directe de capital.1 Dup cum observa Anda Mazilu ,termenul de intreprindere multinaional este utilizat cu precdere de autorii anglo saxoni ,fra ca intre acesta si termenul de corporatie transnaionala sa mai poat fi intevzute in prezent si alte diferene decat cel de ordin lingvistic.Acelai lucru se poate spune si despre termenul de societate transnaionalversus cel de corporaie transnationala.Sterian Dumitrescu definete societatea transnaionala ca alctuind un vast ansamblu la scara mondo economic ,format dintr o soocietate principala si un numr de filiale importante in diferite tri.

Exist o clasificare a acestor tipuri de organizatii bazat pe cinci criterii si anume:1)cui aparine proprietatea;2)unde este inregistrat legal sediul ;3)modul cum sunt repartizate activele si pasivele;4)proveniena cifrei de afaceri si a profitului ; 5)compozitia pe naionalitati a personalului de conducere.

In funcie de aceste criterii exist urmtoarele tipuri de intreprinderi:

1)Internaionale-unde proprietatea apartine in general acionarilor naionali,sediul este inregistrat in ara de origine,activele si pasivele sunt repartizate in principal in tara de origine,proveniena cifrei afacerilor o parte din tara de origine,o parte din strinatate,iar personalul de conducere provine in principal din ara de origine.

2)Transnaionale predomin actionarii din doua trei ari,sediul este inregistrat intr una sau dou tari ,activele si pasivele sunt repartizate in mai multe ari ,cifra de afaceri provine de asemenea din mai multe tari,iar personalul de conducere provine din dou sau trei naionaliti

3)Multinaionale acionarii provin din mai multe ari,sediul este inregistrat in una sau doua tari, cu o repartizare mondial a resurselor,cifra de afaceri provine dintr un mare numr de ri ,iar conducerea din toate naionalitile,predominanta fiind ara de origine.

4)Supranaionale acionarii provin dintr un numr mare de ri ,fara predominanta unei nationalitati, sediul este deschis de o organizatie internationala,repartizare mondiala a a ctivelor si pasivelor,cifra de afaceri si profitul provin dintr un numr mare de ri,iar personalul de conducere provine din toate nationalitile fra a predomina vreuna.

Din aceast clasificare rezulta ca cele patru forme de intreprinderi nu exista independent una de alta ,fra nicio legatur intre ele.Ele alacatuiesc impreun sistemul intreprinderilor multinaionale aflate in diferite stadii de evolutie.

O organizaie pentru a se incadra in categoria multinaionalelor trebuie sa indeplineasca o serie de conditii .Dintre acestea se distinge necesitatea de a investi o parte important din resursele sale in strinatate ,inainte de toate in filialele sale de care este legat prin relatii de proprietate ,controlandu le in totalitate sau numai parial ,de pe urma carora obtine venituri considerabile.Partea de operaiuni economice desfurate peste hotare trebuie sa fie suficient de mare in raport cu totalitatea activitailor astfel incat ,centrul de decizie s le acorde o atentie deosebita ,prin elaborarea unor politici coerente si a unor strategii commune. In felul acesta ,centrul exercita o influent importanta asupra celorlalte unitati de producie si comercializare ,in special pe linia utilizrii resurselor ,asumarii responsabilitii si folosirii informatiilor.Caracteristici organizaionaleMultinaionalGlobalInternaionalTransnaional

Configuraia resurselor i capacitilorDescentralizarea i independena naionalCentralizarea i dimensiunea globalDispersare, interdependen i specializare

Rolul operaiunilor externeIdentificarea i exploatarea oportunitilor localeImplementarea strategiei companiei-mamAdaptarea i influenarea competenelor companiei-mamContribuii diferite ale unitilor naionale pn la operaiuni integrate

Dezvoltarea i implementarea cunotinelorDezvoltarea i implementarea cunotinelor de ctre fiecare unitateDezvoltarea i implementarea cunotinelor la centruDezvoltarea cunotinelor la centru i transferarea la unitile din strintateDezvoltarea global a cunotinelor n circulaia internaional a acestora n vederea implementrii

Tipologia corporaiilor multinaioanle

A)Familia transnaionalelor.

La inceputul aniilor 90 ,familia corporatiilor transnaionale ajuns sa numere cel putin 37 000 de societati mama si aproximativ 200 000 de societati fiica ale acestora.Mai mult d e 90 % dintre firmele mama isi au sediul in tarile puternic industrializate ,in timp ce aproape jumatate dintre filialele lor sunt localizte in tari in curs de dezvoltare.

In anul 2000 multinaionalele cele mai dinamice care au inregistrat ritmul cel mai alert de cretere si expansiune extranationala provin din Japonia si tarile in curs de dezvoltare.Aceeai caracteristica de dinamica o au si multinaionalele mici si medii care opereza in noile sectoare industriale(biotehnologiile) precum si in sectoarele intensive de informatie.

Transnationalele in crestere acelerata(peste 10% de cretere a activelor detinute in straintate)Siemens, Alcatel, General.Electric, Mitsubishi, Nissan, Procter&Gamble, Kodak, Xerox .

Transnaionale in crestere ridicata (intre 5 si 10%)Volvo ,Mc Donalds ,Johnson&Johnson

Transnationale in crestere moderata (intre 3 si 5 %)Volkswagen, United Technologies, General Motors.

Transnaionale in stagnare :Philips ,Fiat, Sony, News Corporation, Electrolux

Transntionale in declin :Ford ,Mobil Unilever ,Philip Morris,Generale des Eaux,Olivetti.

B) Naionalitatea transnaionalelor

Pentru majoritatea corporatiilor multinationale este relative usor de identificat tara de origine. Oricine spre exemplu,identifica Ford ca fiind o firma nord Americana,Volvo ca fiind o firma suedeza.Si totusi ,fiecare din aceste transnationale isi are actiunile cotate cotate la un numar de burse de valori amplasate in diferite colturi ale lumii ,iar structura membriilor Consiliilor de Administratie este multinationala,in timp ce o pondere tot mai mare in activittilor creatoare de valoare adaugata se desfasoara in afara tarilor de origine

Mai dificil ,chiar,este de a identifica adaevarata nationalitate a proprietatii unei multinationale care este ea insasi ,integral sau partial detinuta de interesele economice straine.Si este de reinut faptul ca , pe masura ce procesul globalizrii sau cel al integrarii regionale se accentueaza ,se consolideaza si tendinta acestor activitati secundare sau de antrenare specifice corporatiilor transnationale .

Globalizarea tot mai multor organizaii este de natura sa reduca din importanta ce o are nationalitatea proprietatii lor ca factor de influentare a contributiei acestor firme la bunastarea economica a tarilor de origine.De fapt ,proprietatea acestor corporatii multinationale depinde, intr o masura tot mai mic ,de situatia economic din tarile de origine.

Din punctul de vedere al rii gazda,este foarte frecventa situatia in care filiala detinut integral de capital strain contribuie intr o amsura mai mare la cresterea gradului de pregatire profesionala a fortei de munca locale ,la activitatea de cercetare dezvoltare sau la cresterea productivitatii muncii in domeniul respective,decat o face o firma autohtona.Elocvent ,in acest sens ,este faptul ca intre 1966- 1990 ,corporatiile americane au sporit de 5 ori cheltuielile efectuate in strinatate in activitatile de cercetare dezvoltare ,comparative cu cele efectuate in propria tara ,in timp ce o parte tot mai insemnata din totalul cheltuielilor de cercetare dezvoltare din SUA este efectuat de filiale ale firmelor straine.

Toate aceste evoluii fac ca cel putin pentru anumite sectoare industriale ce sunt dominate de marii productori globali,distinctia privind nationalitatea propriettii asupra activitatilor generatoare de valoare adaugata ale corporatiilor multinatioanle sa devina tot mai greu de realziat,cu consecine deloc neglijabile in planul impactului acestor activitati pentru rile gazda si cele de origine si,mai ales, in planul raspunsurilor politicilor naioanle.

CLASIFICAREA CORPORAIILOR MULTINAIONALE

Corporaiile multinaionale reprezint, fr ndoial, principalul agent al globalizrii economiei contemporane, dispunnd de o for economic superioar multor state naionale.Intr-o ncercare de a sintetiza impactul CTN-urilor asupra economiei mondiale, putem meniona urmtoarele:

dou treimi din comerul mondial se deruleaz prin intermediul primelor 500 de CTN; prin urmare, mai rmne doar o treime din comerul mondial care s se desfoare conform teoriilor clasice privind comerul, la preurile pieei;

40% din comerul mondial pe care l controleaz CTN-urile reprezint, de fapt, comer intra-firm;

veniturile realizate de primele 200 de corporaii din lume echivaleaz cu 31,2% din PIB-ul mondial;

CTN-urile dein 90% din licenele tehnologice la scar mondial;

din primele 100 de economii ale lumii, 51 sunt corporaii transnaionale;

veniturile cumulate ale lui General Motors i Ford depesc PIB-ul agregat al tuturor rilor din Africa subsaharian;

veniturile primelor 6 corporaii japoneze egaleaz PIB-ul cumulat al Americii Latine; primele 10 corporaii din lume au venituri mai mari dect cele mai puin dezvoltate 100 de ri, luate la un loc.

Valoarea cumulat a activelor celor mai mari 100 de corporaii transnaionale este de 8mii de miliarde de dolari, din care jumtate (4 mii de miliarde) sunt active n strintate (n afara rii de origine). Volumul cumulat al vnzrilor anuale ale acestor 100 de corporaii este de 5,5 mii miliarde euro, din care peste jumtate (3 mii de miliarde) sunt vnzri n strintate. De asemenea, aceste 100 cele mai mari corporaii multinaionale au mpreun 14,6 milioane de angajai, din care aproape jumtate (7,2 milioane) sunt n strintate. Datele corespund anului 2003, ultimul pentru care exist date centralizate.

ntre cele mai mari corporaii ne-financiare din lume, 4 sunt americane, 4 sunt europene, una este mixt, i una este japonez. ntre primele 100 de corporaii, 50 sunt europene i 25 americane 1. Astfel, clasificarea corporatiilor multinationale se poate face pe baza mai multor indicatori, cum ar fi: volumul activelor in strainatate, locurile fruntase fiind ocupate de General Electric SUA, cu un total al activelor de 258,9 647,4 miliarde , urmata de Vodafone Group Marea Britanie si de Ford Motor Company SUA, cu un total al activelor de 173,8 304,5 miliarde. Un alt indice al clasificrii corporaiilor este indicele transnaionalitii care se calculeaza ca medie aritmetic a trei rapoarte, i anume: raportul dintre active n strintate i total active, raportul dintre vnzri n strintate i total vnzri, raportul ntre angajai n strintate i total angajai. Topul primelor 10 CTN-uri n funcie de indicele transnaionalitii nu include nici o corporaie din SUA i Japonia , lucru perfect explicabil prin prisma faptului c indicele transnaionalitii face n fapt comparaia dintre piaa de origine a corporaiei i piaa sa global. Este, de aceea, normal ca indicele transnaionalitii s fie mai mare pentru CTN-urile a cror pia de origine este de dimensiuni mici sau medii, aa cum arat i clasamentul: pe local I se afl Thomson Media, din Canada, pe local II CRH lemn i alte materiale de construcii din Irlanda, iar pe local III News Corporation Media, din Australia. n ceea ce privete transnaionalele din domeniul financiar, topul acestora este dominat de o corporaie american (Citigroup), sapte corporaii europene (UBS, Allianz, Credit Agricole, HSBC, Deutsche Bank, BNP Paribas, ING) i dou japoneze (Mizuho, Mitsubishi Tokyo Financial Group). Dei exist i clasificri ce difereniaz corporaiile multinaionale din rile dezvoltate de cele din tarile in curs de dezvoltare, exist numeroase exemple care arat compatibilitatea celor dou tipuri de corporaii. Asemenea exemple pot fi Samsung (Republica Coreea), LG Electronics (Republica Coreea), Petronas (Malaysia), South African Breweries (Africa de Sud), Gorenje Group (Slovenia), Lukoil (Rusia)1. Criticnd aceast perspectiv exagerat de globalizatoare, prin care avem zeci de mii de corporaii transnaionale cu sute de mii de filiale, putem ajunge s fim tentai de argumentele lui Rugman (2005), care susine c practic avem de-a face cu un numr foarte restrns de corporaii cu adevrat globale, n timp ce restul sunt variante de corporaii regionale. Plecnd de la premiza c avem trei regiuni mari care conteaz neconomia mondial, faimoasa triad (SUA, Europa i Asia dominat de Japonia), Rugman mparte corporaiile astfel:

corporaii globale: au n fiecare dintre cele 3 regiuni cel puin 20%, dar nu mai

mult de 50% din vnzrile totale;

corporaii bi-regionale: au n dou regiuni cte cel puin 20% din vnzrile totale,

iar n regiunea de origine au mai puin de 50% din vnzrile totale;

corporaii orientate ctre regiunea de origine: au peste 50% din vnzrile totale n

regiunea din care provin;

corporaii orientate ctre regiunea gazd: au peste 50% din vnzrile totale ntruna

din regiunile gazd (alt regiune dect cea din care provin). Dup aceast clasificare arbitrar, din primele 500 de corporaii din lume (conform topului realizat de revista Forbes), Rugman identific doar 9 corporaii globale, i anume: IBM, Sony, Philips, Nokia, Intel, Canon, Coca-Cola, Flextronics i LVMH. Restul sunt bi-regionale (inclusiv McDonalds, British Petroleum, Unilever, Roche), orientate ctre regiunea gazd sau, cele mai multe cazuri, orientate ctre regiunea de origine (inclusiv Wal-Mart, General Motors, Ford). Insa aceasta calasificare se rezuma doar la o singur latur a internaionalizrii firmei, i anume volumul vnzrilor n strintate. Nu sunt considerate volumul activelor n strintate, i, cel mai important, numrul de angajai n strintate.Chiar dac, s zicem, o corporaie are doar 1% din vnzrile globale n Asia de Sud-Est, dar dac realizeaz acolo trei sferturi din producie, trebuie s recunoatem c are un impact i asupra acelei economii locale sau regionale n care opereaz chiar dac nu vinde sau vinde puin acolo).