53 53

15-21 octombrie

Dumnezeu și suferința umană

Sabat după-amiază

Textul de memorat: „Nu vă îngrijoraţi dar de _________________; căci ____________________ se va îngrijora de ______________. Ajunge ______________________.” (Matei 6:34)

Evenimentele descrise în cartea lui Iov nu au nicio legătură cu ţara sau cu poporul Israel. Spre deosebire de ea, toate celelalte cărţi ale Bibliei, pornind de la Geneza, unde este amintită făgăduinţa dată de Dumnezeu lui Avraam, de a face din el „un neam mare” (Geneza 12:2), şi terminând cu Apocalipsa, unde este descrisă „cetatea sfântă”, Noul Ierusalim (Apocalipsa 22:19), fac referire într­un fel sau altul, direct sau indirect, la Israel şi la legământul lui Dumnezeu cu acest popor.

În Iov însă nu avem absolut nicio referire, nici măcar la exodul israeliţilor, eveniment de referinţă din istoria străveche a poporului Israel. O explicaţie este aceea că Moise a scris cartea aceasta în Madian, odată cu Geneza (vezi şi CBAZŞ, vol. 3, p. 1140), când exodul nu avusese loc încă şi de aceea nici nu este menţionat.

Dar ar mai fi o explicaţie, poate mai importantă. Una dintre temele fundamentale ale cărţii, suferinţa umană, este o temă universală. Ea nu se limitează la un popor sau la un timp anume. Evrei sau neevrei, cu toţii am gustat din necazurile lui Iov, din durerea existenţei pe acest pământ căzut. Este drept că fiecare simte durerea în felul lui, dar Iov este reprezentantul nostru, al tuturor.

S T U D I U L

4

54 STUDIUL 4

Duminică, 16 octombrie Dumnezeu în natură

1. Citește Romani 1:18-20. Ce ne spune Pavel aici?

_________________________________________________________________

_________________________________________________________________

Ce pasaj elocvent! În bună parte, realitatea şi existenţa lui Dumnezeu ne sunt descoperite prin „lucrurile făcute de El”, pentru ca oamenii să nu se poată dezvinovăţi. Pavel afirmă că, doar privind la lucrurile create, oa­menii pot obţine cunoştinţe suficiente despre existenţa lui Dumnezeu şi despre caracterul Lui pentru ca în ziua judecăţii să nu aibă scuză.

Lumea naturală ne oferă într­adevăr nenumărate dovezi despre existenţa lui Dumnezeu. Ştiinţa modernă ne­a făcut cunoscute unele de­talii despre minunile existente în ceea ce a creat Dumnezeu, lucruri care erau de neconceput pentru strămoşii noştri de acum trei sute de ani (şi cu atât mai puţin pentru cei din urmă cu trei mii de ani)! Şi se petrece un lucru interesant: cu cât ştiinţa ne dezvăluie mai multe despre complexita­tea vieţii, cu atât scade mai mult probabilitatea ca lumea să fi apărut la în­tâmplare. Un telefon mobil, de exemplu, care arată ca un obiect creat, se comportă şi funcţionează ca un obiect creat – poartă semne şi la interior, şi la exterior că a fost creat – este desigur un obiect creat. Însă despre om, care arată ca fiind creat, se comportă şi funcţionează ca fiind creat, poar­tă semne şi la interior, şi la exterior că a fost creat, unii susţin că este un produs al hazardului! Din nefericire, mulţi cad pradă acestor neadevăruri.

2. Citește Iov 12:7-10. Ce puncte comune are acest pasaj cu Romani 1:18-20?

_________________________________________________________________

Şi aici întâlnim ideea că existenţa lui Dumnezeu este dovedită de lumea creată. Este adevărat că natura, în starea ei decăzută, nu ne dezvăluie caracterul lui Dumnezeu pe deplin, însă ea ne vorbeşte despre puterea Lui creatoare şi, în parte, despre bunătatea Lui.

Ce lucruri din natură îți vorbesc într-un mod special despre puterea și despre bunătatea lui Dumnezeu? Cum îți poți forma obiceiul de a „citi” mesajele pe care ți le transmite Dumnezeu prin natură și de a te lăsa încurajat de ele?

Comentarii pentru instructori

Dumnezeu și suferinţa umană 55

Obiectivele instructoruluiLa nivelul cunoștinţelor: Membrii grupei să remarce faptul că natura şi

fiinţele create dovedesc existenţa unui Creator care deţine contro­lul asupra universului.

La nivelul sentimentelor: Să accepte revelaţia supremă a caracterului lui Dumnezeu oferită de El prin trimiterea Fiului Său ca să moară pe cruce pentru păcatele noastre.

La nivel practic: Să ia decizia ca, data viitoare când suferă, să nu între­be: „Din ce cauză?”, ci „Cu ce scop?”

SCHIŢA STUDIULUII. Cunoştinţe: Dumnezeu în natură

A. Ce lucruri şi fiinţe din natură ne vorbesc despre iubirea Creatorului nostru?

B. Ce limite are revelaţia prin natură? Din ce altă sursă Îl putem cunoaşte mai bine pe Dumnezeu?

II. Sentimente: Dumnezeu pe cruceA. Cum poţi demonstra că întrebarea: „Dacă Dumnezeu este bun, de

ce există atâta suferinţă?” primeşte răspuns la moartea lui Hristos pe cruce?

B. Ce răspunsuri a primit Iov la întrebarea sa despre caracterul lui Dumnezeu?

III. Practic: Dumnezeu cu noi în suferinţăA. Cum reacţionăm de obicei când suntem loviţi de necazuri?B. Cum putem depăşi reacţia aceasta?

Rezumat: Caracterul lui Dumnezeu este ţinta marii lupte şi, totodată, ţinta celor mai multe întrebări despre suferinţa umană. Va veni totuşi o zi în istoria acestei planete, şi în viaţa noastră, când Dumnezeu va fi ţinta cuvintelor noastre de laudă pentru dragostea Sa nemăsurată, chiar dacă, pe moment, nu am primit răspuns la toate întrebările.

56 STUDIUL 4

Luni, 17 octombrie Nimic n-a apărut de la sine

Sunt multe argumente valabile şi convingătoare în favoarea existenţei lui Dumnezeu. Pe lângă mărturia lumii create, mai există şi aşa­numitul argument „cosmologic”, care susţine, în esenţă, că nimic n­a apărut de la sine şi că nimic nu s­a creat de la sine; că orice există are o cauză şi că această cauză are la rândul ei o altă cauză şi tot aşa, până ajungem la o ca­uză necreată, la o cauză care a existat dintotdeauna, fără vreun moment în care să nu fi existat. Şi cine să fie această Primă Cauză dacă nu Dumnezeul descris în Scripturi?

3. Ce ne spun textele următoare despre originea tuturor lucrurilor?

Apocalipsa 4:11 ____________________________________________________

Coloseni 1:16,17 ___________________________________________________

Ioan 1:1­3 ________________________________________________________

Textele acestea ne prezintă explicaţia cea mai logică pentru originea lumii: existenţa unui Dumnezeu etern. Unii gânditori sunt împotrivă şi vin cu o altă soluţie: universul nu a fost creat de un Dumnezeu om­nipotent şi etern, ci de nimic. Până şi renumitul om de ştiinţă Stephen Hawking, care ocupă în prezent poziţia deţinută odinioară de Isaac Newton, face următoarea afirmaţie: „Pentru că există o lege cum e gra­vitaţia, universul poate să se creeze şi se va crea pe sine însuşi din nimic.” – Stephen Hawking şi Leonard Mlodinov, Marele plan, Editura Humanitas, Bucureşti, 2012, p. 153

Evident că el îşi argumentează poziţia cu calcule matematice complica­te, dar nu putem să nu ne punem o întrebare: Au trecut patru sute de ani de la începutul revoluţiei ştiinţifice şi unul dintre cei mai proeminenţi oa­meni de ştiinţă ai lumii contemporane susţine că universul şi tot ce există în el au apărut din nimic? Eroarea rămâne eroare, chiar dacă este comisă de un mare om de ştiinţă!

Citește 1 Corinteni 3:19. De ce este important să nu uităm niciodată acest mare adevăr?

Comentarii pentru instructori

Dumnezeu și suferinţa umană 57

PAȘII ÎNVĂȚĂRII1. MOTIVAREPasajul central: Romani 1:18-20Ideea de bază: De ce li se întâmplă lucruri rele oamenilor buni? Între­

barea aceasta a fost ridicată iar şi iar din vremea lui Iov până astăzi şi a fost analizată din diverse perspective. Adevărata întrebare însă nu este le­gată doar de suferinţă, ci şi de Dumnezeul care permite această suferinţă. Totuşi lumea creată ne descoperă un Dumnezeu al dragostei, care L­a tri­mis pe Fiul Său ca să moară pentru păcatele omenirii. Aceasta este adevă­rata perspectivă din care toate întrebările îşi găsesc răspuns.

Discuţie introductivă: Iată cum descrie un tată pierderea fiicei sale ră­puse de cancer (numele şi vârsta sunt schimbate): „Portiera din spate a maşinii s­a închis cu o bufnitură care mi­a dat cruda veste că s­a terminat. Mai puteam vedea prin geam sicriul din lemn de pin deschis la culoare, dar apoi dricarul a dat cheie şi a pornit. S­a dus! Copilul meu s­a dus! La­crimi fierbinţi mi­au aburit ochelarii. Mă durea atât de rău, de parcă m­ar fi rupt cineva în bucăţi. Deşi ştiam de câteva luni că avea să vină odată şi momentul ăsta, deşi am dat din cap aprobator când dricarul m­a întrebat: «Pot să închid sicriul acum?», deşi mintal acceptasem de multă vreme rugăciunea Andreei: «Doamne, lasă­mă să mor, nu mai pot lupta!», deşi m­am simţit uşurat că nu mai trebuia să suporte atâta durere şi să aştepte cu frică rezultatul analizelor, inima mea urla: «Nu! Este atât de nedrept! Este atât de tânără! Mai bine muream eu!» Andreea avea douăzeci şi cinci de ani când lupta ei cu cancerul s­a sfârşit.”

Situaţia aceasta nu este singulară. Fiecare dintre noi are experienţe asemănătoare. Cum putem împăca ideea că Dumnezeu este iubitor cu suferinţa inexplicabilă din viaţa noastră?

2. APROFUNDAREA STUDIULUIIov 6:4­10 dă glas durerii imense a lui Iov. Departe de a fi doar o descriere

a frustrărilor şi frământărilor minţii sale, pe fondul unei dispute intelectu­ale şi teologice neutre, fără vreo implicare personală, pasajul acesta evocă agonia sa existenţială profundă. Iov Îl înfăţişează pe Dumnezeu ca pe un

58 STUDIUL 4

Marţi, 18 octombrie Una dintre primele cărţi ale Bibliei

În pofida propagandei intense duse de cei care nu cred în Dumnezeu, sunt oameni care aleg credinţa şi au multe argumente valabile. Există totuşi o veche problemă folosită de unii pentru a­şi justifica necredinţa: existenţa suferinţei umane şi a răului. Dacă Dumnezeu este desăvârşit de bun, de iubitor şi de puternic, de ce există răul? Întrebarea aceasta a fost şi rămâne o piatră de poticnire pentru mulţi. Şi, să fim sinceri, ce om care crede în Dumnezeu, care a gustat şi a văzut cât de bun este El nu şi­a pus niciodată această întrebare?

Interesant de remarcat că problema aceasta este abordată în una din­tre cele mai vechi cărţi ale Bibliei. Tradiţia iudaică spune că Moise a scris cartea lui Iov în Madian, iar Ellen G. White reia ideea: „Lungii ani trăiţi în singurătatea deşertului nu au fost irosiţi. Moise nu doar că a dobândit pregătirea necesară pentru marea lucrare ce­l aştepta, ci, în acest timp, sub inspiraţia Duhului Sfânt, a scris cartea Geneza şi, de asemenea, cartea lui Iov, care urmau să fie citite cu cel mai profund interes de poporul lui Dumnezeu până la sfârşitul timpului.” – Comentariile lui Ellen G. White, CBAZŞ, vol. 3, p. 1140

Dumnezeu a ştiut că suferinţa avea să fie o mare problemă de­a lungul timpului şi l­a inspirat pe Moise să consemneze chiar de la început în Cuvânt istoria lui Iov. El ne­a asigurat că nu suntem singuri când ne doare, că El este cu noi, că ştie tot ce ni se întâmplă şi că ne va face dreptate în cele din urmă.

4. Ce ne spun textele următoare despre existenţa răului? Daniel 12:1; Matei 6:34; 24:7; Ioan 16:33.

Oricât de plauzibilă pare ideea că existenţa răului ar infirma existenţa lui Dumnezeu, în lumina Scripturilor nu are sens. Biblia ne învaţă că există un Dumnezeu atotputernic, care ştie tot şi este desăvârşit de iubitor, dar ea vorbeşte şi despre realitatea suferinţei umane, a răului şi a nefericirii. Însă existenţa răului nu justifică necredinţa în Dumnezeu. Chiar şi la o citire su­perficială a cărţii lui Iov, observăm că acest om n­a pus absolut niciodată la îndoială existenţa lui Dumnezeu, deşi a avut momente de descurajare totală. Însă şi­a pus o altă întrebare, una validă: De ce i se întâmplă lui aceste lucruri?

Este normal să ne punem întrebări cu privire la răul din lume. Cum putem să ne încredem în bunătatea lui Dumnezeu, deși răul există?

Comentarii pentru instructori

Dumnezeu și suferinţa umană 59

războinic, dar nu ca pe unul care Îşi apără poporul, ca în alte texte din Vechiul Testament (Psalmii 18:29­42). Săgeţile lui Dumnezeu îl străpung chiar pe el, robul Său credincios, iar durerea pe care o simte îl determină să Îi ceară să­l zdrobească. El îşi doreşte ca toate acestea să se termine, bine sau rău, numai să se termine, fiindcă nu mai poate suporta tensiunea în care îl ţine neputinţa de a înţelege ce face Dumnezeu.

Comentariu biblicI. Contextul istoric al cărţii(Revedeţi împreună în grupă Iov 1:1; Ezechiel 14:14,20 și Iacov 5:11.)Majoritatea comentatorilor sunt de acord că este dificil de stabilit cu

exactitate timpul şi locul scrierii acestei cărţi. Ellen G. White precizează că Moise a scris­o în timpul şederii sale în Madian, cândva între anii 1490 şi 1450 î.Hr., înainte de evenimentul exodului. Şi tradiţia rabinică din Talmud susţine că Moise este autorul ei (Baba Bathra 14b).

Întâmplarea este posibil să fie însă şi mai veche de­atât, iar unii o pla­sează în perioada patriarhală şi în timpul lui Avraam (în jurul anului 2000 î.Hr.). Țara Uţ, amintită în Iov 1:1, este menţionată de Ieremia în Plângerile 4:21, în asociere cu Edomul. Fauna şi flora caracteristică Edomului se regă­sesc în imaginile folosite în cartea lui Iov. Un alt punct comun ar fi lucrările de minerit descrise în Iov 28:1­11, unde apar cinci termeni diferiţi pen­tru aur şi treisprezece termeni diferiţi pentru pietre şi metale preţioase. Cercetările arheologice recente au scos la lumină cel puţin treisprezece mine de cupru din regiunea Khirbat en­Nahas, situată la sud­est de Marea Moartă, în Iordania modernă, Edomul de odinioară.

Unii au argumentat că Iov nu a existat niciodată şi că scrierea care îi poartă numele ar fi mai degrabă o compoziţie literară despre înţelepciune decât o relatare a unui fapt istoric. Cartea, da, are în mod clar un caracter predominant literar şi poetic, însă alţi scriitori biblici fac referire la Iov ca la un personaj istoric real (vezi Ezechiel 14:14,20 şi Iacov 5:11), oferindu­ne o dovadă suplimentară despre istoricitatea omului Iov. Puţinele referinţe geografice şi temporale fac din cartea lui Iov o lucrare cu un mesaj univer­sal şi atemporal. În acelaşi timp, este mângâietor şi de folos să ştim că Iov a fost un om real care a suferit la fel ca mulţi dintre noi.

60 STUDIUL 4

Miercuri, 19 octombrie Dilema

5. Citește următoarele texte din Iov. Ce problemă încearcă Iov să-și explice? Ce întrebare nu pune el? Iov 6:4-8; Iov 9:1-12.

_________________________________________________________________

_________________________________________________________________

După cum am menţionat, cartea lui Iov nu încearcă să răspundă la în­trebarea dacă Dumnezeu există, ci de ce trecea Iov prin aceste încercări. Şi, dacă ne gândim prin câte a trecut bietul om, întrebarea lui ni se pare justificată, mai ales că era credincios.

Dacă i s­ar întâmpla o nenorocire unui ateu, de pildă, pentru el răs­punsul ar fi relativ simplu de găsit: de vreme ce trăim într­o lume lipsită de sens şi dominată de hazard şi de vreme ce suntem prinşi la mijloc în confruntarea dintre forţele brute şi impasibile ale naturii, se înţelege de la sine că se poate să cădem uneori victime ale unor întâmplări aberante. Şi cum ar putea fi altfel, dacă nu aberante? Dacă existenţa însăşi este lipsită de sens, atunci şi nenorocirile care o însoţesc sunt lipsite de sens.

Pentru cei care pornesc de la premisa că Dumnezeu nu există, sigur că răspunsul acesta este plauzibil (deşi pe unii îi nemulţumeşte şi îi deprimă). Dar cei ca Iov, care cred în Dumnezeu, ajung într­o adevărată dilemă.

6. Citește Iov 10:8-12. Ce întrebări mai directe puse de Iov aici ne ajută să-i înţelegem mai bine dilema?

_________________________________________________________________

_________________________________________________________________

Da, întrebarea la care Iov caută răspuns este întrebarea la care credincioşii, în general, caută răspuns: Dacă Dumnezeu există, dacă El este bun şi iubitor, de ce trebuie să sufăr? De ce chiar şi oamenii buni, ca Iov, suferă dezastre şi nenorociri din care nu s­ar vedea că ar ieşi vreun lucru bun? Dacă universul n­ar avea un Dumnezeu, răspunsul ar fi că aşa este viaţa în acest cosmos strict material, în care fiinţele umane nu sunt decât produsul secundar accidental al atomilor şi moleculelor.

Dar Iov ştia că lucrurile stau altfel. De aici şi dilema sa!

Comentarii pentru instructori

Dumnezeu și suferinţa umană 61

II. Revelaţia generală și revelaţia specială(Revedeţi în grupă Iov 12:8-10; Coloseni 1:16,17 și Romani 1:18-20.)Atacul lui Satana asupra lui Iov este îndreptat de fapt asupra carac­

terului lui Dumnezeu. Aceasta este în esenţă marea luptă. Rezolvarea dilemei cu privire la caracterul lui Dumnezeu trebuie să pornească de la cunoştinţele despre El, să apeleze la revelaţia Sa despre Sine şi nu la declaraţiile lui Satana despre El.

În acest context mai larg al cunoştinţelor despre Dumnezeu, vorbim despre revelaţia generală (prin natură) şi despre revelaţia specială. Am­bele tipuri de revelaţie sunt prezente în cartea lui Iov. Orice om poate să­L cunoască pe Dumnezeu prin intermediul naturii (Romani 1:18­20). Dar, dacă avem cunoştinţe despre Dumnezeu şi dacă recunoaştem existenţa Lui, nu înseamnă în mod automat că Îl cunoaştem şi personal. Ceea ce vedem în natură ne arată că El este Creatorul. Apostolul Pavel merge mai departe şi vorbeşte despre o moralitate elementară pe care Dumnezeu a aşezat­o în om şi care se reflectă în ordinea naturală (Romani 2:14,15). Totuşi, de vreme ce lumea păcătoasă şi natura umană păcătoasă au su­primat revelaţia generală şi moralitatea elementară, a fost necesară o revelaţie specială. Dumnezeu S­a descoperit în Cuvântul Său şi, în final, S­a descoperit în Hristos, Logosul (Cuvântul) întrupat al lui Dumnezeu (vezi Ioan 1:1­3). În cartea lui Iov găsim atât revelaţie generală, cât şi revelaţie specială. Revelaţia generală arată spre Dumnezeu (Iov 12:7­10), dar nu poate să dea răspunsuri satisfăcătoare la întrebările lui Iov. Numai revelaţia specială a lui Dumnezeu din finalul cărţii – cuvintele pe care i le adresează în mod direct lui Iov – oferă răspunsuri reale (Iov 38­41).

De discutat: Defineşte revelaţia generală şi revelaţia specială. Cu ce contribuie fiecare la aprofundarea cunoştinţelor tale despre Dumnezeu?

III. Teodiceea de-a lungul istoriei(Revedeţi împreună în grupă Iov 10:8-12.)Teodiceea încearcă să răspundă la întrebarea fundamentală: Dacă

Dumnezeu este bun, de ce permite El să existe răul? Ea i­a pus în dificulta­te pe cercetătorii Bibliei încă de la început, însă termenul „teodicee” este de origine mai recentă (1710), fiind atribuit filosofului german Gottfried

62 STUDIUL 4

Joi, 20 octombrie Teodiceea

7. Citește Romani 3:1-4. Afirmaţiile acestea apar în cadrul discuţiei despre necredinţa unora din poporul lui Dumnezeu. De fapt, despre ce problemă universală vorbește Pavel aici? Cum trebuie să fie găsit Dumnezeu?

_________________________________________________________________

Pavel citează din Psalmii 51:4 şi reia un motiv care apare în mai multe locuri din Scriptură: răul existent în lume nu contrazice faptul că Dumnezeu este bun – o concepţie care poartă numele de teodicee. Este problema ve­che de când lumea la care am făcut referire în studiul din această săptămâ­nă. De altfel, marea luptă în sine este o teodicee. Miza ei este să demonstre­ze înaintea oamenilor, îngerilor şi întregului univers că Dumnezeu este bun.

„Toate întrebările cu privire la adevăr şi eroare care s­au ivit pe par­cursul îndelungatei controverse au fost acum clarificate. Consecinţele re­beliunii, efectele înlăturării poruncilor divine au fost expuse în faţa tuturor fiinţelor create. Rezultatele stăpânirii lui Satana, în contrast cu guvernarea lui Dumnezeu, au fost văzute de întregul univers. Pe Satana l­au condam­nat propriile fapte. Înţelepciunea lui Dumnezeu, dreptatea şi bunătatea Lui sunt pe deplin reabilitate. Se vede că toate acţiunile Sale din cadrul marii lupte au fost canalizate spre binele veşnic al poporului Său şi spre binele tuturor lumilor create de El.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 550

Oricât de dificil ni s­ar părea de înţeles, din cauză că ne­am obişnuit atât de mult cu păcatul şi cu suferinţa (şi dacă nouă ne este greu, gândeşte­te cât de greu i s­a părut lui Iov!), când toate acestea se vor sfârşi, vom putea vedea bunătatea şi dreptatea lui Dumnezeu, dragostea şi corectitudinea Sa în toată purtarea Sa faţă de oameni şi faţă de Satana, precum şi în modul în care a tratat păcatul. Aceasta nu înseamnă că tot ce se petrece în lume este bun; bineînţeles că nu este! Înseamnă doar că Dumnezeu urmăreşte să rezolve criza în cel mai eficient mod posibil. Iar când o va re­zolva definitiv, cu toţii vom declara: „Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne, Dumnezeule Atotputernic! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!” (Apocalipsa 15:3).

De ce este important să-L lăudăm pe Dumnezeu încă de aici, în ciuda încercărilor care ni se par atât de greu de suportat?

Comentarii pentru instructori

Dumnezeu și suferinţa umană 63

Leibniz. Există teodiceea augustiniană, teodiceea irenaică, teodiceea ori­genistă şi altele, toate fiind în ultimă instanţă tentative de a­L apăra pe Dumnezeu dintr­o perspectivă filosofică şi raţionalistă umană. Dar oare are nevoie Dumnezeu să fie apărat de noi? Descoperirile despre Sine din cartea lui Iov şi din alte cărţi biblice sunt dovezi suficiente că El este iubitor şi ne arată mai degrabă că El ne apără pe noi decât că El ar avea nevoie de apărarea noastră!

De discutat: Cu ce dificultăţi te­ai confruntat când ai încercat să răs­punzi la întrebarea teodiceei? Ce răspuns ai reuşit să dai? Cum te ajută jertfa Domnului Isus să dai un răspuns?

3. APLICAȚIAMarea întrebare despre suferinţele oamenilor şi despre caracterul lui

Dumnezeu are multe implicaţii practice, nu este doar o întrebare teologi­că sau filosofică.

Întrebări 1. Gândeşte­te la o situaţie din viaţa ta în care ai suferit şi în care poate

te­ai supărat pe Dumnezeu. Cum poţi scăpa de acest simţământ?2. În aceea situaţie, te­ai supărat şi pe alţii? Ai considerat că unii te­au

tratat greşit sau că te­au rănit? Ce simţăminte nutreşti faţă de ei? Ce poţi face pentru a înlătura din sufletul tău amărăciunea şi resentimentele şi pentru a favoriza împăcarea şi vindecarea?

4. ACTIVITATECum este Dumnezeul căruia Îi slujim? Trebuie să fim atenţi la imaginea

pe care ne­am format­o despre Dumnezeu, fiindcă aşa Îl vom prezenta şi altora!

În cursul săptămânii, caută în Biblie o imagine a lui Dumnezeu care îţi place, poate o relatare ori o metaforă preferată (Dumnezeu ca Păstor, Stâncă, Cetăţuie etc.). Prezintă­le celorlalţi membri ai grupei tale această imagine.

64 STUDIUL 4

Vineri, 21 octombrie Un gând de încheiere

C. S. Lewis, scriitor şi apologet creştin, a scris o carte despre suferinţă, în care vorbeşte despre moartea soţiei sale şi despre lupta lui de a accepta moartea ei. El afirmă următoarele: „Nu că aş fi (aşa cred) în marele pericol de a înceta să cred în Dumnezeu. Adevăratul pericol este să ajung să cred astfel de lucruri înfiorătoare despre El. Concluzia de care mă tem nu este: «Aşadar, nu există niciun Dumnezeu!», ci: «Deci aşa este Dumnezeu în re­alitate! Încetează să te mai amăgeşti singur!»” – A Grief Observed, p. 6–7

Cu aceeaşi problemă s­a confruntat Iov. Nici el nu s­a îndoit niciodată de existenţa lui Dumnezeu, dar şi­a pus întrebări despre caracterul Său. El Îl slujise până atunci cu credincioşie. Fusese un om bun. Ştia deci că nu merita să treacă prin astfel de nenorociri. Întrebarea pe care a ridicat­o el şi­o pun credincioşii, în general, când sunt loviţi de tragedii: Cum este Dumnezeu de fapt? Şi oare nu în aceasta constă marea luptă? Problema nu este existenţa Sa, ci caracterul Său. El a dovedit în multe feluri ce fel de caracter are, dar dovada supremă ne­a dat­o prin moartea Domnului Isus, care „S­a dat pe Sine pentru noi «ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros» lui Dumnezeu” (Efeseni 5:2). Jertfa Sa ne demonstrează că El este demn de toată încrederea noastră.

BIBLIA ŞI CARTEA ANULUI – STUDIU LA RÂND

Biblia: Iov 18­24

1. După ce anume tânjea de dor Iov, în sufletul său?2. Pentru cine se considera că „păstrează Dumnezeu pedeapsa”? 3. Care spune Elifaz că este condiţia ca să ai pace? 4. Care i se pare lui Iov că este atitudinea lui Dumnezeu faţă de mişe­

liile celor răi?

Calea către Hristos, capitolul 8

5. La ce anume trebuie să veghem, să luptăm, să ne rugăm?

Dumnezeu și suferinţa umană 65

SUPLIMENT PENTRU DISCUȚIA ÎN GRUPE

ÎNTREBĂRI ȘI SUGESTII PENTRU PĂRTĂȘIE

1. Ce răspunsuri aţi avut la rugăciune săptămâna aceasta? Împărtăşiţi­le cu grupa!

2. Povestiţi ceva ce aţi trăit sau auzit săptămâna trecută! Ce semnifi­caţie are lucrul respectiv pentru dumneavoastră?

ÎNTREBĂRI PENTRU DEZBATERE

EXPLICAȚIE APLICAȚIE

1Cum Îl descoperă lucrurile din natură pe Dumnezeu şi caracte­rul Său?

De ce unii oameni înţeleg mesajul naturii despre Dumnezeu, iar alţii nu?

2

De ce explicaţia biblică despre originea universului este cea mai logică şi coerentă?

Care este adevăratul motiv pen­tru care unii oameni de ştiinţă resping ideea că lumea a fost creată?

3Conform Scripturii, ce anume presupune faptul că există rău în lumea noastră?

De ce putem avea încredere că Dumnezeu este bun, chiar dacă uneori suferim?

4Care era dilema lui Iov şi de ce era atât de dureroasă pentru el?

Ce răspuns au necredincioşii şi ce răspuns au credincioşii la această dilemă?

5Ce este teodiceea şi care este miza ei?

Care este cea mai bună atitudine în faţa dilemei create de suferinţa din lume?

66 STUDIUL 4

SUPLIMENT PENTRU DISCUȚIA ÎN GRUPE

SUGESTII PRACTICE

1. Ce lucru practic aţi învăţat din acest studiu şi cum îl veţi aplica?2. Care este planul misionar al grupei voastre? În timp ce ascultaţi sau

vizionaţi vestea misionară pentru Sabatul acesta, culegeţi eventua­le idei misionare pe care să le aplicaţi!

SUGESTII PENTRU RUGĂCIUNE

1. Să mulţumim pentru credinţa în adevărul că Dumnezeu a creat lumea!

2. Să ne rugăm pentru cei loviţi de suferinţă şi îndoială!3. Să ne rugăm pentru persoanele de pe lista noastră de rugăciune:

Cineva din familie __________________________________________________

_________________________________________________________________

Cineva dintre rude _________________________________________________

_________________________________________________________________

Cineva dintre prieteni ______________________________________________

_________________________________________________________________

Cineva dintre vecini ________________________________________________

_________________________________________________________________

Cineva din biserică _________________________________________________

_________________________________________________________________

22 octombrie – Ziua administrării creștine a vieţii. Dar pentru proiecte speciale Conferinţe (colectă).