Transcript

1

dana 09.05.2010

DOCUMENTAŢIE DE AVIZARE A LUCRÃRILOR DE INTERVENŢII

Reabilitarea şi refuncţionalizarea Corpurilor B, C, D ŞI E din CETATEA ORADEA în

vederea demarãrii celei de-a - II - a etape de reabilitare şi refuncţionalizare

şi introducerii în circuitul turistic al CETÃŢII ORADEA

CETATEA ORADEA, CENTRU MULTICULTURAL SI MULTICONFESIONAL EUROPEAN - ETAPA II

1. DATE GENERALE :

1.1 Denumirea obiectivului Reabilitarea şi refuncţionalizarea

de investiţii : Corpurilor B, C, D ŞI E din CETATEA

ORADEA în vederea demarãrii celei de-a -II- a etape de reabilitare şi refuncţionaliz are şi introducerii în circuitul turistic al

CETÃŢII ORADEA

CETATEA ORADEA, CENTRU MULTI CULTURAL SI MULTICONFESIONAL EUROPEAN - ETAPA II

str. Independenţei, nr. 41, Jud. Bihor

1.2. Amplasamentul: P-ţa Independenţei, nr. 41, Oradea, jud. Bihor

1.3. Titularul investiţiei: MUNICIPIUL ORADEA, Piaţa Unirii nr. 1, Jud. Bihor

1.4. Beneficiarul investiţiei: MUNICIPIUL ORADEA, Piaţa Unirii nr. 1, Jud. Bihor

1.2. Elaboratorul documentaţiei:

Proiectant general S.C. PROIECT BIHOR S.A. Oradea, str. General Magheru, nr. 23 Subproiectanţi: S.C. PRO - ARH S.R.L. Oradea

str. Barbu ªtefãnescu Delavrancea, nr. 17 S.C. RESTITUTOR S.R.L. Oradea, str. Episcop M. Pavel, nr. 8

2

dana 09.05.2010

S.C. I.H.S. ROMÂNIA S.R.L. Bucureşti, str. Victor Eftimiu, nr. 5 - 7, sector 1 S.C. ACTUALEX CONSULTING S.R.L. str. General Magheru, nr. 23 S.C.UTILITAS S.R.L. CLUJ-NAPOCA

2. DESCRIEREA INVESTIŢIEI:

2.1. Situaţia existentã a obiectivului de investiţii:

Proiectul este încadrat în Cetatea Oradea, monument istoric care in Lista

Monumentelor Istorice se regaseste la pozitia 204 Cod Bh-II-a – A – 01052 iar

cele 5 corpuri de cladire care formeaza Castelul Cetetii sau Palatul Princiar si

anume corpurile B, C, D SI E sunt inregistrate in Lista Monumentelor Istorice la

pozitia 205 Cod Bh-II-a – A – 01052.01 în partea Estică a zonei centrale a oraşului

Oradea şi face parte din Ansamblul Urban I – Centrul Istoric Oradea. Zona centrului istoric este inregistrata in Lista Monumentelor Istorice la pozitia 172 cu Denumirea de Ansamblul urban ― Centrul istoric Oradea ― Cod Bh –II- a – A 01037.

Scopul proiectului este de a se realiza reabilitarea şi refuncţionalizarea corpurilor B, C, D, E din CETATEA ORADEA în vederea introducerii acestui monument istoric din clasa A

în circuitul public şi în cel turistic regional, naţional şi internaţional. Deasemenea se realizeaza reabilitarea si modernizarea tuturor retelelor edilitara ce deservesc cladirile din incinta Cetatii Oradea .

Municipalitatea doreşte să fructifice posibilităţile de finanţare oferite de Programul Operaţional Regional 2007- 2013, Axa 1 Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor – poli urbani de creştere, Domeniul major de intervenţie 1.1 – Planuri integrate de dezvoltare urbană, subdomeniul b - Poli de Dezvoltare Urbană

DESCRIEREA CONSTRUCŢIEI

Corpurile B, C, D, şi E fac parte din Castelul Cetăţii. Acesta este dispus în zona centrală a cetăţii, având în plan formă pentagonală, format din cele cinci corpuri (A, B, C, D, E) şi biserica care este pe aceiaşi latură cu corpul D.

CORPUL "B" face parte din Castelul Cetăţii, fiind situat pe latura de Sud Vest a castelului, intre corpul A şi corpul C. Acesta are regim de inaltime P+2E (subsol partial), avand suprafaţa construitã de 1.288,35 mp ţi suprafata desfasurata de 4.756,75 mp.

Corpul este alcatuit din doua tronsoane care se diferentiaza intre ele atat ca forma in plan cat si prin modul de alcatuire structurala. Astfel tronsonul de baza situat intre axele 1—13 are in plan o forma de baza usor franta in dreptul peretelui din axul 3, cu dimensiunile principale in plan de 16,20 × 53,8m (pana in dreptul axei 3). Zona franta situata intre axele 1—3 face legatura intre corpul A si Corpul B. Aceasta are in plan o forma trapezoidala cu laturile exeterioare de 11,00 × 10,00m. Corpul B este legat structural si functional de corpul C, peretele din axa D/1-3 fiind perete comun. Legatura functionala este asigurata prin coridorul longitudinal, actualmente aceasta legatura fiind obturata de o inchidere provizorie. La capatul din dreapta tronsonul de baza se leaga de zona bastionara prevazuta intre axele 13-116/A-D. Bastionul este situat intre corpul B (tronsonul de baza) si corpul C, peretele din axul 13 fiind comun cu corpul de baza, iar peretele din axul D fiind comun cu corpul C. Acesta are in plan forma de patrulater, avand muchia situata in axul 13/D usor ascutita. Dimensiunile in plan pe directia laturilor exterioare dispuse sub unghi de 90 este de 22,0 × 20,0m.

3

dana 09.05.2010

Legatura functionala intre corpul de baza si bastion este asigurata prin coridorul de legatura situat intre axele D-E’/13-15’. Legatura functionala intre corpul de baza (B) si corpul C este asigurata prin coridorul longitudinal dispus perimetral la toate cele trei corpuri (A, B si C).

Inaltimea bruta a nivelelor este urmatoarea: 4,30 m la parter, 3,95 m la etaj I si 3,85 m la etajul II.

Structura de rezistenta a constructiei este alcatuita din pereti portanti realizati din zidarie de caramida de tip vechi.

Astfel tronsonul de baza (axele 1—13) are prevazuti trei pereti portanti longitudinali (axele B, D si E) si respectiv 12 pereti portanti transversali (axele 1—12). Grosimea peretilor portanti este de 0,80—0,90m la nivelul parterului si respectiv de 0,60-0,80m la nivelul etajelor. Zona bastionara (axele 13-16/A-D) are prevazuti pereti perimetrali in grosime de 1,80-2,00m. Peretii perimetrali ai bastionului situati in axele 13/B-D si D/13-15’’ sunt pereti comuni cu corpul de baza B si respectiv cu corpul C. La interior acesta mai are prevazut un perete longitudinal in axa B avand grosimea de cca 1,30m si respectiv doi pereti portanti transversali (axele 14 si 15) avand grosimea de 60-80cm.

Constructia are patru tipuri de plansee, dupa cum urmeaza: - planseu de tip I, alcatuit din zidarie de caramida care reazema pe peretii

transversali (axele 1-16) si respectiv pe peretii longitudinali din axele D si E pe zona coridorului;

Plansee de tip II, alcatuite din grinzi de lemn dispuse fara interspatii (grinda langa grinda) peste care s-a prevazut un strat de umplutura din moloz si alicarie in grosime de cca. 12cm peste care s-a dispus un strat din caramizi (7,5cm grosime). Ulterior peste stratul din caramizi s-a dispus un strat din mortar bituminos (asfalt) in grosime de cca. 1cm.

- planseu tip III, alcatuit din grinzi de lemn dispuse cu interspatii (la pod), avand la partea superioara si inferioara o astereala din scandura. La tavan s-a prevazut o tencuiala pe trestie iar la partea superioara peste astereala de scandura s-a dispus un strat din caramizi asezate in pat de nisip;

- planseu tip IV, este realizat din beton armat alcatuit din grinzi cu sectiune usor trapezoidala (25-30 × 40cm) dispuse in sens longitudinal si rezemate pe peretii portanti transversali, la distante de cca. 2,00m.

Dispunerea celor patru tipuri de plansee este urmatoarea: - planseul tip I, este prevazut pe urmatoarele zone: - la toate nivelele zonei bastionare (axele 13-16/A-D), boltile fiind rezemate pe

peretii transversali din axele 13-16; - la nivelul planseului peste parter pe intreaga suprafata a constructiei; - la nivelul planseului peste etajul I pe zona situata intre axele 1-3/B-D’, 4-5/B-D si

11-12/B-D - planseul tip II este prevazut la nivelul planseului peste etajul I pe zona situata intre

axele: D-E/3-13, D-E’/13-15’’, 3-4/B-D si 12-13/B-D - planseul tip III este prevazut la nivelul planseului peste etajul II (planseu pod) pe

intreaga suprafata a corpului de baza (axele 1-13) cu exceptia zonei bastionare - planseul tip IV este prevazut la nivelul planseului peste etajul II pe zona situata intre

axele 5-11/A-D. Constructia de baza are acoperis tip sarpanta din lemn cu invelitoare provizorie din

tabla cutata dispusa pe astereala din scandura ( initial invelitoare de tigla solzi ), cu scurgere in doua ape. Structura sarpantei este de tip ferma cu talpile fermei (20 × 24cm) rezemate pe cei trei pereti portanti longitudinali.

Zona bastionara (axele 13-16) are prevazuta o sarpanta din lemn cu invelitoare de tigla, avand scurgerea in trei ape. Structura sarpantei este de tip turn, avand prevazut un pop central precum si inca 15 popi intermediari.

Constructia are fundatii continue realizate din zidarie de caramida avand latimea talpii cu cca 15-30cm mai mare decat grosimea peretilor.

4

dana 09.05.2010

Corpul “C” face parte din Castelul Cetăţii, fiind situat pe latura de Sud Est a castelului, fiind situat între corpul B şi biserică. Acesta are regim de înălţime P+2E (partial subsol), având suprafaţa construită de 1.427,20 mp şi suprafaţa desfăşurată de 2.911,30 mp ( fara etajul 2 care nu face parte din acest proiect)

Corpul C este alcătuit din două tronsoane realizate în etape diferite, care se diferenţiază între ele şi ca mod de alcătuire structurală. Astfel, corpul de bază situat între zona bastionară a corpului B şi axa 10 are în plan o forma ră dreptunghiulară cu dimensiunile de 20,40 × 53,60 m. Între axele 10-14 este situată zona bastionară a acestui corp având în plan formă pătrată cu dimensiunile de 15,90 × 15,90 m.

Acest bastion situat în spatele bisericii Cetăţii a fost realizat iniţial. Între acesta şi bastionul ataşat corpului B s-a realizat corpul C propriu-zis. Legătura între corpul C şi zona bastionară a corpului B este asigurată prin coridorul situat între acesta şi primul perete transversal al corpului C situat în axa 1.

Corpul de bază situat între axele 1-10 a fost realizat şi acesta în etape diferite. Iniţial acesta a avut regim de înălţime parter, dar fără zona de coridor cuprinsă între axele E şi F, cât şi fără zona construcţiei cuprinsă între axele A şi B. Din punct de vedere funcţional accesul la parter se realizează prin coridorul de capăt situat între zona bastionară a corpului B şi peretele din axa 1. Din acest coridor se realizează accesul în cele două şiruri de camere situate între pereţii longitudinali din axele B,C şi D, accesul realizându-se dintr-o cameră în alta. Ca atare cei doi pereţi longitudinali exteriori (axele B şi D) au fost prevăzuţi cu ferestre pentru iluminatul natural. Ulterior o dată cu realizarea etajelor I şi II s-au adăugat construcţiei şirul de pilaştrii situaţi în axa F, iar pereţii transversali (axele 1-8) au fost continuaţi spre exterior până la limita exterioară actuală (axa A). Suplimentar pe direcţia axei A între fiecare perete transversal s-a prevăzut câte un pilastru din zidărie cu secţiunea de 1,00 × 1,00 m. De asemenea pe zona situată între peretele din axa 8 şi zona bastionară (axa 10) s-a realizat o casă de scară care asigură accesul la etaj atât pentru corpul C propriu-zis (corpul de bază) cât şi pentru zona bastionară.

La nivelul etajului I şi al etajului II, s-au prevăzut din punct de vedere funcţional, încăperii situate între pereţii transversali din axele 1-8 şi respectiv între peretele exterior din axa A şi peretele interior longitudinal din axa E. Accesul în aceste încăperi se realizează din coridorul longitudinal situat între axele E şi F.

Structura de rezistenţă a corpului de bază este alcătuită din pereţi portanţi realizaţi din zidărie de cărămidă plină de tip vechi cu grosimea variind între 0,60 m şi 1,50 m.

Astfel la nivelul parterului s-au prevăzut pereţii portanţi transversali situaţi în axele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 şi un perete transversal parţial la casa scării (axa 9). Pereţii portanţi transversali au fost prevăzuţi iniţial între pereţii longitudinali din axele B şi D. O dată cu extinderea şi ataşarea construcţiei aceştia au fost prelungiţi până în axa A, unde aceştia sunt evazaţi în grosime formând pilaştrii cu secţiunea de 1,00 × 1,00 m. Pe direcţie longitudinală s-au prevăzut trei pereţi portanţi situaţi în axele B/1-8, C/1-8 şi D/1-8, iar pe direcţia axei E s-au prevăzut un şir de pilaştrii din zidărie cu secţiunea de 1,00 × 1,00 m. Primii trei pilaştrii din axa F au lungimea variind între 2,00 m şi 3,00 m. De asemenea pe direcţia longitudinală a axei A s-au prevăzut suplimentar între pereţii transversali din axele (1-6) câte un pilastru din zidărie de cărămidă. Atât şirul de pilaştrii situaţi în axa F cât şi şirul de pilaştrii situaţi în axa F sunt legaţi în ei la nivelul planşeului peste parter cu arce din zidărie de cărămidă având secţiunea de 1,00 × 1,00 m.

Peretele longitudinal interior situat în axa C are prevăzută în primele două travei situate între axele 1-2 şi 2-3 are prevăzut un gol cu lăţimea de 3,00 m şi respectiv 4,75 m. Peste aceste goluri sunt prevăzute arce din zidărie de cărămidă.

Planşeul peste parter este alcătuit din bolţi masive realizate din zidărie de cărămidă, dispuse pe una sau două direcţii. Astfel pe zona cuprinsă între axele 1-4/B-D sunt prevăzute bolţi cilindrice în cruce (romanice) (cu rezemare pe 4 laturi). Bolţile marginale trec peste peretele transversal din axa 1 fiind rezemate pe peretele bastionarului ataşat corpului B.

5

dana 09.05.2010

Acest lucru denotă faptul că peretele transversal din axa 1 a fost realizat ulterior o dată cu extinderea şi etajarea construcţiei. Bolţile dispuse între axele A-B/1-8, E-F/1-9, B-C/4-8 şi C-D/3-8 sunt bolţi cilindrice drepte care se descarcă pe pereţii portanţi longitudinali din axele A,B,C,D,E şi F. În zona casei scării (axele 8-10/A-D) bolţile cilindrice sunt orizontate transversal, cu rezemarea pe pereţii portanţi transversali din axele 8,9 şi 10.

La nivelul etajelor s-au prevăzut pe direcţie transversală toţi pereţii transversali care sunt prevăzuţi şi la parter (axele 1-9). Pe direcţie longitudinală s-a prevăzut peretele din axa D, perete care are corespondent şi la parter. În axa A s-a prevăzut pilaştrii (1,00 - 1,00 m) existenţi şi la nivelul parterului, iar între aceştia s-au prevăzut închideri cu pereţi din zidărie în grosime de 54 cm. Aceşti pereţi de închidere reazemă la nivelul planşeului peste parter pe arcele existente între pilaştrii de la nivelul parterului. În axa F s-au prevăzut de asemenea pilaştrii (1,00 × 1,00 m) corespunzători cu cei de la parter, iar între aceştia s-au prevăzut pereţi de închidere cu grosimea de 32 cm.

Atât planşeul peste etaj I cât şi planşeul peste etajul II sunt alcătuite din bolţi realizate din zidărie de cărămidă. Astfel pe zona cuprinsă între axele 2-6/A-D s-au prevăzut bolţi cilindrice ’’pătrunse" cu deschiderea de circa 7,65 m. Acestea reazemă pe pereţii portanţi transversali din axele 2, 3, 4, 5 şi 6 având prevăzute pe ambele laturi câte două bolţi "pătrunse" cu deschiderea de circa 3,60 m, iar la cele două capete situate înspre axele A şi D având prevăzută cota de jumătate de boltă "pătrunsă". Pe zonele cuprinse între axele 1-2/A-D şi 6-16/A-D sunt prevăzute bolţi cilindrice drepte care reazemă pe pereţii portanţi longitudinali.

Pe zona coridorului (axele D-F) s-a prevăzut o boltă cilindrică dreaptă dispusă pe direcţia longitudinală.

Bastionul aferent corpului C este situat între corpul de bază situat în partea stângă (axa 10) şi biserica cetăţii învecinată peretelui din axa D. Legătura între bastion corpul C propriu-zis este asigurată prin casa scării care s-a realizat între cele două tronsoane ale corpului C. De asemenea şi între peretele din axa D al bastionului şi peretele exterior al bisericii situat în zona altarului s-a realizat o zonă de legătură. Această zonă comunică cu casa scării şi asigură accesul în cele trei încăperi ale bastionului, acesta fiind alcătuit din punct de vedere funcţional din trei încăperi dispuse identic la fiecare nivel.

Structura de rezistenţă a bastionului este alcătuită din pereţii perimetrali care formează un pătrat cu latura de 15,90 m. Pe direcţia transversală mai sunt prevăzuţi încă doi pereţi portanţi transversali. Grosimea pereţilor este de 1,00 - 1,20 m la nivelul parterului şi de circa 0,90 m la etaje. La nivelul planşeelor între cei 4 pereţi transversali situaâi în axele 10,12,13 şi 14 s-au prevăzut bolţi cilindrice drepte. La nivelul planşeului peste etajul II (planşeu pod) s-a prevăzut boltă din zidărie de cărămidă numai pe prima travee situată între axele 10-12. Pe celelalte două travei situate între axele 12-13 şi 13-14, actualmente este prevăzut planşeu realizat din grinzi de lemn rezemate pe pereţii portanţi transversali.

Construcţia are prevăzut un acoperiş tip şarpantă din lemn cu învelitoare din ţiglă, cu scurgerea în două ape.

Structura şarpantei este tip fermă având tălpile fermei (22 × 24 cm) rezemate pe cei trei pereţi longitudinali din axele A,E şi F. Fermele sunt dispuse la intervale de circa 3,00 m interax. Suplimentar s-a prevăzut rezemarea fermelor la mijloc prin dispunerea a două tălpi longitudinale (27 × 40 cm) şi respectiv s-a prevăzut rezemarea fermei la o distanţă de circa 4,50 m de axa A prin dispunerea unei tălpi longitudinale (27 × 40 cm). Tălpile longitudinale sunt prevăzute la partea superioară a tălpilor fermie, acestea fiind prinse de tălpile longitudinale cu tiranţi metalici. Cele trei tălpi longitudinale (2+1) reazemă pe chituci din zidărie de cărămidă care sunt prevăzuţi pe pereţii portanţi transversali. Şarpanta a fost prevăzută cu 7 pereţi de contravântuire transversală dispuşi pe direcţia pereţilor portanţi transversali. Pereţii de contravântuire sunt prevăzuţi cu goluri de trecere de formă semicirculară având diametrul de circa 8,00 m.

6

dana 09.05.2010

Pe zona bastionară (axele 10-14) s-a prevăzut o structură a şarpantei mai simplă, tălpile fermei fiind rezemate pe 3 tălpi longitudinale (24 × 26 cm) care la rândul lor reazemă pe pereţii portanţi transversali situaţi în axele 10,12,13 şi 14.

Sub pereţii portanţi s-au prevăzut fundaţii continue realizate din zidărie de cărămidă cu mortar de var. În general fundaţiile sunt evazate de fiecare parte cu 15-20 cm faţă de grosimea peretelui. În cele mai multe situaţii talpa inferioară a fundaţiilor este realizată din conglomerate alcătuite din bucăţi de cărămidă şi blocuri de piatră în amestec cu mortar de var.

Sub pilaştrii situaţi în axele A şi F s-au prevăzut fundaţii izolate realizate din zidărie de cărămidă identice cu cele realizate sub pereţii. Pentru a se asigura legătura între fundaţiile izolate, pe direcţie longitudinală s-au prevăzut între acestea legături alcătuite din arce din zidărie de cărămidă cu secţiunea de circa 45 × 45 cm.

Corpul D este situat pe latura de Est a Castelului Cetatii. Acesta are regim de înălţime Sp +P+2E (partial subsol), având suprafaţa construită de 473,40 mp şi suprafaţa desfăşurată de 1.095,30 mp.

Forma în plan a construcţiei este dreptunghiulară cu dimensiunile de 12,95 × 35,00 m. Înălţimea fiecărui nivel este de 4,00 m. Construcţia are prevăzut subsol parţial situat pe prima (axele 1-2) şi respectiv ultima travee (axele 9-10).

Corpul D este situat între biserica cetăţii şi corpul E, pereţii dintre corpul D şi aceste două corpuri fiind pereţi comuni (axa 1 şi respectiv axa 10).

Structura de rezistenţă a construcţiei este realizată din zidărie de cărămidă de tip vechi având grosimea de 50-73 cm la nivelul parterului şi respectiv de 30-68 cm la nivelul etajului. Astfel pe direcţia longitudinală sunt prevăzuţi trei pereţi continui situaţi în axele A, B şi D şi un perete longitudinal discontinuu pe zona casei scării (axele 4-5) situat în axa C. Peretele portant exterior situat în axa A este alcătuit din pilaştrii de zidărie cu secţiunea de 0,73 × 1,14 m la parter şi respectiv 0,68 × 1,12 m la etaj, distanţa între aceştia fiind de 4,75 m. Aceştia sunt uniţi la nivelul planşeelor cu arce circulare realizate din zidărie de cărămidă, având lăţimea egală cu grosimea pilaştrilor.

Pe direcţie transversală s-au prevăzut 10 pereţi transversali (axele 1-10), peretele din axa 1 şi respectiv din axa 10 fiind comuni cu corpurile adiacente.

Grosimea pereţilor transversali este de 50-63 cm la nivelul parterului aceasta diminuându-se la circa 30 m la nivelul etajului, cu excepţia peretelui din axa 2 şi respectiv a celui din axa 3/B-C care are grosimea de 62 cm, ca urmare a faptului că planşeul podului este realizat pe această zonă din bolţi.

Planşeul peste parter este realizat integral din bolţi cilindrice din zidărie de cărămidă. Astfel între pereţii transversali s-au prevăzut bolţi cilindrice orientate transversal cu rezemare pe aceştia. Între pereţii longitudinali situaţi în axele A şi B s-a prevăzut o boltă cilindrică orientată în sens longitudinal cu rezemare pe cei doi pereţi longitudinali. Aceasta este întărită în dreptul fiecărui pilastru cu un arc realizat din zidărie de cărămidă, aceasta asigurând o rigidizare la nivelul planşeului peste parter între pilaştrii situaţi în axa A şi pereţii transversali corespunzători.

La nivelul planşeului peste etaj (planşeu pod) s-au prevăzut bolţi cilindrice în sens transversal doar pe zonele situate între axele 1-2/B-D şi 2-3/C-B, pe restul suprafeţei fiind prevăzut planşeu realizat din grinzi de lemn.

Pe zona situată între axele B-D, grinzile de lemn sunt orientate în sens longitudinal cu rezemare pe pereţii transversali. Peste zona coridorului (axele A-B) grinzile sunt rezemate pe cei doi pereţi longitudinali.

La partea superioară a planşeului peste etaj, inclusiv pe zona cu bolţi s-a prevăzut un strat din cărămizi dispuse în mortar de var.

Construcţia are prevăzut un acoperiş tip şarpantă din lemn cu învelitoare din ţiglă, cu scurgerea în două ape sub un unghi de aproximativ 45°. Structura şarpantei este de tip fermă cu caracter "eclectic", talpa fermei fiind rezemată pe cei doi pereţi longitudinali

7

dana 09.05.2010

exteriori (axa A şi D), dar mai are prevăzută două reazeme intermediare situate în apropierea celor doi popi care reazemă pe aceasta. Reazemele intermediare caută din două tălpi longitudinale pe care reazemă talpa transversală ale şarpantei, tălpi care la rândul lor reazămă pe pereţii transversali ai construcţiei.

Construcţia are prevăzută fundaţii continue realizate din zidărie de cărămidă cu mortar de var. În general fundaţiile sunt evazate cu circa 10-15 cm de fiecare parte a pereţilor. În multe situaţii talpa inferioară a fundaţiilor este realizată din conglomerate alcătuite din bucăţi de cărămidă şi pietriş în amestec cu mortar de var.

Fundarea construcţiei s-a făcut în cea mai mare parte pe stratul constituit din umplutură istorică bine compactată (amestec de argilă cu bucăţi de cărămidă şi piatră), dar în unele situaţii fundarea s-a făcut pe stratul alcătuit "din nisip fin argilos" (p conv. = 250 KPa). Există situaţii în care, cu talpa fundaţiei s-a ajuns la stratul alcătuit din "pietriş mic şi mare nisipos" (p conv. = 400 KPa).

Corpul “E” face parte din Castelul Cetăţii, fiind situat pe latura de Nord a castelului, între corpul A şi corpul D. Acesta are regim de înălţime P+2E (partial subsol), având suprafaţa construită de 976,35 mp şi suprafaţa desfăşurată de 3.050,65 mp.

Corpul E este realizat din două tronsoane care se diferenţiază între ele ca şi mod de alcătuire structurală şi funcţională. Astfel tronsonul cuprins între axele 1-4/A-D, având dimensiunile în plan de 12,40 × 20,0 m, stânga al corpului propriu-zis, fiind logat funcţional şi structural atât de acesta cât şi de corpul de care se învecinează. Corpul E propriu-zis axele 4-16/A-D, este situat între bastionul acestuia şi bastionul corpului A, având în plan formă dreptunghiulară cu dimensiunile de 14,00 × 45,30 m. Acesta este legat deasemenea din punct de vedere structural şi funcţional de corpul A (zona bastionară).

Din punct de vedere funcţional şi acest corp are prevăzut încăperi cu lăţimi diferite dispuse în lungul construcţiei situate între pereţii longitudinali şi transversali. Accesul în aceste încăperi se asigură de pe coridorul longitudinal situat înspre faţada principală. Accesul pe verticală este asigurat prin casa scării situată între axele 10-11/A-D.

Structura de rezistenţă a construcţiei este alcătuită din pereţi portanţi realizaţi din zidărie de cărămidă plină de tip vechi, având grosimi variind, funcţie de poziţie şi nivelul de înălţime, între 0,60 m şi circa 1,80 m.

Astfel la corpul E propriu-zis (axele 4-15) s-au prevăzut trei pereţi longitudinali situaţi în axele A,C şi D. Peretele longitudinal din axa A este alcătuit din pilaştrii de zidărie cu secţiunea 1,00 × 1,00 m dispuşi la distanţa de circa 2,00 m. Pilaştrii din axele 9/D şi 10/D sunt prevăzuţi la interax de 5,00 m întrucât prin această travee a existat la nivelul parterului un spaţiu liber de acces dinspre exterior spre interiorul palatului princiar, acest acces fiind ulterior închis. Pilaştrii din axa D sunt legaţi între ei la nivelul planşeelor cu arce din zidărie de cărămidă având aceiaşi secţiune, la toate trei nivelele. Peretele longitudinal din axa A are grosimea constantă pe toată înălţimea (0,90 m). Peretele longitudinal din axa C are grosimea de 1,90 m şi respectiv 1,20 m la nivelul parterului şi al etajului I, iar la nivelul etajului II grosimea acestuia se reduce la 0,00 cm. Cei doi pereţi longitudinali situaţi în axa A şi C, sunt discontinui la nivelul parterului pe zona accesului existent între axele 9 şi 10. Continuitatea la nivelul planşeului peste parter se asigură prin cele două arce de zidărie situate între pereţi. Pe direcţie longitudinală s-a mai prevăzut un perete parţial în axa B/13-14 la nivelul parterului şi respectiv un perete parţial în axa B/4-5 la nivelul parterului şi al et. I.

Pe direcţie transversală s-au prevăzut între pereţii longitudinali din axele A şi C, 9 pereţi transversali având grosimea de 65-80 cm la toate trei nivelele. Pereţii transversali din axele 5 şi 15 sunt pereţii comuni cu bastionul aferent corpului E şi respectiv bastionul corpului A. Pereţii transversali sunt realizaţi cu diafragme transversale, în general independente de pereţii longitudinali.

Planşeele sunt realizate la ambele nivele din bolţi cilindrice rezemate pe pereţii transversali, nelegate de pereţii longitudinali. Bolţile situate peste parter şi etajul I au grosimea de 30 cm iar cele de peste etajul cu grosimea de 15 cm între peretele longitudinal

8

dana 09.05.2010

din axa C şi şirul de pilaştrii din axa D, s-a prevăzut la toate trei nivelele o boltă cilindrică longitudinală cu grosimea de 15 cm.

Zona bastionară situată între axele 1-4 are în componenţă la nivelul parterului pereţii cu grosime foarte mare (2,00 - 2,50 m) situaţi în axele 1,4 şi A/1-4 şi respectiv cu grosimea de circa 1,30 m situat în axa 3/A-C. Aceşti pereţi au făcut parte din bastionul existent iniţial. Ceilalţi pereţi situaţi în axele C/1-4, D/1-4 şi 2/A-C au fost realizaţi ulterior o dată cu modificările efectuate la corpul E în decursul secolului al XVIII-lea. La nivelul etajului I s-a păstrat din bastionul iniţial peretele transversal din axa 4, ceilalţi pereţi transversali cât şi longitudinali în grosime de 45-60 cm au fost realizaţi ulterior într-o perioadă mult mai recentă (posibil la sfârşitul secolului al XIX-lea. La nivelul etajului II toţi pereţii portanţi sunt realizaţi ulterior, în aceiaşi perioadă, grosimea acestora fiind de 30-45 cm.

Având în vedere zona bastionară a corpului E, aşa cum se prezintă în momentul de faţă, s-a realizat în cel puţin trei etape diferite, şi planşeele acestui tronson sunt realizate diferit funcţie de etapa în care au fost realizate. Astfel la nivelul planşeului peste parter pe zona situată între axele 3-4/A-C s-au prevăzut două bolţi cilindrice dispuse în sens longitudinl cu rezemare pe cei doi pereţi longitudinali din axele A şi C şi respectiv pe peretele longitudinal parţial intermediar din axa B/3-4. Pe zona coridorului la toate cele trei nivele s-a prevăzut o boltă cilindrică longitudinală rezemată pe pereţii longitudinali din axele C şi D. Peretele longitudinal exterior din axa D pe segmentul de capăt al zonei bastionare, cuprins între axa A şi corpul D, este alcătuit din pilaştrii din zidărie dispuşi la interax circa 4,00 m şi legaţi între ei la nivelul planşeelor cu arce din zidărie. Secţiunea pilaştrilor este de 0,76 x 0,92 m la parter şi 0,50 x 0,80 m la etaje. Pe zona cuprinsă între axele 1-2/A-C, planşeul peste parter cât şi planşeul peste etajul I este realizat din bolţişoare din zidărie de cărămidă rezemate pe profile laminate I22. Acestea sunt dispuse în sens longitudinal cu rezemare pe pereţii transversali din axele 1 şi 2. Planşeul peste etajul II (planşeu pod) situat pe aceeaşi zonă (axele 1-2/A-C) este realizat din grinzi de lemn dispuse identic cu grinzile metalice.

Pe zona situată între axele 2-3/A-C, la nivelul planşeului peste parter este prevăzută o boltă cilindrică rezemată pe cei doi pereţi transversali din axele 2 şi 3. Planşeul peste etajul I cât şi planşeul peste etajul II situat pe aceiaşi zonă (axele 2-3/A-C) este realizat din grinzi de lemn rezemate deasemenea pe cei doi pereţi transversali din axele 2 şi 3.

Planşeul peste etajul I şi peste etajul II, pe zona situată între axele 3-4/A-C este realizat din grinzi de lemn dispuse în sens transversal cu rezemare pe pereţii longitudinali din axele A şi C.

Planşeele din lemn realizate peste etajul I au prevăzut la partea inferioară o astereală din scândură peste care s-a aplicat o tencuială din mortar de var pe trestie, iar la partea superioară s-a prevăzut duşumea din scândură de brad. Planşeele peste etajul II (la pod) au prevăzută la partea superioară o astereală din scândură peste care s-a prevăzut un strat din cărămizi pozate într-un strat de mortar de var.

Construcţia are prevăzut un acoperiş tip şarpantă din lemn cu învelitoarea din ţiglă. Structura şarpantei este de tip fermă cu caracter eclectic. Talpa fermei reazemă pe cei trei pereţi longitudinali, dar la jumătatea deschiderii s-a mai prevăzut un reazem intermediar realizat din două grinzi longitudinale dispuse la partea superioară a tălpii şi legate de popul central. Aceste grinzi reazemă pe pereţii transversali. Şarpanta are prevăzute trei şiruri de popi, unul central şi doi intermediari, care reazemă pe talpă. Între ferme, în sens longitudinal s-a prevăzut căpriorii iar apoi astereala şi ţigla.

Sub pereţii portanţi s-au prevăzut fundaţii continue realizate din zidărie de cărămidă cu mortar de var. În general fundaţiile sunt evazate în circa 10-15 cm de fiecare parte a pereţilor. În multe situaţii talpa inferioară a fundaţiilor este realizată din conglomeraţie alcătuită din bucăţi de cărămidă şi piatră în amestec cu mortar de var.

De asemenea în unele situaţii partea inferioară a fundaţiilor a fost realizată din zidărie de piatră brută.

9

dana 09.05.2010

INSTALAŢII (SITUAŢIA EXISTENTĂ)

Instalaţii electrice

În prezent instalaţiile electrice existente în corpurile de clădire B, C, D şi E sunt:

- distruse în totalitate, în corpul E, care este nefuncţional, sau

- total necorespunzătoare, în cazul corpurilor B, C şi D. Sunt total necorespunzătoare, atât sub aspect: - fizic, fiind într-o avansată stare de degradare, din cauza vechimii, şi într-o stare

de subdimensionare, care măreşte riscul la incendii şi gradul de instabilitate pe timpul funcţionării, cât şi sub aspect

- moral, fiind depăşite în totalitate de actualele pretenţii ale normativelor în vigoare ( nivele de iluminat sub limitele minime admise de actualul normativ NP 061-02, lipsă protecţie diferenţială, lipsă protecţie la suprasarcină, lipsă protecţii împotriva descărcărilor atmosferice, lipsă iluminat de siguranţă, lipsă instalaţii speciale, cerute de legislaţia actuală, ca de exemplu: instalaţii semnalizare automată incendii şi efracţie, internet, telefonice, etc.)

Iluminatul exterior, existent, al spaţiilor exterioare din incinta cetăţii asigură numai o iluminare parţială şi este subdimensionat ca nivel de iluminare, sub limita minimă admisă de 20lx, conform Normativ NP 062-02. Corpurile de iluminat exterior sunt amplasate haotic, în general pe pereţii exteriori ai clădirilor, deasupra uşilor de intrare, ceea ce face ca iluminatul exterior să fie neuniform în planul orizontal, în contradicţie cu art. 4.4.2.2. din Normativ NP 062-02. Un alt incovnient al actualului iluminat exterior este şi acela că actualele corpuri de iluminat nu sunt bine alese pentru o redare bună a culorilor, conform art. 4.4.3.2.1....3. din Normativ NP 062-02.

Reţelele electrice existente în incinta cetăţii sunt realizate în montaj atât subteran cât şi aerian. Ele au fost relizate şi modificate în decursul anilor în funcţie de desele schimbări de destinaţie ale clădirilor din incinta cetăţii şi de apariţia sau de renunţarea la unele categorii de consumatori electrici. Toate aceste modificări s-au făcut parţial, fără documentaţii tehnice, fără o schemă electrică de distribuţie pe ansamblul cetăţii şi fără a se respecta în totalitate normativele şi reglementările tehnice în vigoare la vremea respectivă. Toate acestea denotă un pronunţat caracter de provizorat şi întâmplător al reţelelor electrice existente. O mare parte din reţelele electrice aeriene sunt montate pe pereţii exteriori ai clădirilor, iar calitatea lucrărilor pentru realizarea lor şi aspectul lor estetic sunt mult sub pretenţiile unui monument istoric şi arhitectural.

Instalaţii sanitare În prezent corpurile de clădire a cetăţii B, C, D, E sunt racordate la reţeaua de apă

rece a oraşului. Aceste racorduri din ţeavă de Pb sunt vechi şi sunt uzate moral, astfel că se propune înlocuirea lor cu branşamente noi. Instalaţiile sanitare interioare sunt corodate, sunt sparte de aceea se propune înlocuirea lor în totalitate, având în vedere că se schimbă şi destinaţia încăperilor, iar grupurile sanitare se vor dimensiona astfel încât să corespundă normelor sanitare în vigoare.

Instalaţii încãlzire În prezent spaţiile din corpurile de clădire B, C, D, E sunt încălzite local cu sobe cu

lemne sau cu radiatoare electrice în câteva din birouri.

Canal pluvial Apele meteorice din incinta Cetăţii Oradea, sunt preluate prin jgheaburi şi burlane,

racordate la canalizarea pluvială existentă din incintă PVC - KG Dn 200 mm. Canalizarea pluvială din incinta Cetăţii este racordată la canalizarea stradală PVC - KG Dn 250 mm.

Debitul apelor pluviale uniform colectat de pe toată suprafaţa vor fi descărcate în sistemul de canalizare separativ stradal, asigurându-se o viteză de autocurăţire în canalele colectoare de minim 0,7 m/s. Apele metorice din interiorul Cetăţii Oradea sunt colectate de o

10

dana 09.05.2010

rigolă, care descarcă apa pluvială în canalul existent PVC - KG Dn 200 mm, iar de aici în canalizarea stradală PVC - KG Dn 250 mm.

Drumuri

Situaţia existentă Accesul principal carosabil şi pietonal în cetate se face prin partea de vest, din şanţul

cetăţii, fiind amenajat un drum de acces de 6 m, ce se deschide din strada Clujului, şi se termină cu o platformă de parcare/întoarcere la limita cu trotuarul din strada Griviţei.

Accesul are traseu numai în şanţul cetăţii, fiind o stradă înfundată. În dreptul intrării principale la cetate din acest acces se desprind două rampe de

acces, care asigură intrarea/ieşirea în/din cetate ea fiind amplasată cu aproximativ 3 m mai sus decât poziţia accesului existent, conform cotelor proiectate, în poziţia fostului pod.

Aceste accese sunt asfaltate, având o stare de degradare avansată, prezentând fisuri, crăpături, faianţări, gropi. Aceste accese au profil de drum, apele de suprafaţă se infiltrează în teren, nefiind canalizarea pluvială în zonă.

Curtea interioară prevăzută în obiectul prezentei etape este paralel cu corpul C şi D; are o amenajare din piatră de râu de grosime diferită. Apele de suprafaţă se infiltrează în teren, curtea nefiind canalizată.

2.1.1. Starea tehnica, din punct de vedere al asigurarii cerintelor esentiale de

calitate in constructii, potrivit legii;

Starea tehnica - CORP B În urma verificărilor efectuate pe cale vizuala si sondaje la unele elemente ale

constructiei, s-au depistat la aceasta următoarele defecte şi degradări apărute în decursul timpului, pentru care vom detalia soluţii de consolidare şi reparaţii:

- fisuri si crapaturi in buiandrugii golurilor de usi si ferestre; - fisuri si crapaturi la bolti si pereti; - grinzile planseului de lemn peste etajul I afectate de fenomenul de putrezire al

lemnului; - degradari ale elementelor de lemn ale sarpantei

Starea tehnica - CORP C În urma verificărilor efectuate pe cale vizuala si sondaje la unele elemente ale

constructiei, s-au depistat la aceasta următoarele defecte şi degradări apărute în decursul timpului, pentru care vom detalia soluţii de consolidare şi reparaţii:

- fisuri si crapaturi in buiandrugii golurilor de usi si ferestre; - fisuri si crapaturi la bolti si pereti; - grinzile planseului de lemn peste etajul II afectate de fenomenul de putrezire al

lemnului; - degradari ale elementelor de lemn ale sarpantei

Starea tehnica - CORP D În urma verificărilor efectuate pe cale vizuala si sondaje la unele elemente ale

constructiei, s-au depistat la aceasta următoarele defecte şi degradări apărute în decursul timpului, pentru care vom detalia soluţii de consolidare şi reparaţii:

- fisuri si crapaturi in buiandrugii golurilor de usi si ferestre; - fisuri si crapaturi la bolti si pereti; - tasari accentuate pe unele portiuni ale peretilor; - grinzile planseului de lemn peste etajul I afectate de fenomenul de putrezire al

lemnului; - degradari ale elementelor de lemn ale sarpantei

11

dana 09.05.2010

Starea tehnica - CORP E

În urma verificărilor efectuate pe cale vizuala si sondaje la unele elemente ale constructiei, s-au depistat la aceasta următoarele defecte şi degradări apărute în decursul timpului, pentru care vom detalia soluţii de consolidare şi reparaţii:

- prabusiri complete sau partiale a unor elemente structurale (pilastrii, arce, bolti, plansee, pereti, sarpanta);

- coroziuni avansate a elementelor structurale din zidarie de caramida (pilastrii, pereti);

- degradari accentuate prin coroziune a profilelor metalice laminate a planseelor;

- degradari partiale a planseelor de lemn si sarpantei; - fisuri si crapaturi accentuate la bolti, arce, pereti.

INSTALATII 2.1.2. Valoarea de inventar a construcţiei; Valoarea de inventar a construcţiei Nu este cazul 2.1.3. Actul doveditor al forţei majore, dupã caz ; Nu este cazul

SCURT ISTORIC AL CETÃŢII ORADEA

Sursa - http://www.cetateaoradea.ro/

Secolul XI – XIII· Secolul XI: Regele Ladislau I (1077-1095) a zidit o mănăstire

fortificată cu hramul Sfintei Fecioare Maria. Ulterior, întemeiază în cetate Episcopia Romano-

Catolică de Oradea.

27 iunie 1192: Papa Celestinus III a emis un act prin care are loc sanctificarea

regelui Ladislau I, fondatorul cetăţii orădene, transformată, prin acest eveniment, într-un loc

de pelerinaj al cărui prestigiu va spori constant.

Secolele XI-XIII: Cetatea era o fortificaţie (castrum), cu val de pământ şi palisadă,

ziduri de piatră pe anumite porţiuni şi turnuri din lemn la poartă şi la colţurile incintei.·

Anul 1241:- Magistrul Ruggero di Puglia descrie în poemul Carmen miserabile

cucerirea şi incendierea Cetăţii Oradea în timpul invaziei tătaro-mongole.

Februarie 1245:- În urma Conciliului de la Lyon, unde s-au pus bazele unei politici

coerente a statelor catolice în faţa ameninţării tătare, graţie facilităţilor acordate, debutează

şi la Oradea un amplu proces de reconstrucţie.

Circa 1290:- Roland, fiul lui Toma, din familia de voievozi ai Transilvaniei Borşa,

datorită conflictelor familiei sale cu puterea regală, căreia episcopii orădeni i-au rămas fideli,

atacă şi provoacă mari distrugeri cetăţii aflată în plin proces de reconstrucţie.

12

dana 09.05.2010

Secolul XIV – XV Secolul XIV : Se ridică noua cetate medievală de formă

heptagonală; incinta era flancată neregulat cu turnuri şi înzestrată cu creneluri; poarta

protejată de două turnuri masive; spre sud a fost construit un palat episcopal de factură

gotică, al cărui zid exterior era şi zid de incintă, pe latura sa de sud-vest existând a doua

intrare în cetate.

1342-1370 : A fost ridicată o catedrală de dimensiuni impresionante, în stil gotic,

cu trei nave şi altarul octogonal, o faţadă cu două turnuri şi contraforţi masivi; în interior s-au

realizat ample lucrări de decorare şi s-au ridicat numeroase altare.

1360-1370: Fraţii Martin şi Gheorghe din Cluj realizează în Cetatea Oradea

statuile celor trei regi maghiari canonizaţi: Ştefan I, Ladislau I şi Emeric.

20 mai 1390:- Aceeaşi artişti sculptori au dezvelit statuia ecvestră a regelui Ladislau

I, în mărime naturală şi aurită pe toată suprafaţa, realizată la comanda regelui Sigismund de

Luxembourg (1387-1437).

25 august 1401:- Papa Bonifaciu al IX-lea a acordat un privilegiu catedralei din

cetate, ridicând-o la rangul bisericilor San Marco din Veneţia şi Santa Maria Portiuncula din

Assisi. Astfel, catedrala devine loc de pelerinaj catolic pe plan european.

1427:- episcopia din cetatea orădeană dispunea de un corp de oaste propriu

(banderie), care număra 500 de călăreţi şi tot atâţia pedestraşi, recrutată mai ales din rândul

voievozilor români din Bihor. În fruntea sa au căzut în luptă episcopii Giovanni de Dominis da

Arbe, în cruciada de la Varna (1444) şi Perenyi Ferenc, în bătălia de la Mohacs (1526).

31 martie 1412:- De Paşti, poposeşte pentru două săptămâni în cetate, regele

Vladislav Jagello al Poloniei, însoţit de regele Sigismund de Luxemburg, în apropierea dintre

cei doi având un merit semnificativ şi Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti.

Secolele XII-XV:- În catedrala din cetate sau în cimitirul ei, au fost înmormântate

7 capete încoronate: Ladislau I, Andrei al II-lea, Ştefan al II-lea, Ladislau al IV-lea Cumanul,

regina Beatrix, regina Maria şi regele-împărat Sigismund de Luxemburg. În 1367, a fost

13

dana 09.05.2010

înmormântată şi Elisabeta, soţia ducelui Ladislau de Opulia, palatinul Ungariei, fiica lui

Nicolae Alexandru Basarab.

Secolele XIV-XV:- Episcopii orădeni au îndeplinit misiuni diplomatice pentru regii

Ungariei pe la diverse curţi europene, astfel: Andrei Bathori (1329-1245) pentru regele Carol

Robert de Anjou în Italia la curtea regelui Neapolelui (1333); Demetrius (1345-1372) pentru

regele Ludovic cel Mare la curtea domnului Ţării Româneşti, Nicolae Alexandru Basarab şi în

Italia la curtea regelui Neapolelui; Ioan Filipecz Pruis pentru regele Matei Corvin în Italia, la

Neapole (1476), Urbino şi Roma (1482), Milano (1487).

Secolul XV :- ―Vârsta de aur‖ a cetăţii, important centru al umanismului şi

Renaşterii în spaţiul central-estic european. Cei mai reprezentativi pentru această perioadă

au fost episcopii Andrea Scolari, supranumit Florentinul (1409-1426), Ioan Vitez de Zredna

(1444-1465) şi Sigismund Thurzo (1506-1512).

Secolul XV:-Vestitul fizician al universităţii vieneze, Georg Peuerbach (1423-

1461) a înălţat la Oradea un observator astronomic şi, punând aici meridianul zero, a

calculat eclipsele solare şi lunare, în opera sa ―Tabulas Varadienses‖.

1439-1440:- Canonicul lector Vepi Peter reorganizează şcoala capitulară de la

Oradea şi crează o fundaţie în favoarea învăţăceilor de aici.

7 februarie 1474:- Paşa de Semendria, Ali Oglu Malcovici, a organizat un atac

fulger pe timp de iarnă împotriva Cetăţii Oradea, pe care o prădează năvălind pe furiş.

Secolul XVI – XVII· 1502-1510:- La Şcoala capitulară din Oradea a învăţat şi

tânărul Nicolae Olahus (1493-1568), vestitul umanist român, os domnesc din stirpea

voievozilor Ţării Româneşti.

Anul 1514:- Oştile răsculaţilor lui Gheorghe Doja atacă dar nu au reuşit să ocupe

cetatea, datorită intervenţiei căpitanului cetăţii Făgăraşului, Tomori Pal, venit în sprijinul

asediaţilor. În urma executării lui Gheorghe Doja la Timişoara, de poarta Cetăţii Oradea va fi

spânzurată una din cele 4 părţi în care a fost ciopârţit trupul său.

14

dana 09.05.2010

Anii 1526-1538:- După căderea regatului feudal maghiar şi împărţirea sa între

turci şi habsburgi, Cetatea Oradea va fi disputată între Ferdinand de Habsburg,

autoîncoronat rege al Ungariei, şi regele de drept Ioan Zapolya. ·

24 februarie 1538:- Se va încheia în cetate, Pacea de la Oradea, primul tratat

internaţional care consfinţea separarea totală a Transilvaniei de Ungaria.

10 aprilie 1557:- Cetatea Oradea este recucerită de la habsburgi de oastea

Principatului Transilvaniei, condusă de Varkocs Tamas. S-au constituit Marea Căpitănie de

Oradea - cu misiunea de a apăra hotarul de vest al Principatului Transilvaniei -, precum şi

Domeniul Cetăţii Oradea. Datorită triumfului Reformei şi în Transilvania, vor fi desfiinţate

Capitlul şi Episcopia, care va pleca în exil în Ungaria (1557-1692).

22 iunie 1565:- Marea răzmeriţă unitariană avea să încununeze această

desfiinţare prin distrugerea catedralei şi devastarea mormântului regelui Ladislau I.

1569-1598 şi 1618-1648:- Schimbările politico-militare din centrul Europei au

impus construirea unei noi fortificaţii, care să facă faţă cerinţelor vremii. Principii transilvăneni

au angajat arhitecţi militari italieni, care au realizat noua cetate pentagonală, cu bastioane pe

colţuri şi şanţ de apărare cu apă, de factură renascentistă târzie, în două etape: zidul de

incintă al fortificaţiei, respectiv castelul cetăţii.

1595:- Ştefan Bocskai, căpitanul Cetăţii Oradea, participă la campania din Ţara

Românească împotriva turcilor, cu un detaşament de 800 de călăreţi şi 1200 de pedestraşi,

luând parte la eliberarea Târgoviştei şi Bucureştiului şi la zdrobirea turcilor la Giurgiu.

1598 (25 septembrie – 3 noiembrie):- În timpul asediului otoman Mihai Viteazul

trimite în sprijinul Cetăţii Oradea un detaşament de 1500 călăreţi condus de Aga Lecca.

Căpitanul cetăţii a cerut sprijin militar şi habsburgilor, care trimit un detaşament de circa 2000

pedestraşi şi 500 călăreţi sub comanda generalului Melchior von Rodern. ·

11 decembrie 1600: În drumul său spre Viena, Mihai Viteazul ajunge la Oradea,

unde discută cu căpitanul cetăţii Nyari Pal planuri de acţiuni antiotomane. Atunci a rămas în

cetate şi tunul de 5 funţi numit ―Micul Şoim‖, care, în inventarul armamentului cetăţii din anul

1632, figura cu precizarea ‖tunul lui Mihai Vodă‖.

23 iunie 1606: Prin pacea încheiată la Viena, Curtea imperială îl recunoştea pe

Ştefan Bocskai ca principe al Transilvaniei şi îi cedează Cetatea Oradea.

15

dana 09.05.2010

Anii 1657-1658: În urma eşecului campaniei prin care principele Gheorghe

Rakoczi al II-lea intenţionase să ocupe şi tronul Poloniei, Înalta Poartă a hotărât mazilirea sa,

împreună cu domnitorii Gheorghe Ştefan al Moldovei şi Constantin Şerban al Ţării

Româneşti. Marea expediţie otomană de pedepsire a început, în primele zile ale lunii august

1658, din două direcţii, însă a eşuat. Din cea de a doua coloană de atac, au făcut parte şi

oştile noilor domnitori, Mihnea III Radu al Ţării Româneşti şi Gheorghe Ghica al Moldovei. Cu

această ocazie Miron Costin devine primul cărturar român care descrie în cronica sa

Oradiia.

27 august 1660: După un asediu greu, ce a durat 46 de zile, cu un raport de forţe de

45.000 turci contra 850 de apărători, datorită unei trădări, otomanii reuşesc să cucerească

Cetatea Oradea şi să instaleze aici sediul unui paşalâc, ce va fiinţa vreme de 32 de ani.

Mai 1664: Comitele Ladislau Rakoczi a atacat cetatea orădeană prin surprindere, în

zi de târg, cu 200 de oşteni deghizaţi în ţărani, însă încercarea a eşuat în momentul când

Rakoczi a fost împuşcat de pe zidurile cetăţii.

Iulie 1691- 28 mai 1692: Imperialii încercuiesc Cetatea Oradea şi începe un lung

asediu, finalizat prin capitularea garnizoanei otomane în faţa generalului Donath Heissler.

1692-1695: Cetatea este refăcută după planurile inginerului militar baronul Ernst von

Borgsdorf, o sursă de finanţare fiind şi vistieria Vaticanului, cu 60.00 de florini.

1693 toamna: O grupare tătărească auxiliară trupelor otomane comandate de

marele vizir Bozuklu Mustafa a încercat, fără succes, să surprindă garnizoana din cetatea

orădeană printr-un raid fulgerător.

Secolul XVIII – XX 1703-1710:- Cetatea Oradea a fost asediată fără succes

de către curuţi în timpul conflictului dintre răsculaţii conduşi de Francisc Rakoczi al II-lea şi

habsburgi.

Secolul XVIII :- Cu toate că Cetatea Oradea era doar o garnizoană militară,

imperialii vor continua să-i acorde o atenţie deosebită şi să întreprindă mari campanii de

reparaţii şi reamenajări în anii 1725, 1754-1755 şi 1775-1777; prin ultima se definitivează

ansamblul arhitectonic ce poate fi vizitat în zilele noastre.

16

dana 09.05.2010

1793-1813 :- Războaiele napoleoniene, au atins indirect şi Cetatea Oradea, în

noiembrie 1793 fiind semnalată prezenţa în cetate a 450 de prizonieri francezi. La 9

noiembrie 1813 în cetate se mai aflau 300 de prizonieri francezi, în mare parte bolnavi.

1836:- Marele incendiu care devastează Oradea atinge şi cetatea, care arde în

mare parte.

Anii 1848-1849:- În timpul evenimentelor revoluţionare garnizoana imperială din

cetate, comandată de generalul Glasser s-a alăturat revoluţionarilor. La 31 decembrie 1848,

Dieta a hotărât transformarea cetăţii într-o importantă bază militară a revoluţionarilor, datorită

poziţiei sale geografice şi strategice favorabile.

16 mai 1857:- Împăratul Francisc Iosif I anulează definitiv, prin decret, caracterul

militar al cetăţii.Cetatea va continua însă să fie utilizată ca obiectiv militar auxiliar şi va

beneficia de reparaţii între anii 1883-1887.

Perioada interbelică:- Cetatea a fost sediul unei şcoli de jandarmi.

1947-1952:- În cetatea orădeană a funcţionat un lagăr de tranzit în aripa de nord a

castelului princiar.

1945-1989:- Cetatea a fost în mare parte tot obiectiv militar, utilizat atât de Ministerul

de Interne cât şi de Ministerul Apărării Naţionale. După 1975 vor intra însă în cetate şi o serie

de depozite en-gros, fapt ce va însemna debutul unui grav proces de degradare a cetăţii.

Acesta continuă, din păcate, şi în prezent pentru stoparea sa şi restaurarea cetăţii orădene

fiind necesare fonduri substanţiale, posibile doar printr-un proiect internaţional.

Mituri si legende

Legenda intemeierii

Într-o seară înstelată a anului 1092, pe când se afla la vânătoare prin Ţara Crişurilor,

Regele Ladislau I al Ungariei a ajuns într-o poiană largă, străjuită de ambele părţi de apele

17

dana 09.05.2010

cristaline ale Crişului Repede, nu departe de Peţa - Hewjo, pârâul ce nu îngheaţă niciodată.

A adormit repede, obosit fiind după goana cerbilor.

În vis i s-au arătat doi îngeri, care i-au cerut să înalţe deîndată, acolo, o mănăstire

zidită, cu hramul Sfintei Fecioare Maria.

Locul acesta l-a numit Varad, iar în jurul mănăstirii - care avea să ajungă vestit

centru de pelerinaj - s-a construit o cetate ce a stat multe secole în apărarea creştinătăţii.

Aşa a început istoria unuia dintre oraşele vestite ale Europei: Varadinum, Oradea,

Nagyvarad, Grosswardein.

(după Marcu din Kált, Chronicon Pictum Vindobonensae)

Legenda trãdãrii

Se povesteşte că după căderea Budei sub turci, în 1540, aceştia au forţat cucerirea

cetăţii Oradea, consideratã poarta de vest spre Transilvania. Cetatea, apărată ca o vrajă de

apele veşnic calde ale Peţei, era de necucerit !

Steaua protectoare a cetãţii a strãlucit până în anul 1660, când Ali, paşa de Timişoara,

şi-a jurat să cucerească mica fortificaţie cu orice preţ.

A venit cu oaste mare, cei 45.000 de turci împânzind dealurile oraşului. 46 de zile de

lupte au pus la grea încercare garnizoana celor 850 de apărători ai cetăţii. Sute de săteni au

căzut atunci prizonieri în mâinile otomanilor. Totuşi, cetatea rezista ! Părea că deznădejdea ii

cuprinde pe turci, cãci nu reuşeau în nici un chip să afle secretul vrăjii nemaivãzute care-i

proteja zidurile.

Până în ziua în care soţia morarului, singura care ştia secretul, a aflat că fii ei au fost

prinşi de turci. Înnebunită de durere, a hotărât să facă orice ca să-i salveze. Aşa a ajuns să

trădeze Cetatea, spunându-le turcilor pe unde să sape pentru a deschide zăgazurile de

18

dana 09.05.2010

evacuare a apei care umplea marele şanţ din jurul zidurilor de apărare. Si aşa, la 27 august

1660, cetatea a capitulat. Începea era dominaţiei turceşti.

Cucerirea turco-tatara

Una dintre cele mai captivante întâmplări petrecute în Cetatea Oradea, a fost asediul

turco-tătar din 1660. Totul a început în septembrie 1658, când o oaste Turco-tătărească,

condusă de Mehmed Ghirai a asediat fără succes cetate.

Numirea unui nou principe în persoana lui Acaţiu Borcsai, în iarna anului 1660, nu la

înduplecat pe ―rebelul‖ Gheorghe Rákóczy al II-lea să renunţe la scaunul principatului.

Garnizoana cetăţii orădene i-a rămas în continuare credincioasă; a fost cauza principală

pentru care turcii au optat pentru un atac hotărâtor.

Motivele strategice au fost şi ele importante, în contextul unei necesare legături între

paşalâcurile de Belgrad, Timişoara şi Eger. Oştile turceşti aflate sub comanda serdarului

Kőse Ali paşa, ajutat de Mehmed paşa şi Husein Mehmed paşa, numărând 45 – 50 de mii

de luptători au început în 13 iulie asediul, în condiţiile în care garnizoana cetăţii număra doar

850 de apărători. Atacurile principale au fost îndreptate spre flancul nord-estic, asupra

bastioanelor Aurit şi Roşu, care ulterior au fost grav avariate, prin aruncarea lor în aer de

către asediatori, care au săpat tunele până în apropiere. La 14 august, printr-o neglijenţă,

arsenalul cetăţii a sărit în aer, avariind grav curtina de est, nu departe de locul unde s-a

concentrat puterea atacului turcesc. La 27 august, epuizaţi dar mai ales demoralizaţi de

trădarea prin care turcii au reuşit să golească şanţul protector, după 46 de zile de asediu,

orădenii s-au predat, în urma unor negocieri care au stabilit un compromis onorabil. În

scrisoarea trimisă sultanului după căderea cetăţii, în 27 august 1660, Ali paşa scria ―s-a

ocupat Oradea, Ardealul a rămas fără inimă‖.

Descrierea asediului şi a cetăţii de către călătorul turc Evlia Celebi constituie preţioase

surse de informaţie. Astfel comandantul Ali paşa a ordonat ca atacurile să se desfăşoare şi

pe timpul nopţii, aprinzâdu-se ―pături din păcură şi făclii‖. Evacuarea şanţului protector a fost

19

dana 09.05.2010

prezentată ca urmare a unei trădări din partea unei ―femei unguroaice‖ a cărui băiat fusese

luat prizonier. În sudul cetăţii, pe malul unui pârâu (probabil Peţa) s-au săpat ―zece stânjeni‖

sub pământ, loc unde a fost descoperită o poartă de fier, în fapt zăgazul, care odată ridicat a

permis evacuarea apei din şanţ, spre sud, inundând aceaa parte din oraş.

A doua bãtãlie

Asediul eşuat al Vienei din anul 1683 marchează începutul sfârşitului pentru

stăpânirea otomană din centrul Europei. Primele conflicte din jurul Oradei au avut loc la

Olosig, în toamna anului 1691, dar rigorile iernii şi lipsa banilor pentru soldele militarilor au

amânat asaltul final asupra cetăţii pentru primăvara anului următor.

Comandantul trupelor imperiale, generalul Heissler a început asediul la 7 mai 1692,

bombardând masiv cetatea de pe Dealul Viilor, inclusiv cu ghiulele incendiare, care au

produs pagube impăortante mai ales palatului princiar. Neprimit ajutorul cerut, garnizoana

turcească a capitulat la 28 mai 1692, în urma semnării unui protocol, în 15 puncte, parafat de

Abdulatiff paşa, ultimul guvernator al Oradei. Generalul Heissler I-a obligat pe învinşi, să-şi

predea arsenalul, să demineze cetatea şi să predea fortificaţiile de la Salonta şi Pomezeu.

Intrarea armatelor austriece în vara anului 1692 în cetatea oradeană marchează, în

fapt un nou început. Amplele lucrări de refacere a imenselor pagube pricinuite de luptele din

anii 1691 – 1692, au readusa în scurt timp cetatea la standardele strategice ale timpului.

Între anii 1692 – 1695 cetatea orădeană este refăcută după planurile inginerului militar

baronul Ernst von Borgsdorf, o importantă sursă de finanţare reprezentând-o tocmai visteria

Vaticanului, de unde sunt oferiţi 60 000 de florini, dovadă fiind scrisorile dintre papa

Inocenţiu al XII-lea şi împăratul Leopold. Primul obiectiv construit este o brutărie cu şase

cuptoare, menite să asigure pâinea necesară garnizoanei şi celor 2 500 de locuitori rămaşi în

oraş, brutărie care a funcţionat vreme de 305 ani neîntrerupt.

Refacerea cetăţii în forma actuală

20

dana 09.05.2010

Cu toate că Cetatea Oradea devine, de la finele secolului al XVII-lea o cetate de

interior, cu rolul de a găzdui garnizoana militară, imperialii vor continua să-i acorde o atenţie

deosebită şi să întreprindă mari campanii de reparaţii şi reamenajări în 1725, 1754-1755 şi

1775-1777, ultima fiind cea mai mare şi cea mai importantă, deoarece atunci şi definitivează

ansamblul arhitectonic ce poate fi vizitat şi în zilele noastre.

Noii cuceritori au mai ridicat însă câteva clădiri în cetate, cele mai importante fiind

edificiul vămii şi biserica, ambele în stil baroc. Se pare că mai vechea ―tradiţie‖ a cuceritorilor

de a reboteza bastioanele s-a perpetuat şi în cazul austriecilor. Noile denumiri au fost: Sf.

Inocenţiu (BETHLEN), Sf. Tereza (CRĂIŞORUL), Sf. Carol (ROŞU), Sf. Iosif (AURIT) şi Sf.

Leopold (CIUNT).

Istoria modernă a cetăţii oradene nu a mai fost marcată de momente limită, ca cele

ale asediilor prin care a trecut în evul mijlociu. Schimbarea tacticii războaielor, puterea

sporită a artileriei de asediu şi nu în ultimul rând, poziţia cetăţii, departe de graniţele

imperiului, o vor scoate din planurile militarilor austrieci, de a o reamenaja, în noul stil

concordant cu cerinţele strategice de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui

următor, cel Vauban.

Sursa - Pivarcsi Istvan: Szent Laszlo varosa, Vardi legendarium, 2002

Morminte in cetatea Oradea

- Regele Ladislau I al Ungariei – loc de pelerinaj al cărui prestigiu va spori

constant.(regi ai Ungariei care au participat la pelerinaj la mormintul lui Sf. Ladislau: IV. Bela,

V Istvan, IV Kun Laszlo, III Andras)

- Stefan al II-lea. – cadavrul lui au fost transportate la Oradea

- Andrei al II-lea – înmormantat în 1235 la Oradea, dus ulterior la abatia din Agria.

- regina Beatrix de Luxemburg (soţia lui Carol Robert de Anjou, in 1320)

- regina Maria (soţia lui Sigismund de Luxemburg, in 1395)

- impăratul Sigismund de Luxemburg (in 1437).

SCURT ISTORIC AL CORPURILOR B, C, D ªI E Corpul B – aripa sud-vestică a palatului princiar

Actualul corp B a fost construit peste fundaţiile corpului sud-vestic al palatului princiar, în 1881-2. După demolarea aripii renascentiste, pe care a înlocuit-o şi săparea fundaţiilor zidului dinspre curte a noului corp de clădire, au fost descoperite şi cercetate fundaţiile colţului sud-vestic al catedralei gotice respectiv portalul principal gotic, aflate între cele două turnuri vestice. Colţul sud-vestic al turnului sudic al catedralei se află astăzi sub coridorul corpului din 1882.

21

dana 09.05.2010

Principala sursă documentară despre corpul renascentist care a precedat corpul actual, şi în general despre palat, sunt relatările directe ale cancelarului principelui, Ioan Szalárdi. Acesta, bihorean de origine şi participant la asediul cetăţii din anul 1660, cunoştea foarte bine ansamblul palatului, a fost chiar unul dintre martorii-cheie de la care ne-au rămas importante descrieri ale clădirii, dat fiind faptul că Szalárdi însuşi mărturiseşte că a văzut în calitate de secretar al lui Gheorghe Rákóczy I. şi mai târziu ca recvisitor al cetăţii planşele conţinând planurile palatului: „(Principele) demolând cu multă muncă clădirile ridicate de regi sub forma unei mănăstiri, din pietre sculptate, cu două turnuri înalte şi bine făcute, a ordonat construirea în locul acestora a unor palate regale pe care le-am văzut cu ochii mei desenate şi care dacă ar fi fost duse până la capăt, le-ar fi surclasat pe cele anterioare nu doar prin somptuozitate, dar şi prin putere, fapt ce poate fi judecat de oricine care le-a văzut, deşi doar o parte (din aceste proiecte) au fost făurite.” Din descrierea lui Szalárdi rezultă, că până în anul 1629 a fost terminat corpul vestic al palatului cu cele două turnuri „roşii‖ de colţ din dreptul bastioanelor cetăţii: Ciunt şi Bethlen, respectiv o parte din aripa sud-vestică – corpul B - (etajul a fost terminat doar pe segmentul vestic al corpului) până la turnul de colţ sud-estic, din dreptul bastionului Crăişoru. Acesta din urmă – împreună cu turnul din dreptul bastionului Roşu – a rămas neterminat. Lucrările au rămas deci în acest stadiu în momentul morţii principelui. Corpurile de clădire amintite de Szalárdi au fost prevăzute cu atice – „creneluri de tip italian‖ – în spatele acestora realizându-se şarpante cu unghiuri relativ mici. La poalele şarpantelor, în spatele aticelor au fost montate jgheaburi. Caracterul neterminat al ansamblului este evidenţiat şi în descrierea lui Szalárdi, care relatează astfel despre situaţia palatului printre celelalte realizări ale principelui: „imediat ce starea trezoreriei i-a permis acest lucru, cu mila lui Dumnezeu, principele Gabriel Bethlen a iniţiat ample lucrări de construcţie la reşedinţele şi cetăţile sale din Alba Iulia, Iernut, Vinţu de Jos, Blaj, Făgăraş şi Oradea, ridicând palate somptuoase princiare...şi astfel de clădiri măreţe care aveau menirea să-l proslăvească şi să-i propovăduiască nemurirea, cum sunt cele rămase neterminate din Vinţ, Blaj, Iernut şi Oradea.” Situaţia palatului a fost moştenită în 1630 în starea descrisă anterior de principele Gheorghe Rákóczy I., după scurta perioadă de domnie a Ecaterinei de Brandenburg şi a lui Ştefan Bethlen. Reluarea lucrărilor de către noul domnitor a început cu demontarea aticelor concepute de Giacomo Resti, dar care nu s-au dovedit a fi adaptabile la condiţiile climaterice ale Transilvaniei şi cu construcţia unor şarpante mai înalte. Asemeni palatului de la Alba Iulia, Gheorghe Rákóczy I. a continuat cu mult elan lucrările clădirii orădene, terminând aripa sudică şi cea estică, până la turnul din dreptul bastionului Roşu, amplasând la parterul celor din urmă funcţiunea de depozit de armament (cejtház - Zeughaus) iar la etaj depozite de alimente. Între turnurile din dreptul bastioanelor Roşu şi Aurit a fost ridicat doar un zid de incintă respectiv cel de-al cincelea turn „cu proporţii potrivite‖, deasemenea şi între turnurile laturii nordice, până la turnul din dreptul bastionului Ciunt. La determinarea amplasamentului capelei palatului s-a pus din nou problema soluţiei planului de tip central, însă după o scurtă deliberare ea a fost amenajată la etajul jumătăţii estice a aripii sudice, neterminate pe vremea lui Gabriel Bethlen. Din nefericire despre corpul renascentist nu au rămas documente fotografice şi nici vreun releveu al faţadelor. În schimb dispunem de mai multe relevee din sec. 18. ale clădirii, de unde se poate distinge care sunt elementele de planimetrie din sec. 17 şi care sunt intervenţiile baroce ulterioare. Corpul renascentist avea un singur etaj. Supraînălţarea cu încă un etaj s-a realizat în cadrul lucrărilor de reconstrucţie şi extindere din sec. 18, în special în perioada 1775-1776, când aproape toate aripile au fost supraînălţate cu un nivel. Nu există relevee ale vreunui subsol şi nici puţinele sondaje arheologice, efectuate în 2009, nu au identificat subsoluri sub acest corp. Cunoaştem ancadramentul unui singur portal renascentist, identificabil probabil cu portalul aripii sud-vestice – accesul principal în curtea palatului –, relevat de Francisc Storno în

22

dana 09.05.2010

jurul anului 1874, şi al cărui fragment este păstrat în lapidarul Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea. Atât structura cât şi decoraţia şi dimensiunile portalului îşi au corespundentul fidel la portalul palatului princiar din Alba Iulia, realizat între 1626-1627. Compoziţiile celor două pot fi legate de soluţiile caracterizate de timpane triunghiulare ale ferestrelor de la Alba Iulia, Oradea, Iernut şi Vinţu de Jos, iar influenţele lor se regăsesc mai târziu şi la clădirile patronate de Gheorghe Rákóczy I. şi Gheorghe Rákóczy II. din Gurghiu şi Gherla. Aceste monumente aveau şi alte elemente comune, cum ar fi aticele „de tip italian‖, caracteristice faţadelor realizate pe vremea lui Gabriel Bethlen, astfel aspectul lor precum şi detaliile constructive şi tectonice au fost determinate de acel atelier, care a activat la toate şantierele patronate de principe. Sculptorii portalelor sunt probabil identici cu realizatorii plăcii comemorative aflate pe bastionul Bethlen, şi astfel din punct de vedere cronologic este deosebit de important că ea poate fi datată astăzi cu certitudine în anul 1627. Singurele elemente păstrate ale clădirii renascentiste, se află sub nivelul de călcare, la cca. 0,70 (în capătul vestic) -1,35 m (în capătul estic) şi se păstrează aproape intact: este vorba despre soclul profilat din piatră, al vechiului corp sudic al palatului. Faţadele clădirii, realizate în 1881-2 sunt deosebit de simple, cu ferestre dreptunghiulare duble, oglindind rolul de cazarmă. Golurile faţadelor îşi păstrează aspectul original de la sfârşitul sec. 19., însă toate tâmplările de ferestre au fost înlocuite. Singurele elemente de decor se află în jurul ferestrelor: chenare simple din tencuială, identice cu cele de la ferestrele corpului C şi ale bastionului sud-estic al palatului. Faţada a fost iniţial tencuită. Spaţiile interioare de la parter sunt boltite cilindric, cu penetraţii, cele de la etajul I au bolţişori cu profile metalice respectiv bolţi cilindrice cu penetraţii iar etajul II este tăvănit.

Turnul sud-estic (dintre corpul C şi B) Turnul îşi păstrează la nivelul parterului şi etajului I. zidăriile perimetrale şi zidul de compartimentare orientat est-vest din sec. 17., etajul II fiind construit între 1775-76, iar zidurile de compoartimentare mai subţiri, orientate nord-sud, după 1776. Faţadele clădirii prezintă câteva intervenţii din sec. 18-20., asupra paramentului în special în jurul golurilor. Din descrierea menţionată a lui Szalárdi rezultă, că din ansamblul palatului renascentist până în anul 1629 au fost ridicate alături de corpul vestic – denumit azi corpul A -, cele două turnuri de colţ vestice (demolate în 1881), o parte din aripa sud-vestică (corpul B), şi turnul sud-estic, împreună cu turnul din dreptul bastionului Roşu. Aceste două din urmă au rămas însă neterminate, în momentul morţii principelui. Nu ştim cu certitudine ce anume a însemnat starea neterminată a corpului de clădire: lipsa etajului, a şarpantei sau nedefinitivarea compartimentării interioare ori a boltirilor? Formularea lui Szalárdi lasă să se înţeleagă mai degrabă că doar zidurile perimetrale au fost terminate. Cert este că lucrările la acest turn au fost definitivate sub domnia lui Gheorghe Rákóczy I. Este foarte posibil de aceea ca la acest turn să nu se fi construit atice italiene, aidoma celor de la aripa vestică şi sudică, ci să se fi adoptat soluţia şarpantei înalte, care nu prezenta pericol de infiltraţii. Studierea paramentului indică faptul că zidăria mixtă a palatului renascentist se înalţă destul de mult peste planşeul dintre cele două etaje, ceea ce sugerează că aici ar fi existat sub spaţiul podului un alt spaţiu, probabil cu goluri mici sau un nivel de apărare, cu goluri de tragere, asemeni altor palate renascentiste din Transilvania (Lăzarea, Vinţu de Jos, Şimleul Silvaniei Medieşul Aurit etc.). Atât reprezentările cartografice, cât şi cercetările de parament au evidenţiat faptul că iniţial partiul diferea parţial de cel actual şi la parter şi la etajul I. Confruntând releveul lui Lodovico Marini cu situaţia actuală, bolţile cilindrice cu penetraţii ale încăperilor BP13, BP14 şi BP15 ale parterului au fost realizate după 1776, deasemenea şi cei doi piloni respectiv arcadele aferente din BP15, deoarece nu figurează pe acesta. Nu ştim dacă aceste spaţii au fost prevăzute cu alte boltiri iniţial, sau erau tăvănite, este însă foarte posibil ca în BP15 să fi existat măcar două arce dublou orientate nord-sud, în dreptul celor două ziduri transversale ale etajului I, altfel acestea nu aveau pe ce să se descarce.

23

dana 09.05.2010

Un alt releveu, datat între 1769-1775 ne prezintă parterul turnului cu doar două goluri: unul pe latura vestică iar celălalt pe latura estică, acolo, unde astăzi există accesul la subsol. Se pare deci, că celelalte goluri de ferestre – şi eventual uşi – ale parterului au fost realizate între 1769-1776. O parte din ele au mai suferit intervenţii între timp, deoarece cercetările de parament au evidenţiat multiple îngustări / lărgiri ale lor. La etaj nu am avut posibilitatea sondării paramentului, astfel nu ne putem pronunţa dacă măcar unele din golurile de la etaj şi-ar păstra forma originală, renascentistă, ori eventual ar exista fragmente de ancadramente de piatră in situ, cum este cazul la aripa vestică. Cert este că acolo, unde acest lucru poate fi observat datorită lipsei tencuielii, pe latura vestică, şi parţial pe cea sudică, nu există ancadramente din piatră, se observă intervenţii, care s-au soldat cu rezidirea zonelor din jurul golurilor, ba chiar cu cămăşuiri pe suprafeţe mari, deasupra golurilor. Două arce de descărcare, formate dintr-un singur şir de cărămizi, la cca. 1,4 m deasupra ferestrelor de la etaj, par să fie cele originale, din sec. 17. Este foarte posibil, ca iniţial şi la acest turn să fi existat ferestre dreptunghiulare, cu ancadramente de piatră, cu timpane triunghiulare şi tocmai demontarea acestora să fi impus cămăşuirile de cărămidă. Deasemenea se mai observă cămăşuiri locale în dreptul unor implantări de tiranţi metalici. La supraînălţarea turnului cu încă un etaj, probabil între 1775-76, s-a folosit exclusiv zidărie din cărămidă, iar cu amplasarea ferestrelor s-a ţinut cont de axele preexistente. Confruntând partiurile etajelor din releveele lui Marini, din 1775-76, cu situaţia actuală, se observă că zidurile de compartimentare orientate nord-sud, diferă uşor ca poziţie şi orientare. Astfel am putea concluziona că atât aceste ziduri, cât şi bolţile cilindrice cu penetraţii aferente, sunt rezultatul unor reconstrucţii ale spaţiului interior, de după 1776. Deşi nu avem indicii documentare, presupunem, că aceste lucrări au avut loc în ultimul sfert al sec. 18. La 15-20 cm sub nivelul actual de călcare pe latura estică a bastionului respectiv la -1,35 m (în capătul vestic) se păstrează intact soclul profilat de piatră din sec. 17. al palatului princiar. În zonele cercetate, bastionul nu posedă elemente de decor ale finisajelor.

Corpul C Corpul sud-estic al ansamblului de clădiri este sub forma actuală în mare parte rezultatul reconstruirii prin extindere şi supraînălţării aripii sud-estice a palatului princiar, în jurul anilor 1775-76, având funcţiunea de cazarmă. Faţadele clădirii sunt rezultatele aceloraşi lucrări de reconstrucţii. Ridicarea corpului sud-estic a început sub domnia principelui Gabriel Bethlen, rămânând neisprăvită. Gheorghe Rákóczy I. a continuat cu mult elan lucrările, terminând aripa, până la turnul din dreptul bastionului Roşu, amplasând la parter funcţiunea de depozit de armament (cejtház - Zeughaus) iar la etaj depozite de alimente. Descrierea lui Szalárdi sugerează faptul că pe vremea lui Rákóczy I. aripa nu ar fi fost boltită, deşi s-a prevăzut şi acest lucru, ci doar împărţită pe două nivele, planşeul din grinzi sprijinindu-se probabil la mijloc pe un şir de popi. La nivelul etajului au fost practicate goluri mici, pătratice. Moartea principelui ar fi împiedicat terminarea lucrărilor. În descrierea perioadei dintre moartea principelui Gheorghe Rákóczy I. şi asediul din 1660, Szalárdi nu mai pomeneşte nimic despre continuarea construcţiilor la această aripă, ceea ce însă nu exclude acest lucru. Din clădirea renascentistă s-au păstrat înglobate în parterul aripii reconstruite în 1775 zidurile longitudinale, groase de 1,70-1,80 (zidul dinspre curte) respectiv 1,95-2,00 m (zidurile exterioare). Cercetările de parament au relevat faptul că toate golurile originale ale acestei faze au fost transformate radical, fără să mai putem reconstitui forma lor iniţială. Doar golurile portalurilor aşezate aproximativ faţă-n-faţă, la jumătatea aripii au rămas in situ, cel vestic a fost înzidit. Releveul realizat între 1769-1775 ne-a conservat probabil situaţia iniţială a dispoziţiei golurilor: la sud de portaluri au existat câte cinci goluri pe ambele laturi,

24

dana 09.05.2010

iar la nord de ele câte trei. În principiu poziţiile lor au rămas aceleaşi, însă ambrazurile au fost reconstruite. Judecând din compoziţia şi caracteristicile mortarului, pilele de zidărie parţial libere, parţial înglobate în zidul longitudinal, ce împarte spaţiul parterului, au fost construite tot în sec. 17, deasemenea şi bolţile cilindrice cu penetraţii, ce sprijină pe ele. Această a doua fază ar putea fi datată cu aproximaţie în perioada 1648-1660. Între 1775-76 parterul a fost extins, astfel, încât spre curte şi spre est zidurile longitudinale au fost dublate de câte un şir de arcade, formându-se două coridoare deschise, boltite cilindric, late de 1,90 m. În urma intervenţiilor din 1775-76, planul faţadelor originale, din sec. 17. au ajuns în spatele arcadelor baroce de la parter. La 15-20 cm sub nivelul actual de călcare pe latura estică a corpului se păstrează intact soclul profilat de piatră din sec. 17. al aripii. Ulterior, probabil tot în sec. 18. parterul a fost divizat, realizându-se în dreptul fiecărei a doua arcadă a faţadelor, câte un şir de arcade transversale, sub bolţile cilindrice existente. Acolo, unde traseul acestora nu a întâlnit pila de zidărie din axul clădirii, acestea au fost completate. În interiorul spaţiului arcadele se sprijineau pe pilaştri adosaţi zidurilor perimetrale. Probabil în această fază a fost realizată şi casa scării în două rampe, în ultima travee nordică, care asigura circulaţia pe verticală. Într-o următoare fază, pentru a spori rigiditatea pe direcţie transversală a clădirii, şi aceste arcade au fost înzidite, la mijloc lăsându-se câte un gol cu terminaţie semicirculară, iar în cazul coridorului estic s-au creat ziduri transversale pline. Intervenţia s-a realizat probabil în sec. 19, concomitent cu recompartimentarea finală a etajelor. La nivelul etajului I, nimic nu se mai păstrează din construcţia renascentistă. Între 1775-76 etajul a fost reconstruit, astfel, încât spre curte şi spre est zidurile longitudinale au fost dublate de câte-un zid sprijinit pe arcadele parterului. Aceste ziduri exterioare noi, ce delimitează coridoare perimetrale, au o structură formată din arcade semicirculare şi ziduri înguste care închid golurile arcadelor, fiind penetrate de câte o fereastră. Nu ştim în ce măsură zidurile aşezate peste zidurile renascentiste longitudinale ale parterului au rămas cele originale, sau au fost reconstruite. Între cele două turnuri în planul lui Marini apar 22 goluri pe ambele laturi, probabil câte o fereastră şi o uşă. Spaţiul longitudinal interior a fost se pare recompartimentat, rezultând o structură în două tracturi, cu excepţia traveii din mijlocul aripii, care se dezvoltă pe toată lăţimea spaţiului. Încăperile au fost acoperite cu bolţi cilindrici, cu penetraţii, cu axele perpendiculare pe axul aripii. Ulterior, în ultima fază majoră de reconstrucţie – în cursul sec. 19? - zidurile de compartimentare şi zidul estic interior longitudinal au fost demolate şi păstrându-se zidul estic exterior, s-au realizat noi ziduri de compartimentare, toate încăperile – cu excepţia celor două travei de lângă casa scărilor - dezvoltându-se pe o adâncime de 15 m, într-un singur tract. Toate spaţiile au fost acoperite cu bolţi cilindrice cu penetraţii Etajul II a fost configurat între 1775-76 în mod identic, cu diferenţa că spaţiile erau mai mari, duble faţă de cele de la etajul I, iar bolţile cilindrice cu penetraţii erau orientate cu axele paralele cu axul clădirii. În ultima fază de intervenţie majoră, datată probabil în sec. 19, spaţiul a fost recompartimentat în mod identic cu etajul I. Conform cercetărilor de parament corpul C, nu posedă elemente de decor, finisaj sau de tâmplărie remarcabile. Turnul estic (dintre corpul C şi D)

La racordarea dintre aripile sud-estic şi estic a fost proiectat iniţial un turn, definitivat sub domnia principelui Gheorghe Rákóczy I, amplasându-se la parter funcţiunea de depozit de armament (cejtház - Zeughaus) iar la etaj depozite de alimente. Din descrierea lui Szalárdi ar rezulta că etajul a fost boltit. Judecând după planul lui Jakob Leppert din 1693, spre deosebire de celelalte turnuri de colţ, acesta nu ieşea în rezalit, decât faţă de una din laturile palatului, cea dinspre est şi nu s-a dezvoltat pe câte 4x4 axe, în plan pătratic, ca acestea, ci doar pe 13x15m, în prelungirea corpului sud-estic.

25

dana 09.05.2010

Între 1775-76 acesta a fost extins înspre sud, dobândind aproximativ forma celorlalte turnuri. Corpul de clădire a fost reconstruit în întregime la sfârşitul sec. 19, frontul sudic aliniindu-se din nou laturii exterioare a corpului C. Toate zidurile de compartimentare şi bolţile cilindrice aparţin acestei faze. În momentul de faţă el pare a fi o simplă extindere a corpului C, cu diferenţa că cele şase ferestre ale faţadei sunt duble şi au alte proporţii decât cele ale corpului C.

Corpul D

Conform relatărilor lui Szalárdi, în secolul al 17-lea această latură a ansamblului palatului princiar a fost închisă doar cu un zid de incintă, căruia i-a fost adosată dinspre exterior un şopron pentru căruţe iar dinspre curte grajduri zidite, cu acoperişul într-o apă. În planul lui Jakob Leppert din 1693 apare o clădire adosată doar la jumătatea nordică a zidului de incintă, cea sudică fiind liberă. La mijlocul laturii a existat o poartă de acces, care s-a păstrat ca funcţiune şi poziţie până astăzi, desigur într-o formă diferită. Între 1693 şi 1752 de-o parte şi de alta a segmentului vestic al zidului de incintă au fost construite clădiri. Cea nordică era aliniată faţadei nordice a turnului nord-estic, iar cea sudică avea plan dreptunghiular, dar diferea de cel actual. Prima reprezentare cu partiu a celei din urmă, este releveul datat între 1769-1775. Aici clădirea apare cu un plan dreptunghiular, cu o structură în două tracturi, organizată simetric faţă de axul transversal. La mijloc se află casa scării cu două rampe, iar de o parte şi de alta sunt câte trei travei. În tractul nordic spaţiile sunt subdivizate de ziduri de compartimentare mai înguste. Această planimetrie coincide cu cea existentă astăzi la nivel de parter, cu diferenţa că actualmente doar o singură travee boltită semicilindric din cele 12 este subîmpărţită. Se pare deci, că în mare parte clădirea corpului D păstrează forma databilă între 1752-1775. Golurile faţadelor îşi păstrează aspectul original, însă toate tâmplările de ferestre au fost înlocuite. În planul menţionat, datat între 1769-1775 sunt marcate nouă pile de zidărie, proiectate pentru a fi adosate corpului de clădire dinspre nord, formându-se un coridor deschis, delimitat cu arcade. Situaţia nu coincide cu cea existentă, întrucât în momentul de faţă numărul arcadelor este de şapte. Se pare că acest coridor cu arcade a fost reconstruit în anii 1830, judecând pe baza cărămizilor datate, descoperite în fundaţia coridorului. Nu cunoaştem momentul demolării zidului de incintă, care închidea spaţiul îngust aflat la nord de clădire. Fundaţiile acestuia au fost descoperite de cercetările arheologice din 2009. Din cercetările de parament rezultă că corpul D nu posedă elemente de decor, finisaj sau de tâmplărie remarcabile.

Corpul E

Pe această latură, conform descrierii lui Szalárdi a existat doar un zid de incintă, terminat sub domnia principelui Gheorghe Rákóczy I. În planul lui Jakob Leppert din 1693 apare o clădire adosată dinspre curte jumătăţii estice a zidului. În planul inginerului Benzini din 1752 acestui zid îi sunt adosate câte patru clădiri, câte două de o parte şi de alta a unei porţi de acces, atât dinspre curtea interioară, cât şi din exterior. Primul plan în care apar şi planimetrii detaliate ale clădirilor, este cel datat între 1769-1775. De aici putem deduce că zidul de incintă era încă intact, trei clădiri îl parazitau iar un nou corp de plan dreptunghiular, într-un singur tract urma să fie adosat dinspre turnul nord-vestic. Până la urmă între 1775-76 s-a concretizat un alt plan de reconstrucţie, care s-a soldat cu integrarea parţială a zidului de incintă din sec. 17, într-o nouă structură a aripii nordice, proiectată unitar. Spre deosebire de celelalte aripi, aceasta a fost prevăzută să lege cele două turnuri de colţ nu în dreptul fâşiei proiectate în sec. 17, ci în afara aliniamentului zidului de incintă renascentist.

26

dana 09.05.2010

Înspre curte corpul de clădire avea un coridor deschis la parter, cu arcade semicirculare, iar la etaje zidurile ce delimitează coridorul spre curte, au o structură formată din arcade semicirculare şi parapeţi din ziduri înguste, coridorul fiind astfel deschis. Planimetria corpului diferă în momentul de faţă în comparaţie cu planurile lui Marini. În aceste planuri clădirea se prezintă ca fiind structurată în două tracturi, cel puţin în jumătatea vestică. Încăperile erau boltite probabil semicilindric cu axele perpendiculare pe axul clădirii. Încăperile comunicau între ele şi prin accese dispuse la mijlocul laturilor transversale. În momentul de faţă clădirea este structurată într-un singur tract, cu spaţii boltite cilindric. Cercetările de parament au relevat faptul că există o cezură de-a-lungul liniei care marchează pereţii de compartimentare longitudinali, ce apar la Marini, atât în paramentul pereţilor, cât şi la nivelul bolţilor. Se pare deci, că după demolarea acestor pereţi despărţitori, bolţile au fost completate prin ţesere. În interior cercetările de parament au mai identificat o serie de intervenţii databile în perioada 1776 -sec. 20, printre care reducerea grosimii fostului zid de incintă renascentist, la vest de casa scării.Golurile faţadelor îşi păstrează în mare parte aspectul original, însă tâmplările de ferestre lipsesc ori au fost înlocuite în sec. 20. În capătul vestic respectiv estic, se mai păstrează zidăriile originale perimetrale, mixte ale turnurilor de colţ renascentiste, din sec. 17. În zonele cercetate, corpul E nu posedă elemente de decor, finisaj sau de tâmplărie remarcabile, însă cercetările de parament vor trebui extinse după reconstruirea zonelor prăbuşite. Excepţie constituie încăperea dintre EI19 şi corpul A, unde am identificat fragmente de picturi murale decorative, realizate probabil în tehnica al secco în sec. 18. sau 19.

2.2. Concluziile raportului de expertizã tehnicã / audit energetic

Concluziile raportului de expertiza tehnica sunt :

CORP B - SOLUŢII CONSTRUCTIVE

În vederea asigurării rezistenţei, stabilităţii şi durabilităţii construcţiei, ţinând

seama de specificul istoric al construcţiei, se propun următoarele soluţii de

consolidare şi reparare a elementelor structurale şi nestructurale ale construcţiei.

a. Consolidări şi reparaţii la elemente structurale În vederea preluării sarcinilor date de împingerile orizontale din bolţile cilindrice în

pereţi cât şi pentru a asigura conlucrarea spaţială a pereţilor longitudinali cu pereţii transversali, la zona bastionară (axele 13-16/A-D) se propune introducerea unor tiranţi pereche la nivelul planşeului peste etaj II şi respectiv la nivelul planşeului peste etaj I.

Tiranţii se vor introduce de o parte şi de alta a pereţilor portanţi, pe toată lungimea acestora, asigurându-se ancora acestora la faţa exterioară. Tiranţii prevăzuţi la interior se vor introduce sub nivelul pardoselii (15-20 cm) adiacenţi pereţilor portanţi, iar pentru introducerea tiranţilor exteriori, se vor realiza şliţuri orizontale la faţa exterioară a pereţilor perimetrali exteriori, la aceiaşi cotă la care se introduce tiranţii interiori. Se propune introducerea tiranţilor la pereţii situaţi în axele: A/13-16, B/13-16, D/13-16, 13/A-D şi 16/A-D.

Înainte de realizarea procesului de tirantare a pereţilor se vor repara fisurile existente în buiandrugi şi în bolţi prin matarea cu mortar de var cu adaos de ciment puţolonic. Suplimentar, la fisurile cu deschidere de peste 3 mm se vor aplica în rosturile zidăriei, bare spiralate din oţel dispuse perpendicular pe direcţia fisurii.

La planşeul peste etajul I, zonele de planşeu realizate din grinzi de lemn se vor desface şi se va prevedea planşeu din b.a. Aceste zone sunt prevăzute între axele D-E/3-13, 3-4/B-D şi 12-13/B-D.

La planşeul peste etajul II (planşeu pod) vor fi prevăzute următoarele lucrări de reparaţie şi consolidare

27

dana 09.05.2010

- Se va desface şi îndepărta stratul superficial actual realizat din cărămidă dispusă în stratul de nisip

- Se va desface astereala superioară - Se va proceda la o verificare riguroasă a tuturor grinzilor de planşeu, fiind

prevăzute soluţii de consolidare locală sau eventual dublare a grinzii, în cazurile în care se depistează elemente degradate

- Se va dispune între grinzi un strat termoizolant din vată minerală în grosime de 15-20 cm

- Se va reface astereala superioară din două rânduri de scândură dispuse sub un unghi de 45° faţă de grinzi şi respectiv sub un unghi de 90 grade între cele două rânduri.

- Peste astereala superioară se va dispune un strat din termobeton în grosime de 5 cm, slab armat, iar la partea superioară a acesteia se va realiza o şapă din mortar de ciment M100T, în grosime de 0,5-1 cm realizată imediat după întărirea stratului de termobeton.

b. Reparaţii la elemente nestructurale - refacerea integrală a tencuielilor şi finisajelor exterioare - refacerea parţială a tencuielilor interioare (circa 25 %) - refacerea integrală a finisajelor interioare - înlăturarea completă a tâmplăriei exterioare şi interioare - refacerea completă a pardoselilor - înlocuirea completă a învelitorii atât la corpul de bază (axele 1-13) cât şi la zona

bastionară (axele 13-15) - înlocuirea elementelor şarpantei degradate local de infiltraţiile de apă de la

învelitoare - refacerea jgheaburilor şi burlanelor - coborârea nivelului natural al terenului din jurul construcţiei atât la interiorul curţii

cât şi în exterior, la nivelul iniţial (cu circa 60-70 cm mai jos) - coborârea nivelului cotei ± 0,00 la nivelul avut iniţial (cu circa 30-40 cm mai jos) - realizarea de trotuare de protecţie (din pavaj cu piatră cubică) şi asigurarea

scurgerii apei meteorice de la construcţie spre exterior şi colectarea acesteia în guri de scurgere

- racordarea burlanelor la canalizare pluvială

CORP C - SOLUŢII CONSTRUCTIVE

În vederea asigurării rezistenţei, stabilităţii şi durabilităţii construcţiei, ţinând

seama de specificul istoric al construcţiei, se propun următoarele soluţii de

consolidare şi reparare a elementelor structurale şi nestructurale ale construcţiei.

a. Consolidări şi reparaţii la elemente structurale În vederea asigurării conlucrării între pereţii transversali şi pereţii longitudinali având

ca şi consecinţă oprirea deschiderii fisurilor existente în bolţi şi în pereţii transversali se propune introducerea de tiranţi pereche la pereţii transversali situaţi în axele 1 - 10; şi respectiv de tiranţi pereche însoţiţi de distanţieri dispuşi tot între al doilea pilastru al peretelui din axa F şi spaletul corespunzător situat în axa D; după cum urmează:

a. La nivelul planşeului peste parter şi peste etajul I: - tiranţi pereche introduşi sub nivelul pardoselii, la circa 10 - 15 cm, de o parte şi

de alta a pereţilor transversali situaţi în axele: 1/A - F; 2, 3, 4, 5, 6 şi 7/A - E; 8/A - F şi 10/A - D. Tiranţi vor fi ancoraţi la un capăt la faţa exterioară a peretelui din axa A iar la celălalt capăt la faţa pereţilor din axa E/2, 3, 4, 5, 6 şi 7), axa F (1 şi 8) şi respectiv axa D (10);

- tiranţi pereche introduşi tot la al doilea pilastru (situat) în axa F (7 pilaştri) şi pilastrul corespunzător situat în axa E. Aceşti tiranţi se vor ancora la faţa exterioară a peretelui din axa F şi respectiv la faţa interioară opusă a peretlui din axa E. În vederea

28

dana 09.05.2010

asigurării unei presiuni cât mai uniforme în lungul celor două ziduri, la ancorarea tiranţilor se vor prevedea la faţa zidurilor (înglobat în zidărie) profile metalice continui pe toată lungimea zidului din axa F şi respectiv continui pe toată lungimea peretelui din axa E aferentă distanţei dintre pereţii transversali.

- aferent tiranţilor prevăzuţi între pilaştrii din axa F şi E, se vor prevede distanţieri realizaţi din b.a. în grosime de 25 cm. Aceştia se vor realiza sub nivelul pardoselii, la circa 5 cm, şi vor urmări conturul bolţi existente între axele F şi E. Distanţierii din b.a. se vor încastra pe o adâncime de circa 25 - 30 cm şi secţiunea pilaştrilor din zidărie.

- se vor prevedea distanţieri din b.a. în plus faţă de cei prevăzuţi la cele 6 perechi de pilaştri şi pe direcţia axei 1/E - F şi respectiv pe direcţia axei 8/A - B.

b. La nivelul planşeului peste etajul II (planşeu pod) se vor introduce tiranţi pereche la partea superioară a bolţilor imediat în apropierea liniei de naştere a acestora situaţi de o parte şi de alta a pereţilor transversali de contravântuire existenţi la nivelul podului situaţi în axele: 2, 3, 4, 5, 6, 8 şi 10/A - F. Titranţi vor fi ancoraţi la faţa exterioară a pereţilor situaţi în axele A şi F.

Tiranţii introduşi la toate cele trei nivele vor fi protejaţi anticoroziv. Înainte de realizarea procesului de tirantare a pereţilor se vor repara fisurile

existente în buiandrugi şi în bolţi prin matarea cu mortar de var cu adaos de ciment puţolonic. Suplimentar, la fisurile cu deschidere de peste 3 mm se vor aplica în rosturile zidăriei, bare spiralate din oţel dispuse perpendicular pe direcţia fisurii.

La planşeul peste etajul II (planşeu pod) vor fi prevăzute următoarele lucrări de reparaţie şi consolidare, pe zona de planşeu din lemn (axele 12-14/A-D)

- Se va desface şi îndepărta stratul superficial actual realizat din cărămidă dispusă în stratul de nisip

- Se va desface astereala superioară - Se va proceda la o verificare riguroasă a tuturor grinzilor de planşeu, fiind

prevăzute soluţii de consolidare locală sau eventual dublare a grinzii, în cazurile în care se depistează elemente degradate

- Se va dispune între grinzi un strat termoizolant din vată minerală în grosime de 15-20 cm

- Se va reface astereala superioară din două rânduri de scândură dispuse sub un unghi de 45° faţă de grinzi şi respectiv sub un unghi de 90° între cele două rânduri.

- Peste astereala superioară se va dispune un strat din termobeton în grosime de 5 cm, slab armat, iar la partea superioară a acesteia se va proceda o şapă din mortar de ciment M100T, în grosime de 0,5-1 cm realizată imediat după întărirea stratului de termobeton.

Reparaţii la elemente nestructurale şi acoperiş şarpantă - refacerea integrală a tencuielilor şi finisajelor exterioare - refacerea parţială a tencuielilor interioare (circa 25 %) - refacerea integrală a finisajelor interioare - înlăturarea completă a tâmplăriei exterioare şi interioare - refacerea completă a pardoselilor - înlocuirea completă a învelitorii atât la corpul de bază (axele 1-13) cât şi la zona

bastionară (axele 13-15) - înlocuirea elementelor şarpantei degradate local de infiltraţiile de apă de la

învelitoare - refacerea jgheaburilor şi burlanelor - coborârea nivelului natural al terenului din jurul construcţiei atât la interiorul curţii

cât şi în exterior, la nivelul iniţial (cu circa 60-70 cm mai jos) - coborârea nivelului cotei ± 0,00 la nivelul avut iniţial (cu circa 25-30 cm mai jos)

29

dana 09.05.2010

- realizarea de trotuare de protecţie (din pavaj cu piatră cubică) şi asigurarea scurgerii apei meteorice de la construcţie spre exterior şi colectarea acesteia în guri de scurgere

- racordarea burlanelor la canalizare pluvială

CORP D - SOLUŢII CONSTRUCTIVE

În vederea asigurării rezistenţei, stabilităţii şi durabilităţii construcţiei, ţinând

seama de specificul istoric al construcţiei, se propun următoarele soluţii de

consolidare şi reparare a elementelor structurale şi nestructurale: Consolidări şi reparaţii la elemente structurale

a. la nivelul fundaţiilor (zona cu subsol) - Se vor consolida prin subzidire fundaţiile pereţilor portanţi situaţi în axele D/9-10

şi 10/C-D, operaţiunea de subzidire având ca scop eliminarea stratului de umplutură şi respectiv de argilă nisipoasă care se găsesc în stare foarte umedă ca urmare a infiltraţiilor apei la talpa fundaţiei, şi asigurarea rezemării fundaţiei pe stratul din pietriş situat la circa 50-60 cm sub nivelul actual al tălpii fundaţiilor.

- Se asigură închiderea crăpăturii de 8-10 cm existente în fundaţia din axa D/9-10, prin rezidire parţială pe zona afectată cu ţeserea zidăriei de o parte şi de alta a crăpăturii

- Se va trata fisura existentă în peretele din axa 10/C-D, prin realizarea de ţesere a zidăriei pe o grosime de minim 30 cm şi matarea acesteia cu mortar pe bază de var şi adaos de ciment puţolanic

- Se va trata fisurile existente în bolţi prin introducerea de pene metalice în fisuri şi matare cu mortar de var cu adaos de ciment puţolonic. Suplimentar transversal pe direcţia fisurii se vor introduce în rosturile zidăriei bare spiralate din oţel.

b. la nivelul planşeului peste parter Se va consolida structura de rezistenţă în ansamblu prin introducerea la nivelul

planşeului peste parter (la 5-10 m sub nivelul pardoselii etajului) a unor tiranţi pereche, dispuşi de o parte şi de alta a pereţilor transversali din axele 1, 2, 3, 4, 6, 7, 8 şi 10. Tiranţii se vor ancora la faţa exterioară a peretelui din axa D.

Suplimentar pe direcţia tiranţilor introduşi de o parte şi de alta a pereţilor portanţi transversali, se vor realiza "distanţieri" din b.a. cu lăţimea de 30-45 cm, dispuşi între pilaştrii din axa A şi capătul pereţilor transversali corespunzători acestora. Aceştia se vor realiza sub nivelul pardoselii cu circa 5 cm şi vor urmări la partea inferioară conturul arcelor din zidărie existentă la fiecare pilastru.

Distanţierii se vor încastra pe o adâncime de circa 25-30 cm în secţiunea peretelui din axa B şi respectiv în secţiunea pilaştrilor din axa A.

c. la nivelul planşeului peste etaj (planşeu pod) Având în vedere degradările accentuate existente atât la nivelul planşeului peste

etaj cât şi al pereţilor de la etaj, pe zona situată între axele 6-10/B-D se propune desfacerea completă a planşeului peste etaj existent, şi refacerea acestuia după consolidarea pereţilor în următoarea soluţie:

- grinzi din lemn cu interspaţii rezemate pe centurile din b.a. ale pereţilor transversali din axele 6,7,8 şi 9

- astereala superioară din două straturi de scândură dispuse sub un unghi de 90° faţă de grinzi şi respectiv un unghi de 45 grade între ele

- vată minerală între grinzi - strat de termobeton în grosime de 5-6 cm peste astereala superioară, slab armat - astereală inferioară cu tencuială pe trestie şi rabiţ Zonele de planşeu prăbuşite situate la capetele coridorului dintre axele A şi B se va

reface identic

30

dana 09.05.2010

La zona de planşeu de lemn care se va menţine (axele 3-6/B-C, 2-3/C-D şi A-B/1-9) se vor desface straturile existente la partea superioară inclusiv astereala sperioară şi se va preceda la verificarea grinzilor şi înlocuirea sau consolidarea grinzilor care prezintă secţiuni afectate. Straturile superioare se vor reface, inclusiv prevederea stratului termoizolant din vată minerală dispus între grinzi.

Se vor consolida pereţii portanţi afectaţi de fisuri şi crăpături prin prevederea de centuri din b.a. de tip "pieptene", dispuse după cum urmează:

- centuri transversale în grosimea completă a pereţilor transversali din axele 5,7, şi 8 cm (30 cm) şi respectiv a peretelui longitudinal din axa C/6-9

- centuri transversale parţiale (30 cm) cu grosimea pereţilor portanţi din axele 1,2 şi 10

- centuri longitudinale parţiale (30 cm) în grosimea pereţilor portanţi longitudinali din axele A,B şi D, realizată fără desfacerea planşeului şi a şarpantei

- centuri transversale de legătură între centurile longitudinale din axele A şi B, dispuse în dreptul pilaştrilor din axa A.

Înainte de tirantarea pereţilor şi de realizarea centurilor din b.a. se vor prevedea lucrări de reparare locală a fisurilor existente în pereţi, arce şi bolţi, prin matarea cu mortar de var cu adaos de ciment putolonic. Suplimentar la fisurile cu deschiderea de peste 3 mm se vor aplica în rosturile zidărie bare spiralate din oţel dispuse perpendicular pe direcţia fisurii. Fisurile existente la cheia arcelor şi bolţilor se vor trata suplimentar prin introducerea de pene metalice în fisuri.

d. la nivelul acoperişului tip şarpantă Se va efectua o verificare amănunţită a structurii şarpantei procedându-se la

întocmirea totală sau parţială a elementelor afectate de infiltraţiile apei Se va schimba învelitoarea.

Reparaţii la elemente nestructurale şi acoperiş şarpantă - refacerea integrală a tencuielilor şi finisajelor exterioare - refacerea parţială a tencuielilor interioare (circa 25 %) - refacerea integrală a finisajelor interioare - înlăturarea completă a tâmplăriei exterioare şi interioare - refacerea completă a pardoselilor - înlocuirea completă a învelitorii atât la corpul de bază (axele 1-13) cât şi la zona

bastionară (axele 13-15) - înlocuirea elementelor şarpantei degradate local de infiltraţiile de apă de la

învelitoare - refacerea jgheaburilor şi burlanelor - coborârea nivelului natural al terenului din jurul construcţiei atât la interiorul curţii

cât şi în exterior, la nivelul iniţial (cu circa 60-70 cm mai jos) - coborârea nivelului cotei ± 0,00 la nivelul avut iniţial (cu circa 25-30 cm mai jos) - realizarea de trotuare de protecţie (din pavaj cu piatră cubică) şi asigurarea

scurgerii apei meteorice de la construcţie spre exterior şi colectarea acesteia în guri de scurgere

- racordarea burlanelor la canalizare pluvială

CORP E - SOLUŢII CONSTRUCTIVE

În vederea asigurării rezistenţei, stabilităţii şi durabilităţii construcţiei, ţinând

seama de specificul istoric al construcţiei, se propun următoarele soluţii de

consolidare şi reparare a elementelor structurale şi nestructurale:

Consolidări şi reparaţii la elemente structurale

31

dana 09.05.2010

Se vor reface cei patru pilaştrii situaţi în axa D, arcele existente între aceştia precum şi bolta existentă la cele trei nivele între axele C - D; din zidărie de cărămidă plină de tip vechi, la dimensiunile secţionale identice cu cele existente.

Suplimentar se vor prevedea următoarele soluţii constructive: - la nivelul fundaţiilor (sub cota ± 0,00) se va prevedea o centură continuă din b.a.

(100 × 50 cm) situată pe tronsonul axei D/5 - 9 - pe direcţia longitudinală se va introduce în secţiunea arcelor care se vor reface

între cei patru pilaştrii un profil metalic HEA 240, la toate trei nivelele. Acesta va fi dispus similar cu coarda din lemn existentă iniţial în secţiunea arcelor şi va fi încastrat în stânga şi în dreapta în secţiunea arcelor existente.

- se vor prevedea tiranţi metalici şi distanţieri din b.a. între pilaştrii din axa D şi peretele portant din axa C (vezi punctul următor).

Se vor reface bolţile prăbuşite cât şi cele afectate de pe secţiunile existente iniţial, inclusiv peretele portant din axa 7/A - C, utilizându-se acelaşi tip de cărămidă recuperată din zonele afectate.

Se vor reface integral planşeele din lemn, prăbuşite total sau parţial situate între axele 2 - 3/A - C (la toate trei nivelele); 3 - 4/A - C (peste etaj I şi etaj II); cu respectarea următoarelor reguli:

- se vor prevedea grinzi din lemn cu secţiune identică cu cele iniţiale introduse în pereţi în lăcaşurile grinzilor precedente

- la partea superioară a grinzilor se va prevedea o astereală dublă din scândură dispusă sub un unghi de 45° faţă de grinzi şi respectiv de 90° între ele.

Planşeul podului situat între axele 1 - 2/A - C se va revizui şi se vor înlocui elementele deteriorate, iar la partea suplimentară se va prevedea o astereală în două straturi dispusă conform celor prevăzute la punctul anterior.

Se va consolida în ansamblu structura de rezistenţă prin introducerea la nivelul superior al celor 3 planşee, de tiranţi pereche dispuşi de o parte şi de alta a pereţilor tronsonului şi ancoraţi la faţa pereţilor longitudinali, situaţi în axele: 1/A - D; 2/A - D; 3/A - D; 4/A - C(B); 5/A - D; 6/A - C; 7/A - C; 8/A - D (la parter); 9/A - D; 10/A - C; 11/A - D; 12/A - C; 13/A - C şi 14/A - D. Suplimentar între trei pilaştrii situaţi în axa D şi peretele din axa C se vor prevedea deasemenea tiranţi pereche (tot la al doilea pilastru); astfel că 7 pilaştrii din naxa D/5 - 7 şi respectiv pilaştrii din axele 2/D şi 3/D vor fi legaţi de pereţii longitudinali din axa C şi respectiv ax A.

Aferent tiranţilor prevăzuţi între pilaştrii din axa D şi peretele din axa C, se vor prevedea distanţieri realizaţi din b.a. cu lăţimea de 35 - 40 cm. Aceştia se vor realiza sub nivelul pardoselii, la circa 5 cm şi vor urmări conturul bolţii existente între axele C şi D. Distanţierii se vor încastra pe o adâncime de circa 25 - 30 m în secţiunea peretelui şi respectiv în secţiunea pilaştrilor din zidărie. Ancorarea tiranţilor prevăzuţi la cei doi pilaştrii care se refac se va face în profilul metalic introdus în lungul axei D în secţiunea superioară a axului din zidărie care se realizează între pilaştrii.

Pentru uniformizarea presiunii din tiranţii prevăzuţi între pilaştrii din axa D şi peretele din axa C, se va prevedea ancorarea la faţa interioară a peretelui din axa C prin prevederea de profile metalice continui dispuse pe lăţimea unei încăperi.

Pe zona cu planşee realizate din bolţi cilindrice tiranţi vor fi prevăzuţi la faţa pereţilor transversalisituaţi deasupra naşterii bolţilor. Pe zonele cu planşee realizate din boltişoare pe profile metalice cât şi la cele realizate din grinzi de lemn tiranţii se vor introduce în şliţuri realizate în perete la circa 25 - 30 cm sub nivelul planşeelor.

Înainte de realizarea procesului de tirantare a pereţilor transversali se vor repara fisurile existente în bolţi şi arce prin matarea cu mortar de var cu adaos de ciment puţolonic. Suplimentar la fisurile cu deschiderea de peste 3 mm se vor aplica în rosturile zidăriei bare spiralate din oţel dispuse perpendicular pe direcţia fisurii. Fisurile existente la cheia arcelor se vor trata suplimentar prin introducerea de pene metalice în fisură.

32

dana 09.05.2010

Se vor reface secţiunile afectate de la baza pilaştrilor din axa D cât şi a peretelui portant din axa A/1 - 4, prin pene de cărămidă şi dornuri metalice.

Reparaţii la elemente nestructurale şi acoperiş şarpantă - refacerea integrală a tencuielilor şi finisajelor exterioare - refacerea parţială a tencuielilor interioare (circa 60 %) - refacerea integrală a finisajelor interioare - înlocuirea completă a tâmplăriei exterioare şi interioare - refacerea completă a pardoselilor - înlocuirea completă a învelitorii atât la corpul de bază (axele 6 - 15) cât şi la zona

bastionară (axele 1 - 6) - înlocuirea elementelor şarpantei degradate local de infiltraţiile de apă de la

învelitoare - refacerea jgheaburilor şi burlanelor - coborârea nivelului natural al terenului din jurul construcţiei atât la interiorul curţii

cât şi în exterior, la nivelul iniţial (cu circa 60-70 cm mai jos) - coborârea nivelului cotei ± 0,00 la nivelul avut iniţial (cu circa 15 - 20 cm mai jos) - realizarea de trotuare de protecţie (din pavaj cu piatră cubică) şi asigurarea

scurgerii apei meteorice de la construcţie spre exterior şi colectarea acesteia în guri de scurgere

- racordarea burlanelor la canalizare pluvială

2.2.1. Prezentarea a cel puţin douã opţiuni ;

In elaborarea studiului s-au avut în vedere două scenarii, care au avut la bază evoluţiile factorilor ce pot influenţa direct sau indirect proiectul.

Scenariul “fără proiect : V0”

Acest scenariu presupune că proiectul nu se implementează. Analiza este construită pe baza costurilor actuale de operare (curente şi de capital), în concordanţă cu situaţia reală a obiectivului de investiţii. În această variantă, municipalitatea locală nu investeşte în crearea obiectivului propus. Scenariul inerţial implică renunţarea la orice tip de investiţii de capital, constând în reabilitarea şi refuncţionalizarea corpurilor B, C, D şi E din Cetatea Oradea.

În cazul nostru costurile de operare şi întretinere vor fi considerate pentru întreaga infrastructură existentă, aşa cum sunt ele prevăzute în Programul de întreţinere şi reparaţii din bugetul de venituri şi cheltuieli al Municipiului Oradea.

Pentru cheltuielile cu personalul am luat în considerare cei 4 angajaţi care se ocupă cu administrarea şi funcţionarea Cetăţii Oradea în anul 2010. Pentru varianta fară investiţie cheltuielile cu personalul vor fi majorate conform cu evoluţia salariului de bază de mediu, oferită de Comisia Naţională de Prognoză, ―Proiecţia principalilor indicatori macroeconomici pentru perioada 2009-2014‖ - Prognoza de toamnă 2009.

Cheltuielile efectuate pentru buna funcţionare a Cetăţii Oradea care au fost oferite de Primăria Oradea se referă la:

- cheltuieli cu energia electrică; - cheltuieli cu apa şi canalizarea; - cheltuieli cu telefonia şi internetul; - cheltuieli cu reparaţiile curente; - cheltuieli cu alte materiale pentru întreţinere; - alte cheltuieli cu bunuri şi servicii pentru funcţionare (pază cetate, întreţinere parc dendrologic, igienizare toalete ecologice, etc).

33

dana 09.05.2010

Pentru acestea s-a facut o prognoză de creştere anuală conformă cu rata inflaţiei oferită de Comisia Naţională de Prognoză, ―Proiecţia principalilor indicatori macroeconomici pentru perioada 2009-2014‖ - Prognoza de toamnă 2009.

Prognoza cheltuielilor de operare şi întreţinere în varianta fără proiect V0 este

prezentată în Anexa nr. 1. Evoluţia salariului de baza mediu (exprimat în preţuri constante 2008) este prezentată

în Anexa nr. 2 şi este redata conform Comisiei Naţionale de Prognoză, ―Proiecţia principalilor indicatori macroeconomici pentru perioada 2009-2014‖ - Prognoza de toamnă 2009.

Evoluţia ratei medie a inflaţiei este prezentată în Anexa nr. 3. şi este redată conform Comisiei Naţionale de Prognoză,―Proiecţia principalilor indicatori macroeconomici pentru perioada 2009-2014‖ - Prognoza de toamnă 2009.

Toate cheltuielile pentru corpurile de clădire din acestă etapă, prezentate în Anexa nr. 1, sunt suportate din bugetul Municipiului Oradea.

Scenariul “cu proiect : V1”

Acest scenariu presupune realizarea proiectului de investiţii "Reabilitarea şi

refuncţionarea corpurilor B, C, D şi E din Cetatea Oradea în vederea demarării celei de-a II-a etape de reabilitare şi refuncţionalizare şi introducere în circuitul turistic al Cetăţii Oradea, CETATEA ORADEA, CENTRU MULTICULTURAL SI MULTICONFESIONAL EUROPEAN - ETAPA II" prin:

- lucrări de consolidare, conservare, restaurare şi refuncţionalizare a corpurilor de clădire numite din ansamblul Cetăţii Oradea,

- amenajare a căilor de acces pietonale şi carosabile, inclusiv parcaje, - iluminare exterioară şi decorativă, - asigurarea utiltatilor pentru toate cladirile din incinta cetatii - spaţii verzi amenajări peisagistice, astfel încât să se atingă obiectivul strategic pe

termen mediu. Toate aceste lucrări se vor efectua cu scopul de a transforma zona Cetăţii Oradea

într-o zonă de interes turistic şi cultural major, pilon de dezvoltare durabilă urbană, echilibrat autofinanţată, cu amânarea veniturilor directe ale administraţiei publice în favoarea creşterii vitezei procesului controlat de repunere în valoare.

2.2.2. Recomandarea elaboratorului asupra soluţiei optime din punct de vedere

tehnic şi economic, de dezvoltare în cadrul documentaţiei de avizare a lucrãrilor de intervenţii.

Elaboratorul recomandã Scenariul “cu proiect : V1” care presupune realizarea proiectului de reabilitarea a clãdiriilor B, C, D, E. –si asigurarea utiltatilor pentru toate cladirile din incinta cetatii

3. DATE TEHNICE ALE INVESTIŢIEI :

3.1. Descrierea lucrãrilor de bazã ţi a celor rezultate ca necesare de efectuat

în urma realizãrii lucrãrilor de bazã;

Descrierea constructivă:

Date tehnice : Cetatea este localizată în România, judeţul Bihor, municipiul Oradea, în partea

Estică a zonei centrale a oraşului, fiind parte integrantă a Ansamblului Urban I – Centrul Istoric Oradea.

34

dana 09.05.2010

Zona centrului istoric este inregistrata in Lista Monumentelor Istorice la pozitia 172 cu Denumirea de Ansamblul urban ― Centrul istoric Oradea ― Cod Bh –II- a – A 01037. Cetatea Oradea este inregistrata in Lista Monumentelor Istorice la pozitia 204 Cod Bh-II-a – A – 01052 iar cele 5 corpuri de cladire care formeaza Castelul Cetetii sau Palatul Princiar si anume corpurile A, B, C, D SI E sunt inregistrate in Lista Monumentelor Istorice la pozitia 205 Cod Bh-II-a – A – 01052.01

Cetatea este întemeiată în ultimul sfert al secolului XI. Forma actuală se datorează

unor etape constructive, din diverse perioade istorice: 1569 – 1598 :- zidul de incintă, în stilul bastionar italian nou 1618 – 1648 :- castelul cetăţii şi o serie de clădiri, azi dispărute 1775 – 1777 :- conturarea aspectului actual al cetăţii, refăcut/reparat între 1883 –

1887; Cetatea Oradea constituie un complex istorico-arhitectonic compus din : Contraescarpa cetăţii – zidul ce mărgineşte spre exterior şanţul de apărare al

cetăţii; Şanţul de apărare – dispus în jurul zidului de fortificaţie, cu cele două căi de

acces în cetate; Zidul de fortificaţie – masiv, de formă pentagonală, cu 5 bastioane de tip pană; Construcţiile conexe zidului de fortificaţie–6 corpuri de clădire :-F, J, L, M, O, R; Construcţiile din incinta cetăţii – 6 corpuri de clădire :- G, H, I, K, N, P; Castelul cetăţii – dispus central, de formă pentagonală, cu 5 corpuri (A, B, C, D,

E) şi biserica Parametrii sitului cetăţii : Suprafaţa amplasamentului cetăţii - 160.000 mp; Suprafaţa - construită - 21.000 mp - construită desfăşurată - 44.000 mp - utilă - 38.000 mp Terenul se află în proprietatea Municipiului Oradea, înscris în C. F. Nr. 5587, 151323

delimitând parcelele cu nr. Cadastrale 6328-6358, 6355.

Lucrarile de baza cprind reabilitarea şi refuncţionalizarea corpurilor B, C, D, E din

CETATEA ORADEA în vederea introducerii acestui monument istoric din clasa A în circuitul

public şi în cel turistic regional, naţional şi internaţional. Deasemenea se realizeaza

reabilitarea si modernizarea tuturor retelelor edilitara ce deservesc cladirile din incinta Cetatii

Oradea , a acceselor spre cetate , amenejarea platformelor si a spatiilor verzi din incinta cetatii.

Nr. Corp de clãdire Nr, CF/ Nr.

cadastral Suprafaţã

- mp -

1 Corp B 5587/6356 c2 1.288,35

2 Corp C 5587/6356 c3 1.427,20

3 Corp D 5587/6356 c4 467,20

4 Corp E 5587/6356 c5 979,25

Total clădiri 4.162,00

Teren în incinta 5587/6354 151323/6355

4.266,00

Teren în santul cetatii 5587/6343 5.300,00

Total teren - 9.566,00

Functiunile propuse sunt :

35

dana 09.05.2010

CORP "B" - MUZEUL CETĂŢII (CENTRU DE RESTAURARE, MUZEUL DE ARTĂ ORĂŞENESC, MUZEUL MULTICONFESIONAL

ŞI CENTRUL DE STUDII RELIGIOASE), GALERIE DE ARTĂ, CASA CĂSĂTORIILOR

CORP "C" - GALERIE DE ARTĂ, CENTRU DE FORMARE SI PERFECTIONARE IN MANAGEMENTUL CULTURAL

CORP "D" - CENTRU DE EXCELENTA IN DOMENIUL CULTURII SI ARTELOR „ ASYLUM ARTORUM‖

CORP "E" - DE EXCELENTA IN DOMENIUL CULTURII SI ARTELOR „ ASYLUM ARTORUM‖ , CENTRU CULTURAL SI BIBLIOTECA VIRTUALĂ.

3.2. Descrierea, dupa caz, a lucrãrilor de modernizare efectuate

în spaţiile consolidate/reabilitate/reparate ;

Modalităţi de intervenţie Prin acest proiect - conform temei de proiectare s-a solicitat reabilitarea clădirilor B,

C, D, E. In urma analizarii temei de proiectare cu privire la functiunile solicitate a se amenaja

in cele patru corpuri de cladire , in urma realizarii releveelor complexe si a informatiilor date de studiul geotehnic, expertiza tehnica, studiile de istoria artei, de parament, a expertizelor de umiditate si a materialului lemnos, a consultarilor permanente cu beneficiarul investitiei, precum si a informatiilor obtinute din avizele si acordurile obtinute s-au concluzionat solutiile tehnice si functionale propuse prin proiect.

Funcţiunile realizate sunt :

CORP "B" - MUZEUL CETĂŢII (CENTRU DE RESTAURARE, MUZEUL DE

ARTĂ ORĂŞENESC, MUZEUL MULTICONFESIONAL ŞI

CENTRUL DE STUDII RELIGIOASE), GALERIE DE ARTĂ,

CASA CĂSĂTORIILOR Functiunile din corpul B , Muzeul Cetatii (Centrul de restaurare, Muzeul de arta

orasenesc, Muzeul multiconfesional si Centrul de studii religioase) sunt o continuare funcionlala si administrativa a Muzeului Cetatii din corpul A al Cetatii Oradea, a carei reabiltare este inceputa.

Centrul de restaurare consta din patru ateliere de restaurare amplasate la parterul corpului B ( restaurare lemn, piatra, metal , pictura ), functional legat de spatiile muzeului din corpul A prin intermediul coridorului care-i leagă, conceput ca o sectie a muzeului, spatii in care vor fi expuse lucrari restaurate, da in acelasi timp se vor face expuneri, demonstratii pe viu a procedurilor de restaurare.

Casa Casatoriilor a fost amenajata in spatiile cele mai frumoase din corpul B, parter, respectiv bastionul situat intre corpul B si C, spatii destinate oficierii festive a casatoriilor civile, altele decat spatiile banale ale actualelor birouri ale primariei unde are loc in prezent acest eveniment . Accesul la aceste spatii se va face din curtea cetatii. Pe langa spatiul festiv in care se vor oficia ceremoniile, s-au amenajat spatii de asteptare, hol bufet suedez, grup sanitar.

Galeria de arta oraseneasca s-a realizat la parterul corpului C si partial a corpului B. In corpul B s-a amenajat un spatiu de expunere si vanzare a obiectelor de arta cnfectionate de artisti plastici oradeni.

La etajul 1 al corpului B , in continuarea fireasca a fluxului muzeistic de la etajul 1 al corpului A s-au amplasat salile Muzeului de arta orasenesc care cuprinde 17 sali de expozitii si trei sali de depozite. Muzeul de arta orasenesc va functiona ca si sectie a Muzeului Cetatii

36

dana 09.05.2010

cu urmatoarele functiuni : arhitectura oradeana, pictura si sculptura oradeana contemporana, istoria teatrului oradean, istoria invatamantului oradean, etc.

La etajul 2 al corpului B ,deasemenea in continuarea fireasca a fluxului muzeistic de la etajul 2 al corpului A s-au amplasat salile Muzeului multiconfesional si a Centrului de studii religioase. Cele 11 sali de expunere ale Muzeului multiconfesional sun dedicate prezentarii istoriei locale a confesiunilor religioase reprezentate in Oradea : ortodox, romano-catolic, greco- catolic, reformat, culturi neoprotestante, etc.

CORP "C" - GALERIE DE ARTĂ, CENTRU DE FORMARE

ŞI PERFECTIONARE IN MANAGEMENTUL CULTURAL La parterul corpului C, s-a amenajat Galeria de arta oraseneasca. Realizarea

acestei functiuni va satisface dorinta veche a oradenilor de a avea propria galerie de arta. Spatiile de expunere ale galeriei cuprind coridorul dinspre curtea interioara si 10 sali de expunere pictura si sculptura , birou, depozit si grup sanitar personal. Profitand de configuratia cladirii , in continuarea salilor de expunere ,in spatiile deschise si acoperite - 8 logii – si in spatiile libere adiacente se vor organiza expozitii de sculptura in aer liber. In spatiile din bastionul corpului C s-a propus amenajarea Cafenelei galeriei de arta, incaperea care se va amenaja pe principiile unui muzeu a cafelei si ceaiului.

La etajul 1 s-a propus amenajarea spatiilor destinate unui Centru de Formare si Perfectionare in Managementul Cultural. La acest nivel se vor amenaja salile existente ale cetatii pentru a corespunde functiunilor solicitate de aceasta institutie : Sali de administratie, Sali de curs-birouri, sala de conferinte, depozit, grupuri sanitare.

CORP "D" - CENTRU DE EXCELENTA IN DOMENIUL CULTURII

ªI ARTELOR „ ASYLUM ARTORUM” La parterul si etajul 1 l corpului D, s-a amenajat un Centru de excelenta in domeniul

culturii si artelor , cu spatii de primire, cazare, continuat partial si la parterul si etajul 1 al corpului E.

CORP "E" - CENTRUL DE EXCELENTA IN DOMENIUL CULTURII

ŞI ARTELOR „ ASYLUM ARTORUM”, CENTRU CULTURAL

ŞI BIBLIOTECA VIRTUALĂ. La parterul si etajele corpului E, s-a amenajat un centru cultural , cu spatii de

primire, birouri, sala de proiectii, sali de conferinteazare , spatii pentru doua ONG-uri culturale ( Ordinul arhitectilor si o fundatie pentru ocrotirea monumentelor istorice ). La parterul si etajul 1 , zona de contact cu corpul D se continua functiunile Centrului de excelenta in domeniul culturii si artelor. La etajul 1, in zona de contact cu corpul A s-a amenajat o biblioteca virtuala, care se va lega functional si administrativ de biblioteca din corpul A.

CORP B – CENTRU DE RESTAURARE, GALERIE DE ARTA, CASA

CÃSÃTORIILOR , MUZEU ORêENESC DE ARTÃ, CENTRU DE STUDII

RELIGIOASE, MUZEU CONFESIONAL

- suprafaţă construită 1.288,35 mp;

- suprafaţă desfăşurată 4.756,75 mp;

- suprafaţă utilă 3.459,20 mp;

- H nivel: subsol = 3,95 m; parter = 4,30 m; etaj I = 3,95 m; etaj II = 3,85 m; - regim înălţime S+P+2E;

37

dana 09.05.2010

Suprafaţă utilă =3.459,20 mp;

din care : Subsol PTM = 44,90 mp Parter = 932,60 mp Centru de restaurare = 310,90 Galeria de arta = 110,65 Casa casatoriilor = 304,60 Spatii comune : Grup sanitar, coridor = 206,45 Etaj1 – Muzeu orasenesc de arta = 1.258,85 mp Etaj 2 = 1.291,65 mp Centru de studii religioase = 215,40 Muzeu multiconfesional = 844,20 Spatii commune:coridor, casa scarii =232.05

CORP C – GALERIE DE ARTA, CENTRU DE FORMARE ªI PERFECTIONARE

ÎN MANAGEMENTUL CULTURAL

- suprafaţă construită 1.427,20 mp;

- suprafaţă desfăşurată(S+P+EI) 2.911,30 mp;

- suprafaţă utilă (S+P+EI) 1.946,70 mp; - H nivel: subsol = 3,55 m; parter = 4,55 m; etaj I = 4,15 m; - regim înălţime S+P+2E;

Suprafaţă utilă 1.946,70 mp; Subsol PTM = 63,65 mp Parter = 817,80 mp Cafeneaua galeriei de arta = 249,60 Galleria de arta = 568,20 Etaj 1 – Centru de formare si perfectionare in managementul cultural =1.65,25 mp Terase : Cafeneaua galeriei de arta = 72,30 Galleria de arta = 119,90

CORP D - CENTRUL DE EXCELENTA IN DOMENIUL CULTURII

ªI ARTELOR “ASYLUM ARTORUM”

- suprafaţă construită 467,20 mp;

- suprafaţă desfăşurată 1080,95 mp;

- suprafaţă utilă 771,20 mp; - H nivel: subsol = 2,80 m; parter = 4,10 m; etaj I = 3,95 m; - regim înălţime S+P+E;

Suprafaţă utilă = 771,20 mp; Subsol PTM = 83,25 mp Parter – Centrul de excelenta indomeniul Culturii si artelor ―ASYLUM ARTORUM‖= 345,75 mp

38

dana 09.05.2010

Etaj 1 – Centrul de excelenta indomeniul Culturii si artelor ―ASYLUM ARTORUM‖= 342,20 mp

CORP E - CENTRUL DE EXCELENTA IN DOMENIUL CULTURII ªI ARTELOR

“ASYLUM ARTORUM”, CENTRU CULTURAL ( BIROURI OAR, FUNDAŢIA

PENTRU PROTEJAREA MONUMENTELOR ISTORICE) ªI BIBLIOTECA VIRTUALÃ

- suprafaţă construită 979,25 mp;

- suprafaţă desfăşurată 3.080,10 mp;

- suprafaţă utilă 2.224,80 mp; - H nivel: subsol = 3,15 m; parter = 4,55 m; etaj I = 4,45 m; etaj II = 3,70 m; - regim înălţime S+P+2E;

Suprafaţă utilă 2.224,80 mp; Subsol Depozit comun = 89,65 mp Parter = 631,60 mp Centrul de excelenta in domeniul culturii si artelor ―ASYLUM ARTORUM‖= 266,60 Centru cultural = 288,80 Spatii comune:coridor = 76,20 Terase : Centrul de excelenta in domeniul culturii si artelor ―ASYLUM ARTORUM‖= 84,65 Centru cultural = 61,35 Etaj 1. = 728,45 mp Centrul de excelenta in domeniul culturii si artelor ―ASYLUM ARTORUM‖= 302,15 Centru cultural = 252,15 Biblioteca virtuala =174,15 Etaj 2 – Centru cultural = 775,10 mp

Amenajări de teren în jurul construcţiilor: In urma cercetarilor arheologice si a studiilor de parament s-au tras concluzii

despre nivelul cotelor de calcare originale ale celor patru corpuri de cladiri. Pentru corpul B, in zona sudică a corpului cota terenului se va cobora cu min. 80

cm (se va păstra panta dinspre est spre vest), pentru incadrarea în amenajările generale şi sistematizarea pe verticală a terenului în această zonă, impuse de situaţiile de la extremităţile corpului, şi anume de coborârea cotei în jurul corpului A şi în jurul bastionului de colţ sud-estic, ambele clădiri de sec. 17. Sub nivelul de călcare, la cca. 0,70 (în capătul estic) se păstrează aproape intact soclul profilat din piatră, al vechiului corp sudic al palatului, demolat în 1881. Prin coborarea cotei de calcare se va pune in valoare soclul din piatra original din sec. 17 al palatului princiar.

In zona bastionului dintre corpurile B si C, cota terenului se va cobora cu 15-20 cm sub nivelul actual de călcare pe latura estică a bastionului ,astfel se păstrează intact soclul profilat de piatră din sec. 17.

Pentru corpul C, cota de calcare se va cobora cu 15-20 cm sub nivelul actual pe latura estică a corpului pentru a pune in evidenta soclul profilat de piatră din sec. 17. al palatului princiar.

39

dana 09.05.2010

Pentru corpul D , cota de calcare din zona estică a corpului se va face cu max. 10 cm iar la corpul E cu 15 cm (se va păstra panta dinspre est spre vest), pentru incadrarea în amenajările generale şi sistematizarea pe verticală a terenului în această zonă.

În faza de proiectare s-au derulat cercetãrile arheologice finalizate prin RAPORTUL FINAL DE CERCETARE ARHEOLOGICÃ PREVENTIVÃ. Concluziile RAPORTULUI FINAL DE CERCETARE ARHEOLOGICÃ PREVENTIVÃ SUNT:

Cercetările arheologice desfăşurate în cadrul P.O.R. 2, legate de restaurarea corpurilor B, C, D şi E ale palatului princiar, care au însemnat săparea a 29 de casete, au dezvelit, în cazul fiecărei casete, elementele de substructură ale ansamblului: fundaţiile şi crepida acestora. În multe cazuri s-a observat că fundaţiile originale, datate în prima jumătate a secolului al XVII –lea, se găsesc lângă fundaţii care provin de la ansambluri datate în secolul al XVIII-lea dar şi din adausuri aduse corpurilor originale (în majoritatea cazurilor fiind vorba de coridoare exterioare boltite). În general, datorită masivităţii corpurilor cercetate, fundaţiile sunt impresionante, bine păstrate, deşi în câteva cazuri se pot observa fisuri în partea superioară. Un element important în cazul corpurilor cercetate este delimitarea nivelului de călcare original, marcat printr-un brâu din piatră de carieră semicirculară în exterior, atent fasonată.

Materialul arheologic nu a fost foarte generos, probabil şi datorită tipologiei săpăturii, în fapt un paleativ la studiile de parament şi geotehnice necesare pentru restaurarea monumentului. Consemnăm abundenţa materialului ceramic (datat în secolele XII/XIII/XIV, XV/XVI şi XVII/XVIII): puţine căldări de lut, ceramică decorată cu unghia şi cu benzi de linii drepte; oale – borcan, pahare, carafe şi ulcioare din pastă roşiatică şi neagră, lustruită, ceramică din pastă caolinică decorată cu motive geometrice şi vegetale. Un important lot al ceramicii este smălţuit, îndeosebi în nuanţe de verde şi maro. Materialul ceramic este completat cu un lot de cahle, majoritatea din categoria celor cu gura pătrată sau rotundă, pipe şi lulele, olane şi cărămizi cu cap semicircular, smălţuit. Dintre piesele metalice se desprind cele din bronz (ace de păr, vase, un zurgălău de cal), unelte şi scule din fier (coasă, seceră etc). Să mai consemnăm un lot generos de piese din sticlă, între care se desprind fragmente de pahare şi ochiuri de geam. Pietrele profilate au fost puţine, predominţnd ancadramentele ferestre.

Ca propunere de valorificare „in situ‖ a unora dintre complexele descoperite în acuala campanie de cercetări arheologice legate de P.O.R. 2/2009 (propunere obligatoriu de corelat cu cea a arhitecţilor şi coordonatorilor de proiect) este cea legată de conservarea unor elemente arhitectonice inedite: extradosul pivniţei palatului princiar (actualmente aflată aproape de îmbinarea corpurilor A şi B ale ansamblului, dar mai ales părţile catedralei episcopale.

Volumul de muncă necesar continuării cercetării arheologice si descarcarii de sarcina arheologica, în timpul execuţiei lucrărilor de reabilitare a cetăţiii, este prevăzut în evaluarile din prezenta lucrare. Cercetarea arheologică a fost realizata de catre Muzeul Ţării Crişurilor(MTC), autorizata de Ministerul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National sa execute sapaturi arheologice in Cetatea Oradea si care este abilitat pentru acest gen de activitate, detinand personal specializat, conform legislatiei in vigoare privind monumentele istorice si protejarea patrimoniului arheologic.

Lucrarile de executie a drumurilor platformelor si retelelor edilitare precum si amenajarile din subsoluri precum si cerecetarea existentei eventualelor incaperi de subsoluri necunoscute pana acum fiind inaccesibile , se va face doar sub supraveghere arheologica .

Lucrarile suplimentare (daca vor fi) datorata rezultatelor acestor sapaturi se vor suporta din cota de neprevazute.

Realizarea cercetării arheologice este impusă de prevederile legislaţiei în vigoare în domeniul protejării monumentelor istorice si patrimoniului arheologic - Legea nr.422/2001 (―republicată‖) privind protejarea monumentelor istorice si O.G. nr. 43/2000 privind protectia patrimoniului arheologic si declararea unor situri arheologice ca zone de interes national (actualizata pana la data de 4 februarie 2007*).

40

dana 09.05.2010

Cercetarea arheologica va cuprinde:

Efectuarea săpăturilor arheologice propriu-zise;

Supravegherea si cercetarea arheologica efectuata de specialisti ;

Intocmirea raportului arheologic

Obtinerea avizului asupra raportului arheologic de la Ministerul Culturii,

Cultelor si Patrimoniului National ( amplasamentele cuprinse in prezenta lucrare se suprapun peste vestigii ale oraşului medieval databile din sec. XIII-XIV, al fazei a II-a a Cetăţii orădene).

Caracteristici generale ale corpurilor de clădire avute în vedere pentru includerea în

cea de a doua etapă de restaurare şi refuncţionalzare:

CORPUL B :

1. Număr cadastral – 6.356 (C2)

2. Indici spaţiali şi de suprafaţã existenţi, rezultaţi în urma releveelor :

- suprafaţă construită 1.288,35 mp; - suprafaţă desfăşurată 4.756,75 mp; - suprafaţă utilă 3.457,80 mp; - H nivel: subsol = 3,95 m; parter = 4,30 m; etaj I = 3,95 m; etaj II = 3,85 m; - regim înălţime S+P+2E;

3. Lucrări în curs de execuţie şi sursa de finanţare : - nu sunt - învelitoarea de tablă a fost refăcută/înlocuită în anul 1997

4. Probleme cu care se confruntă în prezent : - conform sondajelor efectuate s-a constatat lipsa subsolului sub acest corp de

cladire, cu exceptia a doua incaperi de sub bastionul situate intre corpul B si C. - o stare avansată de degradare a tâmplăriei ferestrelor mai ales pe latura exterioară - geamuri sparte, lipsă cercevele, care pune în pericol securitatea documentelor depozitate;

- o stare avansată de degradare a spaţiilor, de la etajul II în special, datorită infiltraţiei apei pluviale înainte de anul 1997 când a fost înlocuită învelitoarea de tablă a acoperişului;

- instalaţiile sanitare şi hidranţi de incendiu sunt într-o stare avansată de degradare necesitând reparaţii capitale;

- o stare avansată de degradare a încăperilor de la parter (stânga acces clădire); - o stare avansată de degradare a instalaţiei electrice din clădire, mai ales la et. II; - o stare avansată de degradare a şarpantei din zona turnului B-C – elemente

arse sau lipsă;

5. Intervenţii necesare pentru a asigura protecţia şi conservarea clădirii : - înlocuiri de jgheaburilor şi burlanelor pentru a asigura evacuarea apei pluviale şi

protejarea de infiltraţie a pereţilor; - reparaţii la şarpanta şi schimbare invelitoare

6. Intervenţii necesare datorită reabilitării şi refuncţionalizării clădirii : - amenajări interioare datorate refuncţionalizării: compartimentări noi, desfaceri

compartimentări parazitare şi goluri înzidite

41

dana 09.05.2010

- lucrări de finisaje interioare şi exterioare noi : tencuieli, zugrăveli, vopsitorii, uşi, ferestre, pardoseli.

- instalaţii noi sanitare, încalzire, electrice, curenţi slabi. - Racordarea instalatiilor interioare la retelele edilitare proiectate - Amenjarea unui punct termic in subsol - Corpul B, realizat între anii 1881-82, prezintă cele mai puţine valenţe arhitecturale

dintre toate clădirile care fac parte din ansamblul palatului princiar ridicat în incinta cetăţii bastionare, şi nu posedă elemente de decor, finisaj sau de tâmplărie remarcabile. Astfel în acest caz există posibilităţi mai largi de a introduce aici funcţiuni sau structuri complementare arhitecturale, ori recompartimentări, clădirea oferind o flexibilitate sporită modalităţilor de intervenţie. Tâmplăriile de uşi moderne vor fi înlocuite cu tâmplării din rame cu tăblii, după modelul celor din sec. 19., iar cele originale, din 1882 vor fi recondiţionate după caz. Tencuielile spaţiilor interioare vor fi păstrate în măsura stării lor de conservare.

- Faţadele clădirii, ca dealtfel întregul corp, sunt rezultatele construirii peste fundaţiile palatului princiar, în 1881-82 a unei clădiri noi, cu rol de cazarmă. Golurile faţadelor îşi păstrează aspectul original, însă toate tâmplările de ferestre au fost înlocuite. S - a prevazut tencuirea faţadelor cu tencuială de renovare şi realizarea în jurul ferestrelor a unor chenare simple din tencuială, identice cu cele de la ferestrele corpului C şi a bastionului sud-estic al palatului. Soclul din sec. 17 de piatră va fi pus în valoare, acesta va rămâne aparent şi va fi completat respectiv tratat prin impregnare. Tâmplăriile ferestrelor vor fi înlocuite cu tâmplării duble, cu o traversă orizontala profilată, cu cercevele două + două canate, (sub şi peste traversă, canatele de jos având câte două ochiuri iar cele de sus câte un ochi), cu deschidere spre interior, luându-se ca model ferestrele datate în sec. 19. ale corpului C. Învelitoarea va fi realizată din ţigle solzi.

Bastionul dintre corpurile B si C îşi păstrează la nivelul parterului şi primului etaj zidăriile din sec. 17., etajul II fiind construit între 1775-76. Faţadele clădirii prezintă câteva intervenţii din sec. 18-20., asupra paramentului, în special în jurul golurilor. Golurile de la etajul II îşi păstrează aspectul original, însă toate tâmplările de ferestre au fost înlocuite. S-a evitat crearea de goluri de usi exterioare având în vedere că în sec. 17-18 aici au existat doar ferestre, cu excepţia accesului la subsol, unde se va păstra ancadramentul baroc.

S-a propus înlăturarea integrală a tencuielilor de sec. 18-20, sub supravegherea unui restaurator, pentru a putea studia paramentul. Dacă nu se vor identifica ancadramente renascentiste, se vor folosi tencuieli la fatade, cu păstrarea în jurul ferestrelor a chenarelor simple din tencuială. Până la cota la care se mai păstrează zidăriile originale mixte ale bastionului, din sec. 17., suprafaţa parietală va fi diferenţiată prin textura tencuielii şi foarte discret şi prin nuanţa zugrăvelii de restul suprafeţei (partea superioară). În aceste zone tencuiala de renovare ( fără ciment ) nu va fi plană ci va fi aplicată cu mistria, păstrându-se iregularităţile zidăriei mixte.

Soclul de piatră din sec. 17 va fi pus în valoare, acesta va rămâne aparent şi va fi completat respectiv tratat prin impregnare. Tâmplăriile ferestrelor vor fi înlocuite cu tâmplării duble, cu o traversă orizontala profilată, cu cercevele avand câte două + două canate, (sub şi peste traversă, canatele de jos având câte două ochiuri iar cele de sus câte un ochi), cu deschidere spre interior, luându-se ca model ferestrele datate în sec. 19.

Învelitoarea va fi realizată din ţigle solzi.

7. Indici spaţiali, de suprafaţã şi funcţiuni propuse :

CORP B – CENTRU DE RESTAURARE, GALERIE DE ARTÃ, CASA

CÃSÃTORIILOR , MUZEU ORÃŞENESC DE ARTÃ, CENTRU DE STUDII

RELIGIOASE, MUZEU CONFESIONAL

- suprafaţă construită 1.288,35 mp;

- suprafaţă desfăşurată 4.756,75 mp;

- suprafaţă utilă 3.459,20 mp;

42

dana 09.05.2010

- H nivel: subsol = 3,95 m; parter = 4,30 m; etaj I = 3,95 m; etaj II = 3,85 m; - regim înălţime S+P+2E;

Suprafaţă utilă =3.459,20 mp;

din care : Subsol PTM = 44,90 mp Parter = 932,60 mp Centru de restaurare = 310,90 mp Galeria de arta = 110,65 mp Casa casatoriilor = 304,60 mp Spatii comune : Grup sanitar, coridor = 206,45 mp Etaj1 – Muzeu orasenesc de arta = 1.258,85 mp Etaj 2 = 1.291,65 mp Centru de studii religioase = 215,40 Muzeu multiconfesional = 844,20 Spatii commune:coridor, casa scarii =232.05

Numar de incaperi rezultate dupa reabilitare = 76

CORPUL C:

1. Număr cadastral – 6.356 (C3)

2. Indici spaţiali şi de suprafaţa existenţi, rezultaţi în urma releveelor :

- suprafaţă construită 1.427,20 mp; - suprafaţă desfăşurată(S+P+EI) 2.911,30 mp; - suprafaţă utilă (S+P+EI) 1.800,26 mp; - H nivel: subsol = 3,55 m; parter = 4,55 m; etaj I = 4,15 m; - regim înălţime S+P+2E;

3. Lucrări în curs de execuţie şi sursa de finanţare : - nu sunt - învelitoarea de ţiglă a fost refăcută/înlocuită în anul 1998

4. Probleme cu care se confruntă în prezent : - conform sondajelor efectuate s-a constatat lipsa subsolului sub acest corp de

cladire, cu exceptia a doua incaperi de sub bastionul situat intre corpul B si C. si a unei incaperi situate in ultima travee (de est) a cladirii, ambele cu accese din exterior.

- degradare avansată a tencuielii exterioare datorită lipsei unor elemente de scurgere a apei pluviale -jgheaburi, burlane-, marcată de dislocarea acesteia pe porţiuni mari;

- o stare avansată de degradare a cornişei pe ambele laturi exterioare datorită faptului că învelitoarea de ţiglă a fost neglijată mult timp până la intervenţia asupra ei;

- existenţa la parter a unui depozit de arhivă a Inspectoratului de Poliţie care constituie un focar de atac biologic pentru clădire prin stratul de mucegai creat pe dosare;

- ţigle sparte şi tabachere deteriorate, ce favorizează infiltrarea apei pluviale în podul clădirii cu efecte în timp asupra etajului II prin creşterea umidităţii în pereţi;

43

dana 09.05.2010

- căderi masive de tencuială de pe pereţii de la parterul clădirii datorită umidităţii ridicate create prin capilaritate ascensională şi a reţetei mortarului neadecvată la specificul clădirii;

- instalaţii electrice şi sanitare într-o stare avansată de degradare şi cu improvizaţii pe reţea;

- tâmplăria –uşi şi ferestre -, cu nevoi de reparaţii şi vopsitorii;

5. Intervenţii necesare pentru a asigura protecţia şi conservarea clădirii : - înlocuirea jgeaburilor şi burlanelor pentru a asigura evacuarea apei pluviale şi

protejarea de infiltraţie a pereţilor; - refacerea cornişei şi a tabacherelor, completarea ţiglelor sparte sau refacerea

completă a învelitorii - evacuarea focarului de infecţie de la parterul clădirii şi decaparea tencuielii din

încăperi; - refacerea tencuielii din încăperile de la parter şi etajul II al clădirii pt. a deveni

funcţionale; - realizarea unei închideri de protecţie acces subsol la capătul estic al clădirii;

6. Intervenţii necesare datorită reabilitării şi refuncţionalizării clădirii : - amenajări interioare datorate refuncţionalizării : compartimentări noi, desfaceri

compartimentări parazitare şi goluri inzidite - lucrări de finisaje interioare şi exterioare noi : tencuieli, zugrăveli, vopsitorii, uşi,

ferestre , pardoseli ... - instalaţii noi sanitare, încălzire, electrice, curenţi slabi... - Racordarea instalatiilor interioare la reţelele edilitare proiectate - Amenjarea unui punct termic - Conform cercetărilor de parament corpul C, realizat în mai multe etape de

construcţie - nucleul parterului în sec. 17., etajele şi bolţile între anii 1775-76 - nu posedă elemente de decor, finisaj sau de tâmplărie remarcabile. S-a prevazut inlocuirea tâmplăriilor de uşi moderne cu tâmplării din rame cu tăblii, după modelul celor din sec. 18-19., iar cele din sec. 19. vor fi recondiţionate după caz. Tencuielile spaţiilor interioare pot fi păstrate în măsura stării lor de conservare.

- Faţadele clădirii sunt rezultatele reconstruirii prin extindere şi supraînălţării parterului aripii sud-estice a palatului princiar, în jurul anilor 1775-76, imprimându-i-se funcţiunea de cazarmă. Astfel planul faţadelor originale, din sec. 17. au ajuns în spatele arcadelor baroce de la parter. Capătul nord-estic al corpului a fost reconstruit în sec. 19. Golurile de la etajele faţadelor îşi păstrează aspectul original, însă toate tâmplările de ferestre au fost înlocuite. Ultimele şase ferestre ale faţadei estice împreună cu peretele aferent sunt de la sfârşitul sec. 19. La faţadele din spatele arcadelor am identificat un ancadrament de portal, care va fi pus în evidenţă.

- S-a propus retencuirea faţadelor cu tencuială de renovare cu păstrarea în jurul ferestrelor a chenarelor simple din tencuială. Soclul de piatră din sec. 17 va fi pus în valoare, acesta va rămâne aparent şi va fi completat respectiv tratat prin impregnare. La faţada sud-estică tâmplăriile ferestrelor vor fi înlocuite cu tâmplării duble prevazute cu o traversă orizontala profilată, cu cercevele cu câte două + două canate, (sub şi peste traversă, canatele de jos având câte două ochiuri iar cele de sus câte un ochi), cu deschidere spre interior, luându-se ca model ferestrele datate în sec. 19. ale faţadei dinspre curte a corpului C. La faţada dinspre curte ferestrele vor fi înlocuite în funcţie de starea lor de conservare. Învelitoarea va fi realizată din ţigle solzi.

7. Indici spaţiali, de suprafaţã şi funcţiuni propuse :

44

dana 09.05.2010

CORP C – GALERIE DE ARTÃ, CENTRU DE FORMARE ªI PERFECŢIONARE ÎN

MANAGEMENTUL CULTURAL

- suprafaţă construită 1.427,20 mp;

- suprafaţă desfăşurată(S+P+EI) 2.911,30 mp;

- suprafaţă utilă (S+P+EI) 1.946,70 mp; - H nivel: subsol = 3,55 m; parter = 4,55 m; etaj I = 4,15 m; - regim înălţime S+P+2E;

Suprafaţă utilă 1.946,70 mp; Subsol PTM = 63,65 mp Parter = 817,80 mp Cafeneaua galeriei de arta = 249,60 Galleria de arta = 568,20 Etaj 1 – Centru de formare si perfectionare in managementul cultural =1.65,25 mp Terase : Cafeneaua galeriei de arta = 72,30 Galleria de arta = 119,90

Numar de incaperi rezultate dupa reabilitare = 44

CORPUL D :

1. Număr cadastral – 6.356 (C4)

2. Indici spaţiali şi de suprafaţã existenţi, rezultaţi în urma releveelor : - suprafaţă construită 473,40 mp; - suprafaţă desfăşurată 1.095,30 mp; - suprafaţă utilă 812,75 mp; - H nivel: subsol = 2,80 m; parter = 4,10 m; etaj I = 3,95 m; - regim înălţime S+P+E;

3. Lucrări în curs de execuţie şi sursa de finanţare : - nu sunt - nu s-au mai efectuat lucrări pe acest corp din anii ’85 – ’86 când s-a mutat Poliţia

Circulaţiei aici

4. Probleme cu care se confruntă în prezent : - nu s-a identificat încă dacă clădirea are sau nu subsol, dar ar fi deosebit de util

acest lucru deoarece se confruntă cu o masivă infiltraţie prin capilaritate ascensională la nivelul parterului-pereţi şi pardosea-, cu efecte manifestate prin igrasie în încăperi(floră bacteriană) şi vegetaţie de tip ferigă pe exterior;

- stare avansată de degradare a tencuielii de pe faţadele clădirii datorită prelingirii apei pluviale;

- degradarea cornişei datorită infiltraţiei apei pluviale prin învelitoarea de ţiglă; - porţiuni din învelitoare cu ţigle lipsă sau sparte de intemperii, mai ales iarna; - tâmplăria – uşi şi ferestre -, cu nevoi de reparaţii şi vopsitorii; - instalaţii electrice şi sanitare într-o stare avansată de degradare şi cu improvizaţii

pe reţea;

45

dana 09.05.2010

- lipsa unor elemente de scurgere a apei pluviale - jgheaburi, burlane; - necesitatea clarificării racordului cu corpul E pentru reabilitarea acestuia din

urmă;

5. Intervenţii necesare pentru a asigura protecţia şi conservarea clădirii : - s-a identificat accesul în subsolul clădirii şi se vor degajarea umpluturile pentru a

se asigura aerarea şi uscarea subsolului. - repararea cornişei şi a învelitorii de ţiglă a acoperişului, sau schimbarea

invelitorii; - repararea/refacerea instalaţiei de scurgere a apei pluviale – jgheaburi şi burlane;

6. Intervenţii necesare datorită reabilitării şi refuncţionalizării clădirii : - amenajări interioare datorate refuncţionalizării: compartimentări noi, desfaceri

compartimentări parazitare şi goluri inzidite - lucrări de finisaje interioare şi exterioare noi : tencuieli, zugrăveli, vopsitorii, uşi,

ferestre , pardoseli - instalaţii noi sanitare, încălzire, electrice, curenţi slabi... - Racordarea instalatiilor interioare la reţelele edilitare proiectate - Amenjarea unui punct termic - Din cercetările de parament rezultă că corpul D nu posedă elemente de decor,

finisaj sau de tâmplărie remarcabile. Tâmplăriile de uşi moderne vor fi înlocuite cu tâmplării din rame cu tăblii, după modelul celor din sec. 18-19., iar cele din sec. 19. vor fi recondiţionate după caz. Tencuielile spaţiilor interioare pot fi păstrate în măsura stării lor de conservare.

- Faţadele clădirii, ca dealtfel întregul corp, sunt rezultatele construirii parţial peste fundaţii mai vechi, înainte de 1752 a unei clădiri noi. Golurile faţadelor îşi păstrează aspectul original, însă toate tâmplările de ferestre au fost înlocuite. S-a propus retencuirea faţadelor cu tencuială de renovare cu păstrarea pe faţada dinspre curte, în jurul ferestrelor a chenarelor simple din tencuială. Tâmplăriile arcadelor faţadei estice vor fi înlocuite cu tâmplării din lemn stratificat, cu o altă împărţire a câmpului vitrat. Tâmplăriile ferestrelor vor fi înlocuite cu tâmplării duble prevazute cu o traversă orizontala profilată, cu cercevele cu câte două + două canate, (sub şi peste traversă, canatele de jos având câte două ochiuri iar cele de sus câte un ochi), cu deschidere spre interior, luându-se ca model ferestrele datate în sec. 19. ale corpului. Învelitoarea va fi realizată din ţigle solzi.

7. Indici spaţiali, de suprafaţã şi funcţiuni propuse :

CORP D - CENTRUL DE EXCELENŢÃ ÎN DOMENIUL CULTURII ªI ARTELOR

“ASYLUM ARTORUM”

- suprafaţă construită 467,20 mp;

- suprafaţă desfăşurată 1080,95 mp;

- suprafaţă utilă 771,20 mp; - H nivel: subsol = 2,80 m; parter = 4,10 m; etaj I = 3,95 m; - regim înălţime S+P+E;

Suprafaţă utilă = 771,20 mp; Subsol PTM = 83,25 mp Parter – Centrul de excelenta indomeniul Culturii si artelor ―ASYLUM ARTORUM‖= 345,75 mp Etaj 1 – Centrul de excelenta indomeniul

46

dana 09.05.2010

Culturii si artelor ―ASYLUM ARTORUM‖= 342,20 mp

Numar de incaperi rezultate dupa reabilitare = 48

CORPUL E :

1. Număr cadastral – 6.356 (C5)

2. Indici spaţiali şi de suprafaţã existenţi, rezultaţi în urma releveelor :

- suprafaţă construită 976,35 mp; - suprafaţă desfăşurată 3.050,65 mp; - suprafaţă utilă 2.099,70 mp; - H nivel: subsol = 3,15 m; parter = 4,55 m; etaj I = 4,45 m; etaj II = 3,70 m; - regim înălţime S+P+2E;

3. Lucrări în curs de execuţie şi sursa de finanţare :- nu sunt - nu s-au mai efectuat lucrări pe acest corp probabil din anii interbelici - în anii ’70 au început să se producă prăbuşiri la acest corp datorită exploatării

necorespunzătoare - în anul 2000 M.C.C. a realizat o intervenţie de urgenţă de sprijinire a clădirii

pentru a evita colapsul

4. Probleme cu care se confruntă în prezent : - 1/3 din partea de NV a clădirii, deşi prezintă condiţii de nesiguranţă a fost parţial

amenajată şi este utilizată ca şi săli de atelier de către Facultatea de Arte Vizuale; - 1/3 centrală a suferit prăbuşiri în etape, atât spre curtea interioară cât şi în

interiorul clădirii, fiind total inutilizabilă şi în stadiu de precolaps; - 1/3 din partea de N.E. a clădirii a suferit, începând din 2002, o succesiune de

prăbuşiri ale planşeelor dintre pod şi etajul II, respectiv între etajele II şi I, fiind inutilizabilă; - acoperişul este într-o stare avansată de degradare, şarpanta fiind grav avariată

în 1/3 centrală iar învelitoarea este descompletată în mare proporţie; - în 1/3 centrală sunt prăbuşiţi şi pereţii de la etajele II şi I într-o proporţie foarte

mare, fiind necesară refacerea lor pentru a putea refuncţionaliza acest spaţiu; - tâmplăria –uşi, ferestre-, lipseşte aproape în totalitate în 1/3 centrală şi cea de

NE; - de asemenea din aceste 2/3 de clădire lipsesc cu desăvârşire instalaţiile sanitare

şi electrice; - nu se cunoaşte subsolul decât pe 1/3 de N.V. a clădirii până la casa scărilor;

- lângă casa scărilor, în 1/3 centrală exista gangul iniţial de acces în curtea

interioară a castelului cetăţii, transformat în spaţiu de depozitare prin anii ’70; - peretele exterior din 1/3 de N.E. este acoperit de o vegetaţie abundentă de

iederă, care pune în pericol integritatea acestuia pentru că se hrăneşte chiar din perete; - în cazul unui potenţial colaps al clădirii poate pune în pericol chiar şi integritatea

corpului D, cu care este racordat;

5. Intervenţii necesare pentru a asigura protecţia şi conservarea clădirii : - S-au identificat accesele în subsol care se vor degaja, la fel ca si ferestrele

pentru a permite aerarea sa şi uscarea clădirii; - desfacerea în întregime a acoperişului -şarpantă şi învelitoare-, de pe 2/3 din

clădire;

47

dana 09.05.2010

- evacuarea molozului, cu recuperarea materialelor refolosibile, din zonele cu prăbuşiri;

- execuţia lucrărilor de consolidare a clădirii, - rezidirea pereţilor şi planşeelor din zonele prăbuşite, cu refacerea

compartimentării iniţiale

6 . Intervenţii necesare datorită reabilitării şi refuncţionalizării clădirii : - amenajări interioare datorate refuncţionalizării : compartimentări noi, desfaceri

compartimentări parazitare şi goluri inzidite - lucrări de finisaje interioare şi exterioare noi : tencuieli, zugrăveli, vopsitorii, uşi,

ferestre , pardoseli. - instalaţii noi sanitare, încălzire, electrice, curenţi slabi... - Racordarea instalatiilor interioare la reţelele edilitare proiectate - Amenjarea unui punct termic - Se vor reconstrui zidurile, arcele, arcadele şi bolţile prăbuşite, conform planurilor

existente. În zonele cercetate, corpul E nu posedă elemente de decor, finisaj sau de tâmplărie remarcabile, însă cercetările de parament vor trebui extinse după reconstruirea zonelor prăbuşite. Excepţie constituie încăperea dintre EI19 şi corpul A, unde am identificat fragmente de picturi murale decorative, realizate probabil în tehnica al secco în sec. 18. sau 19. Acestea vor fi decopertate de restaurator şi în funcţie de rezultate se va putea recurge la una dintre soluţiile extreme de la conservare şi/sau restaurare parţială la integrare cromatică, repictare după şabloanele reconstituite la restaurare integrală. Tencuielile spaţiilor interioare pot fi păstrate în măsura stării lor de conservare.

- Faţadele clădirii, ca dealtfel întregul corp, sunt rezultatele construirii parţial peste fundaţiile palatului princiar şi a unor fundaţii din prima jumătate a sec. 18., a unei clădiri noi, între 1775-76, cu rol de cazarmă. Golurile faţadelor îşi păstrează aspectul original, însă tâmplările de ferestre lipsesc ori au fost înlocuite în sec. 20. S-a propus tencuirea faţadelor cu tencuială de renovare – în zonele inferioare cu tencuială poroasă de renovare - şi realizarea în jurul ferestrelor a unor chenare simple din tencuială, identice cu cele de la ferestrele celorlalte corpuri.

-În capătul vestic respectiv estic, acolo unde se mai păstrează zidăriile originale mixte ale bastioanelor de colţ renascentiste, din sec. 17., aceste suprafeţe parietale vor fi diferenţiate prin textura tencuielii şi foarte discret şi prin nuanţa zugrăvelii de restul suprafeţelor. În aceste zone tencuiala de renovare – de preferat fără ciment - nu va fi plană ci va fi aplicată cu mistria, păstrându-se iregularităţile zidăriei mixte.

- În capătul vestic soclul din sec. 17 de piatră va fi pus în valoare, acesta va rămâne aparent şi va fi completat respectiv tratat prin impregnare. Se vor realiza tâmplării noi ale ferestrelor, duble, cu o traversă orizontala profilată, cu câte două + două canate, (sub şi peste traversă, canatele de jos având câte două ochiuri iar cele de sus câte un ochi), cu deschidere spre interior, luându-se ca model ferestrele datate în sec. 19. ale corpului. Învelitoarea va fi realizată din ţigle solzi.

7. Indici spaţiali, de suprafaţã şi funcţiuni propuse :

CORP E - CENTRUL DE EXCELENŢÃ ÎN DOMENIUL CULTURII ªI ARTELOR

“ASYLUM ARTORUM”, CENTRU CULTURAL ( BIROURI O.A.R., FUNDAŢIA

PENTRU PROTEJAREA MONUMENTELOR ISTORICE) ªI BIBLIOTECÃ VIRTUALÃ

- suprafaţă construită 979,25 mp;

- suprafaţă desfăşurată 3.080,10 mp;

- suprafaţă utilă 2.224,80 mp; - H nivel: subsol = 3,15 m; parter = 4,55 m; etaj I = 4,45 m;

48

dana 09.05.2010

etaj II = 3,70 m; - regim înălţime S+P+2E;

Suprafaţă utilă 2.224,80 mp; Subsol Depozit comun = 89,65 mp Parter = 631,60 mp Centrul de excelenta in domeniul culturii si artelor ―ASYLUM ARTORUM‖= 266,60 Centru cultural = 288,80 Spatii comune:coridor = 76,20 Terase : Centrul de excelenta in domeniul culturii si artelor ―ASYLUM ARTORUM‖= 84,65 Centru cultural = 61,35 Etaj 1. = 728,45 mp Centrul de excelenta in domeniul culturii si artelor ―ASYLUM ARTORUM‖= 302,15 Centru cultural = 252,15 Biblioteca virtuala = 174,15 Etaj 2 – Centru cultural = 775,10 mp

Numar de incaperi rezultate dupa reabilitare = 81

Necesitatea şi oportunitatea realizării investiţiei În contextul amintit, Primăria Municipiului Oradea doreşte să realizeze lucrări de

consolidare, conservare, restaurare şi refuncţionalizare a corpurilor de clădire numite din ansamblul Cetăţii Oradea, amenajare a căilor de acces pietonale şi carosabile, inclusiv parcaje, iluminare exterioară şi decorativă, amenajări peisagistice, astfel încât să se atingă obiectivul strategic pe termen mediu:

Funcţiunile realizate sunt :

CORP "B" - MUZEUL CETĂŢII (CENTRU DE RESTAURARE, MUZEUL DE ARTĂ ORĂŞENESC, MUZEUL MULTICONFESIONAL

ŞI CENTRUL DE STUDII RELIGIOASE), GALERIE DE ARTĂ, CASA CĂSĂTORIILOR

CORP "C" - GALERIE DE ARTĂ, CENTRU DE FORMARE SI PERFECTIONARE IN MANAGEMENTUL CULTURAL

CORP "D" - CENTRU DE EXCELENTA IN DOMENIUL CULTURII SI ARTELOR „ ASYLUM ARTORUM‖

CORP "E" - DE EXCELENTA IN DOMENIUL CULTURII SI ARTELOR „ ASYLUM ARTORUM‖, CENTRU CULTURAL SI BIBLIOTECA VIRTUALĂ.

Amenajarea unui ARHEOPARC in curtea interioara a Palatului Princiar Realizarea reţelelor de utilităţi şi racordarea la reţelele publice (Se va prelua şi

adapta Proiect Asigurare Utilităţi Cetatea Oradea nr. 231/2007 realizat de S.C. UTILITAS S.R.L.).

Propuneri de interventie solicitate prin expertiza tehnică de rezistenţă :

Rezistenţã

49

dana 09.05.2010

SOLUŢII DE CONSOLIDARE - CORP B

În urma verificărilor efectuate pe cale vizuala si sondaje la unele elemente ale constructiei, s-au depistat la aceasta următoarele defecte şi degradări apărute în decursul timpului, pentru care vom detalia soluţii de consolidare şi reparaţii:

- fisuri si crapaturi in buiandrugii golurilor de usi si ferestre; - fisuri si crapaturi la bolti si pereti; - grinzile planseului de lemn peste etajul I afectate de fenomenul de putrezire al

lemnului; - degradari ale elementelor de lemn ale sarpantei În vederea asigurării rezistenţei, stabilităţii si durabilitatii construcţiei, ţinând seama şi

de specificul istoric al construcţiei, pentru defectele enumerate mai sus, se propun următoarele soluţii de consolidare şi reparare a elementelor structurale afectate:

- Se vor închide fisurile existente în elementele structurale (arce, bolţi, buiandrugi, pereti) prin matare cu mortar şi aplicare de scoabe metalice conform următoarei tehnologii (vezi planşa „Solutii de remedieri fisuri-crapaturi) de remediere:

- se curăţă fisura prin suflare cu jet de aer, după care se umezeşte zona cu jet de apă

- se matează fisura cu mortar de bar hidraulic cu ciment Puzzolanic, manual sau cu pompa de joasă presiune pentru fisuri < 10 mm. Fisurile < 5 mm se vor mata cu mortar de var hidraulic cu plastifiere ridicată. În fisurile tip crăpături se vor introduce pane metalice sau de lemn - stejar la intervale de 50 cm, pe traseul crăpăturii, după care se matează.

- se leagă porţiunile de zidărie situate de o parte şi de alta a fisurii - crăpăturii cu

scoabe din oţel beton 10 având L = 1,20 m. Scoabele se vor fixa în zonele nedegradate ale zidăriei în găuri executate în prealabil cu bormaşina şi care se vor umple ulterior cu mortar de var hidraulic şi ciment Puzzolonic.

- Scoabele se vor monta perpendicular pe traseul fisurii la intervale de 30 cm în şliţuri cu adâncime de 15-20 mm, realizate în prealabil pe suprafaţa peretelui în zonele în care se aplică scoabele,

- In vederea preluarii sarcinilor date de impingerile orizontale din boltile cilindrice in pereti cat si pentru a asigura conlucrarea spatiala a peretilor longitudinali cu peretii transversali, la zona bastionara (axele 13-16/A-D) se propune introducerea unor tiranti pereche la nivelul planseului peste etajul II si respectiv la nivelul planseului peste etajul I. Tirantii se vor introduce de o parte si de alta a peretilor portanti, pe toata lungimea acestora, asigurandu-se ancorarea acestora la fata exterioara. Tirantii prevazuti la interior se vor introduce sub nivelul pardoselii (15-20cm) adiacenti peretilor portanti, iar pentru introducerea tirantilor exteriori, se vor realiza slituri orizontale la fata exterioara a peretilor perimetrali exteriori, la aceeasi cota la care se introduc tirantii interiori. Se propune introducerea tirantilor le peretii situati in axele: A/13-16, B/13-16, D/13-16, 13/A-D si 16/A-D;

- Inainte de realizarea procesului de tirantare a peretilor se vor repara toate fisurile si crapaturile prin matarea cu mortar de var si adaos de ciment puzzolanic. Suplimentar, la fisurile cu deschidere de peste 3mm se vor aplica in rosturile zidariei, bare spiralate din otel dispuse perpendicular pe directia fisurii;

- La planseul peste etajul I, zonele de planseu realizate din grinzi de lemn se vor desface si se va prevedea un planeu de beton armat. Aceste zone sunt prevazute intre axele D-E/3-13, 3-4/B-D si 12-13/B-D;

- La planseul peste etajul II (planseul pod) vor fi prevazute urmatoarele lucrari de reparatie si consolidare:

- se va desface si indeparta stratul superficial actual realizat din caramida dispusa in stratul de nisip;

- se va desface astereala superioara; - se va proceda la o verificare riguroasa a tututror grinzilor de planseu, fiind

prevazute solutii de consolidare locala sau eventual dublare a grinzii, la elementele degradate;

50

dana 09.05.2010

- se va dispune intre grinzi un strat termoizolant din vata minerala in grosime de 15-20cm;

- se va reface astereala, superioara a planseului, din doua randuri de scandura dispuse sub un unghi de 45° fata de grinzi si respectiv sub un unghi de 90° intre cele doua randuri de astereala;

- peste astereala superioara se va dispune un strat din termobeton in grosime de 5cm, slab armat, iar peste acesta se va prevedea o sapa din mortar de ciment M100T realizata imediat dupa intarirea stratului de termobeton.

SOLUŢII DE CONSOLIDARE - CORP C

În urma verificărilor efectuate pe cale vizuala si sondaje la unele elemente ale constructiei, s-au depistat la aceasta următoarele defecte şi degradări apărute în decursul timpului, pentru care vom detalia soluţii de consolidare şi reparaţii:

- fisuri si crapaturi in buiandrugii golurilor de usi si ferestre; - fisuri si crapaturi la bolti si pereti; - grinzile planseului de lemn peste etajul II afectate de fenomenul de putrezire al

lemnului; - degradari ale elementelor de lemn ale sarpantei În vederea asigurării rezistenţei, stabilităţii si durabilitatii construcţiei, ţinând seama şi

de specificul istoric al construcţiei, pentru defectele enumerate mai sus, se propun următoarele soluţii de consolidare şi reparare a elementelor structurale afectate:

A. Se vor închide fisurile existente în elementele structurale (arce, bolţi, buiandrugi, pereti) prin matare cu mortar şi aplicare de scoabe metalice conform următoarei tehnologii (vezi planşa „Solutii de remedieri fisuri-crapaturi) de remediere:

- se curăţă fisura prin suflare cu jet de aer, după care se umezeşte zona cu jet de apă;

- se matează fisura cu mortar de bar hidraulic cu ciment Puzzolanic, manual sau cu pompa de joasă presiune pentru fisuri < 10 mm. Fisurile < 5 mm se vor mata cu mortar de var hidraulic cu plastifiere ridicată. În fisurile tip crăpături se vor introduce pane metalice sau de lemn - stejar la intervale de 50 cm, pe traseul crăpăturii, după care se matează;

- se leagă porţiunile de zidărie situate de o parte şi de alta a fisurii - crăpăturii cu

scoabe din oţel beton 10 având L = 1,20 m. Scoabele se vor fixa în zonele nedegradate ale zidăriei în găuri executate în prealabil cu bormaşina şi care se vor umple ulterior cu mortar de var hidraulic şi ciment Puzzolanic;

- Scoabele se vor monta perpendicular pe traseul fisurii la intervale de 30 cm în şliţuri cu adâncime de 15-20 mm, realizate în prealabil pe suprafaţa peretelui în zonele în care se aplică scoabele;

B. În vederea asigurării conlucrării între pereţii transversali şi pereţii longitudinali având ca şi consecinţă oprirea deschiderii fisurilor existente în bolţi şi în pereţii transversali se propune introducerea de tiranţi pereche la pereţii transversali situaţi în axele 1 - 10; şi respectiv de tiranţi pereche însoţiţi de distanţieri (executati din beton armat)dispuşi tot între al doilea pilastru al peretelui din axa F şi spaletul corespunzător situat în axa D, după cum urmează:

B1. La nivelul planşeului peste parter şi peste etajul I: - tiranţi pereche introduşi sub nivelul pardoselii, la circa 10 - 15 cm, de o parte şi de

alta a pereţilor transversali situaţi în axele: 1/A - F; 2, 3, 4, 5, 6 şi 7/A - E; 8/A - F şi 10/A - D. Tiranţi vor fi ancoraţi la un capăt la faţa exterioară a peretelui din axa A iar la celălalt capăt la faţa pereţilor din axa E/2, 3, 4, 5, 6 şi 7), axa F (1 şi 8) şi respectiv axa D (10);

- tiranţi pereche introduşi tot la al doilea pilastru (situat) în axa F (7 pilaştri) şi pilastrul corespunzător situat în axa E. Aceşti tiranţi se vor ancora la faţa exterioară a peretelui din axa F şi respectiv la faţa interioară opusă a peretlui din axa E. În vederea asigurării unei presiuni cât mai uniforme în lungul celor două ziduri, la ancorarea tiranţilor se vor prevedea la faţa zidurilor (înglobat în zidărie) profile metalice continui pe toată lungimea zidului din axa

51

dana 09.05.2010

F şi respectiv continui pe toată lungimea peretelui din axa E aferentă distanţei dintre pereţii transversali;

- aferent tiranţilor prevăzuţi între pilaştrii din axa F şi E, se vor prevede distanţieri realizaţi din b.a. în grosime de 25 cm. Aceştia se vor realiza sub nivelul pardoselii, la circa 5 cm, şi vor urmări conturul bolţi existente între axele F şi E. Distanţierii din b.a. se vor încastra pe o adâncime de circa 25 - 30 cm şi secţiunea pilaştrilor din zidărie;

- se vor prevedea distanţieri din b.a. în plus faţă de cei prevăzuţi la cele 6 perechi de pilaştri şi pe direcţia axei 1/E - F şi respectiv pe direcţia axei 8/A - B.

B2. La nivelul planşeului peste etajul II (planşeu pod) se vor introduce tiranţi pereche la partea superioară a bolţilor imediat în apropierea liniei de naştere a acestora situaţi de o parte şi de alta a pereţilor transversali de contravântuire existenţi la nivelul podului situaţi în axele: 2, 3, 4, 5, 6, 8 şi 10/A - F. Tiranţi vor fi ancoraţi la faţa exterioară a pereţilor situaţi în axele A şi F.

Tiranţii introduşi la toate cele trei nivele vor fi protejaţi anticoroziv. Atentie: -Inainte de realizarea procesului de tirantare a peretilor se vor repara toate

fisurile si crapaturile conform solutiilor descrise la punctul A.

C. La planşeul peste etajul II (planşeu pod) vor fi prevăzute următoarele lucrări de reparaţie şi consolidare, pe zona de planşeu din lemn (axele 12-14/A-D)

- Se va desface şi îndepărta stratul superficial actual realizat din cărămidă dispusă în stratul de nisip;

- Se va desface astereala superioară - Se va proceda la o verificare riguroasă a tuturor grinzilor de planşeu, fiind

prevăzute soluţii de consolidare locală sau eventual dublare a grinzii, în cazurile în care se depistează elemente degradate;

- Se va dispune între grinzi un strat termoizolant din vată minerală în grosime de 15-20 cm;

- Se va reface astereala superioară din două rânduri de scândură dispuse sub un unghi de 45° faţă de grinzi şi respectiv sub un unghi de 90 grade între cele două rânduri;

- Peste astereala superioară se va dispune un strat din termobeton în grosime de 5 cm, slab armat, iar la partea superioară a acesteia se va proceda o şapă din mortar de ciment M100T, în grosime de 0,5-1 cm realizată imediat după întărirea stratului de termobeton;

D. Se vor Inlocui elementele degradate ale sarpantei. SOLUŢII DE CONSOLIDARE - CORP D

În urma verificărilor efectuate pe cale vizuala si sondaje la unele elemente ale constructiei, s-au depistat la aceasta următoarele defecte şi degradări apărute în decursul timpului, pentru care vom detalia soluţii de consolidare şi reparaţii:

- fisuri si crapaturi in buiandrugii golurilor de usi si ferestre; - fisuri si crapaturi la bolti si pereti; - tasari accentuate pe unele portiuni ale peretilor; - grinzile planseului de lemn peste etajul I afectate de fenomenul de putrezire al

lemnului; - degradari ale elementelor de lemn ale sarpantei În vederea asigurării rezistenţei, stabilităţii si durabilitatii construcţiei, ţinând seama şi

de specificul istoric al construcţiei, pentru defectele enumerate mai sus, se propun următoarele soluţii de consolidare şi reparare a elementelor structurale afectate:

Consolidări şi reparaţii la elemente structurale:

- la nivelul fundaţiilor (zona cu subsol): - Se vor consolida prin subzidire fundaţiile pereţilor portanţi situaţi în axele D/9-10

şi 10/C-D, operaţiunea de subzidire având ca scop eliminarea stratului de umplutură şi respectiv de argilă nisipoasă care se găsesc în stare foarte umedă ca urmare a infiltraţiilor

52

dana 09.05.2010

apei la talpa fundaţiei, şi asigurarea rezemării fundaţiei pe stratul din pietriş situat la circa 50-60 cm sub nivelul actual al tălpii fundaţiilor.

- Se asigură închiderea crăpăturii de 8-10 cm existente în fundaţia din axa D/9-10, prin rezidire parţială pe zona afectată cu asigurarea zidăriei de o parte şi de alta a crăpăturii

- Se va trata fisura existentă în peretele din axa 10/C-D, prin realizarea de ţesere a zidăriei pe o grosime de minim 30 cm şi matarea acesteia cu mortar pe bază de var şi adaos de ciment putolonic

- Se vor trata fisurile existente în bolţi prin introducerea de pene metalice în fisuri şi matare cu mortar de var cu adaos de ciment puţolonic. Suplimentar transversal pe direcţia fisurii se vor introduce în rosturile zidăriei bare spiralate din oţel.

- la nivelul planşeului peste parter: Se va consolida structura de rezistenţă în ansamblu prin introducerea la nivelul

planşeului peste parter (la 5-10 m sub nivelul pardoselii etajului) a unor tiranţi metalici pereche, dispuşi de o parte şi de alta a pereţilor transversali din axele 1, 2, 3, 4, 6, 7, 8 şi 10. Tiranţii se vor ancora la faţa exterioară a peretelui din axa D.

Suplimentar pe direcţia tiranţilor introduşi de o parte şi de alta a pereţilor portanţi transversali, se vor realiza "distanţieri" din b.a. cu lăţimea de 30-45 cm, dispuşi între pilaştrii din axa A şi capătul pereţilor transversali corespunzători acestora. Aceştia se vor realiza sub nivelul pardoselii cu circa 5 cm şi vor urmări la partea inferioară conturul arcelor din zidărie existentă la fiecare pilastru.

Distanţierii se vor încastra pe o adâncime de circa 25-30 cm în secţiunea peretelui din axa B şi respectiv în secţiunea pilaştrilor din axa A.

- la nivelul planşeului peste etaj (planşeu pod): Având în vedere degradările accentuate existente atât la nivelul planşeului peste

etaj cât şi al pereţilor de la etaj, pe zona situată între axele 6-10/B-D se propune desfacerea completă a planşeului peste etaj existent, şi refacerea acestuia după consolidarea pereţilor în următoarea soluţie:

- grinzi din lemn cu interspaţii rezemate pe centurile din b.a. ale pereţilor transversali din axele 6,7,8 şi 9

- astereala superioară din două straturi de scândură dispuse sub un unghi de 90° faţă de grinzi şi respectiv un unghi de 45 grade între ele

- vată minerală între grinzi - strat de termobeton în grosime de 5-6 cm peste astereala superioară, slab armat - astereală inferioară cu tencuială pe trestie şi rabiţ Zonele de planşeu prăbuşite situate la capetele coridorului dintre axele A şi B se

vor reface identic La zona de planşeu de lemn care se va menţine (axele 3-6/B-C, 2-3/C-D şi A-

B/1-9) se vor desface straturile existente la partea superioară inclusiv astereala sperioară şi se va proceda la verificarea grinzilor şi înlocuirea sau consolidarea grinzilor care prezintă secţiuni afectate. Straturile superioare se vor reface identic cu cele de la zona de planseu care se reface, inclusiv prevederea stratului termoizolant din vată minerală dispus între grinzi.

Se vor consolida pereţii portanţi afectaţi de fisuri şi crăpături prin prevederea de centuri din b.a. de tip "pieptene", dispuse după cum urmează:

- centuri transversale în grosimea completă a pereţilor transversali din axele 6,7, şi 8 cm (30 cm) şi respectiv a peretelui longitudinal din axa C/6-9

- centuri transversale parţiale (30 cm) cu grosimea pereţilor portanţi din axele 1,2 şi 10

- centuri longitudinale parţiale (30 cm) în grosimea pereţilor portanţi longitudinali din axele A,B şi D, realizate fără desfacerea planşeului şi a şarpantei

53

dana 09.05.2010

- centuri transversale de legătură între centurile longitudinale din axele A şi B, dispuse în dreptul pilaştrilor din axa A.

Înainte de tirantarea pereţilor şi de realizarea centurilor din b.a. se vor prevedea lucrări de reparare locală a fisurilor si crapaturilor existente în pereţi, arce şi bolţi, conform urmatoarei tehnologii (vezi pl.’’Solutii de remedieri fisuri-crapaturi‖) de remediere:

- se curăţă fisura prin suflare cu jet de aer, după care se umezeşte zona cu jet de apă;

- se matează fisura cu mortar de bar hidraulic cu ciment Puzzolanic, manual sau cu pompa de joasă presiune pentru fisuri < 10 mm. Fisurile < 5 mm se vor mata cu mortar de var hidraulic cu plastifiere ridicată. În fisurile tip crăpături se vor introduce pane metalice sau de lemn - stejar la intervale de 50 cm, pe traseul crăpăturii, după care se matează;

- se leagă porţiunile de zidărie situate de o parte şi de alta a fisurii - crăpăturii cu

scoabe din oţel beton 10 având L = 1,20 m. Scoabele se vor fixa în zonele nedegradate ale zidăriei în găuri executate în prealabil cu bormaşina şi care se vor umple ulterior cu mortar de var hidraulic şi ciment Puzzolanic;

- Scoabele se vor monta perpendicular pe traseul fisurii la intervale de 30 cm în şliţuri cu adâncime de 15-20 mm, realizate în prealabil pe suprafaţa peretelui în zonele în care se aplică scoabele;

- la nivelul acoperişului tip şarpantă Se va efectua o verificare amănunţită a structurii şarpantei procedându-se la

înlocuirea totală sau parţială a elementelor afectate de infiltraţiile apei.

SOLUŢII DE CONSOLIDARE - CORP E

În urma verificărilor efectuate pe cale vizuala si sondaje la unele elemente ale constructiei, s-au depistat la aceasta următoarele defecte şi degradări apărute în decursul timpului, pentru care vom detalia soluţii de consolidare şi reparaţii:

- prabusiri complete sau partiale a unor elemente structurale (pilastrii, arce, bolti, plansee, pereti, sarpanta);

- coroziuni avansate a elementelor structurale din zidarie de caramida (pilastrii, pereti);

- degradari accentuate prin coroziune a profilelor metalice laminate a planseelor; - degradari partiale a planseelor de lemn si sarpantei;

- fisuri si crapaturi accentuate la bolti, arce, pereti. În vederea asigurării rezistenţei, stabilităţii si durabilitatii construcţiei, ţinând seama şi

de specificul istoric al construcţiei, pentru defectele enumerate mai sus, se propun următoarele soluţii de consolidare şi reparare a elementelor structurale afectate:

Se vor reface cei patru pilaştrii situaţi în axa D, arcele existente între aceştia precum şi bolta existentă la cele trei nivele între axele C - D; din zidărie de cărămidă plină de tip vechi, la dimensiunile secţionale identice cu cele existente.

Suplimentar se vor prevedea următoarele soluţii constructive: - la nivelul fundaţiilor (sub cota ± 0,00) se va prevedea o centură continuă din b.a.

(100 × 50 cm) situată pe tronsonul axei D/5 - 9 - pe direcţia longitudinală se va introduce în secţiunea arcelor care se vor reface

între cei patru pilaştrii un profil metalic HEA 240, la toate trei nivelele. Acesta va fi dispus similar cu coarda din lemn existentă iniţial în secţiunea arcelor şi va fi încastrat în stânga şi în dreapta în secţiunea arcelor existente.

- se vor prevedea tiranţi metalici şi distanţieri din b.a. între pilaştrii din axa D şi peretele portant din axa C (vezi punctul următor).

Se vor reface bolţile prăbuşite cât şi cele afectate de pe secţiunile existente iniţial, inclusiv peretele portant din axa 7/A - C, utilizându-se acelaşi tip de cărămidă recuperată din zonele afectate.

54

dana 09.05.2010

Se vor reface integral planşeele din lemn, prăbuşite total sau parţial situate între axele 2 - 3/A - C (la toate trei nivelele); 3 - 4/A - C (peste etaj I şi etaj II); cu respectarea următoarelor reguli:

- se vor prevedea grinzi din lemn cu secţiune identică cu cele iniţiale introduse în pereţi în lăcaşurile grinzilor precedente

- la partea superioară a grinzilor se va prevedea o astereală dublă din scândură dispusă sub un unghi de 45° faţă de grinzi şi respectiv de 90° între ele.

Planşeul podului situat între axele 1 - 2/A - C se va revizui şi se vor înlocui elementele deteriorate, iar la partea suplimentară se va prevedea o astereală în două straturi dispusă conform celor prevăzute la punctul anterior.

Se va consolida în ansamblu structura de rezistenţă prin introducerea la nivelul superior al celor 3 planşee, de tiranţi pereche dispuşi de o parte şi de alta a pereţilor tronsonului şi ancoraţi la faţa pereţilor longitudinali, situaţi în axele: 1/A - D; 2/A - D; 3/A - D; 4/A - C(B); 5/A - D; 6/A - C; 7/A - C; 8/A - D (la parter); 9/A - D; 10/A - C; 11/A - D; 12/A - C; 13/A - C şi 14/A - D. Suplimentar între trei pilaştrii situaţi în axa D şi peretele din axa C se vor prevedea deasemenea tiranţi pereche (tot la al doilea pilastru); astfel că 7 pilaştrii din naxa D/5 - 7 şi respectiv pilaştrii din axele 2/D şi 3/D vor fi legaţi de pereţii longitudinali din axa C şi respectiv ax A.

Aferent tiranţilor prevăzuţi între pilaştrii din axa D şi peretele din axa C, se vor prevedea distanţieri realizaţi din b.a. cu lăţimea de 35 - 40 cm. Aceştia se vor realiza sub nivelul pardoselii, la circa 5 cm şi vor urmări conturul bolţii existente între axele C şi D. Distanţierii se vor încastra pe o adâncime de circa 25 - 30 m în secţiunea peretelui şi respectiv în secţiunea pilaştrilor din zidărie. Ancorarea tiranţilor prevăzuţi la cei doi pilaştrii care se refac se va face în profilul metalic introdus în lungul axei D în secţiunea superioară a axului din zidărie care se realizează între pilaştrii.

Pentru uniformizarea presiunii din tiranţii prevăzuţi între pilaştrii din axa D şi peretele din axa C, se va prevedea ancorarea la faţa interioară a peretelui din axa C prin prevederea de profile metalice continui dispuse pe lăţimea unei încăperi.

Pe zona cu planşee realizate din bolţi cilindrice tiranţii vor fi prevăzuţi la faţa pereţilor transversali situaţi deasupra naşterii bolţilor. Pe zonele cu planşee realizate din boltişoare pe profile metalice cât şi la cele realizate din grinzi de lemn tiranţii se vor introduce în şliţuri realizate în perete la circa 25 - 30 cm sub nivelul planşeelor.

Atentie: -Înainte de realizarea procesului de tirantare a pereţilor transversali se vor închide fisurile si crapaturile existente în elementele structurale (arce, bolţi, buiandrugi, pereti) prin matare cu mortar şi aplicare de scoabe metalice conform următoarei tehnologii (vezi planşa ’’Solutii de remedieri fisuri-crapaturi‖) de remediere:

- se curăţă fisura prin suflare cu jet de aer, după care se umezeşte zona cu jet de apă;

- se matează fisura cu mortar de bar hidraulic cu ciment Puzzolanic, manual sau cu pompa de joasă presiune pentru fisuri < 10 mm. Fisurile < 5 mm se vor mata cu mortar de var hidraulic cu plastifiere ridicată. În fisurile tip crăpături se vor introduce pane metalice sau de lemn - stejar la intervale de 50 cm, pe traseul crăpăturii, după care se matează.

- se leagă porţiunile de zidărie situate de o parte şi de alta a fisurii/crăpăturii cu

scoabe din oţel beton 10 având L = 1,20 m. Scoabele se vor fixa în zonele nedegradate ale zidăriei în găuri executate în prealabil cu bormaşina şi care se vor umple ulterior cu mortar de var hidraulic şi ciment Puzzolonic.

- Scoabele se vor monta perpendicular pe traseul fisurii la intervale de 30 cm în şliţuri cu adâncime de 15-20 mm, realizate în prealabil pe suprafaţa peretelui în zonele în care se aplică scoabele;

Se vor reface secţiunile afectate de la baza pilaştrilor din axa D cât şi a peretelui portant din axa A/1 - 4, prin pene de cărămidă şi dornuri metalice, conform urmatoarei tehnologii (vezi plansa ’’Solutii de remedieri fisuri-crapaturi‖) de remediere in etape:

- et.1: -se curata zidaria cu jet de aer pana raman vizibile rosturile;

55

dana 09.05.2010

- et.2: -se executa rosturile de ancorare de forma traonconica in zidarie, cate 4-6buc./mp;

- et.3: -se executa golurile pentru ancorele metalice (Ø10 PC52); - et.4: -se mateaza golurile ptr.ancorele Ø10 precum si locasele de ancorare cu

mortar de var hidraulic cu ciment puzzolanic; -matarea se va face manual la locasurile pentru caramizi si cu pompa de joasa

presiune la gaurile pentru ancorele metalice; - et.5: -se introduce caramida umezita in prealabil (timp de 12-14ore) in locasurile de

ancorare; -se introduc ancorele in golurile Ø20mm dispuse la distanta de cca 50cm pe

ambele directii; - et.6: -se va repara zona exfoliata prin retencuire, iar unde exista in perete caverne

cu o adancime mai mare d e10cm se completeaza prin rezidirea zonelor respective.

Se vor Inlocui elementele degradate ale sarpantei.

LUCRĂRI DE INSTALAŢII ELECTRICE PROPUSE

Prezenta documentaţie, referitoare la instalaţiile electrice interioare aferente corpurilor

de clădire B, C, D şi E din incinta Cetăţii Oradea, urmare a lucrărilor de reparaţii capitale, consolidare, restaurare şi amenajări interioare, cuprinde următoarele categorii de instalaţii electrice:

- instalatii electrice pentru iluminat general şi iluminat de siguranţă - instalaţii electrice pentru prize monofazice de uz general şi calculatoare - instalaţii electrice de forţă (lifturi, pompe, ventilatoare, diverse utilaje electrice,

aparate electrotermice, frigorifice, etc.) - instalaţii telefonice interioare - instalaţii informatică (calculatoare) şi internet - instalaţii semnalizare automată efracţie, incendii şi pentru alarmare - instalaţii pentru comenzi şi semnalizări automate - instalaţie de protecţie împotriva şocurilor electrice prin legare la nul de protecţie

PE şi egalizare potenţiale - instalaţii de paratrăsnet.

Instalaţiile electrice interioare existente se demontează în întregime din cauză că nu corespund nici sub aspect fizic şi nici sub aspect moral, conform celor descrise la capitolul ,,situaţia existentă‖.

Instalaţiile electrice interioare proiectate se execută în conformitate cu următoarele normative tehnice :

- „Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 V c.a.‖ NP-I7-02.

- „Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de iluminat artificial în clădiri‖ NP 061-02.

- „Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu cabluri electrice‖ NTE 007/08/00.

- ,, Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice de alarmare contra efracţiei din clădiri‖ indicativ I18/2-02.

- ,, Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice de curenţi slabi (telefonie, VDI, sonorizare, CATV) din clădiri‖ indicativ I18/1-01.

- Legea nr. 10/1995, privind calitatea în construcţii, prin care s-a legalizat constituirea în România a sistemului calităţii în construcţii.

Reţelele electrice exterioare, cuprinse în acest proiect, sunt constituite din două mari categorii de reţele:

a - reţele electrice de joasă tensiune:

56

dana 09.05.2010

- pentru alimentare cu energie electrică a consumatorilor, inclusiv tabloul electric general şi

- de iluminat exterior şi arhitectural

b - reţele de curenţi slabi: - V.D.I. - C.A.T.V. - telefonice - avertizare incendii şi efracţie - supraveghere video

c - reţea de legare la pământ Toate instalaţiile electrice exterioare se vor executa cu cabluri cu conductori din Cu,

obiectivul fiind monument istoric, conform „Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu cabluri electrice‖ NTE 007/08/00.

Săpăturile pentru traseele de cabluri, cămine de tragere şi puncte de alimentare se vor efectua în urma descărcării de sarcina arheologică, prin grija beneficiarului. Stabilirea amplasamentului exact al traseelor, al corpurilor de iluminat exterior şi arhitectural, al punctelor de alimentare şi al căminelor de tragere se vor face împreună de către executant, beneficiar, proiectant şi dirigintele de şantier, respectându-se avizele Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice şi avizele de specialitate.

Consumul de energie electrică de către cele 4 corpuri de clădire B, C, D şi E este estimat pentru:

a - o putere electrică instalată de 453,00kW, repartizată pe cele 4 corpuri de clădire

astfel: - 145,00kW, pentru corpul B

- 118,50kW, pentru corpul C

- 51,50kW, pentru corpul D

- 138,00kW, pentru corpul E

b - o putere electrică maxim absorbită de 321,00kW, repartizată pe cele 4 corpuri de clădire astfel:

- 109,00kW, pentru corpul B

- 83,00kW, pentru corpul C

- 39,00kW, pentru corpul D

- 90,00kW, pentru corpul E

Aceste consumuri de energie electrică sunt concentrate în firide de distribuţie FLE, cîte una la fiecare corp de clădire, amplasate la parter, lângă uşa de intrare în corpul de clădire respectiv.

Documentaţiile pentru instalaţiile electrice interioare sunt întocmite de către S.C. PROIECT BIHOR S.A. Oradea, iar documentaţiile pentru racordurile electrice pentru

alimentare cu energie electrică ale firidelor de distribuţie FLE (de la fiecare corp de clădire) la reţelele electrice ale S.C. ELECTRICA S.A. Oradea, respectiv, racordurile telefonice şi de internet la reţelele oraşului, precum şi racordarea centralelor pentru semnalizare automată efracţie şi incendii la sediul Poliţei Oradea, respectiv la Sediul Formaţiei de Pompieri din Oradea, sunt cuprinse în proiectul elaborat de către S.C. PIEME S.R.L. Cluj Napoca.

INSTALAŢII SANITARE - SITUAŢIA PROPUSĂ

Prezentul proiect trateazã instalaţiile sanitare de apã rece, apã caldã ţi canalizare menajerã precum ţi instalaţie de hidranţi interiori pentru (combatarea incendiului la acele clãdirii la care s-a stabilit conform Normativ P.S.I.

Grupurile sanitare se vor echipa cu: - vase pentru closet din porţelan sanitar şi nu rezervor de spãlare montat pe vas - lavoare de 600 mm din porţelan sanitar cu baterie stativã - cadã de duţ - pisoare din porţelan sanitar

57

dana 09.05.2010

- spãlãtor de vase oţel inox. Grupurile sanitare se vor echipa cu sifoane de pardosealã ţi cu accesorii ca: oglindã,

etajerã, portprosop, porthârtie, sãpunierã, cuier. Alimentarea cu apã caldã se va face de la Punctul termic care deserveţte clãdirea respectivã. Branţamentul de apã rece se face la inelul de apã rece (bucla de apã rece) proiectatã conform proiect 231/2007, Reţele de apã, pentru fiecare clãdire în parte ţi cu o contorizare proprie. Instalaţiile sanitare interioare se vor executa din ţeavã zincatã sau ţeavã de polipropilenã reticularã PP - R. Canalizarea apelor menajere din interiorul clãdirilor se vor executa pânã la primul cãmin de canalizare din exterior existând în apropiere.

Conductele de canalizare menajerã din interior se vor executa din tub de polipropilenã PP.

Canalizarea burlanelor de la clãdiri precum ţi canalizarea pluvialã de incintã a fost tratatã în proiectul 231/207 Reţele de canalizare.

INSTALAŢII TERMICE - SITUAŢIA PROPUSĂ

Punctul termic va fi un modul compact pentru fiecare corp de clãdire având o capacitate de încãlzire/acm conform necesarului de cãldurã ţi acm la fiecare corp de clãdire.

Principalele lucrãri necesare în punctul termic sunt: - montarea unui punct termic modul compact cu capacitatea necesarã conform

calcului necesarului de cãldurã; - montarea pompelor de circulaţie la încãlzire ţi acm a legãturilor de agent termic

primar, agent termic secundar ţi a celor de apã caldã menajerã ţi recirculare acm; - efectuarea probelor de presiune, de dilatare - contractare la funcţionare la cald; - izolaţii termice la conducte din P.T. La executarea lucrãrilor se va ţine seama pentru a asigura panta de 3% spre

punctele de aerisire sau de golire a tuturor conductelor, iar suporturile la conducte se vor executa conform detalii I.P.C.T. sau alte tipuri de detalii omologate.

Instalaţii de încãlzire interioare sunt instalaţiile care conduc agentul de încãlzire de la P.T. ţi pânã la corpurile de încãlzire. Distribuţia instalaţiilor se va face la nivelul planşeului subsolurilor corpurilor de clãdiri apoi pe coloane pânã la distribuitoare-colectoare. De la distribuitoare-colectoare legãtura la corpurile de încãlzire se va face prin ţapã la nivelul pardoselii nivelului respectiv. Conductele de încãlzire vor fi din ţeavã de cupru în bare sau în colaci. Radiatoarele vor fi din tablã de oţel cu feţe profilate, iar armãturile vor fi robinete cu obturator sferic. În subsol conductele se vor izola termic.

Pe baza unui bilanţ termic estimat pentru întreg ansamblul cetăţii, necesarul de căldură pentru încălzire, ventilaţie şi preparare apă caldă menajeră este:

Încălzire şi a.c.m.- 2,048 Gcal/h Ventilaţie - 0,509 Gcal/h

Total = 2,557 Gcal/h Necesarul de căldură real pentru încălzire, apă caldă menajeră se va stabili conform

SR 1907 - 90 în momentul calculului pentru fiecare clădire în parte. Analizând cele trei soluţii din punct de vedere tehnico-economic şi de costurile

anuale viitoare şi ţinând cont de caracterul de Monument istoric al Cetăţii Oradea s-a ales

soluţia 1.: Racordarea ansamblului cetăţii la sistemul de termoficare al oraşului. Alimentarea cu cãldurã pentru încãlzire la corpurile de clãdire din CETATEA

ORADEA se va face de la sistemul de termoficare al oraţului prin intermediul a câte unui punct termic compact amplasat în fiecare din corpurile de clãdire încãpere de la parter sau de la subsol clãdire. Soluţia de alimentare cu energie termică a corpurilor de clădire din cadrul Cetăţii Oradea, de la sistemul de termoficare s-a ales având în vedere caracterul de Monument istoric al obiectivului în care nu se permit reţele de gaze în incintă.Totodată s-a ţinut cont şi de preţul gigacaloriei care pe gaze naturale este în plină creştere, acum este de 155 lei/Gcal, în comparaţie cu 120 lei/G calorie de la sistemul de termoficare al oraşului. Pe

58

dana 09.05.2010

baza estimãrilor studiului de soluţie s-a stabilit posibilitatea de racordare la cel mai apropiat punct de racordare la reţelele de termoficare ale oraşului existente.

Astfel cã prin adresa 4212/24.04.2007 s-a indicat punctul de racord sã fie de la P.T. 887 din apropiere. Lungimea din punctul de ramificaţie a reţelelor de termoficare existente şi pânã la poarta de vest a cetãţii este de 150 m.

Având în vedere cã reţeaua de termoficare se va proiecta ca racord la P.T. 887 şi apoi o reţea de termoficare în incinta cetãţii cu racord la fiecare clãdire conform planţa 1RT/Proiect 231/207, prezentul proiect trateazã amenajarea câte unui punct termic compact (modul termic) în fiecare clãdire precum ţi instalaţiile de încãlzire dupã punctul termic în fiecare corp - clãdire.

ALIMENTAREA CU APĂ ŞI CANALIZARE MENAJERĂ

Extindere reţele de apă-canal

Branşament apă şi racord canal

1. Generalităţi Prezenta documentaţie tratează în faza S.F. extinderea reţelei de apă-canal din

vecinătatea Cetăţii Oradea, mai precis extinderea reţelei de apă din şanţul sudic şi parcul nordic aferent cetăţii, modificarea cotei de pozare a reţelei de canalizare menajeră de la căminul de racord la căminul de vizitare existent CVE7, fiind prevăzut un racord nou pentru reţeaua de canalizare menajeră, respectiv reabilitarea reţelei de canalizare pluviale (staţie de pompare şi racord nou). Terenurile primind funcţiuni noi, ca urmare reţeaua de distribuţie a apei va fi schimbată conform noilor cerinţe. Reţelele de apă-canal au fost proiectate conform prevederilor şi a normativelor în vigoare, soluţiile tehnice fiind determinate de natura şi felul obiectivului de investiţie.

La proiectare se vor respecta prevederile "Normativului pentru proiectarea conductelor de aducţiune şi a reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare ale localităţilor" - Indicativ I22-99 "Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare" - Indicativ I9-94, prevederile STAS SR 4163/1,2,3. - Reţele de distribuţie şi SR 1343-1,2 Determinarea cantităţilor de apă potabilă pentru localităţi.

În conformitate cu "Legea privind calitatea în construcţii nr. 10/95" sunt obligatorii realizarea şi menţinerea pe întreaga durată de execuţie a construcţiilor a următoarelor cerinţe:

- rezistenţă şi stabilitate - siguranţă în exploatare - siguranţă la foc - igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului - izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie - protecţie împotriva zgomotului. Lucrarea se încadrează în categoria de importanţă C - normală conform HG

766/1997.

2. Situaţia existentă În prezent ansamblul Cetăţii Oradea este alimentat cu apă potabilă şi de incendiu

printr-un branşament din reţeaua stradală de apă, căminul de apometru fiind amplasat în faţa porţii vestice al cetăţii. Şanţul sudic şi nordic al cetăţii nu este prevăzut cu reţele de apă şi hidranţi de incendiu.

Reţeaua exterioară de canalizare de la căminul de racord face legătura la canalizarea publică din str. Griviţei.

3. Situaţia propusă Alimentarea cu apă potabilă şi de incendiu a ansamblului de clădiri a cetăţii se va

realiza printr-un branşament nou Dn 110 mm din PE-HD, care se va alimenta din reţeaua

59

dana 09.05.2010

publică de apă din str. Griviţei. Debitul pentru stingerea incendiilor din exterior în incinta cetăţii (Q ie = 15 l/s) se va asigura din rezervoarele de apă existente, presiunea necesară funcţionării hidranţilor (H nec. ie = 31 mCA) fiind asigurată de un grup de pompare de incendiu proiectată. Necesarul de apă rece menajeră (Q orar max. = 0,35 l/s) se va asigura din reţeaua publică de apă, presiunea necesară (H nec. = 38 mCA) fiind asigurată de o staţie de hidrofor proiectată. Pentru contorizarea consumului de apă se va prevedea un cămin de apometru (CA) în proximitatea rezervoarelor, aceasta fiind echipată cu un contor cu by-pass DN 50/20. Ambele staţii sunt amplasate în clădirea existentă care are funcţiune de staţie de pompare.

Totodată prin Tema de proiectare s-a solicitat asigurarea unei serii de prize de apă pentru folosinţă publică şi incendiu folosită cu ocazia diferitelor manifestări în şanţul cetăţii, fapt care necesită prevederea unei reţele de apă în exteriorul cetăţii. Această reţea de apă constă din cele două tronsoane (Tronson Nord/Sud), aceste tronsoane sunt alimentate din reţeaua proiectată, în cele două puncte de racord fiind prevăzute cămine de vane.

Reţeaua exterioară de apă va asigura apă pentru hidranţii de incendiu exteriori şi apă potabilă pentru fântânile de băut apă. Debitul de apă necesar se asigură în întregime din rezervoare, necesarul de apă va fi:

- consum menajer Q max. = 0,31 l/s - necesar mediu Q ie = 10 l/s Hidranţii exteriori vor fi de tip suprateran, având Dn 65 mm, amplasaţi conform

planului de reţele. Conductele de apă se vor realiza din conducte de polietilenă neagră de înaltă

densitate PE80 SDR11 PN10, cele două tronsoane având Dn 90 mm (ramura sud), respectiv Dn 75 mm (ramura nord), respectiv legăturile individuale ale fântânilor de băut apă fiind de Dn 32 mm şi se vor lega de conducta principală de distribuţie, conform planului de situaţie AC-01. Montarea şi pozarea reţelei de apă se va executa conform caietului de sarcini care este parte integrantă acestui proiect.

Tronsonul sudic al extinderii reţelei de apă alimentează 2 hidranţi exteriori supraterani Dn 65 mm şi 3 fântâni de băut apă, diametrul de pornire a ramurii fiind Dn 90 mm (diametrele ulterioare fiind reprezentate în planul de situaţie), având o lungime totală de L = 456,5 m. Ramura nordică a extinderii reţelei de apă are diametrul de pornire Dn 75 mm şi lungime totală L = 256 m, pe această ramură sunt legate 2 hidranţi supraterani Dn 65 şi 3 fântâni de băut apă.

Hidranţii exteriori supraterani care protejează şanţul sudic şi nordic al cetăţii sunt legate la cele două tronsoane principale dealungul traseului. Distanţa maximă dintre doi hidranţi este de 100 m, la presiunea de 2 bari în cel mai dezavantajat punct fiind asigurat debitul necesar pentru stingerea incendiilor din exterior.

Conducta de apă va fi din polietilenă ce se va executa conform tehnologiei de execuţie din Caietul de Sarcini, respectiv cu îmbinare prin sudare cap la cap, iar îmbinarea cu fitinguri se va realiza prin electrofuziune pentru montaj îngropat sau prin compresie pentru montaj aparent în căminele de vane. Îmbinarea tronsoanelor de conductă se va realiza la suprafaţă pe marginea şanţului.

Conducta de apă se va poza sub adâncimea minimă de îngheţ H = 0,8 m, conform STAS 6054, pe un strat de nisip de 10 cm grosime bine compactat, iar apoi se va acoperi cu încă 20 cm de nisip a cărei compactare se face tot manual. Pe traseele de conductă în pantă, pentru a împiedica alunecare patului de nisip se vor construi blocaje din beton. Gradul de compactare al patului trebuie să fie de 95 %. Umplerea şanţului şi compactarea terenului e va face în straturi succesive, utilizând materialul excavat. Compactarea se face mecanizat asigurând un grad de compactare de 90 %. Pentru detectarea ulterioară a traseului conductei în şanţ lângă conductă se va monta un fir metalic din cupru de 2,5 mm, de culoare albastră. La 30 cm deasupra generatoarei conductei se montează o bandă din polietilenă cu inscripţia: ATENŢIE APĂ.

60

dana 09.05.2010

Lucrările aferente reţelei de canalizare menajeră constă din modificarea cotelor de pozare a conductei de canalizare între căminul de racord (CRM) şi căminul de vizitare existent CVE7. Pentru pozarea reţelei de canalizare din incinta cetăţii la o cotă cât mai joasă a fost necesară schimbarea tronsonului de canalizare între cele două cămine de vizitare mai sus amintite, fapt ce impune modificarea racordului de canalizare menajeră, care se va realiza din tuburi PVC-KG având diametrul de Dn 315 mm, iar pe traseul ei poziţia căminelor de vizitare au rămas nemodificate.

Reţeaua de canalizare va prelua apele uzate menajere şi pluviale în sistem divizor de la diferite corpuri de clădire din ansamblul cetăţii, apele pluviale de pe acoperişul clădirilor şi de pe curtea interioară vor fi colectate de rigole perimetrale curţii, respectiv de guri de scurgere de pe platforme.

Debitul de ape uzate menajere şi pluviale aferente cetăţii, conform breviarului de calcul sunt:

- ape uzate menajere Q uz. max. = 0,28 l/s - ape pluviale Q pluv. = 67,53 l/s Apele pluviale sunt evacuate în reţeaua stradală prin căminul de racord pluvial

(CRP), diametrul conductei de racord canal pluvial fiind Dn 250 mm. Reţeaua de canalizare pluvială stradală de proximitatea cetăţii va fi reabilitată, conducta de canalizare existentă din beton Dn 500 mm va fi schimbată cu tuburi din PVC tip KG, traseul şi configuraţia reţelei rămâne neschimbată. Datorită cotei canalizării pluviale din str. Griviţei este necesară prevederea unei staţii de pompare (SP), aceasta fiind amplasată în locul căminului de vizitare CPE2. Pentru a asigura evacuarea apelor pluviale în caz de avarie a pompelor, a fost prevăzut o conductă de racord Dn 250 mm din căminul de preaplin, această conductă este prevăzută cu o clapetă de sens contra refulării dinspre canalizarea publică din str. Griviţei. Această conductă se va racorda deasupra coronamentului conductei de canalizare pluvială Ov. 90/60 cm, conducta de refulare Dn 125 mm de la staţia de pompare ape pluviale se va prelungi cu minim 3 m în interiorul conductei de Dn 250 mm.

REZERVOR APĂ ŞI STAŢIE DE POMPE

Situaţia existentă În prezent ansamblul Cetăţii Oradea este alimentat cu apă potabilă şi de incendiu

printr-un branşament din reţeaua stradală de apă, căminul de apometru fiind amplasat în faţa porţii vestice al cetăţii. În incinta cetăţii sunt amplasate mai mulţi hidranţi subterani, configuraţia reţelei de apă nu se cunoaşte cu exactitate - fiind executate mai multe modificări în trecut de alţi beneficiari sau utilizatori.

Căminele de vane existente sunt colmatate, pozarea conductelor de apă fiind necorespunzătoare (deasupra adâncimii de îngheţ), materialul ţevilor fiind mixt din oţel sau polietilenă reticulată - reţeaua de apă prezintă o uzură tehnică avansată.

Situaţia proiectată Se propune un nou branşament care va alimenta rezervorul de apă de 180 m

3 (RA

conform plan) fiind existent - dar nu este folosită - şi este necesară schimbarea vanelor şi a echipamentelor din cămin. Pentru contorizarea consumului de apă se va prevedea în căminul de apometru un contor cu by-pass DN50/20.

Branşamentul de apă va asigura apa potabilă pentru consumul menajer şi pentru hidranţii de incendiu interiori şi exteriori. Branşamentul nou va alimentat din conducta publică de apă din strada griviţei, care este din fontă cu diametrul Ř200 mm, diametrul branşamentului de apă va fi de Ř110 mm executată din polietilenă neagră de înaltă densitate PE80 SDR11 PN10 având lungimea de 9 metri conform planului de situaţie RA-01.

Debitul de apă pentru consum menajer se va asigura din reţeaua stradală prin branşamentul proiectat, debitul pentru stingerea incendiilor din exterior se va asigura din rezervorul de apă. Conform breviarului de calcul, necesarul de apă va fi:

- consum menajer Qmax. = 2,41 l/s

61

dana 09.05.2010

- necesar incendiu Qii = 2 × 2,5 = 5,0 l/s Qie = 10 l/s Pentru asigurarea presiunii necesare în instalaţia de apă rece s-au prevăzut două

staţii de pompare distincte, cele două staţii de pompe fiind amplasate în căminul de vane existent de lângă rezervorul de apă.

Presiunea necesară funcţionării hidranţilor exteriori este asigurată de un grup de pompare de incendiu, respectiv presiunea necesară pentru apă rece menajeră este asigurată de o staţie de hidrofor proiectată.

La proiectare se vor respecta prevederile „Normativului pentru proiectarea conductelor de aducţiune şi a reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare ale localităţilor‖ - Indicativ I22-99, „Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare‖ - Indicativ I9-94, prevederile STAS SR 4163/1,2,3. - Reţele de distribuţie şi SR 1343-1,2 - Determinarea cantităţilor de apă potabilă pentru localităţi.

În conformitate cu „Legea privind calitatea în construcţii nr. 10/95‖ sunt obligatorii realizarea şi menţinerea pe întreaga durată de execuţie a construcţiilor a următoarelor cerinţe:

- rezistenţă şi stabilitate - siguranţă în exploatare - siguranţă la foc - igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului - izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie - protecţie împotriva zgomotului. Lucrarea se încadrează în categoria de importanţă C - normală conform H.G.

766/1997.

Caracteristici principale - rezervor de apă: material din beton, având dimensiunile D×H = 10,5×3,8 m,

îngropat parţial, vizitabil, volumul util fiind de 180 m3

- camera de vane: material din beton, având dimensiunile B×L×H = 4,1×4,4×3,4 m, amplasat lângă rezervorul de apă, prevăzut cu capac de vizitare şi conducte de umplere, golire respectiv vane de închidere

- staţie de pompare pentru apă potabilă compus din două pompe (1 în regim normal + 1 la debitul de vârf), echipat cu rezervor hidrofor cu volumul de 400 l

- staţie de pompare pentru incendiu compus din trei pompe (2 în funcţiune + 1 rezervă).

Structura constructivă Rezervor de apă Rezervorul de apă existent este echipat cu o conductă de umplere şi una de golire,

respectiv o conductă de preaplin cu pâlnie, conductele având diametrul Dn 100 mm. Cele două staţii de pompare sunt alimentate prin două conducte de aspiraţie separate prevăzute cu sorb. Pe conducta de umplere este montat un distribuitor echipat cu două ventile de colţ cu plutitor Dn 50 mm.

Staţie de pompare pentru consum menajer În căminul de vane se va amplasa o staţie de pompare cu racordare directă la

reţeaua de apă potabilă. Staţia este alcătuită din 2 pompe centrifuge verticale de înaltă presiune, normal aspirante, din oţel inoxidabil şi etanşare mecanică bidirecţională şi motor trifazat.

Parametrii tehnici şi funcţionali ale staţiei de pompare pentru apă potabilă sunt: - numărul pompelor .............. 2 buc. (1 în funcţiune + 1 pentru debit de vârf) - temperatura (max. 70 °C) ... 15 °C - debit total ............................ 18 m

3/h

62

dana 09.05.2010

- debit de pompă ................... 9,38 m3/h (36,00 m

3/h)

- înălţimea de pompare ......... 4,6 bar Pentru menţinerea presiunii de regim în instalaţia de apă rece menajeră, s-a

prevăzut un rezervor hidrofor închis cu membrană din cauciuc butil, lipsit de nocivitate în sensul legislaţiei alimentare, cu sistem de traversare şi protecţie interioară, având volumul total de 400 litri.

Staţie de pompare pentru incendiu În căminul de vane se va amplasa un grup de pompare pentru incendiu cu racordare

în rezervorul de apă, grupul de pompare este alcătuită din 3 pompe centrifuge verticale de înaltă presiune, normal aspirante, din oţel inoxidabil şi etanşare mecanică bidirecţională şi motor trifazat.

Parametrii tehnici şi funcţionali ale staţiei de pompare pentru incendiu sunt: - numărul pompelor .............. 3 buc. (2 în funcţiune + 1 pentru debit de vârf) - temperatura (max. 70 °C) ... 15 °C - debit total ............................ 36 m

3/h

- debit de pompă ................... 18,14 m3/h (36,00 m

3/h)

- înălţimea de pompare ......... 4 bar

Accesorii aferente staţiilor de pompare: Fiecare pompă este prevăzută cu robinet sferic cu motor pe aspiraţie şi pe refulare şi

clapetă de reţinere pe refulare, rezervor sub presiune cu membrană de 8 litri inclusiv armătura de traversare conform DIN 4807, 2 manometre şi traductor de presiune (4-20 mA). Gata pentru instalare, cu tubulatură din oţel inox, montat pe un cadru de bază zincat la cald cu amortizoare de vibraţii.

Conducte şi armături: În interiorul căminului de vane care adăposteşte cele două staţii de pompe vor fi

realizate legăturile între pompe şi echipamente prin conducte de oţel zincat, îmbinarea diferitelor segmente de ţeavă şi fitinguri realizându-se prin filet. Conductele vor fi izolate împotriva formării condensului cu izolaţie din cauciuc sintetic cu grosimea de 9 mm, fixarea conductelor de elementele de construcţie se va realiza cu brăţări metalice cu tijă filetată şi diblu de ancorare.

REŢELE DE APĂ-CANAL DIN INCINTĂ

1. Generalităţi Prezenta documentaţie tratează în faza S.F. reţelele de apă-canal din incinta Cetăţii

Oradea. Clădirile primind funcţiuni noi, ca urmare reţeaua de distribuţie apei va fi schimbată conform noilor cerinţe. Reţelele de apă-canal au fost proiectate conform prevederilor şi a normativelor în vigoare, soluţiile tehnice fiind determinate de natura şi felul obiectivului de investiţie.

La proiectare se vor respecta prevederile "Normativului pentru proiectarea conductelor de aducţiune şi a reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare ale localităţilor" - Indicativ I22-99 "Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare" - Indicativ I9-94, prevederile STAS SR 4163/1,2,3. - Reţele de distribuţie şi SR 1343-1,2 Determinarea cantităţilor de apă potabilă pentru localităţi.

În conformitate cu "Legea privind calitatea în construcţii nr. 10/95" sunt obligatorii realizarea şi menţinerea pe întreaga durată de execuţie a construcţiilor a următoarelor cerinţe:

- rezistenţă şi stabilitate - siguranţă în exploatare - siguranţă la foc - igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului

63

dana 09.05.2010

- izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie - protecţie împotriva zgomotului. Lucrarea se încadrează în categoria de importanţă C - normală conform HG

766/1997.

2. Situaţia existentă În prezent ansamblul Cetăţii Oradea este alimentat cu apă potabilă şi de incendiu

printr-un branşament din reţeaua stradală de apă, căminul de apometru existent (CAe) fiind amplasat în faţa porţii vestice al cetăţii. Şanţul sudic şi nordic al cetăţii nu este prevăzut cu reţele de apă şi hidranţi de incendiu.

Reţeaua exterioară de canalizare de la căminul de racord face legătura la canalizarea publică din str. Griviţei.

3. Situaţia propusă

REŢELE DE APĂ DIN INCINTĂ

Alimentarea cu apă potabilă şi de incendiu a ansamblului de clădiri a cetăţii se va realiza printr-un branşament nou din reţeaua exterioară de apă, debitul de apă se va asigura din rezervoarele de apă existente, presiunea necesară fiind asigurată de o staţie de hidrofor proiectată.Căminul de apometru existent (CAe) din faţa intrării principale în cetate se va dezafecta şi va servi ca şi un cămin de vamlică de apă, presiunea necesară (H nec. = 38 mCA) fiind asigurată de o staţie de hidrofor proiectată. Pentru contorizarea consume, contorizarea consumului de apă este realizat în căminul de apometru (CA) amplasat în proximitatea rezervoarelor, echipată cu un contor cu by-pass DN 50.

Conform breviarului de calcul necesarul de apă va fi: - consum menajer Q max. = 2,41 l/s - necesar incendiu interior Q ii = 2 x 2,5 = 5,0 l/s În concluzie branşamentul de apă pentru ansamblul de clădiri aferent cetăţii trebuie

să asigure un debit de apă Qn = 15 l/s, presiunea necesară fiind H = 36,5 mCA. Conductele de apă se vor realiza din conducte de polietilenă neagră de înaltă

densitate PE80 SDR11 PN10, conducta de branşament având Dn 110 mm, respectiv branşamentele individuale ale corpurilor de clădire fiind de Dn 32 - 75 mm şi se vor lega de conducta principală de distribuţie, conform planului de situaţie AC-01.

Configuraţia reţelei de apă din incinta cetăţii este de formă ramificată, traseul principal fiind impus de Caietul de sarcini al Temei de proiectare primite de la autoritatea contractantă. Tronsonul 1 al reţelei de apă înconjoară periferic spre latura nordică a curţii exterioare, diametrul conductei de distribuţie fiind Dn 110 mm având o lungime totală de L = 185 m. Tronsonul 2 este amplasat asemănător pe periferia curţii spre latura sudică, caracteristicile fiind Dn 110 mm cu o lungime de L = 271 m.

Fiecare corp de clădire este prevăzut cu cămin de apometru echipat corespunzător pentru măsurarea consumului de apă, această soluţie fiind impusă de administrarea şi funcţiunea diversă a clădirilor pentru facilitarea repartizării cheltuielilor de întreţinere.

Conducta de apă va fi din polietilenă ce se va executa cu îmbinare prin sudare cap la cap, iar îmbinarea cu fitinguri se va realiza prin electrofuziune pentru montaj îngropat sau prin compresie pentru montaj aparent în căminele de vane. Conducta de apă se va poza sub adâncimea minimă de îngheţ H = 0,8 m, conform STAS 6054, pe un strat de nisip de 10 cm grosime bine compactat, iar apoi se va acoperi cu încă 20 cm de nisip a cărei compactare se face tot manual. Pe traseele de conductă în pantă, pentru a împiedica alunecare patului de nisip se vor construi blocaje din beton. Gradul de compactare al patului trebuie să fie de 95 %. Umplerea şanţului şi compactarea terenului e va face în straturi succesive, utilizând materialul excavat. Compactarea se face mecanizat asigurând un grad de compactare de 90 %. Pentru detectarea ulterioară a traseului conductei în şanţ lângă conductă se va monta un

64

dana 09.05.2010

fir metalic din cupru de 2,5 mm, de culoare albastră. La 30 cm deasupra generatoarei conductei se montează o bandă din polietilenă cu inscripţia: ATENŢIE APĂ.

Apele uzate menajere din ansamblul cetăţii vor fi evacuate în reţeaua stradală de canalizare a oraşului prin căminul de racord menajer

(CRM), diametrul conductei de racord canal menajer fiind Dn 315 mm, apele pluviale sunt evacuate în reţeaua stradală prin căminul de racord pluvial (CRP), diametrul conductei de racord canal pluvial fiind Dn 250 mm. Reţeaua de canalizare se va realiza din tuburi PVC-KG, având diametrele specificate în planşa anexată. Pozarea reţelei de canalizare va fi executată conform planului de situaţie, cotele de pozare şi detaliile de montaj fiind reprezentate în planşele anexate.

LUCRĂRI PROIECTATE CANAL PLUVIAL - GURI DE SCURGERE

Pe suprafaţa zonei studiate, aferentă Cetăţii Oradea s-a prevăzut un total de 37 guri de scurgere: 20 în zona corpurilor C şi D, şi 17 în zona parcării din exteriorul Cetăţii, având lungimea totală de 680 m. În locul gurilor de scurgere existente vor fi montate guri de scurgere noi şi suplimentar vor fi montate alte guri de scurgere pentru preluarea integrală a apelor din precipitaţii.

Se vor monta cămine de racord, în punctele de racordare a gurilor de scurgere la conducta principală. Gurile de scurgere proiectate se vor racorda printr-o conductă de PVC 200 mm, direct în cele 11 cămine de vizitare ape pluviale proiectate PVC 315 mm. Apele pluviale de pe suprafaţa parcării sunt transportate prin gurile de scurgere PVC 200 mm de pe marginea parcării, în canalul colector PVC - KG Dn 200 mm, deversându-se apoi în canalul colector stradal PVC - KG Dn 250 mm.

Pentru scurgerea gravitaţională s-a căutat realizarea unei pante a colectoarelor apropiate cu panta terenului, această soluţie fiind cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic, deoarece se obţine un minim de lucrări de terasamente şi se utilizează în mod optim diferenţa de nivel de care se dispune. Gurile de scurgere montate vor fi conform STAS 6701 de tip B carosabile. Conductele se vor poza subteran sub adâncimea de îngheţ, pe un strat de nisip de 10 cm grosime, bine compactat.

Dimensionarea reţelei de canalizare pluvială s-a făcut utilizând metode moderne de proiectare (conform STAS 8591), asistată de calculator, pentru rezolvarea în condiţii optime a reţelei, astfel încât după realizarea lucrărilor să rezulte un sistem de distribuţie eficient, fiabil şi cu siguranţă maximă în exploatare.

Înainte de începerea lucrărilor se săpătură se va executa depistarea şi jalonarea reţelelor subterane existente (apă, canalizare, termoficare, energie electrică, telefonie, cablu TV - monitorizare) în vederea protejării acestora pe durata execuţiei lucrărilor, acordării dacă este cazul de asistenţă tehnică la intersectarea lor. Pentru asigurarea evacuării apelor meteorice, burlanele se vor racorda la colectorul pluvial proiectat. Săpăturile se vor executa cu mijloace mecanice şi manuale, fiind asigurate prin sprijiniri. La pozarea conductelor se va ţine seama de distanţele în plan orizontal şi vertical de reţelele învecinate conform S.R. 8591/97.

Prevederi de execuţie

Pentru execuţia lucrărilor se vor utiliza utilaje terasiere şi motopompe pentru eliminarea excesului de apă. În exploatare nu sunt necesare utilaje pentru funcţionare. La execuţia lucrărilor se vor respecta normele referitoare la producţia, siguranţa şi igiena muncii, în vigoare precum şi prevederile Normativului C 300 "Normativ de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata execuţiei lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora".

Pe toată durata execuţiei lucrărilor, în lungul conductelor trebuie asigurată o zonă de lucru şi o zonă de protecţie, lăţimea acestor zone se stabileşte în funcţie de tipul şi diametrul conductei şi de condiţiile locale.

65

dana 09.05.2010

Toate utilajele şi materialele utilizate vor avea caracteristicile şi toleranţele prevăzute în standardele de stat sau în prescripţiile tehnice ale producătorilor şi vor satisface condiţiile tehnice necesare.

Utilajele şi materialele utilizate vor trebui să fie însoţite de: - certificat de calitate - fişe tehnice de detaliu conţinând caracteristicile tehnice ale produsului şi durata

de viaţă în exploatare în care se menţin aceste caracteristici - instrucţiuni de montare, probare, întreţinere şi exploatare - certificat de garanţie indicând perioada de timp în care se asigură realizarea

caracteristicilor - certificat de atestare a performanţelor, emise de către institute de specialitate

abilitate în acest scop. Elementele de instalaţii care fac obiectul instrucţiunilor tehnice ISCIR vor trebui să

corespundă şi prevederile acestora, iar cele care sunt supuse condiţiilor de omologare ale Biroului Român de Metrologie Legală să fie însoţite de certificate de atestare. Aspectele speciale care vor fi avute în vedere sunt legate, în special de privinţa reţelelor, de materialele utilizate şi de modul de pozare.

La execuţia lucrărilor se vor respecta normele în vigoare referitoare la protecţia, siguranţa, igiena muncii, de prevenire şi stingere a incendiilor, de aplicarea lor fiind direct răspunzător constructorului. După executarea lucrărilor se va preda spre exploatare operatorului de reţele edilitare (S.C. COMPANIA DE APĂ S.A.).

REŢELE TERMICE PREIZOLATE

Situaţia proiectată Alimentarea Cetăţii Oradea se va realiza cu agent termic 110/70 grade C din punctul

de racord de la reţeaua de termoficare printr-un cămin de racord prevăzut cu vane de închidere.

La proiectarea reţelei termice se va ţine cont ca acestea să corespundă calitativ cel puţin nivelurilor minime de performanţă referitoare la următoarele exigenţe esenţiale:

- rezistenţă şi stabilitate la solicitări statice şi dinamice - siguranţă în exploatare, inclusiv protecţie la arsuri, explozii - siguranţă la foc - sănătatea oamenilor şi protecţia mediului - izolaţia hidrofugă, etanşeitate, izolaţie termică - protecţia împotriva zgomotului. Reţeaua termică este proiectată din conducte preizolate pozate direct în pământ. Conductele preizolate rezistă până la temperatura de regim de max. 130 grade C

prevăzute cu termoizolaţie şi manta de protecţie. Reţeaua preizolată este alcătuită din ţeavă de oţel preizolată sudată la înaltă frecvenţă conform DIN 2458/1626 respectiv ţeavă fără sudură conform DIN 2448/1629. Izolaţia termică este din spumă tare de poliuretan (PUR) cu greutatea specifică de minimum 80 kg/mc, ţeava de protecţie este din PVC şi poate fi de mai multe tipuri:

- Manta standard - Manta 1x - Manta 2x Conductele preizolate dispun şi de un sistem de control al calităţii izolaţiilor, aceste

sisteme se folosesc pentru verificarea omogenităţii (compactităţii) interioare şi exterioare a ţevilor respective pentru măsurarea defectelor.

Stabilirea configuraţiei reţelei termice s-a ales în aşa fel încât soluţia să asigure funcţionalitate şi să fie economică (trase scurte). De asemenea la stabilirea traseului s-a avut în vedere şi celelalte trasee de instalaţii subterane proiectate, încât să rezulte un număr cât

66

dana 09.05.2010

mai mic de intersecţii cu acestea şi traversări de drumuri. Configuraţia aleasă realizează şi compensarea naturală a dilatărilor.

Traseul reţelelor termice preizolate este de regulă pozat în zonă verde şi este conform desenului RT-01.

Ramificaţiile din reţele termice sunt realizate de regulă perpendicular pe conducta preizolată.

Traseul reţelelor subterane proiectate termice, apă rece şi caldă, canalizare menajeră şi pluvială şi cabluri electrice este menţionat în planul coordonator de reţele.

Conductele termice preizolate sunt montate direct în sol la o adâncime de 1,00 m amplasate deasupra reţelelor de canalizare sau apă, a reţelelor de telecomunicaţii sau cabluri electrice.

Conductele preizolate pentru agentul termică apă caldă 110/70 grade C sunt conducte din ţeavă de oţel sudată la înaltă frecvenţă montate cu panta de 3%.

Căminele de aerisire şi golire se vor echipa cu vane de închidere cu obturator sferic preizolate şi robinet de golire şi de aerisire cu racord furtun dând posibilitatea golirii sau aerisirii reţelei termice preizolate din incintă.

Conductele se pozează pe un pat de nisip compactat de 20 de cm de la nivelul radierului şanţului şi se acoperă cu un strat de nisip compactat de 20 de cm, după care se adaugă umplutura de pămţnt de 0,7 m. Între umplutura de pământ şi nisipul compactat se pozează banda de semnalizare.

La schimbări de direcţie şi la coturi se vor monta perne de dilatare pentru preluarea dilatărilor din reţeaua de încălzire. La execuţia lucrărilor de reţele termice se vor respecta distanţele respectiv adâncimile de pozare a conductelor preizolate de alte reţele şi clădiri.

În zonele unde se vor executa suduri pentru îmbinarea conductelor, aceste porţiuni de ţeavă se vor izola local şi izolaţia se va proteja cu manşoane de protecţie. Fiecare cămin de vane de pe traseul reţelelor se va lega la un cămin de canalizare menajeră pentru evacuarea apei în cazul în care trebuie golită reţeaua preizolată pentru o eventuală intervenţie.

Pentru compensarea dilatărilor s-au prevăzut compensatoare de dilatare de tip U şi L.

Zonele de îmbinare dintre conducte sau dintre acestea şi coturi, curbe, reducţii, ramificaţii, etc. vor fi termoizolate local, realizându-se protecţia locală a termoizolaţiei, prin diverse topuri de manşoane. Izolaţia hidrofugă a zonei poate fi completată local suplimentar cu benzi speciale termocontractabile.

Izolaţia locală se realizează prin poliuretan injectat în zona dintre ţeavă şi mantaua de protecţie.

Reţelele din conducte preizolate vor fi dotate cu sisteme de control şi depistare şi localizare a avariilor.

Conductele preizolate montate pe trasee noi se vor monta direct în sol la distanţa de minim 3 m între mantaua de protecţie şi fundaţiile clădirilor.

Pentru distanţe mai mici, conductele preizolate vor fi montate în canale de protecţie executate monolit.

Legătura dintre reţelele exterioare şi conductele din clădire se va realiza astfel încât să permită preluarea unor tasări diferenţiale.

Pentru conducerea şi supravegherea funcţionării sistemelor care alcătuiesc reţele termice, acestea vor fi dotate cu sisteme de măsură, comandă şi semnalizare la distanţă a principalilor parametri funcţionali, prevăzuţi la dispecerul reţelei. Acesta are sarcina să asigure echilibrul între producerea şi utilizarea energiei termice în condiţii de siguranţă, economice şi de protecţie a mediului.

În acest scop reţelele termice vor fi dotate cu: Aparate de semnalizare pentru: - parametrii reţelei - poziţia vanelor

67

dana 09.05.2010

- nivelul apei din căminele de vane - aparate de măsură şi control pentru temperatură, presiune, debit şi eventual

duritatea apei, plasate la plecările din centrală sau punctul termic. De la caz la caz se pot determina parametrii şi în alte puncte semnificative ale

reţelei: noduri de reţea, cămine de vane, racordurile la consumatori importanţi. Aparatura de comandă pentru: - vanele şi sistemele de reglare ale debitelor - pompele de evacuare a apei din căminele de vane Transmiterea datelor la distanţă va fi făcută prin sisteme de telecontrol şi

telesupraveghere, iar comenzile vor fi efectuate prin sisteme de telecomandă şi culegerea datelor, optimizarea, reglarea şi programarea funcţionării reţelelor vor fi făcute utilizând sisteme de calcul automat, completate cu sisteme de telecomunicaţii.

3.3.Consumuri de utilitãţi ; a. necesarul de utilitati rezultate, dupa caz in situatia executarii unor lucrari de

modernizare ;

INSTALAŢII ELECTRICE

Consumul de energie electrică pe ansamblu cetate este este estimat pentru

următoarele puteri electrice:

a - o putere electrică instalată de 1625 kW, repartizată pe corpurile de clădiri astfel:

- 235,60 kW, pentru corpul A

- 145,00 kW, pentru corpul B

- 118,50 kW, pentru corpul C

- 51,50 kW, pentru corpul D

- 138,00 kW, pentru corpul E

- 22,30 kW, pentru corpul G

- 51,60 kW, pentru corpul H

- 62,00 kW, pentru corpul I

- 145,00 kW, pentru corpul J

- 66,50 kW, pentru corpul K

- 49,30 kW, pentru corpul L

- 23,60 kW, pentru corpul M

- 22,00 kW, pentru corpul P

- 119,50 kW, pentru Teatrul de Vară - 375,20 kW, alţi consumatori din perimetrul Cetăţii Oradea, respectiv

b - o putere electrică maxim absorbită de 1105,00kW, repartizată pe corpurile de clădiri astfel:

- 141,40 kW, pentru corpul A

- 109,00 kW, pentru corpul B

- 83,00 kW, pentru corpul C

- 39,00 kW, pentru corpul D

- 90,00 kW, pentru corpul E

- 17,80 kW, pentru corpul G

- 41,90 kW, pentru corpul H

- 37,00 kW, pentru corpul I

- 109,00 kW, pentru corpul J

- 40,00 kW, pentru corpul K

- 29,60 kW, pentru corpul L

- 21,30 kW, pentru corpul M

68

dana 09.05.2010

- 12,00 kW, pentru corpul P

- 106,00 kW, pentru Teatrul de Vară - 228,00 kW, alţi consumatori din perimetrul Cetăţii Oradea.

Aceste consumuri de energie electrică sunt concentrate în firide de distribuţie FLE, cîte una la fiecare corp de clădire, amplasate la parter, lângă uşa de intrare în corpul de clădire

respectiv. Firidele de distribuţie FLE se vor racorda la un post de transformare PT de 2×1600kVA şi 20kV/0,4kV, propriu cetăţii şi amplasat în interiorul cetăţii, lângă intrarea principală în cetate.

Documentaţiile pentru instalaţiile electrice interioare sunt întocmite de către S.C. PROIECT BIHOR S.A. Oradea, iar documentaţiile pentru racordurile electrice pentru

alimentarea cu energie electrică ale firidelor de distribuţie FLE (de la fiecare corp de clădire) la postul de transformare PT sunt cuprinse în proiectul elaborat de către S.C. PIEME S.R.L. Cluj Napoca.

Racordul electric pe medie tensiune (20kV) al postului de transformare P.T. se va executa pe baza unei documentaţii tehnico-economice întocmită de către o firmă atestată ANRE, conform avizului de racordare emis de către S.C. Electrica S.A. Oradea. Avizul de racordare se va emite la cererea beneficiarului pe baza unei documentaţii tehnice întocmită de către S.C. PIEME S.R.L. Cluj Napoca.

DRUMURI - SITUAŢIA PROIECTATĂ

SPATII DIN INCINTA CETATII. Spaţiul exterior cuprins între si in jurul clãdirile studiate va fi amenajat cu pavaj din piatrã naturalã (piatrã cubicã, piatrã fasonatã, calupuri mici ţi mijlocii din granit, piatrã de râu) montat in pat de nisip, cu pante minime pentru dirijarea apelor pluviale spre gurile scurgere a reţelei de canalizare pluvial si spatii verzi. Curtea se va pava cu o alternanţã de texturi, dimensiuni ţi culori din pietre diferite.

Circulaţia ocazional carosabilã (aprovizionare, pompieri) in suprafata de 3.266 mp se va marca atât coloristic cât ţi ca ţi mãrime a calupurilor de piatrã (piatra cubicã de dimensiuni mai mari 20×20 cm).

Spaţiile verzi in suprafata de 1.800 mp vor fi tratate simplu doar cu peluze de iarbã ţi mici spaţii înverzite în jurul copacilor existenţi şi pãstraţi.

Zidurile medievale localizate în urma cercetãrii arheologice, urmele turnurilor de colţ ale Corpului A se vor pune în evidenţã prin marcarea lor în pavaj prin cãrãmidã dublu presatã.

CIRCULAŢIA RUTIERÃ DIN ZONA SANTULUI CETATII. Propunem scoaterea

circulaţiei auto din cetate. Ea va fi prezentã doar în porţiunea de vest a şanţului cetãţii, şi aceasta doar pentru riverani. Aleile principale vor fi ocazional carosabile (ţantier, aprovizionare). Ele vor fi tratate ca ţi alei pietonale majore ţi vor avea îmbrãcãmintea din piatrã naturalã.

Accesul în cetate - carosabil ţi pietonal - este posibil doar prin douã locuri. Accesul principal este cel din spatele Catedralei Ortodoxe, prin poarta de acces de Vest a cetãţii. Suprafata aleilor carosabile reablitate este de 1765 mp.

Se vor amenaja douã parcaje ţi în ţanţul cetãţii, in suprafata de 1540 mp folosibile doar în timpul activitãţilor deosebite din cetate.

CIRCULAŢIA PIETONALÃ (EXTERIOARÃ ZONEI STUDIATE ŞI REALIZABILÃ

ÎNTR-O ALTÃ ETAPÃ) Circulaţia pietonalã se va realiza separat de cea auto. Accesul principal se va realiza începând

din Piaţa 1 Decembrie prin realizarea unui pietonal major la nivel (în perspectivã cu circulaţia auto

subteranã) care prin ocolirea Catedralei Ortodoxe ţi refacerea podului pietonal - acces principal în

cetate prin poarta de vest - va permite accesul la nivel, deasupra şanţului cetãţii. Podul se va reface

conform planurilor existente în desenul lui Ludovico Marini 1775 -1776 şi a rezultatelor cercetãrilor

arheologice.

69

dana 09.05.2010

Aleile pietonale secundare din cetate se vor realiza din piatrã naturalã. Prezenta lucrare tratează amenajarea curţii interioare, accesul în cetate, inclusiv

pod, parcaje şi drumul afectat de caalizare. Sistemul rutier adoptat pentru accesele carosabile va fi conform "Normativ privind alcătuirea structurilor rutiere rigide şi simple pentru străzi "Indicativ NP 116 - 04" aprobat de M.T.C.T. cu Ordinul 196/15.05.2005 şi se va aplica conform planşei 2/D - Profile transversale tip astfel:

1. Trafic pietonal - Strat de geotextil ce se va aşeza pe pământ natural, pentru prevenirea înoroirii - Substrat de balast de 10 cm grosime conform SR 662; STAS 6400 - Fundaţie de macadam de 10 cm grosime STAS 179; STAS 6400 - Strat de poză din nisip cu granulametrie până la maxim 2/7 mm, în grosime de 5

cm SR 662; STAS 640 - Piatră fasonată de 50 × 30 × 9 cm.

2. Trafic auto ocazional - Strat de geotextil ce se va aşeza pe pământ natural, pentru prevenirea înoroirii - Substrat de balast de 10 cm grosime conform SR 662; STAS 6400 - Fundaţie de macadam de 10 cm grosime STAS 179; STAS 6400 - Strat de poză din nisip cu granulametrie până la maxim 2/7 mm, în grosime de 5

cm SR 662; STAS 640 - Piatră cubică 10 × 10 × 9 cm. Cele două platforme de parcare în suprafaţă totală de 1663 mp şi rampele de acces,

având suprafaţă de 627,4 mp vor primi această amenajare. În curtea cetăţii dealungul corpurilor B, C, D se prevede continuarea accesului

carosabil din spatele corpului H în lăţime de 4 m cu ieşire în acces secundar, în suprafaţă de 1005 mp. Restul spaţiului destinat între clădiri şi bastion - evidenţiat pe planul de situaţie - se va amenaja pentru trafic pietonal, având suprafaţa de 3653 mp.

Drumul de acces din şanţul cetăţii, între cele două rampe în suprafaţă de 1094 mp se va amenaja cu următoarele straturi - peste cele existente:

- Mixtură asfaltică din aurobat bituminos AB2 de 8 cm grosime SR 7970 - Binder de criblură BAD25 de 6 cm grosime SR 174 - 2/2009 - Beton asfaltic BA16 de 4 cm grosime SR 174 - 2/2009. Această amenajare se va executa pe 1094 mp. Pentru a asigura scurgerea apelor meteorice, curtea interioară şi platformele din faţă

se amenajează în pantă longitudinală şi transversală, prevăzând canalizare pluvială, în care se racordează gurile de scurgere proiectate în număr de 37 de bucăţi.

b. estimari privind depasirea consumurilor initiale de utilitati.

- instalatii

4. DURATA DE REALIZARE ŞI ETAPELE PRINCIPALE :

Durata de realizare a investiţiei: 51 luni. Se anexează graficul de realizare a investiţiei

5. COSTURILE ESTIMATIVE ALE INVESTIŢIEI: 5.1. Valoarea totală cu detalierea pe structura devizului general; Se anexează: - devizul general - devizele pe obiect - liste de utilaj şi dotări

70

dana 09.05.2010

Evaluarea s-a făcut pe bază de: - antemăsurători sau evaluări - devize pe categorii de lucrări - extrasele de materiale pe sortimente - extrase de forţă de muncă pe meserii - extrase de utilaje de construcţii - extrase de transporturi auto

5.2. Eşalonarea costurilor coroborate cu graficul de realizare a investiţiei Durata de realizare a investiţiei: 51 luni. Se anexează graficul de realizare a

investiţiei

6.INDICATORII DE APRECIERE A EFICIENŢEI ECONOMICE:

Se anexeazã analiza cost beneficiu ţi Planul de Marketing.

7. SURSELE DE FINANŢARE A INVESTIŢIEI

Sursele de finantare a investitiei se constituie in conformitate cu legislatia in vigoare si constau in fonduri proprii, credite bancare, fonduri de la bugetul de stat / bugetul local, credite externe garantate sau contractate de stat, fonduri externe nerambursabile si alte surse legal constituite.

Se anexeazã devizul general, devizele pe obiecte, listele de cantitãţi şi evaluări

8. ESTIMARI PRIVIND FORŢA DE MUNCÃ OCUPATÃ PRIN

REALIZAREA INVESTIŢIEI:

8.1. Număr de locuri de muncă create în faza de execuţie - Nu este cazul

8.2. Număr de locuri de muncă create în faza de operare - 23 locuri de muncã

9. PRINCIPALII INDICATORI TEHNICO - ECONOMICI AI

INVESTIŢIEI:

9.1. Valoarea totală (INV), inclusiv TVA

(în preţuri 02.12.2009, 1 euro = 4,2738 lei) 62.585,296 mii lei din care:

- construcţii montaj (C+M) 48.744.862 mii lei

9.2. Eşalonarea investiţiei (INV/C+M)

- anul I 14.725,952 mii lei /11.469,380 mii lei

- anul II 14.725,952 mii lei /11.469,380 mii lei

- anul III 14.725,952 mii lei /11.469,380 mii lei

- anul IV 14.725,952 mii lei /11.469,380 mii lei

- anul V 3.681,488 mii lei /2.867,342 mii lei

9.3. Durata de realizare 51 luni Se anexează graficul de realizare a investiţiei

71

dana 09.05.2010

9.4. Capacităţi (în unităţi fizice şi valorice) CORP B + C + D + E + (j)

- suprafaţă construită 4.162.00 mp; - suprafaţă desfăşurată 11.829,10 mp; - suprafaţă utilă 8.401,90 mp;

Din care :

CORP B – CENTRU DE RESTAURARE, GALERIE DE ARTÃ, CASA

CÃSÃTORIILOR , MUZEU ORÃŞENESC DE ARTÃ, CENTRU DE STUDII

RELIGIOASE, MUZEU CONFESIONAL

- suprafaţă construită 1.288,35 mp; - suprafaţă desfăşurată 4.756,75 mp; - suprafaţă utilă 3.459,20 mp;

CORP C – GALERIE DE ARTA, CENTRU DE FORMARE ŞI PERFECTIONARE ÎN

MANAGEMENTUL CULTURAL

- suprafaţă construită 1.427,20 mp; - suprafaţă desfăşurată(S+P+EI) 2.911,30 mp; - suprafaţă utilă (S+P+EI) 1.946,70 mp;

CORP D - CENTRUL DE EXCELENŢÃ ÎN DOMENIUL CULTURII ŞI ARTELOR

“ASYLUM ARTORUM”

- suprafaţă construită 467,20 mp; - suprafaţă desfăşurată 1.080,95 mp; - suprafaţă utilă 771,20 mp;

CORP E - CENTRUL DE EXCELENŢÃ ÎN DOMENIUL CULTURII ªI ARTELOR

“ASYLUM ARTORUM”, CENTRU CULTURAL ( BIROURI O.A.R., FUNDAŢIA

PENTRU PROTEJAREA MONUMENTELOR ISTORICE) ªI BIBLIOTECA VIRTUALÃ

- suprafaţă construită 979,25 mp; - suprafaţă desfăşurată 3.080,10 mp; - suprafaţă utilă 2.224,80 mp;

9.5. Alţi indicatori specifici domeniului de activitate

în care se realizează investiţia, după caz

LUNGIMI DE REŢELE ELECTRICE

- Racord de medie tensiune (20 kv) pentru postul de transformare P.T. - 0,65 km - Reţele de joasă tensiune (0,4 kv) pentru racordare corpuri de clădiri, din incintă, la postul de transformare PT - 1,80 km - Canalizaţie curenţi slabi din incintă Cetate - 1,40 km

72

dana 09.05.2010

ALIMENTARE CU APA

Branşament apă: Dn = 110 mm, material PE-HD PN 10, L = 9,00 m

Rezervor apă şi staţie de pompe: Volum rezervor = 180 mc Grup pompare pentru apă rece menajeră: Q = 18 mc/h, H = 46 mCA Grup pompare pentru apă de incendiu: Q = 36 mc/h, H = 40 mCA

Extindere reţele apă-canal din şanţul cetăţii: Extindere reţea apă: material PE-HD PN 10,

L total = 1.094,80 m Dn = 110 mm, L = 222,5 m Dn = 90 mm, L = 97,5 m Dn = 32 mm, L = 335,3 m Extindere reţea canalizare:

- material PVC-KG, L total = 272,50 m Dn = 500 mm, L = 115,8 m Dn = 315 mm, L = 135,5 m Dn = 250 mm, L = 21,2 m Staţie de pompare ape pluviale: Q = 79,2 mc/h, H = 6 mCA

Racord canal: material PVC-KG Dn = 315 mm, L = 78,00 m

Reţele apă-canal din incinta cetăţii Reţea apă:

material PE-HD PN 10, L total = 1.109,00 m Dn = 110 mm, L = 793,00 m Dn = 75 mm, L = 197,00 m Dn = 50 mm, L = 116,00 m Dn = 40 mm, L = 3,00 m Reţea canalizare:

material PVC-KG, L total = 1.445,60 m Dn = 250 mm, L = 317,00 m Dn = 200 mm, L = 492,80 m Dn = 160 mm, L = 635,80 m

Reţele termice preizolate din incinta cetăţii Material: ţeavă de oţel preizolat cu spumă poliuretanică şi mantă de protecţie

L total = 1.766,00 m Dn = 150/250 mm, L = 48,00 m Dn = 100/200 mm, L = 528,00 m Dn = 80/160 mm, L = 384,00 m Dn = 65/140 mm, L = 242,00 m Dn = 50/125 mm, L = 522,00 m Dn = 32/110 mm, L = 30,00 m Dn = 20/90 mm, L = 11,00 m

73

dana 09.05.2010

Reţele termice preizolate din ţanţul cetăţii: material din ţeavă de oţel preizolat cu spumă poliuretanică şi mantă de protecţie Dn = 150/250 mm, L = 300,00 m

LUCRĂRI DE DRUMURI

- Zona I - interior Cetate - Suprafaţă carosabil 1.005 mp - Suprafaţă pietonal 3.653 mp

- Zona II - exterior Cetate - Suprafaţă parcare : 1.662,70 mp - Suprafaţă rampe acces : 627,40 mp - Suprafaţă drum: 1.091 mp

10. AVIZE ŞI ACORDURI DE PRINCIPIU

1. Certificat de urbanism nr. 2457 din 11/08/2009 2. Avize de principiul privind asigurarea utilităţilor: - Avize utilităţi - Acordul de mediu - Aviz Directia Jud. de Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Bihor. - Avizul beneficiarului de investiţie privind necesitatea şi oportunitatea investiţiei

Hotărârea Consiliului Local Oradea nr. /2009

Şef proiect

arh. Ernest Pafka


Recommended