DESPRE MĂRŢIŞOR

Folcloristul Simion Florea Marian, autoritate în domeniul culturii populare, considera că

mărţişorul serveşte celor care îl poartă "ca un fel de amuletă", dar cine doreşte ca acesta să

aibă efectul dorit "trebuie să-l poarte cu demnitate”.

Referindu-se la istoricul mărţişorului, Tudor Arghezi afirma în volumul “Cu bastonul prin

Bucureşti”:

…La început, atunci când va fi fost acest început, mărţişorul nu era mărţişor şi poate că nici nu

se chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului încă înainte de acest

început, au băgat de seamă că vântul de primăvară le pătează pielea şi nu era niciun leac.

Cărturăresele de pe vremuri, după care au venit cărturarii, făcând “farmece”/… / , au învăţat

fetele cu pistrui să-şi încingă grumazul cu un fir de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun, încât

toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gât/… / Dacă mai spunem că

firul era şi roşu, înţelegem că el ferea şi de vânt, dar şi de deochi.

Un reper în domeniu îl constituie studiul realizat de George Coşbuc. Pornind de la faptul că în

mod tradiţional Mărţişorul era reprezentat în majoritatea cazurilor de un ban de argint şi cum, în

tradiţia populară, rotundul este asociat soarelui, Coşbuc afirmă:

Mărţişorul e un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui. Poporul nostru îl cunoaşte şi

îl ţine în mare cinste, şi îl poartă copiii, fetele şi mai rar nevestele şi flăcăii, fiindcă el e crezut ca

aducător de frumuseţe şi de iubire. Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi

să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă

are să se ofilească. Poporul mai ştie ca Mărţişorul trebuie purtat ca lucru sfânt, nu aşa ca

podoabă ori ca jucărie. Scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul,

cam cu acelaşi rost cum purtăm noi o cruce ori un chip al lui Hristos în sân. Printr-asta te faci

prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui,

apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet.

Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar

fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească. Poporul

mai ştie că mărţişorul trebuie purtat ca lucru sfânt, nu aşa ca podoabă ori ca jucărie.

În timp, mai ales în spaţiul citadin, obiceiul de a purta mărţişorul făcut dintr-un ban de argint s-a

pierdut şi, în acest sens, acelaşi autor comentează cu amărăciune uşor ironică: La oraşe e o

sminteală mare a rostului ce-l are mărţişorul, că-l facem din aur ori din tinichea galbenă,

când el ar trebui să fie numai alb din argint, şi mai ales că-i dăm formă de inimă, de carte, de

floare, de porc sau de alt animal, când el trebuie să fie numai rotund cum e soarele. Toate

aceste podobi n-au niciun Dumnezeu pe lume şi sunt înşelătorii şi ale pungii, şi ale tradiţiilor.

ZIUA INTERNAŢIONALĂ A FEMEII

Nume oficial Ziua Internațională a Femeii

Tip Internațională

Semnificație Zi a femeilor și a fetelor

Zi Anti-sexism

Data 8 martie (anual)

Ziua Internaţională a Femeii de-a lungul timpului

8 martie 1857 - protest al femeilor care lucrează în industria textilă din New York, ele critică

condiţiile de muncă şi salariile scăzute.

martie 1859 - angajatele industriei textile din New York îşi formează primul sindicat.

martie 1908 - 15.000 de femei protestează la New York cerând reducerea timpului de lucru,

salarii mai bune şi drepturi de vot

28 februarie 1909 - se sărbătoreşte prima oară Ziua Internaţională a Femeii.

1910 - la Copenhaga se organizează prima Conferinţă Internaţională a femeilor, care decide

stabilirea unei Zile Internaţionale a Femeii.

19 martie 1911 - peste un milion de femei din Austria, Danemarca, Germania şi Elveţia

sărbătoresc Ziua Internaţională a Femeii.

1975 - Ziua Internaţională a Femeii a fost recunoscută oficial de către Naţiunile Unite. ONU

a proclamat anul 1975 ca An Internaţional al Femeii, iar perioada 1976-1985 a devenit Deceniul

ONU pentru femei.

8 martie 2005 - se organizează un marş mondial care să popularizeze o "Cartă Mondială a

Femeilor".

8 martie 2009 - Comitetul Internaţional al Crucii Roşii a avertizat că asistenţa medicală a

femeilor este ignorată în multe state aflate în război.

În data de 8 martie, Ziua Internațională a Femeii este sărbătorită (în unele țări fiind declarată prin

lege zi liberă) în următoarele state: Albania, Algeria, Angola, Armenia, Australia, Azerbaidjan,

Bangladesh, Belarus, Bosnia și Herțegovina, Brazilia, Bulgaria, Burkina Faso, Cambodgia,

Camerun, Chile, Columbia, Croația, Cuba, Cipru, Danemarca, Eritreea, Finlanda, Georgia,

Grecia, Guineea-Bissau, Islanda, India, Italia, Israel, Laos, Letonia, Kazahstan, Kosovo,

Kirghizstan, Macedonia, Madagascar, Malta, Mexic, Republica Moldova, Mongolia,

Muntenegru, Nepal, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia,

Suedia, Siria, Tadjikistan, Turcia, Turkmenistan, Ucraina, Ungaria, Uzbekistan, Vietnam,

Zambia.

A

Tudor Arghezi

Nu am ...

Nu am nici pietre, nici metale

Pentru suavele tale

Diafane frumuseţi,

Adunate din sute de firimituri de vieţi,

Din floare, din rouă, din pasăre,

Ca nişte mărgele de mei, de porumb şi de mazăre

Cu acul şi firul.

Gândul meu ca trandafirul

S-a întristat.

Am uitat

Să culeg şi să opresc

O strachină din argintul ceresc.

Mi-l aşternuse luna pe masa cu scule

Şi puteam să fac giuvaere destule...

Trezeşte-te, haide, din somn şi din puf,

Gâdilată-n ochi de un zuluf

În care bate soarele.

Fiindcă vreau să ţi le citesc mărţişoarele...

Fragedă

Nu îi fie de deochi,

Ce frumoasă-i fără ochi!

Tivul pleoapelor se coase-n

Ferfeniţe de mătase.

De când s-a uitat în stele

I s-a prins bezna de ele.

Dintr-un lunecuş cu pana

I s-a-ncondeiat sprânceana.

E tot pana care scrie

Fluturii din păpădie.

A luat gura ei tipar

Parcă de la nenufar:

Ce i-a spus visul ascuns,

De-a şoptit şi i-a răspuns?

Nu’ş cu cine seamănă

Că îi pare geamănă:

O să mă silesc să caut

A ghici pe nai şi flaut.

Între perine şi pături

Mâna-i stă pe-aci, pe-alături.

Pune-i degetare

Câte-o sărutare.

Umblă-ncet, ia-i mâna-ncet,

Mută-i-o încet,

Să nu se deştepte...

Şi-n cuprinsul pălmii drepte,

De zi-ntâi de marte,

Pune-i mărţişor o carte.

Grigore Vieru

Făptura mamei

Uşoară, maică, uşoară,

C-ai putea să mergi călcând

Pe seminţele ce zboară

Între ceruri şi pământ.

În priviri c-un fel de teamă,

Fericită totuşi eşti

Iarba ştie cum te cheamă,

Steaua ştie ce gândeşti.

LIRICA POETELOR NOASTRE – ÎNTRE UIMIRE ŞI ÎNTRUPARE

UN ALFABET INEDIT – MARTIE ÎN PAS SUAV DE CREATIVITATE FEMININĂ

Ana Blandiana – Copilărie

Din oglindă mă privea un trup firav

Cu claviatura coastelor distinctă,

Inima-apăsa pe clape grav

Şi-ncerca să-apară în oglindă.

N-am văzut-o niciodată, dar ştiam,

Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, că-i ascunsă

(Precum inima salcâmului din geam

Coşul pieptului de crengi o face frunză).

Mă-ntrebam de unde l-a-nvăţat şi dacă

E aievea cântu-i uniform,

Şi ,ca nu cumva în somn să tacă,

Mi-era frică seara să adorm.

Otilia Cazimir - Baba Dochia

Toată noaptea au lătrat

Câinii de la jitărie

De gândeai că-i lupu-n sat,

Ce să fie?

Ce să fie?...

Ia, o babă cu cojoc

A mas noaptea, fără foc,

În desiş uscat de soc!

Acum vine pe-ndelete-

Că i-e drumul fără-grabă-

Şi drept singura podoabă

Are-n plete

Un scaiete.

Şi de sus, dintr-un ponor,

Poartă fetelor solie,

Că le-aduce mărţişor

Un bănuţ de păpădie!

Elena Farago - Iubeşte-mi mâinile...

Iubeşte-mi mâinile

Şi ochii

Şi iartă-le dac-au fost clipe

În care n-au ştiut să-ţi spună,

În care n-au putut să-ţi dea

Atât cât ar fi vrut,

Atâta – cât poate doru-ţi le cerea

În dragostea,

În îndoiala,

În deznădejdea unei clipe...

Iubeşte-mi mâinile

Şi ochii

Şi iartă-le nevruta vină

Că prea târziu veniră-n cale-ţi

Şi prea curând se duc de tot...

Dezleagă-mi sufletul de vina

Că în curând n-am să-ţi mai pot

Aduce-n mâini

Şi-n ochi

Durutul,

Târziul zâmbet de lumină...

Magda Isanos - Pomii cei tineri

Pomii cei tineri, în dimineaţa de marte,

unii lângă alţii au stat să se roage -

frunţile lor străluceau inspirate deasupra

pământului încă-n zăpezi.

Şi-n aerul în care nu erau zboruri,

pomii, ale căror umbre nu se născuseră,

cântau un imn pentru viaţă,

ca nişte oameni goi şi frumoşi ei cântau:

„Soare de-aramă, zeu popular printre plante,

priveşte oastea noastră-ndrăzneaţă;

ici-colo aerul e rumen de tot printre ramuri,

că viitoarele fructe acolo vor sta...

Noi nu ne-nchinăm de fel şi nu plângem,

ci pregătim un loc cât mai înalt pentru cuiburi

şi pregătim o orgă de brazi pentru vânturi,

soare de-aramă, zeu totdeauna rotund…

Ni s-a povestit despre tine-n pământ,

când nu cunoşteam dimensiumile cerului;

ni s-a povestit despre tine-n leagănul cald.

Seminţele-n somn visau că există colori,

roşu, albastru şi gri, minunate colori.

Tu, peste frunţile noastre, soare, cobori.

Şi noi vom da fructe, şi noi vom fi hore de flori.

Gloria noastră toată-n vârf se presimte...”

Şi-un curcubeu pe deasupra tulpinelor strâmte

cade vestind: nu moarte, desigur, nu moarte,

pomilor tineri în dimineaţa de marte…

Ileana Mălăncioiu – Jocul

Îmi iau numărul meu de pietre

şi le aşez cât mai riscant

şi-ncep jocul convinsă

că oricum voi pierde.

De ce joci, totuşi?

mă veţi întreba.

Ce altceva pot să fac?

vă voi răspunde.

Apoi liniştită

voi muta mai departe

piatră după piatră

munte după munte.

Veronica Porumbacu – Primăvara

Primăvara îşi scoate corniţele

şi sparge subsuorile cafenii ale ramurilor.

Braţele-i cresc,

antene lungi cu muguri în vârf.

Nu se zăresc la prima vedere.

Dar când le prinzi între degete

boturile catifelate,

simţi cum se bucură, chiuie,

siguri pe viaţa lor plină, în curând revărsată.

S-au spart mugurii copacilor.

n-am auzit zgomotul lor.

Mi-au plesnit numai faţa frunzele.

Motiv banal de amintire picurată :

noi doi

nu-i mai vedem împreună.

ARTĂ PLASTICĂ SUB SEMN FEMININ...

Tia Peltz (n. 30 ianuarie 1923, Bucureşti - d. 5 martie 1999, Bucureşti) - graficiană, pictoriţă şi

scriitoare română de religie mozaică, membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România. A fost

fiica scriitorului şi ziaristului Isac Peltz.

TACLALE

Miliţa Petraşcu (cunoscută şi drept Miliţa Pătraşcu sau sub ortografia Militza Pătraşcu) (31

decembrie 1892, Chişinău - februarie 1976, Bucureşti) - artistă plastică, sculptoriţă şi portretistă,

participantă la mişcarea artistică de avangardă românească din perioada interbelică, mai ales la

gruparea din jurul revistei "Contimporanul", maestră în arta portretului, considerată cea mai

înzestrată femeie-sculptor a României în secolul al XX-lea.

FÂNTÂNA MIORIŢA

Rodica Toth Poiată (n.1950, Braşov) - pictoriţă contemporană.

INTROSPECŢIE ÎNSORIT

Margareta Sterian (n. Weinberg/ 16 martie 1897, Buzău – d. 9 septembrie 1992) -pictoriţă,

scriitoare şi traducătoare româncă de origine evreiască.

“Am considerat întotdeauna că un artist este mereu dator celor cărora li se adresează”.

(Margareta Sterian)

Omul de lut

Mi-a trimis Dumnezeu un om de lut

să nu fiu singură pe pământ.

Om de lut cu ochi de cobalt,

în apele lor adânci mă scald.

Om de lut cu gura de floare,

o vorbă m-alină şi alta mă doare.

NUNTĂ ÎN CURTE DUPĂ CORTINĂ

PEISAJ CU APĂ PEISAJ

Dincolo de fereastra mea …(fragment)

Dansând, vântul poartă trecătorii de subţiori,

păsările nu mai contenesc pe limba lor.

În asfinţit, un îndepărtat ocean de aur îşi rostogoleşte valurile mărunte pe cer…

Primăvară, şi eu îţi cer acum o veste bună:

ce-a mai rămas din mine, adună tu-ntr-o mână

şi-nsufleţeşte-mi lutul cu răsuflarea ta.

Ana Ruxandra Ilfoveanu (5 decembrie 1947, Ploieşti, România) - pictor şi desenator român,

Membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România.

BĂRBAT CU POCAL

Alma Redlinger (n. 8 martie 1924, Bucureşti) - pictoriţă, desenatoare şi gravoare din România.

ÎNCĂ O CĂMAŞĂ GATA