Referat Geografie

Temă :

Delta Dunării - caracterizare fizico-geografică

Student : Gârbă Marius

Centrul Brăila

Anul I

Delta Dunării - caracterizare fizico-geografică

Sursa Imaginii : http://www.pensiunideltadunarii.ro/images/harta_romaniei.jpg

POZIŢIE: în E ţării

LIMITE: - N – Graniţa cu Ucraina ( Bratul Chilia);

- S – Pod. Dobrogei( Dealurile Tulcei);

- E – Platforma continentală a Marii Negre+ Complexul lagunar Razim;

- V – Pod Dobrogei;

1

CARACTERISTICI:

- Câmpie aluvionară în formare;

- Relief pozitiv cu alt medie de 0,5 m si alt. max de 12 m Grindul Letea;

- Ostroave (insule joase, alungite formate prin depuneri de aluviuni pe cursul râului)

- Grinduri (forme de relief pozitive, situate în deltă sau pe margini): fluvio-maritime– s-au format datorita curenţilor marini + aluviunile aduse de Dunăre(Letea(dune), Caraorman, Săraturile), fluviale – în lungul braţelor Dunării, continentale – rămăşiţe de uscat predeltaic (Chilia, Stipoc);

- Formare într-un fost golf al Mării Negre prin depunerea de aluviuni;

- Relief negativ pe 75-80% din suprafata cu balti, lacuri, girle, brate, mlastini;

- Cuprinde trei braţe semnificative: Chilia, Sulina, Sf. Gheorghe+ Tulcea ( 17 km.)

- Chilia cuprinde cea mai mare parte din debitul fluviului (60%) cu multe ostroave şi are deltă secundară în Ucraina.

- Sulina este cel mai scurt şi cel mai navigabil( canalizat si pentru nave maritime) braţ şi cuprinde 18% din apele Dunării;

- Sf. Gheorghe are multe meandre pe cursul acestuia – 22% din debitul Dunării- insule la vărsare( Sacalin);

CLIMĂ: factorii ce influenţează clima în această zonă sunt:

- Marea Neagră;

- temperatura.m.a. peste 11° C ;

- precipitaţii.m.a –sub 400 mm/an;

- Vânturile: crivăţul şi brizele marine;

- Etaj de climă: de deltă şi litoral;

- Influenţă(nuanţă climatică) pontică.

LACURILE:Dranov, Lumina, Roşu, Puiu,etc.

VEGETAŢIE: de luncă – stuf, papură, sălcii, plopi, arini+pădure de stejari pe grindul Letea;

FAUNĂ:complexă cu păsari, mamifere si peşti;

SOLURI:de luncă si nisipoase.

2

CARACTERIZARE GENERALĂ

Delta Dunarii, rezultat complex al interactiunii dintre Dunare si mare, se gaseste în prezent, în cea mai mare masura, sub influenta activitatii fluviului.

Delta Dunarii este situaua în partea de est a României si la extremitatea sud-estica a Ucrainei si se prezinta în forma clasica a literei delta, avînd forma unui con plat cu vârful în punctul de separare a bratelor fluviului în zona strâmtorilor dintre Orlovka si Isaccea. La est de acest punct, valea se largeste marcând delta propriu-zisa care, înainte ca fluviul sa se verse în Marea Neagra, se extinde pe o suprafata de 100 km lungime x 100 km latime, iar de aici se continua în interiorul marii pe o distanta de aproximativ 10-15 km.

Fiind înconjurata la nord de Podisul Bugeacului, la vest de Podisul Dobrogei de Nord si partial de Podisul Bugeacului, iar la est si sud-est de Marea Neagra, zona de varsare a Dunarii se individualizeaza net ca ca unitate fizico-geografica aparte si este formata din Delta Dunarii (inclusiv zonele lacustre de la nordul si sudul deltei propriu-zise) si sectorul maritim din fata deltei.

Sectorul maritim din fata deltei este zona în care se produce amestecul apelor fluviale cu cele marine. El se întinde în general pâna la izobatele de 20-25 m.

Delta Dunarii (inclusiv zonele lacustre periferice) se întinde în nord pâna la paralela de 46o42' latitudine nordica (tarmul de nord al lacului Chitai), în sud pâna la 44o24' latitudine nordica (Gura Buhazului), spre vest pâna la 28o14' longitudine estica (tarmul de vest al lacurilor Ialpug si Cugurlui), iar înspre est pâna la 29o46' longitudine estica (gura bratului Noul Stambul).

Intre limitele prezentate, Delta Dunarii (inclusiv zonele lacustre periferice) are o suprafata de aproximativ 564.000 ha dintre care 442.300 ha pe teritoriul României si 124.000 ha pe teritoriul Ucrainei.

CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICĂ GENERALĂ

1) Asezare, limite

Delta Dunarii, cea mai joasa si cea mai noua regiune de campie, care se edifica continuu si sub ochii nostri, este situata in partea de est a tarii, la varsarea Dunarii in Marea Neagra intre:

♦ Campia Buceagului, dincolo de bratul Chilia la nord si nord-vest

♦ Podisul Dobrogei la Sud si Sud-Vest

♦ Marea Neagra la Est.

- In Delta este inclus si complexul lagunar Razim – Sinoe.

2) Geneza Delta Dunarii s-a format intr-un fost golf marin (ce includea si teritoriul Deltei si al lagunei Razim – Sinoe) datorita aluviunilor aduse de Dunare si depuse in mare. La aceasta

3

a contribuit foarte mult curentul circular al Marii Negre care a creat in Pleistocen, sistemul de grinduri conjugate din Delta : Letea, Caraorman, Saraturile.

3) Bratele Deltei Dunarea se desparte in cele trei brate principale, astfel (fig.20.1): prima bifurcare se produce la vest de Tulcea, la Patlageanca, aici despartindu-se spre nord bratul Chilia si spre mijlocul Deltei un alt brat care, la est de Tulcea, se bifurca in celelalte doua brate ale Dunarii : Sulina si Sfantul Gheorghe.

♦ Bratul Chilia – situat in nordul Deltei are lungimea cea mai mare si debitul cel mai ridicat (poarta 60% din volumul apelor fluviului). Pe bratul Chilia alterneaza sectoarele cu un singur curs (in dreptul grindurilor Stipoc, Chilia si Letea) cu sectoarele de bifurcare (adica despletire in mai multe cursuri secundare), intre grinduri ; de exemplu bratele secundare Tataru si Cernovca includ in interior ostroave, cum ar fi ostroavele Cernovca, Tataru si Babina. La varsarea in mare a Chiliei se creaza in prezent o Delta secundara, „Delta secundara a Chiliei”, care avanseaza in mare cu cativa zeci de metri pe an, dar pe teritoriul Ucrainei.

♦ Bratul Sulina – este cel mai scurt, deoarece este aproape rectiliniu. A fost regularizat si canalizat in urma cu aproape un secol. La varsarea in mare are loc o depunere relativ brusca a aluviunilor, la contactul intre apele dulci ale fluviului si apele sarate ale marii, formandu-se o bara de aluviunipe brat, „bara de la Sulina”, care are tendinta de a bloca gura de varsare; pentru diminuarea acestui efect a fost construit un dig in lungime de 12Km, care indeparteaza spre larg aluviunile aduse; de asemenea are loc o dragare continua a bratului pentru a-l pastra navigabil pentru nave maritime (cu un pescaj de 7 m).

♦ Bratul Sfantul Gheorghe, cu directia dominanta nord-vest - sud-est, este foarte meandrat. La varsarea sa se produce o acumulare continua de nisip care s-a consituit intr-un sir de insule, insulele Sacalin. Din bratul Sf. Gheorghe se desprind spre sud canalele Dranov si Dunavat, prin care se relizeaza legatura cu laguna Razim.

4) Relieful Deltei

- cuprinde, in regim natural, terenuri joase si terenuri inalte :

♦ Terenurile joase cuprind mlastini, lacuri (Isac, Obretin, Matita, Merhei, etc.), garle (de exemplu : Litcov, Dranov, Dunavat), brate secundare (Tataru, Cernovca), ostroave (Tataru, Babina, Cernovca) ; sunt terenuri inundabile si numai partial indiguite si desecate (in partea de vest a Deltei).

♦ Terenurile inalte sunt neinundabile (13% la cele mai mari ape), in general grinduri. Exista grinduri longitudinale (fluviale), transversale (fluvio-maritime) si continentale (Chilia si Stipoc).

• Grindurile longitudinale fluviale sunt create de aluviunile depuse de fluviu.

• Grindurile transversale fluvio-maritime au fost formate de aluviuni aduse de fluviu si de mare prin curentii circulari ai Marii Negre ; aceste grinduri sunt Letea, Caraorman, Saraturile, Ivancea si Crasnicol. Grindul Letea are altitudinea maxima din Delta (13m) si reprezinta o mare acumulare de nisip, dispus in fasii aproape paralele, sub forma unui

4

evantai, cu un relief de dune - interdune. Pe acest grind se afla padurea Hasmacu Mare – Letea, ocrotita prin lege. Grindul Caraorman (cu altitudinea maxima de 8 m) reprezinta de asemenea o mare acumulare de nisip. Grindul Saraturile, situat la varsarea bratului Sfantu Gheorghe in mare, formeaza pe tarm cea mai intinsa plaja din tara, cu cel mai fin nisip.

• Grindurile continentale sunt Chilia si Stipoc. Grindul Chilia (cu altitudinea de 6,5m) este o portiune a uscatului predeltaic (al Campiei Bugeacului, de la nord) inclusa Deltei datorita formarii si evolutiei bratului Chilia este acoperit cu loess. Grindul Stipoc (3m) este mult erodat.

5) Clima

Delta Dunarii, ca unitate fizico-geografica aparte, se individualizeaza si din punct de vedere climatic. Elementele climatice fiind generate în special de radiatia solara si circulatia atmosferica, prezinta caractere specifice datorita atât existentei marilor întinderi de apa, cât si vecinatatii cu marea.

Delta Dunarii se gaseste într-o zona de interferenta a traseelor de deplasare a maselor de aer, care se formeaza deasupra Oceanului Atlantic, bazinul Mediteranean si continentul Eurasiatic. Caracterul continental al climei devine mai putin predominant, pe masura apropierii de litoral.

Caracterizarea anotimpurilorIarna este relativ calduroasa, temperaturile medii din cea mai friguroasa luna

(ianuarie) fiind în jur de -10 grade. Primavara (martie - aprilie) este uscata si racoroasa. Incalzirea se manifesta uneori

din februarie, însa temperaturile medii pozitive se stabilesc abia în martie. Temperaturile pot urca deseori ziua pâna la 20-25 grade C, iar o data cu invazia maselor de aer rece, pot scadea sub -10 grade C.

Vara esta calda si secetoasa. Incepe de obicei în luna mai si se termina la sfârsitul lunii septembrie. In mai temperatura medie este de +15 grade C, dar sunt înregistrate si raciri provocate de trecerea fronturilor reci, temperatura coborând uneori pâna la +5 grade C.

Toamna începe în octombrie si dureaza pâna la începutul celei de-a doua jumatate a lunii decembrie. Temperatura se ridica ziua pâna la 20 grade C, a doua jumatate a toamnei este ploioasa si racoroasa, temperatura aerului scade sub 15 grade C.

Clima Deltei Dunarii este determinata de pozitia ei in extremitatea estica a tarii, unde predomina climatul temperat continental de tranzitie cu nuante de ariditate evidente.

♦ Temperatura medie anuala este de 10o-11oC, temperatura medie a lunii celei mai calde (iulie) este de 22o-23oC, iar a lunii celei mai reci (ianuarie) de -2oC.

♦ Precipitatiile sunt foarte reduse (sub 400 mm anual), Delta fiind regiunea cea mai secetoasa din tara. Lipsa precipitatiilor este compensata de umiditatea datorata evaporatiei de pe suprafetele acvatice.

♦ Bat frecvent crivatul (din nord-est) si brizele diurne.

5

6) Apele: reprezinta o componenta de baza a Deltei : exista bratele fluviului, garlele si tesatura canalelor de legatura intre lacuri si brate si in final lacurile, baltile si mlastinile.

Reteaua hidrografica principala este constituita din bratele fluviale ale Dunarii : Chilia, Sulina si Sf. Gheorghe.

Fluviul se desparte în trei brate principale de la nord spre sud, dupa cum urmeaza: Bratul Chilia, Bratul Sulina, si Bratul Sf. Gheorghe. La nivel scazut al fluviului, acestea transporta 60%, 21%, si respectiv 19% din apele Dunarii, iar la nivel ridicat, 72%, 11% si 17%. In perioada de crestere a apelor, din cauza insuficientei capacitati de transport a întregului volum de apa pe cele trei brate de varsare.

Având o asemenea suprafata, Delta Dunarii este, ca marime, a doua din Europa dupa Delta Volgai (18.000 km2), fiind urmata de cea a Padului (1.500 km2).

♦ Dunarea : - la Patlageanca debitul Dunarii este de 6470 m3/s

(egal cu cel al Volgai). Cele trei brate duc volumul apelor fluviului astfel : Chilia 60%, Sulina 18,8% si Sfantu Gheorghe 21,2%. Debitul solid este de 58,7 mil.t aluviuni/an dintre care o parte sunt depuse in Delta si alta parte sunt transportate in mare.

♦ Lacurile : Un specific peisagistic si hidrografic este dat de suprafetele lacustre ; cele mai importante lacuri sunt Dranov (cel mai intins din Delta propriu-zisa), Merhei, Matita, Fortuna, Gorgova, Bogdaproste, Isac, Puiu, Puiulet, Rosu.

In sudul Deltei se afla situata laguna Razim – Sinoe, cel mai mare complex lacustru (700 Km2). E format din lacurile Razim (415 Km2), Golovita, Smeica, Sinoe. Este despartit de mare prin grindurile Chituc si Perisor (sectionate la Gura Portitei si Periboina). Are ape salmastre, adancimi mici (pana la 2.8 m), doua insule (Popina, fiind mai inalta, este rezervatie de fauna).

Reteaua hidrografica secundara este formata din sahale, gârle, canale, jepse si periboine.

Sahalele sunt foste brate ale Dunarii, aflate în prezent într-un stadiu de colmatare.     Gârlele, ca si sahalele sunt elemente de retea hidrografica naturala, caracterizate prin dimensiuni mult mai mici.Jepsele sunt elemente depresionare de forma alungita care au rol de retea hidrografica numai în timpul apelor mari.Periboinele sunt mici sparturi de litoral. Lacurile de delta, considerate tip aparte, pentru caracterul lor specific, se întâlnesc mai ales în zona deltaica dintre bratele principale. Lagunele maritime sunt foste golguri barate de cordoane litorale, având înca legatura cu marea. In afara de cele mai mari, respectiv Razelm, Golovita, Zmeica, si Sinoe.Mlastinile sunt suprafete acoperite permanent sau aproape permanent cu apa, dar aceasta nu este suficient de adânca, astfel încât sunt invadate de stuf si vegetatie de balta.     Japsele sunt acele depresiuni alungite, cu un relief aproape plat, lipsite aproape complet de neregularitatii, dar având o sectiune transversala concava.

6

In delta fluviala predomina prafuri, argile, mâluri si turbe. Este caracteristica prezenta foarte redusa nisipurilor, pe cand in delta fluvio-maritima predomina nisipurile organice.

a) Caracterizarea morfo-hidrografica generala. Zona de varsare a Dunarii este din alcatuita patru mari subunitati:

1. Delta propriuzisa, între zona lacustra Ialpug-Catlabug-Chitai si complexul lagunar Razelm-Sinoe (383 000 ha).

2. Zona lacustra Ialpug-Catalpug-Chitai, la nord de bratul Chilia (86 000 ha).

3. Complexul lagunar Razelm-Sinoe, inclusiv grindul Chituc (95 000 ha).

4. Setorul maritim din fata deltei

Cele mai adânci, dispuse de asemenea dispersat, se întâlnesc în anafoarelede pe bratele principale. Astfel, pe bratul Chilia patul albiei coboara la -36m, pe bratul Tulcea la -34m, pe Sulina -18m, iar pe bratul Sf. Gheorghe sub -26m.

b) Elementele morfo-hidrografice. Delta Dunarii este un adevarat mozaic de elemente morfo-hidrografice. In cadrul acestora se deosebesc doua mari categorii:

1) pozitive (grindurile fluviale, cordoanele litorale, grindurile maritime complexe, litoralul deltei) si

2) negative.

Sectorul maritim din fata deltei se întinde pe o fâsie lata de 10-15 km, aproximativ pâna la izobatele 20-25 m. Din punct de vedere morfologic este o câmpie litorala submersa, sector marginal prelitoral al platformei continentale din nord-vestul bazinului Marii Negre.

Circulatia apelor se face în special sub influenta vânturilor si este caracterizata atât de prezenta unor curenti a caror directie generala este de la nord-est spre sud-vest, cât si de existenta unor curenti turbionari la sudul proeminentelor litoralului deltei.

7) Vegetatia

Vegetatia Deltei este o vegetatie de lunca, cu numeroase specii adaptate excesului de umiditate. Suprafetele de balti, mlastini si partial cele lacustre sunt acoperite cu stuf. Printre arbori predomina esentele moi (plop, salcie), la care se adauga padurile de stejar Letea si Caraorman.

In Delta Dunarii, conditiile biologice deosebit de favorabile create de prezenta permanenta sau aproape permanenta a apei, face ca vegetatia sa se dezvolte luxuriant. Predominanta elementului acvatic atrage dupa sine o dezvoltare predominanta a vegetatiei de balta îndeosebi a vegetatiei palustre dure, din care caracteristic pentru Delta Dunarii este în primul

7

rând stuful.Intr-adevar aici se gaseste cea mai compacta suprafata stuficola de pe glob (circa 240 000 ha).

Prezenta si dezvoltarea vegetatiei sunt în directa dependenta de variatia în timp si spatiu a regimului hidric. De aceea în Delta Dunarii, între repartitia vegetatiei si cea a elementelor morfo-hidrologice exista deseori o vizibila concordanta. De asemenea, ghiolurile, mlastinile, japsele, grindurile fluviatile, litoralul sau sectorul marin din fata delte, constituind biotopuri si biocenoze aparte, au fiecare dintre ele o vegetatie specifica.

Vegetatia din Delta Dunarii este în general de trei categorii: acvatica, palustra si de uscat.

1. Vegetatia acvatica se afla în grupa complexelor de biotopi de gârle, mlastini si lacuri. Ele ocupa portiunile cele mai adânci ale depresiunilor din acest sector al deltei.

Dintre plantele submerse, cele mai frecvent întâlnite sunt diferitele specii de Potamogeton, bradis, sârmulita sau vârjoaica, coada calului, otratel, formatiuni de caracee si altele. Plantele submerse au o larga dezvoltare atât în ghioluri si gârle putin adânci, cât si în mlastini.

Dintre plantele cu frunze plutitoare, cel mai frecvent întâlnite sunt nufarul alb si nufarul galben, plutnita, ciulini de balta, broscarita, rizacul etc. Plantele cu frunze plutitoare sunt raspândite atât în ghioluri cât si pe marginea gârlelor si canalelor.

2. Vegetatia palustra, este caracteristica pentru zonele mlastinoase; ea este dezvoltata cu precadere în delta dintre zona lacustra Ialpug-Catlabuc-Chitai si complexul lagunar Razelm-Sinoe. In cadrul acestei vegetatii predomina stufarisurile, ea fiind formata în principal din stuf, papura, pipirig, rogoz etc.

3. Vegetatia de uscat. Vegetatia de uscat din Delta Dunarii este de mai multe feluri: paduri amestecate (paduri de sleau), paduri de salcii pasuni si culturi agricole.

8) Fauna

Cuprinde animale tereste (iepure, vulpe, cainele enot, mistret, etc), mamifere de apa (bizamul, vidra), pasari (280 de specii dintre care amintim speciile de pelicani, cormorani, egrete, garlite, etc.) si o fauna acvatica cuprinzand pesti comuni (somn, caras, stiuca, crap, platica, etc.) si sturioni (morun, pastruga, cega, nisetru), asa numitii „ pesti fara oase ” mentionati in antichitate de Herodot.

Ca si vegetatia, fauna Deltei Dunarii este deosebit de bogata. Numeroaselor specii ale faunei locale li se adauga numeroasele elemente ihtiologice marine patrunse în apele deltei pentru ecloziune si hrana, cât si numeroasele specii de pasari migratoare, deoarece prin aceasta regiune trec cinci cai principale de migratie. Datorita conditiilor biologice favorabile, cât si a unei relative izolari, se gasesc aici multe specii de pasari care în alte regiuni de pe glob ori au disparut tiganusul, gasca cu gatul rosu, lopatarul etc, ori sunt pe cale de disparitie cormoranul pitic, pelicanul alb si pelicanul cret, pasarea ogorului etc. Bogatia de fauna se manifesta si în mediu acvatic si pe uscat, datorându-se atât întrepatrunderi apei cu uscatul, cât si a vecinatatii apelor Dunarii cu cele marine.

8

Cele mai importante categorii de fauna, întâlnite în Delta Dunarii sunt:

Fauna de pesti. Fauna piscicola din Delta Dunarii este remarcabil de bogata în specii, cuprinzând 75 de specii. Majoritatea sunt specii de apa dulce (în numar de 44), celelalte fiind specii migratoare care apartin faunei din Marea Neagra si care trec prin Delta Dunarii în special în timpul perioadei de migratie. Cam 30% din specii sunt exploatate prin pescuitul comercial intensiv, dezvoltat foarte mult în ultimii 20 de ani. Ca urmare a "transformarilor" (regularizari si adaptari ale cursurilor de apa, poldere etc.) care au avut loc în ultimele decenii în jurul si în interiorul Deltei Dunarii, marea majoritate a populatiilor de pesti sunt într-o situatie critica si deosebit de critica.

Paralel cu aceste modificări în privinţa volumului pescuitului, s-a înregistrat şi o modificare a compoziţiei speciilor. Speciile valoroase din punct de vedere comercial, cum ar fi: crapul, somnul, ştiuca şi, în mai mică măsură, bibanul şi şalăul, au scăzut în foarte mare măsură. Pe de altă parte, populaţii ale speciilor cu valoare comercială mai mică au cunoscut o dezvoltare exponenţială. Ca regulă generală, s-a înregistrat o descreştere a populaţiilor peştilor de pradă în beneficiul ne-prădătorilor, şi o înlocuire a crapului cu bibanul.

Din cauza construirii de eleşteie, canale artificiale, a unei reţele de diguri pentru prevenirea inundaţiilor şi a fermelor piscicole intensive, libera circulaţie a peştilor prin ecosistem este obstrucţionată. Rezultatul este că peştii întâmpină dificultăţi în găsirea drumului către zonele inundate sezonier, pentru deponerea icrelor, în final actul reproducerii producânduse în zone neadecvate din punct de vedere ecologic şi de aici, o rată de supravieţuire juvenilă mult diminuată.

Broaste şi reptile. In Delta Dunării datorită diversităţii peisajului de asemeni se întâlnesc şi specii de broaste ca broasca de lac, broasca raioasa, brotacelul etc., multe şopârle dintre care cea mai importantă este şopârla de nisip, considerată ca specie foarte rară, precum şi şerpi, printre care mai importanţi din cauza rarităţii lor sunt vipera de nisip şi alte specii de şerpi rari ca sarpele rau, singurul sarpe constricot din Romania. Aceşti şerpi se întâlnesc în mod deosebit în stepele aride din zonele grindurilor din pădurea Letea şi Caraorman, grindul Sărăturile, grindul Chituc, grindul Lupilor, precum şi în câmpurile din jurul Cetăţii Histria.

Pasarile. Păsările reprezintă una dintre cele mai mari bogăţii faunistice a Deltei Dunării, unde în terenurile umede, lucii de apă, zone mlăştinoase, marile întinderi ale câmpurilor de stuf şi apădurilor de şleau, oferă arii extinse de hrănire şi cuibărit pentru populaţiile de păsări din zona de vărsare a Dunării. Aceste zone, deşi reduse în mod considerabil faţă de întinderile lor de odinioară, sunt încă destul de vaste în comparaţie cu marea majoritate a celorlalte terenuri umede din Europa.

In Delta Dunării au fost observate peste 300 de specii de păsări. Din punct de vedere al dinamicii ornitofaunei Delta Dunădii şi în special litoralul Mării Negre dintre Baia Musura şi Gura Portiţa reprezintă unul din cele mai importante locuri (căi de migraţie) pentru majoritatea păsărilor din jumătatea estică a Europei şi chiar din nord-vestul Asiei, pe aici

9

migrând sau venind ca oaspeţi de iarnă specii ca: lebăda cântătoare, lebăda siberiană, gâsca cu gât roşu, ploierul nordic multe specii din genul piciorongilor, etc.

Mamiferele. In Delta Dunării şi în special în delta dintre braţele Chilia şi Sf. Gheorghe se găsesc numeroase specii, ca mistreţul, specie colonială care trăieşte în turme, cu o etologie (ierarhii sociale) foarte evoluată. Alte specii de mamifere cu frecvenţă mai ridicată sunt: iepurele, vulpea, pisica sălbatică, dihorul, alte mamifere răpitoare din zona forestieră sunt şi nurca şi hermelina, dintre ierbivorele mari întâlnite în zonele forestiere şi în general la limita acestora este căprioara. In zonele de stepă sunt întâlnite specii ca enotul şi şacalul, foarte rar, în stepele aride se întâlneşte şi dihorul de stepă precum şi micromamifere ca orbetele. In zonele lacustre se pot întâlni bizamul şi vidra.

9) Solurile:

Predomina solurile aluviale, solurile hidromorfe (lacovisti), nisipoase (pe grinduri) si numai pe o mica portiune, pe grindul Chilia, cernoziom. Invelisul de soluri este sarac, are fertilitate redusa si este partial inundabil.

10) Zone ocrotite:

Delta Dunarii este in ansamblul ei protejata la scara mondiala, fiind declarata rezervatie a biosferei (detalierea se face la disciplinele ecologice).

11) Gradul de umanizare:

Populatia si asezarile omenesti au, datorita conditiilor fizico-geografice, numeroase particularitati. In primul rand datorita intinderilor mari de ape densitatea populatiei are valori reduse, fiind de 25-50 loc./Km2 in jumatatea vestica si sub 25 loc./Km2 in est. Populatia este concentrata in asezarile rurale, situate in lungul bratelor fluviului, cu aspect linear, cum ar fi satul Crisan sau, pe grinduri, satele Letea, Caraorman, Sfantu Gheorghe, Chilia Veche (1200 loc.) . Alte localitati sunt Patlageanca, Maliuc, Mila 23. In asezarile rurale au predominat activitati legate de pescuit si agricultura.

Singurul oras din Delta este Sulina (~4000 loc.).

Orasul Tulcea nu este situat in Delta, dar coordoneaza activitatea economica si turistica a Deltei.

10