Pasta de dințiDentifricele

• Dentifricele sunt substanţe sub formă de pastă sau pudră aplicate pe dinţi cu ajutorul periei în scopul curăţirii suprafeţelor gingivodentare şi a lustruirii suprafeţelor dentare accesibile.

Din istorie: Epoca Antică

• 3000 – 5000 î.e.n. în Egiptul Antic a fost descrisă utilzarea unor amestecuri, pentru curăţirea dinţilor, cu conţinut de: cenuşă din viscerele vitelor cornute, piatra ponce, smirnă şi praf de coajă de ou. Probabil aceste amestec se aplica pe suprafaţa dinţilor cu ajutorul degetelor.

• În China Antică amestecurile pentru curăţirea dinţilor conţineau: sare, mosc (Substanță cu miros pătrunzător și plăcut, secretată de masculul moscului, care se folosește în industria parfumurilor, în cosmetică și în medicină) şi alte substanţe.

• În India Antică curăţirea dinţilor era considerată un ritual religios, promovat pe larg de Budha. Această procedură se efectua cu beţişoarele şi praf de piatra ponce cu acizi naturali.

Din istorie:Epoca Antică

• În Grecia Antică, unde o mare atenţie se acorda frumuseţii fizice, pentru îngrijirea dinţilor se utilizau amestecuri de cenuşă, praf de piatră, praf ars de scoici, talc, corali, sare şi miere.

• Romanii au preluat obiceiurile grecilor, dar foloseau şi alte amestecuri ce conţineau: praf din coajă de perlă, cenuşă de viscere ale vitelor cornute, cenuşă din coarnele de vite şi petale de trandafir sau smirnă pentru aromă. De asemena pentru combaterea mirosului neplacut se practicau „ape de gură” cu lapte de capră.

• În Persia se foloseau amestecuri din praf de coarne de cerb, coajă de melc şi ghips ars. De asemenea au fost descrise indicaţiile şi contraindicaţiile, precum şi calităţile abrazive ale unor substanţe.

Din istorie:Evul Mediu

• În Evul Mediu dezvoltarea dezvoltarea metodelor şi mjlaocelor de igienizare a cavităţii bucale s-a stopat, şi chiar a regresat.

• De exemplu într-o perioadă, pentru curăţirea dinţilor, se recomanda folosirea unui praf cu conţinut de pesmeţi puţin muşcaţi de şoareci.

• O altă recetă din epoca medievală descria un amestec de: oase de sepie, scoici de mare, piatra ponce, coarne arse de cerb, sare, trestie de zahăr, rădăcină de iris, care aduse la forma de praf.

• 1674 - analizînd sub microscop un frotiu cu conţinut din cavitatea sa bucală a depistat o multime de bacterii, iar după clatire cu apă cu sare, numărul bacteriilor a scazut aproape de zero. De atucni el zilnic facea clatituri cu apă cu sare.

Din istorie:Epoca Modernă

• Praful de dinţi, iar mai apoi şi paste de dinţi asemănătoare cu cele contemporane apar la începutul Epocii Moderne (sfîrşitul sec. XVIII) în Marea Britanie. Aceste amestecuri se comercializau în vase de ceramică sub formă de praf sau pastă.

• La început în compoziţia lor intrau: praf de caramidă, porţelan marunţit, aşchi, lut, cretă şi sapun. Aceste componente duceau la o abraziune considerabilă.

• 1824 – capătă o mare popularitate sapunul de dinţi, care conţinea sapun neutru, praf de cretă şi ulei de mentă.

• În Rusia majoritatea populaţiei utiliza cretă marunţită sau carbune de mesteacăn.

• Pîna în a doua jumătate a secolului XIX, pastele de dinţi erau produse de farmacişti, care amestecau praf de cretă, scorţişoară, salvie şi uleiuri volatile.

Din istorie:Epoca Modernă

• Totuşi primele paste de dinţi apar în a doua jumătate a secolului XIX. În componenţa lor intra praf de cretă repartizat uniform intr-o masă gelatinoasă. Iniţial în calitate de liant era folosit amidonul în soluţie de glicerină, care ulterior a fost înlocuit cu carbonat de sodiu.

• 1873 – compania americană Colgate-Palmolive prezintă prima din lume pastă comercializată în borcane.

• 1890 – Colgate-Palmolive începe comercializarea pastelor de dinţi în tuburi identice celor contemporane, aceste fiind mult mai igienice şi practice.

Din istorie:Epoca Contemporană

• 1915 – în compoziţia pastelor sunt adaugate extracte de eucalipt, mentă, capşună ş.a.• Tot la începutul sec. XX în compoziţia pastelor de dinţi a fost adaugat fermentul

pepsina, care conform convingerilor producătorului asigura înalbirea dinţilor.• Un pas important în producerea pastelor de dinţi a fost introducerea în compoziţia lor

a fluorului, în anii 50 a sec XX.• 1955 - Procter & Gamble prezintă prima pastă de dinţi cu acţiune anticarioasă - Crest

with Fluoristat, care conţine fluor. • Anii 70-80 – pe lîngă fluor în compoziţia pastelor se adaugă calciu.• 1987 – în compoziţia pastelor intra componentul antibacterian – triclosanul.• În 2006 apar primele paste de dinţi care conţin hidroxiapatită sintetică.• Desigur perfecţionarea pastelor de dinţi nu se termină aici...

Formularea pastelor de dintiPe lîngă 20-42 % de apă pastele de dinţi pot avea în compoziţia sa diverse ingridiente, dar cele de bază sunt: abrazivele, fluorul şi detergenţii.Un sistem abrazivConstituie aproximativ 50% din volumul pastei de dinţi. Sunt particule insolubile care contribuie la înlăturarea depunerilor dentare. De cele mai dese ori în rolul de abrazive îl au particulele de hidroxid de aluminiu (Al(OH)3), carbonat de calciu (CaCO3), diferiţi hidrofosfaţi de calciu, silicaţi şi zeoliţi, şi mai rar hidroxiapatita sintetică (Ca5(PO4)3OH).

Pe lîngă depunerile dentare substanţele abrazive înlătură trepatat şi unele porţiuni de smalţ, cement şi dentină dezgolită.Polimerii: CMC –agenți de îngroșareFluorurileFluorurile în diferite forme s-au dovedit a fi cele mai efectivă în prevenţia cariei. Fluorurile utilizate cel mai frecvent: fluorura de sodiu (NaF), fluorura de staniu (SnF2) şi monfluorofosfat de sodiu (Na2PO3F). Concentraţia fluorurilor variză între 1000 şi 1500 ppm.

SurfactanțiMulte paste de dinţi conţin lauril sulfat de sodiu care asigură distribuţia lor uniformă şi mareşte efectul de curăţire.Alte componente-Agenți antibacterieni – triclosan (clorura de zinc) reduce gingivitele şi are acţiune antiplacă.-Aromatizanți – uleiuri volatile, mentol, ulei de lamaie. Au rol de a face mai placută folosirea pastelor.-Substanțe remineralizante – nanocristale de hidroxiapatită şi fosfaţii de calciu.

• Abrazivul este componentul individual major al pastelor înalt abrazive/slab umectate, de tipul II. Dimensiunea, forma şi cantitatea particulelor, dar şi împachetarea acestora influenţează reologia pastelor de dinţi. Problema principală care se pune în acest caz este menţinerea în suspensie a particulelor, deci evitarea sedimentării lor atunci când produsul este depozitat. Particulele abrazive sunt suspendate într-un mediu pseudoplastic care, asesea, manifestă şi prag de tensiune şi de aceea reologia unor asemenea sisteme este complexă.

Formularea pastelor de dinti• Până în anul 1960 sistemul abraziv costituia jumătate din pasta de dinţi şi

era reprezentat de o sare de calciu (fosfat dicalcic dihidrat, cretă). • Compatibilitatea acestui abraziv cu componenta fluorurată a pastelor cu

fluor nu a fost cea dorită, deoarece abrazivul şi fluorura interacţionează cauzând insolubilizarea acesteia din urmă. Problema a fost parţial rezolvată prn folosirea monofluorfosfatului de sodiu ca sursă de ion fluorură în locul fluorurii de sodiu sau de staniu. O altă soluţie a fost utilizarea unui abraziv mai compatibil şi mai eficace, cum ar fi silicea amorfă hidratată în concentraţie relativ mică. Această înlocuire a abrazivului cu silice a adus o serie de avantaje în formulările de paste de dinţi, ca: aspect plăcut, claritate, compatibilitate sporită cu o gamă largă de agenţi de combatere a cariilor şi de protecţie a gingiei, aromă mai puternică, senzaţia de prospeţime şi proprietăţi corespunzâtoare de utilizare şi cost redus al ingredientelor.

Formularea pastelor de dinti• Produslele cu silice abrazivă au fost rapid adoptate de public şi de industrie

şi comercializate în două variante: transparentă şi opacă. Din acest motiv se utilizează de către consumatori şi comercianţi nomenclatura de gel(tip I) pentru produsele clare, transparente şi de pastă(tip II) pentru produsle opace. Aceste denumiri, însă, sunt improprii, având în vedere unele interferenţe în compoziţie şi proprietăţi ale celor două tipuri de produse.

• Pastele silice- abrazive şi cele convenţionale sunt formulate pe principii diferite.

• Din analiza celor două reţete rezultă că între ele există diferenţe de tipul şi proporţia de abraziv, tipul şi proporţia de polimer pentru structurare, greutatea specifică şi transparenţă.

• Trebuie precizat faptul că în pasta de tipul I reologia este determinată de sistemul polimer/umectant, pe când în pasta de tipul II reologia este puternic dependentă de proporţia mare de abraziv.

Formularea pastelor de dinti

• Industria de fabricare a pastelor de dinţi este considerată o sursă continuă de noi produse care sunt introduse ocazional pe piaţă, bazându-se în special pe efectul emoţional şi mai puţin pe superioritatea din punctul de vedere terapeutic şi al capacităţii de curăţire. Exemple sunt pastele cu bicarbonat de sodiu şi cele cu toate ingredientele naturale.

• Polimerii introduşi în compoziţia pastelor de dinţi au rolul de agenţi de întărire şi de îngroşare, prin capacitatea lor de a forma structuri tridimensionale în sisteme sărace în solvent. Atributele speciale cerute de gumele şi răşinele precum şi de la polimerii sintetici selectaţi pentru formulările de paste de dinţi sunt legate de posibilitatea de a crea sisteme sărace în solvent, care sunt pseudoplastice, tixotrope şi au prag de tensiune. Prin capacitatea lor de imobilizare a fazei apoase, aceşti compuşi previn sinereza.

• Interacţiunea dintre polimer şi solvent este importantă mai ales pentru pastele de tipul I. De exemplu, în acest tip de produse trebuie să se utilizeze PEG pentru realizarea structurii atunci când polimerul este NaCMC, dar nu şi în cazul când în calitate de polimer se foloseşte hidroxietilceluloza.

• În formularea pastelor de dinţi de tipul I- gel sunt recomandate cinci categorii de polimeri: NaCMC, silicele hidratate, acizi poliacrilici, gume xantan şi carrageenani, consideraţi capabili de structurare în reţele tridimensionale, cu bune caracteristici organoleptice şi de stabilitate.

• Carboxilmetilceluloza de sodiu (NaCMC) este un polimer folosit în mai multe variante, astfel încât unele soluţii de NaCMC sunt pseudoplastice şi altele nu, unele sunt tixotrope şi altele nu. Tixotropia este o funcţie de gradul de substituţie al celulozei precum şi de uniformitatea acestei substituţii. Vâscozitatea soluţiilor de NaCMC şi de amestecuri ale NaCMC cu alţi polimeri depinde nu numai de istoria forfecării ci şi de timpul scurs între încetarea forfecării şi momentul măsurării vâscozităţii. Reologia produsului este influenţată şi de alţi factori, cum ar fi proporţia de apă în sistemul sărac în lichid, prezenţa sărurilor, concentraţia şi compoziţia amestecului de polimeri.

• Toate pastele de tipul I conţin silice hidratată în sortimentele care cuprind de la xerogeluri la silice pirogenice. Xerogelurile sunt preferate datorită dimensiunilor particulelor şi faptul că acestea sunt substanţe inerte, dar şi capacităţii de a forma reţele tridimensionale puternice într-un sistem sărac în solvent.

• Carbomerii (acid poliacrilic(Carbopol)) formează geluri puternice, clare, cu apa şi cu sistemele sărace în solvent, la concentraţii foarte scăzute şi pH neutru. Ei dau structuri cu prag de tensiune mare, capabile să suspende particulele abrazive şi să fluidifice rapid produsele când e depăşit pragul de tensiune. Pastele de tipul I formulate cu carbomer şi alţi modificatori reologici prezintă prezintă o stabilitate excelentă, curgere lină la aplicarea unui efort şi recuperare extrem de rapidă a structurii când efortul se relaxează. Aceste caracteristici se reflectă în bandă moale de pastă cu întrerupere fermă după extrudare, rămânând intactă pe perie şi dispersabilitate rapidă în gură. Viteza de restructurare este atât de mare deoarece relaxarea efortului este atât de rapidă, încât scăderea lui sub pragul de tensiune are loc aproape instantaneu.

• Guma xantan este utilizată ca stabilizator de suspensie în pasta de dinţi, avâns avantajul unui prag de tensiune şi al unei vâscozităţi practic independente de temperatură şi de pH. De asemenea xantanul este chimic inert faţă de ceilalţi ingredienţi ai pastei de dinţi. Soluţiile de gumă de xantan sunt puternic pseudoplastice.

• În formulările pentru pastele de dinţi pot fi incluse şi alte gume sau răşini, unele chiar fără prag de tensiune, dar cu proprietăţi specifice de stabilizare a spumei sau de senzaţie plăcută în gură.

• Carrageenanul - tolerează solvenţii miscibili cu apa şi de aceea se folosesc ca agenţi de îngroşare în pastele de dinţi.

• Detergenții și alți aditivi pot influenţa reologia pastei de dinţi.

• Detergenţii, cum ar fi sarea sodică a sulfatului de lauril utilizat în pasta de dinţi, sunt fie fără efect asupra vâscozităţii sistemului, fie pot micşora vâscozitatea pastelor slab abrazive. Este dificil de prevazut efectul detergentului deoarece el depinde de tehnica de prelucrare, de tipul de formulare a pastei, de tipul şi concentraţia polimerului, de mărimea forfecării exercitate în amestecare etc. Se poate aprecia că efectul asupra umectării şi a solubilizării ulterioare a polimerului reprezintă influenţa majora a detergentului din sistem.

Indicațiile de bază:

• Curăţirea suprafeţelor dinţilor, gingiilor, limbii şi a spaţiilor interdentare de resturi alimentare şi depuneri dentare.

• Acţiune curativ-profilactică asupra ţesuturilor dure dentare şi mucoasa cavităţii bucale.

Cerințele față de paste de dinți:1. Ele trebuie să fie neutre2. Trebuie să posede clităţi de lustruire şi curăţire3. Să aibă un miros şi gust plăcut4. Să posede acţiune racoritoare şi dezinfectantă5. Să nu fie daunătoare şi să aibă o acţiune curativ-profilactică

Clasificarea pastelor de dinți:

• Pastele de dinţi se împart în dpuă grupe mari:

I. Paste igienice

II. Paste curativ-profilactice1) Paste ce conţin substanţe biologic - active;

2) Paste cu conţinut de săruri minerale;

3) Paste ce conţin fermenţi;

4) Paste cu suplimente biologice- propolis;

5) Paste cu efect anticarios:

a) paste ce conţin calciu şi fosfat

b) paste cu conţinut de fluor.

Pastele igienice• Acest tip de paste asigură un efect de curăţare şi împrospătare şi nu

conţine componente curativ-profilactice.

• Compoziţia: - Carbonat de calciu– 38-40 %- Glicerină – 20-22 %- Apă – 32,5-39,3 %- Carboximetilceluloză de sodiu – 1-1,5 %- Ulei volatil– 1 %- Laurisulfat de sodiu – 0,2-2 %- Odorizant – 0,5-1 %

Pastele curativ-profilactice• Acest tip de paste pe lîngă componentele de bază mai conţine şi

adjuvanţi biologic activi: vitamine, extracte, infuzii de plante medicinale, săruri, fermenţi, microelemente. Pastele curativ-profilactice sunt preconizate atît pentru ingrijirea zilnică a cavităţii bucale în scop igienic şi profilactic, cît şi pentru profilaxia concretă a cariei, bolilor parodontale, afecţiuni ale mucoasei.

• Pastele curativ-profilactice pentru utilizare zilnică trebuie:- să nu conţină componente antibacteriene agresive şi substanţe active de albire (peroxid de carbamidă).- indicele de abrazivitate sa fie nu mai mare de 100 (între 70 şi 80)- in calitate de componente antibacteriene in pastele de folosire zilnică sa fie prezente extracte vegetale.

1) Paste ce conţin substanţe biologic - active

• Pastele ce concţin substanţe biologic active îmbunătăţesc procesele metabolice, stimulează regenerarea ţesuturilor, contribuie la scăderea gingivoragiilor, posedă calităţi deodorante înalte. Unele paste conţin hidroxiapatite, care asigură prelucrarea ţesuturilor dentare cu ioni de calciu şi fosfat, închid microfisurile, micşorează hipersensibilitatea ţesuturilor dentare, au efect antiinflamator local pronunţat, acţiune locală analgezică, diminuiază creşterea şi dezvoltarea bacteriilor, au acţiune antistatică asupra stafilococului alb şi auriu şi streptococilor.

1) Paste ce conţin substanţe biologic - active

PARODONTAX – pastă de dinţi, preparată pe bază de substanţe naturale.

Preîntîmpină dezvoltarea gingivoragiilor şi inflamţiilor gingivale, are efect bacteriostatic fără a afecta flora normală a cavităţii bucale, neutralizează produşii acizii ai dezintegrării glucidelor, contribuie la întărirea gingiilor şi a dinţilor, oferă senzaţia de curăţenie şi prospeţime. În compoziţie intră menta, smirna, salvie, muşeţel, bicarbonat de sodiu.

2) Paste cu conţinut de săruri minerale

Pastele cu conţinut de săruri minerale îmbunătăţesc circulaţia sanguină, stimulează procesele metabolice, are acţiune antiinflamatoare, asigură un slab efect analgezic. Efectul este datorat conţinutului sporit de calciu la o concentraţie optimă de componenţi magneziu-sulfaţi. Sărurile contribuie la dizolvarea mucusului, împiedică formarea depunerilor dentare moi, şi favorizează desprinderea microorganismelor de pe suprafaţa smalţului.

3) Paste ce conţin fermenţi

Pastele ce conţin fermenţi fac parte din mijloacele de igienă cu o înaltă acţiune de curăţare. Ele dizolvă depunerile dentare moi, resturile alimentare, depunerile de nicotină, îmbunătăţind astfel igiena cavităţii bucale. Anume pastele de dinţi ce conţin fermenţi se recomandă în fazele acute ale bolilor parodontale şi afecţiunilor mucoasei. Componentele active sunt polivinilpirolidonua, proteaza. dextronaza, hialuronidaza, mucinaza, twin-40. Mecanismul de curăţire pronunţat este dat de proprietatea enzimelor de a dizolva depunerile dentare moi, neinfluenţînd smalţul dentar.

4) Paste cu suplimente biologice

Pastele cu suplimente biologice posedă acţiune antiinflamatoare şi regenerativă, fapt ce permite utilizarea lor în tratamentul gingivitelor, parodontitelor şi afecţiunilor mucoasei. Pastele ce conţin 10 % gliceroborat posedă acţiune antiseptică, bacteriostatică, fungiostatică şi fungicidă. Indicaţiile utilizării sunt: candidozele acute şi cronice, stomatite, glosite şi heilite, gingivite, parodontite. Pastele ce conţin vit B5 au acţiune antiinflamatorie şi de regenerare a ţesuturilor moi . Se utilizează în caz de afecţiuni inflamatorii.

5) Paste cu efect anticariiPastele cu efect anticarie întăresc ţesuturile minerale şi previn

formarea depunerilor dentare. Această se realizează datorită adaosului de fluor, fosfor şi calciu.

La crearea pastelor cu conţinut de fluor concentraţia acestuia trebuie sa fie cca 2 %. Efective sunt pastele ce conţin 1-3 mg de fluor la 1 g de pastă.

Cercetările au arătat că folosirea pastelor cu fluor la copii scad riscul apariţiei cariei cu 15 – 35 %.

Efectual anticare se explică prin faptul că fluorurile măresc rezistenţa smalţului. Pătrunderea fluorului în structura smalţului crează un sistem mult mai rezistet de fluorapatită, favorizează fixarea legaturilor dintre calciu şi fosfaţi, şi în plus suprimă creşterea microflorei în depunerile dentare moi.

5) Paste cu efect anticariosCel mai activ efectul anticarie al pastelor ce conţin fluoruri se

manifestă în perioada maturării smalţului, adică în copilărie. Astfel e necesar de a folosi aceste paste preponderent în copilărie. În ţara noastră, unde este un deficit de fluor în apă, folosirea pastelor cu fluoruri este chiar necesară, dar aceasta nu înseamnă că ele trebuie utilizate în masă de către toţi cetăţenii.

Se recomandă pastele de dinţi profilactice cu fluor: -tuturor adulţilor, ca prevenţie; -tuturor pacienţilor, indiferent de riscul cariogen (excepţie fac copii sub

2 ani), de două ori pe zi; -în cazul pacienţilor cu carioactivitate medie sau crescută, când se

recomandă mai mult de două periaje pe zi; -pentru desensibilizare dentară; -celor cu xerostomie.

5) Paste cu efect anticariePastele cu efect anticarie ce conţin săruri de calciu şi fosfat

ameliorează structura şi componenţa smalţului dentar, asigurînd o carierezistenţă înaltă, micşorează permiabilitatea ţesuturilor dentare. Sunt eficiente în tratamentul şi profilaxia cariei dentare în stadiul de macula albă, în caz de hipersensibilitate dentară. Unele paste au în componenţa s-a glicerofosfatul de calciu şi antiseptice. Glicerofosfatul de calciu contribuie la întărirea matricei şi activează procesele de mineralizarea a ţesuturilor dure dentare.

5) Paste cu efect anticariosPasta de dinţi Blend-a-med conţine Fluorură de sodiu,

care datorită activităţii biologice înalte bine se asimilează de către ţesuturile dure dentare, asigurînd protecţia împotriva cariei. Fluorul asigură retenţia calciului în smalţ, menţinînd astfel integritatea cristalelor de HA.

Pasta de dinţi Aquafresh de asemnea conţine fluorură de natriu, care posedă activitate biologică înaltă asigurînd ţesuturilor dure dentare o cariorezistenţă înaltă. Pasta de dinţi gust plăcut, împrospătează şi deodorează cavitatea bucală.

Pasta Colgate conţine fluorură de natriu, care asigură protecţia împotriva cariei, creşte ceriorezistenţa. Pasta scade hipersensibilitetea ţesuturilor dure dentare, improspătează şi deodorează cavitatea bucală.

Proprietăţile fizico-chimice -reologia

• Caracteristicile fizico-chimice ale pastei de dinţi sunt de o importanţă majoră în fabricarea unui produs atractiv pentru consumator. Unele dintre aceste caracteristici cum sunt: aroma, prezenţa unei fluoruri eficace, capacitatea de a inhiba formarea tartrului sau a plăcii şi costul, nu sunt legate de reologia produsului.

Proprietăţile reologiceCondiţiile cheie ale comportării pastei de dinţi, care sunt dependente de proprietăţile reologice sunt:• Formarea unei benzi continue şi uniforme de pastă la extrudarea din tub;• Lipsa curgerii pastei din tub în absenţa unei presiuni de extrudare;• Efort minim pentru extrudarea pastei din tub;• Întreruperea fermă a jetului de pastă, după ce cantitatea dorită a fost extrudată pe peria

de dinţi;• Pasta extrudată să rămână intactă pe periuţă, fără a se scurge printre perii

acesteia(proprietatea de stand-up);• Dispersia rapidă a pastei în cavitatea orală;• Răspândirea rapidă a aromei;• Spuma formată să fie plăcută şi în volum apreciabil;• Posibilitatea clătirii rapide şi complete după periaj;• Limpezirea uşoară a salivei;• Stabilitatea fizică în timpul depozitării şi transportului pastei ambalate;• Compatibilitatea cu mecanismul de debitare;

Caracteristcile reologice ale pastelor de dinți

• Translarea condiţiilor necesare de comportare a pastelor de dinţi în termeni reologici conduce la următoarele caracteristici:

• Vâscozitate mare;• Pseudoplasticitate;• Existenţa pragului de tensiune;• Tixotropie (transformarea unui gel în solid);• Refacerea rapidă a structurii după deformare;

Vâscozitatea

• Vâscozitatea ridicată a pastei de dinţi oferă asigurarea că aceasta nu va curge afară din tub când capacul este scos şi că nu va avea loc scurgerea pastei printre perii periuţei de dinţi. Dezavantajele vâscozităţii mari sunt:

• Extrudarea dificilă,• Obţinerea unui jet neuniform de pastă;• Dispersarea lentă în timpul periajului;• Producerea unei spume groase, adezive şi dificil de îndepărtat;• Aceste calităţi nu afectează funcţiile pastei de dinţi, dar pot

avea influenţă negativă asupra operaţiei de periaj, mai ales pentru anumite grupe de consumatori ca bătrâni, handicapaţi, copoii.

Plasticitatea

• Pseudoplasticitatea este o proprietate de curgere independentă de timp. Lichidele pseudoplastice se subţiază la forfecare şi îşi refac instantaneu vâscozitatea atunci când forfecarea încetează.

• Fluiditatea la forfecare este un atribut important al pastei de dinţi. La viteze mici de forfecare vâscozitatea trebuie să fie destul de mare pentru a preveni scurgerea ei afară din tub sau printre perii periuţei de dinţi. La viteze mari de forfecare , ca cele din timpul periajului, vâscozitatea trebuie să fie mică pentru a se realiza o dispersie uşoară a pastei în jurul structurilor orale.

Pragul de tensiune

• Pragul de tensiune este definit ca efortul minim ce trebuie aplicat pentru ca un material să înceapă să curgă. Cu alte cuvinte pragul de tensiune reprezintă efortul necesar pentru a transforma un sistem cu reologie de solid în unul cu reologie de lichid.

• O valoare suficient de mare a pragului de tensiune este importantă pestru o pastă de dinţi care nu va curge decât după aplicarea unui efort destul de mare pentru a depăşi starea de solid. De asemenea existenţa pragului de tensiune ajută la menţinerea în suspensie a particulelor abrazive puternic imobilizate în starea de repaus a produsului.

• Tixotropia este o proprietate dependentă de timp. Sistemele tixotrope devin mai puţin vâscoase dacă sunt solicitate la forfecare, iar când ele rămân în repaus o perioadă de timp, apare o creştere a vâscozităţii aparente. În cazul pastelor de dinţi restructurarea în repaus poate ajuta la menţinerea solidului abraziv în suspensie. Un sistem lichid tixotrop este caracterizat printr-o reogramă ci histerezis a cărui arie este o măsură a gradului de tixotropie. Cu cât este mai puţină apă în pasta de dinţi cu atât este mai puternică tixotropia sistemului, deci cu atât este mai lung, timpul necesar pentru refacerea structurii. Comportarea tixotropă este o indicaţie asupra formării unor structuri tridimensionale în polimerii conţinuţi de pasta de dinţi.

• Refacerea rapidă a structurii după deformaţia produsă de extrudarea pastei de dinţi sau de alte forţe este foarte importantă deoarece ea restaurează starea reologică originală pregătind-o pentru următoarea extrudare şi face ca banda de pastă extrudată să stea pe periuţă. În plus, viteza de relaxare a efortului imediat după extrudare trebuie să fie destul de mare pentru ca efortul de forfecare să scadă sub pragul de tensiune sau sub un efort de forfecare la care curgerea este absentă sau foarte redusă. Cu cât restructurarea este mai rapidă cu atât sistemul va atinge mai rapid starea de relativă imobilitate.

Va multumesc pentru atenţie!

Respectaţi igena cavităţii bucale ;)