Transcript
Page 1: Curs introductiv Asigurari si reasigurari

" New York-ul nu este opera oamenilor, ci a asigurătorilor....fără asigurări, n-ar exista zgârie-nori, deoarece nici un muncitor n-ar accepta să lucreze la o asemenea înălţime, riscând să facă un plonjon mortal şi să-şi lase familia în mizerie; fără asigurări, nici un capitalist nu ar investi milioane pentru a construi astfel de clădiri, pe care un singur muc de ţigară le-ar putea transforma în scrum; fără asigurări, nimeni nu ar circula cu automobilul pe străzi.

Chiar cu un Ford, un bun şofer este conştient de faptul că în fiecare clipă riscă să dea peste un pieton."Henri FORD

GENERALITĂŢIEste unanim recunoscut şi constatat faptul că puterea economică a unei ţări se

află în sistemul bancar şi de asigurări.De asemenea, economiile cele mai stabile, în care nivelul de prosperitate al populaţiei

este ridicat, se întâlnesc în ţările cu un sistem de asigurări bine pus la punct şi prezent în viaţa economică, şi acest fapt nu este deloc întâmplător.

De aceea, pentru viaţa mileniului III nu se poate imagina un real progres, susţinut şi de durată, fără asigurări. Definiţie:„Asigurarea este un mijloc de a acoperi o parte a riscurilor cu care se confruntă persoanele sau firmele în activitatea lor de zi cu zi sau în cea de afaceri, acoperind consecinţele financiare ale unor evenimente nedorite.”

„ Asigurarea este o formă de protecţie bazată pe un contract, prin care o persoană fizică sau juridică, numită asigurat, cedează anumite riscuri unei persoane juridice - asigurator, plătind acestuia o sumă de bani, numită primă de asigurare.”

Mod de acţiune:Asigurarea compensează financiar efectele unui eveniment nefavorabil.Fondurile pentru compensarea financiară a asiguratului sunt create de asigurător, din

primele plătite de persoanele sau organizaţiile care au cumpărat asigurări.În cazul în care deţinătorul poliţei va suferi un prejudiciu, asigurătorul acceptă riscul unor

despăgubiri semnificativ de mari, în schimbul primelor încasate.Așadar, privită prin prisma modului de acţiune, asigurarea reprezintă o metodă

de transfer al riscului, iar asigurătorii sunt aceia care îşi asumă riscul. Rolul şi funcţiile asigurării

Rolul fundamental al asigurărilor:Protejarea bunurilor şi persoanelor împotriva diferitelor riscuri

Page 2: Curs introductiv Asigurari si reasigurari

Funcţiuni socio-economice:Contribuţia la crearea produsului intern brut;Participarea în calitate de ofertant pe piaţa capitalului de împrumut;Realizarea de plasamente de resurse în investiţii sau pe piaţa înscrisurilor de valoare.

Dezvoltarea industriei asigurărilor prezintă astfel, conotaţii economice complexe, care implică nu doar persoanele asigurate ci şi întreaga societate. Scurt istoric al asigurărilor

Începuturile asigurărilor îşi au originea în cele mai vechitimpuri, oamenii de ştiinţă neavând posibilitatea să stabilească,decât cu aproximaţie, perioadele istorice ale apariţiei lor.

În China anticăExistă unele date potrivit cărora negustorii chinezi îşi încărcau marfa pe mai multe vase,

pentru a fi transportată pe fluviile periculoase ale Chinei, cu scopul de a reduce riscul ca întreaga marfă să fie distrusă în timpul transportului fluvial. În Imperiul babilonian

În jurul anului 3000 înainte de Hristos, în timpul Babilonului s-a practicat un anumit fel de împrumuturi maritime, care îl exonerau pe împrumutat de obligaţia de a le restitui, dacă marfa sau nava sufereau pierderi, avarii sau dispariţii.Dovezile iniţiale se referă la Codul lui Hammurabi (1760 i.Hr.), identificat foarte târziu (1902, Susa).Codul cuprinde 282 de clauze, care demonstrează că babilonienii erau buni negustori şi că erau bine edificaţi asupra naturii contractelor, asupra valorii bunurilor, asupra împrumuturilor, dobânzilor, garanţiilor etc.Stela originala din diorit, de aprox. 2,5 m, descoperit la Susa (Iran) in 1902, se afla la Muzeul Luvru din Paris.O copie, pe tăblițe de lut, a fost descoperită în resturile bibliotecii din Ninive a regelui asirian Asurbanipal. În Grecia anticăGrecii au preluat experienţa babilonienilor şi fenicienilor şi au început să emită unele hârtii de valoare.În secolul al IX lea înainte de Hristos, legile Rhodosului au constituit baza teoretică şi practică a uzanţelor maritime referitoare la avaria comună.

În secolele următoare, romanii au aderat la acelaşi sistem.

În Italia de NordÎn evoluţia asigurărilor şi a reasigurărilor un rol important l- au avut negustorii italieni din Italia de Nord, de la începutul mileniului al doilea.

Page 3: Curs introductiv Asigurari si reasigurari

În Ţările de JosÎn anul 1310, Ducele de Flandra a decis înfiinţarea Camerei de Asigurări de la Bruges pentru asigurări împotriva riscurilor maritime.Bruges a fost unul dintre primele centre comerciale care a practicat asigurările maritime.

În Marea BritanieLa Londra, Parlamentul a elaborat reglementări privind asigurările, emiţând în

anul 1601 „Legea privind poliţele de asigurare folosite între negustori”.Mai târziu, în secolul al XV-lea, Spania, prin centrul comercial şi portual Barcelona, a

început să practice pe scară largă asigurările maritime datorită comerţului practicat cu Italia. Dezvoltarea asigurărilor este foarte strâns legată de extinderea transporturilor pe mare şi cu deosebire a asigurărilor maritime, care au influenţat toate celelalte tipuri de asigurări. În poliţele de asigurare din această perioadă erau menţionate următoarele riscuri:

calamităţile naturii riscurile mării, incendiu şi aruncarea încărcăturii pestebordul navei confiscarea de către autorităţi locale represaliile alte obstacole.

Concomitent cu asigurările maritime, de transport, a reasigurărilor, au luat fiinţă

asigurările de persoane, indeosebi cele de viaţă.

Mai târziu s-au instituit şi reasigurările de viaţă.

Concomitent cu asigurările şi reasigurările de viaţă s-au practicat încă din secolul al XIX-lea şi asigurările şi reasigurările de persoane împotriva accidentelor. Asigurarea, aşa cum este percepută în zilele noastre are ca izvor de apariţie Marele Incediu din Londra din anul 1666, când au fost distruse 13.200 de case.

In urma acestui dezastru, Nicholas BARBON a deschis primul birou pentru asigurarea clădirilor.

In anul 1680, englezul a infiinţat prima companie de asigurări de incendii din Anglia, denumită «The Fire Office». In Statele Unite, prima companie de asigurari a demarat activitatea tot prin incheierea asigurarilor pentru incendii, cu sediul in Charles Town, (orasul Charleston de astazi, Carolina de Sud), in anul 1732.

Benjamin FRANKLIN a contribuit la popularizarea si standardizarea practicilor de asigurare, in special pentru asigurarile impotriva incendiilor.

In anul 1752, a fondat “Philadelphia Contributionship for the Insurance of Houses from Loss by Fire”, prima companie care colecta contributii in vederea prevenirii incendiilor.

Aceasta organizatie nu numai ca lansa avertizari in cazul unor incendii, dar, de asemenea, putea refuza asigurarea anumitor cladiri unde riscul de incediu era mult prea mare, ca de exemplu, in cazul caselor de lemn.

Page 4: Curs introductiv Asigurari si reasigurari

Istoricul asigurărilor în ţara noastră

Activitatea din domeniul asigurărilor de bunuri,persoane şi răspundere civilă, desfăşurată în ţara noastră, se întinde pe o perioadă de peste 140 de ani. Prima etapă

a început în anul 1871, când s-a înfiinţat prima societate de asigurări s-a încheiat în anul 1948, când s-a introdus sistemul economiei planificate. dezvoltarea asigurărilor în această etapă s-a făcut în condiţiile specifice economiei

de piaţă, atingând performanţele cele mai înalte în perioada interbelică. în perioada celei de-a doua jumătăţi a sec. al XIX-lea, până la începutul primului război

mondial, se remarcă o proliferare a societăţilor autohtone de asigurări în ţara noastră; cele mai reprezentative dintre acestea sunt: Transilvania, Dacia, România, Naţionala,

Generala, Agricola, Unirea, Prima Ardeleană.

În practica acestor societăţi, riscurile cu specific agricol lipseau aproape complet din asigurări, cu toate că erau solicitate tot mai insistent, iar dezvoltarea activităţii de creştere a animalelor se impunea ca necesitate stringentă.

în perioada interbelică s-a dezvoltat în ţara noastră şi activitatea în ramura asigurărilor de viaţă.

după primul război mondial se remarcă o pătrundere masivă a capitalului străin în activitatea de asigurare din România.

Cea mai intensă activitate de asigurare din perioada capitalismului în ţara noastră s-a înregistrat în deceniul al patrulea al sec XX, când s-au practicat toate formele de asigurări cunoscute şi toate ramurile acestora.

Etapa a doua începe în anul 1948, când, în urma actului de naţionalizare a principalelor mijloace de

producţie, societăţile de asigurare din ţara noastră au fost naţionalizate şi trecute în proprietatea statului.

ele au continuat să funcţioneze în vechea formă de organizare până la 1 sept. 1949, când au fost puse în lichidare, iar portofoliul lor şi rezervele tehnice au fost preluate de Societatea Generală „Sovromasigurări” – înfiinţată în acelaşi an.

în anul 1953, aceasta a fost lichidată, ADAS preluând portofoliul acesteia

De la această dată se constituie monopolul statului în domeniul asigurărilor de bunuri, persoane, răspundere civilă, ADAS fiind singura instituţie de asigurare din ţara noastră. Asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă devin asigurări de stat.În această perioadă, monopolul statului a împiedicat dezvoltarea şi diversificarea asigurărilor, accentul punându-se pe eficientizarea activităţii de asigurare şi nu pe satisfacerea cerinţelor asiguraţilor.

Page 5: Curs introductiv Asigurari si reasigurari

Etapa a treiaMonopolul statului în domeniul asigurărilor a durat până în anul 1990, când prin H.G. nr

1279 s-a desfiinţat Administraţia Asigurărilor de Stat, activitatea acesteia fiind preluată de 3 societăţi comerciale pe acţiuni:

Asigurarea Românească S.A. Societatea de asigurare şi reasigurare ASTRA S.A. Agenţia CAROM

Până în prezent au luat fiinţă numeroase societăţi cu capital privat, fapt ce a condus la diversificarea ofertei de asigurare.

Forţele distructive ale naturii şi accidentele - pericole permanente pentru viaţa, integritatea corporală şi bunurile omuluiForţele naturii declanşează calamităţi cu efecte distructive puternice. Printre acestea se numără: seceta îngheţul ploile torenţiale uraganele avalanşele de zăpadă ş.a.

inundaţiile cutremurele de pământ trăsnetul incendiile prăbuşirile şi alunecările de teren

Dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii face posibilă creşterea rapidă a producţiei, uşurarea muncii, progresul social, dar în anumite împrejurări, ea poate provoca accidente care să avarieze sau să distrugă complet anumite mijloace de producţie şi bunuri de consum ori să afecteze capacitatea de muncă şi chiar vieţile oamenilor.

Omul, prin modul necorespunzător în care îşi îndeplineşte uneori atribuţiile ce-i revin în activitatea economică sau prin comportarea sa reprobabilă în societate, poate să provoace pierderi semenilor săi. Anumiţi factori social-economici pot, de asemenea, provoca fenomene cu efecte negative asupra desfăşurării neîntrerupte a activităţii economice.

Din această categorie fac parte: crizele economice şomajul inflaţia conjunctura economică nefavorabilă etc. Cauzele independente de voinţa omului au un character obiectiv, iar cele legate de comportamentul omului, poartă un caracter subiectiv.

Page 6: Curs introductiv Asigurari si reasigurari

Cauze cu caracter obiectiv poziţia terenului faţă de sursa de apă, ceea ce îl face să fie supus inundaţiilor sau să fie ferit de acestea; caracteristicile materialelor folosite la construcţiile de clădiri care le fac să fie inflamabile sau neinflamabile, rezistente sau mai puţin rezistente la seisme; sensibilitatea la grindină a unor culturi agricole etc. Cauze cu caracter subiectiv atitudinea inconştientă a unor persoane, care prin neglijenţă, superficialitate, iresponsabilitate etc. pot să provoace sau să favorizeze înregistrarea de accidente, cu grave efecte umane şi materiale.

În practica internaţională a asigurărilor, unele dintre evenimentele care provoacă pagube materiale şi/sau afectează viaţa şi integritatea corporală a oamenilor sunt denumite generic "catastrofe naturale", în timp ce altele sunt considerate "catastrofe tehnice". În categoria catastrofelor naturale sunt incluse: inundaţiile; furtunile; seismele (cutremurele de pământ şi seismele submarine);seceta şi incendiile provocate de temperaturi caniculare şi care transformă vegetaţia forestieră în scrum; frigul şi îngheţul;alte catastrofe naturale, în care intră căderile de grindină, avalanşele de zăpadă ş.a.

Mărimea pagubelor provocate de catastrofele naturaledepinde de: puterea de distrugere a forţelor naturiiacţiunea factorului uman (materialele folosite în construcţii măsurile de prevenire (protecţie) a catastrofelor în zonele ameninţate etc.)elemente aleatorii (de exemplu, momentul producerii unui seism, al ruperii unui dig, al declanşării unor avalanşe de zăpadă etc.). În categoria catastrofelor tehnice sunt incluse sinistrele care au o legătură nemijlocită cu activitatea omului. Este vorba de: incendii şi explozii; accidente de aviaţie; accidente maritime, lacustre şi fluviale; accidente rutiere şi feroviare; accidente produse în mine şi cariere; prăbuşiri de clădiri şi de lucrări de artă; alte sinistre.

Page 7: Curs introductiv Asigurari si reasigurari

Daunele (pagubele) produse de catastrofele naturale ori de cele tehnice segrupează în funcţie de mărimea mici medii mari. acestora în:

Se mai face distincţie între: daunele totale înregistrate în urma unei catastrofe daunele protejate prin măsuri speciale (asigurare).

CATASTROFE NATURALEPrintre calamităţile naturale cele mai păgubitoare şi mai de temut, având glob, se numără: o largă arie de răspândire pe furtunile inundaţiile seismele seceta incendiile Furtunile denumite, după caz, cicloane, uragane sau taifunuri, sunt deplasări de mase de aer având un diametru de la câteva zeci de km până la 1500 - 2000 de km, care se mişcă în spirală, după caz, în direcţia acelor ceasornicului sau în direcţia opusă acestora, timp de 4-7 zile şi chiar mai mult.Când într-o anumită regiune se formează, unul după altul, mai multe asemenea deplasări de aer, alcătuind un ciclon uriaş, acesta capătă o forţă excepţională.Cicloanele se formează atât în emisfera nordică, cât şi în cea sudică, în zona tropicală, ca şi în cea temperată. Regimul ploilor este diferit de la ţară la ţară şi de la o regiune la alta. Cauzele acestor diferenţe se regăsesc în poziţia geografică şi microclimatul local Zonarea mediei celor mai mari cinci valori ale intensităţii pluviale (1961-2000)

InundaţiilePrecipitaţiile sub formă de averse, ca şi ploile liniştite de lungă durată, cele căzute pe terenuri impermeabile ori în pantă abruptă conduc, de asemenea, la ieşirea râurilor din matcă şi la revărsarea lor.Fisurarea digurilor, ruperea barajelor, blocarea unor cursuri de apă cu trunchiuri de copaci, crengi, pietre şi alte aluviuni provoacă inundaţii extrem de păgubitoare.

SeismeleConstituie unul dintre fenomenele cele mai de temut ale naturii, deoarece ele pot provoca imense pagube materiale la suprafaţa pământului, precum şi modificări profunde ale structurii subsolului, ale fundului mărilor şi ale regimului de scurgere a apelor.

Page 8: Curs introductiv Asigurari si reasigurari

Dintre tipurile de cutremure înregistrate, sunt cunoscute următoarele:cutremurele de prăbuşire sunt violente, dar nu afectează decât zone restrânse;cutremurele vulcanice însoţesc erupţiile vulcanice şi se resimt pe arii relativ limitate;cutremurele tectonice sunt de departe cele mai importante. Statisticile arată că: Potrivit statisticilor realizate de Institutul de Cercetări Geologice al S.U.A. se produc aproximativ 3 mil. cutremure pe an; Se produc, în medie, aproximativ 8.000 de cutremure pe zi; Se produce un seism la fiecare 11 secunde;Peste 90% dintre cutremurele înregistrate de seismografe nu produc nici un fel de pagube.

În general, cutremurele cu epicentrul la mică adâncime (câteva zeci de km) sunt mult mai violente decât cele de la mare adâncime (cu epicentrul situat la 300-600 km). Zona epicentrală VRANCEA este de cel mai mare interes, deoarece aicise produc cele mai numeroase cutremure din România, cele maiputernice şi cu efecte dezastruoase pe ansamblul teritoriului ţării.

În fapt, în Vrancea se produc 2 tipuri de cutremure:crustale, de mică adâncime (h<60 km), de energie relativ joasă şi magnitudini destul de mici (maxim 5,2 grade pe scara Richter);subcrustale, intermediare, de mare adâncime (60<220 km). Acestea sunt cu adevărat periculoase, deoarece ating cele mai mari magnitudini (max~7,8-8,0) şi se resimt pe arii foarte întinse, producând distrugeri mari nu doar pe teritoriul României, dar şi în ţări vecine.

În fiecare secol se produc cam 4-5 cutremure majore vrâncene de adâncime intermediară, de obicei între 80-160 km, şi cu magnitudini de 7,0 sau mai mari. SecetaIndiferent de forma pe care o îmbracă - afectează puternic activitatea economică şi, prin aceasta, periclitează însăşi viaţa oamenilor şi a animalelor, pe întinse zone geografice. Întreruperea procesului vegetativ, din cauza insuficienţei sau a lipsei totale a precipitaţiilor şi/sau temperaturilor atmosferice ridicate, conduce la:diminuarea sau compromiterea întregii recolte din zonele calamitate creşterea mortalităţii animalelorînfometarea populaţiei, fapt care provoacă degradarea biologică a organismului umanaccentuarea mortalităţii generale şi în special a celei infantilediminuarea rezervelor de apă din bazinele de acumulare, râuri şi pânza freatică, cu consecinţe nefaste asupra consumului populaţiei, aprovizionării industriei, funcţionării centralelor hidroelectrice, desfăşurării normale a navigaţiei fluviale.

Page 9: Curs introductiv Asigurari si reasigurari

Pe un plan mai general, seceta influenţează negative mărimea produsului intern brut, echilibrul balanţei comerciale şi pe cel al balanţei de plăţi. Pe glob există întinse zone frecvent afectate de secetă, printre care se numără: Africa - cea mai mare parte a nordului continentului; America de Nord - statele din centrul şi vestul S.U.A; America de Sud - partea de vest a Argentinei şi parţialPeru şi Brazilia;Asia - importante regiuni din China, Mongolia, India, Asia Mică ş.a.; Europa - sudul continentului.

În ţara noastră, mai frecvent sunt afectate de secetă Dobrogea, estul Moldovei, Muntenia şi Oltenia. Grindina este un fenomen meteorologic ce însoţeşte de multe ori ploile şi în special furtunile. Caracteristica acestui fenomen este că plouă cu mici particule de gheaţă, de diferite dimensiuni şi forme. În general, grindina produce stricăciuni dacă diametrul particulelor este mai mare de 3 mm.În ţara noastră, grindina este un fenomen care se manifestă frecvent în numeroase regiuni, distrugând culturi agricole abia răsărite sau aflate în prag de recoltare, viţă de vie, pomi fructiferi, acoperişurile caselor (mai ales cele din şindrilă şi ţiglă), precum şi multe alte bunuri. Frigul, îngheţul şi furtunile de zăpadă perturb adesea viaţa economică şi provoacă importante pagube materiale.

Forme de protecţie a oamenilor şi a bunurilor împotriva acţiunii forţelor distructive ale naturii şi a accidentelor

Pentru combaterea fenomenelor (evenimentelor) aleatorii, generatoare de pagube, care sunt numite riscuri, omul are la îndemână mai multe posibilităţi: evitarea sau prevenirea riscului limitarea pagubelor provocate de riscurile produsecrearea de rezerve în vederea acoperirii, pe seama resurselor proprii, a eventualelor pagube trecerea riscului asupra unei societăţi de asigurări. 1. Evitarea sau prevenirea riscului constă în luarea de măsuricapabile să facă imposibilă producerea unui anumit risc. Este vorba, spre exemplu, de: renunţarea la cultivarea, în anumite zone, a acelor plante care sunt deosebit de sensibile la grindină sau la atacurile unor dăunători şi cultivarea altor plante mai rezistente în zonele respective; renunţarea la creşterea unor specii de animale în zonele în care acestea sunt în mod frecvent bântuite de epizootii; evitarea practicării unor meserii sau profesii de către persoanele predispuse să contacteze anumite boli profesionale, etc. După cum se ştie, defrişările sălbatice efectuate prin incendierea pădurilor în unele regiuni ale globului, pentru a extinde suprafeţele de teren agricol, ca şi

Page 10: Curs introductiv Asigurari si reasigurari

exploatările neraţionale ale pădurilor, conduc la modificarea climei, cu urmări grave pentru echilibrul ecologic.

Faţă de o asemenea evoluţie periculoasă, se impune respectarea cu stricteţe a: programelor de exploatare raţională a pădurilor şi de reîmpădurire de regularizare a torenţilor de creare a unor perdele de protecţie în anumite zone de combatere a dăunătorilor pădurii de prevenire a incendiilor în pădure etc. Prevenirea inundaţiilor provocate de Dunăre şi de râurile interioare reclamă: construirea de diguri (respectiv întreţinerea celor existente), care să protejeze culturile agricole şi localităţile de furia apelor ieşite din matcă crearea de acumulări (bazine) de apă capabile să preia cantităţile excedentare în perioadele în care nivelul apelor creşte peste normal şi pe care să le deverseze în perioadele când nivelul acestora scade. Pentru prevenirea incendiilor se impune luarea de măsuri tehnice şi organizatorice în stadiile proiectării, construcţiei şi exploatării obiectivelor industriale, social-culturale şi gospodăreşti, precum şi ale mijloacelor de transport. Prevenirea riscurilor se realizează prin măsuri având caracter "activ" sau "pasiv", după caz. Primele reduc probabilitatea producerii fenomenelor, iar secundele atenuează forţa de distrugere a acestora. 2. Limitarea pagubelor provocate de riscurile produse presupune ca, după producerea evenimentului, însă înainte ca acesta să fi luat sfârşit, persoanele interesate să ia măsuri capabile să reducă la minimum efectele dezastruoase ale acestuia. În această categorie intră măsuri ca: stingerea incendiului şi împiedicarea extinderii lui;localizarea epizootiilor şi lichidarea urgentă a focarelor epizootice;tratarea animalelor accidentate ori bolnave şi sacrificarea celor nevindecabile;înălţarea de diguri pentru protejarea localităţilor şi obiectivelor economice, social-culturale sau de altă natură în caz de inundaţii.

Pentru limitarea consecinţelor negative ale cutremurelor de pământ apare necesitatea respectării riguroase a normelor elaborate în acest scop de autorităţile competente. 3. Crearea de rezerve în vederea acoperirii, pe seama resurselor proprii, a eventualelor pagube, presupune constituirea de către unitatea economică a unui fond de rezervă, pe care să-l folosească pentru acoperirea pagubelor provocate de calamităţi sau de accidente.

4. Trecerea riscului asupra altei persoane se poate realiza în condiţiile în care persoana fizică sau juridică, ameninţată de un risc oarecare, consimte să plătească o sumă de bani unei alte persoane (de regulă o organizaţie specializată), care se angajează să suporte paguba provocată de riscul respectiv. Atunci când, în pofida acţiunilor de prevenire întreprinse de oameni, calamităţile naturale

Page 11: Curs introductiv Asigurari si reasigurari

sau tehnice s-au produs, este necesară luarea unor măsuri economice pentru acoperirea pagubelor pricinuite de acestea economiei naţionale şi reluarea procesului de producţie vremelnic întrerupt.

Necunoaşterea momentului izbucnirii calamităţilor natural sau al producerii unor fenomene întâmplătoare şi a intensităţii acestora impune ca, în permanenţă, societatea omenească să aibă la dispoziţia sa un anumit fond de mijloace, pe seama căruia să poată acoperi pagubele produse de aceste forţe distructive. Tipuri de fonduri de asigurare Societatea omenească cunoaşte forme variate de constituire a fondurilor băneşti de care are nevoie în cazul producerii unor calamităţi naturale sau accidente.

Acestea pot îmbrăca diferite forme: fonduri de rezervă constituite în mod individual fonduri de rezervă sau de asigurare constituite în mod centralizat fonduri de asigurare propriu-zisă a. Fonduri de autoprotecție (individuale) astfel de fonduri îşi constituie unele gospodării ale populaţiei şi mai cu seamă unele unităţi economice în măsura în care fondurile respective sunt destinate să acopere pagubele provocate de fenomene neprevăzute, ele capătă caracterul unor fonduri de autoprotecţie sau de autoasigurare numai în cazul când fondul de care dispune este suficient de mare, o gospodărie sau o unitate economică este în măsură să-şi refacă bunurile materiale distruse de fenomene naturale imprevizibile sau de accidente

b. Fonduri de rezervă constituite în mod centralizat. în anii conducerii planificate, pentru acoperirea pagubelor provocate de forţele naturii sau de accidente, bunurilor materiale ale organizaţiilor cooperatiste, se folosea pe scară largă metoda asigurării fiecare unitate cooperatistă - agricolă, meşteşugărească şi de consum - participa la constituirea, pe bază de mutualitate, a fondului de asigurare ADAS, care prelua asupra sa obligaţia acoperirii pagubelor provocate de calamităţi sau de alte evenimente neprevăzute c. Fonduri de asigurare propriu-zisă sunt constituite la dispoziţia unor societăţi comerciale sau a unor organizaţii mutuale de asigurare, în mod descentralizat, pe seama contribuţiei persoanelor fizice şi juridice asigurate (prime sau cotizaţii) se utilizează în mod centralizat pentru acoperirea pagubelor suferite de asiguraţi. CONCEPTUL DE ASIGURAREProblemele asigurării sunt abordate, după caz, sub trei aspecte: juridic economic financiar

Page 12: Curs introductiv Asigurari si reasigurari

Asigurarea sub aspect juridic Asigurarea, pentru a fi operantă, trebuie să capete formă juridică. O asemenea formă i-o conferă contractul, care constituie "legea părţilor", precum şi legea propriu-zisă, care emană de la puterea legislativă. Potrivit legii asigurărilor din 1995, "prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită îndemnizaţie, în limitele şi la termenele convenite". Formulări asemănătoare găsim şi în codurile civile ale altor ţări. Contractul de asigurare prezintă anumite trăsături caracteristice:1. este un contract consensual, adică se încheie valabil prin simplul consimţământ al părţilor.2. este un contract sinalagmatic, adică părţile contractante îşi asumă obligaţii reciproce şi interdependente.3. este un contract aleatoriu - la încheierea acestuia părţile nu cunosc existenţa sau întinderea exactă a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract (deoarece obligaţiile asumate de asigurat şi asigurător depind de un eveniment viitor şi incert în ceea ce priveşte realizarea sau momentul realizării sale).4. este un contract cu titlu oneros, adică fiecare parteurmăreşte să obţină un folos, o contraprestaţie în schimbul obligaţiei pe care şi-o asumă.5. este un contract succesiv, adică se eşalonează în timp. Asigurătorul se angajează să acopere un anumit risc o perioadă foarte lungă de timp, cu plata anuală sau subanuală a primei sau o perioadă foarte scurtă, cu plata integrală a primei, la încheierea contractului.6. este un contract de adeziune, adică deşi este redactat şi imprimat de asigurător, la el a aderat asiguratul.7. este un contract de bună credinţă, adică presupune ca executarea acestuia să se facă cu bună credinţă de către părţi (întrucât asigurătorul acceptă preluarea unui risc, bazându-se pe informaţiile furnizate de solicitantul asigurării). Legea constituie, alături de contract, o altă formă juridică de realizare a asigurării. Asigurarea prin lege are la bază principiul obligativităţii. În România, sfera asigurărilor obligatorii, foarte largă în condiţiile monopolului de stat asupra asigurărilor, s-a restrâns la minimum după desfiinţarea monopolului. Asigurarea contractuală constituie o modalitate de dobândire a securităţii individuale de către asiguraţi. Asigurarea obligatorie oferă protecţie de asigurare anumitor categorii de persoane fizice şi juridice, din considerente de ordin social şi economic naţional. Asigurarea sub aspect economic şi financiarExistenţa asigurării este indisolubil legată de necesitatea constituirii unui fond de resurse, destinat îndemnizării pagubelor provocate de anumite fenomene (evenimente).

Page 13: Curs introductiv Asigurari si reasigurari

Fondul de asigurare îmbracă în mod necesar formă bănească.Fondul de asigurare se formează în mod descentralizat, pe seama sumelor de bani (prime de asigurare sau cotizaţii), pe care le achită persoanele fizice şi juridice interesate în înlăturarea pagubelor pe care ar urma să le suporte, în cazul producerii anumitor fenomene.

Fondul de asigurare se constituie în vederea acoperirii unor pagube provocate de fenomene viitoare şi nesigure şi se utilizează în mod centralizat pentru: acoperirea pagubelor provocate de fenomenele asigurate, la asigurările de bunuri şi la cele de răspundere civilă, respectiv plata sumelor asigurate la asigurările de persoane; finanţarea unor acţiuni legate de prevenirea pagubelor; constituirea unor fonduri de rezervă la dispoziţia societăţii comerciale sau a organizaţiei mutuale de asigurare etc.

În procesul formării şi utilizării fondului de asigurare se nasc anumite relaţii economice între participanţii la asigurare. Ca şi celelalte componente ale sistemului financiar, asigurările îndeplinesc anumite funcţii:

Funcţia de repartiţie - funcţie principală a asigurărilor se manifestă, în primul rând, în procesul de formare a fondului de asigurare, pe seama primei de asigurare (contribuţiei). se manifestă în procesul de dirijare a fondului de asigurare către destinaţiile sale legale, şi anume: plata indemnizaţiei de asigurare finanţarea unor acţiuni cu caracter preventiv acoperirea cheltuielilor administrativ-gospodăreşti ale organizaţiei de asigurare şi constituirea unor fonduri de rezervă impozitele şi contribuţiile cuvenite asigurărilor sociale, datorate de organizaţia de asigurare, sunt dirijate la bugetul de stat, la bugetele locale, sau la casele de asigurări de sănătate, după caz. Funcţia de control este o funcţie complementară a asigurărilorAceasta urmăreşte: modul cum se încasează primele de asigurare şi alte venituri ale organizaţiei de asigurare modul cum se efectuează plăţile cu titlu de indemnizaţie de asigurare cheltuielile de prevenire a riscurilor cheltuielile administrativ-gospodăreşti, ş.a. corecta determinare a drepturilor cuvenite asiguraţilor urmăreşte gospodărirea judicioasă a fondului de asigurare şi a rezervelor legale constituite îndeplinirea integrală şi la termen a obligaţiilor financiare ale asigurătorului faţă de stat şi de terţi. După cum se ştie, noţiunea de asigurare se foloseşteîn legătură nu numai cu activitatea societăţilorcomerciale de asigurări, dar şi cu asigurările sociale.

Page 14: Curs introductiv Asigurari si reasigurari

ELEMENTE TEHNICE ALE ASIGURĂRILORÎn explicarea conţinutului asigurării, elementele definitorii care stau la baza acestora au un pronunţat caracter tehnic. Ca elemente definitorii pot fi enumerate: asigurătorul; asiguratul; contractul de asigurare; riscul asigurat; evaluarea; suma asigurată; norma de asigurare; prima de asigurare; durata asigurării; paguba sau dauna; despăgubirea de asigurare.

Spre deosebire de asigurările obligatorii (stabilite prin lege), în cazul asigurărilor facultative, actul juridic care face dovada relaţiei dintre asigurat şi asigurător este reprezentat de contractul de asigurare.

Relaţiile complexe care derivă din aceste operaţiuni impun ca prin contractul de asigurare să se stabilească: obligaţiile părţilor; riscurile asigurate; suma asigurată; termenele de plată ale primelor; termenele de încasare a despăgubirilor. Beneficiarul asigurării este acea persoană fizică şi/sau juridică care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată.

În general, beneficiarul asigurării este şi persoana asigurată, dacă prin contract nu se stabileşte altfel.

Contractantul asigurării este o persoană juridică sau fizică care încheie contractul de asigurare.

El nu este în toate cazurile asiguratul şi nici beneficiarul asigurării. Astfel, un agent economic poate contracta o asigurare pentru salariaţii săi, caz în care asiguraţii şi beneficiarii asigurării, sunt salariaţii. Riscul asigurat este reprezentat de un fenomen sau grup de fenomene, care odată produse, obligă pe asigurător să plătească beneficiarului asigurării despăgubirea.

Pentru ca un fenomen să poată constitui un risc asigurat, el trebuie să îndeplinească o serie de condiţii: Apariţia fenomenului (evenimentului) asigurat să fie posibilă, deoarece dacă un bun nu este ameninţat de nici un risc, asigurarea nu este necesară

Page 15: Curs introductiv Asigurari si reasigurari

Fenomenul trebuie să aibă în toate cazurile de apariţie un caracter întâmplător şi deci, nici asiguratul şi nici asigurătorul nu pot cunoaşte momentul de apariţie şi intensitatea producerii riscului. Trebuie să existe posibilitatea evidenţierii statistice rezultatelor acţiunii fenomenelor producătoare de pagube. Este necesar ca apariţia şi producerea unui fenomen să nu depindă de voinţa asigurătorului sau a beneficiarului asigurării. Valoarea bunului asigurat - se stabileşte prin evaluare. Evaluarea bunului asigurat constituie acea operaţiune prin care asigurătorul, în acord cu asiguratul, stabileşte valoarea bunurilor care vor fi cuprinse în contractul de asigurare. Această operaţiune stă la baza determinării nivelului îndemnizaţiei (despăgubirii), pe care asigurătorul consimte să o plătească asiguratului, în cazul apariţiei acelui fenomen asigurat care a produs pagube. Cu cât valoarea bunului asigurat este la un nivel mai apropiat de realitate, cu atât despăgubirea va da posibilitatea asiguratului să recupereze pagubele produse, iar asigurătorul să plătească preţul real stabilit prin obligaţia contractuală. Suma asigurată, ca element tehnic înscris în contractul de asigurare, reprezintă nivelul despăgubirii maxime acceptate de asigurător atunci când un eveniment asigurat se produce. Norma de asigurare este acel element prin care este determinată mărimea sumei asigurate. Normele de asigurare sunt stabilite prin lege sau de asigurător, pe unitate sau obiect asigurat (ha, animal, bucată etc.) şi sunt aplicabile numai în cazul asigurării de bunuri. La culturile agricole norma de asigurare este diferenţiată pe feluri de culturi. Prima de asigurare reprezintă acea sumă de bani pe care asiguratul o achită asigurătorului care se obligă, în schimb, să preia riscul si să acorde o îndemnizaţie în condiţiile producerii unei pagube. Ea stă la baza constituirii fondului de asigurare din care asigurătorul achită îndemnizaţiile (despăgubirile) în cazul producerii pagubelor aferente unui risc asigurat. Societăţile de asigurare stabilesc volumul total al primelor de asigurare (care urmează a fi plătite de asiguraţi în baza contractului consensual încheiat) la un nivel cel puţin egal cu volumul probabil al despăgubirilor totale ce urmează să fie achitate. Durata asigurării este elementul prin care se limitează perioada de timp în care există obligaţia contractuală între asigurător şi asigurat. În cazul asigurărilor facultative această perioadă este în funcţie de obiectul asigurat. Paguba sau dauna reprezintă efectul unui fenomen asigurat care a acţionat asupra obiectului asigurat şi a produs o pagubă.

Paguba poate fi: egală valoric cu valoarea asigurată, atunci când bunul asigurat a fost distrus în totalitate (totală) mai mică atunci când un anumit eveniment a acţionat parţial asupra bunului asigurat (parţială). Despăgubirea de asigurare – suma de bani pe care asigurătorul este obligat să o plătească, cu scopul de a compensa paguba produsă de riscul asigurat.

Page 16: Curs introductiv Asigurari si reasigurari

Despăgubirea nu poate depăşi suma asigurată şi este mai mică sau egală cu valoarea pagubelor. CLASIFICAREA ASIGURĂRILOR Metodologia sistemelor de asigurare clasifică funcţie de particularităţile pe care le prezintă. asigurările în

Aceste particularităţi sunt: domeniul la care se referă; obiectul de activitate; forma juridică de realizare; riscurile cuprinse în asigurare; sfera de cuprindere în profil teritorial; felul raporturilor care se stabilesc între părţile contractante. 1. Din punctul de vedere al domeniului la care se referă,asigurările se clasifică astfel: asigurări de bunuri asigurări de persoane asigurări de răspundere civilă.

Asigurările de bunuri cuprind acele valori de bunuri materiale aparţinând diverselor persoane fizice şi/sau juridice, care pot face obiectul unui risc.

În această categorie de bunuri asigurate sunt cuprinse o multitudine de elemente de capital fix şi circulant, ca de exemplu, culturile agricole, rodul viilor şi pomilor, autovehiculele, navele maritime şi fluviale, aeronavele, bunuri aparţinând populaţiei etc. Asigurările de persoane vizează orice persoană fizică care se asigură împotriva unor riscuri asigurate, cum ar fi accidentele, bolile, calamităţile naturale.

Prin această operaţiune se realizează nu numai o protecţie socială, ci şi o protecţie economică a societăţii.

Asigurările de răspundere civilă reprezintă forma de asigurare prin care asigurătorul acceptă despăgubirea pentru prejudiciul adus de asigurat unor terţe persoane.

Prin această formă de asigurare, răspunderea asigurătorului este limitată, respectiv răspunde contractual numai pentru paguba în sine şi nu îşi asumă răspunderea pentru acoperirea unor daune pentru care asiguratul răspunde în faţa legii. 2. Din punctul de vedere al obiectului de activitate, societăţile comerciale de asigurare din ţara noastră, prin contractul de societate şi statut, au structurat asigurările pe următoarele categorii: asigurări de viaţă; asigurări de persoane, altele decât cele de viaţă; asigurări de autovehicule; asigurări maritime şi de transport; asigurări de aviaţie; asigurări de incendiu şi alte pagube de bunuri; asigurări de răspundere civilă;

Page 17: Curs introductiv Asigurari si reasigurari

asigurări de credite şi garanţii; asigurări de pierderi financiare din riscurile asigurate; asigurări agricole. 3. Din punctul de vedere al formei juridice, se clasifică în: asigurări prin efectul legii - obligatorii asigurări facultative – contractuale

Asigurările prin efectul legii răspund intereselor de natură economică şi/sau socială ale statului, iar raporturile dintre asigurat şi asigurător drepturile şi obligaţiile sunt stabilite prin lege.

Asigurările facultative preiau în asigurare, în completare, un anumit risc asigurat prin efectul legii, cât şi acele riscuri asigurabile, care nu pot face obiectul asigurărilor obligatorii.

4. După riscurile cuprinse în asigurare, se clasifică astfel: asigurarea împotriva riscurilor determinate de unele fenomene speciale (incendiu, explozie, mişcări seismice) asigurarea împotriva fenomenelor naturale (grindină, furtună, ploi torenţiale, inundaţii, trăsnet), care sunt specifice asigurării culturilor agricole, rodul viilor şi al pomilor; asigurarea împotriva bolilor, epizotiilor şi accidentelor, practicate în cazul animalelor; asigurarea împotriva avariilor şi a unor riscuri specifice pentru mijloacele de transport; asigurarea împotriva evenimentelor ce pot apărea în viaţa oamenilor, cum ar fi: boli, accidente, pierderea parţială sau totală a capacităţii de muncă; asigurarea pentru cazurile de răspundere civilă, care se referă la prejudicii cauzate unor terţe persoane, prin accidente de muncă, accidente de autovehicule etc. 5. După sfera de cuprindere în profil teritorial,asigurările se grupează în: asigurări interne, în care părţile contractante au domiciliul în aceeaşi ţară, iar riscurile se pot produce pe acelaşi teritoriu asigurări externe, atunci când părţile contractante nu sunt în acelaşi teritoriu sau obiectul (riscul asigurat) se va afla şi se va produce pe teritoriul altei ţări. 6. După felul raporturilor care se stabilesc între părţile contractante asigurările se grupează în: asigurări directe prevăzute prin contractul de asigurare sau sub efectul legii; asigurări indirecte (reasigurări), care se caracterizează prin raportul care există între două societăţi de asigurare, din care una are calitatea de reasigurat, iar cealaltă de reasigurator.

Asigurarea indirectă reprezintă de fapt o asigurare a asigurătorului, raport ce apare numai în cazurile societăţilor de asigurare.


Recommended