ORGANELE ORGANELE LIMFATICE LIMFATICE

SECUNDARESECUNDAREConf. Univ. Dr. Ioana Cristina AMIHĂESEI Conf. Univ. Dr. Ioana Cristina AMIHĂESEI

UMF “Gr. T. Popa” Iasi UMF “Gr. T. Popa” Iasi Facultatea de MedicinaFacultatea de Medicina

Disciplina HistologieDisciplina Histologie

ORGANELE LIMFATICE SECUNDARE

1. Ganglionul limfatic

2. Splina

3. Ţesutul limfoid ataşat mucoaselor şi pielii

Ţesutul limfatic ataşat mucoaselor este lax şi dens.

Ţesutul limfatic lax - elemente limfoide şi elemente stromale - conjunctive şi vasculare.

Ţesutul limfatic dens - o mare densitate a limfocitelor.– Ţesutul limfatic este structurat– de-a lungul circ. limfatice - ganglioni limfatici– de-a lungul circ. sanguine - splina– corionul/submucoasa unor organe, ţesutul limfatic ataşat mucoaselor/pielii

Apar structuri:– tranzitorii - foliculi limfatici/infiltraţii, frecvent solitare; apar şi dispar, în funcţie de intensitatea stimulului antigenic.– permanente - foliculi/zone difuze din organele limfoide secundare: ganglion, splină sau organe cu funcţie de organ limfatic secundar - plăci Peyer,

amigdale, apendice ileo-cecal.

Foliculul limfatic - două aspecte, în funcţie de starea de repaus/activitate (contact antigenic): foliculi primari (areactivi) şi foliculi secundari (reactivi).

Foliculul I (areactiv) este format numai din LB mici, mature; are aspect omogen., violet; poate fi rotund / ovalar.

Foliculul II (reactiv) prezintă un centru clar (germinativ) datorită fenomenului de transformarea blastică şi expansiune clonală, reprezentând răspunsul imun, la contactul antigenic al LB. Structură ovalară, cu centru clar şi coroană de L, periferic. Coroana conţine mai ales L mici, mature, cu o îngroşare la un pol, numită capişon, îndreptată spre capsula organului limfatic (în ganglion) sau spre lumenul mucoasei respective.

Figura 1 - Foliculi limfatici

În centrul clar (germinativ) al foliculului secundar se găsesc: -limfoblaste (limfocite În centrul clar (germinativ) al foliculului secundar se găsesc: -limfoblaste (limfocite mari) care sunt rezultatul transformărilor blastice, celule cu mai multă citoplasmă; cu mari) care sunt rezultatul transformărilor blastice, celule cu mai multă citoplasmă; cu nucleu cu cromatină dispersată, cu 1-2 nucleoli, care dau nuanţa palidă a centrului nucleu cu cromatină dispersată, cu 1-2 nucleoli, care dau nuanţa palidă a centrului clar.clar.

– macrofage şi celule reticulare dendriticemacrofage şi celule reticulare dendritice, cu funcţie de celule APC (nu pot fi , cu funcţie de celule APC (nu pot fi diferenţiate una de alta, în microscopia optică);diferenţiate una de alta, în microscopia optică);

– LT4 helper (ajutătoare) CD4+,LT4 helper (ajutătoare) CD4+, intervin în cooperarea imună, transformând intervin în cooperarea imună, transformând limfoblastul în celulă efectoare.limfoblastul în celulă efectoare.

– plasmociteplasmocite, celule efectoare ale răspunsului imun umoral, celulele secretante de , celule efectoare ale răspunsului imun umoral, celulele secretante de anticorpi/imunoglobuline. Foliculul limfatic are frecvent la nivelul centrului anticorpi/imunoglobuline. Foliculul limfatic are frecvent la nivelul centrului germinativ un hemisfer întunecat şi unul luminos; în hemisferul întunecat germinativ un hemisfer întunecat şi unul luminos; în hemisferul întunecat predomină macrofagele, în hemisferul clar predomină limfoblastele.predomină macrofagele, în hemisferul clar predomină limfoblastele.

În coroana de limfocite predomină L mici: LB, LT4 helper, LT8 supresor, LB cu În coroana de limfocite predomină L mici: LB, LT4 helper, LT8 supresor, LB cu memorie.memorie.

1. 1. Ganglionul limfaticGanglionul limfatic

Ganglionii limfatici - staţii pe traiectul circulaţiei limfatice; la nivelul lor este filtrată limfa. Ganglionii pot fi ovalari / reniformi; au o margine convexă, o margine concavă şi un hil. Apar cam în luna a VI-a a vieţii intrauterine.

Ganglionii limfatici pot fi extirpaţi fără consecinţe pentru organism.

Ganglionii au origine mezenchimală. La nivelul lor are loc limfopoeza secundară.

Structură:

– Capsulă

– stromă

– Parenchim

Prin marginea convexă intră vasele limfatice aferente care formează capilare sinusoide limfatice, din care se formează vase limfatice eferente, care ies prin hil (alături de artere, vene, nervi).

Figura 2. Schematic representation of the structure of a lymph node. Note the outer and inner cortex, the medulla, and the blood and lymph circulation. Also note that the lymph enters through the convex side of the

node and leaves through the hilum. The lymph percolates through the node, exposing its contents to the action of defensive cells (macrophages, lymphocytes, APCs).

Locurile în care capsula este penetrată de vase conţine câteva fibre musculare netede. Din capsulă pătrund în interior, septuri conjunctive.

Stroma - reţea tridimensională de fibre de reticulină, ancorată pe capsulă şi septuri, care formează două tipuri de spaţii (ochiuri) - mici şi mari.

Ochiurile mici delimitează parenchimul ganglionar (ţesut limfatic dens). Ochiurile mari (largi) delimitează capilarele sinusoide limfatice (ţesutul limfatic lax). Împreună cu septurile, reţeaua stromală delimitează cele 2 mari zone ale ganglionului:

– corticala– medulara

Pe reţeaua stromală - celule reticulare cu prelungiri, celule de natură conjunctivă, care nu pot fi identificate în microscopia optică:

– fibroblaste cu citoplasmă bazofilă, nucleu cu nucleol evident, celulele au prelungiri; sunt implicate în sinteza reţelei de reticulină a stromei.

– reticulare-macrofagice au funcţie fagocitară şi sunt celule APC.– reticulare-dendritice sunt celule APC, secretă factori de homing (micromediu)

pentru LB.– reticulare-interdigitate sunt celule APC, secretă factori de homing pentru LT.

Zona corticală a ganglionului - zona de la periferie, cu excepţia zonei hilului; este formată la rândul ei din două subzone, zona corticală superficială şi zona corticală profundă (paracorticală).

Figure 3. Section of a lymph node showing the structure of the cortex and the medulla. The medullary cords and sinuses are clearly visible. PT stain. Low magnification.

CORTICALĂ SUPERFICIALĂ CONŢINE FOLICULI LIMFATICI I ŞI IICORTICALĂ SUPERFICIALĂ CONŢINE FOLICULI LIMFATICI I ŞI II; este o zonă ; este o zonă timoindependentă (populată cu LB).timoindependentă (populată cu LB).LB formate în foliculii secundari (prin transformare blastică şi expansiune clonală) sunt LB formate în foliculii secundari (prin transformare blastică şi expansiune clonală) sunt LB efectoare, care se transformă în plasmocite, scretante de Ig (Ac) şi LB cu memorie, LB efectoare, care se transformă în plasmocite, scretante de Ig (Ac) şi LB cu memorie, care asigură imunitatea de lungă durată a organismului. Plasmocitele trec în care asigură imunitatea de lungă durată a organismului. Plasmocitele trec în paracorticală, de aici, în cordoanele medulare, secretă Ac aproximativ paracorticală, de aici, în cordoanele medulare, secretă Ac aproximativ 2, 2, 3 săptămâni, 3 săptămâni, apoi mor.apoi mor.

ZONA CORTICALĂ PROFUNDĂ (PARACORTICALĂ)ZONA CORTICALĂ PROFUNDĂ (PARACORTICALĂ)Este dispusă între corticala superficială şi medulară - LT dispuse DIFUZ, DENS; este o Este dispusă între corticala superficială şi medulară - LT dispuse DIFUZ, DENS; este o zonă timodependentă. Prin venula cu endoteliu înalt, LT mature populează această zonă timodependentă. Prin venula cu endoteliu înalt, LT mature populează această zonă, alături de celule APC. Venula cu endoteliu înalt prezintă un perete subţire, practic zonă, alături de celule APC. Venula cu endoteliu înalt prezintă un perete subţire, practic lipsit de tunică medie, celulele endoteliale apar înalte, cubice; pe membrana celulară, lipsit de tunică medie, celulele endoteliale apar înalte, cubice; pe membrana celulară, celulele endoteliale exprimă receptori care recunosc limfocitele T imunocompetente.celulele endoteliale exprimă receptori care recunosc limfocitele T imunocompetente.

MEDULARAMEDULARA este formată din celule dispuse de-a lungul sinusurilor largi medulare, este formată din celule dispuse de-a lungul sinusurilor largi medulare, numite cordoane medulare; de fapt aglomerări liniare de celule, printre capilarele numite cordoane medulare; de fapt aglomerări liniare de celule, printre capilarele sinusoide limfatice - LB, LT, macrofage, plasmocite. Cordoanele se ramifică, se sinusoide limfatice - LB, LT, macrofage, plasmocite. Cordoanele se ramifică, se anastomozează şi se termină la nivelul hilului, în ansă sau în deget de mănuşă.anastomozează şi se termină la nivelul hilului, în ansă sau în deget de mănuşă.

Vascularizaţia limfoganglionului

Este nutritivă - artere şi vene, care intră şi ies la nivelul hilului şi funcţională - vase limfatice.

Sinusoidele limfatice încep prin sinusul subcapsular sau marginal, în care se deschid vasele limfatice aferente. Peretele sinusului marginal - continuu, spre capsulă şi discontinuu, spre parenchim.

Se continuă cu sinusurile – corticale (sunt înguste nu se văd în m.o.)– paracorticale

Aceste sinusuri se deschid în sinusurile largi medulare, care se varsă în vasele limfatice eferente, care ies pin hil.

Peretele capilarelor sinusoide limfatice - discontinuu, fiind format din celule endoteliale printre care celulele pot trece din lumen în interstiţiu sau invers.

Macrofage – fixe - pe reţeaua reticulară stromală– mobile

Pentru încetinirea circulaţiei limfei, în lumenul sinusoidelor limfatice apar fibre de reticulină, pe care sunt ancorate macrofage şi celule endoteliale, care asigură curgerea lentă a limfei, permiţând un contact antigenic prelungit.

Figure 4. Section of a lymph node showing the capsule, subcapsular sinuses, and a small portion of the outer cortex. Some adipose tissue is seen outside the capsule. PT stain. Medium magnification.

Figure 5. Photomicrograph of the medulla of a lymph node; the medullary sinuses are separated by medullary cords. PT stain. Medium magnification.

Funcţiile limfoganglionuluiFuncţiile limfoganglionului

Filtrarea limfei, barieră imună, fagocitoza particulelor străine;Filtrarea limfei, barieră imună, fagocitoza particulelor străine;

Reacţiile inflamatorii ale ganglionului exprimă funcţiile imune ale acestui organ; Reacţiile inflamatorii ale ganglionului exprimă funcţiile imune ale acestui organ; inflamaţiile apar în zone din care acesta drenează limfa, această reacţie este inflamaţiile apar în zone din care acesta drenează limfa, această reacţie este numită adenită acută. Răspunsul imun umoral - în zona corticală superficială numită adenită acută. Răspunsul imun umoral - în zona corticală superficială (timoindependentă). Răspunsul imun celular - în zona paracorticală (timoindependentă). Răspunsul imun celular - în zona paracorticală (timodependentă) populată cu LT. Tumorile maligne metastazează cel mai frecvent (timodependentă) populată cu LT. Tumorile maligne metastazează cel mai frecvent în ganglionii limfatici ai regiunii respective.în ganglionii limfatici ai regiunii respective.

Limfoganglionul este sediul limfopoezei II - transformarea blastică şi expansiunea Limfoganglionul este sediul limfopoezei II - transformarea blastică şi expansiunea clonală a.limfocitelor, după contactul antigenic.clonală a.limfocitelor, după contactul antigenic.

3. Scăderea lipidelor sanguine, mai ales a trigliceridelor, prin filtrarea limfei; lipidele 3. Scăderea lipidelor sanguine, mai ales a trigliceridelor, prin filtrarea limfei; lipidele sunt reţinute de macrofage (lipopexie).sunt reţinute de macrofage (lipopexie).

Figure 6. Photomicrograph of a high endothelial venule in a lymph node. Arrowheads indicate high endothelial cells. The venule is crossed by lymphocytes (arrows). PT stain. High magnification.

2. S2. Splinaplina

Este situată pe traiectul circulaţiei sanguine; splina a fost numită şi "marele ganglion Este situată pe traiectul circulaţiei sanguine; splina a fost numită şi "marele ganglion limfatic abdominal". Are o formă arcuată, ovoidală, cu două feţe, două margini, şi un hil; limfatic abdominal". Are o formă arcuată, ovoidală, cu două feţe, două margini, şi un hil; normal, la adult, cântăreşte 150-180 g.normal, la adult, cântăreşte 150-180 g.Splina apare în luna a II-a a vieţii embrionare; până în luna a VII-a de viaţă intrauternă Splina apare în luna a II-a a vieţii embrionare; până în luna a VII-a de viaţă intrauternă are funcţie de hematopoeză.are funcţie de hematopoeză.

Postnatal, în splină - exclusiv limfopoeză. În leucemii, pot reapare insule de Postnatal, în splină - exclusiv limfopoeză. În leucemii, pot reapare insule de hematopoeză în splină - metaplazia mieloidă a splinei. Poate fi extirpată după hematopoeză în splină - metaplazia mieloidă a splinei. Poate fi extirpată după traumatisme, cu ruptură de splină sau în hipersplenism - distrugerea exagerată a traumatisme, cu ruptură de splină sau în hipersplenism - distrugerea exagerată a celulelor sanguine, la nivel splenic. Scăderea numărului de PMN - leucopenie; scăderea celulelor sanguine, la nivel splenic. Scăderea numărului de PMN - leucopenie; scăderea numărului de trombocite - trombocitopenie, etc.numărului de trombocite - trombocitopenie, etc.

La copii, până la vârsta de 3-5 ani, extirparea splinei determină frecvent septicemii cu La copii, până la vârsta de 3-5 ani, extirparea splinei determină frecvent septicemii cu evoluţie letală. Acest aspect face dovada funcţiilor imune ale organului.evoluţie letală. Acest aspect face dovada funcţiilor imune ale organului.La exterior - o capsulă din ţesut conjunctiv dens, de culoare alb-sidefie, formată din fibre La exterior - o capsulă din ţesut conjunctiv dens, de culoare alb-sidefie, formată din fibre de colagen, fibre de reticulină şi rare fibre musculare netede. Din capsulă - septuri, care de colagen, fibre de reticulină şi rare fibre musculare netede. Din capsulă - septuri, care se pierd treptat în parenchim; la om nu există lobulare splenică. In travee - arterele şi se pierd treptat în parenchim; la om nu există lobulare splenică. In travee - arterele şi venele splenice.venele splenice.

Macroscopic se observă 2 zone: pulpa roşie, cu aspect roşu-maroniu, ca un burete cu Macroscopic se observă 2 zone: pulpa roşie, cu aspect roşu-maroniu, ca un burete cu sânge ( ţesut limfatic lax).sânge ( ţesut limfatic lax).

Figure 7. Section of spleen showing its capsule sending trabeculae to the interior of the organ. Note the white pulp with its arterioles. The red pulp occupies most of the microscopic field. Picrosirius stain.

Low magnification.

Pulpa albă - în masa pulpei roşii, sub formă de mici zone nodulare alb-gălbui, care reprezintă concentrări limfatice (ţesut limfatic dens).Cele 2 zone apar în parenchim urmărind organizarea vasculară a splinei: în jurul ramurilor arteriale - pulpa albă; în jurul ramurilor venoase - pulpa roşie (capilarele sinusoide venoase formează cea mai mare parte a pulpei roşii).Pulpa albă şi vascularizaţia arterialăArtera splenică dă ramuri pentru capsulă şi ramuri intratrabeculare, în traveele conjunctive - arterele trabeculare. Acestea scad treptat în diametru, iar la aproximativ 0,2 mm diametru, părăsesc traveele şi intră în parenchim, unde îşi pierd adventicea şi formează o arteriolă, înconjurată de LT mici, mature, numită teacă sau manşon periarteriolar (PALS), "periarteriolar lymphoid sheath" - cu arteriola dispusă central. Aceasta este o zonă timodependentă - colonizată cu LT. În afara tecii limfoide apar LB, care formează un folicul limfatic - o zonă timoindependentă (LB). Arteriola - excentric faţă de foliculul limfatic respectiv (corpuscul Malpighi). Foliculii limfatici secundari - LB activate şi celule prezentatoare de antigen (macrofage, celule reticulare-dendritice). Zona periferică a aglomerării limfatice - zona marginală / mantaua PALS.

Mantaua - un amestec de LB, LT, macrofage. La acest nivel, trec în pulpa roşie L activate; zonă importantă de contact antigenic. Antigenele injectate în sânge, ajung la acest nivel.Arteriola care părăseşte aglomerarea de L se divide în 2-6 ramuri, numite arteriole penicilate (au o m.b. groasă care apoi se subţiază mult). Fiecare arteriolă penicilată se termină cu o dilatare elipsoidă, formată dintr-o aglomerare de macrofage care înconjură endoteliul, teaca Schweigel-Seidel.

Pulpa roşie şi circulaţia venoasă splenicăPulpa roşie şi circulaţia venoasă splenică

Este formată din sinusoide venoase şi cordoane Bilroth. Există Este formată din sinusoide venoase şi cordoane Bilroth. Există 2 teorii 2 teorii asupra asupra circulaţiei venoase splenice: capilarele rezultate din arteriole se continuă direct cu circulaţiei venoase splenice: capilarele rezultate din arteriole se continuă direct cu capilarele venoase sinusoide, circulaţia de tip închis. Capilarele arteriolare se capilarele venoase sinusoide, circulaţia de tip închis. Capilarele arteriolare se deschid în spaţiile dintre sinusoidele venoase, în acest caz circulaţia ar fi de tip deschid în spaţiile dintre sinusoidele venoase, în acest caz circulaţia ar fi de tip deschis.deschis.

Se presupune, că atunci când cantitatea de sânge care ajunge în splină este Se presupune, că atunci când cantitatea de sânge care ajunge în splină este redusă, circulaţia este de tip închis; când cantitatea de sânge este mai mare, redusă, circulaţia este de tip închis; când cantitatea de sânge este mai mare, putem vorbi de o circulaţie de tip deschis.putem vorbi de o circulaţie de tip deschis.

Capilarele sinusoide venoase au peretele format dintr-o reţea de fibre de reticulină, Capilarele sinusoide venoase au peretele format dintr-o reţea de fibre de reticulină, fibre longitudinale spiralate, dispuse ca doagele unui butoi şi fibre transversale fibre longitudinale spiralate, dispuse ca doagele unui butoi şi fibre transversale aşezate pe primele, ca cercurile unui butoi - un aspect grilajat. Celulele endoteliale aşezate pe primele, ca cercurile unui butoi - un aspect grilajat. Celulele endoteliale - paralel cu axul lung al capilarelor sinusoide; capilarele sinusoide splenice au - paralel cu axul lung al capilarelor sinusoide; capilarele sinusoide splenice au peretele discontinuu (celulele endoteliale) şi m.b. discontinuă. Sângele circulă liber peretele discontinuu (celulele endoteliale) şi m.b. discontinuă. Sângele circulă liber între cordoanele Bilroth şi lumenul sinusoidului.între cordoanele Bilroth şi lumenul sinusoidului.

Figure 8. Structure of the red pulp of the spleen, showing splenic sinusoids and splenic cords with reticular cells and macrophages (some macrophages contain ingested material). The disposition of the reticular

fibers in the red pulp is illustrated. In the splenic cords they form a 3-dimensional network; in the sinusoids they are mainly perpendicular to the long axis of the sinusoid. Both the open and closed theories of

circulation are illustrated. Arrows indicate blood flow and options for movement of blood cells.

Spaţiile libere din peretele sinusoidului - minimum 2-3 µm, prin ele pot trece Spaţiile libere din peretele sinusoidului - minimum 2-3 µm, prin ele pot trece elementele figurate ale sângelui. Pe fibrele de reticulină care formează peretele elementele figurate ale sângelui. Pe fibrele de reticulină care formează peretele sinusoidelor, se ancorează reţeaua tridimensională de reticulină a stromei, care se sinusoidelor, se ancorează reţeaua tridimensională de reticulină a stromei, care se ancorează şi ancorează şi pe capsulă pe capsulă şi septuri.şi septuri.

Pe reţea - celule reticulare - fibroblastice, macrofagice, dendritice (celule APC). Pe reţea - celule reticulare - fibroblastice, macrofagice, dendritice (celule APC). Reţeaua stromei - spaţii mici, care conţin pulpa albă şi spaţii mai mari, care conţin Reţeaua stromei - spaţii mici, care conţin pulpa albă şi spaţii mai mari, care conţin pulpa roşie. Pulpa albăpulpa roşie. Pulpa albă - - teci / manşoane limfoide (zone timodependente, populate teci / manşoane limfoide (zone timodependente, populate cu LT) dar şi din zone timoindependente - foliculi limfatici splenici; cele două zone cu LT) dar şi din zone timoindependente - foliculi limfatici splenici; cele două zone corespund corticalei profunde, respectiv zonei corticale superficiale, a ganglionului corespund corticalei profunde, respectiv zonei corticale superficiale, a ganglionului limfatic.limfatic.

Pulpa roşie - sinusoidele venoase şi cordoanele Bilroth. Cordoanele Bilroth sunt false Pulpa roşie - sinusoidele venoase şi cordoanele Bilroth. Cordoanele Bilroth sunt false cordoane - aglomerări de celule, aşezate în lungul sinusoidelor venoase; conţin cordoane - aglomerări de celule, aşezate în lungul sinusoidelor venoase; conţin aceleaşi celule ca şi în sinusoid: plasmocite, macrofage, LB, LT, PMN, eritrocite, aceleaşi celule ca şi în sinusoid: plasmocite, macrofage, LB, LT, PMN, eritrocite, plachete. Circulaţia limfatică a splinei este redusă la capsulă şi septuri.plachete. Circulaţia limfatică a splinei este redusă la capsulă şi septuri.

Funcţiile splinei

1. Limfopoeză II; postnatal, în splină are loc exclusiv limfopoeză. Limfocitele marcate izotopic ajung rapid în pulpa albă. Limfocitele produse în splină trec în circulaţie şi invers.

2. Liza elementelor figurate uzate - eritrocitoliză, granulocitoliză, plachetoliză. Eritrocitele, după aproximativ 120 zile, devin rigide, nu mai pot trece prin reţeaua de reticulină, se fragmentează şi sunt fagocitate de macrofagele splenice.

3. Metabolismul fierului şi al bilirubinei; Hb este scindată în macrofag în: fier (feritină) şi bilirubină; bilirubina este transportată în ficat şi secretată de celulele hepatice prin bilă.

4. Fierul este stocat şi sub formă de hemosiderină, în macrofage, care îl reutilizează în sinteza de Hb, la nivelul măduvei osoase hematogene.

5. Funcţii de apărare imună - limfocitele şi macrofagele din splină acţionează ca un filtru pentru sânge. Antigenele marcate injectate în sânge ajung în splină. În splină - răspunsuri imune umorale şi răspunsuri imune celulare. Macrofagele splenice au activitate fagocitară foarte intensă. Injectarea de albastru tripan (colorant vital) - colorarea rapidă a macrofagelor splenice. În hipelipidemii, macrofagele din splină se încarcă cu mari cantităţi de lipide (de exemplu în diabetul zaharat).

6. Funcţie hemodinamică, de rezervor de sânge (mai ales la alte specii); la om, splina este un sediu al stazei sanguine, în insuficienţa cardiacă.

7. Splina intervine în metabolismul apei, al electroliţilor (calciului, potasiului).

3. 3. Ţesutul limfoid ataşat mucoaselor şi pieliiŢesutul limfoid ataşat mucoaselor şi pielii

Este mai abundent în mucoasa tractusului digestiv - GALT = "gut associated lymphoid Este mai abundent în mucoasa tractusului digestiv - GALT = "gut associated lymphoid tissue"; în tractusul respirator - BALT = "bronchial associated lymphoid tissue" (ţesut tissue"; în tractusul respirator - BALT = "bronchial associated lymphoid tissue" (ţesut limfatic ataşat mucoasei intestinale, respectiv, mucoasei respiratorii). La nivelul pielii - limfatic ataşat mucoasei intestinale, respectiv, mucoasei respiratorii). La nivelul pielii - SALT "skin asssociated lymphoid tissue"; există şi ţesut limfatic asociat tractusului uro-SALT "skin asssociated lymphoid tissue"; există şi ţesut limfatic asociat tractusului uro-genital.genital.

În toate aceste zone - colonizarea preponderent cu LB (zone timoindependente). La În toate aceste zone - colonizarea preponderent cu LB (zone timoindependente). La nivelul pielii - aproape exclusiv LT. nivelul pielii - aproape exclusiv LT.

Se formează structuri tranzitorii, dar şi permanente, cum sunt: amigdalele, plăcile Se formează structuri tranzitorii, dar şi permanente, cum sunt: amigdalele, plăcile Peyer din ileon, ţesutul limfatic al apendicelui ileo-cecal. Peyer din ileon, ţesutul limfatic al apendicelui ileo-cecal. Caractere comune Caractere comune ale ale acestor formaţiuni:acestor formaţiuni:

1.1. Nu au capsulă, sunt acoperite de epiteliul organului respectiv.Nu au capsulă, sunt acoperite de epiteliul organului respectiv.2.2. Nu au o stromă proprie - situate pe stroma organului respectiv.Nu au o stromă proprie - situate pe stroma organului respectiv.3.3. Nu au vase proprii - vascularizate de vasele organului respectiv.Nu au vase proprii - vascularizate de vasele organului respectiv.4.4. Uneori, ca în cazul amigdalelor, un strat de ţesut conjunctiv dens (ca o capsulă) Uneori, ca în cazul amigdalelor, un strat de ţesut conjunctiv dens (ca o capsulă)

separă organul respectiv de restul ţesutului subiacent (având funcţie de barieră).separă organul respectiv de restul ţesutului subiacent (având funcţie de barieră).

Amigdalele palatineAmigdalele palatine - la nivelul orofaringelui, acoperite de epiteliul bucal, pavimentos stratificat - la nivelul orofaringelui, acoperite de epiteliul bucal, pavimentos stratificat nekeratinizat, care formează invaginaţii, numite cripte; fiecare amigdală - 10-20 cripte.nekeratinizat, care formează invaginaţii, numite cripte; fiecare amigdală - 10-20 cripte.În cripte se pot găsi limfocite, germeni, resturi alimentare, celule epiteliale descuamate. Sub În cripte se pot găsi limfocite, germeni, resturi alimentare, celule epiteliale descuamate. Sub epiteliu, apar mai ales zone foliculare, colonizate cu LB. Foliculii limfatici (zone epiteliu, apar mai ales zone foliculare, colonizate cu LB. Foliculii limfatici (zone timoindependente) predomină net, agminaţi, cu centri clari (foliculi secundari). O bandă de ţesut timoindependente) predomină net, agminaţi, cu centri clari (foliculi secundari). O bandă de ţesut conjunctiv dens (capsulă) desparte amigdala de ţesuturile subiacente, împiedicând diseminarea conjunctiv dens (capsulă) desparte amigdala de ţesuturile subiacente, împiedicând diseminarea infecţiilor amigdaliene. Extirparea chirurgicală a organului - amigdalectomie.infecţiilor amigdaliene. Extirparea chirurgicală a organului - amigdalectomie.

Amigdalele faringieneAmigdalele faringiene - în zona supero-posterioară a faringelui, acoperite de epiteliu - în zona supero-posterioară a faringelui, acoperite de epiteliu respirator, pseudostratificat cilindric ciliat. Nu au cripte; epiteliul formează falduri/pliuri, la nivelul respirator, pseudostratificat cilindric ciliat. Nu au cripte; epiteliul formează falduri/pliuri, la nivelul lor. Subepitelial - foliculi limfatici (LB), zone timoindependente. Creşterea în dimensiuni a lor. Subepitelial - foliculi limfatici (LB), zone timoindependente. Creşterea în dimensiuni a acestor amigdale - vegetaţiile adenoide, care se extirpă chirurgical (adenoidectomie). În zona acestor amigdale - vegetaţiile adenoide, care se extirpă chirurgical (adenoidectomie). În zona profundă profundă - - un strat subţire de ţesut conjunctiv dens (capsulă).un strat subţire de ţesut conjunctiv dens (capsulă).

Amigdalele lingualeAmigdalele linguale pot fi două /mai multe, mici, situate la baza limbii; fiecare prezintă o pot fi două /mai multe, mici, situate la baza limbii; fiecare prezintă o singură criptă. Sunt acoperite de epiteliu bucal, sub care apar foliculi limfatici. La baza lor, se singură criptă. Sunt acoperite de epiteliu bucal, sub care apar foliculi limfatici. La baza lor, se deschid canale excretorii ale glandelor salivare; faptul că aceste amigdale sunt spălate deschid canale excretorii ale glandelor salivare; faptul că aceste amigdale sunt spălate permanent de saliva excretată de glande, explică rarele inflamaţii, care interesează aceste permanent de saliva excretată de glande, explică rarele inflamaţii, care interesează aceste amigdale.amigdale.

Plăcile Peyer şi apendicele ileo-cecalPlăcile Peyer şi apendicele ileo-cecal - ţesut limfatic, sub formă de foliculi limfatici agminaţi, - ţesut limfatic, sub formă de foliculi limfatici agminaţi, care bombează din submucoasă în corion, ştergând reliefurile mucoasei. O placă Peyer - sute care bombează din submucoasă în corion, ştergând reliefurile mucoasei. O placă Peyer - sute de foliculi limfatici. Ileonul în totalitate are cam 20-30 plăci Peyer. Imunoglobulinele secretate de foliculi limfatici. Ileonul în totalitate are cam 20-30 plăci Peyer. Imunoglobulinele secretate aici - în proporţie de peste 60% Ig A2 (izotipul A1 este seric). IgA2 este secretorie, formă aici - în proporţie de peste 60% Ig A2 (izotipul A1 este seric). IgA2 este secretorie, formă dimerică a Ig A; formată din 2 molecule de IgA asamblate printr-un lanţ joncţional (secretat de dimerică a Ig A; formată din 2 molecule de IgA asamblate printr-un lanţ joncţional (secretat de limfocite şi plasmocite) şi o piesă secretorie, secretată de celulele epiteliale. Această piesă are limfocite şi plasmocite) şi o piesă secretorie, secretată de celulele epiteliale. Această piesă are 70 kDa, şi formează un complex cu IgA, pe care o protejează, faţă de acţiunea enzimelor 70 kDa, şi formează un complex cu IgA, pe care o protejează, faţă de acţiunea enzimelor digestive. Secreţia de componentă secretorie are loc sub acţiunea interferonului γ, produs de digestive. Secreţia de componentă secretorie are loc sub acţiunea interferonului γ, produs de LT helper, activate antigenic.LT helper, activate antigenic.

Figure 9. Section of Peyer’s patch of the small intestine showing the epithelial covering of enterocytes and goblet cells (right), the intestinal lumen (center), and the covering of the patch with a row of M cells and groups of lymphocytes (left). The small dark nuclei belong to B and T lymphocytes, and the large pale-

stained nuclei belong to M cells. PT stain. Medium magnification.

Imunoglobulina A secretorieImunoglobulina A secretorie - neutralizarea diferitelor bacterii, viruşi, paraziţi, împiedică aderarea - neutralizarea diferitelor bacterii, viruşi, paraziţi, împiedică aderarea acestora la epiteliu, favorizând acţiunea fagocitelor; activează Complementul. Din plasmă transvazează, acestora la epiteliu, favorizând acţiunea fagocitelor; activează Complementul. Din plasmă transvazează, la nivelul mucoaselor, mici cantităţi de Ig M şi G. În populaţia celulară cu funcţie imună locală, din intestin, la nivelul mucoaselor, mici cantităţi de Ig M şi G. În populaţia celulară cu funcţie imună locală, din intestin, în afara LB şi T, a celulelor APC, apar celulele M - transportul de antigene. Celulele M - transportul de în afara LB şi T, a celulelor APC, apar celulele M - transportul de antigene. Celulele M - transportul de antigene din lumenul intestinal, la structurile limfoide, fără modificarea antigenelor. Au un aspect de celule antigene din lumenul intestinal, la structurile limfoide, fără modificarea antigenelor. Au un aspect de celule "în cupolă". În microscopia optică, 2-3 limfocite - intraepitelial, sugerează prezenţa acestor celule."în cupolă". În microscopia optică, 2-3 limfocite - intraepitelial, sugerează prezenţa acestor celule.

Migrarea celulelor imune din intestin - un ciclu cu 6 etape:Migrarea celulelor imune din intestin - un ciclu cu 6 etape:

1.1. Pătrunderea antigenului la nivelul ţesutului limfatic intestinal (de exemplu, plăcile Peyer);Pătrunderea antigenului la nivelul ţesutului limfatic intestinal (de exemplu, plăcile Peyer);

2.2. Transformarea blastică şi expansiunea clonală a limfocitelor, cu formarea de centri germinativi, deci de Transformarea blastică şi expansiunea clonală a limfocitelor, cu formarea de centri germinativi, deci de foliculi limfatici II.foliculi limfatici II.

3.3. Migrarea limfoblaştilor prin limfaticele aferente în ganglionii limfatici mezenterici.Migrarea limfoblaştilor prin limfaticele aferente în ganglionii limfatici mezenterici.

4.4. Maturarea limfoblaştilor, în ganglioni, cu formare de plasmocite, secretante de IgA.Maturarea limfoblaştilor, în ganglioni, cu formare de plasmocite, secretante de IgA.

5.5. Celulele imune ajung în circulaţia arterială sistemică - prin canalul toracic.Celulele imune ajung în circulaţia arterială sistemică - prin canalul toracic.

6.6. Repopularea mucoasei digestive cu LT activate, plasmocite; o parte din aceste celule ajung în splină, la Repopularea mucoasei digestive cu LT activate, plasmocite; o parte din aceste celule ajung în splină, la nivelul ţesutului limfatic asociat bronhiilor etc.nivelul ţesutului limfatic asociat bronhiilor etc.

La gravide şi în perioada de alăptare, prin migrare, unele din celulele produse în intestin (GALT) ajung la La gravide şi în perioada de alăptare, prin migrare, unele din celulele produse în intestin (GALT) ajung la glandele mamare (datorită prolactinei); colostrul, dar şi laptele matern conţin: PMN, monocite, LT, LB, glandele mamare (datorită prolactinei); colostrul, dar şi laptele matern conţin: PMN, monocite, LT, LB, plasmocite; IgA şi IgM. IgA şi IgM secretorii, se fixează pe celulele intestinale ale nou-născutului (ca plasmocite; IgA şi IgM. IgA şi IgM secretorii, se fixează pe celulele intestinale ale nou-născutului (ca urmare a suptului) - apărarea imună locală. Unele celule, monocite, LT free, de la mamă, prin mucoasa urmare a suptului) - apărarea imună locală. Unele celule, monocite, LT free, de la mamă, prin mucoasa intestinală a nou-născutului intră în circulaţia sistemică a acestuia.intestinală a nou-născutului intră în circulaţia sistemică a acestuia. Se observă unitatea dintre imunitatea Se observă unitatea dintre imunitatea locală şi cea sistemică (separarea lor, fiind realizată în scopuri didactice).locală şi cea sistemică (separarea lor, fiind realizată în scopuri didactice).

Figure 10. General view of the mucosa immunity in the intestine. Luminal antigens are captured by dome-shaped M cells present in the covering of Peyer’s patches and transported to subjacent lymphocytes, macrophages, and dendritic cells. Macrophages and dendritic cells migrate to neighboring lymph nodes, where they stimulate B and T lymphocytes,

which then enter the lymphatic circulation and later the blood circulation (lymph flows to the blood). The stimulated lymphocytes home in other tissues, including the mucosa lamina propria, where plasma cells produce considerable

amounts of IgA. The lymphoid cells of the lamina propria of intestinal mucosa are a major antibody producer, because of their extension and close contact with antigens introduced into the digestive tract.

GLANDEGLANDELELE ENDOCRINE ENDOCRINEConf. Univ. Dr. Ioana Cristina AMIHĂESEI Conf. Univ. Dr. Ioana Cristina AMIHĂESEI

UMF “Gr. T. Popa” Iasi UMF “Gr. T. Popa” Iasi Facultatea de MedicinaFacultatea de Medicina

Disciplina HistologieDisciplina Histologie

GLANDELEENDOCRINE

1. Sistemul hipotalamo-hipofizar. Hipofiza; epifiza

1.1. Sistemul hipotalamo-hipofizar. Hipofiza; epifiza Sistemul hipotalamo-hipofizar. Hipofiza; epifiza

După sistemul nervos, în organismul uman a apărut sistemul endocrin; mesagerii sintetizaţi - După sistemul nervos, în organismul uman a apărut sistemul endocrin; mesagerii sintetizaţi - hormoni. Hormonii sunt molecule care ajung la celulele ţintă prin:hormoni. Hormonii sunt molecule care ajung la celulele ţintă prin:– circulaţia sanguinăcirculaţia sanguină– circulaţia limfaticăcirculaţia limfatică– lichidul interstiţiallichidul interstiţial

Sistemul endocrinSistemul endocrin are cel mai frecvent, acţiune la distanţă - endocrinie; atunci când acţiunea are cel mai frecvent, acţiune la distanţă - endocrinie; atunci când acţiunea hormonală are loc în vecinătate - paracrinie; autocrinia -acţiunea moleculelor hormonale chiar hormonală are loc în vecinătate - paracrinie; autocrinia -acţiunea moleculelor hormonale chiar asupra celulelor care le-au produs; neurocrinia - neurotransmiţători, care sunt şi hormoni. asupra celulelor care le-au produs; neurocrinia - neurotransmiţători, care sunt şi hormoni. Celulele endocrine pot fi dispuse astfel:Celulele endocrine pot fi dispuse astfel:

1.1. Glande endocrineGlande endocrine - organe de sine stătătoare. - organe de sine stătătoare.2.2. Grupe de celule endocrineGrupe de celule endocrine - în masa altor organe, ca în cazul pancreasului endocrin, a - în masa altor organe, ca în cazul pancreasului endocrin, a

celulelor endocrine ale gonadelor.celulelor endocrine ale gonadelor.Celule endocrine dispersate printre celulele epiteliale ale unor organe - sistemul neuroendocrin Celule endocrine dispersate printre celulele epiteliale ale unor organe - sistemul neuroendocrin difuz, D.N.E.S. "diffuse neuroendocrine system" - foarte bine dezvoltat în tractusul digestiv, difuz, D.N.E.S. "diffuse neuroendocrine system" - foarte bine dezvoltat în tractusul digestiv, SNED al tubului digestiv etc.SNED al tubului digestiv etc.HormoniiHormonii - - substanţe produse în cantităţi foarte mici, răspândite în tot organismul, dar care substanţe produse în cantităţi foarte mici, răspândite în tot organismul, dar care acţionează numai asupra organelor/celulelor ţintă, care au receptori pentru respectivii hormoni.acţionează numai asupra organelor/celulelor ţintă, care au receptori pentru respectivii hormoni.

1.1. Hormoni hidrofiliHormoni hidrofili care sunt miscibili cu apa şi circulă ca atare prin mediul intern al care sunt miscibili cu apa şi circulă ca atare prin mediul intern al organismului.organismului.

2.2. Hormoni hidrofobiHormoni hidrofobi, nemiscibili cu apa, sunt transportaţi prin intermediul unor molecule , nemiscibili cu apa, sunt transportaţi prin intermediul unor molecule hidrofile transportoare ("carriers"/cărăuşi) separarea având loc la ţinta care îi recunoaşte.hidrofile transportoare ("carriers"/cărăuşi) separarea având loc la ţinta care îi recunoaşte.

O celulă endocrină sintetizează întotdeauna 1 sau mai mulţi hormoni de acelaşi tip O celulă endocrină sintetizează întotdeauna 1 sau mai mulţi hormoni de acelaşi tip (niciodată de ambele tipuri).(niciodată de ambele tipuri).

Hormonul este mesagerul de ordinul I, care activează receptorul specific; în Hormonul este mesagerul de ordinul I, care activează receptorul specific; în celulele ţintă se dezvoltă al II-lea mesager, care declanşează mecanismele celulele ţintă se dezvoltă al II-lea mesager, care declanşează mecanismele efectoare, care reprezintă răspunsul caracteristic al celulei ţintă.efectoare, care reprezintă răspunsul caracteristic al celulei ţintă.

Mecanismul acţiunii celor 2 tipuri de hormoni sunt diferite:Mecanismul acţiunii celor 2 tipuri de hormoni sunt diferite:

1.1. Hormoni hidrofiliHormoni hidrofili - celulele ţintă au receptori pentru hormon, în membrana - celulele ţintă au receptori pentru hormon, în membrana celulară; în asociaţie cu receptorii, se află un grup de proteine - proteinele G celulară; în asociaţie cu receptorii, se află un grup de proteine - proteinele G membranare, care obişnuit sunt inactive. În momentul cuplării hormon-receptor, membranare, care obişnuit sunt inactive. În momentul cuplării hormon-receptor, hormonul este degradat, receptorul activat activează proteinele G. Proteinele G hormonul este degradat, receptorul activat activează proteinele G. Proteinele G active, activează adenilciclaza membranară, cu producere de ciclic AMP din ATP.active, activează adenilciclaza membranară, cu producere de ciclic AMP din ATP.

Ciclic AMP-ul este al II-lea mesager, care fie va activa o proteinkinază, ce la rândul Ciclic AMP-ul este al II-lea mesager, care fie va activa o proteinkinază, ce la rândul ei activează enzimele necesare răspunsului celulei ţintă; fie în unele cazuri, ei activează enzimele necesare răspunsului celulei ţintă; fie în unele cazuri, sistemele enzimatice respective, necesită pentru activare influx de calciu sistemele enzimatice respective, necesită pentru activare influx de calciu intracitoplasmatic. Ciclic AMP-ul deschide canalele de calciu, cu intrarea calciului intracitoplasmatic. Ciclic AMP-ul deschide canalele de calciu, cu intrarea calciului în celulă. Proteinele G activate au efecte şi asupra GTP-ului, care acţionează ca în celulă. Proteinele G activate au efecte şi asupra GTP-ului, care acţionează ca amplificator de răspuns.amplificator de răspuns.

Celulele ţintă ale hormonilor hidrofili au preexistente enzimele necesare Celulele ţintă ale hormonilor hidrofili au preexistente enzimele necesare răspunsului celular la mesajul hormonal, însă inactive, de aceea hormonii hidrofili răspunsului celular la mesajul hormonal, însă inactive, de aceea hormonii hidrofili acţionează rapid, dar au durată scurtă de acţiune.acţionează rapid, dar au durată scurtă de acţiune.

2.2. Hormonii hidrofobiHormonii hidrofobi - - transportaţi de proteine carrier (transportoare sau cărăuş); transportaţi de proteine carrier (transportoare sau cărăuş); hormonii, de natură lipidică, trec prin membrana celulară, receptorul pentru hormon hormonii, de natură lipidică, trec prin membrana celulară, receptorul pentru hormon - intracitoplasmatic, lângă membrana celulară. Receptorul fiind hidrofil, complexul - intracitoplasmatic, lângă membrana celulară. Receptorul fiind hidrofil, complexul hormon - receptor poate fi mobilizat în celulă. Astfel complexul hormon-receptor hormon - receptor poate fi mobilizat în celulă. Astfel complexul hormon-receptor ajunge la nucleu; în nucleu se află un acceptor intranuclear (complexul hormon- ajunge la nucleu; în nucleu se află un acceptor intranuclear (complexul hormon- receptor traversează porii membranei nucleare). receptor traversează porii membranei nucleare).

O celulă endocrină sintetizează întotdeauna 1 sau mai mulţi hormoni de acelaşi tip O celulă endocrină sintetizează întotdeauna 1 sau mai mulţi hormoni de acelaşi tip (niciodată de ambele tipuri).(niciodată de ambele tipuri).

Complexul hormon - receptor -acceptor acţionează direct asupra genelor a căror Complexul hormon - receptor -acceptor acţionează direct asupra genelor a căror activare - transcripţia genică, cu producerea de enzime/proteine, necesare activare - transcripţia genică, cu producerea de enzime/proteine, necesare răspunsului celulei ţintă. răspunsului celulei ţintă.

Răspunsul hormonal este tardiv, dar de mai lungă durată. Hormonii tiroidieni, deşi Răspunsul hormonal este tardiv, dar de mai lungă durată. Hormonii tiroidieni, deşi hidrofili, având molecule mici (sunt aminoacizi iodaţi) acţionează ca hormoni hidrofili, având molecule mici (sunt aminoacizi iodaţi) acţionează ca hormoni hidrofobi.hidrofobi.

HipofizaHipofiza

Funcţional - "creierul endocrin" al organismului. Glandă mică, de aproximativ 1 g, diametru de Funcţional - "creierul endocrin" al organismului. Glandă mică, de aproximativ 1 g, diametru de 1-1,5 cm; suspendată de o tijă ce o leagă de diencefal, aşezată în şaua turcească a osului 1-1,5 cm; suspendată de o tijă ce o leagă de diencefal, aşezată în şaua turcească a osului sfenoid. La exterior, învelită de o expansiune a durei mater - capsula conjunctivă a glandei.sfenoid. La exterior, învelită de o expansiune a durei mater - capsula conjunctivă a glandei.

Complexul hipotalamo-hipofizar - neuroni hipotalamici şi celule secretorii hipofizare endocrine, Complexul hipotalamo-hipofizar - neuroni hipotalamici şi celule secretorii hipofizare endocrine, de natură epitelială. Din punct de vedere embriologic, complexul hipotalamo-hipofizar se de natură epitelială. Din punct de vedere embriologic, complexul hipotalamo-hipofizar se dezvoltă din:dezvoltă din:

1.1. Plafonul posterior al cavităţii bucale primitive, care este format din epiteliu bistratificat de Plafonul posterior al cavităţii bucale primitive, care este format din epiteliu bistratificat de origine ectodermică, care formează un mugure ca o pară cavitară, numit punga lui Rathke, origine ectodermică, care formează un mugure ca o pară cavitară, numit punga lui Rathke, care pierde contactul cu originea.care pierde contactul cu originea.

2.2. Din diencefal, se dezvoltă o zonă care va deveni planşeul ventriculului III (eminenţa mediană) Din diencefal, se dezvoltă o zonă care va deveni planşeul ventriculului III (eminenţa mediană) cu o expansiune nervoasă, care crescând, se ataşează componentei epiteliale cu o expansiune nervoasă, care crescând, se ataşează componentei epiteliale -- tija tija hipotalamo- hipofizară. Cele 2 componente fuzionează, fiind ambele învelite de dura- mater.hipotalamo- hipofizară. Cele 2 componente fuzionează, fiind ambele învelite de dura- mater.

Peretele anterior al pungii Rathke este stratificat şi va forma adenohipofiza (lobul anterior al Peretele anterior al pungii Rathke este stratificat şi va forma adenohipofiza (lobul anterior al hipofizei). Superior, o expansiune ce înveleşte parţial tija hipofizară, dezvoltată din peretele hipofizei). Superior, o expansiune ce înveleşte parţial tija hipofizară, dezvoltată din peretele posterior al pungii Rathke, este redusă la om, celulele migrând în ceilalţi lobi, o prelungire posterior al pungii Rathke, este redusă la om, celulele migrând în ceilalţi lobi, o prelungire superioară, ce va forma, pars tuberalis. Între cei 2 pereţi ai pungii Rathke - pars intermedialis superioară, ce va forma, pars tuberalis. Între cei 2 pereţi ai pungii Rathke - pars intermedialis (porţiunea intermediară) puţin dezvoltată, la om.(porţiunea intermediară) puţin dezvoltată, la om.

Figure 1. Development of the adenohypophysis and the neurohypophysis from the ectoderm of the roof of the mouth and from the floor of the diencephalon.

ADENOHIPOFIZA (glanda HIPOFIZA)

-porţiunea distală (pars distalis sau lobul anterior, cel mai important) - prelungirea superioară tuberală (pars tuberalis) - pars intermedialis

NEUROHIPOFIZA (hipotalamus)

- eminenţa mediană - tija hipofizară (infundibulum) - lobul nervos (posterior) al hipofizei

În eminenţa mediană - grupe de neuroni, ce formează nuclei hipotalamici, de 2 tipuri:

• nucleii magnocelulari - nucleii supraoptici şi paraventriculari formaţi din neuroni cu corp celular mare, cu mare capacitate neurosecretorie

• nuclei parvocelulari - neuroni cu corp celular mic, dispersaţi printre primii.

Axonii acestor neuroni formează tija hipotalamo-hipofizară.

Axonii neuronilor supraoptici şi paraventriculari traversează tija şi formează lobul posterior al hipofizei.

Lobul posterior secretă vasopresina (ADH-ul) şi oxitocina.Lobul posterior secretă vasopresina (ADH-ul) şi oxitocina.

Neuronii nucleilor parvocelulari se opresc în porţiunea incipientă a tijei hipotalamo-Neuronii nucleilor parvocelulari se opresc în porţiunea incipientă a tijei hipotalamo-hipofizare; secretă neurohormoni de 2 tipuri:hipofizare; secretă neurohormoni de 2 tipuri:

– releasing factors releasing factors - factori de eliberare care stimulează sinteza şi eliberarea - factori de eliberare care stimulează sinteza şi eliberarea din celulele hipofizare a unor hormoni hipofizari.din celulele hipofizare a unor hormoni hipofizari.

– inhibiting factors inhibiting factors - factori de inhibare a secreţiei, din celulele lobului anterior - factori de inhibare a secreţiei, din celulele lobului anterior al hipofizei, a unor hormoni hipofizari.al hipofizei, a unor hormoni hipofizari.

Celulele secretorii hipofizare au activitatea secretorie controlată de aceşti factori Celulele secretorii hipofizare au activitatea secretorie controlată de aceşti factori hipotalamici.hipotalamici.

Neurohormonii hipotalamici ajung în hipofiză prin sistemul port hipotalamo-Neurohormonii hipotalamici ajung în hipofiză prin sistemul port hipotalamo-hipofizar; arterele hipofizare superioare formează, în eminenţa mediană, reţele de hipofizar; arterele hipofizare superioare formează, în eminenţa mediană, reţele de capilare anastomozate, numite capilare primare (I), din acestea rezultă venule, capilare anastomozate, numite capilare primare (I), din acestea rezultă venule, care în adenohipofiză, se recapilarizează, formând reţele capilare printre celulele care în adenohipofiză, se recapilarizează, formând reţele capilare printre celulele endocrine (capilare secundare - II), din care provin venele hipofizare. endocrine (capilare secundare - II), din care provin venele hipofizare. Neurohipofiza - vascularizaţie separată, doar reduse anastomoze, între cele două Neurohipofiza - vascularizaţie separată, doar reduse anastomoze, între cele două circulaţii. Ramuri ale arterelor hipofizare superioare se capilarizează şi direct, în circulaţii. Ramuri ale arterelor hipofizare superioare se capilarizează şi direct, în hipofiză anterioară, aceste capilare arteriolare se anastomozează cu capilarele hipofiză anterioară, aceste capilare arteriolare se anastomozează cu capilarele secundare ale sistemului port (capilarele II).secundare ale sistemului port (capilarele II).

Figure 2. The hypothalamo-hypophyseal system, with its vascularization and sites of hormone production, storage, and release.

Neurohormonii secretaţi de neuronii parvocelulari, ajung prin fluxul axonal în zona spaţiilor Neurohormonii secretaţi de neuronii parvocelulari, ajung prin fluxul axonal în zona spaţiilor pericapilare ale sistemului port, şi prin sistemul port, în adenohipofiză. Capilarele sunt pericapilare ale sistemului port, şi prin sistemul port, în adenohipofiză. Capilarele sunt fenestrate, fără barieră hemato-encefalică. O a doua cale, mult mai puţin importantă, este fenestrate, fără barieră hemato-encefalică. O a doua cale, mult mai puţin importantă, este reprezentată prin glia ependimară din planşeul ventriculului III; aceste celule au corpul celular reprezentată prin glia ependimară din planşeul ventriculului III; aceste celule au corpul celular lung, care străbate grosimea eminenţei mediane, sunt celule cu microvili la polul apical.lung, care străbate grosimea eminenţei mediane, sunt celule cu microvili la polul apical.

Celulele gliale se numesc Celulele gliale se numesc tanicite, tanicite, prin ele, o parte din neurohormoni ajung în L.C.R. Tanicitele prin ele, o parte din neurohormoni ajung în L.C.R. Tanicitele preiau hormoni, pe care îi varsă în spaţiul pericapilar, al sistemului port hipotalamo-hipofizar preiau hormoni, pe care îi varsă în spaţiul pericapilar, al sistemului port hipotalamo-hipofizar (capilarele I), prin care neurohormonii ajung în final, tot la nivelul celulelor endocrine ale lobului (capilarele I), prin care neurohormonii ajung în final, tot la nivelul celulelor endocrine ale lobului anterior hipofizar.anterior hipofizar.

Figura 3 - Complexul hipotalamo-hipofizar

Thank you for your attention!Thank you for your attention!