Download pdf - consilierea minorilor delincventi

7/27/2019 consilierea minorilor delincventi

1/68

UNIVERSITATEA EFTIMIE MURGU RESITA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI ADMINISTRATIVE

SECTIA DE ASISTENTA SOCIALA

LUCRAREA DE LICENTA

PROCESUL DE RESOCIALIZARE ALMINORILOR DELINCVENTI

CUPRINS:

IntroducereCapitolul I

Delimitari conceptuale notiunilor de delincventa juvenila sidevianta

1.Notiunea de delincventa juvenila

2.Notiunea de devianta

Capitolul II

Teorii explicative ale fenomenului delin 616d31g cventei juvenile din perspectiva psihologica si sociologica

1.Teoria invatarii sociale a agresiunii

2.Teoria anomiei

3.Teoria subculturilor delincvente

4.Teoria controlului social

Capitolul III

Factori implicati in determinarea comportamentului deviantal minorilor

1.Rolul familiei in formarea comportamentului familiei

1.1.Fmiliile dezorganizante

1.2.Climat familial conflictual


2/68

1.3 Climat familial hiperautoritar

1.4. Climat familial hiperpermisiv

1.5. Esecurile privind integrarea scolara

1.6. Alcoolul si actul infractional

1.7. Consumul si dependenta de droguri

Capitolul IV

Serviciul de probatiune

1.Intocmirea referatului de evaluare

1.1Notiuni generale

1.2 Planificarea evaluarii

1.3 Stabilirea relatiei profesionale cu clientul

1.4 Elaborarea referatului de evaluare

2.Supravegherea persoanelor condamnate

3.Asistenta si consilierea in cadrul serviciilor de reintegrare sociala siconsiliere

3.1 Scopul activitatii de asistenta si consiliere

3.2 Beneficiarii activitatii de asistenta si consiliere

3.3Documente procedurale utilizate in activitatea de asistenta si consiliere

Capitolul V

Tehnici specifice procesului de resocializare a minorilordelincventi

1. Tehnici de intervievare

2. Interogarea in asistenta sociala

3. Consilierea minorilor delincventi


3/68

Capitolul VI

Metode utilizate de asistenta sociala in vederea reintegrariisociale a minorilor delincventi

1.Centrele de reeducare

1.1.Aspecte de resocializare a minorilor delincventi

1.2.Exigente functionale ale resocializarii minorilor cu comportamentdelincvent

1.3.Obiective si actiuni ale scolilor de reeducare

1.4.Fctori frenatori ai procesului de reeducare si resocializare a minorilor internati in centrele de reeducare

2.Centrele de supraveghere si reintegrare sociala

3.Directiile pentru Protectia Drepturilor Copilului

Capitolul VII

Studiu de caz

Capitolul VIII

Sumarul datelor colectate

Capitolul IX

Concluzii si propuneri

Bibliografie

INTRODUCERE

De-a-lungul timpului oamenii au definit fenomenul delincventei juvenile, au elaborat teorii explicative,au dactorii

care determina un astfel de comportament, dar realitatea este ca fenomenul delincventei juvenile a continuat sa existe.

In ultimele patru decenii delincventa a devenit una din problemele sociale majore cu care s-a confruntat si se

confrunta,in continuare , cea mai mare parte din societatile contemporane, atat cel dezvoltate economic, cat si cele in curs

de dezvoltare. In toata aceasta perioada, interpretarile teoretice care considerau ca fiind un fenomen de interes

marginal,caracteristic numai anumitor grupuri sau categorii sociale,au fost abandonate, pentru a face loc unor abordari mai

profunde si mai realiste, in concordanta cu care delincventa juvenila este interpretata ca fiind o importanta problema sociala

determinata de alte probleme sociale, strans legata de modul in care isi gestioneaza comunitatea resursele, de procesele

de educatie si socializare, de consumul de droguri si alcool.

Problema copiilor delincventi nu este o problema placuta sau dorita , in aceasta perioada de dezvoltare ei trebuie

feriti de probleme pentru a se putea bucura de copilaria lor si asa prea scurta.


4/68

Ca viitor asistent social sper sa pot sa ajut la imbunatatirea procesului de resocializare a minorilor cu comportamente

delincvente.

CAPITOLUL I

DELIMITARI CONCEPTUALE ALE NOTIUNILOR DE DEVIANTA

SI DELINCVENTA JUVENILA

1.Notiunea de delincventa juvenila

Notiunea de delincventa juvenila este o notiune destul de larga si de echivoca pentru a include in continutul ei

orice act care incalca exigentele de conformism impuse de catre adulti minorilor si tinerilor. Delincventa juvenila cuprinde

acele conduite si actiuni care sunt comise de persoane imature,care nu au atins inca varsta majoratului si nu au

responsabilitatea sociala..Exceptand violarile legii penale,delincventa juvenila cuprinde o serie de acte,care,daca ar fi

comise de catre adulti,acestia nu ar fi considerati infractori de catre legea penala.Printre aceste acte se numara

vagabondajul,cersetoria,fuga de acasa si de la scoala,nesupunerea fata de autoritatea parintilor si educatorilor,consumul de

alcool,etc.Pentru toate aceste fapte,alaturi de alte fapte mai grave,cu caracter delictual propriu-zis,minorii si tinerii nu pot fi

judecati si sanctionati decat in cadrul unui regim juridic special conceput pentru minori si tineri.

.

Trasaturi specifice delincventei:


5/68

a. Este un fenomen social,obiectiv si material,dar in acelasi timp,antisocial si deosebit de periculos,atat prin

consecintele sale negative si distructive ce privesc ordinea sociala si normativa,integritatea si siguranta indivizilor si

grupurilor sociale,cat si prin reactia sociala ce o provoaca si prin sanctiunile represive adoptate.

b.Delincventa include acele acte si fapte care,violand regulile de drept cu caracter penal impun adoptarea unor

sactiuni organizate,de cele mai multe ori,represive,care sunt aplicate prin intermediul agentilor specializati ai controlului

social.

c.Delincventa este constituita din ansamblul actelor si faptelor antisociale care intra sub incidenta normelor penale

savarsite de diferiti indivizi intr-o anumita societate,intr-un anumit interval de timp.Ea include totalitatea delictelor si crimelor

savarsite,care sunt insa diferite ca natura,intensitate si gravitate.

Caracteristici ale comportamentului delincvent:

a.are o serie de consecinte sociale negative,prin faptul ca prjudiciaza interesele intregii societati;

b.face obiectul unor interdictii sau constrangeri formulate de legea penala;

c.prezinta o intentie antisociala deliberata,urmand un scop distructiv;

d.cuprinde fuzionarea intentiei cu actiunea culpabila;

e.fapta este probata juridic si sanctionata ca atare.

Fenomenul delincventei include dimensiuni si aspecte diferite in functie de savarsirea,descoperirea,inregistrarea si

judecarea delictelor si crimelor,dupa cum urmeaza:

a.delincventa reala,denumita in literatura sociologica si criminologica "cifra neagra"a criminalitatii.Ea este constituita

din totalitatea actelor si faptelor antisociale cu caracter penal savarsite in realitate,indiferent daca ele au fost descoperite si

inregistrate de organele penale.Criminalitatea reala reprezinta adevarata dimensiune a ilicitului penal,insa estimarea ei este

aproape imposibila,datorita impedimentelor de natura tehnico-criminalistice,operationale si statistice;

b.delincventa descoperita,care include numai acea parte a actelor savarsite in realitate si care au fost depistate si

identificate de catre organele specializate de control social.De regula,cifra delincventei descoperite este inferioara celei

reale,intrucat nu toate delictele sunt descoperite si nu toti delincventii sunt identificati;de asemenea,unele delicte nu sunt

reclamate,altele nu sunt inregistrate.

c.delincventa judecata,reprezinta acea parte a delincventei descoperita si inregistrata de organele de politie care

este judecata si sanctionta de instantele penale;volumul ei este mult diminuat,intrucit nu toate delictele descoperite ajung sa

fie judecate.Astfel unele delicte sunt gratiate si amnistiate,altele nu mai sunt sanctionate datorita implinirii termenelor legale

de prescriptie,in timp ce unele nu se mai judeca datorita decesului delincventului sau sustragerii acestuia de la judecata.

2.Notiunea de devianta

In orice societate umana,exista reguli si cerinte,explicite sau implicite,care solicita indivizilor sa realizeze numai

actiuni socialmente dezirabile,sa manifeste numai comportamente admise si sa aleaga,in situatii sociale specifice,numai

solutii compatibile cu standardele culturale ale societatii respective.

Esenta imperativa a acestor reguli sau cerinte este incorporata in normele sau valorile sociale,care fac parte din

cultura oricarei societati si pe care orice individ,membru al societatii respective,este obligat sa le internalizeze in structura

personalitati sale,in cursul procesului de socializare.Personalitatea asa cum se stie,nu este doar un produs al

caracteristicilor sau al experientelor individuale,ci, in primul rand,o constructie socioculturala,rezultanta a interactiunilor

permanente intre individ,mediul social si cultural.De aceea,nici un individ nu reactioneaza in mod instinctual la situatiile deviata cu care este confruntat,ci rezolva aceste situatii utilizand numai solutii compatibile cu standardele de

rationalitate,normalitate sau moralitate ale societatii din care face parte,considerate legitime,adica in concordanta cu

normele si valorile sociale,cu principiile morale,prescriptiile juridice si definitiile culturale existente.In conditiile in care


6/68

utilizeaza solutii incompatibile sau contrare acestor standarde,individul respectiv risca sa nu fie inteles de catre ceilalti

membrii ai societatii,care-l pot eticheta ca fiind irational,anormal sau diferit de ceilalti.

Aceasta este,de fapt,esenta notiunii de devianta,care se refera la orice conduita sociala si orice act social care

sunt diferite de comportamentele si actiunile generale ale membrilor unei societati si care risca,prin aceasta diferenta,sa

provoace reactii ostile sau sanctiuni din partea colectivitatii.

Devianta in ansamblul ei desemneaza o diversitate eterogena de conduite,acte sau actiuni,care reprezinta violari

sau transgresiuni ale normelor scrise sau nescrise,implicite sau explicite , stari care nu sunt conforme asteptarilor , valorilor

si regulilor colectivitatii, forme de nonconformism,marginalitate,criminalitate,etc.,tot ceea ce contrazice imaginea publica

asupra ceea ce semnifica sau ar trebui sa semnifice "normalul"si "dezirabilul".

Devianta reprezinta un ansamblu disparat de transgresiuni,conduite dezaprobate si indivizi marginali,care,fiind in

contradictie cu asteptarile,normele si valorile grupului, risca sa provoace sanctiuni din partea acestuia.

Dintre aceste conduite sau actiuni se pot mentiona urmatoarele:

a)infractiuniile si delictele contra proprietatii sau persoanei,comise individual sau in grup,prin

violenta,inselaciune,abuz sau prin orice fel de mijloace ilicite sau proscrise;

b)delincventa juvenila;

c)sinuciderea;I

d)toxicomania;

e)transgresiunile sexuale;

f)devianta religioasa;

g)devianta politica;

h)nonconformismul;

i)bolile si deficientele psihice;

j)handicapul fizic;

k)maltratarile;

l)alte forme de violenta,conduite sau acte prohibitive ori indezirabile.

In functie de caracterul voluntar sau involuntar al actului de devianta se pot distinge urmatoarele categorii de

devianti:

-devianti subculturali-acei care pun in discutie legitimitatea normelor pe care le violeaza,incercand sa promoveze

norme si valori substitutive.Printre ei se numara teroristii,revolutionarii,membrii sectelor religioase,toti aceia care isi asuma,in

mod deschis,devianta,revendicandu-i legitimitatea si militand activ pentru recunoasterea ei oficiala ca forma normala de

comportament;

-transgresori-acei indivizi care violeaza,in mod deliberat,o norma sociala,desi ii cunosc validitatea si

legitimitatea.Ei nu actioneaza din principiu,asa cum o fac deviantii subculturali,ci din

interes,oportunism,pasiune,lacomie,lipsa de scrupule,etc.Dintre ei fac parte,infractorii ori delincventii,toti aceia care incalca

normele penale;

-indivizi cu tulburari de comportament-cei care nu sunt,propriu-zis,bolnavi psihici,ci care sufera de sociopatie sau au

tulburari caracteriale,unde este extrem de dificil a distinge intre constrangere si determinare,intre caracterul voluntar sau


7/68

dobandit al actului de devianta.De exemplu,toxicomanii in general,alcoolicii,in special,actioneaza voluntar doar intr-o prima

faza,starea de dependenta ulterioara impiedicandu-i sa mai fie liberi de as-i decide propria lor conduita.

-handicapatii fizic sau mental-printre care se includ orbii,surzii,estropiatii,toti acei care se disting prin

"stigmate"vizibile,datorita unor leziuni organice,debilitati mentale sau altor cauze biologice si psihice.Pentru unii sociologi

aceasta categorie nu intra in aria deviantei,in timp ce pentru altii ea reprezinta un subiect de interes pentru cercetarea

infractiunilor intre normalitate si devianta.

CAPITOLUL II

TEORII EXPLICATIVE ALE FENOMENULUI DELINCVENTEI JUVENILE DIN PERSPECTIV PSIHOLOGIC SI

SOCIOLOGICA

In orice domeniu,actiunea profesionistului trebuie sa aiba la baza intelegerea fenomenelor asupra carora

actioneaza.Aceasta intelegere presupune nu doar cunoasterea cauzelor si a factorilor favorizanti ci si a teoriilor existente.

Teoria este cea care construieste imaginea unui intreg coerent si il integreaza in ansamblul unitar al cunoasterii.Inconsecinta,teoria genereaza cercetari empirice,care o vor imbogati in relevanta.

1.Teoria invatarii sociale a agresiunii

Cea mai cuprinzatoare explicatie cu privire la agresiunea umana a fost propusa de Bandura,in "teoria invatarii

sociale a agresiunii".El a fost primul care a probat invatarea agresiunii prin experiente directe in concordanta cu paradigmele

de baza ale invatarii.Agresiunea este vazuta ca fiind in mare masura controlata de posibilitatea consolidarii si a pedepsei.Ea

se afla totodata si sub controlul stimulilor.In aparenta,o mare parte din comportament,inclusiv agresiunea,este invatata prin

observatie-adica fara experienta directa.Bandura a propus diferite modele teoretice pentru a explica aceasta invatare.

El a recunoscut capacitatea specific umana de a procesa informatiile si a elaborat implicatiile sale in

investigarea,mentinerea,modificarea si controlul agresiunii.Banda a dezvoltat rationamente pentru a explica efecteleconsolidarii substitutive si ale pedepsei substitutive.

Primul rationament major priveste functia informativa a rezultatelor observate.Fiind martorul consecintelor

raspunsului altor persoane,observatorul devine constient de posibilitatea consolidarii si a pedepsei si isi poate coordona

comportamentul astfel incat sa maximalizeze recompensele si sa minimalizeze pedepsele in mediul observat,fara a fi

experimentat in mod direct aceste posibilitati.Cunostintele despre consecintele probabile ale raspunsului,obtinute prin

observatie,pot astfel servi la facilitarea sau inhibarea raspunsurilor similare celor observate.Potrivit acestei pareri,anticiparea

consecintelor bazata pe observarea purtarii altora,si nu experienta imediata,este cea care ghideaza actiunea persoanei.

Al doilea rationament major se refera la efectele motivationale ale conditionarii substitutive a stimularii

emotionale.Bandura recunoaste ca o mare parte din comportarea

emotionala este invatata pe baza experientelor directe,dar sugereaza ca reactiile empatice care realizeaza conditionarea

substitutiva a raspunsurilor afective sunt,daca nu mai importante,cel putin egale ca importanta.Se presupune ca a fi martor

la exprimarea sentimentelor altora induce,in general,reactii afective in observator.Aceste reactii afective produse in

observator sunt concordante cu cele manifestate de persoana a carei purtare a fost observata.

Astfel,reactiile empirice ale observatorului sunt considerate congruente hedonic cu purtarea afectiva la care a

asistat.Bandura si-a bazat aceasta esentiala presupunere pe observatia ca,in situatiile sociale,oamenii tind sa exprime

acelasi fel de comportament emotional ca si cei din jurul lor;de aceea expresia afectiva a celuilalt devine o indicatie , replica

distinctiva in afectarea concordanta a observatorului.

Celelalte elemente propuse de Bndura pentru a explica modelarea sunt secundare acestor doua modele majore.Ele

se adreseaza consecintelor,mai ales in functie de perceptia peroanei a faptului ca modelul a fost marturia primirii derecompense sau pedepse de la un agent pentru actiunile sale.


8/68

Analiza proceselor motivationale propuse de Bandura in invatarea sociala extinde propunerea controlului

comportamental prin cosolidare si pedeapsa externe si substitutive la auto-consolidare si auto-pedepsire. In agresiune ,

auto-consolidarea este considerata a fi forta motivationala principala-ori de cate ori este conectata cu mandria

personala.Auto-pedepsirea pentru agresiune este dovedita cand persoana sufera de sentimente disforice, de regret si

autoacuzare,cand isi recunoaste actiunile proprii ca fiind o incalcare a propriei pozitii impotriva actiunilor agresive.De vreme

ce,in general,se presupune ca sanctiunile negative impotriva agresiunii sunt adoptate prin percept,consolidare si

modelare,Bandura a propus variate mecanisme care sa explice fenomenul in izbucnirile ostile si agresive.

Practicile auto-absolvante insotite de neutralizarea auto-condamnarii pentru agresiune sunt urmatoarele:

1.Sub-evaluarea agresiunii prin comparatie avantajoasa-survine cand actiunile agresive sunt comparate cu fapte

mult mai grave.Comparatia minimalizeaza incalcarea legii prin fapta intentionata sau comisa.

2.Justificarea agresiunii in functie de principii mai inalte se refera la faptul ca face violenta agreabila pentru agresor

din punct de vedere moral prin declararea obiectivelor ei ca fiind nobile si drepte.Agresiunea,ca mijloc,este astfel justificata

prin tintele pe care le realizeaza.

3.Neutralizarea auto-condamnarii pentru agesiuni poate de asemenea fi realizata prin deplasarea responsabilitatii

catre o autoritate care este vazuta ca asumandu-si intreaga responsabilitate pentru actiunea agresiva intentionata sau

efectuata.

4.In mod similar,difuziunea responsabilitatii catre alte persoane care iau parte la actiuni agresive sau ostile sau care

sunt cunoscute ca sustinatoare ale unor asemenea activitati conduce la un nivel scazut al pozitiei autocritice.

5.Un alt mod in care agresorul previne auto-deprecierea este dezumanizarea victimelor.Din moment ce victimele

sunt deposedate de caracteristicile umane distinctive,ceea ce inseamna ca ele sunt prezente ca fiinte degenerate,auto-

reprosul pentru agresiune devine inaplicabil si necorespunzator.

6.Invinuirea victimelor neutralizeaza auto-condamnarea cand agresorii,care cred despre ei ca sunt bine

intentionati,reusesc sa se perceapa pe ei insisi ca "fiind fortati in actiunile primitive de catre adversarii ticalosi".Atribuirea

culpabilitatii victimei se considera ca stimuleaza sentimente de indignare care ofera suport moral pentru actiunile agresorilor.

7.Reprezentarea gresita a consecintelor a fost de asemenea implicata.Consecintele dezavantajoase ale agresiunii

pot fi minimalizate pentru evitarea auto-reprosului.In actiuni care au adus rau,dar si beneficii,raul poate fi minimalizat iar

beneficiile maximalizate.

8.Bandura a propus un proces de desensibilizare gradata prin care persoanele initial nonagresive pot deveni

progresiv agresive.Se sugereaza ca schimbarile comportamentale astfel aparute pot sa nu fie percepute de catre

persoanele interesate.

In comportarea umana,ostilitatea si agresiunea sunt reglate in mare masura de consecintele anticipate ale actiunilor

in perspectiva mai curand decat de istoria incidentala a eventualei consolidari sau pedepsiri a evenimentelor externe.

Un alt aspect al controlului cognitiv,in conformitate cu Bandura,este controlul social al agresiunii.Capacitatea

umana,superioara,de a procesa informatiile se spune ca ar produce o evaluare selectiva a anumitor experiente consolidate.

Banda accentueaza in cele din urma functia rezolvari mentale a problemelor in controlul cognitiv al

comportarii.Consecintele actiunilor eventuale sau posibile sunt contemplate si anticipate mai degraba in gand decat sunt

stabilite printr-o comportare preliminara deschisa.Aceasta capacitate umana de a proba variate actiuni pe ascuns mai

degraba decat in mod deschis ii da individului posibilitatea de a-si forma strategii optime ostile si agresive in concordanta cu

criterii stabilite de sine.Asemenea strategii pot fi independente de experienta directa a individului.

Comportamentul agresiv poate fi insa preintampinat in mod eficient:

a)prin stoparea din dezvoltare a obiceiurilor violente si

b)prin asigurarea dezvoltarii obiceiurilor non-violente alternative.


9/68

In multiplele propuneri pentru controlul ostilitatii si agresiunii in societate se subliniaza dificultatile asociate cu

implementarea lor.Masurile de combatere a violentei pot fi instituite pur si simplu prin informarea publicului despre acestea

si efectele lor benefice.Ele nu pot fi instituite numai prin apeluri.Nu li se poate spune pur si simplu oamenilor ca trebuie sa fie

mai sensibili la problemele pe care le intampina cu altii.Ei nu pot fi instruiti sa fie mai toleranti si mai plini de compasiune.

Mai mult,ramane sub semnul intrebarii daca mass-media ar putea fi eficiente in instituirea schimbarii sociale.In al

doilea rand,eforturile educationale sunt impiedicate de faptul ca ostilitatea si agresiunea au utilitate si orice reprezentare

gresita a acestui fapt ar viola principala valoare a educatiei:adevarul.Comportamentul agresiv si ostil,asa cum am vazut,nupoate fi negat mereu din motive rationale.Totusi educatia poate face mai mult decat arata un canonic de "ar trebui" si "nu ar

trebui".Ea poate corecta opinii distorsionate in ce priveste ostilitatea,agresiunea,violenta.

2.Teoria anomiei

Termenul de anomie,provenit din limba greaca,desemneaza starea de dereglare a functionarii unui sistem sau

subsistem social,datorita deprecierii normelor sociale.Sigur,are un caracter relativ deoarece nu se poate concepe o

societate fara norme sau cu o dereglare globala.Desi termenul circula din a doua jumatate a secolului trecut,E.Durkheim l-a

consacrat prin lucrarea "La divisation du travail" unde ideea de baza este ca pe masura ce societatea devine tot mai

complexa,este tot mai dificila mentinerea coeziunii sociale.In consecinta,creste rata si nivelul delincventei,ca si al altor forme

de devianta.Durkheim considera ca prin destructurare sociala se ajunge la o ambiguitate ce afecteaza regulile si

standardele comportamentului moral.Unul dintre factorii de mentinere a echilibrului social il reprezinta chiar anomia,care

este un factor natural-in sensul ca exista in toate tipurile de societati.Astfel se legitimeaza existenta acesteia in

societate,prin aspectul sau pozitiv.

Durkheim nu considera profesiunea de delincvent-sau alte meserii "condamnabile"-o forma aberanta,anormala,ci o

vedea ca o modalitate de diferentiere a muncii.Asa cum cancerul este o specializare noua a functiilor biologice,tot asa si

activitatea delincventionala este o forma de supravietuire.De aici si necesitatea de a examina conditiile socio-culturale si

contradictiile activitatii delincventionale la diferite niveluri,ale diferitelor natiuni.

Prin R.Merton,teoria anomiei,reformulata,va fi dezvoltata pentru a oferi o explicatie mai larga conditiilor socio-

culturale ale delincventei.Punctul de plecare al analizei mertoniene este dat,ca si in alte teorii macro-sociologice,de distinctia

dintre structura sociala,valori si norme sociale.In acest context,el nu priveste delincventa ca pe un rezultat al

trasaturilor/caracteristicilor individuale,ci ca pe o replica normala a oamenilor la modalitatile diferite de adecvare a

elementelor socio-culturale cu caile de acces spre acestea.Ideea este ca nu in interiorul indivizilor se afla cauza

fundamentala a delincventei sau criminalitatii,ci,mai curand,in diferentele structurale si contradictiile societatii,chiar si atunci

cand se vorbeste de o tendinta mostenita pe care o poseda unii indivizi in comportamentul lor.

Contradictia structurala identificata de R.Merton(disjunctia dintre valoarea culturala a succesului si lipsa accesului

egal la mijloacele legitime de a-l realiza),chiar daca a fost formulata in contextul societatii americane,este identificabila in

orice tip de societate,caci anumitor grupuri de indivizi li se refuza sistematic accesul catre scopurile culturale

recunoscute,prin diferite bariere structurale,clasa sociala,spre exemplu.

De aici, mai multe moduri de adaptare care sa puna in corelatie trebuintele personale cu mijloacele sale derealizare,asigurand un minim de insemne vizibile ale valorii de sine.

R.Merton identifica 5 tipuri de adaptare la o structura sociala:

1.conformistul,cel care accepta scopurile culturale ca si mijloacele institutionalizate de atingere a acestora;

2.ritualistul,persoana ce a renuntat la valorizarea scopurilor culturale,neincetand insa sa se conformeze scrupulos la

normele recunoscute;

3.evazionistul,cel ce respinge atat scopurile,cat si mijloacele recunoscute spre a la atinge;de obicei,acesti se retrag

intr-un univers la iluziilor.Aceasta categorie are ca specific activitati adaptative asociale si din aceasta cauza vin in conflict

cu legea;


10/68

4.rebelul-sau contestatarul-refuza atat scopurile culturale,cat si mijloacele,venind in acelasi timp cu altele de

substitutie,alternative.De regula,ei sunt atasati unor idei sau docrine cu idealuri socio-politice;

5.inovatorul valorizeaza puternic scopurile culturale,dar respinge mijloacele institutionalizate de a le realiza;iata de

ce delincventa,intr-un anumit segment,reprezinta o cale inovatoare catre succes,o metoda de a obtine ceea ce este refuzat.

In concluzie,putem spune ca Merton pune actorii in conflict cu situatiile ce-i inchid posibilitatile de reusita,astfel

utilitatea imediata a teoriei este scazuta.

3.Teoria subculturilor delincvente

Dezvoltand o serie de idei din cadrul teoriei anomiei,teoria subculturilor delincvente este larg raspandita in randul

specialistilor,indeosebi atunci cand se discuta despre delincventa de tip urban.

Punctul de plecare il constituie normele sociale,cu cele doua aspecte:prescrierea implica existenta unei interdictii la

fel cum si orice interdictie delimiteaza campul conventionalului.Astfel ca normele care definesc practicile legitime le definesc

in mod implicit si pe cele nelegitime.Se poate spune deci ca rolul normelor este sa traseze granita dintre mijlocele legitime si

cele nelegitime;asa in cat este recunoscuta,cel putin in mod tacit,posibilitatea de a folosi mijloace alternative.

Exista variatii ale gradului in care membrii diferitelor grupuri sociale dobandesc valorile,cunostintele si abilitatile ce le

faciliteaza cariera sociala.Aceste variatii sunt chiar structurate social si definesc implicit si accesul diferntiat la mijloacele

nelegitime.Teoria transmiterii culturale si teoria asocierii diferentiate se centreaza pe dezvoltarea unor astfel de idei.Prima

accentueaza ca sistemele de valori sunt distribuite pe diferite zone sau areale urbane,iar a doua teorie afirma ca sistemul de

relatii sociale este cel ce facilitaza sau impiedica insusirea valorilor delincvente.

Concluzia este ca accesul la roluri nelegitime este delimitat de factori sociali si intarit de cei psihologici.

Rezulta un raport specific intre structurile de invatare sociala si cariera delincventa.Mai intai,individul trebuie sa aiba

acces la mediile propice pentru insusirea valorilor si abilitatilor respective.Acest acces trebuie sa fie in acord cu indeplinirea

unui rol special,ce trebuie sustinut si dupa ce a fost invatat.Aceasta sustinere dureaza un timp indelungat si individul

sfarseste prin a fi un bun delincvent capabil sa raspunda tuturor solicitarilor.

Insa comunitatea este cea care furnizeaza delincventului materialele si obisnuintele, tocmai pentru ca o conduita

delincventa este invatata si intarita prin interactiunea cu alte persoane : atitudini, exemplu, motivatie, stimulente, contacte,

comunicare.

Aceste conditii favorabile indeplinirii unui rol delincvent ca si acele conditii favorabile invatarii unui astfel de rol pot fi

numite cu o singura sintagma,cea de oportunitate nelegitima sau oportunitate diferentiata,ce se regaseste si in teoria

anomiei,dar pe un alt plan de generalitate.Ideea este ca exista un acces diferentiat si spre invatarea comportamentului

delincvent plasat la nivelul structurii sociale,al diferentierilor adaptative,al adaptarii specifice unor grupuri.Altfel spus,nu

oricine poate deveni un delincvent autentic si performant.Aceasta relativizare a invatarii comportamentului delincvent este

utila in deosebi la diagnosticarea diferentiata si elaborarea strategiei etapizate.

Exista 3 tipuri majore de sub-cultura delincventa,mai ales in randul adolescentilor din zonele urbane.

Primul tip se bazeaza in principal pe valori de tip delincvent;principiul de organizare si functionare se refera la

obtinerea unor castiguri materiale prin utilizarea mijloacelor ilegale:furt,frauda,santaj, etc.Acest tip il putem numi modelul

delincvent.

Al doilea tip are ca norma de baza violenta:membrii acestui grup se manifesta prin utilizarea fortei sau prin

amenintarea cu folosirea fortei;el poate fi numit tipul sau modelul conflictual.

Al treilea tip se refera in deosebi la subculturile toxicomane,ai caror membrii consuma abuziv diverse substante

nocive ajungand pana la dependenta totala.Ei s-au instrainat de rolurile conventionale si s-au retras intr-un univers

propriu,guvernat de valoarea suprema a senzatiei tari.Poate fi numit modelul evazionist sau de izolare.

Aceste modele apar deseori in forme combinate,fie in perioada in care sub-cultura face presiuni asupra membrilor

pentru coerenta comportamentala fie in formele de delincventa polimorfa.


11/68

4.Teoria controlului social

In forma sa cea mai utilizata a fost elaborata de Travis Hirschi si are ca element central o totalitate de cunostinte pe

care le posedam despre caracteristicile personale si demografice ale delincventului.In viziunea aceasta,profilul

delincventului tipic este urmatorul:barbat tanar,crescut fara tata,intr-o mahala urbana,cu dificultati in istoria scolara,in

prezent somer.

De la aceasta definire a delincventului tipic putem face cateva deductii.Mai intai,unii dintre actorii sociali se comporta

altfel dcat ceilalti,conventionalii,iar problema care se pune este de ce se intampla aceasta.Apoi,activitatea lor este perceputa

negativ de ceilalti,fiind contrara dezirabilitatii si expectantei sociale.De aici deriva si riscul de pedepsire pe care delincventii

si-l asuma.Deci,o alta deductie,ei sunt putin dispusi sa accepte o schimbare a propriilor convingeri si conduite,astfel incat sa

vina in concordanta cu prevederile legii.In cele din urma,deductia ca actele delincvente sunt de durata provine si din

informatia ca acesta este somer.

Intrebarea care se pune din perspectiva acestei teorii se refera la prezenta sau absenta acelui element din viata

sociala ce determina un anumit comportament.Cat de mult lipseste controlul din conditiile de viata ale delincventului si cat

este prezent in mediile non-delincvente pentru a-i opri pe ceilalti actori sociali.

Astfel,problema pe care doreste sa o expliciteze aceasta teorie se refera la determinarea acelui aspect care-i face

pe oamenii conventionali sa fie normaliu,si nu delincventi-pentru ca prin constatarea unei lipse sa se deduca si etiologia

delincventei.

Si sunt enumerate 4 forme de control ce actioneaza la nivelul societatii conventionale si care au caracter restrictiv in

invatarea comportamentelor indezirabile.Acestea sunt atasamentul,obligatia morala,implicarea si convingerea.

Atasamentul se refera la apropierea emotionala a actorului social fata de ceilalti si implica o relatie de valorizare

reciproca.Atasamentul se construieste in functie de figurile simbol(persoane cu inalta semnificatie sociala,cu rol de model)si

de grupul de referinta(grupuri cu mare atractivitate).Pentru etapa copilariei,aceste elemente se fixeaza la nivelul grupului

familial,astfel ca o variabila proiectiva de prognoza a comportamentului delincvent vizeaza deficientele de atasament dintre

copii si parinti.

Prima forma de control se manifesta la nivelul familiei-si deseori sanctiunile externe acesteia vizeaza amenintari cu

sanctiuni la nivelul controlului familial.In consecinta,daca familia este deficitara/dezorganizata atunci cu siguranta riscul de

esec in socializarea copilului va creste.

Angajamentul vizeaza gradul in care actorul investeste timp si energie pentru construirea unei cariere sociale

legale.Daca investitia este considerabila si este dublata de recompense adecvate,atunci este exclus riscul de a o deturna

intr-o activitate delincventa-caci pierderile ar fi mai mari decat beneficiile.Dar si reciproca este adevarata:cu cat miza este

mai atrctiva si efortul mai mic,cu atat va fi mai posibila comiterea delictului.Asadar,mai expus este somerul,chiulangiul,omul

sarac-cei a caror miza sociala este scazuta si nu risca sa piarda prea mai mult.

Implicarea este o consecinta a modului de angajare si exprima gradul angajamentelor de tip social.Una dintre

teze afirma ca implicarea in activitati legale reduce expunerea la comiterea unor ilegalitati in timp ce implicarea in activitatiilegale sporeste riscul unor penalitati.

Convingerea se refera la acceptarea prescriptiilor sociale si a interzicerilor ce ordoneaza comportamentul uman.Este

un rezultat al valorilor morale acceptate la un moment dat.Cu cat lipsesc constrangerile impuse prin credinta/convingere

morala,cu atat este mai facila detasarea si transgresarea normelor conventionale.Totusi,nu se poate spune ca sistemul de

convingeri al unui individ este cauza directa;mai curand,delincventii actioneaza in concordanta cu un impuls si apoi isi

justifica actul prin afirmatii ce reflecta mai mult un stil de viata decat un sistem normativ.

Teoria controlului subliniaza,ca si teoria asocierii diferentiate,ca delincventii isi consolideaza sistemul de convingeri

in compania persoanelor cu gandire asemanatoare dar nu recunoaste existenta unei etici specifice,reflectata in reguli

restrictive de conduita. Mai curand,spune aceasta teorie,sunt reflectate legaturile slabe ale delincventului cu societatea

decat sunt semnificate relatiile de tip special dintre ei.

In concluzie,teoriile amintite mai sus nu incearca sa explice comportamentul acelui procentaj redus de de delincventi

ce manifesta un dispret profund fata de valorile conventionale sau chiar probeaza o conduita asociala;acestia sunt in


12/68

majoritatea lor psihopati si tratamentul in acest caz trebuie sa fie facut in clinici speciale.Insa pentru ceilalti,care au ajuns in

aceasta dificultate datorita unor conditii externe speciale,teoriile ofera cateva indrumari utile in intelegerea

comportamentelor de acest tip si a conditiilor ce le-au determinat.De aici si pana la interventia practica nu mai este decat un

pas.

CAPITOLUL III

FACTORII IMPLICATI IN DETERMINAREA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL MINORULUI

Factorii care determina delincventa juvenila pot fi impartiti in doua mari categorii: a) factori interni,individuali si b)

factori externi,sociali.In prima categorie se includ : particularitatile si structura neuropsihica , particularitati ale personalitati in

formare , particularitati care s-au format sub influenta unor factori externi,mai ales a celor familiali.In a doua categorie,mai

importanti sunt factorii socio-culturali,economici,socio-afectivi si educationali din cadrul microgrupurilor si macrogrupurilo

umane,in care trebuie sa se integreze,treptat,copilul si tanarul,incepand cu familia.Tot in categoria factorilor interni,un rol

deosebit de important il are frustratia.

Care este raportul dintre cele doua categorii de factori,care este ponderea fiecaruia in determinarea

comportamentului delincvent al minorilor sunt intrebari la care nu s-a putut oferi un raspuns unanim acceptat.Impartasim

punctul de vedere conform caruia orice incercare de exagerare a rolului factorilor interni sau a celor externi risca sa nu fie

validata de practica.Daca psihologii pun mai mult accentul pe particularitatile psihice in adaptarea minorului la

mediu,sociologii acorda un rol determinant factorilor socio-culturali,precum si conditiilor vietii sociale in general.

In ultima vreme s-a conturat un punct de vedere intermediar referitor la etiologia delincventei juvenile.Este vorba de

asa-numita perspectiva a cauzalitatii "multiple" sau a "factorilor",care concep delincventa ca fiind rezultatul unui numar mare

si variat de factori.Adeptii acestei perspective considera ca fiecare factor,luat in parte,are o anumita importanta,delincventii

aparand fie la intersectia a doi factori majori,fie datorandu-se influentei concertate a sapte sau opt factori minori.

1.Rolul familiei in formarea comportamentului minorului

Una dintre cele mai importante functii ale familiei consta in educarea si formarea tinerilor in vederea integrarii lor

optime in viata si activitatea sociala.Aici,in cadrul grupului familial,parintii exercita ,direct sau indirect,influente educational-

formative asupra proprilor lor copii.Cuplul conjugal, prin intregul sau sistem de acte comportamentale,constituie un veritabil

model social care,fiind de altfel primul in ordinea influentelor din partea modelelor sociale existente,are o influenta

hotaratoare asupra copiilor privind formarea conceptiei lor despre viata,a modului de comportare si relationare in raport cu

diferite norme si valori sociale.

Pe de alta parte,parintii exercita influente educational modelatorii in cadrul familiei si in mod direct,in baza unei

anumite strategii educationale,folosind mai mult sau mai putin sistematic si organizat anumite metode si tehnici

educationale.Deoarece cercetarile de psihologie si pedagogie au demonstrat ca,mai ales,in primii ani de viata se pun bazele

unor importante componente de personalitate,apare imperios necesar ca educatia in familie sa se desfasoare in mod

unitar,pe baza unui ansamblu de principii psiho-pedagogice si a unei metodologii clar conturate.In aceasta

privinta,constatam ca, desi s-au elaborat multe lucrari,s-au organizat si desfasurat ample actiuni cu parintii in vederea

instruirii lor pentru ca influentele educative exercitate asupra copiilor sa corespunda cerintelor si exigentelor sociale,exista

insa unele deosebiri intre familii in ceea ce priveste "metodologia si tehnologia educationala" adoptata.

Astfel,strategiile educationale pe care le utilizeaza unii parinti-si avem in vedere pe cei care sunt bine

intentionati,fiind convinsi de efectele pozitive ale modalitatilor lor de relationare cu proprii copii,precum si a metodelor

educative utilizate-nu duc intotdeauna la crearea acelui optim educational care sa favorizeze "rodirea" fructuoasa la nivelul

personalitatii copilului a influentelor educationale exercitate. Mai mult , unele strategi pot sa se soldeze chiar cu o serie de

consecinte negative asupra procesului formarii unor componente de personalitate.Necunoscand suficient urmarile reale ale

modalitatilor eductive utilizate,unii parinti ajung la un moment dat in fata unor situatii oarecum paradoxale:pe de o

parte,eforturile depuse,metodele utilizate,asteptarile in legatura cu "investitiile" lor educative , cu strategia lor "originala" in

ceea ce priveste relationarea cu copilul si, pe de alta parte,rezultatele concrete pe care le-au obtinut.


13/68

In cazul in care parintii constientizeaza din timp aceasta discrepanta pot -si daca solicita specialistii in problemele

muncii educative cu atat mai bine- sa-si reorienteze fundamental sistemul lor de actiuni educative in vederea realizarii

corectiilor necesare. Dar exista si parinti care,impotriva unor dovezi clare ale evidentei,nu ajung la constientizarea efectelor

strategiilor educative utilizate si raman convinsi ca eventualele necazuri aparue sunt determinate de cauze care le raman

straine si necunoscute.

Climatul educational familial este o formatiune psihosociala foarte complexa, cuprinzand ansamblul de stari

psihice,moduri de relationare interpersonala, atitudini ce caracterizeaza grupul familial o perioada mai mare de timp.Acestclimat,poate fi pozitiv sau negativ,se interpune ca un filtru intre influentele educationale exercitate de parinti si achizitiile

comportamental realizate la nivelul personalitatii copiilor. Drumul de la influenta educationala la achiziti comportamentala nu

este un drum direct,nemijlocit,ci parcurge "meandrele"climatului educational familial.O aceasi influenta educativa exercitata

intr-un climat bun va avera cu totul alte efecte decat atunci cand este exercitata intr-un climat educational negativ.

1.1.Famili dezorganizante

Mult timp s-a crezut ca familia dezorganizanta constituie cauza aproape sigura a comportamentului

deviant,aceasta convingere fiind sustinuta si de catre diverse statistici care arata ca un numar mai mare de delincventi

provin din aceasta categorie de familii.In ultimul timp insa,un asemenea punct de vedere a fost depasit ,considerandu-se

ca,de fapt , in cazul familiilor dezorganizante nu structura familiei ca atare se face vinovata de aparitia conduitelor deviante

ci marile ei "lipsuri".Familia dezorganizanta este familia care isi pierde integritatea ca urmare a separarii parintilor datoritaunor motive precum: desfacerea casatoriei prin divort,decesul unuia dintre parinti,etc.W.J.Goode realizeaza urmatoarea

clasificare a familiilor dezorganizate:

a)familia incomplet unita sau nelegitima;

b)familia dezmembrata prin indepartarea unuia dintre soti ca urmare a:anularii, separarii,divortului sau parasirii.

c)familia tip " camin gol " in cadrul careia partenerii traiesc impreuna , insa interreltionarea si intercomunicarea sunt

realizate minimal, fara sa constituie,unul pentru celalalt,un suport emotional;

d)familia in criza,datorita unor cauze ce determina absenta temporara sau permanenta a unuia dintre

soti:decesul,inchisoarea,inundatii,razboi.

e)existenta,in cadrul familiei,a unor situatii care determina fundamental esecurile comportamentului de rol marital:

retardarea severa a copilului, psihoza copilului sau a sotului,or conditiile fizice cronic incurabile.

Studiile asupra delincventei juvenile au aratat ca,in mare masura,atmosfera din familiile deorganizante , lipsa

autoritatii parintesti, a controlului precum si a afectiunii acestora,ca urmare a divortului,i-au determinat pe copii la adoptarea

unor acte asociale si antisociale.Astfel, divortul, care duce la dezorganizarea familiei,poate contura serioase tulburari

afective si comportamentale care duc la neadaptarea sociala.

1.2.Climat familial conflictual

Exista unele familii care, desi sunt " organizate" se caracterizeaza prin accentuate stari conflictuale care pot fi de

intensitate diferita si se pot intinde pe perioade diferite de timp(plecand de la forme relativ mai simple,cum ar fi

cearta,neintelegerile,contrazicerea ascutita,refuzul unor obligatii conjugale sau familiale si ajungand la forme mai

complexe,grave,cum ar fi,agresivitatea fizica,alungarea de la domiciliu,existenta unor relatii adulterine).

In situatiile in care intensitatea,continutul,forma de manifestare si frecventa conflictelor intraconjugale si

intrafamiliale cresc semnificativ,acestea capata valente dezorganizatoare in microgrupul familial , devenind simptome ale "

sindromului disfunctioal " familial.Conflictul conjugal patogen se caracterizeaza prin capacitatea de penetratie distructiva la

nivelul personalitatii consortiilor,dezorganizand reactiile, patternurile si habitus-urile adaptative si impiedicand realizarea

functiilor firesti ale cuplului conjugal si parental.

Tipologia luiF.Kunkel,bazata pe analiza conduitelor interactionale ale partenerilor,in procesul acomodarilor

mutuale,cuprinde urmatoarele tipuri:


14/68

a)tipul "casniciei furtunoase",caracterizata prin aspectul "spasmodic"al ritmului acomodarii intradiadice,cu

alternarea fazelor de "camaraderie",afectiune,impietrire si "gol",crize care se pot prelungi uneori ani.In acest tip de casatorie

frustrarile par a fi resimtite in mai mare masura decat cedarile,rigiditatea partenerilor in adaptare prevaland "mularii polare

interpersonale".Totusi aceste cupluri nu au "curajul" si "forta" necesare unor "revolutii" interioare,care sa schimbe cursul

casniciei fie in sens pozitiv,fie negativ , sotii continuand sa-si consume viata de cuplu prin oscilatii afective cu mare consum

tensional;

b)tipul casniciei molatice,dupa conceptia autorului,este bazata pe mentinerea reciproca de egoisme,polaritateapartenerilor fiind incompleta si adesea inautentica,prin investirea doar a laturii "comode",linistite,plate, "lipsite de vlaga" si

fara efortul nelinistitor si emotionant al "simtirii celuilalt".Unitatea cuplului este astfel iluzorie,fiind pandita de pericolul

pseudocasatoriei,bazata pe supraaprecieri si cedari menite sa evite criza Eului,dar practic pastrand distanta afectiv cognitiva

intre parteneri.

c)tipul casniciei dure,reuneste partenerii intr-o formula de partiala angajare,printr-un comportament relational

reciproc rigid,al caracterelor "impietrite".Comunicarea este redusa in conditiile unei susceptibilitati mutuale,care mentine

distanta intre partenerii care se percep si valorizeaza ca potentiali "agresori la integritatea celuilalt". Acest

comportament,care lasa impresia unui Eu puternic,ascunde de fapt fragilitatea interioara si frica de angajare in

paternitate,cu riscul unei modificari a propriei personalitati. Confuziile generate de gradul scazut al comunicarii conduc de

obicei la criza, casatoria devenind "arena" in care cercul razbunarilor reciproce se repeta la infinit.

In fiecare din aceste tipuri de familie, copiii, datorita marii lor sensibilitati, recepteaza si traiesc deosebit de intens

orice "eveniment" intervenit intre parintii lor.

Dupa cum demonstreaza diferitele cercetari efectuate,efectul principal al relatiilor interpersonale conflictuale din cadrul

familiei asupra personalitatii copiilor il constituie devalorizarea modelului comportamental si pierderea posibilitatii de

identificare cu acest model.Mai mult,modelulparental,in asemenea situatii,poate fi respins activ de catre copii devenind

"model negativ" care,treptat,poate conduce la stimularea si dezvoltarea agresivitatii si comportamentului antisocial.

Desigur , nu de putine ori , copiii care resimt puternic influentele climatului conflictual familial,fug de acasa si cauta

sa gaseasca diferite grupuri de apartenenta care, la randul lor,pot fi orientate antisocial.

1.3.Climat familial hiperautoritar

Atitudinea hiperautoritara manifestata in cadrul familiei poate fi adoptata de unul dintre parinti(cel mai frecvent de

catre tata) sau de catre ambii.Pe de alta parte trebuie diferentiata situatia in care parintii hiperautoritari sunt "bine

intentionati",in sensul ca au o anumita "conceptie pedagogica" de cea in care autoritarismul este asociat cu agresivitatea,

inclusiv fizica si cu un inalt potential conflictual/familial.

Severitatea excesiva , cu multe rigiditati , cu interdictii nu lipsite uneori de brutalitate,cu comenzi ferme pline de

amenintari,cu privatiuni de tot felul isi lasa puternic amprenta asupra procesului de formare a personalitatii copilului.Parintii

hiperseveri impun un regim de munca pentru copiii lor, care depaseste limitele de toleranta psihologica si psihofiziologica

ale acestora.Copiii sunt pusi mereu in fata unui volum mare de sarcini pentru a putea realiza cat mai repede aceste achizitii

care sa corespunda intru totul aspiratiilor parintiilor. Mentinerea copilului intr-un climat hipersever

determina,treptat,modificari serioase in una dintre cele mai importante dimensiuni ale personalitatii,este vorba de ceaatitudinal-relationala,traduse in fenomene de apatie si indiferenta accentuata fata de ceea ce trebuie sa intreprinda sau in ce

priveste relationarea cu cei din jur,atitudini de protest si revolta chiar fata de noile influente exercitate asupra sa,toate

acestea ca urmare a unei suite de frustratii acumulate in timp.

In categoria profilelor de parinti hiperseveri se includ urmatoarele tipuri:

-tatal dominator,a carui autoritate este expresia unei personalitati puternice,exigente,care stie sa se afirme si sa reuseasca

si care se bucura de un prestigiu apreciabil. Este tipul de tata care pretinde ascultare si respect,in ochii caruia sotia si copiii

sunt fiinte slbe care trebuie conduse si protejate.Copiii acestui tip de tata sunt adesea timizi si inhibati,dar se pot manifesta,

atunci cand caracterul lor prezinta analogii cu caracterul tatalui, si ca fiinte rebele si autoritare.Conflictul dintre asemenea

personalitati poate duce la rupturi brutale ale raporturilor tata fiu;

-tatal tiran are o autoritate care opereaza in compensatie si prin salturi,fiind in fond o fire timida,adesea slaba.Izbucnirile

sporadice si aberante de autoritate duc in ultima instanta la defavorizarea figurii paterne de acest tip.Copilul reactioneaza la


15/68

asemenea moduri de comportare prin stari de inhibitie,frica,prin instabilitate.Se pot contura apoi si dezechilibre mai

profunde,care pot aparea in momentul cand copilul devine constient de mediocritatea reala a parintelui,a carui imagine

inceteaza de a se mai constitui ca model.

-tatal demisionar ,este tipul de tata vesnic plecat de acasa,cel care e mereu plecat si pretinde sa nu fie intrerupt din

ocupatiile sale. De asemenea,tatal demisionar este si cel care,datorita personalitatii sale,nu se simte capabil sa-si

controleze si sa-si indrume copiii.

Lipsa cotrolului favorizeaza aparitia atitudiniilor recalcitrante, formand la copii deprinderea de a nu se conforma imperativelor

scolare,sociale sau morale

In fata parintelui hiperautoritar si hiperagresiv,copilul nu are o alta alternativa decat supunerea oarba,neconditionata

in raport cu cerintele si pretentiile acestuia dar efectele negative ale unui asemenea "tratament" in planul dezvoltarii si

evolutiei personalitatii nu intarzie sa apara.La agresivitate si ostilitate,copilul nu raspunde direct in raport cu parintele-

agresor,ci indirect,prin atitudinile sau chiar actiunile agresive orientate catre altii. Tensiunea acumulata in timp, ca urmare a

frecventelor stari de frustratie datorate regimului hiperautoritar si hiperpermisiv impus se va elimina prin descarcari

bruste,prin forme de conduita agresiva si exploziva la adresa altora.Si de aici ,pana la conduita delincventa nu mai este

decat un pas.

1.4.Climat familial hiperpermisiv

Hiperpermisibilitatea careaza in mod exagerat conitii de "aparare" a copilului impotriva "pericolelor si

prejudiciilor".Parintii depun mari eforturi de a proteja copilul,de a-l menaja intr-o maniera exagerata,grija si activitatea

parinteasca constituind o sfera protectoare cu pereti multipli prin care el nu mai poate singur sa iasa catre lume , pentru a-si

incerca "fortele"proprii,forte care -in virtutea unei tendinte logice a dezvoltarii personalitatii- trebuie confruntate intr-un cadru

echilibrat pentru a-si putea contura dimensiunile lor reale si,cel mai important lucru,treptat,in urma confruntarii cu lumea,cu

altii,a se realiza o concordanta corespunzatoare intre imaginea de sine si ceea ce exista si este in continua formare si

devenire.

Una din consecintele imediate ale exercitarii influentelor educative in maniera superprotectoare este detasarea intre

imaginea de sine si posibilitatile reale ale copiilor.

Se poate contura atitudini de inganfare,de exacerbare a eului,de supraevaluare a proprilor posibilitati cu tendinta de a-si

impune in fata celorlalti vointa si sistemul lor de pareri si opinii in mod dominator,persuasiv fara insa ca acestea sa aiba,de

cele mai multe ori, acoperire in ceea ce priveste ansamblul de capacitati si aptitudini,experienta de viata.

Copiii crescuti fara nici o constrangere,avandu-i pe amandoi parintii intotdeauna la dispozitie pentru a le satisface

cea mai mica dorinta,nu vor putea mai tarziu sa suporte nici o frustrare si nici un cadru in care se cere disciplina.Din punct

de vedere caracterial, ei devin mai ales capriciosi si incapatanati.

1.5.Esecurile privind integrarea scolara si delincventa juvenila

Chiar daca nu in totalitate, un mod de validare a strategiilor educationale utilizate in cadrul familiei il constituie

adaptarea si integrarea scolara. Nivelul de adaptare si integrare scolara ,la randul lui,poate fi analizat in functie de doi

indicatori mai importanti:

a)randamentul scolar(note,medi,rezultate,etc)

b)gradul de satisfactie resimtit de elev(motivatii,interese,atitudini pozitive,etc)


16/68

Desigur exista mari diferente in ceea ce priveste adaptarea si integrarea scolara.

Practic aceasta poate fi conceputa ca un continum,ce are la o extremitate,nivelul maxim

de integrare(randament scolar crescut si grad inalt de satisfactie)si,la cealalta extremitate

inadaptarea scolara(randament scolar foarte slab si lipsa nivelului de satisfactie). Copiii inadaptati sau dezadaptati scolar

intra in categoria "copiilor problema"care adopta o conduita devianta in raport cu cerintele vietii si activitatii scolare.Acesti

copii se caracterizeaza de obicei prin:

-insubordonare in raport cu regulile si normele scolare;

-lipsa de interes fata de cerintele si obligatiile scolare;

-absenteismul,chiulul de la ore;

-repetentia;

-conduita agresiva in raport cu colegii si cadrele didactice.

Cercetarile efectuate confirma faptul ca exista o corelatie intre conduita delincventa si nivelul pregatirii scolare in

sensual ca delincventii minori, de regula, prezinta un nivel de pregatire scolara foarte scazuta.

1.6.Alcoolul si actul infractional

Alcoolul constituie un factor criminogen, influentand sau chiar determinand actul infractional. Intoxicatul cu

alcool este un individ superficial cu rationament absurd, lipsit de vointa si de simt moral. Legatura dintre alcool si actele de

violenta este binecunoscuta. O persoana consumatoare de alcool devine, de multe ori, agresiva, manifestand acte de

violenta in familie sau in afara ei. Unele persoane consuma in mod intentionat alcool pentru a avea curajul sa savarseasca

acte delincventionale. Acest fapt constitue o circumstanta agravanta (savarsirea infractiunii in stare de betie anume

provocata in vederea comiterii faptei- art. 75 alin.1 lit.e Codul penal). Persoanele dependente de alcool ar face orice pentruprocurarea acestuia sau a banilor necesari cumpararii lui, putandu-se ajunge la furturi sau talharii. Alte infractiuni care sunt

des corelate cu consumul de alcool sunt: cersetoria, vagabondajul, tulburarea linistii publice sau omoru,practic o persoana

intoxicata poate savarsi orice infractiune. Implicarea alcoolului in dezorganizarea familiei sau in abandonul acesteia este

frecvent. Dintre toate drogurile, alcoolul este cel care are cea mai

puternica legatura cu actul infractional. Din cercetarile realizate de Institutul de Medicina Legala din Bucuresti rezulta ca

etilismul acut sau cronic este prezent in peste 50% din totalul actelor de violenta.

1.7.Consumul si dependenta de droguri

Cauzele care determina consumul de droguri sunt multiple. Unele persoane traiesc un sentiment de plictiseala, de

singuratate, sunt deprimati, sufera de anumite probleme de comportament, din curiozitate sau doar sa faca pe plac

"prietenilor", sau nu pot face fata problemelor din familie, scoala.

In multe situatii drogul apare ca o solutie salvatoare care la rezolva toate greutatile, pana in ziua in care realizeaza

ca problemele lor s-au agravat, realizand ca au fost prinsi intr-o capcana. Viata dependentilor de droguri nu se mai

desfasoara in mod normal, nu mai merg la scoala, au probleme de adaptare, nu se inteleg cu familia. ca sa gaseasca banii

pentru cumpararea dozei sunt in stare sa faca orice: sa minta, sa fure, sa se prostitueze, sa faca trafic cu droguri sau chiar

sa omoare.

Efectul substantelor duce foarte frecvent la o destructurare a personalitatii si la o regresie a facultatilor de

adaptare, cu atat mai mult cu cat sistemul de valori elaborat in timpul copilariei iese afara din joc, iar notiunile de respect si

demnitate sunt eclipsate.

CAPITOLUL IV


17/68

SERVICIUL DE PROBATIUNE

1.Intocmirea referatului de evaluare

1.1. Notiuni generale:

Evaluarea este un proces dinamic de colectare,analiza si interpretare a datelor.

Pentru ca evaluarea sa fie eficienta,ea trebuie atent planificata,stabilindu-se atat

scopul general cat si obiectivele operationale si pasii prin care scopul propus poate fi atins.

Evaluarea este un process ciclic desfasurandu-se pe toata perioada lucrului cu clientul.

In practica,atunci cand ne gandim la procesul de evaluare trebuie sa avem in

vedere cateva aspecte cheie:

1. Adunarea de informatii despre client:

2. Explorarea si identificarea nevoilor si problemelor clientului,a motivatiei pentru

schimbare;

3. Intelegerea in context(social,familial) a situatiei clientului;

4. Dezvoltarea unei imagini de ansamblu asupra situatiei clientului pentru

planificarea actiunilor necesare rezolvarii problemelor identificate sau satisfacerii

nevoilor clientului si reducerii riscului identificat.

In literatura de specialitate intalnim trei tipuri de evaluare,definite in functie de

momentul in care aceasta are loc,utilizate in activitatea de reintegrare sociala si suprave-

ghere:initiala,continua si finala

Evaluarea initiala se realizeaza cu doua finalitati distincte.Una dintre finalitati este

intocmirea referatului de evaluare iar cea dea doua este schitarea unui plan de interventie

sub forma planului de supraveghere sau sub cea a planului de reintegrare sociala.

Evaluarea continua este folosita pe perioada interventiei,in scopul revizuirii

planului de supraveghere si adaptarii acestuia la dinamica nevoilor persoanei condamnate si in scopul masurarii

progreselor obtinute in activitatea de reintegrare sociala.In cazul in care instanta solicita acest lucru,evaluarea continua se

poate concretiza intr-un referat de evaluare a persoanei condamnate.

Evaluarea finala se realizeaza la incheierea supravegherii si se refera la modul in

care condamnatul a indeplinit obligatiile impuse in sarcina sa de catre instanta de judecata si la eficienta metodelor si

tehnicilor utilizate de catre consilierul de reintegrare

pentru atingerea acestui obiectiv.

1.2. Planificarea evaluarii


18/68

Prima etapa pe care trebuie s-o urmarim in acest proces o reprezinta planificarea

evaluarii clientului.

Inainte de a demara procesul de evaluare trebuie sa tinem cont de cateva principii

care stau la baza unei activitati eficiente cu clientul:

Este necesar sa tinem seama si de impactul posibil al evaluarii asupra persoanei,

scopul evaluarii este acela de a cunoaste si intelege clientul dintr-o anumita perspectiva si nu de a afla detalii

despre intreaga viata a acestuia;

Este importanta implicarea cat mai activa a clientului in procesul evaluarii,

avantajele unei relatii de parteneriat fiind increderea mai mare in persoana

consilierului si implicit o relatie de lucru pozitiva;

O evaluare echilibrata trebuie sa acopere atat punctele slabe ale clientului cat

si resursele acestuia.

Referindu-se la evaluarea initiala realizata in scopul intocmirii referatului de

evaluare,planificarea evaluarii presupune:

Stabilirea scopului evaluarii.In acest caz scopul este acela de a oferi judecatorului

o analiza a modului de functionare a compartimentului infractional al persoanei

pentru care s-a solicitat referatul de evaluare,a modului in care anumite conditii

sociale,psihologice,medicale se transforma in factori criminogeni si a modului in

care se poate actiona asupra acestor factori pentru scaderea riscului de recidiva si

reintegrarea sociala a inculpatului.

Alegerea metodelor pe care le vom folosi pentru culegerea informatiilor.Aceste

metode pot fi :studierea unor documente,interviul,observatia,utilizarea unor instrumente.

Stabilirea surselor de informatii,de obicei,primul demers pe care il realizeaza

consilierul de reintegrare,dupa ce i-a fost incredintat cazul,este studierea dosarului

penal,care este si prima sursa de informatii.

Stabilirea timpului pe care il avem la dispozitie pentru realizarea evaluarii,este

cunoscut faptul ca referatul trebuie predate instantei de judecata in termen de 14

zile de la inregistrarea solicitarii la serviciul de reintegarere.In interiorul acestui

termen,consilierul de reintegrare trebuie sa-si planifice culegerea informatiilor,


19/68

analiza si redactarea referatului de evaluare.

Pentru atingerea scopului referatului de evaluare,se contureaza cateva arii

de investigare :

Mediul social al persoanei pentru care s-a solicitat referatul de evaluare:

familie,nivel scolar si professional,grup de prieteni,system de valori,

modalitati de petrecere a timpului liber,adictii;

Comportamentul acesteia:comportamentul inainte si dupa comiterea

Infractiunii,comportamentul infractional,istoricul infractional,factori care pot influenta conduita generala a

persoanei;

Riscul de a comite alte fapte cu caracter penal,de autovatamare si de

pericol public;

Perspectivele de reintegrare sociala:interventie necesara pentru diminuarea

factorilor precipitatori ai comportamentului infractional,resursele disponibile.

1.3.Stabilirea relatiei profesionale cu clientul:

Relatia profesionala consilier - persoana pentru care s-a solicitat referatul de eva-

luare se desfasoara intr-un cadru procedural si etic,determinat prin reglamentarile legisla-tive,metodologia si etica specifice

activitatii de reintegrare sociala si supraveghere in

Romania.

Consilierul desemnat sa intocmeasca referatul de evaluare trebuie sa isi desfa-

soare activitatea cu respectarea termenelor de timp stabilite de lege,dupa cum urmeaza:

Stabileste de indata,dar nu mai tarziu de 5 zile de la data primirii solicitarii instantei de judecata,locul,data si ora

primei intrevederi cu persoana pentru

care s-a solicitat referatul de evaluare;

Prima intrevedere cu persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare trebuie sa aiba loc in termen de 7 zile

de la data primirii solicitarii instantei de judecata;

Inainteaza referatul de evaluare instantei de judecata in termen de 14 zile de la primirea solicitarii.

Din punctual de vedere al spatiului de desfasurare a relatiei dintre consilierul de rein-

tegrare desemnat sa intocmeasca referatul de evaluare si persoana pentru care s-a solicitat referatul,exista cateva locatii

in care se pot desfasura intalnirile intre acestia in

scopul culegerii informatiilornecesare intocmirii referatului:

La biroul serviciului de reintegrare sociala;

La domiciliul persoanei pentru care s-a solicitat referatul de evaluare ;


20/68

Intr-un spatiu pus la dispozitie de catre inspectoratul judetean de pilitie, in cazul in care persoana pentru care s-a

solicitat referatul de evaluare se afla in arestul IJP;

Intr-un spatiu pus la dispozitie in penitenciar, in cazul in care persoana pentru care s-a solicitat referatul de

evaluare se afla in arest preventive sau este condamnat pentru o infractiune anterioara in cadrul penitenciarului.

1.4. Elaborarea referatului de evaluare

Dupa culegerea informatiilor necesare,ne aflam in momentul elaboraarii referatului de evaluare.este momentul in

care estimam riscul de recidiva si identificam nivelul motivatiei pentru schimbarea comportamentului infractional.

Estimarea riscului de recidiva este un proces continuu.Presupune elaborarea unor

predictii cu privire la posibilitatea aparitiei comportamentului infractional,frecventa acestor manifestari,tipul de comportament

si posibilele victime ale acestui comportament.

In procesul de estimare a riscului trebuie avut in vedere faptul ca exista doua

tipuri de factori care influenteaza comportamrntul persoanei:

Factori statici:ex. varsta comiterii primei infraciuni.varsta

actuala,sexul,istoricul infracional;

Factori dinamici:ex. abilitaile sociale,anturajul,capacitatea de autocontrol,abuzul de substane,locuina,etc.

Identificarea motivaiei pentru schimbare

In faza intocmirii referatelor de evaluare,utilizam aceasta metoda pentru identificarea

stadiului motivaional in care care se afla clientul, in ceea ce privete comportamentul

infracional.Aceasta,alaturi de identificarea factorilor de risc i a celor protectivi,ne ajuta la estimarea perspectivelor de

reintegrare sociala.

Referatul de evaluare trebuie sa fie prezentat clar,coerent,respectandu-se structura referatului i coninutul fiecarui

capitol.Pentru a indeplinii aceste condiii,este recoman-dat ca referatul sa nu depaeasca 4 pagini. Un referat care cuprinde

un numar mare de pagini risca sa nu-i atinga scopul,pe de o parte datorita faptului ca ,solicitand mult timp pentru a fi citit,ar

putea deveni o simpla formalitate,iar pe de alta parte,in cazul in care ar fi citit,din amalgamul de informa ii oferite,ar deveni

dificila evidentierea informatiilor cu adevarat relevante din cuprinsul raferatului.

Limbajul utilizat trebuie sa fie unul profesional ,simplu dar nu simplist, accesibil,neabuzand de jargoul profesional si

folosind citate din afirmatiile persoanelor intervievate numai atunci cand este necesara evidentierea unor aspecte

importante.

Consilierul de reintegrare care elaboreaza referatul de evaluare trebuie sa evite folosirea in referat a unui limbaj

discriminatoriu,care lasa sa transpara anumite judecati

de valoare sau credinte personale ale consilierului,care ar putea declansa anumite prejudecati persoanei care il citeste.

Calitetea referatului de evaluare este data de respectarea,atat a regulilor de intocmire a acestuia cat si de respectarea

principiilor si a valorilor profesionale,acestea constituind

premisele unui referat profesional,obiectiv.

2.Suprevegherea persoanelor condamnate:


21/68

Supravegherea in comunitate poate fi definita din cel putin doua perspective si

anume:

1. Activitatea specifica serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere care consta, in supravegherea modului in

care persoana condamnata respecta masurile/ obligatiile ce i-au fost impuse de catre instanta de judecata.

2. Metoda de lucru cu persoanele care au comis infractiuni,mentinute in stare de libertate.

Scopuri:

Finalitatea supravegherii este aceeasi,indifferent de faptul ca aceasta este privita

ca modalitate de executare a pedepsei,activitatea specifica serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere sau metoda de

lucru cu persoanele care au comis infractiuni. Astfel scopurile supravegherii sunt:

a) Reintegrarea sociala a persoanelor care au comis infractiuni,

b) Scaderea riscului de recidiva si prevenirea savarsirii de noi infractiuni,

c) Cresterea gradului de siguranta sociala.

Obiective:

Pentru a atinge aceste scopuri trebuie acoperite insa o serie de obiective,

obiective private ca niste 'tinte' intermediare cu caracter mai putin general si care

se traduc prin ceea ce trebuie realizat in plan concret pentru a atinge scopurile stabilite:

In acest sens,obiectivele supravegherii sunt urmatoarele:

a) Asigurarea unui control asupra persoanei condamnate prin supravegherea modului in care aceasta respecta masurile/obligatiile ce i-au fost impuse de catre instanta de judecata;

b) Monitorizarea si evaluarea permanenta a riscului de a comite noi infractiuni pe care il prezintapersoanele supravegheate;

c) Incurajarea si sprijinirea permanenta a persoanelor supravegheate in vederea satisfacerii nevoilorcriminogene ale acestora.

Principii:

Aceste principii sunt:

a)Respectarea legilor si a hotararilor judecatoresti;

b) Evitarea discriminarii pe orice temei; c)Respectarea drepturilor omului si a demnitatii umane;

d) Sprijinirea si incurajarea permanenta a persoanelor supravegheate in vederea reintegrarii lor in societate si in vederea asumarii responsabilitatii pentru propriile actiuni.

Pasii supravegherii:

Acesti pasi sunt:

1. Incredintarea supravegherii:Este momentul primirii adresei de incredintare a supravegherii si a copiei de pe hatararea judecatoreasca ramasa definitive.

2. Instiintarea si convocarea clientului:Se realizeaza in cel mai scurt timp,dar nu mai tarziu de 5 zile lucratoare de la data primei intrevederi.Se face printr-o comunicare scrisa sau

telefonica,cuprinde obligatoriu in continutul sau locul,data si ora primei intre-vederi cu minorul precum si numarul de telefon

si adresa serviciului.

3. Pregatirea pentru prima intrevedere:Pregatirea pentru prima intrevedere presupu ne in principal adunarea unor informatii suplimentare despre persoana condamnatului si medical sau familialsi

social,informatii care sa contureye o imagine de ansamblu asupra cayului si care sa constitue un punct de plecare pentruinvestigatiile ulterioare.Pe baya acestor informatii consilierul stie ce doreste sa mai afle de la client,ce date trebuie

verificate,explicate sau clarificate.Pregatirea inseamna si clarificarea unor aspecte cum ar fi:disponibilitatea noastra si a

spetiului in care inteniionam sa desfasuram interviul,prevederea unor eventuale probleme si evitarea lor,utiliatea sau


22/68

necesitatea derularii intrevederii in prezenta unui coleg,pregatirea unor instrumente de lucru.Tot in cadrul pregatirii primei

intrevederi are loc si compunerea ghidului pentru interviul initial.

Este un moment important al acestei etape de care depinde relevanta,calitatea si cantitatea informatiilor ce vor fi

adunate.Ghidul de interviu reprezinta un instrument de lucru utilizat in cadrul tehnicii interviului care consta intr-o sccesiune

de intrebari structurate in jurul unor unitati tematice de interese pentru consilierul de reintegrare sociala si supraveghere si

care are ca scop directionarea interviului pentru obtinerea informatiilor necesare pentru intreaga activitate ulterioara de

control si asistare.

4. Prima intrevedere:Prima intrevedere cu persoana condamnata este foarte importanta pentru intreg procesul de supraveghere si reintegrare sociala a clientului.De felul in care aceasta va decurge

depinde modul in care vor desfasura urmatoarele intrevederi,

motivatia clientului,increderea in consilier si in eficienta muncii de reintegrare.Prima intrevedere trebuie sa aiba

loc in termen de 10 zile lucratoare de la data comunicarii hotararii judecatoresti.In primul rand are loc o prezentare proprie

,mentionandu-se in acest sens numele si prenumele,functia pe care o avem,faptul ca suntem responsabili de caz,adica

persoana de legatura cu serviciul,anume desemnata,care se va ocupa personal de supraveghere a modului in care acesta

respecta masurile/obligatiile cei-au fost impuse de catre instanta si care il va sprijini active in vederea reintegrarii sale in

viata sociala. Trebuie accentuate si bine clarificate atat rolul si responsabilitatile consilierului,de a asigura supravegherea si

de a ajuta clientul in procesul de schimbare a comportamentului, cat si felul in care4 respecta cerintele legii si ale hotararii

judecatoresti.Tot in cadrul primei intrevederi este necesar ca persoanei condamnate sa-i fie prezentate verbal si scrie o

serie de aspecte ce vor fi consemnate intr-un process verbal semnat de catre ambele parti.Continutul procesului verbal va

face referiri la:

Scopul supravegherii; Obiectivele supravegherii; Modul de desfasurare a supravegherii; Masurile/obligatiile impuse de catre instanta de judecata persoanei supravegheate si consecintelenerespectarii lor;

Obligatia respectarii normelor de conduita,care se refera,in principal,la 'a nu avea un compartimentviolent sau agresiv ori o atitudine nepotrivita sau un limbaj necorespunzator,care ar putea prejudicia personalus

de reintegrare sociala,precum si alte persoane aflate sub supraveghere';

Posibilitatea de a formula plangere la seful serviciului in cazul in care clientul constata ca tratamentulaplicat de serviciul de reintegrare sociala si supraveghere sociala pe perioada supravegherii este

necorespunzator.

Dupa prezentarea procesului verbal are loc realizarea interviului cu clientul:acest moment intervine dupa ce clientul

dispune de cateva informatii primare despre supraveghere,a luat cunostinta despre obligatiile si drepturile pe care le

are,I s-au inlaturat o parte din temeri si s-a acomodat mai bine la rolul de client.

5. Intocmirea planului de supraveghere:In termen de 5 zile lucratoare de la data primirii hotararii judecatoresti,consilierului de reintegrare sociala si supraceghere responsabil de caz are obligatia

de a intocmi un plan de supraveghere al carui continut va fi in concordanta cu masurile/obligatiile impuse de instanta de

judecata.

Referitor la structura si continutul planului de supraveghere,acestea sunt determi-

nate de:

a) Introducere: Introducerea va contine:

Numele,prenumele,data si locul nasterii persoanei condamnate sau minorului;

Infractiunea savarsita si numarul hotararii instantei;

Sanctiunea aplicata si masurile sau obligatiile impuse de instanta de judecata; Perioada de supraveghere,mentionandu-se data inceperii si incetarii acesteia; Numele si prenumele consilierului de reintegrare sociala si supraveghere.

b) Nevoile sau problemele identificate: Este un capitol important al planului de supraveghere si aceasta intrucat deter-

minarea precisa a nevoilor sau problemelor cu care se confrunta clientul ajuta la estimare

riscului de a comite noi infractiuni,precum si la stabilirea directiei de interventie in cazul sau.

Acest capitol se refera in special la acele nevoi ale persoanei supravegheate care au legatura cu riscul

de recidiva.

c) Riscul savarsirii unor infractiuni/riscul de a pune in pericol siguranta publica: Riscul de a comite noi infractiuni reprezinta probabilitatea ca un client sa

comita noi fapte penale.

Estimarea riscului de recidiva este foarte importanta in activitatea de supra-

veghere si in general in activitatea de reintegrare intrucat pe baya acesteia se asigura managementul

riscului,adica restrangerea gradului de libertate al clientului si stabilirea tipului si intensitatii interventiei.


23/68

d) Descrierea activitatii,locul de executare si programul de lucru,in cazul minorului obligat la prestarea unei activitati neremunerate intr-o institutie de interes public.

e) Natura si frecventa intalnirilor dintre consilierul de reintegrare sociala si supraveghere sociala si minorul condamnat pe perioada supravegherii.

f) Metodele utilizate pentru asigurarea indeplinirii masurilor/obligatiilor stabilite de instanta de judecata in sarcina persoanei supravegheate:

Pentru a supraveghea modul de respectare de catre client a masurilor/obligatii-

lor ce i-au fost impuse de catre instanta,consilierul responsabil de caz poate utiliza diverse metode.In acest sensRegulamentul prevede ca modalitatide asigurare a supravegherii colaborarea cu familia,cu voluntarii comunitari si

reprezentanti ai societatii civile,precum si cu organizatiile guvernamentale si nonguvernamentale,vizite la domiciliu ,legatura

permanenta cu persoanele si institutiile care ar putea furniya date utile in vederea identificarii locurilor de munca

disponibile,a cursurilor scolare,precum si a celor de calificare sau recalificare prefesionala.Pe langa aceste metode,pot fi

luate in considerare orice alte caide asigurare a supravegherii,atata timp cat ele functioneaza si se dovedesc eficiente.

Planul de supraveghere trebuie sa prezinte:

Antetul serviciului de reintegrare pe coltul stanga-sus al primei pagini; Stampila serviciului de reintegrare si semnatura consilierului responsabil de caz in coltul din dreapta-

jos;

Cu exceptia introducerii,celelalte capitole ale planului vor prezenta pe scurt, intr-o formanarativa,evitand termenele de specialitate sau exprimarile care ar face dificila intelegerea continutului

acestuia.

6. Monitorizarea si evaluarea permanenta a cazului: Procesul de supraveghere presupune o permanenta monitoriyare si evaluare a

cazului,ceea ce inseamna ca se urmareste permanent modul in care clientul respecta masurile/obligatiile ce ii

revin,modificarile aparute in situatia sa si se apreciaza in ce masura aceste schimbari influenteaza riscul de a comite noi

infractiuni si perspectivele sale de reintegrare sociala.

Cel mai characteristic aspect al acestei etape il constitue intrevederile de supra-

veghere care au loc periodic,la data stabilita de catre instanta sau serviciul de reintegrare sociala si

supraveghere.

In cazul in care se constata ca apar modificari referitoare la situatia locativa,

situatia sa financiara,locul de munca si durata pentru care este angajat sau persoanele aflate in ingrijirea sa ori

persoanele in igrijirea carora acesta se afla,consilierul are obligatia legala de a solicita acte care sa dovedeasca aceste

modificari.

Pe perioada suprevegherii consilierul responsabil de caz va realiza verificarea

modului in care clientul respecta masurile/obligatiile inpuse de catre instanta,astfel:

Sa constate autenticitatea informatiilor oferite de client in cazul schimbarii locului de munca princontactarea unitatii angajatoare;

Sa verifice periodic prezenta clientului la cursurile de invatamant sau calificare; Sa efectueze vizite inopinante la domiciliul/resedinta persoanei,la locul de munca al acesteia sau lascoala la care invata minorul;

Sa verifice daca persoana condamnata respecta programul de tratament sau ingrijire si sa constatein ce masura acesta este efficient,solicitand periodic,in scris,opinia specialistilor;

Sa mentina o legatura cu personae sau institutii publice care pot sesiza orice modificare aparuta insituatia acestora.

7. Incheierea supravegherii:

Incheierea supravegherii reprezinta in primul rand o etapa a evaluarii si a concluziilor finale in care se face analiza intregii perioade de supraveghere si se face

analiza intregii perioade de supraveghere si se realizeaza un bilant al rezultatelor obtinute

in procesul de reintegrare sociala a persoanei condamnate.

In cadrul acestei etape are loc ultima intrevedere cu clientul.Este momentul in care,impreuna cu

clientul,se va revizui intregul process de supraveghere,astfel incat sa identificam beneficiile,nevoile sau problemele care au

fost acoperite ,precum si cele care au ramas nerezolvate.

Tot in cadrul ultimei etape de supraveghere trebuie intocmit reportul final de

supraveghere.

Acesta cuprinde concluzii referitoare la modul de indeplinire a masurilor/

oligatiilor impuse de instanta de judecata,dar este indicat,ca si in cazul repoartelor intocmite pe perioada

supravegherii,sa contina si alte informatii cum ar fi:date de identificare ale clientului,informatii privind sentinta

penala,comportamentul pe perioada

supravegherii ,modificari semnificative aparute in situatia clientului pe perioada supravegherii.

In final are loc inchiderea cazului si operarea in registrele de evidenta ale serviciului.


24/68

3.Asistenta si consilierea in cadrul serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere:

Activitatea de asistenta si consiliere in cadrul unui serviciu de reintegrare sociala si supraveghere are ca

deziderat redarea unei persoane care a savarsit infractiuni comunitatii din care face parte,intr-o forma care sa garanteze

protectia acelei comunitati.

3.1 Scopul activitatii de asitenta si consiliere:

Scopul activitatii de asitenta si consiliere este subsumat scopului pentru care au

fost infiintate serviciile de reintegrare sociala si supraveghere si anume : reintegrarea sociala a persoanelor careau savarsit infractiuni,intarirea gradului de siguranta sociala si prevenirea savarsirii de noi infractiuni.

3.2 Beneficiarii activitatii de asistenta si consiliere:

Beneficiarii de asistenta si consiliere sunt:

Persoanele aflate in custodia penitenciarului din raza de competenta teritoriala a serviciuluide reintegrare sociala si supraveghere,care executa pedeapsa inchisorii in detentie, serviciile de reintegrare

sociala si supraveghere vor acorda o atentie speciala condamnatilor minori si tineri,persoanelor condamnate care

intampina dificultati in mentinerea legaturii cu familia ,precum si pregatirii pentru liberare a persoanelor

condamnate;

Persoane a caror pedeapsa sau masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare a fostgratiata;

Persoane aflate in custodia penitenciarului sau persoane liberate din penitenciar, conditiile caretrebuie indeplinite cumulative de catre aceste persoane pantru a deveni beneficiarii activitatii de asistenta siconsiliere sunt: varsta sa nu depaseasca 25 de ani,domiciliu sa fie in aria de competenta teritoriala a serviciului iar

pedeapsa inchisorii sa nu depaseasca 3 ani.

Indiferent de categoria din care fac parte beneficiarii,activitatea de asitenta

consiliere poate fi oferita de catre serviciul de reintegrare sociala si supraveghere numai

la cererea persoanei.Aceasta cerere a persoanei sta la baza primului document procedural al activitatii de

asistenta si consiliere care transforma un beneficiar potential intr-un beneficiar real.

3.3Documente procedurale utilizate in activitatea de asitenta si consiliere:

Ca documente procedurale utilizate in activitatea de asitenta si consiliere avem:

a). Dosarul de reintegrare sociala si supraveghere:

Dosarul de reintegrare sociala si supraveghere reprezinta un set de documente

care releva intreaga stadialitate a procesului de asistenta si consiliere.El se intocmeste pentru fiecare persoana

supravegheata care a solicitat asistenta si consiliere,acest dosar cuprinde:

Cerere de asistenta si consiliere; Plan de reintegrare sociala si supraveghere; Referat de evaluare intocmit de pronuntarea hotararii judecatoresti,unde este

cazul;

Referat de evaluare solicitat de instanta pe perioada supravegherii,inainte de formularea Cererii deasistenta si consiliere,unde este cazul;

Referat periodic de reintegrare sociala si supraveghere; Referat final de reintegrare sociala si supraveghere;

Cadrul normative de organizare si functionare,precum si standardele de calita-

te a muncii impugn respectarea urmatoarelor principii referitoare la derularea procesului de reintegrare sociala pe

baza Dosarului de reintegrare sociala si supraveghere:

Confidentialitatea consilierului de reintegrare sociala si supraveghere cu privire la datele continute in dosar si pastrarea dosarului in arhiva serviciului de reintegrare sociala si supraveghere;

Verificarea periodica de catre seful Serviciului de reintegrare sociala si supraveghere a termenelor,calitatii si ritmicitatii programului de resocializare

a persoanei asistate si conciliate;

Desemnarea unui consilier de catre seful serviciului in care cel desemnat initial se afla in imposibilitatea temporara sau permanenta de a-si indeplini

atributiile;

Posibilitatea consultarii dosarului de reintegrare sociala si supraveghere de catre persoana asistata sau aparatorul acesteia,in urmatoarela conditii:numai

in incinta serviciului de reintegrare sociala si supraveghere,numai in prezenta

consilierului responsabil de caz,pe baza unui process verbal semnat de catre

persoana care l-a studiat si reprezentantul serviciului.

b). Planul de reintegrare sociala si supraveghere:

Planul de reintegrare sociala si supraveghere va cuprinde urmatoarele sectiuni

1. Introducere:Numele si prenumele,data si locul nasterii minorului condamnat;


25/68

Infractiunea savarsita si numarul hotararii instantei de judecata;Sanctiunea aplicata si masurile sau obligatiile

impuse de instanta;Perioada supravegherii mentionandu-se data inceperii si data incetarii acesteia; Numele si prenumele

consilierului de reintegrare sociala si supraveghere.

2. Nevoile/problemele identificate ale minorului condamnat;

3. Riscul savarsirii din nou a unor infractiuni/riscul de a pune in pericol

siguranta publica;

4. Descrierea activitatii,a locului de executare si a programului de lucru in

cazul minorul