Metode actuale de restaurare coronarMetode actuale de restaurare coronarăă bioadebioadezivă în patologia odontală zivă în patologia odontală complexă: consideraţii esteticecomplexă: consideraţii estetice

Să nu uităm că nu există o formulă magică sau o “scurtătură” pentru a obţine excelenţa în acest tip de restaurări.

Similar, nu trebuie să credeţi că numai câţiva practicieni cu o manualitate deosebită dăruită de Dumnezeu sunt capabili să le realizeze.

Într-adevăr, pentru a performa cu succes, ceea ce este cu adevărat necesar este să posedăm câteva cunoştinţe de bază şi un antrenament îndelungat.

Acest antrenament va fi început cât mai devreme posibil, preferabil încă din perioada studenţiei, sub supravegherea unor medici cu experienţă.

Deteminarea şi antrenamentul cu asiduitate sunt capabile de a promova o transformare inimaginabilă a oamenilor.

Mulţi studenţi şi absolvenţi tineri, care iniţial s-au gândit ca “ ei nu s-au născut ca să fie medici dentişti” (poate pentru că nu sunt destul de îndemânateci), odată ce timpul trece sunt surprinşi când văd rezultatele eforturilor lor; cu alte cuvinte nu fiţi descurajaţi dacă rezultatele inţiale nu sunt pe măsura aşteptărilor!!!!!!!!

Procedurile resturative sunt fundamental împăţite în 2 categorii: restaurări tradiţionale şi restaurări adezive

Restaurările adezive implică utilizarea unei tehnici de gravare a subtratului amelar şi dentinar şi ulterior utilizarea unui sistem adeziv eficient/răşină de cimentare pentru a le “lipi” de structura dentară restantă. Gravarea acestor substraturi poate fi realizată în unele situaţii utilizând sistemul adeziv însuşi, eliminând pasul separat de gravare cu acid fosforic.

Aceste restaurări pot fi împărţite în directe, semidirecte şi indirecte.

Restaurările adezive directe: ele implică numai procedurile intraorale la fotoliul dentar şi de obicei necesită numai o singură şedinţă

Tipuri de restaurăriTipuri de restaurări

Restaurările adezive semidirecte: restaurările care implică atât proceduri intraorale cât şi extraorale pentru realizarea restaurărilor adezive. Ele pot fi realizate în cabinet şi de obicei necesită o singură şedinţă

Restaurările adezive indirecte: restaurări care implică mai mult de o şedinţă şi necesită asistenţa laboratorului dentar

Restaurările pot fi clasificate şi în funcţie de metodă (tradiţională sau sistemul CAD/CAM) şi după tipul de material: metalice, mixte şi nemetalice

Restaurările adezive directe sunt de obicei recomandate, atunci când defectul este minor, supragingival şi implică, preferabil unul sau un număr redus de dinţi.

Ele pot fi ocazional, plasate cu succes la dinţii care prezintă o uşoară modificare de culoare. Astfel dacă sunteţi studenţi sau tineri absolvenţi, va trebui să începeţi cu restaurări mai uşoare.

Nu încercaţi să faceţi chiar de la începutul carierei profesionale ceea ce colegilor mai experimentaţi le-a luat ani ca să înveţe.

Restaurările adezive directe pe dinţii anteriori pot implica numai o mică Restaurările adezive directe pe dinţii anteriori pot implica numai o mică zonă sau o zonă specifică, întreaga suprafaţă vestibulară, întreaga zonă sau o zonă specifică, întreaga suprafaţă vestibulară, întreaga suprafaţă linguală sau ocazional acoperirea completă a unuia sau mai suprafaţă linguală sau ocazional acoperirea completă a unuia sau mai mulţi dinţi. mulţi dinţi.

Restaurările directe sunt indicate atunci când:Restaurările directe sunt indicate atunci când:1.1. -există leziuni carioase primare (cavităţi de clasa I-V)-există leziuni carioase primare (cavităţi de clasa I-V)2.2. -sunt prezente restaurări care necesită să fie înlocuite-sunt prezente restaurări care necesită să fie înlocuite3.3. -pierderi de ţesuturi dure dentare de origine necariogenă (fractura -pierderi de ţesuturi dure dentare de origine necariogenă (fractura

marginii incizale, abraziune, eroziune, atriţie sau abfracţie)marginii incizale, abraziune, eroziune, atriţie sau abfracţie)4.4. -de a corecta/modifica culoarea întregului dinte, a unei părţi din acesta -de a corecta/modifica culoarea întregului dinte, a unei părţi din acesta

fie la un dinte sau mai mulţi dinţifie la un dinte sau mai mulţi dinţi5.5. -de a corecta poziţia unuia sau a mai multor dinţi -de a corecta poziţia unuia sau a mai multor dinţi 6.6. -de a corecta/modifica forma unuia sau mai multor dinţi-de a corecta/modifica forma unuia sau mai multor dinţi7.7. -de a corecta/modifica raportul lăţime/lungime a unuia sau al mai -de a corecta/modifica raportul lăţime/lungime a unuia sau al mai

multor dinţimultor dinţi8.8. -de a reduce şi/sau închide spaţiile interdentare (diastemele)-de a reduce şi/sau închide spaţiile interdentare (diastemele)9.9. -de a reataşa fragmente dentare-de a reataşa fragmente dentare

IndicaţiiIndicaţii

PARAMETRI ESTETICIPARAMETRI ESTETICI

a)Înălţimea feţeia)Înălţimea feţei

Faţa poate fi împărţită în sens verticel în 3 părţi, iar în ocluzie, etajul Faţa poate fi împărţită în sens verticel în 3 părţi, iar în ocluzie, etajul mijlociu ar trebui să fie aproximativ egal cu etajul inferiormijlociu ar trebui să fie aproximativ egal cu etajul inferior..

Etajul mijlociu este măsurat de la glabela, punctul cel mai Etajul mijlociu este măsurat de la glabela, punctul cel mai proeminent al frunţii, între sprîncene până la punctul subnasale, proeminent al frunţii, între sprîncene până la punctul subnasale, punctul da la baza nasului. punctul da la baza nasului.

Etajul inferior se măsoară de la subnasale la menton, care reprezintă Etajul inferior se măsoară de la subnasale la menton, care reprezintă reperul inferior al bărbiei.reperul inferior al bărbiei.

Variaţii de la situaţia normală reflectă un continuum de la o Variaţii de la situaţia normală reflectă un continuum de la o dezvoltare insuficientă la una hipertrofică a ambelor sau doar a dezvoltare insuficientă la una hipertrofică a ambelor sau doar a unuia dintre etaje.unuia dintre etaje.

Oricum, în ceea ce priveşte diagnosticul estetic cu implicare în Oricum, în ceea ce priveşte diagnosticul estetic cu implicare în tratamentul dentar, tratamentul dentar, cea mai obişnuită situaţie o reprezintă creşterea etajului inferior. .

Faţa mai lungă, este de obicei rezultatul unFaţa mai lungă, este de obicei rezultatul unei deei dezvoltări în exces în zvoltări în exces în sens vertical a maxilarului şi în multe cazuri este însoţită de o sens vertical a maxilarului şi în multe cazuri este însoţită de o expunere excesivă a gingiei în timpul râsului plin.expunere excesivă a gingiei în timpul râsului plin.

b)Lungimea buzeib)Lungimea buzeiBBuza superioară se măsoară de la subnasale la marginea uza superioară se măsoară de la subnasale la marginea

inferioară a acesteia în repaus. Lungimea medie a inferioară a acesteia în repaus. Lungimea medie a buzei superioare este de 20-22 mm. la femeia adultă buzei superioare este de 20-22 mm. la femeia adultă tânără şi de 22-24 mm. la bărbatul adult tânăr. tânără şi de 22-24 mm. la bărbatul adult tânăr.

Buza superioară tinde ca odată cu vârsta să se lungească.Buza superioară tinde ca odată cu vârsta să se lungească.Când un pacient prezintă o expunere excesivă gingivală Când un pacient prezintă o expunere excesivă gingivală

(mai mult de 2 mm deasupra incisivilor centrali maxilari (mai mult de 2 mm deasupra incisivilor centrali maxilari în timpul unui surâs plin), lungimea buzei poate să facă în timpul unui surâs plin), lungimea buzei poate să facă parte din etiologia acestei situaţii particulareparte din etiologia acestei situaţii particulare..

c)c) M Mobilitatea buzeiobilitatea buzeiAceasta este măsurată din poziţia de repaos până la poziţia cea mai înaltă Aceasta este măsurată din poziţia de repaos până la poziţia cea mai înaltă

din timpul unui surâs complet (plin). Mobilitatea medie este de 6-8mm. din timpul unui surâs complet (plin). Mobilitatea medie este de 6-8mm. La pacienţii cu o expunere gingivală exagerată o cauză poate fi La pacienţii cu o expunere gingivală exagerată o cauză poate fi hipermobilitatea buzei superioare.hipermobilitatea buzei superioare.

d)d) SimetriaSimetriaConturul simetric se raportează in funcţie de linia mediană; incisivii centrali Conturul simetric se raportează in funcţie de linia mediană; incisivii centrali

maxilari trebuie să fie imaginea în oglindă unul a celuilat. În plus, o linie maxilari trebuie să fie imaginea în oglindă unul a celuilat. În plus, o linie trasă între incisivii maxilari trebuie să fie perpendiculară pe linia trasă între incisivii maxilari trebuie să fie perpendiculară pe linia orizontului. În sfârşit, mediana dintre incisivii centrali trebuie să coincidă orizontului. În sfârşit, mediana dintre incisivii centrali trebuie să coincidă cu linia mediană a feţei. Asimetria la nivelul acestei linii, crează o cu linia mediană a feţei. Asimetria la nivelul acestei linii, crează o tensiune asupra privitorului, care poate să provoace o percepţie estetică tensiune asupra privitorului, care poate să provoace o percepţie estetică inacceptabilă.inacceptabilă.

Odată ce privirea se mişcăOdată ce privirea se mişcă spre lateral de la această linie,spre lateral de la această linie, deviaţii de la o simetrie deviaţii de la o simetrie perfectă (margini incizaleperfectă (margini incizale crestate - neregulate şi o uşoară crestate - neregulate şi o uşoară diferenţă în lungimea diferenţă în lungimea marginilor) sunt acceptabile marginilor) sunt acceptabile dacă nu chiar de dorit.dacă nu chiar de dorit.

e)e) Planul incizalPlanul incizalPlanul incizal ar trebui să fie paralel cu orizontul; Planul incizal ar trebui să fie paralel cu orizontul; linia interpupilară linia interpupilară ne ne

este de ajutor în a evalua acest parametu.este de ajutor în a evalua acest parametu.Planul incizal este evaluat de la vărful cuspidului caninului maxilar drept Planul incizal este evaluat de la vărful cuspidului caninului maxilar drept

la cel stâng. Deşi planul incizal trebuie să fie paralel cu orizontul, el în la cel stâng. Deşi planul incizal trebuie să fie paralel cu orizontul, el în general nu este plat, ci are o curbură care este paralelă cu curbura general nu este plat, ci are o curbură care este paralelă cu curbura buzei inferioare în timpul unui surârs plin. În plus, ebuzei inferioare în timpul unui surârs plin. În plus, ell nu trebuie să fie nu trebuie să fie deviat în sus sau în jos de la dreapta la stânga.deviat în sus sau în jos de la dreapta la stânga.

Este important să nu perpetuămEste important să nu perpetuăm sau să creăm noi înşine un plansau să creăm noi înşine un plan incizal deviat prin restaurări. incizal deviat prin restaurări. Dacă linia interpupilară este Dacă linia interpupilară este paralelă cu orizontul, comisurile paralelă cu orizontul, comisurile buzelor trebuiesc trase spre buzelor trebuiesc trase spre exterior astfel încât marginea exterior astfel încât marginea buzei superioare săbuzei superioare să fie paralelă cu linia interpupilarăfie paralelă cu linia interpupilară..

f)f) Planul ocluzal posteriorPlanul ocluzal posteriorVîrful cuspizilor vestibulari ai dinţilor maxilari posteriori trebuie să asigure Vîrful cuspizilor vestibulari ai dinţilor maxilari posteriori trebuie să asigure

o progresie vizuală, de la vârful caninului spre posterior, fără nicio o progresie vizuală, de la vârful caninului spre posterior, fără nicio treaptă în sus sau în jos. În plus, planul posterior ocluzal nu trebuie să fie treaptă în sus sau în jos. În plus, planul posterior ocluzal nu trebuie să fie deviat în sus sau în jos de la dreapta la stânga.Este important să nu deviat în sus sau în jos de la dreapta la stânga.Este important să nu perpetuăm sau să creăm un plan ocluzal posterior deviat. perpetuăm sau să creăm un plan ocluzal posterior deviat.

g) Coridorul vestibularg) Coridorul vestibularAcesta reprezintă spaţiul între suprafeţele vestibulare ale dinţilor maxilari Acesta reprezintă spaţiul între suprafeţele vestibulare ale dinţilor maxilari

posteriori şi obraz. Într-unposteriori şi obraz. Într-un surâs plin, coridorul vestibular este surâs plin, coridorul vestibular este aproape plin cu dinţi. Totuşi, un spaţiuaproape plin cu dinţi. Totuşi, un spaţiu negativ minimal încadrează dinţii negativ minimal încadrează dinţii posteriori maxilari. Un spaţiu excesivposteriori maxilari. Un spaţiu excesiv în acest coridor vestibular se în acest coridor vestibular se datorează unei probleme de dezvoltare datorează unei probleme de dezvoltare osoase sau alveolare (constricţie). osoase sau alveolare (constricţie). Un spaţiu inadecvat (lipsă) în Un spaţiu inadecvat (lipsă) în coridorul vestibular se datorează coridorul vestibular se datorează de obicei unor restaurări excesive.de obicei unor restaurări excesive.

e) Buza inferioarăÎntr-un surâs plin, marginea incizală a dinţilor maxilari anteriori în mod ideal este

încadrată de buza inferioară. Surâsul poate fi deasemeni foarte plăcut când există un spaţiu între buza inferioară şi marginea incizală a incisivilor maxilari, atât timp cât acest spaţiu este uniform de la stânga la dreapta. Dimpotrivă, nicio margine incizală a incisivilor maxilari nu trebuie să fie mascată de buza inferioară într-un surâs plin

Dacă există o curbă a marginii incizale inversă în relaţie cu buza inferioară sau un spaţiu semnificativ mărit între buza inferioară şi marginea incizală în timpul unui surâs plin, estetica poate fi ameliorată prin creşterea lungimii marginii incizale. Dimpotrivă, dacă marginea incizală maxilară este ascunsă de buza inferioară în timpul unui surâs, există probleme cu poziţia verticală a maxilarului. Cauza poate fi o extruzie dentoalveolară (supraerupţie a dinţilor maxilari anteriori, o dezvoltare a osului în exces în sens vertical sau ambele).

f)Buza superioarăf)Buza superioarăÎntr-un surâs plin, buza superioară în mod ideal translează în sus linia Într-un surâs plin, buza superioară în mod ideal translează în sus linia

gingivală, acest lucru fiind întâlnit la 70% din populaţie. Aproximativ gingivală, acest lucru fiind întâlnit la 70% din populaţie. Aproximativ 10% au o linie înaltă a surâsului iar 20% o au joasă. Pentru a evalua 10% au o linie înaltă a surâsului iar 20% o au joasă. Pentru a evalua linia gingivală, se trasează o linie dreaptă de la interfaţa dinte/gingie linia gingivală, se trasează o linie dreaptă de la interfaţa dinte/gingie da la nivel caninului maxilar drept la acelaşi reper al caninului da la nivel caninului maxilar drept la acelaşi reper al caninului maxilar stâng. Interfaţa dinte/gingie a ambilor incisivi centrali trebuie maxilar stâng. Interfaţa dinte/gingie a ambilor incisivi centrali trebuie să fie pe acestă linie. Interfaţa dinte/gingie a incisivilor laterali să fie pe acestă linie. Interfaţa dinte/gingie a incisivilor laterali maxilari poate să fie mai sus sau mai jos cu 1.5mm de linia gingivală.maxilari poate să fie mai sus sau mai jos cu 1.5mm de linia gingivală.

g)Asimetria buzelorDacă pacientul prezintă o asimetrie a buzei superioare în timpul unui surâs, Dacă pacientul prezintă o asimetrie a buzei superioare în timpul unui surâs, acest lucru nu influenţează tratamentul. Totuşi, dacă pacientul are o translare acest lucru nu influenţează tratamentul. Totuşi, dacă pacientul are o translare asimetrică a buzei superioare, ce provoacă o expunere în exces a gingiei doar pe asimetrică a buzei superioare, ce provoacă o expunere în exces a gingiei doar pe o parte, se poate realiza alungirea chirurgicală estetică a coroanei pentru a o parte, se poate realiza alungirea chirurgicală estetică a coroanei pentru a asigura o simetrie suplimentară în expunerea gingivală în sectorul posterior. Ori asigura o simetrie suplimentară în expunerea gingivală în sectorul posterior. Ori de câte ori un pacient are o asimetrie a buzei superioare, va trebui informat şi de câte ori un pacient are o asimetrie a buzei superioare, va trebui informat şi consultat înainte de a trece la restaurarea dinţilor maxilari anteriori, deoarece consultat înainte de a trece la restaurarea dinţilor maxilari anteriori, deoarece dinţii restauraţi, mai strălucitori şi mai lucioşi vor atrage atenţia asupra dinţii restauraţi, mai strălucitori şi mai lucioşi vor atrage atenţia asupra zâmbetului şi vor accentua asimetriazâmbetului şi vor accentua asimetria

Dacă buza superioară este mai Dacă buza superioară este mai jos de linia gingivală în timpul jos de linia gingivală în timpul unui surâs plin, unele coroane unui surâs plin, unele coroane clinice ale dinţilor maxilari clinice ale dinţilor maxilari anteriori rămân acoperite, ceea ce anteriori rămân acoperite, ceea ce duce la pierderea dinamismului în duce la pierderea dinamismului în timpul surâsuluitimpul surâsului

Dacă în timpul surâsului, buza superioară este mai sus de linia gingivală Dacă în timpul surâsului, buza superioară este mai sus de linia gingivală rezultă o expunere gingivală deasupra coroanelor clinice ale dinţilor. rezultă o expunere gingivală deasupra coroanelor clinice ale dinţilor. Expunerea gingivală cu mai mult de 2 mm. peste linia gingivală poate fi Expunerea gingivală cu mai mult de 2 mm. peste linia gingivală poate fi considerată ca o situaţie ce compromite estetica.considerată ca o situaţie ce compromite estetica.

Dacă un pacient, are o asimetrie a buzei inferioare în timpul unui surâs Dacă un pacient, are o asimetrie a buzei inferioare în timpul unui surâs plin care provoacă o creştere unilaterală în spaţiu negativ dintre buza plin care provoacă o creştere unilaterală în spaţiu negativ dintre buza inferioară şi marginile incizale ale incisivilor maxilari, este pierdută inferioară şi marginile incizale ale incisivilor maxilari, este pierdută simetria surâsului. simetria surâsului. Când sunt restauraţi dinţii anteriori maxilari în această situaţie, cu Când sunt restauraţi dinţii anteriori maxilari în această situaţie, cu subtilitate vom încerca să alungim marginile incizale de pe partea subtilitate vom încerca să alungim marginile incizale de pe partea afectată pentru a minimiza asimetria unilaterală.afectată pentru a minimiza asimetria unilaterală. Acest lucru este realizat la început printr-o modelare în ceară (răşină Acest lucru este realizat la început printr-o modelare în ceară (răşină compozită) care să prefigureze viitoarele noastre restaurări astfel încât compozită) care să prefigureze viitoarele noastre restaurări astfel încât pacientul să poată decide în ce priveşte configuraţia incizală finală a pacientul să poată decide în ce priveşte configuraţia incizală finală a resturărilor.resturărilor.Asimetriile de buză care joacă un rol semnificativ în rezultatul estetic Asimetriile de buză care joacă un rol semnificativ în rezultatul estetic final al restaurărilor de obicei sunt trecute cu vederea.final al restaurărilor de obicei sunt trecute cu vederea.

PLASAREA MARGINII INCIZALE LA INCISIVII MAXILARI PLASAREA MARGINII INCIZALE LA INCISIVII MAXILARI CENTRALICENTRALI

Determinarea poziţiei corecte a marginilor incizale ale incisivilor maxilari superiori este esenţială şi reprezintă primul pas în stomatologia restaurativă a zonei anterioare. În general trebui respectate următoarele 5 criterii:

1. În timpul unui surâs plin, marginea incizală a dinţilor maxilari anteriori trebuie să fie încadrată şi paralelă cu buza inferioară.2. În timpul unui surâs plin, cuspizii vestibulari ai dinţilor posteriori maxilari, trebuie să asigure o progresi vizuală de la vârful caninului fără trepte în sus sau în jos.

3. În repaos lejer (pacientul spune „M” sau „Emma”), la femeia adultă 3. În repaos lejer (pacientul spune „M” sau „Emma”), la femeia adultă tânără vor fi expuşi aprox. 3-4 mm. a marginii incizale a incisivilor tânără vor fi expuşi aprox. 3-4 mm. a marginii incizale a incisivilor maxilari, iar la bărbat 1-2 mm.maxilari, iar la bărbat 1-2 mm.

După 40 de ani, dimensiunile acestea scad cu aprox. 1mm./decadăDupă 40 de ani, dimensiunile acestea scad cu aprox. 1mm./decadă

4. 4. Când pacientul pronunţă „E” va trebui să apară un spaţiu între buza superioară şi cea inferioară. Dacă mai puţin de 50% din spaţiu este ocupat de incisivii centrali maxilari, dinţii pot fi lungiţi din motive estetice. Totuşi dacă mai mult de 70% din spaţiu este ocupat de incisivii centrali maxilari, alungirea dinţilor maxilari anteriori nu va produce un efect estetic plăcut.

5. Când pacientul spune „F” sau „V” marginea incizală a incisivilor centrali vor trebui să atingă uşor marginea umedă/uscată a buzei inferioareÎn plan sagital, când sunt pronunţate consoanele „f” şi „v”, suprafeţele vestibulare ale incisivilor maxilari trebuie să ia contact cu interiorul sau suprafaţa mucozală a buzei inferioare. Dacă aceşti dinţi contactează cu partea cutanată a buzei, fie că există un supracontur, o restaurare prea voluminaosă sau o angulaţie dentară incorectă.

Criteriile de la 1- 4 sunt utilizate împreună pentru a aproxima poziţia corectă a marginii incizale pentru modelarea cu ceară(RC) în scop diagnostic. La acest moment, poziţia marginii incizale este dictată strict de estetică.

Criteriul 5 ne ajută la evaluarea restaurării funcţiei fonetice.

Conturul vestibular al incisivilor maxilari Suprafaţa vestibulară a incisivilor maxilari se împarte în 2 planuri. ½ gingivală a dintelui trebuie să fie paralelă şi să se continuie în contur cu suprafaţa ţesutului gingival ce acoperă procesul alveolar maxilar. ½ incizală este înclinată spre posterior pentru a facilita vorbirea şi înghiţirea.Supraconturarea vestibulară a unei restaurări coronare a ½ gingivale poate provoca o inflamaţie gingivală cronică. Supraconturarea vestibulară a ½ incizale poate determina o presiune a buzei, provocând o linguoversie a dinţilor restauraţi sau o interferenţă în spaţiu de închidere a buzelor.

b)Conturul lingual al incisivilor maxilari

Spaţierea incorectă între dinţii anteriori maxilari şi mandibulari poate provoca o articulare incorectă cu apariţia unei tulburări în vorbire.

Aceasta poate apare atunci când există un spaţiu prea mic sau prea mare, dar de obicei cauza este un spaţiu mai mic.

Dacă la un pacient apare acest fenomen după plasarea unei restaurări, poziţia marginilor incizale a incisivilor mandibulari trebuie evaluată în relaţie cu incisivii centrali maxilari atunci când pacientul pronunţă litera „S”.

Dacă incisivii mandibulari se apropie prea mult de cingulum sau de concavitatea palatinală a incisivilor maxilari, fenomenul este corectat prin creşterea concavităţii palatine a incisivilor maxilari.

Dacă incisivul mandibular se apropie prea mult de marginea incizală a incisivilor maxilari centrali, corectura se poate face prin modificarea lungimii incisivilor centrali maxilari

c)Zenitul gingivalc)Zenitul gingivalAxele longitudinale ale dinţilor maxilari anteriori sunt Axele longitudinale ale dinţilor maxilari anteriori sunt înclinate spre distal. De aceea, conturul gingival adiacent înclinate spre distal. De aceea, conturul gingival adiacent incisivilor maxilari nu este un arc de cerc simetric. Mai incisivilor maxilari nu este un arc de cerc simetric. Mai curând, gingia marginală are o formă de parabolă cu un punct curând, gingia marginală are o formă de parabolă cu un punct cel mai înalt (zenitul gingival) situat uşor distal de linia cel mai înalt (zenitul gingival) situat uşor distal de linia mediană a dintelui. În chirurgia de reconturare a gingiei, mediană a dintelui. În chirurgia de reconturare a gingiei, zenitul gingival nu trebuie să fie foarte accentuat. Deşi, un zenitul gingival nu trebuie să fie foarte accentuat. Deşi, un zenit distalizat este mai obişnuit, mulţi pacienţi preferă o zenit distalizat este mai obişnuit, mulţi pacienţi preferă o arhitectură gingivală mai simetricăarhitectură gingivală mai simetrică

d) Zonele de contact interproximaled) Zonele de contact interproximaleAriile de contact interproximale maxilare se situează progresiv mai spre Ariile de contact interproximale maxilare se situează progresiv mai spre gingival de la incisivul central la canin. gingival de la incisivul central la canin. Contactul interproximal între incisivii centrali maxilari este situat în 1/3 Contactul interproximal între incisivii centrali maxilari este situat în 1/3 incizală a dinţilor. Totuşi, contactul interproximal între incisivii centrali şi cei incizală a dinţilor. Totuşi, contactul interproximal între incisivii centrali şi cei laterali este la joncţiunea între 1/3 incizale cu 1/3 mijlocie; este uşor şi mai laterali este la joncţiunea între 1/3 incizale cu 1/3 mijlocie; este uşor şi mai gingival între incisivii laterali şi caninigingival între incisivii laterali şi caniniDacă contactul interproximal se extinde prea spre incizal, va rezulta o Dacă contactul interproximal se extinde prea spre incizal, va rezulta o ambrazură incizală închisă şi nenaturală. ambrazură incizală închisă şi nenaturală. Dacă contactul interproximal nu se extinde destul spre gingival va apare o Dacă contactul interproximal nu se extinde destul spre gingival va apare o ambrazură gingivală deschisă sau un triunghi negruambrazură gingivală deschisă sau un triunghi negru

e)Ambrazurile incizalee)Ambrazurile incizale

Acestea cresc de la incisivul central maxilar spre canin.

În timp ce, ambrazura incizală între incisivii centrali maxilari este minimă, ambrazura incizală între incisivul central şi cel lateral este mai pronunţată, cea mai largă fiind între incisivul lateral şi canin.

Ambazuri incizale uniforme de la canin la canin sunt d.p.d.v. estetic, nenaturale

Ca o generalitate, ambrazuri pronunţate conferă tinereţe şi feminitate, în timp ce ambrazuri mici cu margini incizale uzate conferă îmbătrânire şi masculinitatea

CONFIGURAŢIA MARGINII INCIZALE MAXILARE ŞI CONFIGURAŢIA MARGINII INCIZALE MAXILARE ŞI MORFOLOGIA DENTARĂMORFOLOGIA DENTARĂ

a) Forma marginii incizale maxilare (vestibulo-lingual)a) Forma marginii incizale maxilare (vestibulo-lingual)Marginile incizale maxilare naturale în direcţie vestibulo-Marginile incizale maxilare naturale în direcţie vestibulo-linguală nu sunt rotunde ci mai degrabă, ascuţite. Datorută linguală nu sunt rotunde ci mai degrabă, ascuţite. Datorută uzurii, marginea vestibulo-incizală la adulţi este relativ uzurii, marginea vestibulo-incizală la adulţi este relativ ascuţită şi se continuă cu o faţetă linguală de 1 mm. după care ascuţită şi se continuă cu o faţetă linguală de 1 mm. după care cade în concavitatea suprafeţei lingualecade în concavitatea suprafeţei lingualeMarginile incizale rotunde în acest sens conferă restaurării un Marginile incizale rotunde în acest sens conferă restaurării un aspect nenatural datorită reflectării luminii pe o suprafaţă aspect nenatural datorită reflectării luminii pe o suprafaţă curbă.curbă.b) Efectul de haloub) Efectul de halouAnatomia marginii incizale a incisivilor maxilari de obicei, Anatomia marginii incizale a incisivilor maxilari de obicei, face ca la marginea incizală să se manifeste un „efect de face ca la marginea incizală să se manifeste un „efect de halou” subţire, alb, opac care încadrează transluciditatea halou” subţire, alb, opac care încadrează transluciditatea incizală.incizală.

c) Forma marginii incizale mandibularec) Forma marginii incizale mandibulareMarginea incizală a incisivilor mandibulari trebuie să aibă un Marginea incizală a incisivilor mandibulari trebuie să aibă un platou incizal plat, îngust dar bine definit. Acest platou incizal platou incizal plat, îngust dar bine definit. Acest platou incizal trebuie să fie teşit uşor spre vestibular. Acest aspect se numeşte trebuie să fie teşit uşor spre vestibular. Acest aspect se numeşte „panta”-pitch platoului incizal. Unghiul vestibulo-incizal trebuie să „panta”-pitch platoului incizal. Unghiul vestibulo-incizal trebuie să fie uşor bizotatfie uşor bizotat

Configuraţia marginii incizale nu numai că susţine estetica ci Configuraţia marginii incizale nu numai că susţine estetica ci deasemeni, îmbunătăţeşte şi funcţia. Din moment ce mandibula se deasemeni, îmbunătăţeşte şi funcţia. Din moment ce mandibula se mişcă spre înainte, disocluzia se face mai eficient prin conducerea mişcă spre înainte, disocluzia se face mai eficient prin conducerea pe unghiul incizo-vestibular a incisivilor mandibulari decât prin pe unghiul incizo-vestibular a incisivilor mandibulari decât prin frecare (raclare) pe suprafaţa vestibulară mai întinsă.frecare (raclare) pe suprafaţa vestibulară mai întinsă.

d) Simetria conturuluid) Simetria conturuluiSuprafeţele distale ale incisivilor centrali şi laterali trebuie să aibă un contur Suprafeţele distale ale incisivilor centrali şi laterali trebuie să aibă un contur similar, ca şi unghiul disto incizal. Conturul incisivilor centrali şi laterali similar, ca şi unghiul disto incizal. Conturul incisivilor centrali şi laterali trebuie să fie simetric. O discrepanţă mare a conturului (incisivi laterali trebuie să fie simetric. O discrepanţă mare a conturului (incisivi laterali cuneiformi) afectază negativ frumuseţea zâmbetuluicuneiformi) afectază negativ frumuseţea zâmbetuluie) Conturul vestibular al incisivilor maxilarie) Conturul vestibular al incisivilor maxilariSuprafeţele vestibulare ale incisivilor maxilari nu trebuie să fie rotunde în sens Suprafeţele vestibulare ale incisivilor maxilari nu trebuie să fie rotunde în sens mezio-distal ci mai degrabă ar trebui să fie plate, rezultând astfel unghiuri mezio-distal ci mai degrabă ar trebui să fie plate, rezultând astfel unghiuri vestibulo-meziale şi vestibulo-distale abrupte cu ambrazuri vestibulare adânci. vestibulo-meziale şi vestibulo-distale abrupte cu ambrazuri vestibulare adânci. Restaurările cu suprafeţe vestibulare rotunde arată nenatural; ambrazurile Restaurările cu suprafeţe vestibulare rotunde arată nenatural; ambrazurile vestibulare nu sunt bine definite, rezultând o absenţă a distincţiei vizuale a vestibulare nu sunt bine definite, rezultând o absenţă a distincţiei vizuale a dinţilor maxilari anterioridinţilor maxilari anteriori

f) Conturul caninilor maxilariJumătatea distală a caninului maxilar nu trebuie să fie vizibilă la o vedere de faţă. Odată ce ochii se mişcă spre lateral de la mediană, fiecare dinte ar trebui să apară proporţional mai îngust decât vecinul său mezial. Acest aspect se numeşte principiul gradaţiei.După plasarea unei restaurări în zona anterioară, dintele care afectează cel mai mult acest principiu este caninul. El pare prea larg în relaţie atât cu incisivul lateral cât şi cu primul premolar deoarece înălţimea meziodistală a conturului este situată prea distalPlasarea corectă a înălţimii(vârfului) mezio-distal al conturului pe suprafaţa vestibulară a restaurărilor pe canin implică îndemânarea medicului, deoarece el trebui să îndepărteze suficientă structură dentară de pe jumătatea disto-vestibulară a caninului.

PROPORŢIA ŞI LUNGIMEA INDIVIDUALĂ A DINTELUI

Mărimea dentară este determinată de lăţimea MD (l) împărţită la lungimea IG(L). Lăţimea este mai importantă decât lungimea.

Sunt 2 şcoli care s-au ocupat de mărimea IC maxilari.Prima este a lui Rufenacht care a propus determinarea morfofiziologică a unei

proporţii ideale şi au sugerat că lungimea şi lăţimea IC ar trebui să fie constantă pe tot parcursul vieţii. Această abordare se sprijină pe noţiunea filosofică a tinereţii veşnice descrisă de sciitorul francez Robert Brasillach care scria ”în viaţă există doar o singură tinereţe iar restul zilelor ni-l petrecem regretând-o”.

Prin această prismă, rolul clinicianului nu este să acţioneze ca un judecător ci ca un negociator al dorinţelor pacientului

A doua teorie: corpul nostru este într-o modificare continuă de-a lungul vieţii: ne naştem mici, creştem iar în ultimii ani devenim mai „adunaţi”. Pielea noastră are tonus şi supleţe la tinereţe dar devine mai flască şi rigidă odată ce îmbătrânim.

Dentiţia nu este o excepţie de la această transformare. Atunci când incisivii centrali erup ei sunt „virgini” cu lobi incizali bine definiţi, o textură de suprafaţă aspră, un smalţ strălucitor, cu un raport l/L mai mic. În timpul funcţionării normale, excluzând efectele unor patologii, marginea incizală se uzează (un raport mai mare l/L), textura de suprafaţă devine mai netedă iar smalţul devine mai estompat datorită unei translucenţe mai crescute. Aceste procese sunt congruente cu îmbătrânirea restului corpului. Crearea unor dinţi cu un aspect tineresc la o persoană mai în vârstă este discordantă şi crează o senzaţie de artificial.

Incisivii centrali maxilari reprezintă piesa centrală a zâmbetului. Lungimea medie a incisivului central maxilar este între 10-12 mm.

Raportul înălţime/lărgime la incisivul central maxilar ar trebui să fie de 1.2 până la 1.0. Cu alte cuvinte, încisivul central trebuie să aibă o lăţime egală cu 75% din înălţimea sa.

Raportul l/L a IC variază de la 0.75 la 0.8; o valoare mai mică de 0.6 crează un dinte îngust şi lung şi una mai mare determină un dinte lat şi scurt

Este dificil, dacă nu imposibil să obţinem un efect estetic maxim pornind de la dinţii maxilari anteriori scurţi.

Raportul l/L: dintele albastru(0.8), roşu(ideal)-0.75 şi verde (0.6)

Grosimea VL prezintă variaţii mari, mergând de la 2.5 mm la 3.3 mm pentru IC maxilari.Grosimea este măsurată cu un etalon la joncţiunea între 1/3 medie şi 1/3 incizală a dintelui.Pe lângă aceste principii fundamentale pot fi introduse şi variaţii subtile care să ţină cont de gen, rasă, factori faciali, morfopsihologici şi psihologici

Dinţi feminini: un contur mai rotunjit cu unghiuri mai atenuate şi o înclinare mezială a incisivilor laterali.

Dinţi masculini: un contur mai abrupt cu dominanţa incisivului central şi înclinarea spre distal a incisivului lateral

Principiul gradaţiei susţine că odată ce ochiul se mişcă spre lateral de linia mediană, fiecare dinte ar trebui să apară proporţional mai îngust decât vecinul său mezial.

Văzuţi din faţă incisivii centrali maxilari vor trebui să fie de 1.618 ori mai laţi decât incisivii laterali iar aceştia vor fi de 1.618 ori mai laţi decât lăţimea vizuală a caninului şi tot aşa odată ce ochiul se mişcă spre distal.

Lucrurile nu sunt aşa simple; la un pacient cu o arcadă maxilară foarte conicizată, incisivii centrali maxilari vor apare laţi şi dinţii se pot apropia de proporţia de aur. Totuşi la un pacient cu o arcadă de formă foarte pătrată, proporţia de aur ar provoca nişte incisivi centrali inestetici de laţi.

Proporţii dento-dentareProporţii dento-dentareFiind stabilite regulile pentru stabilirea formei şi a

dimensiunii segmentului maxilar anterior şi în special acelea ale IC maxilari, următorul punct este stabilirea relaţiilor între incisivi şi canini.

Relaţia dinte/dinte frecvent se bazează pe proporţia divină sau de aur şi simetria dinamică propusă de grecii antici.

În 530 î.H, Pytagora a sugerat că frumuseţea ar putea fi definită ca un concept matematic exact care ar conduce la Proporţia Divină sau de Aur: (1/1.618=0.6189).

În mod similar, Platon a propus ca proporţie a frumuseţii următoarea formulă: (1/1.733=0.577).

618,051

2

LSL

LS

Proporţia de Aur în legătură cu lăţimea MD a IC, IL şi faţa mezială a caninului

Alţi cercetători au indicat că din punct de vedere clinic, proporţia de Aur nu este întotdeauna evidentă şi apar adesea variaţii.

Deşi aceasta nu este valoroasă ca punct de plecare în aprecierea estetică, realitatea este că orice raport de la 0.6 la 0.8 este estetic acceptabil

Punctele remarcabile care trebuie discutate sunt:- armonia, - echilibru, - morfopsihologia - psihologia

În primul rând, pentru a crea armonia, , raportul ales trebuie să se repete mişcându-ne spre distal de la IC la IL şi la canini.

Armonia se sprijină mai curând pe proporţii similare repetate decât pe mărimea separată a elementelor.

De exemplu dacă un individ are un nas mare, ochi mici şi buze înguste, faţa nu va fi armonioasă deoarece nasul va predomina; ochi mari, buze pline şi un nas mare se unesc armonios cu restul feţei.

Echilibru: Il sunt înclinaţi lingual în mod simetric (vedere frontală)

Echilibru: Il sunt înclinaţi lingual în mod simetric (vedere ocluzală)

Echilibru: rotaţii mezio-vestibulare ale Il stâng şi drept

Echilibru

În sfârşit factorii morfopsihologici şi psihologici pot influenţa raportul dinte/dinte ales.

Dacă este intenţia să conferim masculinitate prin alegerea unui raport mai mare pe o arcadă mică, o imbricare disto-vestibulară a unuia sau mai multor dinţi în segmentul anterior maxilar poate rezolva problema.

Invers, o imbricare mezio-vestibulară conferă feminitate cu o arcadă maxilară mai îngustă.

Pentru a rezuma, mijlocul principal pentru a obţine un aspect estetic în compoziţie este reprezentat de armonie şi echilibru, indiferent de mărime şi raport.

Un alt marker estetic este înclinarea axului dinţilor anteriori maxilari. Ideal, o înclinare mezială pare să confere un aspect estetic atrăgător, în timp ce o înclinare distală conferă o tensiune vizuală: curbura unui obiect (convexă sau concavă) este importantă după modul cum este percepută.

Concavităţile conferă receptivitate şi apropiere, în timp ce convexităţile conferă opusul adică respingere şi agresiune.

Un exemplu este un zâmbet relaxat atunci când concavitatea planului incizal maxilar este paralel cu concavitatea buzei inferioare: ambele aceste concavităţi sunt percepute ca prietenoase şi conferă receptivitate, care reprezintă de fapt scopul ale unui zâmbet.

Armonia: proporţii repetate înguste ale sextantului anterior maxilar (raport l/L=0.6: mic)

Armonia: proporţii repetate “ideale” ale sextantului anterior maxilar (raport l/L=0.75)

Armonia: proporţii repetate largi ale sextantului anterior maxilar (raport l/L>=0.8)

Până la un anumit punct, laţimea incisivului central faţă de cel Până la un anumit punct, laţimea incisivului central faţă de cel lateral este deasemeni o chestiune de gust personal.lateral este deasemeni o chestiune de gust personal.

Proporţia de aur produce incisivi centrali foarte abrupţi care i-ar Proporţia de aur produce incisivi centrali foarte abrupţi care i-ar atrage pe unii indivizi.atrage pe unii indivizi.

Proporţia naturală a lăţimii incisivului central raportată la aceea a Proporţia naturală a lăţimii incisivului central raportată la aceea a incisivului lateral când a fost măsurată cu şublerul a fost de 1.2 incisivului lateral când a fost măsurată cu şublerul a fost de 1.2 la 1.0. la 1.0.

Proporţia de aur nu se bazează pe măsurătorile dentare adevărate, Proporţia de aur nu se bazează pe măsurătorile dentare adevărate, ci pe proporţiile dentare atunci când privim din faţă. Această ci pe proporţiile dentare atunci când privim din faţă. Această proporţie în natură este de 1.4 la 1.0.proporţie în natură este de 1.4 la 1.0.

Principiul iluminăriiVizual, obiectele deschise la culoare sunt percepute să apropie privitorul iar cele întunecate se îndepărtează de privitor. Acest principiu trebuie avut în vedere când sunt plasate răşini compozite cu valoare mare numai pe dinţii maxilari anteriori, deoarece rezultatul poate fi o separare inestetică a dinţilor anteriori de cei posteriori.O cuplare vizuală a segmentului anterior cu cel posterior poate necesita plasarea unor restaurări pe unul sau chiar ambii premolari maxilari.

REGULA FEŢEI DENTAREREGULA FEŢEI DENTARE

Faţa unui dinte este acea porţiune a suprafeţei vestibulare limitată de unghiurile de trecere atunci când este privită din faţă. Pentru a face dinţii cu lăţimi inegale să pară egale, feţele aparente trebuie să fie făcute egalePentru a face un dinte anterior să apară mai lat, unghiurile tranziţionale sunt mişcate înspre ambrazurile vestibulare interproximale. Invers, pentru a face un dinte anterior să apară mai îngust aceste linii tranziţionale se vor mişca mai spre mijlocul dintelui.

Morfologia dinţilorMorfologia dinţilor maxilari anteriori este o fuziune între 3 forme de

bază: cerc, pătrat şi triunghi.Aceste forme sunt analoge cu cele 3 culori primare din care poate fi

creată orice culorare: roşu, verde şi albastru. Morfologia unică complexă a dinţilor permite şi diversitatea şi

individualitatea. În mod esenţial, 2 dinţi nu seamănă unul cu altul cu toate că toţii posedă acealeaşi caracteristici geometrice.

Această configuraţie a permis naturii să producă forme inimitabile bazându-se numai pe cele 3 variabile.

Bazându-se doar pe una din forme şi limitând celelalte 2, producătorii dinţilorartificiali pentru protezele mobile i-au clasificat în dinţi “rotunjiţi”, rectangulari sau triunghiulari.

Dinţii naturali, în special în zona anterioară, suferă Dinţii naturali, în special în zona anterioară, suferă modificări odată cu vârsta care interferă direct cu modificări odată cu vârsta care interferă direct cu aspectul şi culoarea lor. aspectul şi culoarea lor.

Principalele modificări sunt în legătură cu o creştere în Principalele modificări sunt în legătură cu o creştere în grosime a dentinei şi o scădere a grosimii smalţului şi a grosime a dentinei şi o scădere a grosimii smalţului şi a texturii de suprafaţă. texturii de suprafaţă.

La un dinte nou erupt, straturile superficiale ale smalţului La un dinte nou erupt, straturile superficiale ale smalţului sunt cele mai opace. Aceste straturi apar frecvent ca sunt cele mai opace. Aceste straturi apar frecvent ca nişte straturi albe de ghiaţă. Acest strat poate avea o nişte straturi albe de ghiaţă. Acest strat poate avea o componentă organică mai mare, este mai puţin componentă organică mai mare, este mai puţin mineralizat, iar spaţiile goale dintre prismele de smalţ mineralizat, iar spaţiile goale dintre prismele de smalţ sunt mai multe, ceea ce îi va creşte opacitatea. sunt mai multe, ceea ce îi va creşte opacitatea.

Dacă aceste straturi de la suprafaţă se uzează, smalţul Dacă aceste straturi de la suprafaţă se uzează, smalţul subiacent este mai puţin opac. Croma unui dinte, care în subiacent este mai puţin opac. Croma unui dinte, care în primul rând provine de la dentină, va fi mai mică la un primul rând provine de la dentină, va fi mai mică la un dinte tânăr din cauza efectului mascant al smalţului.dinte tânăr din cauza efectului mascant al smalţului.

Caracterele fundamentale ale dinţilor anterioriCaracterele fundamentale ale dinţilor anteriori

Grosimea naturală a smalţului este mai mare la Grosimea naturală a smalţului este mai mare la nivel incizal şi cea mai mică la nivel cervical; de nivel incizal şi cea mai mică la nivel cervical; de aceea croma este cea mai mare la nivel cervical şi aceea croma este cea mai mare la nivel cervical şi scade spre marginea incizală. scade spre marginea incizală.

Odată ce smalţul devine mai subţire cu vârsta, Odată ce smalţul devine mai subţire cu vârsta, dentina devine mai evidentă şi dintele devine mai dentina devine mai evidentă şi dintele devine mai puţin monocromatic. puţin monocromatic.

Smalţul tânăr este deasemeni mai permeabil şi se va Smalţul tânăr este deasemeni mai permeabil şi se va deshidrata rapid. Straturile mai profunde au mai deshidrata rapid. Straturile mai profunde au mai puţine spaţii cu aer şi sunt mai puternic puţine spaţii cu aer şi sunt mai puternic mineralizate, astfel încât ele sunt mult mai mineralizate, astfel încât ele sunt mult mai translucide.translucide.

Percepţia şi înţelegerea caracteristicilor de bază ale Percepţia şi înţelegerea caracteristicilor de bază ale acestor dinţi şi modificările care se instalează în acestor dinţi şi modificările care se instalează în timp devin importante în executarea restaurărilor timp devin importante în executarea restaurărilor care caută să imite dinţii naturalicare caută să imite dinţii naturali

prezintă o suprafaţă foarte finăprezintă o suprafaţă foarte finăprezintă o transluciditate moale şi prezintă o transluciditate moale şi

luminoasăluminoasăprezintă o culoare albăstruie luminoasăprezintă o culoare albăstruie luminoasăprezintă gradaţii fine ale nuanţei de prezintă gradaţii fine ale nuanţei de

culoare (tentei)culoare (tentei) în funcţie de unghiul şi punctul de în funcţie de unghiul şi punctul de

observaţie prezintă un luciu portocaliuobservaţie prezintă un luciu portocaliu

Caracterele fundamentale ale smalţului Caracterele fundamentale ale smalţului ((Yamamoto: 2002Yamamoto: 2002))

1)1) -la vârsta de 10 ani, smalţul prezintă o nuanţă coloristică -la vârsta de 10 ani, smalţul prezintă o nuanţă coloristică aproape albă ca laptele, este strălucitor şi translucidaproape albă ca laptele, este strălucitor şi translucid

2)2) -textura suprafeţei smalţului este accentuată, astfel încât -textura suprafeţei smalţului este accentuată, astfel încât reflectând mai multă lumină par mai albi şi mai reflectând mai multă lumină par mai albi şi mai strălucitoristrălucitori

3)3) -smalţul dinţilor pacienţilor tineri în general prezintă un -smalţul dinţilor pacienţilor tineri în general prezintă un efect opalescentefect opalescent

4)4) -în regiunea marginii incizale, lobii dentinari sunt complet -în regiunea marginii incizale, lobii dentinari sunt complet acoperiţi de smalţacoperiţi de smalţ

5)5) -dentina este mai deschisă cu numai câteva mici variaţii -dentina este mai deschisă cu numai câteva mici variaţii coloristicecoloristice

6)6) -tubulii dentinari au un diametru mai mare-tubulii dentinari au un diametru mai mare

Caractere fundamentale ale dinţilor la Caractere fundamentale ale dinţilor la pacienţii tineripacienţii tineri

Aspect vestibular al incisivilor centrali la un băiat de 14 ani. Observaţi liniile albe orizontale care s-au accentuat prin deshidratare, apărută prin izolarea relativă a câmpului operator. Se mai observă grosimea macro şi microtexturii de suprafaţă şi designul marginii incizale

Aspectul lingual al unui incisiv central extras. Observaţi marginea incizală practic intactă şi localizată în totalitate în smalţ. Chiar dacă provine de la o persoană tânără se pot observa câteva faţete mici de uzură

Aspect vestibular al unui incisiv central maxilar de la o persoană tânără, la care se observă textura de suprafaţă, prezenţa unui halou incizal opac şi aspectul albăstrui al 1/3 incizale. O observaţie atentă după eliminarea smalţului poate dezvălui vârfurile celor 3 lobi dentinari care sunt localizaţi aproximativ la 1 până la 2 mm. de marginea incizală

Secţiune vestibulo-orală a aceluiaşi dinte observată sub diferite surse de lumină. De la stânga la dreapta dinţii sunt sub lumină reflectată( lumină albă, violetă) şi lumină transmisă direct. O atenţie specială trebuie acordată regiunii de joncţiune între smalţ /dentină

Dinţi tineri cu o valoare mare, cromă mai mică, o textură de suprafaţă mai mare şi un lustru mai redus

Incisivi centrali maxilari “virgini” cu margini incizale neuzate şi lobi de dezvoltare

Dinţi tineri: textura de suprafaţă este aspră, perikimata este vizibilă şi smalţul este strălucitor

1)1) -la vârsta de 20 de ani, smalţul este mai puţin alb, -la vârsta de 20 de ani, smalţul este mai puţin alb, prezintă o transluciditate crescută iar conţinutul albăstrui prezintă o transluciditate crescută iar conţinutul albăstrui sau portocaliu al luminii devine mai vizibilsau portocaliu al luminii devine mai vizibil

2)2) -la vârsta de 40 de ani, nuanţele albastre sau portocalie -la vârsta de 40 de ani, nuanţele albastre sau portocalie şi transluciditatea mai mare devin mai evidenteşi transluciditatea mai mare devin mai evidente

3)3) -aceşti dinţi prezintă o micro şi macrotextură a suprafeţei -aceşti dinţi prezintă o micro şi macrotextură a suprafeţei de smalţ, reflectând astfel mai puţin lumina şi părând de smalţ, reflectând astfel mai puţin lumina şi părând astfel mai închişiastfel mai închişi

4)4) -dentina este mai groasă şi mai închisă (saturată) decât -dentina este mai groasă şi mai închisă (saturată) decât aceea a dinţilor tineri şi chiar poate fi expusă în regiunea aceea a dinţilor tineri şi chiar poate fi expusă în regiunea marginii incizalemarginii incizale

5)5) -tubulii dentinari-tubulii dentinari au un diametru mai mic decât la vârsta au un diametru mai mic decât la vârsta de 10 anide 10 ani

6)6) -pe de altă parte dentina este mai puţin opacă decât la -pe de altă parte dentina este mai puţin opacă decât la dinţii pacienţilor tineridinţii pacienţilor tineri

Caractere fundamentale ale dinţilor la Caractere fundamentale ale dinţilor la pacienţii adulţipacienţii adulţi

Aspect vestibular al unui incisiv central maxilar la un individ de 22 de ani. Se observă că atât micro cât şi macrotextura sunt încă vizibile. Se observă designul creat de lobii dentinari, care devin mai vizibili prin dentina “colorată” în regiunea incizală. Chiar dacă pacientul este adult el practic nu are faţete de uzură la marginea incizală contrar de ce se observă la dintele următor.

Aspectul vestibular/incizal al unui incisiv central maxilar de la un pacient adult. Notaţi uzura regiunii meziale a marginii incizale cât şi suprafaţa mare de dentină expusă

Se observă netezimea de suprafaţă provocată de uzura fiziologică. Se mai observă că textura orizontală este încă prezentă în zonele depresionare; prezenţa unor fisuri în smalţ şi uzura marginii incizale din regiunea mezială. După îndepărtarea smalţului vestibular se observă dentina expusă în regiunea mezială a marginii incizale. În comparaţie cu dintele tânăr se observă o creştere în saturaţia dentinei şi o reducere a grosimii smalţului

Secţiune vestibulo/linguală a dintelui unui pacient adult. Se observă expunerea dentinei în regiunea incizală. Imaginea centrală este luată sub lumină reflectată, celelalte fiind sub lumină transmisă. Se mai observă modificarea culorii smalţului

1)1) -la vârsta de 70 de ani, transluciditatea smalţului creşte -la vârsta de 70 de ani, transluciditatea smalţului creşte şi se observă o schimbare in tenta coloristică de la şi se observă o schimbare in tenta coloristică de la albăstrui la lila sau grialbăstrui la lila sau gri

2)2) -microtextura de suprafaţă practic dispare, în timp ce -microtextura de suprafaţă practic dispare, în timp ce macrotextura devine considerabil mai redusă, ceea ce macrotextura devine considerabil mai redusă, ceea ce va face ca dintele să reflecte mai puţină lumină şi să va face ca dintele să reflecte mai puţină lumină şi să pară mai închişi ca la 40 de anipară mai închişi ca la 40 de ani

3)3) -pe marginea incizală, structura dentinei subiacente -pe marginea incizală, structura dentinei subiacente pare ca un perete platpare ca un perete plat

4)4) -lobii individuali sunt cu greu de recunoscut şi rămân -lobii individuali sunt cu greu de recunoscut şi rămân numai nişte depresiuni uşoarenumai nişte depresiuni uşoare

5)5) -mulţi tubuli dentinari sunt închişi prin depunerea de -mulţi tubuli dentinari sunt închişi prin depunerea de dentină scleroticădentină sclerotică

6)6) -dentina este relativ mai închisă şi mai puţin opacă -dentina este relativ mai închisă şi mai puţin opacă decât la dinţii pacienţilor tineri şi adulţidecât la dinţii pacienţilor tineri şi adulţi

Caractere fundamentale ale dinţilor la Caractere fundamentale ale dinţilor la pacienţii în vârstăpacienţii în vârstă

Aspect vestibular al incisivilor maxilari la un pacient de 70 de ani. Se observă că haloul opac este doar de o densitate mică şi pare să conflueze cu vârfurile mameloanelor dentinare. În ciuda vârstei pacientului au rămas câteva caractere ale microtexturii de suprafaţă în special în regiunile concave

Vedere linguală a unui incisiv central maxilar. Se observă uzura incizală amplă şi zona largă de dentină expusă, modificată de culoare de pigmenţi extrinseci

Vestibular se observă netezimea superficială, prezenţa fisurilor în smalţ şi uzura amplă în 1/3 cervicală. Se observă haloul incizal opac, zona albăstruie şi “transparenţa” de culoare oranj vizibilă şi în slide-ul anterior. După îndepărtarea smalţului vestibular se observă vârfurile lobilor dentinari “dispersaţi” pe întreaga regiune gingivală. Dentina dinţilor pacienţilor în vârstă este în general mai groasă, mai saturată şi mai translucidă. Smalţul este mai subţire, mai mineralizat şi translucid. Lobii dentinari, indiferent de vârsta pacienţilor, au o culoare albă

Acelaşi dinte observat sub 2 surse de lumină. De la stânga la dreapta se observă secţiunea sub lumină reflectată şi lumină transmisă. O atenţie deosebită se acordă joncţiunii smalţ/dentină şi modificării de culoare a smalţului. Se observă expunerea dentinară în regiunea incizală şi pigmentaţia vizibilă anterior

Dinţii vârstnici: textura de suprafaţă este netedă , fisuri colorate şi o valoare mică cu smalţul opac

Incisivi maxilari centrali cu margini incizale uzate, conferind dentiţiei un aspect în vârstă

Dinţi uzaţi, cu o valoare mai mică, o cromă mai mare, o textură de suprafaţă mai mică şi un lustru mai mare

Pe lângă diferenţele marcante în ce priveşte textura Pe lângă diferenţele marcante în ce priveşte textura de suprafaţă a smalţului ce apar odată cu vârstă, în de suprafaţă a smalţului ce apar odată cu vârstă, în general,general, există în timp o scădere a texturii de există în timp o scădere a texturii de suprafaţă. suprafaţă.

Totuşi, acest tipar nu pare să fie consistent şi de Totuşi, acest tipar nu pare să fie consistent şi de aceea nu trebuie să fie utilizat ca bază pentru aceea nu trebuie să fie utilizat ca bază pentru design-ul texturii de suprafaţă; mai curând, textura design-ul texturii de suprafaţă; mai curând, textura de suprafaţă va fi evaluată de la caz la caz. de suprafaţă va fi evaluată de la caz la caz.

Textura de suprafaţă a unui dinte este influenţată de Textura de suprafaţă a unui dinte este influenţată de 2 factori:2 factori:

1)1) -microtextura de suprafaţă, sau gradul de -microtextura de suprafaţă, sau gradul de asperitate sau netezime al suprafeţeiasperitate sau netezime al suprafeţei

2)2) -luciul sau gradul de strălucire al restaurării-luciul sau gradul de strălucire al restaurării

Microtextura de suprafaţă se referă la numărul de convexităţi şi depresiuni sau punţi şi şanţuri, întâlnită pe suprafaţa unui dinte, care în dentiţia normală este rezultatul formării dintelui şi tiparului de mineralizare în smalţ.

Design-ul microtexturii de suprafaţă variază în diferite zone ale dintelui.

Microtextura zonelor interproximale,

marginale şi perimarginale va trebui să fie pe cât de netedă posibil pentru a minimiza acumularea de placă . .

După Sulikowiski şi Zoshida(2007) sunt 2 elemente distinctive din punct de vedere morfologic pe suprafaţa dentară:

crestele şi şanţurile orizontale şi/sau verticale: componentele anatomice ale unui dinte cunoscute ca şanţuri şi creste verticale şi orizontale

neregularităţi mici de suprafaţă: modificări minime în suprafaţa dentară, de obicei în legătură cu apoziţia şi calcificarea matricei smalţului în timpul formării dintelui: fosetele şi liniile verticale definite prin joncţiunea a 2 lobi de dezvoltare şi suprafaţa externă a liniilor lui Retzius, denumite perikimata.

Caracterele texturii de suprafaţă: 1.creste verticale; 2.şanţuri verticale; 3.creste orizontale; 4.şanţuri orizontale. Neregularităţi de suprafaţă mici: 5.perikimata; 6.fosete în smalţ şi neregularităţi verticale

Luciul este definit ca gradul global de strălucire de pe suprafaţa unui dinte, proprietate la care ne referim şi prin termenul de strălucire.

Luciul va regla cantitatea de lumină reflectată de pe suprafaţa coronară şi este la fel de importantă ca şi culoarea şi forma în reconstituirea aspectului natural.

Luciul nu este în legătură cu vârsta şi este determinat genetic şi congenital.

Gradul de strălucire variază larg printre toţi pacienţii de toate vârstele.

Poziţia dintelui sau a restaurării pe arcadă afectează de asemeni gradul de strălucire.

În cazul unei rotaţii dentare, una din crestele marginale va fi situată mai spre vestibular decât cealaltă. Acest lucru poate provoca o abraziune mai mare, o suprafaţă mai netedă şi de aceea un luciu mai accentuat.

Prin schimbarea unghiului de vedere (observaţie), a incidenţei şi a intensităţii luminoase, observatorul va putea percepe mult mai bine detaliile texturii de suprafaţă.

De exemplu, absorbţia luminii în fisuri şi concavităţi va provoca diminuarea luminii ce vine din aceste zone.

Lumina este reflectată mai mult de pe zonele bombate şi convexe care sunt în general mai uzate şi mai lustruite

CuloareaÎn stomatologie culoarea este descrisă în 4 dimensiuni. Tenta este culoarea bazală a dintelui care este de obicei în spectru galben. Croma este saturaţia sau intensitatea tentei.Valoarea este o măsură a strălucirii dinţilor; un dinte cu valoare mare apare strălucitor în timp ce unul cu valoare mică pare mai închis. În final culorile particulare sunt zone delimitate ale căror culori sunt diferite de culoarea fundamentală.Dinţii naturali sunt policromatici. În general ei au o cromă mai mare în 1/3 gingivală, şi se translează spre o cromă mai mică şi o valoare mai mare în 1/3 medie. 1/3 incizală este caracterizată de tranziţia spre transparenţa incizală care este încadrată de efectul de halou. Culorile particulare pot apare oriunde şi ei individualizează fiecare dinte în parteCroma incisivului lateral maxilar este aproape la fel ca aceea a incisivului central maxilar; totuşi valoarea lui este de obicei mai mică. La caninul maxilar, croma este în general mai mare, în special în 1/3 gingivală iar valoarea este mai mică. Transparenţa incizală este de obicei minimală la caninul maxilar şi adesea nu apare nici efectul de halou

Modificatorii de culoareS-a stabilit că culoarea părului, a pielii şi aceea a rujului S-a stabilit că culoarea părului, a pielii şi aceea a rujului

afectează în mod semnificativ selectarea culorii atunci când afectează în mod semnificativ selectarea culorii atunci când avem de plasat restaurări în zona anterioară.avem de plasat restaurări în zona anterioară.

Din aceşti parametri, culoarea pielii este de departe cea Din aceşti parametri, culoarea pielii este de departe cea mai importantă. O anumită nuanţă dată va apare mai deschisă mai importantă. O anumită nuanţă dată va apare mai deschisă şi mai mare în valoare la un pacient cu pielea mai închisă. şi mai mare în valoare la un pacient cu pielea mai închisă. Dimpotrivă aceeaşi nuanţă va apare mai galben şi cu o valoare Dimpotrivă aceeaşi nuanţă va apare mai galben şi cu o valoare mai mică la un pacient cu pielea foarte deschisămai mică la un pacient cu pielea foarte deschisă

Când alegem culoarea la un pacient cu o culoare facială Când alegem culoarea la un pacient cu o culoare facială variabilă, de ex. un pacient Caucazian cu un bronz profund, variabilă, de ex. un pacient Caucazian cu un bronz profund, impactul culorii pielii trebuie să fie discutat cu pacientul impactul culorii pielii trebuie să fie discutat cu pacientul înainte de tratament. înainte de tratament.

Dacă restaurările se aplică atunci când pielea este Dacă restaurările se aplică atunci când pielea este bronzată, restaurările vor deveni mai galbene şi cu o valoare bronzată, restaurările vor deveni mai galbene şi cu o valoare mai mică odată ce timpul trecemai mică odată ce timpul trece

ImagineaImagineaPrezentarea globală a zâmbetului poate fi descrisă ca Prezentarea globală a zâmbetului poate fi descrisă ca

fiind fiind imaginea.imaginea. Miller a discutat despre diferenţele între ”imaginea Miller a discutat despre diferenţele între ”imaginea

naturală” şi „imaginea media”. naturală” şi „imaginea media”. Cu imaginea media, dinţii sunt în general mai Cu imaginea media, dinţii sunt în general mai

simetrici, monocromatici şi cu o valoare foarte mare. simetrici, monocromatici şi cu o valoare foarte mare. Imaginea naturală, incorporează, asimetrii, Imaginea naturală, incorporează, asimetrii,

policromicitatea şi o valoare mai mică şi o croma mai policromicitatea şi o valoare mai mică şi o croma mai mare. mare.

Medicii de obicei, fac alegerile estetice pentru Medicii de obicei, fac alegerile estetice pentru pacienţi bazându-se mai mult pe noţiunile lor despre pacienţi bazându-se mai mult pe noţiunile lor despre frumuseţe decât pe dorinţele pacienţilor. frumuseţe decât pe dorinţele pacienţilor.

Când restaurăm dinţii anteriori maxilari, este Când restaurăm dinţii anteriori maxilari, este esenţial ca medicul să înţeleagă imaginea globală pa care esenţial ca medicul să înţeleagă imaginea globală pa care pacientul o doreştepacientul o doreşte