MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUIŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ SLOBOZIA

LUCRARE DE DIPLOMĂ

SPECIALIZARE PROFESIONALĂ:ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU COLICĂ RENALĂ

COORDONATOR: DĂNILĂ VOCHIȚAELEV: SUCIU CLEOPATRA ELENA

Sesiunea August 2012

NOTIUNI DE ANATOMIE

• Aparatul urinar - este alcătuit din cei doi rinichi şi de căile evacuatoare ale urinei: calice, bazinete, uretere, vezica urinară și uretra.

• Rinichii, organele secretoare ale urinei, au forma de boabe de fasole şi sunt situaţi de o parte si de alta a coloanei lombare. Fiecare rinichi, înconjurat de un strat celulo-adipos si învelit de o capsula fibroasă inextensibilă, este situat in loja renală.

STRUCTURA RINICHIULUI

• NEFRONUL

- unitatea anatomică şi fiziologică a rinichiului, alcătuit din glomerul [polul vascular] şi tubul urinifer [polul urinar]. Numărul nefronilor din cei doi rinichi se evaluează la 2 milioane.

• GLOMERULUL

- primul element al nefronilor - este alcătuit dintr-un ghem de capilare care rezultă din ramificaţiile unei arteriole aferente, provenită din artera renală. Capilarele se reunesc apoi și formează o arteriolă eferentă, care se capilarizează din nou în jurul primei porţiuni a tubului urinifer .

TUBUL URINIFER - al doilea element al nefronului – se prezintă sub forma unui canal lung de 50 mm, format din următoarele segmente: capsula Bowman, tubul contort proximal, ansa Henle, tub contort distal și tubii colectori. CAPSULA BOWMAN - are forma unei cupe care înconjoară glomerulul şi este alcătuit din două foiţe. Capsula Bowman împreună cu glomerulul pe care îl conţine, poartă numele de corpusculul Malpighi. Din tubii contorţi distali, prin canalele colectoare şi canalele comune care se deschid în papilele renale, urina formată trece în calice şi de aici în bazinet.

• URETRA

- canalul excretor al vezicii – are la femeie un traiect foarte scurt , spre deosebire de bărbat , la care traiectul este lung și traversează prostata, de unde posibilitatea compresiunii uretrale de către un adenom sau cancer de prostată, cu răsunet asupra

COLICA RENALĂ

• Definiţie: Colica renală (nefretică) reprezintă un sindrom dureros acut , paroxistic, de obicei apiretic, însoţit de agitaţie și iradieri uretero-vezico-genitale, provocat de un spasm al căilor urinare excretoare superioare.

• Cauze: - litiaza reno-ureterală : prezenţa de calculi în cavităţile renale, de unde pot migra în ureter şi în celelalte segmente ale căii excretoare , - inflamaţiile urogenitale : - pielonefrită (inflamaţia interesează căile urinare, bazinetul și parenchimul renal ) - pionefroza (formarea unei pungi cu conţinut purulent, prin distensie și distrugerea parenchimului renal ) - tuberculoză renală .Inflamaţiile urogenitale determină ( însa rar ) colici renale prin inflamaţie ureterală, obliterări ureterale prin mucus şi puroi, iritaţia plexului renal. - tumori renale şi ale organelor de vecinătate (uter, colon, rect) provoacă foarte rar colici prin compresiunea ureterală extrinsecă şi spasm asociat.

SIMPTOMATOLOGIE

Când durerea atinge o mare intensitate, este unilaterală şi apare în crize paroxistice şi când debutează în regiunea lombară şi iradiază pe traiectul ureterului spre fosa iliacă stângă, regiunea inghinală, organele genitale şi faţa internă a coapsei respective, poartă denumirea de colică renală sau nefritică. Durerea este atroce, permanentă, cu intensificări paroxistice şi are caracter de sfâşiere, arsură, înţepătură sau greutate. Bolnavul este agitat, caută – fără să reuşească - o poziţie de uşurare, are senzaţii imperioase de micţiune, dar nu reuşeşte să urineze decât câteva picături de urină concentrată, conţinând adesea sânge. Durerea poate fi adesea difuză şi în regiunea lombară opusă. În timpul colicii pot apărea şi alte semne urinare ( polakiurie, oligurie, tenesme vezicale ) sau tulburări gastro - intestinale reflexe (greaţă, vărsături, meteorism, constipaţie ). Uneori, colica apare fără o cauză anume, alteori este provocată de zdruncinături, abuzuri alimentare etc. Poate fi precedată de dureri lombare vagi, arsuri la micţiune sau hematurie, dar de obicei apare brutal, fără prodromuri şi durează ore sau zile.

TRATAMENT

Tratamentul are ca obiective calmarea durerii și tratarea cauzei.• Calmarea durerii se face cu : - analgetice (Algocalmin,

Fortral ),• Bolnavul trebuie să limiteze consumul de lichide pe

perioada crizei dureroase,• se administrează antispastice – neurotrope anticolinergice

Scobutil și musculotrope - Papavelină ,• antiinflamatorii nesteroidiene ( Ketoprofen, Diclofenac, etc.),• în stări febrile se administrează antibiotice conform

antibiogramei, • dezinfectante urinare pentru a reduce colica propriu-zisă.

INVESTIGAȚII

• Pentru certitudine şi pentru urmărirea bolnavului se va face:

1. ecografie care va evidenţia sediul şi natura obstacolului

2. radiografie - permite vizualizarea calcului 3. sumarul de urină - arată prezenţa sângelui, a

microbilor şi a leucocitelor (semn de infecţie urinară) şi eliminarea de nisip fin (cristalurie). Calculii de câţiva milimetri se elimină uşor. Cei care au circa 1 cm se pot elimina, dar mai greu. Cei care au mai mult de 1 cm trebuie ţinuţi sub observaţie.

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

Îngrijiri de prevenire primarǎ : - dobândirea obişnuinţelor corecte de eliminare.

- evitarea inhibǎrii reflexului de micţiune, deoarece se produce distensia vezicii urinare stază urinarǎ, care poate favoriza formarea calculilor.- evitarea consumului de medicamente cu efect diuretic sau nefrotoxic fǎrǎ prescripţie medicalǎ.- efectuarea corectǎ a toaletei regiunii perineale pentru a evita pǎtrunderea microorganismelor în tractul urinar.- evitarea aportului excesiv de sǎruri minerale.- se vor evita frigul, umiditatea, oboseala, traumatismele, agenţii toxici, afecţiunile cardiovasculare, deoarece sunt factori favorizanţi în apariţia şi evoluţia afecţiunilor renale. - se vor efectua exerciţii fizice pentru creşterea tonusului musculaturii perineale şi abdominale, acestea favorizând contracţiile vezicii urinare şi al sfincterului extern al uretrei.

Îngrijirea de prevenire secundarǎ :- depistarea precoce a infecţiilor renale şi dispensarizarea lor corectǎ.- tratamentul corect al acestor afecţiuni dupǎ sfatul medicului.- colaborarea asistentei şi echipei de îngrijire cu pacientul.- evitarea complicaţiilor.

Îngrijiri de prevenire terţiarǎ :- reintegrarea în societate a individului cu afecţiuni cronice.