Download pdf - China in Economia Mondiala

5/11/2018 China in Economia Mondiala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/china-in-economia-mondiala 1/19

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

FACULTATEA DE FILOSOFIE ŞI ŞTIINŢE SOCIAL-POLITICE

Specializarea: Relaţii Internaţionale şi Studii Europene

Anul II

ECONOMIE MONDIALĂ

Studiu de caz:

REPUBLICA POPULARĂ

CHINEZĂ

Studentă

Iaşi

2011Cuprins

1



Introducere……………………………………………………………………….3

Analiza structurală……………………………………………………………….7

Analiza conjucturală……………………………………………………………12

Concluzii………………………………………………………………………..16

Bibliografie……………………………………………………………………..19

Introducere

2



Îmi voi începe prezentarea despre economia Republicii Populare Chineze prinreliefarea argumentului alegerii acestei ări, voi continua cu o introducere despre situa iaț ț

Chinei în Rela iile Interna ionale, reliefând aspecte ale economiei chineze, apoi mă voiț ț

axa pe analiza structurală a principalelor ramuri ale ării focalizându-mă pe industriaț

chineză, iar la analiza conjuncturală voi eviden ia investi iile străine directe în China,ț ț

pozi ia ării în comer ul interna ional, precum i rela iile cu alte state. Finalul proiectuluiț ț ț ț ș ț

se va concretiza în concluzii personale i previziuni asupra economiei chineze.ș

China este modernă şi antică. Comunistă şi capitalistă. Bogată şi săracă.

Reformată şi rezistentă la schimbare. Omogenă şi diversă. Represivă şi independentă.

Conservatoare şi revizionistă. Pasivă şi agresivă. Puternică şi slabă.

Am ales această temă pentru a eviden ia miracolul chinez i tendin a Chinei de aț ș ț

transforma secolul XXI într-unul chinez, China fiind propulsată în rândul marilor puteri

de caracterul său de putere emergentă, având cel mai spectaculos ritm de dezvoltare

economică. China este un gigant: un gigant geografic (Chinei are dimensiunea unui

continent - Europa), demografic (cea mai mare popula ie de pe glob este cea chineză),ț

economic (anali tii relevă ideea conform căreia China a devenit cea de-a doua putereș economică), militar (armata chineză este cea mai mare din lume), industrial ( unii anali tiș

consideră China drept fabrica lumii), comercial ( China este un motor al dezvoltării

regionale i globale, devenind a doua pia ă mondială).ș ț

Samuel Huntington reliefa ideea conform căreia pentru prima dată în istorie,

politica globală a devenit multicivilizaţională şi multipolară, iar modernizarea nu va

3



produce o universalizare a civilizaţiei şi nicio occidentalizare a acesteia, ci din contră,

regresul Occidentului va duce la o extindere a puterii Asiei. Huntington releva faptul că,

în secolul XXI, China se va impune drept hegemon economic, iar dezvoltarea Chinei

prezintă unul dintre cele mai importante pericole pentru Occident i implicit pentruș

suprema ia americană.ț 1

După victoria comunistă de la 1949 i Revolu ia Culturală de la sfâr itul anilor ș ț ș

‘60, în timpul lui Mao Zedong, politica economică a Chinei a reliefat independen aț

na ională i ideologia comunistă. Statul controla întreaga activitate economică utilizândț ș

planificarea centralizată i proprietatea de stat. Astfel, politicaș bolului cu orez a garantat

(cel pu in la nivel teroretic) necesită ile alimentare de bază pentru toată popula ia Chinei.ț ț ț

După moartea lui Mao, în 1976, sub conducerea lui Deng Xiaoping, în China au fost

introduse reforme economice, iar provinciile sudice de coastă au fost transformate înzone economice libere deschise investi iilor străine, fiind supuse principiilor capitaliste.ț 2

Până în 2010, sub influen a unei noi genera ii de lideri, afla i sub conducereaț ț ț

pre edintelui Hu Jintao, China i-a continuat demersul de dezvoltare economică rapidăș ș

(aproape 10 procente anual), prin intermediul unor cheltuieli guvernamentale pentru

infrastructură, China reu ind în 20 de ani să- i dubleze volumul PIB-ului.ș ș

Încă de la sfâr itul anilor 70, China a conturat o mutare de la un sistem economicș ʹ

închis, având o planificare centralizată la o economie mai orientată către pia ă jucând unț rol major în economia globală - în 2010 China devenind cel mai mare exportator al lumii.

Reformele au debutat cu eliminarea treptată a agriculturii colectivizate, s-au extins prin

liberalizarea treptată a pre urilor, descentralizarea fiscală, autonomie sporităț pentru

întreprinderile de stat, crearea unui sistem bancar diversificat, dezvoltarea pie elor deț

stoc, o rapidă cre tere a sectorului privat i o deschidere către comer exterior i investi ii.ș ș ț ș ț

În China, PIB-ul exprimat în paritatea puterii de cumpărare era, conform

estimărilor oficiale din 2010 de 8,091 de trilioane, adică al doilea ca valoare din lume

după Statele Unite ale Americii. În intervalul 2000-2009, economia chineză a crescut de

la doar 3,7% din PIB-ul global (din punct de vedere nominal prin prisma dolarului SUA)

la 8,1%.

1 Huntington, Samuel, Ciocnirea civiliza iilor i refacerea ordinii mondialeț ș , Editura Antet, Bucure ti, 1997.ș2 Goldstein, Joshua S., Pevehouse, Jon C., Relaţii Internaţionale , Editura Polirom, Iaşi, 2008, pp .651-656.

4



China de ine resurse naturale variate precum huilă, lignit, petrol, gaze naturale,ț

minereu de fier, mangan, tungsten, molibden, cupru, plumb, staniu, zinc, mercur, bauxite,

magneziu, argint, stibiu, azbest, sulf, fosfaţi, sare etc.,3 dar având un ritm de dezvoltare

alert, este în permanentă căutare de noi resurse pe care le poate importa. China de ineț

numeroase resurse miniere, acestea ocupând 12% din totalul mondial, China situându-se

pe locul 3 în lume. Republica Populara Chineză se clasează pe locul 25 în lume la 45 de

produse miniere principale şi pe locul l pe plan mondial la resursele de pământuri rare,

gips, vanadiu, titan, tantal, wolfram, betonită, grafit, mirabilit, baritină, magnezit,

antimoniu.

Rezervele de cărbune ale Chinei sunt de 1.000 de miliarde de tone, China

ocupând astfel primul pe plan mondial. În ceea ce prive te rezervele de petrol i gazeș ș

naturale, până la finele anului 1998 se descoperiseră în China 509 bazine de petrol şi 163de bazine de gaze naturale. Rezervele de ţiţei identificate sunt de 19,85 miliarde de tone,

China situându-se din acest punct de vedere pe locul 9 pe plan mondial, iar cele de gaze

naturale de 1.950 miliarde metri³. În China se găsesc toate tipurile de minereuri neferoase

din lume, dintre care rezervele de pământuri rare reprezintă circa 80% din totalul

rezervelor mondiale, cele de antimoniu 40%, iar cele de wolfram sunt de 4 ori mai mari

decât totalul rezervelor din toate celelalte ţări din lume.4

China este a 143-a ară membră a Organiza iei Mondiale a Comer ului, aderândț ț ț formal la 12 noiembrie 2001. Recenta calitate a Chinei de membru al OMC ridică

anumite întrebări în ceea ce prive te coexisten a autoritarismului politic sub conducereș ț

comunistă i a deschiderii permanente a economiei chineze către lume.ș

Politica Republicii Populare Chineze de men inere a monedei na ionaleț ț

subevaluată în raport cu dolarul american i cu euro a dus la o stimulare a exporturilor,ș

faptul că moneda sa nu este convertibilă contribuind la rezisten a Chinei în fa a crizeiț ț

financiare ce a afectat Asia în 1997.5

China reprezintă una dintre cele mai mari destinatare al investi iilor străineț

directe. Estimările Băncii Mondiale relevă ideea conform căreia în jur de 80 de miliarde

de dolari sunt investi i anual în China. Pia a muncii este de asemenea impresionantă,ț ț 3 http://www.observatordebacau.ro/2007/12/29/china-intre-nevoia-de-resurse-si-nevoia-de-piata-de-desfacere.html4 http://romanian.cri.cn/chinaabc/chapter1/chapter10302.htm5 Goldstein, Joshua S., Pevehouse, Jon C., Relaţii Internaţionale , Editura Polirom, Iaşi, 2008, p. 652.

5



oferind locuri de munca la aproximativ 15 milioane de noi lucrători în fiecare an.

Eradicarea sărăciei la scară largă i cre terea rapidă a nivelului veniturilor pe cap deș ș

locuitor au creionat o viziune nouă asupra acestei ări din Asia de Sud-Est, care în viitorulț

apropiat poate va depă i ca putere economică a Statelor Unite ale Americii.ș

Din 1978 odată cu deschiderea Chinei către lume, economia ării a crescut rapid.ț

O persoană cheie în cre terea rapidăș a Chinei a fost Deng Xiao Ping, liderul chinez ce a

spus Să lăsăm unii oameni să se îmbogă ească ț . Acest lucru a dus la concretizarea ideii de

privatizare. A fost un proces lent, dar apoi China s-a deschis în sfâr it lumii. În aniiș

următori economia Chinei a înregistrat o cre tere extraordinară. Nici o altă ară nu se maiș ț

dezvoltase atât de repede, China fiind comparată de foarte mul i cu SUA anilor 1920.ț

China a devenit fabrica mondială mai ales că multe fabrici i companiiș

multina ionale de pe planetă î i închid u ile în ările lor de origine i vin în China pentru aț ș ș ț ș fabrica cu costuri mult mai reduse. De aceea în orice casa de pe Planetă, există cel pu inț

un obiect ce are faimosul Made in China tipărit pe el.

Analiza structurală

6



Structura economică relevă preponderen a sectorului industrial i de construc ii,ț ș ț

care ocupă 52 % din PIB, urmat de sectorul serviciilor cu 32 % i sectorul agriculturii cuș

15 %. Datele de mai sus relevă caracterizarea Chinei drept un atelier al lumii datorită

for ei sale de muncă ieftine fiind astfel un fundament al cre terii economice.ț ș

Intensificarea importan ei proiectelor de infrastructură i construc ii publice subliniază oț ș ț

consolidare spre pia a internă a cre terii economice fa ă de o legare exclusivă de politicaț ș ț

de export. Totalul for ei de muncă este estimat la 778 de milioane de persoane, dar avândț

în vedere sporul natural, pia a muncii este sub o presiune deosebită, cu o cerere anualăț marginală de locuri de muncă de circa 20 de milioane. Unele estimari ale omajuluiș

indică un omaj de 8-10 %.ș

Agricultura a reprezentat primul sector care s-a desprins, în cadrul programelor de

reforme ini iate de Paț rtidul Comunist din China la sfâr itul anilor 70, de vecheaș ʹ

economie planificată i centralizată, agricultura fiind cheia transformării întregiiș

economii. În prezent circa 50% din popula ie este ocupată în agricultură, ceea ce,ț

conform standardelor ărilor dezvoltate este foarte mult, de altfel, mediul ruralț concentrează i o mare parte a sărăciei. Pe termen lung, miza cre terii economice aș ș

Chinei o constituie chiar dezvoltarea comunită ilor rurale. Cea mai mare parte aț

produc iei agricole chineze este dirijată spre partea estică a ării. China este cel mai mareț ț

producător mondial de orez i grâu, dar în acela i timp ocupă primul loc în produc ia deș ș ț

bumbac i tutun, fiind un important producător de semin e oleagenoase, mătase, ceai,ș ț

7



iută, cânepă, trestie de zahăr şi sfeclă de zahăr. De asemenea, China ocupă primul loc în

produc ia de carne ro ie (carne de vită, de viţel, carnea de oaie, miel, porc). i industriaț ș Ș

pescuitului a crescut considerabil de la sfâr itul anilor 1970 datorită dezvoltăriiș

tehnologiei.6

Industria ocupă 22 % din for a de muncă. În anii 80, 90 i în prezent, acest sector ț șʹ ʹ

a fost cel care a atras cea mai mare parte a investi iilor străine directe. Din 2000, cre tereaț ș

anuală a produc iei industriale s-a situat în intervalul 16-20 %, cea mai ridicată din lumeț

ca valoare absolută. Un nou ciclu de dezvoltare a capacită ilor industriale a fost deschisț

prin atragerea marilor companii producătoare de automobile i stimularea consumului înș

acest sens. O aten ie deosebită trebuie acordată industriei energetice, care se bazează înț

principal pe combustibili fosili. Întreprinderile respective angajează o parte însemnată a

for ei de muncă, dar sunt mari consumatoare de resurse financiare. Pentru moment,ț rezervele de cărbuni i gaze naturale fac fa ă cerin elor economiei, însă pe viitor, mai alesș ț ț

pentru i ei, importurile vor deveni o necesitate absolută. Până în 1978, producţiaț ț

industrială a fost dominată de marile întreprinderi de stat, treptat, ponderea

întreprinderilor de stat s- a redus, în anul 2002 ea fiind de aproximativ 41 la sută, iar

companiile de stat, controlate de ministerele economice la Beijing reprezintă doar 16 %

din producţia industrială.

Sectorul serviciilor ocupă 28% din totalul for ei de muncă, rata dezvoltăriiț acestuia situandu-se sub cea a industriei, fiind concentrat mai ales în marile aglomerări

urbane din provinciile de est, în principal zonele economice speciale.

Indicatorul în ceea ce prive te finan ele publice relevă existen a unui bugetș ț ț

echilibrat, cu un deficit, în medie pe ultimii ani, de 2,8% din PIB. În acela i timp,ș

ponderea cheltuielilor bugetului de stat în PIB este de aproximativ 13%. Structura

administrativă i economică a Chinei nu permit însă o evaluare exactă a ponderiiș

cheltuielilor publice din PIB. Pe de altă parte, datoria publică este cu mult sub un nivel la

care ar putea să provoace îngrijorări, situându-se în jurul a 12-13 %. Rezervele valutare

ale Băncii Centrale au atins nivelul record la scară globală.

6 http://www.economywatch.com/world_economy/china/structure-of-economy.html

8



Sectorul bancar a constituit principalul instrument de finan are a reformelor ț

economice din deceniile precedente, pre ul fiind acumularea de credite neperformante,ț

mai ales la băncile de stat, care domină sistemul.7

Industria Chinei a cunoscut o intensificare accentuată i mutilaterală în specialș

după proclamarea Republicii Populare Chineze în 1949, până în 1978 reu ind săș

fundamenteze un sistem complet al economiei industriale, dezvoltându-se atât sectoarele

tradi ionale, cât i cele noi, precum industria chimică sau electronică. În 2003, China aț ș

realizat o valoare industrială adăugată de 5361,2 miliarde dolari, cu o creştere de 12,6%

în comparaţie cu cea din anul precedent.8

Actualmente, industria Chinei este diversificată, China producând atât avioane,

nave, autovehicule, cât şi sateliţi, echipamente industriale moderne. Industria chineză a

cunoscut schimbări structurale care a propulsat-o până la a treia poziţie mondială în 2009,momentan reliefându-se faptul că în 2010, China a surclasat Japonia i a devenit a douaș

putere economică a lumii.9 Printre factorii fundamentali ai creşterii economice chineze

putem enumera atât investiţiile masive ale guvernului şi ale firmelor multinaţionale, cât iș

nivelul scăzut al costurilor de produc ie (varietatea materiilor prime i mâna de lucruț ș

ieftină).

China este una dintre cele mai importante producătoare de minereuri. Cărbunele

este mineralul cel mai abundent (China ocupă primul loc în producţia de cărbune). Există,de asemenea, extinse depozite de minereu de fier în China, cele mai mari mine sunt la

Anshan şi Benxi, în provincia Liaoning.10 Câmpurile petrolifere au fost descoperite în

anii 1960 şi au transformat China într-un exportator net iar de la începutul anilor 1990,

China a devenit al cincilea producător mondial de petrol. Începând cu mijlocul anilor

1990 cererea internă în creştere a obligat China să importe cantităţilor de petrol din ce în

ce mai mari. Cărbunele este cea mai importantă sursă de energie, centralele electrice pe

bază de cărbuni furnizând peste 70 % din totalul energiei electrice a Chinei, existând iș

un poten ial major al hidroenergiei.ț

7 http://www.athenian-legacy.com/2011/01/elemente-ale-puterii-economice-a-chinei/8 http://romanian.cri.cn/chinaabc/chapter3/chapter30203.htm9 http://www.dailybusiness.ro/stiri-companii/china-a-devenit-a-doua-putere-economica-a-lumii-depasind-

japonia-4669210 Idem.

9



China î iș stabilise drept obiectiv să devină ce-a de-a doua pia ă auto a lumii pânăț

la sfâr itul anului 2006, dar a teptările lor au fost depă ite, China fiind acum cea maiș ș ș

mare pia ă auto a lumii, surclasând SUA. Acest fapt s-a putut realiza datorită unei seriiț

de factori precum cre terea veniturilor cetă enilor chinezi, cre terea concuren ei,ș ț ș ț

eficientizarea scăderii pre urilor pentru autovehiculele noi precum i pentru piesele auto,ț ș

o cre tere a disponibilită ii autovehiculelor noi. Foarte pu ine din ma inile produse înș ț ț ș

China sunt pentru export, 96,6 % fiind vândute pe pia a internă. În mod similar, doar ț

2,5% din ma inile vândute în China sunt de import. Această discrepan ă a comer uluiș ț ț

este rezultatul direct al prezen ei în regiune a Shanghai General Motors i Volkswagenț ș

Shanghai. În plus, aderarea Chinei la OMC a eviden iat ideea conform căreiaț serviciul de

achiziţii auto va trebui să se conformeze standardelor din Occident. Sistemele de vânzări

sunt în curs de modernizare, competitivitatea se extinde în sectoarele auto şi auto conexeîn China, iar produsele contrafăcute sunt eradicate. Se speră că acest lucru va avea ca

efect îmbunătăţirea calităţii generale a ma inii înș procesul de cumpărare din China.

Industria construcţiilor din China este în plină expansiune. În timp ce multe ţări se

bucură de o frenezie a construc iilor, nici una nu poate concura cu cel mai mare site deț

construc ii din lume, China. Pentru proiectele sale ambi ioase, China utilizează jumătateț ț

din betonul lumii i o treime din o elul său pentru clădiri cum ar fi Olympic Village. Înș ț

fiecare an, China cheltuie te aproximativ 375 miliarde de dolari în industriaș construc iilor, aproape 16 % din PIB. Din păcate, economia în plină expansiune a Chineiț

i uimitoarele nivele de construc ie au un impact daunător asupra mediului. Dependen aș ț ț

Chinei de construc ii a condus la o sete de neatins pentru energie, China devenind cel maiț

mare consumator după Statele Unite. O mare din energia electrică generată în China,

aproximativ 78 %, provine din cărbune, dar cererea de petrol cre te direct propor ional cuș ț

cre terea consumului de energie. Se observă de asemenea i o cre tere a cererii pentș ș ș ru

gaz natural. Toate aceste resurse se combină pentru a genera un total de peste 400 de

gigawa i de energie anual, în mare parte provenind din surse conven ionale, dar există iț ț ș

surse de energie provenind de la energia nucleară sau hidroelectrică. China este cel mai

mare producător de cărbune din lume, extrăgând peste 2500 de tone anual i consumândș

peste o treime din consumul mondial de cărbune. China are rezerve de 126 miliarde de

tone, fiind a treia putere din lume, după Rusia i Statele Unite.ș

10



De ceva timp, China consumă mai mult petrol decât produce din propriile rezerve.

Este întrecută doar de SUA, fiind al treilea importator de petrol după SUA i Japonia.ș

Nivelul de produc ie este de aproximativ 3.8 milioane de barili pe zi, iar nivelul deț

consum este aproape dublu de aproximativ 7,5 milioane de barili pe zi. Gazele reprezintă

doar o mică parte din produc ia i consumul total de energie din China, de obicei maiț ș

pu in de 5 %. China consumă în jur de 1,5 trilioane de metri cubi de caz anual, existândț

estimări contrare cu privire la câte rezerve sunt în ară, unele rapoarte eviden iază faptulț ț

că rezervele totale sunt de 83 de trilioane de metri cubi.

În 2009, China a fost cel mai mare investitor în privinţa companiilor din domeniul

energiei şi al furnizării energiei şi al doilea investitor în ordinea mărimii în privinţa

materialelor: resursele au reprezentat două treimi din toate tranzacţiile externe ale Chinei.

Un oficial al Ministerului Resurselor Umane şi Securităţii Sociale a declarat cărata omajului în mediul urban este de 4, 1 % până la sfăr itul lunii martie, cu 9,090,000ș ș

de omeri înregistra i, de i statul a creat peste trei milioane de noi slujbe. Rata şomajuluiș ț ș

în primul trimestru al anului 2011 a rămas neschimbată de la sfârşitul anului trecut.

Aproximativ 1 330 000 din lucrătorii concediaţi au fost reangaja i în primele trei luni aleț

anului. Astfel, guvernul chinez î i propune să men ină rata omajului urban înregistratș ț ș

sub 4,6 % i să creeze în anul 2011 peste nouă milioane de noi locuri de muncă.ș 11

11 http://business.globaltimes.cn/china-economy/2011-04/647760.html

11



Analiza conjuncturală

Economia chineză este considerată de mul i o adevăr ț ată oportunitate de investi ii,ț

devenind un adevărat titan economic. Nu numai că oferă o pia ă de peste 1300 deț

milioane de posibili consumatori dar atinge rate anuale de cre tere economică la care celeș

mai multe ări nici nu ar îndrăzni să viseze. Acest fapt este consolidat de faptul căț

guvernul chinez face tot ce-i stă în putere pentru a îmbunătă i în continuare climatul deț investi ii pentru companiile străine, printre altele cheltuind sume enorme pentruț

optimizarea infrastructurii.

În secolul XXI, evolu ia Chinei se desfă oară într-un cadrul geopolitic extrem deț ș

sinuos. În urma dezintegrării Uniunii Sovietice, Federa ia Rusă revine în jocul de putereț

global, de i din punct de vedere geoeconomic, economia Chinei este de patru ori maiș

puternică decât cea a Federa iei Ruse, iar debitul investi iilor străine în China îl depă e teț ț ș ș

de patru ori pe cel al Rusiei, conturându-se în acela i timp un parteneriat ruso-chinez.ș

La sud de China, India, o democra ie multietnicăț 12, devine un actor politic

caracterizat prin emergentă politică i economică, pretendentă la statutul de mare putereș

în sistemul interna ional.ț 13

12 http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2006/03/12/AR2006031200978.html13 Farndon, John, India. Ascensiunea unei noi superputeri mondiale, Editura Litera, Bucure ti, 2008, p.104ș

12



În ceea ce priveşte relaţia dintre China şi India la nivelul raporturilor economice,

aceasta s-a îmbunătăţit simţitor, o mişcare importantă în această direcţie fiind întreprinsă

de prim-ministrul Singh conducând la un comerţ bilateral de 60 miliarde de dolari în

201014. Procesul de globalizare economică a determinat o aprofundare a relaţiilor sino-

indiene dincolo de divergenţele din trecut. În acest fel, ritmul de integrare economică a

fost susţinut de procese de extindere a investiţiilor, producţiei, consumului şi reţelelor de

comerţ.

O rela ie bilaterală între China i Japonia poate fi conturată doar de un obiectivț ș

comun care să stabilească un parteneriat strategic care ar putea să aducă beneficii

mutuale, apărând astfel viziuni optimiste printre speciali tii chinezi în ceea ce prive te oș ș

posibilă coordonare a politicilor dintre cele două state pentru a avansa cooperarea în Asia

de Est. Tocmai temerile pentru o evoluţie în direcţia hegemoniei asupra zonei asiatice,atât din partea Chinei cât şi a Japoniei, le pune în situaţia de colaborare, procesul de

globalizare fiind contextul în care relaţionarea este posibilă.

Procesul de globalizare implică relaţionări între ţări diferite sub numeroase

aspecte i, în consecin ă, creează o anumită tendin ă spre armonizare a sistemelor. În ceș ț ț

măsură acest fenomen este benefic pentru ambele părţi implicate, poate fi explorat prin

prezentarea interacţiunilor dintre Statele Unite şi China. Relaţiile dintre cele două state

arătă că, în pofida antagonismului fluctuant dintre ele, există posibilităţi multiple decooperare.

În anii 1990 China a profitat cu succes de perioada imediată de după Războiul

Rece pentru a- i accelera procesul de dezvoltare, iar Statele Unite devenea îngrijorată deș

posibila înlocuire a URSS de către China în poziţia de competitor global. Aceste temeri

au fost întrucâtva temperate de parteneriatele strategice de cooperare încheiate de China:

sino-rus în 1996, cu Uniunea Europeană şi Japonia în 1998, precum şi demararea

negocierilor de înţelegere strategică cu SUA în 1996.

Disputele dintre cele două ţări s-au accentuat în perioada crizei financiare asiatice

din 1997-1998, când China a refuzat deprecierea propriei monede aflându-se la polul

opus cu SUA care susţinea politica monetară a Fondului Monetar Internaţional.

14 Shalendra D. Sharma, China and India in the Age of Globalization, Cambridge University Press,2009, p.165.

13



Cel puţin la nivel economic, relaţiile celor două state tind să meargă spre

cooperare tocmai datorită interdependenţei. Interesele economice ale celor două ţări nu

fac decât să contribuie la ajutorarea reciprocă. Fie că vorbim despre dependenţa Chinei de

pieţele americane sau de ajutorul pe care îl acordă prin împrumuturi finanţând deficitul

american, situaţia este dintre cele mai neobişnuite în istorie, întrucât, o putere aflată în

plin proces de dezvoltare asigură împrumuturi şi exporturi pentru o superputere.

Investiţiile străine directe (ISD) în China scăzuseră în 2009 pentru prima dată în

ultimii patru ani, în condi iile în care firmele externe fuseseră afectate de criza financiară,ț

în timp ce investiţiile externe ale Chinei au crescut cu 6,5 procente în ritm anual, potrivit

cifrelor comunicate de Ministerul chinez al Comerţului. În 2009, China a atras investiţii

străine directe în valoare de 90,03 miliarde de dolari, în scădere cu 2,6 procente, fa ă deț

nivelul record de 92,4 miliarde de dolari înregistrat in 2008. China a atras investi iiț străine de 12,1 miliarde de dolari numai în luna decembrie a anului 2009, în cre tere cuș

103 procente fa ă de luna decembrie a anului 2008, luna decembrie 2009 fiind cea de aț

cincea lună de cre tere consecutivă a ISD în China.ș

După ce China a aderat la Organiza ia Mondial a Comer ului, în anul 2001,ț ț

investi iile străț ine directe au crescut exploziv, recordul fiind înregistrat în 2008, chiar

înaintea crizei globale, când investi iile au crescut cu 23,6 procente fa ă de 2007. Înț ț

schimb, în 2009, investi iile chineze în străinătate, exceptând sectorul financiar, s-auț ridicat la 43,3 miliarde de dolari, în cre tere cu 6,5 procente fa ă de nivelul de 40,65ș ț

miliarde de dolari din 2008. În perioada care a trecut din anul 2005, când China a investit

în străinătate 6,92 miliarde de dolari, i până în prezent, aceste investi ii s-au multiplicatș ț

de ase ori.ș

Potrivit informaţiilor Ministerului chinez al Comerţului, în perioada iulie-

septembrie 2009 China i-a triplat investi iile în sectorul minier i industrial, până la 20,5ș ț ș

miliarde de dolari (în cre tere cu 190,4 procente). De mai mulţi ani autorităţile de laș

Beijing încurajează companiile chineze să se extindă i să achizi ioneze active înș ț

străinătate.

Investiţiile străine directe din China au crescut în prima lună a anului 2011 cu

23,4% până la 10 miliarde de dolari comparativ cu perioada similară din 2010, anali tiiș

a teptâdu-se la o cre tere de cel mult 23%.ș ș Sumele investite de străini îngreunează însă

14



eforturile premierului Wen Jiabao care încearcă să scadă infla ia în ara cu cea mai rapidăț ț

cre tere economică.ș

Rata infla iei a crescut îț n luna ianuarie cu 4,9%, iar autorităţile de la Beijing au

anunţat ca preturile vor rămâne ridicate în primul trimestru al anului. În plus, intrările de

capital străin vor pune presiune pe yuan să se aprecieze.

Investitorii străini sunt atraşi de veniturile în cre tere ale chinezilor i de cerereaș ș

pentru produse de lux i vor continua să vină în China după ce au trimis deja 105,7ș

miliarde de dolari în 2010.

În primul rând, după cum spuneam, pentru că modelul chinezesc de dezvoltare i-ș

a dovedit viabilitatea pe toate planurile: a devansat Japonia i a devenit a doua putereș

economică în lume, fiind în prezent depăşită numai de SUA, economia Chinei ar putea

ajunge să reprezinte în numai cinci ani 12 % din sistemul economic mondial, iar în anul2020 se prognozează că va trece pe primul loc în lume cu un produs intern brut de 24,6

trilioane de dolari, fa ă de 23,3 trilioane de dolari ale americanilor. Beijingul anun ă dejaț ț

pentru acest an o cre tere economică de 10,5 la sută, cifră confirmată i de un raportș ș

recent al Fondului Monetar Internaţional. În primele 9 luni ale acestui an China a atras

investiţii străine directe în valoare de 75 miliarde de dolari, după ce, în 2009, capitalul

investit de străini în aceasta ară a depă it 95 de miliarde de dolari. Datele statistice aratăț ș

că, în 2009, China de inea obligaţiuni guvernamentale americane în valoare de 940ț miliarde dolari, adică de aproape şapte ori mai mare decât întreg PIB-ul României. Banca

Mondială estimează o cre tere a PIB-ului real al Chinei de până la 9,3% în 2011, în timpș

ce în noiembrie 2010, previziunea pentru 2011 fusese de 8,7%.15 Ministrul Comer ului aț

anun at pentru anul 2011 o cre tere mult mai rapidă a importurilor fa ă de exporturiț ș ț

balanţa comercială continuând să se îmbunătă ească. Un raport privind comer ul intern înț ț

ultimele cinci trimestre relevă ideea conform căreia cre terea mai rapidă a importurilor ș

este a teptată să continue fiind stimulată de cre terea cererii interne i de politicaș ș ș

guvernamentală preferen ială. Importurile au crescut cu 38,7 % reprezentând 1390ț

miliarde dolari anul trecut, în timp ce exporturile au crescut cu 31,3 % reprezentând

1580 miliarde dolari, rezultând un excedent comercial 183,1 miliarde dolari, în scădere

cu 6,4 % faţă de anul precedent, potrivit cifrelor vamale.16

15 http://business.globaltimes.cn/china-economy/2011-04/649717.html16 http://business.globaltimes.cn/china-economy/2011-04/647835.html

15

http://www.ziare.com/afaceri/capital/

http://www.ziare.com/afaceri/capital/



China i-a revenit din criza globală mai rapid decât orice altă mare economie,ș

datorită în mare măsura stimulării monetare i fiscale. În trimestrul al patrulea din anulș

2009, PIB-ul său real era estimat să fi crescut cu mai mult de 10 %, dar mulţi sceptici

afirmă că această cre tere nu este una puternic consolidată, exprimându- i ideea conformș ș

căreia China se aseamănă cu Japonia anilor 1980. În cazul în care China ar începe să se

clatine acum, în timp ce in marile economii rata de cre tere este încă fragilă, ar fi oș

lovitură puternică dată economiei mondiale. 17

Resursele energetice i materiile prime reprezintă una dintre principalele inte aleș ț

investitorilor chinezi, îmbunătăţirea mediului investiţional constituind motorul care a

atras capitalul străin în China.

Concluzii

Puterea Chinei în rela iile interna ionale magnetizează întreaga planetă, Chinaț ț

fiind singurul stat comunist având o economie emergentă, fiind un stat care i-a păstrat unș

ritm sus inut de cre tere economică în ciuda crizei ce dore te cu înver urnare să învingăț ș ș ș

marile puteri. China este singurul stat care are un volum de investi ii străine care îlț

depă e te pe cel al tuturor economiilor în curs de dezvoltare la un loc. China î i folose teș ș ș ș

puterea economică i cea geopolitică pentru a contrabalansa hegemonia americană, fiindș

unul dintre pu inele state care au dobândit putere militară prin intermediul for ei saleț ț

economice.18

17 http://www.economist.com/node/15270708?Story_ID=E1_TVNSDSDR 18 Russel, Bertrand, Idealurile politice. Puterea, Editura Antaios, Oradea, 2002, p. 193.

16



Ca recunoa tere a Chinei drept un nou pol de putere în economia mondială,ș

principalele economii mondiale încearcă o includere a Beijingului în G8, care ar deveni

astfel G9, un forum având o tendin ă mult mai globală.ț

În ceea ce prive te China, există o concep ie dualistă a teoreticienilor dinș ț

domeniul rela iilor interna ionale. Unii politologi afirmau că orice hegemonie esteț ț

trecătoare19 i că rolul Statelor Unite de cea mai mare putere globală nu este unul imuabil.ș

Unul dintre scepticii în ceea ce prive te amenin area pozi iei globale a Statelor Unite deș ț ț

către China i de preluare a statutului de cel mai puternic stat în rela iile interna ionaleș ț ț

este Zbigniew Brzezinski, acesta relevând ideea conform căreia chiar şi în anul 2020,

chiar şi în cele mai favorabile împrejurări, este foarte puţin probabil ca această ţară să

devină cu adevărat competitivă în ce priveşte dimensiunile – cheie de putere mondială.20

Unii anali ti sus in că Republica Populară Chineză va domina secolul XXI, devenindș ț prima putere mondială, această afirma ie fiind întărită de contribu ia Chinei la relansareaț ț

planului economic i a comer ului la nivel global, în valoare de un trilion de dolari,ș ț

crescând astfel i posibilită ile de finan are ale Fondului Monetar Interna ional.ș ț ț ț 21 Privită

sub aspectul ascensiunii sale economice i militare, din perspectivă neorealistă,ș

comportamentul Chinei este considerat a fi amenin ător ț nu numai prin rapiditate, ci şi

prin dimensiuni şi potenţial .22

Organiza iile interna ionale par să reliefeze un concurs cu privire la cine poateț ț creiona cel mai impresionant scenariu al influen ei economice în cre tere a Chinei, unaț ș

dintre cele mai îndrăzne e versiuni apar inându-i Fondului Monetar Interna ional careț ț ț

prezice că în cel mult 5 ani, Beijingul va deveni cea mai mare economie a lumii. Unii

economi ti încearcă să dezmintă aceste predic ii, relevând că nu reprezintă decât o mascăș ț

pentru veritabila diferen ă existentă între economia chineză i cea americană.ț ș În

conformitate cu proiecţiile elaborate de Banca Mondială, Goldman Sachs şi alte instituţii,

China este pe cale de a depăşi Statele Unite să fie numărul 1 în jurul anului 2025.23

19 Brzezinski, Zbigniew, Triada geostrategică, Editura Historia, Bucuresti, 2006, p.15-17.20 Neguţ, Silviu, Introducere in geopolitică , , Editura Meteor Press, Bucureşti, 2006, p. 107-109.21 http://www.romanialibera.ro/actualitate/mapamond/g20-un-trilion-de-dolari-pentru-relansare-150459.html22 http://belfercenter.ksg.harvard.edu/files/is3002_pp007-045_friedberg.pdf 23 http://business.globaltimes.cn/china-economy/2011-04/648562_2.html

17



În concluzie, opinia mea în ceea ce prive te Republica Populară Chineză seș

raliază celei a lui Samuel Huntington, sus inând că secolul XXI se va desfă ura subț ș

auspiciile civiliza iei sinice, purtând pecetea Chinei, contrazicându-l astfel peț Zbigniew

Brzezinski, care sus inea imposibilitatea evolu iei Chinei astfel încât să dobândeascăț ț

pozi ia de lider economic al lumii.ț 24

Bibliografie

1. BRZEZINSKI, Zbigniew, Marea tablă de şah, Editura Univers Enciclopedic,

Bucureşti, 2000.

2. FAMDON, John, India. Ascensiunea unei noi superputeri mondiale, Editura Litera, Bucure ti,ș

2008, p.104.3. GOLSTEIN, Joshua S., Pevehouse Jon C., Relaţii Internaţionale, Editura

Polirom, Iaşi, 2008.

4. HUNTINGTON, Samuel, Ciocnirea civiliza iilor i refacerea ordinii mondialeț ș ,

Editura Antet, Bucure ti, 1997.ș

24 Brzezinski, Zbigniew, Marea tablă de şah, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000. p.232

18



5. MARCHAND, Stéphane, Când China va învinge, Editura Pro Editură iș

Tipografie, Bucure ti, 2008.ș

6. MASAFUMI, Iida, China’s shift. Global strategy of the Rising Power, The

National Institute for Defense Studies, Tokyo, 2009.

7. NEGUȚ, Silviu, Introducere in geopolitică , , Editura Meteor Press, Bucureşti,

2006.

8. RUSSEL, Bertrand, Idealurile politice. Puterea, Editura Antaios, Oradea,

2002.

9. Shalendra D. Sharma, China and India in the Age of Globalization, Cambridge

University Press,2009, p. 165

10. http://belfercenter.ksg.harvard.edu/files/is3002_pp007-045_friedberg.pdf

11. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ch.html12.http://www.nato.int/docu/review/2009/Asia/rise_china_geopolitical/RO/index.

htm

13. http://www.economywatch.com/economic-review/china.html

14. http://www.athenian-legacy.com/2011/01/elemente-ale-puterii-economice-a-chinei/

15. http://business.globaltimes.cn/china-economy/2011-04/647760.html

16. http://www.observatordebacau.ro/2007/12/29/china-intre-nevoia-de-resurse-

si-nevoia-de-piata-de-desfacere.html17. http://romanian.cri.cn/chinaabc/chapter1/chapter10302.htm

18.www.washingtonpost.com

19

https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ch.html

http://www.nato.int/docu/review/2009/Asia/rise_china_geopolitical/RO/index.htm


http://www.economywatch.com/economic-review/china.html

http://www.observatordebacau.ro/2007/12/29/china-intre-nevoia-de-resurse-si-nevoia-de-piata-de-desfacere.html


http://romanian.cri.cn/chinaabc/chapter1/chapter10302.htm

https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ch.html



http://www.economywatch.com/economic-review/china.html



http://romanian.cri.cn/chinaabc/chapter1/chapter10302.htm