1

Gavriil Stiharul

Cei mai frumoşicrini…

― Poeme haiku şi senryū ―

― Partea I ―

2

3

Cei mai frumoşi crini ―bolnava înţelegecă e pe moarte.

◊

Încă o toamnă ―în buchetul ofilit

bilet necitit.

◊

Nicio speranţă —pescăruşul măsoară

din nou faleza.

◊

Se schimbă anul ―fără motiv canarul

e neliniştit.

◊

Noapte ploioasă ―un bolnav merge mai des

la toaletă.

◊

La prag, o canăcu apă ne'ncepută ―bărbatul pe drum...

◊

Spital de copii ―vântul frânge lumina

unei lumânări.

◊

4

Singurătate ―bătrânica ofteazădupă un greier.

◊

Fetiţa dusă ―fragii de pe rochiţămâncaţi de molii.

◊

Fetiţa dusă ―fragii de pe rochiţămâncaţi de molii.

◊

Frunze căzute -desenele de pe-asfalt

se colorează.

◊

Paşi pe potecă —printre frunzele căzândun trunchi de copac.

◊

Culesul viei —umbra unui nor răzleţ

suie greu dealul.

◊

Frunze căzute —desenele de pe-asfalt

se colorează.

◊

5

Icoane le schit —bruma îmbracă pe sfinţi

în strălucire.

◊

Ploaie de vară —doi bătrâni adăpostiţi

sub un ziar vechi.

◊

Bătrânul singur —doar luna credincioasă

îi e alături.

◊

6

O libelulă —pe o sârmă de rufeapoi pe-un arac.

◊

Liniştea nopţii —privighetoarea toarce

fără odihnă.

◊

Asfinţit splendid —şi ultima zvâcnirea şarpelui frânt.

◊

Luna tremurând ―micşorând depărtarea

dintre doi oameni.

◊

Sperietoarea ―cu zeghea mucenicului

iubită de ciori.◊

Pierzându-şi acul ―albina nu se-ndurăsă plece din flori.

◊

Pete de sânge ―buburuza la numar

printre acestea.

◊

Noapte cu lună ―bătrâna lasă la geam

un semn de carte.

7

◊

Liliac uscat ―fotograful priveşte

la pozele vechi.

◊

Castană căzând ―e rândul bătrânului

să dea cu zarul.

◊

Final de cursă ―doar greierii tremurând

opresc pe campion.

◊

Tangentă la lună ―urma licuriciului

se piere-n noapte.

◊

Noapte de nesomn ―doar greierii mai luptă

cu maneliştii.

◊

Liniştea nopţii ―un licurici sfârâie

stingându-se-n scoc.

◊

Noapte de nesomn ―de pe strada de-alături

zvon de-nviere.

◊

8

Doar o broscuţă şi luna este prinsăîn zeci de cercuri.

◊

Odihna nopţii ―doar mugurii îşi fac loc

prin ploaia deasă.

◊

Dar de Anul Nou ―peste vechiul cojoc rupt,

petice de nea.

◊

Cerul nicăieri ―trenul e înzăpezit,

doar săniile…

◊

Din cavoul noumanele de viaţă lungă ―

mortul nicăieri.

◊

Via culeasă ―doar un ciorchine stingher

legănând un greier.

◊

Linişte de-o clipă ―un nor loveşte luna

fără zgomot.

◊

9

Punct încremenitdeasupra satului ―

un uliu pândind.

◊

Zgomotul străziifără niciun ecou ―doar castanele…

◊

Vântul nicăieri ―frunzele-şi fac loc

prin ploaia măruntă.

◊

Umbra unui vultur ―ascuns sub sperietoare

un iepure.

◊

De când cu Bashōţuşti ! în apa lacului

şi brotăcelul.

◊

Ghinionistul ―hainele lui de moarte

roase de molii.

◊

Hoţii în casă ―sforăitul soţului

un bun complice.

◊

10

Seară de priveghi ―cântecul unui greier

învie mortul.

◊

Vino în palmăgreiere ostenit! ―

doi drumeţi în noapte.

◊

Risipă de flori ―la slujbă, doar preotul

sfinţind mucenici.

◊

Noapte tihnită ―numai greierii ascut

coasele din şuri.

◊

Luna de gheaţă ―ascuns după un stejar,

primul ghiocel.

◊

Cine se roagăcu vuietul vântuluisfinţind câmpia?

◊

Cazând pe gheaţăîn ziua de Anul Nou ―

un câine atent.

◊

11

Noapte cu lună ―el si ea, dar totuşi o

singură umbră.

◊

Cojocul vândut ―ochii ei cer iertare

manechinului.

◊

Bătrân grav bolnav ―doctorul îl palpează

fără niciun chef.

◊

Lacul agitat ―luna încearcă să seprindă de-o barcă.

◊

Curtea ruinată ―umbra nucului uscatdând un lung ocol.

◊

Predeal troienit,pus într-un coş de gunoi ―

munţii în cioburi.

◊

Se zbate o frunză ―păianjenul coboarăpe un fir argintiu.

◊

12

Zăpada ştergândurmele paşilor mei ―

scriu înainte.

◊

Se înnorează ―despovărat de umbră,

nechează un cal.

◊

În boarea serii ―fluturele dansează

printre petale.

◊

Milostiv vântulşi-n palma cerşetoarei

petale albe.

◊

Copaci şi ploaie ―toamnă numai afară,la geam, doar culori.

◊

Ştiulete de zori ―din soarele de toamnă

ciugule-un cocoş.

◊

Dacă vechiul lacar fi ştiut să scrie ―Bashō cât de mic !

◊

13

În ceainicul albstă gata să erupă

pajiştea verii.

◊

Ţuşt, plici: o broască ―indiferent bâtlanul,

poetul atent.

◊

Nuferi albi pe lac ―lumina încordatăîntr-o lacrimă.

◊

Crivăţ năpraznic ―luna de astă vară

este întreagă.

◊

Creţuri pe apăfără vreo ţintă vântul

luna dansează

◊

Troiţă pe deal ―răcorindu-l pe Hristos,

o libelulă.

◊

Cerul aplecat ―de pe marginea nopţii

luna fluidă.

◊

14

Greieri nevăzuţi ―vara atât de mică,nesfârşit cântec.

◊

Letargia satului ―Numai regina-nopţii

Mai priveghează.

◊

De Sânziene,la horă cu fetele,

toţi spiriduşii.

◊

Nicio potecă ―spiţele bicicleteila cosit iarba.

◊

Bătrâneţile ―ţârâitul greierilortot mai aproape.

◊

Ninge, tot ninge...Zăpadă peste zăpezi ―

nesfârşit spital.

◊

Omizi ucise ―fluturele acolofără vreo vină.

◊

15

Ultima floareînveleşte un bondar ―

noaptea aproape.

◊

Stopul pe roşu ―doar ceaţa trece strada

neobservată.

◊

În joacă, ţânculdă viaţă primăverii

de la ghiocei.

◊

Goana trenului ―un nesfârşit curcubeu

pare câmpia.

◊

Slujbă de toamnă ―gutuia se leagănătămâind curtea.

◊

Haiku nesfârşit,nicăieri cuvintele,

numai dor, dor, dor...

◊

Fotografie ―cândva a fost frumoasă

bătrâna mamă.

◊

16

Scutură noriiacest copil în joacă ―

ploaie de vară.

◊

Frunze alergânddeparte de paşii mei ―

toamnă pribeagă…

◊

Zi nesfârşită ―cu paşi egali, un bâtlan

măsoară balta.

◊

Sunt oare lacrimisau omul de zăpadă

pare-a se topi?

◊

Cimitirul alb ―pământul a dispărut,

doar cerul rămas.

◊

Poem neroditaşteptând cuvinteleca pe-o sămânţă.

◊

Rugă de seară ―mireasmă de busuioc

printre cuvinte.

◊

17

La joacă cu vântul ―pe cerul lui martiebaloane de săpun.

◊

Cuib înalt de nori ―numai îngerii zboară

de jur-împrejur.

◊

Ilustraţii de Katsushika Hokusai (1760 – 1849)

18