Download pdf - Caiete Critice Lydda

Transcript
Page 1: Caiete Critice Lydda
Page 2: Caiete Critice Lydda
Page 3: Caiete Critice Lydda

8/2011

FRAGMENTE CRITICE

Eugen Simion: Modelul Proust (I)

The Proust Model (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

IN MEMORIAM ROSA DEL CONTE

Gis?le VANHESE: Rosa del Conte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

CRONICI LITERARE

Irina GEORGESCU: Tratat de post-eternitate

A Treaty about Post-eternity . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

DIALOG

Mihai Cimpoi în dialog cu Vitalie Rãileanu - "În cazul manuscriselor eminesciene -

"marele miracol al culturii româneºti", orice ar spune detractorii ºi

"dilematorii" - e vorba de o deplinãtate de ordin intelectual"

Mihai Cimpoi in dialogue with Vitalie Rãileanu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

COMENTARII

Caius Traian DRAGOMIR: "Etica protestantã ºi spiritual capitalismului"

The Protestant Ethics and the Spirit of Capitalism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

Iordan DATCU: Avatarii ale manuscriselor lui Eminescu

Eminescu's Manuscripts Avatars . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25

I. MADOªA: E. Lovinescu, apãrãtor al "formelor fãrã fond"

E. Lovinescu, the Defender of "Forms without Essence" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28

Mircea PLATON: În linie dreaptã: Conservatorul Petru Th. Missir ºi statul

reprezentativ (II)

Conservatory Peter Th. Missir and representative state . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 361

CUPRINS

Page 4: Caiete Critice Lydda

Mihai A. STROE: William Blake: The Metal Foundation (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44

Mircea DINUTZ: Lydda. Triumful literaturii

Lydda. The Triumf of Life . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52

Oana SAFTA: Între autovictimizare ºi statutul de victimã: Belu Zilber

Between Auto-victimization and the Status of Victim: Belu Zilber . . . . . . . . . . . . . 57

Oana RUSU: Poetica cuvintelor în libertate: o analizã comparatã a manifestelor

dadaiste ºi poeziilor lui Tristan Tzara

The Poetic of the Free Words: a Comparative analysis of Tristan Tzara's Dada

Manifestos and Poems. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63

on-line

Blogurile scriitorilor

Writers Blogs . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72

CARNET PARIZIAN

Virgil TÃNASE: Egalitatea de ºanse (I)

The Equality of Chances . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale artistului plasticDinu Huminiuc

2

Acest numãr a apãrut cu sprijinulPrimãriei Sector 2 - Bucureºti,

primar Neculai Onþanu

Page 5: Caiete Critice Lydda

Apare, acum, în seria de „Opere funda-mentale“ romanul lui Proust în traducereaIrinei Mavrodin, a doua traducere integralãdupã aceea începutã în 1945 de Radu Ciocu-lescu1. Prilej de a reflecta, la o sutã de ani dela publicarea primului volum (Du côté dechez Swann, 1913), asupra modului în care li-teratura românã a primit acest roman consi-derat de mulþi critici ºi teoreticieni ai roma-nului a fi cel mai important din secolul alXX-lea. Unii au intuit de la început valoarea

acestei proze atipice, dificile la lecturã, ºi aucomparat-o din punct de vedere estetic cuvasta „Comedie umanã“ a lui Balzac, alþioameni de litere s-au arãtat sceptici, dacã nude-a dreptul ostili, reproºându-i autoruluifrazele lungi ºi încurcate, lipsa unui subiectdeterminabil în naraþiune ºi, în genere, fap-tul cã el nu exprimã „sentimente clare“ ºiface enorm de multe digresiuni în aceastãprozã croºetatã cu migalã.

Începutul îl fãcuse, se ºtie, Gide care a re-

3

Fragmentecritice

Eugen SIMION*

Modelul Proust(I)

Articolul se referã la traducerea integralã a romanului În cãutarea timpului pierdut, al lui MarcelProust, datoratã Irinei Mavrodin. Semnalând cã aceasta reprezintã a doua traducere a celebruluiroman în cultura noastrã ºi cã ea are loc la aproape un secol de la apariþia primului volum (Du côtéde chez Swuann, 1913), autorul textului insistã asupra modului în care literatura noastrã a prim-it acest roman considerat de numeroºi critici ºi teoreticieni ai genului a fi cel mai important al sec-olului al XX-lea. În prima parte a studiului se face o incursiune în receptarea criticã a lui Proustîn cadrul literaturii franceze.

Cuvinte-cheie: receptare criticã, modelul Proust, literatura românã, istoria universalã a romanului

L’article se refère à la traduction intégrale du roman "À la recherché du temps perdu", réalisé parIrina Mavrodin. En signalant que celle-ci représente la deuxième traduction du célèbre roman dansnotre culture et qu’elle a lieu a presque un siècle de l’aparition du premier tome (Du côté de chezSwane, 1913), l’auteur du texte insiste sur le mode dans lequel notre littérature a réçu ce romanconsidéré par de nombreaux critiques et théoreticiens du genre le plus important du XX-ième siè-cle. Dans la première partie de l’étude on fait une incursion dans la réception critique de Proustdans le cadre de la littérature française.

Mots-clés: réception critique, modéle Proust, littérature roumaine, l’histoire universelle du roman

Abstract

* Academia Românã, preºedintele Secþiei de Filologie ºi Literaturã, directorul Institutului de Istorie ºiTeorie Literarã "G. Cãlinescu" (Bucureºti); Romanian Academy, President of the Philology andLiterature, Director of the History and Literary Theory "G. Cãlinescu" (Bucharest).

1 Cu o prefata de Tudor Vianu. Traducerea a fost reimprimata, în colectia „Biblioteca pentru toti“, dupa cumurmeaza: volumele I-VI (1968-1969) la Editura pentru Literatura, volumele VII-XIII (1970-1977) la Editura„Minerva“. Traducerea primelor opt volume este semnata de Radu Cioculescu, iar în volumele urmatoareapare semnatura Eugeniei Cioculescu. În 1987 apare primul volum din traducerea efectuatã de IrinaMavrodin.

Page 6: Caiete Critice Lydda

fuzat sã citeascã primul volum în manuscrisdupã ce, deschizându-l la întâmplare, des-coperise o inadvertenþã de stil. Au urmat,apoi, Paul Claudel, Paul Souday, ÉmileHenriot, pânã la Jean-Paul Sartre ºi la toþicei care considerã cã o literaturã dacã nueste angajatã nu este nimic. „Nu mai cre-dem în psihologia intelectualistã a unuiProust ºi o considerãm nefastã“, scrie tânã-rul lider al generaþiei existenþialiste în pri-mul numãr din Temps Modernes (1945). Oobiecþie de naturã ideologicã, desigur, în cir-cumstanþele în care literatura, spune Sartre,trebuie sã-ºi asume sarcinile umanitãþii, nufantasmele ºi psihologia individului. Proustnu-ºi gãsea locul în aceastã filosofie a acþiu-nii. Alþi comentatori, înaintea lui Jean-PaulSartre, reproºeazã acestui roman-fluviuimoralismul ºi snobismul sau lipsa uneicompoziþii ordonate, descrierea exacerbatãa mediului monden, excesul de analizã psi-hologicã, în fine, faptul cã personajele luiProust rãmân, cum scrie Claudel, „entière-ment ordonnées à la sensation immédiate,entièrement immergées dans la circon-stance“. Altfel spus: prozatorul nu are o vi-ziune filosoficã superioarã asupra vieþii ºi,

implicit, asupra acestor eroi diletanþi ºi es-teþi; îi lasã sã trãiascã ºi sã se miºte la un ni-vel jos de existenþã. Misticul Paul Claudelspune mai mult decât atât: eroii lui Prousttrãiesc la nivelul cel mai de jos pe scarã animalã.

Thibaudet (Marcel Proust ºi tradiþia fran-cezã, 1923) citeazã pe un critic din epocã,Gonzague True, din grupul lui Maurras,care, indignat, scrie cã Proust nu face decât„sã-ºi batã joc de lume“ ºi, mai mult decâtatât, „franceza suferã în cartea lui“... Aflu,dintr-o cronologie a receptãrii, cã nici supra-realiºtii n-au fãcut mare caz de experienþaepicã a lui Proust, deºi ar fi avut motive s-ofacã. În fond, aruncase ºi el în aer structurileretorice tradiþionale ale romanului, revolu-þie pe care André Breton ºi comilitonii sãi oanunþau cu insistenþã. Ce-i mai surprinzãtorîn aceastã istorie este faptul cã nici teoretici-enii noului roman nu mizeazã integral pemodelul Proust deºi, iarãºi, aveau toate ar-gumentele sã se revendice din el. Nu-l con-testã, dar se detaºeazã de el într-un punctesenþial: tipologia. Nathalie Sarraute îi recu-noaºte, de pildã, lui Proust „miºcãrile com-plexe ºi subtile [în] cãutarea lui anxioasã“,dar are o mare suspiciune în ceea ce priveºtesoarta eroilor sãi: aceºtia (Swann, Odette,Oriane de Guermantes sau „les Verturin“)vor ajunge mai devreme sau mai târziu, darvor ajunge indiscutabil, în Muzeul Grévin,adicã acolo unde ajunge orice tipologie lite-rarã expiratã, scrie ea în L’ Ère du soupçon.Ceva, totuºi, se salveazã din aceste perso-naje, recunoaºte Nathalie Sarraute, ºianume „les infimes diaprures“ care trec dela unul la altul. Nu-i prea puþin, te întrebi,pentru un roman care însumeazã peste treimii de pagini ºi acoperã epic istoria publicãºi secretã a lumii franceze aproximativ timpde patruzeci de ani (între 1880-1920)? Astaîn ideea cã În cãutarea timpului pierdut estemai mult decât o cronicã a memoriei volun-tare ºi a sensibilitãþii unui „je“ (naratorul)cu care autorul de pe copertã refuzã în repe-tate rânduri sã se identifice. Nici chiar atun-ci (spre sfârºitul ciclului romanesc) când na-ratorul se trãdeazã, într-un moment de nea-tenþie, ºi pronunþã numele lui Marcel...

Cum se întâmplã adesea, o capodoperãartisticã nu gãseºte totdeauna publicul decare are nevoie. Are dreptul Paul Valéry sã

4

Eugen Simion

Page 7: Caiete Critice Lydda

spunã cã operele literare se împart în douãcategorii: unele care, la apariþia lor, au dejaun cititor pregãtit sã le accepte ºi, atunci,operele au succes, ºi altele – cu precãderemarile creaþii înnoitoare – care, neavând uncititor pregãtit sã le înþeleagã ºi sã le pri-meascã – trebuie sã-ºi formeze cititorul decare au nevoie. Dar pentru a face acest lucrudificil îi trebuie timp. Timpul necesar pen-tru a apãrea altã generaþie cu o sensibilitateesteticã educatã de aceste scrieri incomode.Este, ne putem da uºor seama, cazul luiProust. Romanul sãu pãrea cã nu respectãnicio regulã a romanului francez de pânã lael, cu toate cã spirite mai lucide, ca Thibau-det, ºi-au dat de la început seama cã Proustnu iese din neant, iese dintr-o tradiþie fran-cezã, ºi anume aceea a moraliºtilor... În arti-colul citat mai înainte, el îl considerã peProust „un mistic al lumii bune“ ºi dove-deºte faptul, cât poate critica literarã s-ofacã, cã romanul are legãturã cu ceea ce totel numeºte „profunzimile franceze“.

Acestea se vãd în mai multe straturi aleromanului, începând cu stilul (faimosul stildivizat, discontinuu, rãmuros ºi încurcat decare se plâng scepticii din viaþa literarã!) ºiîncheind cu analiza psihologicã pe care, ia-rãºi, stendhalienii ºi balzacienii n-o preþu-iesc prea mult din pricina exceselor ºi dis-continuitãþilor ei într-o naraþiune fãrã su-biect. Thibaudet le rãspunde tuturor infor-mat ºi ironic. El îl considerã pe Proust unmoralist superior ºi-l comparã cu Monta-igne ºi Saint-Simon, justificând complexita-tea stilului cu un argument de bun simþ:„Proust, ca ºi Saint-Simon, e unul dintrescriitorii care, nevãzând ºi nesimþind sim-plu, refuzã sã scrie simplu, ca ºi cum ar re-fuza sã trãdeze. Trebuie ca fiecare frazã sãpãstreze complexitatea, densitatea, intensi-tatea emoþionalã sau bucuria descriptivãcare se aflau în esenþa gândurilor ºi imagini-lor. Luându-ºi ca sarcinã sã împingã pânãsub ochii ºi în sufletul cititorului o maree atimpului, o progresie a vieþii, ei aveau o re-pulsie pentru diviziunea în picãturi a aces-tei ape masive care înainteazã ºi o datã cu

care se avântã întregul lor elan, consubstan-þial ei. În Saint-Simon înainteazã un val isto-ric, o mulþime, întreaga Curte a Franþei, ºipretutindeni ºi mereu e prezent sufletul viuºi vehement al lui Saint-Simon; cu Proust,vine un val psihologic, un val tot atât devast ca ºi celãlalt, dar care, ca sã se dãruie ºisã progreseze în întregime, n-are nevoie de-cât de un suflet, fie al autorului, fie al unuipersonaj, pe care nu l-a epuizat niciodatã, fi-indcã nici o fiinþã nu e epuizabilã. Miºcareafrazei e în acord cu miºcarea acestui val.“2

Gânditã astfel, problema stilului prous-tian pare lãmuritã o datã pentru totdeauna.Nu se întâmplã, totuºi, acest lucru. Ea re-vine mereu în comentariile criticii literarecare a fost pretutindeni luatã prin surprin-dere de „stilul memoriei“, cum îi zice totThibaudet. Un stil care, literar vorbind, cu-prinde totul, de la iubire ºi gelozie (s-a spusdeseori, ºi pe drept cuvânt, cã Proust este unmare prozator al geloziei!) pânã la ideea detimp ºi descripþia unei biserici cu atâtea de-talii ºi în atâtea culori încât biserica devine,ca într-o picturã impresionistã, un personajmemorabil în tablou. În cazul lui, un perso-naj literar ca oricare altul (Swann, Odette,Françoise etc.) într-o succesiune de fotogra-fii aburoase.

*Cum a primit critica ºi, în genere, litera-

tura românã acest roman care, dupã ce n-afost bãgat în seamã, a agitat atât de multspiritul critic francez ºi, apoi, a cucerit spiri-tul literar al veacului sãu? Românii careaveau (ºi au ºi azi) reputaþia cã primesc lu-crurile noi cu o întârziere de o jumãtate deveac, s-au dovedit, de data aceasta, spiritefoarte sincronice. O datã, cel puþin, ei n-auîntârziat prea mult în istorie. La începutulanilor ‘20, dupã ce trecuserã printr-un rãz-boi în care pierduserã aproape un milion desuflete, dar reuºiserã sã uneascã între ace-leaºi frontiere toate provinciile în care sevorbea limba lor, intelectualii români au în-frânt în ei proverbiala inerþie rãsãriteanã ºiau trecut în avangarda spiritului sau, maicorect spus, au accelerat ritmurile spiritului

5

Modelul Proust (I)

2 Albert Thibaudet: Fiziologia criticii, Editura Univers.

Page 8: Caiete Critice Lydda

ºi au pus în discuþie, cu mai mare acuitate,problema modelelor literaturii ºi chiar alecriticii literare. Apare, acum, fenomenulavangardei, bogat ilustrat de scriitorii ºi ar-tiºtii plastici români, unii dintre ei (TristanTzara, Victor Brauner, Brâncuºi) instalaþi înoccidentul european, alþii rãmaºi în þarã. E.Lovinescu, criticul cel mai important al mo-mentului, face teoria sincronismului ºi defi-neºte o esteticã a modernismului literar încare intelectualizarea ºi trecerea romanului,tematic vorbind, de la rural la urban repre-zintã un element esenþial. Preþuirea luiProust intrã în aceastã acþiune de înnoire amodelelor ºi a mentalitãþilor spirituale ºi ceidintâi care îi semnaleazã opera sunt, curios,nu „moderniºtii“ de la Bucureºti, ci „tradi-þionaliºtii“ de la Iaºi în frunte cu G. Ibrãi-leanu ºi tânãrul sãu discipol, Mihai Ralea.

Acesta din urmã, era, în 1920, elev laÉcole Normale Supérieure din Paris ºi îºipregãtea o lucrare despre Proudhon. Sa con-ception du progrès et son attitude sociale (susþi-nutã în 1922), iar peste un an îºi trece docto-ratul la Sorbona cu o tezã despre L’ Idée derévolution dans les doctrines socialistes. Étudesur l’évolution de la tactique révolutionnaire...Urmãrea, în mod cert, fenomenul literar, do-vadã cã într-o Scrisoare din Paris. I. Litera-turã, publicatã în „Viaþa Româneascã“ (XII,1920, n. 8, oct.) face o recenzie a romanuluiÀ l’ombre des jeunes filles en fleures (2 vol.)apãrut în 1918 ºi într-o ediþie in-folio (Édi-tions de la Nouvelle Revue Française) în1920. Romanul primise în 1919 premiul„Goncourt“, întâia recunoaºtere publicã im-portantã. Recenzia din revista ieºeanã esteprimul semn (vor fi în curând ºi altele) cãnumele lui Proust începe sã pãtrundã în me-diile intelectuale româneºti ºi cã romanulsãu (primul volum apãruse, se ºtie, în 1913),începe sã tulbure mentalitãþile criticii lite-rare angajate pânã atunci într-o competiþiecu precãdere ideologicã între tradiþionalismºi modernism... Tânãrul Ralea, ieºit din spa-þiul spiritual tradiþionalist al Moldovei, in-tuieºte valoarea ºi noutatea stilului prous-tian ºi laudã în recenzia citatã mai înainte„delicata sensibilitate“ ºi „minuþiozitate mi-croscopicã“ a autorului. Ce-i, totuºi, curiosîn aceastã primã analizã criticã româneascã

este faptul cã accentul cade nu pe moderni-tatea romanului, ci pe clasicitatea lui. O ideepe care o va relua mai târziu ºi o va susþine,cu argumente estetice mai bune, G.Cãlinescu. Ralea face chiar eroarea sã tri-mitã la Zola ºi sã compare metoda luiProust, în ceea ce priveºte exactitatea de-scripþiei („descrie în 20 de pagini un colþ deodaie sau o pânzã de pãianjen“), cu metodanaturalistã, reputatã pentru ambiþia ei de aimita precizia analizei ºtiinþifice.

În privinþa psihologiei proustiene, tânã-rul critic înclinã, iarãºi, balanþa spre clasici-tate. „Psihologia eroului – scrie el de dataaceasta mai aproape de adevãr – e o pasivi-tate contemplativã, iar mãrirea de a-ºi îm-pãrtãºi senzaþiile e o revenire cãtre clasi-cism; ambiþia autorului e de a deveni un ne-oclasic, de a reacþiona contra insanitãþii lite-rare“. Termenul de clasicism nu este, aici, po-trivit, nici acela (mai ales) de neoclasic, pen-tru cã aceste concepte nu se potrivesc cuceea ce este ºi ceea ce reprezintã, cu adevã-rat, proustianismul în proza secolului alXX-lea. Ar putea fi acceptaþi, într-o oarecaremãsurã, dacã prin clasicism, ca stil de a ve-dea lucrurile ºi ca manierã de a scrie, înþele-gem stilul moraliºtilor din veacul lui Sa-int-Simon, un model pe care Proust îl recu-noaºte. Nici observaþia cã Proust reacþio-neazã contra „insanitãþii literare“ nu-i inspi-ratã în recenzia pe care o semneazã elevulde la „ªcoala Normalã Superioarã“ din Pa-ris. Proust însuºi va fi suspectat cã aduce in-sanitãþile literare ºi existenþiale în roman ºicã, în genere, cultivã imoralitãþile lumiimondene ºi destrãbãlate. Tânãrul MihailRalea se grãbeºte, dar, sã judece cu criteriimorale ºi sociologice un fenomen estetic in-finit mai complex.

Meritul de a fi primul care atrage atenþiaîn publicistica româneascã asupra lui Proustîi rãmâne, totuºi, dincolo de aceste mici ezi-tãri de gust ºi de viziune criticã. Peste treiani revine cu un studiu amplu ºi mai nuan-þat („Viaþa Româneascã“, nr. 8-9, 1923), re-luat, apoi, în cãrþile sale de criticã literarã.Este o analizã preponderent sociologicã. In-teresat de temã, Ralea pune accentul acumpe pictura socialã din À la recherche du tempsperdu, zicând cã pictura este „perfect ºi

6

Eugen Simion

Page 9: Caiete Critice Lydda

adânc realistã“. Laudã ºi atitudinea poziti-vistã („o vivisecþie implacabilã“) în descrie-rea mediului aristocratic parizian. Judecãþicritice discutabile ca ºi cele dinainte. Cât deadânc ºi perfect realist este Proust? ªi, maiales, cât de pozitivist? Intuiþia criticã a tânã-rului critic ieºean este mai bunã atunci cândvorbeºte, sub influenþa, desigur, a criticii pa-riziene, de corespondenþele prozei prousti-ene cu metafizica lui Bergson („concepþialui Proust despre variaþia ºi multiplicitateaeului e [...] bergsonianã“) ºi atunci când su-bliniazã calitãþile de analist ale prozatorului(„Proust este înainte de toate un înfricoºãtoranalist al vieþii interioare“), într-o manierã,diferitã – precizeazã el în spiritul adevãru-lui de data aceasta – de stilul naturaliºtilorºi chiar de aceea folositã de Balzac ºi Flau-bert. Nuanþãri necesare. Analiza proustianã(„mania de analizã“) se altoieºte, mai zicecriticul român, „pe o extremã sensibilitate ºipe o naturã maladivã“ care l-ar fi silit peProust sã trãiascã într-o recluziune volun-tarã, deºi îi plãceau mondenitãþile ºi aveachiar un veritabil cult pentru ele. O temãdespre care vor scrie toþi comentatorii roma-nului.

Ralea dã tonul, ca sã spunem astfel, încritica româneascã. Toþi criticii de dupã elvor discuta, se va vedea, despre spiritulmonden, snobismul, sensibilitatea femininã, re-lativismul psihologic, discontinuitatea care stãla baza personalitãþii, mobilitatea eului, viziu-nea dinamicã, gustul pentru detaliu, interesulpentru stãrile tranzitive ºi pentru nuanþele clar-obscure ºi, bineînþeles, despre faptul cãProust scrie complicat ºi, în genere, compo-ziþia lui pare, în raport cu tehnica epicã tra-diþionalã, dezarticulatã, spartã... Pentru ul-timul reproº, Ralea are o justificare ce sepoate reþine: datã fiind structura psihologicã aspiritului sãu inventiv, stilul lui Proust „nuputea fi altul“. În alþi termeni: stilul clasiceste potrivit atunci când înfãþiºeazã stãri sta-tice, caractere ferme, nu când în discuþie suntpsihologiile mobile, evolutive ºi naturiletranzitive. Poziþie criticã dreaptã, justificãripsihologice acceptabile.

Comentariul lui G. Ibrãileanu este maipenetrant ºi mai impresionistic ºi, spre deo-sebire de tânãrul sãu coleg, spiritul dirigui-tor al „Vieþii Româneºti“ se aratã interesatmai mult de metafizica din spatele scriituriiproustiene. El este de pãrere cã descriereade care face exces prozatorul este, în fapt, o„povestire a sufletului“ (observaþie finã!) ºi,dacã Proust picteazã ceva, picteazã „germi-narea [...] ºi coliziunea stãrilor sufleteºti, aºacum se condiþioneazã ele în de ele“. Re-marcã, iarãºi, subtilã. G. Ibrãileanu este, seºtie, un foarte bun cititor de prozã. Cele maibune pagini din critica sa sunt acelea despremarii prozatori ruºi ºi francezi, despre Sa-doveanu ºi, în genere, despre prozatorii pecare îi citeºte atent, cu rãbdare, meticulos.Va demonstra, peste câtva timp, atunci cândva publica romanul sãu, Adela (1933) cã este,el însuºi, un bun analist în opera de ficþiune.Descoperirea lui Proust ºi entuziasmul sãucritic reprezintã, totuºi, o mare surprizã încritica româneascã pentru cã, repet, ideolo-gia lui bazatã pe ideea de „specific naþional“ºi opþiunile sale estetice de pânã la rãzboi(pentru proza ruralã ºi pentru lirica tradi-þionalistã a lui Gheorghe din Moldova!) nulãsau sã se bãnuie cã, în marele anahoret ie-ºean, aºteaptã nerãbdãtor un spirit sincro-nic, gata sã primeascã un roman atât de

7

Modelul Proust (I)

Page 10: Caiete Critice Lydda

complex ºi aºa de atipic în raport cu roma-nul realist din secolul anterior, À la recherchedu temps perdu. Mai mult, îndatã dupã rãz-boi, G. Ibrãileanu respinge simbolismul ro-mânesc (o miºcare poeticã sincronicã, pri-mul semn de modernizare a literaturii ro-mâne) pe motiv cã nu este decât o imitaþiefãrã aderenþã la ceea ce este esenþial ºi in-confundabil în spiritualitatea ºi sensibilita-tea româneascã... Opinie totalmente falsãpentru cã, în poezie, esenþiale nu sunt te-mele ºi modelele, esenþiale sunt limbajelepoetice individuale ºi fantasmele sensibili-tãþii. Nici o poezie bunã nu este o purã imi-taþie, chiar dacã imitã în chip programaticun model ilustru. Lirismul autentic este tot-deauna specific, original, are substanþã na-þionalã dacã limbajul poemului este expresivºi, prin aceasta, specific, limba este aceeacare asigurã diferenþa... Subtilul ºi onestulG. Ibrãileanu se înºealã, aºadar, la acestpunct al teoriei sale.

Cu aceste idei, el nu era desemnat sã pri-meascã favorabil „scafandrimul“ lui Proust,ci sã se alãture, mai degrabã, celor care îicontestau imoralismul ºi stilul încurcat ºiparazitar. Critica literarã oferã însã, uneori,mari surprize, spre binele ei, de altfel, pen-tru cã, altminteri, dacã am ºti dinainte cevrea sã spunã, n-am mai citi-o. În cazulProust, s-a întâmplat cã teoreticianul mo-dernismului românesc (E. Lovinescu) sã fiefoarte prudent faþã de În cãutarea timpuluipierdut (l-a citat, dar n-a fãcut niciodatã cazde el!), iar adversarul sãu de la Iaºi, G. Ibrã-ileanu, teoreticianul acharné al specificuluinaþional ºi, cum s-a vãzut mai sus, adversaral simbolismului românesc, sã fie printreprimii critici care sã-l admire pe Proust ºisã-l recomande prozei româneºti. Cu câþivaani mai devreme, când apÃruse romanulIon de Rebreanu (1920), situaþia fusese in-vers decât ne aºteptam: G. Ibrãileanu, ideo-logul poporanismului, respinge romanul cutemã ruralã, iar E. Lovinescu, teoretician almodernismului estetic ºi adversar hotãrât alideologiei þãrãniste, se resemneazà în faþaadevãrului estetic ºi laudà romanul lui Re-breanu, numindu-l primul roman obiectivdin literatura noastrã. Ciudãþeniile unei ºti-inþe epice inefabile, cum i-a zis peste oare-

care vreme un critic (G.?Cãlinescu), situat ºiel, se va remarca, într-o poziþie rezervatã ºicondiþionatã faþã de Proust...

Pânã atunci sã precizãm cã, spre sfârºitulanilor ‘20 ºi, mai ales, în anii ‘30, Proust de-vine un punct de reper în literatura românã,concurând o vreme (în anii ‘20) cu Gide,apoi cu Joyce ºi, în genere, cu prozatorii an-glo-saxoni ºi italieni. Scriu despre el, înafarã de criticii citaþi, tinerii prozatori (Hol-ban, Mihail Sebastian, Camil Petrescu) ºi in-fluenþa lui în epica româneascã începe sã fiesimþitã, pe la mijlocul deceniului al III-lea,în romanul Hortensiei Papadat-Bengescu,apoi în proza „proustienilor“ propriu-ziºi,în primul rând în scrierile lui Anton Holbancare a publicat, în fapt, ºi cele mai intere-sante eseuri despre tehnica lui Proust. Estemomentul în care proza româneascã îºischimbã modelele ºi îºi sincronizeazã, în ge-nere, stilul ºi spiritul, trecând în mai puþinde douã decenii de la proza liricã ºi de la re-alismul secolului al XIX-lea, în varianta na-turalistã, la sensibilitatea, tipologia ºi teh-nica modernitãþii. Mircea Eliade scrie pe lamijlocul anilor ‘20, douã romane autobio-grafice (Romanul adolescentului miop ºi Gau-deamus) în care aplicã metoda Gide (roma-nul ca jurnal al naratorului) ºi schimbã pro-blematica epicã tradiþionalã, aducând înprim plan psihologia adolescentului domi-nat de complicaþiile erosului ºi de dramelespiritului. Nu lipseºte din aceste naraþiunitinereºti, scrise între 18 ºi 21 de ani, tema ro-manului care este redactat pe mãsurã ce estetrãit. Un prim exerciþiu de ceea ce s-a numit,mai târziu, prozã autoreferenþialã. Eliadeabandoneazã aceste scrieri în arhivele sale ºitrece, pe când studiazã spiritualitatea in-dicã, la modelul Joyce (Lumina ce se stinge),publicat fragmentar în reviste (1930) ºi,apoi, în volum (1934). Este, probabil, primulroman european compus în stilul Ulysse(apãrut în 1922 ºi, în traducere francezã, în1928)... Experienþa lui Eliade nu-i, la acestcapitol, foarte reuºitã. Romanul citat este so-cotit, chiar de el, un eºec. Nu-i în totalitateun eºec, dar nu-i un mare succes. Mai reu-ºite sunt romanele lui gidiene (Întoarcereadin Rai ºi Huliganii), romane existenþialiste,eseistice, în care pãtrund masiv ideile ºi te-mele generaþiei tragice.

8

Eugen Simion

Page 11: Caiete Critice Lydda

În vremea aceasta, proza româneascã os-cileazã între stilul Papini, romanul anglo-sa-xon, Thomas Mann (mai puþin), vecheaprozã liricã resuscitatã de Sadoveanu, rea-lismul secolului anterior reprezentat cu pre-cãdere de Stendhal ºi Balzac, în concurenþãtot mai mare cu Gide ºi cu noul sosit,Proust. Camil Petrescu, care are ºi vocaþiede teoretician al romanului, combinã peStendhal (luciditatea analizei ºi epica idei-lor) cu Gide ºi Proust pe care îl urmeazã înromanul propriu zis, construit ca un dosarde existenþã. Proust este, oricum, din ce înce mai des citat în aceastã dezbatere care vaduce în cele din urmã la înnoirea romanuluiromânesc. Influenþa lui se simte în douã pla-nuri: a) în ºi prin critica literarã care prinderelativ repede de veste cã se întâmplã cevaesenþial în estetica ºi practica romanului eu-ropean ºi mai puternicã, mai rodnicã este b)influenþa lui Proust în creaþia epicã propriuzisã. Începutul îl face, repet, o prozatoaredescoperitã ºi încurajatã tot de cercul „VieþiiRomâneºti“. Am citat-o deja: HortensiaPapadat-Bengescu, o prozatoare care a stâr-nit multe discuþii în epocã din cauza stiluluiepic incongruent ºi a temelor sale legate destãrile patologice ale individului. Unii i-aulãudat „proustianismul“, alþii i-au recunos-cut doar acuitatea notaþiei lirice din cãrþilede debut. Autoarea nu ºi-a asumat, deschis,opþiunea pentru metoda lui Proust, dar, înmod cert, se inspirã din ea în cele trei ro-mane din ciclul Halippa ºi în Logodnicul,cele mai importante, estetic vorbind, dinopera ei. Un numãr de procedee de analizãºi, într-o oarecare mãsurã, tipologia sunt aiciproustiene. Introspecþia, de pildã, a stãrilorpatologice, eseul romanesc, limbajul intelec-tual, fiºa clinicã, caracterele schimbãtoare,individul judecat în funcþie de ideile pe carele are ºi uneori în funcþie de gustul lui este-tic, în fine, cronica personajelor în devenireîntr-o naraþiune fragmentatã, toate acesteatrimit la metoda lui Proust, chiar dacã, re-pet, prozatoarea nu recunoaºte aceastã rela-þie.

Mai direct ºi mai profund proustian esteAnton Holban care acceptã integral tehnicadin În cãutarea timpului pierdut ºi promite înTestament ºi în alte mici eseuri sã foloseascã

în roman „corespondenþele capricioase aleinconºtientului“, „variaþiile de adâncime“ ºisã evite formula romanului obiectiv, imper-sonal, auctorial. „E mai normal sã profiþi deliteraturã pentru a-þi face prezentul interiorºi a cãuta sã-þi prelungeºti existenþa“ – scrieel în Testament; clasicii credeau cã o produc-þie literarã trebuie sã porneascã de la obser-vaþie, dar renunþau sã se arate pe ei. Proustmã învaþã cã la observaþia celor din prim-prejur, pot sã adaug ºi observaþia mea“. Omoarte care nu dovedeºte nimic (1931) ºi, maiales, Ioana (1934), cel mai bun roman al luiHolban – sunt scrise în acest stil. Romanestatice, romane analitice, cu o minimã acþi-une, romane remarcabile. Aici este vorba deiubiri incerte, de gelozii lungi ºi imprevizi-bile, de o prozã, altfel zis, analiticã, subiec-tivã, prozã de idei. Naratorul însuºi este unintelectual obsedat de probleme insolubileºi spiritul lui relativizant nu reuºeºte sã iasãprintr-o analizã necruþãtoare ºi o autoana-lizã obsesivã din drama sentimentalã princare trece. De altfel, totul i se pare o purã zã-dãrnicie...

Anton Holban a murit tânãr (1937) ºiproiectul sÃu proustian a rãmas neîncheiat.Alþi partizani ai proustianismului n-au utili-zat decât incidental metoda lui Proust înopera lor de ficþiune, iar dupã 1945, prousti-anismul a devenit, cum se ºtie, un punct dereferinþã negativ. Mihail Sebastian, care areun rol important în popularizarea lui Proustîn viaþa intelectualã româneascã, foloseºtealte modele epice în prozele sale despre psi-hologia feminitãþii ºi a adolescenþilor, de-parte, oricum, de modelul pe care îl reco-mandã în articole. Doar în Femei regãsimceva din sensibilitatea lui Proust pentruamãnuntul din zona profunzimilor. CamilPetrescu face, mai sistematic, studiul gelo-ziei în Ultima noapte de dragoste, întâia noaptede rãzboi (1930) ºi, pe urmele lui Proust, in-troduce filosofia în scenele intime de bu-doar. Nota proustianã este vizibilã ºi în car-tea urmãtoare, Patul lui Procust, în prefe-rinþa, de pildã, pentru personaje cu o psiho-logie imprevizibilã (Doamna T.). Esenþialuldespre Proust, prozatorul român îl spuneînsã în eseurile strânse în Teze ºi antiteze(1939)...

9

Modelul Proust (I)

Page 12: Caiete Critice Lydda

Rosa del Conte (1907-2011) ne-a pãrãsitîn ziua de 3 august a acestui an, la capãtulunei existenþe lungi ºi de o mare bogãþiespiritualã. Absolvise în 1931 Facultatea deLitere a Universitãþii din Milano. În 1942 afost trimisã de Ministerul italian la Institu-tul italian de Culturã din Bucureºti – întâl-nire sub semnul destinului cu ceea ce aveasã devinã adevãratul miez al existenþei sale,România. A fost conferenþiar de Limba ºi li-teratura italianã la Bucureºti (1945-1947) ºila Cluj (1947-1948) ºi a participat intens laviaþa intelectualã româneascã. Din acei anidateazã prietenia profundã care a legat-o deLucian Blaga, cu care va continua o lungãcorespondenþã dupã întoarcerea ei în Italia,în 1948. Rosa del Conte a luat atunci deciziade a se consacra limbii ºi literaturii române,pe care a predat-o la Universitatea dinMilano (1948-1963) ºi la Universitatea dinRoma „La Sapienza” (1957-1967), unde afost profesoarã titularã din 1968 pânã în1982. A primit titlul de „Doctor honoriscausa” al Universitãþii din Bucureºti (1972)ºi al Universitãþii „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca (1991). Din 1994 a fost membru deonoare al Academiei Române.

Timp de decenii, ºi-a consacrat în între-gime viaþa cercetãrilor sale, de o înaltã ri-goare ºtiinþificã ºi extinse asupra tuturorversantelor culturii române: filologie, ling-visticã, folclor ºi istoria literaturii. Prinstudiile sale strãlucite asupra operelor luiBlaga, Arghezi, Coºbuc, Agârbiceanu,Baconsky ºi atâþia alþii, prin remarcabilelesale traduceri (Eminescu, Poesie, Mucchi,1989; Blaga, Poesie, Lerici, 1971; Arghezi,

Inno all’uomo, Lerici, 1968 ºi Cartea cujucãrii/Il borgo di cristallo, Emme Edizioni,1983), a contribuit decisiv la cunoaºterea ºipreþuirea, în Italia ºi în restul Europei, aacestor autori români care i-au fost veritabilialiaþi spirituali. Dintre aceºtia, Eminescu afost farul care i-a luminat reflecþia criticã ºichiar întreaga viaþã. Prin Mihai Eminescu odell’Assoluto (Società Tipografica EditriceModenese, 1962; Eminescu, sau Despre Abso-lut, Dacia, 1990, traducere ºi prefaþã deMarian Papahagi), care reprezintã OperaMagna a Rosei del Conte ºi cea mai impor-

10

In memoriamRosa del Conte

Gisèle VANHESE*

Rosa del Conte

* Universitatea din Callabria; University of Callabria.

Page 13: Caiete Critice Lydda

tantã monografie asupra poetului scrisã înafara României, a explorat în profunzimemarile constelaþii simbolice ale imaginaru-lui eminescian, þesãtura sa de corespon-denþe între vizibil ºi invizibil. A arãtat cumEminescu încearcã sã confere sens destinu-lui nostru prin alianþa între poezie ºi ontolo-gie, între temporal ºi intemporalitate, întrepierzanie ºi mântuire. L-a plasat în contex-tul literar european tocmai pentru a revelacaracterul unic al unei creaþii care, prin put-erile epifanice ale imaginilor, dezvãluie

orfic sensul cãlãtoriei noastre terestre. Exegeza sa a deschis, cum a observat

Mircea Eliade, cãi noi pe care – urmândmodelul sãu exemplar – tinerii cercetãtorivor putea la rândul lor sã le parcurgã, sprealte explorãri textuale. S-a stins astãzi omare voce, dar ea va continua sã rãsunemult timp de aici înainte, prin scrierile sale– ilustrãri strãlucite ale momentului atât depreþios ºi de rar în care erudiþia cea maiseverã se uneºte cu pasiunea cea mai pro-fundã.

11

Rosa del Conte

Page 14: Caiete Critice Lydda

12

Liviu Ioan Stoiciu a debutat editorial cuvolumul de versuri La fanion (1980), pentrucare a primit Premiul Uniuniii Scriitorilor,ceea ce i-a adus o oarecare notorietate, îmbi-nând stranietatea liricã ºi imaginarul copi-lãriei în tipare ce revin în forme diverse învolumele urmãtoare: Inima de raze (1982),Când memoria va reveni (1985), O lume para-lelã (1989), Poeme aristocrate (1991, PremiulUSR). Adesea, ipostazierea multiplã aeroului are ca efect ruinarea programaticã aunitãþii sale sufleteºti. Neputându-ºi gãsilocul, va încerca necontenit, prin patimilesale, sã-ºi regãseascã pacea. Efectul invers

este prigoana unui ins umil care nu are nicioposibilitate de salvare, în ciuda jertfelorsale: intimitate rãnitã, iubire neîmpãrtãºitã,ostracizare socialã ºi, inevitabil, pribegire.Faþã de alte texte, cele cuprinse în volumulPe prag (Vale-Deal)1 conþin un mesaj parabo-lic, desprins încã din motto-ul care ar trebuicitit pe dos: „O datã cu încercarea, Dumne-zeu vã aduce ºi scãparea, ca sã puteþi rãbda./ Dumnezeu nu va îngãdui sã fiþi ispitiþipeste puterile voastre; ci, împreunã cu ispi-ta, a pregãtit ºi mijlocul sã ieºiþi din ea, ca s-o puteþi rãbda; împreunã cu dodiiala,Dumnezeu vã face ºi istovul, ca sã puteþi voi

* Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã "G. Cãlinescu" (Academia Românã); Universitatatea din Bucureºti- History and Literary Theory Institute "G. Cãlinescu" (Romanian Academy); University of Bucharest.

1 Liviu Ioan Stoiciu, Pe prag (Vale-Deal), Bucureºti, Cartea Româneascã, 2010, 106 pagini.

Irina GEORGESCU*

Tratat de post-eternitate

Autoarea identificã în cel mai recent volum de poezie al lui Liviu Ioan Stoiciu, "Pe prag (Vale-Deal)", atât mesajul parabolic, cât ºi angoasele existenþiale ale unei instanþe complementare: ispi-ta, cãinþa, nepãsarea, lenea, frica de moarte, viciul. Realitatea poemelor este falsificatã, reprezen-tând numai copia interferenþelor ºi a impresiilor despre o lume defunctã. Trãind în derutã, fãrãrepere, Vale-Deal devine un alter-ego ascet al eroului însuºi, prins în carapacea propriului trup.În versurile lui Liviu Ioan Stoiciu, metafizicul este împins cu blândeþe într-o parte, în locul luiinstaurându-se vidul ºi aºteptarea.

Cuvinte-cheie: Liviu Ioan Stoiciu, poezie, Tudor Arghezi, categorii negative, experienþã a morþii.

A Treaty about Post-eternity. The authoress identifies in Liviu Ioan Stoiciu's recent volume ofpoems "On the Treshold (Valley-Hill)" both the parabolic message and the existential anguishesof a complementary instance: temptations, contrition, negligence, laziness, fear about death, vice.The reality of poems is counterfeited, representing only the copy of interferences and of the impres-sions about a lost world. Living routed, without any mark, Valley-Hill becomes a hermit alter ego,caught in the shell of his own body. In Liviu Ioan Stoiciu's lines, the metaphysic is refused gen-tly, because in its place is installed the wide and the expectation.

Keywords: Liviu Ioan Stoiciu, poetry, Tudor Arghezi, negative categories, death experience.

Abstract

Cronici literare

Page 15: Caiete Critice Lydda

13

suferi” (I, Corinteni 10, 13, Biblia, 1688).Lumea fiind rãsturnatã, legile umanitãþii numai funcþioneazã, iar singura ºansã a celuice rãtãceºte (fr. „érrant”) este sã-ºi expiezepãcatele cele de voie ºi cele fãrã de voie. Sedovedeºte însã cã chinul drept-credinciosu-lui nu este pe mãsura puterii sale de a-ldepãºi.

Cele douã pãrþi ale volumului – „Iubirea,care vine din viitor” ºi „Privind în gol. Duspe gânduri” – sunt depoziþii ale unui per-sonaj dual, încãrcat de experienþe, racordatla viitor ºi adesea încântat de memoria lu-crurilor mãrunte, dar pline de semnificaþie.Poemul Ce i-a mai rãmas ilustreazã tocmaiaceastã dificultate de rostire, presupusã depanica de a pierde chiar sensul existenþei:„ce i-a mai rãmas? // κi strânge tâmpleleîntre mîini, din când / în când. Încotro sã omai ia? În lipsa unui refugiu / care sãmerite, aºteaptã în fiecare clipã sã / fie dis-trus, primejdia e pe-aproape, vine din afarã./ Norocul lui e cã uitã repede. // Numãrã ºiazi bãtãile inimii, de ciudã: pânã adoarme”(p. 30). Trãind în derutã, fãrã repere, Vale-Deal devine un alter-ego ascet al erouluiînsuºi, prins în carapacea propriului destin,incriminat de a-ºi duce crucea fãrã cârtire,de a se salva fãrã voia sa. La limita cu absur-dul, poetul îºi gãseºte un punct de sprijin,„pe pragul” unei vieþi-pe-jumãtate-gãsite,prin sondarea viciului pentru a avea acces lavirtuþile adevãrate.

Putem regãsi, totodatã, preocupãri bahi-ce ale unui personaj stavroghinian, ce au caefect versuri crâncene adresate sieºi, al cãrormesaj se repercuteazã în experienþa hãituitãa eroului însuºi: „sunt poftiþi cu toþii înodaia / cea mare, sã cinsteascã un pahar derachiu: «Doamne / ajutã!» E poftit ºi el, Vale-Deal, cavaler / din evul mediu, singuratic,plin de cãinþã, privind // în continuare îngol, de acum: «cã nu / te lãsa descurajat! Nueºti singurul care se aratã / speriat atuncicând... » Atunci // când nu se poate obþinenimic decât prin înãlþare” (p. 90). O anti-camerã a morþii, un hol de aºteptare careeste viaþa în sine, respectând cu stricteþe unritual ce-i legitimeazã nu doar patimile, ci ºibucuriile derizorii. Sunt vizibile ºi influenþeargheziene din Flori de mucigai, în poeme

precum Ce a vrut, n-a putut, O destrãbãlatã,Regãsiþi împreunã, Pe zãpuºealã care reac-tiveazã scenarii din Tinca, Rada sau Ion, Ion.Liviu Ioan Stoiciu apeleazã la „categoriilenegative” teoretizate de Hugo Friedrich înStructura liricii moderne, utilizând deopotri-vã un instrumentar suprarealist ºi postmod-ern, favorizând o diversitate de interpretãri.

La tot pasul, identificãm metafora sufle-tului întemniþat într-un trup perisabil, igno-bil, indiferent la caznele interioare, fie cãeste vorba de un loc pseudo-protector, ca o„vatrã: adãpost al sufletului celui de dinain-tea / ta, care a murit...” (p. 55), fie cã imagi-nea sinelui se scuturã de zgurã, devenind oumbrã: „apoi eu: care mã simt / golit deconþinut” (p. 60). Stranietarea senzaþiei c-amfi „îmbrãcaþi în pielea altcuiva” (p. 73)anticipeazã starea de alienare mintalã, undecãinþa, smerenia ºi iertarea descriu patolo-gia unei instanþe incapabile sã se cerceteze,pentru care confruntarea cu sinele e maidegrabã consecinþa unui „vis în vis” decâtsondarea propriei individualitãþi. De aici,derivã starea de agitaþie, pentru cã „se sim-þea internat într-un ospiciu, deºi era liber”(p. 103). Pentru liniºtea sufletului are loc unritual compensator: pe deasupra apelor, alocurilor cunoscute ºi necunoscute, Vale-Deal se plimbã, vede ºi aude de parcã o altãfiinþã vede ºi aude pentru el. De aceea, între„vãzut” ºi „nevãzut”, poemul se zbate peuscat, preluând din angoasa universului pecare îl cuprinde: „îmi mor zilele ca neuronii,fãrã sã lase nimic în / urmã. Ucenicind: cor-tul din / piele ºi oase în care trãiesc eu, sin-guratic, nu e / luminat de la sine. Mã cre-deþi? / Sunt un document secret al Securi-tãþii Statului, / pânã ºi tratatul despre alcã-tuirea / ochilor la mine e inventariat, deºi numerit / atâta atenþie, iar urmele / tãlpilor deîncãlþãminte de piele, ce au fost / identifi-cate în mâlul / ºanþului de apãrare [...]” (p.94). Realitatea poemului este falsificatã, nu edecât copia interferenþelor ºi a impresiilordespre o lume defunctã, afundatã în timpasemenea unor urme care rãmân în nãmol.

Poemul Pândit de ceva teribil relevã, dealtfel, interdicþia de a merge mai departe, dea îndrãzni sã iasã din propria carapace, stri-vind visul, înfrângându-ºi temerile. „Viaþa

Page 16: Caiete Critice Lydda

14

Irina Georgescu

ca vis” pune stãpânire pe existenþa lui Vale-Deal: „[...] Nimic / nu mai e cu putinþã. Pânã/ acum ar fi trebuit sã se trezeascã din visulcu / ochii deschiºi, în care e pândit. Cã / sesimte pândit de ceva teribil. De ce anume?Staþi / jos, vã rog, luaþi o foaie de hârtie / ºidescrieþi ce vi se întâmplã, ce simþiþi... ” (p.99). Aceste versuri descriu un reþetar pentrutranscrierea imediatã a experienþelor ºi asentimentelor, pentru cã odatã cu trezireadin vis, visul persistã, iar realitatea se frângerapid, îºi pierde din consistenþã. Pânda eteribilã, dar mai teribilã este trezirea.

Feminitatea este voalatã, indecisã, ezi-tând între maiestuozitatea sapienþialã ºidecãdere, codificând parcã reacþiile unui

„de-douã-ori-mort”: Vale-Deal, o ºerpuirecare conþine o cãdere ºi ºi înãlþare, un pãcatla fel de puternic pe cât este de grea rãs-cumpãrarea lui. Salvarea ar putea sta chiarîn aceastã feminitate difuzã, pe care oregãsim în poemul Un înscris feminin: „Cinemai sunt, de fapt? Tu, înscris feminin /necopt – o amprentã a ceea ce ai fi putut fi,glorioasã. Nu mã mai recunoºti? / N-ai unrãspuns pentru mine? Vii pe urmele melepâº-p⺔ (p. 103). Sufletul sorescian, meta-fizic, care o ia înainte „pâº-p⺔ nu-ºigãseºte tihna; în schimb, în versurile luiLiviu Ioan Stoiciu, metafizicul este împinscu blândeþe într-o parte, în locul lui instau-rându-se vidul ºi aºteptarea.

Page 17: Caiete Critice Lydda

15

Stimate academician Mihai Cimpoi, sunteþiun mare critic literar antrenat în studiereafenomenului literar clasic, însã ºi opiniadespre literatura contemporanã este tot atâtde serioasã. Cum reuºiþi – în ce mãsurã?Calificativul „mare” sperie în contextul

vremii de azi, puse sub semnul confuzieivalorice, caragializãrii, relativizãrii, demi-tizãrii înverºunate, „momotizãrii” (de laMomos, zeuleþul zeflemelei, alungat dinOlimp). Mai potrivit ar fi: un critic. Câtpriveºte antrenarea în zona vastã a valorilorclasice ºi în câmpul – mai îngust – al valo-rilor de azi, voi apela la mai vechea disputãdespre statutul criticului ºi istoricului liter-ar. Problema, azi depãºitã, clarificatã ºiclasatã, o discuta ºi Cãlinescu al nostru.

Existã codificat în însuºi termenul de cri-ticã un sens originar, devenit transistoric,

remitent, insubstituibil, adicã independentde funcþiile ce i se atribuie ºi de felul în careeste înþeles într-o anumitã epocã sau alta.Este un portaltoi cu o vigoare sãlbaticã, an-cestralã, pe care se adaugã altoiuri noimenite sã-i sporeascã fertilitatea ºi sã fie pegustul consumatorilor cu pretenþii civiliza-torii, porniþi pe delicii. Aºa cum literaturaînseamnã iniþial literã, scrisoare, scriere, criti-ca semnificã judecata (bunã), decizia, „artajudecãþii” (la Platon). Ce face, în definitiv,criticul? Judecã, prin facultatea (kantianã) dejudecare, evalueazã, cumpãneºte (cu înþelesulnostru românesc de cântãrirea cu mintea,chibzuire, cercetare, socotire).

Raportul constructural dintre criticã ºiistoria literarã l-a explicat convingãtorCãlinescu într-un Studiu din 1938, comple-tat ºi inserat în volumul Principii de esteticã

"În cazul manuscriselor eminesciene- "marele miracol al culturii

româneºti", orice ar spune detractoriiºi "dilematorii" - e vorba de o

deplinãtate de ordin intelectual"Mihai Cimpoi în dialog cu Vitalie Rãileanu

Interviul acordat, Mihai Cimpoi a vorbit despre preocupãrile sale critice ºi teoretice, oferind detaliicu privire la modul cum înþelege rolul criticulu. S-a referit apoi la interesul sãu pentru studiereaclasicilor ºi asupra modelului eminescian în cultura românã. De asemenea, a relatat raportul sãucu instituþiile cenzurii pânã în 1991 ºi a concesiilor ideologice minimale pe care a fost nevoit sã lefacã pentru a publica "O istorie deschisã a literaturii române din Basarabia". Totodatã, a precizatnecesitatea ca fiecare critic sã-ºi revizuiascã opinii.

Cuvinte-cheie: Mihai Cimpoi, interviu, M. Eminescu, stilul critic, modele culturale, literaturaromânã din Basarabia.

In the interview, Mihai Cimpoi spoke about his critical and theoretical preoccupations, offeringdetails about the way he understands the critic's mission. Next, he referred to his interest in study-ing the classics and to M. Eminescu's model in the Romanian culture. Besides, he told his relationwith the censorship institutions until 1991 and the concessions he made in order to publish "AOpen History of the Romanian Literature from Bessarabia". In the same time, he specified thenecessity that each critic revises his opinions.

Keywords: Mihai Cimpoi, interview, M. Eminescu, critical style, cultural models, Romanian lit-erature from Bessarabia.

Abstract

Dialog

Page 18: Caiete Critice Lydda

16

Dialog

din 1939. Punerea laolaltã nu trebuie sã nemire, deºi în mod tradiþional s-a fãcut o dis-ociere netã. „În realitate, criticã ºi istorie,susþine Cãlinescu, sunt douã înfãþiºãri alecriticii: în înþelesul mai larg. Este cu putinþãsã faci criticã curatã fãrã proiecþie istoricã,cu toate cã adevãrata criticã de valoare con-þine implicit o determinaþiune istoricã, darnu e cu putinþã sã faci istorie literarã fãrãexamen critic.” Concepþia istoriograficã alui Cãlinescu este formulatã astfel: „Istoriaeste o ºtiinþã cu legi inefabile ºi o sintezãepicã”. În istoria literarã, adevãratã „come-die umanã” nu sunt importanþi atât scri-itorii în sine, cât sistemul epic ce se poateridica pe temeiul lor. Alte disocieri ale luiCãlinescu sunt cu privire la simþul criticcare este „forma propriei noastre facultãþicreatoare, sub unghiul cãreia primim ºi va-lorificãm numai ceea ce ni se prezintã caurmând normele de creaþie ale spirituluinostru”. „Dacã critica nu e ºtiinþã, fiindcreaþie, este o tehnicã.” Talentul criticului semanifestã ºi în felul de a izola citatul înrelaþii abstracte multiple. „Creaþie într-unfel, critica este, într-altul, culturã.” Oricum,criticul ºi istoricul se întâlnesc în momen-tele-cheie ale evaluãrii operei, unde artafuzioneazã cu ºtiinþa, bazatã pe auto-conºtiinþã creatoare, devenitã tehnicã.

Unele texte din volumele precedente le-aþiscrie acum altfel, sau poate, cine ºtie? – le-aþirevizui?

Mai mult decât atât: aº renunþa la ele. Or,ele îmi aparþin, cu calitãþile ºi defecþiunilelor, dincolo de binele ºi rãul ce le conþin.Revizuirea s-a fãcut tacit, fãrã vreo declar-aþie specialã de renunþare totalã. Dat fiindcã am evitat „alinierea la linie” ºi m-amopus cu o forþã lãuntricã „daimonicã” dog-melor ºi apãrând cu înverºunare esteticulam putut retopi multe din articolele, por-tretele ºi cronicile de pânã la 1985 în O isto-rie deschisã a literaturii române din Basarabia ºiLumea ca o carte, în care am preluat integralstudiile despre literatura universalã. Puþiniistropi de noroi ideologic i-am scuturat uºor.

Adesea afirmaþi cã critica literarã nu e altce-va decât un „sistem de lecturã serioasã”.Vorbiþi-ne mai la concret despre actul critic,care-i la fel o creaþie!S-a discutat mult despre natura ambiva-

lentã creaþie / ºtiinþã a criticii, ea rãmânândpânã la urmã ceea ce este: criticã… literarã.Ea se produce ca un metatext în temeiul unuitext; este metaliteraturã pe baza literaturii.Dacã opera literarã porneºte de la o realitateconcretã sau imaginarã, lucrarea criticãporneºte de la o realitate literarã sau – maibine zis – de la un imaginar literar, mi-topo(i)etic. Scrii pornind de la obiect, nu dela subiect. Fiinþa scriitorului este o fiinþã ros-titoare de fiinþã; fiinþa criticului este o fiinþãscriitoare de fiinþã rostitoare de fiinþã (a scri-itorului). Cel dintâi scrie (un text), cel de-aldoilea re-scrie (textul), cautã sã-i pãtrundãmiezul fiinþial. Actul critic ar fi unul de re-epicizare sau unul de re-liricizare. Discursulmarilor critici e epic ºi totodatã liric, scrie-rile de mari proporþii ale lui Sainte-Beuve,Francesco de Sanctis, Bielinski, Cãlinescudenotã structuri romaneºti sau nuvelistice,însufleþite de lirism. Totuºi, nu aceastã apro-piere sau chiar identificare cu literatura(mai cu seamã prin intensa eseizare recentã)creaþia dã specificitatea criticii ºi-i deter-minã raþiunea de a fi. Actul critic pre-supune, înainte de toate, o interpretare, elfiind prin definiþie un act hermeneutic. Aºacum formaliºtii vorbeau de literaturitate, încazul criticii putem vorbi de criticitate, de unmod specific de aplicare a procedeelor înanaliza „materialului” literar. Actul critic

Page 19: Caiete Critice Lydda

17

Mihai Cimpoi

este unul intertextual, la care mã voi referi peparcursul dialogului nostru, ca sã nu necantonãm într-un anume aspect.

Cu diferite ocazii vorbiþi de însemnãtatea,pentru dvs. a muncilor / studierii operei luiEminescu. Sunt curios sã ºtiu care au fostrãsfrângerile aflãrii în preajma creaþiei, ma-nuscriselor marelui Clasic?În cazul manuscriselor eminesciene –

„marele miracol al culturii româneºti”, oricear spune detractorii ºi „dilematorii” – evorba de o deplinãtate de ordin intelectual.În ele e întreaga culturã universalã (liter-aturã, filosofie, ºtiinþe exacte, istorie, medi-cinã, sociologie, geografie etc.) plus întreagaoperã poeticã ºi în prozã, þâºnind din inimalui în care bãtea inima lumii (este un versdintr-o variantã a Scrisorii I) ºi totodatã dincultura lumii. Ieºeanca Viorica S. Constan-tinescu ne-a pus la îndemânã un volumexcepþional Dicþionar de culturã poeticã.Eminescu, care începe cu Adonis, „tânãrulfrumos, iubit de zeiþe, zei, muritoare, fiulregelui Ciprului ºi al fiicei sale, Smirna (sauMira), de la numele cãruia vine denumirea„arborelui de smirnã” ºi se încheie cuZoroastru, care simbolizeazã intrarea întimpul etern (Zurvan) ca unicã soluþie demântuire de rãu.

Aþi putea consemna prin epoci „FarulAlexandrin” al literaturii române?Întrebare retoricã: este Eminescu, farul

de marmorã albã ptolemeicã ce ne îndru-meazã spre însãºi fiinþa noastrã ºi fiinþalumii, pe care el a rostit-o esenþial.

Criticul ºi istoricul literar Mihai Cimpoi reu-ºeºte sã cuprindã toate genurile literare.Manifestaþi voluptate pentru un gen literaraparte ºi ce perioadã literarã vã preocupãîndeosebi?Rãspunsul se cere la plural: toate genu-

rile ºi toate perioadele, cãci în culturã nuexistã Unul, ci Multiplul, nu existã un Timp,ci Timpuri. Literatura de oriunde ºi deoricând (re)prezintã o unitate. Revenind laactul critic, se cade sã relevãm complexi-tatea lui fenomenologicã ce depãºeºte lanso-nianismul, pozitivismul, istorismul, beuvis-mul biografic ºi alte forme tradiþionale ºi

cautã grile filosofice, existenþialist-psi-hanalitice, sociogeneticã, „ontico-ontolog-icã” (heideggerianã), lingvisticã (performa-tivã). Or, mereu presat de grile, metode,modele, criticul cautã sã împace tradiþia, elacceptând ipostaza beuvianã de „secretar alopiniei publice” ºi aceea de controlor alstãrii culturii (naþionale), tinde sã excelezeîntr-o interpretare nouã conform „geniului”lui (în sensul lui Sainte-Beuve), constructu-ralitãþii (=congenialitãþii) cu opera ºi scri-itorul. Criticul, în orice împrejurãri teoreticeºi practice, trebuie sã caute Drumul spreCentrul operei, sã facã – adicã – controlestetic, dar ºi cultural (în sensul lui Dou-brovski) ºi intelectual, având grijã ºi de citi-tor, care – aºa cum spune Jorge Louis Borges– determinã pânã la urmã valoarea înatmosfera liniºtitã a bibliotecii sau acasã.Important este ºi contactul empatic, analo-gizant cu opera ºi scriitorul (Gogol vorbeape timpuri chiar de faptul cã criticul trebuiesã manifeste un sentiment de dragoste faþãde literaturã ºi prin urmare, control prin…dragoste!). Indiferent de modul de compre-hensiune, de declicul hermeneutic, de grilaaplicatã – raþionalistã, scientist-pozitivistã,constructuralã sau eseistico-empaticã, ana-logizantã, structuralistã, mitocriticã, meta-criticã etc., etc. – conteazã interpretarea per-sonalã a criticului care antreneazã formaþialui culturalã, experienþa, gustul, modul sãude a gândi lucrurile ºi viziunea sa asupralumii. Actul critic se transformã pânã la

Page 20: Caiete Critice Lydda

18

Dialog

urmã într-un exerciþiu de congenialitate,despre care vorbeau Luigi Pareyson. Iatãcum dragostea gogolianã obþine o semnifi-caþie (post)modernã: înþelegerea ce pre-supune congenialitate, penetraþie care vineca un premiu pentru simpatie, descoperireace se realizeazã ca sintonizare (=egalizarea,punerea pe aceeaºi frecvenþã, ca în sistemelefizice), revelaþia care rãspunde afinitãþiispirituale.

Procesul de interpretare nu se sfârºeºteniciodatã: este infinit, având eºuãri ºiizbânzi. Legea formãrii operei devine lege ainterpretãrii de cãtre lectór (cu accentul peo): „Ca formã formantã, opera este o lege nunumai pentru procesul care o produce, ci ºipentru procesul care o interpreteazã”(Pareyson. Estetica. Teoria formativitãþii,Bucureºti, 1977, p. 327).

Citind mai atent revistele, observãm cã ade-sea cronicile, recenziile poartã caracterul„laudatio”. N-aº crede acest lucru. Poate cã impresia

se creeazã din cauza cã sunt din tabãra luiAristarc, nu al lui Zoil, a constructorilor ºinu a demolatorilor. Pentru unii, dintre cei„noi” înverºunaþi postmoderniºti, literaturaromânã nici nu existã, fiind un neant, prote-jat de paravanul Eminescu sau de rangul /poliþa doi / a doua (expresiile fiind ale luiDan Silviu Boerescu ºi Roman-Horia Pata-pievici). De literatura basarabeanã ce sã maivorbim?

Aþi putea remarca pe cineva din tinerii croni-cari care vã produc impresii bune?Cei mai tineri nu prea scriu sistematic

cronicã literarã, dar citesc cu plãcere studiilelui Vlad Caraman, ale Alionei Grati, LucieiÞurcanu, Dianei Vrabie, Ninei Corcinschi ºipe mai „bãtrânii” Emilian Galaicu-Pãun cu„cãrþile la pachet”, Eugeniu Lungu, Ale-xandru Burlacu, Grigore Chiper (în spaþiubasarabean). Urmãresc cu atenþie cronicilelui Eugen Simion, Theodor Codreanu,Daniel Cristea-Enache, editorialele luiAugustin Buzura din Cultura, ºi cele ale luiNicolae Breban din Contemporanul, cele alelui Nicolae Prelipceanu din Viaþa Româ-neascã. Sunt reviste de excepþie pe care lecitesc: Caiete critice, Poesis, Amfitrion,

Convorbiri literare, Lumina (a românilor dinBanatul sârbesc), Lamura, Curtea de Argeº ºiale noastre, basarabene (nu numai din ofi-ciu): Literatura ºi arta, Semn, Sud-Est cultural,Contrafort, Clipa sideralã, Metaliteraturã ºiLimba românã.

Dvs., stimate academician Mihai Cimpoi,sunteþi un riguros cercetãtor modern, iarscriitura se detaºeazã printr-un stil clarisim,explicabil ce ajunge direct în vizorul cititoru-lui. Modalitãþile criticii noi nu vã tenteazã,sau rãmâneþi fidel marilor tradiþii?Rãmânând fidel tradiþiei ºi canonicitãþii

(în sensul lui Serge Doubrovsky ºi al luiHarold Bloom), sunt sensibil, dupã cum s-aputut constata în cãrþile mele mai recente, lanoile modalitãþi ale demersului critic: grilaontic-ontologicã heideggerianã în studiiledespre Eminescu ºi Bacovia (apoi ºi în celedespre Grigore Alexandrescu, Ion HeliadeRãdulescu ºi Vasile Cârlova), grila metacrit-icã barthesianã, cea antropologicã tadoro-vianã ºi cea lupascianã a dialecticilor mem-oriei ºi amintirii în eseul despre Creangã,cea bachelardianã a poeticii elementelor ºijunghian-eliadescã a arhetipalitãþii în eseu-rile despre Vieru (Vieru dupã Vieru). Întoate cred cã pãstrez dreapta cumpãnã ro-mâneascã a interpretãrii, care este a mea, în„congenialitate” cu opera ºi scriitorul.

Sã spunem cã polemica nu poate sã lipseascãdin panorama unui critic literar, dvs. savu-raþi plãcerea „polemosului”?Pentru polemos trebuie sã ai un dar

aparte, pe care cred cã nu-l am. Apoi într-unmediu lipsit de urbanitate intelectualã nuare rost sã polemizezi. Îl rugam ºi pe Vierusã nu facã acest lucru; sfaturi zadarnice, cãcialerga dimineaþa la chioºc ca sã cumpereMoldova suveranã sau Flux, ziare care i-augrãbit moartea. Ce rost are sã înfrunþi niºtezbierãtori, descreieraþi? Cu toate acestea am„polemizat” cu detractorii lui Eminescu,aducând un singur argument: Eminescu.Prefer, însã, polemica tacitã, lãsându-i sã seprãbuºeascã singuri.

Tot mai frecvent vi se reproºeazã o anumitãintransigenþã în preocupãrile critice. Puteþireplica?

Page 21: Caiete Critice Lydda

19

Mihai Cimpoi

Nu poate fi vorba de o intransigenþã.Cred cã judecata mea esteticã este îngã-duitoare, aristarchicã, dar exactã, obiectivã.Nu trebuie confundate binecuvântãrile,prefeþele de încurajare ºi susþinere cu actulcritic propriu-zis. E cazul, în mediul nostru,sã cãutãm ºi sã salutãm, în felul luiIbrãileanu, orice „strop” de talent.

Sunteþi ºi veþi rãmâne un critic ºi critic liter-ar, dar ºi profesor universitar. Care ocupaþie,din cele enumerate, vã este mai aproape…?Eu rãmân ce-am fost: critic. ªi, într-un

sens mai larg: om de culturã, filosof al cul-turii (dacã îmi îngãduie cârcotaºii, zbierã-torii).

Pe timpurile lui Sainte-Beuve se duceauniºte campanii (termenul va fi reactualizat lanoi de Ibrãileanu) întru susþinerea sau com-baterea anumitor modele, metode, punctede vedere, sisteme, ideologii, „familii spiri-tuale”. Sainte-Beuve se angajeazã în ele,

atacând romantismul ºi propunând o difer-enþiere – care va face carierã în secolul alXX-lea francez – între critica profesoralã ºicea ziaristicã. Profesorul cautã sã promovezetradiþia, în timp ce criticul e sensibil la nou-tate. Sainte-Beuve se îndruma spre cronicaliterarã a actualitãþii, spre foileton (de luni),care este mai viu, mai frecvent, mai scurt ºiîn contact direct cu publicul. „Timpul sis-temelor a trecut, chiar ºi în literaturã. Ceeace am vrea sã încurajãm este causeria.”

Citisem într-o revistã de limbã francezã cãfilosofii pesimiºti privesc / prevestesc„sfârºitul cãrþilor” ca o dispariþie a GalaxieiGutenberg. Dvs. ce pãrere aveþi?Observ cã aceastã întrebare a Domniei

Tale poartã numãrul fatidic 13. Sfârºitul lit-eraturii? Sfârºitul cãrþii? Sfârºitul criticii lit-erare? Întrebãri consunãtoare cu cea pe careºi-o pun „martorii lui Iehova” în privinþaSfârºitului Lumii, tot amânând anul pro-ducerii faptului fatal. Sã vedem, mai întâi,care este temeiul, grundul filosofic al acesteiîntrebãri. Ea este determinatã de o senzaþiede sfârºealã, de crizã care marcheazã lumea(post)modernã, dar totodatã ºi de presiuneaduºmanilor mediatici, de structurile poli-tice, de devalorizarea totalã – nietzscheanã– a valorilor, de moartea Dumnezeului cul-turii, ca sã zicem aºa, de prãbuºireamiturilor tradiþionale. Sã dãm glas chiar teo-reticienilor declinului, „decliniºtilor”, folo-sindu-ne de foarte interesantul eseu al luiEugen Simion Sfârºitul literaturii? (a sevedea cartea sa Fragmente critice, V, Sfârºitulliteraturii?, Bucureºti, FNSA, 2007). Un nouMarx, pe numele sãu mic William neconvinge cã, începând cu secolul al XVIII-lea, apare o literaturã de „adio” („la litera-ture de l’adieu, soumise à une crise existen-tielle permanente…”) ºi cã ne aºteaptã treisfârºituri: acela al scriiturii, al scriitorului ºial criticii. ªi un alt profet al declinului totalal cãrþii ºi literaturii, Richard Millet, este depãrere cã „literatura nu mai înseamnãnimic, nici economic, nici simbolic”.Tzvetan Todorov vede cauza în dominaþiasolipsismului, nihilismului ºi formalismului.Dar antropologul francez de origine bulgarãne mai dã o ºansã, afirmând cã literatura

Page 22: Caiete Critice Lydda

20

Dialog

poate încã mult, apropiindu-ne unii de alþii,ajutându-ne sã înþelegem lumea ºi sã trãim.Simion se referã la Italo Calvino, citat deAntoine Compagnon, care ne propune oreasumare a misiunii literaturii în Literaturepour quoi faire?: „lucrurile pe care literaturapoate sã le cerceteze ºi sã le comunice suntpuþin numeroase, dar de neînlocuit: modul,de pildã, de a privi aproapele ºi pe sineînsuºi […], de a atribui o valoare lucrurilormici sau mari […], de a intui proporþiilereale ale vieþii ºi locul pe care îl aredragostea în viaþã, forþa ºi ritmul sãu, ºilocul pe care îl are moartea, modul de agândi ºi de a nu gândi la ea ºi la alte lucruri„necesare ºi dificile”, cum ar fi asprimea,mila, tristeþea, ironia, umorul”. GalaxiaGutenberg continuã sã strãluceascã – maiintens sau mai palid în ciuda a ceea ce seîntâmplã: dovadã sunt târgurile de carte dinlume, inclusiv ultimul Salon de carte pentrucopii de la Chiºinãu, frecventat ca niciodatãde numeroºi cititori. Poetul francez JacquesRoubaud, într-un articol „Obstination de lapoésie”, publicat în „Le Monde diploma-tique”, demonstreazã cã poezia actualã numai are relevanþa de altãdatã ºi cã a tedeclara poet înseamnã sã te acoperi de ridi-col ºi penibil.

Dle academician, deºi sunteþi încã depãrtiºorde vârsta memoriilor nu pot ocoli „amãnun-tul” cã aþi fost un foarte bun prieten cu poe-tul Grigore Vieru…Având prin excelenþã vocaþia comu-

nicãrii cu cei mici ºi cu cei mari, cu cititorulde toate vârstele (or, Vieru a fost un poet cucititori, înþeles ºi ca poet al cititorilor ºi prinaceºtia), Grigore Vieru a avut, bineînþeles, ºivocaþia prieteniei. E de ajuns sã facem refer-inþã la numeroasele dedicaþii care suntsemne doveditoare ale unor prietenii stimu-latoare de inspiraþie. Avea marele dar de ase proiecta sufleteºte în Alþii, de a-i pune peo undã afectivã identificatoare. Disponibili-tatea sa pentru prietenie era nativã ºi naivã(în sensul latin originar „natural, înnãs-cut”). Era formator de prietenie; îm-pri-etenindu-te cu el, se îm-prietenea cu tot ceþinea de fire, de natural, de normal. Vierunu mi-a fost un prieten, ci Prietenul. În cazul

acestei relaþii deosebite simþeai cã El, în cal-itate de Celãlalt era chiar Eul (tãu) în totali-tate, deplin. În temeiul acestui raport decon-structuralitate am fost permanentîmpreunã: pe baricade, în luptele pentrulimba românã, la întâlniri – numeroase, desuflet – cu cititorii, la ºedinþele AcademieiRomâne, acasã la el cu oaspeþi – numeroºi ºitoþi consideraþi prietenii sãi –, la un paharde tulburel sau de þuicã, ce-i plãcea foartemult, la sfat cu maica-sa Eudochia pe care aiubit-o atât de mult, la discuþii interminabiledespre… prieteni ºi… duºmani, pe care i-aavut tot numeroºi ºi i-au grãbit moartea.

„O Istorie deschisã a literaturii române dinBasarabia” este percepþia dvs. asupra litera-turii, din moment ce este o selecþie – aºa cumaratã clar titlul: nu Istorie, ci O Istorie?Da, este o Istorie ºi este o Istorie deschisã,

în felul acesta dând de înþeles cã sunt mar-cat de perspectivismul ºi relativismul (nihilist)nietzschean. Literatura basarabeanã seaseamãnã Bibliotecii din Alexandria: a fostarsã, a fost supusã „terorii istoriei” (vorbalui Eliade), având tulpina tãiatã, ºi-a ascunsrizomii în pãmânt de unde s-a alimentat cuapele freatice ale Tradiþiei. Nu sunt me-tafore; este o realitate dramaticã, tragicã. Or,este de ajuns sã-l dai pe Hasdeu sau peStere, pe Negruzzi cu o nuvelã shakespea-reanã sau pe Vieru – arhetipalul, care ademonstrat heideggeriana rostire de zeu aFiinþei, ca sã ai dovada peremptorie cã aci s-a fãcut o literaturã.

Nimic mai adevãrat decât a spune cã un cri-tic literar, un asiduu cercetãtor nu are unstil, ci cã el este un stil. Criticul, cercetãtorulliterar, când e mai ales de idei, trãieºte fãrãdubii, ºi e judecat prin ele, dar nu aceastaexclusiv îl fac sã fie el ºi nu altul, ci modul încare le spune, expresia pe care le-a dat-o.Am rãspuns, de fapt, la aceastã întrebare,

vorbind în termeni lui Pareyson despre„congenialitate”. Criticul cu personalitate,cu darul de a ne propune interpretarea sa,are un stil al sãu, un mod al sãu de a judecaestetica ºi de a se exprima. Maiorescu,Ibrãileanu, Lovinescu, Cãlinescu, Vianu,Perpessicius, Streinu sunt critici cu stildiferit. „Stilul este omul.” Stilul criticuluieste criticul.

Page 23: Caiete Critice Lydda

21

Titlul dat de Max Weber primeia dintrecele douã opere principale pe care le-a creat,ºi le-a lãsat reflecþiei politico-economice,sociologiei, dar ºi filosofiei istoriei (cealaltãfiind, desigur, „Economie ºi societate”), înepocile care succed cursului existenþei sale,este de o particularã transparenþã pentruidentificarea uºoarã a tezei pe care o acop-erã, o dezvoltã ºi o aduce la o remarcabilãcelebritate. Morala protestantã este funda-mentul pe care se poate realiza – dupãopinia autorului, destul de puþin cunoscutîn vremea sa, în spaþiul comunicãrii publice,spre a deveni postum un nume cu o foartespecialã rezonanþã – acumularea cea mai

rapidã a capitalurilor; acumulare înseamnã,totodatã, capacitate de menþinere ºi multi-plicare a acestora. Este important de notatfaptul cã în anii publicãrii, în revista decercetãri sociale ºi social-politice pe care elînsuºi o edita, respectiv în 1904 ºi 1905, MaxWeber nu avea cum sã îºi imagineze forþa ºiamploarea dezvoltãrii capitaliste în þãri cupopulaþii orientate, religios, foarte diferit,precum shintoist ºi zen, în cazul Japoniei,confucianist, în spaþiul chinez, iar, mairecent, hinduist, evident, în India. Catoli-cismul, poate fi foarte uºor aºezat, ca per-formanþã economicã a naþiunilor care îi suntmajoritar devotate, începând cu Franþa, încã

Comentarii

Caius TraianDRAGOMIR*

"Etica protestantã ºi spiritual capitalismului"

Acest titlu a fost atribuit de Max Weber celei mai influente lucrãri publicate în primii ani ai sec-olului al XX-lea. Condiþia moralã impusã de coerenþa structurii credinþei religioase (Weber a luatîn considerare în special confesiunea calvinã) a generat cele mai bune ºanse pentru acumularea deresurse de capital pentru ºi pentru constituirea punctelor de început. Articolul de faþã pune crizacapitalismului pe seama a trei factori: alterarea, la confluenþa mileniilor a convigerilor religioase(nu doar calvine sau creºtine în general), coruperea devoþiunii ºi scãderea nivelului de culturã chiarºi în societãþile intelectualizate.

Cuvinte-cheie: Max Weber, capitalism, crizã, morala protestantã, etica succesului, culturã.

The Protestant Ethics and the Spirit of Capitalism. This title was given by Max Weber to hismost influent work published in the first years of the 20th century. The moral condition created bythe observance of very coherent and well structured religious belief (Weber took into account espe-cially the Calvinism) generates the best chances for the accumulation of the capital resources andfor the constitution of important commencements. This article attributes the crisis of capitalism tothe three factors: the alteration, at the turn of the millennia, of the religious convictions (not onlyCalvinist or, more generally, Christian), the corruption of the national devotion and the drop of thecultural level, even in the intellectual society.

Keywords: Max Weber, capitalism, crisis, protestant moral, the ethic of success, culture.

Abstract

* Diplomat, fost ministru, fost ambasador al României în Grecia.

Page 24: Caiete Critice Lydda

22

Caius Traian Dragomir

nu foarte industrializatã la început de secolXX, ºi continuând cu Italia, Spania ºi, recent,Brazilia, alãturi de popoare în principal cal-viniste, ca modalitate a credinþei religioase,a cãror condiþie apãrea tratatã în lucrarea luiWeber. Ortodoxismul, ca zonã geo-cultur-alã, religioasã, politicã este, în Rusia post-sovieticã, o probã a rapiditãþii posibile înacumularea de capital, într-o formã totaldiferitã de cea postulatã de sociologul ºieconomistul german.

Din punct de vedere personal, prinnaºtere cât ºi prin educaþia sa cea mai tim-purie, Max Weber era, electiv, omul deosebitde potrivit pentru a conexa, cauzal, modeluleconomic liberal-capitalist ºi cultul creºtin-calvinist. Tatãl sãu aparþinea unei familii deindustriaºi bogaþi, pe când mama sa prove-nea dintr-un mediu calvinist de o marestricteþe religioasã. Weber ia în consideraþie,cu precãdere, din calvinism, doctrina pre-destinãrii; printr-o credinþã adâncã în pre-destinare, omul se socoteºte obligat, pe de oparte, la o angajare socialã solidã ºi, pe dealtã parte, la o existenþã austerã, severã,serioasã. In aceste condiþii, acumulareacapitalurilor va fi o consecinþã fireascã, însocietatea calvinistã, ºi va decurge în ritmulcel mai accelerat. Teza sa a fost nu rareoricriticatã, dar ea pãrea sã se verifice prin suc-cesele revoluþiei industriale ºi prin apariþiaunor societãþi capitaliste puternice în lumeaanglo-saxonã, germanicã ºi nordicã. Esteevident cã, raportând ideile weberiene latoatã aceastã arie de civilizaþie, nu trebuieavut în vedere prin conceptul de “eticãprotestantã” doar morala decurgând dincalvinism, ci aceea, foarte asemãnãtoare dealtfel, a tuturor celorlalte forme de protes-tantism – iniþial, precum luteranismul, saunumeroasele variante, generic numite neo-protestante. Drept este cã protestantismultinde în mai mare mãsurã decât ortodoxia ºicatolicismul sã promoveze dezbaterea, maiexact dialectica aplicatã ideilor eticii, social-itatea concretã a comunitãþii religioase ºimisionarismul. Socotesc eronat sã încercmãcar sã apreciez aici dacã aceasta înseam-nã cã omul protestantismului diferã – înplanul umanitãþii sale reale, esenþiale – deomul altor credinþe. A distinge – deci dis-

crimina – în sânul umanitãþii fiinþei ome-neºti este fie infantilism, fie manipulare aconºtiinþelor ºi, oricum, o eroare ºi un gravpãcat. În manifestarea sa concretã, decur-gând, evident, din doctrinã, protestantismuloferã însã particularitãþi care pânã la unpunct – pânã la un punct în istorie – îl potfavoriza în acþiunile de structurare capita-listã a unei naþiuni, reducând, în parte, ºidezavantajele sociale pe care capitalismul legenereazã în mãsura în care se manifestãîntr-un cadru etic, sau juridic ºi statal,destructurat, deconstruit, laxist.

Ceea ce se observã însã astãzi, când amvãzut cum o þarã budist-shintoistã poateconcura capitalismul oricãrei þãri creºtine,pentru ca ulterior mari popoare, confuciene,hinduse, ori catolice sau ortodoxe pot redi-recþiona economia lumii, nu ne poate con-duce decât la douã variante de interpretare:sau factorul etic-religios nu joacã niciun rolîn dezvoltarea civilizaþiei economice, saufiecare autenticã religie, puternic struc-turatã ºi aptã sã atragã fiinþarea umanã înorizontul transcendenþei, este capabilã sãdezvolte o eticã de naturã a permite omuluiîmplinirea sa istoricã deplinã, inclusiv încalitate de creator, producãtor, al material-itãþii condiþiei sale de existenþã. Istoric însã,credinþã ºi societate au fost caractere conju-gate în civilizaþiile indiferent care vor fi fostele.Credinþa a fost adesea defectuoasã,socialitatea la fel, dar sigur este cã douã ide-ologii profund ateiste, una substituind tran-scendenþa, ca entelechi comunã tuturoroamenilor, prin idealizare biologicã a rasei,iar cealaltã printr-un economism uni-formizant, de clasã, au eºuat lamentabil ºitragic, aceasta inclusiv, sau mai ales, cadeteriorare gravã a capacitãþilor productive.Ne rãmâne sã spunem cã orice modalitateautenticã a credinþei, deschizând o cale cãtreo formã de viaþã mai înaltã faþã de cea a vul-garitãþii concretului, deþine puterea de aorganiza etic existenþa pentru realizareaunui succes material care poate purta saunu purta numele capitalismului. Iisus însuºispune (Marcu 10, 29-30): „... nu este nimenicare sã fi lãsat casã... holde, pentru Mine ºipentru Evanghelie ºi sã nu primeascã acum,în veacul acesta, de o sutã de ori mai mult...

Page 25: Caiete Critice Lydda

23

"Etica protestantã ºi spiritual capitalismului"

iar în veacul viitor, viaþa vecinicã” – estedrept însã cã El, Fiul lui Dumnezeu, adaogã:„împreunã cu prigoniri”. Nu voi angaja aiciniciun fel de analizã ori comentariu privitorla relaþia afectivã dintre eticã, religie ºieconomia de succes – este sigur însã cã,fiind o activitate umanã fundamentalã, pro-ducerea de valori materiale, acumulareaacestora, distribuirea lor, deci viaþa econo-micã, nu se poate reduce la ea însãºi; econo-mia nu poate fi conceputã ºi constritã dinunghi exclusiv economist. Clemanceau

spunea cã „rãzboiul este ceva prea impor-tant spre a fi lãsat pe mâna militarilor”);parafrazând putem spune, extrapolândtotodatã principiile din spatele tezelor luiMax Weber, cã economia este ceva preaimportant spre a fi lãsatã doar în seamaeconomiºtilor ºi a oamenilor de afaceri.Aceasta nu înseamnã cã spiritualitatea tre-buie sã dicteze economicului, dar poate creaacestuia un cadru adecvat focusãrii efortu-lui uman de producere ºi potrivitei dis-tribuiri a rezultatului material. Credinþa

Page 26: Caiete Critice Lydda

este astãzi în mai multe zone geopolitice,economice sau culturale în regres; a se com-para harta acestui regres, ori declin cu hartacrizei economiei prezentului ºi totul devineclar. Sunt sigur cã în deceniile viitoare, saupoate chiar în anii imediat irmãtori, evoluþialumii musulmane se va înscrie în logicarelaþiei aici prezentate.

Este suficient sã avem în vedere doarproiecþia pânã dincolo de orizont a factoru-lui existenþial uman, pentru a lãmuri deter-minãrile socio-economice ale istoriei, pre-cum ºi riscurile sau eºecurile acestora,numeroase, de duratã ºi specific distribuitegeografic în civilizaþie? Evident: nu.Voiîncerca menþionarea a încã douã elementede suport istoric al fenomenului economic;ambele nu necesitã decât argumentareasimplã, consistând în aducerea în discuþie aunor observaþii elementare.

Ideea naþionalã, în forma ei vie, acceptatãde marea majoritate a unui popor, asimilatãorganic de fiecare membru – sau aproapefiecare – al unei comunitãþi naþionale, are oforþã de impulsionare a vieþii economice înacelaºi timp directã ºi extrem de puternicã.O creaþie de geniu poate fi opera unui sin-gur om; economia este gestionarea invenþi-ilor – o invenþie poate aparþine lui Edison,lui Krup, lui Bell, Morse, Siemens, Daimler,Tesla, Westinghouse, ori Gates; odatãapãrutã invenþia, ea intrã în economie, încivilizaþie, multiplicatã. Fiecare produs,derivând dintr-o invenþie, reprezintã con-tribuþia, în serie, sau simultanã, a unui marenumãr de oameni; aceºti oameni trebuie sãaibe încredere unii în alþii, trebuie sã fie rec-iproc responsabili, sã aibe, astfel, elementeidentitare comune ºi respectate. Aºa ceva seîntâmplã doar atunci când fiecare crede înnaþiunea sa. Principiul naþional nu are niciolegãturã cu naþionalismul ºovin, ci doar cudemnitatea unei identitãþi personalã ºicolectivã, în acelaºi timp. Toate marile pu-teri economice sunt þãri profund aderente laidentitatea ºi idealul lor naþional – numeleacestora nu mai necesitã sã fie dat.

În sfârºit, este cultura – economia nupoate fi rezultatul ignoranþei; nevoia de cul-turã, în economie, creºte, în plus, odatã cuevoluþia societãþilor umane. Nu este vorba

aici doar de formarea profesionalã a munci-torilor, a inginerilor, a tehnicienilor, ci decultura, atât cea universalã, cât mai ales ceaspecificã, dar ºi politicã, socialã, comuni-caþionalã, istoricã, a ºefilor sistemelor eco-nomice private, a conducãtorilor insituþiilorde orientare economicã, strategicã, a guver-nelor. Iluziile, falsele teorii, imprecizia cu-noaºterii situaþiilor analoage, în evoluþiaaltor sisteme economice sunt plãtite greu decãtre naþiuni. Din acest triunghi de factori,din condiþionarea eticã raportatã la tran-scendenþa spiritualã a fiinþei umane, dindevotamentul în relaþie cu o identitate na-þionalã ºi dintr-o înaltã formaþie culturalã,în funcþie de nivelul responsabilitãþilor îneconomie, niciun sistem socio-economic ºipolitic nu poate scãpa. Doar în raport cuaceste elemente, cu gradul împlinirii lor încazul unei naþiuni, sau în globalitatea exis-tenþei planetare a omului, speranþele au saunu au sens.

24

Caius Traian Dragomir

Page 27: Caiete Critice Lydda

25

Aflat la Ober-Döbling, la Viena, în ian-uarie 1884, Mihai Eminescu îi scria luiChibici Revneanu între altele: „Ceea ce aºvoi sã ºtiu de la tine este dacã cãrþile ºi ladamea sunt în oarecare siguranþã ºi dacã potspera sã le revãd”. În acelaºi an, de dataaceasta de la Iaºi, unde se afla la „HotelRomânia” (vechiul han al lui Bacalu) „într-ohulubãrie puþin recomandabilã din oricepunct de vedere, e lesne de înþeles cã nu amunde pune lucrurile mele, încât ar fi foartebine dac-ai pãstra tu încã câtva timp aºa-numita mea ladã, deºi presupun cã acestlucru nu e tocmai plãcut”. Lada se aflase

mai întâi în posesia lui I. Slavici, apoi a luiSimþion, de la care a trecut la Chibici ºi înfine la T. Maiorescu. Au început apoi, dupãdecesul poetului, intervenþiile îngrijorate cuprivire la soarta manuscriselor acestuia. Lacine sunt manuscrisele lui Eminescu!, se între-ba Ilarie Chendi în Floare-albastrã (15 iunie1899): „Cel ce le are – scria acesta – ºi nu le-a dat la luminã pânã acum comite o ade-vãratã crimã atât faþã de memoria ilustruluimaestru, cât ºi faþã de þara aceasta în caretrãieºte ºi care devorã orice cuvânt rãmas dela gloriosul ei fiu. Cine poate sã rãspundã laaceste întrebãri rãu face tãcând!” Cineva,

* Senior editor, Bucureºti; Senior Editor, Bucharest.

Iordan DATCU*Avatarii ale manuscriselor

lui Eminescu

Autorul se referã la istoria manuscriselor lui M. Eminescu, subliniind starea de neliniºte din presaliterarã dintre 1889 ºi 1902, ºtiut fiind faptul cã scriitorul avea o ladã în care îºi depozita lucrãrile.Teama ca aceasta sã se fi pierdut a dispãrut când T. Maiorescu a donat-o Bibliotecii AcademieiRomâne. Editare a manuscriselor a durat aproape un secol, prin eforturile lui Perpessicius,Constantin Noica sau Eugen Simion. Dupã încheierea muncii de editare electronicã ºi de curãþarea textelor (2009, 35 de volume, 14000 de pagini), s-au gãsit persoane care sã conteste calitateaproiectului. Toate aceste polemici au fost adunate în volumul "Avatarii ale manuscriselorEminescu, Cuvânt înainte de Eugen Simion, culegere alcãtuitã de Anca Silvia Bogdan ºi MarinDiaconu, Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã, Bucureºti, 2009).

Cuvinte-cheie: M. Eminescu, manuscrise, editare, ediþie electronicã, polemici.

Eminescu's Manuscripts Avatars. The author refers to the history of M. Eminescu's manu-scripts, underlining the anguish from the literary press between 1889 and 1902, knowing that thewriter had a case in which deposed his works. The fear that it might have been lost disappearedwhen T. Maiorescu donated it to the Romanian National Library. The issuance of the manuscriptlasted near a century, throughout the efforts of Perpessicius, Constantin Noica or Eugen Simion.After the electronic work and the texts' cleanings were ended (2009, 35 volumes, 14000 pages),some people contested the project's quality. All those polemics were gathered in the volume"Eminescu's Manuscripts Avatars" (2009, Foreword by Eugen Simion, selection by Anca SilviaBogdanand Marin Diaconu, National Foundation for Science and Art, 2009).

Keywords: M. Eminescu, manuscripts, issuance, electronic edition, polemics.

Abstract

Page 28: Caiete Critice Lydda

26

Iordan Datcu

care a semnat Un Eminescian, în Epoca (21iunie 1899) declarã cã ºtie la cine se aflãmanuscrisele, la „o personalitate literarã cufoarte mare trecere”, dar n-o deconspirãpentru cã vrea sã „trãiascã liniºtit restulzilelor” pe care le mai avea de trãit. La 25ianuarie 1902, preºedintele AcademieiRomâne, P.S. Aurelian, a dat citire scrisoriilui Titu Maiorescu, în care acesta spunea,printre altele: „De la Michail Eminescuposed - dãruite mie de dânsul în diferiteocasiuni – multe manuscrise, parte poesiipublicate, parte încercãri, fragmente ºi vari-ante de poesii nepublicate, parte studii, tra-duceri ºi articole din presã.” Dupã ceAcademia a intrat în posesia lãzii lui Emi-nescu, Ilarie Chendi, bibliotecar, din toamnaanului 1898, la Biblioteca Academiei, revinecu articolul Cronica mea, din Tribuna poporu-lui (2/13 februarie 1902) cu consideraþiirezultate „dupã o fugitivã frunzãrire princaietele lui Eminescu”. Alexandru Vlahuþã,în articolul din Semãnãtorul (14 aprilie 1902),se referã la manuscrise recenzând ediþia luiNerva Hodoº, M. Eminescu, Poezii postume.Nerva Hodoº, din 1891 funcþionar laBiblioteca Academiei Române, declarã, înarticolul Manuscrisele lui Eminescu, dinVoinþa naþionalã (17/30 mai 1902), pe bazacercetãrii manuscriselor: „În ele se poatevedea marea sforþare pe care a fãcut-o poet-ul ca sã-ºi îmbogãþeascã vocabularul, sã-ºipoleiascã versurile, sã gãseascã noi ritmuriºi sã devie în sfârºit, astfel, poetul impecabilºi senin al Luceafãrului, unul din capodoper-ile literaturei noastre.” Peste un deceniu, G.Ibrãileanu, în articolul Eminescu postum, dinViaþa româneascã (1912, nr. 9), se declarãîmpotriva publicãrii postumelor fiindcã„Eminescu nu e, nu poate fi altul decât acelace a voit sã fie el însuºi. Tot ce n-a voit sã fieel însuºi, e foarte util pentru priceperea poe-tului, dar nu e adevãratul Eminescu. Acolounde Eminescu n-a pus toatã arta sa, nu maieste el. Avem noi dreptul sã pronunþãmvreo opinie asupra talentului sãu, judecânddupã vreo postumã?” Nicolae Iorga, în Noteistorice asupra editãrii operei poetice a luiEminescu, citite la Academia Românã la 1martie 1929, a încheiat astfel: „Dar e o dato-rie pentru noi, pãstrãtorii preþioaselor ca-

iete, pentru noi care am îngrijit atâta timpmoºtenirea literarã a lui Alecsandri, sãîncepem printr-o comisie la care bucuros aºprimi sã mã alipesc, ediþia integralã a luiEminescu, care trebuie sã fie un monumentºi pe care n-o poate da decât AcademiaRomânã.” Tot Iorga, în Revista istoricã(1933), scrie cã este o obligaþie majorã caEminescu sã fie editat integral: „Orice rânddin Eminescu meritã sã fie tipãrit.” A fost ºiopinia lui G. Cãlinescu: „Nu e nimic defãcut cu caietele astea decât sã fie editateîntocmai.” La 4 mai 1938, C. Panaitescu, înSemnalul, reproºa Academiei cã a uitatpromisiunea „de a fotografia ºi tipãri învolum manuscrisele lui Mihai Eminescu”,adãugând cã „este pãcat, pentru cã mãsuraaceasta de utilitate literarã ºi de prevedere,în acest timp, ar fi trebuit extinsã asupraunui întreg stoc de acte ºi documente cãroratimpul a ºi început sã le imprime pecetea sanecruþãtoare.” „Perpesicius, în prefaþa la M.Eminescu, Opere, voi. I (1939)”, mãrturiseºtecã demersul sãu laborios s-a întemeiat„numai pe tezaurul, de nepreþuitã valoare almanuscriselor eminesciene, ca ºi pe neis-tovitele depozite ale Bibliotecii” (Acade-miei).

Trecem peste alte aprecieri asupra opereipoetului, ºi ele importante, scrise, spreexemplu de C. Rãdulescu-Motru, PetruCreþia, D. Vatamaniuc, Mihai Ciurdariu ºialþii, pentru a ajunge la Constantin Noica,filozoful care a publicat un volum întregdespre capitala problemã a manuscriselor,Introducere la miracolul eminescian (1991), încare a inclus articole scrise în anii 1968,1977, 1980, 1981 ºi 1987, în care salvarea ma-nuscriselor e vãzutã, pentru prima datã, înalt mod. Constatând, cu imensã amãrã-ciune, cã de-a lungul anilor nu s-a reuºit ostatuie a lui Eminescu, o catedrã Eminescu,un anuar Eminescu, o ediþie integralã aoperei sale, filozoful scrie ultimativ: „Este,în schimb, ceva care se poate face, care trebuiefãcut ºi care intereseazã mai mult decât ostatuie, o catedrã, un anuar, ceva care echi-valeazã cu operele complete, este editareaîntocmai, facsimilarea Caietelor lui Emines-cu.” A adus în sprijinul propunerii, nume-roase ºi imbatabile argumente; caietele

Page 29: Caiete Critice Lydda

27

Avatarii ale manuscriselor lui Eminescu

„aratã nu numai câtã învrednicire aveaEminescu, dar ºi câtã vrednicie, ceea ce ebine ca omul tânãr de astãzi sã ºtie; apoi cai-etele reprezint un adevãr de viaþã, fascinant,din mijlocul cãruia þâºnesc gânduri „fru-museþi neaºteptate”; ele îl revelã pe „neºtiu-tul” Eminescu; extraordinar în ele e „între-gul” lor; ele dau „o imagine a pietãþii faþã deculturã pe care nu ºtiu câte alte naþiuni o potproduce”; facsimilarea manuscriselor le vaface accesibile ºi nespecialiºtilor; cititorul„va recãpãta de aci puteri, ca din apelenoastre vii”; manuscrisele vor arãta „ceînseamnã împletirea necesarã dintre univer-sal ºi naþional”, în ele fiind „subsolul geniu-lui, dacã vreþi, haosul germinativ”; în fine,ediþia integralã a operei eminesciene „nupoate înlocui niciodatã Caietele”.

Noica a scris, a conferenþiat, a încercatpeste tot sã obþinã acceptul pentru înfãp-tuirea marelui proiect. N-a putut învingeinerþia româneascã. Eugen Simion, care întinereþea sa, ca membru în colectivulPerpessicius, a cercetat cu aviditate manu-scrisele eminesciene, a tipãrit o ediþie cuproza poetului ºi a publicat o carte despreel, a înþeles cã nu trebuie sã fie o rupturãîntre generaþii mãcar în marile proiecte aleculturii române. ªi-a asumat, împreunã cuAcademia Românã ºi cu Biblioteca Acade-miei Române, reproducerea prin facsimilarea manuscriselor din cele 23 de caiete,însumând 14 000 de pagini, a obþinut, prinMinisterul Culturii, în vremea ministeriatu-lui lui Ion Caramitru, un scaner performantºi a încredinþat înfãptuirea scanãrii luiMircia Dumitrescu, profesor universitar laBele-Arte ºi doamnei Gabriela Dumitrescu,ºefa secþiei de manuscrise de la BibliotecaAcademiei. Tipãrirea, între anii 2005 ºi 2009,în 35 de volume, a caietelor eminesciene, afost întâmpinatã elogios de Ion Simuþ, IoanBuduca, Constantin Barbu, Alex. ªtefãnescu(articolul acestuia se intituleazã S-a împlinitvisul lui Noica), Dan Mircea Cipariu, MihaiCimpoi, Ion Cristoiu, Ion Spânu, AdrianPãunescu. Pe de altã parte, Ioana Bot a con-testat ediþia, scriind între altele: „Aceasta nue o ediþie geneticã ºi electronicã a manu-scriselor eminesciene, ci un pictorial cu

poze ale paginilor, de complexitatea infor-maticã a CD-urilor oferite ca suvenire lanunþi, botezuri ºi absolviri”. Mai mult decâtatât, un ins a fãcut un denunþ penal, în carea spus cã proiectul „a costat bugetul de statpeste douã milioane de dolari pânã astãzi”.Eugen Simion le-a rãspuns Ioanei Bot ºiautorului denunþului, un om de afaceri dinTimiºoara, cã a avut doar rolul de coordo-nator al acestui proiect de interes naþional,cã n-a fost administrator al proiectului,administrarea fiind efectuatã de serviciifinanciare ale Academiei Române, aleEditurii Academiei Române (la voi. I-IV) ºide contabilitatea Bibliotecii AcademieiRomâne, cã el n-a încasat „nici un leu”, cãproiectul n-a costat douã milioane de dolari,ci doar aproximativ 608.000 euro. Comen-tând trimiterea sa la D.N.A. (Direcþia Na-þionalã Anticorupþie), Eugen Simion a scrisîntre altele: „Parcã este un blestem. Cândreuºim sã facem ceva, ne supãram, protes-tãm, bârfim la infinit, publicãm articole firo-scoase prin gazete ºi, când epuizãm acestemijloace, gãsim câte un om de afaceri, tânãrºi liberal, care face un «denunþ penal». Ce seîntâmplã cu lumea româneascã? Care-imorala acestei fabule nenorocite? Ca rãs-puns posibil, îmi vine în minte, din nouimprecaþia lui Noica: «Mama ei de nemerni-cie româneascã». Apoi zicala româneascãdin ce în ce mai actualã în tranziþia româ-neascã: «nici o faptã bunã nu rãmâne ne-pedepsitã». Am verificat de mult timp ºi îndiverse ocazii înþelepciunea acestor vorbe,dar trãgeam nãdejde ca, în faþa lui Emines-cu, spiritul nostru de cârtire ºi dorinþa noas-trã sãlbaticã de rãzbunare se ruºineazã. Nicivorbã. M-am înºelat. Nemernicia mergeînainte, nu se lasã intimidatã... Ea capãtãuneori forme dilematice...”

Luãrile de cuvânt în chestiunea manu-scriselor poetului ºi reacþii stârnite deapariþia celor 35 de volume se gãsesc învolumul Avatarii ale manuscriselor Eminescu,cuvânt înainte de Eugen Simion, culegerealcãtuitã de Anca Silvia Bogdan ºi MarinDiaconu, apãrut la Fundaþia Naþionalã pen-tru ªtiinþã ºi Artã, Bucureºti, 2009, 206 p.),care mi-a fost sursa acestor însemnãri.

Page 30: Caiete Critice Lydda

28

Spiritul critic al lui Ibrãileanu sau, dim-potrivã, studiile reunite de Zeletin înBurghezia românã? La atât, adicã la o simplãîntrebare, se reduce destinul critic deaproape 90 de ani al Istoriei civilizaþiei românemoderne de E. Lovinescu (3 vol., 1924-1925)ºi al teoriei expuse acolo, adicã al sincronis-mului. Un destin neaºteptat ºi ciudat, tre-buie spus. Jumãtate scris, iar jumãtatenescris. Acoperind, jumãtate, cam tot ce s-aafirmat cu sens, în bine sau în rãu, dar maiales în rãu, despre o lucrare care nãzuia sãvinã cu o explicaþie obiectivã, guvernatã delegi, a formãrii civilizaþiei române moderne,capitaliste, ºi sfârºind prin a fi consideratãsuportul unei interpretãri fãcute “ din câr-peli ciupite de ici ºi de colo “, dupã expresiatânãrului M. Ralea. Dezvãluind, cealaltãjumãtate, cam tot ceea ce nu s-a înþeles ºi nu

s-a spus, pânã astãzi, despre o carte-sur-prizã, o carte-enigmã, care continua sãnedumereascã, sã irite ºi sã suscite polemiciaprinse pânã de curând. ªi anume: împreju-rarea de a fi prima – ºi singura, deocamdatã –apãrare sistematicã a ideii “formelor fãrã fond”din cultura românã, ca replicã directã la noile,pe atunci, ºi extrem de provocatoarele studiice aveau sã fie reunite de Zeletin înBurghezia românã din 1925.

Aceasta aratã ºi originalitatea realã a sin-cronismului, teoria progresului unitar alumanitãþii, contestatã, de la bun început, fieîn favoarea lui Gherea, fie a lui Ibrãileanu,fie a amândurora la un loc ºi a unor autorimult mai obscuri. Nici unul dintre ceipomeniþi nu putea sã decidã, însã, într-ochestiune atât de actualã precum con-testarea teoreticã solidã a ideii formelor fãrã

* ªcoala postdoctoralã: „Valorificarea identitãþilor culturale în procesele globale”.

I. MADOSA*E. Lovinescu, apãrãtor

al "formelor fãrã fond"

Sintezã a proiectului postdoctoral în ªtiinþe filologice, textul de faþã urmãreºte sã demonstrezemodalitatea în care E. Lovinescu - în foarte controversata sa Istoria civilizaþiei române moderne(1924-1925) - a fost un vaºnic apãrãtor al ideii maioresciene a "formelor fãrã fond" in culturaromânã. Prin urmare, þinta polemicã a acestui efort nu este Ibrãileanu, cum a afirmat Cãlinescu, ci Zeletin,adeptul ideii "formelor fãrã fond", dar în accepþiunea burgheziei româneºti.

Cuvinte-cheie: culturã ºi civilizaþie româneascã, modernitate, forma fãrã fond, T. Maiorescu

The résumé of a planned Doctor's Degree in Philological Sciences, this text is meant to demon-strate why E.Lovinescu - by his extremely controversial History of Modern Romanian Civilisation(1924-1925) - was an ineluctable defender of Maiorescu's idea of "forms without essence" inRomanian Culture.Therefore the polemical target of the work is not Ibrãileanu, as Cãlinescu said, but Zeletin, the sup-porter of the idea of "forms without essence" by the means of the Romanian Bourgeoisie

Keywords: Romanian culture and civilisation, modernism, forms without essence, T. Maiorescu

Abstract

Page 31: Caiete Critice Lydda

29

E. Lovinescu, apãrãtor al "formelor fãrã fond"

fond, a contrastului atât de bãtãtorit dintreformã ºi fond în devenirea României mod-erne, post-paºoptiste: pur ºi simplu, pentrucã nu se confruntase cu ea! Noutatea lucrãriilui E. Lovinescu, sub acest aspect, este abso-lutã.

“Din spirit de emulaþie, - spunea G.Cãlinescu, în inefabila sa Istorie a literaturiiromâne de la origini pânã în prezent – E.Lovinescu voi sã rãspundã lui G. Ibrãileanucu sistemul sãu sociologic ºi estetic. Istoriacivilizaþiei române moderne e o replicã maivoluminoasã la Spiritul critic “. Existã,desigur, pe lângã simplitatea genialã aspunerii, destule argumente care sã sprijineipoteza marelui critic: faptul cã atât Istoriacivilizaþiei, cât ºi Spiritul critic denotã o per-spectivã de sociologie a culturii asuprafenomenului românesc, evidenþiind o poz-iþie net favorabilã procesului nostru demodernizare, europenizare sau occiden-talizare din secolul XIX; faptul cã “sistemul”sociologic ºi estetic elaborat de Ibrãileanudobândise o faimã binemeritatã, iarraportarea creatoare la el ar fi putut sã parão necesitate; în sfârºit, faptul cã între autoriicelor douã lucrãri intervenise o binecunos-cutã rivalitate de ordin literar, ceea ce fãcea

cu atât mai plauzibilã ºi o “replicã” lanivelul ideilor. Existã, însã, ºi multe argu-mente împotrivã. Le voi aminti doar pe celemai importante. De ce, mai întâi, o replicãpolemicã în 1924 la un studiu apãrut în 1909(dacã, fireºte, cuvântul “replicã” înseamnãaici ceea ce se poate bãnui: “rãspunspolemic dat afirmaþiilor cuiva”)? În aldoilea rând, raportarea excesivã la Spiritulcritic este puþin suspectã ºi evocã prea multcelebrele revendicãri de paternitate ale luiIbrãileanu însuºi asupra unor segmenteesenþiale ale Istoriei civilizaþiei sau a loculuiproeminent conferit de el ideii de interde-pendenþã. De altfel, succinta caracterizare alui G. Cãlinescu se încheie, fãrã echivoc ºifãrã alte comentarii, prin contestarea origi-nalitãþii lucrãrii lui E. Lovinescu ºi prinaºezarea ei sub rangul atribuit Spiritului crit-ic. “Curios, - mai spune el – ideea de bazã echiar aceea a criticului ieºean, care susþinuseîn culturã un punct de vedere liberalo-rev-oluþionar. E. Lovinescu admite ºi el intrareaîn civilizaþie direct prin revoluþie, adicã prinimitaþie. Materialul documentar e bogat,cartea interesantã, lipseºte verva dialecticãinimitabilã a lui Ibrãileanu, acel stil rosto-golit care excitã gândirea ºi o face sãdescopere la fiece pas alte cãrãri”.

Cuvinte memorabile, nici vorbã, impre-sionante prin capacitatea de a surprindefigura spiritualã a unui autor, pãrtinitoare,însã, ºi nedrepte. E chiar atât de sigur cãexprimarea unui punct de vedere “liberalo-revoluþionar” reprezintã cheia de boltã aSpiritului critic? Si cã opiniile celor doiautori coincid atât de mult în aceastã priv-inþã?

Evident, tema propriu-zisã a luiIbrãileanu, fost militant socialist, convertitla liberalism, o reprezintã examinarea acelui“spirit critic” pe care el îl vedea apãrut pe la1840, odatã cu programul Daciei literare, ºicare ar fi “prezidat” la introducerea culturiioccidentale necesare în România. Nu esteexclus, deºi acest lucru nu s-a observatniciodatã, ca autorul Spiritului critic sãsusþinã o atare opinie prin opoziþie cuGherea, ideologul primei noastre miºcãrisocialiste, cel care reproºa tinerimii liberalede la 1848 cã a copiat “fãrã nici o criticã”

Page 32: Caiete Critice Lydda

30

I. Madoºa

instituþiile burgheze ale Apusului, chiar pecele care se dovediserã falimentare. „A copi-at, a copiat ºi, în sfârºit, a ajuns unde ovedem” – exclama Gherea, cu vãditã iritare,în articolul-program Ce vor socialiºtiiromâni?, din 1885-1886. Ei bine, capitolulconsacrat de Ibrãileanu criticii sociale anti-liberale a socialiºtilor, devenit repede cele-bru pentru acuza de „reacþionarism” (!)adusã unor oameni cu idealul în viitor, seaxeazã pe analiza studiului-program al luiGherea ºi a cerinþei sale de discernãmânt înrelaþia imitativã cu Occidentul. Poziþia luiIbrãileanu? Poziþia sa era, acum, diametralopusã celei a ideologului socialist: tocmaiexistenþa unui spirit critic activ ºi eficient laînceputurile procesului nostru de modern-izare, de introducere a culturii ºi a formelorpolitice apusene în România. Dar, nu pestetot ºi nu oricum. Neajunsul copierii fãrãcriticã îl rezerva el doar revoluþionarilor ºioamenilor de culturã din Muntenia, maitemperamentali din fire, pe când bãrbaþii deseamã ai Moldovei, un Kogãlniceanu, unRusso ºi alþii, ar fi vegheat cu tact ºi pri-cepere la apariþia fãrã dureri a culturiinaþionale...

Or, dacã aceasta era „ ideea de bazã” aSpiritului critic, trebuie spus cã, departe de aºi-o însuºi, E. Lovinescu o combate ºi o resp-inge integral, în favoarea unei aºa-numitelegi a imitaþiei totale sau revoluþionare,specificã intrãrii în contact a douã culturi deamplitudine net diferitã. „Sub raportul civi-lizaþiei sale, - spune criticul – România eraîn astfel de condiþii, încât introducereaformelor nu se putea face decât integral ºinu prin selectare. Pe de o parte, excesivadiferenþã de nivel faþã de civilizaþiaApusului a creat în noi un puternic senti-ment de inferioritate ºi, deci, o aprigã dor-inþã de bruscã egalizare ºi de câºtigare atimpului pierdut. Iar pe de alta, o epocã înadevãr revoluþionarã ca aceea de la 1848 nu-ºi putea decât impune mecanismul pene-traþiunii de sus în jos ºi în mod integral”(Istoria civilizaþiei române moderne, Ed.Minerva, Bucureºti, p.303).

Revoluþionar, studiul lui Ibrãileanu eraprintr-o singurã idee, la care face aluzie G.Cãlinescu: prin afirmaþia cã românii, con-

damnaþi de istorie la o viaþã de „pãstorie”,timp mai bine de o mie de ani, n-au creat„aproape nimic”, pânã în secolul XIX,împrumutând „aproape tot”. Dar, ipotezaunui asemenea adamism cultural, corectat deliberali, este exprimatã de el doar în treacãt,în capitolul I al studiului, ºi este departe deponderea deþinutã de examinarea „spiritu-lui critic”. Pe de altã parte, E, Lovinescu oputea întâlni, mult mai apãsat, în Influenþafrancezã asupra spiritului public în România,excepþionala tezã de doctorat de la Sorbonaa lui Pompiliu Eliade, din 1898, undeformeazã chiar axul central al demon-straþiei.

Ceea ce nu înþelegea Ibrãileanu, prinacuzele sale de „plagiat” la adresa lui E.Lovinescu, ºi ceea ce, din pãcate, nu observãnici G. Cãlinescu, este poziþia istoricã totaldiferitã în care el ºi rivalul sãu bucureºteanse aflau faþã de procesul nostru de modern-izare. Prin Spiritul critic ºi prin toatã activi-tatea Vieþii româneºti, Ibrãileanu susþinuse,indiscutabil, introducerea formelor nouã,liberale, în România, iar acum se simþeaofensat de apariþia unei lucrãri care apãraaceleaºi valori europene, fãrã a-i recunoaºterolul de înainte-mergãtor. Suprapunerea,însã, ºi ingratitudinea erau doar aparente.Pe vremea Spiritului critic ºi a polemicilor deidei cu Gherea, era util ºi însemna ceva sã fiiliberal ºi sã aperi introducerea formelornouã, occidentale, aºa cum a fost fãcutã.Acum, însã, era vorba de cu totul altceva: denecesitatea apãrãrii teoretice a înseºi ideii„formelor fãrã fond” ca atare, în faþa ataculuifãrã precedent al lui Zeletin.

Apãrându-se pe sine, într-un sens maispecial, care se va vedea de îndatã, E.Lovinescu apãra, explicit, un principiuspeculativ fãrã de care însuºi Spiritul critic ºimulte alte „sisteme” de aceeaºi naturã nu arfi fost posibile...

Dacã ideea „replicii” la studiul luiIbrãileanu nu pare acceptabilã, pânã laurmã, sunt mai exacte ºi mai convingãtoarealte explicaþii date gestului teoretic al lui E.Lovinescu? În studiul sãu introductiv la ed.a-2-a, recuperatoare, a Istoriei civilizaþiei,din1972, Z. Ornea se distanþeazã, într-adevãr,de cuvintele lui G. Cãlinescu, amintite

Page 33: Caiete Critice Lydda

31

E. Lovinescu, apãrãtor al "formelor fãrã fond"

potrivit Compendiului din 1946, dar le sub-stituie o mizã oarecum ex-centricã, prepon-derent literarã ºi preponderent „militantã”,nu teoreticã sau speculativã. Vizate desãgeþile criticului nu ar fi atât opiniile socio-logice ºi estetice ale lui Ibrãileanu, câtcurentele literare „conservatorist-tradiþion-aliste” ale momentului, de la „direcþia rean-imatã a sãmãnãtorismului” ºi unele „vagilicãriri” de poporanism, evoluate spreþãrãnismul doctrinar, la gândirismul incipi-ent, nãism ºi alte „isme”. De ce, totuºi, olucrare pretenþioasã, de sociologie a culturii,iar nu una mai specificã, de criticã literarã?Din raþiuni de pragmatism, de eficienþãsporitã, explicã exegetul. Resuscitate sauapãrute îndatã dupã întâiul rãzboi mondialºi constituirea României Mari, curenteleincriminate îºi trãgeau seva din opoziþiafaþã de promovarea spiritului modern în lit-eraturã ºi, în plus, erau tributare prejude-cãþii comune cã întregul nostru proces demodernizare, iniþiat în secolul XIX, ar fi fostlipsit de substanþã etnicã, naþionalã. Deaceea, înglobarea argumentului sociologicîn acþiunea criticã pro-modernistã a lui E.Lovinescu devenea o necesitate. Menitã sãaºeze pe un „fundament sociologic” solidacþiunea pentru promovarea spirituluimodern ºi antitradiþionalist în culturã,Istoria civilizaþiei era o lucrare binevenitã ºiumplea un gol evident.

Pare ciudat, dar aceastã mizã pur liter-arã, atribuitã unei cãrþi de sociologie a cul-turii, duce, inevitabil, cu toate laudele risip-ite la adresa „corectitudinii” politice a inter-pretãrii, la o nouã ºi severã contestare aoriginalitãþii ei teoretice. ªi pentru Z. Ornea,ca ºi pentru Ibrãileanu, sincronismul –asimilat cu mai cunoscuta tezã a interde-pendenþei – este o teorie preexistentã Istorieicivilizaþiei. „Ideea de sincronism – spunecriticul – data la noi la ora când îºi concepeaLovinescu lucrarea. Excluzând alte surse, sãspunem mai puþin limpezi, la Gherea ideeainterdependenþei a fost expusã cu o claritatedefinitivã, aceasta constituind suportulîntregii demonstraþii în lucrãri precum Cevor socialiºtii români, Cuvinte uitate,Neoiobãgia [...] Ideea de interdependenþãstrãbate, de asemenea, întreaga lucrare a lui

Ibrãileanu Spiritul critic în cultura româneascã(1909)”. Noutatea, aici, stã doar înechivalarea interdependenþei / sincronis-mului cu „vechea idee” potrivit cãreiaschimbarea ciclului de evoluþie a Românieis-a fãcut, la mijlocul secolului XIX, „caurmare a raporturilor necesare cu þãrileeuropene avansate” ºi în împingerea orig-inilor sale spre aceastã perioadã, spre niºtesurse anonime ºi incontrolabile – „de lacartea ºi studiul purtând semnãturi de pres-tigiu pânã la articolul pedestru de gazetã”.Mai modest, Ibrãileanu se oprea la faimoasa„orbitã” a lui Gherea, consideratã de multãlume ºi „lege” sociologicã originalã. În real-itate, prin Gherea, dupã cum voi arãta cualtã ocazie, ideea de interdependenþãprovine în cultura noastrã dintr-o operãfoarte cunoscutã generaþiilor mai noi deromâni: din Manifestul Comunist al lui Marxºi Engels! Exclus, prin urmare, dacã e sãpãstrãm o anumitã proprietate a termenilor,ca utilizarea ei sã fi devenit un loc comun alpublicisticii noastre de dinainte de apariþiaprimei miºcãri socialiste în România. Câtpriveºte relaþia lui Ibrãileanu cu interdepen-denþa, ea se rezumã la preluarea ideii luiGherea de presiune unilateralã a mediuluiinternaþional asupra dezvoltãrii unorpopoare ºi includerea pe locul întâi în triadafactorilor determinanþi (alãturi de imitaþie ºinevoie) ai formãrii civilizaþiei române mod-erne. Cu o probitate niciodatã dezminþitã,criticul ieºean recunoºtea, de altfel, aceastãînrâurire.

În sfârºit, Z. Ornea trateazã pe scurt ºipolemica lui E. Lovinescu „împotrivaopiniei lui Zeletin”, dar în termenii exclusivmarxiºti ai raportului de determinare bazã-suprastructurã ºi fãrã a intui implicaþiileextraordinare ale contestãrii ideii de „ formefãrã fond” de cãtre autorul Burghezieiromâne. Iniþiatã de promotorul sincronismu-lui în numele anticipaþiei ideologiculuiasupra factorilor economici, disputa aceasta„nu i-a asigurat victoria”. Zeletin este lãu-dat (dar, alãturi de Gherea!) pentru ºtiinþade a fi aºezat geneza primului nostru capi-talism „pe fundamente rezonabile”.

ªi totuºi! Polemica „împotriva opiniei luiZeletin” nu este un episod printre altele al

Page 34: Caiete Critice Lydda

32

I. Madoºa

Istoriei civilizaþiei, ci reprezintã punctul deplecare ºi nucleul ei constitutiv. Aceasta estelatura pe care n-au reuºit s-o înþeleagã crit-icii sincronismului ºi aceasta e principalaraþiune de a fi a unei lucrãri atât de contro-versate!

Spirit îndrãzneþ, rebel ºi justiþiar, ascuþituneori ca o lamã de ghilotinã, de o formaþieºtiinþificã impecabilã, Zeletin surprindea, lavremea sa, prin tentativa fãrã precedent aaplicãrii determinismului economic marxistintegral la cazul socotit mai curând atipic almodernizãrii României, prin contestareacelebrei teorii junimiste a „formelor fãrãfond” ºi, în consecinþã, prin pretenþia de aface tabula rasa din toatã sociologia noastrãanterioarã, bazatã – grosso modo – pe ea. „Cercetãtorul burgheziei române – spunea el– este izbit de un fapt unic, mãreþ în sine,dar greu de urmãrile ce le-a avut: tot ceea ces-a scris la noi despre dezvoltarea burghe-ziei noastre stã sub influenþa unui singurspirit: a lui Maiorescu. Atât de covârºitoarea fost critica acestei strãlucite personalitãþi,încât a cucerit toate spiritele, izbutind a sfã-râma pânã ºi cultura marxistã a « marxiºti-lor » români (Gherea-n.n.), fãcându-i a vorbiîn limbi necunoscute la ºcoala lor: despreforme sociale fãrã fond, despre evoluþie dela forme spre fond, despre « legi » specialepentru societãþile înapoiate „ (op.cit.,ed.Humanitas, 1991,p.43). Evident, studiilerevoluþionare din Arhiva pentru ºtiinþã ºireformã socialã, reunite apoi în Burgheziaromânã, se înscriu împotriva acestei tendinþetradiþionale, socotite neºtiinþifice, aducândla rampã un punct de vedere inedit, sur-prinzãtor ºi neaºteptat, dar cu multe ecourifavorabile la cei care l-au receptat. ªi, la felde evident, o atare concepþie – fãrã sã fievorba, neapãrat, de vreo intenþie – contraz-icea, printre multe altele, ceea ce aº numisincronismul de dinainte de sincronism, adicãteoria simulãrii-stimulãrii a lui E. Lovines-cu, enunþatã cu mult înaintea Istoriei civiliza-þiei ºi pornitã din aceeaºi rãdãcinã junimistãa „formelor fãrã fond”. Într-un fel, criticulnu avea altã cale decât sã-ºi verifice armeleºi sã treacã la apãrarea propriilor idei...

Istoria civilizaþiei române moderne esteimaginea rãsturnatã a Burgheziei române!

Forme cu fond ºi determinism economic, laZeletin; forme fãrã fond, la E. Lovinescu, înacord cu toatã sociologia noastrã de pânãatunci, rãstignitã încã o datã de Zeletin, înNeoliberalismul (1927), sub numele mai puþincunoscut de „sociologie beletristicã”. Revo-luþie economicã premergãtoare reformelorpolitice ºi instituþionale burgheze, laZeletin, conform traseului similar strãbãtutºi de celelalte state europene; evoluþieinversã, de la formele burgheze spre fonduleconomic ºi social, la E. Lovinescu, încã odatã în consens cu ceea ce se spusese pânãatunci. Mãrfuri strãine, mai ales engleze,sosind cu nemiluita la Dunãrea de jos, dupãliberalizarea comerþului autohton prinTratatul de la Adrianopol (1829), ºi aducândcu ele germenii capitalismului, ai unei noistructuri sociale – la Zeletin; ideile liberaleale Revoluþiei franceze de la 1789, ca ºi laalþi autori, ajungând mai devreme, fãrã spri-jin comercial, ºi revoluþionând din temeliisocietatea româneascã – la E. Lovinescu.Acesta e, în mare, tabloul opoziþiilor radi-cale dintre cei doi autori, un sociolog pursânge ºi un critic literar eminent, apãrute,însã, pe un fond comun de asemãnare. ªi

Page 35: Caiete Critice Lydda

33

E. Lovinescu, apãrãtor al "formelor fãrã fond"

anume: refuzul oricãrei gândiri conserva-toare sau tradiþionaliste, încrederea aproapefanaticã în valorile liberale ale societãþiiburgheze, în capacitatea lor de a revoluþionasufletul naþional.

În rest, principiile filosofice, metoda,stilul ºi concluziile – totul era diferit la ceidoi. Aflat sub influenþa sociologiei „pure” ºipsihologiste a lui Tarde, E. Lovinescu credeaîn rolul privilegiat al ideilor în istorie, con-siderând determinismul economic apãratde Zeletin mai apropiat de naturalism, dedoctrina evoluþiei lente, organice, ºi,oricum, inaplicabil la cazul concret alRomâniei, al unei þãri cu un destin istoricatât de frãmântat. Contrastul major dintreforma modernã, occidentalã, ºi fondul auto-hton, oriental, sesizat de Maiorescu, i sepãrea o realitate prea evidentã ºi preadureroasã, ca sã poatã fi anulatã în numeleunei concordanþe prescrise de teoria social-ismului ºtiinþific. De partea sa, ceea ce încer-cam sã spun mai devreme, E. Lovinescu îiavea pe toþi ceilalþi cercetãtori ai originilorRomâniei moderne, cu excepþia lui Zeletin.Convingerea sa era atât de fermã ºi detotalã, în aceastã privinþã, încât nu ezitã sãmodifice pânã ºi una dintre cele trei saupatru legi ale imitaþiei decelate de Tarde,maestrul sãu incontestabil, în favoareaaceluiaºi contrast ºi a caracterului inevitabilal contradicþiei dintre formã ºi fond în dez-voltarea unor popoare. Astfel, direcþia realãa imitaþiei nu ar fi cea descrisã de sociologulfrancez, de la interior la exterior, de latrãirea simpateticã a unui fond moral strãinla adoptarea formelor exterioare de com-portament, ci invers, de la exterior la interior,de la pura formã strãinã la o probabilãorganicitate viitoare. Ab exterioribus ad inte-riora. Aceasta îi permite criticului sã fie con-secvent cu sine ºi sã susþinã, contrar opinieilui Zeletin, alteritatea (nu ºi anormalitatea)drumului spre civilizaþie parcurs deRomânia ºi de alte state aflate în situaþia sa.Un drum trecând, dupã revoluþia de la 1848,prin adoptarea tuturor formelor civilizaþieiapusene ºi aflat sub tutela altor legi decâtcele ale evoluþiei lente, organice – principiulsincronismului,al evoluþiei unitare a uman-itãþii, ºi legile imitaþiei, datorate lui G.Tarde.

Este latura propriu-zis teoreticã a Istorieicivilizaþiei, cea mai controversatã ºi care agenerat dificultãþi de înþelegere aproapeinimaginabile la criticii sincronismului,pentru a nu mai vorbi despre adversariineîmpãcaþi ai autorului. „ Dar paºoptistconvins ºi propagansit al paºoptismului, -spunea încã Nichifor Crainic, în A douaneatârnare – d. Eugen Lovinescu a fost sedusde criteriul beneficierii, fãrã muncã, de muncaacumulatã a altora ºi a luat orbeºte, drept legeunicã a culturii româneºti, imitaþia luiTarde. E un fenomen de plasticitate”. Maiîntâi, definitã ca acþiune la distanþã a unuispirit asupra altuia ºi descrisã în termeniiunui fenomen patologic ca somnambulis-mul, imitaþia-sugestie a lui Tarde reprezintãcelula de bazã sau nucleul constitutiv alsocietãþii (precum familia în comunism!),dar nu este o lege. Ea are legi (mai multelegi, nu una singurã, cum o aratã ºi titlullucrãrii fundamentale a sociologuluifrancez), modificate ºi expuse ca atare învol. 3 al Istoriei civilizaþiei. Pentru a deveniactivã ºi a funcþiona, imitaþia are nevoie dedoi parteneri: un inovator, capabil de iniþia-tivã socialã, ºi un imitator, care sã-i preia ino-vaþia ºi sã o ducã mai departe. De aiciîncepe totul... În al doilea rând, acel „cri-teriu” al beneficierii fãrã muncã, atribuit deNichifor Crainic lui E.Lovinescu, este chiartrãsãtura definitorie a imitaþiei sau repetiþieiimitative la sociologul francez, cea care oparticularizeazã ºi o distinge de celelalteforme ale Repetiþiei universale (ereditatealumii vii ºi ondulaþia lumii fizice). Dacã imiþi,de pildã, o operã sau un tablou celebru, nue nevoie sã mai treci prin toate stadiile luiintermediare, prin tatonãrile ºi stângãciileautorului, ci te plasezi, dintr-o datã, lanivelul modelului finit. Acest procedeuartistic îl atrage ºi îl încântã pe Tarde, carevede în el posibilitatea de a grãbi timpul, dea trece peste legea biogeneticã fundamen-talã a lui Haeckel: ontogeneza (dezvoltareaindividualã a organismului) repetã, pescurt, filogeneza (dezvoltarea speciei).Operele imitative, crede el, „sunt scutiteintegral de obligaþia de a traversa, chiarprescurtat, etapele progreselor anterioare”(Les lois de l´imitation, sixième edition,

Page 36: Caiete Critice Lydda

34

I. Madoºa

Paris, „Félix Alcan” 1911, p. 39). De aceeaare repetiþia imitativã un statut ontologicatât de important. ªi de aceea transformãrilesociale se deosebesc, prin celeritate, detransformãrile lumii vii. „ Oricât de mult –spunea Tarde – ar fi cineva partizanulevoluþiei bruºte ºi non-lente, va admite fãrãdificultate cã aripa pãsãrilor nu a înlocuitprima pereche de labe a reptilelor la fel derepede precum locomotivele noastre s-ausubstituit diligenþelor”.

Concluzie logicã ºi extrem de interesan-tã, menitã, dupã sociologul francez, sã punãîn evidenþã specificitatea incontestabilã asocialului, cu legi proprii de dezvoltare, ºisã evite confundarea lui cu fenomenelelumii naturale. Nu e greu de vãzut cãaceastã reconsiderare a imitaþiei, prinînsuºirea ei de a ocoli timpul, de a trecepeste peripeþiile trecutului, l-a fascinat de-adreptul pe E. Lovinescu ºi se aflã la bazamecanismului prin care, în opoziþie cudeterminismul economic al lui Zeletin ºi cualþi autori, criticul vrea sã statueze o inter-pretare proprie, non-evolutivã sau rev-oluþionarã, a formãrii civilizaþiei românemoderne. El citeazã, în acest sens, chiar tex-tul imediat urmãtor de pe pagina lui Tarde,cu opinia sa despre lipsa de viabilitate a„naturalismului istoric”, a concepþieipotrivit cãreia „ instituþiile, legile, ideile, lit-eratura, artele unui popor trebuie în modnecesar ºi totdeauna sã nascã din fondulsãu, sã germineze lent ºi sã se deschidãasemenea mugurilor, fãrã sã fie permis acrea ceva integral nou pe solul unei naþiu-ni”. Dar, ciudat, textul e redat (op.cit., p.298) într-o traducere destul de liberã, ruptîn douã fragmente distincte ºi cu omitereacâtorva rânduri din care reiese cã amintitatezã rãmâne valabilã, totuºi, „atât timp câtun popor nu a epuizat faza naturalã a exis-tenþei sale”. Cât despre înþelegerea celor-lalþi, ce sã mai vorbim! În douã ediþii pe carele-am avut la îndemânã ale Istoriei civiliza-þiei, din 1972 ºi 1997, sintagma „naturalis-mul istoric” este uzurpatã de „ naþionalis-mul istoric „ (!), iar cuvintele curg în contin-uare, fãrã nicio noimã...

Dacã acesta este nivelul filologic al cir-culaþiei ideilor lui E. Lovinescu, se înþelege

de la sine cât de mari pot fi lacunele recep-tãrii lor critice sau alte neajunsuri. Crainicnu e singurul care vorbeºte despre o lege aimitaþiei a lui Tarde; dimpotrivã, chiar E.Lovinescu, în Memorii II, evocã o asemeneafantomã, deºi, evident, într-o exprimare mailiberã ºi nepretenþioasã. Rãmân, ca atare,celelalte aspecte: faptul cã imitaþia-sugestiee o realitate mult mai complexã decât ºi-auimaginat unii ºi alþii ºi cã ea îi oferã lui E.Lovinescu posibilitatea de a respinge teoret-ic optica lui Zeletin asupra genezei primuluicapitalism românesc. „ Istoria burghezieiromâne – decretase acesta – este repetareaistoriei oricãrei burghezii”. Cu subînþelesulcã nu e nimic atipic sau anormal în tranziþiacapitalistã precipitatã a unei þãri înapoiateca a noastrã, lipsitã de o burghezie consis-tentã, ºi cã, în plin secol XIX, pe vremea luiCarol I ºi a dominaþiei politice liberale, eastrãbãtea, de fapt, cu toate cã într-un ritmmai alert ºi cu posibilitatea evitãrii unorepisoade, faza absolutistã ºi mercantilistãparcursã de dezvoltarea burgheziilor occi-dentale avansate prin secolele XVI-XVII.Mai existau, desigur, ºi alte faze, alte popa-suri, toate similare etapelor strãbãtute deburgheziile occidentale cu mult timp înurmã. Ei bine, sub raport teoretic, Istoria civ-ilizaþiei înseamnã, în primul rând, respin-gerea acestui model explicativ, a concepþieiprivind evoluþiile noastre capitaliste pres-curtate ºi repetitive, chiar dacã, din dorinþafireascã de a conferi valoare de aplicabilitategeneralã demonstraþiei sale, criticul se deli-miteazã, în egalã mãsurã, de Kogãlniceanu,Maiorescu, P.P. Carp, Eminescu, popora-niºti, N. Iorga, C. Rãdulescu-Motru ºi mulþialþii. În mod evident, ideile lui Zeletin îiaminteau prea mult de principiul biologic alrepetiþiei ontogenetice, exclus de Tarde dindomeniul faptelor sociale. Dupã autorulIstoriei civilizaþiei, concordant în aceastãprivinþã cu Maiorescu, burghezia românã s-a format prin imitaþie, iar germenii de dis-oluþie ºi regenerare aduºi aici de ideileRevoluþiei franceze au avut rolul determi-nant. Prin revoluþia de la 1848 ºi prinreformele ce i-au urmat, România s-a plasat,brusc, neaºteptat ºi în mod necesar, lanivelul de civilizaþie al statelor occidentale,

Page 37: Caiete Critice Lydda

35

E. Lovinescu, apãrãtor al "formelor fãrã fond"

pe care încerca sã-l imite ºi sã-l traducã înfapt. Era, desigur, o egalitate pur formalãsau artificialã (cuvânt care-l scotea din sãritepe Zeletin!), dar cu certe promisiuni de or-ganicitate printr-o evoluþie inversã, viitoare,de la formã la fond, de la aºezãminteleimportate la fondul economic ºi social.

Construitã pe asemenea delimitãri ºipremise teoretice, interpretarea lui E. Lovi-nescu este, deopotrivã, revoluþionarã ºirestauratoare. Revoluþionarã, pentru cãapariþia noului ev capitalist în România,prin miºcarea paºoptistã ºi realizareaunitãþii naþionale, sub forma unui stat decivilizaþie occidentalã, este consideratã osoluþie de continuitate sau rupturã faþã detrecutul imediat ºi istoric, faþã de cele câtevaveacuri anterioare de ancorare orientalã asufletului autohton. Restauratoare, pentrucã aceleaºi transformãri sunt vãzute ca oreînnodare a firului cu adevãrata noastrãtradiþie, cea latinã, încã potenþialã ºi cu mariºanse de viitor.

O apologie, pe scurt, ca ºi Burgheziaromânã, a rolului istoric al liberalismuluiromânesc (avea dreptate C. Rãdulescu-Motru în aceastã privinþã), dar unatemeinicã, bine documentatã, sprijinitã peprincipii, concepte ºi legi de largã respiraþiespeculativã. Totuºi, opoziþia stabilitã între„forþele revoluþionare”, favorabile modern-izãrii, ºi „forþele reacþionare”, critice laadresa liberalilor ºi a formelor nouã, estemult prea netã ºi chiar maniheistã. Deºi serevendicã de la „dialogul logic” al lui Tarde,ca una din modalitãþile de afirmare a ideilornoi în istorie, o atare polarizare excesivãcontravine, de fapt, insistenþei repetate asociologului francez asupra rolului tradiþiei,al imitãrii modelelor anterioare, pentruasigurarea continuitãþii ºi coeziunii sociale.La noi, de pildã, junimistul sau „conserva-torul” Maiorescu, combãtut, în egalãmãsurã, de Zeletin ºi de E. Lovinescu, situacrearea unui stat naþional modern ºi a uneiculturi naþionale printre condiþiile indispens-abile ale progresului social ºi afirmãrii unuipopor. „ Secolul XIX – spunea el, în chiarstudiul cu care debuteazã în cultura noas-trã, Despre scrierea limbei române, din 1866 –se va numi în istorie cu drept cuvânt secolul

naþionalitãþilor. În el s-a lãmurit ºi se real-izeazã ideea cã popoarele sunt chemate a seîntãri în cercuri etnografice, deosebindu-ºifiecare misiunea istoricã dupã propria sanaturã. Pe lângã tezaurul comun alpopoarelor civilizate, mai are fiecare tãrâ-mul sãu aparte, în care îºi dezvoltã în modspecial individualitatea ºi, separându-se aicide toate celelalte, îºi constituie naþionali-tatea sa. Astfel, se cere ca poporul modernsã aibã o formã de stat naþionalã, ºi mai aleso literaturã ºi o limbã naþionalã”.Deosebirea era aceea cã Maiorescu vedeapropãºirea statului – naþiune creat la 1859prin diferenþiere progresivã ºi afirmare aidentitãþii culturale proprii, pe când liberalii– plecând de la premisa fundamentalã aindividualismului ºi de la o concepþie civic-teritorialã a naþiunii, desprinsã de etnicitate– preconizau acelaºi progres prin omoge-nizare sau uniformizare, fãrã a socoti cãimportul continuu de forme nouã, occiden-tale, ar fi dãunãtor în vreun fel. Cel puþinpânã acum, prin numãrul impresionant destate apãrute pe harta lumii, fiecare cu per-sonalitatea sa distinctã, nu se poate spunecã epoca modernã nu i-a dat dreptate luiMaiorescu. ªi acelaºi lucru este valabildespre Eminescu, marele nedreptãþit al cul-turii române, al lui Zeletin ºi al cãrþii lui E.Lovinescu. Autorul Istoriei civilizaþiei îlacuzã de „tradiþionalism reacþionar” pentrupublicistica sa politicã antiliberalã, de urãfaþã de prezent ºi întoarcere a privirilor spretrecut, spre epoca voievozilor, a lui ªtefancel Mare ºi a celorlalþi Muºatini. Dar acesteopinii sunt rodul unei neînþelegeri.Eminescu privea spre voievozi ca spre niºtesimboluri de etnicitate ºi modele perene deimplicare epicã în istorie, cãutând sãsusþinã, prin toate forþele geniului sãu, afir-marea ºi creºterea aceluiaºi stat modernromânesc, de al cãrui principiu constitutivnu s-a îndoit niciodatã.

Cu alte cuvinte, optica lui E. Lovinescuasupra civilizaþiei române moderne estelimitatã ºi comportã nuanþãri importante,dar, înainte de a ne raporta critic la ea, enevoie sã-i cunoaºtem resorturile profundeºi adevãratele surse de inspiraþie. Ab interi-oribus ad exteriora!

Page 38: Caiete Critice Lydda

36

2. Politica statului reprezentativ

Perspectiva politicã a lui Missir are dreptcadru de referinþã metapoliticã o concepþieantropologicã organicistã ºi non-individual-istã. Deºi afirmã cã “individul” e “atomulvieþii sociale” de vreme ce “fiecare om îsiconcepe singur scopurile ce le urmãreºte ºiare propria sa conducere”, Missir adaugãcã: “Sunt prea puþine dorinþele pe care omulsã le aibã ºi sã le poatã îndeplini fãrã a seraporta la relaþiile cu semenii sãi. Acesterelaþii influenþeazã asupra dorinþelor ce-lanimã ºi asupra mijloacelor cu care el le

poate îndeplini.”1 Cu alte cuvinte, deºi omule liber ºi responsabil, ºi responsabil pentrucã liber, libertatea individului se manifestãîn câmpul de referinþã al unor atitudini ºivalori (tradiþii, canoane estetice, ierarhii axi-ologice etc.) generate ºi întretinute de soci-etate: “Nu se poate cere într-adevãr omuluisã aibã dorinþe individuale fãrã sã þinãseama de mijloacele cu care le poate realiza.Între aceste mijloace este ºi concursul relaþi-ilor sociale pe care le are cu cei mai apropi-aþi de dânsul. Astfel fiind omul, nu se poatedespãrþi cu dorinþele sale de nevoile ºiinteresele pãturii sociale cãreia îi aparþine.Cum sã-ºi formuleze dorinþele sale indivi-

Mircea PLATON*În linie dreaptã:

Conservatorul Petru Th. Missir ºi statul reprezentativ (II)

Junimistul Petru Th. Missir (1856-1929) e sortit sã devinã unul dintre cele mai importante repereale oricãrei miºcãri de renaºtere naþionalã româneascã. Cunoscut pânã acum doar unui mãnunchifirav de specialiºti, Missir e un gânditor conservator a cãrui recuperare nu are nimic de a face cusentimentalismul de arhivã. Missir nu e un autor care trebuie scos din uitare, ci un gânditor care nepoate smulge din amnezie. Asemenea oricãrui conservator autentic, Missir e interesat de realitate ºide lupta împotriva falsificãrii ideologice ºi, de fapt, a realitãþii, realitatea având de a face ºi cu trecu-tul, prezentul ºi potenþialul unei naþiuni, aºadar, cu semnificaþia ei.

Cuvinte-cheie: Petru Th. Missir, Junimea, conservatorism, ideologie, realitate, naþiune.

Conservatory Peter Th. Missir and representative state. Petru Th. Missir (1856-1929) is des-tined to become one of the most important marks of any national resurrection movement. Knownuntil now by a small group of specialists, Missir is a conservative thinker whose recovery has noth-ing in commune with the archive's sentimentalism. Missir is not an author, who must be kept outfrom oblivion, but a scholar, who saves us from amnesia. As any veritable conservative, Missir isinterested by reality and the battle against the ideological forgery and, in fact, of the reality itself,reality being related with the past, present and the potential of a nation, with its sense.

Keywords: Petru Th. Missir, Junimea, conservative, ideology, reality, nation.

Abstract

* Lector, Columbus University, Ohio, U.S.A.1 Missir, Scrieri literare ºi politice, 157.

Page 39: Caiete Critice Lydda

37

Conservatorul Petru Th. Missir ºi statul reprezentativ (II)

duale muncitorul fãrã sã fie influenþat deinteresele parþiale ale semenilor sãi, în câtãvreme binele dorit de el depinde de condiþi-ile care privesc întreaga clasã a muncito-rilor.”2 Sau, dupã cum spunea Traian Her-seni discutându-l pe Émile Durkheim: “Nu-mim social orice fenomen pe care nu-lputem întelege decât raportându-l la osocietate. Morala ºi dreptul, întrucât nu-ºiau temei de existenþã decât într-o societate,sunt sociale. (Natura nu e reglementatãjuridic ºi nici nu poate fi, nici individul izo-lat). Fenomenele economice, de asemenea.Ele presupun o societate organizatã în pro-ducãtori, consumatori, sancþionatã de legisau obiceiuri.”3

Libertatea individualã se miºcã înperimetrul unei responsabilitãþi colective:“Stejarul nu creºte oriunde, buruienile crescîn tot locul”4. Suntem responsabili - ca naþi-une/parohie/familie, nu ca “public” - pen-tru valorile cu care suntem solidari ºi pentrucâmpul de forþe în care se desfãºoarã liber-

tatea individualã. ªi pentru conservatori ºipentru socialiºti, orice fapt e un “fapt socialtotal” (Marcel Mauss), un fapt care implicãºi denotã o întreaga societate, un întreg sis-tem de valori sociale ºi de atitudini perso-nale, o întreaga culturã. Pentru liberali însa,un fapt e doar emisia energeticã a unuiatom izolat. Din punct de vedere liberal, unfapt e un fapt individual total, care nuimplicã în nici un fel societatea: de aici, deexemplu, “criminalizarea” ºomajului ºitratarea oricãrei crime în termeni de purãresponsabilitatea individualã.5 Din punct devedere (neo)liberal, un fapt poate ºi trebuieînteles doar din punct de vedere cantitativ(cât munceºti, cât câºtigi, cât consumi, câtefemei sunt reprezentate în parlament, cât secheltuieºte pe învatâmânt etc.). Dar acolounde un liberal vorbeºte de cantitateabunurilor îngramadite într-o existenþã oare-care ºi e convins cã un muncitor la uzineleFord trãieºte mai bine decât Regele Soare,6

un organicist – socialist sau conservator –

2 Missir, Scrieri literare ºi politice, 163.3 Traian Herseni, Teoria monografiei sociologice (1934), în Dimitrie Gusti, Traian Herseni, Henri H. Stahl,

Monografia – Teorie ºi metodã, Bucureºti, Paideia, 1999, 79.4 Mihai Eminescu, “Cãutând a explica...” (Timpul, 6 august 1881), în Opere politice, ediþie alcãtuitã de

Cassian Maria Spiridon, Iaºi, Timpul, 1997-99, 3 vols., I, 45. “Semibarbaria e altceva, e o boalã produsãprin mediu strãin, decrepitudinea ce s-ar produce plantând un stejar la loc bãltos ºi supunându-l laregimul salciei comune”, îsi continuã Eminescu gândul în articolul “’Pseudo-Românul’ în ‘semibar-baria’ lui...” (Timpul, 25 octombrie 1881), în Opere politice, I, 68.

5 Pentru o eruditã alternativã personalistã la dreptul penal individualist, liberal, vezi penetranta lucrarea lui Tudor Avrigeanu, Pericol social, vinovãþie personalã ºi imputare penalã. Un program pentru altfel de expli-caþii teoretice ale dreptului penal român, Bucureºti, Wolters Kluwer, 2010.

6 Marele sociolog francez Charles Le Coeur, unul din cei doi ucenici preferaþi ai lui Marcel Mauss (celãlaltera Maurice Leenhardt), scria referitor la raþionalismul capitalist ºi comunist: “Eroarea raþionalismuluicare, prin intermediul comunismului, încearca sã proscrie hazardul în distribuirea bunurilor, e sã con-sidere nevoile ca fiind naturale, ºi sã reducã opoziþia dintre bogãþie ºi sãrãcie la o diferenþã de ‘nivel deviaþã’ fãrã sã facã sã intervinã noþiunea de ‘mod de viaþã’ [...] Din acest punct de vedere, Ludovic XIV,care se lumina cu lumânãri ºi nu avea apã curentã, era sãrac în comparaþie cu muncitorul de astãzi careare lavabou, WC ºi electricitate [...] Absenþa comoditãþilor ignorate în vremea sa nu îl sãrãceau peLudovic XIV ºi prezenþa lor nu ne îmbogateste. Cu aceleaºi cheltuieli, eºti bogat sau sãrac în funcþie demediul în care trãieºti” (Le rite et l’outil. Essai sur le rationalisme social et la pluralité des civilisations, Paris,Alcan/Presse Universitaires de France, 1939, 270). Pentru cea mai comprehensivã analizã a sãrãciei, veziPierre Bourdieu, coord., La Misère du monde, Paris, Seuil, 1993. Pentru o viziune neoliberalã care argu-menteazã cã ar trebui sã fim “fericiþi” de vreme ce astãzi “consumãm” mai mult decât ieri, vezi lucrãrile,primite cu enorm entuziasm de presa neoliberalã/neoconservatoare, lui Gregg Easterbrook, The ProgressParadox: How Life Gets Better While People Feel Worse (New York, Random House, 2004), ºi BarrySchwartz, The Paradox of Choice: Why More Is Less (New York, Harper, 2005). În România, neomarxiºtiigrupaþi în jurul revistei Cultura ºi al website-ului CriticAtac aduc argumente statistic cantitative, referi-toare la mobilitatea socialã, construcþiile de locuinþe, nivelul de ºcolarizare ºi de asistenþã medicalã etc.,în favoarea regimului comunist. Acestor statistici, Mihail Neamþu le rãspunde în 2010 cu argumente cal-itative, arãtând cã: “Agresiunea asupra demnitãþii umane nu poate fi cuantificatã prin elemente strictmateriale. Sã nu uitãm un lucru: în decembrie 1989, oamenii de pe stradã nu au cerut zahãr ºi ulei, ci

Page 40: Caiete Critice Lydda

38

Mircea Platon

vorbeºte de calitatea vieþii. Din punct devedere organicist, un fapt poate ºi trebuieanalizat mai ales din punct de vedere calita-tiv (cum trãieºti, cum munceºti, cum mã-nânci, ce ºi cum învata copiii la ºcoalã, cume statul, nu cât de mic sau de mare eº.a.m.d.).

De aceea, Missir nu e interesat de arit-metica politicã, ci mai degrabã de modul încare regimul reprezentativ reuºeºte sau nusã fie “o expresie credincioasã a tuturorintereselor sociale”, nu doar al unei clasesau oligarhii. Aici e o primã deosebire întreconservatori ºi socialiºti. Socialiºtii vedeauîn muncitorime clasa iconicã, clasa socialã

cu virtute de reprezentare universalã.7 Dar,fãcând apel la muncitorime, socialiºtii seabãteau de la premisele antiutilitare, antira-þionaliste, de vreme ce muncitorimea eraprodusul unui mod de viaþã/sistem eco-nomic, al “faptului social total” numit “ca-pitalism”, care se baza tocmai pe raþionali-zarea muncii ºi pe cuantificarea coordona-telor vieþii. Atunci când ºi-au pus speranþeleîntr-o clasã socialã, conservatorii au preferatsã acorde þãrãnimii ºi/sau boierimii rolulatribuit proletariatului de socialiºti, lucrucumva mai consecvent cu premisa anti-raþionalistã ºi antiutilitaristã, de vreme ceagricultura e, în mod tradiþional, ocupaþia

mai ales libertate.” (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7815648-mihail-neamtu-director-stiintific-institutul-pentru-investigarea-crimelor-comunismului-discutat-online-cititorii-hotnews.htm). Daratunci când vine vorba de apãrat neoliberalismul, argumentele statistic-cantitative capãtã, pentruacelaºi Neamþu, o relevanþã zdrobitoare. Scriind despre relaþia dintre capitalism ºi consumism, Neamþudeclara în 2008 cã principala preocupare a “politicului” e aceea de a “stimula creºterea economicã [...]iar niciodatã de a oferi oamenilor fericirea” (“Economia nu trebuie sã facã economie de idei”, ForeignPolicy Romania, iulie-august 2008, 38-39). Cu alte cuvinte, imponderabilele nu þin de domeniul politicii,ºi deci apãrarea unui mod de viaþã ºi a onoarei ºi integritãþii persoanei nu poate þine în mod legitim deceea ce poate oferi statul. De aceea, scriind împotriva marxistului Alexandru Polgar, care vorbea de ani-hilarea capitalistã a omului, ºi deci ºi a românului post-comunist, Neamþu avertizeazã în 2010: “O liniede argumentare mai puþin melodramaticã, dar atentã la cifre, l-ar fi convins poate pe autorul nostrucã ieºirea din ‘comunismul real’ ºi întâlnirea cu piaþa liberã n-a produs doar calamitãþi. Revoluþia neo-liberalã (Anthony J. Evans & Dragoº Paul Aligicã) a nãscut nu doar trauma exilului (migraþia în masã),ci ºi un plus de mobilitate socialã ºi prosperitate materialã pentru majoritatea românilor. Între 2005 ºi2010, creºterea veniturilor pe cap de locuitor n-a încetat. Românii au cãlãtorit în ultimii zece ani maimult decât oricând în istorie.” (Mihail Neamtu, “Marxismul liric si revolta mesianicã”, http://gru-pareaaproape.wordpress.com/2010/07/20/marxismul-liric-si-revolta-mesianica-un-scurt-raspuns-pen-tru-alexandru-polgar/). Despre calitatea, libertatea ºi deci sensul vieþii ºi “cãlãtoriilor” românilorneoliberalizaþi, Neamþu nu are a spune nimic. Dar, nu cu mult timp în urmã, Neamþu celebra drept“darul libertãþii” tragedia pe care o eticheteazã astãzi cu detaºare clinicã drept “trauma exilului”. Darasta era hãt, demult, acum vreo doi ani, pe vremea când Neamþu denunþa drept “România lui numerusclausus” România veche pe care astãzi, ca director de programe al Fundaþiei Creºtin Democrate, oproclamã patriotic a fi România “medievalã”, cu “rãdãcini vii” ºi de care “nu trebuie sã ne ruºinãm”.Vezi articolul meu “Neoconservatorul sintetic”, disponibil pe internet sau în cartea Mãsura vremii, ºivideoclipul “Când vom avea o Românie creºtin-democratã” (http://www.youtube.com/watch?v=yN6aLYye3W8&feature=player_embedded#!). Ceea ce observãm e cã, în România, polemica dintre “stânga”ºi “dreapta” se reduce la un dialog al surzilor, în cursul cãruia întrebarilor cantitative li se oferã rãspun-suri calitative ºi invers. Ambele tabere s-au dovedit incapabile de a asuma realismul creºtin, pentru carepersoana e ºi trup ºi suflet, preferând un turnir mecanic în cursul cãruia alunecã unii pe lângã alþii, peºine paralele, la orã fixã ºi fãrã a se atinge (pentru cã altminteri se stricã mecanismul). Tehnocraþii mate-rialiºti ºi tehnocraþii spiritualiºti sunt, prin opoziþia lor la realismul creºtin ºi prin concentrarea lorasupra tehnicilor de preluare ºi exercitare a puterii (Gramsci sau/ºi Strauss) uniþi, cred, în interesul pen-tru “magie”, acea formã inversã de rezolvare a problemei dualismului materie/spirit. Ca atare, cred cãambele tabere se pot regãsi în scrierile lui Georges Bataille ºi în experimentele Colegiului de Sociologie.

7 Pentru cum a distrus ªcoala de la Frankfurt mitul populist al “proletariatului”, deschizând astfel dru-mul fatalismului tehnocratic care postuleazã caracterul definitiv ºi stabil al societãþii capitaliste, ale cãreicrize vor duce doar la variaþiuni ale societãþii industriale, nicidecum la prefaceri radicale, vezi UlrichBeck, Ecological Enlightenment: Essays on the Politics of the Risk Society, trad. Mark A. Ritter, New Jersey,Humanities Press, 1995; Paul Gottfried, The Strange Death of Marxism: The European Left in the NewMillennium (Columbia, University of Missouri Press, 2005).

Page 41: Caiete Critice Lydda

39

Conservatorul Petru Th. Missir ºi statul reprezentativ (II)

cel mai greu de “raþionalizat” prin divizi-unea muncii ºi prin transformarea ei în pre-text al invenþiei tehnologice. Pe de altãparte, conservatorii, datoritã unei accepþi-uni mai largi a tradiþiei, bazatã eventual peo teleologie creºtinã, providenþialã, iar nupe una a luptei de clasã, nu operau cu astfelde sinecdoce politice, refuzând sã ia parteadrept întreg ºi acceptând coexistenþa ºiinteresele specifice ale tuturor claselor so-ciale, clasele fiind definite aici nu în sensmarxist, dupã raportul lor cu mijloacele deproducþie, ci în sens social-economic rafinatcultural, de habitus sau de “istorie întrupa-ta” (Pierre Bourdieu), de structuri socialeasimilate cultural ºi transformate într-un setde dispoziþii, de înclinatii8. De aceea, pentruconservatorul Missir, “idealul statului mo-dern” ar fi acela a cãrui ordine politicã “arîntruni în corpul ei egalitatea individualã cudiferenþa de ajutor ce-o reclamã deosebiteleinterese sociale”. Cu alte cuvinte: statul tre-buie sã trateze cetãþenii ca fiind egali în li-bertãþi, dar, cu unele excepþii, diverºi în sco-puri, interese, idealuri. Societãþile massifi-cante – precum cea comunistã – îsi trateazãcetãþenii ca ºi cum ar fi în genere diferiþi înlibertãþi (nomenclatura are privilegii de faptrefuzate poporului) ºi omogeni în scopuri,interese, idealuri (“construirea comunismu-lui”).

Democraþia directã, plebiscitarã, e oimposibilitate, fie din cauze demografice(prea mulþi cetãþeni), fie din cauze sociale(prea mulþi cetãþeni a cãror grijã pentru ziuade mâine nu le îngaduie sã se dedice în modlucid politicii). Aºa se naºte necesitatea unuiregim reprezentativ de vreme ce, aratã

Missir, societatea trebuie sã delege cuiva re-prezentarea ºi apãrarea modului ei de viaþã:“În principiu, regimul reprezentativ în-seamnã acea organizaþie în care îndeplinireamisiunilor statului este garantatã societãþiiprin intervenþia reprezentanþilor ei. Aceºtiainspirã activitatea cârmuirii ºi o dirijeazã câtmai aproape de trebuinþele ºi intereselesociale.”9

Aceastã delegare, aratã Missir, mergândpe urmele cãrþii lui Adolphe Prins, La démo-cratie et le régime parlementaire (1884), oferãocazia unei fraude politice în reprezentarearealitãþii. Prins (1845-1918), profesor dedrept penal la Universitatea Liberã dinBruxelles (Université Libre de Bruxelles),era un tocquevillian organicist care, por-nind de la observaþia cã liberalismul eco-nomic ºi politic duce la un deficit dereprezentare politicã a oamenilor ºi ideilorde valoare ºi astfel la haos, propunea caremediu statul corporatist, al breslelor, încare cetãþenii sã fie grupaþi la vot nu în uni-tãþi teritorial-administrative, ci profesio-nale. Astfel, parlamentarii nu ar mai repre-zenta indivizi, ci bresle, adicã nu ar maireprezenta un numãr agregat de voturi, ci ocompetenþã ºi niºte interese specifice care,altminteri, riscã sã nu fie reprezentate denimeni.10 Prins observa cã societatea libe-ralã, industrial-individualistã, suspendãomul în vid social, rãpindu-i capacitatea dea se coagula organic-creator.11 Discutândlegãtura dintre deficitul de reprezentarepoliticã ºi deficitul economic, Prins maiobserva ºi cã acolo unde vechile adunãrireprezentative ale Europei premoderneaveau drept scop sã “restrângã ºi sã con-

8 Pentru cea mai bunã trecere în revistã din punct de vedere istoriografic a întregii dezbateri, vezi JanGoldstein, “Of Markmanship And Marx: Reflections on the Linguistic Construction of Class in SomeRecent Historical Scholarship”, Modern Intellectual History, 2, 1 (2005), pp. 87–107.

9 Missir, Scrieri literare ºi politice, 20810 Ernest Mahaim, “Economics and Social Science in Belgium”, The Economic Journal, vol. 5, no. 19 (sep-

tembrie 1895), 465-466; John W. Burgess, recenzie la cartea La démocratie et le régime parlementaire înPolitical Science Quarterly , vol. 2, no. 2 (iunie 1887), 341-343. Vezi ºi recenziile lui Layton B. Register ºiNathaniel Cantor la antologia l’Oeuvre d’Adolphe Prince (1934), editatã de Louis Wodon, Jean Servais, înThe Annals of the American Academy of Political and Social Science, 1935, 181: 198-199, respectiv AmericanInstitute of Criminal Law and Criminology, 1935-1936, 155: 158-159. Prins a combãtut individualismuldreptului penal liberal în tratatele sale ºi în conferinþa La criminalité et l’état social, Bruxelles, AlexBerqueman, 1890.

11 Adolphe Prins, La démocratie et le régime parlementaire, Bruxelles, Librairie Européenne, 1884, 15.

Page 42: Caiete Critice Lydda

40

Mircea Platon

troleze cheltuielile publice”, parlamentelemoderne par a avea drept unicã misiuneaprobarea creºterii enorme a deficitelor sta-tului.12 Legãtura dintre oligarhizarea vieþiipolitice ºi deficitele cronice e fãcutã, în ana-liza lui Prins, de faptul cã adevãrata demo-craþie, democraþia vie a satelor ºi a breslelor,a fost înabusita de privatizarea proprie-tãþilor comunale/devãlmaºe ºi de “linþoliuluniformizãrii administrative” care a distrusspecificul libertãþilor rurale ºi urbane. Cualte cuvinte, aratã Prins, “pânã ºi cel maimic sat e astãzi o persoanã de drept; poatecu uºurinþã sã-ºi apere cauza, sã achiziþio-neze, sã vândã; este, în aceastã privinþã,egalul unei capitale; ºi este, ca ºi capitala, ocreaþie artificialã a dreptului; dar nu maieste o realitate, nu mai este un organism, numai trãieºte.”13 Liberalismul economic ºi po-litic a concentrat populaþia, capitalul ºi au-toritatea în câteva noduri de putere, vãdu-vind periferiile de viaþã, de libertate, ºi decide influenþã.

Preluând analiza lui Prins, Missir aratãcã, deºi “sistemul constituþional reprezenta-tiv nu dã ca rezultat o adevãratã demo-craþie” pentru cã “puterea politicã nu este ºinu ajunge în mâna poporului”,14 “ficþiuneasuveranitãþii poporului a rãmas însa în pi-cioare pentru a se justifica modul cum se

opereazã alegerea reprezentanþilor socie-tãþii, de asemenea ºi ca titlu al drepturilor cele are reprezentanþa naþionalã faþã cu câr-muirea”15. Aºadar, deºi poporul nu participãde fapt la guvernarea þãrii, deºi influenþa luiasupra legislativului ºi executivului e mini-mã, teoria juridicã ºi ideologiile politice do-minante fac înca uz de ficþiunea rousseaui-stã a “suveranitãþii poporului” ºi pretind,bunãoarã, cã un popor are guvernanþii pecare îi meritã, pe care ºi-i alege singur.

Missir, acceptând de dragul demonstra-þiei premisele lui Rousseau, defineºte suve-ranitatea poporului prin urmãtoarele con-diþii: “Poporul trebuie sã consimtã direct ºifãrã reprezentanþi la toate actele cârmuirii,sã-ºi facã singur legile ºi sã se instituie ofi-cianþii trebuitori pentru executarea hotã-rârilor sale. Aceºtia din urmã, oricum s-arnumi ei, nu sunt decât niºte slugi, care pot fiînlaturati când se poartã rãu.”16 Dar, dupãcum noteazã Missir, acest tip de democraþiedirectã nu e posibil, ºi atunci se apeleazã lademocraþia reprezentativã. Soluþia oferitãde Rousseau pentru buna funcþionare a de-mocraþiei reprezentative era mandatul limi-tat, alesul urmând sã reprezinte voinþa cir-cumscripþiei sale doar în probleme ºi întrelimite strict definite în prealabil.17 Missir nuia în calcul aceastã posibilitate a reprezen-

12 Prins, La démocratie et le régime parlementaire, 21. Prins avea dreptate, ºi legãtura dintre statul demo-cratic ºi deficitul public cronic e discutatã în David Stasavage, Public Debt and the Birth of the DemocraticState, Cambridge, Cambridge University Press, 2003. Aºadar asumarea trecutului se face selectiv înregimurile progresist-liberale care forþeazã naþiile sã asume doar pasivele – datoriile ºi crimele, realesau imaginare, ale trecutului -, nu ºi activele. Sub regim neoliberal, moºtenim din trecut doar ceea ce“datorãm” altora. Trecutul nu e doar “vinovat”, ci ºi dator vândut. Dar dacã admitem cã aceastã soli-daritate naþionalã ºi istoricã strict fiscalã e imoralã ºi ilegitimã, atunci nu ne rãmâne decât fie sã ni seîngaduie sã reclamãm moºtenirea trecutului ºi cu bune, nu doar cu rele, fie sã declarãm falimentulmoral ºi material al statului (român) la fiecare deceniu, pornind astfel de la zero, eliberaþi de “povara”trecutului. La gradul de amnezie istoricã în care a ajuns astãzi , sub influenþã neoliberalã, poporulromân, dus de nas de oameni care nu recunosc nici o continuitate între ieri ºi azi, între azi ºi mâine ºiîntre cuvânt ºi faptã, mi se pare inacceptabil sã trãim într-un “prezent etern” dar sã ni se cearã sã plã-tim datoriile contractate ieri. Dar cuvintele, promisiunile ºi obligaþiile faþã de poporul român contrac-tate ieri de elitele noastre, cine le onoreazã? ªi dacã nu le onoreazã nimeni, de ce ar onora poporulromân mâine datoriile contractate în numele sãu ieri de niºte oameni care nu reprezintã poporul român,ci îi reprezintã pe creditorii oligarhiei române? Pentru o versiune conservator-patrimonialã a statului,vezi Bernard Semmel, George Eliot and the Politics of National Inheritance, New York, Oxford UniversityPress, 1994.

13 Prins, La démocratie et le régime parlementaire, 46.14 Missir, Scrieri literare ºi politice, 165.15 Missir, Scrieri literare ºi politice, 168.16 Missir, Scrieri literare ºi politice, 161.17 Vezi proiectul de constituþie a Poloniei redactat de Rousseau la cererea ºleahticilor polonezi.

Page 43: Caiete Critice Lydda

41

Conservatorul Petru Th. Missir ºi statul reprezentativ (II)

tantului agent. Dar noteazã modurile în caredemocraþia liberalã falsificã voinþa poporu-lui.

În primul rând, Missir aratã cã egalitateapoliticã a alegãtorilor, implicitã teorieisuveranitãþii poporului, e o ficþiune, devreme ce diferenþele de clasã socialã influ-enþeazã capacitatea de a articula ºi apãra,deci a reprezenta, anumite interese în spaþi-ul public ºi pe arena politicã: “În adevãregalitatea politicã se manifestã în societate,decât cã se manifestã în douã moduridiferite. Unii sunt pretutindeni egali sã-ºiapere drepturile ºi interesele, ºi chiar atuncicând nu pricep, au oameni de aceeaºicondiþie socialã deopotrivã interesaþi pentruapãrarea aceloraºi poziþii, care au ºi timp ºi

mijloace materiale pentru a putea participacu succes la treburile cârmuirii. Pentru alþiiiarãºi existã o perfectã egalizare politicãîntr-aceasta, cã chiar atunci când prinexcepþie ar întelege ce trebuie sã facã pentrua-ºi apãra drepturile nu au la dispoziþie niciunul din mijloacele de care se bucurã ceidintâi. Aceleaºi categorii de oameni suntînsa în genere egali ºi prin nepriceperealucrurilor ºi a faptelor.” ªi Missir conchide:“Când însa nu sunt egali în prostie ºi nepri-cepere, sunt egali în imposibilitatea de a fibine reprezentaþi prin aleºi din condiþia lorsocialã. Iatã egalitatea politicã pentru con-servarea cãreia poate fi de folos regimulreprezentativ cu sistemul ce ºi-a ales cabazã.”18

18 Missir, Scrieri literare ºi politice, 171-72.

Page 44: Caiete Critice Lydda

42

Mircea Platon

Falsificarea reprezentativitãþii se pro-duce din cauzã cã, deºi societatea e com-pusã din “indivizi”, acei “indivizi” se gru-peazã organic, în clase, bresle, familii,cartiere, sate, parohii. Dar, observã Missir,democraþia reprezentativã modernã refuzãsã reprezinte interesele acestor grupãriorganice, refuzã sã reprezinte persoana ºi iaîn considerare, prin votul individual, doarindividul. Ficþiunea juridicã a suveranitãþiipoporului se bazeazã pe ficþiunea antropo-logicã a individului, a atomului uman dez-bãrat de orice legãturi organice ºi de oricerelaþie cu societatea, relaþie care s-ar cerereprezentatã: “El (regimul reprezentativ)cautã reprezentanþi pentru interesele ºidrepturile unui corp [poporul suveran, n.M.P.] care are existenþã realã numai în min-þile deprinse cu abstracþiuni. De ce ascundeacest regim pãrþile concrete ale societãþii, alecãror drepturi ºi interese pot fi singurereprezentate sub numele unei expresiigenerice, cum este aceea a poporului ori anaþiunii, care nu au un corp vãzut?”19

Spre deosebire de cei care sunt mai siguride existenþa naþiunii civice decât de a naþiu-nii etnice, Missir subliniazã realitatea naþiu-nii etnice ºi ficþiunea naþiunii civice, în con-diþiile unui fals regim reprezentativ: “Cu-vintele popor, naþiune ºi þarã se potrivescfoarte bine ca sã fie întrebuintate ca genera-litãþi spre a desemna colectivitãþi de oamenice aparþin împreuna dupã certe semne dis-tinctive în sens etnologic sau istoric. Îndataînsa ce-i vorba de voinþa unicã a unui popor,ca element activ ºi decisiv în viaþa practicã,

trebuie sã ne întelegem care-i fiinþa colectivãsau organicã cãreia i se atribuie acea voinþã,ºtiut fiind cã voinþa individualã este singu-rul act real care poate intra în aceastã com-binaþie. Cine sunt deci acei ce voiesc, cândvoieºte poporul?”20 Scopul perpetuãrii aces-tei ficþiuni a poporului ca voinþã unicã re-prezentatã de aleºii lui este, aratã Missir, nuperpetuarea puterii suverane a poporului,ci autoperpetuarea elitelor de putere. Dupãcum observa Rousseau în cazul Angliei sec-olului al XVIII-lea, citat de Missir via Prins,poporul e suveran doar în momentul ºi pedurata votãrii: “Poporul este suveran înzilele de alegeri numai pentru a da câtorvaaleºi cãrþi de liber parcurs la putere.”21

Votând, poporul îsi delegã exerciþiul suve-ranitãþii, adicã în fapt rãmâne fãrã nici oputere: “Se ºtie, în adevãr, cã societateadeleagã aleºilor ei deplinele sale puteri fãrãnici o rezervã, cã alegãtorul este suveranpânã îsi pune votul în urnã, ºi cã îndatadupã ce reprezentantul societãþii a fost ales,ea nu mai are nici o putere faþã cu mandan-tul ei pânã la expirarea mandatului.”22

Aceastã uzurpare e cu putinþã ºi datoritãfaptului cã, lipsiþi de o reprezentare pe cri-terii social-calitative, alegãtorii se pot grupadoar în partide, formaþiuni specializatepolitic, al cãror þel e preluarea ºi exercitareaputerii, ºi fãrã legãturã organicã cu viaþa dezi cu zi a alegãtorului. Faptul cã dezbatereapoliticã se poartã în termeni de ºah ideolo-gic cu manevre tactice violente ºi sofisticateºi mizã strategicã nulã reduce posibilitateaparticipãrii la vot a multor cetãþeni. Iar

19 Missir, Scrieri literare ºi politice, 173.20 Missir, Scrieri literare ºi politice, 214.21 Missir, Scrieri literare ºi politice, 177. Analiza lui Rousseau a fost preluatã, tacit, de Tocqueville care în

De la Democratie en l’Amerique, vorbea de despotismul “soft” al statului modern, care modeleazãcetãþenii, îi manipuleazã, jeneazã apariþia oricãrei concurenþe a elitelor conducãtoare, “comprimã”,“iritã”, “stinge” ºi “stupefiazã” capacitatea de reacþie a cetãþenilor a cãror singurã libertate rãmâneaceea de a ieºi, cu ocazia alegerilor, “pentru un moment din dependenþã în scopul de a-ºi indica stãpâniipentru ca apoi sã reintre” în toropealã (II, VI, 265-68). Pentru Rousseau, vezi Contractul Social, 3. 15.Pentru o discuþie de pe poziþii neoconservatoare/neoliberale a întregii tematici a tiraniei “soft” exerci-tate de (supra)statul managerial modern, inclusiv de UE, vezi Paul A. Rahe, Soft Despotism, Democracy’sDrift: Montesquieu, Rousseau, Tocqueville, and the Modern Prospect, New Haven, Yale University Press,2009. Cartea are limitele neoliberale obiºnuite, adicã denunþã “big government”, dar e evazivã cândvine vorba de “big business” ºi de problema economismului. Vezi ºi Annelien de Dijn, French PoliticalThought from Montesquieu to Tocqueville: Liberty in a Levelled Society?, Cambridge, Cambridge UniversitzPress, 2008.

22 Missir, Scrieri literare ºi politice, 174.

Page 45: Caiete Critice Lydda

43

Conservatorul Petru Th. Missir ºi statul reprezentativ (II)

absenteismul electoral ºi ignoranþa politicãîmpiedica sã se audã voinþa poporului:“Indiferenþa individului pentru o mani-festare politicã [partidul, n. M.P.] care nu-lîncalzeste cu nimic, ci-i rãpeºte numai tim-pul trebuitor muncii ºi deci existenþei sale,menþine în tãcere o mulþime de glasuri. Dealtã parte, ignoranþa ºi naivitatea celor maimultora din cei care se duc la vot fac sã serãtãceascã cele mai multe glasuri prin câm-purile opuse.” De unde, trage concluziaMissir: “Regimul reprezentativ, bazat pevoinþa suveranã a alegãtorilor, ridicã deci pearena politicã prin intermediul partidelornumai majoritãþi aparþinând claselor diri-gente. Aici stã toatã cheia sistemului.”23

Discutând în termenii triadei boieri-bur-ghezie-popor, Missir avertizeazã cã “înlãtu-rarea oligarhiei aristocratice nu înseamnaînca domnia poporului”24. ªi asta deoarece“clasele mijlocii” se folosesc doar de prin-cipiul suveranitãþii poporului, pe care pre-tind cã îl reprezintã, pentru a slãbi putereaelitelor organice, a boierimii, ºi a-ºi întaridominaþia asupra poporului, rãmas fãrãnici un mijloc de apãrare în faþa agresiuniiorganizate partinic a elitelor de putere: “Înrealitate însa, societatea întreaga ºi în spe-cial majoritatea ei, compusã din claseledependente de muncã, acei ce constituiecategoria cârmuiþilor, n-a câºtigat prin intro-ducerea acestui regim reprezentativ nici ogaranþie cã puterea statului nu va fi între-buintata de cei ce ajung a dispune de ea camijloc de dominaþie a cârmuitorilor asupracârmuiþilor. Din contra, în mod natural, câr-muirea ajunge în mâinile unui singur par-tid, al acelui ce formeazã majoritatea înreprezentanþa naþionalã; ºi societatea nu arefaþã cu guvernul ºi majoritatea ce-l susþinedecât garanþia moralã pe care i-o dã probi-tatea politicã ºi respectul pentru legi ºi ade-vãr al persoanelor ce compun guvernul ºipartidul sãu.” Ajuns în acest punct, Missir

subliniazã disproporþia dintre efortul finan-ciar ºi proliferarea instituþionalã cerute deregimul reprezentativ, dintre investiþia înacest tip de democraþie ºi rezultatele ei:“Este însa ridicol de a se vedea desfãºurân-du-se tot aparatul reprezentativ, de a se faceuz de cele mai înalte principii de justiþiesocialã, de idealul suveranitãþii poporului ºial egalitãþii tuturora pentru a ajunge la acestinfim rezultat, ca la urma urmelor societateasã nu aibã decât garanþii atât de slabe faþa cuguvernul ce îi dã una sau alta din claseledirigente.”25

Ca sistem de târguialã generalizatã, deminciunã organizatã propagandistic-elec-toral, democraþia reprezentativã definitã deMissir e inferioarã Vechiului Regim.26 Dacãsingurele garanþii pe care le are poporul înfaþa abuzurilor guvernanþilor sunt, în reali-tate, dincolo de mecanismele constituþio-nale care pot fi uºor corupte sau aserviteputerii, tot garanþiile morale, atunci VechiulRegim e preferabil pentru cã: 1. e mai ieftin,de vreme ce nu întretine un întreg aparat destat inutil protejãrii de fapt a cetãþenilor; 2. eorganic legat, prin religie, de morala caregaranteazã siguranþa cetãþeanului. Cu altecuvinte, dacã totul se reduce la moralã,atunci e mai bine ca morala sã fie constitu-tivã ºi nu adiacentã sistemului de guver-nare: adicã sã fie un principiu de guvernareºi nu o contribuþie benevolã, personalã, aunui ministru care se întâmpla sã fie om cufrica lui Dumnezeu. Dacã moralitateafuncþioneazã ca garanþie publicã de ultimãinstanþã a libertãþii cetãþeanului, atuncimorala nu poate fi privatizatã ºi nici religiainteriorizatã. Când “frica de Dumnezeu” econdiþie a supravieþuirii sociale, atunci cul-tivarea acestei virtuþi (în forme oricât dediverse confesional, dar nu adverse scopu-lui propus) nu poate rãmâne neprotejatã destat.

23 Missir, Scrieri literare ºi politice, 174-75.24 Missir, Scrieri literare ºi politice, 165. ªi nici înlaturarea “clanului Ceauºescu” nu înseamna cã trãim într-

o democraþie.25 Missir, Scrieri literare ºi politice, 175-76.26 Eminescu era ºi el de aceeaºi pãrere. Vezi “În ºedinþa adunãrii...” (Timpul, 28 mai 1880), Opere politice,

II, 437-439.

Page 46: Caiete Critice Lydda

44

In Jerusalem Blake associated the fourZoas with the following metals and ele-ments: Los-Iron-Sun, Luvah-Silver-Moon,Urizen-Gold-Stars, Tharmas-Brass-Earth:

“So spake the Vision of Albion, & in him sospake in my hearing

The Universal Father. Then Albion stretch’dhis hand into Infinitude

And took his Bow. Fourfold the Vision; forbright beaming Urizen

Lay’d his hand on the South & took abreathing Bow of carved Gold:

Luvah his hand stretch’d to the East & borea Silver Bow, bright shining:

Tharmas Westward a Bow of Brass, pureflaming, richly wrought:

Urthona Northward in thick storms a Bowof Iron, terrible thundering”1.

As far as Los is concerned, iron refers tothe virile power of the physical heart: Los’siron hammer signifies the heart’s beats. Losas Time is described in Vala, or The Four Zoasforging the links of iron and of brass (“TheProphet of Eternity beat on his iron links &links of brass”)2, i.e. the moments of time,namely the moments of the world fallenfrom Eden. In the world of Eden thesemoments are thus of gold and of silver.Urizen describes his former world preciselylaying stress in a remarkable manner on themetal silver. The Edenic world of Urizenhad mountains of silver (i.e. intellect/ration-al cosmic force), where the sons of wisdomdwelt, after the Fall these mountains beingturned into mountains of stone – a referenceto the appearance on Earth of the Druid

Mihai A. STROE

William Blake: The Metal Foundation (I)

William Blake created one of the most fascinating cosmo-philosophical systems in the history ofthought. In the present study we explore an essential element in this Weltanschauung: the metalfoundation of the mental Universe and its correlative corporeal/physical Universe. Special referenceis made to iron and its connection to Los (i.e. Time, the Prophet, the Artist, the Sun). We researchthe probable significance of Urizen's Book of Brass and Book of Iron. By his "poetic" and scientific-intellectual-rational metals and other natural and supernatural materials - all of which representvarious micro- and macrocosmic forces - Blake erects one of the most impressive metallomorphicworldviews in the history of world literature. We try hereby to elucidate the reasons for which Blakelaid stress with such power on the image of metals, and what their broader significance is in a sys-tem which proclaims prophecy as a deep insight into - simultaneously - cosmic, natural and psychictime, i.e. the integral composite past-present-future intercontinuum: one of the most importantforces given man for his own salvation.

Cuvinte-cheie: the books of metal (iron, brass, silver, gold), metal scrolls, the four zoas, axis mundi,heaven of iron, meteoritic iron, transcendental metals, druidism, megaliths.

Abstract

1 Jerusalem, 97, 5-11, Blake Complete Writings, p. 744.2 William Blake, Cãrþile profetice, Cei patru Zoa, IV, 201, p. 246.

Page 47: Caiete Critice Lydda

45

William Blake: The Metal Foundation (I)

rocks of power or megaliths, of the kind tobe found at Stonehenge or at Avebury (thegreat megalithic stone circles or cromlechsare now believed to have pulsating powersdirecting and channeling tellurian forces3, afact that Blake seems to have brilliantlyintuited in Jerusalem). The Edenic world ofUrizen had also fountains which were thehaunt of swans, which represent thealchemical symbol of illumination. Also,this world had harpers and gardens ofdelight and of wisdom, ivory pavilions andsweet smelling flowers; Urizen’s silver bed;silver pastures; Urizen’s silver sceptre andhis golden crown4.

Gold and silver are thus connected withthe Edenic unfallen world, while brass andiron are connected with the physical sphere,in the physical manifestation they actuallybeing decayed forms of gold and silver,respectively.

The fact that these four metals are usedall together by all the four Zoas is yet anoth-er index pointing to the fact that Blake creat-ed a multisystemic composite cosmologicalmodel. He therefore suggested that thephysical world and the spiritual world areinterconnected at all levels, and the trans-mutation of iron and brass into gold signi-fies the transmutation of the physical sphereof time into the spiritual sphere of eternity.

In this sense, Urizen’s Book of Brass isindeed the most prominent, as S. Foster Da-mon suggested (together with Urizen’sBook of Iron, we should add): this book con-tains the laws for organizing human society,having been copied by Kings and Priests onEarth5. It is significant to observe that whenUrizen opens (“unclasps”) the Book ofbrass, he enrages the Eternals6, presumablybecause profane social laws replace (or be-come, due to their contents, increasinglymore estranged from) the sacred godly law,namely the law of spiritual love and free-dom.

Also made of brass is Urizen’s quadrantwith which he explores the Abyss7. Thegates in every human heart are made ofbrass, as Blake shows in Milton8. The wallsof every day and of every night are made ofbrass9. In addition, Los binds Urizen bybeating on his links of iron and of brass, i.e.on the “Links of fate”10, the chains of tem-porality and physical causality.

Likewise, Golgonooza is ceaselessly builtby Los with brass and iron11. More than that,

3 See Stéphane Cardinaux, Géométries Sacrées, 2004.4 Cf. William Blake, Cãrþile profetice, Cei patru Zoa V, 189-220, p. 269.5 Blake Complete Writings, “Europe a Prophecy”, 11, 2-4, p. 242. (See also S. Foster Damon, op. cit., p. 58).6 Cf. The First Book of Urizen, III, 4, 1-2. (See also S. Foster Damon, op. cit., p. 58).7 Cf. The First Book of Urizen, VII, 20, 8: “brazen quadrant”. (See also S. Foster Damon, op. cit., p. 58).8 Milton, 20, 34, apud S. Foster Damon, op. cit., p. 58.9 Milton, 28, 52, apud S. Foster Damon, op. cit., p. 58.10 Cf. William Blake, Cãrþile profetice, Cei patru Zoa, IV, 199-207, p. 247.11 Jerusalem, 10, 63, apud S. Foster Damon, op. cit., p. 58.

Page 48: Caiete Critice Lydda

46

Mihai A. Stroe

all of Los’s instruments are made of iron. Heeven has an “iron mace”, while Urthona’sbow is also made of iron. This metal is dualin nature like Los’s hammer: namely, ironand the hammer can be used for building(the anagenetic vector), but they can beused also for distruction, for war (the cata-genetic vector) (the iron weapons, the ironwhip, etc.).

Urizen’s Book of Iron12 signifies preciselythe histories unfolding under the sign ofthis catagenetic, descensional vector: war-distruction. The Iron Age of the traditionalmythological systems is indeed associatedwith the maximal level of destruction andspiritual decay13.

Made of iron is also the “Plow of theNations”14 or the “plow of ages”, “held inUrizen’s strong hand”15.

In Jerusalem this Plow is held at a certainmoment by Albion and his Spectre. The“Plow of the Nations” thus signifies theinstrument for the celestial-cosmic insemi-nation, presumably connected (at a spirituallevel) with celestial agriculture, i.e. alchemy,Los being the exemplary celestial farmer, i.e.alchemist.

Also made of iron are the spindles usedby Urizen’s Sons when they build theUniverse16 (i.e. the metagalaxy). But also thespindles are dual in nature, since inJerusalem Blake mentions “the iron Spindleof destruction”, which Vala turns fromheaven to earth17, probably signifying theweaving of the events associated with war.

Similarly a catagenetic vector is the oneassociated with the iron Chain of Jealousy,which grows from Los’s bosom when he isjealous of Orc, the son of Enitharmon andLos, i.e. the son of Space and Time.

Iron, as a consequence, is an ambivalentcontroversial metal, just like the protagonistwho uses iron in all his works, Los-Artifex.However, the fundamental issue here is thatiron is a universal metal, since Los uses it(together with brass, which is Tharmas’sexemplary metal) in building Golgonooza,the integral macrocosmic city.

For this very reason, it is possible forBlake to have thought also of the existenceof a transcendental iron, which would thusconstitute one of the powerful, firm build-ing blocks of reality. In this respect, Blakespeaks of the four pillars of iron, brass, sil-ver and gold, which Los builds aroundEnitharmon-Space when he begins the“Foundation” of Golgonooza18:

“Enitharmon nurs’d her fiery child in thedark deeps

Sitting in darkness: over her Los mourn’d inanguish fierce

Cover’d with gloom; the fiery boy grew, fedby the milk

Of Enitharmon. Los around her builded pil-lars of iron

And brass & silver & gold fourfold, in darkprophetic fear,

For now he fear’d Eternal Death & utter-most Extinction:

He builded Golgonooza on the Lake of UdanAdan.

Upon the Limit of Translucence then hebuilded Luban.

Tharmas laid the Foundation & Los finish’dit in howling woe”.

The world, therefore, is supported byfour cosmic Pillars which contain the fourfundamental metals, iron, brass, silver andgold: but these are the aspects of the four

12 Cf. The Book of Ahania, 3, 64, apud S. Foster Damon, op. cit., p. 198.13 For instance, in his Works and Days Hesiod considers “the age of iron” (i.e. the present physically and

morally decayed life) as being the worst period of mankind, work in this context being a punishmentimposed by the gods (apud Victor Kernbach, Dicþionar de mitologie generalã, p. 187). Similarly, Kaliyuga(“the age of iron” in Hindoo myths) is governed by meanness and oppression (which in Blakle’s uni-versal dialectics necessarily leads to the birth of revolution, i.e. Orc).

14 Cf. Cei patru Zoa, II, 70, apud S. Foster Damon, op. cit., p. 198.15 Cf. William Blake, Cãrþile profetice, Cei patru Zoa, II, 119, p. 186.16 Cf. ibid., II, 148, p. 189.17 Jerusalem, 66, 10, apud S. Foster Damon, op. cit., p. 198.18 Cf. William Blake, Cãrþile profetice, Cei patru Zoa, V, 73-78, p. 263.

Page 49: Caiete Critice Lydda

47

William Blake: The Metal Foundation (I)

Zoas, which means that the four Pillars andthe four Zoas are the Axis of the world, theaxis mundi, which keeps reality in order, inits “hinges”, away from chaos or UdanAdan (“water eater”, cf. Sanskrit udan adana= “water eating”), the cosmic void, the“Lake of Spaces”, on which Los builds thecosmic city of Golgonooza.

It is relevant here that in Asian religionslike shamanism the Universe had threesuperposed levels/strata/storeys: Heaven,Earth and Hell, all being united with eachother by a central axis: this cosmic wholewas supported by an animal – a turtle or afish – which prevented the world from sink-ing back into the ocean19.

The idea that the world/earth or thevault of heaven is supported by cosmic pil-lars is of course not new. Thus:

1. the Hindoos believed that the roof ofthe world (i.e. the celestial vault) is support-ed by a thousand unmovable pillars;

2. the Chinese imagined that the vastdome of heaven leans upon the “CelestialColumn”, i.e. a pillar of brass (Tharmas’sexemplary metal!), or upon four cardinalpillars (the god Gong Gong had hit one ofthese pillars with his head, so that the pillarbroke, which led to the tilting of heaventowards northwest);

3. in the Bible we are told that the firma-ment leans upon the pillars of the mountains(Job, 26, 11: “The pillars of heaven trem-ble”)20;

4. some Altaic peoples imagine heavenas a Tent/Pavilion; the Altaic Pavilion whichrepresented heaven had in its centre thePole Star, which was believed to sustain thepavilion, that is why it was called the“Golden Pillar” (in the belief of Mongols, ofthe Buryat, etc.), or “the Iron Pillar” (in thebelief of the Siberian Tartars, etc.), or “the

Pillar of the Sun” (in the belief of theTeleut)21.

In this respect, Blake mentions indeedthe “universal curtains”22 once, and he usesthe formula “Universal tent” – thrice in hiswritings23. Here he identifies this tent withthe mental Universe that can be found inany man’s bosom. The correlation betweenthe mental universe and the physical uni-verse being integral, we have to concludethat this “universal tent” signifies theCosmos that can be expanded (just as onewould pitch a tent) and contracted back(just as one would dismantle or collapse atent).

The transcendent iron in Blake’s system,therefore, seems not to be inferior in itself.On the contrary, it seems to signify one ofthe composite unvanquishable forces oftranscendental matter-energy. This tran-scendental matter-energy is the substanceout of which the world of the Eternals isbuilt, and from which, in a Platonic sense,the material-physical world is derived. Inthis Blakean concept of transcendental metal(presumably of Swedenborgian origin,since Swedenborg had asserted the exis-tence of a spiritual sun versus a materialsun) we can see an anticipation of the quan-tum concept of strong interaction: namely,the strong nuclear force of gluons, i.e. thestrong mysterious force that binds subatom-ic particles together.

However, Blake might well have attrib-uted iron to Los-Urthona-the Son for specialreasons. This metal seems to have a crucialfunction, namely in The Bible it might repre-sent the substance out of which the vault ofheaven is made. Thus, the ambiguous wordraqiah from the Bible, which designates theheaven/the vault of heaven, has been trans-lated as “solid expanse” or “heaven of

19 Mircea Eliade, Istoria credinþelor ºi ideilor religioase, pp. 479-480.20 Apud Victor Kernbach, Dicþionar de mitologie generalã p. 106.21 Cf. Mircea Eliade, Istoria credinþelor ºi ideilor religioase, p. 480; see also Mircea Eliade, ªamanismul, pp.

243-249. This cosmology has a correlation in the microcosmic universe: the world’s axis has become thepillars that support man’s dwelling place, or symbolic isolated pickets, called “Pillars of the World”.

22 Cf. William Blake, Cãrþile profetice, Cei patru Zoa II, 153, p. 189.23 In William Blake, Cãrþile profetice, Cei patru Zoa I, 543 (p. 173) and VIII, 386 (p. 399), and in Jerusalem 38

[34], 50, Blake Complete Writings, p. 665.

Page 50: Caiete Critice Lydda

48

Mihai A. Stroe

iron”24. [In the Romanian authorized version of

the Bible this term has been translated as“întindere” (Engl. “expanse”) or “tãrie”(Engl. “firmament”), and in the Englishauthorized version as “firmament” = thesolid sphere in which the stars are fixated;the English term comes from the Lat. firma-mentum = expanse, support; firmus = strong,powerful, solid; ferm, persistent)].

This is the firmament created by God “inthe midst of waters” in order to “divide thewaters from the waters” (Genesis 1,6).

The idea of a celestial vault as a heaven ofiron appears, however, not only in the Bible.Thus:

1. in Egypt the canopy of heaven wasregarded as being an “iron wall of heaven”built by Ammon-Re;

2. in Greece, Homer used in The Odyssey(XV, 437) the expression sidereon ouranon,which can be translated as “up to the heav-en of iron”. In this respect, Victor Kernbachindicated also an alternative translation:“up to the starry heaven”25. Nevertheless, inGreek the term sideros means “iron”, whilein Latin there is indeed a term similar in itsphonetic structure, namely sidereus, whichmeans “stellar/starry”, “of or belonging tothe constellations/to the stars” (also, bysemantic transference, “heavenly, divine;bright”); sidereus is derived from the Lat.sidus, sideris = “star”, “group of stars”, “con-stellation”.

The alternative translation indicated byKernbach thus probably refers to an inter-cultural subtle contamination between the

Greek term sideros = “iron/molten iron” andthe Latin sidereus = “stellar”, “starry”, sincethe Lat. sidus (“stars united in a figure”,“group of stars”, “constellation”; henceused mostly in plural form as sideris) seemsto have been derived precisely from the Gr.sideros (“iron” or “molten iron”), as themonumental Latin Dictionary founded onAndrews’ Edition of Freund’s Latin Dictionarysuggests. Moreover, the Lat. sidus derivesalso from the Sanskrit svid, “to sweat/tomelt”.

It thus seems that the Gr. sideros (“iron”),the Lat. sudo (“sweat”) and the Lat. sidus(“constellation”) were all derived from theSanskrit word svid (“to sweat” or “tomelt”)26.

This phenomenon is not surprising, sinceit is well known that the Greco-Romanworld had formed a genuine cultural unityin many of its aspects. That Blake was wellaware of this connection seems to bedemonstrated by the fact that he mentionsLos’s “sodor of iron” (meaning “sudor/sweat” of iron; the Engl. sudor derivesdirectly from the Lat. sudor, sudoris,“sweat”) in three places, namely in The Bookof Urizen, 10, 9 and 10, 3027; and in The FourZoas, IV, 21428.

It seems thus obvious that, on onesemantic level, Los’s “sodor of iron” signi-fies “molten iron”, such as could beobtained from meteorites impacting theearth after having been produced (per-spired) as “forges” by the furnaces of suns(like Los) or of stars (like Urizen’s Sons).

The sideros-sudo-sidus correspondence,

24 Victor Kernbach, Dicþionar de mitologie generalã, p. 106.25 Apud Victor Kernbach, Dicþionar de mitologie generalã, p. 106.26 A Latin Dictionary founded on Andrews’ Edition of Freund’s Latin Dictionary revised, enlarged, and in

great part rewritten by Charlton T. Lewis, Ph.D., 1998, p. 1695. 27 The First Book of Urizen, 10, 9: “around him in whirlwinds / Of darkness the eternal Prophet howl’d, /

Beating still on his rivets of iron, / Pouring sodor of iron; dividing / The horrible night into watches”.The First Book of Urizen, 10, 30: “Forgetfulness, dumbness, necessity, / In chains of the mind locked up,/ Like fetters of ice shrinking together, / Disorganiz’d, rent from Eternity, / Los beat on his fetters of iron,/ And heated his furnaces, & pour’d / Iron sodor and sodor of brass”. In Blake Complete Writings, pp.227-228.

28 Here Blake resumes the theme from The Book of Urizen quoted above: William Blake, Cãrþile profetice, Ceipatru Zoa IV, 214, p. 246-247: “Forgetfulness, dumbness, necessity, in chains of the mind lock’d up, / Infetters of ice shrinking, disorganiz’d, rent from Eternity, / Los beat on his fetters & heated his furnaces,/ And pour’d iron sodor & sodor of brass”.

Page 51: Caiete Critice Lydda

49

William Blake: The Metal Foundation (I)

pointing to the connection between iron,sweat and constellation, respectively, seemsto imply that Blake regarded iron as the cre-ative “sweat” of suns/stars, which is used inthe building of the universe’s temporal andspatial structure.

This process of building is thus essential-ly a giant “toil”/transformative activity ofthe cosmic furnaces, i.e., on one level ofinterpretation, of the suns/stars, and, onanother level, of the cosmic stomach, inwhich the “physiological” energies of thecosmos are generated and refined, so muchso that organic dynamic balance prevailseverywhere in the framework of reality.

The Sumerians, however, created theoldest known word designating iron: “AN.BAR”. This word contains the signs “heav-en” and “fire”, and it was translated as“celestial metal” or “star-metal”29.

The equivalence between iron and heav-en seems thus to be due precisely to the factthat this metal comes literally from the sky,i.e. men were given iron by agency of mete-or rains. That is why, for instance, whenCortez asked the chieftains of the Aztecswhence they provided their knives, theypointed to the sky.

Los’s iron seems as a consequence torefer to the “mythology of iron”, i.e. therichest and most characteristic among the“mythologies of metals”.

The mineral meteoritic iron was used byprimitives as stones, i.e. as crude materialfor the making of lithic tools30. Iron, there-fore, came from the sky, this being a fact ofwhich the primitives seem to have beenaware. Moreover, iron was the first “civiliz-ing” metal, since it helped man to developin all directions.

The fact that the origin of iron is “celes-

tial” is evidenced by archeological discover-ies: no digging has yet revealed any trace ofterrestrial iron in the prehistorical mineraldeposits of the New World31. In addition, itis well established that the Egyptians haveknown only meteoritic iron for quite a longtime, while the Hittites have been familiarwith using “the black iron from heaven”, asa text from the 14th century suggests32.

Iron was rare in the archaic periods, andjust as precious as gold, that is why Blake’smyth captures this very situation. Morethan that, it was only after the discovery ofthe process of melting ore that iron could beobtained in large quantities. At this timemeteoritic celestial iron entered a sort ofcompetition with the terrestrial iron depo-sits. Meteoritic iron and terrestrial iron be-came predominant after the discovery ofkilns and of the technique by which incan-descent iron was tempered. Thus was borna double sacrality of iron: a celestial and anearthly one. Blake strangely unites in thecharacter Urthona precisely the idea of Sun-(celestial iron) and Earth-(terrestrial iron).

Celestial iron comes from the heavenlysphere, in which also the Sun is located,while terrestrial iron comes from caves andmines. Blake showed33 that in the cavernsthe “Looms” are confined, which are associ-ated with all the emanations of the fourZoas, and especially with Enitharmon: herethe “Atmospheres” are woven, which formthe “universal curtains”, i.e. the whole ofthe cosmos.

The caverns, the caves are “deep dens ofUrthona”34, which Urizen explores35: theyrepresent thus, on different levels, the fol-lowing:

1. the rooms of the unconscious to whichthe transcendent-spiritual Sun, i.e. Urthona,

29 Mircea Eliade, Istoria credinþelor ºi ideilor religioase, p. 44.30 Id.31 R. Forbes, Metallurgy in Antiquity, 1950, p. 401, apud Mircea Eliade, Istoria credinþelor ºi ideilor religioase,

p. 44.32 T. A. Rickard, Man and Metals, 1932, I, p. 149, apud Mircea Eliade, Istoria credinþelor ºi ideilor religioase,

pp. 44-45.33 William Blake, Cãrþile profetice, Cei patru Zoa, II, 145-155, p. 189.34 Cf. ibid., V, 189, p. 269.35 Cf. ibid., V, 238, p. 273.

Page 52: Caiete Critice Lydda

50

Mihai A. Stroe

has always access; 2. the matrix of planet Earth, i.e. the

matrix of Enion, Tharmas’s emanation (thatis why also Tharmas is connected with thesecaves, as all the other Zoas); in the matrix ofplanet Earth Los, as a blacksmith-metallur-gist, forges transcendental and physicalmetals;

3. the human body as material form/prison (cf. the Platonic soma – body – whichis also sema, i.e. prison) in which the soulresides, and out of which it beholds thephysical world or, if it “melts apparentsuprafaces away”, the spiritual world.

In the traditional religions the caves andthe mines have been assimilated as thematrix of Mother Earth, in whose telluricdarkness metals slowly “grow”, so that theores to be extracted were regarded as being

“embryos” which might have become per-fect metals if they had been afforded thetime to grow underground.

Extracting the metal from the depths ofthe earth thus implied entering the subter-ranean, sacred and dangerous regions. Thatis why previous purification by fasting,meditation and prayer was necessary, if theundertaking was to be successful.

As Eliade pointed out, in “all mytholo-gies of mines and mountains, numberlessfairies, genii, elves, phantoms and spiritsare multiple epiphanies of the sacred pres-ence that man faces by entering the geologi-cal levels of Life”.

Iron thus became the means for “makingquicker” and for making something differ-ent from what already exists in nature36.This structure of archaic metallurgy was

36 Mircea Eliade, Istoria credinþelor ºi ideilor religioase, p. 45.

Page 53: Caiete Critice Lydda

51

William Blake: The Metal Foundation (I)

adopted by alchemists. Indeed, the alche-mists can be considered as being, like theprimitive blacksmiths, “masters of fire”: justas blacksmiths operated the passage fromone state of matter to another by agency ofthe fire of kilns, the same way alchemiststransformed [by the virtues of alchemicalSulphur/the alchemical Sun, i.e. the solarfire/principle, which cooperates with thealchemical Moon] the material substanceinto spiritual substance, or metals into gold.

In Los’s Furnaces (i.e. the fire inside theSun, the fire-energy of time, the fire-energyof the human body – the furnace as thespine, etc.) the molten metals as cosmicenergies are deeply processed. Los’s iron istherefore indeed the “means for makingquicker” and “for making something otherthan what already exists” in nature.

We know from relatively recent develop-ments in astrophysics that the Sun, like anyother star, is a genuine quantum reactor ofcosmic matter: in the interior of the sun,helium is created by nuclear fusion, startingfrom hydrogen. The spectrum of chemicalelements (produced by succesive reactionsof fusion increasingly more complex instructure) is a natural product of stellar evo-lution.

The German physicist Carl Friedrich vonWeizsäcker (b. 1912) propounded in thissense a theory according to which the plan-etary systems were formed by the conden-sation of vortices of cosmic gas, a processconsidered by him as being precisely thenatural result of stellar evolution and whichreminds us of Blake’s (and Descartes’)world of cosmic vortices.

It was, however, the German-born US

physicist Hans Albrecht Bethe (Nobel Prize1967) who in 1938 first worked out thedetails regarding how nuclear processespower the Sun and the stars. Bethe namelysuggested that the energy of the Sun and ofthe other stars results largely from fusionreactions during which energy is released,the basic reaction implying four atoms ofhydrogen (each having mass 1.008) whichunite to form one atom of helium (mass4.0039).

Unaware of Bethe’s theory, Weizsäckerpropounded the same theory (in 1937)regarding stellar evolution, according towhich stars get warm by thermonuclearfusion chain reactions (Weizsäcker dis-cussed the proton-proton reaction whichproduces a nucleus of deuterium37, alsoknown as heavy hydrogen; Robert Atkinsonhad propounded this type of reaction a fewyears before, and the possibility of a nuclearchain reaction had been postulated by physi-cist Leo Szilard in 1932).

Stellar thermonuclear fusion chain reac-tions thus explained the extremely hightemperatures in the stellar cores, as well asthe huge amount of light radiation which isemitted in this process38.

Therefore, in accordance with the afore-mentioned, Blake’s associating iron withLos should not seem surprising, althoughwe might have expected that Blake associ-ate Los with gold. In this respect, in order tosee that gold is not exclusively Urizen’smetal, we need to take into consideration alarger scheme from which we can easilyinfer the functions of gold in its relationswith the other metals. (to be continued in thenext issue).

37 An isotope of hydrogen which has one neutron (as opposed to zero neutrons in hydrogen).38 Cf. Sara Jenkins-Jones, The Hutchinson Dictionary of Scientists, 1997, pp. 22, 50, 505; The New

Encyclopaedia Britannica, 1992; George Ochoa & Melinda Corey, Ghidul cronologic al ºtiinþei, 2000, pp. 271,280; cf. also Amelia Dragotã Chirca, Mihai ªtefan Chirca, Premiile Nobel, pp. 232-234. In 1924 ArthurEddington had tried to explain the Sun’s radiation as being the result of a process by which atoms weredivided inside the core of a star, matter being thus converted into energy. Atkinson supported this the-ory proposed by Eddington, which seemed to be confirmed also by the fact that for the first time in 1932scientists succeeded to split the nucleus of an atom (John Cockcroft and Ernest Walton produced thefirst nuclear reaction in 1932: by bombarding lithium with hydrogen nuclei they produced helium; OttoHahn was to accomplish nuclear fission in 1938, i.e. the decomposition of the atom into two compo-nents, by bombarding uranium 235 with neutrons). (cf. George Ochoa & Melinda Corey, Ghidul crono-logic al ºtiinþei, 2000, p. 271, 280; Sara Jenkins-Jones, The Hutchinson Dictionary of Scientists, 1997, p. 22).

Page 54: Caiete Critice Lydda

52

La nouã decenii de la apariþia în volum,Lydda (1911) rãmâne – ºi la aceastã orã – ocarte aproape necunoscutã. Respinsã cate-goric de Titu Maiorescu (ne stã mãrturie oîntreagã corespondenþã), executatã drasticde H. Sanielevici (1925), apreciatã (cu pru-denþã) de Pompiliu Constantinescu pentrurealizarea personajului feminin – o figurã viede femeie, pe care ai fi voit sã o iubeºti (1940),ignoratã de E. Lovinescu ºi G. Cãlinescu,care n-o pomenesc în niciun fel în cunos-cutele lor sinteze, aceastã carte (eseu filosof-ic? roman epistolar?) pãrea destinatã a fievitatã chiar ºi de statornica memorie a isto-riei literaturii.

Octav Botez, unul dintre criticii clemenþiai momentului, aprecia cartea drept o operãciudatã ºi hibridã, iar pe autor îl sancþiona cumult mai aspru, deoarece ºi-ar fi epuizat totbagajul sãu de erudiþie ºi toate resursele inteli-genþei sale. Cu toate acestea, noteazã conce-siv cã pe alocuri simte ceva din poezia ade-vãratã a vieþii. Astãzi ne e uºor sã înþelegemcã ocazionalul comentator al „Vieþii româ-neºti” nu putea sã reacþioneze altfel în faþaunei foarte dese plase de referinþe livreºti:peste patruzeci de nume ºi tot atâtea opere,o premierã absolutã pentru întreaga liter-aturã românã. Insistentele divagaþii filoso-fice (Platon, Kant, Spinoza, H. Spencer) sau

Mircea DINUTZ*

Lydda. Triumful literaturii

La nouã decenii de la apariþia în volum, "Lydda" (1911) rãmâne - ºi la aceastã orã - o carte aproapenecunoscutã. Respinsã categoric de Titu Maiorescu (ne stã mãrturie o întreagã corespondenþã), exe-cutatã drastic de H. Sanielevici (1925), apreciatã (cu prudenþã) de Pompiliu Constantinescu (1940)pentru realizarea personajului feminin - o figurã vie de femeie, pe care ai fi voit sã o iubeºti, prim-ind note bune din partea unor comentatori modeºti (Zina Milcovici, Lucian Predescu), dar ignoratãde E. Lovinescu ºi G. Cãlinescu, care n-o pomenesc în niciun fel în cunoscutele lor sinteze, aceastãcarte (eseu filosofic? roman epistolar?) pãrea destinatã a fi evitatã chiar ºi de statornica memorie aistoriei literaturii.

Cuvinte-cheie: Duiliu Zamfirescu, "Lydda", roman epistolar, eseu filosofic, mondernitate.

Lydda. The Triumf of Life. After nine decades from it publishing "Lydda" still remains an almostunknown book. Rejected categorically by Titu Maiorescu (there is a large correspondence about thissubject), executed drastically by H. Sanieleveci (1925), appreciated prudently by PompiliuConstantinescu (1940) for the feminine character - a living figure, whom one would have wanted tolove, receiving big notes from modest commentators (Zina Milcovici, Lucian Predescu), but ignoredE. Lovinescu and G. Cãlinescu, who do not mention at all in their celebre syntheses, this volume (aphilosophic essay? an epistle novel?) seemed to be avoided even by the steady memory of the literaryhistory.

Keywords: Duiliu Zamfirescu, "Lydda", epistle novel, philosophic essay, Modernity.

Abstract

* Profesor, Colegiul National Unirea, Focsani

Page 55: Caiete Critice Lydda

53

Lydda. Triumful literaturii

desele trimiteri la mitologie, istorie, arteplastice trebuie sã-i fi anulat toate buneleintenþii. Nu departe de aceastã poziþie s-auaflat H. Sanielevici, care vorbeºte despre olipsã de bun-simþ surprinzãtoare ºi - cu regret– despre scenele intens poetice „înecate” prin-tr-un galimatias filosofic (1925) ºi N. Iorga,care amendeazã în treacãt viziunile neclare,pânã la neinteligibil, din Lydda (1934).

În fapt, prima reconsiderare atentã ºimaturã a cãrþii aparþine lui G. C. Nicolescu(1945). Acesta are meritul de a fi discutatromanul din perspectiva literaturii de idei cese practica la acea orã în Europa (H. Ibsen,Paul Bourget, Anatole France), dar ºi din-spre cotele de modernitate la care ajunseseromanul românesc în perioada interbelicã(în primul rând, Camil Petrescu). Cu o atareargumentaþie ºi dintr-o asemenea perspec-tivã, Lydda ar fi unul din momentele crucialeprin aceea cã autorul, dupã ce dãduse litera-turii române un roman profund naþional, seorienta acum, la început de secol, spre pro-blemele eterne ºi universale ale sufletului ome-nesc într-un efort suprem de sincronizare curomanul occidental (ca problematicã), aces-ta fiind cel dintâi roman de idei românesc, dupãaprecierea istoricului literar.

Trecând peste performanþa jenantã aGeorgetei Horodincã de a trivializa întreagaoperã a lui Duiliu Zamfirescu printr-un ne-fericit studiu realizat dintr-un unghi socio-logist-vulgar (1956), mai putem nota aicigestul de negaþie al Iui Ion Negoiþescu care,

la 9 februarie 1960, scria prietenului sãu,Radu Stanca: Un studiu (deocamdatã schiþat,cu material ordonat în mapã) pe care de-abiaaºtept sã am rãgazul sã-1 redactez, ca o com-pletare a volumului meu personal despre DuiliuZamfirescu, ºi care s-ar intitula Ideile dinLydda (în ciuda faptului cã „filosofîa” dinromanul sãu debil [s.n.] e confuzã ºi elucubran-tã, cu ieftineplatonisme) - dar, în viziunea mea,„ idei” n-are nimic de-a face cufdosqfia ºi para-filosofia ce rodea pe acest autor. (Un roman epis-tolar, Ed. Albatros, 1978).

Indiscutabil, deceniul opt s-a dovedit a fihotãrâtor pentru realizarea unei viziuni ca-litativ superioare ºi infinit generoase asupraoperei sale, în general, ºi asupra acestuiroman, atât de nedreptãþit, în special.Semnalul l-au dat Mihai Gafiþa ºi Al. Sãn-dulescu, care au realizat în 1969 studiicuprinzãtoare, cu ambiþii exhaustive Primulconsiderã romanul ca o magistralã polemicãantimaiorescianã ºi îºi va construi discursulcritfc identificând, la fiecare pas, punctelede contact între planul biografic ºi cel alficþiunii, apreciind Lydda ca fiind lucrarea ceamai intimã, cea mai direct personalã. MihaiGafiþa nu face totuºi greºeala de a confundacu totul personajele literare (Filip A. ºi Mir-cea M.) cu persoanele reale (Titu Maiorescuºi D. Zamfirescu), ce constituie planul dereferinþã, observând cu justeþe cã autorulpolemizeazã în primul rând mai mult cu sineînsuºi, zbuciumat de tentaþii contradictorii.Prestigiosul istoric literar observã sensulmoral al construcþiei epice ºi gãseºte cafuncþionalã dezbaterea de idei, atâta timpcât pãrintele Comãneºtenilor nu se ascultã cuplãcere perorând amplu despre toate, cu ovoluptate narcisiacã.

Al. Sãndulescu, în micromonografia sa,se aliniazã poziþiilor intolerante din perioa-da interbelicã considerând Lydda un succe-daneu, cu anumite merite ce aparþin memorial-istului ºi în nici un caz romancierului. La aces-te zgârcite aprecieri adaugã: o paginã vred-nicã de Caragiale, reproducând dialogul din-tre Hristache ºi consoarta sa, veniþi la Romasã vadã vreun Traian doi. Nedrept de dataaceasta, Al. Sãndulescu noteazã cã pasajulcitat nu poate reabilita însã întreaga scriere.Evident, nu poate fi vorba de aºa ceva.

Page 56: Caiete Critice Lydda

54

Mircea Dinutz

Romanul are ºi alte atuuri, neobservate decomentator.

De data aceasta, replica nu va întârzia ºiea va veni din partea clujeanului MirceaPopa (1974), care polemizeazã cu o atareprejudecatã, adânc înrãdãcinatã, aceea de a-l considera pe Duiliu Zamfirescu exclusivautor al ciclului Comãneºtenilor. Criticulapreciazã pe un ton ferm cã Lydda este unroman în toatã puterea cuvântului, gãseºtemodelul clasic în Montesquieu, Scrisori per-sane (de altfel, citat în roman) ºi îºi încheiedemonstraþia pe acelaºi ton lipsit de ezitãri:Roman eseistic prin excelenþã, Lydda estecreaþia de maturitate a lui Duiliu Zamfirescu,roman care anticipã, în multe privinþe, ca fac-turã ºi tehnicã, romanul modern de analizã prac-ticat de scriitorii dintre cele douã rãzboaie mon-diale.

Sobru ºi echilibrat, Ioan Adam observãîn 1978 cã, în afara intervenþiilor substanþialeale lui G.C. Nicolescu ºi Mihai Gafiþa,dosarul lecturilor critice se limiteazã la un corte-giu al calificativelor drastice. Acesta citeºteLydda ca un definitiv document sufletesc,sesizând tensiunile rezultate din scindareapersonalitãþii morale a autorului care vapendula dramatic între omul activ ºi omulcontemplativ. Cu aceeaºi fineþe interpretativãobservã cã Lydda e romanul unei clarificãriauctoriale, iar personajele de prim-plan ce seînfruntã (Filip A. ªi Mircea M.) nu sunt inºiai existenþã relaþionalã, ci principii etice, sistermfilosofice opozitive. Ioan Adam descoperãsensul polemicii antimaioresciene în teo-retizarea primatului artistului asupra filosofu-lui, tezã ce meritã a fi reþinutã. Din acelaºian (1978) dateazã alte douã pertinente inter-venþii critice, dintre care prima aparþine luiAl. Protopopescu, ce se întreba, într-otemeinicã sintezã asupra romanului psiho-logic românesc. Ce este Lydda? Rãspunsuloferit este nuanþat ºi convingãtor. Sociabil însensul clasicismului prin manevrarea epistolei,orgolios tot în sensul clasicist prin valorificareajurnalului intim, Lydda este o confesiune ºi oanalizã machetatã romantic pe un triunghi tipo-logic ale cãrui vârfuri se topesc în simbol. Ceade-a doua intervenþie aparþine lui N. Ma-nolescu care va publica în „Steaua” articolulUn roman uitat Acesta se raliazã punctului

de vedere exprimat de Al. Protopopescu, însensul cã Lydda – s pune criticul – este chiarromanul mustrãrilor de conºtiinþã, dar nu sedisociazã de criticul constãnþean, care ofe-rea o viziune simplificatoare prin reducerearomanului la o confruntare dintre realitate(Mircea), artã (Lydda) ºi filosofie (Filip),respingând - în acelaºi timp – teza lui G. C.Nicolescu, care vedea în carte un roman deidei. Farmecul naraþiunii e de gãsit – dupãpãrerea lui N. Manolescu – în acest firesc alîmpletirii filozofiei cu existenþa cotidianã. Dealtfel, el va reveni în Arca lui Noe (voi. I,1980), manifestându-ºi preferinþa pentruFilip A, cel mai interesant personaj, apreciind,în acelaºi stil delectabil, ce poartã marcapersonalitãþii distinsului critic: Numelepoeþilor ºi filosofilor preferaþi plutesc prin aburiiceaiului ºi cele mai înalte speculaþii se îmbibã deatmosfera blândã a casei boiereºti (ca ºi aceea alui Murguleþ), de zãngãnitul linguriþei înceaºcã. în astfel de momente ale perfectei intimi-tãþi, Duiliu Zamfirescu e neîntrecut.

La acestea trebuie sã adãugãm cã reauareceptare a romanului în timp se datoreazãºi imposibilitãþii practice de a-l citi, cel puþinpânã la ediþia criticã îngrijitã de MihaiGafiþa: Opere, voi. IV, Editura Mnerva, Bu-cureºti, 1974, cu maximum de rigoare ºtiin-þificã, dar într-un tiraj mai mult decât mo-dest (2460 ex.). O explicaþie complementarãs-ar gãsi în faptul cã formula eseisticã a fostprivitã cu suspiciune de criticul român, maipuþin dispus sã guste - cel puþin în perioadainterbelicã - tensiunile nãscute dintr-o aut-enticã dezbatere ideaticã. Cu toate cã se ºtiefoarte bine: existã cazuri celebre în istorialiteraturii universale (capodopere absolute)când acest tip de dezbatere capãtã incan-descenþã, când imaginea devine concept ºi con-ceptul, imagine dupã aprecierea lui ReneWellek ºi Austin Warren în Teoria literaturii.Literatura de idei este o realitate de necontes-tat atât la noi, cât ºi pe plan universal:Divina Comedie (Dante), Muntele vrãjit(Thomas Mann), Fraþii Karamazov (Dosto-ievski) sau partea a doua din Faust deGoethe, autor ce s-a bucurat de o statornicãadmiraþie din partea lui Duiliu Zamfirescu.Fireºte, nu e cazul Lyddei ce se cere apreciatãmai mult în intenþii ºi capacitate de antici-

Page 57: Caiete Critice Lydda

55

Lydda. Triumful literaturii

pare, decât în realizare. Oricum, aceastãcarte semnificã un adevãrat cap de pod pen-tru romanul ce se va scrie ulterior. Condiþiaminimã este ca literatura sã nu devinã unsuccedaneu al filosofiei, ea (literatura) avân-du-ºi propria ei justificare ºi propriul ei þel (ibi-dem). Dacã acceptãm literatura de idei, astanu ne poate duce cu gândul la o identificarea literaturii cu filosofia ºi, de aceea, e bizarreproºul unor comentatori cã filozofia cu-prinsã în roman (ce asigurã complexitatea ºicoerenþa operei literare) n-ar avea... origi-nalitate, uitându-se adevãrul elementar cãliteratura are funcþionalitate esteticã ºi, deci,propria raþiune de a exista. De asemenea,este evident cã opera literarã nu este ºi nupoate fi un document, în sensul brut alcuvântului, chiar dacã – în mod firesc –punctele ei de plecare (adesea identificabile)se gãsesc în biografie. Or, lectura pe care oface Mihai Gafiþa pãcãtuieºte printr-o abu-zivã corespondenþã între planul biografic ºicel fictional. Cu atât mai mult, cu cât identi-ficãrile operate de critic între Filip A. ºi TituMaiorescu, pe de o parte, Mircea M. ºiDuiliu Zamfirescu, pe de altã parte, suntcontrazise de însãºi realitatea operei litera-re. Cu alte cuvinte, personajele au o viaþãproprie ºi se cer judecate în spaþiul literaturii.

Cu dreptate se pronunþã aceia care vor-besc despre un incitant roman de analizã,pentru cã, în felul acesta, se recunoaºte exis-tenþa personajelor în tot adevãrul lor pro-fund omenesc. Ajunse din propria voinþã înspaþiul generos al reflecþiei, personajele sedescoperã sufleteºte, rãsfrângând propriasubiectivitate asupra lumii. Tot atât de ade-vãrat este cã dezbaterea de idei tinde sãabsoarbã ºi sã anihileze – pe spaþii mari –cele trei personaje aflate în competiþie.Inegalitãþile de expresie, artificiozitateaunor secvenþe, reaua ºi disproporþionataconstrucþie a pãrþilor vin - indiscutabil - ºidin indecizia autorului pentru o formulãsau alta. Momentele bune din roman – aºacum observa N. Manolescu – se aflã acolounde fuzioneazã fericit o atentã ºi apãsatãprivire asupra miºcãrilor interioare cu dis-puta aprigã de idei proiectate într-o intimi-tate seducãtoare. Or, asemenea momente nuapar decât în scenele de interior, avându-i

ca protagoniºti pe Filip A., scepticul aflatîntr-un progresiv proces de convertire spiri-tualã, ºi Lydda, tânãra pictoriþã din Anglia,generoasã expresie a trãirii nemijlocite dupãmodelul unic al naturii. De altfel, Filip A. varecunoaºte în final cã toate filosqfiile au unsâmbure de adevãr dacã nu se depãrteazã denaturã. Acest drum pasionant ºi tulburãtor,parcurs de Filip A, de la certitudinileabsolute spre conºtiinþa relativitãþii oricãruiadevãr constituie marea revelaþie a persona-jului, dar... ºi a autorului! în acest sens, pu-tem accepta, fãrã sã ne contrazicem, cãromanul este ºi o amplã confesiune, altfelspus, cartea unei clarificãri auctoriale. Înciuda pãrerilor contradictorii ce s-au înfrun-tat în restrânsã exegezã la aceastã carte,Lydda rãmâne totuºi personajul de maximinteres, unic în literatura lui D. Zamfirescuºi nu numai. La început, ea apare ca un per-sonaj-raisonneur, primind lecþii consistente– pe rând – de la Mircea M. ºi Filip A. Pri-mul, înainte de a muri, diserteazã savant peo temã spinozianã, disertaþie ce culmineazãcu testamentul sãu spiritual. Acesta îi cereLyddei sã-ºi creascã copiii - de-i va avea -ferindu-i de iarba veninoasã a pesimismului,aluzie lipsitã de orice echivoc la pãrintelesãu spiritual, Filip A. Printr-o simetrie sem-nificativã, Lydda – tot înainte de a muri – vareflecta cu o intoleranþã arsã de regrete,izvorâtã dintr-un adânc sentiment al vieþiitrãite plenar: si Keats ºi Shelley au murit, fiind-cã cei buni mor tineri, iar cei ce au inima ca pul-berea drumului de seara, aceia ard pânã lasfeºnic. Sterilitatea (în orice plan) îi apareacesteia ca fiind cel mai mare pãcat, ame-ninþând echilibrul ºi armonia naturii.

Aºa se explicã de ce tocmai Filip A. vapleda – spre final – pentru dragostea cre-atoare (naºtere în urât nu e cu putinþã, cinumai în frumos), citând voluptuos dinSympozîonul lui Platon. Dacã miºcarea inte-rioarã a celor douã personaje masculine areo anume transparenþã sau, cel puþin, poatefi intuitã, Lydda rãmâne proiectatã în plinmister feminin. Ea este aceea care provoacãpe cei doi bãrbaþi sã-ºi apere cauza, dar decâºtigat, câºtigã întotdeauna Lydda. Ascul-tâtoarea elevã îºi converteºte profesorii laadevãrul ei de viaþã, dar performanþa ei nu

Page 58: Caiete Critice Lydda

56

Mircea Dinutz

se opreºte aici. Are loc un masiv transfer desubstanþã dinspre aceasta spre cei doiparteneri, pe care-i învinge cu armele lor.Odatã datoria împlinitã, Lydda va dispãreaca prezenþã fizicã, pentru a exista spiritualîn Filip A. ºi, bineînþeles, în fiul ei. MirceaM. ºi Filip A. existã ºi evolueazã ca perso-naje în funcþie de Lydda, singura – sã nuuitãm – care creeazã (artã) ºi care refuzãsterilitatea, indiferent de forma de mani-festare. De aceea tema creaþiei nu mi se parea fi secundarã, ci dimpotrivã. Mircea M., aºacum apare din primele scrisori, este unamestec confuz între scepticismul tatãlui,ale cãrui pãreri le împãrtãºeºte parþial ºioptimismul sãu structural, chemarea sanãvalnicã spre viaþã, tocmai aceea care îiasigurã accesibilitatea spre Lydda: un fulgalb, care cade din vãzduh, pe o zi de primãvarãîncet, domol, cu firele moi prinse de nervul can-did. Imediat ce o cunoaºte, în toatã imateri-alitatea ei, invocã pe John Stuart Mill ºi-ºipune în joc toatã erudiþia pentru a o apãra.Deºi e conºtient de faptul cã face parte dinarmonia naturii, tot el observã, stupefiat, laun prim contact: - Vorbeºti ca o carte, dom-niºoarã Lyddo, replicã cunoscutã nouã dinromanul Viaþa la þarã. E momentul sãobservãm cã livrescul (cel puþin, la nivelullimbajului) este starea naturalã a persona-jelor, fãrã de care nu pot exista. Cu toateastea, dincolo de speculaþia-ideaticã ºi detensiunea autenticã ce se naºte din con-fruntarea decisã a unor principii pe axamoralã, Mircea M., Filip A. ºi Lydda trãiescprin adevãrul omenesc ce-1 transmit citito-rilor. O evoluþie mai lentã, dar ºi mai dra-maticã, se înregistreazã în cazul bãtrânuluiFilip A., care nu va ceda decât în urma maimultor confruntãri directe ºi, mai ales, înfaþa situaþiilor-limitã. Ajuns la Roma, acestao recunoaºte pe Lydda, având o revelaþielãuntricã: blondã, naltã, cu ochii ei albaºtri, aºacum mi-o închipuisem pe când o uram.Reflectare mediatã a unui zbucium interior,de observat cã ura este un sentiment depãºitîn momentul întâlnirii.

Portretul (imaginea subiectivã a indi-vidului din realitate) apare obsesiv ºi,neapãrat, în momente-cheie. Astfel, Filip A.gãseºte în casa Lyddei portretul fiului senin,

iertãtor, gata sã-ºi deschidã braþele. Portretulmediazã – în cazul de faþã – apropierea din-tre cele douã spirite. Durerea îl purificãsufleteºte de orice urmã de trivialitate ome-neascã. La Costieni, în propria casã, dupã unamplu comentariu platonician, ochii bãtrâ-nului vor întâlni din nou acelaºi portret,ceea ce-1 va obliga sã-ºi justifice atitudinilefaþã de fiul dispãrut, sã stea faþã în faþã cusine. în sfârºit, scena cea mai semnificativãare loc în atelier, în faþa portretului,-pe careLydda îl executase, încercând sã surprindãadevãrul ºi taina vieþii lui Filip A. Insatis-facþia artistului se suprapune puterniceidorinþe a eroinei de a-i cunoaºte cu adevãratadâncurile sufletului: Dacã ai vrea d-ta sã-þideschizi inima, ca sã te cunosc ºi sã te iubesc, aºputea face o lucrare completã. Lydda se vastinge fãrã sã-ºi desãvârºeascã opera, dar vadeclanºa personajul pe o traiectorie deci-sivã, în care durerea ºi iubirea îºi vor împli-ni lucrarea prin purificare. în final, bãtrânulîºi va gãsi echilibrul interior ca stãpân alunui sens moral definitiv. Abia copilulLyddei va justifica întreaga sa existenþã.

Apropiind spaþiul epic creat de poemulneterminat al lui Shelley, Triumful vieþii, G.C. Nicolescu (1946) ºi Mircea Popa (1974)interpreteazã victoria Lyddei asupra celor-lalte douã personaje ca pe un triumfal vieþii.în sensul demonstraþiei de mai sus, eroinasemnificã, mai degrabã, adevãrul artei înfuncþie de care existã celelalte personaje.Arta este aceea care mediazã adevãrul vieþiiºi, deci, în afara acestei-convenþii nu neputem explica spaþiul diegetic constituit, cuatât mai puþin, traiectoria personajelor,aflate într-un dramatic ºi constant proces deautodescoperire. Astfel, cu mai multã drep-tate, am putea vorbi despre romanul Lyddaca un veritabil triumf al literaturii. Perso-najele existã, se lumineazã reciproc (într-uningenios joc al oglinzilor paralele ce anunþãformula narativã camilpetrescianã) ºi evo-lueazã prin cuvânt, singura lor raþiune de afiinþa în spaþiul ficþiunii.

Lydda, cu toate imperfecþiunile sale, rã-mâne ultima expresie scriitoriceascã a luiDuiliu Zamfirescu, surprinzãtor prin mo-dernitate ºi, prin efortul (parþial încununatde succes) de a înnoi romanul românesc.

Page 59: Caiete Critice Lydda

57

Controversatul memorial al lui BeluZilber, „Monarhia de drept dialectic”, este omãrturie sinuoasã, reprezentativã pentrupersonalitatea fluctuantã a celui care se con-feseazã, principalul martor al acuzãrii înprocesul Pãtrãºcanu. Autorul poate fi con-siderat un intelectual complet: dublulicenþiat, în matematici – titlu obþinut laUniversitatea din Grenoble – ºi filozofie,disciplinã în care susþine ºi doctoratul,

inginer cu o activitate publicisticã intensã învaria domenii (economie, sociologie, poli-tologie), membru al grupãrii Criterion. Dinprefaþa memorialului sãu aflãm cã, pe lângãsimpatia pentru extrema stângã, a dus oactivitate constantã în rândul activiºtilorsocialiºti, a militat pentru miºcarea munci-toreascã, fiind printre fondatorii „Interna-þionalei Studenþilor Comuniºti”, l-a secon-dat pe Lucreþiu Pãtrãºcanu la tratativele

Oana SAFTA*

Între autovictimizare ºi statutul de victimã:

Belu ZilberFigurã cunoscutã în peisajul bucureºtean dintre Cele Douã Rãzboaie Mondiale, prezenþã constantãîn cercurile sociopolitice ºi mondene, apropiat al ministrului comunist Lucreþiu Pãtrãºcanu de acãrui moarte a fost fãcut responsabil, Belu Zilber a cunoscut aceeaºi soartã ca ºi a multor altor sim-patizanþi ai comunismului. Având toate calitãþile necesare pentru o carierã strãlucitoare, dar incon-stant ºi cu o moralitate dubioasã, Belu Zilber a devenit o victimã politicã, fãcându-le pãrtaºe la pro-pria dramã pe alte persoane nevinovate. Arestat în 1930 ca spion sovietic, a cunoscut dupã 1944monstruozitatea regimului totalitar impus de U.R.S.S, fiind trimis din nou la închisoare de cei pecare îi susþinea.

Cuvinte-cheie: Belu Zilber, "Monarhia de drept dialectic", Lucreþiu Pãtrãºcanu, comunism,închisoare, spionaj, U.R.S.S.

Between Auto-victimization and the Status of Victim: Belu Zilber. A well known figure inthe Bucharest's environment between the Two World Wars, a constant presence in the socio-politi-cal circles, a close collaborator of Lucreþiu Pãtrãºcanu, whose death he was responsible, Belu Zilbermet the same destiny as other communist adherents. Possessing all the qualities to reach an impres-sive career, but being inconstant and doubtfully moral, he became a politic victim, involving othersto his drama. Arrested in 1930 as Soviet spy, he became aware of the monstrosities of the totalitari-an regime imposed by the USSR after 1944, being condemned to jail by those who he had support-ed.

Keywords: Belu Zilber, "The Monarchy of Dialectic Right", Lucreþiu Pãtrãºcanu, communism,jail, espionage, USSR.

Abstract

* Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã "G. Cãlinescu" (Academia Românã);History and Literary TheoryInstitute "G. Cãlinescu" (Romanian Academy).

Page 60: Caiete Critice Lydda

58

Oana Safta

care urmãreau trecerea României în coaliþiamilitarã antihitleristã.

Arestat în 1930 sub acuzaþia de a fi spionsovietic, Belu Zilber cunoaºte dupã 1944faþa hidoasã a unui nou regim totalitar, celcomunist. Soarta lui este cea a multor sim-patizanþi ai socialismului. Valorile în carecred cunosc o rãsturnare completã, sisteme-le de referinþã sunt bulversate, lumea visatãse transformã peste noapte într-un universabsurd ºi terifiant. Din apãrãtori ai unuiregim, ei devin cei mai periculoºi duºmaniºi, implicit, victimile acestuia. Paradoxal,fidelitatea lor este suspectã, din „tovarãºi dedrum”, partizanii comunismului se trans-formã în indezirabili ºi chiar în inamiciidemocraþiei socialiste. Imprevizibilul, carac-teristicã a regimurilor dictatoriale, acþionea-zã împotriva adepþilor asemenea unuiCronos ce-ºi devoreazã fii, slujindu-se însãîn prealabil de devotamentul acestora.

Belu Zilber porneºte în viaþã decis, ani-mat de certitudini pe care scepticul care-ºiscrie memoriile le invidiazã. Impresionat delecturarea Manifestului socialist ºi de ta-bloul cu portretul supradimensionat al unuiMarx cu plete, barbã ºi monoclu, liceanuldevine bolºevic nu din convingere, ci dintr-o dorinþã de identificare cu o miºcare sub-versivã care sã necesite devotament ºi caresã ofere iluzia unei apartenenþe. Sentimen-tele de fanatic ataºament nu vor slãbi decâtprin trecerea timpului ºi în urma traumati-cei experienþe a închisorii: „Astfel a ajunsMarea Revoluþie din Octombrie prima meamare iubire. Ca toate marile iubiri s-a stinspe mãsurã ce îmbãtrâneam amândoi. Cuvârsta, am început sã vãd cum se îngroaºãpãcatele mele ºi ale ei”.1 Amintind iluziilecare i-ar justifica simpatia pentru socialism,memorialistul fixeazã de la început registruldestãinuirilor sale, cel al unei tragedii cuaccente ironice. Tânãrul naiv, care îmbrã-þiºeazã cu ardoare bolºevismul, cunoaºte în17 ani de temniþã transformãri de esenþã,lumea certitudinilor se nãruie lãsând un insdezabuzat ºi incapabil de a reacþiona.

Prãbuºirea este cu atât mai covârºitoare cucât victima acceptã cu resemnare un destincãruia ar fi putut sã i se împotriveascã. Deºiiubitor al ºtiinþelor exacte, Belu Zilber credecu tãrie într-o soartã implacabilã, se dove-deºte un fatalist ce vede pecetea destinuluicare îl însemneazã pe om. Din faþa sorþii nuse poate fugi, iar soarta acestui evreu pare afi cea a unui inadaptat, o persoanã inco-modã pentru orice sistem. Memorialistulvorbeºte chiar despre un blestem care îlurmãreºte încã din copilãrie, acela de a fi unveºnic suspect: „Toatã viaþa mi s-au atribuitpãcate, calitãþi ºi intenþii pe care nu le-amavut. Am plãtit datorii pe care nu le-amfãcut, bucuriile vieþii au trecut pe lângãmine; aº fi putut fi un om bogat ºi aº fi pututlocui într-un castel ca al lui Kafka, dar caste-lanii nu m-au iubit ºi m-au închis o treimedin viaþã.”2 Neîncrederea celor din jur esteacceptatã cu resemnare, ceea ce sporeºtetragismul acestei existenþe. Belu Zilber mãr-

1 Andrei ªerbulescu, Monarhia de drept dialectic: a doua versiune a memoriilor lui Belu Zilber, Humanitas,Bucureºti, 1991, p. 24.

2 Ibidem, p. 23

Page 61: Caiete Critice Lydda

59

Între autovictimizare ºi statutul de victimã

turiseºte a fi o persoanã incapabilã de reac-þie în momentele critice. Tensiunea acþio-neazã asupra lui ca un paralizant aducãtorde anxietate ºi sete mistuitoare. Are posibili-tatea sã fugã din þarã, intuind corect ceea ceîl aºteaptã, dar se declarã neputincios. Înmomentele decisive, Belu Zilber alegemereu combinaþia nefericitã: revine dinGermania, deºi anxietatea prevestitoare îlistoveºte, refuzã varianta fugii peste graniþãcând semnalele indezirabilitãþii lui Pãtrãº-canu se înmulþesc.

„Marxismul mã paralizase” pare o scuzãpertinentã, justificabilã dacã urmãrimtraseul acestei existenþe. Exclus din partid,evreul luptã cu îndârjire pentru a fi reprim-it. Relaþia este una de dependenþã, o legã-turã bolnãvicioasã, indestructibilã, între vic-timã ºi asasin, descrisã cu voluptate: „Numã puteam despãrþi de partid, cum nu sepot unii despãrþi de femeia vieþii lor, curvã,hoaþã ºi sperjurã. […] Cãzusem la partid.Presimþeam ce mã aºteaptã, dar nu mãputeam rupe de aceastã abstracþie denumitãpartid”.3 O abstracþie în care tânãrul deatunci vedea o legitimare a ideilor, o întru-pare a energiilor care îl animã. HannahArendt a urmãrit acest tip de dependenþã,concluzionând cã o astfel de loialitatedeplinã „poate fi aºteptatã de la fiinþa ome-neascã complet izolatã, care, fãrã niciun felde legãturi sociale cu familia, prieteni,tovarãºi sau chiar simple cunoºtinþe capãtãun loc în lume doar din faptul cã aparþineunei miºcãri, cã este membru al unui par-tid”.4 Devotamentul „eroului” merge pânãla delir, Belu Zilber luând hotãrârea disper-atã de a-i scrie Anei Pauker pentru a fianchetat ºi a-ºi dovedi astfel supunerea ºinevinovãþia. Atitudinea celor din jur estegrãitoare în ceea ce priveºte impactul aces-tei excluderi asupra societãþii. Ocolit ºirespins de cunoscuþi, Belu Zilber se simteun mort printre vii, un ciumat: „Cei care mãcunoºteau, prieteni sau duºmani, mãvedeau ca ºi cum aº fi fost din aer, întorceau

capul sau treceau pe alt trotuar […] Mi sepãrea cã orice trecãtor mã recunoaºte, însãnu ºtie cât sunt de criminal. Uneori îmivenea sã iuþesc pasul, sã fug de toþi aceºtioameni paºnici ori sã le strig vina meaimaginarã […] Pentru vechii comuniºti, pre-siunea moralã a partidului este extraordi-narã. Toþi ºtiu ce este înãuntru, dar odatãaruncaþi la gunoi, se simt gunoi, un fel demort care ºtie cã este iremediabil ieºit dintrecei vii ºi trebuie sã se obiºnuiascã cu viermiipânã devine vierme”5.

„Atât eram de copleºit, cã începeam sãmã simt vinovat”, o mãrturie care susþineconvingerea cã memorialistul este un hiper-sensibil cu o realã vocaþie a suferinþei. Pânãla a analiza justificarea moralã a actelor sale,lectorul trebuie sã accepte o justificareesenþialã, care þine de structurã ºi tempera-ment; Belu Zilber are conformaþie de vic-timã. Vinovãþia care planeazã asupra sa încãdin copilãrie, transformându-l într-un veº-nic suspect, îl însemneazã ºi îi erodeazãtreptat rezistenþa. Contrar spiritului revo-luþionar care pretinde cã l-ar anima ºi decare dã dovadã într-o oarecare mãsurã înpaginile finale ale memorialului sãu, în carecriticã aspru stãrile de fapt ale orânduiriisocialiste, memorialistul nu este un refrac-tar, ci un iubitor al stãrilor de fapt sigure, alconfortului certitudinilor. Tocmai de aceeastructura sa moralã nu se poate adapta lapermanentele modificãri ale statutuluisocial. Presiunile exterioare îi subjugã totalvoinþa, pasul urmãtor fiind manevrareaacestei conºtiinþe scindate între convingeriadânc înrãdãcinate ºi adevãr. Victima setransformã în agresor ºi tragismul personalîºi pierde intensitatea în faþa catastrofelor pecare le provoacã. Considerând cã datoria luide comunist veritabil este de a coopera, dea-ºi asuma greºelile ce ar periclita progresulregimului ºi ar ºtirbi autoritatea partidului,Belu Zilber se dovedeºte receptiv la cer-inþele anchetatorilor. Asumarea scenariuluistabilit de aceºtia presupune zeci de autobi-

3 Ibidem, p. 45.4 Aredent, Hannah, Originile totalitarismului, Humanitas, Bucureºti, 1994, p. 427.5 ªerbulescu, Andrei, op. cit., p. 42.

Page 62: Caiete Critice Lydda

60

Oana Safta

ografii ºi învinuiri, fãcute sub presiunea tor-turilor ºi a morþii. Fãrã a pãrea el însuºi con-vins, memorialistul susþine a fi acceptatrolul din acelaºi simþ al fatalitãþii care-iguverneazã existenþa, sigur fiind cã expe-rienþa sa va urma traseul proceselor stalin-iste. Strãduindu-se ca autocritica pe care ºi-o face sã fie completã, anchetatul îºi son-deazã conºtiinþa, cãutând „pãcatele” con-damnabile: buharinism, troþkism, fracþion-ism, atitudine de gurã-cascã, social-patriot-ism, împãciuitorism, denigrarea conducerii,naþionalism, defetism, demoralizare, alune-care pe pantã, obiectivism, panoplie ceînfiereazã toate atitudinile reprobate de sis-tem. Acelaºi delir autoacuzator dã naºtereunor scenarii de senzaþie. Numindu-l„trãdãtorul predestinat”, Ovidiu Pecicandescoperã în Belu Zilber, printr-o trans-punere a trãdãrii biblice, „un biet Iuda fãrãChristos ºi fãrã religie, subjugat de paranoiaatee a secolului; un Fouché (sau Talleyrand)strivit ºi nu triumfãtor în raport cu mecanis-mele trãdãrii”.6 Analizând resorturile psiho-logice care ar sta la baza comportamentelorinexplicabile, precum cel al lui Zilber,Hannah Arendt susþine cã fanaticii simpati-zanþi ai miºcãrilor de tip totalitar devin,prin identificarea cu miºcarea, incapabili dea mai reacþiona în faþa unor experienþe cap-itale, extreme, precum tortura sau moartea.În mod inexplicabil, altruismul acestor ade-renþi conduce la sacrificii extreme: „Factorulneliniºtitor în succesul totalitarismului estemai degrabã realul altruism al aderenþilor:s-ar putea înþelege ca un nazist sau unbolºevic sã nu fie zdruncinat în convingerilelui de crime împotriva unor oameni care nufac parte din miºcare sau îi sunt chiar ostili,dar lucrul uimitor este cã el nu începe sãezite nici când monstrul începe sã-ºidevoreze proprii copii ºi nici în cazul cândel însuºi devine victimã a persecuþiei, nicidacã e acuzat sau condamnat pe nedrept,exclus din partid ºi trimis la muncã forþatãsau într-un lagãr de concentrare”7.

Contradicþiile sunt o constantã a justifi-cãrilor eroului. Deºi vorbeºte obsesiv despresolidaritatea la crimã, despre falsitatea carese perpetueazã la toate nivelurile, antre-nând întregul aparat represiv („Când toþisunt de acord sã falsifice, nu existã apãrareposibilã. Nici urletul din sala de judecatã nufoloseºte. Existã totdeauna microfoane, darsunt mute; existã public, dar sunt ofiþeri deSecuritate îmbrãcaþi în civil; existã avocaþi,dar sunt membri de partid”8), memorialistulpretinde a fi uzitat de numeroase tertipuripentru a-i proteja pe cei implicaþi în depo-ziþiile sale. În acest sens, jongleazã cu mo-mentele acþiunilor incriminatorii, fixând cuobstinaþie date care la o verificare atentã arfi urmat sã se dovedeascã incompatibile cuevenimentul relatat. Belu Zilber este omulextremelor. Capitularea sa nu înseamnãnumai o mea culpa, ci o schimbare radicalãde atitudine. Conduita lui se metamor-fozeazã peste noapte ºi, dintr-o negareaccerbã a cooperãrii, ajunge sã conlucreze lafarsa care urmãreºte lichidarea lui Pãtrãº-canu. Astfel, pretinsa resemnare pare aascunde un cameleonism pentru care justi-ficãrile nu sunt plauzibile. Intuind adevãra-ta naturã a acestui ins contradictoriu, MihailSebastian încerca o portretizare de o ironiemuºcãtoare: „Belu Silber (...) este un tânãrvolubil, care dã ºuete la Corso despre polit-ica mondialã, aranjând situaþia Europei,apostrofând violent guvernele, zguduinddin temelii statele ºi învrãjbind continen-tele. Puþin agent de siguranþã ºi puþin mar-tir, are supleþea primei meserii ºi vehemenþacelei de a doua, ceea ce dã un aliaj de realumor. Dacã vi-l amintiþi pe Boris Sarasof allui Caragiale , realizaþi destul de exact per-sonajul. Îl cred doar pe Silber mai inteligentºi mai neserios”.9 O caracterizare delocfavorabilã. Deºi nu-i neagã agerimea minþii,Sebastian vede în Belu Zilber o inteligenþãrisipitoare de idei, fãrã profunzime, insis-tând asupra superficialitãþii pe care acesta,ca un erou demn de opera lui Caragiale, o

6 Ovidiu Pecican, „Iuda, spiritualul”, în „Contemporanul”, nr. 20, 1991.7 Hannah Arendt, op. cit., p. 82.8 Andrei ªerbulescu, op.cit., p. 34.9 Mihail Sebastian, Cum am devenit huligan, Bucureºti, Editura Humanitas, 1990, p. 314.

Page 63: Caiete Critice Lydda

61

Între autovictimizare ºi statutul de victimã

afiºeazã atât în situaþii banale, cât ºi în pro-bleme însemnate.

Orice urmã de opoziþie dispare, abdi-carea este totalã, deþinutul grãbindu-se sãvinã în întâmpinarea anchetatorilor cu oregie completã. Complotul pe care îl elabo-reazã cu minuþiozitate, dupã modelul crime-lor despre care citise cã se proiectaserã ante-rior la Moscova, Budapesta ºi Sofia, includearme trimise de americani cu ajutorul luiTito, proiecte de rãspândire a ciumei încartierele muncitoreºti ºi încercãri deotrãvire a membrilor Biroului Politic. Inven-tivitatea, capacitatea de a fabula îl determinãpe criticul Eugen Simion sã-l compare peBelu Zilber cu o Seherezada, ale cãrei pove-stiri însã nu salveazã, ci condamnã.10

Mãrturia se pliazã perfect pe cerinþele unorautoritãþi disperate de stagnarea anchetei.

La un moment dat imaginaþia seepuizeazã ºi anchetatul se vede prins într-un hãþiº de minciuni. Farsorul devine victi-ma propriei farse: „Jucasem rolul de primcriminal într-un proces în care acuzaþii,martorii, procurorii, avocaþii, judecãtorii ºipublicul ºtiau cã nu se spusese un cuvântadevãrat (...) Ce mi se întâmpla putea fi celmult un epilog de scurtã duratã, oneînþelegere. Aºteptam de la o zi la alta cauºa grea de stejar sã se deschidã ºi sã fiupoftit la demachiere. Nici când am fost tunscu numãrul zero, nici când am fost poftit sãduc hârdãul la closet, nici dupã ce s-aîmpins în camerã o perie ºi un lighean cuapã ºi mi s-a ordonat sã spãl duºumeauapânã ce scândurile vor fi devenit galbene,nu mi-am dat seama ce se întâmplase.”11

Deºi iniþial colaboreazã în numele cauzei,ulterior de frica torturii, Zilber acuzã ºi cusperanþa unei reabilitãri. Deºi conºtien-tizeazã cã totul funcþioneazã dupã legile ab-surdului, nu poate evita monotonia istovi-toare a gândului nevinovãþiei. Într-un vârtejal depersonalizãrii, acuzatul cautã punctede sprijin care sã-i dea iluzia unei minime

importanþe, chiar cu preþul unor catastrofe.Pierderea identitãþii destabilizeazã ºi aruncãfiinþa în neant: „Prima datã în 1930, când mis-au luat cureaua, cravata ºi ºireturile, pier-dusem doar starea civilã. Acum pierdusempe cea umanã. Nu mai eram nimic, nu ºtiamunde mã aflu, însã era limpede cã ce mi seîntâmplase nu prevestea nimic bun. Eramde mult scos din timp. Acum timpul mi sepãrea scos ºi din lume”.12 Universul carceraleste pentru Belu Zilber unul atemporal, scosîn afara legilor lumii, încremenit, unde sin-gurele rezonanþe sunt produse de zgomoteterifiante. Fiinþa gardianului cunoaºte ace-laºi proces al reducþiei. Într-o lume mutã,guvernatã de gesturi elementare, el nu maiîndeplineºte decât funcþii minimale (împin-sul castronului cu terci, supravegherea prinvizetã). Aceeaºi preocupare pentru esenþafiinþei rãzbate din capitolul „Universuldosarelor”, în care imaginea dosarelor careprolifereazã monstruos este de inspiraþiekafkianã: „Vedeam oraºul dosarelor, cublocuri înalte strãjuite de oameni înarmaþi,cu nesfârºite sãli ºi rafturi pline cu dosare pevârste, profesiuni, naþiuni, totul ordonatdupã sistemul zecimal, ºi imensa catedralãdin mijlocul oraºului, cu Miºu la amvon,predicând transfigurat mulþimii nesfârºitede credincioºi cu dosare, instalaþi pe scaunefoarte înalte”.13 Memorialistul este hipnoti-zat de invazia dosarelor ºi înfricoºat decovârºitoarea forþã a acestora. Cei ce se aflãîn posesia lor sunt stãpânii absoluþi ai unoroameni fãrã substanþã, fiinþe prizoniere aleunor pagini fãrã variaþiune. Diversitateaumanã se vede încadratã în tipare ce se su-prapun peste ºi tind sã înlocuiascã adevãra-ta existenþã.

O atenþie sporitã acordã memorialistuldescrierii metodelor de anchetare, afirmândchiar cã existã o „ºtiinþã” a anchetei, careprevede toate reacþiile victimei. Nimic nueste lãsat la întâmplare, numãrul de loviturieste precis, tortura împinsã pânã la limita

10 Eugen Simion, Genurile biograficului, Bucureºti, Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã, 2008, I, p. 311.11 Andrei ªerbulescu, op.cit., pp. 98-99.12 Andrei ªerbulescu, op. cit., p. 58.13 Ibidem, p. 134

Page 64: Caiete Critice Lydda

62

Oana Safta

rezistenþei. Totul vine sã destabilizeze opo-ziþia ºi sã macine speranþa: comportamentuloscilant al anchetatorilor, variaþiile de regimalimentar, turnãtorul cu care vieþuieºti încelulã.

Confesiunea lui Belu Zilber este lacunarãºi adesea redundantã. Poveºtile lui suntalambicate, greu de urmãrit, iar autorul sepierde adesea în hãþiºul unor explicaþiipuþin convingãtoare. Mai multã claritate ºisubstanþã epicã prezintã istoriile exterioarecadrului politic. Autorul dovedeºte o realãapetenþã pentru poveºti neobiºnuite, esteatras de latura tragicã a destinelor, de stra-niul existenþei. Edificatoare sunt episoadelecu vendeta neînduplecatului tâlhar Muce-gai, poveste ce pare desprinsã din folclorulmahalalei ºi cel care prezintã cazul cu tentãpatologicã al pensionarului care, tributarmeseriei practicatã o viaþã întreagã, conti-nuã sã-ºi fixeze þinte umane pe care le ur-

mãreºte gratuit, întocmind zeci de rapoarte.Cei vizaþi sunt simplii trecãtori, capabiliînsã sã primeascã în ochii spionului o în-semnãtate covârºitoare, complet strãinã deprozaismul existenþei lor cotidiene.

„Monarhia de drept dialectic” este o con-fesiune centratã pe aspectul politic al proce-sului Pãtrãºcanu ºi pe explicaþiile privindatitudinea adoptatã de Zilber. Spaþiulcarceral apare prezentat destul de succint,cu puþine detalii privind viaþa în detenþie.Constatãrile autorului sunt însã adesea sur-prinzãtoare; Belu Zilber prezintã oamenicare s-au realizat în închisoare, care ºi-augãsit menirea în mijlocul suferinþei ºi care setem ca eventuala eliberare sã nu coincidã cuo degradare a calitãþilor dobândite în celulã.La fel de neobiºnuite par cazurile celor careintrã în închisoare din proprie iniþiativã,care se autoacuzã cu scopul de a fi martiri înmomentul sosirii eliberatorilor americani.

Page 65: Caiete Critice Lydda

63

Oana RUSU*Poetica cuvintelor în libertate:

o analizã comparatã a manifestelor dadaiste

ºi poeziilor lui Tristan Tzara

Acest studiu îºi propune prin urmãrirea dezideratelor manifestelor dadaiste ale lui Tristan Tzara, sãpunã în luminã direcþiile de aplicabilitate ale acestor deziderate în poezia sa de facturã dadaistã,luând în considerare ºi valenþele literare ale textelor programatice pentru a observa modalitãþilestilistice specifice programului dada. Deºi cele "ªapte manifeste dada" (1924) apar ulterior poeziilorpropriu-zis dadaiste din "Collection Dada" (1916) ºi din volumul "Douãzeci ºi cinci de poeme"("Vingt-cinq po?mes", Collection Dada, Zürich, 1918), considerãm cã acest exerciþiu comparatistîºi gãseºte justificarea dacã privim ºi poeziile sale de debut (dintre 1913 ºi 1915) reunite în volumul"Primele poeme" ºi care prezintã prefigurãri ale dadaismului. Astfel, vom iniþia demersul analiticpornind de la manifestele dada pentru a studia ºi interpreta imperativele acestui curent cu scopul dea le compara apoi cu realizãrile poetice ºi cu modalitãþile de a pune în practicã aceste deziderate înpoezia dadaistã a lui Tzara. Vom analiza doar poeziile din volumele "Douãzeci ºi cinci de poeme","Omul aproximativ" ("L'Homme approximatif", Paris, 1931) ºi "La Premi?re aventure céleste deMonsieur Antipyrine" (din Collection Dada, Zürich, 1916).

Cuvinte-cheie: Tristan Tzara, avangardã, dadaism, distrugerea convenþiilor, bruiaj sintactic, lec-turã verticalã, lecturã orizontalã.

The Poetic of the Free Words: a Comparative analysis of Tristan Tzara's Dada Manifestosand Poems. This study aims to stress the purposes of Tristan Tzara's Dada manifestos, highlight-ing the pragmatic directions of these ideas in his poetry, by taking into account the literary functionsof the programmatic texts in order to observe the specific modalities of the Dada project. Although"The Seven Dada Manifestos" (1924) appeared after the proper Dada poems in the "DadaCollection" and in the volume "Twenty Five Pomes" ("Vingt-cinq po?mes", Collection Dada,Zürich, 1918), we consider this comparative perspective necessary if one comments upon his debutworks (1913 and 1915) reunited under the title "Primele poeme" ("The First Poms") and which rep-resent Dada anticipations. Thus, we begin our study with the Dada manifestos to discover theirimperatives and the modalities in which Tzara applied them. Next, we analyze the poems from thefollowing volumes: "Twenty Five Pomes", "The Doubtful Man" ("L'Homme approximatif", Paris,1931), and "The First Celestial Adventure of Mr. Antipyrine" ("La Premi?re aventure céleste deMonsieur Antipyrine", Collection Dada, Zürich, 1916).

Keywords: Tristan Tzara, Avant-gardes, Dada, the destruction of conventions, syntactical mess,vertical reading, horizontal reading.

Abstract

* Universitatea "Babeº-Bolyai", Cluj; University "Babeº-Bolyai", Cluj.

Page 66: Caiete Critice Lydda

64

Oana Rusu

Cele ªapte manifeste dada apãrute în 1924pun în luminã imperativele noului curentreferitoare la dispersia limbajului, a logiciiºi a convenþiilor literare ºi construiesc, înacelaºi timp, un univers discursiv adaptatacestor noi deziderate. Aºa încât, decon-strucþia nu e doar proclamatã, ci ºi pusã înaplicare, recomandând aceste texte progra-matice ca fiind, de fapt, ºi texte poetice. Aºaîncât, în analiza ne vom axa pe principaleledirecþii teoretice ºi stilistice pentru a avea oschemã generalã de judecare a textelor poe-tice propriu-zise. Deturnarea ºi negareaprincipiilor raþionaliste de frumos, logicã,gândire, moralã care vertebrau lumeaburghezã ºi grila anterioarã de judecare aoperelor constituie principalele linii de forþãale manifestelor: „Logica e o complicaþie.Logica este întotdeauna falsã. […] Lanþurileei ucid, miriapod uriaº asfixiind indepen-denþa”1;„Morala atrofiazã ca orice flagelprodus al inteligenþei”2; „Se crede cã pringândire poate fi explicat raþional ceea cescrii. Dar e ceva foarte relativ. Gândirea e unlucru frumos pentru filozofie, însã e rela-tivã.”3; O operã de artã nu e niciodatã fru-moasã prin decret, în mod obiectiv, pentrutoþi. […] Opera de artã nu trebuie sã fie fru-museþe în sine, cãci ea e moartã.”4

Din aceste negãri succesive ale achiziþi-ilor trecutului provine ruptura în raporttradiþia ºi modelele literare: „Numai con-trastul ne leagã de trecut. […] Sunt împotri-va sistemelor, cel mai acceptabil dintre sis-teme e acela de-a nu avea din principiu niciunul. […] Urãsc obiectivitatea grasã ºi ar-monia, ºtiinþa asta cãreia i se pare cã totul eîn ordine.”5; „Nu recunoaºtem nici oteorie.”6

Aceste cerinþe conduc, în ultimã instanþã,

cãtre acþiunea nihilistã de ºtergere a trecutu-lui literar. Însã, aceastã acþiune distrugã-toare e însoþitã de o nuanþã a purificãrii cepresupune un nou început: „O mare acþiunedistrugãtoare, negativã, trebuie sãvârºitã.Sã mãturãm, sã facem curãþenie”7. Toateacestea culmineazã cu „dezgustul dadaist”care respinge orice produs al artei ante-rioare ºi circumscrie o sferã a protestuluigeneralizat: „Protest cu pumnii întregii talefiinþe: DADA, desfiinþarea memoriei:DADA, desfiinþarea logicii, dans al neputin-cioºilor creaþiei: DADA”8. În locul acestorforme perimate ale artei, miºcarea dadaistãpune spontaneitatea, libertatea ºi conectareala viaþã: „Libertate: DADA, DADA, DADA,urlet al durerilor încordate, împletire a con-trariilor ºi a tuturor contradicþiilor, a lucru-rilor groteºti, a inconsecvenþelor: VIAÞA”9.Odatã cu eliberarea de sub regulile coeren-þei se proclamã o independenþã totalã chiarºi faþã de receptor: „[…] am proclamat dreptsingura bazã de înþelegere: arta. Ea n-areimportanþa pe care noi, mercenari ai spiritu-lui, i-o acordãm cu generozitate, de secole.[…] Arta e un lucru privat, artistul o facepentru el; o operã de artã care poate fi înþe-leasã e un produs de ziarist”10. Dezideratulininteligibilitãþii artei provoacã ºi arbitrariulasocierilor, spontaneitatea, coexistenþa con-trariilor, caracteristici specifice ºi stiluluimanifestelor lui Tzara: „Pentru creatorul sã,ea (arta) este lipsitã de cauzã ºi lipsitã deteorie. Ordine = dezordine, eu = non-eu,afirmaþie = negaþie: strãluciri supreme aleunei arte absolute. Absolut în puritate dehaos cosmic ºi ordonat […]”11. Scopul mani-festului e precizat iniþial chiar prin acestdeziderat al topirii contrariilor într-o acþi-

1 Manifest Dada 1918 în ªapte manifeste DADA. Lampisterii. Omul aproximativ, 1925-1930, traduceri, prefaþãºi note de Ion Pop, Editura Univers, Bucureºti, 1996 , p. 20-21.

2 Ibidem, p. 21.3 Ibidem, p. 17.4 Ibidem, p.12.5 Ibidem, p.18.6 Ibidem, p.13.7 Ibidem, p. 21.8 Ibidem, p.23.9 Ibidem, p.23.10 Ibidem, p.19.11 Ibidem, p.15.

Page 67: Caiete Critice Lydda

65

Poetica cuvintelor în libertate

une unitarã, afirmatoare a vieþii: „Scriuacest manifest ca sã arãt cã putem face înacelaºi timp, dintr-o singurã, proaspãtãsuflare, acþiuni opuse; sunt împotriva acþiu-nii pentru continua contradicþie, pentruafirmaþie de asemenea, nu sunt nici pentrunici contra ºi nu explic fiindcã urãsc bunulsimþ.”12 Spiritul de contradicþie merge pânãla a nega semnificaþia miºcãrii sau a-i acor-da vreo genezã generatã de o idee specificã:„DADA NU ÎNSEAMNà NIMIC. […]Primul gând care se învârte în capetele aces-tea e de ordin bacteriologic: sã-i gãseascãoriginea etimologicã, istoricã ori mãcar psi-hologicã”13. Sensul acestei afirmaþii e ilustratde „reþeta” de creare a unui poem dadaistprin punerea unor tãieturi din ziar într-opãlãrie ºi extragerea lor într-o ordine alea-

toare care va sta la baza noului poem. Aºa-dar, hazardul e principiul creaþiei dadaiste,întâmplarea neprelucratã în nici un fel lacare mai contribuie cerinþa de a unifica con-trariile pentru a ºoca. Aceste tendinþe suntmult mai evidente în celelalte manifestecare îmbinã latura programaticã cu cea decreaþie implicitã, de aplicare în cuprinsultextului a dezideratelor exprimate în cu-prinsul Manifestului Dada 1918 care se carac-terizeazã printr-un caracter teoretic maipronunþat. Vom analiza aºadar ºi celelaltemanifeste, luând în considerare ºi aspecteleliterare implicate în textul programatic.

Proclamaþie fãrã pretenþii exprimã arbi-trarul ºi nihilismul atât din punct de vederetematic, cât ºi stilistic: „Arta adoarme pen-tru naºterea lumii noi. ARTà – cuvânt pa-pagal – înlocuit cu DADA, PLESIOSAURsau batistã”14. Arta-papagal, adicã arta imi-tativã ce respectã logica realitãþii, e înlocuitãcu dada, deci cu arbitrarul verbal, redat dinpunct de vedere stilistic printr-o enumeraþiearbitrarã ce neagã logica ºi, în acelaºi timp,anuleazã chiar poetica dada. Acest tip deenumeraþie cu termeni ce nu se leagã între eidin punct de vedere logic ºi care-ºi mãreºterelativitatea prin prezenþa conjuncþiei „sau”e frecventã în creaþia poeticã a lui Tzara. Deasemenea, tot în acest manifest contradicþi-ile, coexistenþa contrariilor sunt frecvente:„Noi cãutãm forþa pura sobra unica noi nucãutãm NIMIC”, „Dacã fiecare spune con-trariul este pentru cã are dreptate”15. ÎnManifestul domnului aa antifilosoful logica esuspendatã complet, asocierile arbitrare determeni rupând coerenþa sensului: „Valorimaritime neregulate precum depresiunealui Dada în sângele bicefalului.” Atitudineade protest la adresa logicii de tip filosofic,argumentativ e vizibilã prin luarea în de-râdere a termenilor cauzali, explicativi ºi delegãturã printr-o enumeraþie care porneºtede la aceºti termeni pentru a fi continuatã cucuvinte din sfere semantice arbitrare: „din

12 Ibidem, p.11.13 Ibidem, p.11-12.14 Proclamaþie fãrã pretenþii în ªapte manifeste DADA. Lampisterii. Omul aproximativ, 1925-1930, traduceri,

prefaþã ºi note de Ion Pop, Editura Univers, Bucureºti, 1996, p. 24.15 Ibidem, p.25.

Page 68: Caiete Critice Lydda

66

Oana Rusu

fericire, cãci, aur, minã”. De asemenea, unprocedeu comun la Tzara e prezenþa pe par-cursul textului a unor concluzii parþiale fãrãlegãturã cu textul ce accentueazã ºi maimult absenþa logicii: „iar voi sunteþi niºtetâmpiþi, […] pe fiecare nod al fiecãrei maºinise gãseºte nasul unui nou-nãscut/ ºi suntemtoþi niºte tâmpiþi, […] ºi voi vã lãsaþi duºi deAaism/ ºi sunteþi toþi niºte tâmpiþi, […] niºtebandaje/ ºi niºte tâmpiþi”16 Manifestul cutitlul Tristan Tzara reprezintã un fel de text-portret-reclamã, care se anuleazã pe sine:„DADA propune douã soluþii: GATA CUPRIVIRILE ! GATA CU VORBELE !*”17 –„*Gata cu manifestele”. Astfel, în timp cetextul enunþã niºte imperative programaticerecomandã în contrast cu natura textului(manifestul) chiar anihilarea acestei speciitextuale. Apoi, relativizarea acestor impera-tive îºi face loc în textul apodictic: „Eu faccontrariul a ceea ce le propun altora sãfacã** – (** uneori)”.18 Un procedeu la fel defrecvent la Tzara e prezent ºi aici: autorulinsereazã pasaje logice, întrebãri caretrezesc curiozitatea cititorului, iar apoi rupefirul logicii contrazicând astfel aºteptãrile:„Am uitat ceva: unde? de ce? cum? adicã:Ventilator de exemple reci va servi ºarpeluifragil drept cavalcadã ºi n-am avut nicio-datã plãcerea sã vã vad my dear”19 Sintaxabazatã pe consecuþia logicã e suprimatã ºi,în acelaºi timp eliberatã. Autorul ia maiapoi în derâdere convenþiile textului public-itar: „mâncaþi Aa, spãlaþi-vã cu pastã dedinþi Aa, Îmbrãcaþi-vã de la Aa […] ea oferãreducere 25% îmbrãcaþi-vã la Aa.” Mani-festul Domnul aa antifilosoful ne trimite acestmanifest începe cu exclamaþia: „Trãiascã cio-clii combinaþiei”, iar textul continuã prinpasaje care se contrazic unele pe celelalte:„Atenþie! Este momentul aici sã vã spun cãam minþit. Dacã existã vreun sistem în lipsade sistem –al proporþiilor mele– eu nu-laplic niciodatã. Adicã mint. Mint aplicân-du-l, mint neaplicându-l, mint scriind cã

mint cãci nu mint […] fiindcã eu însumi n-afost niciodatã eu însumi.” Dezideratul com-binaþiilor inedite ºi contradictorii a fostîmplinit, chiar dacã asta a însemnat anu-larea secvenþei de text care proclama acestlucru. Cerinþa combinaþiilor inedite se man-ifestã literar ºi într-o sintagmã care privile-giazã combinaþia din punct de vedere se-mantic, prin alãturarea de termeni din sferediferite: „Eu: amestec bucãtãrie teatru.”

În textul dada. manifest despre dragosteaslabã ºi dragostea amarã avem cuprinsã defi-niþia combinaþiei inedite de cuvinte: „toateacestea împreunã în orice aranjamentsavuros, sãpunos, brusc sau definitiv –trasla sorþi– sunt vii.” Cu alte cuvinte, combi-naþia lexicalã trebuie sã fie arbitrarã ºi sãuimeascã, precum uimeºte ºi lista de laînceputul acestui manifest ce pune semnulegal (la propriu) între elemente disparate:„preambul = sardanapal, unu = valizã,femeie = femei, pantalon = apã, dacã = mus-taþã”. Observãm cã autorul nu combinãdoar elemente disparate din aceeaºi sferãmorfologicã, ci ºi din sfere morfologicediferite, ca de exemplu: substantiv echivalatcu adverb: „dacã = mustaþa, dupã = adescifra.” Astfel, Tzara reuºeºte sã punã încrizã normele, regulile limbii atât pe axa sin-tagmaticã, cât ºi pe cea paradigmaticã.Asocierile neaºteptate ies însã din sfera lim-bii prin echivalarea cuvintelor cu numeresau cu semne grafice: „2 = trei, nerv = › ”.Aceste exemple ne îndreptãþesc sã consid-erãm aceste asocieri ca mostre de eliberare acuvântului de sub tutela limbii, observândîn acelaºi timp legãtura acestuia cu sfereleextralingvistice. Scopul acestei demonstraþiilingvistice a lui Tzara se lãmureºte în afir-maþia ce o urmeazã: „totul este asemãnãtorcu totul este fãrã seamãn”. Chiar ºi înaceastã afirmaþie conclusivã, Tzara aplicãun procedeu stilistic pe care îl vom regãsifrecvent ºi în poezia sa: apartenenþa unuielement la douã propoziþii distincte. Astfel,

16 Ibidem, p.28.17 Ibidem, p.3018 Ibidem, p.30.19 Ibidem, p.30

Page 69: Caiete Critice Lydda

67

Poetica cuvintelor în libertate

afirmaþia de mai sus poate fi cititã în douãmodalitãþi diferite: „totul este asemãnãtorcu totul” sau „totul este fãrã seamãn”.Aceastã simultaneitate sintacticã, suprimãlogica gramaticalã ºi elibereazã sintaxa,punându-ne în faþa unui fapt lingvistic unicce oferã alternative simultane în actul lec-turii. Echivalãrile arbitrare intervin în acestmanifest dupã secvenþe programatice maimult sau mai puþin ludice, rupând logicamanifestului: „tresãrirea, chiromantul nueste decât felul cum spui bunã ziua, bunãseara”. Pare cã pe parcursul textului ecuaþiaabsurdului, a arbitrarului se complicã prinechivalarea a câte doi termeni fãrã legãturãîntre ei: „tresãrirea, chiromantul” = „bunãziua, bunã seara”. În poemul Omul aproxi-mativ, gãsim ºi situaþia inversã: în textulpoetic sunt inserate secvenþe programatice:„noi am deplasat noþiunile ºi le-am contopitcu veºmintele lor/ oarbe-s cuvintele ce nuºtiu sã-ºi regãseascã decât locul lor de lanaºtere” (secvenþa XIV). Contopirea noþiu-nilor cu veºmintele lor exprimã dorinþa decontopire a fondului, conþinutului cu forma,deziderat exprimat ºi în manifestul Procla-maþie fãrã pretenþii.

Aserþiunile despre limbaj ºi cuvânt con-stituie punctele de tensiune ale unui discursce viseazã dezagregarea proprie ºi careprezintã neîncrederea modernistã în cuvânt:„Trebuie oare sã nu mai credem în cuvinte?De când exprimã ele contrariul a ceea cegândeºte ºi vrea organul care le emite?”20.Cuvintele sunt scoase astfel de sub tutelagândirii ºi a intenþionalitãþii emisiei deconþinuturi. Cheia întregilor manifeste ºi apoeziei lui dadaiste mi se pare a se concen-tra în urmãtoarea sentinþã cu titlu de dez-vãluire: „Marea tainã-i aici: Gândirea se faceîn gurã”21. Cu alte cuvinte, cuvântul esteeliberat de sub dictatura conþinutului,conþinutul devenind dicteu automat, arbi-trar al limbajului, deci formã purã, fãrã sub-strat intenþional. Acest deziderat e întãrit de

finalitatea datã cuvântului: „Traiectorie aunui cuvânt aruncat ca un disc sonor”22.Scopul experimentului dadaist se lãmureºteîn continuare: „A dezordona sensul – a de-zordona noþiunile ºi toate micile ploi tropi-cale ale demoralizãrii, dezorganizãrii, dis-trugerii, carambolului” Intenþia distrugeriie contracaratã în spirit dadaist dupã afir-marea ei: distrugerea distrugerii (în privinþaatitudinii), contrazicerea contrazicerii (înprivinþa stilului) devin deziderate tautolo-gice ce exprimã starea de tensiune dilema-ticã de nerezolvat a dadaismului. La fel,încercarea de definire a spiritului dadaist ecuprinsã în fraze apodictice ce se contrazicreciproc: „Dada este un microb virgin/Dada are 391 de atitudini ºi culori diferitedupã sexul preºedintelui/ El se transformã– afirmã – zice în acelaºi timp contrariul –fãrã importanþã – strigã – pescuieºte cuundiþa/ Dada este cameleonul schimbãriirapide ºi interesate/ Dada este împotrivaviitorului. Dada a murit. Dada e tâmpit.Trãiascã Dada. Dada nu e o ºcoalã literarã”.Dupã ce exprimã tematic faptul cã Dadazice în acelaºi timp contrariul (ceea ce ni separe a fi chiar esenþa atitudinii dadaiste),Tzara demonstreazã stilistic acest lucru înînºiruirea de propoziþii scurte ce ilustreazãdeja o stilisticã a contradictoriului. În acelaºispirit ni se mai spune cã: „Dada este dic-tatura spiritului, sau/ dada este dictaturalimbajului,/ dada este moartea spiritului”.

În cum am devenit fermecãtor simpatic ºidelicios extinderea arbitrarã a cuvântuluipeste graniþele limbajului e împinsã maideparte: „Dorm foarte târziu, Mã sinucid la65%. Viaþa mea e foarte ieftinã, nu este pen-tru mine decât 30% din viaþa. Viaþa mea are30% din viaþã. […] 5 % sunt consacrate uneistãri de înmãrmurire semilucidã însoþitã depârâituri anemice. Aceste 5% se numescDADA.” Viaþa identificatã cu procentelelãsate suspendate, neataºate unui sens,provoacã ºi din punct de vedere stilistic

20Proclamaþie fãrã pretenþii în ªapte manifeste DADA. Lampisterii. Omul aproximativ, 1925-1930, EdituraUnivers, Bucureºti, 1996 (traduceri, prefaþã ºi note de Ion Pop), p. 38.

21 Ibidem, p. 39.22 Manifest Dada 1918 în ªapte manifeste DADA. Lampisterii. Omul aproximativ, 1925-1930, Editura Univers,

Bucureºti, 1996 (traduceri, prefaþã ºi note de Ion Pop), p. 23.

Page 70: Caiete Critice Lydda

68

Oana Rusu

aceastã combinaþie ineditã a cuvântului cunumãrul lãsat liber, care relativizeazã sen-sul, eliberând cuvântul de sub necesitateasemnificaþiei. În acest manifest atitudineaironicã ºi autoironicã ajunge la apogeu prinluãri în derâdere fãþiºe: „Tristan Tzara, unpersonaj mic, tâmpit ºi neînsemnat, þinea oconferinþa despre arta de a deveni fermecã-tor. El era, de altminteri, fermecãtor. […]Tristan Tzara vã spune: vrea foarte mult sãfacã altceva, însã preferã sã rãmânã untâmpit, un farsor ºi un închipuit.” Atitu-dinea ironicã la adresa propriei miºcãri econtinuatã în textul silogism colonial: „Ni-meni nu poate scãpa de soarta lui./ Nimeninu poate scãpa de DADA// Numai DADAvã poate face sã scãpaþi de soartã. Îmidatoraþi 943,50 Fr.” Urmeazã imperativeleaºa-zis programatice: „Gata cu beþivanii!Gata cu aeroplanele! Gata cu vigoarea! Gatacu cãile urinare! Gata cu enigmele”.Prezenþa termenilor concreþi în combinaþiecu cei abstracþi demonstreazã ºi aici ati-tudinea ironicã faþã de orice program saumanifest, dezvãluind încã o constantã stilis-ticã predominantã la Tzara: interferenþadintre sfera concretului ºi cea a abstractuluicoprezente într-un contrast care imprimãtextului nuanþele deriziunii ºi ale ludicului.

În poezia dadaistã, eliberarea cuvântuluide sub tutela sensului, a formei de sub cea aconþinutului e dusã pânã la ultimele con-secinþe, aruncând în aer logica, regulile gra-maticale ºi sensurile. Recapitulãm constan-tele (dacã le putem numi aºa) stilisticeprezente în manifeste sub formã deenunþuri programatice sau sub formã deexerciþiile stilistice ce pun în aplicaredezideratele: arbitrarul combinaþiilor lexicale,echivalarea contrariilor, poetica contradictoriu-lui, simultaneitatea sintacticã, intercalarea log-icului cu ilogicul, mimarea logicului prin conse-cuþia arbitrarã, relativizarea (prin enumeraþiacu termeni arbitrari ºi prin conjuncþia „sau”),interferenþa dintre sfera concretului ºi cea aabstractului coprezente în contrast, autoironia.

Volumul Douãzeci ºi cinci de poeme întru-chip spireazã spiritul ºi stilistica dadaiste.Menþionãm faptul cã utilizãm sensul destilisticã în accepþie de reiterãri formale, datfiind faptul cã, de obicei, poemul dadaist

suprimã sensul, conþinuturile, lãsând expre-sivitatea în slujba formei. Astfel, în poeziaUriaºul alb lepros al peisajului prima caracte-risticã observabilã e mimarea logicului prinarbitrar: „flãcãrile se desfac în colonie [debureþi/ flãcãrile sunt bureþi nganga/ (…)flãcãrile bureþi de sticlã mãscãrici [rãnimãscãrici/ mãscãricii cad vancanca ahabzduc”. În afarã de asocierea de epitete carereprezintã cuvinte inventate ºi contribuie laefectul de arbitrar, reluarea termenilor de lasfârºitului unui vers la începutul celuiurmãtor ar indica, în mod logic, un ºirexplicativ sau cauzal, însã aceastã logicã eruptã prin suprimarea sensului. Ce rãmânee forma golitã de conþinut ºi care elibereazãcuvântul în aspectul sãu formal ºi sintaxa,în acelaºi timp.

Prezenþa parantezelor drepte, comunã ºialtor poezii, oferã posibilitatea unei citiriduble: în unele texte ce e trecut în parantezeprezintã o oarecare legãturã de sens cu tex-tul anterior, însã în alte texte e posibilã ocitire a textului pe verticalã, doar din paran-teze, sensul constituindu-se doar în acestfel: în poezia de mai sus, Uriaºul alb lepros alpeisajului, existã o legãturã de sens între ele-mentele imediat consecutive:

„sarea se cristalizeazã în constelaþie de pãsãri[pe tumoarea de vatãÎn plãmânii sãi se leagã stelele de mare [ºi ploºniþele”

În opoziþie, existã celãlalt tipar:

„aripile fãcliilor împart canalele singurãtãþii[timpanele de bronz ºi clopotniþelevântul potrivnicvenele solare bandajate în pergament[ºi sclavii urlã”

Dacã citim pe verticalã: „timpanele debronz ºi clopotniþele/ ºi sclavii urlã” sedesprinde un sens atât gramatical, cât ºisemantic, acest tipar încurajând lecturapoeziei atât pe orizontalã, cât ºi pe verticalã,eliberând astfel forma de sub convenþia con-secuþiei orizontale a sensului. În poeziaPrimãvarã avem acelaºi tip de structurã:

„[se mumificã lent

Page 71: Caiete Critice Lydda

69

Poetica cuvintelor în libertate

[o lampã îºi scoate coada pe cer (…)[în goanã (…)[pentru un strigãt.”

Între aceste secvenþe existã alte versuri,dar ceea ce ne-a îndemnat sa citim textul peverticalã e faptul ca ele nu au o legãturãlogic-gramaticalã sau semanticã cu textuldin paranteze:

„sã sãdeºti inimi de furnici ceaþa de sare [o lampã îºi scoate coada pe cer”

Aceastã lecturã pare însã a fi mai mult olecturã în diagonalã pe care o putem consi-dera a fi tot o modalitate de încãlcare a con-venþiilor de citire a poeziei. Acestor afir-maþii li s-ar putea aduce obiecþia privitoarela arbitrar: dacã ordinea cuvintelor puseîmpreunã e arbitrarã, de ce cãutãm un senschiar ºi pe verticala poeziei, reunind ele-mente disparate? Putem spune în aceastãprivinþã cã în ordinea internã a poeziilorsecvenþele ce încep cu paranteze ori suntlegate de secvenþa anterioarã prin sens, orisunt legate între ele. Cu alte cuvinte, chiardacã restul versului e arbitrar, sensul seconcentreazã la capãtul lui, legându-se desecvenþa ce urmeazã în paranteze. Dacã nuse întâmplã acest lucru, atunci textele cuparantezã se leagã între ele în mod logic,susþinând lectura pe verticalã. De aceastãnuanþare se leagã ºi urmãtoarea caracteris-ticã stilisticã: intercalarea logicului cu ilogicul.Tzara rupe logica semanticã a propoziþieinserând un cuvânt arbitrar, de obicei lasfârºit de vers, care rupe sensul secvenþeipoetice: „prea mult timp am privit schelet(s.n.)/ manechinii cu umbrelele în mina albã”(Soare Noapte). Dacã omitem cuvântul sub-liniat propoziþia face sens, însã scopul ederutarea cititorul care în faþa acesteiînºiruiri aparent ilogice pierde sensul versu-lui. La fel se întâmplã ºi în urmãtorul exem-plu: „pe þãrmul mãrii urcã-n spiralã sfera(s.n.)/ furtuna” (ibidem). Aici însã avemdouã opþiuni de citire. Una clasicã, datã deunitatea de sens: dacã e vorba de mare doarfurtuna ar putea urca în spiralã; alta mo-dernã: bazatã pe unitatea de formã subînþe-leasã – spirala ºi sfera au aceleaºi principiude construcþie, reprezentând forme stilizate

ale universului. Prin aceastã metodã, Tzararelativizeazã ºi mai mult opþiunile de lec-turã, „dezordonând sensul” dupã cum spu-nea el însuºi în manifeste.

Referitor la simultaneitatea sintacticãputem enumera multiple exemple prin careopþiunile de lecturã se diversificã ºi maimult: „podurile sfâºie bietul tãu trup estefoarte mare” (Sticlã A Traversa Paºnic). Acestvers se poate citi în douã moduri: „podurilesfâºie bietul tãu trup: sau „bietul tãu trupeste foarte mare”. Când afirmãm aceastãsimultaneitate ne bazãm pe prezenþa în versa logicii gramaticale, ºi nu neapãrat a celeisemantice. Alte exemple:

„o stea de mare de hârtie” (Drogherie -Conºtiinþã) – se poate citi: „o stea de mare”sau „mare de hârtie”;

„sparge piatra în/ [vezicã îngrãmãdeºteacolo pietre” (Sfântã) – se poate citi: „spargepiatra în vezicã” sau „în vezicãîngrãmãdeºte acolo pietre”

„oglinda se sparge o lampã fuge ºitrompeta galbenã” (Dans Înþelept Martie) –se poate citi în patru moduri: „oglinda sesparge”, „se sparge o lampã”, „o lampãfuge”, „fuge ºi trompeta galbenã”

„sã pleci cai norvegia sã strângi” (SaltCristal Alb)– e un caz de încruciºare sintac-ticã: „sã pleci [în] norvegia” ºi „cai sã strân-gi”.

Aceastã simultaneitate sintacticã efavorizatã ºi de absenþa semnelor de punc-tuaþie, dar ºi de faptul cã multor cuvinte lelipseºte un determinant, ceea ce încurajeazãacest tip de lecturã încruciºat. Aceste tipuride construcþii ilustreazã într-un fel afirmaþialui Tzara cum cã „gândirea se face în gurã”prin posibilitatea de receptare concomitentãa termenilor ºi prin accentul pus pe emisianeprelucratã de cuvinte. Un procedeu simi-lar e ºi ruperea ordinii clasice a versuluiprin trecerea ultimului cuvânt din vers laînceputul celui urmãtor:

„ºi strigã manifestãrile sale din cãlãtoriaanterioarã elnu vrea nimic în lateralã ºi cloceºte înmanieraîngerilor în vezica sa intestinalã a sositpoliþia el este dezgustat ºi se aratã violent

Page 72: Caiete Critice Lydda

70

Oana Rusu

contrariat” (Prima aventurã cereascã a dom-nului Antipyrine).

În ceea ce priveºte echivalarea contrariilorºi poetica contradictoriului exemplele se con-cretizeazã în imagini ce surprind prin fru-museþe ºi ºocul produs: „aripã de abanosiluminatã” (Amar Aripã Searã); „nimic nuurcã, nimic nu coboarã” (Clipã Notã Frate);„sorã infinit/ sfârºit” (Garã) „ploaia va fifloarea foametei ºi a secetei” ( Soare Noapte)– aici chiar ºi titlul e format prin reunirea adoi termeni opuºi, „unde somnoroaserachete” (Omul aproximativ). Se mai remarcãinversarea unor expresii cliºeu: „sã spui:durerea flãcãrii/ mi-a înnegrit ochii” (Garã).Expresia convenþionalã ar fi fost: „flacãradurerii” ºi prin inversate se obþine un efectsurprinzãtor. La relativizarea lecturii ºi con-trarierea cititorului mai contribuie ºi inter-ferenþa dintre sfera concretului ºi cea a abstrac-tului coprezente în contrast: „sufletul tãu esteverde” (Miºcare), „timp verde” (Pãlãmidã)sau alãturarea de categorii gramaticaleincompatibile: adjectiv pe lângã verb: „serostogoleºte se rostogoleºte roºu” (Dresorulde lei îºi aminteºte).

Relativizarea se realizeazã prin enumera-þia cu termeni arbitrari ºi prin conjuncþia„sau”:

„râsul tãu înfulecã soare pentru iepuripentru cameleoni” (Dresorul de lei îºiaminteºte), „nave, angrenaj, curcubeu care leabsoarbe” (Sfântã), „coridoarele, scheletulcaselor ºi fumul” (Dans Înþelept Doi); „citi-torul vrea sã moarã poate sau sã danseze”(s.n.). În acelaºi mod, arbitrarul combinaþiilorlexicale pare cã e rezultatul „reþetei” de con-struire a poemului dadaist din tãieturi deziar: „hârtie/ prieten/ arhitecturã/ suedia/sã aºtepþi […] mamã/ sã te ofileºti/ trece/ dece/ însângerat” (Amar Aripã Searã). Chiar ºititlurile sunt combinaþii de cuvinte dis-parate, arbitrare, nelegate nici mãcar prinsemne de punctuaþie. În afarã de arbitrarulcuvintelor, se mai remarcã ºi arbitrarulliterelor: „drrrrrdrrrdrrrrgrrrrgrrrr/ fãrâmede timp verde zboarã-n zigzag în cameramea/ aeoi ii i eau ii ii pântec” (Pãlãmidã), „a

vedea a pregãti înãuntru a vedea a vedea apregãti a pregãti/ endran drandre/ iuuuuu-uupht” (Prima aventurã cereascã a domnuluiAntipyrine). Intercalarea de litere arbitrareîntre versuri conduce la ideea cã ºi versurilesunt, prin integrarea lor în acel ºir, totasocieri de litere arbitrare în spiritul mani-festelor dada ce asociazã arta cuvântului cuhazardul. Ironia intervine tot în legãturã cuacest tip de poezie în care cuvântul e „discsonor”23 ºi accident al limbajului: „scumpamea dacã þi-e rãu din cauza sunetelor/ [ tre-buie sã iei o pilulã” (Sfântã). Am remarcat ºiun tip de intertextualitate internã: titlulpoeziei Pe Mine Atinge-mã Atinge-mã Doarapare ca vers în poezia cu titlul DansCauciuc Sticlã, pentru a arãta cã poziþia unorversuri, în postura de titlu sau nu, nu arenicio importanþã, fiindcã ele pot fi plasateoriunde conform regulii hazardului. Un altprocedeu care atrage atenþia e repetiþia,uneori cu rol de refren, însã o repetiþie arbi-trarã, ce nu leagã sensurile, având rolul dejoc sonor: „plânge/ valmy trãieºte roteºteroºu/ plângi/ în vizuinã trompetã lenþizurgãlãi/ plânge […] cãtre alb cãtre pasãre/sã plângem/ plângeþi” (Retragere), „vorbescdespre cel ce vorbeºte ce vorbeºte sunt sin-gur”(Omul aproximativ). Mai ales în primulexemplu, dispersarea unei paradigme gra-maticale (conjugarea unui verb) între alteversuri exprimã intenþia de dezagregare aordinii, de atribuire a altor sensuri decâtcele prestabilite prin transpunerea uneistructuri (formale, gramaticale) în alt con-text.

Poezia lui Tristan Tzara e o ilustrare atâta dezideratelor exprimate explicit în mani-festele dada, cât ºi o reaplicare a modal-itãþilor stilistice prezente în textele progra-matice. Mijloacele stilistice identificate înmanifeste reprezintã principiile dupã careputem judeca poezia lui Tzara, iar prezenþaconstantelor (cele care scapã arbitrarului)stilului din manifeste ne îndreptãþeºte sãanalizãm comparativ ºi unitar, în aceleaºitimp, cele douã tipuri de texte: programat-ice ºi poetice, cu atât mai mult cu cât graniþa

23 V. nota 22.

Page 73: Caiete Critice Lydda

71

Poetica cuvintelor în libertate

dintre programatic ºi poetic e puþin vizibilãîn producþiile dadaiste. Mai mult decât lib-ertatea cuvântului, poezia lui Tzara atingeeliberarea sintaxei, a logicii ºi a modurilorde citire ºi receptare specifice poeziei,punând cuvântul mai mult sub tutelaformei ºi a rostirii spontane decât sub cea aconþinutului ºi sensului bine delimitat.

Bibliografie:Tzara, Tristan, ªapte manifeste DADA,

Lampisterii, Omul aproximativ, prefaþã ºinote de Ion Pop, Bucureºti, Univers,1996.

Idem, Douãzeci ºi cinci de poeme, prefaþã ºitraducere de Nicolae Þone, Bucureºti,Editura Vinea, 1998.

Page 74: Caiete Critice Lydda

72

Igor MOCANU:„Presa on-line înghite presa scrisã”

1. La drept vorbind, hotãrârea nu mi-aaparþinut mie, ci directorului editurii la carelucram pe atunci, prin 2009. Pentru a fami-liariza ºi mai mult cititorii cu oamenii dinspatele editurii, s-a luat decizia de a înfiinþa

cinci bloguri în care angajaþii sã-ºi transcrietribulaþiile meseriei lor. Aºa se face cã amînceput sã fiu autorul blogului Igor Moca-nu’s Lounge. Utilitatea lui era determinatãde politicile culturale ale editurii. În scurttimp însã, blogul acesta a început sãfuncþioneze ca o platformã on-line pe careîmi regrupam textele apãrute în alte publi-

Blogurile scriitorilor

Este de netãgãduit cã, de un deceniu încoace, scriitorii români sunt tot mai conectaþi la noile media.Dovadã cã unii dintre aceºtia au devenit administratorii unor bloguri personale, în care îºi posteazãarticolele de presã, comentariile privind viaþa politicã ºi culturalã, poezii, bucãþi de prozã sau frag-mente de jurnal. Astfel, întâlnirea cu publicul cititor se realizeazã mai repede. Vizitatorii acestorplatforme on-line au posibilitatea sã-ºi comunice direct opiniile ºi chiar sã influenþeze viitoareaactivitate a scriitorilor. Neîndoielnic, ne aflãm într-o perioadã când scriitorii îºi redefinescraportarea la indicii sociologici.

Cuvinte-cheie: scriitori, bloguri, public, Igor Mocanu, Liviu Ioan Stoiciu, Cristian Teodorescu,Radu Vancu, Gelu Vlaºin.

Writers Blogs. No one can deny that the Romanian writers have become more and more connect-ed to the new media for at least a decade. A few of them began to administrate personal blogs, wherethey post newspaper articles, comments upon political and cultural life, poems, prose or diary frag-ments. Thus, the meeting with readers is realized more quickly. Those who visit the on-line plat-forms have the possibility to communicate directly their opinions and even to influence the writ-ers's future activity. Undoubtedly, we find ourselves during a period in which the writers redefinetheir relation with the sociological factors.

Keywords: writers, blogs, public, Igor Mocanu, Liviu Ioan Stoiciu, Cristian Teodorescu, RaduVancu, Gelu Vlaºin.

Abstract

1. De ce v-aþi hotãrât sã deveniþi administratorul unui blog?2. Ce diferenþe ºi asemãnãri credeþi cã existã între cititorii blogurilor ºi cei ai presei pe hârtie ?3. Vã influenþeazã comentariile primite din partea vizitatorilor ? V-aþi fãcut legãturi stabile cualþi utilizatori în felul acesta? Existã comentatori fideli? (dacã da, ce anume credeþi cã îi deter-minã sã vã citeascã în mod constant ?) Vã deranjeazã comentariile fãcute de persoane anonimesau care folosesc pseudonime?4. Ce bloguri din sfera culturalã (din þarã ºi/ sau din strãinãtate) aþi recomanda ?5. În ce raporturi se aflã presa on-line cu cea scrisã ?

on-line

Page 75: Caiete Critice Lydda

73

Blogurile scriitorilor

caþii, atât tipãrite cât ºi pe internet, decidevenind un soi de arhivã on-line. În plus,colaboram ºi mai colaborez cu diverse pu-blicaþii din Republica Moldova, care ajungfoarte greu sau deloc în România, iar bloguls-a transformat astfel într-o microreþea dedistribuþie. De curând însã am încheiatcolaborarea cu acea editurã ºi am începutuna nouã, cu o alta din Bucureºti, blogulrãmânând în aer pentru o scurtã perioadã.Am decis apoi sã fac acelaºi lucru, ca ºi peIgor Mocanu’s Lounge, pe un blog în toatãregula ºi independent de orice structurã cul-turalã. Aºa s-a nãscut Drafturi Critice de pewww.igormocanu.wordpress.com, numeleblogului fiind ºi titlul unei rubrici pe caream þinut-o câtva timp în defuncta Noua lit-eraturã a USR.

2. În primul rând, cred cã numãrul citito-rilor exclusiv pe hârtie s-a micºorat drastic,de fapt, cred cã el formeazã un procent dezero, virgulã zero, zero, zero º.a.m.d. Socie-tatea contemporanã, dupã ce a fost o socie-tate a spectacolului, apoi o societate de con-sum, se metamorfozeazã, pe zi ce trece, într-o societate internauticã. Practic, nu mai poþiface doi paºi în societate fãrã sã te fi cuplatla internet mai întâi, iar dependenþa pe careo creeazã nu mai este demult o noutate. Estecomparabilã, poate, doar cu dependenþatelevizualã, în nici un caz însã cu depen-denþa de citit pe celulozã, dacã o exista aºaceva. De aceea, e foarte greu sã discernemcât din cititul on-line este proces cognitiv ºicât dependenþã de ceva exterior lecturii.Cred însã cã se poate discuta cu mai multprofit nu despre asemãnãrile între cititori, ciasemãnãrile ºi deosebirile între ºi dintrecitit. Cititul unei cãrþi tipãrite este, mai întâi,un act performativ ºi seamãnã foarte multcu structura ritualului, aºa cum apare aces-ta definit în antropologiile de tot felul. Pecând cititul unui e-book înseamnã scrolldown, adicã automatism pur. Am încercat odatã sã citesc o carte în .pdf, iar la final amavut senzaþia cã am terminat de citit un e-mail ceva mai lung. Aºa cã sunt nevoit sã-mi printez fiºierele pe care þin neapãrat sã lecitesc. Presa totuºi o citesc pe internet.

3. Pe vechiul blog am avut doar câtevacomentarii. Pe acesta nou, în acest moment

am douã comentarii, unul de la jean paulgalibert, iar altul de la Vladimir B., deci nucred cã putem vorbi de vreo influenþã, delegãturi sau de comentatori fideli. Habar nuam dacã mã citeºte cineva în mod constant,încã nu mã descurc cu Widgeturile statis-tice. Apoi, nu mã deranjeazã dacã cineva co-menteazã cu pseudonim la un text al cãruiautor este un pseudonim, în schimb, mãscot din sãrite comentariile pseudonime latextele ale cãror autori semneazã cu numeleîntreg, e o dovadã de lipsã de fairplay.

4. N-aº putea recomanda nimic. Maicitesc din când în când, destul de rar, blogulrevistei Cultura. Din strãinãtate, la fel, maiintru uneori pe blogul platformei Ubu.com.

5. De incluziune. Presa on-line înghitepresa scrisã. În plus, se poate spune cã presaon-line a atins acel ideal al democraþiei încare libertatea la libera exprimare e la eaacasã. Poþi intra oriunde, la orice articol ºicomenta exact ce vrei tu. Poate cã percepþiaacestui fenomen este încã necoaptã, însã, defapt, se întâmplã exact acest lucru: un co-mentariu de pe siteul unui ziar echivaleazãcu publicarea autorului acelui comentariuîn acel ziar. În schimb, în paginile preseitipãrite este mai greu sã pãtrunzi. Se cunosccazuri când n-au pãtruns drepturile lareplicã, darãmite comentariile unui cititorgreu de mulþumit.

Liviu Ioan STOICIU: Experiment dublu on-line

1. Am fost bãtut la cap „sã þin un blog”de un poet „cu care am fãcut Revoluþia laFocºani” (dupã Revoluþie, plecat în Italia,unde s-a specializat în IT ºi azi e om de afa-ceri în IT la Bucureºti; din pãcate s-a înde-pãrtat de poezie, n-a publicat o carte), penume Laurenþiu Barbu. El a fost acela ce ainsistat iniþial, în toamna anului 2009, sãeditez un ziar on-line, Jurnalul de Vrancea (cuºtiri de pe agenþiile de presã on-line ºi cuopinii originale, la zi, de la scriitori), cã elîmi sigurã suportul tehnic. Azi Jurnalul deVrancea on-line are în jur de 1.000 de cititoriunici zilnic. Lucrurile s-au complicat, cola-boratorii lui, scriitori, nici nu concep sã-lînchid, la o adicã (fiindcã-mi mãnâncã tot

Page 76: Caiete Critice Lydda

74

on-line

timpul liber ºi nu am nimic de câºtigat, înnici un plan). Am început totul „într-ojoacã”, un experiment, aºa îl consider ºi azi,mi-am spus cã la vârsta mea meritã sã-mipun sub presiune creierul, sã nu se zahari-seascã. Aºa cã fix de ziua de naºtere, pe 19februarie 2010, am deschis blogul meu, cuun proiect nebunesc: sã scriu în el zilnic, ºinu jurnal personal, ci texte de interese gen-eral! Nu ºtiu alt blog în care un scriitor sãscrie zilnic, „ancorat în actualitate”... Pânãazi am reuºit sã scriu zilnic pe blog (la ora 21mã aºez zilnic în faþa PC ºi scriu pentruacest blog; e exasperant când n-am subiecteºi trebuie sã improvizez). E inimaginabil,azi blogul meu are mult mai mulþi cititoridecât are o revistã literarã. Dar simt deja cãnu mai pot, e prea mult sã scriu zilnic peblog ºi sã actualizez zilnic Jurnalul deVrancea on-line (sãptãmânal public aici untext al meu la Opinii; sãptãmânal publictexte originale primite de la membri ai USRla Culturã). Sunt mereu întrebat – „dar cinete obligã?”. Nu mã obligã nimeni, e unexperiment dublu, care între timp a devenitstresant ºi nu ºtiu cât am sã-l mai perpetuez.Nu vã puteþi închipui ce greu îmi e cândplec din Bucureºti sã þin la zi blogul ºi acestziarul on-line...

2. Dacã vorbim la general, cititorii aviza-þi ai presei de hârtie s-au împuþinat drama-tic (nu întâmplãtor în þarã destule ziare aurenunþat la „formatul pe hârtie” ºi au rãmasîn ediþie on-line). Dar avem ºi cititori care„consumã” exclusiv ediþiile on-line ale pre-sei de hârtie... La nivelul tinerilor, nu existãnici o diferenþã ºi asemãnare „între cititoriiblogurilor ºi cei ai presei pe hârtie”, fiindcãnu cred cã ei citesc presa de hârtie (care tre-buie ºi cumpãratã sã o poþi citi; nu suntcurioºi sã deschidã nici mãcar ziarele gratu-ite). La cei de vârstã medie rãmâne de dis-cutat (cei în vârstã nu prea stau pe Internet)– ei sunt cititorii ponderaþi (care nu facexcese la comentariile de pe ediþiile on-lineale presei). Diferenþe? Cititorul de pe Inter-net e mai superficial, grãbit, bifeazã, nu asi-mileazã. Dacã ne referim la revistele de cul-turã, nu sunt citite nici în format on-line,nici pe hârtie – decât întâmplãtor. Maidegrabã sunt citite blogurile on-line ale

revistelor de culturã sau blogurile scriito-rilor. Continuã sã existe o „rezistenþã” la lec-tura revistelor de culturã la publicul avizat,aceastã presã are doar cititori „specializaþi”(din lumea literarã, în principal). Deºi infor-maþia luatã de pe Internet e net superioarãinformaþiei luate din presa de hârtie (din ceaapãrutã pânã sã intre în cotidian ºi în Româ-nia Internetul), generaþiile noi lasã senzaþiacã pierd esenþialul, cã nu acumuleazã,sãrind rapid de la una la alta. Adevãrul e cãsuntem încã la începutul fenomenului gen-eralizãrii informaþiei on-line, nu ºtie nimenidacã în viitor dispare cartea ºi presa de hâr-tie. Dar dacã e adevãrat cã poate dispãreapentru totdeauna civilizaþia curentului elec-tric (din cauza furtunilor solare electromag-netice devastatoare, aºteptate sã vinã), atunci vom uita de Internet ºi ne vom în-toarce de unde am plecat, eu abia aºtept...

3. Iau cititorii blogului aºa cum sunt. Mãderanjeazã numai vocabularul scabros-obscen (le arunc la gunoi fãrã regret) ºiatacurile la persoanã, nu conteazã cã suntsemnate cu numele real sau cu pseudonime.În rest, las comentariile critice sã treacã fãrãprobleme (din acest motiv am intrat în con-flict cu alþi deþinãtori de blog, nemulþumiþicã sunt arãtaþi cu degetul pe blogul meu;îndeosebi tematica legatã de Securitate ºideconspirare a provocat scandal, toþi cre-zând cã pot da lecþii de moralã). Cel maiadesea, dacã primesc la comentarii texte deinterese general, le reiau în pagina mea dejurnal on-line, sã atrag atenþia asupra lor,adnotându-le. Altfel, nu mã intereseazã cinemã citeºte sau dacã nu mã citeºte unul saualtul, þin acest blog pentru sufletul meu, n-am nici o obligaþie faþã de nimeni ºi mãlasã rece impresia generalã. Nu câºtig nimicde pe urma acestui blog (nici bani, nici bu-nãstare fizicã). Am comentatori fideli carenu o datã mã impresioneazã prin ceea cescriu. Dar nu am timp sã þin un dialog cuniciunul dintre cei ce-mi scriu, efectiv suntdepãºit de situaþie (repet, am mult maimulþi cititori în fiecare zi decât are o revistãliterarã pe an; de aceea ºi public în formatPDF revistele literare care mi se trimit ºicare nu se gãsesc nicãieri la vânzare, le facpublicitate colegialã).

Page 77: Caiete Critice Lydda

75

Blogurile scriitorilor

4. Sunt prea multe de recomandat, de lablogurile ediþiilor on-line ale revistelor lite-rare, la bloguri ale scriitorilor oneºti, de lacare ai ce sã înveþi (personal, nu sunt intere-sat de blogurile care publicã numai opera ºirecenziile critice la adresa celui ce are blog;caut blogurile cu conþinut original-„gene-ralist”). Nu vreau sã stârnesc orgolii inutile,aºa cã mã abþin (îmi ajunge cã am intrat înconflict cu titulari de blog, citiþi cu plãcere ºipe care nu-i mai citesc, fiindcã ºi-au dat rãuîn petic).

5. Eu ºtiu? Sã rãspund cã în raporturiconstructive? În orice caz, nu se opun unaalteia, sunt complementare, mai degrabã.Natural, dispare ºi apare ºi presã on-line(inclusiv reviste literare on-line) ºi presã peformat de hârtie. Cum spuneam, avem ºiziare care au renunþat la formatul pe hârtieºi au rãmas numai pe format on-line (n-amauzit sã existe ºi ziare apãrute iniþial on-linecare sã treacã mai apoi pe hârtie). E intere-sant cã azi sunt reviste de culturã „pe hâr-tie” subvenþionate de Guvern, ºi cã mai suntsponsori extraordinari care scot reviste de

culturã „pe hârtie” sãptãmânal... N-avemde ce sã ne plângem, cred cã avem în jur deo sutã de publicaþii de culturã (majoritateacu sponsorizare publicã localã), fãrã difuza-re ºi nevandabile într-o Românie aflatã me-reu în crizã, ceea ce depãºeºte orice imagi-naþie într-o economie de piaþã. O fi ºi ãstaun specific naþional (deocamdatã limba ro-mânã, marginalã, are noroc, îºi perpetueazãpublic valorile ºi mediocritãþile, chiar dacãîn mediu restrâns).

11 iunie 2011, Bucureºti

Cristian TEODORESCU: „Am descoperit cã unii dintre

postatorii care îmi rãspundeau mi seofereau drept personaje posibile

pentru ficþiunile mele”1. La început dintr-un amestec de curiozi-

tate ºi din dorinþa de a comunica ºi altfeldecît prin articolele din ziar. Apoi fiindcã amdescoperit cã unii dintre postatorii care îmirãspundeau mi se ofereau drept personajeposibile pentru ficþiunile mele, iar în cele dinurmã dintr-un soi de viciu al dialogului.

2. Cititorul pe hârtie îþi rãspunde îngând, eventual printr-o scrisoare. Cel care teciteºte în varianta electronicã a ziaruluisimte uneori nevoia sã-þi dea o replicã. Peblog te trezeºti cu nenumãrate voci anonimecare te someazã sã le rãspunzi ºi care nuînþeleg cã dacã ai sta sã rãspunzi tuturor, n-ai mai face nimic altceva.

3. Dacã vãd cã vizitatorul are dreptate,nu eu, recunosc. Dacã nu, cum sã mã lasinfluenþat de toate prostiile? Unii dintre ceicare-mi citesc blogul mi-au devenit prieteni,dar fãrã sã ne cunoaºtem faþã în faþã. Am ºicomentatori fideli, încît uneori mã întreb ce-o fi fãcînd cutare care lipseºte. Oameniimai pleacã prin concediu, mai trec prinîmprejurãri nefericite. Sînt însã ºi comenta-tori fideli de care nu ºtiu cum sã scap. Deunde li se trage fidelitatea? Probabil cãdintr-un amestec de interes faþã de ceea cescriu eu ºi din deprinderea de a intra peblogul meu.

4. Nu mai fac recomandãri despre blo-guri.

Page 78: Caiete Critice Lydda

76

on-line

5. În ultima vreme, presa scrisã e ºi peon-line, în timp ce gazetãria din mediulelectronic nu ajunge decît rareori ºi pe hîr-tie. Numai cã viitorul, nu mã îndoiesc, va fipe on-line: ºtirile ajung astfel mai rapid lacititori ºi ele nu mai sînt apanajul ziariºtilor,ci al tuturor celor care ºtiu sã posteze oimagine sau un filmuleþ cu valoare de ºtire.

Radu VANCU: „Eu am fost camreticent la început, sincer sã fiu, sunt

un ardelean conservator ºi nu mãpricep deloc la tehnologicale”

1. E impropriu spus cã am hotãrât sã facasta; în aprilie 2009, Ovidiu Baron, bun pri-eten ºi prozator de nãdejde, a venit cu ideeasã þinem un blog de cititori. Mai precis, sãrezumãm fiecare cãrþile citite în câte o frazã.Aºa s-a nãscut primul meu blog, O carteîntr-o frazã, identificabil la adresahttp://ocarteofraza.unspe.com/, de fapt unblog colectiv având urmãtorul program:„Numele blogului spune aproape totul: nepropunem sã descriem câte o carte într-ofrazã. Scurt ºi cuprinzãtor. Cam ca Borgesîntr-o revistã argentinianã de acum trei sfer-turi de secol. Suntem, adicã, minimaliºti ºimodeºti, nu?” Au mai scris alãturi de noipoeta Teodora Coman, excelent cronicar depoezie, ºi, sporadic (adicã de vreo douã-treiori), criticul Dragoº Varga. Eu am fost camreticent la început, sincer sã fiu, sunt unardelean conservator ºi nu mã pricep delocla tehnologicale; însã am vãzut feed-backulºi, mai ales, am descoperit în blogosferã (pecare pânã atunci n-o cunoºteam deloc) vreodouãzeci de bloguri minunate, þinute deoameni pe mãsurã de minunaþi, care mi-audat încredere nu numai în România blogos-ferei, ci chiar în ºansele României „reale”.Iar dupã O carte într-o frazã a urmat Sebastianîn vis, http://sebastianinvis.unspe.com/,început dintr-o joacã semiinconºtientã ºidevenit aproape fãrã ºtirea mea carte – înprimul rând graþie comentatorilor atât defertili în sugestii. Iar de când am terminatcartea, adicã de anul trecut din februarie,scriu pe blogul Biographia litteraria,http://raduvancu.unspe.com/.

2. Asemãnãrile sunt evidente – e vorba înambele cazuri de cititori împãtimiþi, carerevin la blogurile afecþionate cu aceeaºi con-stanþã cu care cititorul pe stil vechi cautãsãptãmânal revista la chioºc. Cât priveºtedeosebirile, aº zice intuitiv cã prima dintreele vizeazã categoriile de vârstã, dar îmi iauseama ºi constat cã, cel mai probabil,greºesc: unii dintre cei mai activi bloggeri(ºi, implicit, cititori de bloguri) sunt per-soane la a treia tinereþe, cum e Jerome Ro-thenberg, celebrul poet american nãscut în1931, administrator al unuia dintre cele maivizibile bloguri de poet din lume, PierreAssouline, cronicarul literar de la Le Monde(ale cãrui postãri au câte 300 sau chiar 400de comentarii), Emil Brumaru, minunatulpoet... Aºa încât ºi criteriul diferenþiator alvârstei cade. Probabil cã singura diferenþã eaceea cã cititorul de bloguri, producând co-mentarii la textul parcurs, þine sã-ºi exprimeo opinie, prin ataºament sau prin opoziþie,faþã de cele citite, pe când cititorul de revistãpe hârtie nu vrea sau nu poate sã facã asta.

3. Nu încape îndoialã cã blogul fãrãcomentarii e lipsit de chiar sensul existenþeilui. Blogul nu e un jurnal on-line, în ciudaprejudecãþii unanime în acest sens; nici unjurnal nu-ºi are raþiunea de a exista înadnotãrile pe care terþe persoane le gloseazãpe marginea paginilor lui, aºa cum se prac-ticã în cazul blogului. Prin urmare, blogulnu e cu niciun chip jurnal – nici intim, niciextim, nici de orice alt fel. Sensul existenþeiunui blog e sã coaguleze comentarii în jurulunor postãri; e un proiect colectiv, deci, învreme ce jurnalul e un proiect individual.Sunt conºtient deci cã, dacã nu provoacãmãcar un comentariu, postãrile mele nicimãcar nu fac parte din blog, nici nu suntpropriu-zis blog, ci un act ratat, nici blog,nici jurnal, un surogat situat în afara tuturorgenurilor biograficului. Am avut, în cei doiani ºi jumãtate de bloggerealã, vreo cincipostãri fãrã comentarii, ºi îmi era ruºine deneputinþa lor de a provoca vreo reacþie aºacum îmi e ruºine de un poem ratat. Înschimb, e drept, am avut sute de comentariieclatante de la oameni remarcabili, unii din-tre ei scriitori cunoscuþi, alþii bloggeri pur ºisimplu, dintre care câteva zeci revin cu anu-

Page 79: Caiete Critice Lydda

77

Blogurile scriitorilor

mitã periodicitate. Sebastian în vis, aºa cumam spus, s-a nãscut ca un fel carte opensource, la care au contribuit ºi câþiva comen-tatori-prieteni fãrã de care ar fi arãtat cutotul altfel în final (dacã ar fi existat unfinal). În fine, ca sã rãspund la întrebareafinalã – nu mã deranjeazã comentariileanonime, cel care þine sã rãmânã anonim o fiavând raþiunile lui. Mã enerveazã în schimbinjuriile, anonime sau nu, deversãrile umo-rale care maculeazã tot ce e mai frumos labloguri, ºi anume încrederea în celãlalt ºi înreacþia lui umanã ºi caldã la postãrile taleumane ºi, de sperat, calde. Am fost, din feri-cire, lipsit de astfel de reacþii; le-am constatpe blogurile câtorva prieteni ºi m-au mâhnit.

4. Mi-e foarte greu sã aleg; intraþi pe blo-gul meu ºi consultaþi lista de bloguri dindreapta paginii. Toate absolut minunate.Garantez pentru fiecare dintre ele.

5. Nu mi se pare un capãt de þarã dimin-uarea masivã a presei scrise; de cel puþin doiani fac revista presei pe internet. Dupã cumse poate deja intui, în ciuda reculului masiv,presa pe hârtie nu va dispãrea; tirajele audiminuat, însã chioºcurile ºi tarabele aurãmas pline. Aº zice doar cã presa on-line eun imperiu emergent, presa scrisã (scrisã pehârtie, vreau sã spun – cãci ºi cea on-line etot scrisã, fireºte) o fostã mare putere care sebazeazã încã pe forþa câtorva colonii, ºi eleîn extincþie.

Gelu VLAªIN: „A devenit din ceîn ce mai tentantã ipostaza de a creaºi un spaþiu alternativ de exprimare”

1. A fost la început din curiozitate ºi într-un mod experimental (in ianuarie 2008),apoi a devenit din ce în ce mai tentantãipostaza de a crea ºi un spaþiu alternativ deexprimare nu numai pentru scriitori, ci ºipentru fotografi, pictori, muzicieni sau purºi simplu pasionaþi de culurã ºi artã. Astfel,pe lângã blogul personal (www.gelu-vlasin.ro) am pus bazele unei platforme cul-turale on-line intitulatã „Reþeaua literarã”(www.reteaualiterara.ro), care a ajuns, înacest moment, la peste 7700 de membri,915.000 vizitatori unici cu aproape 2 mil-

ioane de vizite din 176 de þãri – în doar 3 aniºi jumãtate de existenþã.

2. Diferenþele majore sunt la nivelul me-diei de vârstã. Persoanele care au peste 50de ani utilizeazã în mod frecvent citirea pre-sei în format clasic însã au reticenþe in uti-lizarea reþelelor sociale sau a tehnologiilorde comunicare de ultimã generaþie. Înschimb, tinerii sunt cei care recurg frecventla lectura on-line.

3. Comentariile vizitatorilor sunt un felde barometru faþã de nivelul de receptare ascriiturii ºi de cele mai multe ori încerc sãrãspund tuturor celor care posteazã comen-tarii pe blogul personal. Sigur cã existã ºicomentatori fideli þinând cont cã pe blogulpersonal sunt 746 de persoane care îmi ur-mãresc postãrile. Comentariile persoaneloranonime sau a celor care folosesc pseudo-nime nu mã deranjeaza. Existã posibilitateasã intre direct în spam sau sã fie ºterse dacãdepãºesc bunul-simþ.

4. Din þarã aº recomanda blogurile foto:Alex Mazilu (http://alexmazilu.ro) ºi Ale-xandra Sandu (http://alexunu.blogspot.com/); bloguri privitoare la istoria muzicii:Cristina Maria Vlaºin (http://istoriamuzi-cii.blogspot.com). Este blogul soþiei mele,însã consider cã este unul dintre cele maiimportante din branºã; în domeniul litera-turii: Andrei Ruse (http://andreiruse.ro),Rãzvan Þupa (http://poetic.ro/), ClaudiuKomartin (http://unanotimpinberceni.blog-spot.com), Mugur Grosu (http://mugurgro-su.blogspot.com/), Marius Ghilezan(http://bookiseala.ro), Octavian Sovia-ny(http://octaviansoviany.wordpress.com/.Din strãinãtate: MiLiteraturas (http://milit-eraturas.ning.com/), La Republique desLivres (http://passouline.blog.lemonde.fr/),The The Poetry Blog (http://www.thethepo-etry.com/).

5. Cred cã in raporuri normale. Sunt spa-þii complementare ºi prea putin concurente.De altfel, majoritatea ziarelor importante aucreat facilitatea lecturii on-line ºi acest lucrunu le-a influenþat tirajul – dimpotrivã! Însarealitatea este cã blogosfera româneascã esteîn continuã creºtere ºi are un impact din ceîn ce mai mare în viaþa de zi cu zi a fiecãruiadintre noi.

Page 80: Caiete Critice Lydda

78

Se vorbeºte mult ºi galeº, în sferele înalteunde se hotãrãºte destinul Europei noastreunite, de a tuturor culturilor cuprinse înprocesul de „globalizare” ºanse egale. ªanseegale, ca sã ce ? „În sprijinul creºterii eco-nomice ºi dezvoltãrii societãþii bazate pecunoaºtere” ne rãspund în diferite feluritextele orientative elaborate la Bruxelles cuo seninãtate care pare a veni de-a dreptul

din Tratatul de filozofie pozitivã al lui AugusteComte (sau din manualul de marxim dincare, dupã ce i-au rupt coperþile, îºi tragreperele noii noºtri îndrumãtori).

Subiectul, limpede atâta timp cât estelãsat sã-ºi împlineascã vocaþia lãtrãtoare înzona lozincilor, devine foarte încâlcit de-ndatã ce-l luãm la bani mãrunþi.

Despre ce este vorba ? De egalitate de

Virgil TÃNASE*

Egalitatea de ºanse (I)

De ce discutãm despre "egalitatea de ºanse" ? Pentru cã ºansa, fiind un dat de plecare, rezultatulva fi mereu acelaºi: dupã ce ne aliniem cu toþii în spatele aceleeaºi linii, odatã dat startul, cineva vacâºtiga, onest de aceastã datã, respectându-ºi adversarii, fãrã avantage prealabile. Logic, dupã ce-am avut aceleaºi ºanse, urmeazã competiþia, ºi nu va fi decât un învingãtor. Mã îndoiesc cã nedorim aºa ceva. Sã fim totuºi de bunã credinþã ºi sã acceptãm cã este vorba de o cursã cu un scopnobil, ca odinioarã când fugeam la ºcoalã pentru concursul "Fii gata pentru muncã ºi apãrareapatriei!". Ce e cursa asta în care ne angajãm ? Tocmai cea propãvãduitã în lung ºi-n lat în diferiteledocumente europeene care trâmbiþeazã mândru cã menirea existenþei noastre colective este"creºterea economicã ºi dezvoltarea societãþii bazate pe cunoaºtere".

Cuvinte-cheie: egalitatea de ºanse, competiþie, UE, identitate naþionalã, multiculturalism, barierãlingvisticã.

The Equality of Chances. Why do we discuss about the "equality of chances"? Because thechance, being a starting point, the result would be anytime the same: after we toe the mark, and webegan to run, one would win honestly the race, respecting the other competitors, without any prioradvantages. Logically, after we had the same opportunities, there comes the competition and itwould be a single winner. I doubt that we desire something like this. Let us be still in good faithand accept that we talk about a race, which has a noble purpose, like we used to run at school in thecontest "Get ready for work and defending your motherland!" What is this contest we imply in?Is it really that preached everywhere in different EU documents, which announce proudly that thesense of our commune existence is "the economic growth and the development of the society basedon knowledge".

Keywords: equality of chances, competition, EU, national identity, multiculturalism, linguisticbarrier.

Abstract

* Scriitor, Paris; Writer, Paris.

Carnetparizian

Page 81: Caiete Critice Lydda

79

Egalitatea de ºanse (I)

ºanse. E vorba, s-ar zice, de-un fel de com-petiþie în care, în numele egalitãþii ºanselor,nu trebuie îngãduit unora sã ia startul înain-tea altora. Dar care-i miza ? ªi cine con-cureazã ? Identitãþile culturale. Numai cã încazul de faþã nu poate fi vorba despre asta,nu ? Pentru cã, vrând-nevrând, în culturãunii au luat-o înaintea altora. Pãi tocmai, arurma ca cei care-au pornit mai devreme sã-i aºtepte acum ºi pe ceilalþi ca toate iden-titãþile culturale sã ia un nou start împre-unã! Dar cum sã þii pe loc o culturã, saumãcar identitatea ei, ca altele s-o ajungã dinurmã ? E absurd. Trebuie cã e vorba dealtceva.

Sã ne întoarcem la subiect: egalitatea deºanse în cultura europeanã.

Deci locul copetiþiei ar fi cultura euro-peanã ? Aici ar trebui sã avem ºanse egale.Dar ce e asta cultura europeanã ? Sumaidentitãþilor noastre culturale ? Adicã toatelaolaltã fiecare rãmânând ceea ce este ? Sãzicem. Dar de ce s-ar afla ele în concurenþãca sã fie nevoie de-o egalitate de ºanse ? Pãipentru cã ele sunt prinse în procesul global-izãrii. Ceea ce vrea sã însemne cã în proce-sul globalizãrii, identitãþile culturale disparsau sunt ameninþate de dispariþie pentru cãunele au „mai multe ºanse” decât altele. De-a lungul secolelor am vãzut dispãrând cughiotura limbi ºi civilizaþii ºi Europa, vechi-ul continent, unde cultura mai înseamnãceva, ar vrea sã opreascã desfãºurarea unuiproces care distruge culturile, cele mariînghiþindu-le pe cele mici.

Dar poate s-o facã ?Deocamdatã nu, pentru cã altminteri

problema egalitãþii ºanselor nu s-ar pune.ªi pe urmã de ce „egalitatea de ºanse” ?

Pentru cã ºansa, fiind un dat de plecare,rezultatul va fi mereu acelaºi: dupã ce nealiniem cu toþii în spatele aceleeaºi linii,odatã dat startul, cineva va câºtiga, onest deaceastã datã, respectându-ºi adversarii, fãrãºmecherii, fãrã avantage prealabile. Logic,dupã ce-am avut aceleaºi ºanse, urmeazãcompetiþia, ºi nu va fi decât un învingãtor.

Este ceea ce vrem ? Mã-ndoiesc.Dar mai e ceva. Hai sã fim de bunã cred-

inþã ºi sã credem cã este vorba de o cursã cuun scop nobil, ca odinioarã când fugeam laºcoalã pentru concursul „Fii gata pentrumuncã ºi apãrarea patriei!”. Ce e cursa astaîn care ne angajãm ? Tocmai cea propãvã-duitã în lung ºi-n lat în diferitele documenteeuropeene care trâmbiþeazã sus ºi mândrucã menirea existenþei noastre colective este„creºterea economicã ºi dezvoltarea soci-etãþii bazate pe cunoaºtere”.

Aici iar e ceva putred : lasã cã creºtereaeconomicã sunã foarte marxist (chiar ºi este,ºi nu e de ruºine, numai cã e bine sã spunemlucrurilor pe numele lor cel adevãrat)..., darce e „societatea bazatã pe cunoaºtere” ?Identitate ºi cunoaºtere nu prea fac casãbunã. Cunoaºterea duce la adevãr, ori undee „identitatea” adevãrului ? O societate acunoaºterii este o societate fãrã identitãþi

Page 82: Caiete Critice Lydda

80

Virgil Tãnase

(decât dacã le considerãm imperfecþiuni,rateuri, întârzieri în drumul spre adevãr).

Cum o iau ºi-o sucesc ajung cam totacolo, ºi începe sã mã batã gândul cã istoriaasta cu ºansele, sub care se-ascunde ideeaunei competiþii, pregãteºte un alibi pentruun învingãtor.

Lãsând de-o parte ideile, despre care seºtie cã sunt „jocul ielelor”, sã mã-ntorc laexperienþa concretã a unui român care devoie de nevoie s-a trzit trãitor pe malurileSeinei.

Ajuns în Franþa, constat mai întâi cã scri-itorii români cunoscuþi aici, ºi de altfel în totspaþiul european, sunt cei care-ºi schim-baserã limba: Istrati (pe atunci, în anii 70,publicat regulat în Livre de poche), Ionescuºi Cioran, eventual Vintilã Horia. MirceaEliade celebru ca profesor ºi ale cãrui lucrãriliterare fuseserã publicate în traducere eraignorat ca scriitor, ca sã nu mai vorbesc deLeonid Arcade, de Stamatu, de alþii ca ei,autori de mare talent care scriind înromâneºte scriau pentru sertar. Aceeaºi erasituaþia câtorva scriitori români din þarãpublicaþi sporadic ici ºi colo.

Iatã-mã deci la treizeci ºi ceva de ani con-fruntat pe viu cu problema care ni se punenouã astãzi teoretic. Ezit. Termin o nouãcarte pe care-o începusem în România ºi alcãrei titlu vã va spune poate în ce încurcã-turã mã aflam : Evenþia Mihãescu, tratatuldumneaei de cãlãtorie exoticã dintr-un secol rev-olut1. În francezã, limbã de cadavre, spuneaCioran, rescris, asta a devenit L’amourl’amour roman sentimental2. E altceva, e cutotul altceva ºi nu e poate nepotrivit deamintit aici cât de diferite sunt stilisticoperele diferiþilor scriitori înainte ºi dupãtrecerea lor într-altã limbã. Cât e de diferitCioran din Cartea amãgirilor sau din Pe cul-mile disperãrii de cel din Précis de décomposi-tion !

Am senzaþia cã schimbarea limbii m-afãcut sã fiu un scriitor cu totul altul decât celcare eram, poate nu mai bun nici mai rãu,dar teribil de altul ºi azi, când scriu în

românã, nu mã pot împiedica sã nu am ungând afectuos pentru scriitorul pe care l-amucis ca sã-mi dau „o egalitate de ºanse”.

A doua carte care-mi va apare la Parislimpezeºte puþin apele.

Mai întâi pentru cã, binevoitor, CharlesHenri Flammarion, editor din tatã-n fiu demai multe generaþii ºi care de-atunciîncoace, neputând lupta împotriva valului,ºi-a vândut editura unui grup multinaþionalºi, retras în sudul Franþei, cultivã mãslinidin care face undelemn...! Charles HenriFlammarion, cu care semnez contractul ºicare-mi acordã un avans, banii de trãit, înfuncþie de vânzãrile previzibile, îmi spunedeschis cã dacã trec de la coperta roºie acolecþiei de literaturã strãinã la cea albã acolecþiei în care publicã autorii neaoºi vândautomat de patru ori mai mult. Când vrei sãtrãieºti din scris, argumentul este pertinent.

Argumentul e la fel de pertinent ºi atun-ci când vorbim de „egalitate de ºanse”,cumpãnindu-le pe cele ale literaturii noastreîn Europa : atâta timp cât criteriul „obiec-tiv” al spaþiului globalizant este piaþa (ºi nuvaloarea în absolut, dar cine s-o stabileascã? critica, care s-a înºelat de-atâtea ori ? pub-licul care deabia de puþinã vreme „rentabi-lizeazã” romanele lui Proust ºi dupã judeca-ta plãtitoare a cãruia Claude Simon, unuldin singurii mari scriitori francezi din ulti-ma jumãtate de secol, nici n-ar fi trebuit sãexiste ?)...! Atâta timp, spuneam, cât accep-tãm „legile obiective ale pieþii” (care, catoate legile, n-au identitate fiind la fel deobiective ca materialismul istoric) ºanseleliteraturii se vor supune numãruluipotenþial de cititori, legat de numãrulpotenþial al vorbitorilor unei limbi. Egalitatede ºanse ? De acord, dar atunci trebuie sãîncepem prin a distruge un de mod defuncþionare al societãþii noastre care, înschimbul renunþãrii la „identitãþi”, ne oferãbunuri de consum ºi nenumãrate alte satis-facþii care merg de la fierul de cãlcat carecalcã singur la detergenþii care spalã mai albdecât albul, etc.

1 Editura Scrisul românesc, 1996.2 Editura Flammarion, 1982.


Recommended