ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA DE RELAȚII ECONOMICE INTERNAȚIONALE
ASIGURAREA MĂRFII PE PARCURSUL TRANSPORTULUI
AUTO
STUDIU DE CAZ OMNIASIG
Profesor Coordonator
Prof. Univ. Dr. Gheorghe HURDUZEU
Absolvent
Cătălina Anca PETRACHI
BUCUREŞTI
2012
CUPRINS
Introducere
Capitolul I Rolul și Funcțiile Asigurării în Economia de Piață...............1
I.1 Ce este asigurarea și ce își propune?..........................................................1
I.2 Noțiuni de bază în asigurări........................................................................2
I.3 Clasificarea asigurărilor..............................................................................3
I.4Reasigurarea..................................................................................................6
Capitolul II : Contractul de asigurare........................................................9
II.1. Definiția și caracterele juridice ale contractului de asigurare..............9
II.2. Încheierea și derularea contractului de asigurare..................................9
II.3. Forma contractului de asigurare...........................................................10
Capitolul III : Asigurarea mărfii pe parcursul transportului rutier.........12
III.1. Caracteristici generale...........................................................................12
III.2. Condiţiile de asigurare a mărfurilor pe parcursul transportului
rutier..........................................................................................13
III.2.1. riscul în asigurarea de transport terestru.........................................16
III.2.2.suma asigurată.....................................................................................17
III.2.3. calculul şi plata despăgubirii.............................................................18
III.3. Studiu de caz Omniasig...............................................................20
Concluzie
Bibliografie
2
INTRODUCERE
Creşterea utilizării operaţiunilor de asigurări se explică atât prin eficienţa lor cât şi prin
necesitatea acestora.
Operaţiunile de asigurări s-a impus pe piaţa românească după anul 1990.
În ţãrile dezvoltate, asigurãrile au devenit o importantã ramurã a economiei naţionale,
pentru ca prin valoarea adãugatã create, societãţile de asigurare participã la sporirea
produsului intern brut, oferã locuri de muncã, participa la oferta de capital de împrumut pe
piaţa financiarã. De asemenea, prin sumele acordate asiguraţilor contribuie la refacerea
bunurilor distruse sau avariate.
În prezenta lucrare am încercat să surprind unele aspecte ale evoluţiei pieţei de
asigurare în general şi în mod particular a asigurarii de bunuri si auto (Cargo – CMR). În acest
scop am utilizat informaţii din diverse studii şi de la persoane cu experiență în acest domeniu.
Partea teoretică clarifică aspecte privind conceptul de asigurări, tipuri de asigurări,
mod de derulare a operaţiunilor, importanţa economică a asigurărilor ca forma de finanţare și
rolurile asigurărilor.
Partea de teorie constituie suportul pe care se sedimentează partea practică. Pentru a
clarifica situţia asigurărilor în ţara noastră am utilizat tematică , date, statistici şi previziuni ale
experţilor în domeniu.
Pentru a exemplifica am făcut un studiu de caz al unei societăţi de asigurări, mai exact
S.C OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP S.A
3
Capitolul I : Rolul și Funcțiile Asigurării în Economia de
Piață
I.1. Ce este asigurarea și ce își propune?
Asigurarea este o activitate economico-socială care constă în protecţia persoanelor
fizice şi juridice în calitate de asiguraţi împotriva diverselor riscuri şi este realizată de către
societăţi specializate, în calitate de asigurători.1
Totodată asigurarea reprezintă o operaţiune economico-financiară prin care partea
denumită asigurător despăgubeşte, în cazul producerii unui eveniment nefast, partea denumită
asigurat, printr-o sumă de bani (indemnizaţia de asigurare sau suma asigurată).
Asiguratorul este persoana juridică constituită conform legii care are ca obiect unic de
activitate încheierea de contracte de asigurare. Acesta în schimbul încasării primelor de
asigurare se obliga la plata daunelor cauzate de riscurile asigurate.
Asiguratul este persoana fizică sau juridică care prin efectul legii sau liber
consimțământ încheie contractele de asigurare, conform condițiilor impuse de asigurator.
Subiectele asigurării sunt factorii implicați direct sau indirect în încheierea polițelor de
asigurare. Aceștia sunt: asiguratorul, asiguratul, contractantul, beneficiarul.
Asiguararea are la bază principiul mutualităţii, potrivit căruia fiecare asigurat
contribuie cu o sumă (primă de asigurare) relativ modestă la crearea fondului de asigurare din
care sunt acoperite daunele suferite
Principiul mutualităţii este aplicabil, la rândul său, se bazează pe acţiunea legii
numerelor mari (care este o lege statistică având următorul enunţ: cu cât este mai mare
numărul expunerilor la risc, cu atât probalitatea daunelor produse se va apropia de valoarea
probabilităţii daunelor estimate).
Esenţa economică a asigurării o reprezintă acoperirea daunelor dintr-un fond central,
creat din colectarea primelor de asigurare colectat plătite de către asiguraţi. Destinaţia acestui
fond este următoarea:
plata daunelor;
crearea unui fond de rezervă (din care se vor achita daunele mari;)
acoperirea cheltuielilor administrative ale societăţii;
Esenţa asigurării o reprezintă:
existenţa comunităţii de risc;
1 Constantinescu D.A., Dobrin M. – Introducere în asigurări, Editura Tehnică, Bucureşti, 1998
1
mutualitatea în suportarea pagubelor;
împărţirea, respectiv dispersia riscului;
Autoasigurarea – este o metodă de creare autonomă, descentralizată şi independentă a
unor fonduri de rezervă de către persoanele fizice şi juridice. Ca metodă este foarte des
utilizată, deoarece nu poate fi eficientă decât în cazul în care capacitatea financiară a firmei
este foarte mare, iar fregvenţa riscurilor este foarte redusă.
Asigurarea propriu zisă- este diferită de autoasigurare, deoarece presupune existenţa
comunităţii de risc şi mutualitatea în compensarea, daunelor, a prejudiciilor şi răspunderii faţă
de terţele persoane care au suferit prejudicii.
În sfera asigurărilor directe mai intră şi Coasigurarea - care acoperă situaţiile în care,
dat fiind valoarea bunurilor asigurabile precum şi numărul lor, riscurile vizate fiind greu de
sumat de către o singură societate de asigurări, asigurătorul încheie contractul de asigurare cu
mai multe sicietăţi, care participă la acoperire fiecare în cotă-parte, pentru aceiaşi perioadă.
Un aspect esențial în viața și evoluția omului, înca din cele mai vechi timpuri l-a
constituit grija față de viitor, teama combinată cu precauție și ințelepciunea cu siguranța unui
lucru împlinit. Asigurarea exprimă în principal o protecție financiara pentru pierderile suferite
de oameni sau companii datorate unor diverse riscuri.
Asigurarea este o garanție, o punere în siguranță, o încredințare, o promisiune fermă, o
măsură de prevedere ce se ia de cei interesați pentru conservarea bunurilor pe care le posedă.
Evolutia asigurărilor este puternic legată de dezvoltarea economiei de piață.
I.2. Noțiuni de bază în asigurări
În materie de asigurări ca domeniu distinct de activitate, se folosesc o serie de noțiuni
specifice a caror cunoaștere are deosebită importanță.
Suma asigurată: este definită ca partea din valoarea asigurată pentru care asiguratorul
își asumă răspunderea în cazul producerii fenomenului.
Conform altor definiții: „suma asigurată este suma maximă în limita căreia
asiguratorul este obligat să plătească indemnizația de asigurare la ivirea cazului asigurat.”2
Prima de asigurare: reprezintă suma de bani sau remunerația pe care asiguratul o
plătește asiguratorului pentru asumarea riscului.
În cazul asigurărilor mutuale suma plătită de asigurat se numeste cotizație.
Prima platită de asigurat numită prima bruta, sau tarifară, se compune din două
elemente:
2 Constantinescu D.A., Dobrin M. – Introducere în asigurări, Editura Tehnică, Bucureşti, 1998
2
a) prima neta, care stă la baza constituirii fondului de asigurare din care urmează să se
plătească indemnizațiile de asigurare;
b) prima adaos care servește pentru:
acoperirea cheltuielilor de funcționare ale societăților de asigurări;
finanțarea măsurilor de prevenire a riscului;
atingerea scopului asiguratorului: obținerea de profit.
Paguba: reprezintă prejudiciul suferit de asigurat în urma producerii riscului asigurat.
Prin asigurare se acoperă numai prejudiciul efectiv, nu și beneficiul nerealizat.
Termenul de paguba sau daună este aplicabil asigurărilor de daune.
Paguba poate fi mai mică sau cel mult egală cu valoarea reală a bunului.
Indemnizația de asigurare: reprezintă suma de bani pe care asiguratorul o plătește
asiguratului sau beneficiarului asigurării la survenirea asigurată.
Indemnizația de asigurare semnifică după caz:
despăgubirea - în cazul asigurărilor de daune;
suma asigurată - în cazul asigurărilor de persoane.
Despăgubirea: reprezintă „suma de bani care asiguratorul o datorează asiguratului în
vederea compensării pagubei produse de riscul asigurat.
Sisteme de acoperire a pagubei:
sistemul acoperirii promoționale;
sistemul primului risc: despăgubirea acoperă fără a depăși mărimea sumei
asigurate. Acest sistem protejează mai bine pe asigurați;
Producerea riscului asigurat poate genera:
-o pagubă totală: în acest caz nu prezintă relevantă folosirea sistemului
acoperiri proporționale sau a sistemului primului risc;
-o pagubă parțială.
sistemul răspunderii limitate: partea din paguba cade în sarcina asiguratului
poartă denumirea de fransiză.
I.3. Clasificarea Asigurărilor:
Așa cum se observă asigurările reprezintă un mecanism complex de finanțare a
riscului aflat la dispoziția persoanelor și agenților economici.
Prin urmare este necesară clasificarea acestora în funcție de mai multe criterii.
După tipul și natura riscurilor asigurate, distingem două categorii principale și anume:
asigurări de viață;
3
asigurări non-viață (generale).
În cazul asigurărilor de viață care se asigură este decesul. Dat fiind ca acest eveniment
este cert, s-ar putea invoca faptul că decesul nu se poate încadra în conceptul de risc.
Elementul de incertitudine se refera la momentul producerii riscului și nu la riscul însuși.
Scopul fiind protecția financiară a familiei sau dependenților.3
La asigurările non-viață se asigură alte riscuri, cu excepția riscului de deces în
acoperirea pricipală. Pe perioada contractuală evenimentul asigurat se poate produce sau nu.
Este vorba despre riscurile pure care au gradul de incertitudine pentru a putea fi asigurate.
Scopul este compensarea pierderilor materiale sau financiare generate de producerea
evenimentului asigurat, respectiv menținerea situației patrimoniale și financiare a asiguratului.
Din punct de vedere al obiectul asigurării avem:
asigurări de persoane;
asigurări de bunuri;
asigurări de raspundere civilă;
asigurări de interes financiar.
Asigurările de persoane: acestea asigură viață și se refera la acoperirea riscurilor care
afectează starea fizică a oamenilor: supraviețuire, deces, invaliditate temporară și invaliditate
permanentă, accidente existând astfel asigurări de viață și asigurări de accidente.
Asigurările de bunuri sunt oferite de societățile de asigurare pentru a acoperi riscurile
referitoare la bunuri personale, toate categoriile de active, animale și culturi agricole.
Asigurările de raspundere civilă: au ca obiect o valoare patrimonială, egală cu
despăgubirea pe care ar urma să o plătească asiguratul unor terți prejudiciați. Acoperă
riscurile referitoare la răspunderea civila legală, profesională a persoanelor fizice și juridice
pentru eventualele daune produse terților. Există o gamă largă de astfel de asigurări.
Asigurările de interes financiar: prin această formă de asigurare se obține protecția
pentru asigurarea de pierdere a profitului, asigurarea de credite, asigurarea pentru riscul de
neplată, asigurarea de fidelitate și altele.
Din punct de vedere al caracterului obligativității avem:
asigurări obligatorii;
asigurări facultative.
3 Ciurel, Violeta - Asigurari si reasigurari : abordari teoretice si practici internationale, All Beck,
2000
4
Asigurările obligatorii sunt caracterizate prin faptul ca sunt reglementate prin lege.
Caracterul obligatoriu deriva fie datorită frecvenței ridicate de apariție a riscurilor asigurate,
dar și severității unor daune cu frecvență scazută.
În România la ora actuală cea mai cunoscută formă de asigurare obligatorie este
asigurarea de raspundere civilă auto. Până înainte de 1991 mai exista caracterul de
obligativitate și asupra clădirilor, a călătorilor C.F.R. (costul asigurării era inclus în prețul
biletului de tren), a animalelor și culturilor agricole.4
La ora actuală se pune din nou în discuție instituirea obligativității în asigurarea
cladirilor (teama executivului de un cutremur devastator asemănător celui din anul 1977,
precum și de alte catastrofe naturale. Aceasta și deoarece fondurile aflate la dispozitie sunt
limitate și prevăd și alte destinații).
În schimb în țările dezvoltate ale lumii (S.U.A, Japonia, statele U.E.) există mai multe
asigurări obligatorii - auto, pentru cladiri etc.
Asigurările obligatorii prezintă o caracteristică foarte importantă. Datorita caracterului
național se înregistrează o dispersie foarte mare a riscurilor, precum și în cazul apariției
daunelor acestea sunt compensate eficient.
Tot ca o formă de asigurare obligatorie poate fi percepută și asigurarea bunurilor
achiziționate prin leasing sau rate, sau asigurarea imobilelor cu care se girează în favoarea
băncilor în momentul contractării de credite.
Asigurările facultative: se caracterizează prin faptul că încheierea asigurării se
realizează prin liberul consimțământ al asiguratului și prin existența unei polițe de asigurare
care sa-i acopere riscurile dorite.
Datorită faptului că dispersia riscului este mult mai mică decât în cazul asigurărilor
obligatorii și primele de asigurare au un nivel mai ridicat.Din punct de vedere al cadrului
teritorial în care operează asigurările se clasifică în:
asigurări naționale;
asigurări internaționale.
Asigurările naționale reprezintă acea categorie de asigurări care se desfășoară doar
între granițele unei tări.
Asigurările internaționale au în considerare faptul că legatura dintre asigurator și
dauna produsă de propriul asigurat are loc în afara granițelor tării asiguratorului (daune
produse la asigurarea de Carte Verde, asigurările medicale de călatorie, răspunderea
4 Ciurel, Violeta - Asigurari si reasigurari : abordari teoretice si practici internationale, All Beck, 2000
5
cărăușului pentru marfa transportată, asigurări aviatice și maritime etc, inclusiv reasigurările).
Din punct de vedere al naturii și tipului raportării care au loc între asigurat și asigurator există:
asigurare directă;
asigurare indirectă.
Asigurarea directă este încheiată în mod direct între asigurator și asigurat.
Asigurarea indirectă se încheie prin intermediari – agenți de asigurări care reprezintă
interesele asiguratorului și brokerii care reprezintă atât interesele asiguratului cât și ale
asiguratorului.
I.4. Reasigurarea
Grupul vânzătorilor de asigurări și reasigurări cuprinde companiile de asigurare,
respectiv reasigurare care accepta riscuri în asigurare/reasigurare în schimbul primelor de
asigurare/reasigurare, devenind asiguratori/reasiguratori.
Tipurile de companii pe care le întâlnim pe piață în calitate de asiguratori și
reasiguratori sunt: companii de asigurări, companii captive de asigurări și reasigurări, asociații
mutuale, companii de reasigurări, sindicate Lloyd’s , pool-uri de subscriitori.
Companiile de asigurări sunt principalii ofertanți de asigurări și cumparatori de
reasigurări pe piețele internaționale ale asigurărilor și reasigurărilor.
Corporațiile de stat de asigurări și reasigurări au o activitate specifică în fiecare țară.
Chiar dacă sistemul de asigurare sau reasigurare nu este monopol de stat, pot exista totuși
diferite reglementări referitoare la anumite obligații ale companiilor privind asigurările și
reasigurările.
Reasiguratorii apar în principal în calitate de vânzători, de ofertanți ai tranzacțiilor de
reasigurare. Totuși atunci când efectuează afaceri de retrocedare a unei părți din tranzacția
inițială de reasigurare, ei apar în calitate de cumpărători de reasigurare, având la bază,
evident, aceleași motive pe care le are și asiguratorul direct când solicită reasigurarea.5
Reasiguratorul, în calitate de cumpărător de reasigurare, caută protecție, de obicei, sub
forma reasigurării neproporționale, dar o practică frecvent întâlnită pe piață reasigurărilor
internaționale este și cea a reciprocității.
Companiile profesionale de reasigurări sunt societăți specializate de reasigurări și
reprezintă categoria principală de reasiguratori prezenți pe piața internațională.
Companiile de stat de reasigurare apar în postura de cumpăratori de reasigurări în
cazul retrocedării unei părți din riscurile preluate. Activitatea lor urmează practicile de
5 Ciurel, Violeta - Asigurari si reasigurari : abordari teoretice si practici internationale, All Beck, 2000
6
reasigurare și retrocesiune ale companiilor private de reasigurare, cu unele restricții impuse de
legislația țării de origine.
Companiile captive de asigurări și reasigurări constituie o categorie aparte a
asiguratorilor și în același timp a reasiguratorilor. Dicționarul Webster le definește astfel:
„companie deținută sau controlată de o alta intreprindere al carei obiect de activitate este, în
primul rand, acoperirea necesarului de asigurări și în al doilea rând, efectuarea de operațiuni
pe piață.”
Companiile captive au configurații și dimensiuni diferite. Unele sunt organizate sub
forma asociaților mutuale, altele sub forma societăților pe acțiuni. O companie captivă
îndeplinește toate funcțiile unei companii de asigurări tradiționale, dar în practică unele dintre
acestea sunt transferate unor experți sau consilieri externi.
Întâlnim pe piață doua categorii mari de companii captive și anume:
Companii captive private: asigură numai riscurile proprietarului și acestea sunt:
a) Exclusive: când asigură numai riscurile singurei societăți de care
aparțin;
b) De interes comun: în situația în care aparțin și asigură sau reasigura mai
multe societăți
Companii captive mixte: efectuează asigurări și pentru terțe părți:
a) Companii „Onshore”: sunt societăți de drept din țară gazda
ce își desfășoară activitatea în acea țară și sunt supuse
regimului fiscal local;
b) Companiile „Offshore”: sunt societăți de drept străine ce își
desfășoară activitatea în alte țări, în conformitate cu
legislația din țara gazda.
Sindicatele Lloyd’s nu reprezintă o societate de asigurări ci se comportă ca o piață.
Toate asigurările sunt subscrise în numele sau de către anumiți membri, fiind garantate cu
întreaga avere personală a acestora. Inițial, această piață a fost destinată asigurărilor maritime,
dar spre sfârșitul secolului al XIX-lea a început și subscrierea riscurilor nemaritime. Piața
reasigurărilor reprezintă o mare parte a pieței Lloyd’s existând un sindicat specializat în astfel
de tranzacții (Syndicate Reinsurance).Activitatea pieței Lloyd’s rămâne un etalon pentru toate
piețele de asigurări și reasigurări, prin continua perfecționare a reasigurării pe care a inventat-
o, “excedent de daună”,dar și prin publicațiile periodice care oferă informații precise și la zi în
cele mai diverse domenii de interes pentru celelalte piețe de asigurări și reasigurări.6
6 Ciurel, Violeta - Asigurari si reasigurari : abordari teoretice si practici internationale, All Beck, 2000
7
Bursele de asigurări sunt bursele ce apar ca adevarate piețe. Fiecare asigurare sau
reasigurare achiziționată la bursă este subscrisă de catre membrii aceștia putând fi indivizi,
asociații,corporații.
Pool-urile și asociațiile sunt constituite din câțiva asiguratori independenți, care
coopereaza pentru a acoperi împreună riscuri pe care membrii nu sunt dispuși să le acopere
singuri.
Pool-urile pot funcționa ca sindicat sau prin intermediul reasigurării. Când
funcționează ca sindicat, el poate emite o poliță mixtă, care include toti membrii pool-ului și
specifică partea din asigurare pentru care este responsabil fiecare membru astfel asiguratul are
o relație contractuală cu fiecare membru al pool-ului. Când funcționează pe baza reasigurării,
un membru al pool-ului emite polița, iar ceilalți membri reasigură o anumită parte din riscul
asigurat astfel asiguratul are o relație contractuală numai cu societatea care a emis polița.
Capitolul II : Contractul de asigurare
8
II.1. Definiția și caracterele juridice ale contractului de asigurare
Codul civil român, în art.942, definește contractual ca fiind “acordul între două sau
mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânșii un raport juridic”.
Contractul de asigurare este un contract cu caracter civil. El este strict bilateral și de
regula nu se poate încheia cu titlu gratuit.
Contractul de asigurare este actul juridic prin care asiguratul se obligă să plătească o
primă asiguratorului care preia asupra sa riscul producerii unui anumit eveniment, obligându-
se ca, la producerea acestuia, să plătească asiguratului sau unei terțe personae o indemnizație
de asigurare în limitele convenite.
Caracterele juridice ale contractului de asigurare:
a) Este un contract personal: prin contractual de asigurare se asigură
persoana și nu proprietatea;
b) Caracterul consensual: constă în faptul că se formează “solo consensu”;
c) Contractul are un character sinalagmatic întrucat părțile se obligă una
față de alta. Asiguratul se obligă să plătească prima, iar asiguratorul, să ofere
protective;
d) Contractul de asigurare este unic pentru întreaga sa durata;
e) Executarea succesiva, este o alta caracteristică a contractului, deoarece
executarea nu are loc dintr-o data, printr-o singură prestație;
f) Caracterul Oneros al contractului de asigurare deoarece fiecare parte
are în vedere obținerea unui anumit avantaj;
g) Caracterul aleatoriu: efectele sale depind de un eveniment viitor și
incert care pot duce la obținerea de caștig sau pierdere pentru oricare dintre părți;
h) Contractul de asigurare este un contract de adeziune: clauzele stabilite
de una din părți, cealaltă parte acceptând ca atare sau nu.
II.2. Încheierea și derularea contractului de asigurare
Orice contract de asigurare are la bază anumite principii care pot fi tratate drept
condiții pentru încheierea și derularea sa, și anume: interesul asigurabil, maxima bună
credință, causa proxima, despagubirea, subrogarea si contribuția.
Interesul Asigurabil: reprezintă condiția de baza a oricarui contract de asigurare.
Asiguratul sau contractual de asigurări trebuie să aibă o relație particulară în legătură cu
obiectul asigurat, acesta fiind proprietatea, viața sau raspunderea pe care se doresc asigurate.
9
Obiectivul Asigurării: poate fi reprezentat de orice formă de proprietate sau
eveniment ce poate duce la o pierdere a unui drept legal sau la crearea unei obligații față de un
terț. În Contractul de asigurare, asigură interesul comercial, patrimonial, patrimonial al
asiguratului față de obiectul asigurării.
Obiectul contractului de asigurare este de fapt numele dat interesului financiar pe care
o persoană îl are în legătură ci obiectul asigurării.
Interesul asigurabil este definit ca fiind dreptul legal de a asigura ceea ce rezultă dintr-
o relație financiară, acceptată de lege, între asigurat și obiectul asigurării. Marinae Insurance
Act(1906) în Sectiunea 6, prevede ca asiguratul trebuie sa fie interesat în obiectul asigurării,
în momentul producerii piederii, deși nu trebuie să fie interesat când a fost efectuată
asigurarea.7
Principiul maximei bune credințe: poate fi definit ca o datorie pozitivă de a informa
voluntar, precis și complet asupra tuturor faptelor material privind riscul propus spre
asigurare, chiar dacă subscriitorul sau asiguratorul întreaba sau nu.
Causa proxima : reprezintă cauza activă, efectivă, care pune în mișcare declanșarea
unui flux de evenimente care determină o pierdere, fără intervenția nici unei forțe care a
început sau a funcționat activă, provenită dintr-o sursă nouă și independentă.
Natura riscului: este foarte importantă de cunoscut în legatură cu causa proxima.
Privind daunele, acestea se pot produce ca urmare a trei categorii de evenimente:
a) Riscuri asigurate, expres menționate în poliță;
b) Riscuri exceptate sau excluse, menționate în cuprinsul contractului;
c) Riscuri neasigurate sau alte riscuri, nemenționate în poliță.
Principiul despăgubirii: în cazul asigurărilor de bunuri și de răspundere, contractul de
asigurare este un contract de indemnizare. Conform acestui principiu, asiguratul este repus în
situația financiară pe care a avut-o înainte de producerea pierderii. Indemnizația reprezintă
compensarea financiară exactă a pierderii suferite.
II.3. Forma contractului de asigurare
Ca regulă generală, forma contractului este scrisă, dar aceasta nu este o condiție pentru
a fi considerat valid, ci numai o dovada a încheierii. Contractul de asigurare exprima acordul
de voință al părților. El este alcătuit din polița de asigurare, condițiile generale și adiționale și
7 Constantinescu D.A., Dobrin M. – Asigurări şi reasigurări, Editura Tehnică, Bucureşti, 1998
10
anexele, care pot să extindă sau să limiteze condițiile impuse de standardizare. Polița de
asigurare reprezintă manifestarea materială a contractului de asigurare.
Părțile contractului de asigurare: se încheie între două părți: asiguratul și asiguratorul.
El poate fi încheiat direct între părțile contractante sau printr-un intermediary, cum ar fi
agentul sau brokerul.
Asiguratul este persoana fizică sau juridică, care intra în raporturi juridice cu
asiguratorul prin încheierea contractului de asigurare.
În contractul de asigurare sunt interesate mai multe categorii de personae și anume:
Semnatarul, sau contractantul asigurării: cel care semnează polița în nume propriu
și se obligă să plătească primele;
Asiguratul: persoana sau patrimoniul care sunt supuse riscului;
Beneficiarul: desemnat în caz de daună să încaseze indemnizația de asigurare la
producerea evenimentului asigurat prevăzut în contract.
Responsabilitatea civilă față de terții păgubiți este acoperită prin asigurare.
Elementele obligatorii specifice ale contractului de asigurare: în cazul contractului de
asigurare trebuie analizate pe larg elementele esențiale ale acestuia și anume: riscul, suma
asigurată și prima de asigurare.
Încheierea contractului de asigurare:
Încheierea propriu-zisă a contractului de asigurare este precedată de câteva etape pe
baza cărora se determină clauzele și condițiile finale ale acestuia.
Declarația de asigurare: este o etapă în care asiguratul își manifestă dorinta de a
încheia asigurarea și de a oferi informații necesare pentru evaluarea riscului.
Analiza declarației: în vederea încheierii contractului, este necesară evaluarea riscului
de către asigurator.
Obligația asiguratului de a încheia contractual: asiguratorul nu are interesul și nici nu
poate motiva refuzul încheierii contactului. Motivele refuzului trebuie să fie foarte bine
întemeiate.
Momentul încheierii contractului: contractul se poate considera încheiat odată cu plata
primelor și emiterea documentului de asigurare.
Durata contractului: reprezintă perioada de timp la care se referă drepturile și
obligațiile părților și poate fi de durată determinată sau nelimitată.
Capitolul III : Asigurarea mărfii pe parcursul transportului
rutier
11
III.1 Caracteristici generale
Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului se poate face pentru riscuri generale și
pentru riscuri speciale, ceea ce înseamna că există condiții generale de asigurare și condiții
speciale.8
În asigurarea mărfurilor, suma asigurată este dată de valoarea mărfii inclusă în
contractual de asigurare și agreată de asigurator. Ea este formată din :
Valoarea mărfii potrivit facturii originale;
Costul transportului, costul asigurării;
Cheltuieli, taxe, comisonale vamale;
supraasigurare de 10% din valoarea bunului.
Asigurarea încetează în una din urmatoarele situații care survine mai întâi:
Când bunul este livrat la depozitul destinatarului sau la destinația menționată în
poliță;
Când bunul este livrat la alt depozit, decât cel mentionat în poliță;
La expirarea unui anumit termen de la terminarea descărcării bunului de pe
autovehicul;
Când contractual de transport se termina într-un alt loc decât destinația specificată
în contractual de asigurare.
Riscuri pentru care se acordă protective de către asiguratori se împart în două
categorii:
riscuri generale;
riscuri speciale.
III.2. Condiţiile de asigurare a mărfurilor pe parcursul transportului
rutier
Condiţia A este cea mai cuprinzătoare fiind acoperite toate riscurile de pierdere sau
avarie la care sunt supuse bunurile în timpul transportului.
Condiţia B acoperă un număr mai mic de riscuri menţionate în mod expres în
conţinutul condiţiei cauzate de:
8Caraiani, Gheorghe Transporturi, expeditii si asigurari , Lumina Lex, 2001
12
Incendiu sau explozie;
Răsturnare, deraiere, prăbusirea mijlocului de transport;
Coliziunea autovehicolului cu un obiect exterior;
Cutremur de pământ, erupţie vulcanică sau trănet;
Intrarea apei de mare, râu, lac în mijlocul de transport, container sau depozit;
Dauna totală a unui colet pierdut sau căzut în timpul încărcării sau descărcării;
Prăbuşirea podurilor, clădirilor, tunelelor;
Căderi de arbori, ruperi de diguri, baraje şi conducte de apă;
Avalanşe, inundaţii, cicloane.
Condiţia C acoperă pierderile şi/sau avariile produse bunurilor în timpul transportului:
Incendiu sau explozie;
Răsturnare, deraierea sau prăbuşirea mijlocului de transport;
Coliziunea mijlocului de transport cu un obiect exterior, altul decât apa.
Asigurarea încheiata prin condiţiile A, B, C acoperă şi alte categorii de cheltuieli cum
ar fi:
Cheltuieli făcute de asigurat în scopul salvării încărcăturii, pentru prevenirea unui
pericol iminent;
Cheltuieli de constatare a pierderilor / avariilor făcute de asigurat;
Cheltuieli de contribuţie la avaria generală;
Cheltuieli făcute pentru clauza de culpă comună.
Oricare dintre condiţiile de mai sus poate fi extinsă în schimbul plăţii unei prime
suplimentare, pentru a acoperi şi riscul de pierdere şi avarie la bunul asigurat, clauzele de
riscuri speciale fiind de: furt, jaf şi nelivrare, grevă, riscuri ce ţin de natura mărfii.
Contractul de transport prezintă un mare număr de varietăţi, care se deosebesc între
ele fie datorită specificului pe care îl presupune obiectul activităţii desfăşurate de cărăuş, fie
datorită varietăţii şi specificităţii mijloacelor de transport folosite, fie datorită particularităţilor
pe care le implică transporturile internaţionale faţă de cele interne.9
Indiferent de felul său, contractul de transport prezintă următoarele trăsături esenţiale:
contractul de transport este un contract bilateral (sinalagmatic), deoarece chiar
de la încheierea lui în mod valabil dă naştere la obligaţii reciproce şi
interdependente în sarcina ambelor părţi contractante;
9 Caraiani, Gheorghe Transporturi, expeditii si asigurari , Lumina Lex, 2001
13
contractul de transport este un contract cu titlu oneros, deoarece fiecare parte
contractantă urmăreşte să deţină un folos, un echivalent, o contraprestaţie în
schimbul obligaţiei asumate;
contractul de transport este un contract comutativ, deoarece părţile cunosc
întinderea obligaţiilor reciproce pe care şi le asumă chiar din momentul încheierii
contractului şi pot aprecia valoarea acestor prestaţii reciproce ca fiind echivalente;
contractul de transport este un contract cu conţinut economic, căruia i se vor
aplica principiile generale privind regimul acestor contracte.
Participanţii la contractul de transport. În cazul strămutării de bunuri, constatăm că
încheierea contractului de transport are loc între expeditor şi cărăuş; la destinaţie însă, de cele
mai multe ori, eliberarea încărcăturii intervine faţă de o terţă persoană, destinatarul, care o ia
în primire.
Principalul subiect de drept al contractului de transport este întreprinderea care se
angajează să efectueze strămutarea de bunuri. Însuşiri care îl individualizează pe cărăuş sunt
arătate în art. 413 alin.2 Cod comercial. Textul precizează că „se numeşte cărăuş persoana
care îşi ia însărcinarea ca, într-un mod oarecare, să transporte sau să facă a se transporta un
obiect oarecare”.
În contractele care au ca obiect strămutarea de mărfuri cocontractantul cărăuşului este
de regulă expeditorul, denumit şi încărcător sau predător. Adesea, în locul expeditorului
acţionează pentru încheierea contractului de transport, mandatarul sau comisionarul său.
Expeditorul mărfii, la data încheierii contractului de transport, trebuie să nominalizeze,
în documentul care se întocmeşte persoana beneficiarului, căruia urmează să-i fie eliberată
încărcătura la capătul călătoriei. Din acest punct de vedere, expeditorul are o facultate de
opţiune. El îşi poate rezerva dreptul de a fi destinatarul mărfii transportate.
Poziţia destinatarului în contractul de transport poate fi explicată în temeiul cesiunii de
drepturi. Astfel, expeditorul, în calitate de cedent, transmite drepturile ce decurg din
contractul de transport în favoarea destinatarului, care devine astfel cesionar.
O altă explicaţie este dată de stipulaţia pentru altul. În cadrul contractului de transport,
expeditorul este stipulant, cărăuşul deţine poziţia de promitent.
În raport cu celelalte mijloace de transport având o capacitate de transport mai redusă,
transporturile rutiere au un nivel mai ridicat al preţului de cost, sunt dependente de condiţiile
meteorologice, de starea infrastructurii, etc.
Contractul de transport auto de mărfuri este acel contract prin care un operator de
transport rutier (transportatorul sau cărăuşul) se obligă, în schimbul unui tarif (taxa) să
14
transporte sub pază sa şi înăuntrul anumit termen, o cantitate determinata de mărfuri pe care
urmează să o elibereze destinatarului indicat de către expeditor prin documentul de
transport.10
Scrisoarea de transport este „un contract model imprimat pe un formular tipizat, pe
care expeditorul are obligaţia să-l completeze în momentul depunerii la cărăuş. Cărăuşul este
obligat să confirme, prin semnătură şi număr de înregistrare primirea scrisorilor de transport”.
Caracterul sinalagmatic al contractului de transport auto de mărfuri nu exclude unele
răspunderi ale expeditorului, în limita obligaţiilor specifice ce-i revin, comparativ cu
obligaţiile cărăuşului.
Expeditorul răspunde pentru depăşirea timpului liber tarifar de încărcare prin plata
unei taxe de transport. Deci suma ce trebuie plătită transportorului reprezintă un tarif şi nu o
penalitate. Ea se calculează potrivit tabelelor pentru „timpul de utilizare” ale tarifului pe
autovehicul, corespunzător capacităţii nominale a mijlocului auto folosit. De exemplu, dacă
un autovehicul de 6 tone trebuie încărcat in 100 de minute, iar operaţiunea s-a executat în 180
de minute, depăşirea de 80 de minute se va transforma in 1,5 ore (rotunjit) care se înmulţeşte
cu lei/oră = suma ce va fi plătită.
Expeditorul răspunde şi pentru plata la termen a taxei de transport, orice întârziere
ducând la plata de penalităţi.
Răspunderea expeditorului mai poate interveni şi în caz de deteriorare a
autovehiculului cu ocazia încărcării sau pentru neambalarea corespunzătoare şi nefixarea
mărfii, cât şi pentru exactitatea menţiunilor din scrisoarea de transport.
Operatorul de transport rutier răspunde pentru pierderea totală sau parţială a mărfii ori
pentru avarierea ei, din momentul primirii la transport şi până în momentul eliberării la
destinaţie.
Despăgubirea ce urmează să o plătească transportatorul pentru pierderi, se calculează
după preţul prevăzut în factura care însoţeşte transportul, iar lipsa acesteia după preţul oficial,
dacă există, în caz contrar, după preţul curent al mărfii la locul şi data predării.11
În afara acestei despăgubiri, cărăuşul va suporta şi taxa de transport şi alte eventuale
cheltuieli făcute în legătură cu transportul mărfii pierdute.
În cazul avarierii mărfii în timpul transportului şi din vina cărăuşului, despăgubirea la
care va fi obligat constă în suma corespunzătoare deprecierii mărfii, fără alte daune.10 Lungu, Constantin Nicolae - Asigurari de bunuri, Editura Universitatii "Alexandru Ioan Cuza", 2009
11 Constantinescu, Dan Anghel; Dobrin, Marinica - Despagubiri in asigurari, Bren, 1998
15
Folosirea mărfurilor de către cărăuş, atrage răspunderea sa prin plata unei despăgubiri
calculată la valoarea dublă a mărfurilor folosite.
Dacă prin depăşirea termenului de executare a contractului de transport, marfa a ajuns
la destinaţie cu deprecieri calitative, transportatorul va fi obligat la plata despăgubirilor
corespunzătoare.
III.2.1. Riscul în asigurarea de transport terestru
În cadrul condiţiilor de asigurare, riscurile asigurabile în transportul terestru sunt
structurate în funcţie de natura asigurării, astfel:
În cazul asigurării bunurilor pe timpul transportului terestru, principalele
riscuri asigurate sunt:
Riscurile naturale: incendiu, trăsnet, inundaţii, furtuni, umezeală, grindină, ploaie,
uragane, cutremure de pământ, alunecarea de teren, greutatea stratului de zăpadă,
avalanşe de zăpadă etc.;
Explozia cu sau fără incendiu, contaminarea cu alte bunuri transportate;
Accidente ale mijloacelor de transport care afectează marfa transportată;
Acte de tâlhărie;
Spargere, scurgere, risipire, dispariţia sau furtul bunurilor asigurate, dacă acestea s-
au produs ca urmare a unui accident a mijlocului de transport;
Accidente în timpul încărcării sau descărcării mărfurilor.
În practică, există trei tipuri uzuale de asigurare a mărfurilor transportate:
toate riscurile cu excepţia riscurilor neasigurabile (excluderile generale);
cu avarie particulară care include următoarele riscuri: incendiu, explozie şi orice
fel de accident al mijlocului de transport, cutremur, erupţie vulcanică, trăsnet,
accidente la încărcarea şi descărcarea bunurilor;
fără avarie particulară care include următoarele riscuri: incendiu, explozie şi orice
fel de accident al mijlocului de transport.
Unele societăţii de asigurări, contra unei prime suplimentare plătite cuprind în
asigurare şi unele riscuri care în mod obişnuit sunt excluse, cum ar fi: clauza pentru grevă,
clauza pentru război etc.
III.2.2.Suma asigurată
Suma asigurată reprezintă în general limita maximă de sumă până la care
asigurătorul se angajează să-l despăgubească pe asigurat în caz de producere a riscului
16
asigurat. Această sumă nu trebuie să depăşească valoarea reală a bunului, ea fiind necesară
atât în calculul primelor de asigurare, cât şi în calculul despăgubirilor, în eventualitatea
apariţiei cazului asigurat. Valoarea reală a unui bun se determină prin operaţiunea de evaluare
a acestuia.12
Asigurarea mărfurilor transportate. În cazul acestui tip de asigurare pot exista două
situaţii de stabilire a sumei asigurate, în funcţie de cererea asiguratului:
separat pentru fiecare transport pe căile ferate, cu vehicule ori prin poştă, în cazul
asigurărilor încheiate pentru bunuri transportate pe o rută definită,
separat, pentru toate bunurile transportate cu fiecare vehicul, în cazul asigurărilor
încheiate cu persoanele juridice care efectuează transportul cu vehicule proprii.
În general, în poliţele de asigurare de mărfuri pe timpul transportului este
menţionată suma asigurată, dar există şi o excepţie. Astfel, în unele asigurări nu sunt cuprinse
menţiuni exacte cu privire la suma asigurată. În funcţie de determinarea sumei asigurate la
momentul încheierii contractului, deosebim două tipuri de poliţe de asigurare: poliţe evaluate
şi poliţe neevaluate. Diferenţa dintre ele constă în faptul că în cazul poliţelor neevaluate, la
producerea riscului asigurat, şi în vederea obţinerii despăgubirii, asiguratul va fi nevoit să
dovedească valoarea bunurilor afectate de daune prin facturi, avize de însoţire a mărfii, extras
de cont sau alte documente. Dacă asiguratul sau beneficiarul asigurării deţine o poliţă
evaluată, acesta nu va trebui să mai facă dovada valorii mărfurilor asigurate, deoarece aceasta
a fost stabilită la momentul încheierii contractului.
Pentru această asigurare, prima se calculează de către societatea de asigurări prin
aplicarea cotei de primă la suma asigurată pentru transport sau pentru o perioadă determinată.
Plata primelor poate fi realizată anticipat sau în rate, în funcţie de opţiunea asiguratului.
Stabilirea nivelului cotei de primă este un proces complex, care trebuie să ţină
seama de anumiţi factori care pot influenţa apariţia daunei sau nivelul pagubelor.
un prim factor determinant îl constituie sfera riscurilor cuprinse în condiţiile de
asigurare. Astfel pentru clauza „toate riscurile” prima de asigurare va fi mai
ridicată, în timp ce pentru clauza „fără avarie particulară” prima de asigurare va fi
cea mai mică;
al doilea factor ar fi caracteristicile mărfurilor, precum şi includerea unor riscuri
speciale în condiţiile de asigurare în funcţie de aceste caracteristici. Riscuri
speciale pot fi considerate, de exemplu cele de spargere sau risipire, în cazul unui
12 Constantinescu, Dan Anghel; Dobrin, Marinica - Despagubiri in asigurari, Bren, 1998
17
transport de sticlărie, respectiv alimente. De asemenea sunt mărfuri care prezintă
pericolul emanaţiei de gaze explozive, astfel că riscul exploziilor sau incendiilor
este mult mai mare, ceea ce va determina o mărire a cotaţilor de prime;
un alt factor ce contribuie la calculul primelor de asigurare este ambalajul utilizat
de asigurat pe durata efectuării transportului;
călătoria prezintă interes pentru asigurător şi sub aspectul duratei, a modalităţilor
de realizare, a anotimpului în care acesta se efectuează;
un rol deosebit în stabilirea cotaţiei de primă îl prezintă şi caracteristicile
autovehiculelor cu care se realizează transportul, cum ar fi: starea tehnică a
acestora, vechimea, capacitatea acestora de a garanta conservarea calitativă şi
cantitativă a mărfurilor transportate;
nu în ultimul rând, nivelul primelor poate fi influenţat şi de starea conjuncturală a
pieţei asigurărilor, mai ales în cazul transporturilor internaţionale.
III.2.3. Calculul şi plata despăgubirii
Constatarea pagubelor se face cu ajutorul unui inspector de daune, reprezentant al
asigurătorului, în prezenţa transportatorului, asiguratului şi, după caz, martori.
Evaluarea pagubei se face de către societatea de asigurări direct sau prin
reprezentanţi, sau în caz de divergenţe se apelează la un expert neutru. Astfel pot apărea mai
multe situaţii:
în caz de daună totală constructivă, adică atunci când marfa transportată este
complet distrusă, sau este într-un asemenea grad afectată încât îşi pierde
proprietăţile sale caracteristice, ori proprietarul nu mai cunoaşte nimic de aceasta,
în urma unui eveniment asigurat, despăgubirea va fi egală cu suma asigurată;
în caz de avarie parţială, despăgubirea care se plăteşte va fi partea din suma
asigurată care reprezintă valoarea pierdută sau avariată împreună cu procentul
corespunzător al costului transportului sau al altor costuri care sunt în legătură cu
acesta;
în cazul în care suma asigurată este inferioară valorii reale a mărfurilor
transportate, despăgubirea se va calcula proporţional cu paguba în funcţie de
raportul dintre valoarea reală şi suma asigurată.13
Calculul pagubei şi a despăgubirii se face astfel:
13Constantinescu, Dan Anghel; Dobrin, Marinica - Despagubiri in asigurari, Bren, 1998
18
PG = CA * PR – VR
DP = PG <= SA
PG – paguba
CA – cantitatea de mărfuri avariate
PR – preţul unitar al mărfurilor avariate
VR – valoarea recuperărilor
DP – valoarea despăgubirilor
SA – suma asigurată
De menţionat este faptul că, asiguratul sau beneficiarul asigurării trebuie să depună
o cerere de despăgubire şi odată cu aceasta, o serie de documente din care să rezulte interesul
celui care adresează cererea cu privire la mărfurile avariate, dovada privind drepturile
asiguratului sau beneficiarului şi conţinutul acestora conform contractului de asigurare,
întâmplarea daunei, întinderea pagubei.
III.3. Studii de caz privind asigurările de transport la OMNIASIG
PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂŢII
SC Omniasig a fost înfiinţată în anul 1995, având 12 angajaţi şi o singură sucursală. A
devenit membru al Vienna Insurance Group , una dintre cele mai mari societati de asigurari
din Europa Centrala si de Est.
Astazi numara peste 1500 de angajati si 200 de sucursale, oferind o gama larga de
servicii si produse in domeniul asigurarilor.
Luand in considerare cifra de afaceri, Omniasig se situeaza pe locul trei pe lista
societatilor de asigurari din Romania.
OMNIASIG reuşeşte să supravieţuiască prăbuşirii BANCOREX, fostul ei acţionar
principal.
19
In anul 1999, OMNIASIG este vândută fondului israelian de investiţii TBIH. In
perioada 2000-2004, OMNIASIG duce o politică agresivă de achiziţii, preluând AGRAS,
AGI şi ASIRAG, înfiinţând în acelaşi timp şi două companii specializate în asigurări de viaţă,
respectiv sănătate: OMNIASIG Life şi OMNIASIG Addenda.
Mai exact, în anul 2005, Grupul OMNIASIG s-a extins prin fuziunea prin absorbţie cu
OMNIASIG - AGI şi OMNIASIG -ASIRAG, acţiune unică pe piaţa autohtonă de profil
(fuziunea a trei societăţi de asigurări, dintre care una, OMNIASIG AGI, cotată pe piaţa
bursieră).
Structura acţionariatului OMNIASIG la data de 30 iunie 2005 era următoarea:
- TBIH FINANCIAL SERVICES GROUP N.V. 66,86%
- GRUPUL BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ 21,74%
- PERSOANE FIZICE ROMÂNE 6,10%
- PERSOANE FIZICE STRĂINE 1,40%
Incepând cu data de 04.08.2005, pachetul majoritar de acţiuni OMNIASIG, deţinut de
către TBIH Holding Company NV, a fost preluat de către GRUPUL WIENER STADTISCHE
(Tabei 1), astăzi VIENNA INSURANCE GROUP (VIG), lideru operatorilor pe piaţa
asigurărilor din Europa.
Portofoliul de asigurări la OMNIASIG este format din următoarele linii de asigurare:
1. asigurări auto CASCO
2. asigurări de răspundere civilă auto pe teritoriul României
3. asigurări de bunuri
4. asigurări de răspundere civilă auto în afara României – CARTE VERDE
5. asigurări medicale pentru călătorii în străinătate
6. asigurări agricole
7. asigurări de accidente de persoane
8. asigurări de marfă transportată
9. asigurări de credite şi garanţii
10. asigurarea complexă auto (CASCO + răspunderea cărăuşului în trafic
internaţional + CARTE VERDE)
11. asigurarea d răspundere civilă generală
12. asigurarea culturilor.
Asigurarea facultativă a mărfurilor pentru pagube pe timpul transportului
terestru – cargo
20
Prezentarea asigurării. Asigurarea în cauză a fost încheiată între OMNIASIG ca
asigurător, pe de o parte şi pe de altă parte S.C. INTERNATIONAL BISSNIS S.A. ca şi
proprietar al mărfii transportate, cu sediul în Bucureşti.
Obiectul asigurării îl constituie 200 bucăţi de portofele din piele.
Condiţiile în care se face transportul sunt prezentate în cererea de asigurare , astfel cele
200 de bucăţi de portofele din piele, în valoare facturată totală de 7.800 EUR trebuie
transportate pe ruta BUCUREŞTI – EP.BIHOR – VIENA – ARHNEM (Olanda) destinatar
fiind firma DENORO din Arnhem.
Marfa este ambalată în 10 colete de carton şi transportată containerizat de firma de
transport S.C. ROMTRANS S.A. Bucureşti cu un camion colectiv (TIR cu remorcă) pe traseu
rutier. Înainte de încărcarea în autocamion a fost depozitată într-un spaţiu acoperit. Pe traseu
are loc o transbordare la Viena unde marfa va fi depozitată tot într-un spaţiu acoperit.
Toate aceste date înscrise în cererea de asigurare sunt necesare pentru identificarea
gradului de risc şi implicit pentru calculul primei de asigurare.
În cazul analizat asiguratul a optat pentru Clauza de asigurare „Toate riscurile”,
adică toate cazurile de pierdere şi avariere a bunurilor cu excepţia pierderilor şi/sau avarierilor
rezultând sau provocate de:
1. pierderea, dauna sau cheltuiala provocată de comportament voit
necorespunzător al asiguratului;
2. scurgerea normală, pierderea normală în volum sau greutate, uzura normală a
bunului asigurat;
3. pierderea, dauna sau cheltuiala produsă de ambalarea şi/sau pregătirea
insuficientă sau necorespunzătoare a bunului asigurat (în înţelesul acestei
excluderi termenul de „ambalare” se consideră că include stivuirea într-un
container, dar numai dacă stivuirea este efectuată fie înainte de intrarea în
vigoare a asigurării, fie de către asigurat sau angajaţii acestuia);
4. pierderea, dauna sau cheltuiala produsă de viciul inerent sau natura bunului
asigurat;
5. pierderea, dauna sau cheltuiala direct produsă de întârziere, chiar dacă
întârzierea se datorează unui risc asigurat;
6. pierderea, dauna sau cheltuiala produsă de insolvabilitatea sau neîndeplinirea
obligaţiilor financiare de către proprietarii, administratorii sau operatorii
mijlocului de transport;
21
7. dauna produsă sau distrugerea bunului asigurat sau a unei părţi a lui ca urmare
a actului intenţionat a oricărei persoane, dacă acest fapt rezultă din actele
încheiate de organele în drept (poliţie, pompieri sau alte organe de cercetare);
8. încărcarea în acelaşi mijloc de transport cu bunurile asigurate, a unor materiale
inflamabile sau uşor inflamabile, explozivi ori uşor combustibile (de exemplu:
materiale chimice inflamabile, fosfor, ţiţei, benzină, var, fân, turbă etc.),
lichide acide, materiale otrăvitoare sau rău mirositoare, iar pagubele produse
bunurilor asigurate au provenit din cauza acestui mod de încărcare;
9. pierderea, dauna sau cheltuiala produsă de utilizarea oricărei arme de război
care foloseşte fisiunea şi/sau fuziunea atomică sau nucleară sau orice fel de
reacţie asemănătoare, radioactivitate sau material radioactiv;
10. pierderea, dauna sau cheltuiala produsă de faptul că mijlocul de transport,
containerul este inadecvat pentru transportul în bune condiţii a bunului
asigurat, dacă asiguratul sau prepuşii săi au cunoştinţă de starea de nepotrivire
în momentul încărcării bunului asigurat;
11. asigurătorii nu vor accepta nici o violare a garanţiilor privind nepotrivirea sau
starea necorespunzătoare a mijlocului de transport de a transporta bunul
asigurat la destinaţie decât dacă asiguratul sau prepuşii săi nu au avut
cunoştinţă de starea necorespunzătoare sau nepotrivirea mijlocului de
transport;
12. război, război civil, revoluţie, rebeliune, insurecţie, mitinguri, demonstraţii sau
tulburări civile rezultate din acestea, actul ostil al, în numele sau împotriva
unei părţi beligerante;
13. capturarea, sechestrarea, arestarea sau reţinerea, consecinţele acestora sau
tentativele acestora;
14. mine, bombe sau arme de război părăsite;
15. pierderea, dauna sau cheltuiala produsă de greve, concediaţi, persoane care
participă la tulburări ale lucrului, răscoală sau tulburări civile;
16. pierderea, dauna sau cheltuiala rezultate din greve, concedieri, tulburări ale
lucrului, răscoale sau tulburări civile;
17. pierderea, dauna sau cheltuiala produse de orice terorist sau persoană care
acţionează din motive politice.
Perioada de asigurare este stabilită pentru durata transportului. În cazul cererii de
asigurare sunt menţionate doar cu aproximaţie data intrării în vigoare a asigurării şi durata
22
transportului, astfel asigurarea începe aproximativ din 1.09.2010 şi durează circa 25 de zile,
până la sosirea mărfii la destinaţie.
Suma asigurată a fost stabilită la acelaşi nivel cu valoarea mărfii, adică 7.800 EUR.
Prima de asigurare a fost calculată în funcţie de suma asigurată şi o cotă de primă stabilită de
asigurător de 2.56%. Astfel, prima de asigurare este de 20 EUR, achitată integral la momentul
încheierii contractului.
Cazul asigurat. La data de 25.09.2010, ziua în care marfa a ajuns la destinaţie, în
momentul în care s-a făcut recepţia mărfii s-a constatat că două colete au fost deschise şi că
dintr-unul lipsesc 2 bucăţ din portofelele de piele, fiind în loc de 20 bucăţi per colet, doar 18.
Din nota primită de firma S.C. INTERNATIONAL BISSNIS S.A de la firma DENORO din
Olanda, s-a dedus că cele două bucăţi au fost sustrase pe timpul transportului, deoarece la
momentul încărcării mărfii coletele erau intacte.
Întocmirea dosarului de daună, stabilirea pagubelor, calculul şi plata
despăgubirilor. În urma constatării lipsei la momentul descărcării firma olandeză a făcut o
declaraţie la poliţie care a întocmit un proces verbal de constatare care a fost remis societăţii
expeditoare şi apoi societăţii de asigurare OMNIASIG.
Alte documente care au fost cuprinse în dosarul de daună sunt:
- avizare de daună pentru înştiinţarea societăţii de asigurare asupra producerii
evenimentului asigurat şi a condiţiilor în care s-a produs acesta;
- copie după documentele autovehiculului care a efectuat transportul pentru
verificarea identităţii autovehiculului transportator;
- declaraţia conducătorului auto pentru încercarea aflării condiţiilor de dispariţie a
mărfurilor;
- copie C.M.R. pe care asiguratul a notificat nelivrarea mărfurilor;
- documente de recepţie a mărfurilor întocmite de firma olandeză DENORO;
- proces verbal de constatare a daunelor şi act de evaluare a daunelor întocmite de
inspectorul de daune al societăţii de asigurări (anexa nr.4);
- copie după poliţa de asigurare (anexa nr.5);
- copie după facturile de marfă pentru a verifica existenţa mărfurilor transportate;
- copie după carnetul T.I.R.;
- declaraţie vamală,
Conform facturilor prezente în dosarul de daună, preţul unitar al mărfii transportate
este de 39 EUR, deci valoarea lipsei la livrare (pagubei) este de 78 EUR.
23
În urma analizei dosarului, neexistând franşiză stabilită la încheierea contractului de
asigurare, s-a decis ca despăgubirea să acopere întreaga pagubă, adică 78 EUR, plata
făcându-se către S.C. INTERNATIONAL BISSNIS S.A la cursul B.N.R. al zilei de
27.09.2010, de 38.998 ROL/EUR adică 3.033.108 lei.
Concluzii. Cu privire la acest contract de asigurare, există câteva aspecte care
trebuie remarcate. În primul rând, acest contract de asigurare este o „poliţă de transport” prin
care s-a asigurat marfa transportată numai pe durata unui singur transport. Apoi se poate
spune că la producerea cazului asigurat, societatea de asigurări s-a bazat pe buna credinţă a
asiguratului şi a clientului acestuia, OMNIASIG nefăcând o verificare amănunţită a
împrejurărilor producerii riscului de nelivrare, din cel puţin trei motive:
1) din documentele prezentate (recepţia destinatarului, declaraţia şoferului
autovehiculului care a transportat marfa, copie C.M.R. pe care asiguratul a
notificat nelivrarea mărfurilor şi procesul verbal al poliţiei olandeze) rezultă
lipsa celor doi saci de pile pentru lemne;
2) din cauza valorii redusă a pagubei, o verificare amănunţită a cazului necesita
deplasarea la firma din Olanda a unui inspector de daune, fapt care necesita
cheltuieli nejustificate;
3) păstrarea imaginii de bun plătitor al daunelor a societăţii de asigurări în faţa
clienţilor.
În al treilea rând, societatea de asigurări, pentru evitarea acestui tip de cazuri, în care
valoarea pagubelor este foarte mică, ar fi trebuit să prevadă în contractul de asigurare o
franşiză pentru a-l obliga pe asigurat să se implice în păstrarea integrităţii mărfii transportate.
În al patrulea rând, după plata despăgubirii OMNIASIG avea posibilitatea de a se
regresa împotriva transportatorului, deoarece dauna s-a produs pe timpul transportului, astfel
putându-se recupera valoarea indemnizaţiei de asigurare plătite.
În legătură cu relaţii dintre părţile contractante după producerea riscului de
nelivrare, se poate spune că, potrivit condiţiilor de livrare, de plată şi a contractului de
asigurare, păgubitul a fost societatea INTERNATIONAL BISSNIS , plata despăgubirilor
făcându-se de către aceasta. Partea olandeză a avut ca unică pierderea lipsa la recepţia mărfii
şi datorită faptului că plata mărfurilor s-a făcut la momentul primirii acesteia, societatea
DENORO nu a plătit cele două bucăţi nelivrate.
Convenţia „buchet” privind asigurarea complexă pentru transportatori
24
Prezentarea asigurării. Conform condiţiilor de asigurare elaborate de Omniasig,
prin această convenţie se asigură autovehiculele asiguratului, inclusiv cele precum în chirie
sau custodie de la alte unităţi, care efectuează transporturi de mărfuri, precum şi răspunderea
cărăuşului pentru marfă/călători transportaţi şi răspunderea civilă pentru pagube produse prin
accidente de autovehicule în afara teritoriului României.
Acest tip de asigurare este o asigurare complexă, în sensul că prin intermediul unui
singur contract de asigurare se asigură mai multe obiecte pentru mai multe categorii de riscuri,
adică cuprinde un complex de asigurări.
Astfel, în cazul analizat vom avea trei tipuri de asigurări incluse într-un singur
contact de asigurare.
1) Asigurarea auto-casco;
2) Asigurarea de răspundere civilă a cărăuşului pentru marfa transportată;
3) Asigurarea de răspundere civilă auto în afara teritoriului României.
Poliţa analizată a fost încheiată între societatea de asigurari OMNIASIG şi S.C.
INTERNATIONAL TRY S.R.L. din Braşov reprezentată prin Dumitru Constantin, ca agent
asigurat.
Asiguratul a optat pentru toate cele trei tipuri de asigurări din convenţia
„BUCHET”: asigurarea auto-casco. Asigurarea C.M.R. , asigurarea CARTE VERDE.
Obiectul asigurării îl constituie cinci autotractoare, patru remorci, marfa transportată
de acestea şi răspunderea civilă pentru accidente de autovehicule în afara teritoriului
României. Datele privind autovehiculele, adică numerele de înmatriculare, marca, tipul
precum şi sumele asigurate şi primele de asigurare au fost specificate în anexa la poliţă
denumită “Tabelul autovehiculelor cuprinse în asigurarea buchet””.
Riscurile asigurate prin această convenţie sunt diferenţiate pe cele trei tipuri de
asigurări astfel:
1) Prin asigurarea auto-casco sunt acoperite prin asigurare următoarele riscuri:
- accidente de autovehicule
- incendiu, avarii directe şi indirecte
- calamităţi naturale
- cheltuieli făcute de asigurat pentru limitarea daunelor, salvarea
autovehiculului, mutarea autovehiculului la atelierele de reparaţii, în eventualitatea apariţiei
unor riscuri acoperite.
- furtul autovehiculului
- furtul prin efracţie a unor părţi componente sau piese ale autovehiculului
25
- avariile produse autovehiculului ca urmare a furtului sau tentativei de furt.
Poliţa de asigurare privitoare la răspunderea transportatorului în calitate de cărăuş
pentru marfa transportată, este valabilă în cazul prevăzut în Cap. 1 (Art. 1) din Convenţia-
CMR, după cum urmează: “Prezenţa convenţiei se aplică oricărui contract de transport de
mărfuri pe şosele cu titlu oneros, cu vehicule, când locul primirii mărfii şi locul prevăzut
pentru eliberare, aşa cum sunt indicate în contract, sunt sitate în două ţări diferite, dintre care
cel puţin una este ţara cotractantă, independent de reşedinţa şi naţionalitatea participanţilor la
contract”.
OMNIASIG S.A , în calitate de ASIGURATOR, acoperă, prin asigurare, în limita
sumei asigurate şi în conformitate cu prezentele condiţii de asigurare, răspundere civilă
cotractulă a Asiguratului în clitatea acestuia de transportator internaţional de mărfuri pe
şoselele, conform Convenţiei referitoare la cotractul de transport internaţional de mărfuri pe
şosele, numită în original CONVENTION RELATIVE AU CONTRAT DE TRANSPORT
INTERNATIONAL DES MARCHANDISES PAR ROUTE CMR, semnată la Geneva pe
data de 19.05.1956, intrată în viguare la 02.07.1961 şi modificată prin Protocolul din
05.07.1978, pentru transporturile pe care le efectuează, dar numai pentru pierderea şi
avarierea mărfurilor pe timpul unui transport executat pe şosele.
Dacă vehiculul încărcat cu marfă este transportat pe o parte a transportului pe mare,
cale ferată, cale navigabilă interioară sau aeriană, în executarea unui contract de transport
unic, fără descărcarea mărfii din vehicul, se aplică prezenta poliţă pentru întregul traseu.
Prin poliţă sunt acoperite şi cheltuielile rezonabile efectuate pentru prevenirea sau
evitarea avarierii mărfurilor ce intră sub incidenţa poliţei, până la limita răspunderii
menţionate.
Prin Asigurat se înţelege persoana fizică sau juridică semnatară a contractului precum
şi prepuşii acesteia şi/sau persoanele din conducere, când aceşti prepuşi sau aceste persoane
acţionează în exerciţiul funcţii lor.
LIMITA GEOGRAFICĂ
Asigurarea este valabilă atât pe teritoriul României cât şi în străinătate.
Asigurarea se referă la contractele de transport de mărfuri pe şosele, când locul
primirii mărfii şi locul prevăzut pentru eliberare, aşa cum sunt indicate în contracte, sunt
situate în ţări diferite, dintre care cel puţin una este ţara semnatară a convenţiei.
PERIOADA ASIGURATĂ
26
Perioada asigurată începe la data intrării în vigoare a poliţei de asigurare, aceasta fiind
ziua următoare datei emiterii poliţei şi încasării efective a întregii prime de asigurare sau a
primei rate şi încetează în ultima zi a perioadei pentru care s-a încheiat asigurarea, ambele
date fiind menţionate în poliţa de asigurare.
LIMITA RĂSPUNDERII
În orice situaţie, răspunderea asumată de OMNIASIG este limitată, pe eveniment, la
nivelul sumei asigurate stabilită prin poliţa de asigurare.
Cu toate acestea, despăgubirile datorate de Omniasig nu vor putea depăşi nici valoarea
mărfurilor la data primirii lor pentru transport, nici cuantumul pagubei, stabilit pe bază de acte
justificative şi nici limitele răspunderii care rezultă din aplicarea prevederilor Art. 23 din
Convenţia CMR, modificat prin Protocolul din 5 iulie 1978 şi anume: „despăgubirea nu poate
depăşi 8,33 unităţi de cont pe kg. de greutate brută lipsă. Unitatea de cont este Dreptul special
de tragere (D.S.T.), aşa cum este definit de Fondul Monetar Internaţional”. În acest sens,
limita maximă a răspunderii asigurate prin poliţa de asigurare nu va depăşi produsul dintre
sarcina utilă maximă autorizată a autovehiculului, exprimată în kg., şi 8,33 D.S.T., convertite
în moneda în care se încheie asigurarea, la cursul din data încheierii acesteia.
Dacă expeditorul a declarat în scrisoarea de trăsură, conform Art. 24 din Convenţia
CMR, o valoare a mărfurilor care depăşeşte limita menţionată în paragraful 3 al Art. 23 din
Convenţia CMR, modificat prin Protocolul din 5 iulie 1978, asigurarea nu acoperă această
valoare dacă s-a convenit astfel prin contractul de asigurare şi în schimbul unei prime
suplimentare.
Cheltuielile de expertiză, ca şi cele făcute de Asigurat în procesul civil, dacă a fost
obligat la desdăunare (inclusiv în cazul în care acţiunea penală începută nu mai este judecată,
iar acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale), se despăgubesc în limita sumei
asigurate, dacă au fost efectuate cu acordul prealabil al Omniasig
Riscul de furt al mărfurilor pe timpul transportului este asigurat în conformitate cu
prevederile „Condiţiilor specifice privitoare la acoperirea riscului de furt”, anexate la poliţă,
după caz, dacă s-a convenit asupra acestor suplimente şi dacă s-a încasat prima de asigurare
suplimentară.
EXCLUDERI
Prezenta poliţă de asigurare nu acoperă:
Consecinţele următoarelor evenimente:
27
război, invazie, acţiunea unui duşman extern, ostilităţi (indiferent dacă
războiul a fost sau nu declarat), război civil, insurecţie, putere (dictatură)
militară sau uzurpare de putere, acţiunea unor grupuri de persoane
răuvoitoare sau persoană care acţionează în numele sau în legătură cu orice
organizaţie politică, conspiraţie, represalii, torpilări, prezenţa minelor şi a
altor mijloace de luptă similare şi în general a tuturor evenimentelor de
război, cât şi a actelor de sabotaj, terorism sau piraterie având un caracter
politic sau asimilate războiului;
capturare, sechestrare, rechiziţionare, expropriere, distrugere sau avariere din
ordinul oricărui guvern de drept sau de fapt sau oricărei autorităţi publice;
revolta, tulburări civile, greve, greve patronale sau alte evenimente similare;
efecte directe sau indirecte ale exploziei atomice, ale radiaţiilor sau infestării
radioactive ca urmare a folosirii energiei atomice sau a materialelor
fisionabile;
violare a embargoului, contrabandă, comerţ prohibit sau clandestin,
confiscare, punere sub sechestru sau rechiziţionare;
orice formă de sechestru, cauţiune, altă garanţie financiară;
amenzi de orice fel, cheltuieli penale;
orice pretenţii de despăgubire, altele decât cele pentru pierderea sau
avarierea mărfurilor, acoperite prin poliţă; diferenţele de curs, şi în general,
toate neajunsurile apărute pe parcursul exploatării sau operării comerciale în
legătură cu mărfurile transportate;
carantina, dezinfecţia, măsuri sanitare;
dolul sau greşeala intenţionată a Asiguratului sau a personalului de
conducere;
pagubele cauzate de către mărfurile transportate;
incendiul, explozia, pagubele produse de ape şi de influenţa temperaturii
atunci când, în cursul transportului, mărfurile sunt descărcate din vehicul în
încăperi utilizate sau aflate în exploatarea Asiguratului;
influenţa temperaturii atmosferice;
cheltuieli făcute pentru transformarea sau îmbunătăţirea bunurilor în
comparaţie cu starea lor la momentul începerii răspunderii, cele pentru
repararea unor avarii sau distrugeri produse de cauze necuprinse în asigurare
şi nici pentru reparaţii, recondiţionări sau restaurări nereuşite;
28
conducerea vehiculului de către o persoană aflată în stare de ebrietate ori sub
influenţa băuturilor alcoolice;
conducerea vehiculului de către o persoană care nu are autorizaţie sau permis
valabil de conducere pentru categoria respectivă de vehicule, căreia permisul
de conducere i-a fost retras, anulat sau reţinut în vederea anulării, ori ca
urmare a suspendării dreptului de a conduce;
conducerea vehiculului de către o persoană care după producerea
accidentului s-a sustras de la recoltarea probelor biologice în vederea
stabilirii alcoolemiei ori a părăsit locul accidentului, în situaţiile în care acest
fapt nu este permis prin dispoziţiile legale;
autovehiculul care a produs evenimentul asigurat nu avea certificat de
înmatriculare valabil sau altă autorizaţie de circulaţie valabilă, precum şi
inspecţia tehnică periodică valabilă;
poluarea (contaminarea) conţinutului cisternelor ce poate determina ca
urmare a mestecării sau a schimbării gustului şi/sau mirosului, fie o
depreciere a conţinutului, fie cheltuieli pentru readucerea în stare normală a
mărfurilor transportate;
pagubele s-au produs în timpul comiterii unor infracţiuni săvârşite cu
intenţie, ori în timpul în care persoana care conducea sau acţiona
autovehiculul care a produs evenimentul asigurat era autoare a unei
infracţiuni săvârşite cu intenţie şi încerca să se sustragă de la urmărire;
folosirea de autovehicule neadaptate specificului mărfurilor transportate;
lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru mărfurile expuse prin natura lor
la stricăciuni sau avarieri, când aceste mărfuri nu sunt ambalate sau sunt
ambalate în mod inadecvat;
manipularea, încărcarea, stivuirea sau descărcarea mărfii de către expeditor,
destinatar sau de către persoane care acţionează în contul expeditorului sau
al destinatarului;
furtul de orice fel, cu excepţia situaţiei în care s-a convenit şi pentru
asigurarea riscului de furt şi s-au înmânat „Condiţiile specifice privitoare la
acoperirea riscului de furt”;
orice pretenţie de despăgubire formulată de Asigurat dacă acesta a
despăgubit persoana prejudiciată după intervenirea prescripţiei reglementate
de CMR, fără acordul prealabil al Omniasig;
29
abuzul de încredere;
proasta funcţionare sau oprirea aparatelor frigorifice sau de încălzire a
vehiculelor în cazul transportului de bunuri, la temperatura controlată;
întârzierea în livrarea mărfurilor;
Este exclusă asigurarea răspunderii în legătură cu:
transporturile efectuate pe baza convenţiilor poştale internaţionale;
transporturile funerare;
transporturile efectelor de strămutare;
transporturile de bijuterii, perle şi pietre preţioase, blănuri, obiecte de artă şi
de colecţie sau alte obiecte care au o valoare artistică, ştiinţifică sau istorică;
transporturile de metale preţioase, bani, bilete de bancă, monede, cecuri,
acţiuni, obligaţiuni, cupoane şi orice alte hârtii de valoare;
transporturile de animale vii;
transporturile de mărfuri considerate periculoase conform reglementărilor în
vigoare;
mărfurile expuse, datorită cauzelor inerente însăţi naturii lor, fie la pierdere
totală sau parţială, fie la avariere în special prin spargere, rugină, deteriorare;
internă şi spontană, uscare, curgere, pierdere normală sau prin acţiunea
insectelor sau a rozătoarelor;
transporturile de mărfuri perisabile;
insuficienţa sau imperfecţiunea marcajelor sau a numerotării coletelor.
OBLIGAŢIILE ASIGURATULUI
Asiguratul este obligat să răspundă, în scris, la întrebările din cererea de asigurare,
formulate de Omniasig, cu privire la împrejurările esenţiale referitoare la risc, pe care le
cunoaşte.
Dacă împrejurările esenţiale referitoare la risc se modifică în perioada de valabilitate
a poliţei, Asiguratul este obligat să comunice în scrisOmniasig aceste modificări, care se pot
referi la:
- forma de organizare, adresa, obiectul de activitate;
- caracteristicile şi întinderea geografică a transporturilor efectuate;
- condiţiile generale de transport, care generează modificări ale întinderii şi
limitelor responsabilităţii sale;
30
- orice renunţare la regres, orice acorduri sau înţelegeri încheiate cu clienţi sau cu
firme având acelaşi domeniu de activitate, de natură a agrava riscul.
Asiguratul are obligaţia să declare existenţa altor asigurări pentru aceeaşi răspundere la
alţi Asigurători, atât la încheierea poliţei de asigurare, cât şi pe parcursul valabilităţii acesteia.
Asiguratul are obligaţia să plătească primele de asigurare în cuantumul şi la termenele
prevăzute în poliţă.
În cazul în care primele de asigurare datorate de Asigurat nu sunt plătite în termen
de 15 zile calendaristice de la scadenţa prevăzută, poliţa de asigurare se consideră reziliată de
drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără nici o altă formalitate prealabilă, cu
începere de la expirarea termenului de păsuire.
Asiguratul va întreţine vehiculele în bune condiţii şi în conformitate cu dispoziţiile
legale, în scopul prevenirii producerii evenimentelor în legătură cu care este asigurată
răspunderea sa faţă de marfa transportată.
În cazul în care plata primei de asigurare se efectuează în rate şi se produce o daună,
Omniasig are dreptul de a reţine din despăgubirea cuvenită ratele de primă datorate până la
sfârşitul perioadei de asigurare.
Asiguratul este obligat să ia măsuri potrivit cu împrejurările şi în conformitate cu
prevederile CMR pentru executarea corespunzătoare a transportului, păstrarea şi paza
bunurilor aflate în custodia cărăuşului pe tot parcursul transportului şi limitarea pagubelor.
În cazul producerii evenimentului asigurat, Asiguratul este obligat:
să înştiinţeze imediat, dacă este cazul, conform legislaţiei, organele poliţiei,
unităţile de pompieri şi/sau alte entităţi competente autorizate, cele mai
apropiate de locul producerii accidentului, cerând întocmirea de acte cu
privire la cauzele şi împrejurările producerii accidentului şi la pagubele
produse;
să înştiinţeze imediat Omniasig în scris, despre orice daună ce intră sub
incidenţa acoperirii acordate prin prezentele condiţii sau orice reclamaţii în
legătură cu asigurarea. În înştiinţare se vor preciza:
- felul bunurilor avariate sau distruse;
- data, locul, cauzele şi împrejurările producerii evenimentului asigurat;
- locul unde se află bunurile avariate sau distruse;
- mărimea probabilă a pagubei .
31
să nu recunoască nici o răspundere şi să nu facă nici o ofertă, promisiune sau
plată care nu izvorăsc din răspunderile expres reglementate de CMR, fără
acordul prealabil al Omniasig;
să se apere în proces ţinând seama şi de eventualele recomandări făcute de
Omniasig.
OMNIASIG este îndreptăţit, în cazurile în care apreciază că este necesar, în
procesul civil, să indice Asiguratului să-şi angajeze apărător, atât în primă instanţă, cât şi în
căile de atac. Se poate folosi şi calea intervenţiei în interesul Asiguratului răspunzător de
producerea prejudiciului, ori de câte ori în acest fel asigură o mai bună apărare a intereselor
OMNIASIG;
Să pună la dispoziţia OMNIASIG toate actele şi dovezile necesare pentru
verificarea existenţei şi valorii mărfurilor transportate, precum şi pentru constatarea, evaluarea
şi stabilirea despăgubirilor, după cum urmează:
o documentele elaborate de poliţie sau expertize ale unor autorităţi cuprinzând
elemente de natură să stabilească răspunderea rezultată din CMR;
o fotocopia contractului de transport (CMR) din care să rezulte caracterul
internaţional al transportului, drepturile şi obligaţiile părţilor contractante;
o fotocopia comenzii de transport din care trebuie să rezulte condiţiile
complete în care ar fi trebuit să se execute transportul (felul mijlocului de
transport, data şi locul încărcării, ruta, durata de transport, temperatura
necesară transportului în cazul mărfurilor perisabile etc.);
o fotocopia scrisorii de trăsură (CMR) completată cu toate datele cerute de
imprimat pentru transportul respectiv, pe care să existe, în caz de pierderi
sau avarii aparente, menţiunea făcută de destinatar referitoare la eventuala
daună;
o rezervele şi protestele adresate în scris de destinatarul transportului, în cazul
pierderilor sau avariilor neaparente;
o fotocopia documentelor de plată a taxelor de transport, a taxelor vamale şi a
altor cheltuieli efectuate cu ocazia transportului;
o fotocopii după facturile mărfii care a fost transportată, din care trebuie să
rezulte tipul şi cantitatea de marfă transportată şi preţurile în lei şi/sau valută
per kg/buc. etc.;
32
o fotocopia certificatului fitosanitar care însoţeşte marfa transportată, în cazul
mărfurilor ce necesită eliberarea obligatorie a acestui certificat (produse
alimentare alterabile, fructe etc.);
o fotocopia foii de parcurs pentru transportul respectiv;
o acte oficiale din care să rezulte cauzele care au determinat nerespectarea
duratei de transport prevăzută în contract şi care au cauzat distrugerea sau
avarierea mărfii (dacă acesta este risc acoperit);
o fotocopii ale diagramelor tahograf;
o fotocopii ale diagramei termograf, dacă este cazul;
o declaraţiile conducătorului (conducătorilor ) auto din care să rezulte cauzele,
împrejurările şi culpa în distrugerea sau avarierea mărfii;
o fotocopie a declaraţiei vamale;
o procesul verbal de constatare a daunelor.
În cazul în care se face în România, procesul verbal de constatare a daunelor se
încheie cu participarea a câte unui reprezentant din partea Asiguratului, Beneficiarului
(Proprietarului) mărfii, Omniasig şi a unui inspector de calitate neutru, dacă se convine în
acest ultim mod între părţi.
În cazul în care procesul verbal de constatare a daunelor se face în străinătate, de
către o firmă specializată, la cererea Beneficiarului mărfii, la acesta se va anexa fotocopia
documentelor de constatare (documentele respective vor fi traduse şi legalizate).
În cazurile de daună provocate la marfă, ca urmare a unui accident de
circulaţie, documente sau date privind celălalt autovehicul implicat în
accident:
- număr de înmatriculare al autovehiculului;
- numele şi prenumele conducătorului auto;
- date despre proprietarul autovehiculului (denumire/nume,
prenume)
- adresele complete ale acestora;
- procesul verbal al organului de poliţie sau, după caz, copia Cărţi
Verzi sau date extrase din documentul de asigurare (numărul şi
societatea de asigurare care a emis acest document)
fotografii ale mărfii avariate;
modul de valorificare eventuală a recuperărilor;
33
proces verbal de distrugere a mărfii deteriorate, cu participarea
Beneficiarului, a Asiguratului şi a unui reprezentant al Omniasig;
cererea de despăgubire a Păgubitului către Asigurat;
fotocopia documentului de plată prin care Asiguratul a despăgubit
Păgubitul sau orice alt document opozabil, din care să rezulte că
asiguratul a suferit prejudiciul;
cererea de despăgubire a Asiguratului către Omniasig
să conserve dreptul de regres împotriva terţilor vinovaţi de producerea
pagubei.
În caz de neîndeplinire a obligaţiilor prevăzute la acest capitol, Omniasig are dreptul
să refuze plata despăgubirii, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii
evenimentului asigurat şi întinderea pagubei.
CONSTATAREA, EVALUAREA ŞI STABILIREA DESPĂGUBIRII
Constatarea şi evaluarea pagubei, precum şi stabilirea despăgubirii, se fac de către
Omniasig.
Despăgubirea nu poate depăşi suma asigurată, stabilită în conformitate cu punctele 7
şi 8 ale prezentelor condiţii de asigurare.
Plata despăgubirii se va face în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii
ultimului document justificativ la dosarul de daună.
Despăgubirea se acordă Asiguratului sau la cererea acestuia către altă persoană.
Nimeni nu poate beneficia de acoperirea oferită de prezenta poliţă de asigurare dacă
nu justifică faptul că a suferit un prejudiciu.
DISPOZIŢII FINALE
În cazul în care cererea sau declaraţia Asiguratului este neadevărată sau cererea de
despăgubire este frauduloasă sau în mod evident exagerată, ori are la bză declaraţii false,
Omniasig nu va fi obligat să facă nici o plată în baza acesteia.
Dacă Asiguratul a dat răspunsuri inexacte sau incomplete, ori dacă nu a făcut de
îndată cunoscut schimbarea împrejurărilor esenţiale privind riscul, OMNIASIG are dreptul:
A. Înainte de producerea evenimentului asigurat:
a. Să propună Asiguratului modificarea corespunzătoare a poliţei;
b. Să denunţe poliţa de asigurare.
34
În cazul în care schimbările apărute exclud menţinerea în vigoare a asigurării de la
data la care au intervenit schimbările, prima de asigurare plătită pentru perioada ulterioară
denunţării se restituie.
În cazul în care, cunoscând exact împrejurările, nu ar fi încheiat poliţa, prima de
asigurare plătită se restituie integral.
B. După producerea evenimentului asigurat:
a. Să reducă despăgubirea cuvenită corespunzătoare raportului dintre prima
stabilită şi cea care, cunoscându-se exact împrejurările, ar fi fost
cuvenită;
b. Să refuze plata despăgubirii, dacă faţă de acele împrejurări, poliţa nu s-ar
fi încheiat, fără restituirea primei de asigurare.
Dreptul Asiguratului de a ridica pretenţii faţă de Omniasig privind achitarea
despăgubirii se stinge în termen de 2 ani din momentul producerii evenimentului asigurat.
În cazul denunţării sau rezilieri poliţei de asigurare, prevederile acesteia se aplică
pentru toate cazurile de daună survenite înainte de reziliere, până la lichidarea definitivă a
acestora.
Respectare riguroasă şi îndeplinirea clauzelor prevăzute în prezentele condiţii, în
măsura în care se referă la obligaţiile care îi revin Omniasig, precum şi prezumţia că
declaraţiile Asiguratului din cererea de asigurare sunt adevărate, vor fi o condiţie ce precede
orice răspundere care revine Omniasig.
De comun acord, părţile semnatare pot aduce modificări poliţei de asigurare,
oricând în cursul valabilităţii acesteia, modificările intrând în vigoare la data convenită de
părţi.
Dacă la data producerii accidentului asigurat există şi alte contracte de asigurare
încheiate de Asigurat sau în favoarea Asiguratului, care acoperă pagubele produse într-un
eveniment ce intră sub incidenţa poliţei de asigurare, Omniasig plăteşte în baza poliţei de
asigurare diferenţa dintre valoarea pagubei şi valoarea totală a pagubelor acoperite prin
celelalte contracte de asigurare.
În limitele despăgubirilor plătite în baza poliţei de asigurare, Omniasig este
subrogat în toate drepturile Asiguratului sau Beneficiarilor de despăgubiri contra celor
răspunzători de producerea pagubelor, alţii decât Asiguratul.
Asiguratul răspunde de prejudiciile aduse Omniasig prin acte care ar împiedica
realizarea dreptului prevăzut în alin. de mai sus.
35
Dacă Asiguratul renunţă la dreptul său de regres sau dacă, din vina lui, exercitarea
acestui drept nu mai este posibil, Omniasig este eliberat de obligaţia de a plăti despăgubirea
până la limita sumei reprezentând dreptul de regres. Dacă plata a fost deja efectuată,
Asiguratul este obligat să înapoieze despăgubirea încasată în 15 zile de la notificarea scrisă
făcută de către Omniasig.
Orice litigiu între Asigurat şi Omniasig decurgând din sau în legătură cu poliţa de
asigurare, inclusiv referitor la validitatea, interpretarea, executarea ori desfiinţarea acesteia, se
va soluţiona de către instanţele de judecată competente din România.
CONCLUZII
S.C OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP S.A. este membră a UNISAR
(Unitatea Naţională a Societăţii de Asigurare din România) şi aşa cum reiese din Raportul
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, OMNIASIG este o societate puternică cu o echipă
de profesionişti în plină ascensiune. De asemenea, pe baza studiilor de audit efectuate de
firme de auditori de renume (ERNEST&YOUNG) societatea a fost cotată favorabil, astfel
36
încât ce poate alinia cu uşurinţă la standardele financiar-contabile internaţionale. Societatea
este în acensiune, înmulțindu-se agenții de asigurări și a sediilor și în alte localități.
Obiectivul principal al acestei lucrări este acela de a evidenția necesitatea și eficiența
asigurărilor în comerțul internațional.
Din punct de vedere economic asigurările exprimă relaţii de distribuire şi redistribuire
a produsului intern brut (PIB) ce apar în procesul constituirii şi utilizării fondului de
asigurare. Pe piaţa asigurărilor se disting două segmente: piaţa asigurărilor de viaţă şi piaţa
asigurărilor generale.
Din studiul lucrat se evidențiaza cât de importantă este asigurarea de tip CASCO /
Cargo sau CMR în cadrul transportului intern și internațional pentru a acoperi riscurile la care
se expun astfel de expediții sau cel puțin, pentru a diminua pagubele create în urma
accidentelor / incidentelor.
BIBLIOGRAFIE
1. Bistriceanu Gh.D., Bercea Fl., Macovei E.I. – Dicţionar de asigurări, editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1991
2. Cistelecan L., Cistelecan R. – Asigurări comerciale, Editura „Dimitrie Cantemir”,
Tg. Mureş, 1996
3. Constantinescu D.A., Dobrin M. – Asigurări şi reasigurări, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1998
4. Constantinescu D.A., Dobrin M. – Introducere în asigurări, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1998
5. Constantinescu D.A., Dobrin M. – Asigurarea şi managementul riscului, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1998
37
6. Constantinescu D.A., Dobrin M. – Tratat de asigurări, Editura Semne '94, Bucureşti,
1999
7. Ignat D. – Transporturile ieri şi azi, Editura Tehnică, Bucureşti, 1989
8. Popa I. – Tranzacţii comerciale internaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 1997
9. Popescu D., Macovei E.I. – Contractul de asigurări, Editura Junimea, Iaşi, 1982
10. Turbuţ Gh. – Sistemul de transport, Editura Tehnică, Bucureşti, 1978
11. Văcărel I., Bercea Fl. – Asigurări şi reasigurări, Editura Expert, Bucureşti, 1998
12. Constantinescu, Dan Anghel; Dobrin, Marinica - Despagubiri in asigurari, Bren,
1998
13. Constantinescu, Dan Anghel ; Dobrin, Marinica - Dictionar de asigurari , Editura
Nationala, 1999
14. Lungu, Constantin Nicolae - Asigurari de bunuri, Editura Universitatii "Alexandru
Ioan Cuza", 2009
15. Ciurel, Violeta - Asigurari si reasigurari : abordari teoretice si practici
internationale, All Beck, 2000
16. Caraiani, Gheorghe Transporturi, expeditii si asigurari , Lumina Lex, 2001
17. http://www.bursaasigurarilor.ro
http://www.politeonline.ro
38
Recommended
