Download pdf - Anne Bronte - Necunoscuta de La Wildfell Hall Vol.2

Anne BrontëAnne Brontë

ANNE BRONTË

Necunoscuta de laNecunoscuta de la Wildfell HallWildfell Hall

****

Traducere de Andrei Bantaş

EDITURA EMINESCU1974

22

80

Necunoscuta de la Wildfell HallNecunoscuta de la Wildfell Hall

Cuprins

CAPITOLUL XXIX .................................................................................. 4 CAPITOLUL XXX ................................................................................. 11 CAPITOLUL XXXI ................................................................................ 22 CAPITOLUL XXXII ............................................................................... 35 CAPITOLUL XXXIII .............................................................................. 48 CAPITOLUL XXXIV .............................................................................. 62 CAPITOLUL XXXV ............................................................................... 67 CAPITOLUL XXXVI .............................................................................. 74 CAPITOLUL XXXVII ............................................................................. 79 CAPITOLUL XXXVIII ............................................................................ 89 CAPITOLUL XXXIX .............................................................................. 97 CAPITOLUL XL .................................................................................. 109 CAPITOLUL XLI ................................................................................. 114 CAPITOLUL XLII ................................................................................ 121 CAPITOLUL XLIII ............................................................................... 126 CAPITOLUL XLIV ............................................................................... 132 CAPITOLUL XLV ................................................................................ 140 CAPITOLUL XLVI ............................................................................... 152 CAPITOLUL XLVII .............................................................................. 159 CAPITOLUL XLVIII ............................................................................. 169 CAPITOLUL XLIX ............................................................................... 174 CAPITOLUL L .................................................................................... 179 CAPITOLUL LI ................................................................................... 187 CAPITOLUL LII .................................................................................. 194 CAPITOLUL LIII ................................................................................. 199

33


CAPITOLUL XXIX

AU TRECUT PATRU LUNI CHI-nuitoare, alternînd între îngrijorare profund , disperare i indignare; milă ş ă pentru el i mil pentru mine. Pe de alt parte, în tot acest timp, n-amş ă ă fost chiar lipsit de orice consolare; îl aveam pe scumpul meu micuă ţ nevinovat. Dar pîn i aceast consolare era întinat i înveninat deă ş ă ă ş ă gîndul care se înc p îna s -mi st ruie în minte: „Cum îl voi putea înv aă ăţ ă ă ăţ s - i recapete tat l i totu i s evite s ia exemplu de la el?”ă ş ă ş ş ă ă

Mi-am amintit îns c într-un fel îmi adusesem sină ă gur pe cap toateă aceste necazuri, de bun voia mea. A aă ş dar, m-am hot rît s le îndur f ră ă ă ă s tremur. Totodat mi-am pus în gînd s nu m las prad durerii dină ă ă ă ă pricina p catelor altcuiva i m-am str duit s m distrez pe m suraă ş ă ă ă ă posibilit ilor. În afar de tov r ia copilului meu i a scumpei iăţ ă ă ăş ş ş credincioasei mele Rachel, care, evident, îmi ghicea suferin ele i mţ ş ă comp timea, de i era prea discret ca s se refere vreodat la ele —ă ş ă ă ă aveam c r ile l uneltele de desen i pictur , treburile gospod riei de careă ţ ş ş ă ă trebuia s m ocup, ca i de situa ia i bun starea bie iă ă ş ţ ş ă ţ lor dijma i iş ş lucr tori de pe mo ia lui Arthur. i uneori c utam i g seam o distrac ieă ş Ş ă ş ă ţ în tov r ia tinerei mele prietene Esther Hargrave. Din cînd în cînd mă ăş ă duceam c lare la ea i de vreo dou ori am poftit-o s petreac ziua cuă ş ă ă ă mine la conac. Doamna Hargrave n-a plecat la Londra în sezonul acela: neavînd nici o fiic de m ritat, a socotit c e mai bine s r mîn acas iă ă ă ă ă ă ăş s fac econoă ă mie. i — adev rat minune — Walter a venit el la ea laŞ ă ă primele zile ale lui iunie i a stat pîn aproape de sfîr itul lui august.ş ă ş

Prima dat l-am v zut într-o sear blînd i cald , cînd m plimbamă ă ă ă ş ă ă prin parc cu micu ul Arthur i cu Raţ ş chel care este deopotriv d dac ,ă ă ă guvernant i camerist . Dat fiind via a mea izolat i deprinderea de aă ş ă ă ţ ă ş

44


fi suficient de activ , n-am nevoie decît de prea pu in îngrijire i cum eaă ţ ă ş fusese d daca mea i tînjea s joace acela i rol pe lîng copilul meu, iă ş ă ş ă ş fiind pe deasupra i atît de vredş nic de încredere, am preferat s -i las peă ă mîn pre iosul odor (punînd sub ordinele ei i o fat la copil), decît să ţ ş ă ă angajez o alt slujnic . Pe lîng asta, era i o economie. De cînd am luată ă ă ş cuno tin de situa ia afacerilor Iul Arthur, am înv at s acord destulş ţă ţ ăţ ă ă importan acestui lucru. Pentru c , dup propria mea dorin , mai totţă ă ă ţă venitul pe care-l aduce averea mea este destinat, pe ani de zile de aici înainte, acoperirii datoriilor lui, i e pur i simplu inimaginabil cît deş ş mul i bani izbute te s risipeasc el la Londra.ţ ş ă ă

Dar s revin la domnul Hargrave. St team cu Rachel, pe malul apei,ă ă distrînd copila ul care rîdea în bra ele ei, cu o r muric de salcieş ţ ă ă înc rcat de mî i ori aurii, cînd spre marea mea surprindere, Walter intră ă ţ ş ă în parc c lare pe arm sarul s u scump, de vîn toare, i travers paji teaă ă ă ă ş ă ş venind spre mine. M-a salutat cu complimente foarte frumoase iş me te ugit întocmite — f r îndoial preg tite pe drum — pe care le-aş ş ă ă ă ă rostit pe un ton de delicat modestie. Mi-a spus c -mi aduce un mesajă ă din partea mamei lui care, aflînd c el vine încoace, l-a rugat s treac peă ă ă la conac i s -mi cear favoarea de a participa mîine la mas amical deş ă ă ă ă prietenie.

— Nu ve i întîlni oaspe i, ci doar pe noi — mi-a zis el — dar Estherţ ţ ine foarte mult s v vad . Iar mama se teme c v ve i sim i preaţ ă ă ă ă ă ţ ţ

singur , p r sit de atîta vreme în casa asta mare i ar da nu tiu ce s vă ă ă ă ş ş ă ă poat convinge s -i acorda i mai des pl cerea societ ii dumneavoastr iă ă ţ ă ăţ ăş chiar s v instala i în locuin a noastr , mult mai umil pîn laă ă ţ ţ ă ă ă întoarcerea domnului Huntingdon.

— Vai, e foarte amabil — i-am r spuns — dar dup cum vezi nu sîntă ă ă deloc singur . i cei care sînt ocupa i tot timpul rareori se plîng deă Ş ţ singur tate.ă

— Va s zic nu vre i s veni i mîine? Va fi tare dezam git dac oă ă ţ ă ţ ă ă ă ve i refuza.ţ

Nu-mi f cea deloc pl cere s fiu comp timit astfel pentruă ă ă ă ă singur tatea în care tr iam. Dar în orice caz am promis c m voi duce.ă ă ă ă

— Vai, ce dup -amiaz încînt toare! a remarcat el uitîndu-se în jur laă ă ă parcul însorit, cu impun toarele lui ridic turi i pante, cu apa placid iă ă ş ă ş cu majestuoasele pîlcuri de copaci. În ce paradis tr i i!ă ţ

55


— Da, într-adev r e un amurg încînt tor, i-am r să ă ă puns i am oftatş gîndindu-m cît de pu in am savurat agreabila proprietate Grassdale.ă ţ

Dac domnul Hargrave mi-a ghicit gîndurile, n-a ti s spun. Dar, cuă ş ş ă o seriozitate a tonului i a manierei — pe jum tate ov ielnic , peş ă ş ă ă jum tate comp timitoare — m-a întrebat dac mai am ve ti de la domnulă ă ă ş Huntingdon.

— În ultima vreme, nu, i-am r spuns. ă— A a m-am gîndit i eu, a murmurat el ca pentru el privind gînditorş ş

la paji tea înconjur toare. ş ă— Dar dumneata nu te-ai întors de curînd de la Londra? i-am întrebat. — Ba da, chiar ieri. — i l-ai v zut acolo?Ş ă— Da... l-am v zut. ă— Era bine? — Da... adic ... ad ug el ezitînd din ce în ce mai mult i avînd aerulă ă ă ş

c - i st pîne te cu greu indignarea. Era atît de bine... cît... cît merit să ş ă ş ă ă fie, dar în împrejur ri pe care ar trebui s le socotesc de-a dreptul de neă ă -crezut pentru un om atît de privilegiat de soart , cum e el...ă

Dup ce rosti aceste vorbe ridic ochii i î i încheie replica f cîndu-ă ă ş ş ămi o reveren foarte grav . B nuiesc c m împurpurasem la fa .ţă ă ă ă ă ţă

— V rog s m ierta i, doamn Huntingdon, continu el, îns nu-miă ă ă ţ ă ă ă pot în bu i indignarea cînd v d o asemeă ş ă nea orbire stupid i o asemeneaăş pervertire a gusturilor... dar... poate c dumneavoastr nu ti i...ă ă ş ţ

F cu o pauz .ă ă— Nu tiu nimic, domnul meu — decît c - i întîrzie întoarcerea maiş ă ş

mult decît m a teptam; i dac în moă ş ş ă mentul de fa prefer s aibţă ă ă ă societatea prietenilor lui decît pe cea a so iei i prefer petrecerileţ ş ă zgomotoase ale ora ului vie ii tihnite de la ar , b nuiesc c pentru astaş ţ ţ ă ă ă trebuie s le mul umesc tocmai acestor prieteni ai lui. Gusturile iă ţ ş îndeletnicirile lor se aseam n cu ale lui i nu v d de ce purtarea sa ară ă ş ă trebui s stîrneasc indignaă ă rea sau surprinderea lor.

— M nedrept i i foarte tare r spunse el. În ultimele s pt mîni m-amă ăţţ ă ă ă înfruptat destul de pu in din societatea domnului Huntingdon. Cît despteţ gusturile i îndeletniş cirile lui, ele sînt absolut de neîn eles pentru mineţ — eu fiind de felul meu un r t citor singuratic. Iar lucrurile din care euăă am gustat sau am sorbit doar o înghi itur , el le bea pîn la fund. i deţ ă ă Ş voi fi încercat vreodat mă ăcar o clip s înec glasul ra iunii în nes buină ă ţ ă ţă

66


i nebunie, sau de-mi voi fi risipit în prea mare m sur timpul iş ă ă ş înzestr rile fire ti printre tovar i destr b la i i f r minte, Domnul mi-ă ş ăş ă ă ţ ş ă ăe martor c a renun a cu drag inim la ei pentru totdeauna dac a aveaă ş ţ ă ă ă ş m car jum tate din bucuriile i binecuvînt rile pe care acest om leă ă ş ă p r se te în mod atît de nerecunosc tor — dac a avea m car juă ă ş ă ă ş ă m tateă din îndemnurile la virtute i la obiceiuri casnice tihnite pe care el leş dispre uie te — dac a avea un aseţ ş ă ş menea c min i o asemenea fiin cuă ş ţă care s -l împart! Eă o tic lo ie! murmur el printre din i. i s nu crede i,ă ş ă ţ Ş ă ţ doamn Huntingdon — ad ug el cu glas tare — c a putea cumva să ă ă ă ş ă fiu vinovat c -l a î s persevereze în ac iunile lui de acum; dimpotriv ,ă ţ ţ ă ţ ă l-am mustrat în repetate rînduri i adeseori mi-am exprimat surprindereaş fa de comportarea lui i i-am amintit de îndatoririle pe care Ie are i deţă ş ş privilegiile de care se bucur , dar totul a fost zadarnic. El n-a f cut decîtă ă s ...ă

— Destul, domnule Hargrave! Ar trebui s - i dai seama c indiferentă ţ ă care sînt defectele so ului meu, auzindu-le descrise de gura unui str in,ţ ă triste ea mea nu poate decît s sporeasc .ţ ă ă

— Va s zic sînt un str in? îmi zise el mîhnit. Dar sînt vecinulă ă ă dumneavoastr cel mai apropiat, na ul fiului dumneavoastr i prietenulă ş ă ş so ului dumneavoastr ; n-a putea fi i prietenul dumneavoastr ?ţ ă ş ş ă

— Prietenia adev rat trebuie s fie precedat de o cunoa tere maiă ă ă ă ş apropiat . i eu te cunosc prea pu in, domnule Hargrave, afar doar deă Ş ţ ă cît tiu despre dumş neata de la al ii.ţ

— Va s zic a i uitat cele ase sau apte s pt mîni pe care le-amă ă ţ ş ş ă ă petrecut ast -toamn sub acoper mîntul dumneavoastr ? Eu nu le-amă ă ă ă uitat. i v cunosc îndeŞ ă ajuns, doamn Huntingdon, pentru a socoti că ă so ul dumţ neavoastr este b rbatul cel mai de invidiat de pe lume i că ă ş ă aproape tot a a a fi i eu dac m-a i socoti vrednic de prieteniaş ş ş ă ţ dumneavoastr .ă

— Dac m-ai cunoa te mai bine n-ai mai gîndi acest lucru sau chiară ş dac ai face-o nu l-ai spune i nu te-ai a tepta s fiu m gulit de ună ş ş ă ă ă asemenea compliment.

În timp ce vorbeam m-am dat înapoi. El a v zut c doresc s pună ă ă cap t discu iei. Conformîndu-se imediat acestui semn mi-a f cut oă ţ ă reveren solemn , mi-a spus bun seara i i-a întors calul spre drum.ţă ă ă ş ş P rea tare mîhnit i jignit de lipsa de amabilitate cu care i-am primită ş manifest rile de comp timire i simpatie. Nu eram siă ă ş gur dac am f cută ă ă

77


bine vorbindu-i atît de aspru; dar în momentul acela eram iritat deă purtarea lui: mi se p rea c profit de faptul c so ul meu lipse te i mă ă ă ă ţ ş ş ă neglijeaz pentru a insinua împotriva lui lucruri care deă p esc adev rul.ăş ă

În timpul conversa iei noastre, Rachel se îndep rtase pu in. Domnulţ ă ţ Hargrave s-a dus la ea i a rugat-o s -i arate b ie elul. L-a luat, cu grij ,ş ă ă ţ ă în bra e i l-a privit zîmbindu-i aproape p rinte te, i, în timp ce eu mţ ş ă ş ş ă apropiam, l-am auzit spunînd:

— Iat înc o fiin pe care a p r sit-o!ă ă ţă ă ăApoi l-a s rutat tandru pe Arthur i l-a redat bra e lor primtoare aleă ş ţ

d dacei.ă— Î i plac copiii, domnule Hargrave? l-am întrebat cu mai multţ ă

blînde e.ţ— În general nu, mi-a r spuns, dar copilul sta e tare dulce — iă ă ş

seam n grozav cu mama lui, a ad ugat el pe un ton mai sc zut.ă ă ă ă— În privin a asta te în eli; e leit taic -s nţ ş ă ă— Doic , spune dumneata dac n-am dreptate? a ină ă sistat el, f cîndă

apel la Rachel.— Eu zic, cona ule, c are cîte ceva din amîndoi, i-a r spuns ea.ş ă ăDomnul Hargrave s-a îndep rtat. Rachel l-a declarat un domn foarteă

dr gu . Eu aveam îns oarecare îndoieli în aceast privin .ă ţ ă ă ţăÎn decursul urm toarelor ase s pt mîni l-am întîlnit de mai multe oriă ş ă ă

dar — cu o singur excep ie — întotă ţ deauna în tov r ia mamei lui, aă ăş surorii lui sau a amîndurora. Ori de cîte ori ne vizitam, el se întîmpla de fiecare dat s fie acas ; iar cînd veneau ele la mine, înă ă ă totdeauna mîna el caii de la tr sur . Se vedea bine c maic -sa e de-a dreptul încîntat deă ă ă ă ă purtarea lui cuviincioas i atent , de fiu ascult tor, precum i de faptulă ş ă ă ş de la o vreme se deprinsese s fie om de cas .ă ă

Singura dat cînd l-am întîlnit singur a fost într-o zi însorit , dar nuă ă îngrozitor de cald , de la începutul lui iulie. Îl luasem pe micu ul Arthură ţ în p durea care înconjoar parcul i-l a ezasem acolo, pe r d cinileă ă ş ş ă ă îmblănite în mu chi, ale unui stejar b trîn. Dup ce strînsesem unş ă ă m nunchi de campanule i trandafiri s lbatici, st team în genunchi înă ş ă ă fa a lui i ofeream florile, una cîte una dege elelor lui micu e. Mţ ş ţ ţ ă bucuram de frumuse ea ceţ reasc a florilor, prin intermediul ochilor luiă zîmbitori uitasem pentru moment toate grijile mele, rîdeam de rîsul lui vesel i m încîntam v zînd încîntarea lui — cînd o umbr a întunecatş ă ă ă deodat peticul de iarb b tut de soare din fa a noastr . Ridicînd capulă ă ă ă ţ ă

88


am dat cu ochii de Walter Hargrave care st tea aplecat deasupra noastră ă i ne privea. ş

— Ierta i-m , doamn Huntingdon, dar eram vr jit. N-am avut niciţ ă ă ă puterea de a m apropia i de a v întrerupe, i nici de a m retrage dină ş ă ş ă contemplarea unei asemenea scene. Vai, ce voinic se face micu ul meuţ fin! i ce vesel e în diminea a asta!Ş ţ

Se apropie de copil i se aplec pentru a-i lua mîna. Dar v zînd cş ă ă ă mîngîierile lui au anse de a stîrni laş crimi i lament ri — în locul unuiş ă schimb de manifest ri prietene ti — se retrase prudent.ă ş

— Vai, ce bucurie i ce alinare trebuie s fie aceast fiin micuş ă ă ţă ţă pentru dumneavoastr , doamn Huntingă ă don! exclam el cu o und deă ă triste e în glas, în timp ce admira copilul.ţ

— Chiar este, i-am r spuns.ăApoi m-am interesat de mama i de sora luişMi-a r spuns, politicos, la întreb ri, apoi a revenit la subiectul pe careă ă

doream s -l evit; dar a f cut-o cu o oarecare timiditate — dovad a friciiă ă ă lui de a nu m ofensa.ă

— N-a i mai avut ve ti de la Huntingdon în ultima vreme?ţ ş— S pt mîna asta nu, i-am r spuns (de fapt a fi putut s spun: înă ă ă ş ă

ultimele trei s pt mîni, nu). ă ă— Am primit azi-diminea o scrisoare de la el. A da nu tiu ce s fieţă ş ş ă

de asemenea natur încît s-o pot ar ta doamnei lui.ă ăScoase din buzunarul de la vest o scrisoare a c rei adres era scrisă ă ă ă

de mîna înc îndr git a lui Arthur, se uit urît la ea, apoi o vîrî la loc,ă ă ă ă ad ugînd:ă

— Dar îmi spune c are de gînd s se întoarc s p-t mîna viitoare.ă ă ă ă ă— A a îmi spune ori de cîte ori îmi scrie.ş— Serios?... Mde, asta îi cam seam n . Dar mie mi-a m rturisită ă ă

inten ia de a r mîne la Londra pîn în iulie.ţ ă ăAsta era o adev rat lovitur pentru mine — dovada unei tic lo iiă ă ă ă ş

premeditate i a unei nesocotiri sistematice a adev rului.ş ă— Se integreaz perfect în conduita lui general , reă ă marc domnulă

Hargrave privindu-m gînditor i, b nuă ş ă iesc, citindu-mi pe faţă sentimentele.

— Va s zic vine cu adev rat s pt mîna viitoare? am reluat eu după ă ă ă ă ă o pauz .ă

99


— Pute i conta pe asta, dac o asemenea asigurare v poate face vreoţ ă ă pl cere. E posibil oare, doamn Hună ă tingdon, s v bucura i deă ă ţ întoarcerea lui? a exclamat el scrutîndu-mi din nou, cu aten ie, fa a.ţ ţ

— Bineîn eles, domnule Hargrave; nu e so ul meu?ţ ţ— O, Huntingdon, nici nu- i dai seama ce lucruri calci tu în picoare! aţ

optit el pe un ton p tima .ş ă şMi-am ridicat în bra e b ie elul i luîndu-mi r mas bun de la domnulţ ă ţ ş ă

Hargrave, m-am îndep rtat pentru a m l sa în voia gîndurilor mele f ră ă ă ă ă supravegherea nimănui, în sanctuarul c minului meu.ă

Eram bucuroas ? Da, încîntat . De i eram furioas pe Arthur pentruă ă ş ă purtarea lui i de i sim eam c m-a neş ş ţ ă drept it i mi-a f cut un r u; eramăţ ş ă ă hot rît s -l fac s simt i el acest lucru.ă ă ă ă ăş

1010


CAPITOLUL XXX

ÎN DIMINEA A URM TOARE AMŢ Ă primit i eu cîteva rînduri de la el, confirmînd ve tile transmise deş ş Hargrave cu privire la apropiata lui întoarcere. Într-adev r, a venită s pt mîna urm toare, dar într-o stare i mai proast decît data trecut .ă ă ă ş ă ă Acum nu mai aveam deloc de gînd s trec peste faptele lui — neglijen aă ţ i p r sirea — f r o vorb ; mi s-a p rut c nu se cade s-o fac. Îns înş ă ă ă ă ă ă ă ă

prima zi era obosit de drum i eu eram bucuroas c -l am iar i lîngş ă ă ăş ă mine: n-am vrut s -l oc r sc chiar atunci. Aveam de gînd s a tept pîn aă ă ă ă ş ă doua zi. În diminea a urm toare era înc obosit: a adar, aveam s maiţ ă ă ş ă ad st pu in. Dar la cin (dup ce luase la ora dou sprezece micul dejună ţ ă ă ă constînd dintr-o sticl de ap gazoas i o cea c de cafea tare i dup ceă ă ăş ş ă ş ă la ora dou luase prînzul — alt sticl de ap gazoas amestecat cuă ă ă ă ă ă rachiu — g sind cusururi la toate în timpul mesei i declarînd c trebuieă ş ă s ne schimb m buc t reasa), am soă ă ă ă cotit c a sosit timpul.ă

— Dar e aceea i buc t reas pe care am avut-o i înainte de plecareaş ă ă ă ş ta, Arthur, i-am zis. Pe atunci erai în general destul de mul umit de ea.ţ

— Probabil c i-ai permis s se lase pe tînjal i s se deprind totă ă ă ş ă ă mai neglijent în timpul absen ei mele. Porc riile astea dezgust toareă ţ ă ă sînt otrav curat !ă ă

i cu un gest îfnos a împins farfuria într-o parte i s-a l sat cu un aerŞ ţ ş ă disperat pe speteaza scaunului.

— M tem c tu te-ai schimbat, nu ea — i-am zis eu, dar cuă ă maximum de blînde e, pentru c nu voiam s -l enervez. ţ ă ă

1111


— Se prea poate, mi-a r spuns el nep s tor luînd un pahar de vină ă ă amestecat cu ap i ad ugînd, dup ce l-a dat pe gît: Pentru c am în vineăş ă ă ă un foc infernal pe care nu-l pot stinge toate apele oceanului!

— Dar ce anume l-a aprins? tocmai m preg team eu s -l întreb cînd,ă ă ă exact în clipa aceea intr majordomul i începu s strîng masa.ă ş ă ă

— Mi c -te mai repede, Benson! Termin odat cu z ng nitul staş ă ă ă ă ă ă infernal! strig st pînul lui. i nu mai adu brînza dac nu cumva vrei s -ă ă Ş ă ămi vin r u de tot! ă ă

Cam surprins, Benson lu platoul cu brînz de acolo i se str dui cîtă ă ş ă putu s strîng restul lucrurilor repede i f r zgomot. Dar din nefericireă ă ş ă ă covorul avea un cre pricinuit de st pînul lui care- i împinsese neglijentţ ă ş scaunul înapoi — i Benson se împiedic . F cu un zgoş ă ă mot destul de puternic dat fiindc avea mîinile pline de vesel , dar f r alt pagubă ă ă ă ă ă decît spargerea unui castron, îns , spre indescriptibila mea ru ine iă ş ş tulburare, Arthur îl lu furios în primire i-i adres cîteva înjur turi vulă ş ă ă -gare i aspre. Bietul om p li i tremur vizibil în timp ce se aplec sş ă ş ă ă ă ridice cioburile.

— N-a fost el de vin , Arthur. S-a împiedicat de coă vor. i pe urmŞ ă nici n-a f cut o pozn prea mare, Benă ă son, las cioburile, po i s le strîngiă ţ ă i mai tîrziu.ş

Bucuros de aceast îng duin , Benson se gr bi s ne aduc desertul,ă ă ţă ă ă ă apoi se retrase.

— Ce i-a venit, Helen, s iei partea slugii împotriva mea — ziseţ ă Arthur de îndat ce se închise u a — cînd tiai bine c sînt înnebunit?ă ş ş ă

— Nu tiam c e ti înnebunit, Arthur, iar bietul om a fost pur iş ă ş ş simplu speriat i jignit de explozia ta neaş şteptat .ă

— La dracu, bietul om! Ce- i închipui c pot s in seama deţ ă ă ţ sentimentele unei brute nesim itoare ca el, cînd propriii mei nervi sîntţ irita i i chinui i de poznele lui proste ti?ţ ş ţ ş

— Parc pîn acuma nu te-am auzit niciodat plîngîndu-te de nerviiă ă ă t i.ă

— i m rog de ce n-a putea avea i eu nervi ca i tine?Ş ă ş ş ş— A, eu nu contest faptul c -i ai, dar nu m plîng niciodat de-ai mei.ă ă ă— Nu — ar fi i de mirare, cînd nu faci niciodat nimic pentru a-iş ă

pune la încercare.— Dar atunci tu de ce-i pui pe-ai t i la încercare, Arthur?ă

1212


— Crezi c n-am nimic altceva de f cut decît s stau acas i s mă ă ă ă ş ă ă corcolesc ca o femeie?

— Asta înseamn c e imposibil s - i por i singur de grij , ca ună ă ă ţ ţ ă b rbat, cînd lipse ti de acas ? Mi-ai spus c po i s-o faci — i c o veiă ş ă ă ţ ş ă face; i ai promis...ş

— Haide, haide, Helen, nu mai începe acum cu prostiile alea! Nu le pot suporta.

— Ce nu po i suporta? S i se aminteasc de f gţ ă ţ ă ă ăduielile pe care le-ai c lcat în picioare?ă

— Helen, e ti de-a dreptul crud . Dac ai ti cum mi-a b tut inima iş ă ă ş ă ş cum mi s-au înfiorat to i nervii în timp ce vorbeai, m-ai cru a. Tu e ti înţ ţ ş stare s compă ătime ti un tîmpit de slugoi pentru c a spart un castron iş ă ş în schimb n-ai pic de mil pentru mine cînd îmi crap capul i-mi arde caă ă ş pe j ratic din pricina acestei febre mistuitoare.ă

i-a l sat capul în mîini i a început s ofteze. M-am apropiat de el iŞ ă ş ă ş i-am pus palma pe frunte. Într-adev r ardea.ă

— Atunci vino cu mine în salon, Arthur; i nu mai bea vin; ai i b utş ş ă cîteva pahare dup cin i n-ai mîncat mai nimic toat ziua. Cum aiă ă ş ă putea s te faci bine în felul sta?ă ă

Luîndu-l cu bini orul i str duindu-m cît puteam s -l conving, l-amş ş ă ă ă f cut s plece de la mas . Cînd Rachel mi-a adus copila ul am încercată ă ă ş s -l distrez cu ajutorul lui pe taic -su. Dar bietului b ie el tocmai îiă ă ă ţ ie eau din ii, a a c Arthur nu i-a putut suporta scîncetele. De îndat ce aş ţ ş ă ă dat primele semne de nervozitate, copila ul a fost condamnat la un exilş imediat. i pentru c în cursul serii m-am dus s împ rt esc o vreme cuŞ ă ă ă ăş el, surghiunul, la întoarcere am primit repro uri aspre pentru c -l preferş ă pe copil so ului. Pe acesta l-am g sit tol nit pe canapea exact în starea înţ ă ă care-l l sasem.ă

— Bravo! exclam partea lezat pe un ton de reă ă semnare pref cut .ă ă Am zis c n-o s trimit totu i dup tine. Am zis s stau s a tept — să ă ş ă ă ă ş ă v d cît vreme o s - i fac pl cere s m la i singur.ă ă ă ţ ă ă ă ă ş

— Dar ce, Arthur, doar n-am lipsit mult. Sînt convins c n-am stată ă nici un ceas.

— A, bineîn eles, o or e un fleac pentru tine, din moment ce i-o po iţ ă ţ ţ umple cu lucruri atît de pl cute; dar pentru mine...ă

1313


— N-a fost vorba cîtu i de pu in de lucruri pl cute, i-am întrerupt eu.ş ţ ă L-am îngrijit pe bietul nostru b ie el care nu se simte deloc bine i nuă ţ ş puteam s -l p r sesc pîn ce nu l-am v zut adormind.ă ă ă ă ă

— A, fire te, îi cople e ti pe to i cu bun tatea i mila ta în afar deş ş ş ţ ă ş ă mine.

— Dar de tine de ce-ar trebui s -mi fie mil ? Ce-ai p it?ă ă ăţ— Ei, poftim! Asta le întrece pe toate! Dup atîtea necazuri iă ş

complica ii prin care-am trecut, cînd m înţ ă torc acas bolnav i istovit,ă ş tînjind dup alinare i a teptîndu-m s m bucur de aten ie iă ş ş ă ă ă ţ ş amabilitate m car din partea nevestei, ea m întreab calm ce-i cuă ă ă ă mine!

— N-ai absolut nimic — i-am r spuns — decît relele pe care i le-aiă ţ adus singur, de bun voia ta, împotriva rug min ilor i îndemnurilor meleă ă ţ ş cele mai solemne.

— Ascult , Helen — mi-a spus el pe un ton ap sat încercînd s seă ă ă ridice în capul oaselor — dac m mai nec je ti m car cu o vorb , sună ă ă ş ă ă imediat clopo elul i poţ ş runcesc s mi se aduc ase sticle de vin i, peă ă ş ş legea mea, c le beau pîn la fund înainte de a m mi ca de aici!ă ă ă ş

N-am mai zis nimic, m-am a ezat la mas i am întins mîna dup oş ă ş ă carte.

— Las -m s am cel pu in lini te! a continuat el, dac -mi refuziă ă ă ţ ş ă toate celelalte consol ri.ă

i tol nindu-se la loc, respirînd nervos ca i cum ar fi oftat sau ar fiŞ ă ş gemut, i-a închis apatic ochii.ş

Ce carte o fi fost aceea care st tea deschis dinaintea mea n-a puteaă ă ş spune, pentru c nici nu m-am uitat la ea. Stînd cu coatele pe mas iă ă ş acoperîndu-mi ochii cu miinile m-am l sat prad lacrimilor, f r zgomot.ă ă ă ă Dar Arthur nu dormea: la primul suspin u or pe care l-am scos i-aş ş ridicat capul i a privit în jur exclamînd nervos:ş

— Pentru ce plîngi, Helen? Ce naiba s-a mai întîmplat?— Plîng pentru tine, Arthur, i-am r spuns tergîndu-mi repede ochii.ă ş

i ridicîndu-m de la mas m-am pus în genunchi în fa a lui iŞ ă ă ţ ş strîngîndu-i mîna inert între ale mele am continuat: Nu tii c tu e ti oă ş ă ş p rticic din mine? Crezi c po i s te înjose ti i s - i faci r u sină ă ă ţ ă ş ş ă ţ ă gur f r s simt i eu durerea?ă ă ă ş

— S m înjosesc, Helen?ă ă— Da, s te înjose ti! Ce altceva ai f cut în tot timpul sta?ă ş ă ă

1414


— Mai bine n-ai întreba, mi-a r spuns el schi înd un zîmbet.ă ţ— i tu ai face mai bine s nu-mi spui; dar nu po j nega c te-aiŞ ă ţ ă

înjosit îngrozitor. În modul cel mai ru inos i-ai f cut r u ie — trupe teş ţ ă ă ţ ş i suflete te — i mie a ijderea; nu pot s îndur în t cere acest lucru — iş ş ş ş ă ă ş

nu vreau s-o fac!— Ei, nu-mi mai strînge a a, nebune te, mîna i nu m zgudui atîta,ş ş ş ă

pentru numele lui Dumnezeu! Vai, Hattersley! Ai avut dreptate 1 Femeia asta o s m bage în mormînt cu sentimentele ei intense i cuă ă ş personalitatea ei viguroas i interesant . Ei, haide, haide, cru -mă ş ă ţă ă pu in.ţ

— Arthur, trebuie neap rat s te c ie ti! am strigat eu într-un acces deă ă ă ş disperare, înconjurîndu-l cu bra ele i îngropîndu-mi fa a la pieptul lui.ţ ş ţ Trebuie s spui c - i pare r u de ceea ce ai f cut!ă ă ţ ă ă

— Ei, m rog, îmi pare r u.ă ă— Ba nu e adev rat! i-ai s - i repe i gre eala.ă Ş ă ţ ţ ş— N-am s tr iesc destul ca s-o pot repeta, dac te por i atît deă ă ă ţ

s lbatic cu mine! a replicat el împingîndu-m la o parte. M-ai strîns a aă ă ş de tare c am r mas f r suflare.ă ă ă ă

i-a dus mîna la inim , i de fapt chiar p rea s fie într-o stareŞ ă ş ă ă proast , de mare agita ie.ă ţ

— Ei, acuma adu-mi un pahar de vin ca s dregi ce-ai stricat,ă tigroaic ce e ti! îmi vine s le in.ă ş ă ş

M-am repezit s -i aduc leacul cerut. Într-adev r parc începuse s - iă ă ă ă ş revin .ă

— Vai, ce ru ine pentru un tîn r ca tine — am zis eu luîndu-i paharulş ă gol din mîn — s te aduci singur într-o asemenea stare!ă ă

— Dac ai ti tot adev rul, feti o, ai zice mai deă ş ă ţ grab : „Ce minune că ă e ti atît de bine!” în astea patru luni, Helen, am tr it mai mult decît aiş ă tr it tu în tot cursul existen ei tale i mai mult decît vei tr i pîn laă ţ ş ă ă sfîr itul zilelor, chiar dac ar fi s împline ti o sut de ani; a a c e firescş ă ă ş ă ş ă s trebuiasc s pl tesc într-un fel pentru asta.ă ă ă ă

— Va trebui s pl te ti un pre chiar mai ridicat decît crezi, dac nuă ă ş ţ ă bagi de seam : ai s - i pierzi de-a binelea s n tatea, precum i afec iuneaă ă ţ ă ă ş ţ mea — dac asta pre uie te cît de cît ceva pentru tine. ă ţ ş

— Cum, iar ai început jocul la al t u, amenin îndu-m cu pierdereaă ă ţ ă afec iunii? Înseamn c n-a fost mare lucru de capul ei dintru început,ţ ă ă dac a putut fi zdruncinat atît de u or. Nu te sup ra, dr g la ul meuă ă ş ă ă ă ş

1515


tiran, dar ai s m sile ti s regret cu adev rat alegerea pe care am f cut-ă ă ş ă ă ăo i s -l pizmuiesc pe prietenul meu Hattersley pentru nevestica supusş ă ă pe care o are: un adev rat model pentru sexul slab, Helen. Hattersley aă inut-o cu el la Londra în tot cursul sezonului i ea n-a sup rat pe nimeni.ţ ş ă

El a avut voie s se distreze exact cum a vrut, în cel mai autentic stil deă holtei, i ea nu s-a plîns niciodat c e neglijat ; el putea s se întoarcş ă ă ă ă ă acas la orice or din zi ori din noapte, sau s nu se întoarc deă ă ă ă loc; putea s fie moroc nos sau treaz, sau beat cri . i putea face pe nebunul sauă ă ţă Ş pe caraghiosul dup pofta inimii f r nici un fel de team sau îngrijorare.ă ă ă ă Orice ar face el, ea nu-i adreseaz niciodat vreun repro i nu se plîngeă ă ş ş niciodat de nimic. El zice c în toat Anglia nu se mai g se te ună ă ă ă ş asemenea giuvaer i jur c n-ar schimba-o nici m car pe un regat.ş ă ă ă

— Bine, dar el îi face via a un blestem.ţ— A , de unde! Ea nu are alt voin decît a lui i e întotdeaunaş ă ţă ş

mul umit i fericit atîta vreme cît el se distreaz .ţ ăş ă ă— În cazul sta ea e la fel de n tîng ca i el; dar nu cred c a a stauă ă ă ş ă ş

lucrurile. Am primit mai multe scrisori de la ea în care- i exprim ceaş ă mai mare îngrijorare fa de comportarea lui i se plînge c tu îl a î i sţă ş ă ţ ţ ă comit aceste excese. În special o dat m implora s uzez de influen aă ă ă ă ţ pe care o am pe lîng tine pentru a te hot rî s pleci de la Londra iă ă ă ş afirma c so ul ei n-a f cut niciodat asemenea lucruri înainte de venireaă ţ ă ă ta i cu siguran ar înceta s le mai fac de îndat ce-ai pleca tu i l-aiş ţă ă ă ă ş l sa s fie c l uzit spre propria lui în elepciuneă ă ăă ţ

— Vai, ce tr d toare detestabil ! D -mi scrisoarea aia i s fiu ală ă ă ă ş ă naibii dac nu i-o ar t i lui!ă ă ş

— Nu, n-o s-o vad f r aprobarea ei. Dar chiar dac ar vedea-o, nu eă ă ă ă nimic care s -l supere în aceast scriă ă soare — i nici în cel lalte. Nuş ă spune o vorb împotriva lui; nu- i exprim decît îngrijorarea pentru el.ă ş ă Face doar aluzii la comportarea lui în termenii cei mai delica i i-iţ ş g se te toate scuzele pe care le poate inventa. Iar cît despre propriile eiă ş chinuri, mai degrab le simt decît le v d exprimate în coresponden a ei.ă ă ţ

— Dar m insult pe mine; i f r doar i poate c tu ai ajutat-o.ă ă ş ă ă ş ă— Nu; i-am spus c supraapreciaz influen a pe care o am asupra ta,ă ă ţ

c , dac a putea, m-a bucura s te smulg din mijlocul ispitelor Londrei,ă ă ş ş ă dar am prea pu ine speran e de izbînd i c , dup cîte cred, gre e teţ ţ ă ş ă ă ş ş presupunînd c tu l-ai atras pe domnul Hattersley sau pe oriă care altul pe o cale gre it . Eu personal avusesem cîndva o p rere contrarie, dar acumş ă ă

1616


socotesc c v corupe i reciă ă ţ proc; i, poate, dac ea ar fi recurs la oarecareş ă mustr ri blînde, dar serioase, aduse so ului, acestea s-ar putea doă ţ vedi întrucîtva utile: i cu toate c el e mai pu in cizelat decît so ul meu, socotş ă ţ ţ c e alc tuit dintr-un material mai pu in impenetrabil!ă ă ţ

— i va s zic tot a a o ine i — încurajîndu-v una pe alta laŞ ă ă ş ţ ţ ă r zvr tire, insultînd fiecare pe partenerul ceă ă leilalte i aruncînd cîte oş umbr de îndoial împotriva so ului, spre mul umirea voastr aă ă ţ ţ ă amîndurora!

— Dup cum ai spus chiar tu, Arthur, sfaturile mele proaste au avută prea pu in efect asupra ei. Cît despre oc rî i critici, sîntem amîndouţ ă ş ă mult prea ru inate de gre elile i viciile jum t ilor noastre, pentru a leş ş ş ă ăţ transforma într-un subiect obi nuit al coresponden ei. Oricît de buneş ţ prietene am fi, am prefera s p str m lipsurile voastre numai pentru noiă ă ă — i chiar s ni le ascundem de noi în ine, dac nu ne-am gîndi cş ă ş ă ă printr-o cunoa tere mai exact a lor am putea s v izb vim de ele.ş ă ă ă ă

— Ei, haide, haide! Nu m mai nec ji acuma cu luă ă cruri dintr-astea! Tot n-ai s ajungi la nici un rezultat. Ai r bdare cu mine i suport -mi oă ă ş ă vreme plictiseala i nervii pîn îmi alung din vine febra asta blestematş ă ă i atunci o s vezi c sînt la fel de vesel i de bun ca întotdeauna. De ceş ă ă ş

nu po i s fii blînd i amabil ca data trecut ? Atunci i-am fost de bunţ ă ăş ă ă ţ ă seam foarte recunosc tor pentru atitudinea pe care ai avut-o.ă ă

— i cît bine a adus recuno tin a ta? M-am în elat cu gîndul c teŞ ş ţ ş ă ru inezi de p catele i gre elile tale i cu speran a c nu le vei mai repetaş ă ş ş ş ţ ă niciodat ; dar acum nu mi-ai l sat nici o n dejde! ă ă ă

— A adar cazul meu e chiar disperat? Ar fi o consiş dera ie de-aţ dreptul binecuvîntat dac m-ar ap ra mă ă ă ăcar de necazul i durereaş eforturilor scumpei mele neveste atît de doritoare s m converteasc ,ă ă ă dac ar cru a-o pe ea de truda i de agita ia unor asemenea str danii iă ţ ş ţ ă ş dac i-ar feri i fa a i glasul argintiu de efectele lor distrug toare. Ună ş ţ ş ă acces de pasiune sau furie, din cînd în cînd, poate fi un frumos stimulent, Helen, i un uvoi de lacrimi e minunat de impresionant. Dar dacş ş ă recurgi prea des la ele amîndou devin o pacoste blesă temat care- i strică ţ ă frumuse ea i-i plictise te pe cei din jur. ţ ş ş

De atunci înainte mi-am st pînit cît am putut lacriă mile i izbucnirile.ş L-am cru at i de predicile mele i de eforturile zadarnice de a-l aduce peţ ş ş calea cea bun , fiindc am v zut cît de inutil era totul. Dumnezeu ară ă ă putea s -i ia de pe ochi v lul acela de bezn al pl cerilor sim urilor, dară ă ă ă ţ

1717


eu n-aveam puterea s-o fac. Înc mai priă veam cu ochi r i i-i repro amă ş ş atitudinea nedreapt i moroc noas fa de inferiorii lui care nu seă ş ă ă ţă puteau ap ra. Dar cînd numai eu eram obiectul acestei atituă dini — a aş cum se întîmpla adesea — sufeream totul cu r bdare i calm; asta cuă ş excep ia unor momente cînd nervii mei istovi i de sup r ri repetate sauţ ţ ă ă încorda i la maximum, pîn în pragul nebuniei, de cine tie ce nouţ ă ş ă manifestare absurd , cedau în ciuda voin ei mele. M exă ţ ă puneam astfel unor imput ri c a fi crud , nervoas , feroce. Eram foarte atent s portă ă ş ă ă ă ă de grij nevoilor lui i s -l distrez; dar, m rturisesc, n-o mai f ceam cuă Ş ă ă ă acela i devotament afectuos de alt dat , pentru c pierdusem acestş ă ă ă sentiment. i pe urm , mai era acum i o alt fiin care reclama timpulŞ ă ş ă ţă i îngrijirea mea — copila ul meu firav, de dragul c ruia adeseoriş ş ă

bravam i sufeream repro urile i plîngerile tat lui s u nerezonabil deş ş ş ă ă preten ios.ţ

Dar Arthur nu e un om îfnos sau iritabil din fire — ba chiar e atît deţ departe de a fi astfel încît era ceva aproape ridicol în absurditatea acestei agita ii, nervoziţ t i i irascibilit i întîmpl toare, destinate mai de grabăţ ş ăţ ă ă s stîrneasc rîsul decît furia — dac n-ar fi fost consiă ă ă dera iile profundţ dureroase legate de aceste simptome ale unei tulbur ri generale.ă Comportarea lui se ameliora treptat, pe m sur ce- i rec p ta s n tateaă ă ş ă ă ă ă trupeasc , ceea ce s-a întîmplat mult mai curînd decît te-ai fi putută a tepta, datorit eforturilor mele neîncetate. Dar pofta lui pentru vin caş ă stimulent crescuse, dup cum prev zuă ă sem pe bun dreptate. Vinul eraă acum pentru el mai mult decît un accesoriu al vie ii mondene: era o sursţ ă important de bucurie în sine. În aceast epoc de sl biă ă ă ă ciune i deş deprimare el g sea în b utur o doctorie i un sprijin, o consolare, oă ă ă ş recrea ie i un prieten. i în felul acesta a coborît tot mai jos —ţ ş Ş cufundîndu-se în pr pastia în care c zuse. De i nu-l puteam împiedica să ă ş ă bea mai mult decît era bine pentru s n tatea lui, totu i, prin perseverenă ă ş ţă neîncetat , prin blînde e, fermitate i vigilen , luîndu-l cu bini orul,ă ţ ş ţă ş ar tîndu-m îndr znea i hot rît — am izbutit s -l ap r de o robieă ă ă ţăş ă ă ă ă absolut fa de aceast înclina ie detestabil — atît de insidioas , înă ţă ă ţ ă ă avansurile ei, atît de necru toare în tirania ei, atît de dezastruoas înţă ă efectele ei.

i în aceast privin nu trebuie s uit c sînt în mare m surŞ ă ţă ă ă ă ă îndatorat prietenului s u, domnul Hară ă grave. Cam prin vremea aceea venea adeseori la Grassdale i lua uneori masa cu noi. Tare m tem c înş ă ă

1818


asemenea împrejur ri Arthur ar fi dat bucuros cu piciorul pruden ei iă ţ ş decen ei i ar fi f cut „o noapte de pomin ” ori de cîte ori prietenul lui arţ ş ă ă fi acceptat s -l sus in în aceast distrac ie nes buit . i dac domnulă ţ ă ă ţ ă ă Ş ă Hargrave s-ar fi supus dorin elor lui, poate c , într-o noapte sau dou ,ţ ă ă Arthur ar fi ruinat o trud de s pt mîni întregi i ar fi r sturnat dintr-oă ă ă ş ă mi care meterezele fragile pe care le construisem cu atîta str danie iş ă ş trud . La început m-am temut atît de tare de acest lucru încît m-amă umilit pîn într-acolo c i-am împ rt it, în tain , presim iă ă ă ăş ă ţ rile mele negre privitoare la înclina ia lui Arthur c tre asemenea excese i i-am exprimatţ ă ş speran a pe care o nutream c el nu-l va încuraja. Domnul Hargrave s-aţ ă ar tat încîntat de încrederea pe care i-am acordat-o i nu mi-a dezam git-ă ş ăo. În ziua aceea i cu toate cel lalte priş ă lejuri, prezen a lui a slujit ca unţ fel de opreli te pentru gazda sa, mai degrab decît ca un îndemn la noiş ă manifest ri de lips de cump tare. i el a reu it întotdeauna s -l scoată ă ă Ş ş ă ă din sufragerie la timp i într-o stare relativ onorabil . C ci dac Arthurş ă ă ă nu inea seam de asemenea fraze ale musafirului ca: „Ei, nu trebuie sţ ă ă te mai re in departe de doamna ta”, sau: „S nu uit m c doamnaţ ă ă ă Huntigdon e singur ”, el insista oricum s plece de la mas pentru a veniă ă ă în salona unde m aflam eu i atunci st pînul casei se vedea obligat s -lş ă ş ă ă urmeze, chiar dac n-avea cîtu i de pu in chef s-o fac .ă ş ţ ă

Astfel, m-am deprins s salut în domnul Hargrave un adev rat prietenă ă al familiei, un tovar nevinovat i inoăş ş fensiv pentru Arthur, care s -l maiă învioreze i s -l mai înveseleasc , ap rîndu-l de plictisul trînd viei totaleş ă ă ă ă i al izol rii de societatea altor persoane; totodat aveam în domnulş ă ă

Hargrave i un aliat util. În asemenea împreş jur ri nu puteam decît s -iă ă fiu recunosc toare. i nu m-am sfiit, cînd s-a ivit prima ocazieă Ş convenabil , s reă ă cunosc cît de tare îi sînt obligat . i totu i, cînd amă Ş ş f cut-o, inima mi-a optit c ceva nu e chiar în regul , i mi-a adus înă ş ă ă ş obraji o împurpurare pe care el a sporit-o prin privirea lui insistent iă ş grav . Iar felul în care a primit aceste m rturisiri n-a f cut decît s -miă ă ă ă înt reasc temerile. Marea lui încîntare c -mi poate fi de folos eraă ă ă sporit de în elegerea pentru mine i de comp timirea pentru el însu i —ă ţ ş ă ş din ce pricin n-a ti s spun, pentru c n-am vrut s merg pîn acoloă ş ş ă ă ă ă încît s -l întreb sau s -i permit s -mi vorbeasc despre durerea sauă ă ă ă mîhnirea care-i împov rau inima. Felul cum ofta i d dea de înă ş ă eles c - iţ ă ş st pîne te cu greu triste ea p rea s arate c inima lui e înc rcat de oă ş ţ ă ă ă ă ă povar grea; dar trebuie sa fac în a a chip încît s in aceast povară ă ş ă ţ ă ă ă

1919


înc tu at sau s se elibereze de ea optind ceea ce-l ap sa, în alte urechiă ş ă ă ş ă decît ale mele. Între timp se stabilise între noi destul încredere. Nu miă se p rea frumos s existe o în elegere tainic între mine i prietenulă ă ţ ă ş so ului meu, f r tirea acestuia, i în leg tur cu el. Dar dup un timpţ ă ăş ş ă ă ă m-am gîndit astfel: „Dac nu e frumos, cu siguran c vina apar ine luiă ţă ă ţ Arthur i nu mie”.ş

i într-adev r, nu tiu prea bine dac în momentul acela nu cumvaŞ ă ş ă ro eam mai degrab pentru el decît penş ă tru mine.

În ultima vreme s-a purtat într-un mod pe care lumea l-ar numi irepro abil; dar pe de alt parte, eu tiu c în sufletul lui nu s-a schimbatş ă ş ă cîtu i de pu in; i mai tiu c se apropie prim vara i tr iesc cu o spaimş ţ ş ş ă ă ş ă ă cumplit a consecin elor ei.ă ţ

Pe m sur ce a început s - i recapete vigoarea i energia trupului s uă ă ă ş ş ă istovit i totodat i ceva din ner bş ă ş ă darea pe care o manifesta i alt datş ă ă cînd era singur i izolat i trebuia s stea locului, i-am propus sş ş ă ă petrecem un scurt r stimp pe malul m rii, ca s se mai recreeze i s seă ă ă ş ă înzdr veneasc i totodat spre binele micu ului nostru. Dar n-a vrut:ă ă ş ă ţ sta iunile balneare erau îngrozitor de plicticoase — i pe lîng astaţ ş ă fusese invitat de un prieten de-al lui s petreac vreo dou luni în Sco iaă ă ă ţ distrîndu-se mult mai bine la vîn toare de g inu e de munte i de cerbi,ă ă ş ş i el promisese c se va duce.ş ă

— Va s zic m p r se ti din nou, Arthur?ă ă ă ă ă ş— Da, draga mea, dar asta nu înseamn decît c te voi iubi mai multă ă

cînd m voi întoarce i voi îndrepta toate gre elile i lipsurile trecutului.ă ş ş ş Nici de data asta nu trebuie s te temi pentru mine: în mun i nu sîntă ţ ispite. i în timpul absen ei mele po i s faci o vizit la Staningley dacŞ ţ ţ ă ă ă vrei. tii bine c unchiul i m tu a ta ne roag de mult vreme s neŞ ă ş ă ş ă ă ă ducem acolo. Numai c , nu tiu cum s spun, între b trînica aceea deă ş ă ă treab i mine exist o asemenea repulsie încît n-a fi niciodat în stareă ş ă ş ă s trec aceast prob de curaj.ă ă ă

Cum prin a treia s pt mîn a lunii august Arthur porni c tre Sco ia, iă ă ă ă ţ ş domnul Hargrave îl înso i într-acolo — spre tainica mea mul umire.ţ ţ Curînd dup aceea am plecat împreun cu micu ul meu Arthur i cuă ă ţ ş Rachel la Staningley, scumpa mea re edin de alt dat . Am rev zut-oş ţă ă ă ă cum i-am rev zut i pe scumpii ei locatari, rudele i prietenii mei — cuă ş ş sentimente de bucurie atît de strîns legate de cele de durere, încît abia dac mai eram în stare s le disting pe unele de celelalte sau s spună ă ă

2020


c rora din ele atribuiam lacrimile, zîmbetele i oftaă ş turile stîrnite de vechile i familiarele scene, glasuri i chipuri.ş ş

Arthur nu s-a întors acas decît la vreo cîteva s p-t mîni după ă ă ă înapoierea mea la Grassdale. Dar de data asta nu eram atît de îngrijorată în privin a lui. A-l ti ocupat cu sporturile i mi carea în aer liber printreţ ş ş ş colinele s lbatice ale Sco iei era cu totul altceva decît a-l ti cufundat înă ţ ş corup ia i ispitele Londrei. Scrisorile lui de acum, de i nu sînt nici lungiţ ş ş i nici epistolele unui înş dr gostit, sosesc mai regulat decît în orice altă ă

împrejurare anterioar . i cînd s-a întors totu i, spre marea mea bucurie,ă Ş ş în loc s arate mai r u decît la plecare, era mai vesel i mai viguros iă ă ş ş mult mai bine în toate privin ele. De atunci încoace n-am avut decît preaţ pu ine motive s m plîng. Mai manifest înc o predilec ie nefericitţ ă ă ă ă ţ ă pentru pl cerile mesei, împotriva c rora trebuie s m lupt i să ă ă ă ş ă dovedesc mult vigilen ; dar a început s - i bage în seam b iatul, iă ţă ă ş ă ă ş asta constituie pentru el o surs din ce în ce mai important de distrac ieă ă ţ în cas , în timp ce vîn toarea de vulpi i de alte animale îi ofer oă ă ş ă îndeletnicire suficient în aer liber, cînd p mîntul nu e îngheă ă at. A adar,ţ ş acum nu mai depinde total de mine pentru a se distra. Dar ne afl m înă ianuarie; prim vara se aproă pie; i, repet, m tem groaznic deş ă consecin ele sosirii ei. Acest anotimp blînd pe care alt dat îl salutam cuţ ă ă bucurie, ca pe o epoc a speran ei i a fericirii, treze te acum cu totul alteă ţ ş ş presim iri prin apropierea lui.ţ

2121


CAPITOLUL XXXI

20 MARTIE 1824. VREMEA MULT temut a sosit i, dup cum m a teptam, Arthur a plecat. De data asta i-ă ş ă ă ş şa anun at inten ia de a z bovi doar scurt timp la Londra i de a trece apoiţ ţ ă ş pe continent unde, probabil, avea s r mîn cîteva s pt mîni. Dar nu-lă ă ă ă ă voi a tepta decît peste un r stimp mult mai îndelungat. Între timp amş ă înv at c la el zilele înseamn s pt mîni iar s pt mînile luni.ăţ ă ă ă ă ă ă

30 iulie. S-a întors acum vreo trei s pt mîni, f r doar i poate stîndă ă ă ă ş mai bine decît alt dat cu s n tatea, dar tot atît de prost cu nervii. iă ă ă ă Ş totu i poate c gre esc; poate c eu am mai pu in r bdare i îng duin .ş ă ş ă ţ ă ă ş ă ţă Sînt istovit i s tul de nedreptatea lui, de egoismul i de depravarea luiăş ă ă ş f r n dejde de îndreptare. Ce n-a da s pot folosi un cuvînt mai blîndă ă ă ş ă f r s gre esc; dar nu sînt nici eu un înger i declinul de pe urma c ruiaă ă ă ş ş ă suf r i eu m face s m revolt. Bietul mei tat a murit s pă ş ă ă ă ă ă t mînă ă trecut : Arthur s-a sup rat cînd a auzit vestea, pentru c a v zut c sîntă ă ă ă ă tare lovit i mîhnit i se teăş ăş mea ca nu cumva aceast împrejurare s nu-iă ă strice lui tihna i bun starea. Cînd am pomenit de faptul c treş ă ă buie s -miă comand o toalet de doliu a exclamat:ă

— Ah, nu pot s suf r negrul! i totu i b nuiesc c trebuie s -l por i oă ă Ş ş ă ă ă ţ vreme, m car a a de form . Dar sper, Helen, c nu vei socoti de datoriaă ş ă ă ta s - i compui un chip i s adop i ni te maniere conforme cuă ţ ş ă ţ ş ve mintele funeş bre. De ce s oftezi i s gemi i de ce s m deranjezi peă ş ă ş ă ă mine pentru c un b trînel din comitatul X, un str in pur i simplu pentruă ă ă ş noi amîndoi, a g sit de cuviin s se omoare cu b utura? Ei poftim, teă ţă ă ă v d plîngînd! Nu, nu, trebuie s fie, o simpl afectare.ă ă ă

2222


Nici n-a vrut s aud de planul meu de a asista la înmormîntare sau deă ă a m duce s stau cîteva zile cu bietul Frederick pentru a-l mai mîngîiaă ă în singur tatea lui. Ziă cea c e un lucru absolut inutil i c e o lips deă ş ă ă în eţ lepciune din partea mea s doresc a a ceva. La urma armei ceă ş reprezint pentru mine tata? Nu-l v zusem de enorm de mult vreme, deă ă ă fapt o singur dat din copil rie i pîn acum — i tiam foarte bine că ă ă ş ă ş ş ă nu i-a p sat niciodat nici cît negru sub unghie de mine; i chiar i frateleă ă ş ş meu era doar ceva mai mult decît un str in.ă

— i pe urm , scumpa mea Helen, — îmi zise el îmbr i îndu-m cuŞ ă ăţş ă o tandre e m gulitoare — nu m pot lipsi de tine nici m car o singur zi.ţ ă ă ă ă

— Atunci cum te-ai descurcat f r mine atîta amar de vreme?ă ă — A, pe atunci m învîrteam prin lume, dar acum sînt acas ; i casaă ă ş

f r tine — zeitatea c minului meu — ar fi insuportabil . ă ă ă ă— Da, atîta vreme cît sînt necesar pentru comodiă tatea ta; dar nu tot

a a ai zis i mai înainte cînd m înş ş ă demnai s te p r sesc pentru ca tu să ă ă ă po i s scapi din c minul t u — i-am replicat eu. ţ ă ă ă

Dar nici n-apucasem bine s rostesc aceste vorbe c le-am i regretat.ă ă ş P reau o acuza ie foarte grav : dac era fals , reprezenta un afront multă ţ ă ă ă prea grosolan; dac era adev rat , atunci era un lucru prea umilitoră ă ă pentru a i-l arunca astfel, în mod f i , în obraz. Dar a fi putut foarteăţş ş bine s -mi cru acest chin momentan al repro uă ţ ş rilor i remu c rilor.ş ş ă Acuza ia n-a trezit în el nici ru ine, nici indignare: Arthur n-a încercatţ ş nici s nege, nici s se scuze, ci a r spuns doar cu un hohot prelung, maiă ă ă mult în sinea lui, f r zgomot, de parc toat afacerea i s-ar fi p rut de laă ă ă ă ă început i pîn la sfîr it o glum istea i plin de haz. F r îndoialş ă ş ă ţăş ă ă ă ă omul sta o s m fac pîn în cele din urm s -l antipatizez!ă ă ă ă ă ă ă

„Precum f cut-ai berea, mîndra mea ăE musai c a a o vei i bea!”ă ş ş

Da; i voi bea paharul pîn la fund, cu drojdie cu tot; i nimeni înş ă ş afar de mine nu va ti cît de amar a fost!ă ş

20 august. Dup atîtea frecu uri am ajuns s ne reă ş ă lu m fiecare posturaă obi nuit . Arthur a revenit cam la starea i obiceiurile dinainte; iar eu amş ă ş considerat c planul cel mai în elept ar fi s închid ochii asupraă ţ ă trecutului i viitorului — cel pu in în ceea ce-l prive te pe el — i sş ţ ş ş ă

2323


tr iesc numai pentru prezent; s -l iubesc atunci cînd pot; s zîmbescă ă ă (dac e posibil) cînd zîmbe te i el, s fiu vesel cînd e el vesel iă ş ş ă ă ş încîntat cînd e agreabil; iar dac e dezagreabil s încerc s -l fac agreabilă ă ă ă — în caz c e cu neputin , s -l suport, s -l scuz i s -l iert în m suraă ţă ă ă ş ă ă puterilor mele i s -mi in în frîu propriile patimi rele ca nu cumva s leş ă ţ ă agraveze pe ale lui; i totu i, cedînd astfel i chiar încurajînd înclina iiş ş ş ţ sale mai pu in d un toare c tre automul umire, s fac tot ce-mi st înţ ă ă ă ţ ă ă putere pentru a-l salva de la alte lucruri mai rele.

Dar nu vom r mîne mult vreme singuri împreun . Curînd mi se vaă ă ă cere s g zduiesc acela i corp select de prieteni pe care l-am avut i înă ă ş ş urm cu dou toamne sub acoper mîntul nostru, la care se va ad ugaă ă ă ă domnul Hattersley i — la cererea mea special — so ia i coş ă ţ ş pilul lui. Mi-e tare dor s-o v d pe Milicent i pe feti a ei. Aceasta a împlinit nu deă ş ţ mult un an i va fi cu siş guran un încînt tor tovar de joac pentruţă ă ăş ă micu ul meu Arthur.ţ

30 septembrie. Oaspe ii no tri se afl aici de mai bine de o s pt mîn ,ţ ş ă ă ă ă dar pîn acum n-am avut r gazul s fac comentarii asupra lor.ă ă ă

Nu pot trece peste antipatia mea fa de lady Lowboţă rough. Acest sentiment nu se întemeiaz doar pe faptul c am motive s -i port pică ă ă ă personal; femeia în sine îmi displace i asta pentru c o dezaprob întruş ă totul. Întotdeauna îi evit pe cît pot tov r ia, f r s încalc legileă ăş ă ă ă ospitalit ii; dac totu i ne adres m una alteia sau facem conversa ie,ăţ ă ş ă ţ toate se petrec cu maximum de polite e — i chiar cu aparentţ ş ă cordialitate în ceea ce-o prive te; îns fereasc Domnul de asemeneaş ă ă cordialitate! E ca i cum ai umbla cu trandafiri s lbatici — floriş ă atr g toare penă ă tru ochi i aparent blînde — dar tii foarte bine c ascundş ş ă ghimpi i din cînd în cînd îi i sim i; i poate c te sup r agresivitateaş ş ţ ş ă ă ă lor i-i turte ti pîn cînd le ai distrus puterea, de i o faci oarecum înş ş ă ş detrimentul propriilor tale degete.

În ultima vreme îns n-am v zut nimic care s m supere sau s mă ă ă ă ă ă alarmeze în conduita ei fa de Arthur în primele cîteva zile mi s-a p rutţă ă c - i d osteneala s -i cî tige admira ia. Eforturile ei n-au r masă ş ă ă ş ţ ă neobservate de c tre el: adeseori l-am v zut zîmbind în sinea lui dină ă pricina manevrelor ei viclene; dar, s-o spunem spre lauda lui, s ge ile eiă ţ au c zut neputincioase al turi de el. Zîmbetele ei cele mai seduc toare,ă ă ă cele mai seme e ridic ri din sprîncene au fost întotdeauna primite cuţ ă

2424


aceea i amabilitate nep s toare i neschimbat , pîn cînd, descoperindş ă ă ş ă ă c el e într-adev r impenetrabil, ea a renun at deodat la sfor rile peă ă ţ ă ţă care le f cea i, dup toate aparen ele, a devenit la fel de indiferent ca iă ş ă ţ ă ş el. i n-am mai observat de atunci încoace vreun semn de pic din parteaŞ ă lui sau noi încerc ri de cucerire din partea ei.ă

i tocmai a a ar trebui s fie lucrurile; dar Arthur nu m lasŞ ş ă ă ă niciodat s fiu mul umit de el. Nici m car vreme de un ceas de cînd m-ă ă ţ ă ăam m ritat cu el n-am cuă noscut bucuria acelei dulci idei: „În tihn iă ş încredere î i vei g si lini tea”. Ace ti doi indivizi detestabili, Grimţ ă ş ş sby iş Hattersley au n ruit toat truda mea îndreptat împotriva dragosteiă ă ă so ului meu pentru vin. Ei îl încuraţ jeaz în fiecare zi s dep ească ă ăş ă limitele cump t rii i destul de des s se fac de rîs prin excese. O săă ş ă ă ă treac mult vreme pîn am s pot uita de cea de a doua sear după ă ă ă ă ă sosirea lor. Tocmai cînd m retr sesem împreun cu celelalte doamne,ă ă ă din sufragerie, înainte de a se închide u a în urma noastr , Arthur aş ă exclamat:

— Ei b ie i, ce-ar fi s -i tragem un chef pe cinste?ă ţ ăMilicent mi-a aruncat o privire destul de plin de reă pro de parc euş ă

a fi putut s pun stavil lucrurilor; dar expresia ei s-a schimbat cînd,ş ă ă glasul lui Hattersley, r sunînd atît de tare, s-a auzit prin perete:ă

— Sînt omul t u! Trimite s ne mai aduc vin! Ceea ce avem aici nuă ă ă ne ajunge nici pe sfert!

Abia ne a ezasem în salona c a venit la noi lordul Lowborough.ş ş ă— Ce te-a f cut s vii atît de curînd? exclam doamna lui, cu un aeră ă ă

cît se poate de acru i nemul umitş ţ— Annabella, tu tii c eu nu beau niciodat , îi replic el pe un tonş ă ă ă

grav.— M rog, dar oricum ai fi putut s stai pu in cu ei. Pare atît de stupidă ă ţ

s te ii mereu dup fusta femeilor m mir cum de e ti în stare s-o faci! ă ţ ă ă şEl îi f cu repro uri cu o expresie de am r ciune amestecat cuă ş ă ă ă

surprindere i, pr bu indu-se într-un fotoliu, î i în bu i un oftat profund,ş ă ş ş ă ş î i mu c buzele palide i r mase cu ochii int la podea.ş ş ă ş ă ţ ă

— Ai f cut bine c i-ai p r sit, lord Lowborough, i-am zis eu.ă ă ă ă N d jduiesc din tot sufletul c vei continua i de aici înainte s neă ă ă ş ă onorezi atît de devreme cu societatea dumitale. i dac Annabella arŞ ă cunoa te valoarea adev ratei în elepciuni, precum i chinurileş ă ţ ş

2525


nechibzuin ei i... i ale necump t rii, nu ar mai spune asemeneaţ ş ş ă ă absurdit i — nici m car în glum .ăţ ă ă

El ridic ochii în timp ce-i vorbeam i-i întoarse cu gravitate spreă ş mine, cu un aer pe jum tate surprins i pe jum tate absent, iar apoi i-iă ş ă ş îndrept asupra nevestii lui.ă

— Dar cel pu in, zise aceasta, tiu s apreciez valoaţ ş ă rea unei inimi calde i a unui spirit îndr zne , b rb tesc.ş ă ţ ă ă

— Bine, Annabela — zise el cu o voce profund i cavernoas —ă ş ă întrucît prezen a mea i-e degazreabil te voi scuti de ea.ţ ţ ă

— Va s zic te întorci la ei? zise ea nep s toare.ă ă ă ă— Nu! exclam el, ap sînd cu o surprinz toare asă ă ă prime asupra acestei

vorbe. Nu m voi întoarce la ei! i nu voi z bovi niciodat cu ei e clipă Ş ă ă ă mai mult decît mi se pare potrivit, nici de dragul t u i nici de dragulă ş vreunei alte fiin e care vrea s m ispiteasc ! Dar nu e nevoie s teţ ă ă ă ă nec je ti din aceast pricin ; n-am s te mai tulbur niciodat venind înă ş ă ă ă ă mod atît de inoportun ca un intrus în preajma ta.

A p r sit înc perea. Am auzit u a de la hol deschizîndu-se iă ă ă ş ş închizîndu-se i, imediat dup aceea, tr gînd la o parte perdeaua, l-amş ă ă v zut p ind în sus i-n jos prin parc, în întunericul trist al serii aceleiaă ăş ş umede i înnourate.ş

— Ai fi pedepsit pe bun dreptate, Annabella — i-am zis eu într-ună ă tîrziu — dac lordul Lowborough ar c dea din nou prad vechilor luiă ă ă n ravuri care erau gata, gata s -l distrug i pe care le-a p r sit cu pre ulă ă ăş ă ă ţ unor eforturi atît de mari. Atunci ai avea motive s te c ie ti pentru oă ă ş purtare ca aceasta.

— Cîtu i de pu in, draga mea! Nu mi-ar p sa deloc, dac lordul arş ţ ă ă g si de cuviin s se îmbete în fiecare zi: a sc pa pur i simplu maiă ţă ă ş ă ş repede de el.

— Vai, Annabella! strig Milicent. Cum po i s spui asemeneaă ţ ă r ut i? Ar fi într-adev r o pedeaps meriă ăţ ă ă tat , în ceea ce te prive te, dacă ş ă providen a i-ar asculta vorbele i te-ar face s sim i ceea ce simt i al iiţ ţ ş ă ţ ş ţ care...

F cu o pauz întrucît din sugraferie ne ajunse la urechi o izbucnireă ă brusc de vorbe r stite i de rîsete; glasul lui Hattersley se în l aă ă ş ă ţ deasupra celorlalte, i chiar i urechea mea, nedeprins cu el, îl putuş ş ă recunoa te.ş

2626


— Ceea ce sim i tu în momentul acesta, b nuiesc? zise ladyţ ă Lowborough cu un zîmbet mali ios, a intindu- i ochii asupra chipuluiţ ţ ş profund tulburat i mîhnit al veri oarei ei.ş ş

Aceasta nu r spunse nimic, dar î i întoarse fa a i- i terse o lacrim .ă ş ţ ş ş ş ă În clipa aceea u a se deschise i intr domnul Hargrave; nu era decîtş ş ă pu in îmbujorat, i ochii lui negri scînteiau cu o vivacitate neobi nuit .ţ ş ş ă

— Ah, îmi pare bine c ai venit, Walter! strig sora lui. Dar a fi dată ă ş nu tiu ce dac l-ai fi putut aduce înş ă coace i pe Ralph.ş

— E absolut cu neputin , drag Milicent, r spunse el cu o veselieţă ă ă zgomotoas . i a a am avut destul scandal ca s m pot smulge eu dintreă Ş ş ă ă ei. Ralph a încercat s m re in cu for a; Huntingdon m-a amenin at că ă ţ ă ţ ţ ă m va terge definitiv de pe lista prietenilor lui; i, cel mai r u din toate,ă ş ş ă e faptul c Grimbsy s-a str duit s m fac s m ru inez de virtuteaă ă ă ă ă ă ă ş mea, prin vorbe de un sarcasm veninos i prin aluzii despre care tia bineş ş c m vor jigni cumplit. A adar, vede i, doamnelor, c ar trebui s mă ă ş ţ ă ă ă primi i cu bra ele deschise pentru tot eroismul de care am dat dovad iţ ţ ă ş pentru suferin ele îndurate ca s am favoarea de a m bucura de ginga aţ ă ă ş voastr societate.ă

Î i încheie replica întorcîndu-se spre mine cu un zîmbet i cu oş ş plec ciune.ă

— Spune i tu, Helen, dac nu e un b iat frumos! opti Milicent iş ă ă ş ş mîndria ei de sor învinse pentru moment toate celelalte considerente.ă

— Ar fi frumos — sun r spunsul meu — dac acea str lucire aă ă ă ă ochilor, a buzelor i obrajilor i-ar veni de la natur ; dar s -l prive ti încş ă ă ş ă o dat peste cîteva ceasuriă

Gentilomul de care era vorba se a ez la mas , în preajma mea, i seş ă ă ş rug s -i dau o cea c de cafea. În timp ce i-o d deam zise:ă ă ş ă ă

— Mie mi se pare asta ca o ilustra ie foarte potrivit pentru scenaţ ă cînd paradisul este luat cu asalt. Acum m aflu în paradis; dar a trebuit să ă m lupt din greu, s -mi croiesc drum prin potop i prin foc pentru a-lă ă ş cî tiga. Ultima resurs a lui Ralph Hattersley a fost s se propş ă ă teasc cuă spatele de u i s jure c n-o s m lase s trec decît peste trupul luişăş ă ă ă ă ă (care are propor ii destul de considerabile). Din fericire îns aceea nu eraţ ă singura u , a a c am sc pat pe intrarea lateral , prin c mara maşă ş ă ă ă ă -jordomului, spre marea uimire a lui Benson care tocmai cur a vesela iăţ ş tacîmurile.

2727


Domnul Hargrave rîse, i veri oara lui f cu la fel; dar sora lui i cuş ş ă ş mine r m seser m t cute i grave.ă ă ă ă ş

— V rog s -mi ierta i u urin a cu care am vorbit, doamnă ă ţ ş ţ ă Huntingdon — murmur el pe un ton mai serios, ridicînd privirile c treă ă mine. Nu sînte i deprins cu aceste lucruri: le îng dui i s v afecteze înţ ă ă ţ ă ă mod prea sensibil mintea delicat . Dar în mijlocul acelor zurbagiiă nelegiui i m gîndeam la dumneavoastr ; i m-am str duit s -l convingţ ă ă ş ă ă pe domnul Huntingdon s se gîndeasc i el la dumneavoastr . Zadarnică ă ş ă îns . M tem c e absolut hot rît ca ast -sear s se distreze dup poftaă ă ă ă ă ă ă ă inimii; i n-are nici un rost s p stra i cafeaua în a teptarea lui sau aş ă ă ţ ş tovar ilor lui. i a a va fi mare lucru dc vor veni la noi m car la ceai.ăş Ş ş ă ă Între timp a ine foarte mult s v alung gîndul de la ei — i s mi-lş ţ ă ă ş ă alung i eu, pentru c nu pot s suf r s m gîndesc la ei — da — chiar iş ă ă ă ă ă ş la scumpul meu prieten Huntingdon, cînd in seama de puterea pe care oţ are asupra fericirii unei persoane superioar lui într-o m sură ă ă inimaginabil , i la felul cum trateaz el aceast fericire! Îl detest pur iă ş ă ă ş simplu pe acest om!

— Atunci ai face mai bine s nu mi-o spui — i-am r spuns eu —ă ă deoarece, chiar a a r u cum e, face parte integrant din fiin a mea i nu-lş ă ă ţ ş po i insulta pe el f r s m ofensezi pe mine.ţ ă ă ă ă

— V rog s m ierta i pentru c a prefera s mor decît s vă ă ă ţ ă ş ă ă ă ofensez. Dar, dac vre i, putem s nu mai vorbim despre el deocamdat .ă ţ ă ă

În cele din urm au venit: dar asta abia dup ora zece, cînd ceaiul, peă ă care i a a îl întîrziasem cu mai bine de o jum tate de or , era pe sfîr ite.ş ş ă ă ş Oricît de tare tînjisem dup sosirea lor, mi s-a strîns inima auzind zarvaă turbulent a apropierii lor; Milicent a p lit i aproape c s-a sculat de peă ă ş ă scaun cînd domnul Hattersley a dat buzna în odaie cu un potop de înjur turi vioă lente pe buze; Hargrave s-a str duit s le st vilească ă ă ă implorîndu-l s - i aduc aminte c sînt de fa doamne.ă ş ă ă ţă

— A! Da, bine faci, dezertor tic los ce e ti, c -mi aminte ti deă ş ă ş doamne — strig domnul Hattersley amenin îndu- i cumnatul cu pumnulă ţ ş lui uria — pentru c dac n-ar fi fost ele la mijloc tii bine c te-a faceş ă ă ş ă ş praf cît ai clipi din ochi i i-a arunca trupul s slujeasc drept hranş ţ ş ă ă ă p s rilor cerului i cîinilor de pe cîmp!ă ă ş

Apoi, instalînd un scaun lîng lady Lowborough se propti acolo iă ş începu s -i vorbeasc , cu un amestec de absurditate i neru inare care peă ă ş ş ea p rea s-o amuze mai degrab decît s-o ofenseze; de i se pref ceaă ă ş ă

2828


jignit de impertinen a lui i ar ta c -l ine la distan prin vorbe de duhă ţ ş ă ă ţ ţă i nea teptate replici ironice.ş ş

Între timp, domnul Grimsby se a ez lîng mine pe scaunul p r sit deş ă ă ă ă Hargrave la intrarea lor; îmi declar cu gravitate c mi-ar fi recunosc toră ă ă dac i-a da o cea c de ceai. Iar Arthur se instal lîng biata Milicentă ş ş ă ă ă vîrîndu-se în sufletul ei cu un aer confiden ial i apropiindu- i mereuţ ş ş capul de al ei pe m sur ce ea se tr gea tot mai stingherit într-o parte.ă ă ă ă Nu era chiar a a de zgoş motos ca Hattersley, dar era teribil de congestionat la fa , rîdea neîncetat i în timp ce eu ro eam v zîndu-iţă ş ş ă înf i area i auzindu-i vorbele, m bucuram c cel pu in î i alesese unăţş ş ă ă ţ ş ton atît de sc zut pentru conversa ia cu Milicent încît numai ea îl puteaă ţ auzi.

— Vai ce fraier sînt! zise cu vorbire t r g nat domnul Grimsby careă ă ă ă pîn atunci tot tr nc nise cu gravitate senten ioas lîng cotul meu.ă ă ă ţ ă ă

Dar eu fusesem mult prea absorbit s contemplu starea deplorabil aă ă ă celorlal i doi b rba i — în special a lui Arthur — ca s -l mai ascult.ţ ă ţ ă

— Ai mai auzit vreodat asemenea prostii ca alea pe care le spun ei,ă doamn Hundingdon? continu el. În ceea ce m prive te mi-e pur iă ă ă ş ş simplu ru ine de ei; nu sînt în stare s bea nici m car o juma de sticlş ă ă ă fiecare f r s li se urce la cap...ă ă ă

— V-a i turnat fri ca în farfurioar în loc s-o pune i în cea c ,ţ ş ă ţ ş ă domnule Grimsby.

— A, da, v d, pentru c e tare întuneric aicea. Hară ă grave, ia du-te iş mai taie mucurile pe la lumîn rile alea!ă

— Sînt lumîn ri de cear , n-au nevoie s li se taie mucurile, i-amă ă ă atras eu aten ia.ţ

— Lumina trupului este ochiul, a remarcat Hargrave cu un zîmbet sarcastic. „De ochiul t u prive te bine, înă ş tregul trup i se va umple deţ lumin .”ă

Grimsby îl respinse cu un gest solemn i apoi, întorcîndu-se spreş mine, continu pe acela i ton t r g nat i cu o ciudat nesiguran aă ş ă ă ă ş ă ţă rostirii, precum i cu înf iş ăţ area greoaie dinainte:ş

— Dar a a cum ziceam, doamna Huntingdon — tia n-au cap deloc:ş ăş nu sînt în stare s bea nici m car o juma de sticl f r s sufere într-ună ă ă ă ă ă fel sau altul. Pe cînd eu unul — m rog, am b ut ast -sear de trei oriă ă ă ă mai mult ca ei i dup cum vezi n-am nici pe dracu. Se prea poate caş ă lucrul sta s i se par foarte ciudat, dar cred c -l pot explica: le veziă ă ţ ă ă

2929


creierul — nu mai pomenesc nici un nume, dar în elegi la cine m referţ ă — creierul lor trage pu in la cîntar de la bun început, i vaporii b uturii îlţ ş ă face i mai u or i produce o întreag z p ceal sau ameş ş ş ă ă ă ă eal care areţ ă drept rezultat starea de ebrietate; pe cînd creierul meu fiind alc tuit dină materiale mult mai solide, va absorbi o cantitate considerabil deă asemenea vapori f r s se produc nici un rezultat sensibil...ă ă ă ă

— Cred c ai s vezi un rezultat sensibil produs asupra ceaiuluiă ă aceluia — îl întrerupse domnul Hargrave — datorit cantit ii de zah ră ăţ ă pe care ai turnat-o în el. De obicei pui o singur bucat iar acum ai dată ă drumul la vreo ase.ş

—Serios? replic filozoful afundînd linguri a în cea c i sco înd laă ţ ş ă ş ţ iveal mai multe buc i de zah r pe jum tate dizolvate — i confirmîndă ăţ ă ă ş astfel cele spuse de domnul Hargrave. Aha! Îmi dau seama. A adar,ş doamn , vezi i dumneata ce r u e s fii distrat — sau s gînde ti preaă ş ă ă ă ş mult în vreme ce te ocupi cu îndeletnicirile banale ale vie ii. Acuma,ţ dac a avea i eu mintea oamenilor de rînd i nu cea a filozofului, n-aă ş ş ş ş fi stricat aceast cea c de ceai v zîndu-m astfel silit s te deranjez s -ă ş ă ă ă ă ămi dai alta.

— Aia e zaharni a, domnule Grimsby. Acuma a i udat zah rul; darţ ţ ă nu-i nimic, am s sun s ne aduc altul — pentru c uite-l în sfîr it i peă ă ă ă ş ş lordul Lowborough; i sper c mylord va catadicsi s stea cu noi, a aş ă ă ş cum sîntem, i-mi va permite s -i ofer un ceai.ş ă

Lordul f cu o plec ciune solemn ca r spuns la apelul meu, dar nuă ă ă ă rosti nici o vorb . Între timp Hargrave se oferi s sune clopo elul pe cîndă ă ţ Grimsby î i deplînge greş eala, încercînd s dovedeasc nici mai multş ă ă nici mai pu in decît c ea se datora umbrei ceainicului i luminii slabeţ ă ş din înc pere.ă

Lordul Lowborough intrase cu vreun minut înainte, f r s fieă ă ă observat de altcineva decît de mine i r mş ă ăsese în u , scrutînd cu un aerşă sever societatea de fa . Acum f cu cî iva pa i spre Annabella care edeaţă ă ţ ş ş cu spatele la el, avîndu-l pe Hattersley al turi. Dar acesta nu se ocupa deă ea, ci de st pînul casei pe care îl insulta i-l teă ş roriza zgomotos.

— Ei, Annabella, zise so ul ei aplecîndu-se asupra scaunului undeţ edea, cu care dintre aceste „spirite înş dr zne e i b rb te ti” ai vrea să ţ ş ă ă ş ă

sem n?ă— Pe ceruri i pe dumnezei, ai s ne semeni tuturor! strig Hattersleyş ă ă

ridicîndu-se brusc i apucîndu-l cu un gest grosolan de bra . Hei,ş ţ

3030


Huntingdon! strig el. L-am prins — vino odat omule i ajut -m ! i să ă ş ă ă Ş ă m ia naiba dac -i dau drumul pîn nu-l îmb t! S -mi zice i mie cu uă ă ă ă ă ţ ţ dac nu-l fac eu s ne pl teasc pentru toate porc riile din trecut!ă ă ă ă ă

A urmat o înc ierare ru inoas ; lordul Lowborough, cu o seriozitateă ş ă desperat i palid de mînie luptîndu-se în t cere s se elibereze deă ş ă ă nebunul voinic care se str duia s -l trag afar din odaie. Am încercată ă ă ă s -l îndemn pe Arthur s intervin în ap rarea musafirului s u supus laă ă ă ă ă un asemenea afront, dar el nu era în stare s fac altceva decît s rîd .ă ă ă ă

— Huntingdon, prostule, vino odat i ajut -m , ce naiba! strigă ş ă ă ă Hattersley sl bit i el în oarecare m sur de excesele pe care le comisese.ă ş ă ă

— Î i urez mult succes, Hattersley, strig Arthur i te ajut cuţ ă ş rug ciunile mele. Mai mult decît atît n-a putea s fac nici dac ară ş ă ă depinde de asta îns i via a mea! Sînt sfîr it de oboseal Oho! rîse el, iăş ţ ş ă ş l sîndu-se pe speteaza scaunului î i pocni palmele de coapse i gemuă ş ş tare.

— Annabella, d -mi o lumînare! zise Lowborough al c rui adversar îlă ă apucase între timp de mijloc i se strş ăduia s -l smulg de lîng cadrulă ă ă u ii de care el se ag a cu energia desper rii.ş ăţ ă

— Nu vreau s iau parte la jocurile voastre grosolane! r spunseă ă doamna tr gîndu-se înapoi cu r ceal . M i mir cum de te po i gîndi laă ă ă ă ş ţ una ca asta.

În schimb eu am luat o lumînare i i-am înmînat-o. El a apropiatş flac ra de mîinile lui Hattersley pîn ce acesta urlînd ca o fiară ă ă înjungheat i le-a desf cut l sîndu-l slobod. Lowborough a disp rut,ă ş ă ă ă ducîndu-se probabil în camera lui, pentru c nimeni nu l-a mai v zută ă pîn diminea a. Înjurînd i blestemînd ca un nebun, Hattersley s-a trîntită ţ ş pe taburetul de lîng fereastr . U a fiind acum liber , Milicent a încercată ă ş ă s fug i ea de pe scena înjosirii so ului ei; dar acesta a chemat-o înapoiă ăş ţ i nu s-a l sat pîn n-a silit-o s se apropie de el.ş ă ă ă

— Ce dore ti, Ralph? murmur ea apropiindu-se de el în ciuda voin eiş ă ţ ei.

— Vreau s tiu ce-i cu tine, zise el tr gînd-o pe geă ş ă nunchii lui ca pe un copil. Spune-mi de ce plîngi, Milicent?

— Nu plîng. — Ba plîngi, insist el, îndep rtîndu-i cu asprime mîinile în care- iă ă ş

ascundea ea fa a. Cum îndr zne ti s spui o asemenea minciun ?ţ ă ş ă ă— Acum nu mai plîng, suspin ea. ă

3131


— Dar ai plîns — i chiar acum o clip . i vreau s tiu de ce. Haide,ş ă Ş ăş haide, trebuie s -mi spui! ă

— Te rog las -m în pace, Ralph! Nu uita c nu sîntem acas la noi. ă ă ă ă— N-are importan : trebuie s -mi r spunzi la întreţă ă ă bare! exclamă

c l ul ei.ăăi el se str dui s -i stoarc m rturisirea, zgîl îind-o i zdrobindu-i f rŞ ă ă ă ă ţ ş ă ă

pic de remu care bra ele firave în strînsoarea degetelor lui puternice.ş ţ— Nu-l l sa s se poarte astfel cu sora dumitale, i-am zis eu domnuluiă ă

Hargrave.— Ei haide, haide, Hattersley, nu- i dau voie s te por i astfel! i-a zisţ ă ţ

gentilomul c ruia m adresasem, apropiindu-se de aceast perecheă ă ă nepotrivit . Te rog las-o în pace pe sora mea.ă

i f cu un efort de a desface degetele tic losului, dar se trezi împinsŞ ă ă cu brutalitate în l turi i aproape trîntit pe podea de o lovitur violent înă ş ă ă piept înso it de mustrarea:ţ ă

— Asta-i drept plat pentru obr znicia ta! i înva astfel s nu maiă ă Ş ţă ă intervii alt dat în disputa dintre mine i ai mei!ă ă ş

— Dac n-ai fi beat, i-a cere satisfac ie pentru asta! zise Hargraveă ţ ş ţ cînd î i putu trage sufletul, alb la fa i r suflînd greu, pe de o parteş ţăş ă pentru c încerca s - i st pîneasc furia, i pe de alt parte suferind de peă ă ş ă ă ş ă urma efectelor imediate ale loviturii.

— Du-te dracului! îi r spunse cumnatul s u. Acum Milicent, s -miă ă ă spui de ce-ai plîns!

— Am s - i spun alt dat , cînd vom fi singuri, mură ţ ă ă mur ea.ă— Ba ai s -mi spui acum! insist el, zgîl îind-o înc o dat iă ă ţ ă ă ş

strîngînd-o atît de tare încît ea se v zu silit s - i trag r suflarea i s - iă ă ă ş ă ă ş ă ş mu te buzele ca s - i în bu e un strig t de durere.ş ă ş ă ş ă

— Am s - i spun eu, domnule Hattersley, m-am amestecat eu.ă ţ Plîngea pur i simplu de ru ine i de umilin din pricina dumitale;ş ş ş ţă pentru c n-a putut suporta s te vad purtîndu-te într-un mod atît deă ă ă ru inos.ş

— S te ia naiba, doamn ! morm i el uluit pur i simplu deă ă ă ş „impertinen a” mea. Nu de asta a plîns — nu-i a a Milicent?ţ ş

Ea t cu.ă— Haide, vorbe te, feti o!ş ţ— Nu- i pot spune acum, suspin ea.ţ ă

3232


— Dar nu v d de ce i-e mai greu s spui „da” sau „nu” decît „nu- iă ţ ă ţ pot spune”. Haide, odat !ă

— Da, opti ea l sînd capul în jos i ro ind de aceast cumplitş ă ş ş ă ă m rturisire.ă

— Atunci s te ia dracu de obr znic tur ! strig el îmbrîncind-o deă ă ă ă ă lîng el cu asemenea violen încît ea c zu într-o parte. Dar se ridică ţă ă ă înainte ca eu sau fratele ei s -i fi putut veni în ajutor i p r si înc pereaă ş ă ă ă cu toat demnitatea de care putu da dovad . B nuiesc c f r s piardă ă ă ă ă ă ă ă timpul se dusese sus.

Urm toarea int a atacurilor fu Arthur, care st tea de partea cealaltă ţ ă ă ă i f r doar i poate savurase din plin întreaga scen .ş ă ă ş ă

— Ei, Huntingdon — exclam irascibilul s u prieten — n-am s te lasă ă ă s stai acolo i s rîzi ca un tîmpit!ă ş ă

— Vai, Hattersley! strig acesta tergîndu- i lacriă ş ş mile de atîta rîs — ai s m omori pur i simplu.ă ă ş

— Da, asta a a e, dar n-am s te omor cum crezi tu: am s - i smuigş ă ă ţ inima din trup, b iete, dac m mai enervezi cu rîsul la imbecil Cum?ă ă ă ă Iar te-ai apucat?... Poftim! Asta sper c o s te lini teasc ! strig Hattersă ă ş ă ă -ley apucînd un sc unel de picioare i aruncîndu-l în capul st pînuluiă ş ă casei. Dar î i gre i inta i so ul mea r mase tol nit i scuturat de un rîsş ş ţ ş ţ ă ă ş slab, cu lacrimile iroindu-i pe fa : era un spectacol cu adev rat deploş ţă ă -rabil.

Hattersley încerc s -l blesteme i s -l înjure, dar nici asta nu sluji laă ă ş ă nimic; atunci puse mîna pe c r ile de pe masa de al turi i le arunc peă ţ ă ş ă rînd în cel ce-i stîrnise mînia. Dar Arthur nu f cu altceva decît s rîdă ă ă mai tare. În cele din urm Hattersley se repezi înnebunit la el iă ş apucîndu-l de umeri îl scutur tare de tot. Arthur rîse, i apoi scoase ni teă ş ş ipete îngrijor toare. Asta-i tot ce-am mai v zut: mi s-a p rut c amţ ă ă ă ă

asistat, în suficient m sur la degradarea so ului meu; a a c , l sîndu-iă ă ă ţ ş ă ă pe Annabella i pe ceilal i s m urmeze cînd vor pofti, m-am retras, darş ţ ă ă nu m-am culcat. Dîndu-i voie lui Rachel s se odihneasc , am început să ă ă m sor odaia cu pa i rari, chiă ş nuit de disperare fa de cele petrecute i deă ţă ş îngrijorare, ne tiind ce s-ar mai putea întîmpla de aici înainte i nici cumş ş i cînd va veni la culcare nefericitul meu so .ş ţ

În cele din urm sosi, încet i împiedicîndu-se la ură ş carea sc rilor,ă sprijinit de Grimsby i de Hattersley care nici ei nu aveau mersul preaş sigur, dar care rîdeau amîndoi i glumeau pe socoteala lui f cîndş ă

3333


suficent g l gie ca s -i aud toate slugile. El nu mai rîdea, ci p reaă ăă ă ă ă prostit i îi era r u. N-am de gînd s mai scriu nimic în aceast privin .ş ă ă ă ţă

Asemenea scene ru inoase (sau aproape la fel de ru iş ş noase) s-au mai petrecut în repetate rînduri. Nu-i vorbesc prea mult lui Arthur despre ele pentru c dac a proă ă ş ceda astfel a face mai mult r u decît bine. Dar îlş ă las s în eleag c detest din inim asemenea manifest ri. De fiecare dată ţ ă ă ă ă ă a promis c nu se vor mai repeta. M tem îns c pierde i pu inaă ă ă ă ş ţ st pînire de sine i demnitate pe care le avea odinioar : pe vremuri i-ar fiă ş ă fost ru ine s se poarte astfel — sau cel pu in în fa a altor martori decîtş ă ţ ţ tovar ii lui de chefuri i al ii de teapa lor. Prietenul s u Hargrave, cu oăş ş ţ ă cump tare i o fermitate pentru care îl invidiez, nu se face niciodat deă ş ă rîs bînd mai mult decît trebuie pentru a se „înveseli” pu in i eţ ş întotdeauna primul care p r se te masa dup lordul Lowborough.ă ă ş ă Acesta, dovedindu-se înc i mai în elept, î i p streaz obiceiul de a ie iă ş ţ ş ă ă ş din sufragerie imediat dup noi; dar de cînd Annaă bella l-a jignit atît de profund, niciodat n-a mai intrat în salona înaintea celorlal i b rba i. Î iă ş ţ ă ţ ş petrece întotdeauna r stimpul respectiv în bibliotec i eu am grij să ă ş ă ă g seasc acolo lumina aprins . Sau, în serile senine, cu lun , se plimbă ă ă ă ă prin parc. Dar cred c ea î i regret gre eala pentru c de atunci n-a maiă ş ă ş ă repetat-o niciodat i în ultima vreme s-a comportat foarte cuviincios cuă ş el tratîndu-l în mod constant cu mai mult amabilitate i conă ş sidera ieţ decît am observat vreodat la ea pîn atunci. Atribui aceast ameliorareă ă ă în manierele ei momentului în care a încetat s mai spere i s mai aspireă ş ă la admira ia lui Arthur.ţ

3434


CAPITOLUL XXXII

5 OCTOMBRIE. ESTHER HARGRAVE se face o feti can de toat frumuse ea. N-a terminat înc înv tura, darş ă ă ţ ă ăţă maic -sa o aduce adeseori în vizit dimine ile, cînd b rba ii sînt pleca iă ă ţ ă ţ ţ i uneori ea petrece cîte un ceas, dou în tov r ia surorii ei, a mea i aş ă ă ăş ş

copiilor. i cînd mergem la conacul Grove, întotdeauna fac în a a felŞ ş încît s-o v d i s vorbesc cu ea mai mult decît cu to i ceilal i întrucît sîntă ş ă ţ ţ foarte ata at de micu a mea prieten i ea de mine. Dar m întreb ce i-oş ă ţ ăş ă fi pl cînd la mine, pentru c nu mai sînt fata fericit i vioaie de alt dat .ă ă ăş ă ă Numai c ea nu are alt societate — afar doar de aceea a mamei ei reciă ă ă i ostile i a guvernantei (cea mai artificial i mai conven ionalş ş ă ş ţ ă

persoan pe care prudenta sa mam ar fi putut s-o g seasc pentru aă ă ă ă schimba înzestr rile fire ti ale elevei), i din cînd în cînd a surorii eiă ş ş supuse i lini tite. Adeseori m întreb care-i va fi soarta — i ea seş ş ă ş întreab a ijderea. Dar specula iile ei cu privire la viitor sînt pline deă ş ţ speran e — cum erau i ale mele odinioar . M cuprind fiorii cînd mţ ş ă ă ă gîndesc c s-ar putea ca i ea s se treă ş ă zeasc într-o bun zi la realitate iă ă ş s - i dea seama de de ert ciunea iluziilor sale. Mi se pare c a fi chiară ş ş ă ă ş mai afectat de dezam girea ei decît de a mea. Am impresia c eu amă ă ă fost n scut pentru o asemenea soart , dar ea e atît de vesel i deă ă ă ă ş proasp t i are inima atît de u oar i spiritul atît de slobod, atît deă ă ş ş ă ş nevinovat i de neb nuitor! O, ar fi tare crud soarta dac ar face-o sş ă ă ă ă simt ce simt eu acum i s treac prin cîte am trecut eu!ă ş ă ă

i sora ei tremur pentru ea. Ieri-diminea , una din cele maiŞ ă ţă luminoase i mai frumoase zile din octombrie, eram în gr din cuş ă ă Milicent i savuram o jum tate de or de r gaz împreun cu copila iiş ă ă ă ă ş no tri, în timp ce Annabella st tea întins pe canapeaua din salon cuş ă ă -

3535


fundat în lectura ultimului roman ap rut. Ne zbenguisem cu micu eleă ă ţ noastre odrasle, ar tîndu-ne la fel de vesele i de neastîmp rate ea i eleă ş ă ş i acum ne odihş neam în umbra fagului cu frunze ar mii ca s ne tragemă ă

r suflarea i s ne aranj m coafura deranjat de joaca noastr agitat iă ş ă ă ă ă ă ş de vîntul n zdr van — în timp ce copiii mergeau împreun , cu pa iă ă ă ş m run i pe aleea lat i însorit . Arthur sus inea pe mult mai firavaă ţ ă ş ă ţ Helen, i cu mult în elepciune îi ar ta frumuse ile cele mai de seam aleş ă ţ ă ţ ă bordurii r zorului de al turi, cu un soi de gîngureal care pentru ea era laă ă ă fel de bun ca orice alt gen de vorbire. Dup ce rîser m de aceast priveă ă ă ă -li te încînt toare, începur m s vorbim despre viitorul copiilor no tri.ş ă ă ă ş Asta ne f cu s c dem pe gînduri. Amîndou r m seser m într-un fel deă ă ă ă ă ă ă reverie t cut , în timp ce pornir m înceti or pe alee. B nuiesc c , printr-ă ă ă ş ă ăo asocia ie de idei, Milicent ajunsese s se gîndeasc la sora ei.ţ ă ă

— Helen, zise ea, o vezi destul de des pe Esther, nu-i a a?ş— Nu chiar a a de des.ş— Dar ai oricum mai multe ocazii de a o întîlni decît am eu. i tiuŞ ş

bine c ea te iube te i te prive te cu mult respect; nu exist o altă ş ş ş ă ă persoan la p rerea că ă ăreia s in mai mult decît la a ta. Zice c e ti maiă ţ ă ă ş în eleapt decît mama.ţ ă

— Asta pentru c e înd r tnic din fire i în general p rerile eiă ă ă ă ş ă coincid mai des cu ale mele decît cu ale mamei voastre. Dar ce-i cu asta, Milicent?

— P i, întrucît ai atîta influen asupra ei, a ine foarte mult s-oă ţă ş ţ convingi în mod serios ca niciodat , sub un motiv i sub îndrumareaă ş nim nui, s nu se m rite de dragul banilor sau al rangului sau al pozi ieiă ă ă ţ sociale sau al vreunui alt lucru în afar de afec iune adev rat i de stimă ţ ă ăş ă bine întemeiat .ă

— Cred c de data asta nu e cîtu i de pu in nevoie s-o conving,ă ş ţ întrucît am mai discutat de cîteva ori acest subiect i te asigur c ideile eiş ă despre dragoste i c s torie sînt atît de romantice încît pot satisfaceş ă ă speran ele oricui.ţ

— Concep iile romantice nu sînt suficiente: a vrea s aib ni teţ ş ă ă ş concep ii solide.ţ

— Ai perfect dreptate; dup p rerea mea, îns , ceea ce lumeaă ă ă ă stigmatizeaz drept romantism este adeseori mult mai aproape de adev ră ă decît se presupune îndeob te. Pentru c , dac ideile generoase aleş ă ă

3636


tinere ii sînt prea adesea întunecate de lucrurile sordide pe care le vedemţ ulterior în via , asta nu dovede te în suficient m sur c ele ar fi false.ţă ş ă ă ă ă

— Bine, dar dac i se pare c ideile ei sînt a a cum ar trebui s fie,ă ţ ă ş ă atunci de ce nu le înt re ti? Ar trebui s le dai mai mult temei. Pentru că ş ă ă i eu am avut pe vremuri concep ii romantice i... Nu vreau s spun c -ş ţ ş ă ă

mi regret soarta, întrucît sînt sigur c nu a a stau lucruă ă ş rile... îns ... ă— Te în eleg, i-am r spuns. E ti mul umit în ceea ce te prive te,ţ ă ş ţ ă ş

numai c n-ai vrea ca sora ta s sufere de pe urma acelora i lucruri prină ă ş care ai trecut tu.

— Nu — sau de pe urma altora mai rele. S-ar putea s aib de suferită ă mai cumplit decît mine — pentru c de fapt eu sînt mul umit , Helen,ă ţ ă de i s-ar putea ca tu s n-o crezi. Jur c - i spun adev rul adev rat cîndş ă ă ţ ă ă afirm c nu l-a schimba pe so ul meu cu nici un alt b rbat de pe lume,ă ş ţ ă chiar dac a putea-o face tot atît de u or cum rup aceast frunzuli .ă ş ş ă ţă

— M rog, te cred. Acum c -l ai n-ai vrea s -l schimbi cu altul; dar,ă ă ă pe de alt parte, cu drag inim ai schimba unele dintre însu irile lui cuă ă ă ş cele ale unor b rba i mai buni.ă ţ

— Da; exact acum cu drag inim a schimba unele din propriileă ă ş mele însu iri cu cele ale unor femei mai de treab . Pentru c nici el, niciş ă ă eu nu sîntem perfec i i în mod la fel de serios doresc îndreptarea lui caţ ş i a mea. i se va îndrepta cu siguran — tu nu crezi, Helen? Doar nuş Ş ţă

are decît dou zeci i ase de ani.ă ş ş— S-ar putea s se îndrepte, i-am r spuns. ă ă— Ba o s se îndrepte... Cu siguran c se va îndrepta! a repetat ea.ă ţă ă

— Milicent draga, te rog sa m ier i c am încuviin at atît de slab.ă ţ ă ţ Nici în ruptul capului n-a vrea s te descurajez în speran ele tale, dar aleş ă ţ mele au fost dezam gite atît de des încît am ajuns s fiu rece i îndoit înă ă ş ă a tept rile mele, ca i cei mai blaza i dintre octogeş ă ş ţ nari.

— i totu i i tu mai speri — chiar i pentru domŞ ş ş ş nul Huntingdon, nu? — Recunosc c da — „chiar” i pentru el; c ci s-ar p rea c omul cîtă ş ă ă ă

tr ie te tot sper . i, Milicent, el e într-adev r cu mult mai r u decîtă ş ă Ş ă ă domnul Hattersley?

— Mde, ca s - i spun p rerea mea sincer , cred c nici nu suferă ţ ă ă ă ă compara ie unul cu altul. Dar nu trebuie s te sim i jignit , Helen, pentruţ ă ţ ă c tii c eu spun întotăş ă deauna exact ce gîndesc i tu po i s faci la fel; n-ş ţ ăare s -mi pese. ă

3737


— Nu sînt jignit draga mea; i p rerea mea este c dac s-ar face oă ş ă ă ă compara ie între ei doi, deosebirea, în cea mai mare parte, este cuţ siguran în favoarea lui Hattersley.ţă

Inima lui Milicent trebuie s -i fi spus cît de mult m-a costat pe mineă s recunosc acest lucru. De aceea, dintr-un impuls copil resc i-aă ă ş exprimat sentimentele de înduio are s rutîndu-m brusc pe obraz, f rş ă ă ă ă un cuvînt de r spuns, iar apoi, r sucindu-se pe c lcîie, î i lu în bra eă ă ă ş ă ţ feti a i- i ascunse fa a în rochi a ei. Ce ciudat e c noi plîngem atît deţ ş ş ţ ţ ă des, fiecare pentru necazurile celeilalte! Inima ei trebuie s fi fost plină ă de propria sa mîhnire, dar s-a rev rsat pur i simplu la gîndul mîhniriiă ş mele. Iar eu, la rîndul meu, am v rsat lacrimi la vederea emo iilor ei de iă ţ ş de multe s pt mîni nu mai plînsesem de mila mea. ă ă

...S-a întîmplat într-o zi ploioas din s pt mîn trecut . Mai toată ă ă ă ă ă societatea î i omora vremea în sala de biliard, dar Milicent i cu mine neş ş aflam în bibliotec cu micu ul Arthur i dr g la a Helen i, mai cuă ţ ş ă ă ş ş c r ile, mai cu copila ii, mai cu conversa ia, ne a teptam s petrecem oă ţ ş ţ ş ă diminea foarte pl cut . Dar nu st tusem mai mult de dou ceasuriţă ă ă ă ă izolate astfel, cînd a intrat domnul Hattersley, atras, b nuiesc, de glasulă feti ei lui, pe care-o auzise în timp ce traversa holul. O iube te laţ ş nebunie, ca i ea pe el.ş

Aducea cu el mirosul grajdului unde se desf tase în tov r iaă ă ăş semenilor lui — caii — dup micul dejun. Dar pentru micu a mea tiză ţ ă asta nu conta: de îndat ce silueta masiv a tat lui ei se ivi în u , eaă ă ă şă scoase un iţ p t ascu it de încîntare i plecînd de lîng mama ei alergă ţ ş ă ă gîngurind spre el — p strîndu- i echilibrul cu bra ele întinse mult înă ş ţ l turi — i îmbr i îndu-i geă ş ăţş nunchiul î i d du capul pe spate i- i ridicş ă ş ş ă spre el fa a, rîzînd cu gura pîn la urechi. Hattersley privi gînditorţ ă tr s turile acelea delicate i frumoase, radiind de veselie nevinovat ,ă ă ş ă ochii aceia limpezi, alba tri i str lucitori i p rul acela moale, cînepiu,ş ş ă ş ă care i se rev rsa pe gîtul i umerii albi ca filde ul. Oare el nu se gîndeaă ş ş cît de nevrednic e de st pînirea unei asemenea comori? M tem că ă ă niciodat nu i-a trecut prin cap o asemenea idee. O lu în bra e i urmară ă ţ ş ă cîteva minute de joac foarte agitat în cursul c rora e greu de spus careă ă ă dintre ei, tat l sau fiica, rîdea i ipa mai tare. În cele din urm îns disă ş ţ ă ă -trac ia încet brusc, a a cum era i de a teptat. Micu a se lovise i începuţ ă ş ş ş ţ ş s plîng ; drept care, nesim itorul ei tovar de joac o arunc în poaleleă ă ţ ăş ă ă maic -si, poruncindu-i acesteia s „aranjeze lucrurile cum tie”. La felă ă ş

3838


de fericit s se întorc la aceast blînd consolare dup cum fusese i s-ă ă ă ă ă ă şo p r seasc , copila se cuib ri în bra ele ei i ipetele i se potolir într-oă ă ă ă ţ ş ţ ă clip : l sîndu- i c p orul obosit pe sînul mamei adormi curînd.ă ă ş ă ş

Între timp, domnul Hattersley se apropie de foc i interpunîndu- iş ş trupul masiv între noi i c ldur , r mase acolo cu mîinile în olduri, cuş ă ă ă ş pieptul în afar privind în jur ca i cum casa cu tot ce era în ea, cu toateă ş acareturile îi apar inea în mod incontestabil.ţ

— A dracului de urît mai e i vremea asta! începu el. M tem că ş ă ă ast zi nici vorb nu poate fi de vîn toare. Iar apoi, ridicînd deodată ă ă ă glasul ne regal cu cîteva m suri dintr-un cîntec de uchiat iă ă ş ş întrerupîndu-l deodat termin melodia fluierînd-o, iar apoi relu vorba:ă ă ă Phii, doamn Huntingdon, dar ce herghelie grozav are so ul dumitale.ă ă ţ Nu e prea mare, dar e foarte bun ... Azi diă minea m-am uitat pu in laţă ţ cai. i pe cuvîntul meu c de mult n-am mai v zut animale mai frumoaseŞ ă ă ca Black Bess, Grey, Tom i cîrlanul Nimrod! ş

Urm o analiz am nun it a diferitelor lor calit i, apoi î i schiă ă ă ţ ă ăţ ş ţă inten iile grozave pe care le avea el în privin a jocheilor, cînd b trînulţ ţ ă s u tat va g si de cuă ă ă viin s p r seasc aceast lume.ţă ă ă ă ă ă

— Nu pentru c a dori s dea în primire socotelile, ad ug el. Laă ş ă ă ă urma urmei b trînul troian n-are decît din partea mea, s in socotelileă ă ţ ă cît îi va face pl cere. ă

— A a sper i eu, domnule Hattersley.ş ş— A, da! E doar felul meu de a vorbi. Evenimentul trebuie s seă

întîmple cîndva, a a c eu caut s -i v d latura pozitiv — sta e i planulş ă ă ă ă ă ş potrivit — nu-i a a doamn Huntingdon? Dar, apropo, ce face i voi douş ă ţ ă aici? Unde-i lady Lowborough?

— În sala de biliard.— Vai, ce fiin splendid ! continu el a intindu- i privirile asupraţă ă ă ţ ş

nevesti-si care se schimb la fa i ar ta din ce în ce mai descump nită ţăş ă ă ă pe m sur ce voră ă bea el. Ce siluet nobil are! i ce ochi negri, magniă ă Ş fici:

i un temperament deosebit, specific ei! i o limb ascu it , tot a a deŞ Ş ă ţ ă ş specific , atunci cînd îi face pl cere s-o foloseasc !... O ador pur iă ă ă ş simplu! Dar nu- i f griji, Milicent: n-a lua-o de nevast nici dac arţ ă ş ă ă avea un regat întreg drept zestre! Sînt mult mai satisf cut de nevasta peă care o am. Ei, haide, haide! Ce te-ai posomorît a a? Nu m crezi?ş ă

3939


— Ba da, te cred, murmur ea pe un ton de resemă nare pe jum tateă trist , pe jum tate moroc noas , i se întoarse s mîngîie p rul feti eiă ă ă ă ş ă ă ţ care dormea al turi pe canapea.ă

— P i bine, atunci ce te superi a a? Vino încoace Milly i spune-miă ş ş de ce nu te po i mul umi cu asigur rile pe care i le dau? ţ ţ ă ţ

Ea se apropie i trecîndu- i mînu a pe sub bra ul lui îl privi drept înş ş ţ ţ fa i-i spuse cu blînde e:ţăş ţ

— Ce se poate în elege din toate astea, Ralph? C de i o admiri atîtţ ă ş de mult pe Annabella, pentru calit i pe care eu nu le am, m preferiăţ ă totu i, ca nevast , pe mine i nu pe ea; ceea ce dovede te pur i simpluş ă ş ş ş c nu i se pare necesar s - i iube ti nevasta. E ti mul umit dac ea î iă ţ ă ţ ş ş ţ ă ţ poate duce gospod ria i îngriji copilul. Dar nu sînt sup rat . Îmi pareă ş ă ă doar r u (ad ug ea cu glas slab i tremur tor, retr gîndu- i mîna de subă ă ă ş ă ă ş bra ul lui i coborîndu- i ochii în podea) dar, dac nu m iube ti, nu mţ ş ş ă ă ş ă iube ti i gata. ş ş

— Foarte adev rat; dar cine i-a spus c nu te iuă ţ ă besc? Am zis eu c-o iubesc pe Annabella?

— Ai zis c-o adori.— Adev rat, dar adora ia nu înseamn dragoste. O ador peă ţ ă

Annabella, dar n-o iubesc; i te iubesc pe tine, Milicent, dar nu te ador. şCa dovad a afec iunii lui apuc un smoc din zulufii ei castanii i-lă ţ ă ş

r suci, pare-se f r mil .ă ă ă ă— Serios, Ralph? murmur ea cu un zîmbet firav str lucindu-i printreă ă

lacrimi.— Fire te, r spunse el. Numai c uneori m cam neş ă ă ă c je ti.ă ş— Eu te nec jesc! strig ea surprins i pe bun dreptate. ă ă ăş ă— Da, tu — dar numai prin bun tatea ta excesiv : cînd un b iat aă ă ă

mîncat toat ziua stafide i praline tînje te i dup o pic tur de suc acruă ş ş ş ă ă ă de portocale, m car a a, ca o schimbare. Tu, Milly, n-ai observată ş niciodat nisipul de pe malul m rii? Ce frumos i neted pare i cît deă ă ş ş moale i pl cut îl sim i sub t lpi? Dar dac umbli juş ă ţ ă ă m tate de or peă ă covorul acesta moale i pl cut — care cedeaz la fiecare pas i se las totş ă ă ş ă mai tare cu cît ape i mai puternic — ai s consta i cu timpul c e o treabş ă ţ ă ă destul de obositoare i plictisitoare i-ai s te bucuri cînd ajungi la oş ş ă bucat de stînc solid i tare care nu se clinte te cîtu i de pu in,ă ă ă ş ş ş ţ indiferent dac stai în picioare, mergi sau trop i pe ea. i chiar de-ar fi laă ă Ş

4040


fel de tare ca piatra de moar , o s vezi c la urma urmei mergi mai u oră ă ă ş pe ea.

— tiu ce vrei s spui, Ralph, zise ea jucîndu-se nervoas cu lan ul deŞ ă ă ţ la ceas i desenînd linii pe covora cu vîrful piciorului. tiu ce vrei sş ş Ş ă spui, dar am crezut c - i place s - i cedez întotdeauna; acum nu mai potă ţ ă ţ schimba lucrurile.

— Îmi place, replic el apropiind-o de dînsul cu o nou smucitur . Nuă ă ă trebuie s bagi în seam vorb ria mea, Milly. Un b rbat trebuie s aibă ă ă ă ă ă ceva pentru care s bomb ne; i dac nu se poate plînge c nevast -sa îlă ă ş ă ă ă chinuie de moarte cu r utatea i cu nervii ei, atunci treă ş buie s se plîngă ă c -l obose te cu bun tatea i blînde ea.ă ş ă ş ţ

— Dar nu v d de ce-ar trebui s te plîngi decît doar dac e ti plictisită ă ă ş i nemul umit.ş ţ

— Ca s -mi scuz propriile mele defecte, fire te. Crezi c am s portă ş ă ă pe proprii mei umeri întreaga povar a p catelor mele atîta vreme cîtă ă exist o alt persoan gata s m ajute i care n-are de purtat povara unoră ă ă ă ă ş p cate ale ei?ă

— Nu exist o asemenea persoan pe tot cuprinsul p mîntului, zise eaă ă ă cu gravitate. Apoi, luîndu-i mîna de pe capul ei, i-o s rut cu un aer deă ă sincer devotament i se îndrept spre u .ş ă şă

— Dar asta ce mai e? întreb el. Unde te duci?ă— M duc s -mi aranjez p rul, c mi l-ai despletit de tot, r spunse eaă ă ă ă ă

zîmbind de sub buclele r v ite.ă ăş— Atunci, pleac !... Admirabil femeiu c , observ dup plecarea ei,ă ă ş ă ă ă

dar pu in cam prea moale; aproape i se tope te în palm . Uneori sîntţ ţ ş ă convins c m port r u cu ea, cînd m întrec cu b utura — dar n-amă ă ă ă ă încotro, pentru c ea nu se plînge niciodat , nici în momentul respectiv,ă ă nici dup aceea. B nuiesc c nu-i pas . ă ă ă ă

— În privin a asta te pot l muri eu, domnule Hattersley. De p sat îiţ ă ă pas ; i sînt i alte lucruri de care-i pas chiar i mai mult i care oă ş ş ă ş ş sup r foarte tare, îns de care s-ar putea s n-o auzi niciodat plîngîndu-ă ă ă ă ăse.

— Dar de unde tii? i se plînge dumitale? m înş Ţ ă treb el pe un tonă imperios i cu o scînteie de furie gata s aprind o adev rat vîlv taieş ă ă ă ă ă dac i-a fi r spuns „da”ă ş ă

— Nu, sun r spunsul meu. Dar o cunosc de mai mult vreme decîtă ă ă dumneata i am studiat-o mult mai îndeaproape... Tocmai de aceea î iş ţ

4141


pot spune, domnule Hattersley c Milicent te iube te mai mult decîtă ş meri i i c st întru totul în puterea dumitale s-o faci foarte fericit .ţ ş ă ă ă Numai c în loc de asta dumneata e ti geniul ei r u i îndr znesc chiar să ş ă ş ă ă spun c nu trece nici m car o zi în care s nu-i provoci vreun junghi înă ă ă inim de care ai putea u or s-o cru i dac ai vrea.ă ş ţ ă

— Ei bine... nu e vina mea, zise el ridicînd nep să ător ochii în tavan iş vîrîndu- i mîinile în buzunare. Dac purt rile mele nu-i sînt pe plac arş ă ă trebui s mi-o spun .ă ă

— Dar nu este exact nevasta pe care i-ai dorit-o? Nu i-ai spusţ domnului Huntingdon c trebuie s ai o nevast care s se supun laă ă ă ă ă toate, f r un murmur, i s nu te in niciodat de r u, indiferent ce-aiă ă ş ă ţ ă ă ă face?

— Adev rat, dar n-ar trebui s c p t m întotdeauna ceea ce dorim:ă ă ă ăă asta ne stric tocmai latura noastr cea mai frumoas , nu-i a a? Cum potă ă ă ş s nu fac pe nebunul cînd v d c pentru ea e totdeauna dac m port caă ă ă ă ă un cre tin sau ca un tic los, a a cum m-a l sat Dumneş ă ş ă zeu? i cum pot sŞ ă n-o nec jesc cînd ea îns i m stîrne te s-o fac ar tîndu-se blînd ca ună ăş ă ş ă ă mielu el — culcîndu-se ca un c elandru la picioarele mele i nesco îndş ăţ ş ţ m car un scîncet ca s arate c am dep it m sura?ă ă ă ăş ă

— Dac e ti tiran din fire, atunci recunosc c ispita e foarte puternic ;ă ş ă ă dar pentru nici o fire generoas nu e o încîntare s -i asupreasc pe ceiă ă ă slabi, ci mai degrab s -i îngrijeasc i s -i ocroteasc . ă ă ăş ă ă

— Dar eu n-o asupresc; numai c e îngrozitor de plică ticos s -i totă îngrije ti i s -i ocrote ti pe al ii. i pe urm , de unde a putea s tiu cş ş ă ş ţ Ş ă ş ăş ă o asupresc, cînd ea „se tope te de tot i nu protesteaz nici m car printr-ş ş ă ăun semn?” Uneori mi se pare c e complet nesim itoare i atunci eu îiă ţ ş dau drumul înainte pîn cînd începe s plîng — i cu asta sîntă ă ă ş satisf cut.ă

— Va s zic totu i e adev rat c te încînt s-o asuă ă ş ă ă ă pre ti?ş— Ba nu e adev rat, i-am spus! Numai cînd sînt în toane proaste —ă ţ

sau dimpotriv , deosebit de bune, i vreau s nec jesc pe cineva doară ş ă ă pentru pl cerea de a aduce alinare; sau cînd pare complet lipsit de vlagă ă ă i are nevoie s fie scuturat pu in. Uneori m enerveaz plîngînd a a, deş ă ă ţ ă ă ş

poman , i nu vrea s -mi spun de ce-o face; atunci, recunosc, m scoateă ş ă ă ă cu totul din fire — în special cînd am b ut un p h rel mai mult.ă ă ă

— Ceea ce, f r doar i poate, se întîmpl întotdeauna în asemeneaă ă ş ă ocazii. Dar pe viitor, domnule Hattersley, cînd o vezi c pare f r vlagă ă ă ă

4242


sau c plînge „de poman ” (cum zici dumneata), te rog s pui toateă ă ă aceste lucruri pe seama dumitale; s fii sigur c ceea ce-o sup r esteă ă ă ă vreo gre eal pe care ai s vîr it-o sau purtarea dumitale în generalş ă ă ş nepotrivit . ă

— Refuz s cred. Dac ar fi a a, mi-ar spune-o chiar ea. Dar nu-miă ă ş place felul ei de a face bot i a se fr mînta în t cere, f r s zic nimic —ş ă ă ă ă ă ă nu e cinstit. Dac proceă deaz a a cum se mai poate a tepta ca eu s -miă ş ş ă îndrept purt rile?ă

— Poate c - i acord credit în mod exagerat, socotind c ai mai multă ţ ă ă bun sim decît în realitate, i se în eal cu speran a c într-o bun zi î iţ ş ş ă ţ ă ă ţ vei vedea propriile gre eli i i le vei corija dac te las s mediteziş ş ţ ă ă ă singur asupra lor.

— Te rog, doamn Huntingdon, f r ironiile dumitale obi nuite. Amă ă ă ş destul bun sim ca s -mi dau seama c nu fac întotdeauna numai lucruriţ ă ă corecte — dar uneori mi se pare c nu conteaz chiar a a de mult, atîtaă ă ş vreme cît nu d unez nim nui decît mie însumi...ă ă

— Ba conteaz , i chiar foarte mult — l-am întrerupt eu — atît pentruă ş dumneata (lucru pe care-l vei constata în curînd pe propria dumitale piele) cît i penş tru to i cei lega i de dumneata — în special pentruţ ţ nevasta dumitale. Dar, de fapt, e absurd s spui c nu d unezi nim nuiă ă ă ă decît propriei dumitale fiin e; e imposibil s - i faci un r u — în specialţ ă ţ ă prin ac iuni de soiul acelora la care ne referim — f r s faci r u la sute,ţ ă ă ă ă dac nu la mii de al i oameni, într-o m sur mai mare sau mai mic , fieă ţ ă ă ă prin r ul pe care-l s vîr e ti, fie prin binele pe care-l la i nest vilit.ă ă ş ş ş ă

— A a cum spuneam — a continuat el — sau a a cum a fi spus dacş ş ş ă nu mi-ai fi t iat dumneata vorba — une ori mi se pare c ar fi fost maiă ă bine pentru mine s fiu legat de o fiin care s -mi arate întotdeauna cîndă ţă ă gre esc, s -mi ofere un motiv de a s vîr i numai binele i de a evita r ul,ş ă ă ş ş ă l udîndu-m cînd aprob faptele bune i apostrofîndu-m cînd leă ă ă ş ă dezaprob pe cele rele.ă

— Dac nu ai un îndemn mai bun decît aprobarea semenilor dumitale,ă atunci nu i-a servi la mare lucruţ ş

— Poate, dar dac a avea o soa care s nu fie atît de blînd i deă ş ţă ă ă ş supus i care s aib curajul de a m ine din cînd în cînd în ah, s -miă ş ă ă ă ţ ş ă spun întotdeauna, în mod cinstit, ce gînde te — cum ai fi dumneata, deă ş exemplu... Dac m-a purta cu dumneata cum m port cu ea, cînd sînt laă ş ă

4343


Londra, nu m îndoiesc cîtu i de pu in c uneori m-ai face s m simt caă ş ţ ă ă ă în iad.

— M confunzi; nu sînt o ca .ă ţă— P i, asta-i cu atît mai bine, fiindc eu nu suport contrazicerea — înă ă

general — i in la fel de mult la propria mea voin ca i la a altora;ş ţ ţă ş numai c mi se pare c nici unui om nu-i face bine excesul în această ă ă privin .ţă

— M rog, eu nu te-a contrazice niciodat f r moă ş ă ă ă tiv, dar cu siguran c i-a spune întotdeauna ce pţă ă ţ ş ărere am despre purtarea dumitale; i dac m-ai supune vreunui fel oarecare de asuprire, fieş ă sufleteasc , fie truă peasc , e sigur c n-ai avea nici un motiv s b nuie tiă ă ă ă ş „c nu-mi pas ”.ă ă

— tiu asta, doamn ; i cred c dac so ioara mea ar urma acela iŞ ă ş ă ă ţ ş drum, ar fi mai bine pentru noi amîndoi.

— Bine, am s -i spun.ă— Nu, nu, las-o în pace; ar fi prea multe de spus i de-o parte i deş ş

alta — i, dac stau s m gîndesc, Huntingdon regret adeseori c nuş ă ă ă ă ă semeni mai mult cu ea. Dup cum vezi, la urma urmei, nu izbute ti niciă ş dumneata s -l aduci pe calea cea bun : e de zece ori mai tic los decîtă ă ă mine. Fire te c se teme de dumneata — adic întotdeauna adoptş ă ă ă comportarea cea mai bun de care e în stare în prezen a dumitale... dar...ă ţ

— Atunci m întreb cum e comportarea lui cea mai proast ? — nu m-ă ăam putut ab ine s nu întreb. ţ ă

— P i, ca s - i spun adev rat, e foarte, foarte proast — nu-i a a,ă ă ţ ă ă ş Hargrave? zise el adresîndu-se gentlemanului care intrase în înc pereă f r s -l observ, întrucît acum st team lîng c min, cu spatele la u .ă ă ă ă ă ă şă Oare nu-i adev rat c Huntingdon — continu el — e unul din cei maiă ă ă mari destr b la i care a fost osîndit vreodat ? ă ă ţ ă

— Doamna lui nu va accepta niciodat ca cineva s -l critice i să ă ş ă r mîn totu i nepedepsit — replic domnul Hargrave apropiindu-se. Dară ă ş ă trebuie s spun c -i mulă ă umesc lui Dumnezeu c nu sînt aidoma lui.ţ ă

— Poate c i-ar edea mai bine — l-am contrazis eu — dac te-aiă ţ ş ă vedea a a cum e ti i ai zice: „Doamne, îndur -te de mine, p c tosul”.ş ş ş ă ă ă

— Sînte i prea sever , replic el înclinîndu-se u or i îndreptîndu- iţ ă ă ş ş ş apoi spinarea eu un aer mîndru de i jignit.ş

4444


Hattersley rîse i-l b tu pe um r. Ferindu-se de mîna acestuia cu unş ă ă gest de demnitate ofensat , domnul Hară grave se îndrept spre cel laltă ă cap t al covorului.ă

— Nu e o adev rat ru ine, doamn Huntingdon? strig cumnatul lui.ă ă ş ă ă L-am lovit pe Walter Hargrave cînd eram beat, în a doua sear de laă venirea noastr , i de atunci îmi întoarce mereu spatele. i asta cu toateă ş Ş c i-am cerut iertare chiar a doua zi diminea !ă ţă

— Felul în care i-ai cerut scuze — îi replic Harţ ă grave — i faptul c -ş ăi aminte ti limpede de toat înţ ş ă tîmplarea, arat c nu erai chiar atît deă ă

beat încît s nu- i dai seama pe deplin de ceea ce faci i s nu fii r spună ţ ş ă ă -z tor de purtarea ta.ă

— Ai vrut s intervii între mine i so ia mea — moră ş ţ m i Hattersley —ă i oare sta nu e un motiv suficient pentru a scoate din s rite pe oriceş ă ă

b rbat?ă— Va s zic tot î i mai g se ti justific ri? zise adversarul luiă ă ţ ă ş ă

fulgerîndu-l cu priviri r zbun toare. ă ă— Nu, î i spun doar c n-a fi f cut-o dac nu m-a fi aflat subţ ă ş ă ă ş

influen a unei tulbur ri exterioare; dac ii neap rat s -mi p strezi picţ ă ă ţ ă ă ă ă pentru asta dup toate lucrurile frumoase pe care le-am spus — n-ai decîtă s-o faci i s te ia dracu!ş ă

— Eu cel pu in m-a ab ine de la un asemenea limbaj în prezen a uneiţ ş ţ ţ lady, zise domnul Hargrave ascunzîndu- i mînia sub masca dezgustului.ş

— Dar ce-am zis? replic Hattersley. Nimic altceva decît adev rul. Oă ă s -l ia dracul — nu-i a a, doamn Huntingdon? Sigur c-o s fieă ş ă ă blestemat dac nu iart gre elile cumnatului s u, nu?ă ă ş ă

— Ar trebui s -l ier i, domnule Hargrave, din moă ţ ment ce te roag , i-ăam zis eu.

— A a zice i dumneavoastr ? Bine atunci îl iert!ş ţ ăi arborînd un zîmbet aproape franc, f cu un pas înainte i întinseŞ ă ş

mîna. Ruda lui i-o strînse imediat i împ carea p ru s fie cordial i deş ă ă ă ă ş o parte i de ceaş lalt .ă

— Jum tate din gravitatea afrontului — continu Hagrave întorcîndu-ă ăse spre mine — s-a datorat faptului c mi-a fost adus în prezen aă ţ dumneavoastr ; i întrucît dumneavoastr îmi porunci i s -l iert, a a voiă ş ă ţ ă ş face i voi i uita de el.ş ş

— B nuiesc c cea mai bun r splat pe care i-o pot acorda va fi să ă ă ă ă ţ ă plec de aici, morm i Hattersley rînjind cu gura pîn la urechi.ă ă

4545


Prietenul lui zîmbi, iar Hattersley p r si înc perea. Asta m puse înă ă ă ă gard . Domnul Hargrave se întoarse spre mine cu un aer grav i începuă ş s -mi vorbeasc foarte serios:ă ă

— Scump doamn Huntingdon, vai, cît de mult am tînjit dup clipaă ă ă asta i totu i cît de mult m-am temut de ea! V rog s nu v alarma i!ş ş ă ă ă ţ (ad ug el fiindc m împurpurasem, de furie, la fa ), nu am de gînd să ă ă ă ţă ă v ofensez prin cine tie ce rug min i sau plîngeri inutile. N-am să ş ă ţ ă îndr znesc s v tulbur pomenind de propriile mele sentimente sau deă ă ă perfec iunile dumneavoastr , dar am un lucru s v dezv lui, pe care arţ ă ă ă ă trebui s -l ti i i care totu i îmi vine extrem de greu s ... ă ş ţ ş ş ă

— Atunci nu te mai deranja s mi-l dest inui!ă ă— Dar e foarte important... — Dac e într-adev r astfel, îl voi afla destul de curînd, mai ales dacă ă ă

e vorba de ve ti proaste, a a cum pari s le soco i dumneata. Înş ş ă ţ momentul de fa vreau s -i duc pe copii în camera lor. ţă ă

— Dar nu pute i suna ca s -i trimite i prin serviţ ă ţ toare?— Nu; am nevoie de pu in mi care, a a c vreau s urc pîn la etaj.ţ ă ş ş ă ă ă

Vino, Arthur.— Dar v ve i întoarce, nu?ă ţ— Deocamdat nu; s nu m a tep i.ă ă ă ş ţ— Atunci cînd v pot revedea?ă— La mas , i-am zis eu plecînd cu micu a Helen de o mîn iă ţ ă ş

conducîndu-l pe Arthur cu cealalt .ăDomnul Hargrave s-a întors cu spatele morm ind o critic sau oă ă

plîngere enervat , din care nu am deslu it decît cuvîntul „împietrit ”.ă ş ă— Ce absurdit i mai sînt i astea, domnule Harăţ ş grave? l-am întrebat

eu oprindu-m în u . Ce vrei s spui?ă şă ă— A, nimic... N-a fi vrut s auzi i vorbele mele. Dar realitatea este,ş ă ţ

doamn Huntingdon, c am de f cut o dest inuire — la fel de penibilă ă ă ă ă pentru buzele mele, ca i pentru urechile dumneavoastr — i vreau s -ş ă ş ămi acorda i cîteva minute, între patru ochi, în orice moment i în oriceţ ş loc ve i dori. Nu cer acest lucru dintr-un motiv egoist i nu pentru vreoţ ş pricin care ar putea s îngrijoă ă reze puritatea dumneavoastr deosebit ,ă ă a a c nu e neş ă voie s m ucide i pur i simplu cu atitudinea asta de disă ă ţ ş -pre glacial i nemilos. Cunosc prea bine sentimentele cu care sînt privi iţ ş ţ îndeob te aduc torii de ve ti proaste ca s nu...ş ă ş ă

4646


— i în ce constau aceste minunate informa ii? l-am întrebat eu,Ş ţ întrerupîndu-l enervat . Dac e un lucru cu adev rat important, roste te-ă ă ă şl, te rog, în dou cuvinte pîn nu plec.ă ă

— În dou cuvinte nu pot. Trimite i, v rog, sus copiii i r mîne i cuă ţ ă ş ă ţ mine.

— Nu; p streaz - i pentru dumneata ve tile proaste. Îmi dau seama că ă ţ ş ă e un lucru pe care nu doresc s -l aud i cu care m vei sup ra dac mi-lă ş ă ă ă vei spune.

— M tem c a i ghicit prea bine adev rul i totu i deoarece îlă ă ţ ă ş ş cunosc, socot c e de datoria mea s vi-l dezv lui.ă ă ă

— A, cru -ne pe amîndoi de aceast nepl cere i eu te voi absolvi deţă ă ă ş ceea ce soco i a fi datoria dumitale. Dumneata mi-ai propus s -mi spui,ţ ă dar eu am refuzat s te ascult. A adar, nimeni nu te va g si pe dumneataă ş ă vinovat dac eu nu voi afla acele lucruri.ă

— Bine, a a s fie — nu ve i auzi nimic de la mine. Dar dac lovituraş ă ţ ă se va abate brusc asupra dumneavoastr , nu uita i c am dorit s-oă ţ ă atenuez!

L-am p r sit. Eram hot rît s nu m las alarmat de vorbele lui.ă ă ă ă ă ă ă Dintre to i oamenii de pe lume de ce ar fi avut tocmai el s -mi dest inuieţ ă ă ceva important pentru mine? F r doar i poate, trebuie s fi fost vreoă ă ş ă exagerare în privin a nefericitului meu so i el voia s-o speţ ţ ş culeze la maximum pentru a- i sluji propriile lui eluri vinovate.ş ţ

6 octombrie. De atunci încoace n-a mai f cut nici o aluzie la acestă mister important i eu n-am g sit în nici un fel de cuviin s m c iescş ă ţă ă ă ă pentru refuzul de a-l asculta. N-am primit înc lovitura cu care mă ă amenin a i nu m tem prea r u de ea. Pentru moment sînt mul umit deţ ş ă ă ţ ă Arthur: de mai bine de dou s pt mîni nu s-a mai dat în spectacol i înă ă ă ş ultima s pt mîn s-a ar tat chiar atît de cump tat la mas încît observ oă ă ă ă ă ă deosebire evident în dispozi ia i înf i area lui în general. Să ţ ş ăţş ă îndr znesc oare s sper c lucrurile vor continua astfel?ă ă ă

4747


CAPITOLUL XXXIII

7 OCTOMBRIE. DA, VOI SPERA tot mai mult! Ast -sear i-am auzit pe Grimsby i Hattersley bomb nindă ă ş ă împreun din pricina lipsei de ospitalitate dovedit de gazda lor. Ei nuă ă tiau c sînt pe aproape, întrucît întîmpl tor st team înd r tul perdeleiş ă ă ă ă ă

din ni a cu ferestre. Priveam luna care se ridica deasupra pîlcuş lui de ulmi înal i i întuneca i de la cap tul paji tei i m întrebam ce dispozi ieţ ş ţ ă ş ş ă ţ sentimental l-o fi cuprins pe Arthur ca s stea afar , rezemat de ultimulă ă ă stîlp al porticului i privind i el luna?ş ş

— Va s zic de aici înainte s-a dus cu chefurile noastre vesele dină ă casa asta, zise domnul Hattersley. M temeam eu c n-o s dureze preaă ă ă mult tov r ia lui prieă ăş tenoas . Dar — ad ug el rîzînd — nu mă ă ă ă a teptam deş loc s se sfîr easc în felul sta. Mai degrab am crezut că ş ă ă ă ă dr gu a st pîn a casei o s - i zbîrleasc epii de arici i o s ne amenin eă ţ ă ă ă ş ăţ ş ă ţ c ne d afar dac nu înv m s ne purt m ca lumea.ă ă ă ă ăţă ă ă

— Va s zic n-ai prev zut asta? îi replic Grimsby cu un chicotă ă ă ă înfundat. Dar o s se schimbe el cînd s-o s tura de ea. Dac revenim aiciă ă ă peste un an sau doi, o s vezi c o s ne putem face de cap dup poftaă ă ă ă noastr .ă

— Nu sînt chiar a a sigur, îi r spunse cel lalt. Nu e genul de femeieş ă ă de care te plictise ti repede. Dar oriş cum ar sta lucrurile e îngrozitor de enervant s nu ne putem distra acum pur i simplu fiindc el a g sit cuă ş ă ă cale s se arate cump tat.ă ă

— Ah, femeile astea blestemate! morm i Grimsby. Ele sînt otravaă lumii! Numai necazuri i nepl ceri aduc oriunde apar ele cu mutrele lorş ă frumoase i ipocrite i cu limbile lor mincinoase.ş ş

4848


În acest moment al conversa iei am ie it din locul meu i trecînd, cuţ ş ş un zîmbet, pe lîng domnul Grimsby am p r sit înc perea i am ie ită ă ă ă ş ş afar în c utarea lui Arthur. Întrucît îl v zusem îndreptîndu-se spreă ă ă gr dina de trană dafiri, l-am urmat într-acolo i l-am g sit tocmai cîndş ă intra pe aleea întunecoas dintre arbu ti. Aveam inima atît de u oar , atîtă ş ş ă de plin de afec iune încît m-am repezit la el i l-am strîns în bra e.ă ţ ş ţ Aceast purtare uimiă toare a avut un efect cu totul ciudat asupra lui. La început a murmurat: „S te in Dumnezeu, scumpa mea!” i mi-aă ţ ă ş r spuns la îmbr i are cu c ldura de alt dat , dar apoi a tres rit i pe ună ăţş ă ă ă ă ş ton îngrozit a exclamat:

— Helen, ce naiba mai e i asta!şi, în lumina slab care se strecura printre copaci mi-am dat seama cŞ ă ă

ocul l-a f cut de-a dreptul s pş ă ă ăleasc .ăCe ciudat, ca întîi s se stîrneasc impulsul instinctiv al afec iunii, iară ă ţ

apoi ocul surprizei! Asta arat , cel pu in, c afec iunea lui e sincer :ş ă ţ ă ţ ă înc nu s-a plictisit de mine.ă

— i-am f cut o surpriz , Arthur, i-am zis eu rîzînd fericit . Vai ceŢ ă ă ă speriat e ti!ş

— De ce dracu ai f cut-o? A strigat el îfnos, eliberîndu-se din bra eleă ţ ţ mele i tergîndu- i fruntea cu batista. Întoarce-te, Helen... Du-te imediatş ş ş în cas ! Ai s r ce ti groaznic!ă ă ă ş

— Ba n-am s plec pîn nu- i spun de ce-am venit. Arthur, ei auă ă ţ început s te oc rasc pentru cump tarea i sobrietatea de care daiă ă ă ă ş dovad , iar eu am venit s - i mul umesc pentru asta. Ei zic c de vină ă ţ ţ ă ă sînt numai „femeile astea blestemate”, i c noi sîntem otrava lumii. Darş ă nu-i l sa ca prin ironiile sau protestele lor s te abat de la hot rîrile taleă ă ă ă bune sau de la afec iunea ta pentru mine.ţ

Arthur a rîs. L-am strîns în bra e i i-am strigat cu insisten i cuţ ş ţăş lacrimile în ochi:

— Te rog... Te rog, persevereaz ! i atunci am s te iubesc mai multă Ş ă ca oricînd!

— Bine, bine, a a am s fac! a ad ugat el s rutîndu-m în grab . Ei,ş ă ă ă ă ă acum du-te! Cum ai putut s - i pierzi min ile ca s ie i în rochia astaă ţ ţ ă ş u oar într-o sear atît de r coroas de toamn ?ş ă ă ă ă ă

— E o sear splendid ! i-am r spuns eu.ă ă ă— Dac mai stai un minut ai s te îmboln ve ti de moarte. Fugi,ă ă ă ş

haide!

4949


— Oare moartea mea o întrez re ti printre copacii aceia Arthur? l-amă ş întrebat eu pentru c privea cu mare aten ie la arbu ti, de parc ar fiă ţ ş ă v zut moartea apropiindu-se.ă

Iar eu nu voiam deloc s -l p r sesc, pentru c -mi reg sisem fericireaă ă ă ă ă i-mi reînviaser speran ele i dragostea. Îns el se enerv v zîndu-m cş ă ţ ş ă ă ă ă ă

z bovesc, a a c l-am s rutat i am fugit înapoi în cas .ă ş ă ă ş ăÎn seara aceea am fost extrem de bine dispus pîn tîrziu: Milicentă ă

mi-a spus c sînt sufletul petrecerii i mi-a optit c niciodat nu m-aă ş ş ă ă v zut atît de str luciă ă toare. De bun seam , am vorbit cît dou zeci deă ă ă oameni la un loc i le-am zîmbit tuturor. Grimsby, Hattersley, Hargrave,ş lady Lowborough — cu to ii au avut parte de bun tatea mea de sor .ţ ă ă Grimsby se holba mirat; Hattersley rîdea i glumea (cu toate c nu i seş ă d duse voie s bea decît foarte pu in), dar în orice caz s-a purtat cît aă ă ţ putut el de frumos; Hargrave i Annabella, din moş tive diferite i înş moduri diferite, mi-au f cut concuă ren i amîndoi m-au întrecut, el prinţăş multilateralitatea i elocin a conversa iei sale, iar ea prin îndr zneal iş ţ ţ ă ă ş însufle ire. Milicent, încîntat s - i vad so ul, fratele i prietena multţ ă ă ş ă ţ ş prea îndr git achitîndu-se atît de bine de îndatoririle lor mondene, s-aă ă dovedit i ea vioaie i vesel , de i în stilul ei mult mai lini tit. Pîn iş ş ă ş ş ă ş lordul Lowborough s-a molipsit de veselia general . Ochii lui sumbri,ă verzui, s-au luminat sub sprîncenele încruntate; fa a lui mohorît s-aţ ă înseninat de zîmbete. Pentru moment toate urmele de îmbufnare, de mîndrie i de rezerv glacial disp ruser . i ne-a uimit pe to i nu numaiş ă ă ă ă Ş ţ prin veselia i însufle irea lui, ci i prin sc p rş ţ ş ă ă ările de adev rat vigoareă ă i str lucire pe care le maniş ă festa din cînd în cînd. Arthur nu vorbea prea

mult, dar rîdea i-i asculta pe ceilal i i era foarte bine dispus, cu toate cş ţ ş ă asta nu se întîmpla sub influen a vinului. A aţ ş dar, cu una, cu alta, am alc tuit o societate foarte vioaie, nevinovat i amuzant .ă ăş ă

9 octombrie. Ieri, cînd a venit Rachel s m îmbrace pentru mas mi-ă ă ăam dat seama c a plîns. Am vrut s aflu de ce, numai c ea nu prea voiaă ă ă s -mi spun . Nu se sim ea prea bine? Ba da. Avea ve ti proaste de laă ă ţ ş rudele ei? Nu. O sup rase vreuna dintre slugi?ă

— A, nu, coni ! r spunse ea. Nu e vorba de mineţă ă— Dar atunci ce e, Rachel? Ai citit vreun roman care te-a tulburat?

5050


— Nu, coni , domnul s v aib în paz ! zise ea scuturînd trist dinţă ă ă ă ă ă cap. Iar apoi oft i continu : Dar ca s v spun adev rul, coni , nu-miă ş ă ă ă ă ţă plac deloc purt rile cona ului.ă ş

— Ce vrei s spui, Rachel?... Doar se poart destul de bine... Înă ă momentul de fa .ţă

— M rog, coni , dac a a gîndi i dumneavoastr înseamn c eă ţă ă ş ţ ă ă ă bine.

i continu s m pieptene, în mare grab , în conŞ ă ă ă ă trast cu atitudinea ei calm i st pînit . Murmura mai mult pentru ea c tare e frumos p rulă ş ă ă ă ă meu, c „p cat c ei nu tiu s -l pre uiasc ”. Cînd termin , îmi mîngîieă ă ă ş ă ţ ă ă cu dragoste buclele i m alint cu tandre e pe cap.ş ă ă ţ

— Oare izbucnirea asta dr g stoas e menit p ruă ă ă ă ă lui meu sau mie, doic ? am întrebat-o eu întorcîndu-m rîzînd spre ea. ă ă

Dar lacrimile continuau s -i st ruie în ochi.ă ă— Mde, coni , nu tiu... dar dac ...ţă ş ă— Dac ce?ă— Mde, dac a fi în locul 'mneavoastr n-a mai ine-o în cas peă ş ă ş ţ ă

lady Lowborough aia... Nici o clip n-a mai ine-o!ă ş ţAm r mas ca tr snit ; îns înainte de a-mi putea reveni de pe urmaă ă ă ă

ocului în suficient m sur ca s pot cere o explica ie, a intrat în odaiaş ă ă ă ă ţ mea Milicent — a a cum face adesea, cînd izbute te s se îmbrace înaş ş ă -intea mea; i a r mas cu mine pîn cînd s-a f cut ora s coborîm la mas .ş ă ă ă ă ă Probabil c de data asta m-a g sit tare pu in sociabil , fiindc -mi maiă ă ţ ă ă st ruiau în ureche ultimele cuvinte ale lui Rachel. i totu i nu-mi pierduă Ş ş -sem speran ele — eram convins c singurul temei al acestor vorbe eraţ ă ă cine tie ce zvon aiurit al servitorilor izvorît din comportarea lady-eiş Lowborough luna trecut ; sau, poate, din ceva ce se întîmplase întreă st pîă nul lor i ea în timpul vizitei ei anterioare. La mas i-am observatş ă îndeaproape, atît pe ea cît i pe Arthur i n-am v zut nimic extraordinarş ş ă în comportarea nici dintre ei — nimic destinat s stîrneasc suspiciuniă ă decît cel mult într-o minte b nuitoare — dar a mea nu era a a i prină ş ş urmare refuzam s -i suspectez. ă

Aproape imediat dup cin Annabella a ie it cu so ul ei s se bucureă ă ş ţ ă de lumina lunii, fiindc era o sear la fel de splendid ca i cea dinainte.ă ă ă ş Domnul Hargrave a intrat în salon pu in înaintea celorlal i i m-aţ ţ ş provocat la o partid de ah. A f cut-o f r smerenia aceea trist , dară ş ă ă ă ă mîndr , pe care o adopt de obicei cînd îmi adreseaz cuvîntul în afară ă ă ă

5151


doar de cazul cînd e tulburat de b utur . M-am uitat la fa a lui ca s v dă ă ţ ă ă dac a a stau lucrurile i acum. i-a încruci at privirile cu ale meleă ş ş Ş ş uitîndu-se p trunz tor i insistent. Era ceva în el ce nu în elegeam preaă ă ş ţ bine, dar nu p rea s fie ame it de b utur . Nedorînd s joc ah cu el l-ă ă ţ ă ă ă şam întrebat de ce n-o invit pe Milicent.ă

— Joac prost, mi-a r spuns el. Vreau s -mi m sor iscusin a cu aă ă ă ă ţ dumneavoastr . Haide i! Nu pretexta i c nu vre i s l sa i la o parteă ţ ţ ă ţ ă ă ţ lucrul de mîn — tiu eu prea bine c nu v apuca i de el decît ca să ş ă ă ţ ă treac mai repede timpul cînd nu ave i nimic mai bun de f cut.ă ţ ă

— Dar ahi tii sînt atît de pu in sociabili, am obiecş ş ţ tat eu. Ei nu tiu sş ă in tov r ie altcuiva decît lor în i i.ţ ă ă ăş ş ş

— Dar nu e nimeni aici, afar de Milicent i ta...ă ş— O, eu o s fiu încîntat s v privesc jucînd! a strigat prietenaă ă ă ă

noastr . Doi juc tori de talia voastr ... O s fie o adev rat încîntare! Mă ă ă ă ă ă ă întreb cine va învinge?

Am acceptat s joc.ă— Ei, doamn Huntingdon — zise Hargrave în timp ce aranja piesele,ă

i vorbi clar cu un anumit gen de subliniere, de parc toate cuvintele luiş ă ar fi avut un în eles dublu — juca i foarte bine, dar eu joc i mai bine.ţ ţ ş Partida noastr o s fie lung i o s -mi da i mult de furc . Dar eu m potă ă ăş ă ţ ă ă dovedi la fel de r bd tor ca i dumneavoastr i în cele din urm cuă ă ş ă ş ă siguran c voi cî tiga.ţă ă ş

Î i a inti ochii asupra mea cu o expresie care nu-mi pl cu deloc —ş ţ ă p trunz toare, viclean , îndr znea , aproape impertinent . P rea c iă ă ă ă ţă ă ă ă ş triumf fiind sigur de succesul lui.ă

— Eu sper c nu, domnule Hargrave! i-am r spuns cu o vehemenă ă ţă care trebuie s-o fi speriat cel pu in pe Milicent.ţ

Dar el n-a f cut decît s zîmbeasc i a murmurat: ă ă ăş— Timpul va dovedi cine are dreptate.Ne-am apucat de treab : el, destul de interesat de joc, dar calm iă ş

neînfricat, fiind con tient de pricepeş rea lui; eu, dorind din suflet s -iă dezam gesc a teptă ş ările pentru c socoteam c e vorba de o întrecere multă ă mai serioas — a a cum îmi închipui c socotea i el i sim eam o teamă ş ă ş ş ţ ă aproape supersti ioas de a nu fi înfrînt . În orice caz a fi suportat destulţ ă ă ş de greu ca succesul s -i mai sporeasc vreun pic puterea con tient (deă ă ş ă fapt, ar trebui s spun insolenta lui încredere în sine), sau s -i încurajezeă ă cît de cît n dejdile unor viitoare cuceriri. Juca prudent i cu profundă ş ă

5252


în elepciune, dar eu m-am luptat din r sputeri s -i in piept. O vremeţ ă ă ţ soarta b t liei a fost nesigur ; în cele din urm , spre marea mea bucurie,ăă ă ă izbînda p ru s încline de partea mea. Îi luasem cîteva din pieseleă ă principale i îi z d rş ă ănicisem, în mod evident, planurile. Î i duse mîna laş frunte i f cu o pauz îndelungat , evident încurcat. Eu îmi savuramş ă ă ă avantajul, dar înc nu îndr zneam s triumf, în cele din urm î i în lă ă ă ă ş ă ţă capul i f cîndu- i lini tit mutarea, se uit la mine i m întreb calm:ş ă ş ş ă ş ă ă

— Acum socoti i c ve i cî tiga, nu-i a a?ţ ă ţ ş ş— A a sper, i-am r spuns eu luîndu-i pionul pe care-l împinsese înş ă

calea nebunului meu, cu un aer atît de neglijent încît mi se p ruse c e oă ă sc pare din pară tea lui. În împrejur rile respective nu eram dispus s mă ă ă ă ar t atît de generoas încît s -i atrag aten ia asupra lui, dar nu eram niciă ă ă ţ suficient de prudent în momenă tul acela încît s prev d consecin eleă ă ţ mi c rii mele.ş ă

— Nebunii tia m nec jesc, a zis el. Dar calul înăş ă ă dr zne poate s riă ţ ă peste capul distins al nebunului! i-mi lu ultimul nebun cu calul. IarŞ ă acum — relu el — odat înl turate aceste persoane ciudate, calea spreă ă ă victorie mi-e deschis .ă

— Vai, Walter, cum po i vorbi a a? strig Milicent. Dar ea are multţ ş ă mai multe piese decît tine.

— Am inten ia s te mai nec jesc i s - i mai dau înc de furc , i-amţ ă ă ş ă ţ ă ă zis eu. i s-ar putea, domnule, s te treze ti mai înainte de a- i da seama.Ş ă ş ţ P ze te- i regina!ă ş ţ

Lupta s-a înte it i s-a complicat. A fost o partid lung i într-adev rţ ş ă ăş ă i-am dat de furc : dar juca mai bine decît mine.ă

— Vai, ce juc tori pasiona i, sînte i! zise domnul Hattersley careă ţ ţ tocmai intrase i st tea de cîteva miş ă nute cu ochii pe noi. Vai, doamnă Huntingdon, v treă mur mîinile de parc a i fi mizat toat averea pe pieă ă ţ ă -sele astea! Iar tu, Walter, javr ce e ti — ai aerul calm i pref cut deă ş ş ă parc ai fi sigur de succes — i joci atît de t ios i de crud ca i cum aiă ş ă ş ş vrea s-o ucizi! Dac a fi în locul t u mi-ar fi totu i fric s-o bat la joc:ă ş ă ş ă dac ai s-o învingi o s te urasc — z u a a, pe legea mea! Citesc asta înă ă ă ă ş ochii ei!

— Vrei s fii bun s - i ii gura? i-am zis eu, c ci aflîndu-m laă ă ţ ţ ă ă ananghie, vorb ria lui îmi distr gea atenă ă ia. Dup înc vreo cîtevaţ ă ă mi c ri m-am aflat prins , f r putin de sc pare, în cursa întins deş ă ă ă ă ţă ă ă adversar.

5353


— ah!... a strigat acesta în timp ce eu c utam, chinuit , un mijloc deŞ ă ă sc pare... i mat! ad ug el calm, dar cu evident încîntare.ă Ş ă ă ă

Întîrziase rostirea acelui ultim cuvînt fatal pentru a- i savura mai bineş desf tarea. M-am l sat proste te descump nit de aceast întîmplare.ă ă ş ă ă ă Hattersley a rîs. Lui Milicent îi p rea r u s m vad atît de profundă ă ă ă ă afectat . Hargrave mi-a luat mîna care r m sese pe mas i strîngîndu-ă ă ă ă şmi-o cu fermitate, a murmurat: „Învins , învins !” i m-a privit drept înă ă ş ochi cu un entuziasm i o încîntare amestecate — lucru înc i maiş ă ş ofensator — cu pasiune i tandre e.ş ţ

— Nu, cîtu i de pu in, domnule Hargrave! am exş ţ clamat eu retr gîndu-mi repede mîna.ă

— Cum? Vre i s nega i? a replicat el ar tînd zîmbind spre tabla deţ ă ţ ă ah.ş

— Nu, nu, i-am r spuns, dîndu-mi seama cît de ciuă dat trebuie să ă par purtarea mea. În partida asta m-ai învins.ă

— Atunci vre i s mai încerca i înc o dat ?ţ ă ţ ă ă— Nu.— Îmi recunoa te i superioritatea?ş ţ— Da... ca ahist.şM-am ridicat ca s m apuc din nou de lucrul de mîn .ă ă ă— Unde e Annabella? a întrebat Hargrave pe un ton grav dup ce i-aă ş

învîrtit privirile prin odaie.— A ie it cu lordul Lowborough, i-am r spuns eu pentru c mş ă ă ă

privea ca i cum de la mine ar fi a tepş ş tat o l murire.ă— i nu s-a întors înc ? a zis el pe un ton grav.Ş ă— B nuiesc c nu.ă ă— Dar unde e Huntingdon? a reluat el, din nou dup ce cercet dină ă

ochi înc perea.ă— A ie it cu Grimsby... dup cum tii, i-a r spuns Hattersleyş ă ş ă

în bu indu- i un chicot care tocmai îi scă ş ş ăpase cînd î i încheia propozi ia.ş ţOare de ce-a rîs? De ce Hargrave a f cut aceast leg tur între ei? Vaă ă ă ă

s zic era adev rat? Oare sta era secretul însp imînt tor pe care doriseă ă ă ă ă ă s mi-l deză v luie? Trebuie s aflu adev rul — i înc repede. M-amă ă ă ş ă ridicat imediat i am ie it s-o caut pe Rachel i s -i cer s -mi expliceş ş ş ă ă vorbele acelea; dar domnul Hargrave s-a inut dup mine pîn înţ ă ă anticamer i, înainte s pot deschide u a cealalt , i-a pus u or mîna peă ş ă ş ă ş ş clan ..ţă

5454


— Îmi da i voie s v spun ceva, doamn Huntingţ ă ă ă don? m-a întrebat el pe un ton potolit i cu privirile l sate în jos.ş ă

— Dac e ceva care s merite a fi auzit, i-am repliă ă cat eu str duindu-ăm din r sputeri s par lini tit , penă ă ă ş ă tru c de fapt tremuram din totă trupul.

Cu un gest lini tit a împins un scaun c tre mine. Eu mi-am sprijinitş ă doar mîna pe el i l-am rugat pe domş nul Hargrave s continue.ă

— Nu v alarma i. Ceea ce doresc s v spun e un lucru de nimic înă ţ ă ă sine; i v voi l sa s trage i singur concluziile. Spune i c Annabellaş ă ă ă ţ ă ţ ă nu s-a întors înc ?ă

— Da, da — d -i drumul! i-am spus eu pierzîndu-mi r bdarea pentruă ă c m temeam ca nu cumva calmul pe care mi-l impusesem s mă ă ă ă p r seasc înainte de sfîr itul dezv luirilor lui, indiferent în ce-ar fiă ă ă ş ă constat ele.

— i a i auzit, a reluat el, c Huntingdon a ie it cu Grimsby? Ş ţ ă ş— i ce-i cu asta?Ş— L-am auzit pe acesta din urm spunîndu-i so uă ţ lui dumneavoastră

— sau m rog, individului care se intituleaz astfel...ă ă— D -i înainte, domnule!ăS-a înclinat în semn de supunere i a continuat:ş— L-am auzit spunîndu-i: „Ai s vezi c am s iză ă ă butesc. Cei doi s-au

dus pe malul apei; am s -i g sesc eu acolo i am s -i spun c doresc s -iă ă ş ă ă ă vorbesc despre ni te lucruri cu care n-are rost s-o nec jim pe doamna lui;ş ă i ea o s spun c se poate întoarce i singur în cas ; i pe urm eu amş ă ă ă ş ă ă ş ă

s -mi cer scuze, tii, chestii dintr-astea, i am s -i strecor ei o vorb să ş ş ă ă ă vin în gr dina cu arbu ti. Pe el am s -l in pe loc vorbindu-i despreă ă ş ă ţ treburile alea pe care le-am pomenit i despre orice alt chestie care mi-oş ă mai trece prin cap; am s -l fac s z boveasc pentru a c sca gura laă ă ă ă ă copaci, la cîmpuri i la orice alte lucruri pe care le-oi mai putea n sş ă coci.”

Domnul Hargrave s-a oprit i s-a uitat la mine.şF r s fac vreun comentariu sau s -i mai pun vreo întrebare, amă ă ă ă

î nit afar din odaie i din cas . Chinul îndoielii i al a tept rii deveniseţ ş ă ş ă ş ş ă de nesuportat: nu voiam s -mi b nuiesc pe nedrept so ul, pe bazaă ă ţ acuza iilor aduse de acest domn i nici nu voiam s -i acord încreţ ş ă dere f r s-o merite — trebuia neap rat s aflu pe dat adev rul. Am alergată ă ă ă ă ă pîn la parcul cu arbu ti. Nici nu ajunsesem bine acolo cînd graba ce mă ş ă f cuse s -mi pierd respira ia, mi-a fost st vilit de sunetul unor glasuri.ă ă ţ ă ă

5555


— Am z bovit prea mult; el o s se întoarc , s-a auzit glasul ladyeiă ă ă Lowborough.

— În nici un caz, iubito! a sunat r spunsul lui. Dar po i s traverseziă ţ ă în goan paji tea i s intri în cas în cea mai mare tain . Eu am s teă ş ş ă ă ă ă urmez dup o vreme.ă

Au început s -mi tremure genunchii; mi se învîrtea capul; eram gataă s le in. Ea nu trebuia în nici un caz s m vad în starea asta. M-amă ş ă ă ă ascuns printre arbu ti i m-am rezemat de un copac ca s-o las s treac .ş ş ă ă

— Ah, Huntingdon! îi zise ea pe un ton de repro oprîndu-se în loculş în care st tusem eu cu el în seara anterioar ... Aici ai s rutat-o pe femeiaă ă ă aceea! a reluat ea uitîndu-se înapoi c tre umbra aruncat de frunzi ulă ă ş copacului.

Apropiindu-se, el r spunse rîzînd nep s tor:ă ă ă— Mde, iubito, n-am avut încotro. tii bine c treŞ ă buie s p streză ă

aparen ele în privin a ei, cît mai mult timp cu putin . Parc eu nu te-amţ ţ ţă ă v zut de zeci de ori s rutîndu-l pe imbecilul la de b rbat al t u? i ce,ă ă ă ă ă Ş eu m plîng vreodat ?ă ă

— Dar, spune-mi, sper c n-o mai iube ti? zise ea l sîndu- i mîna peă ş ă ş bra ul lui i privindu-l drept în ochi (acum îi vedeam limpede fiindcţ ş ă luna str lucea din plin pe fe ele amîndurora printre ramurile copacului ceă ţ m ad postea pe mine).ă ă

— Cîtu i de pu in, î i jur pe ce am mai sfînt! îi r sş ţ ţ ă punse el s rutîndu-iă obrajii îmbujora i.ţ

— Dumnezeule mare! Trebuie s plec! strig ea smulgîndu-se bruscă ă din bra ele lui i îndep rtîndu-se.ţ ş ă

El se afla exact în fa a mea; dar n-aveam putere în momentul acela s -ţ ăl înfrunt. Mi se lipise limba de cerul, gurii, eram gata s m pr bu esc iă ă ă ş ş aproape c m miă ă ram c nu-mi aude b t ile inimii pe deasupra vaiereloră ăă vîntului i a fo netului scos din cînd în cînd de frunzele ce c deau.ş ş ă

Mi se p rea c sim urile m în eal i m p r sesc, dar am v zută ă ţ ă ş ă ş ă ă ă ă silueta so ului meu trecînd pe dinaintea mea i printre sunetele care mi seţ ş înv lm eau în ureă ăş chi l-am auzit limpede strigînd în timp ce privea spre paji te:ş

— Uite c trece zevzecul! Fugi, Annabella, fugi! A a... intr în cas !ă ş ă ă Ah, n-a v zut nimic! Bravo, Grimsby, re ine-l cît po i!ă ţ ţ

i în timp ce se îndep rta i-am mai auzit pîn i rîsul.Ş ă ăş

5656


„Acum Domnul s m aib în paz !” am murmurat c zînd înă ă ă ă ă genunchi printre ierburile ude i buruienile care m înconjurau iş ă ş ridicînd ochii spre cerul sc ldat în lumina lunii, printre frunzi ul rar deă ş deasupra. Totul înf i a acum neclar i tremur tor ochilor mei tulăţş ş ă buri. Inima mea pîrjolit , gata s plesneasc , se str duia s - i reverse chinul înă ă ă ă ă ş urechile Domnului, dar nu putea s -i dea expresia rug ciunii. M-aă ă m turat o pal de vînt care, împr tiind frunzele moarte ca ni te speran eă ă ăş ş ţ năruite în jurul meu, mi-a r corit fruntea i a p rut s -mi mai înviorezeă ş ă ă pu in trupul pr bu it. Am început s resţ ă ş ă pir mai u or, vederea mi s-aş limpezit, am putut s disă ting luna care str lucea pur i norii u ori careă ă ş ş împestri au cerul senin i întunecat; apoi am z rit stelele neţ ş ă muritoare care clipeau c tre mine.ă

Înviorat i înt rit , dac nu chiar lini tit , m-am ridicat i m-amă ş ă ă ă ş ă ş întors în cas . O parte din for a i cuă ţ ş rajul, pe care abia le rec p tasem,ă ă m-au p r sit — m ră ă ă turisesc — cînd am intrat în untru i am l sat afară ş ă ă prospe imea vîntului i splendoarea cerului. Tot ce veţ ş deam i auzeamş p rea s -mi fac r u la inim : holul, lampa, scara, u ile diferiteloră ă ă ă ă ş înc peri, conversa ia monă ţ den i rîsetele din salon. Cum aveam s maiă ş ă pot îndura via a mea în viitor? În casa asta, printre oamenii tia — cumţ ăş o s mai suport s tr iesc? Chiar atunci a intrat în hol John i, v zîndu-ă ă ă ş ăm , mi-a spus c a fost trimis s m caute, ad ugînd c servise ceaiul iă ă ă ă ă ă ş st pînul casei voia s tie dac vin i eu.ă ăş ă ş

— Roag-o pe doamna Hattersley s fie amabil s fac ea onorurileă ă ă ă casei, John, i-am r spuns. Spune c nu m simt prea bine ast -sear i că ă ă ă ăş ă rog s fiu scuzat .ă ă

M-am retras în sufrageria mare i goal unde totul era t cere iş ă ă ş întuneric, cu excep ia suspinelor vîntului de afar i a slabelor raze aleţ ă ş lunii care str b teau printre obloane i perdele. Am început s m plimbă ă ş ă ă cu pa i repezi în sus i-n jos, l sîndu-m în voia gîndurilor mele amare.ş ş ă ă Vai, cît de tare se schimbaser lucrurile fa de seara trecut ! S-ar p reaă ţă ă ă c aceea fusese ultima lic rire de fericire în via a mea. Vai, ce prostuă ă ţ ţă orbit fusesem, ca s m ar t atît de fericit ! Acum în elegeam de ceă ă ă ă ă ţ Arthur m primise în mod atît de ciudat cînd afla în gr din : avîntul deă ă ă pasiune fusese destinat ibovnicei, iar tres rirea de groaz nevestei. iă ă Ş iar i acum puteam în elege mai bine discu ia dintre Hattersley iăş ţ ţ ş Grimsby. F r îndoial , ei vorbeau de dragostea lui pentru Annabella iă ă ă ş nu pentru mine.

5757


Am auzit deschizîndu-se u a de la salon. Ni te pa i u ori i iu i auş ş ş ş ş ţ ie it din anticamer , au traversat holul i au urcat sc rile. Era Milicent,ş ă ş ă biata Milicent, care venea s vad ce fac. Nim nui altcuiva nu-i p sa deă ă ă ă mine dar ea era bun . Pîn atunci nu v rsasem nici o lacrim , acum însă ă ă ă ă m-au n p dit, rev rsîndu-se slobode Astfel, ea mi-a f cut bine, chiar f ră ă ă ă ă ă s se apropie de mine. Am auzit-o cum — dezam git de c ut rile ei —ă ă ă ă ă a coborît mai încet decît urcase. Oare avea s intre aici i s mă ş ă ă descopere? Nu, se întoarse în direc ie opus i reintr în salon. M-amţ ă ş ă bucurat, pentru c nu tiam, dac d deam ochii cu ea, ce s -i spun. Înă ş ă ă ă tulburarea i disş perarea mea n-aveam nevoie de nici o confident . Nuă meritam nici o confident i nu voiam s am nici una. Îmi luasem povaraăş ă asupra mea, a a c trebuia s-o port singur .ş ă ă

Cînd s-a apropiat ora obi nuit pentru culcare, mi-am ters ochii, amş ă ş încercat s -mi dreg glasul i s -mi liniă ş ă ştesc mintea. Trebuia s -l v d peă ă Arthur în acea sear i s -i vorbesc; dar aveam s-o fac f r agita ie. Nuă ş ă ă ă ţ trebuia s urmeze nici un fel de scen — nici un lucru de oare s poată ă ă ă rîde împreun cu iubita — nici un lucru de care s se poat plînge sauă ă ă l uda în fa a prietenilor lui. În timp ce musafirii se retr geau în camereleă ţ ă lor, am deschis u urel u a i, cum el tocmai trecea, i-am f cut semn sş ş ş ă ă intre.

— Ce se întîmpl cu tine, Helen? m-a întrebat el. De ce n-ai putut să ă vii la ceai? i ce naiba faci aici, pe întuneric? Ce te sup r , femeia luiŞ ă ă Dumnezeu? Ar i ca un strigoi! continu el cercetîndu-mi fa a cu ajutoăţ ă ţ -rul lumîn rii.ă

— Ce importan mai are pentru tine? i-am r sţă ă puns. S-ar p rea c nuă ă mai ai nici un fel de stim pentru mine; i nici eu nu am nici un fel deă ş stim pentru tine.ă

— Oho! Dar ce naiba mai e i asta? morm i el.ş ă— Te-a p r si chiar mîine — am continuat — i n-a mai reveniş ă ă ş ş

niciodat sub acest acoperi dac n-ar fi vorba de copilul meu... ă ş ăAm f cut o pauz pentru c mi se tulburase glasul.ă ă ă— Ei, fir-ar s fie, dar ce naiba mai e i asta, Helen! strig el. La ceă ş ă

naiba faci aluzie?— tii tu perfect. S nu mai pierdem vremea cu exŞ ă plica ii inutile. Darţ

te rog s -mi spui...ă

5858


Începu s jure, pe un ton vehement, c habar n-are de nimic i insistă ă ş ă s afle ce bab cu limba otr vit l-a ponegrit, ce minciuni infame amă ă ă ă f cut prostia s cred.ă ă

— Nu- i mai bate gura degeaba cu jur minte false i nu- i mai chinuiţ ă ş ţ creierii ca s în bu i adev rul cu minciuni — sun r spunsul meuă ă ş ă ă ă glacial. N-am avut încredere în m rturia vreunei alte persoane. Am fostă ast -sear în gr dina cu arbu ti i am v zut totul cu ochii mei i am auzită ă ă ş ş ă ş totul cu urechile mele.

Asta fu de ajuns. Strivi între din i o exclama ie de contestare iţ ţ ş spaim . Morm ind: „Am dat-o dracului!”, î i l s lumînarea pe scaunulă ă ş ă ă cel mai apropiat i, retr gîndu-se cu spatele la perete, m înfrunt cuş ă ă ă bra ele încruci ate:ţ ş

— Ei i atunci? m întreb el cu o insolen calm pe care i-o d deauş ă ă ţă ă ă pe de o parte neru inarea i pe de alt parte situa ia disperat în care seş ş ă ţ ă afla.

— Doar atît, i-am r spuns. Îmi dai voie s -mi iau copilul i ce-a maiă ă ş r mas din averea mea i s plec?ă ş ă

— Unde s pleci?ă— În orice loc în care el va fi ferit de influen a ta nefast , iar eu voi fiţ ă

eliberat de prezen a ta i tu de a mea.ă ţ ş— Nu.— Atunci îmi dai voie s -mi iau copilul f r s -mi iau banii?ă ă ă ă— Nu, nici m car pe tine nu te las s pleci, chiar i f r copil. Ceă ă ş ă ă

crezi c am de gînd s ajung subiectul de bîrf al inutului, doar a a,ă ă ă ţ ş pentru capriciile tale exagerate?

— Atunci înseamn c trebuie s r mîn aici ca s fiu urît iă ă ă ă ă ă ş dispre uit . Dar de azi înainte sîntem so i so ie numai cu numele.ţ ă ţ ş ţ

— Prea bine.Sînt mama copilului t u i menajera ta i nimic mai mult. A a c nu eă ş ş ş ă

nevoie s - i mai dai osteneala de aici înainte s simulezi o dragoste peă ţ ă care n-o sim i: nu- i voi mai cere nici un fel de mîngîieri care nu- i auţ ţ ş izvorul în inim , nici nu i le voi oferi pe ale mele i nici nu le voi maiă ţ ş îndura din parte- i. Refuz s fiu batţ ă jocorit cu pojghi a g unoas aă ţ ă ă mîngîierilor conjugale cînd miezul lor l-ai oferit alteia!

— M rog, cum vrei. Doamna mea, vom vedea care dintre noi se vaă plictisi cel dintîi.

5959


— Dac m voi plictisi de ceva, m voi plictisi s tr iesc în aceea iă ă ă ă ă ş lume cu tine. Cînd te vei plictisi i tu de purt rile tale p c toase i veiş ă ă ă ş dovedi c te c ie ti cu adev rat, te voi ierta i poate voi încerca s teă ă ş ă ş ă iubesc din nou, de i asta nu va fi deloc u or.ş ş

— Hm! i între timp ai s te apuci s m vorbe ti de r u, cu doamnaŞ ă ă ă ş ă Hargrave, i ai s -i scrii epistole lungi cît toate zilele m tu ii Maxwell,ş ă ă ş ca s te plîngi de tic losul pr p dit cu care te-ai m ritat?ă ă ă ă ă

— N-am s m plîng nim nui. Pîn acum m-am lupă ă ă ă tat din r sputeriă ca s ascund viciile tale în ochii tuă turor i ca s - i atribui virtu i pe careş ă ţ ţ nu le-ai avut niciodat ; de acum trebuie s - i por i singur de grij .ă ă ţ ţ ă

L-am l sat morm ind tot felul de vorbe urîte i m-am dus la etaj.ă ă ş— Nu prea ar i bine, coni , mi-a zis Rachel iscodindu-m cuăţ ţă ă

profund îngrijorare.ă— E prea adev rat, Rachel, i-am zis eu r spunzînd mai degrabă ă ă

privirii triste decît cuvintelor ei.— tiam eu adev rul, pentru c altfel n-a fi pomeŞ ă ă ş nit de un asemenea

lucru.— Dar nu te mai nec ji în privin a asta, i-am zis eu s rutîndu-i obrajiiă ţ ă

palizi i istovi i de vreme. Sînt în stare s îndur totul mai u or decît î iş ţ ă ş ţ închipui.

— Da, da, totdeauna a i fost 'mneavoastr pentru „înţ ă durat”. Dar dacă a fi eu în locul 'mneavoastr n-a mai îndura. M-a l sa mai moale i aş ă ş ş ă ş ş plînge pîn m-a r cori! i a i vorbi ni el, z u a a — i-a zice eu ceă ş ă Ş ş ş ţ ă ş ş înseamn s ...ă ă

— De vorbit i-am vorbit, i-am r spuns eu. I-am spus destule. ă— Atuncea a plînge, a insistat ea. N-a ar ta a a de alb la fa i a aş ş ă ş ă ţăş ş

de lini tit , sim ind c -mi plesş ă ţ ă ne te inima tot inînd-o în frîu. ş ţ— Am plîns, — i-am r spuns, zîmbind în ciuda triste ii mele. Acumaă ţ

sînt lini tit , crede-m , doic , a a c te rog nu m tulbura din nou. S nuş ă ă ă ş ă ă ă mai vorbim despre asta i te rog s nu pomene ti nimic servitorilor. Ei,ş ă ş acuma po i s te duci. Noapte bun i nu- i strica liniţ ă ă ş ţ ştea pentru mine. Am s dorm bine — dac am s pot.ă ă ă

În ciuda acestei hot rîri, patul mi s-a p rut atît de insuportabil încîtă ă înainte de ora dou m-am sculat i, aprinzînd o lumînare, m-am a ezat înă ş ş fa a secreterului, ca s relatez evenimentele serii trecute. Era o ocupa ieţ ă ţ mai bun decît s zac în pat, chinuindu-mi creierul cu amintirile unuiă ă trecut îndep rtat i cu prevestiri referiă ş toare la viitorul însp imînt tor. Mi-ă ă

6060


am g sit o u urare în descrierea împrejur rilor care mi-au n ruit lini tea,ă ş ă ă ş precum i a micilor detalii neînsemnate legate de descoş perirea lor. Chiar dac în noaptea asta a fi izbutit s dorm pu in, acest somn n-ar fiă ş ă ţ contribuit prea mult ca s -mi lini teasc mintea i s m preg tească ş ă ş ă ă ă ă pentru a da piept cu încerc rile zilei urm toare — sau cel pu in a a-miă ă ţ ş închipui. i totu i, acum cînd termin de scris, constat c m doare capulŞ ş ă ă cumplit; i uitîndu-m în oglind m sperii de fa a mea istovit iş ă ă ă ţ ă ş r v it .ă ăş ă

Rachel a venit s m îmbrace i zice c - i d seama ce noapteă ă ş ă ş ă nefericit am petrecut. Milicent a trecut chiar adineauri pe la mine s mă ă ă întrebe cum m mai simt. I-am spus c sînt mai bine, dar, ca s -mi scuză ă ă înf iăţ area, am recunoscut c am avut o noapte de insomnie. Ce n-a daş ă ş s treac mai repede ziua asta! M cuprind fiorii la gîndul c trebuie să ă ă ă ă cobor la micul dejun. Cum s dau ochii cu ei to i? i totu i s nu uit că ţ Ş ş ă ă nu eu sînt cea vinovat : n-am nici un motiv s m tem. Iar dac ei mă ă ă ă ă dispre uiesc nu pot s am decît mil pentru nebunia lor i dispre pentruţ ă ă ş ţ dispre ul lor.ţ

6161


CAPITOLUL XXXIV

SEARA, MICUL DEJUN A TRE-cut cu bine, am fost calm i rece tot timpul. Am r spuns lini tit la toateă ş ă ş ă întreb rile privitoare la s n tatea mea. i tot ce era neobi nuit înă ă ă Ş ş înf i area sau comportarea mea a fost în general pus pe seamaăţş indispozi iei trec toare ce m silise s m retrag devreme în searaţ ă ă ă ă anterioar . Îns cum am s pot s fac fa celor zece sau dou sprezeceă ă ă ă ţă ă zile care mai trebuie s treac pîn la plecarea musafiriă ă ă lor? Dar la urma urmei de ce s a tept cu atîta ner bă ş ă dare plecarea lor? Dup ce se voră duce de aici, cum am s rezist la lunile sau anii vie ii mele viitoare înă ţ tovăr ia acestui om? E du manul meu cel mai r u, pentru c nimeni n-aăş ş ă ă putut s m loveasc atît de dureros ca el. Ah! Cînd m gîndesc cît deă ă ă ă p tima , cît de proste te l-am iubit, cît de nebune te m-am încrezut în el,ă ş ş ş cît de statornic am trudit i m-am str duit, i m-am rugat, i m-am luptatş ă ş ş pentru binele lui; i cu cît cruzime mi-a c lcat dragostea în picioare, mi-ş ă ăa în elat încrederea, mi-a batjocorit rug ciunile i lacrimile i str daniileş ă ş ş ă în apărarea lui, cum mi-a zdrobit speran ele, mi-a nimicit cele maiţ frumoase sentimente ale tinere ii i m-a sortit unei vie i de triste e f rţ ş ţ ţ ă ă speran — în m sura în care o poate face un b rbat — nu mai eţă ă ă suficient s spun c nu-mi mai iubesc so ul: îl ur sc! Cuvîntul mă ă ţ ă ă înfrunt i m prive te drept în fa ca o m rturisire vinovat , îns eă ş ă ş ţă ă ă ă adev rat: îl ur sc! îl ur sc!ă ă ă

Domnul Hargrave m-a nec jit toat ziua cu polite ea lui grav ,ă ă ţ ă comp timitoare i (dup p rerea lui) discret — de fapt dac ar fi maiă ş ă ă ă ă pu in discret m-ar sup ra în mai mic m sur , pentru c atunci a puteaţ ă ă ă ă ă ă ş s -i dau peste nas. Dar în realitate izbute te s par de o amabiă ş ă ă litate i deş

6262


o aten ie atît de profunde încît nu-l pot reţ pezi f r s fiu eu nepoliticoasă ă ă ă i aparent ingrat . Uneori mi se pare c ar trebui s -i acord pu in creditş ă ă ă ţ

pentru sentimentele alese pe care le simuleaz atît de bine; dar apoiă iar i mi se pare c e de datoria mea — în împrejur rile deosebite în careăş ă ă m aflu — s am anumite b nuieli împotriva lui. Se prea poate caă ă ă amabilitatea lui s fie cel pu in în parte sincer i totu i impulsul cel maiă ţ ăş ş pur al recuno tin ei fa de el nu trebuie s m îndemne s uit de mine.ş ţ ţă ă ă ă S -mi amintesc de partida aceea de ah, de expresiile pe care le-a folosită ş cu acel prilej i de înf i area pe care-o avea, stîrnindu-mi pe bunş ăţş ă dreptate indignarea — i e de ajuns ca s fiu feş ă rit de primejdie. Amă f cut bine c am a ternut totul pe hîrtie.ă ă ş

Am impresia c pînde te ocazia ca s -mi vorbeasc între patru ochi.ă ş ă ă Dar am avut grij s -l dezam gesc. Nu c m-a teme cît de cît de ceeaă ă ă ă ş ce-ar putea s spun , dar am i a a destule necazuri f r s mai adaug iă ă ş ş ă ă ă ş ofensatoarele lui consol ri, condolean e sau cine tie ce altă ţ ş ceva ar putea s încerce; i, de dragul lui Milicent, nu vreau s m cert cu el.ă ş ă ă Diminea s-a scuzat c nu poate s plece la vîn toare cu ceilal i domni,ţă ă ă ă ţ sub pretextul c trebuie s - i scrie coresponden a. Dar în loc s se reă ă ş ţ ă tragă în acest scop în bibliotec , a trimis s i se aduc secreterul în salona ulă ă ă ş de diminea , unde edeam eu împreun cu Milicent i ladyţă ş ă ş Lowborough. Ele se apucaser de un lucru de mîn ; iar eu, nu atît pentruă ă a m distra, ci mai degrab pentru a evita conversa ia, m înarmasem cuă ă ţ ă o carte. Milicent a v zut c doresc s stau lini tit , a a c m-a l sat înă ă ă ş ă ş ă ă pace. Annabella, f r doar i poate, a v zut i ea acest lucru; dar asta n-aă ă ş ă ş constituit pentru ea un motiv de a- i ine gura sau de a- i st pîni veselia.ş ţ ş ă A adar, a sporov it neîncetat adresîndu-mi-se aproape exclusiv mie, iş ă ş cu cea mai mare siguran i familiaritate, devenind tot mai animat iţăş ă ş mai prietenoas , pe m sur ce r spunsurile mele erau tot mai reci i maiă ă ă ă ş scurte. Domnul Hargrave i-a dat seama c abia mai pot suporta situa ia.ş ă ţ Ridicînd ochii de pe hîrtie a r spuns el în locul meu la întreb rile iă ă ş observa iile ei, i a încercat s abat aten iile Annabellei de la mine cţ ş ă ă ţ ătre el; dar degeaba. Poate credea c m doare capul i nu pot face efortul deă ă ş a vorbi — sau observase c însuă fle irea i locvacitatea ei m sup r ,ţ ş ă ă ă lucru de care mi-am putut da seama prin înc p înarea mali ioas cu careă ăţ ţ ă persista în atitudinea sa. În cele din urm am izbutit totu i s pun cap tă ş ă ă lucrurilor trîntindu-i în poal cartea pe care încercasem s-o citesc i pe aă ş c rei prim pagin scrisesem în grab urm toarele cuvinte:ă ă ă ă ă

6363


„Î i cunosc prea bine caracterul i purt rile ca s mai simt vreoţ ş ă ă prietenie adev rat pentru tine i întrucît nu posed talentul t u pentruă ă ş ă disimulare nu m potă preface cîtu i de pu in în aceast privin . A adar,ş ţ ă ţă ş m v d silit s te rog ca de aici înainte s înceteze între noi orice raă ă ă ă ă -porturi de familiaritate. i dac voi continua totu i s te tratez în modŞ ă ş ă politicos ca i cum ai fi o femeie care s merite considera ie i respect,ş ă ţ ş te rog s în elegi c o fac din simpatie pentru veri oara ta Milicent i nuă ţ ă ş ş pentru tine”.

Citind aceste rînduri, se f cu ro ie ca para focului i- i mu c buzele.ă ş ş ş ş ă Rupînd pe ascuns pagina, o mototoli i o arunc în foc, dup care seş ă ă ocup de r sfoitul c r ii i, sau se pref cu sau chiar începu s citeasc .ă ă ă ţ ş ă ă ă Peste pu in vreme Milicent î i anun inten ia de a se duce în cameraţ ş ţă ţ copiilor i m întreb dac nu vreau s-o înş ă ă ă so esc.ţ

— Annabella ne va scuza, zise ea, pentru c e ocuă pat cu cititul.ă— Ba nu, nu v pot scuza, strig Annabella ridicîndu- i brusc ochii iă ă ş ş

trîntind cartea pe mas . Vreau s vorbesc un minut cu Helen. Milicent, tuă ă po i s te duci, o s te urmeze i ea. (Milicent plec .) Vrei s -mi acorzi oţ ă ă ş ă ă întrevedere, Helen? continu ea.ă

Neru inarea ei m uluia pur i simplu; i totu i m-am supus i amş ă ş ş ş ş urmat-o în bibliotec . A închis u a i s-a dus pîn la c min.ă ş ş ă ă

— Cine i-a spus asta? m-a întrebat ea.ţ— Nimeni. Nu sînt chiar atît de proast încît s nu pot vedea iă ă ş

singur lucrurile.ă— A, e ti b nuitoare! a zis ea zîmbind, cu o licş ă ărire de speran . Pînţă ă

atunci temeritatea ei aducea foarte tare a disperare; acum p rea în modă evident u urat .ş ă

— Dac a fi b nuitoare — i-am replicat — i-a fi descoperit de multă ş ă ţ ş infamia. Nu, lady Lowborough, nu pe suspiciuni îmi întemeiez acuza ia.ţ

— Atunci pe ce i-o întemeiezi? zise ea trîntindu-se într-un fotoliu iţ ş întinzîndu- i picioarele spre c min, cu un efort vizibil de a p rea calm .ş ă ă ă

— Îmi place s m plimb sub clar de lun , în tot atît de mare m sură ă ă ă ă cît i ie, i-am r spuns intuind-o ca privirea. i gr dina cu arbu ti esteş ţ ă ţ Ş ă ş întîmpl tor unul din locurile mele preferate.ă

S-a împurpurat iar i la fa , extrem de tare, i a t cut mu cîndu- iăş ţă ş ă ş ş degetul i uitîndu-se la fl c ri. Am privit-o cîteva minue cu un sentimentş ă ă

6464


de satisfac ie r uvoitoare; apoi, îndreptîndu-m spre u am întrebat-oţ ă ă şă calm dac mai are ceva de spus.ă ă

— Da, da! a strigat ea în grab , ridicîndu-se din foă toliul în care st teaă tol nit . Vreau s tiu dac ai s -i spui lordului Lowborough?ă ă ăş ă ă

— i ce-ar fi dac i-a spune? Ş ă ş— M rog, dac e ti dispus s dai în vileag toat povestea,ă ă ş ă ă ă

bineîn eles c nu te pot opri, dar dac o faci, o s fie o tevaturţ ă ă ă ă îngrozitoare... Iar dac n-o faci, am s te consider fiin a cea maiă ă ţ generoas de pe lume... i dac exist cît de cît ceva cu care te-a puteaă ş ă ă ş ajuta... afar doar de...ă

Aici ov i.ş ă— Afar doar de a renun a la leg tura ta vinovat cu so ul meu,ă ţ ă ă ţ

b nuiesc c vrei s spui, i-am zis eu.ă ă ăA f cut o pauz , evident descump nit i uluit , cuă ă ă ăş ă prins totodat deă ă

o mînie pe care nu îndr znea s i-o manifeste pe fa .ă ăş ţă— Nu pot renun a la ceea ce mi-e mai scump decît via a, morm i eaţ ţ ă

în grab , cu glas sc zut. Iar apoi ridicîndu- i brusc capul i a intindu- iă ă ş ş ţ ş asupra mea ochii str lucitori, continu cu mult seriozitate: — Dar, Heă ă ă -len... sau doamn Huntingdon, sau cum vrei fi vrînd s te numesc — îiă ă vei spune sau nu? Dac e ti generoas din fire iat un prilej potrivit de a-ă ş ă ăi dovedi m rinimia. Dac e ti mîndr , iat -m pe mine — rivala ta —ţ ă ă ş ă ă ă

gata s recunosc c - i sînt îndatorat pentru un act de cea mai nobilă ă ţ ă ă îng duin .ă ţă

— N-am s -i spun.ă— N-ai s -i spui! strig ea încîntat . Atunci te rog s accep iă ă ă ă ţ

mul umirile mele sincere!ţA s rit în sus i mi-a întins mîna. Am refuzat s i-o strîng.ă ş ă— Te rog s nu-mi mul ume ti: nu de dragul t u m ab in. i nici nu eă ţ ş ă ă ţ Ş

vorba de un act de îng duin . N-am nici cea mai mic dorin de aă ţă ă ţă dezv lui în public ru inea voastr . Mi-ar p rea r u s -l nec jesc pe so ulă ş ă ă ă ă ă ţ t u cu aceast informa ie.ă ă ţ

— Dar lui Milicent? Ei o s -i spui?ă— Nu, dimpotriv , am s m str duiesc din r sputeri s ascund totulă ă ă ă ă ă

de ea. Tare n-a vrea ca Milicent s cuş ă noasc infamia i neru inareaă ş ş rudei sale!

— Folose ti cuvinte aspre, doamn Huntingdon, dar totu i te iert.ş ă ş

6565


— i acum, lady Lowborough — am continuat eu — d -mi voie s teŞ ă ă sf tuiesc s p r se ti aceast cas cît mai curînd posibil. Î i dai, probabil,ă ă ă ă ş ă ă ţ seama c r mînerea ta aici îmi este extrem de dezagreabil i nu spună ă ă ş acest lucru de dragul domnului Huntingdon (am ad ugat eu observîndă cum îi mije te pe fa un zîmbet mali ios de triumf). Din partea mea, n-aiş ţă ţ decît s i-l iei dac - i place, dar e penibil pentru mine s -mi mascheză ţ ă ţ ă mereu sentimentele adev rate în ceea ce te prive te i s m stră ş ş ă ă ăduiesc să men in aparen ele polite ii i respectului fa de o persoan pentru careţ ţ ţ ş ţă ă nu am nici m car cea mai mic umbr de stim . i pentru c , dac r mîiă ă ă ă Ş ă ă ă mai departe, va fi imposibil ca purtarea voastr s r mîn înc multă ă ă ă ă ă vreme un secret pentru singurele dou persoane din cas , care n-oă ă cunosc înc . i, spre folosul so ului t u, Annabella, ba chiar spreă Ş ţ ă propriul t u folos, a dori — chiar te sf tuiesc în mod serios i te rog, să ş ă ş ă rupi imediat aceast leg tur nepermis i s revii la datoria ta atîtaă ă ă ă ş ă vreme cît o mai po i face, înainte de îngrozitoarele consecin e.ţ ţ

— Da, da, bineîn eles, a zis ea întrerupîndu-m cu un gest enervat.ţ ă Dar, Helen, nu pot pleca înainte de momentul stabilit pentru sfîr itulş vizitei. Ce pretext a putea s inventez pentru un asemenea lucru?ş ă Indiferent dac a propune s m întorc singur — lucru de care Lowboă ş ă ă ă -rough nici n-ar vrea s aud — sau s -l iau cu mine, aceast împrejurareă ă ă ă ar stîrni suspiciuni — i cînd vizita noastr e atît de aproape de sfîr it —ş ă ş de fapt nu mai am de decît vreo s pt mîn — cu siguran c -mi maiă ă ă ţă ă po i suporta prezen a o vreme! Nu te voi mai sup ra cîtu i de pu in cuţ ţ ă ş ţ impertinen e amicale. ţ

— Ei bine, nu mai am altceva s - i spun. ă ţ— I-ai pomenit de aceste lucruri lui Huntingdon? m-a întrebat ea în

momentul cînd p r seam biblioteca. ă ă— Cum îndr zne ti s -i roste ti numele în prezen a mea? a fostă ş ă ş ţ

singurul r spuns pe care i l-am dat. ăDe atunci, nu s-au mai schimbat între noi alte cuvinte decât cele

cerute de decen sau de absoluta necesitate.ţă

6666


CAPITOLUL XXXV

19 OCTOMBRIE. PE M SUR CE ladyĂ Ă Lowborough î i d seama c nu are de ce s se team din partea mea iş ă ă ă ă ş pe m sur ce se apropie momenă ă tul plec rii, devine tot mai îndr znea iă ă ţăş mai insolent . Nu- i face nici un fel de scrupule s -i vorbeasc so uluiă ş ă ă ţ meu cu o familiaritate afectuoas în prezen a mea — dac nu mai eă ţ ă altcineva de fa — i ine grozav de mult s - i etaleze interesul pentruţă ş ţ ă ş s n tatea i bun starea lui sau pentru orice îl prive te, ca i cum ar vreaă ă ş ă ş ş s contrasteze solicitudinea ei amabil cu indiferen a mea glacial . Iar elă ă ţ ă o r spl te te cu asemenea zîmbete i priviri, cu aseă ă ş ş menea vorbe optiteş sau insinu ri rostite cu îndr zneal , subliniind c e con tient deă ă ă ă ş bun tatea ei i de felul cum îl neglijez eu — încît m face s mi se urceă ş ă ă tot sîngele la cap oricît a încerca s m st pînesc. De fapt a vrea s nuş ă ă ă ş ă in seam de toate acestea, s fiu surd i oarb la tot ce se întîmpl întreţ ă ă ăş ă ă

ei, deoarece, cu cît m ar t mai sensibil la tic lo ia lor, cu atît maiă ă ă ă ş triumf toare se arat ea în izbînda ei i cu atît mai mult se m gule te elă ă ş ă ş cu gîndul c -l iubesc i acum, cu mult devo iune, în ciuda indiă ş ă ţ feren eiţ mele simulate. În asemenea împrejur ri, am fost uneori împins s -iă ă ă dovedesc contrariul pref cîndu-m c încurajez avansurile lui Hargrave.ă ă ă Dar asemenea idei le izgonesc pe dat din mintea mea; apoi îl ur sc deă ă zece ori mai mult pentru c m-a adus într-un asemenea hal! Dumnezeuă s m ierte pentru asta i s -mi ierte i toate gîndurile p c toase! În locă ă ş ă ş ă ă s fiu mai smerit i s m simt mai purificat de nenorocirile prin careă ă ş ă ă ă trec simt c ele îmi prefac firea în fiere. Asta trebuie s fie i vina mea caă ă ş i a celor care mi-au f cut r u. Nici un cre tin adev rat n-ar putea sş ă ă ş ă ă

nutreasc sentimente atît de crîncene ca ale mele împotriva lui i a ei —ă ş în special împotriva ei. Pe el simt îns i acum c l-a putea ierta la celă ş ă ş

6767


mai mic semn de remu care. Dar pe ea — cuvintele nu izbutesc s -miş ă exprime scîrba.

E bine c Annabella pleac mîine, pentru c nu i-a putea suportaă ă ă ş u or prezen a nici m car o zi în plus. Azi-diminea s-a sculat maiş ţ ă ţă devreme ca de obicei. Cînd am coborît la gustare am g sit-o singur înă ă înc perea pentru micul dejun.ă

— A, Helen! Tu e ti? a zis ea întorcîndu-se.şV zînd-o, am tres rit în mod involuntar, la care ea a dat drumul unuiă ă

scurt hohot de rîs f cînd remarca:ă— Am impresia c amîndou sîntem dezam gite.ă ă ăM-am apropiat de mas i am început s m ocup de vesel i deă ş ă ă ă ş

tacîmuri.— E ultima zi cînd mai e ti silit s -mi supor i preş ă ă ţ zen a, mi-a zis eaţ

a ezîndu-se la mas . A, iat pe cineva care nu se va bucura de acestş ă ă lucru! murmur ea mai mult ca pentru sine cînd Arthur intr în odaie.ă ă

Îi strînse mîna i-i spuse bun diminea a; apoi, uitîndu-se cu dragosteş ă ţ în ochii ei i inîndu-i înc mîna într-a lui îi opti pe un ton patetic:ş ţ ă ş

— Ultima... ultima zi!— Da, zise ea cu oarecare asprime. i eu m-am sculat devreme ca sŞ ă

profit din plin de ea — te a tept singur aici de o jum tate de or , dar tu,ş ă ă ă lene ce e ti...ş ş

— Mde, am crezut c i eu m-am sculat destul de devreme, îns ( iă ş ă ş aici î i coborî cît mai mult glasul) vezi c nu sîntem singuri...ş ă

— Nu sîntem niciodat singuri, îi r spuse ea.ă ăDar acum erau ca i singuri, fiindc eu m aflam la fereastr iş ă ă ă ş

priveam norii, luptîndu-m s -mi st pînesc mînia.ă ă ăAu mai schimbat între ei o mul ime de vorbe pe care din fericire nuţ

le-am auzit. Numai c Annabella a avut neobr zarea s vin i s seă ă ă ă ş ă a eze lîng mine, ba chiar s - i pun mîna pe um rul meu i s -mi spunş ă ă ş ă ă ş ă ă în oapt : ş ă

— Helen, n-ar trebui s - i par r u c mi-l cedezi, fiindc -l iubesc maiă ţ ă ă ă ă mult decît ai putea tu s -l iube ti vreodat . ă ş ă

Asta m-a scos din s rite. I-am luat mîna i i-am aruncat-o cît colo cuă ş o expresie de scîrb i de indignare pe care nu mi-am putut-o st pîni.ă ş ă Uimit i aproape îngrozit de aceast izbucire nea teptat s-a retras înă ş ă ă ş ă t cere. Mi-a fi dat drumul la furie i a fi spus mai multe, dar chicotitulă ş ş ş în bu it al lui Arthur m-a f cut s m trezesc la realitate. Am strivit întreă ş ă ă ă

6868


din i invectivele pe care voiam s i le adresez i i-am întors spatele cuţ ă ş dispre , regretînd c i-am oferit lui Arthur un asemenea prilej deţ ă distrac ie. Mai rîdea cînd i-a f cut apari ia domnul Hargrave. N-a ti sţ ş ă ţ ş ş ă spun dac nu cumva fusese martor la aceast scen , întrucît u a eraă ă ă ş întredeschis cînd a intrat. i-a salutat cu r ceal atît gazda cît iă Ş ă ă ş veri oara, iar mie mi-a adresat o privire destinat s exprime cea maiş ă ă profund comp timire amestecat cu o înalt stim i admiă ă ă ă ăş ra ie.ţ

— Oare cît supunere îi datorezi omului acestuia! m-a întrebat el cuă glas sc zut în timp ce st tea lîng mine, la fereastr , pref cîndu-se aă ă ă ă ă comenta starea vremii.

— Nici una, i-am r spuns.ăi întorcîndu-m imediat la mas m-am apucat s preg tesc ceaiul. ElŞ ă ă ă ă

m-a urmat i ar fi început cine tie ce discu ie cu mine, dar ceilal iş ş ţ ţ oaspe i începeau s se adune, a a c eu nu i-am mai acordat alt aten ieţ ă ş ă ă ţ afar de faptul c l-am servit.ă ă

Dup micul dejun, hot rît s -mi petrec cît mai pu in din ziuaă ă ă ă ţ respectiv în tov r ia lady-ei Lowborough, m-am retras pe neobservateă ă ăş în bibliotec ferindu-m de societate. Domnul Hargrave m-a urmat acoloă ă sub pretextul c ar c uta o carte. La început, umblînd prin rafturi, a alesă ă un volum. Apoi, f r o vorb , dar deloc timid, s-a apropiat de mine i aă ă ă ş r mas în picioare lîng scaunul meu, cu mîna sprijinit pe speteaz . Mi-aă ă ă ă spus cu dulcea în glas:ţă

— Va s zic , v considera i, în sfîr it, liber ?ă ă ă ţ ş ă— Da, i-am r spuns f r s m mi c i f r s -mi ridic ochii de peă ă ă ă ă ş ş ă ă ă

carte — liber s fac orice în afar de a p c tui împotriva lui Dumnezeuă ă ă ă ă i a propriei mele conş tiin e.ş ţ

A urmat o pauz .ă— Prea bine, mi-a zis el. Cu condi ia s nu ave i o con tiin exageratţ ă ţ ş ţă

de ginga i ca ideile dumneavoastr despre Dumnezeu s nu fie preaşăş ă ă severe; a i putea preţ supune c a i sup ra acea Fiin binevoitoare dac a iă ţ ă ţă ă ţ face fericirea unei persoane gata s moar pentru dumă ă neavoastr ? Dacă ă a i ridica o inim devotat din chinuţ ă ă rile purgatoriului pîn la fericireaă divin ?ă

A rostit aceste vorbe pe un ton sc zut, serios i înduioă ş tor aplecîndu-şăse asupra mea. Mi-am în l at capul i, înfruntîndu-i cu fermitate privirea,ă ţ ş i-am r spuns calm :ă ă

— Domnule Hargrave, ii neap rat s m ofensezi?ţ ă ă ă

6969


La asta nu se a tepta. A f cut o pauz pentru a- i reveni de pe urmaş ă ă ş ocului. Apoi îndreptîndu- i inuta i luîndu- i mîna de pe speteazaş ş ţ ş ş

scaunului meu, mi-a r să puns cu o triste e mîndr :ţ ă— N-a fost în inten ia mea.ţN-am f cut decît s arunc o privire c tre u , cu o u oar mi care aă ă ă şă ş ă ş

capului, apoi am revenit la lectur . El s-a retras imediat. A fost mai bineă decît dac i-a fi r să ş ă puns în acel spirit p tima c tre care m împingeaă ş ă ă primul meu îndemn. Vai, ce bine este s po i s - i st pîne ti firea!ă ţ ă ţ ă ş Trebuie s m str duiesc s cultiv aceast calitate nepre uit !ă ă ă ă ă ţ ă

În cursul dimine ii am plecat cu tr sura la conacul Grove împreun cuţ ă ă cele dou doamne, pentru a-i oferi lui Milicent prilejul de a- i lua r masă ş ă bun de la mama i sora ei. Ele o convinser s petreac restul zilei cu ele,ş ă ă ă doamna Hargrave promi înd s-o aduc înapoi seara i s r mîn la noiţ ă ş ă ă ă pîn a doua zi cînd se destr ma grupul. A adar, lady Lowborough i cuă ă ş ş mine am avut pl cerea de a ne întoarce împreun cu tr sura. O vreme amă ă ă p strat amîndou t cere, eu privind pe fereastr , iar ea stînd reă ă ă ă zemat înă col ul ei. Dar nu aveam de gînd s renun la comoditatea mea de dragulţ ă ţ ei; cînd m-am plictisit s mai stau aplecat înainte, cu vîntul rece i aspruă ă ş în fa , i uitîndu-m la gardurile ro ietice i la ierburile umede iţă ş ă ş ş ş încîlcite de pe marginea lor, m-am l sat p guba i m-am rezemat i euă ă şăş ş de canapea. Atunci, cu neru inarea ei obi nuit , înso itoarea mea a f cutş ş ă ţ ă cîteva încerc ri de a încropi o conversa ie; dar monosilabele „da” sauă ţ „nu”, sau „hm” au fost tot ce a putut ob ine de la mine. În cele din urm ,ţ ă cînd mi-a cerut p rerea despre o chesă tiune cu totul neînsemnat , i-amă r spuns:ă

— Lady Lowborough, de ce ii neap rat s vorbe ti cu mine?ţ ă ă ş B nuiesc c tii ce gîndesc despre dumneata.ă ăş

— M rog, dac vrei s te ar i atît de înver unat împotriva mea, n-ă ă ă ăţ ş ăam încotro, mi-a replicat ea; dar eu una nu am de gînd s fiu bosumflată ă pe nimeni.

Curînd c l toria noastr s-a sfîr it. De îndat ce s-a deschis u a de laăă ă ş ă ş tr sur ea a s rit jos i a traversat parcul pentru a ie i în întîmpinareaă ă ă ş ş domnilor care tocmai se întorceau din p dure. Bineîn eles c eu n-amă ţ ă urmat-o.

Dar înc nu terminase cu obr zniciile: dup cin , m-am retras ca deă ă ă ă obicei în salon i ea m-a înso it; Numai c eu îi aveam cu mine pe cei doiş ţ ă copila i, i le-am acordat lor întreaga mea aten ie, hot rît fiind s -i inş ş ţ ă ă ă ţ

7070


al turi pîn veneau domnii din sufragerie sau pîn cînd sosea Milicent cuă ă ă mama ei. Dar micu a Helen s-a plictisit curînd de joac i a insistat s seţ ă ş ă duc s se culce. În timp ce edeam pe canapea, inînd-o pe geă ă ş ţ nunchi iş avîndu-l pe micu ul Arthur al turi (se juca u urel cu p rul moale, cînepiuţ ă ş ă al feti ei), lady Lowboţ rough a venit, foarte calm , i s-a a ezat deă ş ş cealalt parte.ă

— Mîine, doamn Huntingdon — mi-a spus ea — vei fi izb vit deă ă ă prezen a mea, ceea ce f r îndoial te va bucura foarte mult, dup cum eţ ă ă ă ă i firesc. Dar tii c i-am f cut un mare serviciuî?... S - i spun în ceş ş ă ţ ă ă ţ

const ?ă— M voi bucura s aud ce serviciu mi-ai f cut, i-am zis eu, hot rîtă ă ă ă ă

s -mi p strez calmul, pentru c mi-am dat seama dup tonul pe care-lă ă ă ă adoptase c voia neap rat s m provoace.ă ă ă ă

— Ei bine — a reluat ea — n-ai observat o schimbare salutar laă domnul Huntingdon! Nu vezi ce om sobru i cump tat a devenit? tiuş ă Ş bine c tu ai urmă ărit, cu regret, n ravurile urîte pe care le deprinsese; iă ş tiu c te-ai str duit din r sputeri s -l izb ve ti de ele, dar f r succes. I-ş ă ă ă ă ă ş ă ă

am spus, în pu ine cuvinte, c nu pot suporta s -l v d degradîndu-seţ ă ă ă astfel i c voi înceta s ... m rog, n-are importan ce i-am spus, darş ă ă ă ţă vezi bine c am izbutit s -l fac s se îndrepte. i pentru asta ar trebui s -ă ă ă Ş ămi mul ume ti.ţ ş

M-am ridicat i am sunat s chem d daca.ş ă ă— Dar — a continuat Annabella — nu doresc nici un fel de

mul umiri. Recuno tin a pe care i-o cer este s -i por i de grij cît sînt euţ ş ţ ţ ă ţ ă plecat ; vezi ca nu cumva — ar tîndu-te aspr cu el sau neglijîndu-l —ă ă ă s -l împingi c tre vechile n ravuri.ă ă ă

Era s -mi vin r u de mînie, îns în u s-a ivit Raă ă ă ă şă chel. I-am f cută semn ar tîndu-i copiii, pentru c nu eram sigur c o s -mi pot st pîniă ă ă ă ă ă glasul.

— Vrei, Helen? a continuat Annabella.I-am aruncat o privire care a ve tejit zîmbetul maliş ios de pe fa a ei —ţ ţ

sau cel pu in l-a st vilit o clip — i am plecat. În anticamer l-amţ ă ă ş ă întîlnit pe domnul Hargrave. A v zut c nu sînt într-o dispozi ie bună ă ţ ă pentru conversa ie, a a c m-a l sat s trec f r o vorb . Dar cînd, dupţ ş ă ă ă ă ă ă ă cîteva minute de izolare în bibliotec , am iză butit s -mi revin i mă ş ă preg team s m întorc pentru a le întîmpina pe doamna Hargrave i peă ă ă ş Milicent (pe care tocmai le auzisem venind jos i intrînd în salon), l-amş

7171


g sit tot acolo, z bovind în înc perea slab luminat i în mod evidentă ă ă ă ş a teptîndu-m .ş ă

— Doamn Huntingdon, mi-a spus el pe cînd treceam, îmi îng dui iă ă ţ s v spun o vorb ?ă ă ă

— Ce mai este? Te rog spune repede!— Azi-diminea v-am ofensat; i nu pot tr i tiindu-v sup rat .ţă ş ă ş ă ă ă— Atunci pleac i nu mai p c tui, i-am replicat îndep rtîndu-m .ăş ă ă ă ă— Nu, nu! mi-a zis el postîndu-se în fa a mea. Nu v sup ra i, darţ ă ă ţ

trebuie neap rat s ob in iertarea dumneavoastr . V p r sesc mîine i s-ă ă ţ ă ă ă ă şar putea s nu mai am niciodat prilejul de a v vorbi. Am gre it uitîndă ă ă ş cine sînt — i uitînd cine sînte i. Dar permite i-mi s v implor s uita iş ţ ţ ă ă ă ţ i s ierta i izbucnirea mea de îngîmfat i s v gîndi i la mine ca i cumş ă ţ ş ă ă ţ ş

vorbele acelea n-ar fi fost rostite niciodat ; pentru c ; v rog s mă ă ă ă ă crede i, le reţ gret din suflet; iar a pierde stima dumneavoastr este oă pedeaps prea sever pentru mine i n-o pot îndura.ă ă ş

— Uitarea nu poate fi cump rat la simpla dorin ; i nici nu potă ă ţă ş acorda stim tuturor celor care o doresc, dac ei nu dovedesc c o iă ă ă ş merit . ă

— Voi considera c -mi voi petrece cum se cuvine via a str duindu-ă ţ ăm s-o merit, dac ve i binevoi doar s -mi ierta i aceast gre eal ...ă ă ţ ă ţ ă ş ă Vre i? ţ

— Da.— Da! Dar o spune i cu prea mult r ceal . Da i-mi mîna i atunci vţ ă ă ă ţ ş ă

voi crede. Nu vre i? Atunci, doamn Huntingdon, înseamn c nu m-a iţ ă ă ă ţ iertat!

— Ba da — uite mîna i, împreun cu ea, iertarea!ş ăMi-a strîns cu înfocare mîna rece, dar n-a spus nimic i s-a dat la oş

parte pentru a m l sa s intru în înc perea unde între timp se adunaseă ă ă ă întreaga societate. Domnul Grimsby era a ezat aproape de u ; v zîndu-ş şă ăm intrînd urmat imediat de Hargrave rînji la mine pe cînd treceam prină ă dreptul lui i-mi arunc o ochead plin de subîn eles, care mi se p ruş ă ă ă ţ ă insuportabil . L-am înfruntat cu privirea pîn cînd el a întors moroc nosă ă ă capul — dac nu chiar ru inat, cel pu in stînjenit pentru moment. Întreă ş ţ timp Hattersley îl luase de bra pe Hargrave i-i optea ceva la ureche —ţ ş ş vreo glum grosolan , f r doar i poate, întrucît ascult torul nici n-a rîs,ă ă ă ă ş ă nici n-a r spuns, ci doar strîmbînd u or din buze s-a desprins dină ş

7272


strînsoarea lui i s-a îndreptat spre maic -sa care tocmai îi spuş ă nea lordului Lowborough cît de multe motive are s fie mîndr de fiul ei.ă ă

Slav Domnului, mîine pleac to i.ă ă ţ

7373


CAPITOLUL XXXVI

20 DECEMBRIE 1824. SE APRO-pie a treia aniversare a „fericitei” noastre c snicii. Se împlinesc dou luni deă ă cînd oaspe ii no tri ne-au l sat s ne bucuţ ş ă ă r m în tihn de propria noastră ă ă societate. i am acum nou s pt mîni de experien în privin a acesteiŞ ă ă ă ţă ţ noi faze a vie ii conjugale: dou persoane care tr iesc împreun ca st pînţ ă ă ă ă i st pîn ai casei i ca tat i mam a unui copila atr g tor i vesel, cuş ă ă ş ă ş ă ş ă ă ş

convingerea c nu mai exist între ei dragoste, prietenie sau simpatie. Peă ă cît pot, m str duiesc s tr iesc pa nic cu el: îl tratez cu o poliă ă ă ă ş te eţ irepro abil , renun la comoditatea mea în favoarea lui, oricînd acestş ă ţ lucru se poate realiza în mod rezonabil, i-1 consult pe un ton de om deş afaceri în privin a trebuţ rilor domestice, cedînd judec ii lui chiar atunciăţ cînd îmi dau seama c ele sînt inferioare alor mele.ă

Cît despre el, în primele dou s pt mîni a fost posac i deprimat —ă ă ă ş m cinat, b nuiesc, de gîndurile legate de plecarea scumpei lui Annabellaă ă — i deosebit de îfnos cu mine: tot ce f ceam era prost; eram împietrit ,ş ţ ă ă aspr i insensibil ; fa a mea acr i palid era de-a dreptulă ş ă ţ ă ş ă resping toare; glasul meu îi d dea fiori; nu tia cum o s poat sta toată ă ş ă ă ă iarna lîng mine; aveam s -l omor miliă ă metru cu milimetru. Din nou i-am propus desp r irea, dar a zis c nu se poate: nu-i pl cea gîndul de aă ţ ă ă deveni subiectul de discu ie al bîrfelor din vecin tate. Nu voia s seţ ă ă spun c este o asemenea brut încît nevast -sa n-a mai putut tr i cu el.ă ă ă ă ă Nu: trebuia s fac orice ca s m poat suporta.ă ă ă ă ă

— Adic vrei. s spui c eu trebuie s fac totul pentru a te puteaă ă ă ă suporta — i-am r spuns eu — pentru c atîta vreme cît îmi îndeplinescă ă func iile de intendent i de meţ ş najer , atît de con tiincios i de bine, f ră ş ş ă ă plat i f r mul umiri, nu- i d mîna s te despar i de mine. Dar voi cedaăş ă ă ţ ţ ă ă ţ altcuiva aceste îndatoriri cînd sclavia mea va deveni insuportabil .ă

7474


Eram convins c dac -l mai poate ine ceva în frîu, atunci numai oă ă ă ţ asemenea amenin are o mai putea face.ţ

Cred c era foarte dezam git c nu simt mai profund loviturileă ă ă s ge ilor lui ofensatoare, pentru c ori de cîte spunea ceva menit s -miă ţ ă ă r neasc sentimentele, îmi iscodea fa a cu privirile i apoi bodog neaă ă ţ ş ă împotriva „inimii mele de marmor ” sau împotriva „insensibilit ii meleă ăţ brutale”. Dac a fi plîns amarnic i m-a fi v ic rit c i-am pierdută ş ş ş ă ă ă afec iunea, poate c ar fi catadicsit s m comp timeasc i mi-ar fiţ ă ă ă ă ă ş acordat o vreme favorurile lui, doar pentru a- i mai alina singur tatea iş ă ş a se consola de absen a iubitei lui Annabella, pîn cînd avea s-o poatţ ă ă reîntîlni sau s -i g seasc o înlocuitoare mai potrivit . Slav Domnuluiă ă ă ă ă c nu sînt chiar atît de slab din fire! Am fost odinioar înnebunit de oă ă ă ă afec iune prosteasc , abrutizant , care m f cea s m ag de el în ciudaţ ă ă ă ă ă ă ăţ nemerniciei sale, dar acum a trecut aproape în întregime — zdrobit peă deplin i ofilit . i el nu are cui s mul uş ă Ş ă ţ measc pentru asta decît lui iă ş viciilor lui.

La început (b nuiesc, supunîndu-se poruncilor alesei inimii sale) s-aă ab inut admirabil de la b utur . Dar în cele din urm a cedat tenta ieiţ ă ă ă ţ dep ind uneori cam mult m sura. Uneori cînd este influen aăş ă ţ stimulatoare a vinului, se înfl c reaz i încearc s fac pe bruta.ă ă ă ş ă ă ă Atunci eu nu-mi dau deloc osteneala s -mi st pînesc dispre ul iă ă ţ ş dezgustul. Cînd se afl sub influen a deprimant a urmă ţ ă ărilor b uturii, î iă ş deplînge suferin ele i gre elile, aruncînd asupra mea vina i pentruţ ş ş ş unele i pentru celelalte. tie c b utura îi d uneaz s n t ii i-i faceş Ş ă ă ă ă ă ăăţ ş mai mult r u decît bine, dar zice c eu îl împing la be ie prin pură ă ţ tarea mea nefireasc i nefeminin ; asta o s -l duc , în cele din urm , la ruin ,ăş ă ă ă ă ă dar toate sînt numai din „vina” mea. i atunci m v d silit s m ap rŞ ă ă ă ă ă ă uneori prin amarnice incrimin ri reciproce. Dar sta este un gen de neă ă -dreptate pe care nu-l pot îndura cu r bdare. Oare nu m-am str duit dină ă greu i vreme îndelungat pentru a-l salva tocmai de la acest viciu? Nuş ă m-a chinui oare i acum în acela i scop dac ar sluji la ceva? Dar o potş ş ş ă face gudurîndu-m pe lîng el i alintîndu-l cînd tiu c mă ă ş ş ă ă dispre uie te? E oare vina mea c mi-am pierdut influţ ş ă en a asupra lui sauţ c el a renun at, din propria lui voină ţ , la orice drept pe care-l avea laţă respectul i sentimentele mele? S caut oare s ajung la o împ care cu elş ă ă ă cînd simt c -l detest i c el m dispre uie te? Cînd el continu să ş ă ă ţ ş ă ă corespondeze cu lady Lowborough, dup cum tiu prea bine? Nu,ă ş

7575


niciodat , niciodat ! Nici în ruptul capului! N-are decît s se omoare cuă ă ă b utura, n-am nici o vin .ă ă

În momentul de fa m bucur de un r gaz temporar din partea lui: aţă ă ă plecat cu Hargrave la o mare partid de vîn toare, undeva, într-un inută ă ţ îndep rtat, i probabil nu se va întoarce decît mîine sear , cel maiă ş ă devreme. Vai, i cînd m gîndesc ce sim eam alt dat cînd lipsea deş ă ţ ă ă acas !ă

Domnul Hargrave mai st i acum la conacul Grove. Domnulă ş Hargrave ne viziteaz destul de des i nu araă ş reori Arthur se duce c lareă pîn la el acas . Nu cred c vreunul dintre ace ti a a-zi i prieteni seă ă ă ş ş ş omoar cu draă gostea pentru cel lalt. Dar asemenea rela ii îi ajut s - iă ţ ă ă ş dreac timpul mai u or, i eu sînt foarte doritoare ca ele s continue,ă ş ş ă întrucît m cru de cîteva ceasuri de stînjeneal i nepl cere în tov r iaă ţă ăş ă ă ăş lui Arthur i îi ofer i lui o ocupa ie mai bun decît cufundareaş ă ş ţ ă prosteasc în pl cerile i poftele sim urilor. Singura obiec ie pe care oă ă ş ţ ţ am împotriva prezen ei domnului Hargrave în inut este faptul c teamaţ ţ ă de a-l întîlni la conacul Grove m împieă dic s-o v d pe sora lui atît deă ă des cît a dori; altfel, în ultima vreme el s-a purtat fa de mine cu oş ţă corectitudine atît de des vîr it încît aproape c am i uitat deă ş ă ă ş comportatarea lui anterioar . B nuiesc c se str duie te „s -mi cî tigeă ă ă ă ş ă ş stima”. Dac va continua s se poarte în feă ă lul sta s-ar putea s-o iă ş cî tige; dar apoi ce se va întîmş pl ? În clipa în care va încerca s ceară ă ă ceva mai mult, o va pierde din nou.

10 februarie. E un lucru foarte sup r tor i te am r te cumplit cîndă ă ş ă ăş cineva î i arunc în obraz tocmai senţ ă timentele bune i inten iileş ţ frumoase. Începeam s m mai înduplec fa de nenorocitul meu tovară ă ţă ăş de via — s -i comp timesc situa ia, lipsit de consol rile resurselorţă ă ă ţ ă ă intelectuale i ale unei con tiin e curate în fa a lui Dumş ş ţ ţ nezeu; începusem s m gîndesc c ar fi de datoria mea s -mi sacrific mîndria i s -miă ă ă ă ş ă reînnoiesc înc o dat eforturile de a-i face c minul pl cut i de a-lă ă ă ă ş readuce pe calea virtu ilor. i asta nu prin false m rturisiri de dragoste iţ Ş ă ş nici pref cîndu-m c am remu c ri, ci doar atenuînd r ceala obi nuit aă ă ă ş ă ă ş ă manierelor mele i transformîndu-mi polite ea glacial în amabilitate, oriş ţ ă de cîte ori se ivea prilejul. i nu numai c începeam s gîndesc astfel, darŞ ă ă m i apucasem s -mi pun gîndurile în aplicare — dar care a fostă ş ă rezultatul? Reac ia n-a stîrnit nici m car o scînteie de bun tate, de c in ,ţ ă ă ă ţă

7676


ci doar o iremediabil proast dispozi ie i reavoin i o tiranieă ă ţ ş ţă ş preten ioas care sporea tot mai mult pe m sur ce se l sa prad nţ ă ă ă ă ă ă-ravurilor i deprinderilor lui; de asemenea, o lic rire ascuns de triumfş ă ă ori de cîte ori detecta în comportarea mea vreun semn de înduplecare sau îmblînzire — ceea ce m f cea de fiecare dat s înghe la locă ă ă ă ţ pref cîndu-m iar i în marmor . Iar azi-diminea i-a des vîr it opera:ă ă ăş ă ţăş ă ş cred c împietrirea a fost dus atît de departe încît niă ă mic nu m-ar mai putea face s -mi topeasc din nou inima.ă ă

Micu ul meu Arthur st tea în picioare între genunchii lui taic -suţ ă ă jucîndu-se încîntat cu rubinul str lucitor de la inelul acestuia. Sim ind ună ţ îndemn brusc i imperios de a-mi salva fiul de influen a lui molipsitoare,ş ţ l-am luat în bra e i l-am scos din odaie. Sup rat de aceast îndeţ ş ă ă p rtareă nea teptat , copilul a început s fac bot i s plîng . Iat un nou junghiş ă ă ă ş ă ă ă pentru inima mea i a a destul de chinuit . N-am vrut s -i dau drumulş ş ă ă din bra e. Ducîndu-l cu mine în bibliotec , am închis u a, iţ ă ş ş îngenunchind pe podea al turi de el, l-am îmbr i at, l-am s rutat i amă ăţş ă ş plîns pe um rul lui cu draposte p tima . Fiind mai degrab speriat decîtă ă şă ă potolit de aceast manifestare a mea, a început s se zbat pentru a-miă ă ă sc pa din bra e i a strigat tare dup taic -su. L-am l sat slobod, iă ţ ş ă ă ă ş niciodat n-am v rsat lacrimi mai fierbin i ca atunci. Anzîndu-iă ă ţ strig tele, taic -su a venit în odaie. Imediat m-am îndeă ă p rtat ca nuă cumva s -mi vad emo ia i s-o interpreteze gre it. M-a înjurat i a luată ă ţ ş ş ş cu el copilul care între timp se lini tise.ş

E groaznic ca scumpul meu micu s -l iubeasc pe el mai mult decîtţ ă ă pe mine. i e groaznic c , atunci cînd nu tr iesc pentru altceva decîtŞ ă ă pentru bun starea i educa ia fiului meu, s -mi v d influen a distrus deă ş ţ ă ă ţ ă un om c rui afec iune egoist este mai d un toare decît ar putea s fieă ţ ă ă ă ă cea mai rece indiferen sau cea mai aspr tiranie. Dac eu — pentruţă ă ă binele lui — refuz s -i fac voia în privin a cine tie c rui fleac, el seă ţ ş ă adreseaz lui taic -su iar acesta — în ciuda indolen ei lui egoiste —ă ă ţ întotdeauna î i d osteneala de a împlini dorin ele copilului. Dacş ă ţ ă îndr znesc s -i in în frîu dorin ele b iatului sau s -l priă ă ţ ţ ă ă vesc cu asprime pentru cine tie ce neascultare copilş ăreasc , el tie c cel lalt p rinte îiă ş ă ă ă va zîmbi i-i va ine partea în pofida mea. Astfel, nu numai c trebuie sş ţ ă ă m lupt împotriva celor mo tenite de copil de la taic -s u, nu numai că ş ă ă ă trebuie s descop r i s dezr d cinez geră ă ş ă ă ă menii tendin elor sale rele i sţ ş ă combat influen a i exemplul s u prost dar, mai mult decît atît, el îmiţ ş ă

7777


contracareaz str daniile intense, în avantajul copilului, disă ă truge efectul pe care-l am asupra min ii lui fragede i-mi r pe te pîn i dragostea lui.ţ ş ă ş ăş Alt speran nu am pe p mînt decît acest copil, i se pare c el simte oă ţă ă ş ă pl cere diabolic de a m priva de ea.ă ă ă

7878


CAPITOLUL XXXVII

20 DECEMBRIE. A MAI TRECUT înc un an; sînt s tul de via a asta. i totu i, nu pot dori s-o p r sesc:ă ă ă ţ Ş ş ă ă orice necazuri se n pustesc asupra mea, nu pot dori s plec i s -mi lasă ă ş ă odorul singur în aceast lume întunecat i tic loas , f r un prieten careă ăş ă ă ă ă s -l c l uzeasc prin labirinturile ei întortocheate i istoviă ă ă ă ş toare, s -lă previn împotriva miilor de capcane i s -l apere de primejdiile care-lă ş ă înv luie din toate p r ile. tiu bine c nu sînt potrivit a-i fi uniculă ă ţ Ş ă ă tovar în via : dar, pe de alt parte, nu exist altcineva care s -mi iaăş ţă ă ă ă locul. Am o fire prea grav ca s pot face fa , a a cum trebuie,ă ă ţă ş distrac iilor lui i s particip la jocurile sale copiţ ş ă l re ti a a cum ar trebuiă ş ş s fac o guvernant sau o mam i adeseori izbucnirile lui de veselieă ă ă ă ş zgomotoas m tulbur i m îngrijoreaz : v d în ele spiritul iă ă ă ş ă ă ă ş temperamentul tat lui s u i tremur cînd m gîndesc la consecin e. Preaă ă ş ă ţ adesea potolesc bucuriile nevinovate pe care ar trebui s le împ rt esc.ă ă ăş Tat l lui, dimpotriv , n-are nici un fel de povar sau triste e care s -iă ă ă ţ ă apese mintea, nu e r scolit de nici un fel de temeri sau scrupule înă privin a bun st rii viitoare a fiului s u. i în special seara, cînd b iatul îlţ ă ă ă Ş ă vede cel mai des i un timp mai înş delungat, tat l e întotdeauna deosebită de jovial i cu inima deschis . E gata s rîd i s glumeasc cu oricineş ă ă ă ş ă ă — în afar de mine — iar eu sînt deosebit de t cut i de trist . Deă ă ă ş ă aceea, bineîn eles, copilul e nebun dup t ticul lui aparent vesel,ţ ă ă amuzant i dispus s -i fac chefurile, i e oricînd bucuros s schimbeş ă ă ş ă tov r ia mea cu a lui. Asta m tulbur profund: nu atîta de dragulă ăş ă ă afec iunii fiului meu (de i o pre uiesc extrem de mult i de i simt c amţ ş ţ ş ş ă dreptul la ea i tiu c am f cut foarte mult pentru a o cî tiga), cît pentruş ş ă ă ş acea influen asupra lui pe care — în propriul lui folos — m-a str duiţă ş ă s-o cap t i s-o p strez i de care taic -s u se bucur s mi-o r peasc ,ă ş ă ş ă ă ă ă ă ă

7979


doar din du m nie i spirit de r zbunare, dintr-un egoism f r noim . Nuş ă ş ă ă ă ă se sluje te de ea decît pentru a m chinui pe mine i a-l distruge pe copil.ş ă ş Singura mea consolare este c petrece relativ pu in timp acas , i înă ţ ă ş lunile cît st la Londra sau în alt parte am anse de a recupera terenulă ă ş pierdut i de a r sturna, prin bun tate, r ul pe care l-a produs prinş ă ă ă purtarea lui inten ionat tic loas . Dar pe de alt parte, e o suferinţ ă ă ă ţă cumplit s -l vezi — la întoară ă cerea lui — str duindu-se din r sputeri s -ă ă ămi submineze truda i s -l transforme pe micu ul meu nevinovat, afecş ă ţ -tuos i cuminte, într-un b iat egoist, neascult tor i înş ă ă ş dr cit. În felulă acesta preg te te terenul pentru acele vicii pe care le-a cultivat cu atîtaă ş succes în propria sa fire pervertit .ă

Din fericire toamna trecut n-au fost invita i la Grassdale nici unulă ţ din „prietenii” lui Arthur; în schimb, s-a deplasat el s -i viziteze pe uniiă dintre ei. A da nu tiu ce s fac întotdeauna la fel, i tare a dori caş ş ă ă ş ş prietenii lui s fie destul de numero i i de iubitori ca s -l p strez lîng eiă ş ş ă ă ă în tot cursul anului. Domnul Hargrave — spre necazul meu — n-a plecat cu el; dar cred c am terminat cu acest gentlemen.ă

Timp de apte sau opt luni s-a purtat atît de remarcaş bil i a fost atît deş diplomat încît am uitat aproape complet s mai fiu prudent , de faptă ă chiar începusem s -l consider prieten i s -l tratez ca atare, cu anumiteă ş ă restric ii (care de altfel nu mi se p reau absolut necesare); cînd profitîndţ ă de amabilitatea mea naiv s-a gîndit c ar putea îndr zni s dep ească ă ă ă ăş ă limitele modera iei i decen ei pe care i le impusese atîta vreme. Asta s-ţ ş ţ şa întîmplat într-o sear de la sfîr itul lunii mai. M plimbam prin parc,ă ş ă iar el trecînd c lare pe acolo i dînd cu ochii de mine, i-a luat inima înă ş ş din i, s-a apropiat i, desc lecînd, i-a l sat arm sarul la poart . Asta eraţ ş ă ş ă ă ă prima dat cînd îndr znea s intre în curte, de cînd r m sesem singură ă ă ă ă ă — f r a fi înso it de mama sau sora lui sau f r a avea m car scuza c -ă ă ţ ă ă ă ămi aduce un mesaj din partea lor. Dar a izbutit s adopte o manier atîtă ă de calm i de degajat , s maniă ş ă ă feste o prietenie atît de respectuoas iă ş de bine st pînit încît, de i m-am ar tat pu in surprins , n-am fost niciă ă ş ă ţ ă alarmat , nici ofensat de libertatea neobi nuit pe care i-a luat-o. S-aă ă ş ă ş plimbat împreun cu mine pe sub frasini i pe malul apei i mi-a vorbită ş ş cu mult însufle ire, bun-gust i inteligen despre tot felul de lucruri,ă ţ ş ţă înainte de a începe eu s m gîndesc cum s scap de el. Apoi, dup oă ă ă ă pauz , în cursul c reia am r mas amîndoi cu privirile a intite la apaă ă ă ţ lini tit i albastr a lacului (eu învîrtind în minte diverse solu ii pentruş ă ş ă ţ

8080


a-l îndep rta în mod poliă ticos, iar el — f r îndoial — meditînd asupraă ă ă altor lucruri la fel de str ine de priveli tile i de sunetele încînt toare peă ş ş ă care le percepeau sim urile lui) a început deoţ dat , pe un ton deosebit,ă sc zut, potolit i dulce, dar foarte clar, s -mi declare, în termenii cei maiă ş ă pu ini echiţ voci, dragostea lui statornic i pasionat . Numai c eu i-amă ş ă ă retezat vorbele i l-am respins cu atîta fermitate i hot rîre i cu unş ş ă ş asemenea amestec de indignare dispre uitoare, de comp timire i mil ,ţ ă ş ă încît s-a retras uluit, umilit i descump nit. Cîteva zile mai tîrziu am aflatş ă c a plecat la Londra. S-a întors îns dup vreo dou luni — i nu s-aă ă ă ă ş inut întotdeauna departe de mine, numai c s-a comportat într-un modţ ă

atît de deosebit încît agera lui sor n-a putut s nu observe schimbarea.ă ă— Ce i-ai f cut lui Walter, doamn Huntingdon? m-a întrebat ea într-ă ă

o diminea cînd m aflam în vizit la Grove i el tocmai p r sise odaiaţă ă ă ş ă ă dup ce schimbase cu mine cîteva cuvinte de polite e glacial . În ultimaă ţ ă vreme, doamn Huntingdon, v d c e extrem de ceremonios, a a c nuă ă ă ş ă pot în elege ce i s-a întîmplat, decît doar dac nu cumva l-ai ofensat deţ ă moarte. Spune-mi despre ce e vorba ca s pot s slujesc de mediator i să ă ş ă v împac. ă

— N-am f cut nimic anume pentru a-l ofensa, i-am r spuns eu. Dacă ă ă e ofensat, cel mai bine ar fi s spun singur care e pricina.ă ă

— Am s -l întreb — strig micu a z p cit , î nind de la locul ei iă ă ţ ă ă ă ţ ş ş sco îndu- i capul pe fereastr . E chiar aici, în gr din . Walteeer!ţ ş ă ă ă

— Nu, nu, Esther! Dac o faci, m superi foarte tare. i am s teă ă Ş ă p r sesc imediat i n-am s mai revin luni de zile, dac nu chiar ani de-aă ă ş ă ă rîndul.

— M-ai strigat, Esther? întreb fratele ei de afar , apropiindu-se deă ă fereastr .ă

— Da. Am vrut s te rog...ă— La revedere, Esther, i-am zis eu luîndu-i mîna i strîngîndu-i-o cuş

asprime.— Am vrut s te rog — a continuat ea — s -mi aduci un trandafiră ă

pentru doamna Huntingdon.Walter se îndep rt .ă ă— Doamn Huntingdon! exclam Esther dup aceea întorcîndu-seă ă ă

c tre mine i inîndu-mi strîns mîna — sînt pur i simplu uimit deă ş ţ ş ă dumneata: e ti la fel de suş p rat , de distant i de rece ca i el. Iar eu sîntă ă ăş ş

8181


hot rît ca pîn ce pleci s v fac s fi i la fel de buni prieteni caă ă ă ă ă ă ţ odinioar .ă

— Esther, cum po i s fii a a nepoliticoas ! strig doamna Hargraveţ ă ş ă ă care edea în fotoliu împletind cu un aer grav. Vai de mine, dar n-ai sş ă înve i niciodat s te por i ca o lady!ţ ă ă ţ

— Bine, m mico, dar chiar tu ai spus...ăÎns domni oara fu readus la t cere de maic -sa, care ridic un degetă ş ă ă ă ă

i scutur sever din cap.ş ă— Ce zici ce dificil e? îmi opti ea.ă şDar pîn s pot s adaug i eu mustr rile mele, domă ă ă ş ă nul Hargrave

reap ru la fereastr inînd în mîn un splendid trandafir b tut.ă ăţ ă ă— Poftim, Esther, i-am adus trandafirul, zise el întinzîndu-i-l.ţ— D -i-l chiar tu, prostule! strig ea tr gîndu-se reă ă ă pede înd r t dintreă ă

noi.— Doamna Huntingdon prefer s -l primeasc din mîinile tale,ă ă ă

replic el pe un ton foarte grav, dar coborînd vocea ca s nu-l audă ă ă maic -sa. Sor -sa lu trandafirul i mi-l d du.ă ă ă ş ă

— Doamn Huntingdon, fratele meu v ofer acest trandafiră ă ă împreun cu respectele lui i sper ca în curînd s ajung s se în eleagă ş ă ă ă ă ţ ă mai bine cu dumneavoastr . E bine a a, Walter? ad ug obr znicu aă ş ă ă ă ţ apropiindu-se de el i cuprinzîndu-i cu bra ele capul aplecat peste pervaş ţ -zul ferestrei. Sau ar fi trebuit oare s -i spun c - i pare r u c ai fost a aă ă ţ ă ă ş de îfnos? Sau c speri c - i va ierta gre eala?ţ ă ă ţ ş

— Prostu mic ce e ti! Habar n-ai despre ce vorţă ă ş be ti, r spunse elş ă foarte serios.

— Chiar c a a e: nu tiu nimic!ă ş ş— Haide, Esther, — se amestec doamna Hargrave care, m car că ă ă

nici ea nu era deloc l murit în privin a înstr in rii produs între noi, î iă ă ţ ă ă ă ş d dea cel pu in seama c purtarea fiicei sale era cu toulă ţ ă necorespunz toare — insist s p r se ti înc perea!ă ă ă ă ş ă

— Vai, v rog, nu, doamn Hargrave, pentru c am s plec eu, i-amă ă ă ă zis, i imediat mi-am luat r mas bun.ş ă

Cam la o s pt mîn dup aceea, domnul Hargrave i-a adus sora înă ă ă ă ş vizit la mine. La început i-a p strat obiă ş ă şnuitul s u aer rece, distant, peă jum tate majestuos, pe jum tate melancolic i în general jignit. Dar deă ă ş data asta Esther n-a f cut nici un comentariu în aceast privin . Eraă ă ţă evident c fusese dresat s se comporte mai frumos. A stat de vorb cuă ă ă ă

8282


mine, a rîs i s-a zbenguit cu micu ul Arthur, tovar ul ei de joacş ţ ăş ă îndr git i iubitor. Dar, oarecum spre nepl cerea mea, Arthur a tras-oă ş ă afar din odaie pentru a alerga prin hol i apoi în gr din . M-am ridicată ş ă ă ca s înte esc focul. Domnul Hargrave m-a întrebat dac mi-e frig i aă ţ ă ş închis u a — o amabilitate cu totul nelalocul ei pentru c inten ia meaş ă ţ fusese s m duc în urma zgoă ă moto ilor tovar i de joac . Apoi i-aş ăş ă ş permis s se apropie i el de c min i m-a întrebat dac tiu cumva că ş ă ş ă ş ă domnul Huntingdon se afl acum la conacul lordului Lowborough i că ş ă probabil va mai r mîne o vreme acolo.ă

— Nu tiam, dar n-are nici o importan , i-am r spuns cu nep sare.ş ţă ă ăi dac obrajii mei str luceau ca focul, asta se datora mai degrabŞ ă ă ă

întreb rii care mi se pusese decît informaă iei pe care o transmitea.ţ— i n-ave i nimic împotriv ? m-a întrebat el.Ş ţ ă— Nimic, dac lordului Lowborough îi face pl cere societatea lui.ă ă— Va s zic nu mai ave i nici un pic de dragoste pentru el?ă ă ţ— Nu.— tiam asta — tiam c ave i un spirit prea nobil i o fire prea purŞ ş ă ţ ş ă

ca s mai pute i p stra pentru o peră ţ ă soan atît de fals i de corupt alteă ă ş ă sentimente decît cele de indignare i sil dispre uitoare.ş ă ţ

— Dar nu e prietenul dumitale? l-am întrebat întorcîndu-mi privirile de la foc c tre fa a lui, poate cu o u oar und a acelor sentimente peă ţ ş ă ă care le atribuia altuia.

— A fost — mi-a r spuns el cu aceea i gravitate calm dinainte —ă ş ă dar, v rog, s nu m nedrept i i presupunînd c a fi în stare s continuiă ă ă ăţţ ă ş ă s ofer prietenia i stima mea unui om care a putut, într-un mod atît deă ş infam i de nelegiuit s p r seasc i s r neasc o fiin extraordinarş ă ă ă ă ş ă ă ă ţă de... M rog, n-am s mai spun nimic în aceast privin . Dar, rogu-v ,ă ă ă ţă ă nu v gîndi i niciodat la r zbunare?ă ţ ă ă

— R zbunare? Nu! La ce-ar servi? Pe el nu l-ar face mai bun i niciă ş pe mine mai fericit .ă

— Nu tiu cum s v vorbesc, doamn Huntingdon a reluat eaş ă ă ă zîmbind. Nu sînte i decît pe jum tate femeie — natura dumneavoastrţ ă ă trebuie s fie pe jum tate omeă ă neasc i pe jum tate angelic . Oă ş ă ă asemenea bun tate îmi impune respect, dar m i sperie; nici nu tiu cumă ăş ş s-o interpretez.

— Atunci, domnule, m tem c trbeuie s fii mult mai r u decît e ti,ă ă ă ă ş dac eu — o muritoare de rînd — î i sînt, dup propria dumitaleă ţ ă

8383


m rturie, în atît de mare m sur superioar . i întrucît între noi există ă ă ă Ş ă atît de pu in simţ ă patie i în elegere, cred c fiecare din noi ar face maiş ţ ă bine s - i caute un tovar mai potrivit.ă ş ăş

i ducîndu-m imediat la fereastr am început s m uit dup b ie elŞ ă ă ă ă ă ă ţ i dup vesela lui prieten .ş ă ă

— Nu, sus in cu convingere c eu sînt muritorul de rînd, mi-a replicatţ ă domnul Hargrave. Nu vreau s cred c a fi mai r u decît semenii mei.ă ă ş ă Îns — iar i sus in cu t rie — dumneavoastr , doamn , trebuie să ăş ţ ă ă ă ă crede i c nu e nimeni ca dumneavoastr . Apoi schimbînd tonul m-aţ ă ă întrebat cu gravitate: — Dar sînte i fericit ?ţ ă

— La fel de fericit ca i al ii.ă ş ţ— Chiar atît de fericit cît a i dori s fi i?ă ţ ă ţ— Nimeni nu are parte de a a ceva pe lumea asta.ş— Un lucru tiu, îns — mi-a zis el cu un oftat proş ă fund i trist: Sînte iş ţ

infinit mai fericit decît mine.ă— Atunci îmi pare tare r u pentru dumneata, i-am r spuns f r voiaă ă ă ă

mea.— Serios? Nu se poate, pentru c dac ar fi a a, atunci v-a i bucuraă ă ş ţ

s -mi aduce i o alinare.ă ţ— i chiar astfel a proceda dac a putea s-o fac f r s -mi d unezŞ ş ă ş ă ă ă ă

mie sau altcuiva.— i dumneavoastr pute i crede c a avea cît de cît dorin a s vŞ ă ţ ă ş ţ ă ă

fac vreun r u? Nu, dimpotriv , tînjesc mai mult dup fericireaă ă ă dumneavoastr decît dup a mea. Sînte i tare nenorocit în momentul deă ă ţ ă fa , doamn Hunţă ă tingdon, a continuat el scrutîndu-mi, cu îndr zneal ,ă ă chipul. Nu v plînge i, deloc, dar eu v d — i simt — i tiu c sînte iă ţ ă ş ş ş ă ţ nenorocit — i c a a ve i r mîne cît vreme men ine i zidurile aceleaă ş ă ş ţ ă ă ţ ţ de ghea în jurul inimii dumneavoastr înc atît de cald . i eu sîntţă ă ă ă Ş nenorocit. Dac a i avea m car bun voin a de a-mi zîmbi, m-a i faceă ţ ă ă ţ ţ fericit. Ave i încredere în mine i ve i fi i dumneavoastr fericit pentruţ ş ţ ş ă ă c v pot aduce fericirea — i o voi face chiar i împotriva voin eiă ă ş ş ţ dumneavoastr ! a morm it el printre din i.ă ă ţ

— Dar am, s fiu, domnule Hargrave, iar dumneata ai o mam , i-amă ă zis eu retr gîndu-m de la fereastr pentru c m urm rise pîn acolo. ă ă ă ă ă ă ă

— Dar nu e nevoie ca ei s tie, a început el. ăşÎns înainte ca vreunul dintre noi s mai poat spune ceva, au reintrată ă ă

în odaie Esther i Arthur. Fata s-a uitat la chipul împurpurat i emo ionatş ş ţ

8484


al fratelui ei, i apoi la chipul meu care b nuiesc c era i el destul deş ă ă ş împurpurat i emo ionat, de i din motive cu totul diferite. Proş ţ ş babil ea socotea c ne-am certat îngrozitor i era evident nedumerit i tulburată ş ă ş ă de aceast împrejurare. Dar fie din polite e, fie din team s nu- i supereă ţ ă ă ş fratele, n-a f cut nici o aluzie la asta. S-a a ezat pe canapea iă ş ş potrivindu- i zulufii aurii rev rsa i din bel ug pe umeri, a începutş ă ţ ş imediat s vorbeasc despre gr din i despre micu ul ei tovar de joacă ă ă ăş ţ ăş ă i a continuat s sporov iasc dup obiceiul ei pîn cînd frate-su i-a spusş ă ă ă ă ă

c s-a f cut ora de plecare.ă ăLuîndu- i r mas bun, Walter mi-a zis: ş ă— Dac am vorbit cu prea mult c ldur , v rog s m ierta i, pentruă ă ă ă ă ă ă ţ

c altfel n-am s mi-o scuz eu nicioă ă dat .ăEsther a zîmbit i mi-a aruncat o privire. Eu n-am fş ăcut decît s mă ă

înclin, i pe fa a ei s-a putut citi deziluş ţ zia. I s-a p rut o r splat preaă ă ă slab pentru concesia m rinimoas f cut de Walter, i eu, ca prieten ,ă ă ă ă ă ş ă am dezam git-o. Biata copil , ce pu in cunoa te lumea în care tră ă ţ ş ăie te!ş

Domnul Hargrave n-a mai avut prilejul de a m întîlni între patru ochiă timp de cîteva s pt mîni. Dar cînd m-a v zut, maniera lui ar ta maiă ă ă ă pu in mîndrie i mult melancolie înduio toare. Vai, ce tare m-aţ ă ş ă şă nec jit! În cele din urm m-am v zut obligat s încetez aproape cuă ă ă ă ă des vîr ire vizitele mele la conacul Grove, chiar cu riscul de a o ofensaă ş profund pe doamna Hargrave i de a o sup ra foarte tare pe biata Estherş ă care îmi pre uie te cu adev rat societatea, întrucît alta mai bun nu are,ţ ş ă ă i care n-ar trebui, de fapt, s sufere pentru vina fratelui ei. Dar acestş ă

du man neobosit nu era învins: p rea s stea ve nic la pînd . Adeseori îlş ă ă ş ă vedeam c l rind alene pe lîng proă ă ă prietatea mea i privind iscoditor înş jurul lui. Sau dac nu-l vedeam eu, îl vedea Rachel. Femeia aceea cuă ochii ageri a ghicit repede cum stau lucrurile între noi i pîndindş mi c rile lui Walter, din punctul ei înalt de observa ie aflat în cameraş ă ţ copilului, îmi strecura o vorb dac m vedea preg tindu-m de plimbareă ă ă ă ă cînd avea vreun motiv s cread c el se afl prin preajm sau s i seă ă ă ă ă ă par c m va întîlni sau ajunge din urm pe drumul pe care voiam s -lă ă ă ă ă parcurg. Atunci îmi amînam plimbarea sau m limitam în ziua respectivă ă la parc i la gr din ori, dac drumul propus era important — cum ar fiş ă ă ă fost o vizit la cineva bolnav sau nec jit — o luam pe Rachel cu mine iă ă ş atunci nu mai eram deranjat de insisten ele lui.ă ţ

8585


Dar, într-o zi blînd i însorit de la începutul lui noă ş ă iembrie tocmai m aventurasem de una singur ca s vizitez coala din sat i pe vreoă ă ă ş ş cî iva dintre ranii s rţ ţă ă mani; la întoarcere, am început s m alarmeză ă auzind tropotul unor copite apropiindu-se din urm într-un trap rapid. Nuă era prin preajm nici un pîrleaz sau vreun gol între garduri prin care s fiă ă putut fugi pe cîmp, a a c am mers lini tit , mai departe, spunîndu-mi înş ă ş ă sinea mea: „La urma urmei s-ar putea s nu fie el. i chiar de e i mă Ş ş ă sup r cu ceva, sînt hot rît s fie pentru ultima oar , dac exist vreoă ă ă ă ă ă ă ă putere a cuvintelor i privirilor împotriva neobr z rii i a unuiş ă ă ş sentimentalism atît de dulceag i de inepuizabil ca al lui”.ş

Calul m-a ajuns curînd din urm i c l re ul a strîns frîul ca s r mînăş ăă ţ ă ă ă în dreptul meu. Era domnul Hargrave. M-a salutat cu un zîmbet destinat s fie blînd i melană ş colic, dar satisfac ia lui triumf toare c , în sfîr it, m-ţ ă ă şa prins, str lucea atît de puternic dinl untrul lui, încît spectacolul n-a fostă ă deloc izbutit. Dup ce i-am r spuns foarte scurt la salut i dup ce m-amă ă ş ă interesat de doamnele de la conacul Grove, am întors capul i am mersş mai departe. Numai c el m-a urmat i i-a inut calul pe lîng mine. Eraă ş ş ţ ă evident c avea inten ia s m înso easc tot drumul.ă ţ ă ă ţ ă

„M rog! La urma urmei nu-mi pas cine tie ce. Dac ai chef s - iă ă ş ă ă ţ mai dau o dat peste nas, n-ai decît — mi-am zis în sinea mea. Ei, haideă domnule, s vedem ce mai urmeaz ?”ă ă

Aceast întrebare, de i nerostit , nu a r mas mult vreme f ră ş ă ă ă ă ă r spuns. Dup cîteva observa ii f cute în treac t în privin a unor subiecteă ă ţ ă ă ţ indiferente, a început pe un ton solemn urm torul apel la sentimenteleă mele umane:

— Doamn Huntingdon, în aprilie se vor împlini patru ani de cînd v-ăam v zut prima dat — probabil c dumneavoastr a i i uitată ă ă ă ţ ş împrejurarea respectiv , dar eu nu pot s n-o in minte. V-am admirată ă ţ atunci din adîncul inimii, dar n-am îndr znit s v iubesc. În toamnaă ă ă următoare am cunoscut, în atît de mare m sur , perfec iunileă ă ţ dumneavoastr încît mi-a fost imposibil s nu m îndră ă ă ăgostesc, de i n-şam îndr znit s m manifest pe fa . De mai bine de trei ani trec printr-ă ă ă ţăun adev rat martiriu. De pe urma chinului, a emo iilor în bu ite, aă ţ ă ş dorin elor arţ z toare, dar zadarnice, a durerii t cute, a speran eloră ă ţ zdrobite i a afec iunii c lcate în picioare am suferit mai mult decît vş ţ ă ă pot spune sau decît v pute i închipui — i dumneavoastr a i fost cauzaă ţ ş ă ţ lor — i înc nu întrutotul nevinovat . Îmi irosesc tinere ea;ş ă ă ţ

8686


perspectivele mele se întunec ; via a mea e un pustiu f r speran ; nuă ţ ă ă ţă cunosc odihna nici ziua nici noaptea; am ajuns s fiu o povar pentruă ă mine i pentru al ii i dumneavoastr m-a i putea salva printr-un simpluş ţ ş ă ţ cuvînt — printr-o singur privire, dar nu vre i s-o face i — a a e?ă ţ ţ ş

— În primul rînd c nu te cred, i-am r spuns. În al doilea rînd, dacă ă ă vrei s fii atît de necugetat, eu nu te pot împiedica.ă

— Dac pretinde i — mi-a r spuns el cu seriozitate — c socoti iă ţ ă ă ţ nechibzuin cele mai bune, mai puternice i mai divine impulsuri aleţă ş naturii noastre — nu v pot crede. tiu c nu sînte i o fiin chiar atît deă Ş ă ţ ţă împietrit i de glacial cum vre i s v ar ta i — odinioar a i avut oă ş ă ţ ă ă ă ţ ă ţ inim i i-a i oferit-o so ului dumneavoastr . Cînd a i constatat c eă ş ţ ţ ă ţ ă întrutotul nevrednic de ea, a i luat-o înapoi. Nu cumva vre i s sus ine iţ ţ ă ţ ţ c l-a i iubit pe destr b latul acela pus pe desf t ri i cu mintea lipsit deă ţ ă ă ăă ş ă noble e, c l-a i iubit atît de profund i cu atîta devotament încît nu maiţ ă ţ ş pute i iubi niciodat pe altcineva? tiu c exist în firea dumneavoastrţ ă Ş ă ă ă sentimente care nu au fost înc niciă odat scoase la lumin . i mai tiu că ă Ş ş ă în starea dumneavoastr actual — neglijat , singur i p r sit — sînă ă ă ă ş ă ă ă -te i, i e normal s fi i, nenorocit . Dar st în puterea dumneavoastr sţ ş ă ţ ă ă ă ă în l a i dou fiin e omene ti, din mlaă ţ ţ ă ţ ş ştina suferin ei, pe culmileţ indescriptibilei beatitudini pe care n-o poate da decît dragostea generoas , nobil i altruist (pentru c dac a i vrea m-a i putea iubi).ă ă ş ă ă ă ţ ţ N-ave i decît s -mi spune i c m dispre ui i i m detesta i, dar —ţ ă ţ ă ă ţ ţ ş ă ţ întrucît mi-a i dat exemplul dumneavoastr cînd e vorba de a spuneţ ă lucrurile pe leau — v voi r spunde c nu v cred! Numai c nu vre i s-ş ă ă ă ă ă ţo face i! Prefera i ca i dumneavoastr i eu s fim neferici i.ţ ţ ş ăş ă ţ

— M iube ti cu adev rat? l-am întrebat pe un ton foarte serios,ă ş ă oprindu-m locului i privindu-l calm drept în fa .ă ş ţă

— Mai încape vorb ? a strigat el.ă— M iube ti sincer? l-am întrebat din nou.ă şS-a luminat la fa : a crezut c se afl doar la un pas de victorie. Aţă ă ă

început o expunere p tima privitoare la seriozitatea i c lduraă şă ş ă afec iunii lui, numai c eu i-am retezat-o cu o alt întrebare:ţ ă ă

— Dar nu cumva e o dragoste egoist ? Afec iunea dumitale eă ţ suficient de dezinteresat ca s fii în stare s - i jertfe ti propriile pl ceriă ă ă ţ ş ă pentru ale mele?

— Mi-a da i via a ca s v fiu de folos.ş ş ţ ă ă

8787


— N-am nevoie de via a dumitale — dar ai suficienta în elegere iţ ţ ş comp timire adev rat pentru necazurile mele încît s te pot convinge să ă ă ă ă faci un efort pentru a mi le alina chiar cu riscul unei mici nepl ceriă pentru dumneata?

— Pune i-m la încercare i ve i vedea!ţ ă ş ţ— Dac a a stau lucrurile — atunci s nu mai aboră ş ă dezi niciodată

acest subiect. C ci abordîndu-l, vei spori cumplit povara acestoră suferin e pe care cu atîta bun tate le-ai deplîns.ţ ă

i-a mu cat buza i o vreme a r mas t cut, cu priviŞ ş ş ă ă rile în p mînt. ă— Atunci trebuie s v p r sesc, a zis el în cele din urm , privindu-ă ă ă ă ă

m insistent. Trebuie s v p r sesc. Nu mai pot sa tr iesc aici i să ă ă ă ă ă ş ă p streze mereu t cere în privin a subiectului care-mi absoarbe toateă ă ţ gîndurile i doş rin ele.ţ

— Pe vremuri, dup cîte tiu, veneai foarte rar acas . N-o s - i facă ş ă ă ţ ă deloc r u s mai lipse ti o vreme — dac e cu adev rat necesar.ă ă ş ă ă

— Dac e cu adev rat posibil, a morm it el. i chiar pute i s fi i atîtă ă ă Ş ţ ă ţ de rece trimi îndu-m de aici? Dori i cu adev rat acest lucru?ţ ă ţ ă

— F r doar i poate. Dac nu m po i vedea f r s m chinui a aă ă ş ă ă ţ ă ă ă ă ş cum ai f cut-o în ultima vreme, atunci a prefera s - i spun adio i s nuă ş ă ţ ş ă te mai v d niciodat .ă ă

Nu mi-a r spuns dar, aplecîndu-se pu in în a, mi-a întins mîna. Amă ţ ş ridicat ochii c tre chipul lui i am citit pe el atîta suferin autentic încîtă ş ţă ă indiferent dac era vorba de o dezam gire amarnic , de mîndrie r nit ,ă ă ă ă ă de dragoste mîhnit sau, poate în mai mare m sur de o mînie înfl c rată ă ă ă ă ă — n-am putut s nu-i strîng mîna cu sinceritatea cu care mi-a fi luată ş r mas bun de la un prieten. El mi-a strîns-o tare de tot i imediat a dată ş pinteni calului i s-a îndep rtat în galop. Curînd dup aceea am aflat c aş ă ă ă plecat la Paris, unde se afl i acum; i cu cît va sta mai mult acolo cuă ş ş atît va fi mai bine pentru mine.

8888


CAPITOLUL XXXVIII

25 DECEMBRIE 1826. A CINCEA aniversare a nun ii mele i, sper ultima pe care o mai petrec sub acestţ ş acoper mînt. Hot rîrea mea e luat , planul meu e alc tuit i par ial l-amă ă ă ă ş ţ i pus în aplicare. Con tiin a nu m mustr , dar pe m sur ce inten iileş ş ţ ă ă ă ă ţ

mele se maturizeaz , vreau s mai în el timpul în aceste seri lungi deă ă ş iarn expunîndu-mi pledoaria pentru propria mea satisă fac ie — oţ ocupa ie destul de sumbr , dar avînd aerul c ar fi util . i întrucît eţ ă ă ă Ş îndeplinit e o îndatorire, îmi va veni mai bine la socoteal decît unaă ă pl cut .ă ă

În septembrie, lini titul conac Grassdale a fost din nou înviorat iş ş înveselit de un grup de doamne i domni (ca s zicem a a), de faptş ă ş aceia i indivizi ce fuseser invita i i cu doi ani înainte, la care se maiş ă ţ ş ad ugau înc vreo doi-trei musafiri, printre care doamna Hargrave iă ă ş fiica ei mai mic . Domnii, i cu lady Lowborough, au fost inviă ş ta i pentruţ pl cerea st pînului casei, celelalte doamne, b nuiesc, pentru a salvaă ă ă aparen ele i pentru a m ine pe mine în frîu, f cîndu-m s m port cuţ ş ă ţ ă ă ă ă re inere i poliţ ş te e. Dar doamnele n-au r mas decît trei s pt mîni, iarţ ă ă ă b rba ii — cu dou excep ii — peste dou luni, c ci gazda lor ospitalieră ţ ă ţ ă ă ă nu voia deloc s se despart de ei i s r mîn singur cu intelectul luiă ă ş ă ă ă str lucit, cu con tiin a lui nep tat i cu so ia lui iubit i iubitoare.ă ş ţ ă ăş ţ ăş

În ziua sosirii ladyei Lowborough am urmat-o pîn în camera ei i i-ă şam spus de la obraz c dac voi avea motiv s b nuiesc c mai continuă ă ă ă ă ă leg tura ei vinovat cu domnul Huntingdon, voi socoti c este de datoriaă ă ă mea s -i informez so ul despre aceast împrejurare — sau cel pu in s -iă ţ ă ţ ă stîrnesc b nuielile — indiferent cît de penibil ar fi acest lucru i oricît deă ş îngrozitoare ar fi consecin ele. La început a tres rit surprins de aceastţ ă ă ă

8989


declara ie atît de nea teptat i rostit pe un ton atît de hot rît, de i calm.ţ ş ăş ă ă ş Dar revenindu- i într-o clip mi-a r spuns cu r ceal c dac voi vedeaş ă ă ă ă ă ă vreun lucru cît de cît condamnabil sau suspect în comportarea ei, îmi dă mîn liber s -i spun totul lordului. Dorind s m ar t mul umit deă ă ă ă ă ă ţ ă aceast asigurare, am p r sit-o. Într-adev r, de atunci n-am v zut nimică ă ă ă ă condamnabil sau suspect în purtarea ei fa de st pînul casei. Pe de altţă ă ă parte, trebuia s am grij de ceilal i oaspe i a a c nu i-am supravegheată ă ţ ţ ş ă îndeaproape — deoarece, ca s m rturisesc adev rul, m temeam, s nuă ă ă ă ă v d ceva deosebit între ei.ă

Dar temerilor mele li s-a pus cap t într-un mod la care nu mă ă a teptam. Într-o sear , cam la vreo dou s pt mîni dup sosireaş ă ă ă ă ă musafirilor, m retr seesem în biblioă ă tec . M cuib risem în ni a de laă ă ă ş fereastr i priveam spre apus unde colinele, din ce în ce mai întunecate,ăş se conturau în lumina g lbuie a înser rii, care se amesteca i se estompaă ă ş c tre partea de sus a cerului — mai senin , de un albastru palid. Deodată ă ă am auzit pe cineva apropiindu-se cu pa i gr bi i; era lordul Lowboroughş ă ţ — încăperea aceasta fiind refugiul s u favorit. A trîntit u a cu o violenă ş ţă neobi nuit i i-a aruncat p l ria de pe cap f r s -i pese unde va c dea.ş ăş ş ă ă ă ă ă ă Oare ce i s-o fi întîmplat? Era palid ca o fantom ; privea int în podea;ă ţ ă strîngea din din i, iar pe fruntea lui str lucea roua chinurilor cumţ ă plite. Era limpede c în sfîr it ajunsese s - i cunoasc nenorocirea!ă ş ă ş ă

Nedîndu- i seama c m aflu acolo a început s se plimbe în sus i înş ă ă ă ş jos prin camer într-o stare de agita ie cumplit , frîngîndu- i mîinile iă ţ ă ş ş suspinînd. M-am mi cat pu in ca s -i atrag aten ia c nu e singur. Dar elş ţ ă ţ ă era prea preocupat ca s m bage în seam . Poate c în momentul în careă ă ă ă se afla cu spatele la mine a fi putut s traversez înc perea i s mş ă ă ş ă ă strecor neobservat afar . M-am ridiă ă cat pentru a încerca acest lucru, dar tocmai atunci m-a observat. A tres rit i o clip a încremenit. Apoi i-aă ş ă ş ters fruntea sc ldat în sudoare i a înaintat c tre mine cu un fel deş ă ă ş ă

st pînire nefireasc . Cu glas profund, aproape cavernos mi-a spus:ă ă— Doamn Huntingdon, mîine va trebui s v pă ă ă ăr sesc.ă— Mîine? am repetat. Nu te întreb pricina...— Atunci înseamn c o cunoa te i — i totu i pute i fi atît de calm !ă ă ş ţ ş ş ţ ă

a reluat el holbîndu-se la mine cu adînc mirare dar, dup cît mi s-aă ă p rut, nu i f r un fel de resentiment crîncen.ă ş ă ă

9090


— Sînt de atîta vreme la curent cu... (m-am oprit la timp i apoi amş continuat) cu firea i comportarea so ului cu, încît nimic nu m maiş ţ ă ocheaz .ş ă

— De cît vreme sînte i la curent cu acest lucru? m-a întrebat elă ţ l sîndu- i pumnul s cad pe masa de al turi i privindu-m intens dreptă ş ă ă ă ş ă în ochi.

M-am sim it ca un criminal.ţ— Nu de prea mult vreme, i-am r spuns.ă ă— Va s zic a i tiut! a strigat el cu aprig veheă ă ţ ş ă men — i totu iţă ş ş

mie nu mi-a i spus! l-a i ajutat s m în ele!ţ ţ ă ă ş— Milord, nu i-am ajutat s te în ele.ă ş— Atunci de ce nu mi-a i spus?ţ— Pentru c tiam c-o s - i pricinuiasc o mare duăş ă ţ ă rere. Speram c eaă

se va întoarce la îndatoririle ei i atunci nu mai era nevoie s - i torturezş ă ţ inima cu asemenea...

— Vai, Doamne! De cît vreme se petrec aceste luă cruri? De cînd dureaz , doamn Huntingdon?... V rog s -mi spune i... Trebuieă ă ă ă ţ neap rat s tiu! exclam el cu o ner bdare intens i însp imînt toare.ă ăş ă ă ăş ă ă

— De vreo doi ani, cred.— Dumnezeule mare! i în tot timpul sta m-a pŞ ă ăc lit!ăÎmi întoarse spatele în bu indu- i un geam t chinuit i începu să ş ş ă ş ă

m soare iar i camera, în lung i-n lat. M durea cumplit inima pentru elă ăş ş ă i voiam s încerc s -l consolez, dar nu tiam deloc cum s-o fac.ş ă ă ş

— E o femeie tic loas , i-am spus. Te-a p c lit i te-a în elat într-ună ă ă ă ş ş mod josnic. Nu merit regretele dumitale, dup cum n-a meritat niciă ă afec iunea dumitale. Nu-i mai îng dui s - i mai fac r u. ine-te departeţ ă ă ţ ă ă Ţ de ea, f abă strac ie de ea i r mîi singur.ţ ş ă

— i dumneavoastr , doamn — mi-a spus el sever, oprîndu-seŞ ă ă locului i înfruntîndu-m cu priviri aspre — i dumneavoastr mi-a iş ă ş ă ţ f cut r u t inuindu-mi josnic acest lucru.ă ă ă

Sentimentele mele s-au schimbat brusc. Ceva s-a revoltat în sinea mea i m-a îndemnat s resping aceasta reac ie fa de în elegerea iş ă ţ ţă ţ ş comp timirea mea pornite din inim , i s m ap r printr-o severitateă ă ş ă ă ă corespunzătoare. Din fericire îns nu am cedat acestui îndemn. I-amă v zut tortura sufleteasc în momentul în care, pocnindu-se peste frunte,ă ă s-a întors brusc spre fereastr i ridicînd ochii c tre cerul palid aă ş ă murmurat p tima :ă ş

9191


— O, Doamne, ce bine ar fi s pot muri?ăAm sim it c ar fi într-adev r un lucru josnic dac a mai turna m carţ ă ă ă ş ă

o pic tur de am r ciune în acest pahar care era gata s se reverse. iă ă ă ă ă Ş totu i m tem c a fost mai mult r ceal decît blînde e în tonul lini tit alş ă ă ă ă ţ ş r să punsului meu!

— A putea s aduc multe scuze în favoarea mea, scuze pe care uniiş ă le-ar accepta drept justificate, dar nu voi încerca s le enum r...ă ă

— Le cunosc, s-a pripit el s spun . Ve i zice c nu era treabaă ă ţ ă dumneavoastr ... C ar fi trebuit s -mi port singur de grij ... c propriaă ă ă ă ă mea orbire m-a aruncat în acest abis infernal, a a c nu am nici un dreptş ă s in de r u pe altcineva pentru c m-a crezut capabil de mai multă ţ ă ă ă în elepciune de cît aveam de fapt...ţ ă

— Recunosc c am gre it, am continuat eu f r s in seam deă ş ă ă ă ţ ă aceast violent întrerupere. Dar indiferent dac pricina gre elii mele aă ă ă ş constituit-o lipsa de curaj sau o amabilitate prost în eleas , socot cţ ă ă dumneata m înviă nov e ti cu prea mult severitate. Acum douăţ ş ă ă s pt mîni, chiar în momentul în care a sosit, i-am spus doamneiă ă Lowborough c , negre it, voi socoti de datoria mea s te informez, dacă ş ă ă va mai continua s te în ele. Mi-a dat mîn liber s-o fac dac voi vedeaă ş ă ă ă ceva condamnabil sau suspect în purtarea ei — dar n-am v zut nimic.ă Drept care am fost convins c i-a schimbat atitudinea.ă ăş

Lordul Lowborough continua s se uite pe fereastr în timp ce-iă ă vorbeam i nu mi-a r spuns, dar — sim ind ca un junghi amintirile peş ă ţ care le-au stîrnit cuvintele mele — a b tut din picior, a scî nit din din i iă ş ţ ş a încruntat din sprîncene ca cineva care sufer o intens durere fizic .ă ă ă

— A fost o gre eal , a fost o gre eal ! morm i el într-un tîrziu. Nuş ă ş ă ă exist nici o scuz pentru asta — nici un fel de compensa ie — fiindcă ă ţ ă nimic nu poate r scumă p ra anii aceia de credulitate blestemat — nimică ă nu le poate terge amintirea! Nimic, nimic! repet el într-o oapt a c reiş ă ş ă ă am r ciune disperat f cea imposibil orire resentiment împotriva lui.ă ă ă ă

— Cînd am judecat singur toate lucrurile, am g sit c am fost într-ă ă ăadev r vinovat . Dar acum nu pot decît s regret c n-am v zut lucrurileă ă ă ă ă în aceast lumin i mai înainte i c — dup cum spui dumneata —ă ă ş ş ă ă nimic nu mai poate readuce trecutul.

Ceva din glasul meu sau din însufle irea acestui r sţ ă puns p ru s -iă ă schimbe atitudinea. Întorcîndu-se spre mine i cercetîndu-mi, cu aten ie,ş ţ

9292


chipul în lumina slab: din bibliotec îmi zise pe un ton mai blînd decîtă pîn atunci:ă

— B nuiesc c i dumneavoastr a i suferit.ă ăş ă ţ— Am suferit mult, la început.— Cînd s-a întîmplat asta?— Acum doi ani. i peste înc doi ani i dumneata vei fi la fel deŞ ă ş

calm cum sînt i eu acum — i mult, mult mai fericit, sper, întrucîtş ş dumneata e ti b rbat i e ti liş ă ş ş ber s faci ce- i place.ă ţ

O clip fa a lui fu str b tut de o umbr de zîmbet, de i era un zîmbetă ţ ă ă ă ă ş tare amar.

— N-a i fost prea fericit în ultima vreme? m întreb el cu un fel deţ ă ă ă efort de a- i rec p ta st pînirea de sine i cu hot rîrea de a renun a s - iş ă ă ă ş ă ţ ă ş mai discute propria nenorocire.

— Fericit ? i-am îngînat eu vorbele, aproape iritat de o asemeneaă ă întrebare. Cum a fi putut s fiu fericit , cu un asemenea so ?ş ă ă ţ

— Am observat o schimbare în înf i area dumneaăţş voastr , fa deă ţă primii ani ai c s toriei — a continuat el. I-am m rturisit această ă ă ă constatare i lui... tic losul aceş ă luia ( a morm it el printre din i), dar mi-aă ţ zis c propria dumneavoastr fire e cea care v submineaz frumuse ea;ă ă ă ă ţ c v îmb trîne te i v urî e te înainte de vreme i c acum c minul luiă ă ă ş ş ă ţ ş ş ă ă a ajuns s fie la fel de trist i de antiă ş patic ca o chilie de mîn stire.ă Zîmbi i, doamn Huntingţ ă don? Nimic nu v mi c ? Ce n-a da s am iă ş ă ş ă ş eu o fire la fel de calm ca a dumneavoastr !ă ă

— Firea mea n-a fost calm ini ial. Am înv at s par astfel datorită ţ ăţ ă ă unor lec ii aspre i datorit unor eforturi repetate.ţ ş ă

În acest moment intr ca o furtun în bibliotec domă ă ă nul Hattersley.— Hei, Lowborough! începu el — dar se întrerupse. A! V rog s mă ă ă

ierta i, exclam el dînd cu ochii de mine, nu tiam c e i doamna aici.ţ ă ş ă ş Nu te pierde cu firea, b iete, continu el dîndu-i lordului Lowborough ună ă pumn în spate care-l f cu pe acesta s se trag înapoi cu un aer deă ă ă dezgust i sup rare, greu de descris. Ia vino, c vreau s - i vorbesc...ş ă ă ă ţ

— N-ai decît s -mi vorbe ti aici.ă ş— Dar nu sînt sigur c ceea ce vreau s - i spun, ceea ce trebuie s - iă ă ţ ă ţ

spun, va fi foarte agreabil i pentru doamna.ş— Atunci nu va fi agreabil nici pentru mine, îi zise lordul dînd să

plece din odaie.

9393


— Ba da, strig Hattersley urm rindu-l pîn în hol. Dac în pieptulă ă ă ă t u mai bate o inim de b rbat — conă ă ă tinu el coborîndu- i pu in glasul,ă ş ţ dar nu suficient pentru a m împiedica s aud fiecare cuvînt pe care-lă ă rostea, de i între noi se afla u a pe jum tate închis — socot c trebuiaş ş ă ă ă s te r zbuni. Stai, opre te-te! Las -m s - i explic... Am venit s - i oferă ă ş ă ă ă ţ ă ţ serviciile mele, pentru c de i Huntingdon e prietenul meu, e un p c tosă ş ă ă f r pereche, i în aceast împrejurare eu sînt de partea ta. tiu ce- iă ă ş ă Ş ţ trebuie ca s pui lucrurile la punct: schimb un glonte cu el, apoi ai s teă ă ă sim i lini tit. Haide, d -mi mîna i nu mai vedea lucrurile chiar a a înţ ş ă ş ş negru. Stabile te locul i data i restul aranjez eu.ş ş ş

Glasul, mai sc zut i mai ponderat al lordului Lowă ş borough, r spunse:ă— Acesta este tocmai remediul pe care i inima mea — sau diavolulş

din ea — mi l-a sugerat: s -l întîlnesc pe teren i s nu plec f r v rsareă ş ă ă ă ă de sînge.

— Exact! Ei, atunci...-— Nu! strig lordul cu glas hot rît i ap sat. De i îl ur sc din inimă ă ş ă ş ă ă

i m-a bucura de orice nenorocire ce i s-ar întîmpl — am s -l las înş ş ă ă plata Domnului. i cu toate c -mi ur sc propria via i pe asta am s-oŞ ă ă ţăş las tot pe seama Celui ce mi-a dat-o.

— Bine, dar vezi c în cazul sta... începu Hattersă ă ley s pledeze.ă— Refuz s te ascult! exclam tovar ul lui. Nu mai vreau s ascultă ă ăş ă

nici un cuvînt!— Atunci înseamn c e ti un prost, f r ira spiă ă ş ă ăş n rii, i m sp l peă ş ă ă

mîini de tine, morm i cel ce-l isă pitea, r sucindu-se pe c lcîie iă ă ş îndep rtîndu-se.ă

— Bravo, bravo, lord Lowborough! i-am strigat eu repezindu-mă afar din bibliotec i strîngîndu-i mîna care frigea, tocmai cînd el d deaă ăş ă s urce sc rile. Încep s cred c lumea asta nu te merit !ă ă ă ă ă

Neîn elegînd aceast izbucnire brusc , se întoarse c tre mine cu oţ ă ă ă privire sumbr i uluit , aproape n uc ; dar curînd fa a lui se lumin de oăş ă ă ă ţ ă expresie mai blînd i, înainte de a-mi putea retrage mîna, el mi-o strînseăş cu mult c ldur i în ochi îi scînteiar sentimente sină ă ă ş ă cere în timp ce murmur :ă

— Domnul s ne aib în paz pe amîndoi!ă ă ă— Amin! i-am r spuns eu.ă

i astfel ne-am desp r it.Ş ă ţ

9494


M-am întors în salon unde f r îndoial prezen a mea era a teptat deă ă ă ţ ş ă mai toat lumea i poate chiar doă ş rit de vreo dou persoane. Înă ă anticamer se afla domă nul Hattersley care ironiza la itatea lorduluiş Lowborough în fa a unui auditoriu select, alc tuit din domnulţ ă Huntingdon, care st tea rezemat alene de mas i jubila încîntat — i dină ăş ş domnul Grimsby care se învîrtea pe acolo frecîndu- i mîinile, bucuros iş ş chicotind cu o satisfac ie dr ceasc .ţ ă ă

În salon am g sit-o pe lady Lowborough, în mod evident prad uneiă ă st ri de spirit deloc de invidiat, i luptîndu-se din greu s - i ascundă ş ă ş ă tulburarea afectînd o veselie exagerat i o vioiciune neobi nuit , cuă ş ş ă totul neindicat în împrejur rile respective, cu atît mai mult cu cît leă ă d duse celorlal i s în eleag c so ul ei a priă ţ ă ţ ă ă ţ mit de acas ve ti nepl cuteă ş ă din care pricin trebuia s plece imediat.ă ă

— Sînt nec jit i sup rat — continu ea — pentru c socot c e deă ăş ă ă ă ă ă datoria mea s -l înso esc pe lord i bineîn eles c -mi pare foarte r u să ţ ş ţ ă ă ă m despart atît de brusc i atît de repede de toate prietenele mele dr gă ş ă ă-la e. ş

— i totu i, Annabella — zise Esther care edea lîng ea — în via aŞ ş ş ă ţ mea nu te-am v zut mai bine disă pus .ă

— Tocmai, draga mea. Vreau s profit cît mai mult de societateaă voastr fiindc se pare c e ultima sear cînd m voi mai putea bucura deă ă ă ă ă ea pîn Dumnezeu tie cînd. i doresc ca, la plecare, s v las tuturor oă ş Ş ă ă impresie bun . Se uit de jur împrejur i constatînd c m tu a ei oă ă ş ă ă ş fixeaz cu privirea scrutîndu-i atent chipul, se ridic brusc i continu :ă ă ş ă

— A a c am s v cînt ceva, nu m tu ico? Ce zici, doamnş ă ă ă ă ş ă Huntingdon? Ce spune i, doamnelor i domniţ ş lor? Ei bine, am s fac totă posibilul ca s v distrez. ă ă

Ea i cu lordul Lowborough ocupau camerele de lîng dormitorulş ă meu. Nu tiu cum i-a petrecut ea noaptea, dar eu am r mas treaz maiş ş ă ă tot timpul i am auzit pa ii lui greoi m surînd camera de toalet , vecinş ş ă ă ă cu dormitorul meu. O dat l-am auzit oprîndu-se i aruncînd pe fereastră ş ă ceva cu o exclama ie vehement . Iar dimiţ ă nea a, dup plecarea lor, peţ ă paji tea de sub fereastr s-a g sit un briceag cu lama ascu it . Deş ă ă ţ ă asemenea, în cămin s-a g sit un brici rupt în dou i înfipt în cenu a deă ă ş ş pe gr tar, stricat în parte de fierbin eala ultimilor t ciuni. Iat cît deă ţ ă ă puternic fusese ispita de a- i pune eap t vie ii lui nenorocite i iat cîtă ş ă ţ ş ă de ferm fusese hot rîrea lui de a se împotrivi acestei ispite.ă ă

9595


În timp ce st team i-i ascultam pa ii îi plîngeam de mil . Pîn atunciă ş ş ă ă m gîndisem prea mult la mine i prea pu in la el: acum îmi uitasem deă ş ţ propriile mele necazuri i m gîndeam numai la ale lui — la afec iuneaş ă ţ lui fierbinte irosit într-un mod atît de mizerabil, la creă din a devotat iţ ă ş atît de s lbatic în elat , la... Nu, nu voi încerca s enum r toateă ş ă ă ă nenorocirile lui — dar îi uram pe nevasta lui i pe so ul meu mai intensş ţ ca oricînd i nu atîta de dragul meu cît pentru lord.ş

Au plecat dis-de-diminea , înainte de a fi coborît altcineva în afarţă ă de mine, i tocmai cînd ie eam din camer lordul Lowborough se duceaş ş ă s - i ocupe locul în tr sur , în care doamna lui se i instalase; iar Arthură ş ă ă ş (sau mai degrab domnul Huntingdon), a avut insolen a s ias în halată ţ ă ă ca s - i ia r mas bun de la „prietenul” lui.ă ş ă

— Cum, Lowborough, pleci? Ei bine, î i spun la reţ vedere!i zîmbind, îi întinse mîna.Ş

Cel lalt l-ar fi doborît de bun seam la p mînt dac domnulă ă ă ă ă Huntingdon nu s-ar fi retras instinctiv din fa a pumnului s u osos careţ ă tremura de furie i era atît de strîns încît încheieturile i se vedeau albe iş ş str lucitoare prin piele. Privindu-l cu o expresie livid din pricina furieiă ă i a urii, lordul Lowborough morm i, printre din ii strîn i, un blestem, peş ă ţ ş

care cu siguran nu l-ar fi rosţă tit dac ar fi fost destul de calm ca s - iă ă ş aleag cuvină tele, apoi se îndep rt .ă ă

— Iat o manier cu totul necre tineasc — zise tiă ă ş ă c losul. Dar eu n-aă ş renun a niciodat la un vechi prieţ ă ten de dragul unei neveste. Dac vrei,ă po i s-o iei pe a mea, sta mi se pare un gest elegant — ce altceva maiţ ă frumos a putea face ca s te desp gubesc?ş ă ă

Dar Lowborough ajunsese la ultima treapt i acum traversa holul.ă ş Domnul Huntingdon, aplecîndu-se peste balustrad îi strig :ă ă

— Omagiile mele iubitoarei Annabelle! V doresc la amîndoi drumă bun!

Apoi se retrase rîzînd în camera lui.Ulterior declar c -i pare bine de plecarea ei.ă ă— Era al dracului de voluntar i de preten ioas . Acum am s fiuă ş ţ ă ă

iar i eu însumi i am s m simt mai în largul meu.ăş ş ă ă

9696


CAPITOLUL XXXIX

ÎN ACEAST EPOC DE GRELEĂ Ă încerc ri, principala mea surs de nelini te o constituia fiul meu c ruiaă ă ş ă tat l lui i prietenii acestuia se delectau s -i încurajeze toate viciile peă ş ă care le poate manifesta un copila i s -l ini ieze în tainele tuturorş ş ă ţ n ravurilor tic loase pe care le putea dobîndi. Într-un cuvînt, una dină ă distrac iile lor frecvente era „s fac din el un b rbat”. i cred c nu eţ ă ă ă Ş ă nevoie s spun prea multe pentru a-mi justifica spaima în privin a lui iă ţ ş hot rîrea de a-l izb vi, cu orice risc, din mîinile unor asemenea dasc li.ă ă ă La început am încercat s -l in în permanen lîng mine sau în cameraă ţ ţă ă lui i i-am dat lui Rachel instruc iuni speciale s nu-l lase niciodat sş ţ ă ă ă coboare la desert atîta vreme cît r mîneau în sufragerie ace tiă ş „gentlemeni”; dar, degeaba; aceste ordine ale mele erau imediat contramandate i anulate de tat l lui. Nu voia — zicea el — s -l lase peş ă ă micu s se plictiseasc de moarte cu o doic b trîn i cu o mam de oţ ă ă ă ă ăş ă prostie înc p înat . A adar, micu ul coă ăţ ă ş ţ bora în fiecare sear , în ciudaă sup r rii mamei lui, i înă ă ş v a s bea vin ca i t ticului, s înjure caăţ ă ş ă ă domnul Hattersley i s - i impun voin a ca un b rbat trimi îndu- iş ă ş ă ţ ă ţ ş mama la dracu cînd ea încerca s -l împiedice. V zîndu-l pe acest b ie elă ă ă ţ dr g la cum face asemenea luă ă ş cruri, cu naivitatea lui treng reasc , iş ă ă ş auzindu-l cum roste te asemenea vorbe cu glasul acela firav de copil, eiş se distrau grozav, socotind c e vorba de un lucru tare amuzant, pe cîndă pentru mine era o durere i un chin de nedrescris. i dup ce f cea peş Ş ă ă toat lumea de la mas s moar de rîs, îi cuprindea pe to i cu privirea,ă ă ă ă ţ încîntat, i ad uga rîsul lui strident hohotelor lor. Dar dac ochii luiş ă ă alba tri i str lucitori se opreau asupra mea, lumina lor pierea o clip iş ş ă ă ş atunci îmi zicea cu oarecare îngrijorare:

9797


— M mico, tu de ce nu rîzi? T ticule, f -o tu s rîd , c ea niciodată ă ă ă ă ă ă nu vrea.

A adar, eram silit s r mîn printre aceste brute pîndind primul prilejş ă ă ă de a-mi smulge copila ul din mijlocul lor, în loc s -i p r sesc imediatş ă ă ă dup ce se strîngea masa a a cum a fi f cut întotdeauna în alteă ş ş ă împrejur ri. El nu se d dea dus niciodat i adeseori trebuia s -l iau deă ă ă ş ă acolo cu de-a sila, motiv pentu care m socotea foarte crud i nedreapt ;ă ăş ă uneori taic -su insista s -l las pe Arthur cu ei. Atunci îl p r seam peă ă ă ă b ie el printre amaă ţ bilii lui prieteni i m retr geam ca s m las pradş ă ă ă ă ă am r ciunii i disper rii sau pentru a-mi stoarce creierii s g sesc ună ă ş ă ă ă remediu pentru acest r u.ă

Aici îns trebuie s -i recunosc din nou domnului Hară ă grave un merit, m rturisind c pe el nu l-am v zut niciă ă ă odat f cînd haz de comportareaă ă copilului i nici nu l-am auzit rostind vreo vorb prin care s -i încurajezeş ă ă obr ză niciile. Odat , cînd Arthur se purtase deosebit de r u i domnulă ă ş Huntindgon i cu oaspe ii lui se ar taser deoseş ţ ă ă bit de mojici i deş agresivi fa de mine, domnul Hargrave s-a sculat deodat de la locul lui,ţă ă cu o înf i are sever i hot rî , l-a ridicat pe copila de pe genunchii luiăţş ăş ă ă ş taic -su unde edea pe jum tate ame it de b utur , cu capul aplecată ş ă ţ ă ă mechere te într-o parte, rîzînd de mine i aruncîndu-mi vorbe al c rorş ş ş ă

în eles nici nu-l prea tia. Domnul Hargrave l-a scos din odaie iţ ş ş ducîndu-l în hol mi-a inut u a deschis , mi-a f cut o plec ciune cînd m-ţ ş ă ă ăam retras i a închis u a în urma mea. În momentul în care mş ş ă îndep rtam, conducîndu-mi fiul aiurit i dezoă ş rientat, l-am auzit pe domnul Hargrave certîndu-se cu st pînul casei, care era beat mort.ă

...Lucrurile nu mai pot continua astfel. Copilul meu nu trebuie l sată prad corup iei. Ar fi mult mai bine s tră ţ ă ăiasc în s r cie i izolare, cu oă ă ă ş mam fugar , decît în lux i bog ie, cu un asemenea tat . S-ar putea caă ă ş ăţ ă ace ti oasş pe i s nu r mîn prea mult vreme la noi, dar, oricum, aveauţ ă ă ă ă s se întoarc . Iară ă el, cel mai periculos dintre to i, cel mai cumplitţ du man al copilului, avea s r mîn . M gîndeam s -mi iau odorul, sş ă ă ă ă ă ă m urc în diligen a care duce la M., s fug în portul S., s traverseză ţ ă ă Atlanticul i s -mi g sesc un c min lini tit i umil în Noua Anglie, undeş ă ă ă ş ş aveam s ne între inem din truda mîinilor mele. Paleta i evaletul, dragiiă ţ ş ş mei tovar i de joac de odinioar , trebuiau acum s -mi devin ni teăş ă ă ă ă ş tovar i de munc foarte serio i.ăş ă ş

9898


Dup plecarea lordului Lowborough m-am instalat în bibliotec , ună ă loc sigur de retragere în orice or a zilei. Nici unul dintre gentlemeniiă no tri nu avea nici cea mai mic dorin s - i afirme gustul pentruş ă ţă ă ş literatur , cu excep ia domnului Hargrave. Iar el, în momentul de fa , seă ţ ţă ar ta foarte mul umit de lectura ziarelor i periodiceă ţ ş lor. i dac , dinŞ ă întîmplare, intra în aceast înc pere, eram sigur c o va p r si de îndată ă ă ă ă ă ă ce va da ochii de mine, fiindc în loc s se arate mai pu in rece i distant,ă ă ţ ş dimpotriv , se îndep rtase tot mai mult de mine dup plecarea mamei iă ă ă ş surorilor lui. Era exact ceea ce doream. A adar, aici mi-am instalatş evaletul i aici lucram pînş ş zele mele, din zori i pîn în amurg, cu foarteş ă

mici întreruperi. Dar, contrar a tept rilor mele, în a treia diminea ,ş ă ţă domnul Hargrave b g capul pe u a bibliotecii. Î i ceru scuze c mă ă ş ş ă ă deranjeaz , spuse c a venit doar s ia o carte. Dup ce o g si, catadicsiă ă ă ă ă s arunce o privire la tabloul meu. Fiind un om de gust avu ceva de spusă i în aceast privin ca i în altele i dup ce f cu unele comentarii, cuş ă ţă ş ş ă ă

destul modestie, f r s fie prea mult încurajat de mine, se apuc să ă ă ă ă ă discute pe larg problema artei în general. Neprimind nici o încurajare nici în aceast privin , abandon subiectul, dar nu plec . ă ţă ă ă

— Doamn Huntingdon, v d c nu ne mai oferi i decît în preaă ă ă ţ mic m sur bucuria prezen ei dumneavoastr — a remarcat el dup oă ă ă ţ ă ă scurt pauz în cursul c reia eu am continuat s -mi amestec i s -miă ă ă ă ş ă potrivesc culorile. i de fapt nici nu m mir de atitudineaŞ ă dumneavoastr , fiindc , f r doar i poate, v-a i plictisit de noi to i pînă ă ă ă ş ţ ţ ă în m duva oaselor. Chiar i mie îmi e atît de ru ine de tovar ii mei iă ş ş ăş ş sînt atît de s tul de conversa ia i de îndeletnicirile lor f r noim , —ă ţ ş ă ă ă încît cred c m voi retrage curînd din mijlocul lor — probabil în maiă ă pu in de o s pt mîn — i mi-e greu s cred c ve i regeta pleţ ă ă ă ş ă ă ţ carea mea...

A f cut o pauz . Nu i-am r spuns nimic.ă ă ă— Probabil — a ad ugat zîmbind — singurul dumvoastr regret înă ă

aceast privin va fi c nu-i iau cu mine i pe ceilal i tovar i ai mei.ă ţă ă ş ţ ăş Uneori m m gulesc cu gîndul c de i m aflu în mijlocul lor, nu sîntă ă ă ş ă chiar ca ei. Dar e firesc ca dumneavoastr s v bucura i c sc pa i deă ă ă ţ ă ă ţ mine. Se prea poate s fie un motiv de regret pentru mine, dar nu v potă ă ine de r u pentru asta.ţ ă

— Nu m voi bucura de plecarea dumitale, întrucît tii s te por i caă ş ă ţ un gentleman — i-am zis eu socotind c s-ar cuveni s recunosc purtareaă ă

9999


lui frumoas — dar trebuie s m rturisesc, c m voi bucura s le spună ă ă ă ă ă adio celorlal i, oricît de lipsit de ospitalitate ar putea s par aceastţ ă ă ă ă atitudine a mea.

— Nimeni nu v poate condamna pentru o asemenea m rturisire, îmiă ă r spunse el cu gravitate. Nici m car genă ă tlemenii cu pricina. Am s vă ă spun — a continuat el — îndemnat parc de o hot rîre pe care o lua chiară ă atunci — ce s-a vorbit în sufragerie asear dup ce ne-a i p ră ă ţ ă ăsit. Poate c nu v ve i sup ra, fiindc ar ta i mult filoă ă ţ ă ă ă ţ ă zofie în anumite privin e —ţ ad ug el cu un rîs pu in ironic. Vorbeau despre lordul Lowborough iă ă ţ ş încînt toaă rea lui Dulcinee. Ei nu fac un secret din motivul plec rii eiă nea teptate; o cunosc atît de bine încît, cu toate c e rud cu mine, n-amş ă ă putut s-o ap r... S fiu al dracului (morm i el în treac t) dac n-am s mă ă ă ă ă ă ă r zbun pentru asta! Dac afurisitul e în stare s fac de ru ine familia.ă ă ă ă ş De ce trebuie neap rat s trîmbi eze acest lucru pe fa , dinainteaă ă ţ ţă oric rui tic los sau mocofan pe care-l cuă ă noa te?... V cer iertare,ş ă doamn Huntingdon. Ei bine, vorbeau despre aceste lucruri i unii dintreă ş ei f cur obă ă serva ia c , de vreme ce ea locuie te separat de so ul ei,ţ ă ş ţ domnul Huntingdon ar putea s-o revad oricînd dore te. Îns el zise:ă ş ă

— V mul umesc din suflet, dar deocamdat m-am cam s turat de ea;ă ţ ă ă n-am s -mi dau osteneala s-o rev d decît dac vine ea la mine.ă ă ă

— Atunci ce ai de gînd s faci, Huntingdon, dup plecarea noastr ? îlă ă ă întreb Ralph Hattersley. Ai de gînd s revii pe calea cea bun i s teă ă ă ş ă ar i un so cumsecade, un tat cumsecade i a a mai departe — cum facăţ ţ ă ş ş i eu cînd scap de tine i de to i ace ti diavoli zgomoto i pe care-iş ş ţ ş ş

nume ti prietenii t i? Cred c ar cam fi timpul; so ia ta e mult prea bunş ă ă ţ ă pentru tine, dup cum bine tii... i Hattersley a mai ad ugat cîteva laudeă ş Ş ă la adresa dumneavoastr pentru care cred c nu mi-a i mul umi dac le-ă ă ţ ţ ăa repeta i nu i-a i mul umi nici lui dac a i ti ce a spus. Mai ales c le-ş ş ţ ţ ă ţ ş ăa proclamat cu glas tare, f r nici un fel de delicate e sau discern mînt,ă ă ţ ă în fa a unui auditoriu în care simpla men ionare a numelui dumneaţ ţ -voastr era o adev rat profanare, — el fiind un om total incapabil s vă ă ă ă ă în eleag sau s v aprecieze adev ratele calit i. Între timp, Huntingdonţ ă ă ă ă ăţ edea i- i bea vinul f r o vorb sau se uita zîmbind în pahar i nu voiaş ş ş ă ă ă ş

nici s -l întrerup nici s -i r spund , pîn cînd Hattersley a striă ă ă ă ă ă gat:— M auzi sau nu, omule?ă— Da, d -i drumul înainte! îi zise Huntingdon.ă

100100


— Am terminat, îi r spunse cel lalt. Voiam doar s tiu dac ai deă ă ă ş ă gînd s -mi ascul i sfatul.ă ţ

— Care sfat?— S începi o via nou , tic los f r pereche ce e ti — strig Ralphă ţă ă ă ă ă ş ă

— s -i ceri iertare nevestii i s fii b iat bun pe viitor.ă ş ă ă— Nevestii? Care nevast ? N-am nici o nevast — îi r spunseă ă ă

Huntingdon ridicînd cu nevinov ie ochii din pahar — sau dac amăţ ă cumva, asculta i-m pe mine, domţ ă nitor, o pre uiesc atît de mult încîtţ oricare dintre voi, care-o place, n-are decît s-o ia! Pe legea mea, o dau oricui i pe deasupra îi mai acord i binecuvîntarea mea.ş ş

— i atunci, doamn Huntingdon, eu... Hm, adic ciŞ ă ă neva l-a întrebat dac vorbe te serios, la care el a jurat în mod solemn c spune adev rulă ş ă ă adev rat i c nu treă ş ă buie s existe nici o îndoial în aceast privin . Ceă ă ă ţă părere ave i de asta, doamn Huntingdon? m întreb domţ ă ă ă nul Hargrave dup o scurt pauz , în timpul c reia sim eam c -mi scruteaz cu aten ieă ă ă ă ţ ă ă ţ fa a, de i eu m înţ ş ă torsesem într-o parte.

I-am replicat calm:— P rerea mea este c ceea ce el apreciaz atît de pu in, nu va maiă ă ă ţ

r mîne mult vreme proprietatea lui.ă ă— Nu cumva vre i s spune i c inima dumneavoastr se va frînge iţ ă ţ ă ă ş

c ve i muri din pricina comport rii deă ţ ă testabile a unui tic los infam caă el?

— Cîtu i de pu in; inima mea e prea bine c lit ca s se mai frîngş ţ ă ă ă ă a a de u or, i am de gînd s tr iesc cît mai mult cu putin .ş ş ş ă ă ţă

— Atunci îl ve i p r si?ţ ă ă— Da.— Cînd i cum? m-a întrebat el cu ner bdare.ş ă— Cînd voi fi gata i cum... cum voi putea aranja cît mai bineş

lucrurile.— Dar b iatul dumneavoastr ?ă ă— Copilul îl iau cu mine.— Dar Huntingdon n-o s -i dea voie.ă— N-am s -i cer voie.ă— A, va s zic pl nui i o fug secret ! Dar cu cine, doamnă ă ă ţ ă ă ă

Huntingdon?— Cu fiul meu — i eventual cu d daca lui. ş ă

101101


— Singuri i neocroti i de nimeni! Dar unde v puş ţ ă te i duce? Ce pute iţ ţ face? O s v urm reasc i o s v aduc înapoi.ă ă ă ăş ă ă ă

— În privin a asta mi-am alc tuit destul de bine plaţ ă nurile i mi-amş luat toate precau iile. S m v d sc pat de la Grassdale i m voi socotiţ ă ă ă ă ă ş ă în siguran . ţă

Domnul Hargrave a f cut un pas c tre mine, m-a privit drept în fa iă ă ţăş a tras aer în piept ca s -mi voră beasc . Dar privirea lui, aprinderea dină obraji i sclipiş rile din ochi au f cut s -mi fiarb sîngele în vine. I-amă ă ă întors brusc spatele i luîndu-mi pensula am început s m ocup de pînzaş ă ă mea cu energie, cam prea exagerat , pentru binele tabloului.ă

— Doamn Huntingdon, mi-a spus el pe un ton soă lemn i amar,ş sînte i crud . Sînte i crud cu mine i crud cu dumneavoastr .ţ ă ţ ă ş ă ă

— Domnule Hargrave, te rog s nu ui i ce mi-ai fă ţ ăg duit. ă— Dar trebuie s vorbesc... Îmi plesne te inima dac nu vorbesc! Amă ş ă

t cut prea mult vreme — i acum treă ă ş buie neap rat s m asculta i! aă ă ă ţ strigat el, îndr znind s -mi taie retragerea c tre u . Mi-a i spus c nu-iă ă ă şă ţ ă datora i nici un fel de credin i supunere so ului dumneavoastr . Elţ ţă ş ţ ă declar pe fa c e s tul de dumneavoastr i, cu aerul cel mai calm dină ţă ă ă ăş lume, se arat dispus s v cedeze oric rui b rbat care vrea s v ia.ă ă ă ă ă ă ă Sînte i gata s -l p r si i. Nimeni n-o s cread c pleca i singur . Toatţ ă ă ă ţ ă ă ă ţ ă ă lumea o s zic : „L-a p r sit, în sfîr it, i ce e de mirare? Prea pu iniă ă ă ă ş ş ţ oameni pot s-o condamne i înc i mai pu ini s -l comp timeasc pe el.ş ăş ţ ă ă ă Dar cine o înso e te în fuga ei?” A adar, n-o s v laude nimeni virţ ş ş ă ă tutea (dac o numi i astfel); pîn i cei mai buni prieteni dumneavoastr nuă ţ ă ş ă vor crede în ea. i nici nu merit s fie crezut , decît de cei care suferŞ ă ă ă ă — din pricina efectelor ei — chinuri atît de cumplite, încît tiu prea bineş c e o realitate. Dar ce pute i face singur în aceast lume rece i aspr ?ă ţ ă ă ş ă Dumneavoastr , o femeie tîn r i lipsit de experien , crescut ca oă ă ă ş ă ţă ă floare delicat i cu totul...ăş

— Într-un cuvînt, ai vrea s m sf tuie ti s r mîn unde m aflu, l-amă ă ă ş ă ă ă întrerupt. Ei bine, am s m mai gîndesc.ă ă

— Ba nu, trebuie neap rat s -l p r se ti! strig el cu toată ă ă ă ş ă ă seriozitatea. Dar nu singur ! Helen, d -mi voie s te ocrotesc eu!ă ă ă

— Niciodat ! Atîta vreme cît cerul m mai las s gîndesc — i-amă ă ă ă replicat eu smulgîndu-mi mîna pe care îndr znise s mi-o apuce i s mi-ă ă ş ăo strîng într-ale lui.ă

102102


Dar acum era pornit; trecuse bariera. Era stîrnit i hot rît s ri te totulş ă ă ş pentru victorie.

— Nu se poate s m refuzi! a exclamat el vehement. i apucîndu-miă ă Ş amîndou mîinile mi le-a inut foarte strîns, apoi a îngenuncheat i aă ţ ş ridicat ochii c tre mine, cu o privire pe de o parte rug toare iar pe de altă ă ă parte imperioas . Acum nu mai ai nici un motiv: nu faci decît s înfrun iă ă ţ poruncile cerului. Cerul m-a destinat s - i fiu ocrotitor i s - i aducă ţ ş ă ţ aminte... Iar tu m respingi i m alungi...ă ş ă

— D -mi drumul, domnule Hargrave! i-am strigat cu cu severitate.ăDar el n-a f cut decît s -mi strîng mai tare mîinile.ă ă ă— D -mi drumul! am repetat, tremurînd de indigă nare.A a cum st tea îngenuncheat, fa a lui era cam în dreptul ferestrei.ş ă ţ

V zîndu-l c prive te într-acolo am tres rit. Chipul lui s-a luminat de oă ă ş ă lic rire de triumf mali ios. Întorcînd capul am z rit o umbr care tocmaiă ţ ă ă se retr gea dup col .ă ă ţ

— Grimsby — mi-a zis Hargrave pe un ton ap sat. O s povestească ă ă ce a v zut i lui Huntingdon i tuturor celorlal i, cu toate înfloriturile peă ş ş ţ care le va socoti de cuviin . El n-are pic de dragoste pentru dumneata,ţă doamn Huntindgon, n-are pic de respect pentru sexul frumos, nici oă încredere în virtute i nici o admira ie pentru imaginea ei. O s relatezeş ţ ă aceast poveste într-o versiune care nu va l sa nici un fel de îndoial înă ă ă privin a reputa iei dumitale, în min ile celor care o vor auzi. Frumosulţ ţ ţ dumitale renume s-a dus. i nimic din ceea ce a putea spune eu sau dinŞ ş ce ai putea spune dumneata nu va fi în stare s -l redobîndeasc . Dar d -ă ă ămi, te rog, puterea de a te ocroti i pe urm art -mi-l pe tic losul care arş ă ă ă îndr zni s te jigneasc !ă ă ă

— Nimeni n-a îndr znit vreodat s m jigneasc a a cum m jigne tiă ă ă ă ă ş ă ş dumneata acum! i-am zis eu eliberîndu-mi, în cele din urm , mîinile dină strînsoarea lui i îndep rtîndu-m de el.ş ă ă

— Eu nu te jignesc! a strigat el. Dimpotriv , te veă nerez. E ti îngerulş meu, zei a mea! îmi a tern puterile la picioarele dumitale — i trebuie sţ ş ş ă le accep i i le vei accepta negre it! a exclamat el impetuos ridicîndu-seţ ş ş brusc în picioare. Te voi consola i te voi ap ra! i dac con tiin aş ă Ş ă ş ţ dumitale te va mustra pentru asta, spune c te-am silit eu, c n-ai avută ă încotro i c a trebuit s cedezi!ş ă ă

În via a mea n-am avut dinaintea ochilor un b rbat într-o stare deţ ă tulburare mai cumplit . V zîndu-l c se repede spre mine am apucat înă ă ă

103103


grab cu itul de ras paleta i m-am ap rat cu el. Asta l-a uluit: a r masă ţ ş ă ă locului i m-a privit cu uimire. B nuiesc c aveam o înf i are la fel deş ă ă ăţş fioroas i de hot rît ca i a lui. M-am apropiat de clopo el i am pusă ş ă ă ş ţ ş mîna pe nur. Asta l-a domolit i mai mult. F cînd un gest pe jum tateş ş ă ă autoritar pe jum tate rug tor a încercat s m împiedice s sun.ă ă ă ă ă

— Atunci nu te apropia de mine! i-am spus i el s-a îndep rtat. iş ă Ş ascult -m , te rog... Nu-mi placi — am continuat eu pe tonul cel maiă ă hot rît i mai ap sat pe care-l puteam folosi, pentru a da mai multă ş ă ă vigoare vorbelor mele. i dac a fi divor at de so ul meu, sau chiar de-Ş ă ş ţ ă ţar fi mort, tot nu m-a m rita cu dumneata. Ei, i cu asta n d jduiesc cş ă ş ă ă ă e ti mul umit!ş ţ

Furia îl f cu s se albeasc la fa .ă ă ă ţă— Sînt mul umit — a r spuns el am rît, dar pe un ton ap sat — sţ ă ă ă ă

tiu c e ti femeia cu inima cea mai rece, mai nefireasc i maiş ă ş ă ş nerecunosc toare pe care am v zut-o vreodat ! ă ă ă

— Nerecunosc toare, domnule?ă— Nerecunosc toare.ă— Nu, domnule Hargrave; nu e adev rat. Pentru tot binele pe care miă

l-ai f cut vreodat sau pe care ai dorit vreodat s -l faci, î i mul umescă ă ă ă ţ ţ din inim . Pentru tot r ul pe care mi l-ai f cut i pentru cel pe care ai fiă ă ă ş vrut s -l faci îl rog pe Dumnezeu s te ierte i s - i h r zeasc gînduriă ă ş ă ţ ă ă ă mai frumoase.

În acest moment u a s-a deschis de perete i în cadrul ei au ap rutş ş ă domnii Huntingdon i Hattersley. Acesta din urm a r mas în holş ă ă ocupîndu-se de cur itul pu tii cu vergeaua. Domnul Huntingdon a intratăţ ş în odaie i s-a a ezat cu spatele la foc cercetîndu-ne pe domnul Hargraveş ş i pe mine — dar în special pe el cu un zîmbet insuporş tabil, plin de

subîn elesuri, insuportabil mai ales pentru c era înso it de neru inareaţ ă ţ ş expresiei lui impertinente i de un clipit viclean i mali ios din ochi.ş ş ţ

— Ce e, domnule? zise Hargrave interogativ cu aerul unui om preg tit s se pun în defensiv .ă ă ă ă

— Ce e, domnule? îi replic la rîndul lui st pînul casei.ă ă— Walter, voiam s tim dac e ti liber s vii cu noi la vîn toare deă ş ă ş ă ă

fazani, se amestec de afar Hattersley. Haide! Altceva nu cred s maiă ă ă cad în b taia pu tii decît cel mult vreo dou pisicu e; de asta garanteză ă ş ă ţ eu.

104104


Walter nu r spunse, ci se duse la fereastr ca s - i adune gîndurile.ă ă ă ş Arthur scoase un u or fluierat i-l urş ş m ri din ochi. Obrajii lui Hargraveă se împurpurar de furie. Dar dup o clip se întoarse calm spre noi iă ă ă ş spuse pe un ton nep s tor:ă ă

— Am venit aici s -mi iau r mas bun de la doamna Huntingdon i s -ă ă ş ăi spun c mîine trebuie s plec.ă ă

— Pha! Dar ce repede ai luat hot rîrea! Îmi dai voie s te întreb ce teă ă face s pleci atît de curînd?ă

— Ni te treburi, r spunse domnul Hargrave respingînd rînjetulş ă neîncrez tor al domnului Huntingdon cu o privire de dispre sfid tor.ă ţ ă

— Prea bine, sun r spunsul.ă ăDomnul Hargrave se îndep rt . Drept care, domnul Huntingdon,ă ă

ridicîndu- i pulpanele hainei i rezemîndu-se cu um rul de poli aş ş ă ţ c minului se întoarse c tre mine i, adresîndu-mi-se cu glas sc zut,ă ă ş ă aproape în oapt , d du drumul unui uvoi de insulte dintre cele maiş ă ă ş grosolane i mai ordinare pe care nu le putea concepe imagina ia sauş ţ rosti buzele cuiva.

N-am încercat s -l întrerup; dar îmi fierbea sîngele în vine i dup ceă ş ă a terminat i-am r spuns:ă

— Dac acuza ia dumitale, domnule Huntingdon, ar fi adev rat , cumă ţ ă ă de ai îndr zneala s mi-o iei în nume de r u?ă ă ă

— Te-a pocnit în p l rie, pe legea mea, strig Hatăă ă tersley rezemîndu- iş pu ca de perete. i, p ind în untru î i lu pre iosul prieten de bra iş Ş ăş ă ş ă ţ ţ ş încerc s -l trag de acolo. Haide, fl c ule, morm i el. Fie c e adev rat,ă ă ă ă ă ă ă ă fie c e o minciun , tii bine c nu ai nici un drept s i-o iei în nume deă ă ş ă ă r u — i nici pe el, mai ales dup ceea ce-ai spus asear . A a c hai să ş ă ă ş ă ă plec m.ă

Dar vorbele acestea con ineau o aluzie i ni te impliţ ş ş ca ii ascunse peţ care nu le puteam suporta.

— Cum adic , domnule Hattersley, îndr zne ti s m suspectezi? i-ă ă ş ă ăam zis eu ie indu-mi complet din fire.ş

— A , de unde, nu suspectez pe nimeni. E-n regul , totul e-n regul .ş ă ă A a c vino odat , m i Huntingdon, canalie ce e ti!ş ă ă ă ş

— Vezi c ea nu poate nega? strig gentilomul care fusese interpelată ă astfel, rînjind cu un amestec de furie i de triumf. N-ar putea nega niciş dac întreaga ei via ar atîrna de asta!ă ţă

105105


i morm ind i alte vorbe insult toare se duse în hol i- i lu p l riaŞ ă ş ă ş ş ă ăă i pu ca de pe mas .ş ş ă

— Mi-e scîrb s m justific în fa a ta! i-am strigat eu. Dar dumneataă ă ă ţ — i aici m-am întors c tre Hattersley — dac îndr zne ti s - i men iiş ă ă ă ş ă ţ ţ vreo îndoial în aceast privin , întreab -l pe domnul Hargrave.ă ă ţă ă

La aceasta au izbucnit amîndoi deodat într-un rîs mitoc nesc care m-ă ăa înfiorat din cap pîn -n picioare.ă

— Unde e domnul Hargrave? Am s -l întreb chiar eu, am zis euă înaintînd c tre ei.ă

În bu indu- i o nou izbucnire de veselie, domnul Hattersley mi-aă ş ş ă ar tat u a de afar . Era întredeschis . Cumnatul lui st tea chiar la intrare.ă ş ă ă ă

— Domnule Hargrave, vrei s ai bun tatea s intri pu in? l-am rugată ă ă ţ eu.

S-a întors i m-a privit cu gravitate i uimire.ş ş— Te rog, pofte te încoace! am repetat eu, pe un ton atît de hot rîtş ă

încît n-a putut sau n-a vrut s se împoă triveasc . Cam în sil , a urcat celeă ă cîteva trepte i a înaintat vreo cî iva pa i pîn în mijlocul holului.ş ţ ş ă

— Te rog s le spui acestor domni — am continuat eu — acestoră b rba i, dac am cedat sau nu insisten elor dumitale.ă ţ ă ţ

— Nu v în eleg, doamn Huntingdon.ă ţ ă— Ba m în elegi foarte bine, domnule i fac apel la onoarea dumitaleă ţ ş

de gentlemen (dac o ai), s spui adev rul. Am cedat sau nu?ă ă ă— Nu, spuse el printre din i i se întoarse cu spatele.ţ ş— Vorbe te tare, domnule, c altfel n-au s te poat auzi. Amş ă ă ă

consim it la cererea dumitale?ţ— N-a i consim it.ţ ţ— Nu, a putea s jur c n-a consim it pentru c altfel n-ai fi atît deş ă ă ţ ă

negru la fa — interveni domnul Hatţă tersley.— Huntingdon, sînt dispus oricînd s - i dau satisfacă ţ ie ca întreţ

gentlemeni, zise domnul Hargrave adresîndu-se st pînului casei pe ună ton calm, dar cu un rînjet pun de am r ciune.ă ă

— Du-te naibii! îi r spunse acesta scuturînd enervat din cap.ăHargrave se retrase cu un aer de dispre glacial i-i zise:ţ ş— Dac vei fi cumva dispus s trimi i un martor tii unde m g se ti.ă ă ţ ş ă ă şNi te înjur turi i blesteme morm ite fur singurul r spuns la aceastş ă ş ă ă ă ă

comunicare.— Ei, Huntindgon, acuma vezi limpede totul! zise Hattersley.

106106


— Mie nu-mi pas ce vede sau ce- i închipuie el am intervenit eu.ă ş Dumneata, domnule Hattesley, dac îmi vei auzi numele ponegrit sauă calomniat, mi-l vei ap ra?ă

— F r doar i poate.ă ă şM-am îndep rtat imediat i m-am închis în bibliotec .ă ş ăDomnul Hargrave a plecat într-adev r a doua zi diminea . Nu l-amă ţă

mai v zut de atunci. Ceilal i au mai z bovit vreo dou sau trei s pt mîni.ă ţ ă ă ă ă M-am inut departe de ei i mi-am v zut de tablourile mele, lucrînd cuţ ş ă ardoare aproape neîntrerupt pîn în ziua de azi. Curînd, am pus-o peă ă Rachel la curent cu planurile mele, încredin înd urechilor ei toateţ motivele i inten iile mele. i, spre surpriza mea, mai mult decîtş ţ Ş agreabil , nu mi-a fost deloc greu s-o conving s -mi împ rt ească ă ă ăş ă punctul de vedere. E o femeie prudent i în eleapt , dar îl ur te atît deă ş ţ ă ăş tare pe st pînul casei i- i iube te atît de tare st pîna i pe odora ulă ş ş ş ă ş ş acesteia, încît dup cîteva exclaă ma ii, vreo dou obiec ii slabe iţ ă ţ ş nenum rate lacrimi i lament ri la gîndul c sînt silit s fac ună ş ă ă ă ă asemenea pas, mi-a aprobat pe deplin hot rirea i a consim it s m ajuteă ş ţ ă ă din toate puterile ei. Dar, cu o singur condi ie — i anume, s -i dau voieă ţ ş ă s împart cu mine exilul. Altfel s-a ar tat de neînduplecat, socotind oă ă ă adev rat nebunie s plec singur cu Arthur. Cu o m rinimie înă ă ă ă ă -duio toare s-a oferit, smerit , s m ajute cu pu ina ei agoniseal ,şă ă ă ă ţ ă n d jduind c -i voi „ierta” îndr zneala, dar spunînd c , într-adev r ar fiă ă ă ă ă ă foarte fericit dac a vrea s -i fac favoarea s-o accept drept împrumut.ă ă ş ă

Fire te c nici prin cap nu putea s -mi treac un aseş ă ă ă menea lucru. Slav Domnului, am adunat o mic coă ă moar proprie i preg tirile meleă ş ă sînt atît de înaintate încît întrez resc perspectiva apropiat a uneiă ă eliber ri rapide. S las numai vitregia i furtunile iernii s se maiă ă ş ă potoleasc în oarecare m sur i apoi, într-o bun dimiă ă ă ş ă nea , cîndţă domnul Huntingdon va coborî la micul dejun, se va trezi singur la mas .ă

Sînt perfect con tient de urm rile nefaste pe care aproape sigur c leş ă ă ă va avea pasul ce m preg tesc s -l întreprind. i totu i nu ov i cîtu i deă ă ă Ş ş ş ă ş pu in în hot rîrea mea, fiindc nu uit niciodat de fiul meu. Chiar azi-ţ ă ă ădiminea — în timp ce eu îmi vedeam de ocupa ia mea obi nuit , elţă ţ ş ă edea la picioarele mele i se juca lini tit cu ni te resturi de pînz pe careş ş ş ş ă

le aruncasem pe covor. Dar mintea lui era n p dit de alte gînduri pentruă ă ă c dup un timp i-a ridicat privirile melancolice c tre mine i m-aă ă ş ă ş întrebat pe un ton grav:

107107


— M mico, de ce e ti afurisit ?ă ş ă— Dar cine i-a spus c sînt afurisit , dragul meu?ţ ă ă— Rachel.— Nu se poate Arthur, sînt sigur c Rachel n-a putut s spun una caă ă ă ă

asta.— Ei bine, atunci, probabil c t ticu, îmi r spunse el gînditor. După ă ă ă

ce mai medit o vreme ad ug : — Sau cel pu in am s - i spun eu cumă ă ă ţ ă ţ am ajuns s tiu: cînd sînt cu t ticu, dac zic c m cheam m mica sauă ş ă ă ă ă ă ă c m mica spune c nu trebuie s fac cutare lucru pe care îmi zice el s -lă ă ă ă ă fac, el întotdeauna spune: „M mica s se duc la dracu” — i Rachelă ă ă ş zice c numai oamenii afuă risi i se duc la dracu. A a c , vezi m mico, deţ ş ă ă aia socot eu c trebuie s fii afurisit — i tare a vrea s nu fii.ă ă ă ş ş ă

— P i nici nu sînt, scumpul meu copila . Astea sînt vorbe urîte iă ş ş oamenii afurisi i le zic adeseori despre al ii mult mai de treab decît ei.ţ ţ ă Vorbele astea nu-i pot face pe oameni afurisi i i nici nu arat c leţ ş ă ă merit Dumnezeu ne va judeca dup propriile noastre gînduri i fapte nuă ă ş dup ce zic al ii despre noi. i te rog, Arthur, cînd mai auzi rostindu-seă ţ Ş asemenea vorbe s nu le repe i niciodat . E p cat s spui asemeneaă ţ ă ă ă lucruri despre al ii, pentru c se întorc împotriva ta.ţ ă

— Atuncea t ticu e afurisit, îmi zise el cu regret.ă— T ticu gre e te dac spune asemenea lucruri i tu vei gre i i maiă ş ş ă ş ş ş

r u dac -l vei imita, acuma c tii cum stau lucrurile.ă ă ăş— Ce înseamn a imita?ă— A face ca el.— Dar el tie ce-ar trebui s fac ?ş ă ă— Poate c da. Numai s asta nu te prive te pe tineă ă ş— Dac nu se poart ca lumea, ar trebui s -i spui m mico.ă ă ă ă— I-am spus.Micul moralist a f cut o pauz i a c zut pe gînduri. Zadarnic m-amă ă ş ă

str duit s -i abat aten ia de la acest suă ă ţ biect.— Îmi pare r u c t ticu e afurisit, mi-a spus el în cele din urm .ă ă ă ă

i zicînd acestea a izbucnit în lacrimi.ŞL-am consolat cu speran a c poate t ticul lui o s se schimbe i o sţ ă ă ă ş ă

se îndrepte înainte de a muri — dar oare nu e timpul s -l izb vesc peă ă copil de un asemenea părinte?

108108


CAPITOLUL XL

10 IANUARIE 1827. ASEAR , ÎNĂ timp ce scriam cele de mai sus, edeam în salona . Domnul Huntingdonş ş era de fa , dar credeam c doarme pe canaţă ă peaua de lîng mine. Îns ,ă ă f r tirea mea, se trezise, i îndemnat de cine tie ce curiozitate josnic ,ă ăş ş ş ă privea de cît va vreme — n-am idee exact de cît vreme — peste um rulă ă ă meu. Mi-am dat seama de asta cînd, l sîndu-mi pana deoparte iă ş preg tindu-m s închid caietul, i-a pus deodat mîna peste el i mi-aă ă ă ş ă ş spus:

— Cu voia ta, draga mea, am s arunc i eu o ochire prin el.ă şMi l-a smuls cu for a i, apropiindu- i un scaun de mas , s-a a ezatţ ş ş ă ş

s -l cerceteze în lini te. Întorcea foaie dup foaie ca s g seasc oă ş ă ă ă ă explica ie a lucrurilor pe care le citise. Din nefericire pentru mine,ţ tocmai în seara aceea s-a întîmplat s fie mai pu in b ut decît era deă ţ ă obicei la o or atît de tîrzie.ă

Bineîn eles c nu l-am l sat s continuie în lini te ceea ce se apucaseţ ă ă ă ş s fac . Am încercat în repetate rînduri s -l smulg din mîn caietul, dară ă ă ă el inea cu mult prea mult îndîrjire. L-am oc rît cu asprime i dispreţ ă ă ş ţ pentru comportarea lui josnic i dezonorant , dar spuă ş ă sele mele n-au avut nici un efect asupra lui. În cele din urm am stins amîndouă ă lumîn rile, dar el n-a f cut decît s se r suceasc spre foc i, a î îndă ă ă ă ă ş ţ ţ fl c rile, pentru a-i sluji drept lumin i-a continuat calm cercet rile. Mă ă ăş ă ă gîndeam în mod serios s iau o can cu ap i s sting i lumina aceea.ă ă ă ş ă ş Dar curiozitatea lui era prea puternic stîrnit pentru a fi potolit astfel, iă ă ş cu cît mi-a fi maş nifestat mai mult dorin a de a-l împiedica s citeasc ,ţ ă ă cu atît s-ar fi hot rît mai mult s persiste în îndeletniă ă cirea lui; i pe urmş ă era i prea tîrziu.ş

109109


— Pare o lectur foarte interesant , draga mea, mi-a zis el ridicîndă ă capul i întorcîndu-se spre locul unde stş ăteam, frîngîndu-mi mîinile, chinuit de o furie f r cuă ă ă vinte. Dar e mult prea lung . Am s-o savureză pe îndelete alt dat . Între timp îns am s te rog s nu te superi, dragaă ă ă ă ă mea, i s -mi dai cheile.ş ă

— Care chei?— Cheile de la dulapul t u, de la scrin, de la secreter i de la toateă ş

celelalte lucruri pe care le ai, mi-a zis el ridicîndu-se i întinzînd mîna.ş— Nu le am la mine, i-am r suns.ăDe fapt cheia de la secreterul meu era în momentul acela în broasc ,ă

iar celelalte erau legate de ea.— Atunci va trebui s trimi i dup ele, mi-a zis el. i dac dr coaicaă ţ ă Ş ă ă

aia b trîn de Rachel nu mi le pred imediat, mîine va trebui s se careă ă ă ă cu toate boarfele ei.

— Ea nu tie unde sînt cheile, i-am r spuns, întinş ă zînd lini tit mînaş ă c tre ele i sco îndu-le din broasc , f r s fiu observat , dup cîte amă ş ţ ă ă ă ă ă ă crezut. Eu tiu unde sînt, dar nu i le voi da pîn nu-mi explici de ce- iş ţ ă ţ trebuiesc.

— i eu tiu unde sînt, mi-a zis el apucîndu-mi brusc mîna în care leŞ ş strîngeam i smulgîndu-mi-le cu brutalitate.ş

Apoi a luat una dintre lumîn ri i a aprins-o de la fl c rile din c min.ă ş ă ă ă— i acum — a rînjit el — trebuie s proced m la o confiscare deŞ ă ă

bunuri. Dar mai întîi s arunc m o privire în atelierul pictorului.ă ăi vîrînd cheile în buzunar a intrat în bibliotec . L-am urmat, fie cuŞ ă

ideea vag de a-l împedica s disă ă trug ceva, fie doar pentru a asista laă dezastru — nu tiu prea bine de ce. Materialele mele pentru pictur erauş ă a ezate toate laolalt , pe masa din col , i acoperite cu o pînz . Curînd aş ă ţ ş ă dat cu ochii de ele i l sînd jos luminarea s-a apucat pe îndelete s leş ă ă arunce pe foc — palet , cuă lori, pungu e, creioane, pensule, lacuri, — peţ toate, le-am v zut mistuite de foc — uleiul i terebentina ridicîndu-se peă ş co cu uier turi i zgomote — dup cum am v zut i cu itele de paletş ş ă ş ă ă ş ţ ă frîngîndu-se în dou . Apoi a tras clopo elul.ă ţ

— Benson, ia de aici lucrurile astea — a zis domnul Huntingdon ar tînd c tre evalet, pînze i tambur. i pune fata din cas s aprindă ă ş ş Ş ă ă ă focul cu ele. St pîna n-o s mai aib nevoie de ele.ă ă ă

Benson a c scat gura mare i s-a uitat la mine.ă ş

110110


— Ia-le de aici, Benson, i-am zis eu i st pînul lui a morm it oş ă ă înjur tur .ă ă

— i sta, i toate, cona ule? a întrebat servitorulŞ ă ş ş— i la, i toate! i-a r spuns st pînul.Ş ă ş ă ăLucrurile respective au fost îndep rtate.ăApoi domnul Huntingdon s-a dus sus. N-am f cut nici o încercare deă

a-l urma i am r mas a ezat în fotoliu, mut , f r o lacrim în ochi iş ă ş ă ă ă ă ă ş aproape nemi cat . S-a întors peste vreo jum tate de or i apropiindu-seş ă ă ăş de mine mi-a inut lumînarea în preajma obrajilor i mi-a scrutat ochii cuţ ş o privire i cu un rînjet prea ofensaş toare ca s fie suportate. Cu un gestă brusc am trîntit lumînarea pe podea.

— Oho! a morm it el dîndu-se înapoi. E afurisit ca un diavol! A maiă ă v zut vreodat cineva asemenea ochi ă ă

Str lucesc prin întuneric ca ai unei pisici. Vai, dar ce dulcea deă ţă femeie e ti!ş

i zicînd acestea a ridicat de jos lumînarea i sfe nicul. ÎntrucîtŞ ş ş lumînarea nu numai c se stinsese, dar se i rupsese în dou , a sunată ş ă clopo elul ca s i se aduc alta.ţ ă ă

— Benson, st pîna dumitale a rupt lumînarea. Adu alta.ă— Frumos te mai dai în spectacol, am remarcat eu dup ce servitorulă

plec .ă— N-am zis c am rupt-o eu, nu-i a a? mi-a repliă ş cat el. Apoi mi-a

aruncat cheile în poal spunînd: — Pofă tim! Ai s consta i c n-ai pierdută ţ ă altceva decît banii i bijuteriile pe care le aveai — i cîteva mici fleacuriş ş pe care am socotit c e mai bine s le iau în posesia mea ca nu cumvaă ă spiritul t u mercantil s fie ispitit s le prefac în aur. i-am l sat înă ă ă ă Ţ ă pung vreo cîteva lire, care sper c - i vor ajunge pîn la sfîr itul lunii. Înă ă ţ ă ş orice caz, dac vei mai avea nevoie de altele, am s te rog s fii atît deă ă ă bun s -mi înmînezi un cont ar tîndu-mi cum le-ai cheltuit. În viitor amă ă ă s - i ofer o mic aloca ie lunar pentru propriile tale cheltuieli. i nu eă ţ ă ţ ă Ş nevoie s - i mai ba i capul cu preocup rile i interesele mele. Am s -miă ţ ţ ă ş ă caut un administrator, draga mea. N-am s te mai expun ispitei. Cîtă despre treburile domestice, doamna Greaves va trebui s fie foarte atentă ă la inerea socoteţ lilor. Trebuie s adopt m un plan complet nou...ă ă

— Ce mare descoperire ai f cut, domnul Huntingdon? Am încercată cumva s te în el?ă ş

111111


— S-ar p rea c nu în chestiuni de bani, dar e mai bine s te feresc deă ă ă ispit .ă

Tocmai atunci a intrat Benson cu lumîn rile i a ură ş mat un scurt r stimp de t cere. Eu ezînd lini tit pe scaun, iar el stînd în picioare, cuă ă ş ş ă spatele la foc i triumfînd în t cere.ş ă

— A a va s zic — mi-a spus el în cele din urm — ai avut de gîndş ă ă ă s m faci de rîs — nu-i a a? fugind de acas , apucîndu-te de pictur iă ă ş ă ă ş sus inîndu-te din munca mîinilor tale, nu? i ai avut de gînd s -miţ Ş ă r pe ti i fiul, s -l cre ti în a a fel încît s devin un împu it de negustoră ş ş ă ş ş ă ă ţ yankeu sau un pr p dit de pictor f r o para chioar în buzunar?ă ă ă ă ă

— Da, ca s nu devin un „gentleman” cum e tat l lui.ă ă ă— Ce bine c nu i-ai putut p stra secretul! Ha-ha! E foarte bine că ţ ă ă

femeile nu se pot ab ine s nu p l vrţ ă ă ă ăgeasc — dac n-au un prieten cuă ă care s vorbeasc treă ă buie s - i opteasc tainele pe tilor sau s le scrie înă ş ş ă ş ă nisip sau mai tiu eu unde. i e înc i mai bine c ast -sear n-am b utş Ş ă ş ă ă ă ă chiar a a de mult — dac stau s m gîndesc — pentru c altfel poate aş ă ă ă ă ş fi mo it mai deţă parte i nici prin cap nu mi-ar fi trecut s m uit ce faceş ă ă scumpa mea nevestic . Sau poate c mi-ar fi lipsit înă ă elepciunea oriţ puterea de a pune piciorul în prag ca un b rbat, a a cum am f cut-o.ă ş ă

L sîndu-l s se felicite singur mai departe m-am riă ă dicat pentru a-mi recupera manuscrisul, pentru c acum mi-am amintit c r m sese peă ă ă ă masa din salona , i m-am hot rît ca, dac e posibil, s -mi cru umilin aş ş ă ă ă ţ ţ de a-l vedea iar i în mîinile lui. Pentru mine era insuportabil ideea caăş ă el s se amuze pe seama gîndurilor i amină ş tirilor mele tainice. De i,ş bineîn eles, n-ar fi g sit scrise acolo prea multe lucruri bune despre el; aţ ă ş prefera s -l ard decît s -i dau posibilitatea s citeasc ce am scris cîndă ă ă ă eram atît de proast încît s -l iubesc!ă ă

— i apropo — mi-a strigat el în timp ce plecam din odaie — ai faceŞ mai bine s -i spui iscoadei leia blesteă ă mate i b trîne de Rachel s seş ă ă fereasc vreo dou zile din calea mea. I-a pl ti chiar acum simbria i aă ă ş ă ş ş trimite-o mîine la plimbare, dar tiu bine c e în stare s fac mai multş ă ă ă r u dac pleac din cas decît dac r mîne.ă ă ă ă ă ă

În timp ce m îndep rtam, a continuat s -mi blesteme i s -mi insulteă ă ă ş ă prietena i slujitoarea credincioas cu epitete pe oare nu le pot repetaş ă pentru a nu pîng ri hîrtia. M-am dus la ea de îndat ce mi-am ascuns jură ă -nalul i i-am spus cum ni s-a n ruit planul. S-a ar tat la fel de nec jit iş ă ă ă ăş de îngrozit ca i mine — chiar mai mult decît am fost eu în seara aceea,ă ş

112112


pentru c atunci eram pe de o parte n ucit de lovitur , iar pe de altaă ă ă ă parte, emo ionat i sus inut de furia mea amarnic .ţ ăş ţ ă ă

113113


CAPITOLUL XLI

20 MARTIE. ÎNTRUCÎT ACUM AM sc pat de domnul Huntingdon pentru un sezon, am început s -mi mai vină ă în fire. M-a p r sit la începutul lui februarie. i în momentul în care aă ă Ş plecat am respirat din nou i am sim it c -mi recap t energia. Nu cu speş ţ ă ă -ran a sc p rii — a avut grij s nu-mi lase nici o ans pentru asta — ciţ ă ă ă ă ş ă cu hot rîrea de a m adapta cît mai tine împrejur rilor existente. Înă ă ă sfîr it, aveam posibilitatea s m bucur de Arthur.ş ă ă

La început am avut mult b taie de cap ca s -l dezb r de n ravurileă ă ă ă ă rele cu care-l deprinsese taic -s u. Dar am reu it; limbajul vulgar îiă ă ş pîng re te rareori buzele i am izbutit s -l dezgust aproape total de oriceă ş ş ă fel de b utur ame itoare — dezgust pe care sper c nici m car taic -s uă ă ţ ă ă ă ă sau prietenii acestuia nu vor izbuti s i-l înă ving . Mai înainte avea pentruă ele o pasiune nefireasc la o fiin atît de tîn r , i amintindu-mi deă ţă ă ă ş nefericitul meu tat — precum i de al lui — m temeam de conă ş ă secin eleţ unor asemenea gusturi. Dar dac i-a fi limitat cantitatea obi nuit de vină ş ş ă pe care o bea sau i-a fi interzis s guste din b utur , asta n-ar fi f cutş ă ă ă ă decît s -i sporeasc pofta i s -l fac s considere vinul mai mult caă ă ş ă ă ă oricînd o încîntare. A adar îi d deam tot atît cît obi nuia taic -s u s -iş ă ş ă ă ă ofere — ba chiar mai mult decît dorea s bea, numai c în fiecare pahară ă îi strecuram în tain o cantitate oarecare de sare vomitiv doar atît cît s -ă ă ăi produc în mod inevitabil gre uri i deprimare, f r s -i fac un r uă ţ ş ă ă ă ă ă prea mare. Constatînd c b utura îi aduce întotdeauna asemeneaă ă consecin e dezagreabile, curînd s-a plictisit de ea, dar cu cît se ferea maiţ tare de aceast tenta ie zilnic , cu atît insistam eu mai mult s ofer, pînă ţ ă ă ă cînd sila lui a crescut, pref cîndu-se într-o total oroare. Cînd a ajuns cuă ă totul dezgustat de orice fel de vin, i-am permis, chiar la rug mintea lui,ă

114114


s încerce rachiul amestecat cu ap , apoi gin cu ap . Pentru c miculă ă ă ă be ivan le cuno tea pe toate i eu eram hot rît s i le fac pe toate la felţ ş ş ă ă ă de odioase. Asta am realizat acum. i întrucît el declar c sînt suficienteŞ ă ă pentru a-i face grea , am renun at s -l mai nec jesc cu ele, doar din cîndţă ţ ă ă în cînd, în chip de amenin are cînd face vreo pozn :ţ ă

— Arthur, dac nu e ti cuminte am s - i dau un pahar cu vin!ă ş ă ţDac , atunci cînd s-o întoarce domnul Huntingdon va persista în a- iă ş

face copilul s - i urasc i s - i disă ş ă ş ă ş pre uiasc mama, am s -mi izb vescţ ă ă ă fiul din mîinile lui. Am n scocit un alt plan la care s-ar putea recurgeă într-un asemenea caz i dac a putea s ob in consim mîntul i ajutorulş ă ş ă ţ ţă ş fratelui meu, nu m-a îndoi de reu it . Vechiul conac unde ne-am n scutş ş ă ă i el i eu i unde a murit mama noastr nu e locuit în momentul de fa ,ş ş ş ă ţă

dar pe cît cred nu a c zut înc în ruin . Dac l-a putea convinge să ă ă ă ş ă aranjeze vreo dou camere ca s poat fi bune de locuit i s mi leă ă ă ş ă închirieze ca i cum a fi o str in , a putea sta acolo cu copilul meu subş ş ă ă ş un nume de împrumut i m-a putea totu i între ine din pictur . Laş ş ş ţ ă început el mi-ar împrumuta banii necesari pe care eu ar urma s -i dauă înapoi. A tr i într-o independen modest i într-o izolare strict ,ş ă ţă ă ş ă întrucît casa se afl într-un loc singuratic i împrejurimile nu sînt preaă ş populate, iar el ar urma s aranjeze vînzarea tablourilor mele. În capulă meu am alc tuit planul în toate am nuntele. Nu mai e necesar decît s -lă ă ă conving pe Frederick s -mi împ rt easc pă ă ăş ă ărerea. O s vin curînd să ă ă m vad i atunci am s -i fac propunerea dup ce mai întîi îl voi fiă ă ş ă ă l murit asupra împrejur rilor într-o m sur suficient ca s g seasc oă ă ă ă ă ă ă ă scuz pentru acest plan.ă

Dup cîte cred, el tie despre situa ia mea mult mai multe lucruri decîtă ş ţ i-am spus eu. Îmi dau seama de asta dup aerul de triste e tandr careă ţ ă predomin în scrisorile lui, precum i dup faptul c pomene te atît deă ş ă ă ş rar de so ul meu i c în general manifest un fel de am r ciune ascunsţ ş ă ă ă ă ă dac totu i e obligat s aduc vorba despre el. De asemenea, deduc acestă ş ă ă lucru din faptul c nu vine niciă odat s m vad cînd domnulă ă ă ă Huntingdon e acas . Totu i în nici o împrejurare el nu i-a exprimat f iă ş ş ăţş dezaprobarea pentru so ul meu sau comp timirea pentru mine. i iar i,ţ ă Ş ăş n-a pus întreb ri de nici un fel i nici n-a spus vreodat ceva ca s mă ş ă ă ă stimuleze s -i fac confiden e. Dac ar fi f cut-o, probabil c nu i-a fiă ţ ă ă ă ş ascuns mai nimic, poate c se simte jignit de rezerva manifestat deă ă mine. E o fiin ciudat fratele meu — i regret c nu ne cuţă ă ş ă noa tem maiş

115115


bine. Înainte de c s toria mea petrecea o lun pe an la Staningley; dar,ă ă ă de la moartea tat lui nosă tru, nu l-am mai v zut decît o dat , cînd m-aă ă vizitat timp de cîteva zile în perioada absen ei domnului Huntingdon. Deţ data asta va trebui s stea mai multe zile i între noi va trebui s existeă ş ă mai mult sinceritate i cordialitate decît a existat vreodat din copil riaă ş ă ă noastr comun i pîn acum: inima mea se aga mai mult ca oricînd deă ăş ă ţă el. Iar sufletul meu s-a s turat de singur tate.ă ă

16 aprilie. A venit i a plecat. N-a vrut s stea mai mult de douş ă ă s pt mîni. Timpul a trecut repede, dar a fost o perioad foarte, foarteă ă ă fericit i mi-a f cut mult bine. Probabil c am o dispozi ie proastă ş ă ă ţ ă întrucît nenorocirile m-au acrit i m-au am rît îngrozitor. Începeam peş ă nesim ite, s ascund în inima mea sentimente foarte neprieteneoase faţ ă ţă de semenii mei — în special fa de cei apar inînd sexului tare. Dar e oţă ţ mare consolare s vezi c printre ei exist m car unul demn de a fiă ă ă ă stimat i de a i se acorda încredere. i f r îndoial c trebuie s maiş Ş ă ă ă ă ă existe mul i al ii, de i eu nu i-am cunoscut niciţ ţ ş odat — cu excep ia,ă ţ poate, a bietului lord Lowborough; dar nici el n-a fost prea grozav la vremea lui. Ce-ar fi ajuns Frederick dac ar fi tr it i el în mijlocul lumiiă ă ş acesteia i i-ar fi frecat coatele înc din copil rie cu b rba i ca ace tia peş ş ă ă ă ţ ş care-i cunosc eu? i ce va ajunge Arthur, dat fiind firea lui blînd iŞ ă ă ş molatic , dac nu-l voi mîntui de asemenea tovar i? I-am pomenit luiă ă ăş Frederick de temerile mele i am abordat subiectul planului de salvareş chiar în seara urm toare sosirii lui, cînd l-am prezentat pe fiul meuă unchiului s u.ă

— Î i seam n , Frederick, în unele din dispozi iile lui — i-am spus.ţ ă ă ţ Uneori mi se pare c seam n cu tine mai mult decît cu taic -s u i mă ă ă ă ă ş ă bucur foarte tare de asta.

— M flatezi, Helen, mi-a r spuns el, mîngîind p rul moale i buclată ă ă ş al copilului.

— Nu. Nu i se va p rea deloc c e un compliment cînd î i voi spuneţ ă ă ţ c a fi preferat s -i semene lui Benă ş ă son mai curînd decît lui taic -s u.ă ă

Frederick a ridicat pu in din sprîncene, dar n-a zis nimic.ţ— tii ce fel de om e domnul Huntingdon? l-am înŞ trebat.— Cred c am o vag idee.ă ă— Dar ai oare o idee atît de clar încît s po i s auzi — f ră ă ţ ă ă ă

surprindere sau dezaprobare — c meditez la un proiect de a evadaă

116116


împreun cu copila ul c tre vreun azil tainic unde vom putea tr i în tihnă ş ă ă ă f r s -l mai vedem vreodat pe domnul Huntingdon?ă ă ă ă

— Chiar a a?ş— Dac lucrurile nu sînt limpezi pentru tine — am continuat eu —ă

am s - i mai spun cîte ceva despre el.ă ţApoi i-am schi at un mic tablou al comport rii sale generale, i-amţ ă

f cut o relatare mai am nun it asupra felului cum se purta cu b iatul lui,ă ă ţ ă ă i-am explicat temerile mele în privin a acestuia i hot rîrea mea de a-lţ ş ă izb vi de influen a tat lui s u.ă ţ ă ă

Frederick s-a ar tat cum nu se poate mai indignat împotriva domnuluiă Huntingdon i foarte mîhnit pentru mine. Totu i planul meu i se p reaş ş ă nes buit i greu de pus în practic . Socotea c temerile mele în privin aă ş ă ă ţ lui Arthur sînt dispropor ionate fa de împrejur rile date i a ridicatţ ţă ă ş atîtea obiec ii împotriva proiectelor mele i a n scocit atîtea metode maiţ ş ă blînde pentru ameliorarea situa iei mele, încît m-a v zut silit s intruţ ă ă ă într-o mul ime de alte am nunte pentru a-l convinge c so ul meu este cuţ ă ă ţ totul incorigibil, i c nimic nu l-ar putea deterş ă mina s renun e la fiul lui,ă ţ indiferent ce s-ar alege de mine, întrucît el era la fel de hot rît ca b iatulă ă s nu-l p r seasc precum eram i eu s nu-l p r sesc pe b iat. i c deă ă ă ă ş ă ă ă ă Ş ă fapt nu exist nici o alt solu ie mai bun decît aceasta — afar doar deă ă ţ ă ă fuga din ar , care fusese inten ia mea ini ial . Pentru a evita aceastţ ă ţ ţ ă ă ultim alternativ , în cele din urm Frederick a consim it s aranjeze oă ă ă ţ ă arip a vechiului conac Wildfell, pentru a putea fi locuit — ca un loc deă refugiu în caz de nevoie. Dar i-a exprimat speran a c nu m voi folosiş ţ ă ă de aceast perspectiv decît dac împrejur rile vor face lucrul acesta cuă ă ă ă adev rat neă cesar. M-am gr bit s -i f g duiesc c -l voi asculta. Pentru că ă ă ă ă ă de i dac era vorba de propriile mele interese, o aseş ă menea sih strie p reaă ă s fie un adev rat paradis în comă ă para ie cu situa ia mea actual , totu i,ţ ţ ă ş de dragul prietenelor i prietenilor mei, i al celor apropia i mie —ş ş ţ pentru Milicent i Esther, surorile mele suflete ti, pentru bie ii rani deş ş ţ ţă pe mo ia Grassdale i mai presus de toate, de dragul m tu ii mele — voiş ş ă ş r mîne aici dac va fi cît de cît cu putin .ă ă ţă

20 iulie. Doamna Hargrave i cu fiica ei s-au întors de la Londra.ş Esther e plin de impresii i sim minte dup primul ei sezon monden înă ş ţă ă capital . Deocamdat îns nu i-a d ruit inima nim nui i nici nu s-a loă ă ă ş ă ă ş -godit. Mama ei a izbutit s -i g seasc o partid excelent i chiar l-aă ă ă ă ă ş

117117


determinat pe gentlemanul în cauz s - i depun inima i averea laă ă ş ă ş picioarele fetei; numai c Esther a avut îndr zneala i curajul de a refuzaă ă ş aceste nobile daruri. Era un b rbat de familie bun i cu proă ăş priet i vaste,ăţ dar obr znicu a sus inea c era b trîn ca tata Noe, urît ca dracu iă ţ ţ ă ă ş antipatic ca... o persoan al c rei nume nu-l vom pomeni.ă ă

— Realitatea este c totu i mi-a fost destul de greu, mi-a povestit ea.ă ş Mama a fost teribil de dezam git de e ecul proiectului ei i s-a sup rată ă ş ş ă r u de tot pe mine pentru înc p înarea cu care m-am împotrivit voin eiă ă ăţ ţ ei. Mai e sup rat i acum. Dar ce s fac? i chiar i Walter e atît de gravă ăş ă Ş ş ofensat de capriciile i curiozit ile mele absurde — cum le denume te elş ăţ ş — încît m tem c nu m va ierta niciodat — nici nu credeam înainte că ă ă ă ă ar putea s se arate atît de aspru cum a fost în ultima vreme. Dară Milicent m-a implorat s nu cedez i sînt sigur , doamn Huntingdon, că ş ă ă ă dac l-ai fi v zut pe b rbatul pe care voiau s mi-l vîre pe gît, iă ă ă ă ş dumneata m-ai fi sf tuit s nu-l accept.ă ă

— Asta a fi f cut-o indiferent dac l-a fi v zut sau nu — i-amş ă ă ş ă r spuns. Pentru mine e de ajuns faptul c i-e antipatic.ă ăţ

— tiam eu c a a vei zice. De i mama afirma c vei fi pur i simpluŞ ă ş ş ă ş ocat de neascultarea mea — nici nu- i închipui ce moral îmi ine —ş ă ţ ă ţ

c sînt nesupus i ingrat , c m opun dorin elor ei, c nu fac pe placulă ă ş ă ă ă ţ ă fratelui meu i c am s ajung s fiu o povar pentru ea. Uneori încep sş ă ă ă ă ă m tem c pîn la urm o s -mi înfrîng rezisten a. Am o voină ă ă ă ă ă ţ ţă puternic , dar de asta nu duce lips nici ea i cînd spune asemenea vorbeă ă ş aspre i grele m aduce într-o asemenea stare încît sînt aproape încliş ă nată s fac ce-mi porunce te ea i apoi s -mi frîng inima i s zic: „Ei, mam ,ă ş ş ă ş ă ă uite ce s-a întîmplat din vina ta!”

— Te rog din suflet s n-o faci! i-am zis eu. Supuă nerea aceasta ar fi pur i simplu o tic lo ie i cu siguran c ar aduce cu sine pedeapsa peş ă ş ş ţă ă care o merit . ine-te tare, i curînd m mica ta o s renun e laă Ţ ş ă ă ţ insisten ele ei. Pîn i domnul în cauz va înceta s te mai piseze dac vaţ ăş ă ă ă vedea c e respins cu fermitate.ă

— A, nu! Mama o s -i oboseasc i o s -i plictiseasc pe to i în jură ă ş ă ă ţ înainte de a ajunge ea s fie istovit de eforturile pe care le face. Cîtă ă despre domnul Oldfield, ea i-a dat s în eleag c i-am refuzată ţ ă ă propunerea nu din cauz c persoana lui mi-ar fi dezagreabil , ci pur iă ă ă ş simplu pentru c sînt necoapt i z p cit i în momentul de fa nu mă ă ş ă ă ăş ţă ă pot împ ca sub nici o form cu gîndul c s toriei; dar ea n-are nici ceaă ă ă ă

118118


mai mic îndoial c pîn în sezonul viitor îmi voi b ga min ile în cap iă ă ă ă ă ţ ş sper c închipuirile mele de feti can f r minte vor trece. A adar, m-aă ă ş ă ă ă ş adus acas pentru a m înv a s ajung la un sentiment corespunz tor ală ă ăţ ă ă îndatoririlor mele pentru vremea cînd va sosi iar i momentul. Ba chiarăş cred c nu va mai face cheltuielile necesare pentru a m duce din nou laă ă Londra decît dac voi capitula. Nu-i d mîna s m ia în capital numaiă ă ă ă ă pentru desf t ri i prostii — zice ea — i nu chiar orice gentilom bogatăă ş ş va fi dispus s m ia de nevast , f r avere, indiferent ce p rere stra nică ă ă ă ă ă ş ă voi fi avînd eu despre propriile mele farmece.

— Mde, Esther, te comp timesc. i totu i, repet, ine-te tare. Decît să Ş ş ţ ă te c s tore ti cu un b rbat care nu- i place, care i-e antipatic, ai putea laă ă ş ă ţ ţ fel de bine s te vinzi chiar acum ca roab . Dac mama i fratele t u au oă ă ă ş ă purtare aspr fa de tine, tii bine c -i po i p r si, dar nu uita c de ună ţă ş ă ţ ă ă ă so e ti legat pe via .ţ ş ă ţă

— Dar nu-i pot p r si decît dac m m rit; i nu m pot m rita dacă ă ă ă ă ş ă ă ă nu m vede nimeni. La Londra am v zut vreo doi gentlemeni care ar fiă ă putut s -mi plac , dar nu erau fiii cei mai mari din familiile respective iă ă ş mama nu mi-a permis s -i cunosc mai bine — în special pe unul, careă cred c m cam pl cea, dar ea a pus toate piedicile posibile în calea uneiă ă ă apropieri între noi. Ce zici, enervant, nu?

— Nu m îndoiesc c astea sînt gîndurile i sentiă ă ş mentele tale, dar dac te-ai fi m ritat cu el n-ar fi fost imposibil s g se ti ulterior maiă ă ă ă ş multe motive de a- i mu ca mîinile decît dac l-ai fi luat pe domnulţ ş ă Oldfield. Cînd î i spun s nu te c s tore ti f r dragoste, nu te sfţ ă ă ă ş ă ă ătuiesc nici s te m ri i numai i numai din dragoste — mai exist i multe,ă ă ţ ş ă ş multe alte lucruri care trebuie luate în considera ie. Nu- i acorda nim nuiţ ţ ă nici inima, nici mîna pîn cînd nu vei avea motive serioase de a o face.ă

i dac ar fi ca un asemenea prilej s nu se iveasc niciodat ,Ş ă ă ă ă consoleaz -te cu gîndul c de i tr ind de una singur s-ar putea s nu aiă ă ş ă ă ă prea multe bucurii, cel pu in nu vei avea nici necazuri i sup r ri.ţ ş ă ă C s toria ar putea s - i schimbe via a în bine, dar în adîncul sufletuluiă ă ă ţ ţ meu m tem c are mult mai multe anse de a produce un rezultată ă ş contrar.

— Asta e i p rerea lui Milicent. Îns d -mi, te rog, voie s spun cş ă ă ă ă ă eu gîndesc altfel. Dac m-a socoti sortit s r mîn fat b trîn a încetaă ş ă ă ă ă ă ă ş s -mi mai pre uiesc via a. Gîndul de a tr i mai departe, an dup an, laă ţ ţ ă ă Grove — fiind doar o pacoste pentru mama i pentru Walter i o povarş ş ă

119119


care face umbr degeaba p mîntului (acum cînd tiu în ce lumin ar priviă ă ş ă ei lucrurile) este de-a dreptul insuportabil. În asemenea situa ii a preferaţ ş s fug cu majordomul.ă

— Recunosc c situa ia ta e cu totul deosebit . Dar trebuie s aiă ţ ă ă r bdare, draga mea. Nu f nimic în prip . Nu uita c n-ai înc niciă ă ă ă ă nou sprezece ani i c vor mai trece înc mul i ani pîn s se poată ş ă ă ţ ă ă ă spune despre tine c e ti fat b trîn . Nici n-ai de unde s tii ce soartă ş ă ă ă ă ş ă î i rezerv providen a. i între timp nu uita c ai dreptul la ocrotirea iţ ă ţ Ş ă ş sprijinul mamei i fratelui t u, chiar dac ei nu se arat prea dispu i s iş ă ă ă ş ăţ le acorde.

— Dumneata e ti atît de grav , doamn Huntingdon, mi-a r spunsş ă ă ă Esther dup o pauz . Cînd Milicent i-a exprimat acelea i p reriă ă ş ş ă pesimiste în privin a c s toriei am întrebat-o dac e fericit . Mi-a zis cţ ă ă ă ă ă este, dar eu n-am prea crezut-o. Iar acum m v d silit s - i pun i dumiă ă ă ă ţ ş -tale aceea i întrebare.ş

— E o întrebare pu in cam impertinent — am rîs eu — ca o feti canţ ă ş ă s-o pun unei femei m ritate i cu atî ia ani mai mare decît ea, a a c n-ă ă ş ţ ş ăam s - i r spund.ă ţ ă

— V rog s m ierta i, stimat doamn , mi-a zis ea i s-a aruncată ă ă ţ ă ă ş rîzînd în bra ele mele pentru a m s ruta cu afec iune. Dar am sim it oţ ă ă ţ ţ lacrim pe gît cînd i-a l sat capul pe pieptul meu i a continuat, cu ună ş ă ş amestec ciudat de am r ciune i u urin , de timiditate i îndr zneal : —ă ă ş ş ţă ş ă ă

tiu c nu e ti atît de fericit cum vreau eu s fiu deŞ ă ş ă ă oarece î i petreciţ jum tate din via singur la Grassdale în timp ce domnul Huntingdonă ţă ă umbl prin lume i se distreaz unde i cum vrea. Eu voi ine ca so ulă ş ă ş ţ ţ meu s nu aib alte bucurii decît cele pe care le împarte cu mine. i dacă ă Ş ă cea mai mare bucurie a lui nu va fi pl ceă rea tov r iei mele... atunci... oă ăş s fie foarte r u pentru el! Asta-i tot!ă ă

— Dac asta a tep i tu de la c snicie, Esther, atunci trebuie într-ă ş ţ ăadev r s fii foarte atent cu cine te m ri i — sau mai degrab s evi iă ă ă ă ţ ă ă ţ acest pas.

120120


CAPITOLUL XLII

1 SEPTEMBRIE. DOMNUL HUNTINGDON încă nu i-a f cut apari ia. Poate c va r mîne în mijlocul prietenilor lui pînş ă ţ ă ă ă la Cr ciun. Iar la prim var va pleca din nou. Dac - i va urma acest plană ă ă ă ş atunci voi putea r mîne foarte bine la Grassdale. Chiar i o ceat deă ş ă prieteni în timpul sezonului de vîn toare poate fi suporă tat dac micu ulă ă ţ Arthur ajunge s fie atît de ferm ata at de mine. Dar m tem c sîntă ş ă ă speran e vane! i totu i pîn cînd va sosi o asemenea perioad de greleţ Ş ş ă ă încerc ri m voi ab ine s m gîndesc la azilul meu tihnit din scumpulă ă ţ ă ă conac al copil riei.ă

Domnul i doamna Hattersley se afl de dou s ptş ă ă ă ămîni la Grove. iŞ întrucît domnul Hargrave lipse te i acum vremea e iar deosebit deş ş frumoas , n-a trecut nici o zi f r s -mi v d prietenele — pe Milicent iă ă ă ă ă ş pe Esther — fie acolo, fie aici. Nu de mult, cînd domnul Hattersley le adusese la Grassdale cu faitonul, am avut o discu ie de cîteva minute cuţ acest domn, în timp ce doamnele se jucau cu copiii, în gr din .ă ă

— Doamn Huntingdon? Vrei s mai auzi cîte ceva despre so ulă ă ţ dumitale? m-a întrebat domnul Hattersley.

— Nu, doar dac po i s -mi spui pe cînd s -i a tept întoarcerea...ă ţ ă ă ş— Asta nu pot s - i spun... Dar sper c nu ii s se întoarc ? mi-a zisă ţ ă ţ ă ă

el rînjind cu gura pîn la urechi.ă— Nu.— Cred c o duci mai bine f r el. În ceea ce m priă ă ă ă ve te m-amş

s turat pîn -n gît de hazul lui. I-am spus c m voi rupe de el dac nu seă ă ă ă ă îndreapt . A adar, l-am pă ş ăr sit — vezi deci c sînt un om maiă ă cumsecade decît m soco i dumneata.ă ţ

— E o hot rîre pe care ar fi trebuit s-o iei de mult vreme.ă ă— Mde, nu am înc nici treizeci de ani. Sper c nu e prea tîrziu, nu?ă ă

121121


— Nu, nu e niciodat prea tîrziu ca s te îndrep i atîta vreme cît aiă ă ţ în elepciunea de a dori acest lucru i puterea de a- i pune planul înţ ş ţ aplicare.

— Ei, ca s - i spun adev rul, m-am gîndit i înainte de foarte multeă ţ ă ş ori la asta, dar, la urma urmei, Huntingdon reprezint o societate aă dracului de simpatic — nici nu- i po i închipui ce b iat de via esteă ţ ţ ă ţă pîn nu se îmbat . În fundul inimilor noastre avem cu to ii simpatieă ă ţ pentru el, de i nu-l putem respecta.ş

— Dar ai vrea s fii i dumneata ca el?ă ş— Nu, a prefera s fiu eu însumi, chiar a a tic los cum sînt.ş ă ş ă— Nu vei putea r mîne astfel, ai s decazi din ce în ce i ai s teă ă ş ă

abrutizezi din zi în zi, ajungînd s -i semeni tot mai mult.ăMi-a fost imposibil s nu zîmbesc v zîndu-i mutra pe jum tateă ă ă

sup rat , pe jum tate încurcat cînd a auzit acest mod, cam neobi nuit,ă ă ă ă ş de a-i vorbi.

— Te rog s nu te supere faptul c i-am vorbit atît de deschis, i-amă ă ţ zis. Motivele care m îndeamn s-o fac sînt dintre cele mai frumoase.ă ă Dar spune-mi, te rog, ai dori ca fiii dumitale s semene cu domnulă Huntingdon — sau chiar cu dumneata?

— Drace, nu!— Ai vrea ca fiica dumitale s te dispre uiasc , sau cel pu in s nuă ţ ă ţ ă

p streze nici urm de respect pentru dumneata i nici un pic de afec iuneă ă ş ţ care s nu fie amesă tecat cu cel mai amarnic regret?ă

— A, nu! Asta n-a putea suporta.ş— i, în sfîr it, ai vrea ca so ia dumitale s fie pe punctul de a dori s-Ş ş ţ ă

o înghit p mîntul cînd aude pome-nindu- i-se numele? i s urasc pînă ă ţ Ş ă ă ă i sunetul glasului dumitale i s fie cuprins de fiori cînd te apropii?ş ş ă ă

— Asta n-o s se întîmple niciodat . Ea m place oricum, indiferentă ă ă ce fac.

— Imposibil, domnule Hattersley! Dumneata iei supunerea cuminte a lui Milicent drept afec iune.ţ

— Ei, fir-ar s ...ă— Stai, nu izbucni a a cînd auzi asemenea lucruri. Nu vreau s spunş ă

c nu te iube te: tiu bine c te iube te chiar mult mai mult decît meri i.ă ş ş ă ş ţ Dar sînt absolut sigur c dac te vei purta mai frumos te va iubi i maiă ă ă ş mult. Iar dac te vei purta mai r u te va iubi din ce în ce mai pu in pînă ă ţ ă ce întreaga ei afec iune se va preschimba în team , aversiune iţ ă ş

122122


am r ciune, dac nu cumva chiar într-o tainic ur amestecat cuă ă ă ă ă ă dispre . Dar, s l s m balt povestea cu afec iunea... Ai dori s fii tiranulţ ă ă ă ă ţ ă vie ii ei, s -i r pe ti orice raz de soare i s-o faci cumplit de nenorocit ?ţ ă ă ş ă ş ă

— Bineîn eles c nu. Nu fac acest lucru i n-am s -l fac niciodat .ţ ă ş ă ă— i totu i l-ai f cut în mult mai mare m sur decît î i închipui.Ş ş ă ă ă ţ— Ei, a , a ! Fleacuri! Ea nu e fiin a susceptibil i speriat i roasş ş ţ ă ş ă ş ă

de îngrijorare pe care i-o închipui! E o femeie supus , pa nic iţ ă ş ă ş afectuoas . Uneori s-ar putea s fie mai posac , dar în general e lini tită ă ă ş ă i calm i e gata s ia lucrurile a a cum sînt.ş ăş ă ş

— Dar gînde te-te cum era ea acum cinci ani cînd ai luat-o de nevastş ă i cum e ast zi.ş ă

— tiu; pe atunci era o feti can durdulie, cu o fa frumu ic ,Ş ş ă ţă ş ă trandafirie i alb . Acum e doar o mîn de feş ă ă meie, biata de ea, ofilindu-se i topindu-se ca un bulg re de z pad — dar s fiu al dracului dacş ă ă ă ă ă asta e vina mea!

— Dar atunci care e cauza? În nici un caz nu vîrsta, pentru c n-areă decît dou zeci i cinci de ani.ă ş

— P i, s n tatea ei firav e de vin i — d -o dracuă ă ă ă ăş ă lui, doamn , undeă vrei s ajungi? i copiii, fire te, care se întrec în a scoate sufletul din ea.ă Ş ş

— Nu, domnule Hattersley, copiii îi aduc mai mult bucurie decîtă sup rare. Sînt copii dr gu i i buni din fire...ă ă ţ ş

— Da, asta tiu. Domnul s -i aib în paz !ş ă ă ă— Atunci de ce s arunci vina pe ei?... Am s - i spun eu ce este: deă ă ţ

vin sînt fr mînt rile mute i îngrijorarea permanent din pricinaă ă ă ş ă dumitale, amestecate, b nuiesc, cu un fel de team legat de propria eiă ă ă s n tate. Cînd te por i bine ea nu se poate bucura pe deplin. N-are niciă ă ţ un fel de siguran , nici un fel de încredere în judecata i principiileţă ş dumitale. În schimb, se teme neîncetat de sfîr itul unei fericiri atît deş scurte. Cînd te por i r u are mult mai multe pricini de spaim i deţ ă ă ş triste e. Indurînd r bd toare r ul, uit c e datoria noastr s ne mustr mţ ă ă ă ă ă ă ă ă semenii pentru gre elile i p catele lor. Întrucît dumneata e ti gata s ieiş ş ă ş ă t cerea ei drept indiferen , vino cu mine i am s - i ar t vreo dou dină ţă ş ă ţ ă ă scrisorile ei. Sper c nu e vorba de un abuz de încredere întrucîtă dumneata e ti în fa a oamenilor — jum tatea ei.ş ţ ă

A venit dup mine în bibliotec . Am c utat dou din scrisorile luiă ă ă ă Milicent i i le-am înmînat. Una era expeş diat de la Londra i fuseseă ş scris într-o perioad cînd el î i f cuse îngrozitor de cap i seă ă ş ă ş

123123


destr b lase cumplit. Cealalt fusese scris la ar într-un interval maiă ă ă ă ţ ă lini tit. Prima era înc rcat de triste e i de îngrijorare; nu-l acuza, darş ă ă ţ ş regreta profund leg tura lui cu tovar ii s i de desfrîu, îi oc ra peă ăş ă ă domnul Grimsby i pe ceilal i i insinua lucruri cumplite împotrivaş ţ ş domnului Huntingdon, aruncînd în spinarea altora vina pentru purt rileă proaste ale so ului ei. Cea de-a doua scrisoare era plin de speţ ă ran i deţăş bucurie i totu i ar ta c e con tient de fapş ş ă ă ş ă tul c aceast fericire nu vaă ă dura i c inima îi tremur din aceast pricin . Ridica în sl vi bun tateaş ă ă ă ă ă ă lui, dar cu o dorin evident , de i exprimat doar pe jum tate, ca acesteţă ă ş ă ă calit i s se bazeze pe o temelie mai solid decît îndemnurile fire ti aleăţ ă ă ş inimii. Se mai manifesta acolo i o spaim cumplit fa de pr bu ireaş ă ă ţă ă ş acestei cl diri în lă ă at astfel pe nisip — pr bu ire care s-a i produsţ ă ă ş ş curînd dup aceea, lucru de care Hattersley a fost cu siguran con tientă ţă ş în timp ce citea.

Aproape imediat dup ce a început prima scrisoare am avut pl cereaă ă nea teptat de a-l vedea ro ind. Dar s-a întors cu spatele la mine i i-aş ă ş ş ş terminat lectura la fereastr . În timp ce citea cea de-a doua scrisoare l-amă v zut de vreo dou ori ridicînd mîna i tergîndu- i în grab fruntea iă ă ş ş ş ă ş ochii. Oare l crima? Dup ce a terminat, a trecut un r stimp în cursulă ă ă c ruia i-a dres glasul, a privit pe fereastr i apoi, dup ce a fredonat ună ş ăş ă crîmpei dintr-o arie la mod , s-a r sucit pe c lcîie, mi-a înapoiată ă ă scrisorile i mi-a strîns mîna în t cere.ş ă

— Numai Dumnezeu tie ce tic los blestemat am fost! mi-a zis elş ă scuturîndu-mi mîna cu mult c ldur . Dar s vezi dumneata dac n-amă ă ă ă ă s m îndrept i dac n-am s -mi r scump r gre elile. S m ia Aghiuă ă ş ă ă ă ă ş ă ă ţă dac n-am s fac astfel!ă ă

— Nu te blestema, domnule Hattersley.— Bine! Unde e Milicent?— Uite-o acolo, tocmai se apropie de noi împreun cu sora ei.ăDomnul Hattersley a deschis u a i a ie it în întîmpinarea lor. L-amş ş ş

urmat i eu la o oarecare distan . Spre uimirea nevestei sale, a ridicat-oş ţă în bra e i a s rutat-o fierbinte. Apoi, punîndu- i amîndou mîinile peţ ş ă ş ă umerii ei i-a împ rt it, b nuiesc, esen a planurilor mari pe care le avea,ă ăş ă ţ pentru c deodat ea l-a cuprins cu bra ele pe dup gît i a izbucnit înă ă ţ ă ş lacrimi exclamînd:

— Da, da, te rog, Ralph! O s fim atît de ferici i! Vai, cît de bun e ti!ă ţ ş

124124


— Nu, nu eu sînt, a zis el întorcîndu-se i împingîndu- i so ia c treş ş ţ ă mine. Ei trebuie s -i mul ume ti, pentru c totul e numai i numai operaă ţ ş ă ş ei.

Milicent s-a repezit s -mi mul umeasc , cu inima plin deă ţ ă ă recuno tin . Am negat c a fi îndrept it la un asemenea sentiment,ş ţă ă ş ăţ ă spunîndu-i c so ul ei se ar tase înclinat c tre îndreptare chiar înainte deă ţ ă ă a ad uga i eu firimitura aceea de îndemnuri i încurajare i c eu nuă ş ş ş ă f cusem decît ceea ce ar fi putut — i ar fi trebuit s fac ea singur .ă ş ă ă ă

— A, nu! strig ea, sînt sigur c eu nu-l puteam influen a cu nimic.ă ă ă ţ N-a fi f cut decît s -l plictisesc cu eforturile mele stîngace de a-lş ă ă convinge, dac a fi întreă ş prins aceast încercare.ă

— Nu m-ai pus niciodat la încercare, Milly, zise el.ăCurînd dup aceea î i luar r mas bun de la mine.ă ş ă ăAcum s-au dus s -l viziteze pe tat l lui Hattersley. Dup aceea voră ă ă

trece pe la casa lor de la ar . N d jduiesc c hot rîrile lui frumoase nuţ ă ă ă ă ă se vor pr bu i iar i i c biata Milicent nu va fi din nou dezam git .ă ş ăş ş ă ă ă Ultima ei scrisoare era plin de fericirea momentului respectiv i deă ş a tept ri pl cute pentru viitor. Dar deocamdat nu s-a ivit nici un fel deş ă ă ă ispit deosebit care s pun la încercare virtutea lui. De aici înainteă ă ă ă îns , f r îndoial c ea se va ar ta mai pu in timid i rezervat i el vaă ă ă ă ă ă ţ ă ş ă ş fi mai cald i maj în elept.ş ţ

A adar, cu siguran c speran ele ei sînt întemeiate i am i eu astfel,ş ţă ă ţ Ş ş cel pu in un punct luminos pe care s -mi reazem gîndurile.ţ ă

125125


CAPITOLUL XLIII

10 OCTOMBRIE. DOMNUL HUNTINGDON s-a întors acum vreo trei s pt mîni. Nu-mi voi da osteneala s descriuă ă ă înf i area lui, comportarea i discuăţş ş iile lui sau sentimentele mele fa deţ ţă el. Dar înc din ziua sosirii sale m-a uluit anun îndu-mi inten ia de a faceă ţ ţ rost de o guvernant pentru micu ul Arthur. I-am spus c lucrul acestaă ţ ă este inutil, ca s nu spun ridicol, în momenă tul de fa . Socoteam c sîntţă ă pe deplin capabil s fac fa sarcinii educa iei lui — cel pu in înc vreoă ă ţă ţ ţ ă cî iva ani de aici încolo. Educa ia copilului era singura pl cere iţ ţ ă ş îndeletnicire a vie ii mele. i întrucît îmi r pise posibiliţ Ş ă tatea de a m maiă ocupa i de altceva, f r îndoial c putea s -mi lase m car asta.ş ă ă ă ă ă ă

Mi-a spus c nu sînt femeia potrivit pentru a educa un copil sauă ă pentru a sta în preajma lui. Îl adusesem pe b iat — zicea el — într-oă asemenea stare încît devenise un simplu automat. Prin rigiditatea mea îi frînsesem t ria de caracter i aveam s înghe pîn i ultima raz de soareă ş ă ţ ăş ă din inima lui i s -l transform într-o fiin la fel de usş ă ţă cat i de mohorîtăş ă ca i mine dac mi se mai l sa mult vrem pe mîn odrasla. i, ca deş ă ă ă ă Ş obicei, i biata Rachel a avut parte de por ia ei de oc ri. N-o poate suferiş ţ ă pe Rachel pentru c tie c ea îl judec a a cum merit .ăş ă ă ş ă

Dup care a încheiat spunîndu-mi c n-are rost s -mi mai bat capul cuă ă ă aceast chestiune, întrucît a i angajat o guvernant care o s vină ş ă ă ă s pt mîna viitoare. A adar, tot ce aveam de f cut era s preg tesc casaă ă ş ă ă ă pentru primirea ei. Era o veste cam uluitoare. Mi-am permis s întreb deă numele i de adresa ei, de cine a fost recomandat sau cum a ajuns s-oş ă aleag .ă

— E o tîn r foarte evlavioas i merituoas , mi-a zis el. Nu trebuieă ă ă ş ă s ai nici o team . Dac nu m în el, o cheam Myers. i mi-a fostă ă ă ă ş ă Ş

126126


recomandat de o b trîn vă ă ă ăduv de condi ie bun , o doamn ce seă ţ ă ă bucur de o fruă moas reputa ie. Personal n-am v zut-o i deci nu i-aă ţ ă ş ţ ş putea-o descrie.

Tonul pe care a rostit toate acestea era serios i calm, dar exista unş demon al ironiei în ochii lui pe care i-i ferea de mine i mi s-a p rut cş ş ă ă acest lucru nu preveste te nimic bun. Totu i m-am gîndit la refugiul dinş ş comitatul X i n-am mai ridicat nici un fel de alte obiec ii.ş ţ

Cind a sosit domni oara Myers nu m sim eam deloc dispus s-oş ă ţ ă primesc cordial. Înf i area ei nu era destinat s produc o impresieăţş ă ă ă favorabil , iar manierele i purtarea ei nu erau menite s îndep rtezeă ş ă ă prejudec ile pe care mi le formasem împotriva ei. Calit ile îi erauăţ ăţ foarte limitate, iar intelectul ei nu se ridica deasupra mediocrului. Avea o voce frumoas i cînta ca o privighetoare, acompaniindu-se destul deă ş bine la pian. Dar acestea erau singurele ei talente. Chipul ei tr da o fireă viclean i încliăş nat spre în el ciune, i parc la fel i glasul ei. P rea să ş ă ş ă ş ă ă se team de mine i tres rea dac m apropiam brusc de ea. Avea oă ş ă ă ă purtare respectuoas i serviabil , chiar pîn la slug rnicie. La început aă ş ă ă ă încercat s m lingu easc i s se gudure pe lîng mine, dar am pusă ă ş ă ş ă ă curînd cap t acestor manifest ri. Afec iunea pentru micu ul ei elev eraă ă ţ ţ for at i m-am v zut silit s -i repro ez faptul c îi face toate voile iţ ă ş ă ă ă ş ă ş c -l laud în mod nemeritat. În orice caz n-a izbutit s cî tige inimaă ă ă ş copilului. Smerenia ei consta în faptul c din cînd în cînd scotea cîte ună oftat, î i riş dica ochii în tavan i rostea cîteva vorbe f arnice. Mi-a spusş ăţ c e fiic de preot i c a r mas orfan înc din copil rie, dar a avută ă ş ă ă ă ă ă marele noroc de a ob ine un post într-o familie foarte evlavioas . Apoiţ ă mi-a vorbit cu atîta recuno tin despre bun tatea de care s-a bucurat dinş ţă ă partea membrilor acestei familii, încît am început s -mi fac repro uriă ş pentru gîndurile mele lipsite de indulgen i pentru purtarea meaţă ş neprietenoas , i, o vreme, m-am ar tat mai blînd . Dar asta n-a durată ş ă ă mult. Cauzele antipatiei mele erau prea ra ionale i suspiciunile meleţ ş prea bine întemeiata. tiam c e de datoria mea s fiu eu ochii în patruŞ ă ă pîn cînd toate aceste b nuieli aveau s fie ori îndep rtate, oriă ă ă ă confirmate.

Am întrebat de numele i de adresa acelei familii bune i evlavioase.ş ş A pomenit un nume foarte banal i o loş calitate necunoscut iă ş îndep rtat dar mi-a spus c faă ă ă milia respectiv se afl acum în Europa iă ă ş c ea nu-i cuă noa te adresa actual . N-am v zut-o niciodat vorbind preaş ă ă ă

127127


mult cu domnul Huntingdon; dar el intra adeseori în înc perea rezervată ă lec iilor ca s vad ce progrese face micu ul Arthur cu noua luiţ ă ă ţ educatoare, i asta se întîmpla tocmai cînd nu eram eu acolo. Seara,ş domni oara Myers edea cu noi în salon i cînta la pian i din gurş ş ş ş ă pentru pl cerea lui — sau a noastr dup cum pretindea ea — i se ar taă ă ă ş ă foarte atent i prevenitoare cu dorin ele lui, de i de vorbit vorbea numaiăş ţ ş cu mine (de fapt el se afla rareori într-o stare potrivit pentruă conversa ie). Dac domni oara Myers ar fi fost altfel decît era, prezen aţ ă ş ţ ei între noi mi s-ar fi p rut o mare u urare, de i mi-ar fi fost tare ru ineă ş ş ş ca o persoan decent s -l vad pe so ul meu a a cum era adeseori.ă ă ă ă ţ ş

Lui Rachel nu i-am pomenit nimic de b nuielile mele. Dar ea, întrucîtă a tr it jum tate de veac pe acest t rîm al p catelor i triste ilor, a înv ată ă ă ă ş ţ ăţ s fie b nuitoare. De la început mi-a spus c n-o poate suferi peă ă ă guvernanta cea nou i curînd am constatat c o supravegheaz la fel deă ş ă ă atent ca i mine. i m-am bucurat de acest lucru pentru c ineam multă ş Ş ă ţ s aflu adev rul; atmosfera de la Grassdale p rea s m în bu e i nuă ă ă ă ă ă ş ş puteam tr i decît gîndindu-m la Wildfell Hall.ă ă

În cele din urm , într-o diminea Rachel a venit în camera mea cuă ţă asemenea ve ti încît pîn s termine ea de vorbit hot rîrea mea a fostş ă ă ă luat . În timp ce m îmbr ca i-am explicat inten iile mele, i-am spus deă ă ă ţ ce ajutor a avea nevoie din partea ei, ce lucruri de-ale mele s -mi punş ă ă în bagaje i ce s p streze pentru ea, întrucît nu aveam alte mijloace de aş ă ă o r spl ti, i de a o desp gubi pentru aceast concediere brusc , după ă ş ă ă ă ă îndelungatul ei serviciu credincios. Era un lucru pe care-l regretam pro-fund, dar nu-l puteam evita.

— i tu ce-ai s te faci, Rachel? am întrebat-o, ai s te întorci acas ,Ş ă ă ă ori ai s - i cau i alt slujb ?ă ţ ţ ă ă

— Casa mea e la 'mneata, coni , alta n-am, mi-a r sţă ă puns. i dac teŞ ă p r sesc pe 'mneata nu m mai bag la st pîn cît tr iesc.ă ă ă ă ă

— Dar acum nu-mi d mîna s mai tr iesc ca o lady, i-am r spuns eu.ă ă ă ă — Ce conteaz ! mi-a replicat ea foarte tulburat . Tot o i ai nevoie deă ă ş

cineva ca s - i fac cur enie i s - i spele i s - i g teasc , nu? i eu potă ţ ă ăţ ş ă ţ ş ă ţ ă ă Ş face toate astea. i nu te mai gîndi la simbrie, c am i eu cî iva bani pu iŞ ă ş ţ ş deoparte i dac nu m iei ar trebui din tia s -mi g sesc pe undeva casş ă ă ăş ă ă ă i mas sau s trudesc printre str ini. Nu sînt deprins cu asta a a c teş ă ă ă ă ş ă

rog, coni , s faci cum crezi.ţă ăGlasul îi tremura în timp ce vorbea, i în ochi i se iviser lacrimi.ş ă

128128


— Mi-ar pl cea grozav, Rachel, i i-a da drept leaf atî ia bani cîtă ş ţ ş ă ţ mi-ar permite mijloacele — cît a da oriş c rei femei la toate pe care aă ş angaja-o. Dar nu vezi c ar însemna s te trag cu mine în pr pastie cîndă ă ă tu n-ai f cut nimic ca s meri i un asemenea tratament?ă ă ţ

— A , fleacuri! a exclamat ea.ş— i pe urm modul meu de via , în viitor, va diferi atît de mult deŞ ă ţă

cel din trecut i de toate lucrurile cu care ai fost deprins ...ş ă— Da, ce crezi coni , c eu nu pot s îndur ce înţă ă ă dur st pîna mea?ă ă

Vai de mine i de mine, da' doar n-oi fi a a de mîndr i cu nasul pe susş ş ăş cum vrei s zici! i pe urm ce faci cu micu ul meu st pîn, ie-lă Ş ă ţ ă ţ Dumnezeu s n tos? i apoi nu sînt chiar a a de b trîn încît s nu mă ă Ş ş ă ă ă ă pot deprinde cu mîncarea proast i cu munca grea, dac e vorba s -i ajutăş ă ă i s -i alin pe cei pe care i-am iubit ca pe odraslele mele — c sînt camş ă ă

prea b trîn ca-mi mai treac prin minte s -i las pe ei la ananghie i înă ă ă ă ş primejdie, iar eu s pornesc de una singur printre str ini...ă ă ă

— Atunci n-o vei face, Rachel! i-am strigat eu îmbr i îndu-miăţş credincioasa prieten . O s mergem împreun i o s vezi dac i seă ă ă ş ă ă ţ potrive te via a mea cea nou .ş ţ ă

— Dumnezeu s te binecuvînteze, scumpa mea! a strigat ea la rîndu-iă r spunzîndu-mi cu o îmbr i are i mai afectuoas . Numai s ne vedemă ăţş ş ă ă odat sc pate din casa asta tic loas !ă ă ă ă

Cu po ta din diminea a aceea i-am trimis lui Freş ţ derick cîteva rînduri a ternute în grab pe hîrtie. Îl imş ă ploram s -mi preg teasc locuin aă ă ă ţ pentru a m putea primi imediat, pentru c , probabil, aveam s vin i euă ă ă ş cam la o zi dup primirea acestei scrisori i-i spuneam, în cîteva cuvinte,ă ş pricina hot rîrii mele bru te. Apoi am scris trei scrisori de adio: primaă ş lui Esther Hargrave, în care-i spuneam c am constatat c mi-e imposibilă ă s mai r mîn la Grassdale i s -mi las fiul sub protec ia taă ă ş ă ţ t lui lui. i,ă Ş întrucît era extrem de important ca nici el, nici cuno tin ele lui s nuş ţ ă cunoasc viitoarea noastr adres , nu aveam s-o dezv lui nim nui decîtă ă ă ă ă fratelui meu, prin intermediul c ruia speram s între in coresponden a cuă ă ţ ţ prietenii mei. Apoi i-am dat adresa lui Frederick i am rugat-o insistentş s scrie cît mai des, i-am repetat cîteva din sfaturile mele anterioare cuă privire la propriile ei interese, apoi cu mult afec iune i-am spus adio.ă ţ

Cea de a doua scrisoare i-am adresat-o lui Milicent. Avea cam acela iş con inut, dar era ceva mai intim dup cum se i cuvenea, dat fiindţ ă ă ş ă

129129


prietenia noastr mai îndeă lungat , experien a ei mai bogat , precum iă ţ ă ş cunoa terea mai bun de c tre ea a situa iei mele.ş ă ă ţ

Cea de a treia scrisoare i-am trimis-o m tu ii — alcă ş ătuirea ei era o chestiune mult mai dificil i mai penibil i tocmai de aceea am l sat-oă ş ă ş ă la urm . Dar n-aveam încotro, trebuia s -i dau unele l muriri cu privireă ă ă la pasul ie it din comun pe care-l f ceam. i trebuia s i-o trimit repedeş ă Ş ă pentru c , f r doar i poate, ea i cu ună ă ă ş ş chiul aveau s aud de ceea ce seă ă întîmplase i mai mult ca sigur c domnul Huntingdon avea s apelezeş ă ă de îndat la ei pentru a afla unde sînt. Mi-am exprimat n dejdea c i eaă ă ăş i unchiul m vor ierta pentru pasul f cut, c dac ar ti tot adev rul,ş ă ă ă ă ş ă

sigur nu m-ar ine de r u. De asemenea, am spus c doresc din totţ ă ă sufletul s nu se neă c jeasc din pricina mea, c voi fi foarte mul umită ă ă ţ ă s -mi petrec via a în sih strie consacrîndu-m educa iei fiului meu iă ţ ă ă ţ ş înv îndu-l s evite gre elile ambilor s i p rin i.ăţ ă ş ă ă ţ

Aceste lucruri le-am f cut ieri. Dou zile întregi m-am ocupat deă ă preg tirile pentru plecarea care trebuia f cut cu maximum de prudenă ă ă ţă i în mare tain . O, de-ar veni odat diminea a i de ne-am vedea porniteş ă ă ţ ş

la drum! Ast sear , cum nu mai aveam altceva de f cut decît s a tept,ă ă ă ă ş s sper i s tremur, am început s fiu atît de agiă ş ă ă tat încît nu mai tiam ceă ş s m fac. Am coborît la cin , dar mi-a fost imposibil s înghit ceva.ă ă ă ă Domnul Huntingdon a observat aceasta.

— Ei, ce-ai mai p it? mi-a zis el cînd pauza dintre felul al doilea i alăţ ş treilea i-a dat r gazul de a privi în jur.ă

— Nu m simt prea bine, i-am r spuns eu. Cred c trebuie s mă ă ă ă ă odihnesc pu in. Sper c n-o s -mi duci prea mult lipsa?ţ ă ă

— Cîtu i de pu in. Dac - i la i liber scaunul o s fie la fel de bine,ş ţ ă ţ ş ă poate chiar un pic mai bine, — a morm it el în timp ce p r seamă ă ă înc perea.ă

Rachel m-a îndemnat s m duc imediat s m odihă ă ă ă nesc ca s -miă adun puterile pentru c l toria de mîine, întrucît trebuia s plec m înainteăă ă ă de rev rsatul zorilor. Dar în starea de agita ie în care m aflam nici nuă ţ ă putea fi vorba de a a ceva. Nu putea fi vorba nici s stau jos sau s mş ă ă ă plimb prin camer num rînd orele i minutele care m desp r eau deă ă ş ă ă ţ clipa plec rii, cu urechile ciulite i tremurînd la fiecare zgomot ca nuă ş cumva s ne descoă pere cineva i s ne tr deze. Am luat o carte i am înş ă ă ş -cercat s citesc. Ochii îmi r t ceau pe paginile ei, dar era cu neputină ăă ţă s -mi concentrez gîndurile asupra conă inutului. Atunci de ce s nu recurgţ ă

130130


la expedientul dintotdeauna i s adaug i acest ultim eveniment laş ă ş cronica pe care o scriu? Am redeschis caietul i am a ternut pe hîrtieş ş relatarea de mai sus — cu oarecare dificultate la început. Dar treptat, treptat mintea mea a devenit mai calm i mai limpede. Au trecut astfelă ş cîteva ore. Se apropie momentul. Îmi simt pleoapele grele i trupulş istovit. Îmi voi încredin a cauza în mîinile Domnului, apoi m voi culcaţ ă pentru a prinde m car un ceas sau dou de somn. i pe urm ...ă ă Ş ă

Micu ul Arthur doarme dus. E lini te în toat casa. E imposibil caţ ş ă cineva s stea la pînd . Cuferele noastre au fost legate de Benson,ă ă transportate, în tain , pe scara de din dos dup l sarea întunericului, iă ă ă ş trimise cu o căru la sta ia de po t de la M. Am legat de ele bilete cuţă ţ ş ă numele de doamna Graham, pe care inten ionez s -l adopt de aiciţ ă înainte. Pe mama o chema Graham ca domni oar i de aceea cred c amş ăş ă oarecari drepturi asupra acestui nume i îl prefer oric rui altuia, în afarş ă ă de al meu pe care nu îndr znesc s mi-l reiau.ă ă

131131


CAPITOLUL XLIV

24 OCTOMBRIE. SLAV DOMNULUI, înĂ sfîr it sînt slobod i în siguran !...ş ăş ţă

Ne-am trezit devreme, ne-am îmbr cat repede i f r zgomot, amă ş ă ă coborît încet i în vîrful picioarelor pîn în hol unde Benson ne a teptaş ă ş cu lumînarea în mîn pentru a ne deschide u a i a o încuia la loc înă ş ş urma noastr . A trebuit s mai împ rt im secretul nostru înc unei peră ă ă ăş ă -soane din pricina cuferelor i a altor lucruri. Toate sluş gile cuno teau preaş bine purtarea st pînului lor i, fie Benson, fie John ar fi fost gata oricîndă ş s m slujeasc . Dar întrucît Benson era un om mai serios i mai în vîrstă ă ă ş ă i pe deasupra i foarte bun prieten cu Rachel, bineîn eles c amş ş ţ ă

îndrumat-o s -l aleag pe el ca ajutor i om de încredere în această ă ş ă împrejurare, în m sura neă cesar . N d jduiesc doar ca bietul om s nuă ă ă ă aib necaă zuri din aceast pricin , i a da nu tiu ce s -l pot r să ă ş ş ş ă ă pl tiă pentru serviciul riscant pe care mi l-a adus cu atîta bun voin . I-amă ţă strecurat în palm dou lire ca amină ă tire, în momentul în care el inea u aţ ş deschis i ne luăş mina drumul, la plecare, cu lacrimi în ochii lui cinsti i iţ ş cu o fa grav pe care puteai citi u or tot felul de ur ri de bine. Vai, dinţă ă ş ă p cate nu-i puteam oferi mai mult: abia dac -mi r mîneau destui baniă ă ă pentru cheltuielile probabile ale c l toriei.ăă

Ah, cum mai tremuram de bucurie cînd s-a închis porti a în urmaţ noastr i am ie it din parc! Apoi, m-am oprit o clip s trag adînc înă ş ş ă ă piept o înghi itur din aerul acela r coros i învior tor i s mai aruncţ ă ă ş ă ş ă casei o ultim privire. Era lini te i întuneric peste tot. Nu lic rea nici oă ş ş ă lumin în ferestre. Nici o dîr de fum nu întuneca stelele ce str luceauă ă ă deasupra, pe cerul înghe at. Luîndu-mi adio pentru totdeauna de laţ conacul acela — martorul atîtor dureri i necazuri — m-am bucurat cş ă

132132


nu l-am p r sit mai devreme pentru c acum nu mai înc pea nici oă ă ă ă îndoial în privin a în elepciunii unei asemenea mă ţ ţ ăsuri — nici o umbră de remu care pentru omul pe care-l l sam acolo. Nimic nu-mi puteaş ă tulbura bucuria decît cel mult teama de a fi descoperit . Fiecare pas peă care-l făceam ne îndep rta tot mai mult de aceast primejdie.ă ă

L sasem conacul Grassdale cu multe mile în urma noastr înainte caă ă soarele rotund i ro u s r sar pentru a saluta izb virea noastr , i dacş ş ă ă ă ă ă ş ă s-o fi întîmplat cumva ca vreun locuitor din împrejurimi s ne z rească ă ă pe bancheta de sus a diligen ei, nu cred c ar fi putut s ne deslu eascţ ă ă ş ă fe ele. Întrucît am inten ia de a trece drept v duv , mi s-a p rutţ ţ ă ă ă recomandabil s p trund în noua locuin îmbr cat în doliu. A adar, mi-ă ă ţă ă ă şam pus o rochie simpl de m tase neagr , pelerin , un voal negru (cuă ă ă ă care mi-am înf urat cu grij fa a în prima parte a c lăş ă ţ ă ătoriei) i o p l rieş ă ă neagr de m tase, pe care am fost siă ă lit s-o împrumut de la Rachelă întrucît eu n-aveam a a ceva. Fire te c nu era chiar dup ultima mod .ş ş ă ă ă dar în împrejur rile de fa asta conta mult prea pu in. Arthur eraă ţă ţ îmbr cat în hainele sale cele mai simple i înf urat într-un al grosolană ş ăş ş de lîn . Iar Rachel se înfofolise într-o manta cenu ie, cu glug , dină ş ă vremuri mai bune. Avea înf i area unei b trînici simple i cumsecade,ăţş ă ş mai degrab decît a unei cameriste.ă

Vai, ce încîntare era s ne vedem astfel coco ate, str b tînd drumul lată ţ ă ă i însorit, cu briza proasp t a dimine ii b tîndu-ne în fa , înconjurate deş ă ă ţ ă ţă

un inut necunoscut! Natura ne zîmbea — ne zîmbea vesel i lumiţ ş nos, acele prime raze ale soarelui dînd tuturor lucrurilor un luciu galben. Îmi ineam în bra e copila ul iubit — aproape la fel de fericit ca i mine — iţ ţ ş ş ş

aveam alături pe prietena mea credincioas . În urma mea l sasem oă ă închisoare i dezn dejdea, care se îndep rtau din ce în ce, cu fiecareş ă ă trop it al copitelor — apropiindu-m tot mai mult de libertate i deă ă ş speran . Nu m-am putut ab ine s nu-i mul umesc cu glas tare luiţă ţ ă ţ Dumnezeu pentru mîntuirea mea, i nici s -i uimesc din cînd în cînd peş ă ceilal i pasageri izbucnind uneori pe nea teptate în rîs.ţ ş

Dar c l toria a fost foarte lung i pîn la sfîr itul ei am ajuns cu to iiăă ăş ă ş ţ s obosim cumplit. Abia tîrziu, noaptea, am ajuns în ora ul L. i maiă ş ş aveam înc vreo apte mile pîn la destina ie. Nu exista nici o diligenă ş ă ţ ţă i nu s-a putut face rost de nici un alt mijloc de transport decît un carş

grosolan — i înc i asta cu mare greutate, c ci juş ă ş ă m tate din locuitoriiă ora ului se culcaser . Aceast ultim etap a c l toriei noastre a fost tareş ă ă ă ă ă ă

133133


sumbr i trist , mai ales c ne era frig i eram istovi i. edeam peă ş ă ă ş ţ Ş cuferele noastre i n-aveam de ce ne ine sau de ce ne sprijini i carulş ţ ş înainta încet de tot, aproape tîrîndu-se pe drumurile proaste de pe dealuri, zdruncinîndu-ne cumplit. Dar Arthur dormea în poala lui Rachel i noi dou am f cut tot ce-am putut pentru a-l ocroti de aerul rece alş ă ă

nop ii.ţÎn cele din urm am început s urc m pe o alee foarte abrupt iă ă ă ă ş

pietroas despre care, în ciuda întunericului. Rachel a spus c - iă ă ş aminte te perfect. Umblase adeseori pe ea inîndu-m pe mine în bra e,ş ţ ă ţ f r s se gîndeasc vreodat c va reveni dup atî ia ani i în asemeneaă ă ă ă ă ă ă ţ ş împrejur ri ca cele de fa . Întrucît Arthur se trezise din pricinaă ţă zdruncin turilor i a opririlor, am coborît cu to ii din car i am pornit-oă ş ţ ş pe jos. Nu mai aveam mult de mers. Dar dac Frederick nu primiseă scrisoarea mea? Sau dac nu avusese timp s preg teasc od ile pentruă ă ă ă ă primirea noastr ? Dac vor fi întunecate, umede i neă ă ş primitoare? Dac ,ă dup toat truda noastr , n-o s avem nici mîncare, nici foc i niciă ă ă ă ş mobil ?ă

În cele din urm în fa a noastr s-a în l at cl direa aceea întunecat iă ţ ă ă ţ ă ăş sumbr . Aleea ne-a condus la intraă rea din dos. Am p truns în curteaă p r sit i, cu sufletul la gur , pline de spaim , am cercetat hardughiaă ă ă ş ă ă ruinat . Oare totul nu era decît bezn i pustiu? Ba nu: o slab lic rireă ă ş ă ă ro ie ne-a salutat de la o fereastr unde obloanele i cercevelele fuseserş ă ş ă reparate. U a era z vorît , dar dup ce am b tut i am a teptat, i dupş ă ă ă ă ş ş ş ă ce-am purtat o discu ie cu un glas de la o fereastr de sus, am fost priţ ă mi iţ de-o b trîn care fusese angajat s aeriseasc i s aranjeze casa pîn laă ă ă ă ăş ă ă sosirea noastr . Ne-a condus într-o înc pere micu , dar destul deă ă ţă confortabil , fosta buc tă ăărie auxiliar a conacului, pe care acumă Frederick o transformase în buc t rie. B trîn ne-a adus o lumin , a înăă ă ă ă -te it focul i ne-a preg tit o mas simpl ca s ne mai întrem m pu in.ţ ş ă ă ă ă ă ţ Între timp, ne-am descotorosit de hainele de c l torie i am cercetat înă ă ş grab noua noastr loă ă cuin . În afar de buc t rie, mai erau douţă ă ăă ă dormitoare, un salona m ri or i altul mai mic pe care l-am destinat s -ş ă ş ş ămi devin atelier de pictur . Toate înc perile erau bine aerisite i în stareă ă ă ş destul de bun dup cît se p rea, numai c aveau doar cîteva mobileă ă ă ă vechi, majoritatea din stejar masiv, vopsit în negru — mobilele originale care existaser acolo i pe care fratele meu le p strase ca pe ni te relicveă ş ă ş în re edin a lui actual , iar acum le transportase înapoi în mare grab .ş ţ ă ă

134134


B trîn ne-a adus cina în salona i mi-a spus pe un ton plin deă ă ş ş respectul cuvenit:

— St pînul trimite salut ri doamnei Graham i spune c a preg tită ă ş ă ă camerele cît a putut de bine fa de scurtul r gaz pe care l-a avut i c oţă ă ş ă s - i îng duie pl cerea de a v face o vizit mîine pentru a primi alteă ş ă ă ă ă porunci din partea dumneavoastr .ă

M-am bucurat s urc scara sever , de piatr , i s m întind în patulă ă ă ş ă ă sumbru, de mod veche, lîng micu ul meu Arthur. El adormi într-oă ă ţ clip . Dar eu, cu toate c eram istovit , am r mas treaz din pricinaă ă ă ă ă surescit rii i a gîndurilor agitate pîn cînd zorii au început s se lupte cuă ş ă ă întunericul. Dar cînd a venit, somnul a fost dulce i odihnitor iş ş de teptarea a fost cum nu se poate mai încîntş ătoare. Micu ul Arthur m-aţ trezit cu s rut rile lui tandre. A adar, se afla acolo, ferit de primejdieă ă ş întrucît îl ineam strîns în bra e i era la o mare dep rtare de nevredniculţ ţ ş ă s u tat ! Lumina puternic a zilei inunda înc perea pentru c soarele seă ă ă ă ă în l ase pe cer, de i aburii toamnei îl întunecau cînd i cînd cu sulurileă ţ ş ş lor.

Ceea ce vedeai în cas ori afar nu era de natur s te înveselească ă ă ă ă prea mult. Camera mare i goal , cu mobila ei veche i neprietenoas ,ş ă ş ă geamurile mici i z brelite dezş ă v luind cerul cenu iu i posomorît deă ş ş deasupra i pustieş tatea de jos, unde pere ii întuneca i, de piatr , i poartaţ ţ ă ş de fier, iarba i b l riile crescute de-a valma i plantele perene cu formeş ă ă ş nefire ti erau singurele lucruri care mai puteau spune c acolo fuseseş ă odat o gr din . Iar cîmpiile sterpe i f r via din dep rtare ar fi putută ă ă ş ă ă ţă ă s mi se par destul de triste în alte împrejur ri, dar acum fiecare lucru înă ă ă parte mi se p rea c r spunde la sentimentul meu îmbucur tor deă ă ă ă speran i de libertate. Visurile nedesluţăş ite ale trecutului îndep rtat iş ă ş perspectivele luminoase ale viitorului p reau s m întîmpine din toateă ă ă col urile. F r îndoial c m-a fi bucurat în mai mult lini te de toateţ ă ă ă ă ş ă ş dac între casa mea actual i cea dinainte ar fi stat valurile m rii întinse,ă ăş ă dar desigur c i în acest loc sinăş guratic a fi putut r mîne necunoscut . iş ă ă Ş pe urm , îl mai aveam aici i pe fratele meu care s -mi înveseleasc sină ş ă ă -gur tatea f cîndu-mi din cînd în cînd cîte o vizit .ă ă ă

A venit în diminea a aceea. De atunci am mai avut cîteva întrevederiţ cu el. Dar trebuie s aib mult grij cînd i cum vine. Nici m cară ă ă ă ş ă servitorii lui sau cei mai buni prieteni nu trebuie s afle de vizitele sale laă Wildfell Hall — decît în cazuri în care e firesc pentru un proprietar s - iă ş

135135


viziteze chiria a necunoscut — ca nu cumva s se i te b nuieliş ă ă ş ă împotriva mea, fie cu privire la adev rata mea situa ie, fie cine tie ceă ţ ş clevetiri r uvoitoare.ă

M aflu aici de aproape dou s pt mîni i cu excep ia unei singureă ă ă ă ş ţ griji tulbur toare — teama neîncetat de a nu fi descoperit — sîntă ă ă destul de confortabil instalat în noul meu c min. Frederick mi-a adusă ă toat mobila neceă sar i toate lucrurile trebuincioase pentru pictur .ă ş ă Rachel mi-a vîndut mai toate hainele într-un ora îndep rtat i m-aş ă ş înzestrat cu o garderob mai potrivit pentru situa ia mea actual . Înă ă ţ ă salona am un pian de ocazie i o biş ş bliotec destul de bine garnisit . Iară ă cealalt camer a c p tat o înf i are destul de profesional . Muncescă ă ă ă ăţş ă din r sputeri pentru a-i restitui fratelui meu toate cheltuielile pe care le-aă f cut pentru mine. Nu ar fi cît de cît nevoie de a a ceva, dar asta eă ş pl cerea mea. O s savurez în mult mai mare m sur truda mea,ă ă ă ă cî tigurile mele, masa mea frugal i economia gospod riei cînd am sş ă ş ă ă tiu c plş ă ătesc totul, în mod cinstit, i c pu ina mea agoniseal îmiş ă ţ ă

apar ine în mod legitim. i mai ales, cînd voi ti c niţ Ş ş ă meni nu suferă pentru nesocotin a mea — cel pu in pe plan material. Am s -l oblig sţ ţ ă ă primeasc pîn i ultimul gologan pe care i-l datorez — dac o voi puteaă ăş ă face f r s -l jignesc prea mult. Am cîteva tablouri gata, pentru c i-amă ă ă ă spus lui Rachel s pun în bagaje tot ce posedam. i ea i-a îndeplinită ă Ş ş misiunea f cînd chiar exces de zel. pentru c , printre altele, a adus i ună ă ş portret al domnului Huntingdon pictat de mine în primul an de c snicie.ă M-ai umplut de groaz în momentul cînd l-am scos din cuf r i am privită ă ş ochii aceia a inti i asupra mea cu veselia lor batjocoritoare ca i cum ar fiţ ţ ş jubilat înc de puterea de a-mi t pîni soarta, rîzînd de eforturile mele deă ş ă a sc pa.ă

Vai, cît deosebire între sentimentele pe care le aveam cînd am pictată acest portret i cele pe care le am acum cînd îl privesc! Cît mş ă str duisem i m luptasem ca s dau la iveal o lucrare — dup cumă ş ă ă ă ă gîndeam eu atunci — demn de original! De cît bucurie i nemul umireă ă ş ţ am avut parte de pe urma str daniilor mele! Bucurie pentru c izbutisemă ă s redau asem narea i nemul umirea pentru c nu-l f cusem destul deă ă ş ţ ă ă frumos. Acum nu mai v d nici un pic de frumuse e în el — nimic pl cută ţ ă în expresia lui. i totu i, chipul lui e mult mai frumos i mult mai pl cutŞ ş ş ă ar trebui mai degrab s spun, mult mai pu in respină ă ţ g tor — decît acum.ă Pentru c ace ti ani au produs o schimbare aproape la fel de mare ca i înă ş ş

136136


sentimentele mele în privin a lui. Dar rama e destul de frumoas , a a eaţ ă ş o s poat sluji pentru un tablou. N-am distrus portretul, a a cumă ă ş avusesem inten ia la început. L-am pus de-o parte — b nuiesc c nuţ ă ă fiindc a fi p strat, cu tană ş ă dre e, vreo amintire a afec iunii din trecut iţ ţ ş nici ca un memento al nes buin ei mele de pe vremuri. Am f cut-o maiă ţ ă ales pentru a putea compara tr s turile i expresia fiului meu pe m sură ă ş ă ă ce va cre te, avînd astfel posibilitatea s judec cît de mult sau cît de pu inş ă ţ seam n cu tat l lui.ă ă ă

S-ar p rea c domnul Huntingdon se str duie te din r sputeri s -miă ă ă ş ă ă descopere refugiul. S-a dus personal la Staningley c utînd o compensa ieă ţ pentru plîngerile lui i a teptînd s afle ceva despre victimele sale, dacş ş ă ă nu cumva chiar s le g seasc acolo. i a spus minciuni i cu atîta calm,ă ă ă Ş ş f r s ro easc m car un pic, încît unchiul meu a ajuns aproape s -lă ă ă ş ă ă ă cread i sus ine cu t rie c ar trebui s m întorc la so ul meu i s mă ş ţ ă ă ă ă ţ ş ă ă împac cu el. În schimb, m tu a mea e mai în eleapt . Firea ei este maiă ş ţ ă calm i mai prudent i ea cunoa te prea bine atît caracă ş ă ş ş terul domnului Huntingdon cît i pe al meu pentru a se l sa în elat de cine tie ceş ă ş ă ş minciuni pe care le-a putut inventa acesta. Dar domnul Huntingdon nu m vrea pe mine înapoi. Vrea doar copilul meu i le d s în eleagă ş ă ă ţ ă rudelor mele c dac eu prefer s “tr iesc desp r it de el, îmi va îng duiă ă ă ă ă ţ ă ă acest capriciu i m va l sa în pace, ba chiar îmi va oferi o aloca ieş ă ă ţ rezonabil , cu condi ia s -i dau imediat fiul. Dar n-am de gînd s -miă ţ ă ă vînd copilul pentru aur chiar dac acesta ar fi necesar pentru a ne feri, iă ş pe el i pe mine, s nu murim de foame. Ar fi mai bine pentru el s piarş ă ă ă împreun cu mine decît s tră ă ăiasc împreun cu tat l lui.ă ă ă

Frederick mi-a ar tat o scrisoare pe care a primit-o de la acest dină urm gentleman, în esat de atîtea maniă ţ ă fest ri de îndr zneal f r ru ineă ă ă ă ă ş i f r scrupule, încît ar putea s uimeasc pe oricine nu-l cunoa te. Darş ă ă ă ă ş

sînt convins c nimeni n-a tiut s -i r spund mai bine decît frateleă ă ş ă ă ă meu. Nu mi-a relatat în am nunt con inutul scriă ţ sorii sale de r spuns, mi-ăa spus doar atît c n-ar ti unde m-am ascuns. A l sat mai degrab s seă ş ă ă ă în eleag c habar n-are de refugiul meu, zicînd c e inutil s i seţ ă ă ă ă adreseze lui sau oric rei alte rude de-ale mele pentru informa ii înă ţ aceast privin , fiindc , dup cît se p rea, fusesem adus într-ună ţă ă ă ă ă asemenea hal încît îmi ineam secret ascunz toaţ ă ă rea pîn i fa deă ş ţă oameni cei mai apropia i. Dar — îi scrisese — chiar dac ar fi cunoscut-ţ ăo sau chiar dac ai afla vreodat de ea, cu siguran c domnulă ă ţă ă

137137


Huntingdon ar fi ultima persoan din lume c reia ar avea de gînd s -iă ă ă comunice aceast informa ie; iar pe de alt parte, n-are rost s se maiă ţ ă ă osteneasc tocmindu-se pentru ob inerea copilului întrucît el (Frederick)ă ţ socotea c - i cunoa te desă ş ş tul de bine sora pentru a putea s declare că ă oriunde va fi fiind ea i indiferent de situa ia în care s-ar afla, nici un felş ţ de considerent n-ar putea-o convinge s renun e la odrasla ei.ă ţ

30 octombrie. Din p cate, amabilii mei vecini nu vor s m lase înă ă ă pace. Prin cine tie ce mijloace au izbutit s -mi descopere ascunz toarea,ş ă ă i m-am v zut silit s suport vizitele a trei familii diferite, toate maiş ă ă ă

mult sau mai pu in pornite s afle cine sînt, ce fac, de unde vin i de ceţ ă ş mi-am ales un asemenea c min. Societatea lor îmi este de prisos, ca să ă nu spun altfel, iar curiozitatea lor m sup r i m îngrijoreaz . Dac oă ă ăş ă ă ă satisfac, s-ar putea s ajung la distrugerea fiului meu, iar dac sînt preaă ă misterioas nu voi face decît s le stîrnesc suspiciunile, s dau na tere laă ă ă ş tot felul de închipuiri i s -i a î s fac eforş ă ţ ţ ă ă turi i mai mari — i poateş ş astfel s ajung s mi se duc faima din parohie în parohie pîn va ajungeă ă ă ă la urechile cuiva care va duce vestea st pînului de la conacul Grasă sdale.

Oamenii se a teapt , probabil, s le întorc vizita, îns , interesîndu-m ,ş ă ă ă ă am aflat c aceste familii locuiesc prea departe ca s pot merge cu Arthură ă pîn acolo. A adar, vor trebui s m a tepte zadarnic o vreme, fiindc nuă ş ă ă ş ă pot suporta gîndul de a-l p r si decît cel mult ca s m duc la biseric . iă ă ă ă ă Ş nici acest lucru înc n-am îndr znit s -l fac deoarece — se prea poate să ă ă ă fie doar o sl biciune de feă meie f r minte, dar tr iesc cu asemeneaă ă ă spaim permaă nent de a nu-mi fi r pit, încît nu m simt niciodat înă ă ă ă largul meu cînd nu-l am al turi de mine. i m tem ca aceste spaime să Ş ă ă nu-mi tulbure în atît de mare m sur evlavia, încît s m împiedice să ă ă ă ă profit într-un fel de prezen a la liturghie. Totu i, vreau s fac aceastţ ş ă ă încercare duminica viitoare i m voi sili s -l las pe b ie el cîteva ceasuriş ă ă ă ţ în grija lui Rachel. Va fi o sarcin dificil , dar cu siguran nu e vorbaă ă ţă chiar de o impruden . i preotul a trecut pe la mine ca s m oc rascţă Ş ă ă ă ă pentru c am neglijat s m supun regulilor obi nuite ale cultului. Nu amă ă ă ş avut prea bine cum s m justific a a c i-am promis c dac toate voră ă ş ă ă ă merge bine, m va vedea în strana mea dumiă nica viitoare. Nu vreau să fiu socotit necredincioas . i pe urm , tiu c ducîndu-m din cînd înă ă Ş ă ş ă ă cînd în loca ul de rug ciune a putea s -mi g sesc în mare m sur aliş ă ş ă ă ă ă -narea i s profit de pe urma prezen ei mele acolo. Dar asta cu condi iaş ă ţ ţ

138138


s am destul credin i curaj pentru a-mi lini ti gîndurile, a a cum seă ă ţăş ş ş cuvine într-o asemenea ocazie solemn , interzicîndu-le s st ruieă ă ă neîncetat în jurul absen ei copilului meu i în jurul eventualit ii înţ ş ăţ -grozitoare de a nu-l mai g si acas la întoarcerea mea.ă ă

3 noiembrie. Am mai cunoscut pe cî iva dintre vecini. Gentlemanulţ distins i amorezul num rul unu din parohia aceasta i din împrejurimiş ă ş (cel pu in dup propria lui apreciere) este un tîn r...ţ ă ă

Aici se încheia jurnalul. Restul paginilor fuseser rupte. Vai, cîtă ă cruzime! Tocmai cînd era vorba s pomeă neasc de mine! Pentru c nuă ă m îndoiesc c de preapleă ă catul t u servitor avea de gînd s pomeneasc ,ă ă ă de i, bineş în eles, nu în termeni prea m gulitori. De asta sînt conţ ă vins atît din citirea acelor cîteva cuvinte, cît i din aminş tirea înf i rii i aăţşă ş întregii ei purt ri fa de mine curînd dup ce-am cunoscut-o. M rog! Îiă ţă ă ă puteam ierta u or prejudec ile împotriva mea i ideile severe privitoareş ăţ ş la sexul nostru, în general, cînd am v zut la ce specimene str lucite i seă ă limitase experien a.ţ

În privin a mea îns , ea i-a constatat de mult greţ ă ş eala i poate chiar aş ş c zut în alt gre eal , în extrema opus . Pentru c dac la începută ă ş ă ă ă ă p rerea ei despre mine fusese mai proast decît meritam, eram convinsă ă c acum meritele mele erau inferioare opiniei ei despre mine. Poate că ă filele urm toare din jurnal fuseser rupte pentru a evita s -mi jignească ă ă ă sentimentele, poate c fuseser înl turate de teama de a nu-mi a î a preaă ă ă ţ ţ mult îngîmfarea. În orice caz, a fi dat nu tiu ce s pot citi totul — s fiuş ş ă ă martor la schimbarea ei treptat i s urm resc evoă ş ă ă lu ia stimei iţ ş prieteniei lui Helen pentru mine — precum i a altor sentimente maiş calde, eventual s fi putut veă dea cît dragoste cuprindea simpatia ei iă ş cum o cucerise acest sim mînt în ciuda hot rîrilor ei virtuoase i aţă ă ş eforturilor mari de a... Dar nu, n-aveam dreptul s ciă tesc aceste lucruri iş f cuse bine c mi le ascunseseă ă

139139


CAPITOLUL XLV

EI, HALFORD, CE P RERE AI DEĂ toate astea? În timp ce citeai jurnalul ai încercat vreodat sentimentele peă care le tr iam eu în timpul lecturii lui? Mai mult ca sigur c nu. Dar, n-ă ăam de gînd s bat cîmpii acum despre asta. Voi recunoa te doară ş urm torul lucru — oricît de pu in onorabil va fi fiind pentru naturaă ţ uman i în special pentru mine: c prima parte a relaă ş ă t rii a fost pentruă mine mai penibil decît ultima. Nu penă tru c a fi fost cît de cîtă ş nesim itor la chinurile doamnei Huntingdon sau impasibil la suferin eleţ ţ ei. Dar, trebuie s m rturisesc c am sim it un fel de mul umire egoistă ă ă ţ ţ ă urm rind cum sila acestei doamne fa de so ul ei a iză ţă ţ butit pîn la urmă ă s -i ucid afec iunea.ă ă ţ

Tot citind se f cuse aproape opt diminea a.ă ţOdat cu prima gean de lumin m-am ridicat i m-am dus cuă ă ă ş

manuscrisul la fereastr , dar deocamdat era înc imposibil s -l citesc laă ă ă ă lumina zilei. Am consacrat o jumătate de or toaletei de diminea , apoiă ţă m-am întors la jurnalul doamnei Huntingdon. Cu oarecare dificultate m-am putut descurca. Cu un interes profund i cu mult ner bdare amş ă ă devorat restul relat rii. Cînd s-a sfîr it i cînd mi-a trecut regretul fa deă ş ş ţă încheierea ei brusc , am deschis fereastra i am scos capul afar ca să ş ă ă profit de adierea r coroas i s sorb aerul curat al dimine ii. Era oă ă ş ă ţ diminea splendid . Roua îngreuna firele de iarb , rîndunelele ciripeauţă ă ă în jurul meu, ciorile cronc neau l vacile mugeau în dep rt ri. Frigulă ş ă ă timpuriu i razele soaş relui se amestecau în aerul dulce al zorilor. Dar nu m gîndeam la asta. M cople ea un amestec n valnic de emo ii de totă ă ş ă ţ felul în timp ce priveam absent chipul plăcut al naturii. Curînd îns ,ă acest haos de gînduri i pasiuni s-a limpezit, l sînd locul la douş ă ă sentimente distincte: o bucurie nespus c adorata mea Helen era exactă ă

140140


a a cum doreamş eu s fie, adic avînd un caracter luminos i nepă ă ş ătat, ca i soarele la care nu m puteam uita. Pe de alt parte, încercam ru ine iş ă ă ş ş

remu c ri profunde pentru proş ă pria mea purtare.Imediat dup micul dejun m-am dus repede la Wildfell Hall. De ieriă

încoace Rachel crescuse infinit în stima mea. Eram gata s-o salut ca pe o veche prieten . Dar toate imboldurile binevoitoare mi-au fost st vilite deă ă aerul neîncrez tor i rece cu care m-a primit. Fata b trîn î i luase rolulă ş ă ă ş de paznic al st pînei, b nuiesc, i f r îndoial vedea în mine un altă ă ş ă ă ă domn Hargrave, cu atît mai primejdios cu cît st pîna îi acorda mai multă ă stim i încredere.ăş

— Coni a nu poate primi pe nimeni ast zi, domnule — c e camţ ă ă boln vioar , mi-a r spuns ea la întrebarea: „Ce face doamna Graham?”ă ă ă

— Dar trebuie neap rat s-o v d, Rachel, i-am zis eu împingînd u a cuă ă ş mîna ca nu cumva s mi-o trînteasc în nas.ă ă

— Z u c nu se poate, domnule, mi-a r spuns ea adoptînd o expresieă ă ă i mai împietrit decît înainte.ş ă

— Fii te rog a a de bun s-o anun i c am venit.ş ă ţ ă— N-are nici un rost, domnule Markham. V-am zis doar c eă

boln vioar .ă ăTocmai cînd m preg team s iau fort rea a cu asalt i s dau buznaă ă ă ă ţ ş ă

în untru, s-a deschis u a i micu ul Ară ş ş ţ thur a ap rut cu nebunaticul s uă ă tovar de joac — căş ă ă elul. Pu tiul m-a apucat cu amîndou mîinile iţ ş ă ş m-a tras, zîmbitor, în untru.ă

— M mica zice s pofte ti în cas , domnule Markham, iar mie mi-aă ă ş ă zis s m duc afar s m joc cu Rover.ă ă ă ă ă

Rachel s-a retras oftînd, eu am intrat în salona i am închis u a.ş ş ş Acolo, în fa a c minului, se afla silueta aceea înalt i gra ioas , sleit deţ ă ăş ţ ă ă atîtea necazuri. Am aruncat jurnalul pe mas i am privit-o drept în ochi.ăş Fa a ei chinuit i palid era întoars c tre mine. Ochii ei limţ ăş ă ă ă pezi i negriş s-au a intit asupra mea cu o privire atît de serioas i de intens încît m-ţ ă ş ăam sim it vr jit.ţ ă

— Te-ai uitat pu in prin el? a murmurat ea.ţVraja se rupsese.— L-am citit din scoar -n scoar , i-am zis eu înaintînd — i a vreaţă ţă ş ş

s tiu dac m ier i — dac m po i ierta?ăş ă ă ţ ă ă ţNu mi-a r spuns, dar ochii ei au scînteiat i pe buzele ei, pe obraji s-aă ş

ivit o u oar ro ea . Cînd m-am aproş ă ş ţă piat, ea s-a întors brusc i s-a dus laş

141141


fereastr . Nu de mînie, eram pe deplin convins, ci doar pentru a- iă ş ascunde sau a- i st pîni emo iile. A adar, am îndr znit s-o urmez i sş ă ţ ş ă ş ă stau acolo lîng ea — dar nu s -i i vorbesc. Mi-a înă ă ş tins mîna, f r a- iă ă ş întoarce capul i a murmurat cu un glas pe care încerca zadarnic s -lş ă lini teasc :ş ă

— Dar dumneata po i s m ier i?ţ ă ă ţMi s-a p rut un abuz de încredere s duc la buze mîna aceea deă ă

culoarea crinului, a a c n-am f cut decît s-o strîng cu oarecare ging ie.ş ă ă ăş I-am r spuns zîmbind:ă

— Nu prea. Ar fi trebuit s -mi spui toate astea mai demult. Dară probabil c n-ai încredere în mine.ă

— Vai, nu, a strigat ea gr bindu-se s m întrerup . Nu sta a fostă ă ă ă ă motivul! N-a fost vorba de lips de încreă dere în dumneata. Dar dac i-aăţ ş fi spus ceva din povestea mea, ar fi trebuit s i-o spun toat , pentru a-miăţ ă justifica purtarea. i era normal s dau înapoi de ia o adeŞ ă menea dest inuire. Oare m vei ierta? Am gre it foarte, foarte tare, tiu bine.ă ă ş ş Îns , ca de obicei, am cules roadele amare ale propriei mele gre eli.ă ş

Amar era într-adev r tonul de suferin — reprimat de o fermă ţă ă ă hot rîre — cu care rostise aceste vorbe. Acum îns i-am dus mîna laă ă buze i i-am s rutat-o cu fervoare în repetate rînduri, pentru c lacrimileş ă ă m împiedicau, s -i dau vreun alt r spuns. Ea a îng duit aceste mîngîieriă ă ă ă p tima e, f r împotrivire i f r resentimente. Apoi îndep rtîndu-seă ş ă ă ş ă ă ă brusc de mine a m surat de cîteva ori caă mera în lung i-n lat. tiam,ş Ş dup încruntarea frun ii i dup vehemen a cu care- i strîngea buzele i-ă ţ ş ă ţ ş şi fr mînta mîinile, c în sinea ei se d dea o lupt violent , de i tş ă ă ă ă ă ş ăcut ,ă

între ra iune i pasiune. În cele din urm s-a oprit în fa a c minului gol iţ ş ă ţ ă ş întorcîndu-se spre mine mi-a spus lini tit — dac se poate numi lini titş ă ă ş ă starea ei care era în mod v dit rezultatul unui efort nem surat de mare:ă ă

— i acum, Gilbert, trebuie s m p r se ti — nu în clipa asta dar înŞ ă ă ă ă ş curînd — i nu trebuie s mai revii niciş ă odat aici.ă

— Niciodat , Helen? Tocmai cînd te iubesc mai mult ca oricînd?ă— Tocmai din acest motiv nu trebuie s ne mai revedem. Socoteamă

c aceast întîlnire e necesar — sau cel pu in m-am str duit s mă ă ă ţ ă ă ă conving singur de acest luă cru — pentru ca împreun s ne cerem unulă ă altuia iertare pentru trecut. Dar nu exist nici o scuz pentru noi întîlniri.ă ă Voi p r si aceast locuin de îndat ce voi avea mijloacele s -mi caută ă ă ţă ă ă un alt ad post. Rela iile dintre noi trebuie s se opreasc aici.ă ţ ă ă

142142


— S se opreasc aici! am repetat eu ca un ecou.ă ăi apropiindu-m de poli a înalt i sculptat a c miŞ ă ţ ă ş ă ă nului mi-am

rezemat mîna de ornamentele ei ample i mi-am l sat fruntea pe eaş ă cuprins de o disperare mut i trist .ăş ă

— Nu trebuie s mai vii niciodat aici, a reluat ea. Glasul ei tremuraă ă pu in, îns mi s-a p rut c întreaga ei atitudine e sup r tor de calm , datţ ă ă ă ă ă ă ă fiind sentin a îngroţ zitoare pe care o pronun a. F r doar i poate c tiiţ ă ă ş ă ş de ce- i spun acest lucru — a continuat ea. i f r îndoial î i dai seamaţ Ş ă ă ă ţ c e mai bine s ne desp r im chiar acum. Dac mi-e greu s ne lu mă ă ă ţ ă ă ă r mas bun, tu ar trebui s m aju i... A f cut o pauz . Nu i-am r spunsă ă ă ţ ă ă ă nimic. — îmi f g duie ti c nu vei mai veni niciodat ?... Dac nu-miă ă ş ă ă ă promi i i dac vei reveni, m vei alunga de aici înainte de a ti unde s -ţ ş ă ă ş ămi g sesc un alt loc de refugiu — sau cum s -l caut.ă ă

— Helen, i-am zis eu înfruntînd-o cu nervozitate, nu sînt în stare să discut problema desp r irii noastre defiă ţ nitive cu atîta calm i nep sare caş ă tine. Pentru mine nu e o chestiune oarecare, ci una de via i de moarte.ţăş

A t cut. Buzele ei palide tremurau, î i prindea mereu, cu degetele,ă ş l n i orul de care atîrna ceasul micu de aur __ singurul lucru de valoareă ţ ş ţ pe care- i permisese s i-l p streze. Spusesem ni te vorbe aspre iş ă ş ă ş ş nedrepte. Dar n-am avut de lucru i am ad ugat i altele mai rele.ş ă ş

— Bine, Helen — am început eu pe un ton blînd i sc zut, f r s amş ă ă ă ă curajul s-o privesc în ochi — dar omul ia nu e so ul t u. În ochii luiă ţ ă Dumnezeu el i-a c lcat în picioare orice drept asupra ta... ş ă

Helen mi-a apucat bra ul i mi l-a strîns cu o energie uluitoare.ţ ş— Gilbert, te rog! a strigat ea pe un ton care ar fi străpuns pîn i oă ş

inim de piatr . Pentru numele lui Dumneă ă zeu, te rog nu mai încerca să aduci asemenea argumente! Nici diavolul n-ar putea s m tortureze înă ă felul sta!ă

— N-am s te chinui, n-am s te chinui! i-am zis eu punîndu-miă ă tandru mîna peste a ei.

Eram aproape la fel de speriat de vehemen a ei pe cît eram de ru inatţ ş de propria mea atitudine.

— În loc s te por i ca un prieten adev rat — a conă ţ ă tinuat ea îndep rtîndu-se de mine i trîntindu-se în jil ul vechi — i s m aju i cuă ş ţ ş ă ă ţ toate puterile tale, tu la i înş treaga povar pe umerii mei. i nu teă Ş mul ume ti numai cu atîta, ci te str duie ti din r sputeri s lup iţ ş ă ş ă ă ţ împotriva mea — cînd tii bine c eu...ş ă

143143


Aici s-a oprit i i-a ascuns fa a în batist .ş ş ţ ă— Iart -m , Helen! am implorat-o eu. N-am s mai rostesc nici oă ă ă

vorb în aceast privin . Dar oare nu ne putem revedea totu i caă ă ţă ş prieteni?

— N-o s mearg , mi-a r spuns ea cl tinînd trist din cap. Apoi mi-aă ă ă ă aruncat o privire de repro blînd care p rea s spun : „Probabil c tiiş ă ă ă ă ş asta la fel de bine ca i mine”.ş

— Atunci ce trebuie s facem? am strigat eu pe un ton p tima . Dară ă ş imediat am ad ugat cu o voce mai liniă ştit : — Voi face tot ce vei dori.ă Numai te rog s nu spui ca e ultima noastr întîlnire.ă ă

— i de ce nu? Nu tii c de fiecare dat cînd ne vom întîlni, gîndulŞ ş ă ă la desp r irea definitiv va deveni din ce în ce mai dureros? Nu sim i că ţ ă ţ ă fiecare întîlnire ne face s inem unul la altul mai mult decît înainte?ăţ

Aceast ultim fraz a rostit-o repede i aproape în oapt i privirileă ă ă ş ş ăş l sate în jos i felul cum îi ardeau obrajii ar tau cît se poate de limpedeă ş ă c , ea cel pu in, sim ise acest lucru. Nu era mai deloc prudent s faci oă ţ ţ ă asemenea m rturisire sau s adaugi — a a cum a f cut ea imediat:ă ă ş ă

— Acum am puterea s - i spun: pleac ! Alt dat s-ar putea caă ţ ă ă ă lucrurile s nu mai stea a a. ă ş

Numai c eu n-am fost atît de josnic încît s încerc s profit deă ă ă sinceritatea ei.

— Dar ne putem scrie — i-am propus eu cu timiditate. Sper c nu-miă vei refuza aceast consolare?ă

— Putem afla ve ti unul despre cel lalt prin mijloş ă cirea fratelui meu.— Fratele t u!ăM-a cuprins un val de remu c ri i de ru ine. Ea nu aflase de r ul peş ă ş ş ă

care i-l f cusem cu mîinile mele. Iar eu n-am avut curajul s -i vorbescă ă despre asta.

— Fratele t u n-o s ne ajute, i-am zis. El o s vrea s punem cap tă ă ă ă ă oric ror leg turi.ă ă

— Probabil c ar avea dreptate, presupun. Ca prieten al amîndurora oă s ne doreasc binele, i mie i ie. i orice prieten ne-ar spune c este iă ă ş ş ţ Ş ă ş în interesul i de daş toria noastr , s uit m unul de altul, de i se preaă ă ă ş poate ca noi în ine s nu ne d m seama de realitate. Dar nu te teme,ş ă ă Gilbert — a ad ugat ea — zîmbind trist din pricina v ditei meleă ă dezam giri — exist prea pu ine anse s te uit. Nu vreau s spun că ă ţ ş ă ă ă mesajele noastre ar trebui transmise prin Frederick, ci doar c fiecare ară

144144


putea s afle, prin intermediul lui, cum o duce cel lalt. Mai mult decîtă ă atît n-ar trebui s se întîmple. Pentru c tu e ti tîn r, Gilbert, i ar trebuiă ă ş ă ş s te însori — ceea ce vei i face cîndva, de i acum se prea poate s i seă ş ş ăţ par cu neputin . i cu toate c mi-ar veni cam greu s - i spun s mă ţă Ş ă ă ţ ă ă ui i, tiu c ar fi drept s-o faci, atît pentru propria ta fericire, cît i pentruţ ş ă ş fericirea viitoarei tale so ii. A adar, trebuie s doresc acest lucru i-l voiţ ş ă ş dori, a ad ugat ea cu hot rîre.ă ă

— Dar tu e ti tîn r , Helen — i-am r spuns eu cu mult însufle ire —ş ă ă ă ă ţ i cînd tic losul la destr b lat î i va fi încheiat c l toria prin lume, îmiş ă ă ă ă ş ă ă

vei acorda mîna ta. Voi a tepta pîn atunci.ş ăNumai c ea n-a vrut s -mi lase nici aceast speă ă ă ran . Independent deţă

r ul de a miza în planurile noastre pe moartea unei alte persoane, eaă sus inea c asta e o nebunie. Mul i b rba i, avînd n ravurile domnuluiţ ă ţ ă ţ ă Huntingdon, tr iser destul ca s ajung la o b trîne e înaină ă ă ă ă ţ tat .ă

— Iar dac eu — ad ug ea — sînt tîn r ca ani, sînt în schimbă ă ă ă ă îmbr trînit în mîhnire. Dar chiar de nu m-ar ucide necazurile înainte caă ă viciul s -l distrug pe el, gînde te-te bine: dac el n-ar ajunge decît laă ă ş ă vreo cincizeci de ani, tu ai putea s a tep i dou zeci sau cincisprezeceă ş ţ ă ani — într-o vag nesiguran i îndoial — atîta vreme cît e ti în floareaă ţăş ă ş tinere ii i a b rb iei — i în cele din urm s te însori cu o femeieţ ş ă ăţ ş ă ă ofilit i istovit cum voi fi eu, f r ca m car s m fi v zut de azi i pînăş ă ă ă ă ă ă ă ş ă atunci? Nu, n-ai face-o, a continuat ea întrerupîndu-mi protestele iş declara iile de statornicie neab tut . Sau chiar dac ai face-o n-ar trebuiţ ă ă ă s-o faci. Crede-m , te rog, Gilbert, în chestiunea asta m pricep mai bineă ă decît tine. Tu m crezi rece i împietrit la inim i ai dreptul s-o faci,ă ş ă ă ş dar...

— Asta nu-i adev rat, Helen.ă— M rog, nu-i nimic. Ai avea dreptul s-o faci dac ai vrea — dar nuă ă

mi-am petrecut singur tatea în total trînd vie i nu- i vorbesc acum subă ă ă ş ţ imboldul momentului a a cum faci tu. M-am gîndit i m-am tot gîndit laş ş toate aceste lucruri. Am dezb tut aceste probleme în sinea mea i amă ş meditat pe îndelete la trecutul nostru i la prezent i la drumul nostru înş ş viitor. i, te rog, din suflet, s m crezi c am ajuns în cele din urm laŞ ă ă ă ă concluzia just . Te rog s ai încredere în cuvintele mele, i peste cî ivaă ă ş ţ ani vei vedea c am avut dreptate — m car c în momentul de fa niciă ă ă ţă eu nu-mi dau prea bine seama de asta. (Ultimele vorbe le-a murmurat oftînd i i-a l sat capul în mîini.) i te rog nu mai discuta înş ş ă Ş

145145


contradictoriu cu mine. Tot ceea ce-ai putea s spui s-a mai spus de c treă ă propria mea inim i a fost comb tut i respins de ra iunea mea. În guraă ş ă ş ţ ta ele sun de zece ori mai dureros i dac ai ti cît de mult m dor sîntă ş ă ş ă convins c ai înceta imediat.ă ă

— Am s plec... peste o clip , dac asta î i poate aduce alinare... i n-ă ă ă ţ şam s m mai întorc niciodat ! i-am zis eu pe un ton crîncen i ap sîndă ă ă ş ă pe fiece cuvînt. Dar dac nu trebuie s ne mai întîlnim niciodat i niciă ă ă ş s sper m c ne vom mai întîlni, e oare o crim s schimb m între noiă ă ă ă ă ă cîte un gînd, pe calea scrisului?

— Nu, nu e o crim ! a strigat ea într-o izbucnire de bucurie. i eu m-ă Şam gîndit la asta, Gilbert, dar mi-a fost fric s pomenesc un asemeneaă ă lucru pentru c m teă ă meam c nu m vei în elege — chiar i acum mă ă ţ ş ă tem — m tem c orice prieten ata at ne-ar spune c amîndoi ne am gimă ă ş ă ă cu iluzia c vom p stra o leg tur spiritual f r speran a sauă ă ă ă ă ă ă ţ perspectivele de a merge mai departe!

— Las -i în pace pe prietenii no tri ata a i. i, pentru numele luiă ş ş ţ Ş Dumnezeu, nu-i l sa s ne dezbine! am strigat eu cu spaim ca nu cumvaă ă ă s socoat de datoria ei s refuze i aceast ultim consolare ce ne maiă ă ă ş ă ă r m sese.ă ă

— Dar aici nu putem între ine nici un fel de coresţ ponden , a zis ea.ţă i odat plecat , inten ia mea era ca noul s la s r mîn necunoscut, atîtŞ ă ă ţ ă ş ă ă ă ie cît i celorlal i. Dar ascult — a zis ea, i zîmbitoare a ridicat un degetţ ş ţ ă ş

ca s st vileasc replica mea ner bd toare: — Peste ase luni vei afla deă ă ă ă ă ş la Frederick locul exact unde m aflu. i dac vei mai p stra i atunciă Ş ă ă ş dorin a de a-mi scrie — te rog mult s -mi scrii i- i voi r spunde.ţ ă ş ţ ă

— Peste ase luni!ş— Da, ca s -i dau înfierbînt rii tale timp s se liniă ă ă şteasc i s pun laăş ă

încercare sinceritatea i statornicia dragostei tale. i acum, cred c s-auş Ş ă rostit destule vorbe între noi. De ce nu ne putem desp r i? — a exclamată ţ ea, dup o pauz , ridicîndu-se brusc de pe scaun cu mîinile strînse într-ă ăun gest hot rît.ă

Am socotit c e de datoria mea s plec f r întîrziere. M-am apropiată ă ă ă i i-am întins mîna pentru a-mi lua r mas bun; ea mi-a strîns-o în t cere.ş ă ă

Dar acest gînd al desp r irii definitive era de-a dreptul insuportabil.ă ţ P rea c -mi alung i ultima pic tur de sînge din inim . Îmi sim eamă ă ă ş ă ă ă ţ t lpile parc lipite de podea.ă ă

146146


— Nu ne vom mai revedea niciodat ? am murmurat eu cu sufletulă chinuit.

O clip am r mas locului i am privit-o drept în ochi, iar în clipaă ă ş urm toare am strîns-o la piept. Parc crescuă ă sem împreun într-oă îmbr i are din care nimeni i nimic nu ne putea desface. N-a rostit alteăţş ş cuvinte decît: „Domnul s te aib în paz !” i „Du-te... du-te!” Dar înă ă ă ş timp ce vorbea m inea atît de strîns încît n-a fi putut s m supună ţ ş ă ă dorin ei sale, decît smulgîndu-m de acolo. În cele din urm îns , ne-amţ ă ă ă desprins unul de altul i eu am fugit.ş

Îmi amintesc c l-am v zut pe micu ul Arthur alergînd pe aleea dină ă ţ gr din ca s -mi ias în întîmpinare i c eu am s rit peste zid ca s -lă ă ă ă ş ă ă ă evit — c apoi am inut-o tot într-o goan pe povîrni ul dealului s rindă ţ ă ş ă peste gardurile de piatr i gardurile vii care-mi st teau în cale, pîn cîndăş ă ă am pierdut cu totul din vedere vechiul conac i am ajuns la poaleleş colinei. Tot ca prin vis îmi amintesc de ceasurile îndelungi în care am plîns cu lacrimi amare i am suspinat, precum i de r t cirileş ş ă ă melancolice i meditaş tive prin valea însingurat , de vîntul de apus vîjîindă printre copacii înal i i de pîrîia ul bolborosind în albia lui plin deţ ş ş ă pietre. Mai tot timpul ochii mei priveau în gol c tre umbrele întunecateă i încîlcite ce se jucau pe iarba însorit de la picioarele mele unde dinş ă

cînd în cînd cădeau frunze. Dar inima mea era departe, sus, pe deal, în camera aceea întunecat unde plîngea singur i p r sit ea, cea pe careă ă ş ă ă ă n-o puteam consola, pe care n-aveam voie s-o rev d pîn cînd ani deă ă suferin nu ne vor fi doborît pe amîndoi.ţă

Po i fi sigur c în ziua aceea am f cut prea pu in treab . Ferma a fostţ ă ă ţ ă ă l sat pe seama ranilor. Dar un lucru tot trebuie s fac... S -l v dă ă ţă ă ă ă neap rat pe Frederick Lawrence i s -i cer scuze pentru fapta aceeaă ş ă nenorocit Cu drag inim a fi amînat pîn a doua zi. Dar dac întreă ă ă ş ă ă timp ar fi dat totul în vileag surorii lui? Nu, nu, trebuia neap rat s -i ceră ă scuze chiar ast zi i s -l implor sa se arate îng duitor fa de mine. Amă ş ă ă ţă amînat totu i aceast datorie pîn spre sear , cînd m-am mai lini tit iş ă ă ă ş ş cînd — o, minunat însu ire a naturii umane! — cî iva germeni firavi deă ş ţ speran nedeslu it au început s înţă ş ă ă col easc în inima mea.ţ ă

Odat sosit la Woodford, locuin a tîn rului boierna , nu mi-a fostă ţ ă ş deloc u or s ob in permisiunea de a-l vedea. Servitorul, care mi-aş ă ţ deschis u a, mi-a spus c st pînul lui e foarte bolnav i l sa impresia cş ă ă ş ă ă nu crede s m poat primi. Numai c eu nu m-am dat b tut. Am a tepă ă ă ă ă ş -

147147


tat, calm, în hol s fiu anun at. Dar domnul Lawrence a transmis,ă ţ politicos, c nu poate primi pe nimeni: are febr i nu vrea s fieă ă ş ă deranjat.

— N-am s -l deranjez prea mult, am zis eu. Trebuie s -l v d! Dorescă ă ă s -i vorbesc într-o chestiune deosebit de important .ă ă

— Am s -i spun, domnule, mi-a r spuns servitorul.ă ăAm str b tut holul i l-am urmat pîn aproape de u a înc perii în careă ă ş ă ş ă

se afla st pînul lui — pentru c se pare c nu st tea în pat. Servitorul s-aă ă ă ă întors spunînd c domă nul Lawrance sper c voi avea amabilitatea s -iă ă ă las un bile el întrucît în momentul de fa nu poate s se ocupe de nici unţ ţă ă fel de treab .ă

— Dar dac te poate primi pe dumneata, m poate primi i pe mine, i-ă ă şam zis.

Drept care, trecînd pe lîng valetul uluit, am b tut tare, cuă ă îndr zneal , la u , am deschis-o, am intrat i am închis-o în urma mea.ă ă şă ş Camera era spa ioas i frumos mobilat — foarte confortabil pentru unţ ăş ă ă holtei. Pe grătarul lustruit se în l au fl c rile ro ii ale unui foc pl cut. Ună ţ ă ă ş ă ogar cam b trîior, deprins cu trînd via i cu traiul bun se l f ia dinainteaă ă ş ă ă lui pe covora ul gros i moale; pe un col al covora ului, lîng canapea,ş ş ţ ş ă edea un copoi de ras privind melancolic la st pînul lui. Bolnavul aveaş ă ă

o înf i are foarte interesant , stînd întins acolo, în eleăţş ă ganta lui hain deă cas , cu o batist de m tase legat în jurul tîmplelor. Fa a lui, de obiceiă ă ă ă ţ palid era îmbujorat de fierbin eal . edea cu o mîn l sat alene peă ă ţ ă Ş ă ă ă speteaza canapelei. inea un voluma cu care — pare-se — încerŢ ş case zadarnic s - i alunge plictiseala. Dar l-a sc pat din mîn , surprins iă ş ă ă ş indignat, v zîndu-m c intru i m postez în fa a lui, pe covora . S-aă ă ă ş ă ţ ş în l at între perne i m-a privit îndelung. Pe fa a lui se citeau în egală ţ Ş ţ ă m sura scîrba, spaima, furia i uluiala.ă ş

— Domnule Markham, nu m a teptam la una ca asta! mi-a zis el iă ş ş în timp ce vorbea i-a disp rut pîn i ultima pic tur de sînge din obraz. ă ăş ă ă

— tiu, i-am r spuns. Te rog s stai lini tit un minut ca s - i spun deŞ ă ă ş ă ţ ce-am venit.

— Te rog s - i scurtezi cît po i povestea, mi-a zis el punînd mîna peă ţ ţ clopo elul de argint aflat pe m su a de lîng el — fiindc altfel voi fi silitţ ă ţ ă ă s strig dup ajutor. În starea în care m aflu nu- i pot suportaă ă ă ţ brutalit ile i nici prezen a.ăţ ş ţ

148148


i, într-adev r, prin porii fe ei lui a început s î neasc sudoarea,Ş ă ţ ă ţ ş ă brobonindu-i fruntea palid , ca ni te pic turi ca de rou .ă ş ă ă

— tii, Lawrence, i-am zis eu, adev rul este c nu m-am purtatŞ ă ă frumos fa de tine în ultima vreme — în special ultima oar . i am venitţă ă Ş s ... m rog, în dou vorbe, s -mi exprim regretul pentru ceea ce-amă ă ă ă f cut i s - i cer iertare... Dac nu vrei s mi-o acorzi (am ad ugat eu înă ş ă ţ ă ă ă grab întrucît nu mi-a pl cut mutra pe care a f cut-o) n-are importan ...ă ă ă ţă Eu unul mi-am f cut datoria...ă

— Da, e foarte u or — mi-a r spuns el cu un zîmbet care aducea maiş ă degrab a rînjet — s m insul i i s m pocne ti în cap f r nici ună ă ă ţ ş ă ă ş ă ă motiv, apoi s vii s - i ceri scuze; dar m rog...ă ă ţ ă

— Am uitat s - i spun c totul s-a datorat unei greă ţ ă eli, am morm itş ă eu. i-a fi prezentat ni te scuze foarte elegante, dar tu m-ai enervat atîtŢ ş ş de r u cu... m rog, siă ă gur c e vina mea. Realitatea este c n-am tiut că ă ş ă e ti fratele doamnei Graham i am v zut i am auzit cîteva lucruri meniteş ş ă ş s -mi stîrneasc b nuieli. D -mi, te rog, voie s - i spun c un pic deă ă ă ă ă ţ ă sinceritate i de încredere din partea ta ar fi putut s le îndep rteze. i, înş ă ă Ş sfîr it, întîmplarea m-a f cut s surprind o parte dintr-o disş ă ă cu ie a ta cuţ ea, care m-a f cut s cred c am dreptul s te ur sc...ă ă ă ă ă

— i cum ai ajuns s tii c sînt fratele ei? m-a înŞ ăş ă trebat el cu oarecare nelini te. ş

— Mi-a spus chiar ea. Mi-a spus totul. tia c poate s se încread înŞ ă ă ă mine. Dar nu trebuie s te tulburi din pricina asta, domnule Lawrence,ă pentru c n-am s-o mai v d niciodat ! ă ă ă

— Niciodat ? Dar ce, a plecat?ă— Nu, dar i-a luat adio de la mine. i eu am f gş Ş ă ăduit s nu m maiă ă

apropii de casa aceea atîta vreme cît ea locuie te acolo.şÎmi venea s plîng din pricina gîndurilor amare stîrnite de întors turaă ă

pe care o luase discu ia. Dar n-am f cut decît s strîng din pumni i sţ ă ă ş ă bat cu piciorul în covor. În schimb, pe fa a gazdei mele s-a citit o v ditţ ă ă u urare.ş

— Ai f cut foarte bine! mi-a spus el pe un ton de aprobare f ră ă ă rezerve, iar fa a lui s-a luminat ca i cum s-ar fi rev rsat soarele asupraţ ş ă ei. Cît despre gre eala resş pectiv , îmi pare r u pentru noi amîndoi c s-aă ă ă întîmplat a a. Poate c -mi vei putea ierta lipsa de sinceritate, dar te rogş ă s nu ui i, c în ultima vreme n-ai mai avut încreă ţ ă dere în mine...

149149


— Da, da, a a e... Nimeni nu m poate oc rî mai r u decît m oc r scş ă ă ă ă ă ă eu singur, în adîncul inimii mele, sau cel pu in nimeni nu poate regretaţ mai sincer decît mine fapta s vîr it .ă ş ă

— Hai s l s m asta, mi-a r spuns el cu un u or zîmă ă ă ă ş bet. S uit mă ă toate cuvintele nepl cute rostite de amă bele p r i, precum i fapteleă ţ ş nepl cute, s d m uit rii toate lucrurile pe care avem motive s leă ă ă ă ă regret m. Ai ceva împotriv s -mi strîngi mîna — sau ai prefera s n-oă ă ă ă faci?

Cînd mi-a întins-o am v zut-o tremurînd de sl biciune i a c zută ă ş ă înainte de a avea timp s-o prind i s-o strîng cu o c ldur pe care el nuş ă ă avea for a s-o transmit la rîndul lui.ţ ă

— Vai, ce fierbinte i uscat i-e mîna, Lawrence! E ti într-adev rş ă ţ ş ă bolnav i eu i-am înr ut it starea cu toat vorb ria asta.ş ţ ă ăţ ă ă

— A, nu, e un fleac. Doar o r ceal prins din priă ă ă cina ploii.— i asta-i tot opera mea.Ş— N-are importan . Dar spune-mi, i-ai pomenit suţă rorii mele de

povestea asta? — Ca s - i m rturisesc adev rul, n-am avut curajul s-o fac. Îns cîndă ţ ă ă ă

îi vei povesti tu, vrei s ai amabilitatea s -i spui c regret profund i c ...ă ă ă ş ă— A, n-ai nici o team ! N-am s spun nimic împotriva ta atîta vremeă ă

cît î i vei respecta hot rîrea de a te ine departe de ea. Va s zic , spui cţ ă ţ ă ă ă n-a auzit de boala mea?

— Cred c nu.ă— M bucur foarte mult de asta pentru c tot timpul m-a chinuită ă

teama ca nu cumva s -i spun cineva c sînt pe moarte sau într-o stareă ă ă disperat i ea s se dea de ceasul mor ii c nu poate afla ve ti de laă ş ă ţ ă ş mine, nici s -mi vin în ajutor, nici s m viziteze. Trebuie s fac în a aă ă ă ă ă ş fel încît s -i dau de veste — a continuat el dus pe gînduri — pentru că ă altfel cu siguran c o s aud cine tie ce poveste. Mul i s-ar bucura s-oţă ă ă ă ş ţ informeze, doar a a. ca s vad cum prime te ea tirea. i atunci s-arş ă ă ş ş Ş putea expune la noi clevetiri.

— Îmi pare r u c nu i-am spus eu. Dac n-ar fi promisiunea pe careă ă ă am f cut-o, i-a spune acum...ă ş

— A, nu, în nici un caz! Nici nu m gîndesc la asta. Dar dac a scrieă ă ş un bile el — f r s pomenesc de tine, Markham, ci doar relatîndu-i, peţ ă ă ă scurt, povestea cu boala mea, ar tîndu-i de ce n-am mai vizitat-o, dac aă ă ş scrie adresa pref cîndu-mi slova — mi-ai face hatîrul de a o strecura laă

150150


po t în drum spre cas ? Pentru c într-un asemenea caz nu îndr znescş ă ă ă ă s m încred în nici unul dintre servitori.ă ă

Am consim it cu drag inim , i imediat am adus secreterul. Nu preaţ ă ă ş era nevoie s - i prefac scrisul întruă ş ă cît bietul om p rea s întîmpineă ă dificult i serioase pentru a scrie cît de cît cite . Cînd a terminat biletulăţ ţ am socotit c a sosit momentul s m retrag i mi-am luat r mas bun,ă ă ă ş ă dup ce l-am întrebat dac exist vreun lucru pe care l-a putea faceă ă ă ş pentru el — mare sau mic — ca s -i mai alin suferin a i s repar r ul ceă ţ ş ă ă i-l pricinuisem.

— Nu, mi-a zis el. i a a ai f cut destul de mult în acest sens. AiŞ ş ă f cut mult mai bine pentru mine decît ar fi putut face cel mai iscusită doctor. C ci mi-ai luat de pe suflet dou mari poveri; îngrijorarea înă ă privin a surorii mele i regretul profund în privin a ta. Sînt convins cţ ş ţ ă acum îmi voi reveni curînd. Mai po i face înc un lucru pentru mine, iţ ă ş anume, s vii s m vizitezi din cînd în cînd — fiindc , vezi, sînt tareă ă ă ă singur i p r sit aici. i î i promit c intrarea nu- i va mai fi îngreunat înş ă ă Ş ţ ă ţ ă nici un fel.

Mi-am dat cuvîntul c-o voi face i am plecat dup ce ne-am strînsş ă cordial mîna. În drum spre cas am pus la po t scrisorea, rezistîndă ş ă foarte b rb te te îndemnului l untric de a ad uga totodat i vreună ă ş ă ă ă ş cuvînt din partea mea.

151151


CAPITOLUL XLVI

UNEORI M-AM SIM IT FOARTEŢ ispitit s -mi l muresc mama i sora în privin a caracteruă ă ş ţ lui i situa ieiş ţ reale ale persecutatei locatare de la Wildfell Hall. La început am iş regretat în mare m sur c am omis s cer, acestei doamne, permisiuneaă ă ă ă de a o face. Dar chibzuind mai bine, am socotit c dac mama i soraă ă ş mea ar ti cum stau lucrurile, ele n-ar mai r mîne mult vreme o tainş ă ă ă pentru familiile Millward i Wilson i cum p rerea mea despre caracterulş ş ă Elizei Millward era de acum format , tiam c dac prinde cît de cît firulă ş ă ă afacerii va g si mijloacele s -l informeze pe domnul Huntingdon despreă ă locul unde se afla so ia sa. A adar, aveam s a tept cu r bdare pîn cîndţ ş ă ş ă ă vor fi trecut cele ase luni, apoi, dup ce fugara î i va fi g sit un altş ă ş ă c min, iar eu voi avea înă g duin a de a-i scrie, o voi reabilita de toateă ţ aceste def iăm ri josnice. Între timp, devenisem insuportabil de posac iă ş de mizantrop la gîndul c toat lumea nutre te gîndurl nedemne despreă ă ş presupusa doamn Graham i ar fi gata s le dea glas dac ar îndr zni.ă ş ă ă ă Biata maic -mea era pur i simplu speriat . Rose i Fergus m evitau. iă ş ă ş ă Ş bine făceau, c ci în împrejur rile date nu eram o companie poă ă trivită pentru ei.

Doamna Huntingdon n-a plecat de la Wildfell Hall decît dup vreoă dou luni de la întrevederea noastr . În tot acest timp nu i-a f cută ă ş ă niciodat apari ia la biseric i nici eu nu m-am apropiat de casa ei.ă ţ ă ş

tiam doar c se mai afl acolo din r spunsurile laconice ale fratelui ei laŞ ă ă ă numeroasele i feluritele întreb ri pe care i le puneam. Am fostş ă vizitatorul lui statornic i atent în tot cursul bolii i convalescen ei sale.ş ş ţ Asta nu numai datorit interesului le care i-l purtam sau dorin ei de a-lă ţ înveseli i de a-l compensa într-un fel pentru „brutalitatea” mea deş

152152


alt dat , ci i din pricina ata amentului meu crescînd fa de el i aă ă ş ş ţă ş faptului c -mi pl cea din ce în ce mai mult socieă ă tatea lui. Asta se datora, în parte, cordialit ii lui fa de mine, dar mai ales leg turii lui de rudenieăţ ţă ă cu adorata mea Helen. ineam la el din aceast pricin mai mult decît aŢ ă ă ş fi vrut s ar t. Sim eam o pl cere tainic s strîng degetele acelea sub iriă ă ţ ă ă ă ţ i albe, atît de uluitor de asem n toare cu ale ei, s urm resc schimb rileş ă ă ă ă ă

de pe fa a lui palid i frumoas , s -i observ ml dierile glaţ ă ş ă ă ă sului, descoperind asem n ri de care m miram c nu m izbiser pîn atunci.ă ă ă ă ă ă ă De fapt, uneori, m irita pentru c se ferea s -mi vorbeasc despre soraă ă ă ă lui.

Nu s-a îns n to it chiar atît de repede cum se a tepă ă ş ş tase. Abia la vreo dou s pt mîni dup împ carea noastr a putut s încalece din nou. iă ă ă ă ă ă ă Ş primul drum pe care l-a f cut a fost Wildfell Hall ca s - i vad sora. Ceaă ă ş ă mai grav consecin a fost o revenire a bolii fiindc de fapt în afar deă ţă ă ă locatarii de la conac i de mine n-a mai tiut nimeni altcineva de aceastş ş ă vizit . Sînt convins c nu fuă ă sese în inten ia lui s -mi pomeneasc niciţ ă ă mie de ea, deoarece cînd m-am dus a doua zi s -l v d i am remarcat că ă ş ă nu arat atît de bine cît ar fi trebuit, mi-a r spuns c a r cit umblînd preaă ă ă ă tîrziu pe afar în seara anterioar .ă ă

— N-ai s po i s - i mai vezi sora dac nu te îngriă ţ ă ţ ă je ti i nu te p ze ti,ş ş ă ş i-am zis eu pu in sup rat de aceast împrejurare — mai mult de dragulţ ă ă ei, decît din comp tiă mire fa de el.ţă

— Am i v zut-o, mi-a spus el calm.ş ă— Ai v zut-o? am strigat eu uimit.ă— Da.Apoi mi-a spus ce considerente îl îndemnaser s înă ă treprind această ă

ac iune primejdioas i ce prevederi luase în vederea ei.ţ ăş— i ce f cea? l-am întrebat cu sufletul la gur .Ş ă ă— Ca de obicei, a sunat r spunsul lui laconic, de i trist.ă ş— Ca de obicei — adic nu prea fericit i cam firav .ă ăş ă— Nu e chiar bolnav , mi-a r spuns el, i nu m îndoiesc c în scurtă ă ş ă ă ă

vreme î i va rec p ta i curajul. Dar au cople it-o aceste grele încerc riş ă ă ş ş ă neîncetate. Vai, ce amenin tor arat norii aceia, a schimbat el vorbaţă ă întorcîndu-se spre fereastr . M tem c înainte de l sarea întuneă ă ă ă ricului o s avem o ploaie cu tr snete — i tocmai acum cînd sînt în toi cu strînsulă ă ş recoltei. Tu ai terminat?

— Nu. Dar, spune, Lawrence, a pomenit... sora ta a pomenit de mine?

153153


— M-a întrebat dac te-am v zut în ultima vreme.ă ă— i ce altceva a mai spus?Ş— Nu- i pot reproduce tot ce-a spus, mi-a r spuns el cu un u orţ ă ş

zîmbet, pentru c am vorbit o mul ime, de i am stat destul de pu ină ţ ş ţ ă vreme acolo. Dar conversa ia noastr s-a învîrtit în special în jurulţ ă proiectului ei de plecare pe care am rugat-o s -l amîne pîn cînd voi aveaă ă mai mult putere s-o ajut s - i caute un alt c min.ă ă ş ă

— Dar n-a mai zis nimic despre mine?— N-a zis prea mult desppre tine, Markham. Chiar dac ar fi fostă

dispus s-o fac , eu n-a fi încurajat-o. Îns , din fericire, lucrurile n-auă ă ş ă stat a a. Mi-a pus doar cîteva întreb ri în privin a ta i a p rut mul umitş ă ţ ş ă ţ ă de r spunsurile mele scurte, ar tîndu-se astfel mai în eleapt decîtă ă ţ ă prietenul ei. i pot s - i mai spun c p rea mult mai îngrijorat ca nuŞ ă ţ ă ă ă cumva s te gînde ti prea des la ea decît c ai putea s-o ui i.ă ş ă ţ

— Avea dreptate.— Dar m tem c îngrijorarea ta în privin a ei se prezint exactă ă ţ ă

invers.— Nu, nu-i a a. Vreau s fie fericit . Dar nu vreau s m uite cu totul.ş ă ă ă ă

tie c e imposibil s-o uit. i are dreptate s doreasc s nu p strez preaŞ ă Ş ă ă ă ă multe amintiri în privin a ei. N-a vrea s m regrete prea mult. Dar nuţ ş ă ă prea îmi închipui c o s fie foarte nefericit din pricina mea, pentru că ă ă ă tiu c nu sînt demn de asta, decît prin faptul c o apreciez atît de mult.ş ă ă

— i nici unul din voi nu e demn de o inim frînt — i nici de toateŞ ă ă ş suspinele i lacrimile i gîndurile triste care au fost irosite de voiş ş amîndoi i m tem c vor mai fi i în viitor. M tem c în momentul deş ă ă ş ă ă fa , fiecare din voi are despre cel lalt o p rere mai frumoas , decît meţă ă ă ă -rit . Sentimentele surorii mele sînt, fire te, la fel de puternice ca i aleă ş ş tale. Îns ea are în elepciunea i t ria sufleteasc s lupte împotriva lor.ă ţ ş ă ă ă

i sînt convins c nu- i va g si odihn pîn cînd nu- i va fi scos completŞ ă ş ă ă ă ş din minte.

i aici a ov it.Ş ş ă— Persoana mea, am zis eu.— A dori ca i tu s te str dui în acela i sens, a continuat el.ş ş ă ă ş— i-a spus c asta e inten ia ei?Ţ ă ţ— Nu, n-am abordat aceast chestiune. Nu era neă voie deoarece n-

aveam nici o îndoial c asta e hot rîrea ei.ă ă ă— S m uite?ă ă

154154


— Da, Markham! De ce nu?— Mde, m rog — atîta i-am zis cu glas tare.ăÎns în sinea mea i-am r spuns: „Nu, Lawrence, în privin a asta teă ă ţ

în eli, ea nu e hot rît s m uite. Ar fi nedrept s dea uit rii, o persoanş ă ă ă ă ă ă ă atît de profund i de afectuos devotat ei, o persoan care-i poate apreciaş ă ă în atît de mare m sur meritele i care-i poate în elege toate gîndurile,ă ă ş ţ a a cum sînt eu. Ar fi o gre eal din parş ş ă tea mea s dau uit rii o femeie caă ă ea, de vreme ce-am iubit-o sincer i-am cunoscut-o atît de bine”.ş

Dar n-am mai, spus nimic în aceast privin . Am abordat imediat ună ţă nou subiect de conversa ie i curînd mi-am luat r mas bun de la prietenulţ ş ă meu, sim ind penţ tru el mai pu in cordalitate decît de obicei. Poate c n-ţ ă ăaveam dreptul s fiu sup rat pe el, i totu i eram.ă ă ş ş

La mai pu in de o s pt mîn l-am întîlnit întorcîndu-se dintr-o vizitţ ă ă ă ă la familia Wilson. Mi-am luat inima în din i s -i fac un serviciu, chiarţ ă dac era împotriva sentimentelor lui. F ceam asta pentru c nu puteamă ă ă îng dui ca o asemenea femeie s devin cumnata doamnei Huntingdon.ă ă ă Nu puteam suporta gîndul ca el s fie atras, prin în el torie, într-oă ş ă c snicie cu o femeie atît de nepoă trivit pentru un c min tihnit. M tem că ă ă ă i el avea unele b nuieli în privin a aceasta. Dar era atît de lipsit deş ă ţ

experien i atît de mare era puterea de atrac ie a respectiveiţă ş ţ domni oare, încît suspiciunile nu-l tulburaş ser prea mult vreme. Sîntă ă convins c singurele motive serioase ale ov ielilor lui, care-lă ş ă împiedicaser deocamă dat s o cear de nevast , fuseser rudele i înă ă ă ă ă ş special mama ei, pe care el n-o putea suferi. Dac ar fi locuit la oă oarecare dep rtare ar fi putut, eventual, s treac peste aceast obiec ie,ă ă ă ă ţ dar treaba nu era deloc u oar cînd se aflau doar la cîteva mile deş ă Woodford.

— Lawrence, v d c ai fost în vizit la familia Wilă ă ă son, i-am zis eu mergînd pe lîng poneiul lui.ă

— Da, mi-a r spuns el, evitîndu-mi privirea. Mi s-a p rut c e oă ă ă datorie de polite e s profit de primul priţ ă lej ca s le mul umesc pentruă ţ amabilele lor aten ii, fiţ indc în tot cursul bolii mele s-au interesat mereuă i cu mult insisten de mine.ş ă ţă

— Toate astea sînt opera domni oarei Wilson.ş— i chiar de-ar fi a a — mi-a r spuns el ro ind destul de vizibil —Ş ş ă ş

s fie oare sta un motiv ca s nu le mul umesc cum se cuvine?ă ă ă ţ— E un motiv ca s n-o ceri de nevast !ă ă

155155


— Dac nu te superi, vrei s l s m balt subiectul sta? mi-a zis el cuă ă ă ă ă ă o nepl cere f i .ă ăţşă

— Nu, Lawrence, cu îng duin a ta o s -l continui. i pentru c totă ţ ă Ş ă vorbim despre asta, am s - i spun un lucru pe care n-ai decît s -l creziă ţ ă sau nu, dup cum î i va fi voia. Dar te rog s nu ui i c nu-mi st înă ţ ă ţ ă ă obicei s rosă tesc neadev ruri i c în cazul de fa n-a avea nici ună ş ă ţă ş motiv ca s deformez adev rul...ă ă

— Ei, Markham, despre ce-i vorba?— Domni oara Wilson o ur te pe sora ta. Ar fi oaş ăş recum firesc ca,

ne tiind de înrudirea dintre voi, s -i poarte o oarecare du m nie, dar niciş ă ş ă o femeie de treab sau binevoitoare n-ar fi capabil s manifeste r utateaă ă ă ă aceea aspr , împietrit i r u inten ionat fa de o rival închipuit , peă ă ş ă ţ ă ţă ă ă care am observat-o la ea.

— Vai, Markham!— Da, i credin a mea este c Eliza Millward i cu ea, chiar dac n-auş ţ ă ş ă

fost ele sursa zvonurilor care au circulat, în orice caz le-au încurajat iş sînt principalele vinovate de r spîndirea lor. Bineîn eles, ea n-a dorit s -ă ţ ăi amestece numele în aceast treab , dar cea mai mare pl cere a ei fost,ţ ă ă ă i mai este înc , s-o ponegreasc , atît cît poate, pe sora ta, f r s ri teş ă ă ă ă ă ş

prea mult s - i dea în vileag propria r utate!ă ş ă— Nu pot crede una ca asta, m-a întrerupt înso itorul meu, cu obrajiiţ

arzînd de indignare.— M rog, întrucît n-o pot dovedi, trebuie s m mul umesc s - iă ă ă ţ ă ţ

spun c a a stau lucrurile. Dar cum dac ar fi adev rat, nu te-ai însura cuă ş ă ă domni oara Wilson, f bine s fii prudent pîn cînd te vei încredin a cş ă ă ă ţ ă lucrurile stau altfel.

— Markham, dar eu nu i-am spus niciodat c am inten ia s-o iau deţ ă ă ţ nevast pe domni oara Wilson, mi-a r spuns el trufa .ă ş ă ş

— Nu, dar indiferent dac vrei sau nu, ea are inten ia s te ia deă ţ ă b rbat.ă

— i-a spus ea?Ţ— Nu, dar...— Atunci n-ai nici un drept s faci o asemenea afiră ma ie în privin aţ ţ

ei.i-a îmboldit c lu ul, dar eu am pus mîna pe coama lui hot rît s -l inŞ ă ţ ă ă ţ

în loc.

156156


— Stai o clip , Lawrence, i d -mi voie s - i explic. i te rog s nu fiiă ş ă ă ţ Ş ă atît de — nu tiu cum sa spun — inaccesibil, cum e ti. tiu ce gînde tiş ş Ş ş despre Jane Wilson. i sînt convins c tiu cît de gre ite sînt opiniileŞ ă ş ş tale. i i se pare c e deosebit de încînt toare, elegant , în eleapt iŞ ţ ă ă ă ţ ă ş rafinat . Nu- i dai seama c e egoist , împieă ţ ă ă trit la inim , ambi ioas ,ă ă ţ ă ipocrit , cochet i superficial .ă ăş ă

— Destul, Markham, destul!— Nu. D -mi voie s termin. Tu nu tii c dac te-ai însura cu eaă ă ş ă ă

c minul t u ar fi lipsit de orice raz de soare, de orice bucurie iă ă ă ş mîngîiere. i în cele din urm i s-ar frînge inima cînd ai constata c e tiŞ ă ţ ă ş legat de o persoan atît de incapabil s - i împ rt easc gusturile,ă ă ă ţ ă ăş ă sentimentele, ideile, atît de lipsit de sensibilitate, de sim minte bune iă ţă ş de adev rat noble e sufleteasc .ă ă ţ ă

— Ai terminat? m-a întrebat calm prietenul meu.— Da. tiu c m ur ti pentru impertinen a mea dar nu-mi pas ,Ş ă ă ăş ţ ă

dac ea va izbuti totu i s te fereasc de aceast gre eal fatal .ă ş ă ă ă ş ă ă— Bravo! mi-a r spuns el cu un zîmbet cam glacial îmi pare bine că ă

ai sc pat de propriile tale necazuri sau c ai uitat de ele în atare m sură ă ă ă încît s te po i ocupa atît de intens de treburile altora i s - i ba i capul înă ţ ş ă ţ ţ mod, atît de inutil, cu calamit ile închipuite sau posibile ale vie ii lorăţ ţ viitoare.

Ne-am desp r it — din nou cu oarecare r ceal . i totu i n-am încetată ţ ă ă Ş ş s r mînem prieteni. Avertismentul meu bine inten ionat, de i ar fi putută ă ţ ş s fie rostit cu mai mult chibzuial i, pe de alt parte, primit cu maiă ă ă ş ă mult recuno tin , i-a produs totu i, în oarecare mă ş ţă ş ş ăsur , efectul dorit.ă Lawrence nu i-a mai repetat vizitele la familia Wilson i, cu toate c înş ş ă discu iile noastre ulteţ rioare, nici el nici eu n-am mai pomenit numele lui Jane — am motive s cred c el mi-a rumegat bine vorbele i s-aă ă ş interesat în alte p r i, cu destul curiozitate, de i în mod discret înă ţ ă ş privin a frumoasei domni oare, a comparat în sinea lui modul în care i-oţ ş descrisesem eu cu propriile lui observa ii despre ea i cu ceea ce a auzitţ ş de la al ii. În cele din urm a ajuns la concluzia c inînd seama de toateţ ă ă ţ considerentele, ar fi fost mult mai bine ca ea s r mîn domni oaraă ă ă ş Wilson de la Ryecote Farm decît s se transforme în doamna Lawrenceă de la Woodford Hall. De asemenea, sînt convins c în scurt vreme aă ă înv at destule pentru a- i privi cu o tainic uimire afec iunea anterioarăţ ş ă ţ ă i pentru a se felicita c a avut norocul s scape. Dar acest lucru nu mi l-ş ă ă

157157


a m rtuă risit niciodat nici pe fa , nici prin aluzii; nu mi-a mul umită ţă ţ niciodat pentru rolul pe care-l jucasem în izb virea lui — ceea ce nu eraă ă deloc surprinz tor pentru cineva care-l cuno tea atît de bine ca mine.ă ş

Cît despre Jane Wilson, bineîn eles c ea a fost dezaţ ă m git i am rîtă ăş ă ă cînd s-a trezit deodat neglijat i în cele din urm p r sit de fostul eiă ă ş ă ă ă ă admirator. Oare am gre it n ruindu-i astfel speran ele pe care le nutrea?ş ă ţ Cred c nu.ă

158158


CAPITOLUL XLVII

ÎNTR-O DIMINEA DE PE LAŢĂ începutul lui noiembrie, curînd dup micul dejun, pe cînd redactam ni teă ş scrisori de afaceri, Eliza Millward a venit în vizit la sora mea. Rose nuă avea nici discern mîntul i nici mali ia necesare pentru a o privi pe micaă ş ţ diavoli în aceea i lumin în care o vedeam eu, a a c prietenia lorţă ş ă ş ă dinainte d inuia înc . În momentul sosirii ei nu era altcineva în odaieă ă decît Fergus i cu mine. Maic -mea i cu sor -mea lipseau amîndou „înş ă ş ă ă scopuri domestice”. Dar eu nu aveam de gînd s m dau peste cap pentruă ă a o distra pe Eliza, chiar dac altcineva ar fi fost înclinat s-o fac . Amă ă onorat-o doar cu un salut nep s tor i bineă ă ş în eles cu cîteva cuvinte, apoiţ mi-am v zut de scris, l sîndu-l pe fratele meu s fie mai politicos dacă ă ă ă are chef. Numai c Eliza voia s m tachineze.ă ă ă

— Vai, ce pl cere s te g sesc acas , domnule Markham! mi-a zis eaă ă ă ă cu un zîmbet mali ios i ipocrit. În ulţ ş tima vreme te v d atît de rar... Nuă mai treci deloc pe la casa parohial . Pot s - i spun c tata e profundă ă ţ ă jignit, a ad ugat ea pe un ton juc u privindu-m drept în fa cu un rîsă ă ş ă ţă impertinent, i a ezîndu-se cam în coasta seş ş creterului meu, dincolo de col ul mesei.ţ

— În ultima vreme am avut o mul ime de treburi, i-am spus eu f rţ ă ă s -mi ridic ochii de pe scrisoareă

— Serios? Cineva spunea c în ultimele luni i-ai neglijat în modă ţ ciudat treburile.

— Atunci cineva a gre it, pentru c în special în ulş ă timele dou luniă am trudit cu deosebit sîrguin .ă ţă

— A! M rog, b nuiesc c nimic nu e mai bun deă ă ă cît activitatea intens pentru a consola inimile r nite. Te rog s m ier i, domnuleă ă ă ă ţ

159159


Markham, dar nu ar i , deăţ loc bine i toat lumea spune c de-o bucatş ă ă ă de vreme e ti atît de melancolic i posac încît aproape am impreş ş sia c teă roade cine tie ce grij tainic . Înainte — zise ea cu timiditate — a fiş ă ă ş putut îndr zni s te întreb desă ă pre ce e vorba i cum a putea s teş ş ă consolez. Dar acum nu mai am curajul s fac un asemenea lucru.ă

— E ti foarte amabil , domni oar Eliza. Cînd voi socoti c po i faceş ă ş ă ă ţ ceva pentru a m consola, am s -mi iau inima în din i i am s io spun.ă ă ţ ş ăţ

— Vai, te rog! B nuiesc c n-am voie nici m car s încerc s ghicescă ă ă ă ă ce te nec je te?ă ş

— Nu e nevoie, pentru c i-o voi spune eu. Ceea ce m nec je te celă ţ ă ă ş mai tare în momentul de fa este o anumit domni oar ; st în coastaţă ă ş ă ă mea i m împieş ă dic s -mi termin scrisoarea i s m apuc, dup aceeaă ă ş ă ă ă de treburile zilnice.

Înainte ca ea s poat r spunde acestor vorbe nepoliă ă ă ticoase, a intrat în odaie Rose. Domni oara Eliza s-a riş dicat s-o salute i s-au a ezatş ş amîndou lîng foc unde st tea în picioare fl c ul acela tîn r, Fergus,ă ă ă ă ă ă sprijinit cu un um r de col ul c minului, cu picioarele încruci ate i cuă ţ ă ş ş mîinile în buzunarele pantalonilor.

— Ei, Rose, am s - i împ rt esc o veste — sper c n-ai auzit-o pînă ţ ă ăş ă ă acum fiindc indiferent dac e bun , rea sau a a i a a, întotdeaunaă ă ă ş ş ş omului îi face pl cere s-o aud . E vorba de biata doamn Graham...ă ă ă

— Sst, sst! a optit Fergus pe un ton grav i solemn. Nu pomenimş ş niciodat de ea. Numele ei nu se roste te niciodat .ă ş ă

i, ridicînd ochii, l-am prins uitîndu-se pe furi la mine i ducînd unŞ ş ş deget la frunte. Apoi, clipind iret c tre domni oara Millward, cl tinîndş ă ş ă trist din cap, ia optit:ş

— O idee fix — dar nu pomeni de asta — vorbe te de orice altcevaă ş numai de asta nu.

— Mi-ar p rea r u s jignesc sentimentele cuiva, a r spuns eaă ă ă ă aproape în oapt . Atunci, poate alt dat .ş ă ă ă

— Vorbe te pe leau, domni oar Eliza! i-am zis eu necatadicsind sş ş ş ă ă bag în seam bufoneriile lui frate-meu. În prezen a mea po i s spui, f ră ţ ţ ă ă ă fric , orice.ă

— Ei bine, mi-a r spuns ea, poate a i aflat c so ul doamnei Grahamă ţ ă ţ nu e de fapt mort i c ea fugise de la el?ş ă

Am tres rit i am sim it c -mi ard obrajii, îns m-am aplecat asupraă ş ţ ă ă scrisorii i am continuat s-o împ turesc în timp ce ea vorbi mai departe:ş ă

160160


— Dar poate n-ai tiut c acum s-a întors la el i c , în sfîr it, s-auş ă ş ă ş împ cat. Gînde te-te numai — a reluat ea întorcîndu-se spre Rose careă ş era uluit — ce zevzec trebuie s fie b rbatul la!ă ă ă ă

— De unde de ii aceast informa ie, domni oar Eliza? am întrebat-oţ ă ţ ş ă eu întrerupînd exclama iile surorii mele.ţ

— Dintr-o surs demn de încredere, domnule.ă ă— De la cine, dac -mi îng dui s te întreb?ă ă ă— De la unul din servitorii conacului Woodford.— O! Nu tiam c e ti în termeni atît de intimi cu personalul deş ă ş

serviciu al domnului Lawrence.— N-am auzit-o direct de la servitor. Dar el i-a spus-o în taină

servitoarei noastre, Sarah, i Sarah mi-a spus-o mie.ş— În mare tain , b nuiesc. i dumneata ne-o comuă ă Ş nici, tot în mare

tain , nou . Dar eu î i pot spune c povestea nu prea st în picioare i că ă ţ ă ă ş ă nu e adev rat deă cît cel mult pe jum tate.ă

În timp ce vorbeam am terminat de pecetluit scrisorile, le-am pus iş adresele, cu mîna cam nesigur , în ciuda tuturor sfor rilor de a-miă ţă p stra calmul i în ciuda convingerii mele ferme c doamna Graham nuă ş ă se întorsese de bun voie la so ul ei i nici nu se împ case cu el. Poate că ţ ş ă ă servitorul acela cu gur mare, ne tiind ce s-a întîmplat cu ea, i-aă ş ş închipuit c s-a împ cat cu b rbatu-s u, iar frumoasa noastr vizitatoareă ă ă ă ă luase totul drept certitudine, ad ugîndu-i am nunte, încîntat s aibă ă ă ă ă prilejul de a m chinui. Dar exista o ans — o ans slab , ca cineva s-oă ş ă ş ă ă fi tr dat i ea s fi fost r pit cu for a. Hot rît s aflu adev rul, oricît deă ş ă ă ă ţ ă ă ă grav va fi fost, am pus repede scrisorile în buzunar i morm ind ceva înş ă leg tur cu po ta, am p r sit înc perea, m-am repezit în curte i amă ă ş ă ă ă ş început s strig s mi se aduc repede calul. Nefiind nimeni pe acolo, l-ă ă ăam tras chiar eu afar din grajd, i-am pus în grab aua i frîul, am înă ă ş ş -c lecat i am pornit-o în galop c tre Woodford. L-am g sit pe st pînulă ş ă ă ă conacului plimbîndu-se gînditor prin parc.

— Sora ta a plecat? au fost primele cuvinte pe care le-am rostit, strîngîndu-i mîna, în loc s -l întreb ca de obicei de s n tate.ă ă ă

— Da, a plecat, mi-a r spuns el atît de calm încît mi-a înl turat peă ă dat temerile.ă

— B nuiesc c n-am voie s aflu unde e? l-am înă ă ă trebat eu desc lecîndă i l sîndu-mi calul pe mîna gr diş ă ă narului care, fiind singurul servitor din

apropiere, fusese chemat de st pînul lui s -mi duc bidiviul în grajd.ă ă ă

161161


Prietenul meu m-a luat cu un gest grav de bra i conducîndu-m prinţ ş ă gr din mi-a r spuns la întrebare:ă ă ă

— E la conacul Grassdale din comitatul X.— Unde?! am strigat eu tres rind.ă— La conacul Grassdale.— Dar cum de s-a întîmplat una ca asta? am întrebat i mi s-a t iatş ă

respira ia. Cine a tr dat-o?ţ ă— S-a dus de bun voie.ă— Imposibil, Lawrence! Nu se poate s fi fost atît de nebun ! amă ă

exclamat eu apucîndu-l cu vehemen de bra de parc as fi vrut s -lţă ţ ă ă silesc s - i retrag cuă ş ă vintele.

— Ba da, a a a f cut — a confirmat el cu acela i aer calm dinainte. iş ă ş Ş nu f r motiv — a ad ugat, retr gîndu- i cu un gest blînd bra ul dină ă ă ă ş ţ strînsoarea mea. Domnul Huntingdon e bolnav.

— i va s zic ea s-a dus s -l îngrijeasc ?Ş ă ă ă ă— Da.— N-are pic de minte! am exclamat eu f r voia mea i Lawrence aă ă ş

ridicat ochii spre mine cu un aer de repro . E pe moarte, nu?ş— Nu cred, Markham.— i cîte alte infirmiere mai are? Cîte alte doamne îl mai îngrijesc?Ş— Nici una. Era singur, pentru c altfel nu s-ar fi dus ea acolo.ă— Ah, fir-ar s fie! E de necrezut!ă— Ce anume? C l-au p r sit to i i toate?ă ă ă ţ şN-am încercat s -i r spund pentru c nu eram sigur dac nu cumvaă ă ă ă

tocmai acest lucru m scotea din min i. A adar, am continuat s mergă ţ ş ă mai departe, pe alee, într-o t cere chinuit i strîngîndu-mi fruntea înă ă ş mîini. Apoi deodat oprindu-m i întorcîndu-m spre înso iă ă ş ă ţ tul meu am exclamat enervat:

— Dar de ce a f cut ea pasul sta nechibzuit? Ce diavol a îndemnat-ă ăo?

— Nimic altceva decît sim ul datoriei.ţ— Prostii!— tii, Markham, la început cam a a îmi venea i mie s spun. TeŞ ş ş ă

asigur c nu datorit sfatului meu s-a dus, întrucît îl detest pe individulă ă acela cu tot atîta aprindere ca i tine — afar doar de faptul c îndrepş ă ă -tarea lui mi-ar aduce mult mai mult bucurie decît moartea lui. Dar eu n-ăam f cut altceva decît s-o inforă mez de boala lui (datorat c derii de peă ă

162162


cal în timpul unei vîn tori) i s -i spun c nefericita aceea de domniă ş ă ă oarş ă Myres l-a p r sit cu cît va vreme în urm .ă ă ă ă

— Mare gre eal ! Acum, cînd o va avea pe ea acolo, o s -i in totş ă ă ţ ă felul de discursuri mincinoase, o s -i fac promisiuni f arnice, ea o s -lă ă ăţ ă cread , i atunci siă ş tua ia ei o s fie de zece ori mai rea decît înainte.ţ ă

— S-ar p rea c în momentul de fa nu exist un temei prea seriosă ă ţă ă pentru asemenea temeri — mi-a zis el sco înd din buzunar o scrisoare.ţ Din relatarea pe care am primit-o azi diminea a zice c ...ţă ş ă

Era scrisul ei! Dintr-un îndemn irezistibil am întins mîna i cuvintele:ş „D -mi-o s-o citesc”, mi-au sc pat f r voie de pe buze. Era evident că ă ă ă ă el nu prea voia s -mi îndeplineasc rug mintea, dar în timp ce ov ia i-ă ă ă ş ăam smuls-o din mîn . Revenindu-mi îns în fire, dup o clip , m-amă ă ă ă gr bit s i-o înapoiez.ă ă

— Poftim, ia-o, — i-am zis — dac nu vrei s-o ciă tesc.— Ba nu, mi-a r spuns, po i s-o cite ti dac î i face pl cere.ă ţ ş ă ţ ăAm citit-o i ai i tu Halford posibilitatea s afli ce scria în ea:ş ş ă

Grassdale, 4 noiembrie

Drag Frederick,ă

tiu c trebuie s fii ner bd tor s afli ve ti de la mine, Ş ă ă ă ă ă ş a aş c - i voiă ţ spune tot ce am de spus. Domnul Huntingdon e foarte bolnav, dar nu e pe moarte i nici amenin at de o primejdie imediat . În momentul deş ţ ă fa e ceva mai bine decît atunci cînd am venit eu. Am g sit ţă ă casa într-o stare jalnic : doamna Greaves, Benson i toate celelalte slugiă ş cumsecade plecaser i cele care veniser s le ia locul erau oă ş ă ă adun tur de oameni nep s tori i dezordona i, ca s nu zic mai r u.ă ă ă ă ş ţ ă ă Dac mai r mîn aici va trebui neap rat s -i schimb. O infirmier deă ă ă ă ă profesie — o b trîn aspr i posac — fusese angajat s -l îngriă ă ă ş ă ă ă jească pe bietul bolnav. Sufer cumplit i nu are curajul necesar pentru aă ş suporta totul cu demnitate. R nile propriu-zise pricinuite de accidentulă lui nu sînt grave i dup cum zice doctorul, ar fi un fleac pentru un ornş ă cump tat. Dar fiind vorba de el, lucrurile stau cu totul altfel. În searaă sosirii mele, cînd am intrat în odaia lui, z cea într-un fel de delir. Nu m-ăa b gat în seam pîn cînd nu i-am vorbit, i atunci m-a confundat cuă ă ă ş altcineva.

163163


— Tu e ti Alice, te-ai întors? a murmurat el. De ce m-ai p r sit?ş ă ă— Eu sînt, Arthur, eu, Helen, so ia ta.ţ— So ia mea! a zis el tres rind. Pentru numele lui Dumnezeu, nu maiţ ă

pomeni de ea! N-am nici o so ie.ţ S-o ia dracu! a strigat el dup o clip .ă ă i pe tine la fel! De ce-ai f cut asta?Ş ă

N-am mai rostit nici o vorb . Dar observînd c el st cu privirileă ă ă a intite c tre picioarele patului, m-am dus i m-am a ezat acolo punîndţ ă ş ş lumina în a a fel încît s -mi cad pe fa pentru c voiam totu i s mş ă ă ţă ă ş ă ă recunoasc . Mult vreme m-a privit în t cere, la început cu ni te ochiă ă ă ş f r expresie, apoi cu o intensitate crescînd , ciudat , pîn la fixitate. Înă ă ă ă ă cele din urm m-a speriat ridicîndu-se brusc în cot i întrebînd într-oă ş oapt îngrozit , cu priş ă ă virile înc a intite asupra mea:ă ţ

— Cine-i acolo ?.— Helen Huntingdon, i-am zis eu ridicîndu-m înceă ti or i a ezîndu-ş ş ş

m într-un loc unde s fiu mai pu in vizbil .ă ă ţ ă— Probabil c înnebunesc, a strigat el. Sau, tiu eu? Poate delirez.ă ş

Dar oricine-ai fi, p r se te-m ... Nu pot suporta fa a aceea alb i ochiiă ă ş ă ţ ă ş aceia! Pentru numele lui Dumnezeu, trimite-mi pe altcineva care nu arat astfel!ă

Am ie it imediat i am trimis-o pe infirmier . Dar a doua ziş ş ă diminea am intrat din nou în camera lui. Luînd locul infirmierei, laţă c p tîiul lui, l-am p zit i l-am servit timp de cîteva ceasuri, stînd cîtă ă ă ş mai pu in dinaintea, ţ ochilor lui. I-am vorbit numai cînd era absolută nevoie i înc i atunci în oapt . La început mi s-a adresat ca i cum aş ă ş ş ă ş ş fi fost infirmiera, dar cînd am str b tut înă ă c perea pentru a ridicaă jaluzelele, a a cum m rugase, a zis:ş ă

— Nu, nu e infirmiera. E Alice. R mîi cu mine, te rog! Hîrca aiaă b trîn o s m bage în mormînt.ă ă ă ă

— Sigur c o s stau cu tine, i-am spus.ă ăi dup aceea m striga mereu Alice sau altfel, tot nume necunoscuteŞ ă ă

mie. M-am str duit din r sputeri s nu zic nimic temîndu-m c oă ă ă ă ă contrazicere ar putea s -l tulbure prea r u. Dar cînd mi-a cerut ună ă pahar cu ap i-a murmurat: «Mul umesc, scumpo!», nu m-am maiă ş ţ putut st pîni i i-am zis r spicat: ă ş ă

— Nu mi-ai spune astfel dac m-ai recunoa te.ă ş— O! strig el tres rind de parc l-ar fi în epat o viespe. Nu cumvaă ă ă ţ

vrei s spui c e ti cu adev rat ea!ă ă ş ă

164164


— Ba da! Dar nu e nevoie s te fere ti astfel de mine ca i cum i-aă ş ş ţ ş fi cel mai mare du man. Am venit s - i port de grij i s fac ceea ce n-aş ă ţ ă ş ă vrut s fac nici una dintre iubitele tale!ă ă

— Pentru numele lui Dumnezeu, nu m mai tortura! Nu în eleg nimică ţ din toat povestea asta! A fost un vis...!ă

— Nu, Arthur, n-a fost un vis: te-ai purtat în a a hal încît m-ai silitş s te p r sesc. Dar am aflat c e ti bolnav i singur i m-am întors s teă ă ă ă ş ş ş ă îngrijesc. Nu trebuie s - i fie team ci, dimpotriv , s ai încredere înă ţ ă ă ă mine. C ci nim nui nu-i mai pas de tine. Dar acum n-are rost s - i facă ă ă ă ţ repro uri.ş

— Ce-ai f cut cu b iatul meu?ă ă— E bine s n tos i-l vei putea vedea cînd te vei lini ti, nu acum.ă ă ş ş— Unde e? — E bine.— E aici?— Oriunde ar fi, nu-l vei vedea pîn ce nu-mi vei fi promis s -l la iă ă ş

în grija i sub protec ia mea i s -mi dai voie s -l iau de aici cînd voiş ţ ş ă ă vrea i s -l duc unde voi dori dac mai tîrziu voi socoti necesar s -l ducş ă ă ă din nou de aici. Dar despre astea vom vorbi mîine. Acum trebuie s staiă lini tit.ş

— Nu, d -mi voie s -l v d acum. Dac trebuie neapă ă ă ă ărat s - i promită ţ toate astea, o s - i promit...ă ţ

— Nu...— Jur pe Dumnezeu! Haide acuma, d -mi voie s -l v d.ă ă ă— Dar nu pot avea încredere în jur mintele i proă ş misiunile tale.

Vreau o în elegere scris i semnat în prezen a unui martor. Dar nuţ ă ş ă ţ ast zi, ci mîine.ă

— Ba nu! Ast zi, acum! a insistat el.ăEra într-un asemenea hal de agita ie, inea atît de mult s i seţ ţ ă

îndeplineasc imediat dorin a, încît m-am gîndit c poate e mai bine să ţ ă ă i-o satisfac pe dat deoarece am v zut c altfel n-o s - i poat g siă ă ă ă ş ă ă lini tea. Dar eram hot rît s nu scap din vedere interesele fiului meu.ş ă ă ă

i întrucît redactasem, în termeni limpezi, pe o foaie de hîrtie,Ş promisiunea pe care doream s-o ob in de la domţ nul Huntingdon, i-am citit-o cu glas tare i l-am obligat s-o semneze în prezen a lui Rachel.ş ţ M-a rugat foarte mult s nu dau în vileag, în fa a servitoarei, lipsa meaă ţ de încredtre în cuvîntul lui. I-am spus c -mi pare r u, dar cum de atîteaă ă

165165


ori abuzase de încrederea mea, trebuia s suporte consecin ele. Aă ţ pretextat c nu poate ine pana în mîn .ă ţ ă

— Atunci va trebui s a tept m pîn cînd vei fi în stare s-o faci, i-amă ş ă ă zis.

A zis c totu i va încerca, dar pe urm a protestat c nu vede să ş ă ă ă scrie. I-am ar tat cu degetul unde urma s semneze, dar a zis c n-areă ă ă puterea s alc tuiasc literele.ă ă ă

— În cazul sta înseamn c e ti prea bolnav ca s -l po i vedea peă ă ă ş ă ţ copil, i-am zis eu.

V zîndu-m atît de neînduplecat , într-un tîrziu a semnat. I-amă ă ă poruncit lui Rachel s -l aduc pe b iat.ă ă ă

S-ar putea ca toate astea s i se par a dovad de cruzime dină ţ ă ă partea mea, dar tiam c nu trebuie s raş ă ă tez ocazia i s jertfesc viitorulş ă fiului meu unor presupuse sentimente ale unui astfel de tat . Micu ul Ară ţ -thur nu- i uitase p rintele, dar treisprezece luni de abş ă sen , în cursulţă c rora nu mai auzise de el, îl f cuser cam sfios. Cînd a fost poftit înă ă ă înc perea întunecoas unde z cea bolnavul, atît de schimbat fa deă ă ă ţă cum fusese alt dat — s-a lipit de mine i a r mas intuit loă ă ş ă ţ cului privindu- i tat l cu o expresie mai degrab de spaim decît de bucurie.ş ă ă ă

— Vino încoace, Arthur! îi zise acesta întînzind mîna c tre el.ăCopilul se apropie i atinse cu un gest timid mîna aceea fierbinte, darş

fu gata s se dea înapoi speriat, cînd ă taică-s u îl apuc deodat de braă ă ă ţ i-l trase lîng pat.ş ă

— M mai cuno ti? îl întreb domnul Huntingdon, scrutîndu-i cuă ş ă aten ie chipul.ţ

— Da.— Cine sînt?— Tata.— Te bucuri c m vezi?ă ă— Da.— Nu-i adev rat! r spunse p rintele s u dezamă ă ă ă ăgit, sl bindu- iă ş

strînsoarea i fulgerîndu-m cu o priş ă vire r zbun toare.ă ăArthur, astfel eliberat, se trase înd r t c tre mine i- i puse mînaă ă ă ş ş

într-a mea. Taic -s u spuse c l-am f cut pe copil s îl urasc i mă ă ă ă ă ă ş ă înjur cumplit.ă

În clipa în care a început s vorbeasc astfel, l-am trimis pe copilă ă afar din odaie. Cînd s-a mai oprit s r sufle, l-am asigurat, pe un tonă ă ă

166166


calm, c gre e te: c niciodat nu încercasem s vîr în mintea copiluluiă ş ş ă ă ă vreo prejudecat împotriva lui.ă

— Într-adev r, a fi dorit s te uite — i-am spus-— ă ş ă i înş special să uite lec iile pe care i le-ai dat. Din aceasta pricin , precum i de teamaţ ă ş de a nu mi se afla adresa, recunosc c nu i-am prea vorbit despre tine.ă Dar b nuiesc c nimeni nu m poate ine de r u pentru asta.ă ă ă ţ ă

Bolnavul r spunse doar printr-un geam t puternic, rasucindu- iă ă ş capul pe pern , în culmea nervozit ii.ă ăţ

— Cred c am i ajuns în iad! strig el. Setea asta blestemat îmiă ş ă ă preface pîn i inima în scrum!ăş Oare nimeni nu vrea...

Înainte de a- i fi încheiat propozi ia îi i turnasem un pahar dintr-oş ţ ş b utur r coritoare, ce se afla pe mas . O b u cu l comie, dar în timpă ă ă ă ă ă ce îndep rtam paharul morm i:ă ă

— Aranjeaz -mi perna i a ternutul sta blestemat.ă ş ş ăCeea ce am i f cut.ş ă— Ei, acum, mai d -mi un pahar din l turile alea.ă ăM-am supus.— E încînt tor, nu-i a a? m-a întrebat el cu un rînjet în timp ce-iă ş

ineam paharul la buze — nu sperai într-un asemenea moment fericit?ţ— S mai r mîn cu tine? l-am întrebat eu punînd paharul la loc peă ă

mas , sau s i-o trimit pe infirmier ?ă ă ţ ă— E ti admirabil de dr gu i de îndatoritoare! Dar m-ai înnebunitş ă ţăş

cu felul t u de a fi!ă— Bine, atunci te las, i-am zis i m-am retras. În ziua aceea nu l-amş

mai deranjat cu prezen a mea.ţA doua zi, de diminea , doctorul a prescris s i se ia sînge. Dupţă ă ă

aceea s-a mai potolit i s-a sim it mai lini tit. Am petrecut o jum tateş ţ ş ă din zi în camera lui, f r ca prezen a mea s -l mai tulbure... Acum,ă ă ţ ă Frederick, cred c a putea s -mi închei scrisoarea. Din amă ş ă ănuntele pe care i le-am dat po i s judeci singur în ce stare se afl pacientul meu,ţ ţ ă ă precum i care e situa ia mea i ce perspective am. D -mi de veste cîtş ţ ş ă mai curînd, eu am s - i scriu din nou ca s - i spun cum o mai ducem.ă ţ ă ţ Acum, cînd prezen a mea este tolerat , ba chiar solicitat în cameraţ ă ă bolnavului, o s am cam pu in timp liber, ca s m ocup de b ie el. Nuă ţ ă ă ă ţ merge s -l las meă reu cu Rachel, i nu îndr znesc s -l încredin ez nici oş ă ă ţ clip vreuneia dintre celelalte slugi; pe de alt parte, nici nu-l pot l saă ă ă singur. Dac starea tat lui s u se va înr ut i, am s-o rog pe Estheră ă ă ă ăţ

167167


Hargrave s aib grij de el o vreme, cel pu in pîn voi fi pus din nouă ă ă ţ ă ordine în gospod rie. Dar prefer s -l in sub ochii mei.ă ă ţ

M aflu într-o situa ie destul de ciudat : m stră ţ ă ă ăduiesc din r sputeriă s -l ajut pe b rbatul meu s se vină ă ă dece i s se îndrepte, dar dacş ă ă izbutesc, ce-am s fac? Datoria, bineîn eles — dar cum?...ă ţ

R mîi cu bine, dragul meu Frederick, ăHelen Huntingdon”

— Ei, ce p rere ai de scrisoare? m-a întrebat Lawă rence în timp ce eu o împ tuream în t cere.ă ă

— Mie mi se pare — i-am r spuns — c stric oră ă ă zul pe gî te, dac nuş ă chiar mai r u. Lawrence drag , îmi dai voie s p strez scrisoarea asta?ă ă ă ă Vezi bine c nu mi-a pomenit nici m car o dat numele în tot cuprinsulă ă ă ei — i nici n-a f cut m car vreo aluzie, cît de vag , la mine. A adar, nuş ă ă ă ş v d ce sup rare sau ce r u ar fi dac a p stra-o.ă ă ă ă ş ă

— Dar atunci de ce dore ti s-o ii?ş ţ— P i, n-a fost scris de mîna ei? Cuvintele astea nu au fostă ă

concepute de mintea ei i multe din ele rosş tite de buzele ei?— Bine, m rog, mi-a zis el.ăAm p strat-o. A a se face, Halford, c i-ai cunoscut în mod atît deă ş ă

am nun it cuprinsul.ă ţ— i cînd îi vei scrie — i-am zis eu lui Lawrence — te rog s aiŞ ă

bun tatea s-o întrebi dac îmi îng duie s le spun mamei i surorii meleă ă ă ă ş adev rul cu privire la siă tua ia ei, m car atît cît e necesar pentru a-i faceţ ă pe vecini s în eleag cît de nedrep i au fost cu ea. Nu cer mesaje tandre,ă ţ ă ţ dar întreab-o acest lucru; spune-i c este cea mai mare favoare pe careă mi-ar putea-o face. i mai spune-i... Nu, nu-i mai spune nimic... VeziŞ bine c -i tiu adresa i a putea s -i scriu i eu, dar am suă ş ş ş ă ş ficient bun simţ ca s m ab in.ă ă ţ

— Bine, Markham, am s fac atîta lucru pentru tine.ă— i de îndat ce prime ti un r spuns ai s -mi dai de veste?Ş ă ş ă ă— Dac toate merg bine, am s vin personal i am s - i spun imediată ă ş ă ţ

ce-am aflat.

168168


CAPITOLUL XLVIII

CINCI SAU ASE ZILE MAI Ş TÎR-ziu, domnul Lawrence ne-a f cut onoarea de a ne vizita. i cînd am r masă Ş ă singur cu el — ceea ce am aranjat imediat, a scos din buzunar o altă scrisoare de la sora lui.

Singurul r spuns cu privire la rug mintea mea era urm torul:ă ă ă

„Domnul Markham are libertatea s fac toate desă ă t inuirileă referitoare la mine, pe care le va crede de cuviin . S tie îns cţă ă ş ă ă dorin a mea este s se spun cît mai pu in cu putin în leg tur euţ ă ă ţ ţă ă ă acest subiect. Năd jduiesc c se simte bine; dar te rog spune-i c nuă ă ă trebuie s se mai gîndeasc la mine.”ă ă

Drag Halford, î i pot oferi cîteva extrase din resă ţ tul scrisorii, pentru c mi s-a permis s-o p strez i pe asta — poate ca un antidot împotrivaă ă ş oric ror speran e primejdioase.ă ţ

„Starea domnului Huntingdon este cu siguran mai bun , dar el eţă ă înc deprimat i sl bit de pe urma bolii grave i a regimului sever peă ş ă ş care e obligat s -l in — regim diametral opus tuturor deprinderiloră ţ ă sale anterioare. E de-a dreptul deplorabil s vezi cum via a lui dină ţ trecut i-a ruinat atît de grav constitu ia solid pe care o avea i i-aţ ă ş dezechilibrat întregul organism. Dar doctorul zice c acum poate fiă socotit în afar de priă mejdie, cu condi ia s se in i de aici înainte deţ ă ţ ă ş restric iile necesare. Unele b uturi înt ritoare trebuie s i se dea, ca unţ ă ă ă stimulent, numai c ele trebuie diluate cu în elepciune i folosite cît maiă ţ ş

169169


chibzuit. i tocmai acest lucru e foarte greu s -l ob in de la el. LaŞ ă ţ început, teama lui cumplit de moarte îmi u urase în mare m sură ş ă ă sarcina. Dar treptat, sim ind c suferin ele lui cumplite se mai alin iţ ă ţ ă ş p rîndu-i-se c primejdia se îndep rteaz , e din ce în ce mai nesupus.ă ă ă ă Pe de alt parte, acuma a început s -i revin i pofta de mîncare. Dar iă ă ă ş ş în aceast ă privin , deprinderea unor ani îndelunga i de necump tare seţă ţ ă întoarce împotriva lui. Eu îl supraveghez i-l in din scurt pe cît pot iş ţ ş adeseori m aleg cu oc ri i înjur tă ă ş ă uri. Uneori izbute te, prinş vicle uguri, s -mi în ele vigilen a, dup cum alteori îmi sfideaz , în modş ă ş ţ ă ă f i , voin a. Acum s-a împ cat cu faptul c -l îngrijesc i nu e niciodatăţş ţ ă ă ş ă mul umit dac nu stau la c p tîiul lui. M v d silit s fiu cam rece cuţ ă ă ă ă ă ă ă el uneori, pentru c altfel m-ar transforma într-o sclav . i tiu c ar fiă ă Ş ş ă o sl biciune de neiertat dac de dragul lui a renun a la toate celelalteă ă ş ţ lucruri. Am de supravegheat personalul de serviciu i mai trebuie s mş ă ă ocup i de micu ul Arthur — preş ţ cum i de propria mea s n tate. Nu stauş ă ă s -l veghez noaptea, deoarece socot c infirmiera angajat în accst scopă ă ă e mai priceput decît mine. i totu i, foarte rar m pot bucura de oă Ş ş ă noapte de odihn , i niciodat nu pot fi sigur c o voi avea. Pacientulă ş ă ă ă meu nu se jeneaz deloc s strige dup mine la orice or din zi, ba chiară ă ă ă i în toiul nop ii, cînd simte nevoia de prezen a mea. i dac o dat îmiş ţ ţ Ş ă ă

pune r bdarea la încercare prin preten iile lui nes buite, prin sclifoseli,ă ţ ă plîngeri sau repro uri, alt dat m deprim ar tîndu-se supus i blîndş ă ă ă ă ă ş ca un mielu el i înjosindu-se cumplit cînd temerile pun prea tareş ş st pînire pe el. Dar toate astea le pot ierta u or. tiu c ele se datorescă ş Ş ă sl biciunii trupului i tulă ş bur rii nervilor. Ceea ce m sup r cel maiă ă ă ă tare, este faptul c din cînd în cînd face cîte o încercare de a manifestaă o tandre e afectuoas care nu-mi inspir înţ ă ă credere i la care n-amş puterea s -i r spund. Nu c l-a urî: suferin ele lui i îngrijirea meaă ă ă ş ţ ş atent i-ar da dreptul s pretind oarecare duio ie din partea mea —ă ă ă ş chiar i afec iune, dac ar fi lini tit i sincer, dac s-ar mul umi s laseş ţ ă ş ş ă ţ ă lucrurile a a cum sînt. Dar, cu cît înş cearc mai mult s m împace, cuă ă ă atît m dau mai mult înapoi din fa a lui i din fa a viitorului.ă ţ ş ţ

— Helen, ce ai de gînd s faci cînd m voi îns nă ă ă ăto i? m-a întrebatş azi-diminea . Ai s fugi iar i?ţă ă ăş

— Asta depinde numai i numai de purtarea ta.ş— A, purtarea mea o s fie cu totul alta.ă

170170


— Dac voi constata c e necesar s te p r sesc, Arthur, nu voiă ă ă ă ă „fugi”. tii bine c am f g duiala ta c pot s plec oricînd vreau i s -Ş ă ă ă ă ă ş ămi iau i b iatul cu mine.ş ă

— Dar n-ai s ai nici un motiv s-o faci.ăAu urmat apoi o serie întreag de declara ii frumoase pe care le-amă ţ

curmat cu destul r ceal .ă ă ă— Va s zic nu vrei s m ier i? m-a întrebat el.ă ă ă ă ţ— Ba da, te-am i iertat. Dar tiu bine c nu m mai po i iubi cumş ş ă ă ţ

m iubeai alt dat — i mi-ar p rea chiar foarte r u dac ai face-o,ă ă ă ş ă ă ă pentru c n-a mai puă ş tea s - i r spund în acela i fel. A adar, mai bineă ţ ă ş ş s lă ăs m balt acest subiect i s nu mai revenim niciodat , îmi voi faceă ă ş ă ă datoria fa de tine, te voi îngriji i atît.ţă ş

Am v zut-o de dou ori pe Esther Hargrave.ă ăE o fat încînt toare, dar vioiciunea ei e la p mînt din pricinaă ă ă

insisten elor necru toare ale mamei sale în favoarea pretendentului peţ ţă care ea îl respinge. Aceast mam pare hot rît s -i am rasc cumplită ă ă ă ă ă ă via a fetei dac nu se supune dorin elor ei.ţ ă ţ

— M mica face tot ce-i st în putin — mi-a zis ea — ca s m simtă ă ţă ă ă o povar , un bolnav pentru întreaga familie i totodat fiica cea maiă ş ă nerecunosc toare, egoist i neascult toare care a existat vreodat .ă ă ş ă ă Pîn i Wală ş ter e sever, rece i arogant ca i cum m-ar urî. Cred c a fiş ş ă ş cedat imediat dac a fi tiut din capul locului cît de mult o s m costeă ş ş ă ă aceast împotrivire. Dar acum, mai mult sau mai pu in din înc p înare,ă ţ ă ăţ sînt hot rît s rezist pîn la cap t!ă ă ă ă ă

— Un motiv prost pentru o hot rîre bun , i-am r să ă ă puns. Dar în orice caz tiu c de fapt ai i motive mai în elepte pentru perseveren a ta. Teş ă ş ţ ţ sf tuiesc s nu le pierzi înc din vedere.ă ă ă

— În privin a asta po i s -mi acorzi tot creditul. Uneori o amenin peţ ţ ă ţ mama c am s fug în lume i c am s -mi dezonorez familia cî tigîndu-ă ă ş ă ă şmi singur exisă ten a, dac m mai tortureaz mult. Atunci izbutesc s-oţ ă ă ă mai sperii un pic. Dar dac lor nu le pas , z u c sînt hot rît s-o fac! ă ă ă ă ă ă

— Fii cuminte i mai ai pu in r bdare — i-am zis eu — i cuş ţ ă ă ş siguran c vor veni i vremuri mai bune.ţă ă ş

Biata fat ! Ce n-a da s se iveasc un b rbat vredă ş ă ă ă nic de o asemenea nevast ! Tu n-ai vrea-o, Frederick?”ă

171171


Dac lectura acestei scrisori m-a umplut de îngrijoă rare i de spaimş ă pentru viitorul lui Helen i al meu, aveam totu i i o f rîm de consolare:ş ş ş ă ă puteam s-o reabilitez în ochii tuturor vecinilor i cunoscu ilor. Familiileş ţ Millward i Wilson trebuiau s vad cu ochii lor soaş ă ă rele r zb tînd printreă ă nori. Propriile mele rude avesu s vad acela i lucru — rudele iă ă ş ş prietenii ale c ror susă piciuni îmi strecuraser atîta fiere i pelin în suflet,ă ş pentru a realiza acest lucru era suficient s arunc s mîn a, ea avea să ă ţ ă r sar curînd, pref cîndu-se într-o plant puternic i frumoas . tiam că ă ă ă ăş ă Ş ă vreo cîteva vorbe strecurate mamei i surorii mele vor fi de ajuns pentruş a r spîndi vestea pe tot cuprinsul meleagurilor înveciă nate, f r alteă ă eforturi din parte-mi.

Rose a fost încîntat . i de îndat ce i-am spus tot ce-am socotit deă Ş ă cuviin — pref cîndu-m c nici nu tiu mai multe — într-o clip s-aţă ă ă ă ş ă repezit s - i pun p l ria i alul i s-a gr bit s le duc familiilor Millă ş ă ăă ş ş ş ă ă ă -ward i Wilson ve tile bune — bune, b nuiesc eu, nuş ş ă mai pentru ea iş pentru Mary Millward (acea fat seă rioas i în eleapt , a c rei valoareă ş ţ ă ă fusese atît de repede sesizat i pre uit de doamna Graham, în ciudaă ş ţ ă înf i rii ei neinteresante; i care, în ceea ce o priăţşă ş ve te, fusese în stare sş ă vad i s aprecieze adev ratul caracter i adev ratele calit i aleă ş ă ă ş ă ăţ doamnei respective).

Întrucît s-ar putea s nu mai am prilejul de a pomeni de ea, ar fi poateă mai bine s - i spun acum c între timp se logodise în tain cu Richardă ţ ă ă Wilson. Acest tîn r foarte studios înv ase la Cambridge, unde conduitaă ăţ exemplar i sîrguin a lui plin de perseveren îl dusese departe. Laă ş ţ ă ţă vremea potrivit , a ajuns primul — i de fapt singuă ş rul — diacon al reverendului Millward; într-adev r, vîrsta înaintat a acestui gentlemană ă l-a silit, în cele din urm , s recunoasc faptul c obliga iile întinsei saleă ă ă ă ţ parohii au ajuns s dep easc energia cu care se l uda de atîtea ori.ă ăş ă ă Tocmai sta era lucrul pe care-l a teptau i cei doi îndr gosti i fideli iă ş ş ă ţ ş r bd tori. Cînd a venit vremea, au fost cununa i, spre uimirea lumiiă ă ţ m runte în care tr iau i care de mult vreme îi destinase pe amîndoiă ă ş ă vie ii solitare de celibatari.ţ

Continuau s locuiasc la casa parohial , doamna împ r indu- iă ă ă ă ţ ş timpul între tat l ei, între so , i enoria i — iar mai tîrziu i între copiiiă ţ ş ş ş lor din ce în ce mai numero i. Cînd Dumnezeu îl strînse la el pe reverenş -dul Millward, înc rcat de ani, reverendul Wilson îi urmase la casaă parohial de la Lindenhope, spre marea satisfac ie a s tenilor.ă ţ ă

172172


Dac te intereseaz i soarta pe care a avut-o dup acea sora doamneiă ăş ă respective, î i pot spune doar atît c acum vreo doisprezece sauţ ă treisprezece ani ea a scutit perechea fericit de prezen a ei, c s torindu-ă ţ ă ăse cu un negustor bogat de la L. Nu-l invidiez deloc pe acesta pentru tîrgul f cut. M tem c ea îi face via a destul de dificil , dac nu chiară ă ă ţ ă ă imposibil , de i, din fericire, el e prea m rginit ca s - i dea seam deă ş ă ă ş ă propor iile nenorocirii sale. Personal, am prea pu in de-a face cu ea. Nuţ ţ ne-am mai v zut de mul i ani. Dar sînt convins c n-a uitat i n-a iertată ţ ă ş nici pe fostul ei iubit, nici pe doamna care l-a f cut s se c iasc pentruă ă ă ă pasiunea lui prosteasc de adolescent.ă

Cît despre sora lui Richard Wilson, întrucît nu izbutise cu nici un chip s recî tige afec iunea domnului Lawrence sau s - i g seasc vreun altă ş ţ ă ş ă ă tovar de via bogat i elegant cum dorea ea, a r mas nem ritat . Dupăş ţă ş ă ă ă ă moartea mamei ei i-a retras prezen a luminoas de la ferma Ryecote,ş ţ ă g sind c îi era cu neputin s mai îndure n ravurile necioplite aleă ă ţă ă ă cinstitului ei frate Robert i ale vrednicei sale neveste. A adar, s-aş ş stabilit în ora ul X., re edin a comitatului, unde a tr it i b nuş ş ţ ă ş ă iesc c maiă tr ie te înc într-o s r cie cu luciu; a r mas rece, avar i incomod ,ă ş ă ă ă ă ă ş ă nef cînd nici un bine altora i prea pu in sie i. Î i petrece vremea cuă ş ţ ş ş lucrul de mîn i cu bîrfelile. Se refer adeseori la „fratele ei, preotul” iăş ă ş la „cumnata ei, so ia preotului”, dar niciodat la fraţ ă tele ei, fermierul, i laş cumnata ei, so ia fermierului. Are rela ii cu atî ia oameni cî i poate vedeaţ ţ ţ ţ f r prea mult cheltuial , dar nu iube te pe nimeni i nu e iubit deă ă ă ă ş ş ă nimeni — r mînînd o fat b trîn împietrit , trufa i sever .ă ă ă ă ă şăş ă

173173


CAPITOLUL XLIX

DE I DOMNUL LAWRENCE SEŞ ÎNS N TO ISEĂ Ă Ş pe deplin continuam s -l vizitez la fel de des. Vorbeamă rareori despre doamna Huntingdon; i totu i nu ne întîlneam niciodatş ş ă f r a pomeni de ea, întrucît nicodat nu c utam societatea lui Lawrenceă ă ă ă decît în speran a de a afla cîte ceva despre Helen. Începeam meţ reu să vorbesc despre alte lucruri i a teptam mai întîi s v d dac nu vaş ş ă ă ă deschide el primul discu ia. Dac n-o f cea, atunci întrebam în treac t:ţ ă ă ă „Ai mai avut ve ti de la sora ta în ultima vreme?”, dac zicea: „Nu”,ş ă atunci discu ia c dea balt . Dac zicea: „Da”, îmi luam inima în din i iţ ă ă ă ţ ş întrebam: „Ce mai face?”, dar niciodat : „Cum se simte so ul ei?”, chiară ţ dac ardeam de dorin a de a ti acest lucru. Asta pentru c nu eramă ţ ş ă destul de ipocrit ca s manifest vreo ner bdare de a-l ti îns n to it, dară ă ş ă ă ş nici destul de curajos ca s îndr znesc s -mi exprim f i dorin a unuiă ă ă ăţş ţ rezultat contrar. Dar doream oare acest lucru?... M tem c trebuie s mă ă ă ă recunosc vinovat; totu i, întrucît mi-ai auzit m rturisirea, trebuie sa-miş ă auzi i justificarea — cel pu in cîteva din scuzele prin care încercam s -ş ţ ămi lini tesc con tiin a.ş ş ţ

În primul rînd, vezi bine c via a lui aducea numai r u altora i niciă ţ ă ş un fel de bine lui însu i; cu toate c a fi dorit s-o v d încheindu-se, nu i-ş ă ş ăa fi vrut sfîr itul chiar dac acest lucru ar fi depins de mine. Pe de altş ş ă ă parte, a fi dat nu tiu cît ca Helen s fie liber .ş ş ă ă

Dup dou s pt mîni, Lawrence mi-a pus în mîn scriă ă ă ă ă soarea surorii lui. Am citit-o în t cere i i-am înapoiat-o f r nici un fel de comentariuă ş ă ă sau observa ie. Acest proţ cedeu i-a convenit atît de mult, încît de atunci începu s procedeze întotdeauna în acela i fel. Îi era mult mai u or decîtă ş ş s relateze con inutul lor.ă ţ

174174


În prima din aceste scrisori Helen spunea c boala domnuluiă Huntingdon se înr ut ise, din pricin c acesta continua s bea f ră ăţ ă ă ă ă ă m sur . În zadar îl inea ea de r u, în zadar îi turna ap în vin.ă ă ţ ă ă Argumentele i rug min ile ei erau luate în rîs, iar cînd descoperi c ea îiş ă ţ ă turna ap în vinul de Porto arunc furios sticla pe fereastr . Jur c n-oă ă ă ă ă s se mai lase în elat ca un copil i-i porunci majordomului, subă ş ş amenin area concedierii imediate, s -i aduc o sticl din cel mai tare vinţ ă ă ă afl tor în pivni . Afirm c s-ar fi f cut de mult bine dac ar fi fost l sată ţă ă ă ă ă ă în voia lui, dar c ea voia neap rat s -l in în acea stare de sl biciune caă ă ă ţ ă ă s -l duc de nas cum dorea ea. În concluzie, lu paharul într-o mîn iă ă ă ă ş sticla în cealalt i nu se l s pîn n-o goli. Rezultatul imeă ş ă ă ă diat al acestei „impruden e”, cum îi spunea ea cu mult blînde e, îl constituirţ ă ţ ă simptomele alarmante care-i înr uă t ir boala. Tocmai din aceastăţ ă ă pricin întîrziase ea s -i scrie fratelui ei. Toate manifest rile anterioareă ă ă ale bolii lui reveniser cu o virulen sporit : rana superficial peă ţă ă ă jum tate vindecat , se deschisese din nou; se proă ă dusese o inflama ieţ intern care, dac nu era tratat bine, avea s duc la un sfîr it fatal.ă ă ă ă ă ş Bineîn eles c aceast revenire a bolii, îl f cu pe Huntingdon i maiţ ă ă ă ş irascibil.

Scrisoarea urm toare informa c boala se agrava repede i c teamaă ă ş ă de moarte a bietului bolnav era i mai îngrijor toare decît starea de nerviş ă pe care i-o provocau durerile. Nu to i prietenii s i îl p r siser , domţ ă ă ă ă nul Hattersley, auzind de primejdia în care se afla, venise tocmai din îndep rtatul s u conac, din nordul rii, ca s -l vad . Îl înso ise iă ă ţă ă ă ţ ş nevast -sa, atît din pl cerea de a- i vedea prietena de care fuseseă ă ş desp r it atîta vreme, cît i pentru a- i vizita mama i sora.ă ţ ă ş ş ş

Doamna Huntingdon i-a exprimat bucuria de a o revedea pe Milicentş i s-a ar tat încîntat s constate c e atît de fericit i c se simte atît deş ă ă ă ă ăş ă

bine. „Milicent se afl acum la conacul Grove,ă continua scrisoarea, dar vine adeseori s m vad . Domnul Hattersley î i petrece o mare parteă ă ă ş din timp la c p tîiul lui Arthur. Dînd dovad de mai multe sentimenteă ă ă frumoase decît l-a fi crezut în stare, manifest deosebit de multş ă ă în elegere i bun voin fa de nefericitul s u prieten i se arata ţ ş ă ţă ţă ă ş mult mai doritor s -l consoleze decît e capabil s-o fac . Uneori încearc să ă ă ă glumeasc i s rîd cuă ş ă ă el, dar degeaba, uneori se str duie te s -lă ş ă înveseleasc vorbindu-i despre vremurile de demult. Dar asta nu faceă decît să-l arunce în ghearele unei triste i i mai profunde decît înainte.ţ ş

175175


Atunci, Hattersley e foarte încurcat i nu mai tie ce spun decît cel multş ş ă s sugereze, cu mult sfial , c ar fi bine s chem m preotul. Însă ă ă ă ă ă ă Arthur nici nu vrea aud de una ca asta. Uneori domnul Hattersley î iă ş ofer serviciile pentru a le înlocui pe ale mele, dar Arthur nu vrea s mă ă ă lase s plec. Capriciul acela ciuă dat ia propor ii din ce în ce mai mari peţ m sur ce foră ă ele îi scad — ideea fix de a m avea ve nic lîng patulţ ă ă ş ă lui. Nu-l p r sesc mai niciodat , decît cel mult ca s m odihnesc, ună ă ă ă ă ceas-dou în odaia de al turi, cînd e lini tit. Dar chiar i atunci las u aă ă ş ş ş întredeschis ca s tie c m poate chema oricînd. M aflu lîng elă ă ş ă ă ă ă chiar i acum în timp ce scriu. i, tare m tem, îl sup r faptul c mş Ş ă ă ă ă ă vede ocupat .ă

„În boala lui Arthur s-a produs o schimbare. M-a chemat lîng el, cuă o mutr atît de stranie i de agitat încît m-am speriat.ă ş ă

— Asta a fost criza, Helen! mi-a spus el încîntat. Am sim it o durereţ infernal aici — îns a trecut; nu m-am mai sim it atît de u urat de cîndă ă ţ ş am c zut la pat — ă a trecut, pe legea mea!

i mi-a strîns mîna i mi-a s rutat-o cu recuno tin Dar constatîndŞ ş ă ş ţă c nu-i împ rt esc bucuria, mi-a zvîrlit-o cît colo i m-a oc rît amarnică ă ăş ş ă pentru r ceala i insensibiă ş litatea mea. Cum îi puteam oare r spunde?ă Îngenunchind lîng patul lui i-am luat mîna i i-am ap sat-o pe buzeleă ş ă mele — pentru prima dat de la desp r irea noastr — i i-am spus, atîtă ă ţ ă ş cît îmi îng duiau lacrimile, c nu asta m t cuse s tac; ci mai degrabă ă ă ă ă ă teama c brusca încetare a durerii era un simptom îngrijor tor. Amă ă trimis imediat dup doctor. Îl a tept m cu ner bdare. Acum Arthur aă ş ă ă sc pat de dureri — trupul lui e ca i mort fa de orice senza ie, pe cîndă ş ţă ţ înainte suferin ele erau cumplite.ţ

Cele mai negre temeri ale mele se împlinesc: a început paralizia. Doctorul spune c nu mai e nici o speran ; exist cuvinte prin careă ţă ă s -ăi potţ descrie spaima i chinul lui. Nu mai sînt în stare s scriu.”ş ă

Scrisoarea urm toare era i mai tulbur toare. Arthur î i vedea sfîr itulă ş ă ş ş apropiindu-se repede. Acum nimic nu-l mai putea alina; încerc rileă stîngace ale lui Hattersley de a-l consola erau zadarnice. Lumea nu mai conta pentru el: via a i toate lucrurile interesante, grijile m runte iţ ş ă ş bucuriile efemere, nu mai însemnau nimc. A-i vorbi despre trecut însemna s -l torturezi cu remu c ri vane; a te referi la viitor însemna s -iă ş ă ă spore ti chinul; i totu i a t cea însemna s -l la i prad propriilor lui reş ş ş ă ă ş ă -grete i temeri.ş

176176


„Nu-i pot fi de nici un folos, scria Helen într-o alt scrisoare, refuză ă s se lase mîngîiat de vorbeleă mele. i, totu i, se aga de mine cu oŞ ş ţă insisten necru toare — cu un fel de disperare copil reasc , parc euţă ţă ă ă ă l-a putea salva de la soarta de care se teme. M ine zi i noapte lîngş ă ţ ş ă el. Chiar i acum în timp ce scriu, îmi ine mîna stîng în mîna lui;ş ţ ă uneori st lini tit, cu fa a palid întoars spre mine; alteori, îmi apucă ş ţ ă ă ă bra ul cu violen — i pe frunte îi apar broboane mari de sudoareţ ţă ş gîndindu-se la ceea ce vede sau crede c vede dinaintea ochilor. Dacă ă-mi retrag o clip mîna, se sup r :ă ă ă

— R mîi cu mine, Helen; las -m s te in a a. Mi se pare ca în felulă ă ă ă ţ ş sta nici un r u nu m poate atinge. O, draga mea, moartea este atît deă ă ă

îngrozitoare! N-o pot îndura! Tu nu tii, Helen, n-ai cum s - i închipuiş ă ţ ce este, n-o ai dinaintea ochilor. Dup ce m vor îngropa, tu te veiă ă întoarce la rosturile tale i vei fi la fel de fericit ca întotdeauna, iş ă ş lumea întreag o s mearg înainte, agiă ă ă tat i vesel , ca i cum nici n-ă ş ă şa fi fost. În schimb eu..ş

Apoi a izbucnit în lacrimi.— N-are rost s te nec je ti din pricna asta, i-am r spuns. Te vomă ă ş ă

urma cu to ii, Arthur, c ci nici un om nu e nemuritor.”ţ ăPeste dou zile a sosit o alt scrisoare. Lawrence mi-a întins-o f ră ă ă ă

nici un comentariu. Iat con inutul ei:ă ţ

5 decembrie

„În cele din urm i-a sosit sfîr itul. Am stat toat noaptea lîng el, cuă ş ă ă mîna în mîna lui, v zînd cum i se schimbau tr s turile fe ei iă ă ă ţ ş ascultîndu-i respira ia gata s i se opreasc dintr-o clip într-alta.ţ ă ă ă T cea de mult vreme i credeam c n-o s mai scoat nici o vorb ,ă ă ş ă ă ă ă cînd deodat a murmurat cu glas slab, dar deslu it:ă ş

— Roag -te pentru mine, Helen!ă— P i asta i facă ş — m rog în fiecare ceas i în fiecare minut,ă ş

Arthur!Buzele lui s-au mi cat, dar n-au scos nici un sunet. Apoi înf i area iş ăţş

s-a tulburat. i din cuvintele incoerente sau frînturile de cuvinte care-iŞ

177177


sc pau de pe buze am b nuit s nu mai era con tient. Mi-am tras u oră ă ă ş ş mîna dintr-a lui cu inten ia de a m furi a afar s sorb o gur de aerţ ă ş ă ă ă curat, pentru c îmi venea s le in de istovire. Îns o mi care aă ă ş ă ş degetelor lui i o oapt extrem de slaş ş ă b — ă «Nu m p r si!» — m-auă ă ă chemat imediat înapoi, i-am luat din nou mîna i i-am inut-o pîn cîndş ţ ă s-a stins din via ; apoi am le inat. Nu de disperare, ci de istovire. Pînţă ş ă atunci izbutisem s m in tare, dar acum n-am mai rezistat. Ah,ă ă ţ Frederick! Nimeni nu- i poate închipui chinurile — fizice i morale —ş ş ale lui Arthur.

Trupul s u va fi încredin at joi mormîntului întuneă ţ cat de care avea atîta groaz . Dar sicriul trebuie închis cît mai curînd cu putin . Dacă ţă ă vrei s asi ti la înmormînare, vino repede, pentru c am nevoie deă ş ă ajutor.

Helen Huntingdon”

178178


CAPITOLUL L

CITIND ACESTE RÎNDURI N-aveam nici un motiv s -mi ascund de Frederick Lawrence bucuă ria i speran ele.ş ţ Întrucît nu vedeam de ce m-a fi ru inat de ele. Singura mea bucurie eraş ş c sora lui a fost în sfîr it izb vit de truda ei cople itoare i chinuitoareă ş ă ă ş ş — singura speran era c - i va reveni la timp de pe urma acestorţă ă ş suferin e i c va avea posibilitatea s se odihneasc în pace i tihn , totţ ş ă ă ă ş ă restul vie ii. Sim eam o mil cumplit pentru nefericitul ei so (de i îmiţ ţ ă ă ţ ş d deam pe deplin seama c el î i provocase singur suferin a i moartea).ă ă ş ţ ş Aveam o comp timire profund pentru durerile ei i eram tare îngrijorată ă ş de consecin ele acestor necazuri ce o h r uiser , ale îngrozitoarelor nop iţ ă ţ ă ţ de veghe în preajma unui cadavru viu — pentru c eram convins c ea n-ă ăa f cut aluzie nici m car la jum tate din sufeă ă ă rin ele pe care a trebuit s leţ ă îndure.

— Lawrence, te duci la ea? l-am întrebat eu înapoindu-i scrisoarea.— Da, imediat.— Perfect, atunci te las ca s te preg te ti de plecare!ă ă ş— Mi-am i f cut preg tirile, în timp ce tu citeai scrisoarea i înainteş ă ă ş

de venirea ta. Tr sura trage chiar acum la scar .ă ăAprobîndu-i, în sinea mea, promptitudinea, mi-am luat ziua bun deă

la el i m-am retras. Mi-a aruncat o privire scrut toare cînd ne-am strînsş ă mîinile la desp ră ire. Dar indiferent ce va fi c utat el în expresia fe eiţ ă ţ mele, n-a v zut acolo altceva decît cea mai decent graă ă vitate.

Oare îmi uitasem dragostea fierbinte, speran ele înţ c p înate? P reaă ăţ ă un fel de sacrilegiu s m întorc acum la ele, dar de uitat nu le uitasem.ă ă Totu i, reflectam la aceste lucruri — cu un sim mînt sumbru al acestorş ţă

179179


perspective, al ubrezeniei speran elor i al inutilit ii acesş ţ ş ăţ tei afec iuniţ — cînd am înc lecat i am pornit încet spre cas .ă ş ă

Doamna Huntingdon era liber acum. Nu mai era o crim s mă ă ă ă gîndesc la ea — dar oare ea se gîndise vreodat la mine? În tot cursulă coresponden ei sale cu fratele ei — prietenul nostru comun — cum îmiţ spunea chiar ea — nu pomenise de mine decît o singur dat — i numaiă ă ş atunci cînd fusese obligat . Luat în sine, faptul sugera, destul deă conving tor, c m i uitase. Dar sta nu era lucrul cel mai grav. Aveamă ă ăş ă un fel de convingere sumbr c realit ile înfior toare pe care le v zuseă ă ăţ ă ă i le sim ise, împ carea cu b rbatul pe care-l iubise odiş ţ ă ă nioar , suferin eleă ţ

cumplite i moartea lui aveau, înş tr-un tîrziu, s tearg din mintea eiă ş ă orice r m i e ale dragostei trec toare pentru mine. S-ar putea ca ea s - iă ăşţ ă ă ş revin de pe urma acestor groz vii, în atît de mare mă ă ăsur încît s - iă ă ş refac s n tatea, s - i recapete calmul i chiar veselia — dar niciodat iă ă ă ă ş ş ăş acele sim minte oare, de aici înainte, aveau s i se par un capriciu, unţă ă ă vis van i iluzoriu. Cu atît mai mult cu cît nu era nimeni care s -iş ă aminteasc de existen a mea — nici un mijloc de a o asigura de ardoareaă ţ mea statornic , acum cînd eram atît de departe unul de cel lalt, cîndă ă delicate ea îmi interzicea s-o v d sau s -i scriu, cel pu in cîteva luni deţ ă ă ţ aici înainte. i cum puteam s -mi asigur spriŞ ă jinul fratelui ei? Cum puteam s sf rîm crusta aceea înghe at de rezerv sfioas ? Poate c elă ă ţ ă ă ă ă ar dezaproba i acum pasiunea mea, la fel de mult ca i alt dat ; poate cş ş ă ă ă m-ar socoti prea s rac — sau de origin prea proast ca s constitui oă ă ă ă partid potrivit pentru sora lui. Da, i pe urm mai era i o alt barier :ă ă ş ă ş ă ă f r doar i poate, exista o diferen ca de la cer la p mînt între rangul iă ă ş ţă ă ş situa ia doamnei Huntingdon, st pîna conacului Grassdale i cele aleţ ă ş doamnei Graham, pictori a, chiria a modest de la Wildfell Hall. Cumţ ş ă m-ar judeca lumea, rudele i cuno tin ele ei, dac i-a cere mîna? Oş ş ţ ă ş asemenea pedeaps a putea-o înfrunta, dac a fi sigur c m iube te.ă ş ă ş ă ă ş Dar altfel a fi oare în stare s-o fac? i, în sfîr it, r posatul ei so , cuş Ş ş ă ţ egoismul lui dintotdeauna, se prea poate s - i fi f cut în a a felă ş ă ş testamentul încît s-o împiedice s se rec s toreasc . A adar, vezi bine că ă ă ă ş ă aveam suficiente motive de disperare.

i totu i, cu destul ner bdare, am a teptat întoarceŞ ş ă ă ş rea domnului Lawrence de la Grassdale, ner bdare care sporea pe m sur ce seă ă ă prelungea absen a lui. A lipsit cam vreo zece sau dou sprezece zile. Cîndţ ă s-a întors, în sfîr it, nu mi-a spus despre ea decît atît: c o istoviser cuş ă ă

180180


totul eforturile i jertfirea de sine, c b rbatu-s u aproape c-o tîrîse cu elş ă ă ă pîn -n pragul mormîntului. Mi-a mai zis c e înc tare zdruncinat iă ă ă ă ş deprimat de tristul lui sfîr it i de împrejur rile în care s-a produs. Dară ş ş ă nici un cuvînt referitor la mine — nici o informa ie, m car dac numeleţ ă ă meu a ie it vreodat de pe buzele ei sau a fost rostit în prezen a lui.ş ă ţ Fire te, n-am pus nici un fel de întreb ri în aceast privin . Degeaba m-ş ă ă ţăam străduit, n-am putut s m hot r sc s-o fac, deoarece, dup cum tii,ă ă ă ă ă ş eram convins c Lawrence se împotrive te ideii unei c s torii între mineă ş ă ă i sora lui.ş

Am v zut c nu prea dorea s i se mai pun întreb ri referitoare laă ă ă ă ă vizita lui i am v zut, de asemenea, cu acel sim ascu it al gelozieiş ă ţ ţ stîrnite sau al orgoliului a î at — sau mai tiu eu cum s numesc acestţ ţ ş ă sim mînt — c se ferea oarecum de interogatoriul ce-l amenin a i c aţă ă ţ ş ă fost nu numai surprins, ci aproape încîntat v zînd c a sc pat de el.ă ă ă Bineîn eles, fierbeam de furie, dar mîndria m-a obligat s -mi în buţ ă ă ş sentimentele i s afi ez un calm stoic în tot cursul întrevederii. i bineş ă ş Ş am f cut, pentru c — trecînd în revist toat povestea, acum cînd amă ă ă ă judecata mai limpede — trebuie s recunosc c ar fi fost absurd iă ă ş nepotrivit s m fi certat cu el într-o asemenea împrejurare. Deă ă asemenea, trebuie s m rturiă ă sesc c în adîncul inimii mele îlă nedrept eam: adev rul este c el m simpatiza destul de mult, dar î iăţ ă ă ă ş d dea pe deplin seama c o c s torie între doamna Huntingă ă ă ă don i mineş ar fi fost ceea ce nume te lumea o mezaş lian . i nu-i st tea în fire sţă Ş ă ă sfideze lumea; în special într-un asemenea caz, întrucît rîsul lumii sau p rerea ei proast ar fi fost mult mai îngrozitoare pentru el dac seă ă ă îndreptau împotriva surorii lui decît dac ar fi suă ferit el de pe urma lor. Dac ar fi crezut c e o c s torie necesar pentru fericirea amînduroraă ă ă ă ă sau a unuia dintre noi, sau dac ar fi tiut cu cît pasiune o iubeam, s-ară ş ă fi purtat altfel. Dar v zîndu-m atît de rece i de st pînit, n-avea nici ună ă ş ă rost s discute astfel de lucruri. Dup o scurt conversa ie pe temeă ă ă ţ neutre, am plecat, suferind toate chinurile mîndriei r nite i ale prietenieiă ş lovite, pe lîng toate cele stîrnite de teama c fusesem cu adev rat dată ă ă uit rii. Helen suferea din cauza depriă m rii, iar eu nu aveam voie s-oă consolez sau s-o ajut — mi se interzicea chiar i s-o asigur deş comp timirea mea, pentru c transmiterea unui asemenea mesaj, prină ă domnul Lawrence, devenise o imposibilitate.

181181


Ce trebuia s fac? S a tept ca ea s m bage în seam , ceea ceă ă ş ă ă ă bineîn eles n-avea s-o fac decît cel mult prin vreun mesaj amabilţ ă încredin at fratelui ei, i pe care mai mult ca sigur c el n-avea s mi-lţ ş ă ă predea. i atunci — o, ce gînd îngrozitor! — Helen avea s cread c m-Ş ă ă ăam r cit fa de ea i m-am schimbat. Aveam toă ţă ş tu i s a tept pîn ce vorş ă ş ă trece cele ase luni de la desş p r irea noastr (ceea ce se va întîmpla pe laă ţ ă sfîr itul lui februarie) dup care îi voi trimite o scrisoare.ş ă

Zece s pt mîni însemnau o a teptare tare lung — dat fiind starea deă ă ş ă ă nesiguran chinuitoare în care m aflam — dar, curaj! Trebuia s îndurţă ă ă totul. Între timp aveam s continui s -l v d din cînd în cînd pe Lawrence,ă ă ă de i nu atît de des ca mai înainte, i aveam s revin ca de obicei cuş ş ă întreb rile referitoare la sora lui.ă

A a am i f cut: r spunsurile pe care le primeam se m rgineauş ş ă ă ă aproape întotdeauna, în mod sup r tor, doar la polite e: sora lui o duceaă ă ţ cam ca de obicei; nu se plîngea, dar tonul ultimei ei scrisori tr da o mareă depresiune sufleteasc ; zicea c se simte mai bine; i, în sfîr it, zicea că ă ş ş ă s-a îns n to it i c e foarte ocupat cu educa ia fiului ei, cuă ă ş ş ă ă ţ administrarea propriet ii r poăţ ă satului ei so i cu punerea în ordine aţ ş treburilor acesteia. Acum nu se mai oferea s -mi arate scrisorile suroriiă lui i nici eu n-am f cut m car o aluzie c a dori s le v d. Dar lunaş ă ă ă ş ă ă februarie se apropia; decembrie trecuse; în cele din urm fu pe sfîr ite iă ş ş luna ianuarie. A adar, înc vreo cîteva s pt mîni i aveam s pun cap tş ă ă ă ş ă ă acestei lungi i chinuitoare a tept ri plin de nesiguran .ş ş ă ă ţă

Dar, vai! Tocmai atunci ea suferi o nou lovitur , prin moarteaă ă unchiului ei. A zice c b trînelul era în mare m sur un om de nimic,ş ă ă ă ă dar manifestase mult afec iune pentru ea care se deprinsese s -l socoată ţ ă ă drept p rinte. S-a aflat la c p tîiul lui cînd i-a dat duhul, dup ce maiă ă ă ş ă înainte î i ajutase m tu a s -l îngrijeasc . Fratele ei s-a dus la Staningleyş ă ş ă ă ca s fie de fa la înmormîntare i, la întoarcerea lui, mi-a spus c Helenă ţă ş ă se mai afl înc acolo str duindu-se s - i consoleze m tu a i probabilă ă ă ă ş ă ş ş va r mîne cîtva timp cu ea. Asta era o veste proast pentru mine, întrucîtă ă atîta vreme cît continua s se afle la Staningley nu-i puteam scrie,ă necunoscînd adresa i nedorind s i-o cer lui Lawrence. Dar s pt mînileş ă ă ă treceau una dup alta i de fiecare dat cînd înă ş ă trebam de Helen mi se spunea c e tot la Staningley.ă

— Unde e Staningley? am întrebat în cele din urmă— În comitatul X, a sunat r spunsul lui lapidar.ă

182182


În felul în care mi-a vorbit era ceva atît de rece de sec, încît m-a împiedicat s cer o explica ie mai am nun it .ă ţ ă ţ ă

— Cînd se va întoarce la Grassdale? am mai întrebat.— Nu tiu.ş— Fir-ar s fie! am morm it eu.ă ă— De ce, Markham? m-a întrebat prietenul meu, cu un aer de mirare

nevinovat.Dar n-am îndr znit s -i r spund, decît printr-o priă ă ă vire de dispreţ

moroc nos, care l-a f cut s întoarc iute capul i s se uite la covor cuă ă ă ă ş ă un u or zîmbet, cu un aer pe jum tate gînditor, pe jum tate amuzat.ş ă ă Ridicîndu- i îns repede privirle, a început s -mi vorbeasc despre alteş ă ă ă lucruri. A încercat s m atrag într-o discu ie vesel i prietenoas ,ă ă ă ţ ă ş ă numai c eu eram prea iritat ca s mai flec resc cu el, a a c foarteă ă ă ş ă curînd mi-am luat r mas bun.ă

Vezi, nu tiu cum se face, dar nu izbuteam s m în eleg niciodatş ă ă ţ ă prea bine cu Lawrence. Realitatea este c amîndoi eram pu in cam preaă ţ irascibili. E sup r toare, Halford, aceast susceptibilitate fa deă ă ă ţă afronturi, atunci cînd nu st în inten ia nim nui de a le comite. Acum nuă ţ ă mai suf r de aceast boal , dup cum i-ai dat prea bine seama; amă ă ă ă ţ înv at s fiu vesel i în elept, s iau mai u or propriile mele toane i săţ ă ş ţ ă ş ş ă m ar t mai indulgent cu vecinii i cu semenii mei, a a c -mi pot permiteă ă ş ş ă s rîd i de Lawrence i de tine.ă ş ş

Din întîmplare, dar i dintr-o neglijen voit din partea mea (întrucîtş ţă ă începeam cu adev rat s -l antipaă ă tizez pe Lawrence), au trecut cîteva s pt mîni pîn s -mi rev d prietenul. Asta s-a întîmplat cînd m-a c utată ă ă ă ă ă el. Într-o diminea frumoas de la începutul lui iunie a venit pe cîmpţă ă tocmai cînd începeam s -mi strîng fînul.ă

— Nu te-am mai v zut de mult, Markham, mi-a zis el dup ce-amă ă schimbat cele cîteva cuvinte obi nuite de introducere. N-ai de gînd sş ă mai treci pe la Woodford?

— Am fost o dat , dar erai plecat.ă— Da, mi-a p rut r u, dar asta s-a întîmplat demult. Speram c veiă ă ă

reveni; acum am trecut eu pe la tine i am aflat c e ti plecat, ceea ce seş ă ş întîmpl mai întotdeauna, pentru c altfel mi-a acorda pl cerea de a teă ă ş ă vizita mai des. Dar fiind hot rît s te v d cu orice pre , mi-am l sată ă ă ţ ă poneiul pe alee i am s rit peste garduri i peste an uri ca s te g sesc.ş ă ş ş ţ ă ă

183183


Pentru c e vorba s lipsesc o vreme de la Woodford i s-ar putea s nuă ă ş ă mai am bucuria de a te revedea vreo lun sau dou ...ă ă

— Dar unde te duci?— Întîi la Grassdale, mi-a zis el, cu un început de zîmbet pe care i l-ş

ar fi st pînit cu bucurie dac ar fi putut.ă ă— La Grassdale! Va s zic Helen e acolo? ă ă— Da, îns peste vreo dou zile o s plece ca s-o însoă ă ă easc peţ ă

doamna Maxwell la F. pentru binefacerile aerului de mare — i eu voiş pleca cu ele.

Pe vremea aceea F. era o localitate maritim liniă ştit . dar foarteă select ; acum este mult mai frecventat .ă ă

Lawrence p rea c a teapt de la mine s profit de această ă ş ă ă ă împrejurare pentru a-i încredin a vreun mesaj pentru sora lui. Sîntţ convins c i l-ar fi transmis f r nici un fel de obiec ii. În cazul în care aă ă ă ţ ş fi avut în elepciunea s -l rog s-o fac , de i bineîn eles c n-avea s seţ ă ă ş ţ ă ă ofere singur, dac eu aveam de gînd s las lucrurile a a. Dar nu mi-amă ă ş putut aduna curajul s -i adresez rug mintea. Abia dup ce-a plecat mi-ă ă ăam dat seama ce ocazie frumoas am ratat. Pe urm mi-am regretată ă profund stupiditatea i mîndria prosteasc , dar era prea tîrziu ca s maiş ă ă îndrept gre eala.ş

Nu s-a întors decît pe la sfîr itul lui august. Mi-a scris de vreo dou -ş ătrei ori de la F., dar scrisorile lui erau sup r tor de nesatisf c toare. Seă ă ă ă ocupau de generalit i sau de fleacuri, care nu m interesau cîtu i deăţ ă ş pu in, erau pline de aiureli i de gînduri la fel de pu in bineţ ş ţ venite pentru mine în momentul acela — f r s zic mare lucru despre sora lui sauă ă ă ă despre el.

Cînd Lawrence a venit, s-a ar tat la fel de rezervat ca întotdeauna.ă Mi-a spus c sora lui a avut foarte mult de cî tigat de pe urma ederii laă ş ş F., c b ie elul e foarte bine i — vai, mie! — c amîndoi au plecată ă ţ ş ă împreun cu doamna Maxwell înapoi la Staningley, unde aveau să ă r mîn cel pu in trei luni. Dar în loc s te plictisesc cu mîhnirea mea, cuă ă ţ ă a tept rile i dezam girile mele, cu disper rile i lic ririle de speran ,ş ă ş ă ă ş ă ţă cu hot rîrile mele schimb toare, am s m apuc mai degrab s - i relateză ă ă ă ă ă ţ soarta cîtorva personaje prezentate în cursul acestei nara iuni, despreţ care s-ar putea s nu mai am prilejul s pomenesc.ă ă

Cu pu in vreme înaintea mor ii domnului Huntingdon, ladyţ ă ţ Lowborough a fugit cu un alt craidon, pe continent, unde, dup ce auă

184184


tr it o vreme în petreceri i desfrîu nes buit, s-au certat i s-au desp r it.ă ş ă ş ă ţ Ea a continuat s in steagul sus înc o vreme, dar anii veneau unulă ţ ă ă dup altul iar banii se duceau. Într-un tîrziu s-a afundat tot mai mult înă greut i i datorii, în dezonoare i mizerie. i, dup cîte am auzit, a murităţ ş ş Ş ă în lipsuri i nenorocire cumplit , fiind ocolit de toat lumea. Dar se preaş ă ă ă poate s fie un simplu zvon. S-ar putea foarte bine s tr iasc înc , f ră ă ă ă ă ă ă ca rudele sau fostele ei cuno tin e s mai aib tiri despre ea. În schimbş ţ ă ă ş so ul ei, dup aceast nou manifestare din parte-i, a cerut i a ob inutţ ă ă ă ş ţ divor ul i nu mult dup aceea s-a rec s torit. i bine a f cut, pentru cţ ş ă ă ă Ş ă ă lordul Lowborough, a a sumbru i moroc nos cum p rea, nu era delocş ş ă ă omul care s duc o via de holtei. Nici un fel de interese ob te ti sauă ă ţă ş ş politice, nici un fel de proiecte ambi ioase sau de îndeletniciri active nu-iţ puteau compensa lipsa unui c min plin de mîngîiere i de tandre e. Eă ş ţ drept, avea un fiu i o fiic ce-i purtau numele, dar copiii îi aminteauş ă prea dureros de mama lor.

Cea de a doua aleas a inimii lui se deosebea întru-totul de prima.ă Unii s-au mirat de gusturile lui; al ii chiar le-au ridiculizat. Dar prinţ aceasta s-au ar tat mai nesocoti i decît el. Mireasa era cam de vîrsta luiă ţ — adic între treizeci i patruzeci de ani — nefiind remarcabil nici prină ş ă frumuse e, nici prin bog ie, nici prin cine tie ce talente sau daruriţ ăţ ş deosebite, afar doar de o în elepă ţ ciune adev rat , de o integritateă ă neab tut , de o bună ă ăvoin izvorît din c ldura inimii i de o comoarţă ă ă ş ă nesecat de optimism i veselie. Dup cum î i po i u or închipui, acesteă ş ă ţ ţ ş calit i, puse laolalt , au f cut din ea o mam excelent a copiilor lui i oăţ ă ă ă ă ş so ie nepre uita. Lordul, avînd despre el aceea i p rere proastţ ţ ş ă ă dintotdeauna, o socotea mult prea bun pentru el i — mirîndu-se iă ş ş minunîndu-se de bun tatea providen ei care-i h r zise un asemenea dar,ă ţ ă ă i chiar i de gustul ei de a-l prefera altor b rba i — f cea totul pentru aş ş ă ţ ă

o mul umi încît — a ajuns, i b nuiesc c mai este înc — una din celeţ ş ă ă ă mai fericite i mai iubite so ii din Anglia.ş ţ

Dac te intereseaz cît de cît soarta acelui josnic Grimsby, nu- i potă ă ţ spune decît c a mers din r u în mai r u, pr bu indu-se în abisurile, dină ă ă ă ş ce în ce mai adînci ale viciului i nemerniciei, înh itîndu-se cu cei maiş ă prăp di i prieteni. Într-un tîrziu i-a g sit sfîr itul, într-o b taie, întreă ţ ş ă ş ă be ivi, dup cît se zice, omorît fiind de un alt tic los, pe care-l tri ase laţ ă ă ş jocurile de noroc.

185185


Cît despre domnul Hattersley, el nu i-a uitat niciş odat hot rîrea de aă ă „se smulge din mijlocul lor” i de a se purta ca un om la locul lui; boalaş i moartea fostului s u prieten de chefuri, Huntingdon, l-au impresionatş ă

atît de profund, f cîndu-l s în eleag ce d un toare le erau n ravurileă ă ţ ă ă ă ă încît n-a mai avut niciodat nevoie de o alt lec ie. Evitînd ispiteleă ă ţ ora ului, a continuat s - i petreac via a la mo ie, cufundat în ocupa iileş ă ş ă ţ ş ţ obi nuite ale unui gentilom inimos, entuziast i harnic. Î i vede deş ş ş agricultur , de cre terea cailor i vitelor, la care mai adaug i cîte oă ş ş ă ş partid de vîn toare, via a lui fiind înveselit de prieteni de treab , deă ă ţ ă ă tov r ia micu ei lui neveste (deă ăş ţ venit între timp cît se poate de vesel iă ăş de încrezătoare), precum i de frumoasele lui odrasle — ni te b ie iş ş ă ţ zdraveni i ni te fete înfloritoare. Întrucît tat l lui, bancherul, a muritş ş ă acum cî iva ani i i-a l sat toat aveţ ş ă ă rea, are posibilitatea de a- i satisfaceş toate gusturile i cred c nu mai e nevoie s - i spun c stimatul domnş ă ă ţ ă Ralph Hattersley este celebru în întreaga ar pentru caii s i de ras .ţ ă ă ă

186186


CAPITOLUL LI

ACUM NE VOM ÎNTOARCE ÎNTR-O dup amiaz lini tit , rece i înnorat , de pe la începutul lui decembrie,ă ă ş ă ş ă cînd prima z pad se a ternuse, într-un strat sub irel, peste cîmpiileă ă ş ţ pustiite i drumurile înghe a e i în straturi mai groase în urmele de ro iş ţ ţ ş ţ i de coş pite imprimate în noroiul pricinuit de ploile abundente ale lunii

trecute. Îmi aduc aminte prea bine totul pentru c m întoarceam de laă ă casa parohial avînd-o al turi pa domni oara Eliza Milward. Mă ă ş ă dusesem s -i vizitez taă t l — jertf adus polite ii i f cut numai iă ă ă ţ ş ă ă ş numai pentru a fi pe placul mamei, c ci nu puteam suferi nici mă ăcar gîndul de a m apropia de casa aceea. Asta nu numai din pricinaă antipatiei mele pentru Eliza, atît de fermec toare pe vremuri, ci fiindcă ă nu-l prea iertasem nici pe b trîn pentru p rerea lui proast despreă ă ă doamna Huntingdon, pe care i acum o mai judeca aspru fiindc - i p rş ă ş ă ă-sise b rbatul.ă

Dar nu despre reverendul Milward aveam inten ia s vorbesc, ciţ ă despre fiica lui Eliza. Chiar în clipa cînd îmi luam r mas bun de la preot,ă ea a intrat în odaie gata îmbr cat pentru o plimbare.ă ă

— Tocmai ie eam s - i vizitez sora, domnule Markham — mi-a spusş ă ţ ea — a a c , dac n-ai nimic împotriv , te voi înso i pîn acas . Îmiş ă ă ă ţ ă ă place s am pe cineva lîng mine cînd ies din cas — dumitale nu?ă ă ă

— Da, cînd persoana e agreabil .ă— Fire te, mi-a replicat tîn ra, cu un zîmbet maliş ă ios.ţA adar, am pornit împreun .ş ă— Crezi c am s-o g sesc acas pe Rose? m-a întrebat ea de îndată ă ă ă

ce-am închis porti a gr dinii în urma noastr i ne-am îndreptat spreţ ă ă ş Linden-Car.

— Cred c da.ă

187187


— A a sper i eu, pentru c am o veste pentru ea, dac nu cumva mi-ş ş ă ăai luat-o dumneata înainte.

— Eu?— Da. tii de ce a plecat domnul Lawrence?ŞA ridicat ochii spre mine a teptînd cu ner bdare r sş ă ă punsul meu.— A plecat? am întrebat eu, i Eliza s-a luminat la fa .ş ţă— A, va s zic nu i-a spus nimic despre sora lui ă ă ţ— Ce-i cu ea? am întrebat, temîndu-m ca nu cumva s i se fiă ă

întîmplat vreun r u.ă— Vai, domnule Markham, cum te-ai mai împurpurat la fa ! a strigatţă

ea cu un rîs care m chinuia pîn în adîncurile inimii. Ha-ha! Înc n-aiă ă ă uitat-o! Totu i, cred c ar fi mai bine s te gr be ti, ascult -m pe mine,ş ă ă ă ş ă ă pentru c ... Vai, Doamne!... O s se m rite joia viitoare!ă ă ă

— Nu se poate, domni oar Eliza! Asta nu-i adeş ă v rat!ă— M faci mincinoas , domnule? ă ă— E ti gre it informat .ş ş ă— Serios? tii dumneata mai bine?Ş— Cred c da.ă— Atunci de ce-ai p lit în halul sta? m-a întrebat ea zîmbindă ă

încîntat de emo ia prin care treceam. S fie oare din pricina furiei faă ţ ă ţă de o biat fiin ca mine pentru c i-a fi spus o minciunic ? P i bine,ă ţă ă ţ ş ă ă dar eu nu fac decît „s - i repet ce mi s-a spus”. Nu pot jura c e adeă ţ ă v rat.ă Pe de alt parte, nu v d ce motiv ar fi avut Sarah s m p c leasc . Or,ă ă ă ă ă ă ă ea zicea c valetul domnului Lawă rence i-ar fi zis c doamna Huntingdonă o s se m rite joi i c domnul Lawrence a plecat la nunt . Mi-a spus iă ă ş ă ă ş numele mirelui, dar l-am uitat. Poate c m po i ajuta dumneata s mi-lă ă ţ ă amintesc. Nu exist cineva care locuă ie te prin apropiere sau vine mereuş în vizit pe acola l care ine de mult vreme la ea? Un anume domn...ă ş ţ ă Vai, Doamne!... Domnul...

— Hargrave? am sugerat eu cu un zîmbet amar.— Ai dreptate! a strigat ea. Chiar sta era numele.ă— Imposibil, domni oar Eliza! am exclamat eu pe un ton care aş ă

f cut-o s tresar .ă ă ă— Mde, m rog, asta mi s-a spus, a explicat ea, privindu-m lini tită ă ş ă

drept în ochi.Apoi a izbucnit într-un hohot de rîs prelungit i ascuş it care m-a scosţ

din s rite.ă

188188


— Vai, te rog din suflet, s m ier i, a strigat ea tiu c e o mareă ă ţ Ş ă nepolite e, îns ... ha-ha-ha! Te gîndeai s-o iei chiar dumneata deţ ă nevast ? T , t , t ! Vai, ce p cat! Hi-hi-hi! Maic Precist , domnuleă ţ ţ ţ ă ă ă Markham, î i vine s le ini? O, ceruri, îndurati-v de el! S -l strig peţ ă ş ă ă omul la? Hei, Iacob!...ă

Dar oprindu-i n vala cuvintelor, i-am apucat bra ul i i l-am strîns, cuă ţ ş destul asprime, pentru c ea s-a f cut mic de tot i a scos un u or ip tă ă ă ă ş ş ţ ă de durere i de spaim . În schimb, îndr zneala nu i se potolise;ş ă ă revenindu- i pe dat a continuat, pref cîndu-se destul de îngrijorat :ş ă ă ă

— Cu ce te pot ajuta? Vrei pu in ap , sau ni te coţ ă ă ş niac? Cred că trebuie s aib colo, la cîrcium , dac -mi dai voie s alerg pîn acolo.ă ă ă ă ă ă

— Termin cu prostiile astea! i-am strigat eu sever.ăO clip a p rut încurcat , ba chiar speriat .ă ă ă ă— tii c nu pot s suf r astfel de glume, am conŞ ă ă ă tinuat.— Ei, a , glume! Nu glumeam cîtu i de pu in.ş ş ţ— În orice caz rîdeai i eu nu pot suferi s rîd cineva de mine — i-ş ă ă

am r spuns f cînd o sfor are ca s -i vorbesc cu toat demnitatea iă ă ţ ă ă ş st pînirea de sine i de a nu-i spune decît lucruri coerente i în elepte.ă ş ş ţ Domni oar Eliza, dac e ti într-o dispozi ie atît de vesel , probabil c - iş ă ă ş ţ ă ă ţ po i ine singur companie, i înc destul de bine. A adar, am s te lasţ ţ ă ş ă ş ă s - i termini plimbarea f r mine pentru c , dac stau s m gîndesc, amă ţ ă ă ă ă ă ă treab în alt parte. A adar, î i spun bun seara!ă ă ş ţ ă

Cu asta, am p r sit-o (l sînd-o s - i în bu e rîsul maă ă ă ă ş ă ş li ios) i amţ ş cotit-o peste cîmpuri, s rind pe malul pîrîului i trecînd prin cea maiă ş apropiat deschiz tur din gardul viu. Hot rît s nu pierd nici ună ă ă ă ă moment pentru a afla adev rul m-am gr bit c tre Woodford cît de repedeă ă ă m duceau picioarele. Din clipa în care mi-am dat seama c frumoasa ceă ă m chinuise ca un c l u nu m mai poate vedea, am luat-o pe oă ăă ă scurt tur , peste p uni i arini, peste miri ti i poteci, peste an uri iă ă ăş ş ţ ş ş ş ţ ş garduri de tot felul, pîn am ajuns la poarta tîn rului gentilom. Pîn înă ă ă acel moment nu-mi d dusem seama pe deplin de ardoarea draă gostei mele. M ag asem, cu tenacitate, de gîndul c s-ar putea ca într-o bună ăţ ă ă zi Helen s fie a mea.ă

— Domnul Lawrence e acas ? l-am întrebat ner bă ă d tor pe servitorulă care mi-a deschis.

— Nu, domnule, cona ul plec ieri, mi-a r spuns el p rînd foarteş ă ă ă alarmat.

189189


— Unde a plecat?— La Grassdale, domnule — 'mneavoastr n-a i avut tiin ? Mde,ă ţ ş ţă

st pînu e cam zgîrcit la vorb , z u a a, a ad ugat sluga, cu un rînjetă ă ă ş ă prostesc. Eu a a chitesc, domş nule...

Dar eu m-am r sucit pe c lcîie i l-am p r sit f r a mai a tepta să ă ş ă ă ă ă ş ă aud ce b nuie te el. N-aveam de gînd s stau acolo ca s -mi expună ş ă ă sim mintele i a a destul de chinuite, rîsului insolent i curiozit iiţă ş ş ş ăţ obraznice a unui individ de teapa lui.

Ce era de f cut? S fie oare cu putin ca Helen s m fi p r sită ă ţă ă ă ă ă pentru b rbatul acela? Nu-mi vine s cred. Putea eventual s renun e laă ă ă ţ mine, dar nu în favoarea lui! Ei bine, trebuia s aflu adev rul — nu mă ă ă puteam ocupa de treburile zilnice atîta vreme cît m scotea din min iă ţ aceast furtun a îndoielilor i temerilor, a geloziei i furiei. Aveam să ă ş ş ă iau dis-de-diminea diligen a care ducea la L. (cea de sear probabil cţă ţ ă ă i plecase) i s zbor c tre Grassdale — trebuia neap rat s ajung acoloş ş ă ă ă ă

înaintea nun ii. Dar la urma urmei de ce? Pentru c mi-a trecut prinţ ă minte gîndul c , eventual, a putea împiedica aceast nunt , c dac n-aă ş ă ă ă ă ş face-o, atît Helen cît i eu am regreta-o amarnic pîn în ultima clip aş ă ă vie ii. Mi-a trecut prin minte c poate am fost def imat de cineva în fa aţ ă ă ţ ei: poate chiar fratele ei — da, f r îndoial , fraă ă ă tele ei o convinsese că sînt un om nestatornic, c mi-am c lcat f g duiala. i profitînd deă ă ă ă Ş indignarea ei fireasc , poate chiar de disperarea care o f cuse s nu-i maiă ă ă pese de viitor, o fi îndemnat-o, cu f rnicie i cruzime, s contractezeăţă ş ă aceast c s torie pentru a o smulge de sub influen a mea. Dac astfelă ă ă ţ ă st teau lucrurile i dac ea avea s - i descopere gre eala cînd era preaă ş ă ă ş ş tîrziu ca s-o mai îndrepte — la ce via de chinuri i de regrete vane ar fiţă ş putut s fie sortit , — i nu numai ea, ci i eu! i ce remu c ri a fi avut,ă ă ş ş Ş ş ă ş socotind c scrupulele mele proste ti au produs toat încurc tura! Vai,ă ş ă ă trebuia neap rat s-o v d — trebuia s afle adev rul despre mine, chiară ă ă ă dac i-l spuneam în momentul cînd intra în biseă ric ! Puteam s trec dreptă ă un nebun sau un zevzec! Dar dac totu i o puteam salva? Vai, dac ar fiă ş ă putut s fie a mea... Speran a era nes buit de frumoas !ă ţ ă ă

Înaripat de aceast n dejde i îmboldit de aceste temeri, m-am gr bită ă ş ă spre cas pentru a m preg ti de plecare. I-am spus mamei c sînt silit să ă ă ă ă plec întrucit am ni te treburi urgente care nu sufer amînare, dar pe careş ă nu i le puteam explica pe loc.

190190


Mi-a fost imposibil s -mi ascund, de ochii ei materni profundaă îngrijorare i preocuparea ce m ap sau.ş ă ă

În noaptea aceea a c zut o z pad abundent care în ziua urm toare aă ă ă ă ă f cut diligen a s mearg atît de încet încît îmi venea s turbez deă ţ ă ă ă ner bdare. Am c l torit toat noaptea. Probabil c a doua zi va avea locă ăă ă ă c s toria. Dar noaptea era lung i întunecoas . Z pada împiedica roă ă ă ş ă ă ileţ i încerca greu picioarele cailor. Animalele erau exş traordinar de lene e;ş

vizitiii, cumplit de precau i; paţ sagerii, nesuferit de apatici în indiferen aţ lor supus fa de încetineala cu care înaintam.ă ţă

Se f cuse lumin de-a binelea cînd am intrat în tîrgu orul M. i amă ă ş ş tras la hanul „Trandafirul i coroana”. Am coborît i am strigat tareş ş întrebînd de diligen a, care merţ gea la Grassdale. Dar nu exista nici una: singura tr sur din ora era în repara ie.ă ă ş ţ

— Atunci da i-mi un faeton, o cabriolet , o c ru , m rog, orice,ţ ă ă ţă ă numai repede s fie!ă

Faeton s-a g sit, dar nici un cal nu era disponibil Am trimis mai mul iă ţ oameni în ora s -mi fac rost de unul. Numai c au z bovit atîta încîtş ă ă ă ă m-au scos din fire i n-am mai putut a tepta. Am zis c o s ajung maiş ş ă ă repede pe propriile mele picioare. i l sînd porunc s trimit faetonul înŞ ă ă ă ă urma mea, dac poate fi preg tit pîn -ntr-o or , am pornit-o în goan .ă ă ă ă ă Era un drum de vreo nou -zece kilometri, necunoscut, a a c a trebuit să ş ă ă m opresc de nu tiu cîte ori s întreb pe unde s-o iau — strigînd laă ş ă c ru a i i la opîrlani i adeseori dînd buzna prin c su ele oamenilor.ă ţ ş ş ţ ş ă ţ Chinuit de oboseal i de disperare, m gr beam neîncetat. Faetonul nuă ş ă ă m-a ajuns din urm : a adar, a fost mai bine c nu l-am mai a teptat — peă ş ă ş de alt parte, s vîr isem o prostie destul de mare z bovind atîta ca s miă ă ş ă ă se fac rost de el.ă

În cele din urm îns , m-am apropiat de Grassdale. M-am tras spreă ă bisericu a de ar — i ce s vezi: în fa a ei era un irag de tr suri i niciţ ţ ă ş ă ţ ş ă ş n-ar mai fi fost nevoie de cocardele albe cu care erau împodobi i serţ -vitorii i caii i nici de glasurile vesele ale atîtor pierde-var de prin satş ş ă aduna i ca s ca te gura, ca s -mi dau scama c în untru se oficia oţ ă ş ă ă ă nunt . M-am b gat repede printre oameni, întrebînd curios, dacă ă ă ceremonia a început de mult. Dar ei n-au f cut decît s stea cu guraă ă c scat i s se holbeze la mine. Disperat, i-am îmbrîncit la o parte iă ă ş ă ş tocmai m preg team s intru în curtea bisericii, cînd o ceat deă ă ă ă prichindei zdren ro i care st teau atîrna i ca ni te albine pe la ferestre s-ţă ş ă ţ ş

191191


au dat jos brusc i s-au repezit spre pridvor, vociferînd în dialectulş necioplit al inutului, spunînd, dup cîte se pare: „S-a mîntuit — tocmaţ ă ies!”

Dac m-ar fi v zut atunci Eliza Milward, ar fi putut s se simt într-ă ă ă ăadev r încîntat . M-am apucat de stîlpul por ii ca s m in mai bine peă ă ţ ă ă ţ picioare, i am r mas cu privirile a intite c tre u a bisericii pentru a-miş ă ţ ă ş vedea, pentru ultima dat , iubita i pentru prima dat pe acel detestabilă ş ă muritor care mi-o r pise i, care, eram convins, o sortea unei vie i deă ş ţ mizerie i de regrete — c ci ce bucurie ar fi putut s aib ea al turi deş ă ă ă ă el? Nu voiam s -i produc un oc înf i îndu-m dinainte-i, dar n-aveamă ş ăţş ă nici puterea s m îndep rtez. Iat -i, au ie it. Pe el nu-l vedeam; n-aveamă ă ă ă ş ochi decît pentru ea. Un v l lung acoă perea jum tatea din silueta eiă gra ioas ; vedeam c de i î i ine capul drept, i fa a i gîtul i seţ ă ă ş ş ţ ş ţ ş înro iser de emoş ă ii Chipul îi radia de bucurie i prin cea a alburie a vţ ş ţ ă-lului ei, se întrez reau cîrlion ii aurii! O, ceruri! Nu era Helen a mea!ă ţ Prima privire m-a f cut s tresar — ochii îmi erau împ ienjeni i deă ă ă ţ oboseal i de disperare. Da, nu era ea! Era o frumuse e mai tîn r , maiă ş ţ ă ă sub iric i mai trandafirie — într-adev r dr g la , dar cu mai pu inţ ă ş ă ă ă şă ţ ă demnitate i cu o înf i are ce nu tr da atîta profunzime sufleteasc . Eraş ăţş ă ă lipsit de acea gra ie, de acel farmec ină ţ tens, spiritual, i totu i blînd, deş ş puterea greu de definit de a atrage i de a subjuga inimile — sau celş pu in inima mea. M-am uitat la mire — era Frederick Lawrence! Mi-amţ ters sudoarea rece care mi se prelingea pe frunte m-am dat cî iva pa iş ţ ş

înapoi la apropierea lui; dar privirile i-au c zut asupra mea i el m-aă ş recunoscut, oricît de schimbat trebuie s -mi fi fost înf i area.ă ă ăţş

— Tu e ti, Markham? m-a întrebat el tres rind uluit de aceastş ă ă apari ie — i poate i de aerul meu neîngrijit i r t cit.ţ ş ş ş ă ă

— Da, Lawrence — tu e ti? i-am r spuns eu, f cînd un efort disperatş ă ă pentru a-mi aduna toat prezen a de spirit.ă ţ

A zîmbit i a ro it, de parc ar fi fost pe jum tate mîndru i peş ş ă ă ş jum tate ru inat de identitatea lui; i dac avea motive s se mîndrească ş ş ă ă ă pentru c inea de bra o fat atît de dulce, pe de alt parte, avea destuleă ţ ţ ă ă motive s ru ineze c t inuise atîta vreme norocul de care se bucura.ă ş ă ă

— D -mi voie s te prezint so iei mele, mi-a zis el, str duindu-se s - iă ă ţ ă ă ş ascund stînjeneala i adoptînd un fel de veselie nep s toare. Esther, i-lă ş ă ă ţ prezint pe domnul Markham; prietenul meu Markham, i doamnaş Lawrence, fost pîn nu de mult domni oara Hargrave.ă ă ş

192192


I-am f cut o plec ciune miresei i i-am scuturat vioă ă ş lent mîna mirelui.— De ce nu m-ai inut i pe mine la curent, i-am zis eu cu repro ,ţ ş ş

afectînd un oarecare resentiment pe care nu-l prea sim eam.ţ— Ba i-am spus, mi-a zis el cu un aer încurcat i vinovat. Sper c aiţ ş ă

primit scrisoarea mea?— Care scrisoare?— Cea prin care- i anun am c s toria pl nuit .ţ ţ ă ă ă ă— N-am primit nici cea mai vag aluzie cu privire la un asemeneaă

proiect.— Atunci probabil c s-a încruci at pe drum cu tine — pentru c ar fiă ş ă

trebuit s - i parvin ieri diminea .ă ţ ă ţăM rturisesc, într-adev r, c anun ul venea cam tîrziu. Dar atunci ceă ă ă ţ

te-a adus aici, dac n-ai primit nici un fel de veste? ăAcum era rîndul meu s m simt încurcat i stînjenit. Dar tîn raă ă ş ă

doamn , care în timpul scurtei noastre conă versa ii, b t torise z pada deţ ă ă ă sub t lpile ei, mi-a venit în ajutor optindu-i so ului ei s - i poftească ş ţ ă ş ă prietenul în tr sur .ă ă

— Da, i pe urm , e i tare frig! zise Lawrence priş ă ş vind cu spaim laă îmbr c mintea ei u oar i ajutînd-o imediat s se urce în calea c .ă ă ş ă ş ă ş ă Markham, vrei s vii i tu? Ne ducem la Paris, dar te putem l sa oriundeă ş ă pe drumul Dover.

— Nu, mul umesc. La revedere, cred c nu mai e neţ ă voie s v ureză ă c l torie pl cut . Dar voi a tepta ni te scuze foarte elegante cîndva, teăă ă ă ş ş rog s nu ui i, i zeci de scrisori pîn ne revedem.ă ţ ş ă

Mi-a strîns mîna i s-a gr bit s se a eze al turi de doamna lui. Nu eraş ă ă ş ă nici momentul, nici locul potrivit pentru explica ii sau discursuri.ţ

193193


CAPITOLUL LII

ÎNTR-UN TÎRZIU, FAETONUL CARE z bovise atîta, m-a ajuns din urm . M-am urcat în el i i-am poruncită ă ş vizitiului care-l adusese s m conduc la conacul Grassdale; eram multă ă ă prea adîncit în propriile mele gînduri ca s in s mîn eu caii. Aveam s-oăţ ă v d pe doamna Huntingdon; din moment ce trecuse mai bine de un an deă la moartea so ului ei, nu putea s fie în nici un caz vorba de un gestţ ă necuviincios. i, dup indiferen a sau bucuria pe care avea s-o manifesteŞ ă ţ la sosirea mea nea teptat , aveam s -mi dau seama dac inima ei îmiş ă ă ă apar ine. Dar înso itorul meu, un individ vorb re i înţ ţ ă ţ ş fipt, nu se ar taă dispus s m lase în voia cuget rilor mele.ă ă ă

— Ia uite-i cum pleac ! zise el în timp ce tr surile se în irau dinainteaă ă ş noastr . O s se petreac o sumedenie de lucruri mari azi... Ave i habară ă ă ţ de familia asta, domnule? Ori poate nu sînte i de prin partea locului?ţ

— Îi cunosc mai mult din auzite.— Hm! i mai buni dintre ei, oricum, sînt du i pe lumea ailalt . EuĂ ş ă

a a zic c cucoana b trîn o s plece dup ce se mîntuie cu toat zarvaş ă ă ă ă ă ă asta i o s se duc de aici, pe undeva, s tr iasc pe buc ica ei deş ă ă ă ă ă ăţ p mînt. Da' cuconi a tîn r — sau m rog, a nou (c chiar a a bobocă ţ ă ă ă ă ă ş tîn r nu mai e nici ea), vine s locuiasc la Grove.ă ă ă

— Va s zic domnul Hargrave s-a c s torit?ă ă ă ă— Da, dom'le, s tot fie vreo cîteva luni de-atunci, Ar fi trebuit el să ă

se însoare mai dinainte, cu o v duvioar , dar n-au putut ie i la tocmeală ă ş ă în privin a banilor.ţ

Ea avea punga plin i domnul Hargrave voia to i b ni orii numaiă ş ţ ă ş pentru el; numai c ea nu s-a-ndurat s-o lase din palm , a a c pe urm s-ă ă ş ă ăau cam r cit unu de altu. Ast lalt pe care a luat-o nu se scald chiar a a,ă ă ă ă ş

194194


în gologani, i nici nu pic de frumoas , dar n-a mai fost m riş ă ă ă tat . Cică ă ar fi cam urî ic , umbl vorba, i m tem c merge pe patruzeci de ani,ţ ă ă ş ă ă dac nu cumva o fi trecu i chiar de culmea dealului, a a c vede iă ţ ş ă ţ 'mneavoastr , dac nu prindea ocazia asta zicea c alta mai bun n-o s iă ă ă ă ă se mai iveasc în cale. Eu chitesc c o fi zis c un b ră ă ă ă bat chipe i tîn rş ş ă pre uie te tot atît cît are ea pe lume, a a c mai bine s -l ia de so . Dar euţ ş ş ă ă ţ tare m tem c n-o s treac mult vreme i o s - i cam mu te mîinileă ă ă ă ă ş ă ş ş pentru tîrgul sta care l-a încheiat. Zice lumea c a cam i înă ă ş ceput să vad c el nu e un gentleman chiar, chiar a a de dr gu , de m rinimos, deă ă ş ă ţ ă politicos i de încînt tor cum îl socotise ea înainte de nunt . A început sş ă ă ă nu-i prea pese de ea i în schimb pune piciorul în prag cam prea des. Da,ş da, i pîn bag ea bine de seam o s vad c el se înr ie te tot mai tareş ă ă ă ă ă ă ă ş i o neglijeaz tot mai mult.ş ă

— S-ar zice c -l cuno ti destul de bine, am remară ş cat eu.— P i chiar a a, dom'le, c -l tiu de cînd era fl c u; i era mîndruă ş ă ş ă ă ş

nevoie mare i cu toane i tia ce vrea. Am fost i eu în slujba lor ani de-ş ş ş şa rîndul. Dar n-am mai putut s stau, c nu le puteam suferi apuc turileă ă ă — erau tare strîn i la pung i st pîna se f cuse din ce în ce mai rea iş ă ş ă ă ş mai hain i te inea al dracului din scurt i î i tot reteza por ia; ca s nuă ş ţ ş ţ ţ ă mai zic c nu te sl bea din ochi i nu te cru a nicicînd. A a c mi-am luată ă ş ţ ş ă seama i mi-am c utat de lucru în alt parte.ş ă ă

— Nu sîntem aproape de cas ? am întrebat eu întrerupîndu-l.ă— Da da, dom'le. Uite. acolo e parcul.Mi s-a f cut inima cît un purice privind conacul acela m re dină ă ţ

mijlocul terenului vast — parcul la fel de frumos acum, în haina lui de iarn , cum trebuie s fi fost i în str lucirea verii: paji tea majestuoas cuă ă ş ă ş ă povîrni urile i vîlcelele unduioase înf i ate privirilor în îmbr c minş ş ăţş ă ă tea aceea de o puritate orbitoare, nep tat i neprih nit — cu excep ia uneiă ăş ă ă ţ poteci lungi i erpuitoare, croit de o ceat de cerbi i de c prioare;ş ş ă ă ş ă copaci m re i cu ramuă ţ rile înc rcate de z pad aruncîndu- i str lucireaă ă ă ş ă alb pe cerul cenu iu-întunecat; brîul de p duri masive ce înă ş ă conjura proprietatea; întinderea vast de ap ce dormea somnul înghe ului;ă ă ţ s lciile plîng toare i frasinii ce- i aplecau deasupra lacului ramurileă ă ş ş înc rcate de z pad ; toate acestea alc tuiau un tablou cu adev rat izbitoră ă ă ă ă i încînt tor pentru o minte neîmpov rat de gînduri, dar delocş ă ă ă

încurajator pentru mine. Exista totu i o oarecare consolare — c toateş ă acestea avea s le mo teneasc miă ş ă cu ul Arthur. Dar oare ea în ce situa ieţ ţ

195195


se afla? Dominîndu-mi, printr-un efort, dorin a de a-i pomeni numeleţ fa de înso itorul meu, atît de amator de sporov ial , l-am întrebat dacţă ţ ă ă ă nu tie cumva ce i-a l sat r posatul ei so prin testament i cum a hot rîtş ă ă ţ ş ă s fie împ r it proă ă ţ ă prietatea.

A da, el tia absolut totul; a a c m-a informat pe loc: Helen aveaş ş ă deplina st pînire i administrare a mo iei pîn la majoratul b iatului înă ş ş ă ă afar de posesiunea absolut i necondi ionat a propriei ei averi, i aă ă ş ţ ă ş unei sume suplimentare ce-i fusese acordat prin foaia dotal .ă ă

Înainte de încheierea acestor explica ii faetonul a tras la poartaţ parcului. Acum m a tepta marea încercare — dac aveam s-o g sescă ş ă ă acas — dar, vai! Se putea ca ea s fie înc la Staningley. Fratele ei nuă ă ă m informase ca lucrurile ar sta altfel. Am întrebat la c su a portaruluiă ă ţ dac doamna Huntingdon e la conac. Nu, era plecat cu m tu a ei înă ă ă ş comitatul X, dar era a teptat s se întoarc înainte de Cr ciun. Deş ă ă ă ă obicei î i petrecea majoritatea timpului la Staningley i venea laş ş Grassdale rareori, cînd administrarea treburilor mo iei sau intereseleş

ranilor sau persoanelor r mase în grija ei îi cereau prezen a acolo.ţă ă ţ— Pe lîng ce ora e Staningley? am întrebat.ă şAm ob inut curînd informa ia dorit .ţ ţ ă— Ei i acum, omule, d -mi h urile; ne întoarcem la M. Trebuie sş ă ăţ ă

îmbuc ceva la „Trandafirul i coroana”, apoi s-o pornesc spre Staningleyş cu prima diligen care duce la H.ţă

La M. am avut oarecare r gaz înainte de plecarea diligen ei pentru a-ă ţmi reface for ele cu ajutorul unei gust ri zdravene i a m învioraţ ă ş ă sp lîndu-m i schimbîndu-mi hainele. De asemenea, i-am expediat oă ă ş scurt scrisoare mamei (ca fiu de treab ce eram) ca s-o asigur c sîntă ă ă înc în via i ca s -mi cer scuze c nu-mi f cusem înc apari ia.ă ţă ş ă ă ă ă ţ Întrucît în vremea aceea se c l torea destul de încet, drumul pîn laă ă ă Staningley avea s dureze mult.ă

M-am urcat în „Fulgerul” i mi-am reluat c l toria. Mai aveam deş ă ă mers cale de dou po te, dar diligen a, dup cum am fost informat, treceaă ş ţ ă chiar pe lîng Staningley, a a c , l-am rugat pe surugiu s m lase cîtă ş ă ă ă mai aproape de conac.

Era o diminea senin i geroas . Faptul c st team eap n iţă ă ş ă ă ă ţ ă ş priveam peisajul cu mantia lui de z pad i ceă ă ş rul însorit, c inhalamă aerul proasp t i învior tor i auzeam scrî netul z pezii înghe ate subă ş ă ş ş ă ţ ro ile diligen ei, îmi d dea o stare de bun dispozi ie. Dac mai ad ug mţ ţ ă ă ţ ă ă ă

196196


la asta i gîndul la persoana pe care m preg team s-o întîlnesc, î i po iş ă ă ţ ţ închipui cam în ce stare m aflam.ă

Spre sfîr itul c l toriei îns , vreo doi pasageri m-au cam deprimat.ş ă ă ă— Frumos domeniu, zise unul dintre ei, f cînd semn cu umbrela spreă

lanurile întinse din dreapta, care se distingeau printre gardurile vii iş printre irurile de copaci mîndri, crescînd pe marginile îngr diturilor, iarş ă uneori în mijlocul acestora. Grozav mo ioar , dac ai vedea-o vara sauă ş ă ă prim vara.ă

— Da, r spunse cel lalt, — un b trînel cam morocă ă ă ănos la înf i are iăţş ş la glas, cu un palton cam f r culoare, cu o umbrel de bumbac.ă ă ă B nuiesc c e proprietatea b trînului Maxwell.ă ă ă

— A fost a lui, dar probabil tii c a murit i a l sat-o toat nepoateiş ă ş ă ă lui.

— Toat ?ă— Da, pîn la ultima pr jin — cu conac cu tot — afar de nu tiu ceă ă ă ă ş

fleac pe care i l-a l sat ca amintire nepotului din comitatul S. i de oă ş rent viager pentru nevast -sa.ă ă ă

— Foarte ciudat, domnule!— Chiar a a i e, domnule. i nici m car nu-i era nepoat bun ; darş ş Ş ă ă ă

n-avea rude de sînge mai apropiate — afar doar de un nepot cu care seă certase; pentru nepoata asta avusese întotdeauna o sl biciune. i pe urmă Ş ă mergea vorba c nevast -sa l-a sf tuit s-o fac . Ea adusese în c snicia loră ă ă ă ă cea mai mare parte a averii i a fost dorin a ei s-o transmit acesteiş ţ ă doamne.

— Hm! O s fie o prad foarte bun !ă ă ă— În privin a asta nu-ncape îndoial . E v duv , dar e înc foarteţ ă ă ă ă

tîn r , i stra nic de frumoas . În plus, are i averea ei proprie i doar ună ă ş ş ă ş ş singur copil — pentru care îngrije te o mo ie foarte frumoas înş ş ă comitatul J. Ei, s-ar putea spune multe lucruri în favoarea ei! Dar tare mă tem c noi, tia, n-aveam nici o ans (între timp m-a îmboldit în glumă ăş ş ă ă cu cotul nu numai pe mine, ci i pe interlocutorul lui). Ha-ha-ha! Sper cş ă nu v-am sup rat cu ceva, domnule? (Asta era pentru mine): Hm, hm!...ă Eu unul cred c n-o s se m rite decît cu un nobil. Ia prive te, domnuleă ă ă ş — relu el întorcîndu-se spre cel lalt vecin al lui i trecîndu- i umbrelaă ă ş ş pe sub nasul meu ca s -i arate ceva pe fereastr — la e conacul — iă ă ă ş vezi ce parc grozav are — i p durile alea de dincolo — lemn al draculuiş ă de bun i vînat cît frunz i cît iarb ... Hei, dar ce mai e i asta?ş ă ăş ă ă ş

197197


Aceast exclama ie i-a fost pricinuit de oprirea brusc a diligen ei laă ţ ă ă ţ poarta parcului.

— E un domn care coboar la conacul Staningley?ă a strigat surugiul.M-am ridicat i mi-am aruncat jos din diligen sacul de voiaj,ş ţă

preg tindu-m s sar i eu dup el.ă ă ă ş ă— Ce, vi s-a f cut r u, domnule? m-a întrebat vecinul meu vorb reă ă ă ţ

holbîndu-se la mutra mea (probabil c pă ălisem r u de tot).ă— Nu. ine banii, surugiu!Ţ— Mul am frumos, dom'le! Gata!ţSurugiul b g taxa de c l torie în buzunar i d du bice cailor,ă ă ăă ş ă

l sîndu-m — nu s pornesc pe aleea parcuă ă ă lui, ci s p esc în sus i-n josă ăş ş prin fa a por ilor lui, cu bra ele încruci ate i cu ochii a inti i în p mîntţ ţ ţ ş ş ţ ţ ă — în timp ce imagini, gînduri i impresii de o for cople itoare nu seş ţă ş înv lm eau în minte. Nimic nu era foarte deslu it decît atîta; nutrisemă ăş ş zadarnic dragostea aceasta; speran ele mele se duseser de rîp ; trebuiaţ ă ă s m smulg de înă ă dat de acolo i s alung sau s -mi în bu toateă ş ă ă ă ş gîndurile în leg tur cu ea ca pe o amintire a unui vis nes buit iă ă ă ş nebunesc. Bucuros a mai fi z bovit ceasuri întregi pe lîng conac înş ă ă speran a de a o z ri m car din dep rtare înainte de a pleca, dar n-aveaţ ă ă ă rost s-o fac. Nu trebuia s-o las s m vad — pentru c ce altceva ar fiă ă ă ă putut s m aduc încoace decît speran a de a-i reînvia sentimentele, înă ă ă ţ scopul de a-i ob ine mîna? Puteam eu oare îndura s cread cumva c oţ ă ă ă iubeam acum pentru averea, pentru situa ia ei, dup ce timp de un an iţ ă ş jum tate nu mai dă ădusem nici un semn de via ?ţă

Nu! Trebuia s plec pe dat i ea nici s nu tie c am trecut pe lîngă ă ş ă ş ă ă locuin a ei pentru c de i a fi putut s neg c a fi aspirat la mîna ei,ţ ă ş ş ă ă ş tihna nu trebuia s -i fie tulburat de prezen a mea i nici inima eiă ă ţ ş afectat de faptul c -i eram credincios i c-o iubeam!ă ă ş

„R mîi cu bine, scumpa mea Helen, pentru totdeauna! Pentruă totdeauna!”

A a am zis — i totu i nu m-am putut smulge de acolo. Am f cutş ş ş ă cî iva pa i, apoi am întors capul ca s mai privesc o dat impozantul eiţ ş ă ă c min. Apoi am mai fă ăcut cî iva pa i; pe urm , pierdut într-o visareţ ş ă melancolic , m-am oprit iar i m-am sprijinit de scoar a aspr a unuiă ş ţ ă copac b trîn ce cre tea în marginea drumului.ă ş

198198


CAPITOLUL LIII

ÎN TIMP CE ST TEAM A A, absorbitĂ Ş de gîndurile mele sumbre, s-a ivit de dup col ul druă ţ mului o tr sură ă luxoas . Nu m-am uitat la ea, i dac ar fi trecut în lini te pe lîng mine,ă ş ă ş ă poate c nici n-a fi iă ş ţ nut m car minte c am v zut-o; dar un glas sub irelă ă ă ţ dinăuntrul ei m-a trezit din reverie cu exclama ia:ţ

— M mico, m mico, uite-l pe domnul Markham!ă ăR spunsul nu l-am auzit, dar curînd acela i glas a r spuns:ă ş ă— Ba da, m mico, e chiar el! Uit -te i tu!ă ă şN-am ridicat ochii. Îns b nuiesc c m mica s-a uitat, întrucît o voceă ă ă ă

limpede i melodioas ale c rei tonuri m-au f cut s m simt cuprins deş ă ă ă ă ă fiori, a strigat:

— Vai, m tu ico! Uite-l pe domnul Markham... Prieă ş tenul lui Arthur! Richard, opre te!ş

Era atîta emo ie, plin de bucurie, în felul cum fuseţ ă ser rostite acesteă cîteva cuvinte — în special acea tremur toare exclama ie: „Vai,ă ţ m tu ico!” încît n-am mai puă ş tut s -mi p strez rezerva. Calea ca s-a oprită ă ş imediat i ridicînd ochii am întîlnit privirile unei doamne vîrstnice,ş palid i grav , care m examina prin fereastra deschis . A înclinată ş ă ă ă capul, eu i-am r spuns tot cu o plec ciune, apoi s-a retras în untru înă ă ă timp ce Arthur se ruga de valet s -i dea drumul s coboare. Dar înainteă ă ca servitorul s se poat da jos de pe bancheta lui înalt , pe ferestruicaă ă ă tr surii s-a întins, în t cere, o mîn . Am recunoscut-o, cu toate c oă ă ă ă m nu neagr îi ascundea albea a delicat i o bun parte din frumuse e.ă şă ă ţ ăş ă ţ Gr bindu-m s-o apuc, am strîns-o în mîna mea — mai întîi cu ardoare,ă ă îns luîndu-mi imediat seama, i-am dat drumul i mîna s-a retras pe dat .ă ş ă

— Veneai în vizit la noi sau erai doar în trecere? m-a întrebat cu glasă sc zut st pîna acelei mîini.ă ă

199199


Sim eam c -mi scruteaz , cu aten ie, expresia fe ei, din dosul v luluiţ ă ă ţ ţ ă negru i gros care, împreun cu jaluzeş ă lele tr surii îi ascundeau pe de-a-ăntregul chipul de ochit mei.

— Am... Am venit s v d meleagurile, m-am bîlbîit eu.ă ă— Meleagurile?! a repetat ea pe un ton care tr da mai degrabă ă

nepl cere sau dezam gire decît surprindere. Atunci nu intri?ă ă— Dac v face pl cere...ă ă ă— Po i s te-ndoie ti de asta?ţ ă ş— Da, da! Trebuie neap rat s intri, a strigat Arthur alergînd spreă ă

mine.Mi-a apucat mîna i mi-a strîns-o b rb te te cu amîndou mînu eleş ă ă ş ă ţ

lui.— V mai aduce i aminte de mine, domnule? mi-a zis el.ă ţ— Oho, i înc cum, dr gu ul meu, m car c te-ai schimbat atît deş ă ă ţ ă ă

mult, i-am r spuns eu, cercetînd înf i area tîn rului gentilom destul deă ăţş ă în ltu i de sub irel, cu expresia mamei lui imprimat vizibil peă ţ ş ţ ă tr s turile sale frumoase i inteligente, în ciuda ochilor alba tri careă ă ş ş radiau de bucurie, i a cîrlion ilor blonzi care-i ie eau de sub pcu .ş ţ ş şă ţă

— Nu-i a a c am crescut? m-a întrebat el ridicîndu-se în vîrfulş ă picioarelor.

— Dac-ai crescut! Pe cuvîntul meu, cred c ai aproape cu o palmă ă mai mult de cînd te-am v zut ultima dat .ă ă

— Am împlinit apte ani, mi-a replicat el cu mîndrie.şPeste înc apte ani o s fiu la fel de înalt ca i dumneata, sauă ş ă ş

aproape.— Arthur, i-a zis maic -sa, spune-i s intre. Mîn înainte, Richard!ă ă ăÎn glasul ei era o umbr de triste e, precum i de ră ţ ş ăceal , dar nu tiamă ş

prea bine cui s atribui acest lucru. Tr sura a mers mai departe i a intrată ă ş pe poart înaintea noastr . Micu ul meu tovar m-a condus pe aleea pară ă ţ ăş -cului, ciripind vesel tot drumul. Odat ajun i la u a coă ş ş nacului, m-am oprit pe sc ri i m-am uitat în jos, a teptînd s -mi recap t calmul dacă ş ş ă ă ă puteam — sau cel pu in, s -mi reamintesc hot rîrile luate de curînd iţ ă ă ş principiile pe care se întemeiau ele. Abia dup ce Arthur m-a tras delicată de hain , de mai multe ori, i i-a repetat invita ia de a intra, am acceptată ş ş ţ în cele din urm s -l înso esc în înc perea unde ne a teptau doamnele.ă ă ţ ă ş

Cînd am intrat, Helen m-a privit scrut tor, dar cu un aer blînd iă ş serios. M-a întrebat, politicoas , de mama i de Rose. I-am r spunsă ş ă

200200


respectuos la întreb ri. Doamna Maxwell m-a rugat frumos s iau loc,ă ă f cînd observa ia c e destul de rece, dar, oricum, presupunea c n-amă ţ ă ă f cut o c l torie prea lung în diminea a aceeaă ăă ă ţ

— A, nu, mai pu in de dou zeci de mile, am r spuns.ţ ă ă— Dar nu pe jos!— Nu, doamn , cu diligen a.ă ţ— Uite-o pe Rachel, domnule, îmi zise Arthur, singura fiin cuţă

adev rat fericit dintre noi to i.ă ă ţÎmi îndreptai privirea spre aceast vrednic persoan care tocmaiă ă ă

intrase ca s - i ajute st pîna s se dezbrace. M onor cu un zîmbetă ş ă ă ă ă aproape prietenos în semn de recunoa tere.ş

Dup ce Helen î i scoase p l ria i v lul, paltonul gros i celelalte,ă ş ăă ş ă ş ar ta atît de mult ca pe vremuri, încît nu prea tiam cum am s suportă ş ă revederea. M-am bucurat în mod deosebit s v d c frumosul ei p ră ă ă ă negru era la fel de bogat i nu- i pierduse defel str lucirea.ş ş ă

— M mica a renun at la boneta de v duv în cinstea c s torieiă ţ ă ă ă ă unchiului, a spus Arthur, citindu-mi în ochi, cu un amestec de simplitate i de agerime, caracteristic copiş ilor. (M mica avea o înf i are foarteă ăţş

grav , iar doamna Maxwell cl tin din cap.) M tu a Maxwell n-o să ă ă ă ş ă p ră ăseasc niciodat doliul, insist obr znicu ul. ă ă ă ă ţ

Dar cînd a v zut c impertinen a lui o îndurerase pe m tu -sa, s-aă ă ţ ă şă dus i a cuprins-o pe dup gît, a s rutat-o pe obraz, apoi s-a retras în ni aş ă ă ş unuia dintre bovindourile mari. S-a jucat în lini te cu cîinele, în timp ceş doamna Maxwell discuta, cu mine, pe un ton foarte grav, subiecte extrem de interesante ca: vremea, anotimpul, starea drumurilor. Am socotit prezen a ei drept foarte folositoare pentru a pune stavilţ ă impulsurilor mele fire ti, un antidot împotriva acelor emo ii tumultuoaseş ţ i a tulbur rii care altfel m-ar fi purtat cu ele i m-ar fi furat în pofida raş ă ş -iunii i voin ei mele. Numai c tocmai atunci mi s-a pţ ş ţ ă ărut această

încorsetare aproape insuportabil i-mi era îngrozitor de greu s mă ş ă ă silesc s fiu atent la vorbele ei i s -i r spund cu polite ea necesar . Astaă ş ă ă ţ ă din cauz c o sim eam pe Helen stînd foarte aproape de mine, lîng că ă ţ ă ă-min. Nu îndr zneam s m uit la ea, dar aveam senza ia c e eu ochii peă ă ă ţ ă mine i dintr-o privire aruncat pe furi am v zut — sau cel pu in a a miş ă ş ă ţ ş s-a p rut — c e pu in îmbujorat la fa i c degetele ei, în timp ce seă ă ţ ă ţăş ă jucau cu lan ul de la ceas, erau agitate de acea fr mîntare i de acelţ ă ş tremur care tr deaz o emo ie profund .ă ă ţ ă

201201


— Spune-mi, te rog, — mi-a zis ea profitînd de cea dintîi pauz dină încerc rile de conversa ie dintre m tu a ei i mine, i vorbind repede iă ţ ă ş ş ş ş cu glas sc zut, f r s - i ia ochii de la lan ul de aur (lucru de care mi-amă ă ă ă ş ţ dat seama pentru c acum am îndr znit s -mi întorc din nou privirileă ă ă spre ea) — spune-mi, te rog, ce mai fac cei de la Lindenhope? Nu s-a mai întîmplat nimic de cînd am plecat eu de acolo?

— Cred c nu.ă— N-a murit nimeni? Nu s-a c s torit nimeni?ă ă— Nu.— i nici... i nici nu se preg te te nimeni de c s toŞ ş ă ş ă ă rie?... Nu s-au

rupt leg turile vechi i nu s-au înjghebat altele noi? Nici unul dintreă ş vechii prieteni n-a fost uitat sau înlocuit?

Rostind aceast fraz i-a coborît atît de mult vocea încît nimeni înă ă ş afar de mine n-ar fi putut prinde ultimele cuvinte. i în acela i timp i-aă Ş ş ş întors ochii spre mine i în ei i-a înflorit un zîmbet de o nespus de dulceş melancolie. Avea o expresie întreb toare, timid , dar destul de pă ă ă-trunz toare, care a f cut s -mi ard obrajii de o emo ie greu de exprimat.ă ă ă ă ţ

— Nu, nu cred, i-am r spuns. Cu siguran c nu, dac al ii s-auă ţă ă ă ţ schimbat la fel de pu in ca i mine.ţ ş

Fa a i s-a împurpurat.ţ— i chiar n-aveai de gînd s ne faci o vizit ? a exŞ ă ă clamat ea.— Mi-era team s nu v deranjez.ă ă ă— S ne deranjezi! strig ea cu un gest nervos. Cum se poate?... Dară ă

ca i cum i-ar fi amintit brusc de preş ş zen a m tu ii ei se opri iţ ă ş ş întorcîndu-se spre aceast doamn continu :ă ă ă

— Vai, m tu ic , domnul acesta este prietenul cel mai bun al frateluiă ş ă meu i a fost i o cuno tin apropiat de-a mea (cel pu in timp de cîtevaş ş ş ţă ă ţ luni — care au trecut prea repede, din p cate), declara c ine foarte multă ăţ la b iatul meu — i cînd colo, trecînd pe lîng casa noastr , la atîtea zeciă ş ă ă de mile de locuin a lui, refuz s ne viziteze din teama de a nu neţ ă ă deranja!

— Domnul Markham e exagerat de sfios, remarc doamna Maxwell.ă— Sau poate exagerat de ceremonios, zise nepoata el. Exagerat de...

m rog, n-are importan .ă ţăi întorcîndu-mi spatele, se a ez pe un scaun de lîng mas , î i traseŞ ş ă ă ă ş

aproape o carte i începu s o r sfoiasc energic, dar în mod v dit cuş ă ă ă ă gîndurile aiurea.

202202


— Dac a fi tiut — am zis eu — c mi-a i fi f cut onoarea de a vă ş ş ă ţ ă ă aminti de mine, foarte probabil c nu mi-a fi refuzat pl cerea de a vă ş ă ă vizita, dar m-am temut c m-a i uitat de mult.ă ţ

— I-ai judecat pe al ii dup chipul i asem narea duţ ă ş ă mitale, a morm ită ea f r s - i ridice ochii de pe carte, dar înro indu-se în timp ce vorbea iă ă ă ş ş ş dînd, în grab , cîte zece pagini deodat .ă ă

A urmat o pauz de care Arthur s-a gîndit s profite pentru a-miă ă prezenta frumosul pui de setter i pentru a-mi ar ta ce frumos a crescut iş ă ş ce bine îi merge, întrebîndu-m totodat ce mai face Sancho, tat lă ă ă c elului. Doamna Maxwell s-a retras apoi ca s se dezbrace. Helen aăţ ă împins cartea la o parte i dup ce s-a uitat în t cere la b iatul ei, l-aş ă ă ă trimis din odaie sub pretextul c -l roag s - i aduc ultima carte primit ,ă ă ă ş ă ă ca s mi-o arate. Copiă lul s-a gr bit s-o asculte; dar eu am continuat să ă mîngîi cîinele. T cerea ar fi putut s dureze pîn la întoarcerea copilului,ă ă ă dac numai de mine ar fi depins s-o întrerup, dar, dup un minut gazdaă ă mea s-a ridicat nervoas i, reluîndu- i pozi ia dinainte, între mine iă ş ş ţ ş col ul c miţ ă nului, a exclamat pe un ton foarte serios:

— Gilbert, ce s-a-ntîmplat cu tine? De ce te-ai schimbat atît de mult?... tiu c e o întrebare foarte indiscret s-a gr bit s adauge — iŞ ă ă ă ă ş poate extrem de nepoliticoas . Dac i se pare c e astfel, atunci te rog să ăţ ă ă nu-mi r spunzi — dar tii c nu pot s suf r misterele i ascună ş ă ă ă ş zi urile.ş

— Nu m-am schimbat deloc, Helen — din nefericire sentimentele mele sînt la fel de intense i de p tima e ca întotdeauna. Nu eu m-amş ă ş schimbat, ci situa ia.ţ

— Care situa ie? Te rog frumos, spune-mi i mie!ţ şObrajii ei au p lit de chinul a tept rii; se putea oare s se team că ş ă ă ă ă

mi-am f g duit inima i credin a altei peră ă ş ţ soane?— Am s - i spun imediat, i-am r spuns. Am s - i m rturisesc c amă ţ ă ă ţ ă ă

venit aici în scopul de a te vedea (nu f r unele presim iri nepl cute iă ă ţ ă ş temeri fa de propria mea îndr zneal i nu f r spaima c s-ar putea sţă ă ăş ă ă ă ă nu fiu un oaspete chiar atît de binevenit cum m a teptam în timp ce mă ş ă apropiam de conac). Dar nu tiam pe atunci c mo ia asta î i apar ine,ş ă ş ţ ţ pîn cînd nu m-a l murit în privin a mo tenirii tale conversa ia a doiă ă ţ ş ţ tovar i de căş ăl torie, pe ultima por iune a drumului. i atunci mi-am dată ţ Ş deodat seama de nes buin a speran elor pe care le nutream i de faptulă ă ţ ţ ş c ar fi fost o nebunie s le mai p strez m car o clip . i cu toate c amă ă ă ă ă Ş ă coborît la poarta conacului t u, m-am hot rît s nu intru. Am z bovit cîă ă ă ă -

203203


teva minute ca s privesc proprietatea, dar eram absolut decis s mă ă ă întorc la M. f r s -i v d st pîna.ă ă ă ă ă

— i dac m tu -mea i cu mine nu ne-am fi întors tocmai atunci deŞ ă ă şă ş la plimbarea de diminea , nu te-a mai fi v zut niciodat i n-a mai fiţă ş ă ă ş ş avut ve ti de la tine?ş

— Mi s-a p rut c ar fi fost mai bine pentru amîndoi s nu neă ă ă întîlnim, i-am r spuns calm, dar neîndr znind s vorbesc decît în oapt ,ă ă ă ş ă i f r s am curajul s-o priş ă ă ă vesc drept în fa ca nu cumva t ria s nu mţă ă ă ă

p r seasc de tot. Am continuat: — Mi s-a p rut c o întrevedere n-ară ă ă ă ă face altceva decît s - i tulbure, ie, lini tea i s m înnebuneasc peă ţ ţ ş ş ă ă ă mine. Dar acum m bucur de acest priă lej de a te revedea i de a afla cş ă nu m-ai uitat i de a te asigura c nu voi înceta niciodat s m gîndescş ă ă ă ă la tine.

A urmat un moment de pauz . Doamna Huntingdon s-a îndep rtat iă ă ş s-a instalat în ni a ferestrei. Oare a înş eles din vorbele mele c numaiţ ă sfiala i modestia m împiedicau s -i cer mîna? Înainte de a putea vorbiş ă ă din nou a rupt chiar ea t cerea, întorcîndu-se brusc spre mine i spunînd:ă ş

— Ai fi putut avea i mai înainte un asemenea prilej — vreau s spunş ă pentru a m asigura c -mi p strezi o amintire frumoas i pentru a teă ă ă ă ş asigura c i eu am acelea i sentimente pentru tine — dac mi-ai fi scris.ăş ş ă

— A a a fi f cut, dar nu i-am tiut adresa i n-am prea vrut s -lş ş ă ţ ş ş ă întreb pe fratele t u, pentru c mi s-a p rut c el n-ar fi de acord s - iă ă ă ă ă ţ scriu. Îns asta nu m-ar fi împiedicat nici o clip , dac a fi putută ă ă ş îndr zni s cred c tu a teptai ve ti de la mine sau m car c i-ai irosită ă ă ş ş ă ă ţ vreodat un gînd îndreptîndu-l spre nefericitul t u prieă ă ten. Dar, bineîn eles, t cerea ta m-a dus la concluzia c m-ai uitat.ţ ă ă

— Va s zic te a teptai ca eu s - i scriu întîi? ă ă ş ă ţ— Nu, Helen, vreau s zic, doamn Huntingdon, i-am spus euă ă

îmbujorîndu-m la fa din pricina repro ului cuă ţă ş prins în aceste vorbe — fire te c nu. Dar dac mi-ai fi transmis un mesaj prin fratele t u sauş ă ă ă m car dac l-ai fi întrebat din cînd în cînd despre mine...ă ă

— L-am întrebat adeseori despre tine. Dar n-aveam de gînd s facă mai mult decît asta — a reluat ea zîmbind — atîta vreme cît tu continuai s te m rgine ti la cîteva întreb ri cuviincioase cu privire la s n tateaă ă ş ă ă ă mea.

— Fratele t u nu mi-a spus niciodat c mi-ai pomeă ă ă nit numele.— Dar l-ai întrebat vreodat ?ă

204204


— Nu; pentru c am v zut c nu dore te s fie chesă ă ă ş ă tionat în leg tură ă cu tine sau s arate o cît de mic înă ă curajare ata amentului meu preaş insistent.

Helen nu mi-a r spuns.ă— i avea perfect dreptate, am ad ugat.Ş ă ăDar Helen a r mas t cut , privind la paji tea înz pezit de afar : „O,ă ă ă ş ă ă ă

am s-o scutesc de prezen a mea”, m-am gîndit. i imediat m-am ridicatţ Ş i m-am apropiat de ea ca s -mi iau r mas bun, cu o hot rîre cum nu seş ă ă ă

poate mai eroic .ă— Dar ce, ai plecat? mi-a zis ea luîndu-mi mîna pe care i-o

întinsesem, îns f r s -i dea drumul imediat.ă ă ă ă— Ce rost ar avea s mai z bovesc?ă ă— A teapt cel pu in pîn se întoarce Arthur.ş ă ţ ă— Fiind mai mult decît bucuros s m supun, am r mas acolo i m-ă ă ă ş

am rezemat de cealalt cercevea a ferestrei.ă— Mi-ai spus c nu te-ai schimbat, a reluat gazda. S tii totu i c te-ă ăş ş ă

ai schimbat, i înc foarte mult. ş ă— Nu, doamn Huntingdon, de i ar fi trebuit s-o fac.ă ş— Adic vrei s sus ii c ai acelea i sentimente pentru mine, pe careă ă ţ ă ş

le aveai i la ultima noastr întîlnire?ş ă— Da; numai c ar fi o gre eal s vorbesc acum desă ş ă ă pre asta.— Gre it a fost cînd am vorbit atunci, Gilbert. Acum nu mai e deloc oş

gre eal — în afar de cazul cînd ai spune ceva care s calce în picioareş ă ă ă adev rul.ă

Eram mult prea agitat ca s pot vorbi. Dar f r s a tepte un r spuns,ă ă ă ă ş ă i-a întors ochii str lucitori i obrajii împurpura i, spre fereastr , a ridicatş ă ş ţ ă

geamul i s-a uitat afar , fie ca s - i domoleasc inima, fie ca s culeagş ă ă ş ă ă ă acel frumos trandafir Christmas, abia îmbobocit în tufi ul de subş fereastr , care- i scosese sfios capul de sub z pada ce-l ocrotise pînă ş ă ă atunci de ger, i care acum se topea sub razele soarelui. L-a rupt i dupş ş ă ce a scuturat, cu un gest delicat, neaua str lucitoare de pe petalele lui, l-aă apropiat de buze i a spus:ş

— Trandafirul sta nu e la fel de înmiresmat ca o floare de var , dar aă ă r zb tut prin greut i i vr jm ii greu de înfruntat. I-a fost destul ploaiaă ă ăţ ş ă ăş rece de iarn ca s -l hr neasc i soarele firav al acestei luni ca s -l înă ă ă ă ş ă -c lzeasc . Vînturile aspre nu l-au f cut s p leasc i nici nu i-au frîntă ă ă ă ă ă ş

205205


lujerul. Uit -te, Gilbert, e la fel de proasp t i de vioi ca orice alt floare,ă ă ş ă de i mai are i acum pe petalele lui z pad ... Îl vrei?ş ş ă ă

Am întins mîna. N-am îndr znit s vorbesc de fric s nu mă ă ă ă ă cople easc emo ia. Mi-a pus roza în palm , dar n-am strîns-o întreş ă ţ ă degete — atît eram de absorbit de gînduri, m fr mîntam ce s spun înă ă ă aceast împrejuă rare: s -mi dau frîu liber sentimentelor sau s continui să ă ă le strivesc. Luînd aceast ov ial drept indiferen — sau poate chiară ş ă ă ţă lips de dorin în a-i accepta darul, Helen mi l-a smuls brusc din mîn iă ţă ăş l-a azvîrlit în zăpad , a închis fereastra cu un gest energic i s-a retrasă ş lîng c min.ă ă

— Helen! Ce-nseamn asta? am strigat, uluit de schimbareaă nea teptat .ş ă

— Nu mi-ai în eles darul, mi-a r spuns ea — sau ceea ce e înc i maiţ ă ăş r u, mi l-ai dispre uit. Îmi pare r u c i l-am dat. Fiindc am f cut oă ţ ă ă ţ ă ă asemenea gre eal , singurul lucru la care m-am putut gîndi a fost s -lş ă ă arunc.

— M-ai în eles gre it, cumplit de gre it, i-am r spuns.ţ ş ş ăi într-o clip am redeschis fereastra, am s rit afar , am luat floareaŞ ă ă ă

de jos, am dus-o în cas i i-am oferit-o, implorînd-o s mi-o dea din nouăş ă i spunîndu-i c-o voi p stra de-a pururi, de dragul ei, i c-o voi pre uiş ă ş ţ

mai mult decît orice alt lucru pe care-l aveam pe lume.— i asta te va mul umi? m-a întrebat ea luînd tranŞ ţ dafirul în mîn .ă— Da, i-am r spuns.ă— Atunci, poftim! Prime te-l!şL-am lipit cu toat seriozitatea de buze i l-am pus în sîn, în timp ceă ş

doamna Huntingdon m privea cu un zîmbet pu in ironic.ă ţ— Ei, acuma pleci? m-a întrebat ea.— Voi pleca, dac ... dac trebuie neap rat.ă ă ă— Te-ai schimbat, a continuat ea... Ai devenit ori foarte trufa , oriş

foarte indiferent.— Nici una, nici alta, Helen... Vreau s zic, doamn Huntingdon.ă ă

Dac-ai putea privi în inima mea...— i totu i trebuie s fii ori mîndru, ori nep s tor, dac nu amîndouŞ ş ă ă ă ă ă

laolalt . „Doamn Huntingdon”... De ce nu-mi zici Helen, ca maiă ă înainte?

— O, Helen!... Scumpa mea Helen!... am murmurat.

206206


— Trandafirul pe care i l-am dat era un simbol al inimii mele, mi-aţ zis ea. Ai vrea s -l iei cu tine i pe mine s m la i aici, singur ?ă ş ă ă ş ă

— Mi-ai da i mîna dac i-a cere-o?ş ăţ ş— Oare nu i-am spus destul pîn acum? m-a întreţ ă bat ea cu un zîmbet

cum nu se poate mai fermec tor.ăI-am apucat repede mîna i a fi acoperit-o cu sş ş ărut ri fierbin i, dacă ţ ă

n-a fi fost fulgerat de un gînd:ş— Te-ai gîndit bine la consecin e?ţ— M tem c nu, pentru c altfel nu m-a fi oferit unui b rbat preaă ă ă ş ă

mîndru ca s m ia sau prea indiferent, sau care î i face probleme dină ă ş pricina averii mele în loc s se gîndeasc la dragostea mea!ă ă

Tremuram s-o strîng în bra e, dar nu îndr zneam s cred în atîtaţ ă ă bucurie i totu i m-am st pînit spunîndu-i:ş ş ă

— i dac-ai s te c ie ti vreodat c ai luat un om s rac?Ş ă ă ş ă ă ă— Nu m voi c i decît în cazul cînd m vei dezam gi. Dac nu aiă ă ă ă ă

suficient încredere în afec iunea mea pentru a crede acest lucru, atunciă ţ las -m !ă ă

— Iubita mea! Helen, scumpa mea! am strigat eu s rutînd acum, cuă patim , mîna pe care o p stram într-a mea i cuprinzînd-o pe Helen înă ă ş bra e. N-ai s te c ie ti niciodat dac-ar fi s depind totul numai deţ ă ă ş ă ă ă mine. Dar te-ai gîndit i la m tu a ta?ş ă ş

Tremuram în a teptarea r punsului, i o strîngeam tot mai tare laş ă ş pieptul meu!

— M tu a mea nu trebuie s tie înc nimic. O s i se par un pasă ş ă ş ă ă ă pripit i nes buit, pentru c n-are de unde s - i închipuie cît de bine teş ă ă ă ş cunosc. Dar trebuie s te cunoasc i ea i s înve e s te plac . Va trebuiă ăş ş ă ţ ă ă s m p r se ti, s revii la prim var , s stai mai mult vreme i să ă ă ă ş ă ă ă ă ă ş ă încerci s-o cucere ti i sînt convins c o s începe i s v simpatiza i.ş ş ă ă ă ţ ă ă ţ

— O, atunci vei fi a mea, i-am zis eu, s rutînd-o o dat i înc o dată ăş ă ă i înc o dat , pentru c acum deveş ă ă ă nisem la fel de întreprinz tor i deă ş

impetuos pe cît fusesem mai înainte de timorat i de stînjenit.ş— Nu... Peste un an, mi-a r spuns ea, eliberîndu-se cu multă ă

delicate e din îmb ti area mea, dar inîndu-mi înc tandru mîna.ţ ă ş ţ ă— Cum, înc un an? Vai, Helen, dar nu pot a tepta atîta vreme!ă ş— P i unde i-e fidelitatea?ă ţ— Voiam s zic c nu pot îndura chinul unei desp ră ă ă iri atît deţ

îndelungate.

207207


— N-o s fie o desp r ire: o s ne scriem zilnic. Inima mea va fi totă ă ţ ă timpul al turi de tine i uneori ai s ai posibilitatea s m vezi i cuă ş ă ă ă ş proprii t i ochi. Nu voi fi atît de f arnic încît s pretind c mi-e u or să ăţ ă ă ă ş ă a tept atîta vreme, dar în c s toria asta e de datoria mea s -mi consult iş ă ă ă ş rudele.

— Rudele i prietenii vor fi împotriv .ş ă— Nu se vor împotrivi prea mult, scumpul meu Gilbert, mi-a zis ea

s rutîndu-m cu înfocare. Nu se voi împotrivi cînd te vor cunoa te. Iară ă ş dar se vor împotrivi, atunci înseamn c nu-mi sînt cîtu i de pu in,ă ă ă ş ţ apropia i. Acum e ti mul umit?ţ ş ţ

i-a ridicat fa a spre mine cu un zîmbet de o tandre e nesfîr it .Ş ţ ţ ş ă— Cum a putea fi altfel dac tiu c m iube ti? M iube ti, Helen,ş ă ş ă ă ş ă ş

nu-i a a? am ad ugat eu neîndoindu-m cîtu i de pu in de aceastş ă ă ş ţ ă realitate, dar dorind s-o aud confirmat de propria ei gur .ă ă

— Dac m-ai fi iubit atît de mult cît te iubesc eu mi-a r spuns ea cuă ă cea mai mare seriozitate — nu te-ai fi comportat ca pîn aum, fiind gata-ăgata s m pierzi. Trebuia s în elegi c rangul, neamul i averea, nu tragă ă ă ţ ă ş mai mult în balan decît adev rata dragoste dintre dou inimi care seţă ă ă potrivesc atît de bine!

— Ce fericire de nespus, am exclamat eu îmbr isînd-o iar. N-amăţ meritat-o, Helen, nu îndr znesc s cred în atîta bucurie. Cu cît voi aveaă ă mai mult de a teptat, cu atît mai mare îmi va fi teama s nu intervinş ă ă ceva care să mi te r peasc . Gînde te-te c într-un an se pot întîmpla oă ă ş ă sut i o mie de lucruri! În tot acest timp am s trec prin chinurileă ş ă iadului. i pe urm , iarna e i un anotimp tare sumbru.Ş ă ş

— A a m-am gîndit i eu, mi-a r spuns ea pe un ton grav. N-am sş ş ă ă m c s toresc iarna — sau cel pu in nu în decembrie, a ad ugat ea cu ună ă ă ţ ă tremur. (Pentru c în luna aceea avusese loc i c s toria care o legase deă ş ă ă fostul ei so , i moartea îngrozitoare care o l sase slobod .) A aţ ş ă ă ş dar am spus c peste un an, în prim var .ă ă ă

— Prim vara viitoare?ă— Nu... nu... toamna viitoare, poate.— Atunci, vara..— M rog, s zicem, la sfîr itul verii. Acum gata, mul ume te-te cuă ă ş ţ ş

atît...În timp ce vorbeam, Arthur a intrat în odaie.

208208


— M mico, n-am putut g si cartea în nici unul din locurile unde mi-ă ăai zis tu s-o caut. (În zîmbetul mamei sale era ceva care p rea s zic :ă ă ă „Nu, dr gu ule, tiam c n-ai s-o g se ti”). În cele din urm mi-a adus-oă ţ ş ă ă ş ă Rachel.

— Uit -te, domnule Markham, o istorie natural cu tot felul deă ă p s rele i animale, i cu ni te pove ti la fel de dr gu e ca i pozele!ă ă ş ş ş ş ă ţ ş

Fiind foarte vesel, m-am a ezat s cercetez cartea i l-am luat peş ă ş b ie el între genunchii mei. Dac ar fi veă ţ ă nit cu o clip mai înainte l-a fiă ş primit cu mult mai putin amabilitate, dar acum i-am mîngîiat cuă afec iune cîrlion ii i chiar i-am s rutat fruntea ivorie: era b iatulţ ţ ş ă ă scumpei mele Helen, i deci i al meu. i a a l-am privit întotdeauna deş ş Ş ş atunci încoace. B ie elul acesta dr gu a ajuns acum un tîn r de toată ţ ă ţ ă ă frumuse ea: a împlinit cele mai frumoase speran e ale mamei sale i înţ ţ ş momentul de fa locuie te la conacul Grassdale împreun cu tîn ra luiţă ş ă ă so ioar , juc u a Helen Hattersley de alt dat .ţ ă ă ş ă ă

Nu ajunsesem s m uit la jum tate din carte, c doamna Maxwell i-ă ă ă ă şa f cut apari ia poftindu-m în caă ţ ă mera cealalt , la dejun. La începută maniera rece i disş tant a acestei doamne m-a cam înghe at; dar m-amă ţ străduit din r sputeri s încerc s-o îmbunez i s -i fiu pe plac. Se p reaă ă ş ă ă c izbutisem chiar i în aceast prim i scurt vizit ; pentru c peă ş ă ă ş ă ă ă m sur ce-i vorbeam, ea deă ă venea tot mai amabil i mai cordial i cîndăş ă ş am plecat mi-a spus foarte gra ios la revedere, exprimîndu- i speţ ş ran a cţ ă nu va trece mult pîn cînd va avea pl cerea de a m primi din nou înă ă ă casa ei.

— Dar în nici un caz nu po i s pleci pîn cînd nu vezi sera, gr dinaţ ă ă ă de iarn a m tu ii, mi-a spus Helen, pe cînd înaintam ca s -mi iau r masă ă ş ă ă bun de la ea, cu toat st pînirea de sine.ă ă

Am profitat cu bucurie de un asemenea r gaz, i am urmat-o în seraă ş mare i frumoas , împodobit din belş ă ă ug cu flori — mai ales dacş ă ineam seama de anotimpul destul de înaintat — dar bineîn eles c nuţ ţ ă

eram în stare s le acord decît prea pu in aten ie.ă ţ ă ţ— M tu a, începu Helen, ine grozav de mult la flori, i ine foarteă ş ţ ş ţ

mult i la Staningley. Te-am adus aici ca s - i adresez o rug minte înş ă ţ ă numele ei, i anume, ca acesta s r mîn c minul ei pîn la sfîr itul vie iiş ă ă ă ă ă ş ţ — i dac n-o fi totodat i c minul nostru — s-o pot vedea cît mai des,ş ă ăş ă s stau din cînd în cînd cu ea. Pentru c tare m tem c-o s -i par r u să ă ă ă ă ă ă

209209


m piard . i cum duce o via retras , e înclinat spre triste e dac eă ă Ş ţă ă ă ţ ă l sat prea mult vreme singur .ă ă ă ă

— Cu drag inim , scumpa mea Helen! F exact ceea ce vrei cu tot ceă ă ă e al t u. Nici prin cap nu mi-a trecut c a putea s doresc ca m tu a taă ă ş ă ă ş s p r seasc aceast cas ! i fie c vom tr i în alt parte, va fi exact a aă ă ă ă ă ă Ş ă ă ă ş cum ve i hot rî tu i cu ea. tiu c ar suferi dac s-ar desp r i de tine, a aţ ă ş Ş ă ă ă ţ ş c sînt gata s -i îndeplinesc orice dorin . De dragul t u o iubesc i peă ă ţă ă ş ea, i fericirea ei îmi va fi la fel de scump ca i aceea a propriei meleş ă ş mame.

— Î i mul umesc, iubitule! Meri i o s rutare pentru asta. La revedere.ţ ţ ţ ă Ei, i-acum, haide, haide... gata Gilş bert, d -mi drumul. Uite-l pe Arthur,ă a a c te rog s te ab ii...ş ă ă ţ

A sosit momentul s -mi închei povestirea. Oricine în afar de tine,ă ă drag Halford, ar fi spus c i a a am lună ăş ş git-o prea mult. Dar, pentru a te face s fii pe deplin mul umit, voi ad uga cîteva cuvinte, întrucît tiu că ţ ă ş ă vei avea un sentiment de simpatie pentru b trîn doamn i vei dori să ă ă ş ă tii cum s-a încheiat istoria ei. M-am întors acolo în prim var i, f cîndş ă ăş ă

pe placul lui Helen, m-am str duit din r sputeri s-o cuceresc pe m tu .ă ă ă şă Ea m-a primit cu mult amabilitate, fiind f r îndoial pregă ă ă ă ătit s -miă ă pre uiasc mai mult firea datorit relat rilor favorabile ale nepoatei. Cîndţ ă ă ă i s-au adus la cuno tin inten iile mele ambi ioase, a privit lucrurile cuş ţă ţ ţ mult mai mult în elepciune decît îndr zneam eu s sper. Singuraă ţ ă ă remarc în aceast privin f cut în prezen a mea a fost:ă ă ţă ă ă ţ

— i a a, domnule Markham, dup cîte în eleg ai de gînd s -miŞ ş ă ţ ă r pe ti nepoata. M rog! Trag n dejdea c Dumnezeu v va binecuvîntaă ş ă ă ă ă unirea i o va face pe scumpa mea feti s cunoasc fericirea. Dac s-arş ţă ă ă ă fi putut hot rî s nu se mai m rite m rturisesc c a fi fost maiă ă ă ă ă ş bucuroas . Dar din moment ce vrea s se rec s toă ă ă ă reasc , nu cunosc niciă o alt persoan c reia i-a încredin a-o mai cu drag inim decîtă ă ă ş ţ ă ă dumitale, crede-m !ă

Fire te c am fost încîntat de acest compliment i am sperat c -i voiş ă ş ă putea ar ta c nu s-a în elat în aprecieă ă ş rile ei.

— Cu toate astea ar trebui s - i adresez o rugă ţ ăminte, a continuat ea. S-ar p rea c mai pot înc s conă ă ă ă sider proprietatea de la Staningley drept c minul meu! A vrea s fie i al vostru, pentru c Helen e foarte legată ă ş ă ă de conac i de mine — dup cum sînt i eu legat de ea. Grassdale îiş ă ş ă

210210


evoc amintiri dureroase, peste care nu-i vine prea u or s treac . Eu nuă ş ă ă v voi sup ra prea tare cu societatea mea, i nu m voi amesteca în via aă ă ş ă ţ voastr . De felul meu sînt o persoan destul de lini tit , voi r mîne cîtă ă ş ă ă mai mult în od ile mele, îmi voi vedea de trebuă rile mele i v voi întîlniş ă numai cînd i cînd.ş

Nu încape îndoial c am acceptat toate acestea cu drag inim . Amă ă ă ă tr it amîndoi în cea mai deplin armoă ă nie cu scumpa noastr m tu , pînă ă şă ă în ziua mor ii ei Acest trist eveniment s-a petrecut cî iva ani mai tîrziu —ţ ţ trist nu pentru ea (întrucît a avut parte de o moarte u oar , ba chiarş ă bucuroas c ajunsese la cap tul că ă ă ăl toriei sale), ci doar pentru celeă cîteva persoane iubitoare — rude, prieteni i slujitori recunosc tori, peş ă care le-a l sat în urma ei.ă

Dar s ne întoarcem la propriile mele treburi: m-am c s torit vara,ă ă ă într-o diminea str lucitoare de august. A fost nevoie de opt luni de zile,ţă ă de toat amabilitatea i bun tatea lui Helen pentru a înfrîngeă ş ă prejudec ile maăţ mei mele împotriva miresei ce mi-o alesesem, i pentruş a o face s se împace cu gîndul c voi p r si proprietatea de la Linden-ă ă ă ăCar i m voi stabili la o atît de mare deş ă p rtare. I-am l sat ferma luiă ă Fergus, cu speran e mai mari în prosperitatea ei decît a fi avut cu un anţ ş în urm , în imprejur ri similare. Asta deoarece de curînd s-a îndr gostită ă ă de fiica mai mare a preotului din L., o domni oar ale c rei calit i îlş ă ă ăţ stimulaser s fac ni te eforturi cum nu se poate mai surprinz toare, nuă ă ă ş ă numai pentru a-i cî tiga afec iunea i stima i pentru a ob ine o avere suş ţ ş ş ţ -ficient ca s poat aspira la mîna ei, ci i pentru a se dovedi vrednic deă ă ă ş ea, în proprii lui ochi, i în cei ai p rin ilor fetei. În cele din urm aş ă ţ ă izbutit, dup cum tii. Cît despre mine, nu mai e nevoie s - i spun cît deă ş ă ţ fericit sînt împreun cu Helen i cît de binecuvînta i ne sim imă ş ţ ţ bucurîndu-se unul de cel lalt, ca i de copiii no tri. Acum tocmaiă ş ş a tept m cu ner bdare s sose ti tu i Rose, penş ă ă ă ş ş tru c se apropieă momentul vizitei voastre anuale, cînd trebuie s renun a i la ora ulă ţ ţ ş vostru plin de praf, fum, zarv , trud i lupt , pentru o perioad deă ă ş ă ă destindere binef c toare i de via tihnit i retras în societatea noastr .ă ă ş ţă ăş ă ă

Pîn atunci îmi iau r mas bun de la tine.ă ăAl t u, Gilbert Markham.ă

Staningley, 10 iunie 1847

211211


---- Sfîr it ----ş

212212