Transcript

Acţiunea fiziologică a fierului

Metabolismul uman al fierului în organism, constă din 3 faze: asimilare (resorbție, încorporare), distribuire și eliminare

(excreție). Fiindcă doar 5 ÷ 10 % din fierul ce ajunge prin hrană în intestine, poate fi

resorbit, la un necesar zilnic de peste 2 mg, trebuie pentru recuperarea sa, ca alimentele

să conțină peste 20 mg de fier. Fierul participă esențial la preluarea și asimilarea

oxigenului, la anumite funcțiuni specific celulare și în general, la întregul metabolism

uman. Toate acestea depind de îndestulătoarea prezență a fierului în

organism.

CIRCUITUL ŞI ROLUL FIERULUI

Aproximativ 75% din conţinutul de fier al organismului se află în globulele roşii

(hematii) din sânge, sub forma hemoglobinei, un compus proteina-fier responsabil de

transportul fierului de la plămâni spre toate celelalte părţi ale corpului. Aproximativ 5%

din fierul din organism se află într-o substantă numită mioglobina. Această

proteină, o forma a hemo globinei care se gaseste în muşchi, transportă şi păstrează

oxigenul, pe care apoi îl eliberează în scopul utilizării pentru fiecare celula din corp.

TRANSPORTUL Şl STOCAREA OXIGENULUI

Fierul este prezent într-o varietate de enzime şi catalizatori care ajută ca transformările chimice să aibă loc, peste tot în organism. Multe dintre enzimele care conţin fier sunt

implicate în producerea de energie.

PRODUCEREA DE ENERGIE

Studiile au arătat că nivelurile ridicate ale fierului, alături de alţi indicatori ai alimentării cu fier care sunt ridicaţi, pot deveni factori de risc pentru bolile cardiovasculare. Fiecare om

ar trebui să-şi monitorizeze aceste niveluri sub control medical.

Necesarul zilnic de fer diferă foarte mult în funcţie de vârstă, cu începere de la 8 mg/zi

între 1 an şi 6 ani, continuând cu 12 mg/zi în adolescenţă la băieţi şi 15 mg/zi la fete şi menţinându-se la aceste valori la vârsta

adultă.

BOLILE CARDIOVASCULARE

Fierul are de asemenea o importanţă capitală în menţinerea multora dintre funcţiile sistemului nostru

imunitar. În timp ce prea mult sau prea puţin din acest mineral poate crea neplăceri, cele mai mari

probleme se datoreaza carenţei de fier.Deoarece organimul absoarbe fierul cu dificultate

(aproximativ 10% din ferul ingerat este absorbit), corpul depozitează fer în oase, ficat, rinichi, splină şi

măduvă. Întrucât rata de absorbţie a ferului este atât de scăzută, este important consumul zilnic de produse

bogate în fier.

SISTEMUL IMUNITAR

Alimentele care au un continut ridicat de fier sunt carnea (în special ficatul), carnea de pui şi

pestele. Alte surse substanţiale le reprezintă ouăle,pudra de cacao, pâinea şi cerealele

(oricare cereală integrală sau îmbogăţită cu fier), legumele cu frunze(spanac), cartofii şi

alte legume(fasole,brocoli), fructele(struguri,portocale) si laptele.

SURSE ALIMENTARE

Fierul este disponibil ca supliment individual şi ca parte a mai multor formule cu multivitamine

şi minerale. Cea mai obisnuita formă este sulfatul de fier, care este foarte ieftin şi care

poate irita tractul digestiv. Se recomandă glicinatul de fier, fumaratul si gluconatul de

fier, pentru că ele sunt mai puţin iritante pentru tractul digestiv şi mai putin susceptibile

să provoace constipatie.

SUPLIMENTE

Doza zilnică optimă - ODI

Pentru o sănatate generală bună, doza zilnică optimă pentru fier este de:15 - 25 mg pentru bărbaţi 18-30 mg pentru femei.

Pierderile normale zinice, exceptând - la femei - menstruația, sunt în general reduse. Ele se produc prin descuamarea pielii, și prin transpirație, urină, scaun. O pierdere de fier de 1 mg pe zi, pentru un bărbat adult,

este considerată ca fiind normală și poate fi compensată prin conținutul în fier al alimentației. Prin

hemoragii, pierderile produse pot deveni totuși considerabile, fiindcă conținutul de fier a 2 ml de sânge este de 1 mg.La o menstruație se pierde o cantitate de sânge de 30 - 60 ml în mod normal, adică o pierdere de

aprox. 15-30 miligrame de fier, dar la hipermenoree (menstruație abundentă) se poate ajunge și la 800 ml

pierdere de sânge, și deci lipsa de fier devine mai mare.

Principala boala datorată carenţei de fier este anemia hipocromică, a celulelor microcitice, denumită în mod obişnuit anemia carenţei de fier. În aceasă formă de

anemie, hematiile sunt mai mici decat normal şi palide la culoare, datorită conţinutului scăzut de hemoglobină din sânge. Din cauza conţinutului scăzut de hemoglobină din

sânge,ţesuturile organismului devin avide de oxigen, lucru care conduce la apariţia unor probleme cum ar fi lipsa de atenţie, oboseala, irascibilitatea, dificultăţi la înghiţire,

paloare, palpitaţii în timpul efortului şi o stare generală de rău.

Statistici recente estimează că aproximativ 10% din populaţia globului suferă de anemie.

SIMPTOMELE CARENŢEI DE FIER

Fierul este un element esențial pentru aproape toate organismele vii. El este inclus, de regulă în

formă stabilă, în metaloproteine,

deoarece în formă liberă sau expusă duce la

producerea de radicali liberi care în general

sunt toxici pentru celule. Fierul se poate combina

cu orice tip de biomoleculă și, ca atare, va adera la membrane, acizi nucleici, proteine

etc.

Importanța în biologie și medicină