Discopatia lombara este o afectiune a coloanei vertebrale manifestata prin modificari degenerative ale discurilor intervertebrale din zona lombara. Ce sunt discurile intervertabrale? Coloana vertebrala este alcatuita din vertebre suprapuse. Fiecare vertebra are un orificiu in mijloc. Prin suprapunerea lor se formeaza canalul intravertebral, unde este localizata maduva spinarii. Intre vertebre se situeaza discurile intervertebrale, formatiuni cartilaginoase ce confera coloanei vertebrale flexibilitate si care absorb socurile exercitate asupra coloanei vertebrale cand mergem pe jos, sarim, alergam sau cand ridicam obiecte. Fibrele nervoase ce alcatuiesc maduva spinarii se ramifica in zona intervertebrala. Cand este afectata integritatea discului intervertebral, vertebrele vor exercita presiune asupra ramificatiilor nervoase si se instaleaza durerea. Daca in stadiul acesta nu se actioneaza prin nici un tratament exista riscul ca invelisul exterior al discului sa se rupa, afectiune transformandu-se in hernie de disc. Simptome Durerile manifestate in discopatia lombara sunt situate in zona lombo-sacrala. In marea majoritate a cazurilor durerea iradiaza pe unul dintre membrele inferioare. Durerile vor determina bolnavul sa mearga schiopatat. Presiunea exercitata asupra ramificatiilor nevoase intrerupe traseul comenzilor transmise de creier catre organele inervate. Datorita bruierii fluxului informational, organele inervate vor suporta dereglari functionale sau chiar modificari structurale. Cand presiunea intervertebrala intrerupe circulatia sangvina, terminatiile nervoase intra intr-un proces de necrozare. Distrugerea ramificatiilor nervoase produce greutate in miscare, scaderea tonusului muscular, scaderea capacitatii de control asupra membrelor, atrofie musculara sau paralizia membrelor inferioare. Cauze

Degenerarea discurilor intervertebrale se produce pentru ca musculatura vertebrala isi pierde tonusul si nu mai sustine coloana vertebrala. In mod normal muschii prezinta un tonus nimim si in stare de repaus. Datorita acestui tonus ne putem misca in timp real sau este mentinuta pozitia corecta a unor organe. In cazul musculaturii vertebrale aceasta sustine coloana vertebrala in pozitie optima. Tonusul musculaturii scade in timp daca sunt efectuate eforturi intense fara sa fie pregatita musculatura inainte sau dupa perioade lungi de sedentarism. Sedentarismul, postura vicioasa a corpului, o saltea necorespunzatoare afecteaza de asemenea activitatea musculaturii si nivelul tonusului muscular. Surplusul de greutate constituie o alta cauza a discopatiilor, mai ales datorita presiunii ce se exercita asupra coloanei vertebrale, orice surplus de greutate reprezentand un efort suplimentar al organismului pentru mentinerea unei pozitii adecvate si pentru desfasurarea functiilor sale. Intrucat coloana vertebrala nu mai este sustinuta adecvat, vertebrele se apropie tasand discurile intervertebrale. Presiunea exercitata asupra vaselor de sange incetineste activitatea metabolismului local, ceea ce va produce in timp deshidratarea discurilor. Daca se mentine ritmul de scadere a tonusului muscular cedeaza si ligamentele vertebrale, instalandu-se hernia de disc. Tratament Din aceste motive tratamentul discopatiei lombare implica in primul rand redobandirea tonusului muscular pentru a permite vertebrelor sa revina la pozitia initiala. Reactivarea metabolismului local se realizeaza prin refacerea spatiului intervertebral. Toate aceste proceduri de tratament permit vaselor de sange presate sa isi recapete permeabilitatea si sa isi reia functia de vascularizare. O data restabilita circulatia sangvina se vor normaliza si schimburile metabolice locale iar discurile intervertebrale se vor rehidrata.

Anatomie coloanei vertebraleSus

Vezi galerie foto Coloana vertebrala ocupa o pozitie centrala in cadrul aparatului locomotor. "Doar acela care cunoaste in ce fel este angrenata coloana in jocul static si dinamic al fortelor organismului uman, va putea integra corect intreaga importanta a acestui organ central, in gandirea sa diagnostica si terapeutica" (Schmore-Iughanns). Coloana vertebrala indeplineste in organismul omului urmatoarele functii: - functia de sustinere (sustine trunchiul imprimand individului o postura caracteristica); - functia de protectie (apara maduva spinarii importiva agresiunilor mecanice); - functia de mobilitate (prin complexitatea constructiei sale confera corpului posibilitatea de a se misca si de a se deplasa in spatiu); - functia morfogenetica (particularitatile mecanicii coloanei vertebrale se rasfrang asupra formei si asezarii viscerelor toraco-abdominale). Coloana vertebrala este constituita din succesiunea a 33-34 piese osoase numite vertebre. Ea este parte componenta a unei formatiuni foarte complexe numite organ axial. Organul axial este un complex structural si functional la realizarea caruia participa: - componenta dura osoasa (vertebrele care alcatuiesc coloana vertebrala); - componenta conjuctiva formata din structuri fibroase si elastice de legatura dintre vertebre (discurile intervertebrale, capsule articulare, ligamente); - componenta musculara (muschii coloanei vertebrale); - componenta neuro-vasculara (maduva spinarii, radacinile nervoase, vase de sange). Alterarea oricarei dintre aceste componente se rasfrange negativ asupra functiei intregului organ axial. Se intelege astfel cat de alarmante pot fi perturbarile produse de modificarile patologice ale vertebrelor sau ale discurilor intervertebrale. Cum sunt legate vertebrele intre ele? Corpii vertebrali sunt legati prin discurile intervertebrale care sunt articulatii nesinoviale in timp ce apofizele articulare sunt legate prin articulatii sinoviale. Intre vertebre se mai gasesc si ligamente care impreuna cu discul intervertebral si cu capsulele articulare formeaza segmentul de mobilitate. Componenta cea mai importanta a segmentului de mobilitate o constituie discul intervertebral.

Cuprins articol

1. Anatomie coloanei vertebrale 2. Structura discului intervertebral 3. Mecanism fiziopatologic 4. Simptome 5. Tratament 6. Recomandari

Structura discului intervertebralSus

Discul intervertebral este asezat in spatiile dintre corpii vertebrali, pe care ii separa, dar ii si solidarizeaza in acelasi timp. Discul intervertebral este lipsit de cavitatea articulara, nu poseda membrana sinoviala si nici lichid o portiune sinovial. centrala De cu aceea aspect se incadreaza care in randul articulatiilor de nesinoviale. pulpos. Discul este format dintr-o portiune periferica, alcatuita din tesut conjuncitv fibros, numita inelul fibros si gelatinos, poarta numele nucleu

Inelul fibros - este mai rezistent in partea anterioara decat posterior. In structura inelului fibros intra lame de tesut fibros, dispuse concentric in jurul nucleului pulpos. Aceste lame contin fibre de colagen care se insera pe fetele adiacente ale corpilor celor doua vertebre vecine, intre care este situat discul intervertebral. Lamele concentrice ale inelului fibros sunt in numar de 15-20 inaintea nucleului pulpos, iar posterior de numai 7-10, explicand slaba rezistenta la solicitari a acestei zone.

Nucleul pulpos - capteaza apa si dezvolta astfel o forta exploziva. Nucleul pulpos este o formatiune sferica de natura gelatinoasa situat central, bine fixat de inelul fibros la periferie. Este foarte bogat in apa si avad in captarea acesteia - hidrofil. El exercita compresiune asupra formatiunilor din vecinatatea inelului fibros si corpilor vertebrali. Forta exploziva a nucleului pulpos indeparteaza corpii vertebrali si pune in stare de tensiune inelul fibros, care tinde sa-i apropie din nou. Prin intermediul unor mecanisme complexe, nucleul pulpos normal atrage si capteaza apa si astfel dezvolta presiuni interioare ridicate cu forta brizanta exploziva.

Corpii vertebrali - impreuna cu discurile intervertebrale realizeaza un sistem precomprimat. Datorita fortei explozive a nucleului pulpos, sistemul realizat de corpii vertebrali si discuri se gaseste sub presiune continua, chiar in stare de repaus. Un astfel de sistem se numeste in tehnica "precomprimat". Precomprimarea mareste substantial rezistenta si elasticitatea sistemului. Datorita acestei proprietati a nucleului pulpos, discurile intervertebrale maresc elasticitatea coloanei vertebrale si absorb socurile mecanice. Atunci cand hidrofilia (aviditatea de retinere a apei) nucleului pulpos scade, se reduce forta exploziva si se instaleaza degenerescenta discala. Presiunea din interiorul nucleului pulpos creste in acelasi timp cu incarcarea.

In stare normala, presiunea intranucleara creste cu incarcarea coloanei, fiind superioara cu 30-50% sarcinii exercitate pe unitatea de suprafata aplicata exterior. In cazul discului degenerat, presiunile din interiorul nucleului pulpos scad considerabil. Contractura muschilor toracelui si abdomenului reduc cu mult solicitarea discurilor intervertebrale. Coloana vertebrala poate fi considerata ca un pilon de sustinere a corpului situat pe fata posterioara si partial in interiorul camerei toracice si abdominale. Aceste doua camere au un continut gazos la nivelul toracelui sau semifluid in abdomen. Contractura musculaturii peretilor acestor camere contribuie la cresterea presiunii in interiorul lor si prin aceasta intareste coloana si preia partial incarcarea acesteia. Prin acest mecanism, solicitarea coloanei toracice inferioare scade cu 50% iar a celei lombare cu 30%.

Aceste date releva importanta intretinerii unei bune musculaturi toraco-abdominale pentru asigurarea functionarii normale a coloanei vertebrale si pentru prevenirea uzurii discale. Astfel, la obezi, unde tonusul musculaturii abdominale scade, se creeaza conditii mecanice nefavorabile suplimentare asupra coloanei vertebrale, explicand frecventa aparitiei spondilozei la aceasta categorie de bolnavi. Miscarea este necesara nutritiei discului intervertebral.

Nucleul pulpos functioneaza ca o pompa care regleaza circuitul lichidelor si al gazelor la nivelul discului intervertebral. In cursul miscarilor coloanei apar variatii de presiune la nivelul nucleului pulpos, variatii care Coloana favorizeaza vertebrala circuitul normala lichidelor nu si este al gazelor. rectilinie

Coloana vertebrala nu este dreapta ci prezinta o serie de curburi in regiunea cervicala, toracala si lombara. La nivelulcoloanei cervicale exista o curbura cu concavitate posterioara care se numeste lordoza si apare din luna a 4-a a vietii cand copilul ia pozitia sezanda. La nivelul coloanei toracice exista o curbura cu concavitate anterioara, denumita cifoza. Curbura lombara are concavitatea posterior si se numeste lordoza lombara. Apare la sfarsitul primului an de viata cand copilul incepe sa mearga, dar nu se consolideaza decat la varsta adulta. In regiunea pelviana (la nivelul bazinului) exista o curbura cu concavitatea orientata anterior si este formata de sacru si oasele coccigiene. Curburile coloanei vertebrale sunt conditionate mecanic de inclinatia bazinului. Ostostatismul (statul indelungat in picioare) si mersul biped al omului s-au putut realiza prin rotirea bazinului din pozitia orizontala (la patruped) spre verticala. Verticalizarea bazinului nu este insa completa. Pentru a putea realiza o constructie echilibrata, coloana lombara asezata pe bazinul usor inclinat inainte, este fortata sa se curbeze, aparand lordoza lombara. Daca coloana lombara ar ramane rectilinie, atunci proiectia centrului de greutate a corpului s-ar face in fata poligonului de sustinere, iar drept urmare, trunchiul ar cadea inainte.

Aceleasi conditii mecanice necesare echlibrarii corpului antreneaza mai departe cifoza toracica si lordoza cervicala.

Mecanism fiziopatologicSus

Solicitarile maxime ale coloanei lombare prin ridicarea greutatilor in pozitii incorecte (cu spatele flexat sau in hiperextensie) solicita la maximum inelul fibros care se poate fisura. Bolnavul simte o durere violenta care-l imobilizeaza si care nu-i mai permite redresarea coloanei sau miscari de flexiune, rotatie sau extenise. In acest moment, nucleul pulpos, aflat in stare de tensiune, migreaza pe fisurile inelului fibros, provocand iritarea filetelor nervoase marginea care provoaca durerea violenta.

Aceasta este primul simptom al deteriorarii discului. Daca dupa acest moment acut se continua activitatea, atunci nucleul pulpos mareste dimensiunile fisurilor inelului fibros, putand aluneca mai departe, iritand radacinile nervilor care ies din maduva spinarii. In stadii mai avansate de deteriorare a discului, nucleul pulpos se poate rupe, iar fragmentele pot migra, fie catre cavitatea medulara sau in interiorul corpilor vertebrali. Fragmentarea si migrarea nucleului pulpos reprezinta "hernia de disc", stare de deteriorare a discului care este ireversibila, necesitand chiar si tratament neuro-chirurgical. Primul stadiu, de fisurare cu integritatea nucleului pulpos, este reversibil si este cunoscut sub numele de "discopatie" beneficiind de tratament medical.

SimptomeSus

Evolutia discopatiei se face in mai multe etape. La inceput, apare durerea lombara datorita iritarii nervului sinovertebral de catre placile fisurate ale inelului fibros. Concomitent cu durerea in stadiile urmatoare apare Ce intelegem criza prin delumbago. lumbago?

Se defineste ca o contractura puternica si dureroasa a muschilor paravertebrali lombari care imobilizeaza bolnavul, punandu-l in imposibilitatea efectuarii miscarilor de aplecare a trunchiului. Bolnavul nu se poate apleca sa ridice un obiect de jos, nu poate sa-si incheie pantofii si nu-si poate indrepta trunchiul. Regiunea lombara poate fi dreapta sau alteori incurbata lateral. Tentativa de miscare a trunchiului in diferite sensuri trezeste dureri violente. Bolnavul devine imobil, se deplaseaza cu multa dificultate, nu poate ramane multa vreme in picioare, iar ridicarea sau asezarea in pat sunt deosebit de dureroase. Imobilitatea se datoreaza atat contracturii muschilor lombari, consecinta iritarii nervilor lombari de catre nucleul deplasat, fie insinuarii acestuia ca o pana in portiunea posterioara a spatiului intervertebral, punand in tensiune ligamentul vertebral posterior. In stadiile urmatoare, spatiile intervertebrale se ingusteaza, diminuand in acelasi timp orificiul de emergenta a radacinilor nervului sciatic, aparand

simptomul

de

lombosciatica.

De retinut ca, hernia de disc reprezinta o patologie mai degraba chirurgicala decat medicala. Ce este lombosciatica?

Lombosciatica este un sindrom care se manifesta prin dureri simultane in regiunea lombara, iradiind de-a lungul membrului inferior pe fata posterioara a coapsei si gambei, extinzandu-se uneori in directia halucelui (degetul mare) sau degetului 5 (degetul mic). In cazul discopatiei si herniei de disc, lombosciatica este consecinta iritarii mecanice a radacinilor nervului sciatic de catre inelul fibros degradat sau de fragmentele migrate ale nucleului pulpos care ingusteaza zonele de trecere ale filetelor nervoase la nivelul gaurilor de conjugare.

Lombosciatica poate fi generata si in afara leziunilor discale, de catre boli neurologice infectioase, proliferative sau toxice, care afecteaza radacinile (radiculite) sau nervul (nevrite). De aceea in cazul aparitiei starii dureroase lombosciatice este necesar consultul medical, pentru a se stabili diagnosticul, cauza si tratamentul. In formele simple, care traduc fisurarea inelului fibros, unde predomina semnele de lumbago, despovararea coloanei prin repaus la pat si evitarea eforturilor fizice timp de 14 zile asigura vindecarea fara a mai fi necesare alte tratamente.

Din nefericire, in aceasta faza se comit imprudente regretabile din partea bolnavilor care amana consultul medical continuandu-si activitatea si efortul fizic. Continuarea activitatii supune zona lezata la presiuni mari ce pot atinge valori pana la 120-180 kg care deplaseaza nucleul pulpos sau chiar il fragmenteaza ajungand la hernia de disc. Evolutia in aceasta situatie poate fi severa, presupunand tratamente complicate si costisitoare uneori necesitand interventia chirurgicala. Scurtarea evolutiei lombosciaticii discale depinde deci de acest gest simplu, care consta din adoptarea imediata a repausului la pat si consultul medical in primele ore de la aparitia durerii.

Repauzarea coloanei consta in asezarea in pozitia culcat pe o latura a corpului cu genunchii indoiti pentru a evita intinderea nervului sciatic care provoaca durerile. Aceasta pozitie asigura largirea gaurii de conjugare pe unde trec radacinile nervului sciatic, scazand deci compresiunea nervoasa de catre discul lezat. S-a demonstrat experimental ca numai pozitia culcat pe o parte a corpului relaxeaza coloana de sarcinile mecanice si permite vindecarea discului, asa cum imobilizarea in aparat gipsat permite vindecarea fracturilor. Pozitia in picioare sau pe scaun determina presiuni considerabile de ordinul sutelor de kilograme la nivelul discului lezat, care nemaifiind capabil sa preia sarcinile se degradeaza in continuare. De aceea repausul in fotoliu in primele 14 zile de la debutul discopatiei nu este recomandabila. Orice lombosciatica trebuie in principiu investigata cu un tomograf computer sau RMN pentru a se pune

un diagnostic corect, daca este cazul, de hernie de disc. In multe cazuri, simtul clinic nu este suficient pentru diagnostic, intrucat multe sciatici ascund tumori intratecale sau compresii exerne.

TratamentSus

Care Se -

este

tratamentul urmaresc

lombosciaticii trei

prin

discopatie? obiective:

despovararea combaterea

mecanica

a contracturii

coloanei

lombare; musculare;

- calmarea durerii. Asupra combaterii solicitarii mecanice prin repaus la pat, este necesar sa dam cateva indrumari. Exista conceptia eronata ca numai un pat moale cu multe perne poate asigura repausul coloanei vertebrale. Odihna in aceasta pozitie, departe de a feri coloana de solicitari, le accentueaza prin crearea de noi curburi, care provoaca puncte noi de presiune pe disc.

Repausul ideal se face pe un pat dur. Bolnavul va gasi pozitia convenabila, culcat pe o parte cu genunchii indoiti. Aceasta pozitie combate formarea de noi curburi la nivelul coloanei, relaxeaza in acelasi timp musculatura contractata si scade presiunea asupra discului si radacinilor nervului sciatic, prin marirea spatiilor posterioare de unde ies acestea. O atentie deosebita trebuie acordata bolnavilor cu obezitate care trebuie sa respecte regimulhipocaloric fiindca fiecare kilogram in plus apasa uneori cu forte de zeci de kilograme pe discul degradat si implicit pe radacinile nervoase.

In perioada repausului la pat, bolnavul trebuie sa dea dovada de calm si sa accepte durata de repaus, prescrisa de medic in raport cu evolutia. Contractura musculara lombara (lumbago) care dureaza de la cateva zile pana la 2-3 saptamani, trebuie combatuta energic, intrucat determina ingustarea gaurilor de conjugare si mareste conflictul disco-radicular. In practica curenta se fac blocaje cu xilina sau procaina 1% concomitent cu administrarea tabletelor de clorzoxazona si diazepam, dupa prescriptie medicala. Evolutia contracturii este conditionata de refacerea discului. In unele cazuri, decontractarea se poate obtine dupa cateva infiltratii cu procaina, iar aceasta nu indreptateste pe bolnav sa inceapa miscarile imediat, intrucat discul vertebral nu se reface inainte de 2-3 saptamani. Este o grava eroare ca bolnavul sa primeasca aceste blocaje in mod ambulatoriu, fara asigurarea imobilizarii la pat, chiar daca forma clinica aparent este benigna.

Decontractarea este o metoda terapeutica adjuvanta a discopatiei si nu tratamentul leziunii insasi. Alte metode simple ca aplicatiile cu comprese calde sau bai de lumina sunt utile in combaterea contracturii, cu

conditia ca bolnavul sa le urmeze in conditii de repaus. Aplicarea directa in regiunea lombara a procedurilor calde cum ar fi perna electrica, data la maxim, provoaca congestia venoasa in jurul nervilor si poate mari durerea.

De aceea perna electrica va incalzi salteaua inainte ca bolnavul sa se instaleze in pat. Sa se aplice caldura in mod rational, incalzind patul, evitand supraincalzirea directa a muschilor lombari. Durerea reprezinta simptomul de disconfort major al bolnavului cu lombosciatica discala. Aceasta se reduce progresiv cu vindecarea discului si scaderea contracturii musculare. A trata numai durerea fara a combate solicitarea mecanica a coloanei si contractura musculara nu asigura vindecarea discului, expunand la distanta pe bolnav la recidive serioase, care pot genera cazurile chirurgicale. Durerea este un avertisment in marea majoritate a cazurilor anuntand ca discul nu si-a restabilit functiunea. Comportarea fata de durere este diferita de la caz la caz, fiind conditionata in mare masura de structura psihica a bolnavului. Astfel, exista bolnavi care-si calmeaza durerea cu tablete sau supozitoare de algocalmin, aminofenazona, fenilbutazon etc. In cazurile de discopatie cu evolutie simpla, durerea cedeaza progresiv. Daca insa s-a neglijat tratamentul din primele ore ale aparitiei crizei de lumbago, repararea discului se face intr-un interval dublu, fata de evolutia normala iar durerea isi va prelungi durata. Este util sa amintim doua situatii diametral opuse la bolnavii cu lombosciatica discala. In prima categorie, cu evolutia obisnuita, bolnavul dupa circa 10-14 zile nu mai are contracturi musculare isi poate indoi trunchiul, dar acuza unele senzatii subiective fara manifestari obiective, dureri sub forma de amorteala, senzatie de racire, arsuri etc. Senzatiile acestea dispar pe parcurs, in intervale variabile de cateva saptamani, pana ce nervul se reface odata cu disparitia compresiunii pe care a exercitat-o discul. Aceste simptome alarmeaza bolnavul desi intra in evolutia naturala a bolii. Tratamentul balnear si fizioterapic in aceste cazuri le rezolva in mod curent.

Un procent mic de bolnavi, mai ales cei irascibili si deprimati, isi amplifica suferinta, concentrandu-se numai asupra acestor senzatii. In aceste situatii tratamentele cu tranchilizante ca hidroxizinul sau diazepamul restabilesc echilibrul psihic indepartand totodata aceste senzatii. In categoria opusa se inscriu bolnavii care au suferinta legata de persistenta conflictului dintre radacina si disc, unde durerea se amplifica cu tot tratamentul urmat corect. La aceste semne dureroase, pot apare dificultati in mers insotite brusc de incapacitatea de a misca piciorul sau degetul mare. Aceste simptome trebuie comunicate de urgenta medicului atragand atentia asupra produceri unei hernii de disc al carui tratament chirurgical se impune de urgenta. De aceea este bine sa se realizeze echilibrul psihic al bolnavului care trebuie sa cunoasca evolutia in timp a bolii, sa nu-si piarda rabdarea si sa nu amplifice simptomele dureroase. In modul acesta relatiile dintre medic si pacient trebuie sa fie de

colaborare pentru a se grabi vindecarea. Atat exagerarea cat si indiferenta fata de un simptom sau altul pot avea urmari nefavorabile asupra vindecarii in timpul cel mai scurt al bolnavului. Informarea in timp util asupra bolii asigura pastrarea calmului si utilitatea colaborararii cu medicul in vederea executarii corecte a tratamentului rational.

Dupa disparitia fazei acute, tratamentul lombosciaticii discale poate fi consolidat in unele cazuri, in urma avizului medical, cu balneoterapie. Aceasta rezolva durerile sciatice sau contracturile musculare reziduale. Persoanele obeze fara suferinte cardiace pot beneficia de tratament balnear la Herculane, Pucioasa sau Govora. Pentru bolnavii cu tulburari nevrotice sunt indicate statiunile Felix, Ocna Sibiului si Calacea.

Care este tratamentul lombosciaticii prin hernie de disc sau a sciaticii paralizante? Lombosciatica prin hernie de disc se manifesta prin dureri violente care se agraveaza pe parcurs, insotita de dificultate in mers si o seama de simptome neurologice, descoperite la examenul medical. Persistenta acestor semne impune interventia chirurgicala. De foarte multe ori, bolnavii refuza acest tratament in timp util, fapt ce poate avea consecinte severe, intrucat leziunile nervoase pot evolua catre forma paralizanta.

RecomandariSus

Sfaturi pentru bolnavii cu lombosciatica vertebrala, discala sau prin hernie de disc: Sa nu ridice greutati de jos decat in pozitia cu genunchii indoiti si coloana neflectata (cat mai dreapta); Sa evite pe cat posibil transportul greutatilor in spate, care maresc solicitarea discurilor intervertebrale; Sa practice in fiecare zi gimnastica medicala de 10-15 minute dimineata si la sfarsitul programului; Sa evite ingrasarea, respectand dieta conform sezonului si efortului fizic pe care-l practica; Sa la cel medical; Sa practice gimnastica la spalier sau la bara, agatat in maini, fiindca asigura despovararea discurilor intervertebrale se adreseze sosirea mult medicului medicului 4-5 la primele semne sa ore respecte de dureroase localizate in repausul la regiunea la lombara; pat; Daca a aparut dupa un efort criza acuta de lombosciatica sa solicite si sa consulte imediat medicul. Pana absolut debutul Disparitia brusca a durerii insotita de dificultate in mers anunta sciatica paralizanta care trebuie operata in simptomelor; Tratamentul balnear poate fi indicat la sfarsitul crizei dureroase de lombosciatica si numai cu aviz

DISCOPATIA LOMBARADiscopatia vertebrala lombara se caracterizeaza prin durere de spate localizata in regiunea lombara si afecteaza in medie, intre 70 si 80% dintre adultii activi, intr-un anumit moment al vietii lor. Studiile actuale subliniaza faptul ca discopatia vertebrala se regaseste la persoane din ce in ce mai tinere. Coloana vertebrala a omului este alcatuita dintr-o insiruire de vertebre si discuri intervertebrale. Discurile intervertebrale sunt formate din tesut conjunctiv, adica dintr-un cartilaj, ce are rolul de a permite miscarea si de a amortiza socurile mecanice. Aceste socuri pot avea loc cu prilejul caderilor in picioare de la inaltime, sariturilor, ridicarii si purtarii unor greutati, a miscarilor de aplecare si torsiune efectuate la nivelul trunchiului, precum cele din momentul ridicarii greutatilor, a franarilor bruste sau a practicarii activitatilor sportive intr-o maniera neadecvata. La randul sau, discul este inconjurat de un inel fibros, care se poate rupe. Toate discurile inconjurate de inelul fibros propriu, precum si vertebrele de deasupra si de dedesubt, sunt consolidate de ligamente si muschi paravertebrali. si de patologie Daca exista un joc anormal al discurilor sau al vertebrelor intre ele, are loc lovirea ligamentului care le consolideaza, iar durerea lombara care apare se mai numeste si lombalgie, putand evolua spre criza de lumbago. Aceasta e insotita de blocajul zonei prin contractura musculaturii paravertebrale. Se vorbeste despre discopatia aflata in faza nechirurgicala. Cauze Socurile sau loviturile, mentinerea timp indelungat a unor posturi sau pozitii neadecvate, precum statul pe scaun la birou, in fata calculatorului, statul in picioare (ortostatismul prelungit), ridicarea si purtarea de greutati, inclusiv ghiozdanul sau geanta de catre copii si adolescenti sau gentile, plasele grele purtate de catre noi, adultii, alcatuiesc conditii favorizante degradarii bruste sau progresive a discului intervertebral cu ruperea inelului. Degradarea consta in fragmentarea sau migrarea discului sau a unui fragment rupt al acestuia dincolo de inelul fibros. Cand apare hernierea sau deplasarea discurilor sau a fragmentelor provenite de la acestea, sunt preseate tesuturile din jur, in special pe radacinile nervoase care pleaca de la maduva spinarii spre membrele inferioare. Avem de-a face astfel cu criza de lombosciatica. Criza este insotita de durere de spate care coboara pe un picior sau este asociata cu amorteala sau furnicaturi. Durerea poate duce la imposibilitatea mersului, cat si la dificultatea odihnei, a somnului. Hernia de disc reprezinta o modalitate de exprimare a discopatiei vertebrale. Poate deveni chiar si o urgenta chirurgicala. O alta cauza a discopatiei vertebrale lombare este reprezentata de degradarea lenta, in timp, a structurii discurilor, cu scaderea distantei si apropierea vertebrelor. Ca urmare, incep sa se formeze osteofite sau ciocuri pe marginile sau pe conturul vertebrelor, la locul in care se lipesc ligamentele dintre vertebre. Discurile degradate se fragmenteaza si pot da si ele criza de lombosciatica. Aceasta este faza de spondilodiscartroza vertebrala si caracterizeaza suferinta vertebrala lombara la persoanele mai in varsta. Nu necesita neaparat interventie chirurgicala. Necesita insa programe adaptate de fiziokinetoterapie.

Discopatia sau suferinta discala poate aparea la persoanele tinere, aflate in plina activitate fizica si sportiva, la persoanele varstnice, sedentare, dar si la cele supraponderale sau obeze. Afecteaza atat barbatii, cat si femeile. Este bine de stiut ca recuperarea unei crize de discopatie vertebrala lombara, in special in situatia in care s-a produs hernierea partiala a discului intervertebral, dureaza pana la 6 8 saptamani. Metode de prevenire accesibile Prevenirea aparitiei discopatiei vertebrale lombare este la indemana tuturor si se poate realiza, tinand cont de urmatoarele: - ridicarea greutatilor se va face prin flexia genunchilor si a soldurilor, nu prin aplecarea trunchiului in fata; - la birou se va sta pe un scaun al carui spatar va lua contact cu spatele in doua puncte, (lombosacrat si la nivelul umerilor), iar picioarele vor fi ridicate de la sol si sprijinite pe un suport, genunchii fiind indoiti in unghi drept; - relaxarea coloanei vertebrale se va face in pozitie culcat pe o parte, cu genunchii usor indoiti la piept. Puteti incerca si stand pe burta cu o perna mare sub bazin sau pe spate, cu genunchii flectati (usor indoiti); - se recomanda repaus la orizontala pentru 15 - 20 minute, dupa fiecare doua ore petrecute in picioare sau in pozitia sezand; - practicati unui sport, precum inotul, dar si un program de exercitii fizice recomandat de catre un specialist in domeniu! Scopul exercitiilor fizice prescrise este acela de a mentine un tonus muscular permanent si adecvat efortului de sustinere a coloanei vertebrale intr-o postura corecta, evitand astfel pozitiile vicioase, generatoare de suferinte discale. Tratamentul discopatiei vertebrale lombare Daca s-a ajuns la instalarea durerii, pozitia ideala, indicata pentru o criza acuta este intins sau culcat pe un plan dur. Sederea pe scaun sau in picioare agraveaza durerea si rigiditatea zonei lombare. Specialistii propun doua tipuri de posturi sau exercitii de redresare: McKenzie (se bazeaza pe extensia posterioara pasiva) si Williams (exercitii efectuate pe flexia coloanei vertebrale). Ambele tipuri prezinta indicati, limite si contraindicati. De cele mai multe ori, repausul la pat sau pe un plan dur, pentru o durata cuprinsa intre 2-7 zile, reprezinta cel mai eficient tratament. Discopatia vertebrala de natura spondilodiscartrozica beneficiaza, in plus si de tratament balnear efectuat sub forma de cura intr-o statiune balneara de profil, cat si de tratament antiartrozic, utilizand suplimentele medicamentoase care exista in farmacii. Tratamentul discopatiei vertebrale lombare urmareste 6 aspecte importante: - ameliorarea durerii; - promovarea vindecarii tesuturilor suferinde; - miorelaxarea regionala; - educatia pacientului in vederea prevenirii instalarii altor episoade; - revenirea pacientului la activitatile sale anterioare. Sfaturi utile In cazurile usoare de discopatie vertebrala lombara se vor aplica comprese calde, perna electrica sau se poate purta imbracaminte calduroasa la nivelul zonei dureroase a spatelui in

vederea ameliorarii contracturii musculare ce insoteste crizele dureroase din cadrul discopatiei. Daca bolnavul se poate mobiliza, este recomandat sa incerce manevre de extensie ale coloanei prin agatarea cu mainile de un suport solid precum marginea unui dulap, marginea usii, bara de batut covoare etc. Pacientul poate urma tratament cu analgezice, antiinflamatoare sub forma de comprimate, supozitoare sau sub forma injectabila. Acestora li se asociaza un miorelaxant, cat si masaj locoregional efectuat cu blandete, folosind cu un gel sau o crema cu proprietati analgezice si antiinflamatoare. Dupa toate aceste masuri medicamentoase si manevre recomandate, durerea ar trebui sa se amelioreze in 7-10 zile. Daca durerea, contractura musculara, pozitia defectuoasa si dificultatea de mobilizare persista, pacientul trebuie sa consulte medicul specialist neurolog sau neurochirurg, la indrumarea medicului de familie. Pacientul va urma fie un tratament medicamentos mai puternic, constand in antiinflamatoare steroidiene, infiltratii etc, fie va fi supus unor investigatii paraclinice (radiografie, computer tomograf, rezonanta magnetica nucleara) spre a se stabili oportunitatea unei interventii chirurgicale sau recomandarea unui tratament fizical-kinetic de recuperare medicala. Metode alternative Fitoterapia stimuleaza circulatia si ajuta la ameliorarea durerilor. Aplicati in zona dureroasa comprese fierbinti cu musetel, valeriana, ghimbir sau calin. De asemenea, puteti masa zona cu un amestec in cantitati egale de glicerina si tinctura de ardei iute; Tratamentul homeopat recomanda administrarea pe cale bucala de arnica sau hypericum. Pentru dozaj, urmati indicatiile specialistului. Chiropractica presupune ajustarea coloanei vertebrale ce consta in aplicarea unei forte la nivelul acesteia. SURSA 02 GENERALITATI Cateva date de anatomie a coloanei vertebrale Coloana vertebrala ocupa o pozitie centrala in cadrul aparatului locomotor. "Doar acela care cunoaste in ce fel este angrenata coloana in jocul static si dinamic al fortelor organismului uman, va putea integra corect intreaga importanta a acestui organ central, in gandirea sa diagnostica si terapeutica" (Schmore-Iughanns). Coloana vertebrala indeplineste in organismul omului urmatoarele functii: - functia de sustinere (sustine trunchiul imprimand individului o postura caracteristica) - functia de protectie (apara maduva spinarii importiva agresiunilor mecanice) - functia de mobilitate (prin complexitatea constructiei sale confera corpului posibilitatea de a se misca si de a se deplasa in spatiu) - functia morfogenetica (particularitatile mecanicii coloanei vertebrale se rasfrang asupra formei si asezarii viscerelor toraco-abdominale). Coloana vertebrala vertebrala este constituita din succesiunea a 33-34 piese osoase numite vertebre. Ea este parte componenta a unei formatiuni foarte complexe numite organ axial. Organul axial este un complex structural si functional la realizarea caruia participa: - componenta dura osoasa (vertebrele care alcatuiesc coloana vertebrala)

- componenta conjuctiva formata din structuri fibroase si elastice de legatura dintre vertebre (discurile intervertebrale, capsule articulare, ligamente) - componenta musculara (muschii coloanei vertebrale) - componenta neuro-vasculara (maduva spinarii, radacinile nervoase, vase de sange). Alterarea oricarei dintre aceste componente se rasfrange negativ asupra functiei intregului organ axial. Se intelege astfel cat de alarmante pot fi perturbarile produse de modificarile patologice ale vertebrelor sau ale discurilor intervertebrale. Cum sunt legate vertebrele intre ele? Corpii vertebrali suntlegati prin discurile intervertebrale care suntarticulatii nesinoviale in timp ce apofizele articulare suntlegate prin articulatii sinoviale. Intre vertebre se mai gasesc si ligamente care impreuna cu discul intervertebral si cu capsulele articulare formeaza segmentul de mobilitate. Componenta cea mai importanta a segmentului de mobilitate o constituie discul intervertebral. Care este structura discului intervertebral? Discul intervertebral este asezat in spatiile dintre corpii vertebrali, pe care ii separa, dar ii si solidarizeaza in acelasi timp. Discul intervertebal este lipsit de cavitatea articulara, nu poseda membrana sinoviala si nici lichid sinovial. De aceea se incadreaza in randul articulatiilor nesinoviale. Discul este format dintr-o portiune periferica, alcatuita din tesut conjuncitv fibros, numita inelul fibros si o portiune centrala cu aspect gelatinos, care poarta numele de nucleu pulpos. Inelul fibros este mai rezistent in partea anterioara decat posterior. In structura inelului fibros intra lame de tesut fibros, dispuse concentric in jurul nucleului pulpos. Aceste lame contin fibre de colagen care se insera pe fetele adiacente ale corpilor celor doua vertebre vecine, intre care este situat discul intervertebral. Lamele concentrice ale inelului fibros suntin numar de 15-20 inaintea nucleului pulpos, iar posterior de numai 7-10, explicand slaba rezistenta la solicitari a acestei zone. Nucleul pulpos capteaza apa si dezvolta astfel o forta exploziva. Nucleul pulpos este o formatiune sferica de natura gelatinoasa situat central, bine fixat de inelul fibros la periferie. Este foarte bogat in apa si avid in captarea acesteia - hidrofil. El exercita compresiune asupra formatiunilor din vecinatatea inelului fibros si corpilor vertebrali. Forta exploziva a nucleului pulpos indeparteaza corpii vetebrali si pune in stare de tensiune inelul fibros, care tinde sa-i apropie din nou. Prin intermediul unor mecanisme complexe, nucleul pulpos normal atrage si capteaza apa si astfel dezvolta presiuni interioare ridicate cu forta brizanta exploziva. Corpii vertebrali impreuna cu discurile intervertebrale realizeaza un sistem precomprimat. Datorita fortei explozive a nucleului pulpos, sistemul realizat de corpii vertebrali si discuri se gaseste sub presiune continua, chiar in stare de repaus. Un astfel de sistem se numeste in tehnica "precomprimat". Precomprimarea mareste substantial rezistenta si elasticitatea sistemului. Datorita acestei proprietati a nucleului pulpos, discurile intervertebrale maresc elasticitatea coloanei vertebrale si absorb socurile mecanice. Atunci cand hidrofilia (aviditatea de retinere a apei) nucleului pulpos scade, se reduce forta exploziva si se instaleaza degenerescenta discala. Presiunea din interiorul nucleului pulpos creste in acelasi timp cu incarcarea. In stare normala, presiunea intranucleara creste cu incarcarea coloanei, fiind superioara cu 3050% sarcinii exercitate pe unitatea de suprafataaplicata exterior.

In cazul discului degenerat, presiunile din interiorul nucleului pulpos scad considerabil. Contractura muschilor toracelui si abdomenului reduc cu mult solicitarea discurilor intervertebrale. Coloana vertebrala poate fi considerata ca un pilon de sustinere a corpului situat pe fata posterioara si partial in interiorul camerei toracice si abdominale. Aceste doua camere au un continut gazos la nivelul toracelui sau semifluid in abdomen. Contractura musculaturii peretilor acestor camere contribuie la cresterea presiunii in interiorul lor si prin aceasta intareste coloana si preia partial incarcarea acesteia. Prin acest mecanism, solicitarea coloanei toracice inferioare scade cu 50% iar a celei lombare cu 30%. Aceste date releva importanta intretinerii unei bune musculaturi toraco-abdominale pentru asigurarea functionarii normale a coloanei vertebrale si pentru prevenirea uzurii discale. Astfel, la obezi, unde tonusul musculaturii abdominale scade, se creeaza conditii mecanice nefavorabile suplimentare asupra coloanei vertebrale, explicand frecventa aparitiei spondilozei la aceasta categorie de bolnavi. Miscarea este necesara nutritiei discului intervertebral. Nucleul pulpos functioneaza ca o pompa care regleaza circuitul lichidelor si al gazelor la nivelul discului intervertebral. In cursul miscarilor coloanei apar variatii de presiune la nivelul nucleului pulpos, variatii care favorizeaza circuitul lichidelor si al gazelor. Coloana vertebrala normala nu este rectilinie. Coloana vertebrala nu este dreapta ci prezinta o serie de curburi in regiunea cervicala, toracala si lombara. La nivelul coloanei cervicale exista o curbura cu concavitate posterioara care se numeste lordoza si apare din luna a 4-a a vietii cand copilul ia pozitia sezanda. La nivelul coloanei toracice exista o curbura cu concavitate anterioara, denumita cifoza. Curbura lombara are concavitatea posterior si se numeste lordoza lombara. Apare la sfarsitul primului an de viata cand copilul incepe sa mearga, dar nu se consolideaza decat la varsta adulta. In regiunea pelviana (la nivelul bazinului) exista o curbura cu concavitatea orientata anterior si este formata de sacru si oasele coccigiene. Curburile coloanei vertebrale suntconditionate mecanic de inclinatia bazinului. Ostostatismul (statul indelungat in picioare) si mersul biped al omului s-au putut realiza prin rotirea bazinului din pozitia orizontala (la patruped) spre verticala. Verticalizarea bazinului nu este insa completa. Pentru a putea realiza o constructie echilibrata, coloana lombara asezata pe bazinul usor inclinat inainte, este fortata sa se curbeze, aparand lordoza lombara. Daca coloana lombara ar ramane rectilinie, atunci proiectia centrului de greutate a corpului s-ar face in fatapoligonului de sustinere, iar drept urmare, trunchiul ar cadea inainte. Aceleasi conditii mecanice necesare echlibrarii corpului antreneaza mai departe cifoza toracica si lordoza cervicala. MECANISM FIZIOPATOLOGIC Solicitarile maxime ale coloanei lombare prin ridicarea greutatilor in pozitii incorecte (cu spatele flexat sau in hiperextensie) solicita la maximum inelul fibros care se poate fisura. Bolnavul simte o durere violenta care-l imobilizeaza si care nu-i mai permite redresarea coloanei sau miscari de flexiune, rotatie sau extenise. In acest moment, nucleul pulpos, aflat in stare de tensiune, migreaza pe fisurile inelului fibros, provocand iritarea filetelor nervoase marginea care provoaca durerea violenta. Aceasta este primul simptom al deteriorarii discului. Daca dupa acest moment acut se continua

activitatea, atunci nucleul pulpos mareste dimensiunile fisurilor inelului fibros, putand aluneca mai departe, iritand radacinile nervilor care ies din maduva spinarii. In stadii mai avansate de deteriorare a discului, nucleul pulpos se poate rupe, iar fragmentele pot migra, fie catre cavitatea medulara sau in interiorul corpilor vertebrali. Fragmentarea si migrarea nucleului pulpos reprezinta "hernia de disc", stare de deteriorare a discului care este ireversibila, necesitand chiar si tratament neuro-chirurgical. Primul stadiu, de fisurare cu integritatea nucleului pulpos, este reversibil si este cunoscut sub numele de "discopatie" beneficiind de tratament medical. SIMPTOME Evolutia discopatiei se face in mai multe etape. La inceput, apare durerea lombara datorita iritarii nervului sinovertebral de catre placile fisurate ale inelului fibros. Concomitent cu durerea in stadiile urmatoare apare criza de lumbago. Ce intelegem prin lumbago? Se defineste ca o contractura puternica si dureroasa a muschilor paravertebrali lombari care imobilizeaza bolnavul, punandu-l in imposibilitatea efectuarii miscarilor de aplecare a trunchiului. Bolnavul nu se poate apleca sa ridice un obiect de jos, nu poate sa-si incheie pantofii si nu-si poate indrepta trunchiul. Regiunea lombara poate fi dreapta sau alteori incurbata lateral. Tentativa de miscare a trunchiului in diferite sensuri trezeste dureri violente. Bolnavul devine imobil, se deplaseaza cu multa dificultate, nu poate ramane multa vreme in picioare, iar ridicarea sau asezarea in pat sunt deosebit de dureroase. Imobilitatea se datoreaza atat contracturii muschilor lombari, consecinta iritarii nervilor lombari de catre nucleul deplasat, fie insinuarii acestuia ca o pana in portiunea posterioara a spatiului intervertebral, punand in tensiune ligamentul vertebral posterior. In stadiile urmatoare, spatiile intervertebrale se ingusteaza, diminuand in acelasi timp orificiul de emergenta a radacinilor nervului sciatic, aparand simptomul de lombosciatica. De retinut ca, hernia de disc reprezinta o patologie mai degraba chirurgicala decat medicala. Ce este lombosciatica? Lombosciatica este un sindrom care se manifesta prin dureri simultane in regiunea lombara, iradiind de-a lungul membrului inferior pe fata posterioara a coapsei si gambei, extinzandu-se uneori in directia halucelui (degetul mare) sau degetului 5 (degetul mic). In cazul discopatiei si herniei de disc, lombosciatica este consecinta iritarii mecanice a radacinilor nervului sciatic de catre inelul fibros degradat sau de fragmentele migrate ale nucleului pulpos care ingusteaza zonele de trecere ale filetelor nervoase la nivelul gaurilor de conjugare. Lombosciatica poate fi generata si in afara leziunilor discale, de catre boli neurologice infectioase, proliferative sau toxice, care afecteaza radacinile (radiculite) sau nervul (nevrite). De aceea in cazul aparitiei starii dureroase lombosciatice este necesar consultul medical, pentru a se stabili diagnosticul, cauza si tratamentul. In formele simple, care traduc fisurarea inelului fibros, unde predomina semnele de lumbago, despovararea coloanei prin repaus la pat si evitarea eforturilor fizice timp de 14 zile asigura vindecarea fara a mai fi necesare alte tratamente. Din nefericire, in aceasta faza se comit imprudente regretabile din partea bolnavilor care amana consultul medical continuandu-si activitatea si efortul fizic. Continuarea activitatii supune zona lezata la presiuni mari ce pot atinge valori pana la 120-180 kg care deplaseaza nucleul pulpos sau chiar il fragmenteaza ajungand la hernia de disc. Evolutia in aceasta situatie poate fi

severa, presupunand tratamente complicate si costisitoare uneori necesitand interventia chirurgicala. Scurtarea evolutiei lombosciaticii discale depinde deci de acest gest simplu, care consta din adoptarea imediata a repausului la pat si consultul medical in primele ore de la aparitia durerii. Repauzarea coloanei consta in asezarea in pozitia culcat pe o latura a corpului cu genunchii indoiti pentru a evita intinderea nervului sciatic care provoaca durerile. Aceasta pozitie asigura largirea gaurii de conjugare pe unde trec radacinile nervului sciatic, scazand deci compresiunea nervoasa de catre discul lezat. S-a demonstrat experimental ca numai pozitia culcat pe o parte a corpului relaxeaza coloana de sarcinile mecanice si permite vindecarea discului, asa cum imobilizarea in aparat gipsat permite vindecarea fracturilor. Pozitia in picioare sau pe scaun determina presiuni considerabile de ordinul sutelor de kilograme la nivelul discului lezat, care nemaifiind capabil sa preia sarcinile se degradeaza in continuare. De aceea repausul in fotoliu in primele 14 zile de la debutul discopatiei nu este recomandabila. Orice lombosciatica trebuie in principiu investigata cu un tomograf computer sau RMN pentru a se pune un diagnostic corect, daca este cazul, de hernie de disc. In multe cazuri, simtul clinic nu este suficient pentru diagnostic, intrucat multe sciatici ascund tumori intratecale sau compresii exerne. TRATAMENT Care este tratamentul lombosciaticii prin discopatie? Se urmaresc trei obiective: - despovararea mecanica a coloanei lombare - combaterea contracturii musculare - calmarea durerii Asupra combaterii solicitarii mecanice prin repaus la pat, este necesar sa dam cateva indrumari. Exista conceptia eronata ca numai un pat moale cu multe perne poate asigura repausul coloanei vertebrale. Odihna in aceasta pozitie, departe de a feri coloana de solicitari, le accentueaza prin crearea de noi curburi, care provoaca puncte noi de presiune pe disc. Repausul ideal se face pe un pat dur. Bolnavul va gasi pozitia convenabila, culcat pe o parte cu genunchii indoiti. Aceasta pozitie combate formarea de noi curburi la nivelul coloanei, relaxeaza in acelasi timp musculatura contractata si scade presiunea asupra discului si radacinilor nervului sciatic, prin marirea spatiilor posterioare de unde ies acestea. O atentie deosebita trebuie acordata bolnavilor cu obezitate care trebuie sa respecte regimul hipocaloric fiindca fiecare kilogram in plus apasa uneori cu forte de zeci de kilograme pe discul degradat si implicit pe radacinile nervoase. In perioada repausului la pat, bolnavul trebuie sa dea dovada de calm si sa accepte durata de repaus, prescrisa de medic in raport cu evolutia. Contractura musculara lombara (lumbago) care dureaza de la cateva zile pana la 2-3 saptamani, trebuie combatuta energic, intrucat determina ingustarea gaurilor de conjugare si mareste conflictul disco-radicular. In practica curenta se fac blocaje cu xilina sau procaina 1% concomitent cu administrarea tabletelor de clorzoxazona si diazepam, dupa prescriptie medicala. Evolutia contracturii este conditionata de refacerea discului. In unele cazuri, decontractarea se poate obtine dupa cateva infiltratii cu procaina, iar aceasta nu indreptateste pe bolnav sa inceapa miscarile imediat, intrucat discul vertebral nu se reface inainte de 2-3 saptamani. Este o

grava eroare ca bolnavul sa primeasca aceste blocaje in mod ambulatoriu, fara asigurarea imobilizarii la pat, chiar daca forma clinica aparent este benigna. Decontractarea este o metoda terapeutica adjuvanta a discopatiei si nu tratamentul leziunii insasi. Alte metode simple ca aplicatiile cu comprese calde sau bai de lumina sunt utile in combaterea contracturii, cu conditia ca bolnavul sa le urmeze in conditii de repaus. Aplicarea directa in regiunea lombara a procedurilor calde cum ar fi perna electrica, data la maxim, provoaca congestia venoasa in jurul nervilor si poate mari durerea. De aceea perna electrica va incalzi salteaua inainte ca bolnavul sa se instaleze in pat. Sa se aplice caldura in mod rational, incalzind patul, evitand supraincalzirea directa a muschilor lombari. Durerea reprezinta simptomul de disconfort major al bolnavului cu lombosciatica discala. Aceasta se reduce progresiv cu vindecarea discului si scaderea contracturii musculare. A trata numai durerea fara a combate solicitarea mecanica a coloanei si contractura musculara nu asigura vindecarea discului, expunand la distanta pe bolnav la recidive serioase, care pot genera cazurile chirurgicale. Durerea este un avertisment in marea majoritate a cazurilor anuntand ca discul nu si-a restabilit functiunea. Comportarea fata de durere este diferita de la caz la caz, fiind conditionata in mare masura de structura psihica a bolnavului. Astfel, exista bolnavi care-si calmeaza durerea cu tablete sau supozitoare de algocalmin, aminofenazona, fenilbutazon etc. In cazurile de discopatie cu evolutie simpla, durerea cedeaza progresiv. Daca insa s-a neglijat tratamentul din primele ore ale aparitiei crizei de lumbago, repararea discului se face intr-un interval dublu, fatade evolutia normala iar durerea isi va prelungi durata. Este util sa amintim doua situatii diametral opuse la bolnavii cu lombosciatica discala. In prima categorie, cu evolutia obisnuita, bolnavul dupa circa 10-14 zile nu mai are contracturi musculare isi poate indoi trunchiul, dar acuza unele senzatii subiective fara manifestari obiective, dureri sub forma de amorteala, senzatie de racire, arsuri etc. Senzatiile acestea dispar pe parcurs, in intervale variabile de cateva saptamani, pana ce nervul se reface odata cu disparitia compresiunii pe care a exercitato discul. Aceste simptome alarmeaza bolnavul desi intra in evolutia naturala a bolii. Tratamentul balnear si fizioterapic in aceste cazuri le rezolva in mod curent. Un procent mic de bolnavi, mai ales cei irascibili si deprimati, isi amplifica suferinta, concentrandu-se numai asupra acestor senzatii. In aceste situatii tratamentele cu tranchilizante ca hidroxizinul sau diazepamul restabilesc echilibrul psihic indepartand totodata aceste senzatii. In categoria opusa se inscriu bolnavii care au suferinta legata de persistenta conflictului dintre radacina si disc, unde durerea se amplifica cu tot tratamentul urmat corect. La aceste semne dureroase, pot apare dificultati in mers insotite brusc de incapacitatea de a misca piciorul sau degetul mare. Aceste simptome trebuie comunicate de urgenta medicului atragand atentia asupra produceri unei hernii de disc al carui tratament chirurgical se impune de urgenta. De aceea este bine sa se realizeze echilibrul psihic al bolnavului care trebuie sa cunoasca evolutia in timp a bolii, sa nu-si piarda rabdarea si sa nu amplifice simptomele dureroase. In modul acesta relatiile dintre medic si pacient trebuie sa fie de colaborare pentru a se grabi vindecarea. Atat exagerarea cat si indiferenta fatade un simptom sau altul pot avea urmari nefavorabile asupra vindecarii in timpul cel mai scurt al bolnavului. Informarea in timp util asupra bolii asigura pastrarea calmului si utilitatea colaborararii cu medicul in vederea executarii corecte a tratamentului rational. Dupa disparitia fazei acute, tratamentul lombosciaticii discale poate fi consolidat in unele cazuri,

in urma avizului medical, cu balneoterapie. Aceasta rezolva durerile sciatice sau contracturile musculare reziduale. Persoanele obeze fara suferinte cardiace pot beneficia de tratament balnear la Herculane, Pucioasa sau Govora. Pentru bolnavii cu tulburari nevrotice suntindicate statiunile Felix, Ocna Sibiului si Calacea. Care este tratamentul lombosciaticii prin hernie de disc sau a sciaticii paralizante? Lombosciatica prin hernie de disc se manifesta prin dureri violente care se agraveaza pe parcurs, insotita de dificultate in mers si o seama de simptome neurologice, descoperite la examenul medical. Persistenta acestor semne impune interventia chirurgicala. De foarte multe ori, bolnavii refuza acest tratament in timp util, fapt ce poate avea consecinte severe, intrucat leziunile nervoase pot evolua catre forma paralizanta. Sfaturi pentru bolnavii cu lombosciatica vertebrala, discala sau prin hernie de disc: Sa nu ridice greutati de jos decat in pozitia cu genunchii indoiti si coloana neflectata (cat mai dreapta) Sa evite pe cat posibil transportul greutatilor in spate, care maresc solicitarea discurilor intervertebrale Sa practice in fiecare zi gimnastica medicala de 10-15 minute dimineata si la sfarsitul programului Sa evite ingrasarea, respectand dieta conform sezonului si efortului fizic pe care-l practica Sa se adreseze medicului la primele semne dureroase localizate in regiunea lombara Daca a aparut dupa un efort criza acuta de lombosciatica sa solicite si sa consulte imediat medicul. Pana la sosirea medicului sa respecte repausul absolut la pat Disparitia brusca a durerii insotita de dificultate in mers anunta sciatica paralizanta care trebuie operata in cel mult 4-5 ore de la debutul simptomelor Tratamentul balnear poate fi indicat la sfarsitul crizei dureroase de lombosciatica si numai cu aviz medical Sa practice gimnastica la spalier sau la bara, agatat in maini, fiindca asigura despovararea discurilor intervertebrale. SURSA 03 Discopatia vertebrala lombara se caracterizeaza prin durere de spate localizata in regiunea lombara sau lombosacrata (clasica durere de sale) si afecteaza in medie, intre 75-80% dintre adultii activi, indiferent de sex sau varsta, intr-un anumit moment al vietii lor.Durerea lombara se mai numeste si lombalgie si poate evolua spre criza de lumbago, fiind insotita de blocaj al zonei, datorat contracturii musculaturii ce sustine coloana vertebrala.Durerea din regiunea lombara mai poate iradia spre fesa sau poate cobori spre genunchi sau pana la picior.In aceasta situatie se numeste lombosciatica si poate fi semnul unei hernii de disc daca asociaza si un grad de pareza, adica membrul afectat se misca dificil, sau piciorul ne "scapa" la anumite miscari.Stiti ca recuperarea unei crize de discopatie vertebrala lombara, in special in situatia in care s-a produs hernierea discului intervertebral, dureaza pana la 6 saptamani ?Pozitia ideala, indicata pentru o criza acuta este intins sau culcat pe un plan dur. Sederea pe scaun sau in picioare agraveaza durerea si semnele insotitoare (precum rigiditatea zonei lombare). Tratamentul durerii lombare acute consta din repaus la pat si efectuarea unui program de exercitii. Specialistii propun doua tipuri de posturi sau exercirii de redresare: McKenzie (se

bazeaza pe extensia posterioara pasiva) si Williams (se bazeaza pe exercitii efectuate pe flexia coloanei vertebrale). Ambele tipuri prezinta indicatii, limite si contraindicatii. De cele mai multe ori, repausul la pat sau pe un plan dur, pentru o durata cuprinsa intre 2-7 zile, reprezinta cel mai eficient tratament. Tratamentul discopatiei vertebrale lombare in general si a herniei de disc lombare, in special, urmareste: - ameliorarea durerii - promovarea vindecarii tesuturilor suferinde - miorelaxarea regionala - revenirea la mobilitatea avuta anterior - educatia in vederea prevenirii instalarii altor episoade - revenirea la activitatile sale anterioare. Programul de exercitii, recomandat de specialistii din domeniu, consta in: - Aplicarea tehnicii McKenzie care este o forma pasiva de manipulare a coloanei vertebrale si consta in: - miscarea de extensie a coloanei lombare, ce se executa din culcat pe burta, in sprijinit pe coate, antebrate si palme; se impinge in punctele de sprijin si se extinde spatele, cat se poate de mult; - o varianta o reprezinta extensia coloanei vertebrale din sezand pe burta, simultan cu miscarea de indepartare prin lateral a bratelor de trunchi, cu revenirea lor; - miscarea de flexie a coloanei lombare, prin ridicarea genunchilor la piept, ajutat cu ambele maini si coborarea lor lenta, ce se executa din pozitia culcat pe spate; - miscarea de flexie a coloanei se mai poate executa din sezand pe scaun, iar trunchiul si bratele se apleaca in fata, printre picioare, mainile atingand podeaua. - Tehnica exercitiilor de flexie Williams reprezinta o modalitate de stabilizare izometrica musculara locoregionala. Ele sunt considerate a fi exercitii de postura. Miscarile se executa astfel: - din pozitia culcat pe spate, se ridica trunchiul pe bazin, cu sprijin pe talpa si cu genunchii indoiti iar mainile ating picioarele prin aplecarea inainte a trunchiului; - o varianta a acestei pozitii este semiridicarea sau semiflexia anterioara a trunchiului pe bazin, cu bratele incrucisate pe piept si genunchii indoiti; - din culcat pe spate, cu mainile pe abdomen si genunchii indoiti, se ridica bazinul de pe sol si se mentine pozitia; - din ingenunchiat, se apleaca trunchiul inainte, cu bratele intinse in fata, pana cand sezutul ajunge pe calcaie; - din picioare, se apleaca trunchiul in fata, cu mainile intinse, concomitent cu executia unei genunflexiuni, fara ca talpa sa se desprinda de pe sol, mainile luand contact cu solul in fata picioarelor; - din pozitie ghemuita, se intinde un picior in spate iar celalalt este cu genunchiul indoit, in fata, sprijinul fiind mainile care se afla lateral; se executa apasarea bazinului spre in jos; - din atarnat cu spatele la spalier si bratele intinse, se executa ridicari ale genunchilor la piept. Cum cel mai usor este sa prevenim instalarea discopatiei vertebrale si a aparitiei herniei de disc lombare, sa trecem in revista modalitatile ce ne stau la indemana. - Ridicarea greutatilor se face prin flexia genunchilor si a soldurilor, nu prin aplecarea trunchiului

in fata. - La birou se va sta pe un scaun al carui spatar ia contact cu spatele prin doua puncte, reprezentate de zona lombosacrata si de omoplati sau la nivelul umerilor iar picioarele vor fi ridicate de la sol si sprijinite pe un suport, genunchii fiind indoiti in unghi drept. - Relaxarea coloanei vertebrale se poate face in pozitie culcata, pe o parte, de asemenea, pe burta dar cu o perna mare sub bazin sau pe spate, cu genunchii flectati (indoiti). - Sportul recomandat de specialisti este inotul, in special pe spate.